Pictorul şi vioristulStavru Tarasov, (G. Kümbetlian)
Stavru Tarasov s-a născut la Letea (Tulcea),        în ziua de 6 ianuarie 1883.
După şcoala primară, a urmat patru clase la Şcoala Normală  Carol I, din Câmpulung Muscel (şi a cincea la Galaţi).
La recomandarea profesorului său de desen, în anul 1903 a   intrat (prin concurs) la şcoala de Belle Arte din Iaşi,
unde a fost coleg cu Tonitza, Şt. Dimitrescu şi Constantin Bacalu, avându-    i ca profesori pe Emanoil Bardasare (profeso...
Conservatorul de Muzică   Tarasov (1905)
Între anii 1906 si   Academia regală de arte 1909 a intrat prin     plastice din MŰNCHEN concurs şi a urmatcursurile Acade...
Spre sfârşitul anului 1909 s-a stabilit la Paris,unde a rămas până în 1910. A studiat în muzee şiateliere particulare şi a...
“Académie des Beaux Arts” şi Autoportret, 1911
HAGA, vechea primărie.  În anul 1912 a  participat la oexpoziţie colectivă   la Haga şi a    executat lacomandă, pentrupri...
Fra Angelico “Coborârea de pe Cruce”
ROSARIO În anul 1914 s-a întors      Teatrul vechi la Bruxelles şi a trecutoceanul împreună cu un     grup de artişti  dec...
În anul 1915 a lucrat ca desenator la Paris,iar la 15 iulie 1915 s-a întors în ţară. În perioada1916-1917 a fost mobilizat...
În perioada 1918-1925 afuncţionat ca profesor de desen laTârgu-Ocna. Aici a cunoscut-o peprofesoara de desen ConstanţaIone...
Vizitând-o acasă şi    Tarasov, 1921văzându-i albumul defamilie cu poze vechi, adescoperit că tatăl feteiera acelaşi cu bă...
ZINICA După un an, în1921 s-a născut   fiica lor,Zenovia-Maria-Magdalena [2].
În anul 1925 Tarasov este profesor la Tecuci, iar între anii                1926 şi 1928 la Bârlad.   Autoportret, 1925   ...
În anul 1928 Tarasov se stabilea în Constanţa, ca    profesor definitiv, la „Şcoala Normală”.
În acelaşi an (1928), tatăl meu (primul din dreapta, jos)absolvea “Liceul Comercial de Băieţi”, cu Jean Stoenescu-   Dunăr...
În această perioadă (1928-1930)Tarasov pictează şi expune 88 de lucrări laBucureşti (Căminul Artelor) împreună cuTonitza, ...
După 1920 s-a refugiat     Hrandt Avakianîmpreună cu familia înRomânia (la Balcic). Aici aînvăţat pictura cu Iser şiSteria...
Începând cu 1 ianuarie 1931, Tarasov se transferă la Liceul Comercial de băieţi, devenind coleg de cancelarie cu Jean     ...
În acelaşi an, 1931, bunicul şi tatăl meu au deschis înConstanţa două mari magazine de vopsele, de unde-şicumpăra şi Taras...
În anul 1932 Tarasov s-amutat în strada Ion Adam nr.2. Înacelaşi an a participat cu tablouri lamai multe expoziţii (Salonu...
Din anul 1935, provine şi fotografia lui Tarasov, fotografiat de MihaiTican-Rumano în atelierul din Bucureşti al sculptoru...
Pentru vopselele şi materialelecare-i erau necesare şi pe care lecumpăra de la magazinele familieiKümbetlian, Tarasov avea...
Biserica Greacă şi Plaja Modern (1934),
Plaja Tataia (1936)
Pe spatele acestui tablou se află dedicaţia:  “Domnului Agop Kümbetlian, cu ocaziaanului nou 1936. Din parte-mi, St. Taras...
Tarasov (1940), la                        Constanţa   În anul 1938   Tarasov s-a  titularizat la Liceul „Mircea Cel Bătrân...
