Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

DOAMNE MILUIEȘTE SAU TEOLOGIA MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL

164 views

Published on

Carte despre mila lui Dumnezeu Tatăl

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

DOAMNE MILUIEȘTE SAU TEOLOGIA MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL

  1. 1. 1 RADU TEODORESCU DOAMNE MILUIEȘTE SAU TEOLOGIA MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL Cugir 2020
  2. 2. 2 CUPRINS Introducere 1. Doamne miluiește ca filosofie sau mod de viață 2. Omul căzut în păcat sau de ce avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl? 3. A cere mila lui Dumnezeu Tatăl pentru a nu cădea în păcatul mândriei 4. Mila lui Dumnezeu Tatăl ca pronie și har 5. Doamne miluiește: de la mila lui Dumnezeu Tatăl la milostenie și milostivire 6. Doamne miluiește: a cere mila lui Dumnezeu Tatăl într-o lume a orgoliului și a mândriei Concluzii
  3. 3. 3 INTRODUCERE Pentru un neortodox care intră într-o Biserică Ortodoxă unul dintre lucrurile pe care îl poate remarca eventual este faptul că de mai multe ori se rostește formula: Doamne miluiește. Sunt mulți care poate nu știu care este sensul acestei expresii. De ce? Fiindcă trebuie să știm că rugăciunea scurtă Doamne miluiește o putem auzii de mai multe ori în Biserica Creștin Ortodoxă. Fie că vorbim de: - sfânta liturghie, - vecernie, - utrenie, - cununie, - maslu - sau botez ei bine la toate aceste slujbe creștin ortodoxe de mai multe ori se poate auzii sintagma Doamne miluiește. De ce? Este un răspuns pe care vom încerca să îl dăm aici. Trebuie să știm că scurta rugăciune Doamne miluiește din Biserica Ortodoxă reprezintă un etos a acestei Biserici. Creștinul ortodox este o persoană care este conștientă că ea trăiește prin mila lui Dumnezeu Tatăl. Cum este posibil ca dacă noi creștinii ortodocși spunem că Dumnezeu este Tatăl nostru, ei bine să mai ajungem să cerem mila Lui? Ce tată vrea ca fii lui să ajungă să îi ceară mila lui? Dacă este să ne uităm după textele din Biblie vom vedea că faptul de a cere mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru cât se poate de: - firesc - și logic. De ce? Fiindcă prin păcatul originar al lui Adam și Eva noi cu toții am devenit fi risipitori. Păcatul originar și toate păcatele pe care le facem noi sunt unele care ne duc departe de Dumnezeu Tatăl. Ecuația este simplă: 1. Pe cum păcătuim ne îndepărtăm de Dumnezeu Tatăl 2. Pe cum facem fapte bune ne apropiem de Dumnezeu Tatăl. Prin urmare lucrurile sunt simple atunci de ce să mai vorbim despre ele și de ce să facem din spațiul unei cărți loc pentru a vorbii de mila lui Dumnezeu Tatăl? Ca să ajungem să înțelegem mila lui Dumnezeu Tatăl și de ce noi avem nevoie de ea, trebuie să facem o privire în ansamblu asupra: - omului - și a legăturii sale cu Dumnezeu Tatăl. Este bine să știm că din început Dumnezeu Tatăl nu ne-a menit pentru a ajunge să îi cerem mila. Dumnezeu l-a creat pe om veșnic și nepătimaș. Omul însă răspunde instigațiilor diavolului și ajunge muritor și pătimaș. Prin urmare stricăciunea ajunge să se sălășluiască în el. Așa se face că omul ajunge să fie o persoană care să aibă nevoie de mila lui Dumnezeu.1 Cel mai bine acest lucru sau mai bine spus această înlănțuire dintre păcat și moarte în lume a fost exprimată de Sfântul apostol Pavel: “de aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.” (Romani 5 12-15 și 17-18). Avem aici un text care ne spune foarte bine că lucrurile sunt cumva înlănțuite în lumea noastră și în nici un fel noi ca oameni nu suntem liberi de vina păcatului strămoșesc comis de Adam și Eva, primii oameni și protopărinții noștri.2 1Sabino Chiala, Isaac Sirianul. Asceză singuratică și milă fără sfârșit (Sibiu, 2012). 2Păcatul strămoșesc în accepție creștină este un lucru pe care cu toții îl moștenim. El se șterge prin botez însă nu și consecințele lui deocamdată. Aceasta fiindcă trebuie să vină lumea de apoi când toate cele bune vor fi restaurate pentru ca moartea să fie abolită. Este evident că în acest stadiu căzut în care se află omul el este unul care trebuie să recurgă la mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă este această milă care ajunge să îl: - renască, - sfințească, - unească cu cele duhovnicești, - să îl definească,
  4. 4. 4 În această carte vom lua timpul necesar să ajungem să ne dăm seama de ce noi care ne rugăm cu rugăciunea Tatăl nostru ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? Cum este posibil ca dacă noi îi spunem lui Dumnezeu Tatăl nostru de mai multe ori în rugăciunile noastre ei bine ajungem să cerem mila Lui? 1. Un prim răspuns este că prin Adam și Eva și păcatele lumii noi suntem fi risipitori (după parabola spusă de Iisus). Noi suntem cei care L-am părăsit pe Dumnezeu Tatăl prin răutățile și păcatele noastre și am ajuns să mergem pe o cale străină de Dumnezeu. 2. Al doilea motiv pentru care noi ajungem să îi cerem mila lui Dumnezeu Tatăl este că facem acest lucru din smerenie. Este bine să știm că prin Iisus Hristos Dumnezeu Tatăl ne-a chemat pe noi pe toți oamenii să fim fii Lui. Prin urmare se poate spune că El ne-a făcut o mare cinste. Ei bine nu trebuie să ne înfumurăm fiindcă am ajuns să fim fii lui Dumnezeu Tatăl ci mai mult să ne smerim. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu smerit. Cum știm că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu smerit? Știm acest lucru cel mai bine prin kenoza (deșertarea) Fiului lui Dumnezeu Domnul Iisus Hristos. Sfântul apostol Pavel este cât se poate de concludent în acest sens: “gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 5-11). Avem aici un text care vorbește expres despre smerenia Fiului lui Dumnezeu Domnul Iisus Hristos. Din aceasta trebuie să înțelegem că dacă Fiul lui Dumnezeu: - S-a smerit, - S-a deșertat pe Sine, - S-a micit, - S-a făcut om ei bine la fel de bine și noi trebuie să urmăm exemplul Lui. Textul de mai sus este unul care ne spune indirect că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu care iubește smerenia. Acest lucru îl putem vedea din toate interacțiunile lui Dumnezeu Tatăl cu omul. O istorie a acestor interacțiuni teofanice cel mai bine a putut să fie văzută din Biblie. Ei bine din toată Biblia se poate vedea că Dumnezeu Tatăl este smerit. Dumnezeu Tatăl în Biblie: - nu se laudă pe Sine, - nu este trufaș, - nu se mărește pe Sine, - nu are orgoliu, - și nu are mândrie. Este un lucru clar din toate cele peste 1400 de pagini din Biblie.3 Este bine să știm că oamenii sunt diferiți. Sunt unii care sunt orgolioși și care nu consideră că ei sunt vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl. Ei se gândesc așa: ce Dumnezeu Tată mai poate să fie acela care ne cere mila Lui? Dumnezeu Tatăl ne cere să ajungem să îi cerem mila lui pentru a nu cădea în orgoliu și mândrie. Este bine să știm că omul este unul care este predispus la orgoliu și mândrie. Cum suntem: - cei mai buni, - cei mai capabili, - cei mai muncitori, - cei mai îndemânatici etc ei bine adevărul este că la fel de bine suntem cât se poate de predispuși la mândrie. Rugăciunea Doamne miluiește pe care o auzim de mai multe ori în cultul Bisericii Ortodoxe vine să ne aducă aminte să fim smeriți.4 - să îl facă om duhovnicesc. 3Stelian Pașca Tușa, Doamne miluiește premiza rugăciunii inimii în psalmi (Editura Limes, 2015). 4Ceea ce oferă creștinismul ortodox omului adevărul este că nu oferă nici o altă religie. Creștinismul ortodox este unul care ne oferă posibilitatea de a devenii fii adoptivi ai lui Dumnezeu Tatăl. Timp de mai bine de 5500 de ani trebuie să știm că această posibilitatea nu a fost dată omului. Aceasta fiindcă de la Adam și Eva la Hristos au trecut aproximativ 5500 de ani. Iată de ce este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care este efectivă și operativă în această lume. Sfinții părinți ne spun că dacă Dumnezeu ar fi judecat lumea în dreptate ei bine El ar fi trebuit să fi pierdut această lume de mai multă vreme din cauza la păcatele pe care le-a făcut lumea. Ei bine fiindcă oamenii și mai ales sfinții se roagă lui Dumnezeu trebuie să știm că Dumnezeu încă ține lumea. Lumea nu se ține pentru virtuțile oamenilor care sunt mici ci prin mila lui Dumnezeu.
  5. 5. 5 Un alt motiv pentru care în Biserica Creștin Ortodoxă ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tată și în acest sens să rostim de mai multe ori rugăciunea Doamne miluiește este pentru a ne izbăvii de diavol. După cum ne spune Vechiul Testament (Isaia 14, 12-20 și Iezechil 12, 12-19) este cât se poate de clar că diavolul a căzut din rai și de la Dumnezeu Tatăl din mândrie. A fost mândria cea care l-a făcut pe satan să se creadă mai bun decât Dumnezeu Tatăl și să vrea să îi ia locul. Iată de ce diavolul nu mai poate să sufere smerenia. Ori este cât se poate de clar că prin a cere mila lui Dumnezeu omul și creștinul ortodox se smerește.5 Întâmplarea de mai jos ne spune că: 1. Diavolul nu poate cere mila lui Dumnezeu 2. Și că el nu suportă smerenia. Se spune că era într-o mănăstire un părinte cu viață sfântă. La el a venit un ucenic. - Binecuvântați părinte. - Domnul fiul meu. - Părinte să știți că nu mai știu ce să mă fac. - De ce? - Fiindcă tot cad în păcate. - Cu toții facem păcate. - Dar părinte mă simt neputincios. - Trăiești încă? - Da părinte. De ce? - Înseamnă că Dumnezeu încă te iubește. - Credeți părinte? - Sunt singur. - Părinte, cum putem să facem să scăpăm de diavol? - De ce întrebi? - Fiindcă de multe ori am ajuns să cred că nu putem să scăpăm de el în nici un fel. - Nu cădea în păcatul deznădejdii că nu este bine. - Deci se poate scăpa de diavol? - Da se poate. - Cum? - Ca să te fac să înțelegi îți voi povestii o întâmplare din viața mea. - Vă ascult. - Mă rugam odată când dintr-o dată mi s-a arătat diavolul. - Doamne ferește. - Am zis atunci: piei satano. - De ce mă alungi? A răspuns el. - Fiindcă tu ești răutatea răutăților și urâciunea urâciunilor. - Îmi faci o mare nedreptate că mă judeci așa, a spus diavolul. - Ba nu. Tu ești capul răutăților din această lume. - Nu sunt. - Ba ești. - Uite eu stau și vorbesc cu tine și nu îți fac nici un rău. - Ce vrei de la mine? - Vreau să îți demonstrez că nu sunt ceea ce crezi tu de la mine. - Cum așa? - Fiindcă mă judeci pe nedrept. - Atunci dovedește-mi. - Ce făceai tu mai înainte de a venii eu? - Mă rugam. - Uite mă voi ruga cu tine. - Tu diavole să te rogi? - Da eu mă voi ruga. - Bine. Ce rugăciune vrei să te rogi? 5Daniel de la Rarău, Mila creștină (Editura Panaghia, 2012).
