Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Manual de protectie civila

1,464 views

Published on

Manual de protectie civila

Published in: Education
  • Be the first to comment

Manual de protectie civila

  1. 1. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 1 Editura M.A.I. 2005 PENTRU PERSONALUL CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE DE LA LOCALITĂŢI, INSTITUŢII PUBLICE ŞI AGENŢI ECONOMICI Lt. col. NICULAE STAN
  2. 2. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 2 MULŢUMESC colegilor din Catedra de Pregătire de Specialitate: Lt.col. Marius CHICU, Lt.col. Ionel CHIRIŢESCU, Lt.col. Liviu ENESCU, Mr. Ruslan SPIREA Mr. Ion EPURE, pentru spijinul acordat în elaborarea acestei lucrări.
  3. 3. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 3 CUPRINS 1. Cuvânt înainte Pag. 4 2. PREGĂTIRE TEHNICĂ DE SPECIALITATE Pag. 5 3. Sistemul Naţional de Management al situaţiilor de Urgenţă Pag. 6 4. Protecţia Civilă în România Pag. 16 5. Protecţia populaţiei şi a salariaţilor prin măsuri specifice Pag. 25 6. Asigurarea înştiinţării, avertizării şi alarmării Pag. 26 7. Protecţia salariaţilor şi bunurilor materiale prin adăpostire Pag. 45 8. Protecţia N.B.C. şi asigurarea medicală Pag. 59 9. Protecţia salariaţilor şi a bunurilor materiale prin evacuare Pag. 76 10. Protecţia împotriva efectelor dezastrelor Pag. 84 11. Principalele tipuri de dezastre şi caracteristicile acestora Pag. 85 12. Mijloace de intervenţie Pag. 93 13. PREGĂTIREA TACTICĂ ŞI METODICĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ Pag. 113 14. Clasificarea şi conţinutul documentelor de protecţie civilă Pag. 114 15. Principii şi reguli de intervenţie Pag. 128 16. Dispozitivul de intervenţie Pag. 134 17. Modele de documente Pag. 136 18. Principii generale privind metodologia pregătirii şi desfăşurării exerciţiilor, antrenamentelor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 143 19. Clasificarea şi conţinutul exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 144 20. Documente necesare pregătirii şi conducerii exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 147 21. Metodologia desfăşurării exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 148 22. Tendinţe şi orientări privind organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 151 23. SCHEME Pag. 152 24. Structura organizatorică a Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă şi a Protecţiei Civile Pag. 154 25. Surse de risc Pag. 158 26. Variante ale dispozitivului de intervenţie Pag. 166 27. Bibliografie Pag. 168
  4. 4. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 4 CUVÂNT ÎNAINTE Amplul proces de modernizare şi operaţionalizare a structurilor protecţiei civile, odată cu crearea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă şi lipsa unor instrucţiuni şi regulamente de specialitate, conduce la necesitatea implementării unor noi manuale de specialitate care să fundamenteze instruirea, conducerea, dotarea şi modul de acţiune al formaţiunilor de intervenţie. Manualul de faţă, reprezintă un ghid pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici, oferind acestora informaţiile de bază privind gestionarea situaţiilor de protecţie civilă şi menţinerea capabilităţilor de intervenţie ale formaţiunilor, pentru îndeplinirea misiunilor. Manualul se constituie într-o lucrare, care am dori să contribuie la dezvoltarea orizontului de acţiune în planificarea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, precum şi pentru întocmirea documentelor exerciţiilor de protecţie civilă şi elaborarea documentelor de conducere la nivel de localitate, instituţie publică şi agent economic. Autorul
  5. 5. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 5 SISTEMUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ I. GENERALITĂŢI Având în vedere existenţa, în domeniul managementului prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă, a unui sistem instituţional parţial închegat, cu funcţionare temporară şi care se activează abia la momentul producerii situaţiilor de urgenţă şi pentru a asigura instituirea în cel mai scurt timp a unui cadru legal modern şi a unor mecanisme manageriale perfecţionate, menite să asigure, în mod unitar şi profesionist, apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, a valorilor materiale şi culturale importante pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă, care să permită restabilirea rapidă a stării de normalitate, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă (nr. 21/ 15.04.2004) prin care a fost înfiinţat Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, pentru asigurarea resurselor şi coordonarea acţiunilor în situaţii de urgenţă. Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în continuare Sistem Naţional, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune de infrastructura şi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă menţionată. Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt: ♦ previziunea şi prevenirea; ♦ prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor; ♦ respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; ♦ asumarea responsabilităţii gestionarii situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei publice; ♦ cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme si organizaţii similare; ♦ transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse; ♦ continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;
  6. 6. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 6 ♦ operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Naţional. Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru: ♦ avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol; ♦ declararea stării de alertă în cazul iminentei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă; ♦ punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc si, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată; ♦ intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative; ♦ acordarea de ajutoare de urgenţă; ♦ instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din Constituţia României, republicată; ♦ solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională; ♦ acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice; ♦ alte măsuri prevăzute de lege. ♦ Autorităţile şi organismele din componenţa Sistemului Naţional cooperează, în exercitarea atribuţiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituţii şi organisme din afara acestuia, din ţară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale. II. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL Sistemul Naţional are în compunere (schema nr.1 din capitolul scheme): ♦ comitete pentru situaţii de urgenţă; ♦ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă; ♦ centre operative pentru situaţii de urgenţă; ♦ comandantul acţiunii. Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt: ♦ Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă; ♦ Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă; ♦ comitetele locale pentru situaţii de urgenţă. Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de sprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia impune.