“Secondo Tempo”   În anul 1942 am devenit                    elevul lui Tarasov, la                   vioară. Când ajungea...
Familia Tarasov, în anul1942                       Tarasov (1943) în grădina casei.
După cum se vede, Tarasov cânta şi lachitară. De multe ori, după lecţii, îmi cântadiverse melodii, acompaniindu-se la chit...
Pe Tarasov l-a legat o strânsă prietenie şi de(Ha)Cik Damadian (1919-1985=66 de ani).
Tarasov (1944), văzut de Cik   Tarasov (1945), în atelierul luiDamadian.                      Cik Damadian.
De ziua mea de naştere, în anul 1945, am primit dinpartea maestrului, partitura “Valurilor Dunării” alui Ivanovici, cu o d...
iar tatăl meu, un valoros      autoportret almaestrului, cu dedicaţie.
În acelaşi an, din cauzaîmbolnăvirii de plămâni a fiicei,   familia Tarasov, la sfatul medicilor, s-a mutat la Braşov.
La plecare dinConstanţa,     Tarasov     m-arecomandat fostului său colegde cancelarie de la LiceulComercial        de    ...
În anul 1947 părinţii m-au trimis la Sibiu,oraşul bunicii mele materne, unde-mipetrecusem aproape toată copilăria, pentru ...
Olga Coulin                  Arthur CoulinÎn anul 1947, când am cunoscut-o eu, doamna Olga Coulin                   împlin...
De fiecare dată când plecam la Sibiu, mă opreamcâteva ore la Braşov, pentru a-mi vizita maestrul şia-i demonstra progresel...
În anul 1950 când absolveam gimnaziul şi părăseam Sibiul,     atinsesem performanţe semnificative la vioară.
Tarasov(autoportret), în   anul 1952
La 19 aprilie 1953, când eram în penultima clasă de liceu, obţineam“locul I la vioară, în cadrul fazei locale a concursulu...
Urma faza pe ţară a concursului care avea loc încapitală, dar la care n-am mai fost trimis, din cauza“Originii mele nesănă...
Iată, în cele ce urmează, câteva tablouri pe carele-am primit de la Tarasov şi careaparţin perioadei   braşovene a    pict...
În anul 1957, maestrul a     Tarasov (autoportret), 1957  făcut o scurtă vizită înConstanţa, prilej cu care, mi-a adus dre...
În vara anului 1959 după absolvirea facultăţii, în drum spre     Sibiu, l-am vizitat din nou pe maestru, la Braşov.
Vizita mea l-abucurat     nespus demult. Ne-am reamintitde anii petrecuţi înConstanţa      şi    amdepănat amintiri. Lasfâ...
Tarasov (1959), Autoportret    Tarasov (1959), văzut de Ştefan                               Mironescu.   A fost ultima da...
La 18 ianuarie 1961,      Tarasov (1960), AutoportretStavru Tarasov a trecut înnefiinţă, devenind nemuritor înconştiinţa s...
EPILOG.          În anul 1968, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la naşterea pictorului, s-a organizat la Constanţa o...
Florica Postolache
Monografia cuprinde şi următorul INDICE de Muzee şi Colecţii
În perioada anilor 1968-1974 s-au organizat expoziţiiretrospective în mai multeoraşe din ţară, ca de exemplula Muzeul de I...
Muzeul de Istorie şi Ştiinţe Naturale “Vasile  Pârvan” din Bârlad (noiembrie 1968),
Muzeul de Artă din Craiova (martie-aprilie 1969),
Muzeul Brăilei (septembrie 1969),
Muzeul Judeţean Braşov (ianuarie 1973),
muzeul judeţean dinSfântul      Gheorghe(octombrie 1974) şiîn multe alte locuridin ţară.    În anul 1983 a fostorganizată ...
După moartea fiicei, Zenovia Maria   Tarasov (în anul 2003), întreaga operă rămasă   a pictorului (aproape 100 de tablouri...
BIBLIOGRAFIE (cronologică)1.Straje, Mihail: “Un Pictor Dobrogean: Stavru Tarasov”.    Ed. “Bucovina” Bucureşti, 1932.2.Pos...