  6. 6. 6 - Ce rugăciune spuneai tu mai înainte? - Sfinte Dumnezeule. - Ei bine mă voi ruga cu tine. - Bine. Atunci spune: Sfinte Dumnezeule. - Sfinte Dumnezeule, a spus diavolul. - Sfinte tare, - Sfinte Tare, a spus diavolul. - Sfinte fără de moarte. - Sfinte fără de moarte, a spus diavolul. - Miluiește-ne pe noi. - Ce ai spus? - Miluiește-ne pe noi. - Cum adică? - Miluiește-ne pe noi. - A nu asta nu pot să spun. - Ai zis că vrei să te rogi? - Nu știi ce vorbești. - Așa este rugăciunea. - Este o rugăciune proastă. - Deci nu spui: miluiește-ne pe noi? - În nici un caz. - Cum așa? - Cum să cer eu mila lui Dumnezeu? - Uite așa pur și simplu. - Eu care sunt cel mai mare, marele conducător și cel mai frumos dintre toți să cer mila lui Dumnezeu? - Da. - Nu ești în toate mințile. - Spune: miluiește-ne pe noi. - În nici un caz. - Atunci lasă-mă în pace. - Am să te las în pace călugăr afurisit ce ești. După aceasta diavolul s-a făcut nevăzut. - Vai părinte vă mulțumesc pentru cuvântul pe care mi l-ați spus. - Ce ai înțeles din el? - Că diavolul nu poate cere mila lui Dumnezeu. - De ce? - Fiindcă nu se poate smerii. - Da așa. - De aici înainte voi cere și eu mila lui Dumnezeu. - Așa să faci.6 Avem aici o întâmplare din viața marilor nevoitori creștin ortodocși care ne spune că diavolul fiindcă este o ființă: - a mândriei - și a orgoliului nu poate cere în veșnicie mila lui Dumnezeu Tatăl. Dacă ar face-o ei bine probabil că el nu va mai fi diavol ci se va pocăii. Este bine să știm că diavolul eventual poate mima că cere mila lui Dumnezeu dar în nici un fel el nu o face sincer. Se știe de exemplu din viața Sfântului Antonie cel Mare7 că de mai multe ori diavolul i se arăta Sfântului Antonie pslamodiind sau cântând imnuri de laudă a lui Dumnezeu. Erau însă mai mult mascaradele unui măscărici fiindcă diavolul nu mai poate cere mila lui Dumnezeu Tatăl.8 6Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). 7Sfântul Antonie cel Mare, Epistole și viața Sfântului Antonie cel Mare (București, 2010). 8Prin urmare este bine să știm că în sens creștin ortodox a cere mila lui Dumnezeu nu este numai un act: - existențial
  7. 7. 7 Trebuie să știm că termenul de milă apare de 250 de ori în Biblie. Biblia dacă este să ne uităm la ea este poate prima carte din istoria lumii care ne face conștienți de mila lui Dumnezeu Tatăl și de modul cum ea ajunge să opereze în această lume. Deși Dumnezeu Tatăl a creat această lume și i-a dat libertate este bine să știm că oamenii au ajuns să pășească pe calea răului și a păcatului și au ajuns să se separe de El. Este evident că trebuie să fim unii care să conștientizăm de ce mila lui Dumnezeu Tatăl este importantă. Nu este nici o rușine să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă trebuie să știm că este tocmai această milă care ajunge să ne transfigureze și să ne facă plăcuți lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare a cere mila lui Dumnezeu Tatăl înseamnă: - smerenie, - ascultare, - pocăință, - plecare în fața absolutului lui Dumnezeu Tatăl, - conștientizare a atotputerniciei lui Dumnezeu Tatăl. Sunt mulți teologi creștin ortodocși care deși știu multă teologie și taine teologice trebuie să știm că sunt destul de opaci față de mila lui Dumnezeu Tatăl. Ortodoxia ne învață că nu ne putem prezenta în fața lui Dumnezeu decât numai în stare de smerenie. Rugăciunea scurtă Doamne miluiește mărturisește cel mai bine acest lucru.9 CAPITOLUL 1 DOMNE MILUIEȘTE CA FILOSOFIE SAU MOD DE VIAȚĂ Trăim într-o lume liberă. Oamenii sunt liberi să opteze între mai multe lucruri în funcție de ceea ce place. Libertatea de opțiune pleacă de la cele mai mici lucruri: - ce haine purtăm, - cu ce culori ne vopsim casele sau apartamentele, - ce emisiuni alegem să urmărim la televizor, - ce site-uri ajungem să accesăm pe internet, - ce prieteni ne alegem etc. Totuși este bine să știm că libertatea este una care se manifestă și în materie de filosofie de viață. Sunt mai multe filosofii de viață. În acest sens unii sunt: - profitori, - alții lacomi, - alții materialiști, - alții plecați spre plăceri (deci hedoniști), - alții sunt atei, - alții sunt cu capul în nori etc. Toate aceste lucruri au loc fiindcă după cum am spus sunt foarte mulți care ajung să fie liberi dar își folosesc libertatea în mod greșit. Ei bine dacă vorbim despre libertate trebuie să ajungem să vedem libertatea ca fiind una care se leagă de Dumnezeu Tatăl. Este Dumnezeu Tatăl care printre multe daruri pe care ni le-a făcut ne-a făcut un dar din libertate. Aceasta fiindcă trebuie să știm că suntem liberi să facem ce voim în această lume. Se vorbește din ce în ce mai des în zilele noastre de o filosofie a libertății. Suntem liberi dar avem obligația să folosim această libertate în facerea binelui. Este bine să știm că binele este o noțiune amplă. În acest sens trebuie să știm că există un: - bine științific, - bine moral, - bine cultural, - bine filantropic, - ci la fel de bine și un exercițiu de smerenie. Trebuie să fim smeriți fiindcă în acest mod ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine și să știm cine suntem cu adevărat. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este cea care susține această lume. Aceste lucruri ne-am propus să le discutăm mai pe larg în această carte despre teologia milei lui Dumnezeu Tatăl. 9Stefanos Anagostopoulos, Rugăciunea în lume (București, 2007).
  8. 8. 8 - bine religios, - bine al civilizației etc. Toate aceste forme ale binelui trebuie să știm că sunt unele care pot să aibă valoare numai dacă sunt făcute din libertate. Ei bine ceea ce trebuie să fim conștienți este că lumea din jurul nostru pune în fața noastră mai multe oferte: - filosofice, - științifice, - de dezvoltare personală, - psihologice, - sociale, - sau economice. Toate aceste oferte sunt bune dar chiar dacă ele sunt acceptate ceea ce trebuie să știm este că ele nu vor ajunge să definească în întregime aspirațiile persoanei umane. Aceasta fiindcă este bine să știm că persoana umană vrea să ajungă să fie în legătură cu Absolutul, adică cu Dumnezeu Tatăl. După cum am spus sfinții părinți sunt cât se poate de expliciți: ne putem apropia de Dumnezeu Tatăl numai în stare de smerenie.10 Ceea ce ne face conștienți cultul creștin ortodox este că trebuie să fim unii care să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl indiferent de sezon. Cerem mila lui Dumnezeu Tatăl în slujbele ortodoxe: - iarna, - primăvara, - vara - și toamna. Este posibil ca aceste anotimpuri să ne schimbe dispoziția psihologică. Totuși deși anotimpurile se schimbă no creștinii ortodocși tot cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Făcând așa se poate spune că ajungem să: - să ne smerim, - să ne limităm pe noi înșine, - să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem, - să ne dăm seama de cine suntem noi înșine cu adevărat. Este posibil ca în viața noastră de creștin ortodocși să trecem prin mai multe stări: - bucurie, - tristețe, - emancipare, - fascinație, - cădere, - ridicare etc. Dincolo de toate aceste lucruri ei bine Biserica Creștin Ortodoxă ne învață să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl pentru ca Dumnezeu Tatăl să își trimită asupra noastră: - harul - și ajutorul Lui. După cum am spus sunt mulți care nu văd sensul de a cere de atât de multe ori mila lui Dumnezeu. Liturghia ortodoxă la care asistăm duminică de duminică de mai multe ori cere în ecteniile ei mila lui Dumnezeu. În acest sens cultul ortodox ne face să spunem rugăciunea Doamne miluiește de mai multe ori. În acest sens în cultul ortodox spunem rugăciunea Doamne miluiește: - o dată, - de 3 ori, - de 12 ori, - sau de 40 de ori. Aceste invocații sunt cele mai dese. Prin urmare ortodoxia vrea să ne facă să facem din rugăciunea Doamne miluiește un mod de viață sau mai bine spus o filosofie de viață.11 10Brândușa Vrânceanu, Adâncul smereniei (Editura Nepsis, 2016). 11Sunt mai mulți emancipați care trebuie să știm că nu se consideră pe sine ca fiind unii care trebuie să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei gândesc la faptul că creștinismul ortodox este unul care se contrazice pe sine: dacă Dumnezeu este Tatăl nostru de ce mai avem nevoie de mila Lui. După cum am spus nu trebuie să uităm că Dumnezeu este Tatăl nostru dar la fel de bine El este și Dumnezeul nostru. Cum este cel mai bine să ne apropiem de Dumnezeu: cu mândrie și orgoliu ca lucifer sau cu smerenie și modestie?
  9. 9. 9 Prin urmare trebuie să știm că la fel cum rugăciunea Doamne miluiește este o rugăciune cu profunde sensuri teologice care se mișcă între: - smerenie - și mândrie și orgoliu, la fel de bine este trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru central în teologia creștin ortodoxă. Am putut vedea că deși este centrală, sunt toți puțini teologi creștin ortodocși care au ajuns să scrie și să vorbească pe larg de mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens teologia creștin ortodoxă mărturisește că Dumnezeu a creat lumea din nimic. Contrar la mai multe opinii Dumnezeu Tatăl nu a fost: - constrâns, - obligat, - forțat să creeze lumea și universul. Dumnezeu Tatăl prin urmare a creat din libertate. Este această libertate cea care a ajuns să Îl facă pe Dumnezeu Tatăl să dea ființă la tot ceea ce există. Sunt mulți care cred că Dumnezeu Tatăl a creat lumea din necesitate. Trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl putea să existe la fel de bine și fără să creeze lumea. Acest lucru nu ar fi adus nici o știrbire măreției și gloriei Sale.12 Prin urmare Dumnezeu Tatăl a creat lumea în special din două motive: - din libertate - și din iubire. Dumnezeu Tatăl a fost liber să creeze și pentru aceasta a ajuns să își manifeste iubirea Lui. Odată ce lumea a fost creată este evident că Dumnezeu nu a voit ca această lume să ajungă la pieire. Ei bine diavolul a voit să îl distrugă pe om și parțial el a reușit acest lucru prin faptul că a introdus mortalitatea în lume. Totuși Dumnezeu Tatăl promite un Mântuitor sau mai bine spus un Mesia. Acest Mesia a fost Iisus Hristos care s-a întrupat la anul 1 în era noastră. Iisus a fost de fapt unul care a făcut tot ceea ce i-a cerut Dumnezeu Tatăl. Iată ce spune Iisus în acest sens: “cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.” (Ioan 12, 44-46). A fost Iisus o persoană a milei? Este bine să știm că fiind Fiul lui Dumnezeu la fel de bine Iisus a ajuns să exprime mila lui Dumnezeu Tatăl. Chiar Iisus a spus cât se poate de clar:“duceți-vă de învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihaniți, ci pe cei păcătoși” Matei 9:13. Ce voiește să însemne acest cuvânt? Trebuie să știm că sunt mai mulți oameni care sunt în mai multe stadii de viață duhovnicească. Sunt unii care sunt: - împietriți la inimă, - învârtoșați, - reci, - tari ca fierul la sentimente. Ei bine pe ei Iisus îi cheamă la Dumnezeu Tatăl prin milă. După cum am putut vedea Iisus nu vrea de la acești oameni jertfă ci milă. Sunt și în zilele noastre mai mulți care simt milă față de crucea lui Iisus. Există în acest sens un curent dolorist care pune foarte mult accent pe a simții milă față de Iisus. Sunt mulți care simt milă față de: - crucea lui Iisus, - piroanele lui, - patima Lui, - batjocoririle pe care El le-a îndurat, - procesul nedrept pe care L-a suferit etc. Ei bine toate aceste lucruri sunt menite să ajungă să nască în om sentimentul de milă. De ce? Fiindcă sunt mulți care nu știu că fiind Fiul lui Dumnezeu Iisus a simțit milă față de această lume. Până la Iisus această lume ea fost una care era permanent înghițită de iad. Nimeni nu s-a mântuit până la Iisus ci diavolul a dus toate sufletele oamenilor cu el în iad. Iisus simte milă față de acest destin tragic al lumii și acceptă să se întrupeze și să sufere pentru om. Sunt mulți oameni care vin la Iisus prin faptul că simt milă față de patima Lui. Acest lucru este Fără doar și poate că a doua alternativă este mult mai bună și de fapt este ceea ce așteaptă Dumnezeu Tatăl de la noi. Dumnezeu Tatăl ne iubește și ne iubește așa de mult că a trimis pe Unul Născut Fiul Său în lume pentru a ne putea mântuii. “Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16). 12Geoges Florovsky, Creație și răscumpărare (Belmont, 1976).
