Categoriile dezinformarii

283 views

Published on

cursuri Oreste

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
283
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
15
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Categoriile dezinformarii

  1. 1. Categoriile dezinformarii• Prin cuvant: Se aplica etichetarea. Adversarul este asociat cu un mit intunecat, malefic la care vibreaza constiinta de masa. (corupt, anti-semit, mafiot, bolsevic, fascist, taliban, securist etc). Consecinta imediata este ca publicul sovaielnic, neinformat se va departa de cel etichetat. Cei care poarte etichete sinistre vor fi obligati sa-si consume enorm de multa energie in incercarea de a se „curata”.• Prin numar: Este foarte greu pentru un spectator sau cititor sa verifice daca la un miting au fost 10.000 sau 60.000 de manifestanti. Specialistii stiu ca spre deosebire de cuvant sau metafora, numarul poseda autoritatea matematica a rigorii, preciziei si impartialitatii. Pornind de aici si mai ales de la remarca lui Michel Focault: „ limba numerelor este absolut indispenabila dominatiei ideologice” s-a conceptualizat unul dintre principalele obiecte de manipulare. Aici nu are importanta daca numarul este plauzibil sau autentic, nici macar verosimil, el impunandu-se prin sine! „In piata Victoriei au manifestat impotriva guvernului peste 100.000 de pensionari!” Institutele de sondare manipuleaza dupa bunul plac statisticile fara sa poata fi verificate.• Prin repetitie: Marele propagandist Goebels spunea ca daca repeti de 1000 de ori o minciuna ea devine un adevar acceptat de toti cei care inzestreaza cu valoare afirmatia. Asadar mijlocul de actiune cel mai eficace in manipulare este repetitia constanta a acelorasi afirmatii, din medii si unghiuri diferite, pentru ca publicul sa se obisnuiasca cu ele, incetand in a le mai filtra cu propria ratiune, inlocuita pe nesimtite de credulitatea! Gustave le Bon nota: „repetitia sfarseste prin a se integra in adancul inconstientului, acolo unde se nasc motivele actiunilor noastre”.
  2. 2. Categoriile dezinformarii• Prin zvon: Lansarea de „noutati” care sa nu necesite o verificare imediata permite reptarea unei minciuni fara nici un risc. Credibilitatea celui care lanseaza zvonul este necesara, iar daca i se alatura alti comunicatori din medii diferite care confirma zvonul respectiv se poate obtine un adevar fara continut.• Prin clisee: Este mult mai ingurgitabila o minciuna daca ea se bazeaza pe un cliseu intiparit in inconstient. De exemplu stim ca „tiganii” sunt predispusi unei pareri colective precare si atunci poti stimula cateva sinomime artificiale: tigan-hot! Manipulatorul, in acest caz de dezinformare va utiliza clisee negative care sa genereze frustrari, nemultumiri. Cliseele justifica actiuni adeseori imorale: „Noi suntem de acelasi sange, impartasim aceleasi valori, cine nu este cu noi, evident este impotriva noastra” Teoriile conspiratiei se bazeaza pe clisee standard: evreu-negustor; german-serios; tigan-hot; musulman-terorist, etc. Un teoretician al presei, americanul W. Lippman considera ca „procesul de asimilare a informatiei este de fapt adaptarea mecanica a unui fenomeni inca necunoscut la o formula generala stabila, stereotipa.Drept pentru care, presa trebuie sa efectueze standardizarea fenomenului care face obiectul informatiei. Redactorul ignorand de buna voie nuantele sa va baza pe stereotipii si pe opinii de rutina ca sa convinga consumatorul sa asimilezea stirea fara efort, fara ezitare, fara conflict interior si mai ales, fara analiza critica…”• . Prin imagine: „O imagine face cat o mie de cuvinte!” Pornind de la aceasta butada, specialistii in manipulare sunt de acord ca prin imagine mesajul va evita simtul critic al „beneficiarului” si va penetra fara cenzori adancul inconstientului. Aici tehnica se aseamana cu cea publicitara. Iata ce noteaza Kara Murza: „Societatea urbana a occidentului a ajuns fara religie, dar s-a umplut de o cantitate enorma de fetisuri. Partea cea mai importanta a vietii sunt vitrinele, vedera obiectelor consumabile ca imagini, fara cumpararea suportului.”
  3. 3. Propaganda• Este considerată, de catre specialisti precum Gustave le Bon drept o activitate sistematică de transmitere,promovare sau răspândire a unor idei,doctrine sau teze de pe poziţiile unei anumite grupări sociale şi ideologice, în scopul influenţării, schimbării, formării unor concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. Propaganda este un subsistem angrenat politicului, unui grup social sau al unui regim de guvernare. In epoca moderna se dezvoltă numeroase forme de propagandă (culturală, economică, tehnica, medicală, etc).