6. Şorban, Raoul, “Tonitza”, Mica Bibliotecă de Artă”,   Ed. “Meridiane” Bucureşti, 1973.7. Buta, Sanda-Maria, “Stavru Tar...
14. Sursa DeŞtiri.ro, din 08.03.201015. Time 4 News           09.03.201016. Braşov.Ziare.com      09.03.201017. wwwIndex Ş...
Să nu-l uităm.
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Ppt.2.tarasov
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Ppt.2.tarasov

1,052 views

Published on

Published in: Education
1 Comment
0 Likes
Statistics
Notes
  • My name is Véronique Tarasovici the grand child of Robert Tarasovici the son of Stavru Tarasov. I don't see any reference in this biography about his 2 children that he got in Brussels.
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,052
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
4
Actions
Shares
0
Downloads
9
Comments
1
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Ppt.2.tarasov

  1. 1. Pictorul şi vioristulStavru Tarasov, (G. Kümbetlian)
  2. 2. Stavru Tarasov s-a născut la Letea (Tulcea), în ziua de 6 ianuarie 1883.
  3. 3. După şcoala primară, a urmat patru clase la Şcoala Normală Carol I, din Câmpulung Muscel (şi a cincea la Galaţi).
  4. 4. La recomandarea profesorului său de desen, în anul 1903 a intrat (prin concurs) la şcoala de Belle Arte din Iaşi,
  5. 5. unde a fost coleg cu Tonitza, Şt. Dimitrescu şi Constantin Bacalu, avându- i ca profesori pe Emanoil Bardasare (profesor şi director),Sever Mureşanu, şi alţii. Iată ce scria Tonitza mai târziu. NICOLAE TONITZA, ŞTEFAN DIMITRESCU Ştefan Dimitrescu,
  6. 6. Conservatorul de Muzică Tarasov (1905)
  7. 7. Între anii 1906 si Academia regală de arte 1909 a intrat prin plastice din MŰNCHEN concurs şi a urmatcursurile Academiei Regale de Arte Plastice dinMünchen, fiind colegcu Tonitza şi Marius Bunescu [2]-[6].
  8. 8. Spre sfârşitul anului 1909 s-a stabilit la Paris,unde a rămas până în 1910. A studiat în muzee şiateliere particulare şi a participat la expoziţia luiTonitza, organizată în atelierul acestuia din str.Montparnasse [2], ocupându-se în subsidiar şi de“spiritism”, în postură de “medium”. Cu acestprilej, într-una din “transe” a avut revelaţia unuichip de bărbat, care i-a prezis că se va căsători cufiica lui (povestea pictorul). În anul 1911 s-astabilit la Bruxelles, unde a intrat prin concurs şia urmat studii de pictură, în cadrul „Académiedes Beaux Arts” [2]. Se întreţinea cântând lavioară într-o orchestră şi executa copii în muzee.[2]
  9. 9. “Académie des Beaux Arts” şi Autoportret, 1911
  10. 10. HAGA, vechea primărie. În anul 1912 a participat la oexpoziţie colectivă la Haga şi a executat lacomandă, pentruprimarul oraşului, copia lucrării lui Fra Angelico,„Coborârea de pe Cruce” [2].
  11. 11. Fra Angelico “Coborârea de pe Cruce”
  12. 12. ROSARIO În anul 1914 s-a întors Teatrul vechi la Bruxelles şi a trecutoceanul împreună cu un grup de artişti decoratori belgieni în Argentina, la Rosario, unde a executat decorarea teatrului dinlocalitate [2]. În Europa începuse războiul.
  13. 13. În anul 1915 a lucrat ca desenator la Paris,iar la 15 iulie 1915 s-a întors în ţară. În perioada1916-1917 a fost mobilizat la Tulcea şi folosit catranslator pentru armatele ruse din DeltaDunării.