  10. 10. 10 paradoxal. Este paradoxal fiindcă este tocmai mila cea pe care Dumnezeu Tatăl și Iisus au simțit-o față de om și de lume. A simții milă față de crucea lui Iisus este un stadiu primar pe care omul îl simte și prin care este atras în spre smerenie și iubire de Dumnezeu Tatăl.13 Prin urmare a simții milă față de Iisus omul și de patima Sa nu înseamnă a simții milă față de Dumnezeu. Acesta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu în nici un fel nu are nevoie de mila noastră. Totuși se poate spune că atât de mult a iubit Dumnezeu Tatăl pe om că a lăsat ca o modalitate de a ajunge să Îl cunoaștem este prin a ne fi milă de Fiul lui Iisus. Se știe că chiar dintre contemporanii lui Iisus au fost mai mulți care au simțit milă față de El. Când Iisus a fost pe cruce și era în chinurile morții omenești ei bine mai mulți dintre cei care erau de față au spus: i-a mântuit pe alții. De ce nu se mântuiește pe Sine acum? Iisus a venit să ne spună că El vrea mila noastră și nu jertfa noastră mai întâi. Aceasta fiindcă El este smerit. Deși este smerit tot ceea ce există în acest univers se pleacă în fața Lui. Nu a fost soarele unul care și-a încetat lumina lui când Iisus a fost pe cruce? Ei adevărule este că da.14 O întâmplare mai puțin cunoscută despre smerenie o avem din spiritualitatea creștin ortodoxă. Se spune că era un călugăr mai neascultător. Ei bine el s-a dus într-o zi la părintele egumen al acelei mănăstiri. - Binecuvântați părinte egumen. - Domnul fiu meu. - Părinte să știți că m-am decis. - Ce ai decis? - Plec din mănăstire. - Pleci din mănăstire? - Da părinte. - Nu mai vrei să fi călugăr? - A nu rămân călugăr. - Păi dacă vrei să pleci din mănăstire cum să mai fi călugăr? - Nu, ceea ce am voit să spun este că plec din această mănăstire. - A da? Și unde vrei să mergi? - La altă mănăstire. - Este tristă vestea. - Îmi pare rău părinte dar nu mai pot sta aici. - Dar ce te supără? - Simt că locul meu nu este aici. - Nu este nici o modalitate să te fac să rămâi? - Nu, sunt ferm decis. - Bine, fie cum spui tu. În cele din urmă călugărul cel neascultător a plecat la o altă mănăstire. A cerut să vorbească cu egumenul mănăstirii. - Binecuvântați părinte egumen. - Domnul fiu meu. - Părinte sunt monah și am o mare rugăminte la sfinția ta. - Ce anume? - Am auzit mai multe lucruri bune despre mănăstirea pe care o conduceți. - Așa și? - Aș vrea să rămân în această mănăstire. - Să rămâi aici? - Da. Dacă se poate. - Dar de cei ai plecat de la cealaltă mănăstire? - Din mai multe motive. - Cum ar fi? - Am simțit că nu mă pot acomoda cu obștea. - Și crezi că aici te vei putea acomoda? - Din câte am auzit cred că da. 13Limonariul mirenilor. Întâmplări de folos. Crucea vieții. Crucea iubirii (Galați, 2009). 14Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii (Sibiu, 2009).
  11. 11. 11 - Nu știu ce să spun. - Vă rog să mă primiți în această mănăstire. - Bine, dacă așa vrei. - Vai, vă mulțumesc părinte egumen. - Dar mai este un lucru. - Ce anume părinte? - Înainte de a rămâne în această mănăstire trebuie să mergi să vorbești și cu duhovnicul mănăstirii. - De ce? - Fiindcă este un om experimentat. - Nici o problemă părinte egumen. Noul călugăr s-a dus să discute cu duhovnicul mănăstirii. - Binecuvântați părinte duhovnic. - Domnul fiul meu. - Părinte egumen m-a trimis la sfinția ta părintele duhovnic. - De ce? - Fiindcă sunt nou venit în această mănăstire și a zis să vorbesc cu sfinția ta. - Ești nou venit? - Da. - Uite fiindcă ai venit nou la mănăstire trebuie să știi un lucru. - Ce lucru? - La noi în mănăstire este esențială SMERENIA. - Vai părinte eu sunt cel mai mare păcătos. - Deci accepți să fi smerit? - Cum să nu părinte duhovnic. Nu cred că este păcătos mai mare în această lume ca mine. - Deci să iei aminte la smerenie. - Da părinte, eu sunt păcătosul păcătoșilor. Ei bine duhovnicul fiind om experimentat și-a dat seama că noul venit călugăr era cam departe de smerenie. A voit să îi dea o lecție. A doua zi noul călugăr a fost trimis mai departe de mănăstire să aducă niște plante medicinale. Duhovnicul și-a luat haine laice și l-a urmărit. Pe cum călugărul aduna plante medicinale duhovnicul deghizat de la distanță i-a spus: - Ce faci acolo măi păcătosule? - Care ești acolo mă? Fiindcă era departe călugărul nu a putut să își dea seama că este chiar duhovnicul. - Sunt eu mă păcătosule. - Mă tu vrei să vin la tine să îți dau vreo două? - De ce mă păcătosule? - Vezi mă că te plesnesc de nu te vezi! - De ce mă păcătosule? - Păi ca ce chestie mă faci tu pe mine păcătos? - Uite așa vreau au să te fac păcătos. - Vezi că îți dau câteva pe cocoașă de nu te vezi. În acest moment duhovnicul s-a dezbrăcat de hainele lui laice și și-a luat hainele călugărești. A venit mai aproape de călugăr. - Vai părinte duhovnic nu știam că sunteți sfinția ta. Vă rog să mă iertați. - Și nu ziceai tu ieri că ești cel mai mare păcătos? Se spune că noul călugăr a fost rușinat de ceea ce făcuse și spuse.15 Avem aici o întâmplare care ne spune că de fapt mai toți dintre noi și chiar dintre creștinii ortodocși ne considerăm pe noi ca oameni ai smereniei. Ei bine lucrurile sunt așa până la proba contrară. Suntem noi cu adevărat smeriți? Dacă vom sta și vom analiza mai mult vom vedea că nu. De multe ori smerenia este o teorie frumoasă dar care nu are mai nici o legătură cu noi.16 15Alexandru Lascarov Munteanu, Despre smerenie (Iași, 2015). 16Radu Teodorescu, Smerenia și modestia ca paradigme creștin ortodoxe (Cugir, 2015).
  12. 12. 12 Simpla rugăciune Doamne miluiește care este atât de des rostită în cultul creștin ortodox ne spune că trebuie să vedem: - nimicnicia noastră - și măreția lui Dumnezeu Tatăl. Suntem oameni care atunci când vedem cerul înstelat deasupra noastră rar ne mai aducem aminte de cuvintele Sfântului prooroc David care spunea: “cerurile spun mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.” (Psalm 18, 1). Trebuie să știm că raportat la infinitatea și veșnicia lui Dumnezeu Tatăl noi oamenii suntem: - nimicnicie, - un fir ne nisip pe o plajă, - un strop de apă căzut în ocean, - un fir de păr între alte fire de păr din cap etc. Suntem mici și Dumnezeu Tatăl este mare. Este un lucru ce poate să fie observat și văzut cât se poate de clar. Ei bine oamenii sunt unii care pot să devină extrem de ignoranți. Așa se face că ei nu mai ajung să țină cont de: - infinitatea - și veșnicia lui Dumnezeu Tatăl. Așa se face că în lumea noastră sunt unii care sunt mândrii și orgolioși. Este cu adevărat un lucru absurd din moment ce noi suntem ființe care nu avem nici o mărire raportat la mărirea lui Dumnezeu Tatăl.17 Este evident că mila este un lucru ce ajunge să nu prea fie de interes pentru viața noastră. Aceasta fiindcă adevărul este că ne place să ne fie milă. Ne este milă de: - cerșetori, - oropsiți ai sorții, - oameni cu un handicap, - oameni care au fost chinuiți și torturați fără voie, - oamenii care au suferit etc. Totuși sunt relativi foarte puțini dintre noi care ajung să își ridice problema dacă ei vor ajunge să stârnească milă. Aceasta fiindcă trebuie să știm că viața este plină de neprevăzut. Mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru de care ne asigură Iisus. Iisus spune în pilda fiului risipitor că atunci când fiul risipitor s-a întors acasă tatălui i s-a făcut milă: “și încă departe fiind tatăl său l-a văzut și I s-a făcut milă de el” (Luca 15, 20). Este vorba de mila pe care noi o cerem în rugăciunile noastre de la Dumnezeu Tatăl. Prin urmare în creștinismul ortodox: - dacă suntem fericiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă suntem nefericiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă trecem prin necazuri cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă trecem prin mai multe greutăți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă avem nevoie de ajutor cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă suntem singuri și părăsiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl etc. Toate aceste lucruri le facem fiindcă mila lui Dumnezeu Tatăl este pentru noi creștinii ortodocși un lucru bun pe care trebuie să îl obținem. Mila lui Dumnezeu Tatăl poate să însemne mai multe lucruri: - harul lui Dumnezeu Tatăl, - povățuirea lui Dumnezeu Tatăl, - ajutorul lui Dumnezeu Tatăl, - pronia lui Dumnezeu Tatăl, - energiile luminătoare a lui Dumnezeu Tatăl etc.18 17Radu Teodorescu, Mesianismul național ca păcat al mândriei (Cugir, 2020). 18Este evident că sunt mulți care refuză să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. Pot să fie văzute mai multe religii care nu folosesc acest cuvânt de milă a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă sunt muți care sunt de părere că ei nu au nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl fiindcă pot să se descurce și singuri. O astfel de gândire provine din faptul că oamenii nu sunt smeriți. Dacă oamenii ar fi smeriți ei și-ar da seama de nimicnicia lor în fața lui Dumnezeu Tatăl. Iată de ce creștinii ortodocși sunt unii care sunt conștienți că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru bun și folositor. Trebuie să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl în mai toate situațiile de viață în care ne aflăm. Aceasta fiindcă de mila lui Dumnezeu Tatăl avem nevoie mai ales în momentul cel mai critic al vieții noastre: moartea. Moartea este finalul
  13. 13. 13 Suntem de mai multe ori puși în situații limită în viața noastră. Biblia ne vorbește de un astfel de caz în persoana Suzanei. Ei bine știm că Suzana era o femeie foarte frumoasă. Se pare că doi judecători bătrâni și libidinoși ajung să se aprindă de poftă păcătoasă față de ea. Suzana era o femeie fecioară și vroia să își păstreze fecioria. Cei doi libidinoși o amenință dar Suzana se roagă cu putere pentru mila lui Dumnezeu fiindcă știa că dacă îi va refuza de cei doi va fi ucisă. Așa că plină de harul lui Dumnezeu Suzana nu se teme de amenințările lor și în refuză: - Strâmt îmi este de toate părţile, căci dacă voi face aceasta, moarte este mie, iar de nu voi face, nu voiu scăpa din mâinile voastre. Mai bine este mie să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuesc înaintea Domnului. Iată că avem aici un caz de persoană cu viață sfântă care ajunge să își dea seama că mai bine moare decât să îți piardă fecioria. Vedem aici că de multe ori suntem puși în situații extreme. Viața după cum am spus este plină de neprevăzut. Și de multe ori suntem puși în fața unor lucruri care sunt peste puterile noastre. Iată de ce este bine să ne găsim refugiu în mila lui Dumnezeu Tatăl. Mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care poate să treacă peste situații extreme. Acesta fiindcă Dumnezeu Tatăl este: - atotputernic, - stăpânul istoriei, - cel în fața căruia se pleacă toată, - nădejdea noastră finală. Mila lui Dumnezeu Tatăl prin urmare trebuie să fie invocată pentru a fi actualizată. Trebuie să ne dăm seama că nu avem nimic de pierdut dacă cerem mila lui Dumnezeu Tatăl.19 Ceea ce trebuie să știm este că Iisus ca om a fost un om al milei. Din aceasta trebuie să înțelegem că Iisus nu a fost: - nemilostiv, - urâtor, - fără de nici o inimă, - fără remușcări, - și fără de sentimentul milei. Ceea ce se poate vedea din Noul Testament este că întotdeauna când lui Iisus i S-a cerut milă ei bine El a oferit-o celor care aveau nevoie de ea. Acest lucru trebuie să știm că a fost valabil în cazul lui Iisus ca om. La fel de bine trebuie să știm că dacă Iisus ca om a avut milă atunci și El ca Dumnezeu va avea milă. Tot ceea ce trebuie să facem este să i-o cerem. Iată ce ne spune Sfântul Evanghelist Matei: “și Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Matei 9, 25-26). Este evident că dacă Iisus ca om a avut milă atunci și ca Dumnezeu El va avea milă față de noi. Nu trebuie să ajungem să ne facem iluzii. Noi oamenii suntem ființe căzute. Prin Adam și Eva am căzut din rai și prin faptele noastre adevărul este că am căzut și mai departe de Dumnezeu. Totuși, trebuie să nu deznădăjduim de mila lui Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl este Unul care știe: - păcatele, - patimile, - neputințele, - imperfecțiunile, - defectele noastre. Fiindcă el știe el vrea să ne vindece de toate aceste maladii trupești și sufletești și caută momentul potrivit pentru acest lucru. Iată de ce cu timp și fără de timp Biserica Creștin Ortodoxă ne cere să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl.20 acestei vieți și momentul intrării în viața de apoi. Ca oameni nu avem nici o putere peste viața de apoi și iată de ce mila lui Dumnezeu Tatăl ne este de folos. 