Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Romania transparenta

225 views

Published on

Zeci de voci, o singura idee: Romania transparenta.

Published in: Leadership & Management
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Romania transparenta

  1. 1. 10 THE CSR REPORT Ӏ OCTOMBRIE 2016 11 Transparența este cuvântul cheie în jurul căruia gravitează toată discuția care a animat în 2016 transpunerea Directivei 95 în legislația națională. De ce ne dorim transparență, cum poate evolua România prin alegeri responsabile, de ce viitorul trebuie să fie unul sustenabil și cum ar putea Directiva 95 să transforme toate aceste teme de discuție în practici? Au răspuns la aceste întrebări reprezentanți ai instituțiilor, ai mediului diplomatic, ai multinaționalelor, ai antreprenorilor români și ai societății civile. Zeci de voci, o singură idee: România transparentă. ALINA BOTEZATUT C O V E R S T O R Y
  2. 2. 12 THE CSR REPORT Ӏ OCTOMBRIE 2016 13 COVER STORY oaptea de Revelion dintre 2016 și 2017 va avea o nouă însemnătate pentru companiile cu peste 500 de angajați, care vor trebui să privească noul an și viitorul cu ochi responsabili. Sustenabilitatea nu este însă un miracol care se poate întâmpla peste noapte.Tocmai de aceea pregătirea, conștientizarea și înțelegerea complexității subiectului încă de anul acesta vor face ca noile obligații de raportare non-financiară să fie mai ușor de asimilat. Cadrul stabilit de Directiva 95 și transpunerea acesteia în România reprezintă însă pentru companii mult mai mult decât o obligativitate: sunt un instrument minunat de generare de valoare și de definire responsabilă a strategiei de business, lucru care crește reputația, îmbunătățește fluxurile de comunicare internă și externă și are potențial enorm de a impulsiona businessul și profitul. Introducerea în legislația locală a Directivei nr. 95/2014 (de modificare a Directivei nr. 34/2013 în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari) a avut loc prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1938/2016. Potrivit noilor reglementări, firmele de interes public și grupurile care, la data bilanțului, au un număr mediu de 500 de angajați, în cursul exercițiului financiar, vor include în raportul financiar și o declarație nefinanciară. Declarația non-financiară va conține informații privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită, dacă acestea sunt necesare pentru a înțelege dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii și a impactului activității sale. Această declarație va mai cuprinde o descriere a modelului de afaceri, politica de diversitate (vârsta, genul sau educația și experiența profesională, obiectivele, aplicarea) și o descriere a politicilor adoptate în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligență necesare aplicate și rezultatele politicilor respective. Descrierea acestei politici se va face doar în ceea ce privește echipa de management și de supraveghere a firmei. Dacă firma sau grupul nu aplică politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aceste aspecte, declarația nefinanciară trebuie să ofere o explicație clară și motivată pentru această opțiune. În plus, în declarație se va face referire la indicatorii cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a firmei și la principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiuni. Acești indicatori vor include, atunci când este relevant și proporțional, relațiile de afaceri, produsele sau serviciile care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul cum compania gestionează acele riscuri. De asemenea, declarația nefinanciară conține, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale. Declarația poate fi înlocuită de un raport separat, corespunzător aceluiași exercițiu financiar, indiferent de metodologia folosită pentru realizarea acestuia. Spre deosebire de declarație, acest raport va fi publicat, pe site-ul companiei, N împreună cu raportul contabil, sau va fi pus la dispoziția publicului, în termen de cel mult șase luni de la data bilanțului, și va fi menționat în raportul contabil. Declarația nefinanciară sau raportul vor trebui auditate de către un consultant specializat. De asemenea, declarația și raportul vor trebui verificate de un prestator independent de servicii de asigurare. Metodologia de raportare poate varia, nefiind impus niciun standard. Comisia Europeană se află în etapa de elaborare a unor orientări privind metodologia, inclusiv indicatorii cheie de performanță nefinanciară, generali și sectoriali, pentru care se consultă cu părțile interesate relevante și pe care le va publica până pe 6 decembrie.