  7. 7. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 7 Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet Naţional, se constituie şi funcţionează sub conducerea nemijlocită a Ministrului Administraţiei şi Internelor şi sub coordonarea primului-ministru. Comitetul Naţional este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi si specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1489/09.09.2004. Comitetul naţional se compune din: - preşedinte: ministrul administraţiei şi internelor; - vicepreşedinte: un secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor; - membri: un secretar de stat de la fiecare minister sau un adjunct al conducătorului fiecărei instituţii publice centrale prevăzute în anexa nr.1 a HGR nr. 1489/09.09.2004; - consultanţi: câte 1 – 2 experţi şi /sau specialişti din fiecare minister şi instituţie publică centrală prevăzute în aceeaşi anexă. Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional funcţionează ca un compartiment specializat în cadrul Centrului Operaţional Naţional din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aşa cum este prevăzut în HGR. nr. 1940/09.09.2004. Comitetul Naţional asigură îndeplinirea atribuţiilor specifice pe linia realizării în România a obiectivelor strategiei internaţionale de reducere a dezastrelor. La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor, respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministeriale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale. Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are în componenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu al ministerului şi din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă. În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv, pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu. La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Din acest comitet fac parte primarul general, primarii de sectoare, şefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului municipiului Bucureşti.
  8. 8. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 8 La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene. Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de servicii deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin ordine ale prefecţilor. La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al comunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete locale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale. Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin dispoziţie a primarului, cu avizul prefectului. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia de prevenire, centrul operaţional naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice. Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivel naţional a situaţiilor de urgenţă. Inspectoratul General prin centrul operaţional naţional, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional, preluând în acest sens, la data desfiinţării Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor, secretariatul tehnic permanent al acesteia. Inspectoratul General asigură coordonarea şi controlul de specialitate al serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, profesioniste şi voluntare asigură şi potrivit competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă. Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene si al municipiului
  9. 9. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 9 Bucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de prevenire, centre operaţionale şi alte structuri adecvate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice. Centrele operaţionale îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrul operaţional naţional, la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti. Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionarii situaţiilor de urgenţă. La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului Bucureşti, al oraşelor şi comunelor se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare centre operative. La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute în anexa nr. 1, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 21, centrele operative se constituie ca structuri cu activitate permanentă. Centrele operative îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrele operaţionale, în domeniile de competenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice centrale respective. Centrele operative se constituie din personalul aparatului propriu al autorităţii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei publice centrale sau prin dispoziţie a primarului. Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităţilor publice centrale sau locale. În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepţional a acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie se realizează de către o persoană împuternicită, după caz, de către Comitetul Naţional, ministerial, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate, denumită comandantul acţiunii. Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şi punctul operativ avansat, constituite potrivit reglementărilor în vigoare. Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului. Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şi
  10. 10. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 10 Tehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor componente ale sistemului naţional de apărare. III. ATRIBUŢIILE COMPONENTELOR SISTEMULUI NAŢIONAL Comitetul Naţional are următoarele atribuţii principale: ♦ examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă; ♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul - cadru de organizare, funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă, precum şi fluxul informaţional - decizional; ♦ declară, cu acordul primului - ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declară încetarea stării de alertă; ♦ hotărăşte, cu acordul primului - ministru, punerea în aplicare a planurilor de evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti; ♦ propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea de către Preşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens; ♦ propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională în cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de Inspectoratul General; ♦ coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii române; ♦ propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului Naţional şi a structurilor de intervenţie în afara frontierelor de stat, în cadrul structurilor specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţii în domeniu; ♦ stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; ♦ iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al municipiului Bucureşti;