  4. 4. Sistemul de propaganda• structură instituţională specializată (aparat de conducere ierarhică,centre de organizare, centre de studiu, proiectare şi difuzare de mesaje)• ideologie şi valori aflate în corespondenţă cu interesele şi obiectivele grupării sociale pe care o reprezintă; acestea sunt luate ca referinţă pentru programarea şi realizarea propagandei• mijloace şi metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge următoarele grupuri mari de metode:
  5. 5. Sistemul de propaganda• afectivă- constă în organizarea mesajelor astfel încât acestea să provoace trăiri şi adeziuni colective, mai ales de tip emoţional. Mai întâi se indică consecinţele negative ale unei opţiuni personale provocate de o agenţie anume (afectarea intereselor, ameninţare a poziţiei individuale, împiedicarea realizării unor obiective personale importante etc) pentru a declanşa reacţia afectivă negativă faţă de aceasta şi apoi se prezintă o alternativă diferită care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logică sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informaţii care au o profundă rezonanţă afectivă.• persuasivă- presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a mesajului, prin utilizarea unor cuvinte saturate emoţional
  6. 6. Tipuri de propaganda• Specialistii fac o distinctie între propaganda tactică (proiectată pe termen scurt pentru obţinerea unor efecte imediate) şi propaganda strategică (pe termen lung, destinată formării sau modificării valorilor, atitudinilor de bază şi concepţiilor proprii indivizilor şi societăţii. Cea mai importantă formă de propagandă a fost considerată până în prezent propaganda politică La nivel internaţional, ea îsi propune să remodeleze psihologia celor cu care se află în competiţie, în condiţiile în care căile diplomatice, economice sau militare si-au atins limita de competenta. Propaganda politică nu urmăreşte descoperirea unor adevăruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potenţial de “un adevar convenabil celui care dicteaza obiectul propagandei”! ( Gustave Le Bon- Psihologia maselor). In acest sens, autorul subliniaza patru factori de convingere pe care ii integreaza in “gramatica persusiunii”! Iata predicatele principale ale propagandei:
  7. 7. Predicatele propagandei• prestigiul sursei- sugestionează şi impune respect.• afirmaţia fără probe-- elimină discuţia, creând totodată impresia documentării erudite a celor care reprezintă sursa mesajelor.• repetarea- face ca mesajul să fie acceptat de tinta ca fiind certă o afirmaţie compatibilă cu propriile sale obiective.• influenţa mentală- întăreşte convingerile individuale incipiente sau aparţinând indivizilor fără personalitate.
  8. 8. Tipuri de propaganda• propaganda albă- utilizează materiale provenite din surse credibile,de regula oficiale care contin noutăţi culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de viaţă,prezentarea unor personalităţi considerate exemplare pentru viaţa culturală,sportivă, muzicală, fără a aduce în discuţie elementele care ar impune în discuţie performanţele spaţiului social din care provin personalităţile respective. Cercetările audemonstrat o eficienţă mai mare a propagandei albe în rândurile tinerilor prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzică tânără în alternanţă cu scurte buletine de ştiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenţa mesajelor din ştiri este mare.Propaganda se realizează neostentativ şi creează impresia unui dialog între egali.• propaganda neagră - vehiculează, în general, materiale "fabricate", puse pe seama fie a unor instituţii inexistente pe care ascultătorul/ cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor instituţii care există, dar care au cu totul alte preocupări decât cele din ştirile fabricate. Mesajele "artizanale "lansate în " spaţiul social pot surprinde prin "noutatea" lor, şi astfel, pot genera un curent favorabil propagandistului.• propaganda cenusie - constă in combinarea informaţiilor parţial reale cu cele integral false alcătuind ştiri cu aspect aparent precis, care însă nu pot fi verificate complet. Publicul care identifică, episodic elemente pe care le cunoaşte, poate fi uşor indus în eroare de asemenea fabricaţii, punând noutăţile pe seama unor lacune personale de informaţie.

×