Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
„EXPERTIZA DEŞEURILOR RECICLATE ŞI A
AMBALAJELOR BIODEGRADABILE”
Denumirea programului de studii: EXPERTIZAREA PRODUSELOR ...
Cursul 1

Ambalaje şi deşeuri de ambalaje
Notiuni generale
Definitii ambalaj
Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii in “Petit
glossaire de l’emballage” propune urmatoarea de...
Definitii ambalaj
In Romania, conform STAS 5845/1-1986:
- ambalajul reprezinta un “mijloc” (sau
ansamblu de mijloace) dest...
Ambalarea-definitie
ambalarea reprezinta “operatia,
procedeul sau metoda, prin care se
asigura cu ajutorul ambalajului,
pr...
Termeni specifici ambalarii
-materialul de ambalare,
-materialul de ambalaj,
-mediu de ambalare, conditiile in care are
lo...
CLASIFICAREA AMBALAJELOR
Criterii de clasificare:
1. - dupa materialul folosit in confectionarea
ambalajelor:
ambalaje din...
CLASIFICAREA AMBALAJELOR
2. dupa sistemul de confectionare:

ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliabile.
3.dup...
CLASIFICAREA AMBALAJELOR
5. dupa specificul produsului ambalat:
ambalaje pentru produse alimentare;
ambalaje pentru produs...
CLASIFICAREA AMBALAJELOR
9. dupa sistemul de confectionare:
ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliante.
10. dup...
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA
AMBALAJULUI

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje
depinde de mai multi ...
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Ambalajele din materialele celulozice
-detin ponderea principala in...
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA
AMBALAJULUI

Ambalaje din sticla
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA
AMBALAJULUI

Ambalaje metalice
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA
AMBALAJULUI

Ambalaje din materiale complexe
MATERIALE UTILIZATE PENTRU
CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Ambalaje din lemn
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Ambalaje din materiale plastice
Polimerii sunt macromolecule rezult...
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Clasificarea polimerilor
Polimeri sintetici, materiale plastice:
-G...
Evoluţia producţiei şi consumului de materiale plastice
Materialele plastice sunt polimeri sintetici care sunt considerate...
1.3. Evoluţia producţiei şi consumului de materiale plastice
Poliolefinele de tip polietilenă( PE), polipropilenă, (PP) şi...
Utilizarea principalelor tipuri de mase plastice
1.Polietilena
În funcţie de densitate şi de gradul de ramificare polietil...
MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA
AMBALAJULUI

Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor
- acestea influ...
FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI

Pentru ca ambalajul sa indeplineasca functiile
sale, la alegerea lui trebuie...
FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI
2. conditii de transport, manipulare si depozitare:
-numarul operatiilor de i...
FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI

4.valorificarea economica a ambalajului:
-costul ambalajului;
-existenta pos...
1. Polietilena
Caracteristici:
-unul dintre cei mai utilizaţi polimeri care sunt produsi
anual în cantităţi mai mari de 80...
1. Polietilena
Polietiena de joasă densitate(LDPE)
-are un punct de întărire scăzut şi poate fi trasă
în fire si foi,
-are...
2. Polietilen- tereftalatul-PET-ul
Este o răşină termorezistentă care se obţine în două etape:
esterificarea între dimetil...
3. Policlorura de vinil -PVC
Caracteristici
-conţin 50% clor fapt dovedit în urma combustiei de unde s-a
dovedit că numai ...
4. Polipropilena
Caracteristici:
-produs semicristalin cu bune proprietăţi fizice,
mecanice şi temice,
-uşoară, are punct ...
5. Polistirenul, PS,
Caracteristici:
-se obţine prin polimerizarea stirenului (C8H8),
-este un polimer thermoplastic care ...
Cursul 2.
Notiuni generale despre evaluarea
conformitatii
Evaluarea conformităţii reprezintă procesul prin
care se demonst...
Notiuni generale despre evaluarea
conformitatii
Atestarea
reprezintă
procesul
de
emitere a unei declaraţii, bazate pe o
de...
Notiuni generale despre evaluarea
conformitatii
Evaluarea conformităţii este importanta
deoarece:
-certificarea produselor...
Nivele de evaluare a conformitatii
Evaluarea conformităţii poate fi de mai multe tipuri şi
anume(SR EN ISO/CEI 67/2005):
-...
Sistemul de evaluare conformitate
Evaluarea conformităţii produselor, proceselor, sistemelor care
ajung pe piaţă şi a comp...
Organisme de evaluare a conformităţii
Organismul care efectuează servicii de evaluare a
conformităţii de terţă parte se nu...
Organisme de evaluare a conformităţii, (OEC)

-să documenteze întreaga sa structură prezentând liniile de
competenţă, auto...
Organisme de evaluare a conformităţii
-OEC trebuie să angajeze sau să contracteze suficiente
persoane cu studii, instruire...
Organisme de evaluare a conformităţii
-Examinatorii trebuie să îndeplinească criteriile de competenţă
impuse de OEC:
-sunt...
Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări
Laboratoarele de încercări şi etalonări trebui...
Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări
-politicile şi obiectivele sistemului calităţi...
Cursul 3. Planul de evaluare a conformitatii.
Listă de verificare
La stabilirea regulilor specifice pentru o schemă de eva...
Functiile care trebuie indeplinite prin certificare
Evaluarea conformităţii reprezintă o serie de trei sau patru
funcţii c...
Functiile care trebuie indeplinite prin certificare
Determinarea
Determinarea cuprinde activităţi care se dezvoltă pentru ...
Functiile care trebuie indeplinite prin certificare
Analiza şi atestarea –evaluarea (decizia, certificarea)
-reprezintă ul...
Analiza şi atestarea –evaluarea (decizia, certificarea)
Certificarea produselor reprezintă activitatea de evaluare a
confo...
Functiile care trebuie indeplinite prin certificare

Supravegherea pieţei
Supravegherea pieţei se poate realiza pe
mai mul...
Etapele certificarii

Figura 1. Elementele sistemului de evaluare a conformităţii.
Schemă conform SR EN ISO 17000/2006
Curs 4. Legislaţia cu privire la ambalaje şi deşeuri de ambalaje
Protecţia mediului este una din marile provocări actuale,...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE
Obiectivele prezentei directive constau în:
-armonizarea măsuri...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE
Procedura de reglementare pentru gestiunea ambalajelor şi a
deş...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE
Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi
...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
94/62/CE
Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura
refolosibilă şi ...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
94/62/CE

Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi...
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
94/62/CE
Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi
...
Standarde utilizate in Evaluarea conformităţii ambalajelor şi a
deşeurilor din ambalaje

Corelare între Directiva 94/62/CE...
Furnizorul trebuie să aleagă, pornind de la aceste cerinţe,
metodele de evaluare corespunzătoare ambalajului
respectiv, ţi...
Obligaţiile furnizorului
-Furnizorul trebuie să aplice cerinţele standardelor şi rapoartelor alese pentru
ambalajele intro...
Obligaţiile furnizorului
Declaratie de conformitate
Curs 5. Evaluarea conformităţii cu privire la valorificarea
organica a ambalajelor şi deşeurilor din ambalaje
Cerinţelor c...
Valorificarea organica
Evaluarea posibilităţii de tratare biologică a
ambalajelor şi a componentelor ambalajului
trebuie s...
1. Caracterizarea
- etapa de evaluare în care fiecare material al ambalajului trebuie să fie
indentificat şi caracterizat ...
Caracterizarea chimică
Continutul de metalele grele şi alte substanţe toxice şi
periculoase
-crom, cupru, nichel, zinc, ca...
Caracterizarea chimică
Umiditatea
Umiditatea sau conţinutul de apă reprezintă raportul dintre masa apei care se evaporă
di...
2. Biodegradabilitatea

.

Pentru ca un ambalaj sau deşeu de
ambalaj să fie considerat biodegradabil
trebuie ca:
-biodegra...
2. Biodegradabilitatea
Metodele de determinare ale biodegradabilităţii sunt numeroase dintre acestea
amintim:
-Determinare...
2. Biodegradabilitatea
În condiţii de laborator evaluarea biodegradabilităţii
se realizează prin compararea procesului de
...
2. Biodegradabilitatea
Materialul de referinţă poate fi:
-un polimer biodegradabil bine defini:
pulbere de celuloză microc...
2. Biodegradabilitatea
Inoculul poate proveni din instalaţii aerobe sau
anaerobe de biodegradare şi poate fi:
-pentru proc...
Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate
Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate prin încercări
de biodegradare...
Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate
Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate
prin încercări de biodegradare...
Aprecierea gradului de biodegradabilitate
Aprecierea gradului de biodegradabilitate

Figura 4-1.Variaţia în timp a cantităţii de
dioxid de carbon produsă în condiţi...
3. Dezintegrarea
Evaluarea capacităţii de dezintegrare a deşeurilor se poate realiza
în condiţii aerobe(de preferat) şi an...
3. Dezintegrarea
Principul determinării gradului de dezintegrare
- se utilizează o matrice solidă care constă din deşeuri ...
3. Dezintegrarea
Experimentul se desfăşoară simultan pe în 3 reactoare.
-Compostul provenit din fiecare reactor, se sfarâm...
4. Calitatea compostului
Calitatea compostului se apreciază prin evaluarea:
-efectelor ecotoxicologice ale produselor de b...
4. Calitatea compostului
Încercările de ecotoxicitate se realizează astfel:
-se umple fiecare platou cu minimum 200 g de e...
Cursul 6. Compostarea
Noţiuni introductive
Compostarea
reprezintă
procesul
de
descompunere biologică, aerobă, termofilă a
...
Avantajele compostării

-se obţine un îngrasământ valoros pentru agricultură, care poate
substitui o mare cantitate de îng...
Dezavantajele compostării
-necesită o foarte bună separare la sursă a deşeurilor municipale
biodegradabile, inclusiv infor...
Tipuri de deşeuri care pot fi compostate
Deseuri menajere
Resturi de fructe şi legume
Plicuri de ceai
Zaţ de cafea
Haine
H...
Etapele compostarii
Metode de compostare

I. Compostarea pasiva în gramada deschisa;
-gramezile de materiale organice se lasa nederanjata pâna...
Metode de compostare
II. Compostarea pe platforma, în sire sau în gramezi

-este cea mai comuna forma de compostare.
-siru...
Metode de compostare

III. Sisteme de gramezi statice aerate folosind conducte perforate;
-in gramada sunt încorporate cat...
Metode de compostare

IV. Compostare in bioreactoare si containere complet inchise
-implica închiderea materialelor de com...
Fazele compostării
-S-au indentificat trei faze
procesului de compostare:

principale

ale

-faza 1, stadiul de fermentare...
Parametrii care influenteaza compostarea
Indiferent de metoda de compostare practicata, abilitatea gramezii de
compostare ...
Parametrii monitorizati

Parametrii monitorizati direct
-timpul
-pH-ul;
-temperatura;
-conductivitate, salinitate;
-contin...
Caracterizare calitate compost

Parametrii fizici

Parametrii chimici

-pH
-densitate;
-compusi organici volatili;
-dimens...
Calitatea compostului
Compostul este considerat bun dacă are următoarele
caracteristici:
-se prezintă ca un produs omogen ...
Cursul nr. 7
Posibilităţi de valorificare a materialelor plastice