  14. 14. În perioada 1918-1925 afuncţionat ca profesor de desen laTârgu-Ocna. Aici a cunoscut-o peprofesoara de desen ConstanţaIonescu [2], orfană de tată şi carefusese apropiată reginei Maria, înactele de caritate pentru răniţii dinprimul război mondial.
  15. 15. Vizitând-o acasă şi Tarasov, 1921văzându-i albumul defamilie cu poze vechi, adescoperit că tatăl feteiera acelaşi cu bărbatuldin transa de spiritismde la Paris, care-iprevestise că se vacăsători cu fiica lui. I-amărturisit aceastăviziune Constanţei şiastfel, la 27 iunie 1920,s-au căsătorit.
  16. 16. ZINICA După un an, în1921 s-a născut fiica lor,Zenovia-Maria-Magdalena [2].
  17. 17. În anul 1925 Tarasov este profesor la Tecuci, iar între anii 1926 şi 1928 la Bârlad. Autoportret, 1925 Tarasov(1928), văzut de I.D.Neumann
  18. 18. În anul 1928 Tarasov se stabilea în Constanţa, ca profesor definitiv, la „Şcoala Normală”.
  19. 19. În acelaşi an (1928), tatăl meu (primul din dreapta, jos)absolvea “Liceul Comercial de Băieţi”, cu Jean Stoenescu- Dunăre ca director şi Aur Alexandrescu, profesor şi viorist, în calitate de diriginte.
  20. 20. În această perioadă (1928-1930)Tarasov pictează şi expune 88 de lucrări laBucureşti (Căminul Artelor) împreună cuTonitza, Paula Moscu şi Demian, la Iaşi (70de lucrări) în sala Viaţa Românească şi laConstanţa (120 de lucrări) alături deDumitru Ghiaţă, Sion, Samuel Mützner,Adrian Maniu, Sârbu şi de Hrandt Avakian(1900-1990), frate cu Beatrice şi văr cuGarbis Avakian (viorist şi profesor de vioarăla Conservatorul din Bucureşti). Hrandt şi-apetrecut copilăria şi prima tinereţe, până la20 de ani, în Alep (Siria).
  21. 21. După 1920 s-a refugiat Hrandt Avakianîmpreună cu familia înRomânia (la Balcic). Aici aînvăţat pictura cu Iser şiSteriade, ultimul oferindu-iun adăpost la Bucureşti. Afost un mare pictor al florilorşi a cules laude pentru arta sade la mari personalităţi aivremii, ca Eugen Ionescu,Alexandru Paleologu şi IonFrunzetti. Împreună cu sorasa, Hrandt a iniţiat şi dăruitStatului Român un muzeu deartă orientală.
  22. 22. Începând cu 1 ianuarie 1931, Tarasov se transferă la Liceul Comercial de băieţi, devenind coleg de cancelarie cu Jean Stoenescu-Dunăre şi Aur Alexandrescu.
  23. 23. În acelaşi an, 1931, bunicul şi tatăl meu au deschis înConstanţa două mari magazine de vopsele, de unde-şicumpăra şi Tarasov cele necesare, fapt ce a condus lastabilirea unor legături strânse şi prieteneşti între familiilenoastre.
  24. 24. În anul 1932 Tarasov s-amutat în strada Ion Adam nr.2. Înacelaşi an a participat cu tablouri lamai multe expoziţii (SalonulAteneului Român, Salonul OficialBucureşti, Constanţa,etc). Din acelaşi an este şicatalogul semnat de Mihail Straje şidonat de pictor, cu dedicaţie, tatăluimeu.
  25. 25. Din anul 1935, provine şi fotografia lui Tarasov, fotografiat de MihaiTican-Rumano în atelierul din Bucureşti al sculptorului Ion Dimitriu-Bîrlad (în imaginea din dreapta), bunicul matern al Margaretei Pâslaru.
  26. 26. Pentru vopselele şi materialelecare-i erau necesare şi pe care lecumpăra de la magazinele familieiKümbetlian, Tarasov avea reduceri şichiar gratuităţi. Se recompensa înschimb, cu prilejul diverselor sărbătorişi aniversări, cu tablourile pe care ledona familiei noastre. Iată, încontinuare, câteva dintre acestea, dinacea perioadă.