  11. 11. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 11 ♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a unor produse şi bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei afectate de dezastre sau alte situaţii de urgenţă; ♦ stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte autorităţi şi organisme ale statului român sau internaţionale abilitate în managementul stărilor excepţionale; ♦ coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de urgenţă; ♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii. Comitetele ministeriale, judeţene, al Municipiului Bucureşti şi locale au următoarele atribuţii principale: ♦ informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General (comitetele locale prin Centrul Operaţional Judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti) privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora; ♦ elaborează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc din domeniile de competenţă ale ministerelor şi celorlalte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le prezintă spre avizare Inspectoratului General şi Comitetului Naţional (numai la nivelul ministerelor); ♦ evaluează situaţiile de urgenţă produse în domeniile de competenţă, respectiv pe suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale şi stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora, inclusiv privind prealarmarea serviciilor de urgenţă din domeniile de competenţă ale ministerelor, şi propun, după caz, declararea stării de alertă sau instituirea stării de urgenţă; ♦ analizează şi avizează planurile proprii pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionarii situaţiilor de urgenţă; ♦ informează Comitetul Naţional, colegiile ministerelor, respectiv Consiliile Judeţeane (al Municipiului Bucureşti) şi locale asupra activităţii desfăşurate; ♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege, de Comitetul Naţional sau de organele abilitate. Inspectoratul General are următoarele atribuţii principale: ♦ analizează, evaluează şi monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze asupra evoluţiei acestora în scopul identificării stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şi prevenirea agravării situaţiei; ♦ asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor şi acţiunilor de prevenire si gestionare a situaţiilor de urgenţă; ♦ asigură informarea operativă a ministrului administraţiei şi internelor şi a instituţiilor interesate asupra stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgentă
  12. 12. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 12 sau producerii situaţiilor de urgenţă în teritoriu, printr-un sistem informaţional propriu; ♦ coordonează derularea programelor naţionale de pregătire în domeniul apărării împotriva dezastrelor; ♦ coordonează activităţile de prevenire şi de intervenţie desfăşurate de serviciile publice comunitare profesioniste, precum şi constituirea grupelor operative pentru coordonarea şi sprijinul răspunsului în situaţii de urgenţă în zonele grav afectate; ♦ transmite şi urmăreşte îndeplinirea deciziilor Comitetului Naţional; ♦ asigură informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţa ameninţării ori producerea situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra măsurilor întreprinse pentru limitarea sau înlăturarea efectelor acestora; ♦ asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operaţionale şi a centrelor operative şi asigură menţinerea permanentă a fluxului informaţional cu acestea; ♦ cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor la care statul român este parte, şi urmăreşte respectarea acestor convenţii în domeniul situaţiilor de urgenţă; ♦ avizează şi propune Comitetului Naţional, spre aprobare, planurile de intervenţie, de cooperare sau de asistenţă tehnică cu alte structuri ori organizaţii internaţionale, în vederea îmbunătăţirii managementului situaţiilor de urgenţă; ♦ constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă şi pune la dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru soluţionarea situaţiilor de urgenţă; ♦ avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc, elaborate de comitetele ministeriale, şi le prezintă spre aprobare; ♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor publice centrale si locale privind gestionarea situaţiilor de urgenţă; ♦ propune ministrului administraţiei şi internelor participarea cu forţe şi mijloace la înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă în afara teritoriului ţării, potrivit tratatelor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte; ♦ coordonează planificarea resurselor necesare gestionării situaţiilor de urgenţă la nivel naţional şi elaborează proiectul planului de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru astfel de situaţii; ♦ elaborează rapoarte şi alte documente pentru informarea Comitetului Naţional, primului-ministru, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Preşedintelui României şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului; ♦ cooperează cu celelalte organe ale statului abilitate în managementul stării de urgenţă, stării de asediu sau al altor stări excepţionale; ♦ funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;
  13. 13. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 13 ♦ elaborează Regulamentul-cadru privind organizarea, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă; ♦ informează Colegiul Ministerului Administraţiei şi Internelor asupra activităţii desfăşurate; ♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Comitetul Naţional sau de primul- ministru privind managementul situaţiilor de urgenţă şi prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. Serviciile de urgenţă profesioniste au următoarele atribuţii principale: ♦ organizează şi desfăşoară activităţi specifice de prevenire a situaţiilor de urgenţă; ♦ participă la identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora şi întocmesc schemele cu riscurile teritoriale din zonele de competenţă, pe care le supun aprobării prefecţilor; ♦ exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate al activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă; ♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate privind gestionarea situaţiilor de urgenţă; ♦ monitorizează prin centrele operaţionale evoluţia situaţiilor de urgenţă şi informează operativ prefecţii şi Inspectoratul General; ♦ planifică, organizează şi desfăşoară pregătirea pentru răspuns, în cazul situaţiilor de urgenţă, a subunităţilor de intervenţie din subordine; ♦ fac propuneri comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi Inspectoratului General privind gestionarea şi managementul situaţiilor de urgenţă; ♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi de cooperare specifice tipurilor de riscuri; ♦ asigură transmiterea operativa a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăresc menţinerea legăturilor de comunicaţii între centrele operaţionale şi operative implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi cu dispeceratele integrate pentru apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop; ♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi le înaintează organismelor şi organelor abilitate; ♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă din zonele de competenţă; ♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute de lege sau stabilite de organismele şi organele abilitate.
