AJUTA UN COPIL  sa-i cunoasca pe  Mos Nicolae si Mos Craciun! Campanie initiata de AITC
Asociatia Mia’s Children a luat fiinta in anul 1998, vara, intr-o vara calda si sufocanta traita in citadela bucuresteana,...
<ul><li>Si Povestea poate continua pentru ca urmeaza un alt Copil, cu o alta Poveste, o alta viata salvata datorita celor ...
<ul><li>Povestea fiecaruia din copiii asistati de Mia’s Children este – intr-un fel – povestea  multor altor mii si mii de...
Si totusi, din durere, mizerie si umilinta acesti copii s-au putut ridica la statura unor FIINTE UMANE! <ul><li>CUM?  Prin...
Povestea fetitei cu zambet de stea   <ul><li>O cunoasteti? Ea are cel mai frumos zambet din lume. Este o fetita dulce si m...
Povestea copiilor obligati sa supravietuiasca intr-o cutie de carton <ul><li>Acum sa deschidem o alta poveste... Temerile,...
Povestea copilului din parculet <ul><li>Impreuna cu B. am mai crescut unul dintre fratiorii ei, C care are deja 5ani. Si e...
Povestea copilului cu ochii migdalati si umezi  Sa intoarcem o alta pagina...de viata! <ul><li>Aici este o fata cu chip de...
Povestea micutei blonde <ul><li>Iata alti frati ce s-au nascut sub un cer al durerii, unde strigatul de teama, de durere, ...
Nevoi, disperare, strigat de ajutor <ul><li>Dragi Prieteni ai Copiilor,  </li></ul><ul><li>Multumim pentru toate lucrurile...
Scrisoarea unui suflet de copil <ul><li>Vreau sa te rog sa privesti lumea prin ochii mei! Vreau sa vezi o zi din viata mea...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Ajuta un copil sa-i cunoasca pe Mos Nicolae si Mos Craciun

1,687 views

Published on

Published in: Business
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Ajuta un copil sa-i cunoasca pe Mos Nicolae si Mos Craciun

  1. 1. AJUTA UN COPIL sa-i cunoasca pe Mos Nicolae si Mos Craciun! Campanie initiata de AITC
  2. 2. Asociatia Mia’s Children a luat fiinta in anul 1998, vara, intr-o vara calda si sufocanta traita in citadela bucuresteana, din dorinta de a aduce o schimbare in viata multor copii care, desi oficial nu sunt abandonati, traiesc la limita saraciei, frustrati de bucurii, de un trai decent, de cele mai multe ori agresati in diferite forme, blamati, etichetati, discriminati, unii dintre ei experimentand cersitul, forme de exploatare si nu numai… Mia Scarlat <ul><li>Privindu-l pe fiecare Copil, poti descoperi Povestea , pentru ca fiecare Copil are o poveste, fiecare Copil este Povestea insasi. Cand ati cerut  sa va scriu cateva povesti despre copii, m-am intrebat care Copil are cea mai frumoasa Poveste? Am cautat in memoria afectiva sa gasesc cea mai emotionanta poveste si, in acest fel, am trecut din nou prin povestile de viata ale multor Copii, ajungand la o concluzie: fiecare Poveste este Cea mai Frumoasa, fiecare Copil are cea mai emotionanta Poveste, fiecare din Copiii nostri sunt insasi Povestea, o Poveste a Victoriei prin puterea daruirii umane a oamenilor carora le pasa de binele celorlalti, asa, ca voi si ca noi! Cuvintele mele sunt prea sarace sa poata scoate in evidenta toate subtillitatile existentei aflata de multe ori la marginea prapastiei, sa transmita caracterul dramatic al fiecarei vieti, sa poata descrie cum Noi, cu totii, Impreuna Putem Schima Vieti, putem schimba ceva in Inimi de Copii, daruindu-le dreptul de a fi Iubiti, Acceptati, Educati, de a Inflori in pace si in confidenta, de a Zambi, de a Visa, de a Spera, de a Darui inapoi umanitatii ceea ce este mai bun din Fiinta umana. </li></ul>