19Argatu Ioan, De Mă iubiți păziți poruncile Mele. Despre călcarea poruncilor și stricarea rânduielilor (Editura Mila Creștină, 2016). 20Din viața lui Iisus pe acest pământ putem să învățăm că cea mai bună atitudine de a ne apropia de Dumnezeu Tatăl este prin a îi cere mila Lui. Deși suntem prin botez fii Lui nu trebuie să ne mândrim și să ajungem să credem că ori îi cerem ori nu îi cerem Dumnezeu Tatăl ne va da mila Lui. Adevărul este cu totul altul. Trebuie să cerem mila Lui fiindcă făcând acest lucru facem un exercițiu de
  14. 14. 14 Iisus a venit să ne demonstreze că nu este greșit să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. La fel de bine El ne mai învață că mila Lui este deschisă celor care o cer. Se știe astfel de faptul că au fost 10 leproși care au voit să se vindece de lepră. Cum i s-au adresat ei lui Iisus? “Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi” (Marcu 17, 12-13). Ei bine în cele din urmă cei 10 leproși au fost vindecați. Ce facem dacă într-o anumită situație îi cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și nu o primim? Ei bine acest lucru poate să fie un punct de poticnire pentru mai multă lume. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care consideră că tot ceea ce cer prin milă de la Dumnezeu Tatăl trebuie să primească. Un teolog creștin spunea că atunci când cerem ceva de la Dumnezeu Tatăl și El nu ne dă este fiindcă El vrea să ne dea ceva și mai bun decât ceea ce cerem noi de la El. Sunt situații în care cerem lucruri de la Dumnezeu Tatăl și chiar apelăm la mila Lui. Ei bine parcă ajungem să ne lovim de o zid de piatră. Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl știe mult mai bine decât noi de: - ceea ce avem nevoie, - ceea ce ne este folositor, - ceea ce este bun pentru noi, - ceea ce ni se cuvine. Prin urmare este posibil ca noi să cerem ca mila lui Dumnezeu să ne de-a unele lucruri și să nu le primim. Nu trebuie să deznădăjduim. Trebuie să avem răbdare și vom vedea că sub o formă sau alta lucrurile se vor remedia în viața noastră.21 Trebuie să știm că oamenii sunt diferiți și sunt unii care sunt cât se poate de instabili. Aceasta fiindcă ei ajung să creadă că tot acest accent pe care îl pune Biserica Ortodoxă pe mila lui Dumnezeu Tatăl este mai mult un fel de teorie popească și bisericească ce în realitate nu are nici un fel de aplicabilitate practică. Ei bine este bine să știm că trebuie să fim cât se poate de conștienți că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care are: - căile ei, - drumul ei, - acțiunea ei, - rezolvarea ei la problemele cu care ne confruntăm. Aceasta fiindcă este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care operează și care are loc în anumite circumstanțe. Știm că un orb la un moment dat fiindcă a voit să se vindece i-a spus lui Iisus: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Iisus îi ascultă cererea lui și îl vindecă. Cum se face că în zilele noastre sunt mai mulți orbi care cer mila lui Dumnezeu Tatăl și nu se vindecă? Dacă nu se vindecă de ce să mai cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? Uităm că Dumnezeu Tatăl chiar dacă nu mai vindecă orbii cum a făcut-o Iisus ne oferă multe alte lucruri: - promisiunea raiului, - aer, - apă, - pământ, - hrană, - loc de muncă etc. Toate aceste lucruri sunt unele care trebuie să știm că sunt cât se poate de folositoare pentru noi. Ceea ce trebuie să știm este că pentru fiecare orb, mut, surd, șchiop sau invalid care se naște în lumea noastră există un motiv. Biblia și sfinții părinții sunt unii care ne spun că de fapt de mai multe ori un om se poate naște cu un anumit handicap pentru păcatele părinților și a strămoșilor lui.22 smerenie. În materie de smerenie trebuie să știm că mai toți dintre noi suntem deficitari. Se știe întâmplarea cu un sergent care a primit vizita generalului batalionului din care făcea parte. Când generalul a venit sergentul s-a dus la el cu o țigară și i-a spus: domnule general, ca între noi gradații, nu aveți un foc? Trebuie să știm că de la sergent la general sunt multe alte grade. Prin urmare smerenia ne învață care este locul nostru și ceea ce ni se cuvine. 21Sfinții părinți despre cum să dobândim ajutorul lui Dumnezeu (Editura De suflet, 2019). 22După cum știm din viața Sfântului Antonie cel Mare el a fost un sfânt care l-a întrebat pe Dumnezeu Tatăl de ce există atât de multă nedreptate în lume? De ce unii se nasc sănătoși și alții bolnavi? De ce cei răi de multe ori prosperă și cei buni sunt în lipsuri? O voce din cer i-a spus Sfântului Antonie cel Mare că acestea sunt taine a lui Dumnezeu pe care nu se cuvine omul a le cunoaște. Prin urmare trebuie să știm că cei care se nasc cu un anumit handicap în această lume nu sunt oameni care sunt dincolo de raza de acțiune a milei lui Dumnezeu Tatăl. Este adevărat că este mai greu de acceptat faptul că sunt lucruri care sunt dincolo de puterea noastră de acceptare. Totuși nu trebuie să în nici un fel să ajungem să credem că Dumnezeu pur și simplu este: - rău - sau nu îi pasă
  15. 15. 15 Ceea ce mai trebuie să știm este că de mai multe ori mila lui Iisus a fost spontană. Au fost și situații când deși nimeni nu i-a cerut mila Sa, totuși Iisus a arătat că este milostiv. Iată ce spune Noul Testament în acest sens: “iar când i-a văzut pe cei doi orbi, I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată au văzut” (Matei 20, 34). Prin urmare este posibil ca de multe ori Dumnezeu Tatăl să ajungă să intervină fără ca noi să îi cerem mila Lui în mod expres. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt judecăți a lui Dumnezeu care sunt tipice pentru Dumnezeu Tatăl și pe care numai El le cunoaște. Pentru unii însă perspectiva de a trăii o viață creștin ortodoxă tot cerând mila lui Dumnezeu Tatăl poate să pară descurajatoare. De ce? Fiindcă este bine să știm că această milă a lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care trebuie să știm că de multe ori trebuie să fie câștigată. Ceea ce trebuie să știm este că ortodoxia și Biserica Creștin Ortodoxă și-a propus să ceară mila lui Dumnezeu în mod sistematic pentru a îl face pe creștinul ortodox să ajungă în rai. Este posibil ca omul să nu primească răspuns la cererile sale din această lume fiindcă Dumnezeu Tatăl are pentru noi ceva rezervat mai bun după moarte. Aceasta fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl vede lucrurile dincolo de moarte. De ce? Fiindcă El nu este circumscris de moarte după cum suntem noi oamenii.23 Se spune că Alexandru Macedon se pregătea de război împotriva perșilor. - Regele Darius al Persiei trebuie să știe că va pierde, a spus Alexandru. - Ați văzut majestate un rege care să se predea de bună voie? A răspuns un general. - Nu dar un rege este unul care ține la poporul lui. - Și Darius ține la Persia. - Dacă ar fi ținut la Persia și-ar fi dat seama că pierde. - Se ambiționează să creadă că este superior nouă. - Trebuie să recunoaștem că Persia este mai mare ca Grecia. - Da, dar noi ne-am extins. - Ce urmează acum majestate? - Urmează să atacăm. - Să fie într-un ceas bun. Armatele lui Alexandru și cele ale lui Darius al Persiei s-au luptat mult. În cele din urmă persanii s-au retras. - Se retrag! strigau grecii. - Sunt lași! - Hei voi persanilor care ați cucerit lumea, unde fugiți? - Stați să ne luptă!. Persanii și-au dat seama că sunt inferiori grecilor și s-au retras. Un general a venit la Alexandru. - Majestate am câștigat. - Da așa este am câștigat. - Persia este a noastră. - Nici nu știi cât am visat la acest moment. - Și eu majestate. - Și uite că în cele din urmă s-a împlinit. - Ce vom face acum? - Cum adică ce vom face? - Mă refer la ce vom face cu Persia? - Nu știi? - Știu că Persia este a noastră. - Sigur că este a noastră. - Dar cum o vom guverna? - O vom guverna după legea noastră grecească. - Mi se pare cât se poate de corect. - Dar ce ai crezut că vom face? - Nu am crezut nimic. - Ai voit să auzi de la împăratul tău ce vom face nu? de creația Lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că sunt mai multe căi nepătrunse a lui Dumnezeu Tatăl pe care noi ca oameni nu avem cum să le cunoaștem. 23Viața după moarte. Noi mărturisiri cutremurătoare (Editura Egumenița, 2012).
  16. 16. 16 - Normal. - Foarte bine ai făcut. - Planul nostru de a cucerii Persia a funcționat. - Uite cum este, abia am cucerit Persia să nu devenim prea tehnici. - De ce? - Fiindcă mai întâi de toate trebuie să ne bucurăm de victorie. - Deci să sărbătorim? - Evident. Nu se merită să sărbătorim o victorie ca asta? - Da. Se merită. Înconjurat de armată Alexandru și-a făcut intrarea în capitala Persiei. Persanii se plecau lui. Au ajuns la palatul lui Darius. - Majestate am să vă spun un lucru, a spus unul dintre generalii lui în palat. - Ce este? - Nu știu dacă știți că regele Darius a avut două surori. - Nu, nu știam. - Sunt foarte frumoase. - Așa și? - Sunt ale majestății voastre. - Adică cum sunt ale mele? - Cum ați auzit. - Nu te înțeleg. - Majestate sunteți om și sunt sigur că nu veți rezista în fața frumuseții lor. - A acum îmi dau seama ce vrei să spui. - Da majestate. - Tu vrei să mă culc cu surorile lui Darius. - Sunteți tânăr și sunteți un bărbat frumos majestate. - Și ce este cu asta? - Surorile lui Darius se vor pleca la tot ceea ce veți vrea să faceți cu ele. - Ai o minte perversă generale. - Eu mă gândeam la binele vostru majestate. - Dacă te gândeai la binele meu mai bine te gândeai la fecioria mea. - De ce majestate? - Fiindcă eu țin la feciorie. - Și cu surorile lui Dariu ce vom face? - Să le lăsați în pace. - Dar sunt sânge regesc și sunt pentru un sânge regesc. - Să nu se atingă nimeni de ele. - Dar de ce majestate? - Fiindcă așa am dat eu ordin. - Nu vă înțeleg majestate. - Ce nu înțeleg? - Aveți două surori ale lui Darius și dați ordin să nu li se facă nimic și să nu se atingă nimeni de ele. - Da, așa este. - De ce? - Fiindcă noi trebuie să le dăm un exemplu persanilor că nu suntem niște barbari. - Da, dar noi am cucerit Persia și putem face ce vrem cu ea. - Putem face ce vrem cu ea într-un mod civilizat. - Asta așa este. - Vezi că ai priceput. - Vă rog să mă iertați majestate. - Iată ce în cele din urmă ți-ai venit în fire.