Legislaţie europeană prin directiva 94/62/EC
stabileşte...
1. Prevenirea

1. Prevenirea (Articolul 4) formării deşeurilor
de ambalaje prin:
- reducerea cantităţii de ambalaje care a...
2.Recuperarea şi reciclare
Reutilizarea este aplicată produselor şi materialelor ale căror însuşiri după un ciclu de
utili...
Valorificarea prin recuperarea energiei (incinerarea)

-au putere calorifică mare pot fi
utilizate drept combustibil în
te...
Valorificarea prin recuperare de materie organice
Valorificarea prin recuperarea materiei organice se poate aplica
materia...
3. Existenţă unui sistem de identificare şi marcaj
Pentru a facilita colectarea, refolosirea şi recuperarea, inclusiv reci...
Schema generala de evaluare a conformitatii
Bibliografie selectiva

SR EN ISO 14855/1999.Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale şi a dezintegrării
materialelo...
Bibliografie selectiva
SR Ghid ISO/CEI 67 Evaluarea conformităţii. Principii fundamentale ale certificării produselor
Dire...
Evaluare conformitate 2012
Evaluare conformitate 2012
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Evaluare conformitate 2012

1,965 views

Published on

Published in: Education
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Evaluare conformitate 2012

  1. 1. „EXPERTIZA DEŞEURILOR RECICLATE ŞI A AMBALAJELOR BIODEGRADABILE” Denumirea programului de studii: EXPERTIZAREA PRODUSELOR CHIMICE, ALIMENTELOR SI MATERIALELOR An: I Sem: I S.l. dr. ing. Daniela Simina STEFAN Adresa de contact: Str. Gh. Polizu, nr. 1- 6, Corp C, etaj 1 E-mail: simina_stefan_ro@yahoo.com Tel: 0214023824
  2. 2. Cursul 1 Ambalaje şi deşeuri de ambalaje Notiuni generale
  3. 3. Definitii ambalaj Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii in “Petit glossaire de l’emballage” propune urmatoarea definitie: -ambalajul este obiectul destinat sa inveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, in vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii; Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii in definirea ambalarii (Fratila R., 2001): -sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vanzare cu amanuntul si consum; -cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, in conditii optime si cu costuri minime; -functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.
  4. 4. Definitii ambalaj In Romania, conform STAS 5845/1-1986: - ambalajul reprezinta un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.
  5. 5. Ambalarea-definitie ambalarea reprezinta “operatia, procedeul sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului”.
  6. 6. Termeni specifici ambalarii -materialul de ambalare, -materialul de ambalaj, -mediu de ambalare, conditiile in care are loc ambalarea -produs de ambalat, -preambalare, este operatia de ambalare a unui produs individual, in absenta cumparatorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate fi shimbata decat prin deschiderea sau modificarea ambalajului. -accesorii, -materiale si operatii auxiliare ambalarii etc
  7. 7. CLASIFICAREA AMBALAJELOR Criterii de clasificare: 1. - dupa materialul folosit in confectionarea ambalajelor: ambalaje din hartie si carton; ambalaje din sticla; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe.
  8. 8. CLASIFICAREA AMBALAJELOR 2. dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile. 3.dupa tip: plicuri; pungi; plase; lazi; cutii; flacoane; borcane etc. 4. dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere si prezentare.
  9. 9. CLASIFICAREA AMBALAJELOR 5. dupa specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje colective. 6. dupa gradul de rigiditate: ambalaje rigide; ambalaje semirigide; ambalaje suple. 7. dupa modul de circulatie al ambalajului: ambalaje refolosibile; ambalaje nerefolosibile – tip pierdut. 8. dupa sistemul de circulatie: sistem de restituire a ambalajelor; sistem de vanzare – cumparare a ambalajelor.
  10. 10. CLASIFICAREA AMBALAJELOR 9. dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliante. 10. dupa caile de transport: ambalaje pentru transport terestru; ambalaje pentru transport fluvial-maritim; ambalaje pentru transport aerian. 11. dupa destinatie: ambalaje pentru piata externa; ambalaje pentru piata interna.
  11. 11. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai multi factori dintre care am putea aminti (Sraum G., 1996): caracteristicile produsului ce urmeaza a fi ambalat; domeniul de utilizare a ambalajului; marimea factorilor care pot actiona asupra produsului pe timpul manipularii, transportului si al depozitarii; tehnica de ambalare utilizata; destinatia produsului; nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.
  12. 12. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalajele din materialele celulozice -detin ponderea principala in totalul ambalajelor. - hartia, cartonul si mucavaua. Cartonul pentru ambalaje poate fi: -1. carton duplex – este format din doua straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica in doua tipuri: -tipul E - pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea stratul superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica inalbita a carei culoare alba si netezire permit imprimarea ofset; -tipul O (obisnuit) - pentru alte ambalaje, confectii si lucrari poligrafice -2. cartonul triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la plesnire, utilizat in special pentru ambalaje de transport si grupare si mai putin pentru ambalaje de desfacere – prezentare. -3. cartonul ondulat – este format din unul pana la patru straturi netede si unul sau trei straturi ondulate din hartie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre ele printr-un adeziv. Se obtine astfel un obiect de tip sandwich usor si stabil. Elementul de baza este obtinut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente suprapuse de obicei, marimea ondulelor folosite este diferita cu un strat plat determina obtinerea cartoanelor ondulate cu unul, doua sau trei straturi de ondule. Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate buna.
  13. 13. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalaje din sticla
  14. 14. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalaje metalice
  15. 15. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalaje din materiale complexe
  16. 16. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalaje din lemn
  17. 17. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Ambalaje din materiale plastice Polimerii sunt macromolecule rezultate în urma repetării unor unităţi structurale numite – monomeri, care de obicei se leagă între ei prin legături chimice de tip covalent. Spre exemplu: Figura 1. (a) Monomer de propilenă, (b) Polipropilenă polimer. O mare parte din polimeri sunt constituiţi din hidrocarburi, în care atomii de carbon se leagă între ei prin legături covalente formând lanţuri macromoleculare, spre exemplu polietilena, polipropilena, polibutena, polistirenul, poli(metilpentena) etc. O altă parte include în macromoleculele lor şi alţi atomi pe lângă C şi H şi anume clorul (policlorura de vinil), fluorul (teflonul), oxigenul (poliesteri, policarbonaţi), azotul (nylon, poliuretani)
  18. 18. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Clasificarea polimerilor Polimeri sintetici, materiale plastice: -Greu biodegradabili: -poliolefine: polietilenă(PE), polipropilenă(PP), polistiren(PS), polietilentereftalat (PET); -poliuretani (PU): poli(1,6-hexametilendiizocianatul), poli(metil-4-4’fenildiizocianatul); -policlorura de vinil (PVC) -Biodegradabili: -poliesteri: poli(α-hidroxiacizi), poli(β-hidroxiacizi), polilactone; -polieteri: poli(etilenglicolul)-PEG -poliamide: polipetide sintetice: poli (N-hidroxietil-L-glutamină),-HELG, poliamide: poli(acid εanimocapronic-glicina); poli(acid ε-animocapronic-serina) etc. -poliuretani: poli(1,6-hexametilendiizocianatul), poli(metal-4-4’fenildiizocianatul), şi poli (εcaprolactama)-PCL -poliacetat de vinil-PAcV -polialcoolvinilul- PAV -polianhidride –poliadipanhidrida 3. Materiale composite: -polimeri sintetici nebiodegradabili şi polimeri naturali biodegradabili: -poliolefine şi polimeri naturali: poliolefine/amidon; -polimeri sintetici şi polimeri naturali: polimeri funcţionalizaţi/amidon, polimeri/chitosan(chitină), -polimeri sintetici biodegradabili şi polimeri naturali; poliesteri/amidon, poliesteri/chitină
  19. 19. Evoluţia producţiei şi consumului de materiale plastice Materialele plastice sunt polimeri sintetici care sunt considerate “materialele mileniului” care au revoluţionat viaţa, au lărgit sfera materialelor având numeroase aplicaţii. În ultimii 50 de ani productia anuală de plastic a crescut anual în medie cu 9.9 %. Figura 1. Producţia mondială de plastic în perioada 1950-2005 Figura 2. Distribuţia consumului de materiale plastice pe glob În prezent milione de tone de plastice sunt utilizate în lume în: industrie, fabricarea de automobile, autovehicule, ambarcaţiuni şi aeronave, agriculture, construcţii, telecomunicaţii, industria textilă şi încălţămintei, medicină, industria de ambalaje etc.
  20. 20. 1.3. Evoluţia producţiei şi consumului de materiale plastice Poliolefinele de tip polietilenă( PE), polipropilenă, (PP) şi polietilen tereftalatul(PET) reprezintă 50% cantitatea totală de materiale plastice produse la nivel mondial, urmează apoi poliuretanii (PU), şi policlorura de vinil (PVC) si polimetilmetacrilat (PMMA). Figura 4. Evoluţia cantităţii totale de ambalaje introduse pe piaţa românească în perioada 2002-2004 Materiale de Ambalare Anul Plastic Hartie +carton Metal 23,5 11,7 26,5 26,5 11,7 2003 60% din cantitatea totală de plastice produse sunt utilizate pentru fabricarea ambalajelor. Lemn 2002 Figura 3. Cererea de materiale plastice pe piată Europeană în perioada 2005-2010. Sticlă 23,5 11,7 26,5 26,5 11,8 2004 21,4 10,2 30,3 23,8 11,5 Cantitatea totală de ambalaje introduse pe piaţa Românească (ambalaje din producţia internă, ambalaje importate şi ambalaje aferente produselor importate) a crescut în perioada 2002 – 2004 (Figura 4) de la 850,0 mii tone la 1004,91 mii tone (Raport anual deşeuri 2002, 2003, 2004).
  21. 21. Utilizarea principalelor tipuri de mase plastice 1.Polietilena În funcţie de densitate şi de gradul de ramificare polietilena se clasifică în: -polietilenă de înaltă densitate (HDPE), (a), care constă în molecule liniare, care prezintă o densitate cuprinsă între 0.94-0.97 g/cm3. -polietilenă de joasă densitate(LDPE), (b), fiecare polimer conţine concentraţii crescute de ramificaţii care împiedică procesul de cristalizare. Ramificaţiile sunt reprezentate de lanţuri de tip etil şi butil. Densitatea răşinii este cuprinsă între 0.90-0.94 g/cm 3.-polietilenă de joasă densitate liniară (LLDPE), © care conţine molecule liniare pe care sunt ataşate la intervale neregulate radicali alchil scurţi. -polietilenă de densitate foarte scăzută, (VLDPE), (d), este o polietilenă care conţine o concentraţie crescută de LLDPE. -copolimer etilenă -acetat vinilului, (EVA), (e), acest copolymer conţine polietilena de densitate scazuta care conţine lanturi scurte şi lungi de polietilenă adiţionate la grupele acetat. -ionomerii sunt copolimeri ai etenei şi acidului acrilic care au fost neutralizaţi cu săruri metalice, ionomerii conţin ramificaţii polietilenă de joasă densitate. -polietilenă reticulată,(f), lanturile mocromoleculare sunt legate intre ele cu agenti de reticulare .