  3. 3. <ul><li>Si Povestea poate continua pentru ca urmeaza un alt Copil, cu o alta Poveste, o alta viata salvata datorita celor ca voi, iubiti cititori. Asa ei au invatat ceva esential: sa Viseze, sa Zambeasca, sa Iubeasca, sa–si Doreasca, sa Munceasca, sa Creada, sa Spere, sa Nu se mai teama! </li></ul><ul><li>        Povestea realizata de voi poate fi considerata ca o oglinda asezata in fata umanitatii intr-un moment dramatic. Pe de o parte in ea se reflecta imaginile benefice ale muncii echipei in care valorile umane sunt potentate prin puterea creatiei, a caritabilitatii, a imaginatiei, a artei aratand lumii ca exista inca Speranta. Cealalta fata, ramasa in intuneric ne poate avertiza ca, ignoranta, ura, atotsuficienta, saracia, pot genera reactii negative ce pot afecta  iremediabil dezvoltarea umanitatii. </li></ul><ul><li>Activitatea Asociatiei Mia’s Children este ca o oglinda in care se reflecta - durerea umana proiectata din suflete inocente, victime ale saraciei, foametei, ignorantei, intr-o lume care inca nu poate intelege inca, deplin si nu poate gestiona, din pacate, atata durere – pe de o parte si Schimbarea pe care oameni ca voi, ca noi  o pot aduce, transformand intunericul in lumina prin puterea dragostei, a caritabilitatii, a educatiei, a frumosului si binelui, a implicarii , a daruirii si a dorintei de a dovedi ca inca in lume exista SPERANTA! </li></ul><ul><li>Povestea fiecaruia din copiii asistati de Mia’s Children este – intr-un fel – povestea  multor altor mii si mii de copii, care aduce dupa sine degradarea spiritului uman, ura, teama; fiecare dintre acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite. Unii dintre ei nu au nici macar un nume, ei nu stiu ce inseamna cuvantul: ”Mama”! Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa primeasca inca grija si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional . Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – Copii fara copilarie! Fiecare dintre ei are intiparita in priviri durerea, chiar si atunci cand zambesc. Din pacate ei nu au amintiri frumoase in care sa se refugieze despre ineditul, bucuria si protectia unui camin. Prea multi nu au nici macar un loc pe care sa il poata numi “acasa“, pentru ca nu au locuinte. Si totusi, din durere, mizerie si umilinta acesti copii s-au putut ridica la statura unor FIINTE UMANE! </li></ul>Primul spot al Campaniei initiate de AITC Iulie 2009
  4. 4. <ul><li>Povestea fiecaruia din copiii asistati de Mia’s Children este – intr-un fel – povestea  multor altor mii si mii de copii, care aduce dupa sine degradarea spiritului uman, ura, teama; fiecare dintre acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite. </li></ul><ul><li>Unii dintre ei nu au nici macar un nume, ei nu stiu ce inseamna cuvantul: ”Mama”! Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa primeasca inca grija si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional. </li></ul><ul><li>Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – Copii fara copilarie! Fiecare dintre ei are intiparita in priviri durerea, chiar si atunci cand zambesc. Din pacate ei nu au amintiri frumoase in care sa se refugieze despre ineditul, bucuria si protectia unui camin. Prea multi nu au nici macar un loc pe care sa il poata numi “acasa“, pentru ca nu au locuinte. Si totusi, din durere, mizerie si umilinta acesti copii s-au putut ridica la statura unor FIINTE UMANE! </li></ul>Imagini de la Balul Caritabil 21 octombrie 2009