  17. 17. 17 Se spune că Alexandru s-a comportat bine cu cele două surori ale lui Darius și nici nu a căutat să le cunoască.24 Avem aici o întâmplare din antichitate care ne spune că de multe ori și marii cuceritori ai istoriei au arătat milă față de cei cuceriți. Realitatea este că trebuie să o spunem că de multe ori am ajuns să trăim într-o lume extrem de crudă. Oamenii sunt unii care sunt fiare pentru semenii lor mai ales când vine vorba de bunuri materiale.25 Trebuie să știm că nici chiar păgânii nu au fost străini de idea și noțiunea de milă. După cum știm Alexandru cel Mare a fost un păgân care se închina la zeul Zeus. Iată că el are milă față de surorile regești ale regelui Darius al Persiei. Aceasta fiindcă și păgânii știau de virtute.26 Ceea ce putem învăța de la sfinții părinți ai creștinismului ortodox este că viața noastră trebuie să se desfășoare în umbra milei lui Dumnezeu Tatăl. Nu trebuie să ne rușinăm să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl fiindcă noi suntem unii care trebuie să ne considerăm pe noi înșine ca fiind unii ce suntem vrednici de ea. Nu suntem vrednici de Dumnezeu Tatăl dar suntem vrednici de mila Lui. De ce? Fiindcă noi suntem cei care suntem: - fii Lui risipitori, - și creaturile Lui. Sunt mulți care fiindcă sunt plini de: - mândrie - și orgoliu ajung să susțină că ei în nici un fel nu sunt pot considera pe ei ca fiind fii risipitori ai lui Dumnezeu Tatăl. Să fie lucrurile chiar așa? Este bine să știm că mândria nu se folosește la nimic. Dacă vom sta și vom analiza vom vedea că avem multe: - păcate, - patimi, - greșeli, - fărădelegi. Aceasta fiindcă cu toții la un anumit moment al vieții noastre am făcut rele. Iată de ce cu adevărat trebuie să ne considerăm pe noi ca fiind vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl.27 CAPITOLUL 2 OMUL CĂZUT ÎN PĂCAT SAU DE CE AVEM NEVOIE DE MILA LUI DUMNEZEU TATĂL? Prin urmare ceea ce ne spune creștinismul ortodox este că Dumnezeu este Tatăl nostru dacă noi devenim creștini. Pilda fiului risipitor ne spune că Dumnezeu Tatăl nu forțează pe nimeni să îi fie Tată. Putem vedea că fiul risipisitor consideră că nu mai trebuie: - să stea, - să locuiască, - să fie împreună cu tatăl său și așa se face că el pleacă de la Tatăl lui într-o țară depărtată. Acest fapt ne spune că noi ca fii ai lui Dumnezeu suntem liberi. Așa se explică faptul că sunt mai multe religii în care Dumnezeu Tatăl nu mai este Tatăl omului sau Tatăl nostru. Putem să dăm exemplu de religii care nu vorbesc de Dumnezeu Tatăl mai de loc? Cum să nu: - hinduismul, - budismul, - islamul, - iudaismul, - sau zoroastrianismul. 24Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). 25Daniel de la Rarău, Iubirea de vrăjmași (Editura Panaghia, 2012). 26J. Warren Smith, Christian grace and pagan virtue: the theological fondations of Ambrose’s ethics (Oxford, 2011). 27Elisabeth Elliot, A path trough suffering: discovering the relationship between God’s mercy and our pain (Vine Books, 1992).
  18. 18. 18 Se poate spune că ceea ce este propriu creștinismului ortodox este faptul că prin Iisus Hristos noi devenim fii lui Dumnezeu Tatăl. Ne vrea Dumnezeu ca fii Lui? Fără doar și poate că da. Iisus a spus în acest sens celebra rugăciune Tatăl nostru pentru toată lumea și pentru toate timpurile: “Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.” Prin urmare este evident că Dumnezeu este Tatăl nostru fiindcă el vrea să fie Tatăl nostru. Totuși, este bine să știm că El nu ne forțează să fie Tatăl nostru. Fiecare dintre noi are libertatea de a Îl accepta pe Dumnezeu ca fiind Tatăl lui sau nu. Este un lucru care trebuie să vină din libertate. Libertatea este un fapt de care trebuie să ținem cont și pe care se cuvine să îl avem în vedere atunci când ne raportăm la Dumnezeu Tatăl. Vedem prin urmare din pilda Fiului risipitor că fiul risipitor îl respinge pe tatăl lui și alege să trăiască separat de el. La fel se poate spune că fac mai multe religii din zilele noastre și din vechime. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt și unii care nu vor să devină fii ai lui Dumnezeu Tatăl. Iată de ce trebuie să ajungem să înțelegem mai bine noțiunea de libertate creștin ortodoxă. Nu se poate să se ajunge la o comuniune cu Dumnezeu Tatăl: - cu forța, - cu de-a sila, - constrâns, - obligat, - oprimat în acest sens. Este evident că libertatea noastră trebuie să fie una care să ajungă să aleagă viața cu Dumnezeu Tată dar nu numai viața cu Dumnezeu Tatăl ci și urmările care vor decurge din ea. Aceasta fiindcă viața cu Dumnezeu Tatăl va ajunge să fie un lucru care ne va determina modul cum ajungem să trăim pe acest pământ.28 Un al caz care ne spune că Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie este Unul care nu rămâne imun la faptul că unii îi cer milă ne-o spune episodul vindecării orbului din Ierihon. Era un om în Ierihon care aude că Iisus trecea pe acolo și iasă în calea Lui și îi spune: “Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă” (Matei 18, 28). Iisus îi ascultă cererea și îl vindecă și orbul ajunge să vadă. Ceea ce trebuie să știm este că Dumnezeu Tatăl și de fapt toată Treimea sunt sfinți. Nu fără de nici un motiv Biserica Ortodoxă vorbește de Sfânta Treime. Sfânta Treime știm că este formată: - Tatăl, - Fiul - și Duhul Sfânt. Iată prin urmare că Dumnezeu Tatăl este sfânt și El nu este străin din nimic din ceea ce este sfințenia. Faptul că este sfânt înseamnă că Dumnezeu Tatăl nu a făcut nici un păcat. Starea de nepăcătuire este ceea ce duce prin urmare la actualizarea sfințeniei și este bine să știm că nu se poate vorbii de sfințenie dincolo de Dumnezeu Tatăl. Sunt mulți care evident că consideră acest lucru: - fără importanță, - fără semnificație, - fără rost, - fără o motivație serioasă că Dumnezeu Tatăl este sfânt. Ceea ce trebuie să știm este că pe noi creștinii ortodocși în nici un fel sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu poate să ne lase: - indiferenți, - fără replică, - fără nici o consecință, - fără nici o datorie. Sfințenia lui Dumnezeu Tatăl este una care ne face și pe noi creștinii ortodocși să tânjim după sfințenie. Acesta fiindcă dacă Tatăl nostru care este în cer este sfânt la fel de bine trebuie să știm că și noi avem datoria: - să tindem, - să tânjim, - să țintim, 28Alexander Schmemann, Tatăl nostru (București, 2009).
  19. 19. 19 - să ne dorim să ajungem să fim sfinți.29 Prin urmare este bine să știm că sfințenia este un lucru ce ajunge să fie câștigată dacă omul vrea cu adevărat. Sunt mai mulți sfinți pe care Biserica Creștin Ortodoxă îi cunoaște. Acesta fiindcă avem o Biserică ce este conștientă că sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu trebuie să fie una care să fie numai o teorie și un lucru ce este propriu lui Dumnezeu Tatăl.30 Este bine să știm că această noțiune de sfințenie cu toți oamenii o avem în noi înșine. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sfințenia este un lucru care ține de: - moralitate, - curăție, - integritate, - plenitudine, - nepătimire, - nepăcătuire. Este evident că trebuie să știm că ajungem să Îl cunoaștem deplin pe Dumnezeu Tatăl în sfințenie. Sunt mulți care susțin că sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu este importantă în viața creștin ortodoxă. Ceea ce este cu adevărat important este să ajungem să Îl avem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. Ei bine lucrurile sunt mult mai profunde decât acest stadiu. Aceasta fiindcă este bine să știm că din moment ce Îl avem pe Dumnezeu Tatăl nostru este evident că trebuie să știm ce Tată Ceresc avem.31 Faptul că Dumnezeu ne cere ca și noi să arătăm milă din moment ce primim milă de la El, ne este spus indirect de Iisus. Iată ce spunea în acest sens Iisus într-o pildă: un om era datornic la un mare om de stat. Omul de stat îi iartă datoria care era destul de mare. Când iasă de la omul de stat datornicul iertat găsește un om care avea o sumă mică datorie la el. Datornicul iertat îl prinde de grumaz pe cel care îi datora câțiva bani și începe să îl strângă de gât să îi dea banii. O slugă a marelui om de stat vede acest lucru și merge și îi spune stăpânului său ceea ce a văzut. Atunci marele om de stat dă ordin ca datornicul să fie prin și băgat în închisoare. Pe cum era dus la temniță marele om de stat îi spune: „nu se cădea oare ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum am avut și eu milă de tine?” (Matei 18, 34). Avem aici un lucru logic: - nu poți cere milă - dacă tu nu oferi milă. Sunt mulți semeni de ai noștri care sunt: - cruzi, - nemiloși, - fără îndurare, - învârtoșați la inimă, - fără sensibilitate, - fără milă în cele din urmă. Un eveniment care demonstrează cât de lipsiți de milă pot să fie unii oameni a fost anul 1989 când a avut loc Revoluția anti-sovietică din România. Se știe că primul oraș din România care a început să protesteze împotriva regimului tiranic a fost Timișoara. Ei bine la un moment dat forțele de ordine din Timișoara (mai bine spus agenți ai fostei Securități) au început să tragă asupra demonstranților. Demonstranții au început să fugă. În calea lor se afla Catedrala Mitropolitană a orașului. Mai mulți au încercat să intre în catedrală pentru a se 29Virgil Gheorghiu, Cum am vrut să mă fac sfânt. Amintiri dintr-o copilărie teologică (Sibiu, 2008). 30Sunt mai mulți care nu sunt conștienți că Dumnezeu Tatăl este sfânt. Este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este: - perfecțiunea perfecțiunilor, - desăvârșirea desăvârșirilor, - nepătimirea nepătimirlor, - curăția curățiilor. Prin urmare este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este sursă a sfințeniei în lumea noastră. 31Antonie Plămădeală, Tatăl nostru: nu suntem singuri (Sibiu, 2006).
  20. 20. 20 adăpostii de gloanțe. Ei bine cei din interiorul catedralei care erau și ei securiști au închis catedrala pe dinăuntru. Mai mulți demonstranți și-au găsit moartea pe treptele catedralei.32 Dacă este să privim istoria umană vom vedea că de mai multe ori oamenii s-au comportat fără de nici o milă față de semenii lor. A avea milă este considerat chiar și de unele ideologii așa zise filosofice ca fiind un semn de mare slăbiciune. De exemplu nihiliștii spun că creștinismul este o mare plagă fiindcă el: - accentuează, - susține, - promovează ca oamenii să arate milă uni față de alții. De exemplu în mentalitatea nazistă din secolul al XX-lea cel slab nu trebuia să fie tratat cu milă ci din contră trebuia să fie exterminat și lichidat. Este evident că sunt mulți care au supra-apreciat omul. Omul în istorie de cele mai multe ori a dat dovadă de cruzime și uneori chiar de bestialitate. State mai mari le invadează pe cele mai mici ca și cum ele nu ar avea destul și nu ar avea suficient. Un aforism antic spunea că: soarta îi favorizează pe ei îndrăzneți. Ei bine sunt mulți care de fapt trăiesc după dictonul că: soarta îi favorizează pe cei cruzi. - Huni, - hughenoți, - goți, - vandali, - tătari, - mercenari au fost cu toții unii care nu au voit să știe de legea milei și nu au avut nici un fel de milă față de semenii lor. În sens creștin ortodox este bine să știm că nu ai cum să primești mila lui Dumnezeu Tatăl dacă nu oferi și tu milă atunci când situația o cere.33 Se spune că mai de mult era un deținut într-o temniță din Turin. - Bună, a spus un gardian. - Ce este? - Îmi este teamă că nu am vești bune pentru tine. - De ce? - Ți s-a stabilit sentința. - Ce sentință? - Nu știu cum să îți spun. - Spune direct. - Oricum trebuie să știi. - Așa este. - Ai fost condamnat la moarte. Deținutul nu a mai spus nimic. - Îmi pare rău. - Și când va fi execuția? - Mâine la prânz. - Bine. Gardianul s-a uitat la condamnat. Acesta era liniștit și senin. - Ce este cu tine? - Ce să fie? - Nu îți este frică? 32Ceea ce am voit să spunem cu cele mai de sus este că este foarte ușor să ceri milă de la oameni fără ca tu să oferi milă. Aceasta fiindcă sunt oameni care sunt cât se poate de cruzi și care nu au nici un fel de remușcare față de semenii lor. Un caz de acest fel a avut loc în timpul proorocului Samson. Știm că la vremea lui Samson Israelul a fost ocupat de filisteni (filistenii se pare că au fost originari din greci din insula Creta care au migrat în Orientul Mijlociu). Ei bine filistenii erau păgâni și se închinau la un zeu Dagon. Fiindcă erau păgâni este de la sine înțeles că filistenii îi tratau pe israeliți ca animalele. De mai multe ori israeliții erau lăsați să facă foame în timp ce hambarele filistenilor ajungeau să putrezească fiindcă: - erau pline, - și nu erau folosite. Ei bine când de mai multe ori israeliții au cerut să fie miluiți de filisteni ei de fapt au fost uciși fiindcă tot ceea ce cereau era milă. 33Tihon de Zadonsk, Dragostea și mila față de aproapele (Iași, 2018).