  27. 27. Biserica Greacă şi Plaja Modern (1934),
  28. 28. Plaja Tataia (1936)
  29. 29. Pe spatele acestui tablou se află dedicaţia: “Domnului Agop Kümbetlian, cu ocaziaanului nou 1936. Din parte-mi, St. TarasovConstanţa, 1 ianuarie 1936” În acelaşi an, bunicii şi părinţii mei aucumpărat o casă, în imediata vecinătate alocuinţei pictorului, pe o stradă paralelă,legăturile dintre ei şi Tarasov devenindextrem de apropiate şi cordiale. Din acelmoment, pictorul a devenit musafirulnostru nelipsit, de fiecare seară.
  30. 30. Tarasov (1940), la Constanţa În anul 1938 Tarasov s-a titularizat la Liceul „Mircea Cel Bătrân”, de unde s-a şipensionat, în anul 1941.
  31. 31. “Secondo Tempo” În anul 1942 am devenit elevul lui Tarasov, la vioară. Când ajungeam dimineaţa la el pentru lecţii şi îl salutam, îmi răspundea: “SĂNĂTATE”. La plecare mă îndemna să iau o “ţuică” din vaza de pe masă. Ţuica era o acadea cilindrică sticloasă, cu un desen de caleidoscop.
  32. 32. Familia Tarasov, în anul1942 Tarasov (1943) în grădina casei.
  33. 33. După cum se vede, Tarasov cânta şi lachitară. De multe ori, după lecţii, îmi cântadiverse melodii, acompaniindu-se la chitară şi-mi arăta tablourile finisate şi pe cele în lucru.Îşi lucra singur ramele, cu aceeaşi grijă,atenţie şi dragoste, cu care-şi lucra şitablourile. În aceeaşi perioadă, maestrul s-aîmbolnăvit. Medicii i-au recomandat un regimsever şi renunţarea la carne. Din acel moment(după un post negru de aproape o lună), adevenit vegetarian. Şi în semn de solidaritatecu el, şi soţia şi fiica la fel, până la sfârşitulvieţii lor.
  34. 34. Pe Tarasov l-a legat o strânsă prietenie şi de(Ha)Cik Damadian (1919-1985=66 de ani).
  35. 35. Tarasov (1944), văzut de Cik Tarasov (1945), în atelierul luiDamadian. Cik Damadian.
  36. 36. De ziua mea de naştere, în anul 1945, am primit dinpartea maestrului, partitura “Valurilor Dunării” alui Ivanovici, cu o dedicaţie,
  37. 37. iar tatăl meu, un valoros autoportret almaestrului, cu dedicaţie.
  38. 38. În acelaşi an, din cauzaîmbolnăvirii de plămâni a fiicei, familia Tarasov, la sfatul medicilor, s-a mutat la Braşov.
  39. 39. La plecare dinConstanţa, Tarasov m-arecomandat fostului său colegde cancelarie de la LiceulComercial de băieţi,profesorul şi vioristul AurAlexandrescu (tatăl viitoruluicompozitor DragoşAlexandrescu), pentru acontinua lecţiile de vioară cumine. Ca urmare am studiatîn continuare vioara cu el,până în toamna anului 1947.
  40. 40. În anul 1947 părinţii m-au trimis la Sibiu,oraşul bunicii mele materne, unde-mipetrecusem aproape toată copilăria, pentru aurma cursurile gimnaziului Brukenthal. Aici amcontinuat şi lecţiile de vioară cu Olga Coulin,soţia celui mai important pictor sas alArdealului, Arthur Coulin. Tabloul următorcare o reprezintă pe vioristă în anul 1908 lavârsta de 34 de ani, în viziunea soţului ei, esteexpus la loc de cinste şi poate fi admirat înpinacoteca muzeului Brukenthal din Sibiu.
  41. 41. Olga Coulin Arthur CoulinÎn anul 1947, când am cunoscut-o eu, doamna Olga Coulin împlinise 73 de ani.