  5. 5. Si totusi, din durere, mizerie si umilinta acesti copii s-au putut ridica la statura unor FIINTE UMANE! <ul><li>CUM? Printr-o dorinta extraordinar de puternica de a contribui la “schimbarea raului in bine”, de a aduce in ochi de copil – lumina si iubirea si zambetul pierdute mult prea de timpuriu, de a darui Speranta si visul celor care nu le-au stiut! </li></ul><ul><li>CUM? Prin implicarea in viata societatii, a comunitatii ca o cerinta de viata si fapte pe care fiecare dintre noi trebuie sa o aiba si sa o respecte! </li></ul><ul><li>CUM? Prin puterea visului si a iubirii, a daruirii celorlalti, a darniciei unor oamnei extraordinari – ca voi – care inteleg necesitatea si imperativul contributiei lor la initiera, sustinera si dezvoltarea unor proiecte de viata pentru atat de multi copii ce nu pot trai demn, care nu au nici o vina ca s-au nascut si sunt vulnerabili datorita circumstantelor! </li></ul><ul><li>CUM? Prin viziunea si munca neobosita a celor ce au devenit – sau pot deveni adevarati “ZIDITORI DE PODURI PESTE LUME“, aducand SPERANTA atator copii defavorizati! </li></ul>
  6. 6. Povestea fetitei cu zambet de stea <ul><li>O cunoasteti? Ea are cel mai frumos zambet din lume. Este o fetita dulce si micuta, inteligenta si intodeauna plina de actiune, talentata si creativa  la cei doar 6 ani. Numele ei este A si abia anul trecut  Asociatia a putut sa-i obtina certificatul de nastere care sa-i dovedeasca  existenta. Provine dintr-o familie cu 7-8 sau 9  copii, fiecare parasiti inca de la nastere si crescuti in locuri diferite. Ea si inca vreo doi dintre micutii ei fratiori au avut sansa de a fi lasati in grija sorei mamei si apoi de a fi ajutati sa creasca de catre voi si noi, oamenii carora ne pasa! Un copil fara nume, abandonat la doar doua saptamani pe o bucata de carton in fata usii de catre o mama bolnava care nu are capacitatea de a sti ce sa faca cu fiintele nevinovate pe care le naste, dar un Copil atat de pretios! Ea a devenit o mica stea si joaca intr-un  film romanesc. </li></ul><ul><li>Toamna trecuta am avut privilegiul de a-i admira zambetul timid dar inegalabil pe marele ecran si, in acest fel am putut spune tuturor ca EA merita sa fie iubita ca orice alt Copil din orice alta familie! </li></ul>
  7. 7. Povestea copiilor obligati sa supravietuiasca intr-o cutie de carton <ul><li>Acum sa deschidem o alta poveste... Temerile, indoilile, durerile, amintirile dureroase sunt departe acum si poti vedea pe fetele lor zambete, iar in inimile lor rodind increderea. Vorbesc despre M, P, M. Cand i-am gasit, fetele lor erau negre, miroseau greu, ochii erau atat de tristi si teama atat de evidenta. Copii fara copilarie, parasiti in mizerie dupa ce tatal lor a decedat, abandonati de mama pentru un alt barbat; copii obligati sa supravietuiasca un timp intr-o cutie de carton, pe un camp la marginea orasului si apoi intr-o camera insalubra,alaturi de alti  oameni disperati, prostituate, drogati, un loc  cu o rata ridicata de criminalitate. </li></ul><ul><li>P., un copil parasit si crescut pana la cinci ani in spital, cu un nivel de dezvoltare intelectuala scazut, a invatat sa mearga in jurul varstei de cinci  ani si nu a putut sa  fie primit in nici o scoala. Singurul sau limbaj era cel folosit la cersit pentru o bucata de paine. De fapt cui i-ar fi placut sa aiba in clasa un astfel de copil? Carui invatator i-ar placea si cati copii sau parinti ar accepta sa aiba in jurul lor un copil prin de paraziti si cu tot felul de probleme? Unde  P. ar fi fost astazi daca ar fi ramas inchis in inchisoarea ignorantei si a intunericului, un copil care nu ar fi fost iubit ci ar fi continuat sa fie folosit la cersit? Si el astazi a devenit “un mare artist” care a luat premiul I la un concurs de pictura la nivel national. El a invatat sa fie bun, sa nu fure, sa nu raneasca, sa nu se teama, sa iubeasca animalele. Nu-si mai aminteste noptile de teama si cu siguranta nu mai cerseste o bucata de paine, nu mai ingheata si nu mai este infometat. </li></ul><ul><li>Ce lectie de viata! </li></ul><ul><li>Trei copii, trei destine ... Unde ar fi fost acesti copii daca ei ar fi fost ignorati, etichetati, cu atat mai mult cu cat sunt si copii de rromi?! </li></ul>