„Prin aplicarea corectă a principiilor de bază ale raportării non-financiare, cum ar fi materialitate, comparabilitate, acuratețe, echilibru, companiile vor conștientiza beneficiile reale aduse de raportarea non-financiară fără a o mai percepe ca pe o presiune legislativă, începând cu 2017, din momentul intrării în vigoare a Directivei europene pentru raportarea non-financiară, Directiva 95/2014”, a estimat Andreea Giovani, managerul departamentului Servicii de Raportare non-financiară al PwC România. Ea a precizat că, pe termen lung, raportarea non-financiară va trebui să se adapteze unui grup de părți interesate mai larg decât publicul obișnuit cu urmărirea strictă a rapoartelor financiare, dar este nevoie de timp şi de educarea publicului: „Declaraţiile non-financiare, sau rapoartele de sustenabilitate, ar trebui să devină o obişnuinţă pentru companii. O concentrare strategică va permite, de asemenea, companiilor să îndeplinească mai bine obiectivul de raportare a informațiilor non- financiare relevante”. În prezent, deși nu sunt obligate să publice rapoarte de sustenabilitate, unele companii, preponderent multinaționale, au demarat acest demers. Între 2004 și 2016, în jur de 70 de rapoarte au fost publicate de către 21 de companii, cele mai multe din domeniul financiar, tehnologie și FMCG. „Companiile importante prezente pe piața din România, în special cele internaționale, sunt din ce în ce mai preocupate de o dezvoltare sustenabilă și transparentă. Mai nou, multe dintre companiile nou înființate își încep din start activitatea integrând principii de sustenabilitate în planurile lor pe
  3. 3. 14 THE CSR REPORT Ӏ OCTOMBRIE 2016 15 COVER STORY în acest domeniu, ardem etape față de țările occidentale”, consideră Alina Kasprovschi. Mircea Toma,președintele ActiveWatch, crede că raportarea de CSR poate contribui, indirect, la schimbarea mentalitățiilor care se regăsesc în businessul local și nu numai, cu toate că raportarea poate deveni o potențială problemă pentru unele companii românești: „Raportarea poate fi o problemă pentru companiile vechi românești, pentru care va fi o «traumă»”. Instituțiile vor fi puse în fața unei solicitări de sus în jos a unui act normativ, fără să aibă destul de bine antrenate «organele» pentru raportare - competențe, mentalități, disponibilitate pentru așa ceva. Făcând un mare pas înapoi și aruncând o privire asupra societății noastre, vedem că vorbim despre un proces de învățare social, unul dificil, dar care va avea succes când cetățeanul va înțelege subiectul. Până atunci, instituțiile care lucrează cu cetățenii vor avea multe crampe ca să poată executa melodios această nobilă misiune”. Aceeași opinie o are și Teia Ciulacu, președintele Viitor Plus: „Cei mai slabi în privința sustenabilității sunt actorii publici, cu excepția celor obișnuiți să lucreze cu fonduri europene. În restul societății, sustenabilitatea este ca și inexistentă. Gândiți-vă numai la modul cum se realizează achizițiile publice: dacă s-ar aplica niște teste de mediu și sociale când se fac achiziții, am vorbi despre sustenabilitate”. Teia Ciulacu subliniază că poziționarea actuală a României în subiectul sustenabilității este atât de mult înclinată către zona privată și din cauza faptului că zona publică nu i-a acordat atenție: „Modalitatea prin care a fost realizată strategia națională de dezvoltare durabilă a României, din 2008, a fost defectuoasă, nu a fost făcută pe baza unei metodologii și prin consultarea tuturor părților”. Președintele Viitor Plus dă drept exemplu de aplicare a dezvoltării durabile modelul olandez, care are un minister dedicat. Mircea Toma a precizat că, în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, este vorba de o schimbare de paradigmă care ne implică pe toți, nu doar companiile și ONG-urile: „Este vorba de o modificare a societății și a paradigmei de funcționare a societății, în condițiile în care poluator nu este doar compania, ci și consumatorul”. În plus, pentru a-și puncta ideea, Mircea Toma a descris evoluția noțiunii de sustenabilitate care, la început, se referea doar la mediul înconjurător, iar, în prezent, „profitul unei companii nu mai poate fi protejat ca fiind exclusiv dreptul proprietarului, nu mai poate fi exceptat de la