  42. 42. De fiecare dată când plecam la Sibiu, mă opreamcâteva ore la Braşov, pentru a-mi vizita maestrul şia-i demonstra progresele făcute între timp la vioară.Vizitele se transformau repede în audiţii muzicale şirecitaluri, în cadrul cărora cântam singur, sauîmpreună cu el. Repertoriul nostru cuprindealucrări de Bach (ca Dublul concert ş.a.), Beethoven(Concertul în Re major şi Romanţele în Sol şi Famajor), Mozart (Duetele şi Mica serenadă), ş.a.m.d.Aproape de fiecare dată, la plecare, maestrul îmidădea câte un tablou drept cadou de suflet, dinpartea domniei sale. În anul 1948, în semn deamintire pentru anii petrecuţi în Constanţa, amprimit de la el următoarea marină cu dedicaţie.
  43. 43. În anul 1950 când absolveam gimnaziul şi părăseam Sibiul, atinsesem performanţe semnificative la vioară.
  44. 44. Tarasov(autoportret), în anul 1952
  45. 45. La 19 aprilie 1953, când eram în penultima clasă de liceu, obţineam“locul I la vioară, în cadrul fazei locale a concursului organizat în cinsteaFesivalului Mondial al Tineretului”.
  46. 46. Urma faza pe ţară a concursului care avea loc încapitală, dar la care n-am mai fost trimis, din cauza“Originii mele nesănătoase”, cum se spunea pe atunci.Această lovitură morală m-a determinat să-mi schimbfundamental şi dramatic planurile de viitor, orientându-mă spre matematici şi ştiinţele exacte, la care neaveniţiitimpului nu aveau acces. Şi astfel, în loc să ajung laconservator, am ales studiile tehnice ale Politehniciibucureştene. Bucureşti-ul mi-a oferit însă concertele de laateneu, la care eram nelipsit şi participarea directă, caviorist, în paralel cu studiile universitare, în cadrul“Orchestrei Simfonice a Studenţilor din Bucureşti”, subbagheta ilustrului dirijor Nicolae Boboc.
  47. 47. Iată, în cele ce urmează, câteva tablouri pe carele-am primit de la Tarasov şi careaparţin perioadei braşovene a pictorului.
  48. 48. În anul 1957, maestrul a Tarasov (autoportret), 1957 făcut o scurtă vizită înConstanţa, prilej cu care, mi-a adus drept cadou, partitura “CapriciuluiVienez” al lui Kreisler, şi pe care a aşternutdedicaţia: “Amintire dinpartea primului profesorde violină, dragului elev din trecut, GariKümbetlian. S. Tarasov Constanţa, 26 August 1957”.
  49. 49. În vara anului 1959 după absolvirea facultăţii, în drum spre Sibiu, l-am vizitat din nou pe maestru, la Braşov.
  50. 50. Vizita mea l-abucurat nespus demult. Ne-am reamintitde anii petrecuţi înConstanţa şi amdepănat amintiri. Lasfârşitul vizitei, cândne-am luat rămas bun,mi-a dăruit tabloulalăturat.
  51. 51. Tarasov (1959), Autoportret Tarasov (1959), văzut de Ştefan Mironescu. A fost ultima dată când l-am văzut pe pictor în viaţă.
  52. 52. La 18 ianuarie 1961, Tarasov (1960), AutoportretStavru Tarasov a trecut înnefiinţă, devenind nemuritor înconştiinţa semenilor săi. În varaaceluiaşi an se încheia şi carieramea violonistică în urma unuiaccident de motocicletă, poateca un semn postum din parteamaestrului, nemulţumit cătrădasem, sacrificasem şijertfisem vioara, pe altarulştiinţelor exacte. La 18 ianuarie2011 s-au împlinit 50 de ani deatunci.
  53. 53. EPILOG. În anul 1968, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la naşterea pictorului, s-a organizat la Constanţa o mare expoziţie retrospectivă, cu ocazia căreia au vorbit criticul de artă Ion Frunzetti (discipol al Academicianului George Oprescu şi fost elev al lui Tarasov la Târgu Ocna) şi doamna Florica Postolache, directoarea de atunci a muzeului de artă, prilej cu care a apărut şi monografia “S.Tarasov” a domniei sale [2].