  22. 22. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor - acestea influenteaza calitatea ambalajelor, atribuindule calitati estetice si functionale. Din aceasta categrie fac parte: -coloranti, pigmenti, cerneluri, confera calitati estetice; - adezivi si benzile de balotare, asigura consolidarea ambalajului; -cartonul ondulat, lana minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer, protejeaza impotriva socurilor, a frecarilor si in unele cazuri chiar pentru rigidizarea ambalajelor -lacurile si vopselele, contribue la cresterea rezistentei ambalajelor la actiunea factorilor atmosferici, maresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbarile de temperatura etc.
  23. 23. FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI Pentru ca ambalajul sa indeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte (Fratila R., 2001; Biro A., 1998): 1. proprietatile produsului care trebuie ambalat: -natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un ambalaj; -interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare intre produs si ambalaj (respectiv incompatibilitatile); -fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros, agenti chimici, umiditate); -importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta in plus impotriva unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.
  24. 24. FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI 2. conditii de transport, manipulare si depozitare: -numarul operatiilor de incarcare-descarcare; -tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval; -durata operatiilor de manipulare; -durata stocarii; -locul vanzarii. 3. metoda de ambalare, tipul si functiile ambalajelor: -in functie de modul de vanzare: autoservire sau servire de catre personalul angajat; -in functie de scopul ambalarii: pentru transport sau desfacere; -modul de inchidere; -modalitatea si tipul inscriptionarii. -materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietati); -rezistenta la socuri termice; -rezistenta la presiuni mari; -posibilitatea de protejare contra prafului.
  25. 25. FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI 4.valorificarea economica a ambalajului: -costul ambalajului; -existenta posibilitatii de recuperare a ambalajului si eventual refolosire; 5. valoarea de recuperare.
  26. 26. 1. Polietilena Caracteristici: -unul dintre cei mai utilizaţi polimeri care sunt produsi anual în cantităţi mai mari de 80 milioane de m3. -are greutate specifică mică, -rezistenţă la atac chimic, electrolitic şi fizic, -umiditate scăzută, -rezistenţă la acţiunea factorilor de mediu, la oboseală şi la rupere. -poate fi reciclată, nu este biodegradabilă, dar poate fi atacată de radiaţiile UV. Utilizari: Polietilena de înaltă densitate (HDPE)pentru obţinerea: - ambalajelor pentru lapte şi smântână, pentru produse chimice, - rezervoare de combustibil pentru autovehicule, - pungi de plastic şi altele. - obţinerea de materiale composite lemn-plastic pentru mobilier de grădină şi materiale rezistente la foc. - se poate recicla şi se utilizează pentru obţinerea de sticle pentru detergenţi lichizi, ulei de motor, conducte pentru irigaţii, paleţi, coşuri de gunoi.
  27. 27. 1. Polietilena Polietiena de joasă densitate(LDPE) -are un punct de întărire scăzut şi poate fi trasă în fire si foi, -are claritate mai mare comparativ cu alte materiale plastice, -proprietăţi organoleptice bune şi umiditate scăzută. Utilizare - industria ambalajelor,pentru saci pentru ambalat alimente, folie de învelit alimente şi mâncare, - containere de laborator, - căptuşeală pentru cablaje, - saci şi coşuri de gunoi. - dupa reciclare se poate obţine folii de protecţie pentru construcţii, industrie, sere şi fabricarea de saci de gunoi.
  28. 28. 2. Polietilen- tereftalatul-PET-ul Este o răşină termorezistentă care se obţine în două etape: esterificarea între dimetiltereftalat şi etilen glicol urmată apoi de policondensare, acesta conţine ca unităţi de monomer etilentereftalat cu formula C10H8O4. Are o structură regulată în care fiecare grup de tip fenilen este reticulat cu o grupă esterică, şi prezintă configuraţii de lanţuri cu doi centrii de simetrie pentru fiecare unitate monomerică. Caracteristici : -capacitatea de cristalizare, in funcţie de condiţiile de procesare PET-ul poate fi atât în formă cristalină cât şi semicristalină. Poate fi transparent sau colorat, cristalin sau opac. - este dur, rigid, puternic, stabil dimensional şi absoarbe foarte puţină apă. -este impermeabil pentru bulele de gaz, rezistă la presiuni ridicate -prezintă rezistenţă chimică deosebită în mediu acid dar hidrolizează în mediu basic cu alcaliile. Utilizare: -peste 30% se utilizeaza pentru obţinerea de butelii (sticle de plastic) în care se îmbuteliază apă minerală şi băuturi răcoritoare dar şi ambalaje pentru produse cosmetice şi şampon, detergenţi şi produse farmaceutice. - pentru obţinerea de condensatori electrici şi componente electrice, filme, benzi pentru casete. -se fabrică şi sub formă de fibre textile pentru saci de dormit, perne, fibre textile şi de uz industrial. -se poate recicla şi se obţine butelii multistrat pentru băuturi răcoritoare, butelii pentru detergenţi lichizi, filme transparente pentru ambalaje, fibre pentru carpete.
  29. 29. 3. Policlorura de vinil -PVC Caracteristici -conţin 50% clor fapt dovedit în urma combustiei de unde s-a dovedit că numai jumătate din cantitatea de polimer este combustibilă. Halogenii în general determină rezistenţa PVC-ului la combustie şi la autoaprindere. -PVC-ul poate fi: - neplastifiat –o masă plastică dură, rigidă, transparentă sau nu, este uşor, rezistent, durabil, uşor de asamblat, inerent la ardere, izolator electric. Utilizare: -pentru fabricarea de butelii, conducte, fitinguri pentru instalaţii sanitare, -ambalaje pentru detergenţi şi alţi compuşi de curăţare. - pentru podele, rame de geamuri, rame de uşi, obloane, jaluzele, -conducte de apă şi ape uzate, izolare conductori, sisteme arhitecturale de slefuire, -jucării, -echipamente electrice şi electrotehnice, -adezivi şi tapet. -plastifiat - este o masă plastică, flexibilă şi transparentă Utilizari obţinerea de: furtunuri, pungi pentru sânge, -înlocuitori din piele şi articole de marochinărie. -prin reciclare se poate obţine pardoseli industriale şi inserţii pentru furtune,
  30. 30. 4. Polipropilena Caracteristici: -produs semicristalin cu bune proprietăţi fizice, mecanice şi temice, -uşoară, are punct de topire ridicat, densitate scăzută şi rezistenţă la impact, dură si semirigidă. -se prezintă în două forme “isolatic” (cistalizabilă) PP (iPP) şi “atactic” (ne-cristalizabilă) PP (a-PP) (Handbook of polypropylene, 2003). -Cea mai mare parte a polipropilenei este în formă isolactică şi are un nivel al cristalinităţii care se poate compara cu cea a LDPE şi HDPE. Utilizare: -izolatori si adezivi de etanşare, produşi de ştemuire, locuinţe, -ambalaje, containere, folii, saci, recipienţi de îngheţată sau iaurt, plase pentru legume, paie pentru băuturi, cutii pentru alimente, -ţevi şi conducte, -carcase de bord pentru automobile şi autovehicole, îmbrăcăminte pentru scaune, amortizoare, carcase de baterii, -prin reciclare se obţin saci pentru depozitare şi comercializare compost, coşuri de gunoi
  31. 31. 5. Polistirenul, PS, Caracteristici: -se obţine prin polimerizarea stirenului (C8H8), -este un polimer thermoplastic care se obţine din petrol, preţ de cost foarte scăzut. -poate fi transparent sau colorat, -se produce sub formă de granule şi foi,in forma condensata si expandata -Forma condensata se foloseste pentru: -tacâmuri de unică folosinţă, -matriţe de plastic, cartoane de ouă, vase şi imitaţii de cristal. -prin reciclare se utilizează la fabricarea de CDuri, DVD-uri, boxe pentru aparate video/CD, articole de birotică, cârlige de rufe, umeraşe, detectoare de fum. -Spuma de polistiren (polistirenul expandat), are densitate redusă este utilizată pentru: -izolaţii termice şi acustice, ambalaje de protecţie, -containere pentru transport alimente şi aparatură, tăvi pentru carne. -prin reciclare se pot obţine aceleaşi produse.
  32. 32. Cursul 2. Notiuni generale despre evaluarea conformitatii Evaluarea conformităţii reprezintă procesul prin care se demonstrează îndeplinirea unor cerinţe speciale referitoare la un produs, proces, sistem, persoană sau organism, conform SR EN ISO/CEI 17000. Evaluarea conformităţii reprezintă o activitate al cărei obiect este determinarea faptului că un produs satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile sau că un produs este în conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile produsului, conform Legii 608/2001-republicată în 2006.
  33. 33. Notiuni generale despre evaluarea conformitatii Atestarea reprezintă procesul de emitere a unei declaraţii, bazate pe o decizie în urma unei analize care stipulează că îndeplinirea cerinţelor specificate a fost demonstrată. Certificarea reprezintă procesul de atestare de terţă parte care dă o asigurare scrisă că un produs, proces, serviciu îndeplineşte cerinţele specificare.
  34. 34. Notiuni generale despre evaluarea conformitatii Evaluarea conformităţii este importanta deoarece: -certificarea produselor ofera încredere consumatorilor, utilizatorilor şi în general tuturor părţilor interesate că sunt îndeplinite cerinţele aplicabile produselor, proceselor, serviciilor şi sistemelor; -furnizorii pot utiliza certificarea pentru a evidenţia implicarea unei terţe părţi în evaluarea calitatea produselor lor.
  35. 35. Nivele de evaluare a conformitatii Evaluarea conformităţii poate fi de mai multe tipuri şi anume(SR EN ISO/CEI 67/2005): -evaluarea conformităţii de primă parte – activitatea de evaluare realizată de persoana sau organizaţia care furnizează obiectul; -evaluarea conformităţii de secundă parte – activitatea de evaluare realizată de persoana sau organizaţia care are interes în utilizarea obiectului (achizitori sau utilizatori, potenţiali clienţi); - evaluarea conformităţii de terţă parte - activitatea de evaluare realizată de o persoana sau un organism care este independent de persona sau organizaţia (organism) care furnizează obiectul şi de interesele utilizatorului faţă de acel obiect.
  36. 36. Sistemul de evaluare conformitate Evaluarea conformităţii produselor, proceselor, sistemelor care ajung pe piaţă şi a competenţei unor persoane sau organisme implicate în realizarea şi controlul unor activităţi importate din punct de vedere economic şi social se realizează pe baza unui sistem de evaluare a conformităţii; Sistemul de evaluare a conformităţii reprezintă un sistem de reguli şi proceduri pe care trebuie sa le indeplineasca o activităte sau un proces, (ISO 9000/2000, 3.4.5); O schemă (program) de evaluarea conformităţii reprezintă un sistem de evaluare a confomităţii referitor la obiecte specifice supuse evaluării conformităţii cărora li se aplică aceleaşi cerinţe specifice (nevoie sau aşteptare specifică), reguli specifice şi proceduri; Sistemele de evaluare a conformităţii pot fi aplicate la nivel: subnaţional, naţional, regional şi internaţional.