  8. 8. Povestea copilului din parculet <ul><li>Impreuna cu B. am mai crescut unul dintre fratiorii ei, C care are deja 5ani. Si el a fost parasit la nici o saptamana, lasat intr-un parc, sub o banca, copil fara nume si el. Cu ajutorul demersurilor noastre si al muncii “pro bono“ efectuate  de avocati, am reusit ca si el sa primeasca un nume oficial. Si el merita toata dragostea si atentia. A fost un gest de curaj momentul in care l-am luat la mai putin de doua luni pentru a-l creste. Copii minunati din Asociatie, adolescenti care la randul lor au parcurs un drum indelungat de la Intuneric la Lumina, au renuntat la jocuri si gesturi firesti de adolescenti si s-au pus la dispozitia micii si plapandei fapturi abandonate si au inconjurat-o  cu toata dragostea si atentia lor. Putem arata lumii ca in fiecare Copil exista o Poveste, o Comoara ce asteapta sa fie gasita, iubita si pusa in valoare! Trebuie sa ne amintim ca fiecare din acesti copii ar fi putut deveni cersetori sau copii ai strazii, folositi in scopuri dureroase si degradante. Dar, priviti unde sunt aducand atat de multa dragoste, bucurie si speranta! </li></ul>
  9. 9. Povestea copilului cu ochii migdalati si umezi Sa intoarcem o alta pagina...de viata! <ul><li>Aici este o fata cu chip de inger dar care pastreaza o mare tristete si durere in ochii ei migdalati si umezi. Ea provine dintr-o familie de rromi cu mai multi copii. Experimentand saracia si discriminarea inca de cand s-au nascut acesti copii, niciodata inainte nu au stiut ce inseamna a fi fericit, lipsit de grije sau  increzator. </li></ul><ul><li>La inceput erau atat de speriati si de tristi, iar cand intindeai mana sa ii mangai, gestul pe care il faceau era acela de a se apara, parca de mana ce–i lovea. Niciodata nu stiau daca mana va lovi sau va mangaia si asta deoarece tatal lor, nestiind cum sa isi rezolve problemele de viata, de saracie mai  degraba ii batea decat sa ii mangaie. De multe ori puteai zari pe trupuri rani, dar cele mai rele si grele sunt ranile din inimile lor. Un parinte care nu stie cum sa iubeasca pe oricine altcineva in afara sa, care nu munceste, care  asteapta sa fie hranit de familie, poate rani atat de rau inimile si sufletele copiilor sai, zdrobind insasi Speranta. Nu este corect si nici unul dintre noi nu ar trebui sa acceptam ca un copil sa fie agresat, folosit. Si totusi astazi D. cea mai mare dintre surori este studenta la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Asistenta Sociala; ea vrea sa lucreze cu copiii abuzati si sa ne ajute si pe noi in cadrul Asociatiei. </li></ul><ul><li>E. fratele ei este si el student la marketing si ajuta sa crestem copiii cei mici din asociatie; F. cea carei i se spunea inainte Veverita este eleva in clasa a XI -a la liceu. Desi campioana la tenis de masa pe Munincipiul Bucuresti a trebuit sa renunte la activitate sportiva din cauza unui accident care i-a afectat rotula. Ea se implica in ajutorarea si indrumarea copiilor mai mici, fiind adolescenta care viseaza sa devina medic, sau poate avocat, sau ... Un copil inteligent, spontan, care a trebuit sa infrunte o viata trista in care, ca sa-i fie pe plac tatalui se imbraca cu hainele purtate de el, impregnate de mirosul sau greu, miros care, in imaginatia sa trebuia sa o fereasca de furia acestuia. De ani de zile ea refuza sa mai locuiasca alaturi de parinti. Cu voce tremuranda ea ne marturisea ca, «intr-un trup de barbat se ascunde un suflet de femeie careia ii este cumplit de frica «Mica veverita nu mai vrea sa planga si nici sa se resemneze in fata agresiunii. Ea a invatat sa fie feminina, sa-si doreasca sa arate ca o adolescenta, sa miroasa frumos, sa fie iubita, respectata pentru ceea ce este si cine este Ea. </li></ul>