  21. 21. 21 - Că îmi este frică sau nu ce mai contează? - Contează oarecum. - Mai pot eu schimba sentința? - Nu. - Atunci de ce să mă problematizez? - Nu ție frică de moarte? - Îmi este. - Și atunci de ce nu te arăți? - Țin frica în mine. - Să știi că nu am mai văzut nici un condamnat ca tine. - De ce? - Fiindcă mai toți condamnații au protestat și au urlat în fața condamnării. - Ce oameni stupizi. - De ce? - Eu aș fi trebuit să fie avut remușcări când am făcut crimele și fărădelegile și nu acum când sufăr pedeapsa de pe urma lor. - Mai este ceva. - Ce? - Vrei un preot? - Un preot? - Da. - De ce? - Să te spovedești? - Da, mi-ar prinde bine un preot. La scurt timp a fost adus un preot. - Domnul să fie cu tine fiul meu. - Mă bucur că ați venit părinte. - Îți este teamă? - Nu prea părinte. - De ce? - Fiindcă știu că merit această pedeapsă. - Fiule vrei să te spovedești? - Da părinte. - Bine atunci te voi spovedii. Condamnatul a făcut o spovedanie amănunțită la toate răutățile și păcatele pe care le făcuse. - Fiule acum eu trebuie să plec, a spus preotul. - Bine părinte. - Dar mâine voi veni din nou. A doua zi dis de dimineață preotul a venit din nou. - Cum ești fiul meu? - Cum să fiu părinte? Ca un condamnat la moarte. - Fiule să nu îți fie frică de moarte. - Nu îmi este părinte. - Foarte bine fiul meu. Dintr-o dată condamnatul a început să plângă. - De ce plângi fiul meu? - Nu plâng fiindcă îmi este frică de moarte. - Dar de ce fiul meu? - Părinte acum am realizat de nemernic sunt. - De ce fiul meu? - Nu teama de moarte mă face să lăcrimez, căci merit moartea pentru grozăviile săvârşite; ci plâng că ani de-arândul am ofensat pe lisus, care m-a iubit totdeauna şi nici aici nu mă părăseşte, deşi toţi ceilalţi prieteni ai mei m-au lăsat.
  22. 22. 22 În cele din urmă deținutul a fost executat. Totuși a murit împăcat cu sine și acest lucru a putut să fie văzut de toată lumea din jurul lui.34 Avem aici o întâmplare care ne spune că dacă este să vedem lucrurile strict: - moral - și juridic ei bine adevărul este că cu toții suntem vinovați de moarte pentru păcatele noastre. Adevărul este că noi nu suntem sinceri cu noi și de cele mai multe ori ne găsim circumstanțe atenuante și ne scuzăm de relele și păcatele pe care le facem. Ei bine ortodoxia este un lucru care privește lucruri în profunzime.35 Este bine să știm că dacă ar fi fost ca Dumnezeu Tatăl să ne judece după dreptate în nici un fel El nu ar mai fi trebuit să Îl trimită pe Fiul Său în lume. De ce? Fiindcă adevărul este că în ansamblu omenirea este una care zace în rău după cum ne spune Sfântul Ioan Teologul. Trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl ne-a primit cu milă. Acest lucru a fost afirmat chiar din Vechiul Testament de Sfântul prooroc Isaia. Cu privire la venirea lui Mesia Sfântul Isaia ne-a spus că Mesia va venii “să dea de veste un an de milă al Domnului” (Isaia 61, 1-3). Prin urmare deși Adam și Eva au greșit și prin ei noi toți totuși mila lui Dumnezeu Tatăl a rămas valabilă.36 Este bine să știm că au fost mai mulți sfinți și drepți în Vechiul Testament care au vorbit de mila lui Dumnezeu dar nici unul nu a făcut-o poate așa de bine pentru prima dată cum a făcut-o Sfântul prooroc și rege David în Psalmul 50 care începe cu cuvintele: “miluiește-mă Dumnezeu după mare mila Ta și după mulțumea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea” (Psalm 50, 1). Prin urmare ceea ce trebuie să știm este că în sens creștin ortodox avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl la nivel: - existențial, - ontologic, - moral, - spiritual, - eshatologic, - intelectual, - mistic - și ascetic. Acestea fiindcă este bine să ne dăm seama că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care ne ține în viață și la fel de bine perpetuează specia umană. De multe ori Dumnezeu Tatăl și-a arătat mila și față de păgâni din speranța că poate se vor întoarce spre El și vor devenii creștin ortodocși. Deși sunt mai puține convertiri la creștinism trebuie să știm că au existat și mulți care au venit la Dumnezeu Tatăl din religii necreștine.37 Ceea ce este bine să știm este că noțiunea de milă a lui Dumnezeu nu este proprie numai creștinismului ortodox ci la fel de bine și iudaismului. Aceasta fiindcă trebuie să știm că iudaismul a fost adevărata ortodoxie până la venirea lui Hristos. Este evident că trebuie să ne dăm seama că Vechiul Testament este o carte care face de mai multe ori referință la mila lui Dumnezeu Yahve. Nu trebuie în nici un fel să ajungem să Îl separăm pe Dumnezeu Yahve de Dumnezeu Tatăl fiindcă sunt una și Aceiași persoană. Prin urmare și iudaismul a fost unul care a cerut și încă cere mila lui Dumnezeu. Diferența este că noi acum ca fiind creștin ortodocși cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și nu mila lui Dumnezeu Yahve. Este aici o diferență pe care: - trebuie să o observăm, - trebuie să o luăm în calcul, - trebuie să o asimilăm - și trebuie să ne dăm seama de ea. Faptul că omul poate să ajungă destul de rău și să nu îi mai pese de moralitate și de neprihănire a fost exprimat în Vechiul Testament de proorocul Mihea. Iată ce spunea el: „vai mie, am ajuns ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o dorește sufletul meu… Om cucernic nu mai este în țară și nici un om drept pe pământ… cel mai bun dintre ei este ca și un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini”… (Mihea 7, 1-4). Vedem aici că profetul se plânge de faptul că nu mai sunt în lume oameni buni. Este un lucru pe care de fapt destul de rar îl vedem în lumea noastră. Oamenii tind: 34Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). 35Perșa Răzvan, Vlaicu Patriciu Dorin, Sfântul și marele sinod: eveniment eshatologic sau normalitate canonică? (Cluj Napoca, 2018). 36Ioannis Romanides, Păcatul strămoșesc (București, 2017). 37Radu Teodorescu, Binele în religia comparată (Cugir, 2013).
  23. 23. 23 - să se laude, - să se vadă cei mai buni, - să se vadă ca fiind fără egal, - că sunt cei mai capabili, - că sunt cei mai frumoși etc. Ei bine trebuie să ne dăm seama că lucrurile nu sunt deloc așa. Proorocul Mihea a spus cuvintele de mai sus în contextul unei lumi antice ce era dominată de idolatrie și păgânism. Pe bună dreptate el avea motive să se plângă.38 Putem să exemplificăm faptul că și în Vechiul Testament poporul ales era conștient de mila lui Dumnezeu? Da. Poate cel mai concludent caz este cel al Sfântului prooroc David care spune: „lăuda-voi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui” (Psalmul 118, 1). Din acest verset se poate vedea că - mila lui Dumnezeu - este legată de bunătatea Lui. În acest sens proorocul David ne face conștienți de faptul că mila lui Dumnezeu Tatăl iasă din bunătatea Lui. Aceasta fiindcă dacă Dumnezeu nu ar fi bun ei bine El nu ar avea nici o milă. Deși este bun trebuie să știm că această bunătate este legată într-un anume fel de idea de dreptate. Dumnezeu Tatăl este Unul care arată milă celor care sunt vrednici să o primească. Prin urmare ce trebuie să facem ca să fim vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl? Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le facem. 1. Să cerem și să implorăm mila lui Dumnezeu Tatăl, 2. Să arătăm și noi la rândul nostru dispoziția spre milă, 3. Să fim buni cu cei din jurul nostru la fel cum și Dumnezeu Tatăl este bun cu noi. Toate aceste lucruri sunt necesare pentru ajunge să obținem mila lui Dumnezeu Tatăl.39 Este evident că Dumnezeu este drept și trebuie să știm că mila Lui de multe ori ajunge la capăt. Acest lucru este spus: - de iudaism - și de creștinismul ortodox. Un loc în care iudaismul vorbește de mila lui Dumnezeu este în Talmud unde se spune că cea mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu constă în a își stăpânii mânia Sa și a arăta față de cei păcătoși o îndelungă răbdare. La fel de bine tot Talmudul mai spune că dacă Dumnezeu nu are avea milă nici o națiune de pe pământ nu ar mai putea exista.40 Este evident că concepția despre mila lui Dumnezeu a creștinismului ortodox: - a ieșit, - s-a format, - s-a definitivat pe sine din iudaism. Tot Talmudul ne mai spune un lucru despre mila lui Dumnezeu sau despre cât se milos este Dumnezeu: Talmudul este de părere că dacă în cer 99 de îngeri mărturisesc greșelile lui unui om și numai un singur înger i-ar lua apărarea ei bine, pentru acel înger trebuie să știm că Dumnezeu îl va ierta pe acel om. Este evident că iudaismul știe ce înseamnă mila lui Dumnezeu însă ceea ce trebuie să știm este că iudaismul nu Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru. Dumnezeu este pentru iudaici: - Elohim, - Yahve, 38Este necesar să știm că la un anumit nivel lucrurile nu sunt diferite nici în zilele noastre. Sunt mai multe popoare care stau în erezie și în loc să urmărească o unitate creștin ortodoxă evident că sunt unele care merg pe o cale proprie. Trebuie să știm că este nevoie să căutăm mila lui Dumnezeu Tatăl mai mult decât orice. Într-un creștinism mondial care este fărâmițat adevărul este că nu avem nimic de făcut de cât să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. La fel cum în antichitate lumea era împărțită între cultul la mai mulți zei, ei bine și în zilele noastre lumea este împărțită între creștini de mai multe confesiuni și erezii. Se poate vedea în acest sens un model de împărțire națională care încă mai există. 1. Greci se închinau în vechime la Zeus și azi sunt creștin ortodocși, 2. Italieni se închinau în vechime la Jupiter și azi sunt catolici, 3. Germanii se închinau în vechime la Wotan și azi sunt luterani, 4. Americanii se închinau în vechime la Manitu și azi sunt neoprotestanți etc. Putem vedea aici mai mult variație pe aceiași temă și trebuie să fim conștienți de ea și să nu o ignorăm. 39Ioan Vicovean, Dați-le voi să mănânce. Filatropia creștină - istorie și spiritualitate (Iași, 2001). 40A. Cohen, Talmudul, (București 1999), p. 67.