  37. 37. Organisme de evaluare a conformităţii Organismul care efectuează servicii de evaluare a conformităţii de terţă parte se numeşte organism de evaluare a conformităţii, (OEC). OEC trebuie să îndeplinească le condiţiile (SR EN ISO/CEI 17011/2005): -să fie o entitate înregistrată legal; -să aibă autoritate şi să fie responsabil pentru deciziile sale referitoare la acreditare, acordarea, menţinerea, extinderea, restrângerea, suspendarea şi retragerea acreditării; -structura şi funcţionarea unui organism de acreditare trebuie să fie astfel încât să confere încredere în acreditările sale; -să aibă o descriere a statului sau legal, numele proprietarilor sau a persoanelor care deţin controlul; -să traseze clar obligaţiile responsabilităţile şi autorităţile managementului fiecărei persone din organigramă şi a persoanelor asociate astfel cât obligaţiile să nu se suprapună;
  38. 38. Organisme de evaluare a conformităţii, (OEC) -să documenteze întreaga sa structură prezentând liniile de competenţă, autoritate şi reponsabilitate; -sa aibă resursele financiare necesare pentru a întreţine un sistem de certificare şi pentru a face faţă răspunderilor juridice asociate; -trebuie organizat şi trebuie să funcţioneze după principii ca: -imparţialitatea. Imparţialitatea este descrisă de una sau mai multe dintre: obiectivitate, independenţă, netralitate, corectitudine, deschidere, fără influenţe, detaşare, echilibru, fără conflicte de interese, fără partinire, fără prejudecăţi)(SR ISO/PAS 17001/2006 si SR EN ISO/CEI 17011/2005); -confidenţialitate (SR ISO/PAS 17002/2006 si SR EN ISO/CEI 17011/2005), OEC să furnizeze încredere că aceste inflormaţii confidenţiale nu sunt divulgate;
  39. 39. Organisme de evaluare a conformităţii -OEC trebuie să angajeze sau să contracteze suficiente persoane cu studii, instruirea, cunoştinţele tehnice şi experienţa necesară pentru a îndeplinii funcţiile de certificare corelate cu tipul, domeniul şi volumul de activitate realizat; -OEC trebuie să definească metodeleşi mecanismele care stau la baza evaluării competenţei candidaţilorşi trebuie să stabilească o schemă de certificare care să cuprindă politicile şi procedurile corespunzătoare; schema de certificare trebuie fie analizată şi validată de comitetul schemei; -OEC trebuie să deţină documentaţie cu privire la fiecare persoană angajată sau contractată, (nume, adresă, organizaţiile la care este afiliat şi poziţia deţinută, studiile şi statutul profesional, experienţa şi instruirea în domeniul relevant, responsabilitatea şi obligaţiile lor )
  40. 40. Organisme de evaluare a conformităţii -Examinatorii trebuie să îndeplinească criteriile de competenţă impuse de OEC: -sunt familiarizaţi cu schema de certificare; -au cunoştinţe amănunţite despre metodele şi documentele de examinat; -au competenţă adecvată în domeniul ce urmează a fi examinat; -respectă principiile confidenţialităţii şi imparţialităţii; -OEC trebuie să aibă sisteme funcţionale de control al documentelor, de audit intern, şi de analiză efectuată de managemen , inclusiv prevederi pentru îmbunătăţirea continuă, acţiuni corective şi preventive, (SR EN ISO/CEI 17024/2005); -un OEC poată să subcontracteze activităţi legate de certificare (ex analiza, examinarea) unui organism sau unei persoane din afară. Între aceste părţi trebuie stabilit un acord clar documentat care să acopere tot ce s-a convenit, inclusiv confidenţialitatea, imparţialitatea şi prevenirea unui conflict de interese. Nu poate fi subcontractată activitatea de decizia finală cu privire la certificare, (SR EN ISO/CEI 17024/2005);
  41. 41. Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări Laboratoarele de încercări şi etalonări trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, (SR EN ISO/CEI 17025/2007): -să fie o entitate care să fie răspunzătoare din punct de vedere legal; -să fie acreditat conform unei proceduri în vigoare; -să aibă personal de management şi personal tehnic cu autoritate şi resursele necesare pentru realizarea sarcinilor şi identificarea apariţiei de abateri de la sistemul calităţii sau de la procedurile de efectuare a încercărilor şi/sau etalonărilor şi să iniţieze acţiuni care să prevină sau să minimalizeze aceste abateri; -să respecte principiile confidenţialităţii şi imparţialităţii -să definească structura organizatorică şi managementul laboratorului, locul său în orice organizaţie tutelară şi relaţiile dintre managementul calităţii, activităţile tehnice şi activităţile suport; -să aibă responsabil al calităţii, un membru al personalului laboratorului care să aibă ca sarcină asigurarea implementării sistemului calităţii şi respectarea lui;
  42. 42. Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări -politicile şi obiectivele sistemului calităţii al laboratorului trebuie definite într-un manual al calităţiişi trebuie să fie documentate într-o declaraţie de politică a calităţii care trebuie să fie emisă sub autoritatea şefului executiv şi trebuie să conţină: -angajamentul managementului laboratorului de bună practică profesională şi referitor la calitatea serviciilor de încercare şi etalonare oferite clienţilor; -declaraţia managementului laboratorului, privind standardul serviciilor laboratorului; obiectivele sistemului calităţii; -o cerinţă ca tot personalul implicat în ctivităţile de încercare din laboratorsă fie familiarizat cu documentaţia referitoare la calitate şi să implementeze politicile şi procedurile în activitatea lor; -să includă procedura suport, inclusiv procedurile tehnice; -documentele difuzate personalului din laborator, ca parte a sistemului calităţii, trebuie analizate şi aprobate pentru folosire, de personal autorizat, înainte de difuzare; -documentele sunt analizate periodic şi revizuite ori de câte ori este nevoie, pentru a aasigura conformitate cu cerinţele aplicabile. -documentele perimate şi cele depăşite sunt retrase şi marcate corespunzător etc. Mai multe date sunt prezentate în SR EN ISO/CEI 17025/2007;
  43. 43. Cursul 3. Planul de evaluare a conformitatii. Listă de verificare La stabilirea regulilor specifice pentru o schemă de evaluare a conformitatii, se poate utiliza următoarea listă de verificare pentru a identifica problemele care trebuie avute în vedere la evaluarea conformităţii unui produs, (SR Ghid ISO/CEI 28/2007): a)-identificarea completă a produselor şi standardului(lor) relevante pentru care se aplică schema; b)-cerinţe pentru încercările şi evaluarea iniţială: 1. alegerea elementelor care se vor evalua şi încerca 2. procedura de eşantionare; 3. încercările iniţiale şi metodele de încercare; 4. evaluarea rezultatelor încercărilor; 5. evaluarea iniţială a procesului de producţie(identificarea şi analiza materiilor prime şi verificărea conformităţii acestora); 6. evaluarea rezultatelor evaluării; 7. evaluarea sistemului calităţii la locul de producţie; 8. evaluarea competenţei personalului la locul de producţie; 9. evaluarea echipamentului de măsurare şi încercare utilizat de producător, inclusiv echipamentul de etalonare; 10. marcarea produsului (cu privire la marca de conformitate); 11. lista eventualelor instrucţiuni (ex de instalare şi utilizare); 12. certificatul de conformitate(conţinutul documentului); c) –cerinţe pentru procedura de supraveghere cum ar fi: 1. verificarea certificărilor produsului şi verificarea evaluării procesului de producţie; 2. evaluarea rezultatelor verificărilor; 3. frecvenţa de verificare a încercărilor şi a evaluării; d) –taxe şi structura de cost a schemei; e) –detalii ale contractului care trebuie stabilit între organismul de cerificare şi deţinătorul de licenţă; f) –formatul raportului de încercări, dacă este cazul;
  44. 44. Functiile care trebuie indeplinite prin certificare Evaluarea conformităţii reprezintă o serie de trei sau patru funcţii care satisfac o nevoie sau o cerere de a demostra că cerinţele specifice sunt îndeplinite(SR Ghid ISO/CEI 67): -selecţia; -determinarea; -analiza şi atestarea; -supravegherea pieţei(în unele cazuri). Selecţia Selecţia implică planificarea şi pregătirea activităţilor pentru a colecta şi produce toate informaţiile şi elementele de intrare necesare funcţiilor ulterioare de determinare. -determinarea caracteristicilor de evaluat; -determinarea cerinţelor specificate faţă de care se evaluează conformitatea produsului, -determinarea cerinţelor procedurale aplicabile(metode de încercare sau inspecţie), pentru evaluare şi eşantionare(selecţia obiectului supus evaluării care să fie reprezentativ pentru întreg)
  45. 45. Functiile care trebuie indeplinite prin certificare Determinarea Determinarea cuprinde activităţi care se dezvoltă pentru a obţine informaţii complete referitoare la îndeplinirea cerinţelor specificate, reprezintă de fapt sistemul sau schema de evaluare a conformităţii. Schema de evaluare a conformităţii (program de evaluare a conformităţii, sistem de evaluare a conformităţii) reprezintă cerinţele specifice, regulile specifice şi procedurile la care trebuie să se supună un obiect, proces, persoană în vederea evaluări conformităţii (SR EN ISO/CEI 17000) Pentru a vedea dacă produsul respectă sau nu cerinţele specificate (sistemul sau schema de evaluare) se fac: -încercări,(ISO/IEC 17025) -măsurători, -inspecţii,(ISO/IEC 17020) -evaluarea proiectului, -evaluarea serviciilor şi -auditarea. Determinarea caracteristicilor poate combina măsurarea (în scopul de a determina valoarea unei cantităţi sau limite) şi compararea valorii măsurate cu valoarea cerută.
  46. 46. Functiile care trebuie indeplinite prin certificare Analiza şi atestarea –evaluarea (decizia, certificarea) -reprezintă ultima etapă a procesului de evaluare a conformităţii în care se realizează analiza datelor şi informaţiilor obţinute şi pe baza lor si în funcţie de rezultatele obţinute se emite sau nu declaraţia de conformitate. -dacă produsul îndeplineşte toate condiţiile impuse poate fi luată decizia care să conducă la acordarea dreptului de folosire a certificatul sau a mărcii de conformitate. -pentru un produs specific, decizia este luată de persoane diferite faţă de cele care deţin funcţia de determinare. -exista posibilitatea ca anumite elemente ale sistemului de evaluare a conformităţii să fie subcontractate dar nu şi decizia de certificare.
  47. 47. Analiza şi atestarea –evaluarea (decizia, certificarea) Certificarea produselor reprezintă activitatea de evaluare a conformităţii, prin care se atestă(se emite o declaraţie) de către o terţă parte, pe baza unei decizii luate în urma unei analize cu privire la îndeplinirea conformităţii unui produs cu cerinţele, standardele specificate sau alte documente normative, (SR EN ISO/CEI 17000) Decizia de certificare poată să fi de mai multe feluri şi anume(SR Ghid ISO/CEI 67/2006): -de acordare, dacă toate rezultatele obţinute la încercări corespund cerinţelor de conformitate şi se încadrează în limitele impuse de acestea -de neacordare, (în cazul unei neconformităţi grave faţă de cerinţele impuse); -de menţinere; -de extindere; -de suspendare pe termen limtat până la remedierea discordanţelor au punerea în aplicare a recomandărilor OEC;; -de retragere, dacă supravegherea arată că neconformitatea are o cauză serioasă, dacă se încalcă acordul de licenţă sau dacă nu au fost duse la îndeplinirea condiţiile impuse de OEC ca urmare a suspendării .