  54. 54. Florica Postolache
  55. 55. Monografia cuprinde şi următorul INDICE de Muzee şi Colecţii
  56. 56. În perioada anilor 1968-1974 s-au organizat expoziţiiretrospective în mai multeoraşe din ţară, ca de exemplula Muzeul de Istorie şi ŞtiinţeNaturale “Vasile Pârvan” dinBârlad (noiembrie 1968),
  57. 57. Muzeul de Istorie şi Ştiinţe Naturale “Vasile Pârvan” din Bârlad (noiembrie 1968),
  58. 58. Muzeul de Artă din Craiova (martie-aprilie 1969),
  59. 59. Muzeul Brăilei (septembrie 1969),
  60. 60. Muzeul Judeţean Braşov (ianuarie 1973),
  61. 61. muzeul judeţean dinSfântul Gheorghe(octombrie 1974) şiîn multe alte locuridin ţară. În anul 1983 a fostorganizată la Braşovo mare expoziţie, cuprilejul împlinirii a100 de ani de lanaşterea pictorului[7].
  62. 62. După moartea fiicei, Zenovia Maria Tarasov (în anul 2003), întreaga operă rămasă a pictorului (aproape 100 de tablouri), dar şi numeroase albume de familie şi documente au intrat în patrimoniul privat de stat al Muzeului de Artă al României. În anul 2009, printr-o Hotărâre de Guvern iniţiată de Ministerul Culturii la data de 7 aprilie, 83 de tablouri cu valori unitare de până la 1200 Euro şi cu o valoare totală de peste 30.000 de Euro, precum şi toate documentele rămase au fost transferate Muzeului de Artă din Braşov [14]-[20].(Beethoven, Romanţa în Fa-major)
  63. 63. BIBLIOGRAFIE (cronologică)1.Straje, Mihail: “Un Pictor Dobrogean: Stavru Tarasov”. Ed. “Bucovina” Bucureşti, 1932.2.Postolache, Florica: “Stavru Tarasov, 1883-1961”, Catalog al Muzeului de Artă din Constanţa, 1968.3.Postolache,F., “Stavru Tarasov”, Revista “Tomis”, martie 1968.4.Postolache,F., “Retrospectiva Stavru Tarasov”, Revista “Tomis”, octombrie 1968.5.Postolache,F., “Coordonate ale creaţiei lui Stavru Tarasov”, Comunicare, în Şedinţa Consiliului Ştiinţific al Muzeului de Artă din Constanţa, 11.01.1969.
  64. 64. 6. Şorban, Raoul, “Tonitza”, Mica Bibliotecă de Artă”, Ed. “Meridiane” Bucureşti, 1973.7. Buta, Sanda-Maria, “Stavru Tarasov, 100 de ani de la naştere”, Muzeul Judeţean Braşov, Secţia de Artă, 1983. Procesele verbale şi adresele Muzeului de Artă din Constanţa, trimise familiei Kümbetlian.8. Procesul Verbal nr. 14784/31.01.1968.9. Adresa nr. 1346/10.12.1968.10. Adresa nr. 137/08.02.1969, Dosar C/16.11. Adresa nr.449/19.05.1969, Dosar C/1612. Procesul verbal/29.08.1969.13. Adresa nr. 234/28.03.1970.
  65. 65. 14. Sursa DeŞtiri.ro, din 08.03.201015. Time 4 News 09.03.201016. Braşov.Ziare.com 09.03.201017. wwwIndex Ştiri.ro 09.03 şi 30.12.1018.Adevărul de Seară,Bv. 08.11.201019.Ziarul Lumina.ro Bv. 28.12.201020. 2 online 28.12.201021. Tavitian, S., “Armeni de Seamă din România” vol.I, Ed. Ex Ponto C-ţa, 2006
  66. 66. Să nu-l uităm.

×