  24. 24. 24 - Domnul Savaot, - Domnul Osana dar nu este în nici un fel Dumnezeu Tatăl. Acest lucru este așa fiindcă evreii fiind unii care L-au respins pe Iisus. Fiindcă L-au respins pe Iisus este bine să știm că ei au ajuns să nu mai Îl aibă pe Dumnezeu Tatăl ca Tată al lor. Este o alegere pe care iudaicii au făcut-o și nu trebuie să ne ferim să o arătăm așa cum este ea. Cum este posibil acest lucru? Iisus a fost cât se poate de concludent: “nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Prin urmare este bine să știm că singura cale de a ajunge la Dumnezeu Tatăl este Iisus. Nu trebuie să ne amăgim: - Pantajali, - Buda, - Zoroastru, - Mohamed, - Confucius - sau Lao Tze nu ne pot duce spre Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei în religiile lor au fost străini de noțiunea de Dumnezeu Tatăl și la fel de bine ei au fost simplii muritori deci simpli oameni și nu au putut să deschidă nici o cale spre Dumnezeu Tatăl. Ei bine Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie și făcut om pentru mântuirea omului. Este evident că avem aici de a face cu un lucru care iese din tiparul marilor întemeietori de religii din lume. Iisus a spus clar că El este singura cale spre Dumnezeu Tatăl. Știm din Noul Testament că la un moment dat Sfântul apostol Filip i-a cerut lui Iisus să Îl arate pe Dumnezeu Tatăl: “Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.” (Ioan 14, 8-11). Se poate vedea aici că între Iisus și Tatăl ceresc există o legătură profundă pe care trebuie să o înțelegem în sens creștin ortodox. Numai ortodoxia ne asigură o validitate de care trebuie să ținem cont. Aceasta fiindcă a fi ortodox înseamnă a fi Fiul adoptiv al lui Dumnezeu.41 Ceea ce trebuie să ne dăm seama din Biblie și mai ales din Vechiul Testament este că mila lui Dumnezeu Tatăl - se leagă, - este complementară, - este unită, - nu poate să fie separată - nu poate să fie ruptă de dreptatea lui Dumnezeu Tatăl. Sfântul prooroc David a spus acest lucru cât se poate de plastic: „mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat” (Psalmul 84, 11). Avem aici 4 noțiuni care sunt legate una de alta: - mila, - adevărul, - dreptatea - și pacea. Ei bine toate aceste noțiuni sunt unele care trebuie să știm că sunt complementare și care fac parte din Dumnezeu Tatăl. În acest sens este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este toate aceste noțiuni puse la un loc. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama El este o ființă veșnică. În acest sens din Vechiul Testament putem să ne dăm seama că mila lui Dumnezeu Tatăl este: - adevărată, - reală, - efectivă, - deplină, - care se manifestă cu cei care o cer. Este greu să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? În nici un caz. De 2000 de ani creștinii ortodocși sunt unii care cer mila lui Dumnezeu Tatăl și generație de generație mila lui Dumnezeu Tatăl este actualizată pentru noi. Iată de ce este bine: 41Mark R. Littleton, Conversations with God the Father. Encounters with the One, True God (Starbust, 1998).
  25. 25. 25 - să avem încredere, - să cerem, - să ne rugăm pentru mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens trebuie să ne călcăm peste: - orgoliu, - mândrie - și slava deșartă pe care o avem și să ne dăm seama că avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă este bine să știm că este această milă care este cu adevărat efectivă.42 Suntem oameni păcătoși. Cartea lui Iov ne spune că dacă omului i-ar fi dat să trăiască numai o zi pe pământ ei bine de dimineața până seara el tot ar face un păcat. Ceea ce este și mai trist este că aceste păcate: - ne apasă, - ne mustră, - ne fac neliniștiți, - nu ne dau pace, - ne lezează conștiința. Ei bine dacă Dumnezeu Tatăl nu ar avea milă ne-ar pierde pe toți imediat ce am face un păcat. De multe ori vedem că facem un păcat mare și nimic nu se întâmplă. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl ne iubește și vrea întoarcerea noastră la El.43 Se spune că în vechime era o galeră (corabie cu vâslași). Căpitanul galerei se duse la robii care vâsleau. - Bună ziua, l-ea spus căpitanul. - Bună ziua, au răspuns sclavii. - Știți de ce v-am adunat aici? - Nu! - Am o veste pentru voi - Ce veste? - O veste bună. - Care? - Prințul țării noastre a ales să vină să vă facă o vizită. - Mare lucru, au spus sclavii care mai toți au fost răufăcători. - Cum puteți să vorbiți așa? - Păi cum să vorbim? - Cu bucurie și respect. - De ce? - Fiindcă este prințul vostru cel care vine să vă viziteze. - Bine ne bucurăm, au răspuns sclavii plictisiți. - Dacă vine prințul să vă comportați frumos cu el. - Cum? - Să nu înjurați, să nu scuipați, să nu cârtiți. - Bine, bine. Doi vâslași discutau mai apoi între ei: - Ce l-a apucat pe prințul nostru? - Adică? - Să vină să ne viziteze. - Cine știe. 42Deși în iudaism și creștinism mila lui Dumnezeu Tatăl este cât se poate de prezentă și de importantă ei bine trebuie să știm că în religiile extremului orient nu se vorbește de mila lui Dumnezeu Tatăl mai deloc. Nu are cum să se vorbească fiindcă mila lui Dumnezeu Tatăl este inexistentă. Acesta fiindcă în hinduism și în budism trebuie să știm că Dumnezeu nu este o persoană. Dumnezeu este Marele Tot, adică tot ceea ce există de la univers și până la viața de pe pământ sunt dumnezeu. Într-un context în care Dumnezeu este identic cu plantele, animalele, pământul și stelele ei bine este clar că nu mai ai cui să îi ceri mila lui Dumnezeu Tatăl. Acest lucru fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl nu poate să vină din ceva care nu personal. Iată de ce se poate vedea în budism și hinduism mult orgoliu. Aceasta fiindcă aceste religii nu au mai deloc noțiunea de milă a lui Dumnezeu. 43Ilarion Felea, Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică (Alba Iulia, 2018).
  26. 26. 26 - Crezi că îl interesează condițiile noastre de viață? - Puțin probabil. - De ce? - Fiindcă mai toată lumea știe că noi suntem condamnați și trebuie să avem condiții grele de muncă. - Și dacă prințul este de partea noastră? - Când ai văzut tu un prinț de partea deținuților? - Adevărul este că nu știu. - Păi vezi. - Și dacă acest prinț este diferit? - De cine să fie diferit? - De restul? - Cum să fie diferit? - Adică se va interesa de noi. - Nu trebuie să vii în persoană să te interesezi de cineva. - De ce? - Dacă ești prinț poți da un ordin și el este dus la îndeplinire. - Bine cum spui tu. A venit și ziua stabilită și prințul a venit să viziteze galera. - Bună ziua, a spus prințul. - Bună ziua, au răspuns vâslașii. Prințul a început să se plimbe printre vâslași. - Pentru ce ești tu aici? L-a întrebat prințul pe unul dintre ei. - Pentru omor. - Și ești vinovat? - Eu vinovat? - Da. - Nu, sunt complet nevinovat. Este o greșeală că m-au adus aici. - Dar tu de ce ești aici? A întrebat prințul. - Eu? Pentru viol. - Și ești vinovat? - Nu sunt vinovat. - Cum așa? - Este o greșeală că m-au adus aici. - Și tu de ce ești aici? A întrebat prințul pe altul. - Pentru furt. - Și ești vinovat. - În nici un caz. - Chiar așa? - Da. Este o greșeală că m-au adus aici. - Și tu de ce ești aici? - Pentru înșelăciune. - Și ești vinovat. - Sigur că sunt vinovat. - Chiar așa? - Da. Încă nici nu am primit pedeapsa care mi se cuvenea. - Meriți să fi pedepsit mai mult decât ești? - Da cum să nu. - Gardian vino aici, a strigat prințul. - Ce este domnule? - Îl vezi pe acest om? - Da. - Să îl eliberezi. - De ce?
  27. 27. 27 - Fiindcă nu are cum să stea un vinovat între atâți oameni nevinovați. Cel care a recunoscut că este vinovat a fost eliberat.44 Întâmplarea de mai sus este una care ni se potrivește nouă tuturor. Atunci când păcătuim adevărul este că ne ascundem păcatul și găsim tot felul de scuze ca să nu ne mai dăm că suntem vinovați. Trebuie să ne asumăm păcatele pe care le facem și să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Trebuie să știm că atunci când devenim conștienți de mila lui Dumnezeu Tatăl ei bine vom ajunge să fim unii care să simțim un fel de pace sufletească pe care o are sufletul nostru.45 Că facem păcate nu este nici o îndoială. Ceea ce mai puțini știu este că aceste păcate pot să aducă în noi frică și o angoasă.46 A ajunge să ceri mila lui Dumnezeu Tatăl este fără doar și poate o eliberare sufletească și psihică de care cu toții avem nevoie. De fapt au fost mari sfinții care au ajuns să se pocăiască și să simtă această nevoie de știi că mila lui Dumnezeu Tatăl este cu ei. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul și creștinul ortodox este o ființă care a fost înzestrată cu conștiință și trebuie să înțelegem că este această conștiință care trebuie să fie liniștită. Ei bine că omul păcătuiește conștiința cu nimic nu poate să fie liniștită decât cu mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens se poate spune că mila lui Dumnezeu Tatăl poate să fie trăită în mai multe feluri: - ca o energie cosmică, - o liniște sufletească, - o pace a sufletului, - un sentiment al iertării de toate relele și păcatele săvârșite.47 CAPITOLUL 3 A CERE MILA LUI DUMNEZEU TATĂL PENTRU A NU CĂDEA ÎN PĂCATUL MÂNDRIEI După cum am spus în primele pagini ale acestei cărți mândria este un păcat de natură luciferică. Aceasta fiindcă trebuie să știm că diavolul s-a voit pe sine dumnezeu și a voit să Îl detroneze pe Dumnezeu Tatăl. Iată prin urmare cât de departe pot să meargă lucrurile. Ei bine noi trebuie să învățăm din acest lucru și să ne dăm seama că trebuie să fugim de mândrie. Prin urmare trebuie să știm că de multe ori ajungem să fim oameni care cu adevărat am realizat unele lucruri frumoase: - ne-am făcut o familie, - suntem oameni cum se cade, - nu suntem scandalagii, - avem grijă de familia și copii noștri, - trăim în pace și înțelegere cu vecinii noștri etc. Toate aceste lucruri pot ajunge să nască în sufletul nostru mândrie. Este vorba de o mândrie subtilă ca și acea despre care vorbea Iisus în Parabola cu vameșul și fariseul. Un vameș și un fariseu merg să se roage la templu. Fariseul în rugăciune își expune toate virtuțile în fața lui Dumnezeu și îi mulțumește că nu este la fel ca vameșul (vameșii erau considerați de evrei ca păcătoși fiindcă lucrau cu romanii păgâni). În schimb vameșul se considera pe sine nevrednic și mare păcătos. Iisus spune că vameșul s-a întors la casa sa mai folosit decât fariseul. Avem aici o pildă care ne spune că mândria poate să fie: - subtilă, - greu de depistat, - subțire, - aproape inconștientă, - vicleană 44Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). 45Se poate vorbii în acest sens de trăire sufletească a milei lui Dumnezeu Tatăl. Tot făcând păcate (de multe ori mici) trebuie să știm că conștiința ajunge să ne fie împovărată. Ei bine când cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și când suntem atenți la rugăciunea Doamne miluiește pe care o rostim în cultul ortodox ei bine conștiința noastră: - se despovărează, - se eliberează, - se liniștește. Cu toții avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă numai așa păcatele noastre ajung să se ierte. 46Jean Delumeau, Păcatul și frica (Iași, 1997 și 1998) vol. 1 și 2. 47Simeon Kraiopoulos, Păcatul și stările psihopatologice (București, 2012).