  48. 48. Functiile care trebuie indeplinite prin certificare Supravegherea pieţei Supravegherea pieţei se poate realiza pe mai multe căi şi anume(SR Ghid ISO/CEI 67/2006): a) încercarea sau inspecţia eşantioanelor de pe piaţa liberă b) încercarea sau inspecţia eşantioanelor din fabrică; c) auditul sistemului calităţii combinat cu încercări şi inspecţii aleatoare; d) evaluarea procesului de producţie sau serviciului.
  49. 49. Etapele certificarii Figura 1. Elementele sistemului de evaluare a conformităţii. Schemă conform SR EN ISO 17000/2006
  50. 50. Curs 4. Legislaţia cu privire la ambalaje şi deşeuri de ambalaje Protecţia mediului este una din marile provocări actuale, dată fiind amploarea prejudiciilor aduse mediului de către poluare. În procesul de negociere al Capitolului 22 din Aquis-ul Comunitar, România şi-a asumat o serie de angajamente care o obligă să se adapteze la modelul European de dezvoltare respectând mediul. Acesta se bazează pe principiul dezvoltării durabile care are în vedere satisfacerea nevoilor generaţiei prezente fără a prejudicia şansele generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Acţiunile din domeniul Managementului resurselor naturale şi al deşeurilor urmăresc să asigure limitarea consumului la capacitatea de regenerare a resurselor oferite de mediu, precum şi decuplarea folosirii resurselor de creşterea economică prin creşterea eficienţei utilizării lor şi reducerea deşeurilor. Amploarea problemei deşeurilor şi a deşeurilor de ambalaje şi importanţa ce i se acordă rezultă din menţiunea specială de la Art.14 din Directiva 92/64/EC ca planurile de management al Statelor Membre CE să conţină un capitol special referitor la managementul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje.
  51. 51. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Obiectivele prezentei directive constau în: -armonizarea măsurilor naţionale din toate statele membre, precum şi din ţări terţe privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de la ambalaje, pentru a preveni orice impact al acestora asupra mediului, a reduce un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecţie a mediului. -stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje prin recuperarea, reciclarea şi reutilizarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje determinând reducerea eliminării finale a unor astfel de deşeuri. Domeniu de aplicare -se aplică pentru toate ambalajele introduse pe piaţă din cadrul Comunităţii şi toate deşeurile de ambalaje, fie că ele sunt utilizate, fie că provin din industrie, comerţ, birouri, magazine, servicii, gospodărie sau din orice alt domeniu, indiferent de materialul utilizat. -se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de calitate existente pentru ambalaje, cum ar fi cele privind siguranţa, protecţia sănătăţii şi igiena produselor ambalate, cerinţelor existente de transport sau dispoziţiilor Directivei Consiliului 91/689/CEE din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase.
  52. 52. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Procedura de reglementare pentru gestiunea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje Prezenta directivă în articole stabileşte modalităţile de acţiune pentru: -prevenirea (Articolul 4) formării deşeurilor de ambalaje prin: -reducerea cantităţii de ambalaje care ajung pe piaţă numai la cele care respectă toate cerinţele impuse de această directivă; -programe naţionale de informare, consultare şi schimb de experienţă între agenţii economici, autorităţi şi producători. -recuperarea şi reciclarea (Articolul 6) ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje şi realizarea unor sistemele de returnare, colectare şi recuperare inclusiv reciclarea (Articolul 7) acestora. -sistemul de identificare şi marcajul. Pentru a facilita colectarea, refolosirea şi recuperarea, inclusiv reciclarea, ambalajul trebuie să: -indice natura materialului (materialelor)din care este constituit, în scopul identificării şi clasificării sale de către sectorul respectiv; -să poarte marcajul corespunzător fie pe ambalajul în sine, fie pe etichetă. Marcajul trebuie să fie vizibil şi uşor de citit, durabil în timp, chiar şi după deschiderea ambalajului. -Materialele pot fi identificate printr-un sistem de numerotare şi/sau abreviere. -mărcile de identificare apar în centru sau sub marcajul grafic, care indică natura refolosibilă sau recuperabilă a ambalajelor. Ambalajele pot fi introduse pe piaţă numai dacă respectă toate cerinţele esenţiale
  53. 53. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi recuperabilă, inclusiv reciclabilă a ambalajelor (conform Anexa II) 1.Cerinţele specifice fabricării şi compoziţiei ambalajelor -volumul şi masa ambalajului trebuie să fie limitate la cantitatea minimă corespunzătoare pentru a menţine nivelul necesar de siguranţă, igienă şi acceptare pentru produsul ambalat şi pentru consumator. -trebuie proiectat, produs şi comercializat astfel încât să permită refolosirea şi recuperarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă impactul său asupra mediului atunci - trebuie să fie fabricat astfel încât prezenţa substanţelor nocive sau a altor substanţe şi materiale periculoase în compoziţia materialului de ambalaj sau a oricărui component al acestuia să fie redusă în emisii, cenuşă sau levigat, atunci când ambalajele sau reziduurile rezultate în urma operaţiunilor de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt incinerate sau depozitate în rampele de gunoi .
  54. 54. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi recuperabilă, inclusiv reciclabilă a ambalajelor (conform Anexa II) 2. Cerinţe specifice naturii refolosibile a ambalajelor Următoarele cerinţe trebuie să fie satisfăcute în mod simultan: -proprietăţile şi caracteristicile fizice ale ambalajului permit un număr de cicluri sau rotaţii în condiţii de utilizare normale preconizate; -posibilitatea prelucrării ambalajului uzat în conditiile satisfacerii cerinţelor de sănătate şi securitate a forţei de muncă; -îndeplinirea cerinţelor specifice ambalajelor recuperabile,
  55. 55. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi recuperabilă, inclusiv reciclabilă a ambalajelor (conform Anexa II) 3. Cerinţe specifice naturii recuperabile a ambalajului -sa fie recuperabil prin reciclarea materialului, trebuie să fie fabricat astfel încât să permită reciclarea unui anumit procent din masa materialelor utilizate pentru fabricarea produselor vandabile, în conformitate cu standarde existente în Comunitate. Stabilirea acestui procent poate varia, în funcţie de tipul de material din care s-a făcut ambalajul. -Ambalaj recuperabil prin recuperarea de energie trebuie să aibă o valoare a energie calorică superioară energie necesare prelucrării iniţiale. -Ambalaj recuperabil sub formă de compost sunt de natură biodegradabilă, astfel încât să nu împiedice colectarea separată şi procesul sau activitatea de compostare în care este introdusă. -Ambalaje biodegradabile trebuie să suporte descompunerea fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât majoritatea composturilor finisate se descompun, în cele din urmă, în bioxid de carbon, biomasă şi apă.
  56. 56. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/62/CE Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi natura refolosibilă şi recuperabilă, inclusiv reciclabilă a ambalajelor (conform Anexa II) 4. Nivelul concentraţiei de metale grele prezente în ambalaj (Articolul 11) -suma nivelurilor concentraţiei de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajului nu depăşescă 100 ppm raportat la unitatea de masă.
  57. 57. Standarde utilizate in Evaluarea conformităţii ambalajelor şi a deşeurilor din ambalaje Corelare între Directiva 94/62/CE şi criteriile de evaluare alese pentru ambalaje este stabilită de SR EN 13427. SR EN 13427 stabileşte cerinţele şi procedura conform cărora o persoană sau un organism responsabil de introducerea pe piaţă a ambalajelor sau produselor ambalate(furnizorul) poate aplica în mod combinat cele cinci standarde (mandatate) referitoare la ambalaje şi raportul CEN(mandatat) şi care sunt obigaţiile acestuia. Tabelul 4-1. Legătura dintre cele cinci standarde pentru ambalaje (mandatate) şi raportul CEN (mandatat)
  58. 58. Furnizorul trebuie să aleagă, pornind de la aceste cerinţe, metodele de evaluare corespunzătoare ambalajului respectiv, ţinând cont de condiţiile de proiectare şi de funcţionalitate ale ambalajului, inclusiv de securitate, igienă şi acceptarea produsului ambalat de către consumator. Această alegere identifică dacă ambalajul este prevăzut a fi reutilizat şi ia în considerare interacţiunile cu celelalte cerinţe standardizate. Metodele de evaluare se aplică pentru fiecare component al unui ambalaj. Denumim component al unui ambalaj cea mai mică parte a unui ambalaj care poate fi separată manual sau cu ajutorul unor mijloace fizice simple. Mai multe componente sunt ambalate pentru a forma o unitate de ambalaj funcţională, care la rândul ei poate fi asamblată într-un sistem de ambalare complet care conţine ambalaje primare, secundare şi terţiare.
  59. 59. Obligaţiile furnizorului -Furnizorul trebuie să aplice cerinţele standardelor şi rapoartelor alese pentru ambalajele introduse pe piaţă pentru a garanta, unde este cazul, conform tabelului 4-3, că: - sistemul de ambalare conţine numai cantitatea minimă de material adecvată pentru cerinţe identice conform EN 13428; -nivelurile de metale grele ale componentelor ambalajului sunt inferioare valorilor maxime autorizate şi corespund numai cantităţii minime atunci când metalele grele sunt utilizate în scopuri funcţionale, aşa cum se recomandă în raportul CR 13695-1; -componentele ambalajului au fost evaluate pentru reducerea la minimum a conţinutului de substanţe sau preparate periculoase în emisii, cenuşi sau levigat conform EN 13428 şi TR 13695-2; -unitatea funcţională de ambalaj este reutilizabilă conform EN 13429; - unitatea funcţională de ambalaj este valorificabilă prin reciclare conform EN 13430; - unitatea funcţională de ambalaj este valorificabilă sub formă de energie conform EN 13431; - unitatea funcţională de ambalaj este valorificabilă pe cale organică conform EN 13432. -Furnizorul păstrează rapoartele de evaluare efectuate pentru a evidenţia respectarea acestor criterii pentru o perioadă de cel puţin doi ani după introducerea pe piaţă a ambalajelor sau a produselor ambalate pentru ultima dată, aceste rapoarte trebuie să fie disponibile pentru control, în cazul unei reclamaţii
  60. 60. Obligaţiile furnizorului
  61. 61. Declaratie de conformitate
  62. 62. Curs 5. Evaluarea conformităţii cu privire la valorificarea organica a ambalajelor şi deşeurilor din ambalaje Cerinţelor cu privire la conformitatea posibilităţii de valorificare organică prin formarea compostului şi biodegradare sunt prezentate în SR EN 13432/2005-Ambalaje. Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin formarea compostului şi biodegradare. Program de încercare şi criterii de evaluare a acceptării finale a ambalajelor. Standardul SR EN 13432, stabileşte cerinţele şi metodele care permit determinarea posibilităţii de valorificare organică (prin compostare) şi biodegradare a ambalajelor şi a materialelor de ambalaj prin cele patru caracteristici: 1) biodegradabilitatea; 2) dezintegrarea în cursul tratării biologice; 3) efectul asupra procesului de tratare biologică; 4) efectul asupra calităţii compostului astfel obţinut. Dacă un ambalaj este alcătuit din componente diferite, dintre care unele sunt compostabile, iar altele nu, ambalajul nu este compostabil. Totuşi, dacă componentele pot fi uşor separate manual înaintea eliminării, componentele compostabile pot fi luate în considerarea eficient şi tratate ca atare, odată ce au fost separate de componentele necompostabile.