  10. 10. Povestea micutei blonde <ul><li>Iata alti frati ce s-au nascut sub un cer al durerii, unde strigatul de teama, de durere, de foamete nu inseamna prea mult pentru ca cei care sunt chemati sa-i creasca nu prea au mare lucru de dat, unde iubirea moare inainte de a se naste, unde  gesturile normale sunt inutile... Cea mica s-a nascut ca urmare a violentei oarbe – mama lovita in abdomen de insusi tatal copiilor, insarcinata in luna a opta, a dat nastere prematur unui ghemotoc de fetita blond, care nu A AVUT SUFICIENT TIMP SA SE PREGATEASCA SA INFRUNTE VIATA ... Imediat dupa nastere, tatal a abandonat cei patru copii si pe mama lor, lasandu-i prada foamei, durerii, frigului si nevoilor inimaginabile pentru o mama lasata in drum cu patru pui mici si neajutorati. Uite asa, micuta blonda a crescut intr-un imperiu al durerii, neavand de partea ei nici macar o vedere clara: starbismul si nevoia de ochelari nu au putut fi identificate decat cu ajutorul unor oameni buni carora &quot;le pasa&quot;, ea lovindu-se de tot pana a invatat sa se apere, sa-si adapteze vederea la ceea ce ochisorii ei pot percepe. Intuneric de doua ori: viata in intuneric – intuneric de viata pentru ca nu ai cum sa vezi lumina!!! Un strigat in noapte: &quot;Ajutati-ma, oameni buni! Vreau sa pot trai in demnitate, in decenta si iubire! Voi ma puteti salva!&quot; Unde ar fi fost toti acesti copii daca in calea lor nu ar fi aparut oameni ca voi, prieteni si  Asociatia, daca oamenii care inteleg ce inseamna sa te implici in binele comunitar, in ajutorarea semenilor aflati in dificultate nu si-ar fi deschis inima si nu ar fi intins care ei maini ce daruiesc? </li></ul>
  11. 11. Nevoi, disperare, strigat de ajutor <ul><li>Dragi Prieteni ai Copiilor, </li></ul><ul><li>Multumim pentru toate lucrurile bune pe care le faceti pentru noi. </li></ul><ul><li>Ne confruntam zi de zi cu mari dificultati iar posibilitatile noastre sunt inexistente in mare parte. </li></ul><ul><li>Cerem de la voi sa ne intindeti o mana de ajutor, sa ne cunoasteti, sa va colindam asa cum se cuvine de Sarbatori. </li></ul><ul><li>Va multumim din suflet! </li></ul>
  12. 12. Scrisoarea unui suflet de copil <ul><li>Vreau sa te rog sa privesti lumea prin ochii mei! Vreau sa vezi o zi din viata mea si asa poate o sa ma intelegi mai bine. Lumea spune despre mine ca sunt un copil. Inca nu pot sa fac diferenta intre un om mare si ce sunt eu. Cred ca un om mare nu se trezeste dimineata cu burtica goala, cu hainutele rupte si cu dorinta de a avea o jucarie. </li></ul><ul><li>In fiecare dimineata, mi-e foame, in fiecare zi imi doresc sa am hainute frumoase si macar o jucarie care sa-mi zambeasca atunci cand ma trezesc . As vrea macar sa am patutul meu, sa am destul loc sa-mi intind piciorusele care de multe ori sunt reci pentru ca sosetele de anul trecut mi-au ramas mici sau fratiorul meu mai mic, cu care impart tot chiar si perna mea, are mai multa nevoie de ele. </li></ul><ul><li>Dupa ce ma trezesc mi-as dori sa beau laptic, dar daca nu gasesc, ma multumesc sa astept si incerc sa nu ma mai gandesc. Apoi as vrea sa ma joc un pic, dar jucariile nu sunt de ajuns pentru toti. </li></ul><ul><li>Si atunci imi fac o lista intreaga cu lucruri pe care mi le doresc si pe care sunt sigur ca oamenii mari le au: </li></ul><ul><li>- am nevoie de un zambet </li></ul><ul><li>- visez la un patut al meu si la o perna doar a mea </li></ul><ul><li>- imi imaginez ca am hainute un pic mai noi pe care sa le port doar eu </li></ul><ul><li>- simt gustul, mirosul unei cane cu lapte dulce si fierbinte </li></ul><ul><li>- cred ca voi primi si o jucarie adevarata si doar a mea… </li></ul><ul><li>Ce bine e sa fii om mare, gandesc adesea... Un om mare, cu siguranta, le are pe toate! </li></ul><ul><li>Iti multumesc! </li></ul>

×