regula sustenabilității, deci a echității”. Una din marile probleme ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1938 pe 2016 este că, la elaborarea lui, nu s-a ținut cont de experiența și expertiza profesioniștilor din zona de sustenabilitate, fie că ei se află în companii multinaționale și fac raportări de sustenabilitate de ani buni, fie că vin din zona de consultanță sau din societatea civilă. Transpunerea unei directive nu trebuie să fie un automatism, făcut pe ultima sută de metri, un automatism în care procese precum consultarea stakeholderilor și transpunerea mai ambițioasă sunt doar „bătăi de cap”în plus. Ministerul Finanțelor Publice avea toate elementele și semnalele interesului major cu privire la această tematică. Iar acest interes nu vine din partea unei companii sau a alteia, ci din partea unor actori din diverse zone, de la CSR până la business, la societate civilă, la profesioniști și la mediul academic. În România această comunitate există, iar în plus au fost și grupuri de inițiativă care veneau cu expertiză. Și, ce faci ca minister? Simulezi procesul de consultare post factum cu un anunț pe site? Nu așa trebuie să arate consultările legate de schimbări legislative care vizează mediul de afaceri. Pe fond, am semnalat și noi, CRPE, alături de alți actori interesați, că este nevoie de o clarificare legată de noțiunea de „entități de interes public”, mai ales că aici România are restanțe majore pe reforma companiilor de stat – or, transpunerea ambițioasă a Directivei UE/95/2014 ar fi avut o influență interesantă și în privința transparentizării companiilor de stat. De asemenea, existau recomandări clare și foarte bune ale Comisiei Europene referitoare la standardele de raportare. Și acolo lucrurile puteau să arate mult mai ambițios. O altă discuție ar fi trebuit făcută în legătură cu întrebarea: „Cine să facă raportarea?”, referitor la auditorul statutar. Și, ca să vedeți că lucrurile sunt complet neclare și neexplicate, am văzut în presă articole care legau contabilii de această raportare non-financiară. Și asta e complet greșit. Iar profesioniștii știu de unde vine confuzia. O dezbatere ar fi reușit să clarifice noțiuni și tendințe. E greu de crezut că aceste explicații le va mai da Ministerul de Finanțe. 2016 era un moment extrem de oportun, din mai multe considerente, ca toate companiile să fie obligate să raporteze local. Pe de o parte, există o mare deschidere a reprezentanților diferitelor ministere, mulți proveniți din mediul de afaceri, pentru transparentizarea unor procese și a unor categorii de informații. Raportarea non-financiară ar putea susține toate aceste nevoi. În plus, unul din documentele programatice, asumate de Guvernul României,„Strategia Națională Anticorupție”, pune un accent deosebit pe zona de integritate în afaceri. În acest caz, raportarea non-financiară putea facilita procese și putea contribui la transparentizarea unor zone, atât în companiile de stat, cât și în multinaționale. termen mediu și lung, se implică în viața comunității și în acțiuni caritabile. Desigur, există încă și reversul medaliei: avem companii care refuză să susțină dezvoltarea și susținerea comunităților în care își desfășoară activitatea”, spune Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Fundației Salvați Copiii. Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, caracterizează sustenabilitatea din România drept un proces în creștere și dezvoltare accelerată: „Companiile care înainte nu știau despre sponsorizările deductibile au început să le folosească în ultimii ani. Companii care înainte dădeau sponsorizări către orice cauză li se părea interesantă încep să își construiască strategii și să fie interesate de impact. Iar companii care măsoară impactul implicării lor, încă de-acum câțiva ani, încep să se uite la sustenabilitatea întregului lor proces de business, de la etica muncii până la relația cu furnizorii, impactul asupra mediului și susținerea comunității”. Procesul este lung, iar responsabil de sustenabilitatea în companie a devenit responsabilul de sponsorizări de acum câțiva ani, care este din ce în ce mai specializat și înțelege tot mai mult cum poate fi legată strategia de sustenabilitate de cea a businessului în sine. „Este un ritm de creștere care ne arată că, ”O dezbatere ar fi reușit să clarifice câteva noțiuni și tendințe. “ O P I N I E  BIANCA TOMA, DIRECTORUL DE PROGRAME AL CENTRULUI ROMÂN DE POLITICI EUROPENE

×