  63. 63. Valorificarea organica Evaluarea posibilităţii de tratare biologică a ambalajelor şi a componentelor ambalajului trebuie să conţină cel puţin următoarele 5 etape de evaluare: -1. caracterizarea; -2.biodegradabilitatea; -3.dezintegrarea care ţine cont de efectele asupra procesului de tratare biologică; -4.calitatea compostului; -5. identificare(capacitatea de a putea fi recunoscut)
  64. 64. 1. Caracterizarea - etapa de evaluare în care fiecare material al ambalajului trebuie să fie indentificat şi caracterizat . - trebuie să furnizeze următarele informaţii: -identificarea componentelor materialelor ambalajului; -determinarea prezenţei substanţelor periculoase, de exemplu metale grele; -determinarea conţinutului de carbon organic, a conţinutului total de solide uscate şi de solide volatile ale materialului. Identificare componentelor ambalajului -Identificare componentelor ambalajului (constă în stabilirea materialelor componente ale ambalajului): polimerul de bază, coloranţi, catalizatori, aditivi etc, care alcătuiesc ambalajul. -Ambalajul sau componentul ambalajului care este destinat intrării în fluxul deşeurilor biologice trebuie să poate fi recunoscut (identificat) ca fiind compostabil sau biodegradabil de utilizatorul final prin mijloace adecvate. -Materialele şi componentele ambalajului de origine naturală care nu au fost modificate prin metode chimice cum ar fi lemn, fibră de bumbac, amidon, pastă de hârtie sau iută, trebuie să fie recunoscute ca biodegradabile fără a supuse încercărilor.
  65. 65. Caracterizarea chimică Continutul de metalele grele şi alte substanţe toxice şi periculoase -crom, cupru, nichel, zinc, cadmiu, fier, plumb sunt substanţe toxice, persistente care nu pot fi degradaţi şi se acumulează în mediu. Ionii metalici ajung în materialele plastice sub formă de catalizatori utilizaţi în procesul de producţie fie ca pigmenţi sau coloranţi. Cea mai mare parte a pigmenţilor minerali utilizează ca materii prime săruri ale ionilor metalici. Dintre aceşti pigmenţi amintim: Oxidul galben de fier, Albastrul de Berlin, Verdele de crom, Galbenul de crom, Albul de plumb, Verdele de Schweinfurth, Litoponul, Roşu de cadmiu, Roşu de crom, Roşu de fier, Verdele Rinnmann, Galben de zinc, Galben Veronese etc. Coloranţii utilizaţi pot conţine de asemenea ioni metalici. Dintre aceştia amintim: Alb de Krems (conţine Ti, Zn), Albastru solid de crom, omega B; Albastru metacrom, Albastru strălucitor palatin B.(Cr), Albastrul lui Thenard (Co), Albastrul lui Turnbull (Fe +3, Fe+2), Roşu de crom S., Verde crom (Cr), verde de metil (Zn), Verdele de Paris (Cu), Verde rezistent O (Co), Galben crom omega, Galben de crom G., Galben de titan,
  66. 66. Caracterizarea chimică Umiditatea Umiditatea sau conţinutul de apă reprezintă raportul dintre masa apei care se evaporă din materialul de încercat atunci când acesta este uscat până la masă constantă, la 105°C şi masa solului uscat ( adică raportul dintre masa apei şi cea a particulelor de sol dintr-un eşantion de sol), exprimată în procente( conform SR EN ISO 17556/2005) Aceasta determinare este utilă pentru calculele ulterioare cu privire la raportarea concentraţiilor altor elemente la masa de substanţă uscată conţinută de ambalaj Solide volatile Substanţele volatile reprezintă cantitatea de materii solide conţinute într-o cantitate cunoscută de material de încercat sau de compost obţintă prin scăderea reziduurilor solide rămase după calcinare la aproximativ 550°C, din totalul materiilor solide ale aceluiaşi eşantion. Conţinutul de materii volatile solide dau informaţii cu privire la conţinutul de materii organice existente în eşantionul de analizat. Carbonul organic total Carbonului organic total (COT) reprezintă cantitatea de carbon care este transformată în dioxid de carbon prin combustie şi care nu este eliberată ca dioxid de carbon prin acidulare. Azotul organic total Azotul organic este un element important mai ales pentru aprecierea calităţii compostului rezultat în urma evaluării capacităţii de valorificare organică a deşeurilor din materiale plastice şi a biodegradabilităţii acestora. Pentru determinarea azotului organic total se utilizează metoda Kjeldahl. Compuşii azotului organic sunt mineralizaţi în prezenţa acidului sulfuric şi a catalizatorilor, azotul este transformat în sulfat acid de amoniu, după care amoniacul este distilat şi prins cu soluţie de acid boric. Raportul C/N iniţial trebuie să fie cuprins între 20/1şi 40/1 pentru ca procesul de biodegradare să decurgă cu obţinerea unui compost de calitate.
  67. 67. 2. Biodegradabilitatea . Pentru ca un ambalaj sau deşeu de ambalaj să fie considerat biodegradabil trebuie ca: -biodegradabilitatea să fie determinată pentru fiecare material al ambalajului sau fiecare component organic semnificativ al materialului ambalajului, termenul semnificativ desemnează orice component organic care reprezintă mai mult de 1% din masa materialului în stare uscată. -proporţia totală a componentelor organice a căror biodegradabilitate nu este determinată, nu trebuie să depăşească 5%.
  68. 68. 2. Biodegradabilitatea Metodele de determinare ale biodegradabilităţii sunt numeroase dintre acestea amintim: -Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale şi a dezintegrării materialelor plastice în condiţii controlate de compostaj- Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat, SR EN ISO 14855/1999. -Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în sol prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru saua cantităţii de dioxid de carbon degajate; SR EN ISO 17556/2005 -Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în mediu apos, a materialelor plasticeMetoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis - SR EN ISO 14851/2005 şi -Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în mediu apos, a materialelor plasticeMetoda prin analiza dioxidului de carbon degajat prevăzute pentru polimeri SR EN ISO 14852/2005 –Determinarea biodegradabilităţii anaerobe finale şi a dezintegrării în condiţiile digestiei anaerobe a conţinuturilor ridicate de solide-Metode prin analiza de biogaz degajat, SR EN ISO 15985/2004 şi din SR EN ISO 14853:1999 sau SR EN ISO 11734:1999. În condiţii de laborator evaluarea biodegradabilităţii se realizează prin compararea procesului de biodegradare al materialului de încercat (eşantionului
  69. 69. 2. Biodegradabilitatea În condiţii de laborator evaluarea biodegradabilităţii se realizează prin compararea procesului de biodegradare al materialului de încercat (eşantionului de lucru) cu biodegradarea unui material de referinţă în prezenţa unor microorganisme care sunt inoculate într-un mediu de încercare standardizat. -Mediul de încercare standardizat poate fi: -lichid pentru încercările care se realizează în mediu apos, puternic tamponat astfel încât să menţină constantă valoarea pH-ului, care conţine substanţele nutritive necesare( fosfor, azot, carbon); -sol standardizat sau compost pentru determinările în fază solidă.
  70. 70. 2. Biodegradabilitatea Materialul de referinţă poate fi: -un polimer biodegradabil bine defini: pulbere de celuloză microcristalină, filtre de celuloză sau poli-β-hidroxibutirat (conform SR RN ISO 14852/2005, SR RN ISO 17556/2005, SR RN ISO 14851). -ca etalon negativ se poate utiliza un polimer nebiodegradabil spre exemplu polietilena. -materialul de referinţă şi materialul de încercat trebuie să aibe aceeaşi formă şi mărime. -substanţa de referinţă trebuie să se degradeze conform criteriilor de validitate stipulate în metodele de încercare corespunzătoare.
  71. 71. 2. Biodegradabilitatea Inoculul poate proveni din instalaţii aerobe sau anaerobe de biodegradare şi poate fi: -pentru procesele aerobe, compost bine aerat cu o vechime cuprinsă între 2 şi 4 luni, nămol activ, sol fertil sau amestec al acestora pentru a oferi o gamă mai largă de microorganisme care să participe la procesele de biodegradare. -pentru procesele anaerobe poate fi material din digestoare anaerobe sau nămol de adâncime de la degradarea apelor uzate menajere. -amestecul care se însămânţează este constituit dintr-un rapor de 1:5 inocul şi apă deionizată, pH-ul acestuia trebuie să fie cuprins între 7,0 şi 9,0. -evaluarea biodegradabilitaţii se realizează prin încercări efectuate în condiţii aerobe în sol, în mediu apos, în condiţii de compostare şi anaerobe în digestor anaerob de deşeuri organice sau în condiţii similare realizate în laborator.
  72. 72. Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate prin încercări de biodegradare aerobă Pentru ca un ambalaj sau deşeu de ambalaj să îndeplinească condiţiile de biodegradabilitate trebuie ca: -perioada de aplicare a cercetării indicate în metodele de cercetare trebuie să fie de maximum 6 luni. -procentul biodegradării materialului încercării trebuie să fie cel puţin egal cu 90% din total sau cu 90% din degradarea maximă a unei substanţe de referinţă corespunzătoare după ce a fost atins un alt platou atât pentru materialul de încercare, cât şi pentru substanţa de referinţă. Valoarea limită a biodegradabilităţii se bazează pe conversia carbonului conţinut de materialul de încercare în bioxid de carbon şi în biomasă. Detaliile de calcul sunt în funcţie de metodele de analiză şi de încercarea efectuată.
  73. 73. Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate Evaluarea conformităţii de biodegradabilitate prin încercări de biodegradare anaerobă Pentru ca un ambalaj sau deşeu de ambalaj să îndeplinească condiţiile de biodegradabilitate trebuie ca: -perioada de aplicare a încercării specificate în metodele de încercare trebuie să fie de maximum 2 luni. -procentul biodegradării bazat pe producţia de biogaz trebuie să fie mai mare sau egal cu 50% din valoarea teoretică aplicabilă materialului încercării.
  74. 74. Aprecierea gradului de biodegradabilitate
  75. 75. Aprecierea gradului de biodegradabilitate Figura 4-1.Variaţia în timp a cantităţii de dioxid de carbon produsă în condiţii controlate de compostaj în vederea daterminării biodegradabilităţii Figura 4-2 Variaţia în timp a biodegradabilităţii produsă în condiţii controlate de compostaj
  76. 76. 3. Dezintegrarea Evaluarea capacităţii de dezintegrare a deşeurilor se poate realiza în condiţii aerobe(de preferat) şi anaerobe. Pentru ca un deşeu să fie considerat conform din punct de vedere al dezintegrării trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: -pentru formarea aerobă a compostului -maximum 10% din masa uscată iniţială a materialului supus unei încercări de cernere poate să nu treacă printr-o sită cu diametrul ochiurilor de 2 mm, după un proces de formare a compostului de maxim 12 săptămâni, -pentru biogazeificarea anaerobă -durata incercării trebuie să fie de maximum 5 săptămâni sub forma unei combinaţii de macerare anaerobă şi de stabilizare aerobă.