  28. 28. 28 - dificil de reperat etc. Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că sunt destui de mulți oameni care sunt mândrii dar care nu recunosc acest lucru. Ce este rău cu mândria în sens creștin ortodox? Ei bine trebuie să știm că mândria este una care ajunge să ne facă să vedem în noi mai mult decât suntem în realitate. Trebuie să fim oameni: - cu picioarele pe pământ, - oameni realiști, - oameni concreți și să nu ne lăsăm purtați de tot felul de iluzii. Mândria este o iluzie și ea nu este în nici un fel realitate.48 Este adevărat că în mai toți dintre noi există tendința de a ne vedea mai mult decât suntem. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul este unul care este predispus la mândrie. Iată ce spunea în acest sens Sfântul Ioan Casian: “când am ajuns la un anumit grad de sfințenie trebuie să ne repetăm cuvintele apostolului: nu eu ci harul lui Dumnezeu care este în mine (1 Corinteni 15, 10) și la fel de bine ceea ce a fost spus de Domnul: fără de Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). La fel de bine trebuie să ne aducem aminte ceea ce a spus proorocul: în zadar se ostenesc cei de zidesc casa dacă nu ar fi Domnul ca să o ridice (Psalm 127, 1) și în cele din urmă: nu ține de voința și de efortul omului ci de mila lui Dumnezeu (Romani 9, 16). Chiar dacă cineva este perseverent, serios și decis, atâta vreme cât el este legat cu carne și sânge, nu se poate apropia de desăvârșire decât prin mila și harul lui Hristos. Iacob spune clar că “tot darul este de sus” (Iacob 1, 7) și Apostolul Pavel spune: ce ai care nu fi primit? Și dacă tot ce ai primit de ce te lauzi ca și cum nu ai fi primit? (1 Corinteni 4, 7). Prin urmare ce drept are omul să se mândrească ca și cum el ar putea ajunge la desăvârșite prin propriile forțe?”49 Este prin urmare evident că omul mândru se vede pe sine: - unic, - extraordinar, - total, - cel mai bun, - cel mai capabil, - ca unul care nu mai are nevoie nici de Dumnezeu Tatăl. Sunt și oameni care consideră că nu mai au nevoie de Dumnezeu Tatăl? Fără doar și poate că da. Sunt destui de mulți cei care sunt cât se poate de plini de sine și se văd pe sine ca unii care prin propriile: - eforturi, - nevoință, - asceză, - efort, - capacitate ei bine au ajuns să își croiască în istorie un drum propriu ce nu mai are nevoie de Dumnezeu Tatăl. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul este că nu. În nici un fel nu se poate ajunge să considerăm că nu mai avem nevoie de Dumnezeu Tată. Trebuie să știm că din moment ce diavolul este o ființă - a mândriei, - a orgoliului, - a egoismului, - și a individualismului ei bine el va face tot ceea ce poate să ajungă să îl tragă pe om de partea lui. Așa se face că dacă suntem atenți mai bine vom vedea că în liniștea sufletească putem să simțim mai multe: - îndemnuri, - sugestii, 48Diavolul nici în ziua de azi nu este unul care este conștient că este victima unei iluzii. Fiindcă el a fost înzestrat de Dumnezeu cu unele puteri ei bine el a ajuns să creadă că este atotputernic la fel cum Dumnezeu Tatăl este. Ei bine ceea ce trebuie să fim conștienți este că numai Dumnezeu Tatăl este atotputernic. În loc ca diavolul să ajungă să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru puterile pe care le-a primit în dar și gratis de la Dumnezeu, ei bine ce a făcut el? I-a întors spatele lui Dumnezeu Tatăl și i-a declarat război. Este evident că o astfel de atitudine în nici un fel nu poate să fie una - rațională - și logică. Iată de ce sfinții și teologii creștin ortodocși vorbesc de diavol ca fiind nebun. 49Sfântul Ioan Casian, Filocalia vol. 1, capitolul Despre cele 8 păcate capitale: despre mândrie.
  29. 29. 29 - gânduri, - intenții spre mândrie. Trebuie să știm că de multe ori aceste gânduri și sugestii ne vin ca din senin. De cele mai multe ori ele sunt cu privire la semenii noștri. Aceste gânduri de mândrie demonică ce sunt instigate în noi de diavoli sunt unele care ne spun că: - suntem mai buni, - suntem mai drepți, - suntem mai virtuoși, - suntem mai morali, - suntem peste semenii noștri.50 În secolul al XX-lea Cuviosul Iustin Popovici spunea cât se poate de inspirat: “a treilea păcat care sintetizează toate păcatele lumii este: “mândria vieții.” Acesta este primul păcat din toată lumea: păcatul lui satan. Sursa tuturor păcatelor care a fost și care va rămâne veșnic așa. Se poate spune: mândria este ultimul păcat. Orice păcat, prin forța vieții sale, vine și se menține prin el: “mândria vieții” - legat de mai multe interfețe ale mândriei, mari și mici, de scurtă și de lungă durată. Să ne reamintim lucrurile primare: mândria gloriei (științifică, guvernamentală sau de orice fel ar fi ea), mândria frumuseții, mândria bogăției, mândria benevolenței, mândria umilinței (da a umilinței), mândria carității, mândria succesului... Nu există nici o virtute pe care mândria nu poate să o transforme în viciu. Mândria rugăciunii convertește persoana într-un fariseu care se roagă și pe un ascet într-un sinucigaș. Așa că orice păcat este un păcat prin mândrie, fiindcă în realitate Satan a păcătuit prin mândrie. Dacă nu ar fi mândria păcatul nu ar exista, nici în lumea îngerească și nici în lumea omenească. Toate acestea “nu sunt de la Tatăl”. Ceea ce este de la Tatăl este Unul Născut Fiul lui Dumnezeu. El este smerenia personificată și întrupată mai înainte de toate perfecțiunile Lui dumnezeiești. În Evanghelia Lui virtutea de început și virtutea ultimă este smerenia (Matei 5, 3). Smerenia este singurul medicament pentru mândrie și restul de păcate.”51 Avem aici o analiză: - profundă, - duhovnicească, - amplă, - deplină a ceea ce înseamnă mândria. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mândria este mult mai periculoasă decât am credem. După cum spune Cuviosul Iustin Popovici mândria este un lucru ce poate să fie: - reperată, - găsită, - întâlnită - și văzută în mai toate păcatele pe care le face un om. Aceasta fiindcă păcatul este un fel de ieșire din voia lui Dumnezeu Tatăl. Fiindcă suntem fii lui Dumnezeu Tatăl trebuie să știm că trebuie să există între noi și Dumnezeu Tatăl o - armonie, - o concordanță, - o simfonie a voințelor, - o înțelegere, - o unitate, - o unire 50Înțelepciunea populară cunoaște o fabulă despre care sunt consecințele mândriei. Se spune că o broască orgolioasă a văzut un bou mare. Ea i-a spus boului că și ea poate să fie la fel de mare. În acest sens broasca a tras aer în ea și a început să se umfle. A tot tras și a tras și la început nu a fost nici o problemă. În cele din urmă broasca s-a spart și a murit. Aceasta fiindcă era evident că nu avea cum să ajungă să fie un bou. Ei bine dacă vom sta și vom privii la mai mulți semeni de ai noștri vom vedea că și ei se comportă la fel ca această broască fără minte. Câte țări, imperii și regiuni nu au dispărut fiindcă cei din ele nu s-au mulțumit cu pământul pe care îl aveau și au voit mai mult? Foarte multe. 51Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul (București, 1998).
  30. 30. 30 dintre noi și Dumnezeu Tatăl. După cum putem intui cel mai bine acest lucru se manifestă prin faptul că noi ajungem să avem aceiași voință cu Dumnezeu Tatăl. Ei bine voința lui Dumnezeu Tatăl după cum a fost ea experimentată este una care merge după: - virtute, - bine, - dreptate, - sfințenie, - frumos etc. În sens uman este bine să știm că sfințenia ajunge să fie împlinită atunci când nu mai este nici un fel de dezacord intre voința lui Dumnezeu Tatăl și voința omului. Acest lucru a fost afirmat și de Iisus când a spus în rugăciunea Tatăl nostru: facă-se voia Ta.52 Prin urmare este evident că a trăii după voia lui Dumnezeu Tatăl este de fapt adevărata sfințenie. Este adevărata sfințenie fiindcă trebuie să știm că sfințenia vine de la Dumnezeu Tatăl. Sunt unii care sunt de părere că acest lucru este imposibil. Nu ai cum să ajungi la deplinătatea voii lui Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu și noi suntem numai bieți și simplii muritori. Totuși trebuie să știm că a trăii după voia lui Dumnezeu Tatăl nu este: - imposibil, - supranatural, - dincolo de puterile omenești, - dincolo de posibilitățile umane. Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl este unul care ne ajută cu harul și cu lumina Lui necreată să ne împlinim menirea pentru care am fost aduși în această lume.53 Se spune că într-o țară cu climă temperată trăiau mai multe berze. - În curând se apropie iarna. - Da și va trebuii să ne luăm zborul. - Da va trebui să mergem în țările calde. - Avem mult de zburat. - Așa este. - Dar nu este nici o problemă vom reușii. - Cum am reușit și în restul anilor. - Evident. - De fapt mie îmi place să zbor. - Și mie. - Este mai obositor dar este plăcut. - Așa este. În bine toamna se apropia și una dintre berze a terminat de clocit un ou. Într-o zi din ou a ieșit un pui. - Vai da ce frumos este, au spus restul berzelor. - Mulțumesc, mulțumesc. - Să ai parte de el. - Așa să fie. Puiul a crescut și la câteva săptămâni mama a găsit de cuviință să îi dea primele lecții de zbor. - Puiul mamii este timpul să înveți să zbori. - Să zbor? - Da să zbori. - De ce? 52A ajunge să facem voia lui Dumnezeu Tatăl poate părea pentru noi creștinii ortodocși mai greu de făcut. Cum să ajungi să faci voia lui Dumnezeu Tatăl din moment ce El nu poate să fie: - văzut, - pipăit, - atins cu mâinile, - simțit fizic etc. Totuși creștinismul ortodox ne spune că deși Dumnezeu Tatăl nu poate să fie văzut și vorbit cu El, trebuie să știm că totuși El vorbește cu noi. Cum vorbește cu noi? O face prin intermediul conștiinței. Conștiința este glasul lui Dumnezeu Tatăl în noi. 53M. Florence Brown, God the loving Father (Westminister Press, 1922).
  31. 31. 31 - Fiindcă noi berzele zburăm. - De ce să zburăm? - Fiindcă avem aripi. - Pentru aceasta sunt aripile noastre? - Da puiul meu. - Nu știam. - Deci o să zburăm. - Dar cum? - Uită-te la mine. - Bine. Puiul s-a uitat la mama lui dar nu a reușit să zboare. - Mai încearcă puiul meu, mai încearcă. - Mai încerc mamă, mai încerc. Cu toate încercările mamei puiul nu a reușit să zboare. Era prea mic și prea tânăr să zboare. - Nu știu ce să mă fac cu puiul meu. - De ce? - Se apropie toamna și el nu știe să zboare. - Vai, nu zboară deloc? - Cu foarte mare greutate se ridică puțin de la pământ. - Păi dacă nu învață să zboare înseamnă că la murii. - Așa este. Va rămâne aici și la iarnă va murii de frig. - Îmi pare rău să aud ceea ce îmi spui. - Nu știu ce să mă mai fac. - Mai încearcă să îl înveți. - Mai sunt câteva zile și trebuie să plecăm spre țările calde. Ei bine puiul a auzit conversația mamei sale. - Mamă, mamă nu fi tristă. - De ce puiul meu? - Fiindcă voi venii și eu cu voi în țările calde. - Dar cum? - Uite cum o să facem: două berze din stolul nostru vor ține un mic bețigaș. Eu mă voi prinde cu ciocul de el și voi da și eu din aripi. Așa voi putea să zbor și eu cu stolul. - Crezi că va merge? - Păi de ce nu vrei să încercăm acum? - Vrei să facem un exercițiu? A întrebat-o mama barză pe prietena ei. - Da. Cum să nu. Cele două berze au luat un mic bețigaș în ciocuri. Puiul s-a prins și el cu ciocul de bețigaș. Imediat și-au luat zborul. - Vai, funcționează, funcționează, a spus mama barză. Au revenit la sol. - Ce idee strălucită ai avut puiul meu. - Mulțumesc mamă. Zilele au trecut și a venit vremea ca berzele să plece spre țările calde. Prins de bețigaș puiul zbura și el cu stolul. Oamenii de jos au văzut acest lucru. - Ce este acolo? - Sunt berze. - Și ce duc pe acel bețigaș? - Pare că este un pui de barză. - Măi așa ceva nu am mai văzut. - Da, să duci un pui de barză pe bețigaș. - Măi da inteligente sunt berzele din stolul acesta. - Și ce ingenioase sunt. - Sunt niște berze foarte deștepte.

×