  77. 77. 3. Dezintegrarea Principul determinării gradului de dezintegrare - se utilizează o matrice solidă care constă din deşeuri solide sintetice inoculate cu compost matur provenit dintr-o instalaţie industrială de compostaj. -fragmentele de material plastic de încercare sunt compostate împreună cu această matrice solidă preparată. -se determină gradul de dezintegrare după un ciclu de compostaj, trecând matricea finală printr-o sită cu ochiurile de 2 mm, pentru recuperarea reziduurilor nedezintegrate. Pierderea de masă a eşantionului de încercare este considerată material dezintegrat şi este utilizată la calculul gradului de dezintegrare.
  78. 78. 3. Dezintegrarea Experimentul se desfăşoară simultan pe în 3 reactoare. -Compostul provenit din fiecare reactor, se sfarâmă şi se trece pe site standardizate , -prima sită fiind cu ochiurile de 10 mm. Se cantareste fracţia care nu trece prin această sită. -se trece apoi compostul prin sita cu ochiurile de 5 mm, si se cantareste -apoi prin sita cu ochiurile de 2 mm., aplicând acelaşi mod de lucru ca pentru celelalte site. -Materialul colectat în diverse faze de cernere se reuneşte, se curăţă de compost şi, dacă este cazul, se spală prin imersare în apă. Este esenţial să se efectueze cu mare atenţie curăţirea şi spălarea, pentru a se evita orice pierdere accidentală de material de încercat. -În final, se usucă materialulul de încercare într-o etuvă la (40±2)°C, sub vid, până la masă constantă. Se înregistrează masa finală. Materialul care a trecut prin procesul prin site este considerat ca fiind dezintegrat. Gradul de dezintegrare D se calculează în procente, utilizând relaţia: În care: mi –este masa iniţială a materialului de încercat; mt – masa uscată a reziduului de material de încercat, recuperat prin cernere.
  79. 79. 4. Calitatea compostului Calitatea compostului se apreciază prin evaluarea: -efectelor ecotoxicologice ale produselor de biodegradare ale materialului ambalajului sau -încercărilor ecotoxicologice asupra compostului produs în prezenţa sau în absenţa materialului ambalajului, şi de a compara rezultatele încercării. -Baza determinării o reprezintă ”Plantele terestre, încercare de creştere” ale OCDE 208. Se utilizează cel puţin două specii vegetale din cele trei categorii menţionate în documentul OCDE 208, în plus, orzul de vară, Hordeum vulgare, se consideră ca o a patra categorie. Substraturile de referinţă corespunzătoare sunt toate cele definite de standardele naţionale europene pentru analiza calităţii compostului, de exemplu: Standard soil EEO( Bundesgutegemeinschaft Kompost e.V Germany), amestecuri de substraturi de cultură de granule de argilă(ONORM S 2023) sau amestecuri de turbă sau nisip silicos. Eşantioanale se pregătesc amestecurile substratului de referinţă cu 25% şi 50% (m/m sau v/v, documentat în raport) compost. Se utilizează compostul obţinut după dezintegrarea materialului de încercare (compost eşantion) şi compostul martor(substratul de referinţă), obţinut din procesul realizat în paralel fără material de încercare suplimentar.
  80. 80. 4. Calitatea compostului Încercările de ecotoxicitate se realizează astfel: -se umple fiecare platou cu minimum 200 g de eşantioane (E.2) şi se adaugă cel puţin 100 seminţe (E.3) deasupra. -se acoperă seminţele cu un strat subţire de material inert, cum ar fi nisip silicos sau perlit. -se efectuează în paralel trei încercări pentru fiecare amestec. -se adaugă apă până se atinge de la 70% până la 100% din capacitatea de retenţie utilă a solului. -se înlocuieşte regulat apa evaporată pe tot parcursul încercării după necesităţi. Evaluarea rezultatelor se realizează prin compararea în toate procentele de amestec a numărului germinaţiilor(numărul plantelor germinate) şi biomasa vegetală a compostului eşantion şi a compostului martor. Rata de germinare şi biomasa sunt calculate ca procent din valorile corespunzătoare obţinute cu compostul martor. Calitatea compost eşantion îndeplineşte condiţiile conformitate cu privire la valorificarea organică dacă procentul de germinaţie şi biomasa vegetală a acestuia pe două specii vegetale este mai mare de 90% faţă de cele ale compostului martor corespunzător (substratul de referinţă).
  81. 81. Cursul 6. Compostarea Noţiuni introductive Compostarea reprezintă procesul de descompunere biologică, aerobă, termofilă a materiei organice, în condiţii controlate. Prin compostare se înţelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice şi fizice pe care le suferă deşeurile organice , vegetale şi animale, de la starea lor iniţială şi până ajung în diferite stadii de humificare. Starea finală este o stare calitativ deosebită de cea iniţială, caracteristică produsului nou format, denumit compost. Compostarea este o metodă de tratare a deşeurilor solide, în care componenta organică a deşeului solid este descompusă în condiţii aerobe, controlate, într-o fază care poate fi manipulată, stocată şi aplicată pe teren, în siguranţă, fără a afecta negativ mediul.
  82. 82. Avantajele compostării -se obţine un îngrasământ valoros pentru agricultură, care poate substitui o mare cantitate de îngrăşăminte chimice; -este un excelent condiţionator de sol, îmbunătăţeşte structura solului, are un aport important de materie organică şi reduce potenţialul pentru eroziunea solului; este fertilizantul ideal pentru grădină şi este recomandat în special pentru răsad; -are un potenţial antifungic; -poate fi folosit ca material pentru biofiltre; -posibilităţi bune de control a procesului (cu excepţia instalaţiilor fără aerare forţată); -recuperare maximă a fertilizanţilor P, K, Mg si microfertilizanţi; -este foarte atractiv daca existenţa o piaţa a compostului.
  83. 83. Dezavantajele compostării -necesită o foarte bună separare la sursă a deşeurilor municipale biodegradabile, inclusiv informarea continuă a generatorilor de deşeuri; -trebuie dezvoltată şi întreţinută o piaţă a compostului; -emisii periodice a componentelor mirositoare, în special când se tratează deşeuri municipale biodegradabile; -pierdere de 20-40% a azotului, ca amoniac, pierdere de 40-60% a carbonului, ca dioxid de carbon; -potenţiale probleme legate de vectori de propagare a agentilor patogeni (vant, pescăruşi, şobolani, muşte); -este necesar personal instruit.
  84. 84. Tipuri de deşeuri care pot fi compostate Deseuri menajere Resturi de fructe şi legume Plicuri de ceai Zaţ de cafea Haine Hartie, carton Plastice Deseuri industriale Resturi vegetale din industria alimentara si bauturilor alcoolice si racoritoare Hartie si carton Talaş si rumegus Ambalaje si deseuri de plastic Deseuri din agricultura Paie uscate şi fân Resturi de plante Resturi de la toaletarea gardurilor vii tinere Resturi lemnoase moi de la grădinărit Buruieni perene Paturile de paie ale şoarecilor de deşert, hamsterilor şi iepurilor Frunze uscate
  85. 85. Etapele compostarii
  86. 86. Metode de compostare I. Compostarea pasiva în gramada deschisa; -gramezile de materiale organice se lasa nederanjata pâna când materialele sunt descompuse în compusi stabili; -gramezile mici au avantajul miscarii naturale a aerului; -datorita fermentarii active gramada se încalzeste în interior, aerul cald se ridica si se pierde la suprafata superioara a gramezii, fiind înlocuit cu aerul rece ce patrunde pe la baza gramezii si pe lateral, împrospatând astfel aerul în gramada. În functie de marimea gramezii curentii de aer pot împrospata mai repede sau mai încet aerul din gramada activând procesul de fermentatie. -pentru un schimb eficient de aer mai ales în perioada de vara si daca se composteaza materiale ce dagaja mai multa caldura cum este cazul gunoiului de la cabaline, înaltimea gramezii va fi cuprinsa intre 0,9 – 1,2 m.
  87. 87. Metode de compostare II. Compostarea pe platforma, în sire sau în gramezi -este cea mai comuna forma de compostare. -sirurile si gramezile sunt remaniate cu ajutorul unei masini speciale care realizeaza : -amestecarea si evita compactarea gramezii, -îmbunatateste schimbul de aer, aduce la suprafata gramezii materialul din interior si introduce în gramada materialul de la suprafata gramezii. -se distrug astfel semintele de buruieni, agentii patogeni si larvele de muste, ele ajungând în mijlocul gramezii unde temperatura este foarte mare. -intorcând si amestecând in exces materialele supuse compostarii se fragmenteaza în particule mai mici crescandu-le suprafata activa biologica de contact ceea ce determina reducerea porozitatii gramezii daca marimea particulelor devine prea mica.
  88. 88. Metode de compostare III. Sisteme de gramezi statice aerate folosind conducte perforate; -in gramada sunt încorporate catre baza conducte perforate pentru aerar Gazele fierbinti din interiorul gramezii se ridica, iar aerul rece patrunde pri conducte în interiorul gramezii. Se poate practica si aerarea fortata folosindu-s un suflator de aer care face ca circulatia aerului sa fie mai rapida. Sistemul d fortare a aerarii permite cresterea inaltimii gramezii si un control mai bun procesului de compostare. -gramezile statice aerate au la baza aschii de lemn, paie tocate ori alte materiale poroase care acopera conductele si mentin porozitatea amestecului de compostat. Înaltimea initiala a gramezii statice aerata este de 1,5-2,5 m. Iarna gramezile mai mari ajuta la mentinerea caldurii; -la suprafata gramezii se utilizeaza un strat de compost matur; -amestecarea gramezii se face cu ajutorul unui încarcator frontal prin amestecare de câteva ori într-o alta gramada si depunere apoi în gramada finala a materialelor amestecate. Se recomanda ca amestecarea si formarea gramezii sa se faca pe o suprafata betonata.
  89. 89. Metode de compostare IV. Compostare in bioreactoare si containere complet inchise -implica închiderea materialelor de compostare activa într-un container, cladire, etc. Sistemul în (vas) container are cel mai agresiv management si în general cel cu investitia cea mai mare de capital, dar ofera cel mai bun control al procesului de compostare. -cele mai multe metode în container implica o varietate de sisteme de aerare fortata si tehnici de întoarcere mecanica conducând la intensificarea procesului de compostare. -omogenizarea se realizeaza in interior sau continutul este scos din cand in cand si apoi bioreactorul este umplut din nou; -aerarea se face permanent; -procesul este monitorizat;
  90. 90. Fazele compostării -S-au indentificat trei faze procesului de compostare: principale ale -faza 1, stadiul de fermentare mezofilă, care este caracterizat prin creşterea numarului de drojdii, bacterii si fungii, temperaturile din sistem variaza între 25 şi 40°C; -faza 2, stadiul termofil în care sunt prezente bacteriile, ciupercile şi actinomicetele (primul nivel al consumatorilor) la o temperatură de 5060°C, descompunând celuloza, lignina şi alte materiale rezistente; limita superioară a stadiului termofil poate fi la 70°C şi este necesar să se menţină temperatura ridicată cel puţin o zi pentru asigurarea distrugerilor patogenilor şi contaminanţilor; -fazele 3 si 4, constituie stadiile de stabilizare si maturare, unde temperaturile se stabilizează şi se continuă unele fermentaţii, convertind materialul degradat în humus prin reacţii de condensare şi polimerizare; ultimul obiectiv este de a produce un material care este stabil şi poate fi judecat cu privire la raportul C:N;
  91. 91. Parametrii care influenteaza compostarea Indiferent de metoda de compostare practicata, abilitatea gramezii de compostare de a se încalzi si a mentine o temperatura ridicata este dependenta de 7 factori: -compozitia fizico-chimica si biologica a materialelor supuse compostarii; -accesibilitatea elementelor nutritive, inclusiv a carbonului microorganismele ce produc compostarea -nivelul umiditatii în materialele supuse compostarii; -structura gramezii (marimea particulelor, textura si densitatea aparenta); -rata de aerare în gramada ori în sira; -marimea gramezii de compostare, si -conditiile mediului ambiant (temperatura, vânt, umiditate, etc.). pentru
  92. 92. Parametrii monitorizati Parametrii monitorizati direct -timpul -pH-ul; -temperatura; -conductivitate, salinitate; -continutul de O2; -continutul de CO2 ; Parametrii monitorizati indirect -umiditatea; -N Kjeldhal -continutul de compusi organici volatili; -continut de compusi organici -substante organice solubile; -substante organice insolubile; -continutul de cenusi; -porozitatea; -temperatura de autoaprindere; -Continutul de ioni metalici(As, metalici( Cd, Cr Cu, Pb, Hg, Ni, Zn, B, Mo, Se)
  93. 93. Caracterizare calitate compost Parametrii fizici Parametrii chimici -pH -densitate; -compusi organici volatili; -dimensiune particule ; -capacitatea de schimb ionic; -umiditate; -conductivitatea; -temperatura de -N Kjeldhal, NH3, NO3, autoaprindere; NO2, -continutul de materie -procentul de inerte; organica; -capacitatea de hidratare. -ioni metalici: K Ca Na Mg Fe Mn Cu Zn Cr Pb Cd Ni Al As Hg Mo Se Parametrii biologici -consum O2/eliberare CO2; -coliformi totali, -coliformi fecali; -streptococi fecali, -Salmonela -Clostridium; - fitotoxicitate;
  94. 94. Calitatea compostului Compostul este considerat bun dacă are următoarele caracteristici: -se prezintă ca un produs omogen de culoare brun închis sau negru; -mirosul este de pământ reavăn fără alte mirosuri neplăcute -este un produs stabil (capabil să fie stocat pentru o perioadă rezonabilă de timp fără să îşi piardă eficienţa ca amendament al solului); -are pH-ul între 6,0-7,8. -umiditatea (sub 50 %); -conţinutul de azot total (peste 1,5 % s.u); -raportul C/N (10-18); -mărimea particulelor (1-3 cm); -densitatea aparentă (sub 600 kg/m3). -testul de fitotoxicitate, gradul de germinatie >50%.
  95. 95. Cursul nr. 7 Posibilităţi de valorificare a materialelor plastice Legislaţie europeană prin directiva 94/62/EC stabileşte procedura de reglementare pentru gestiunea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Această directivă stabileşte căile de reducere a cantităţii de ambalaje şi deşeuri de ambalaje prin: 1.Prevenire formării unor cantităţi mari de deşeuri din ambalaj; 2.Recuperare şi reciclare de ambalaje şi deşeuri din ambalaj; 3.Existenţa unui sistem de identificare şi marcaj a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje;
  96. 96. 1. Prevenirea 1. Prevenirea (Articolul 4) formării deşeurilor de ambalaje prin: - reducerea cantităţii de ambalaje care ajung pe piaţă numai la cele care respectă toate cerinţele impuse de această directivă; -utilizarea cantităţii minime de material necesar pentru a asigura funcţia pentru care a fost creat. (Articolul 4)
  97. 97. 2.Recuperarea şi reciclare Reutilizarea este aplicată produselor şi materialelor ale căror însuşiri după un ciclu de utilizare sunt identice sau modificate nesemnificativ în raport cu produsul original. Reutilizarea presupune că produsul(ambalajul în cazul nostru) în cadrul ciclului lui de viaţă este supus unui număr minim de parcursuri sau rotaţii în scopul în care a fost conceput (reumplere spre exemplu) până când acesta se deteriorează şi poate fi valorificat prin altă metodă.(directiva 94/62/EC). Reciclarea materialului Reciclarea reprezintă procesul de reprelucrare a unui deşeu sau a unor componente ale acestuia în vederea obţinerii unor noi produse care să îndeplinească acelaşi scop cu cel iniţial sau în alte scopuri. Reciclarea poate fi: -primară se aplică deşeurilor care sunt modificate nesemnificativ în raport cu produsul original, deşeuri puţin contaminate, se realizează prin separarea mecanică pe componente(dacă este cazul) şi prin procedee mecanice simple. -secundară se aplică deşeurilor care au un component principal şi pentru separarea lui se aplică un procedeu chimic sau fizic simplu. -terţiară, presupune aplicarea unor procedee mecanice, fizice şi chimice complicate care se determine separarea principalelor componente. Exemple: -piroliza, procedeul de tratare termică prin care polimerii sunt transformaţi în monomerii corespunzători. Acest procedeu se aplică pentru Poli(metacrilatul de metil)PMMA, PE, PS, PVC condiţia este ca polimerii să nu fie contaminaţi cu materiale de altă natură. -tratamente chimice- hidroliză sau alcooliză deşeurilor de tip poliesteri, poliamide, poliuretani si obtinerea de monomeri sau oligomeri. PET-ul în urma procesului de metanoliză se descompune în etilenglicol(EG) şi dimetiltereftalat (DMT).
  98. 98. Valorificarea prin recuperarea energiei (incinerarea) -au putere calorifică mare pot fi utilizate drept combustibil în termocentrale în vederea obţinerii de abur (la 1000°C), -excepţie face policlorura de vinil şi fluoroplastele care ard greu şi se autosting.
  99. 99. Valorificarea prin recuperare de materie organice Valorificarea prin recuperarea materiei organice se poate aplica materialelor plastice biodegradabile. Biodegradarea reprezintă o metodă simplă de reducere a acumulării de deşeuri din materiale plastice. Principalele căi prin care se realizează polimeri biodegradabili sunt: -folosirea unor polimeri biodegradabili naturali şi sintetici; -asocierea polimerilor nebiodegradabili cu materiale biodegradabile şi obţinerea unor materiale compozite. Valorificarea polimerilor prin biodegradare se poate face prin: -compostare, reprezintă procesul de biodegradare aerob, controlat, în urma căruia rezultă CO2, apă, compuşi anorganici şi o biomasă stabilă cu o compoziţie asemănătoare humusului. (ASTMD 6400-99). -recuperarea materiei organice în mediu, prin biodegradare, presupune biodegradarea materialelor plastice şi deşeurilor din materiale plastice, în mediu sub acţiune factorilor de mediu. (ASTMD 6400-99).
  100. 100. 3. Existenţă unui sistem de identificare şi marcaj Pentru a facilita colectarea, refolosirea şi recuperarea, inclusiv reciclarea, ambalajul trebuie să prezinte un sistem de identificare şi marcaj. Sistemul de identificare şi marcajul trebuie să: -indice natura materialului (materialelor) din care este constituit, în scopul identificării şi clasificării sale de către sectorul respectiv; -să poarte marcajul corespunzător fie pe ambalajul în sine, fie pe etichetă. Marcajul trebuie să fie vizibil şi uşor de citit, durabil în timp, chiar şi după deschiderea ambalajului. În vederea identificării tipului de material care stă la baza unui ambalaj sau deşeu de ambalaj s-a realizat un sistem de identificare. Astfel este utilizată: 1. Numerotarea pentru diferite tipuri de material astfel pentru: -material plastic de la 1 la 19, -hârtie şi carton de la 20 la 39; -metale de la 40 la 49; -lemn de la 50 la 59; -textile de la 60 la 69; -sticlă de la 70 la 79. 2. Abrevierile materialului spre exemplu pentru materiale plastice: 1. Polietilenă tereftalată - PET 2. Polietilenă cu densitate mare - HDPE 3. Policlorură de vinil - PVC 4. Polietilenă cu densitate mică - LDPE 5. Polipropilenă - PP 6. Polistiren - PS Etc 7-19
  101. 101. Schema generala de evaluare a conformitatii
  102. 102. Bibliografie selectiva SR EN ISO 14855/1999.Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale şi a dezintegrării materialelor plastice în condiţii controlate de compostaj- Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat, SR EN ISO 17556/2005 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în sol prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru saua cantităţii de dioxid de carbon degajate; -SR EN ISO 14851/2005 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în mediu apos, a materialelor plastice-Metoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis - şi SR EN ISO 14852/2005, Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în mediu apos, a materialelor plastice-Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat prevăzute pentru polimeri SR EN ISO 15985/2004 şi din SR EN ISO 14853:1999 sau SR EN ISO 11734:1999Determinarea biodegradabilităţii anaerobe finale şi a dezintegrării în condiţiile digestiei anaerobe a conţinuturilor ridicate de solide-Metode prin analiza de biogaz degajat,. C 15/206 328/2005- Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformare cu cerintele europene, Raport final iunie 2006, SC Institutul Naţional de Sticla SA; SC Institutul Naţional al Lemnului SA; SC INCERPLAST SA; SC CEPROHART SA SR EN 13427. Ambalaje. Cerinţe referitoare la utilizarea standardelor în domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje LEGE nr.608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea conformităţii produselor
  103. 103. Bibliografie selectiva SR Ghid ISO/CEI 67 Evaluarea conformităţii. Principii fundamentale ale certificării produselor Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje. EN 13432 Ambalaje, Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin formarea compostului şi biodegradare . Program de încecare şi criterii de evaluare a acceptării finale a ambalajelor. Deciziei COMISIEI 97/129/CE din 28 ianuarie 1997de stabilire a sistemului de identificare a materialelor folosite pentru ambalaje, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile provenite din ambalaje Albertsson, A.-C., Andersson, S. O., and Karlsson, S., Polymer Degradation and Stability, 1987, 18, p. 73–87. Billingham N. C., Corti A., Baciu R., and Wiles D. M., Environmentally Degradable Plastics Based on OxoBiodegradation of Conventional Polyolefins, 2006. Bollag J.M., 1992, „Decontaminating Soil with Enzimes„ Environ. Sci. Technol., 26(10), 1992, 1p.876-1881. Guillet, J.E., Regulski, T. W., and McAneney, T. B. Environmental. Science and Techology, 1974, 8, 10, p. 923– 925 Linos A, Berekaa MM., Keichelt R şi alţii, Appl.Environ Microbiol. 2000, 66, p. 1639-1645. Maquelin K., Kirschwer C, şi alţii J.Microbiolo Methods, 2002, 51, p. 265-271. SR EN 13428 Ambalaje – Cerinţe specifice fabricării şi compoziţiei. Prevenire prin reducerea la sursă. -SR EN ISO/CEI 17000:2005-Evaluarea conformitatii. Vocabular şi principii generale; -SR EN 545011:2001-Cerinte generale pentru organisme care aplica sisteme de certificare a produselor (ISO/CEI Ghid 65:1996) IAF GD 5:2006 - Issue 2-General Requirements for Bodies operating Product Certification System, SR Ghid ISO/CEI 7:2006- Linii directoare pentru redactarea standardelor utilizate pentru evaluarea conformitatii; -SR Ghid ISO/CEI 23:2006- Metode pentru indicarea conformitatii standardele în sistemele de certificare de terţa parte; SR Ghid ISO/CEI 27:2006 - Linii directoare pentru acţiunile corective pe care trebuie să le îndeplineasca un organism de certificare în caz de utilizare abuzivă a mărcii de conformitate; SR ISO 10005:2007 - Managementul calităţii. Ghid pentru planurile calităţii ISO 19011:2003 - Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi al mediului

×