  14. 14. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 14 Centrele operative cu activitate permanentă au următoarele atribuţii principale: ♦ centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional al Inspectoratului General date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă; ♦ monitorizează situaţiile de urgenţă şi informează Inspectoratul General şi celelalte centre operaţionale şi operative interesate; ♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi cooperare specifice tipurilor de riscuri; ♦ asigura transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor, precum şi menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale şi operative implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, cu dispeceratele integrate pentru apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop; ♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi fac propuneri pentru asigurarea lor; ♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă; ♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind managementul situaţiilor de urgenţă, prevăzute de lege şi în regulamentul - cadru menţionat la art. 17. Centrele operative care se constituie numai la declararea stării de alertă, pe timpul funcţionării lor, îndeplinesc atribuţii similare celor menţionate anterior. Documentele şi baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă, deţinute de aceste centre operative, se gestionează permanent de către persoane anume desemnate din cadrul aparatului propriu al autorităţilor respective. Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice si siguranţei naţionale au obligaţia, potrivit competenţelor lor, să transmită Inspectoratului General sau, după caz, direct ministrului administraţiei şi internelor ori primului- ministru datele şi informaţiile referitoare la situaţiile potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, precum şi despre evoluţia şi consecinţele acestora. Inspectoratul General asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de Comitetul Naţional către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în vederea gestionării, în mod unitar, a situaţiilor de urgenţă.
  15. 15. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 15 PROTECŢIA CIVILĂ ÎN ROMÂNIA 1. Definiţie şi principii generale Protecţia civilă este o componenta a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, masuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publica, planificate, organizate şi realizate potrivit legii, in scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat romane, precum şi persoanelor fizice. Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii. 2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele: a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României; b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă ; c) informarea şi pregătirea preventiva a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce ii revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenta; d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii in domeniu; e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei in situaţiile de urgenta; f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate; g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat; h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civila şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate; i) limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
  16. 16. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 16 j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; k) participarea la misiuni internaţionale specifice; l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice in situaţii de urgenţă sau de conflict armat. Aceste atribuţii se completează cu cele cuprinse in alte acte normative incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale in domeniu, la care România este parte. Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă sunt constituite, potrivit legii, servicii de urgenta profesioniste şi voluntare. În condiţiile legii se pot constitui şi alte structuri de urgenta publice sau private. In funcţie de tipurile de riscuri specifice, unităţile administrativ-teritoriale, localităţile componente, instituţiile publice, agenţii economici şi obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protecţiei civile. 3. Organizarea protecţiei civile Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi consta in: a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă; b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenta; c) încadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protecţiei civile; d) întocmirea planurilor de analiza şi de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate; e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind protecţia civilă ; f) organizarea evacuării in caz de urgenta civila; g) organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă ; h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c), precum şi pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevăzute la lit. d). Schema cu organizarea protecţiei civile în România este prezentată în capitolul „scheme”. Activitatea de protecţie civilă din România este coordonata de primul- ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administraţiei şi internelor, in calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenta. La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie civilă este condusa de către preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de către conducătorii acestora. La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de urgenţă se constituie structuri specializate in domeniul protecţiei civile.
  17. 17. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 17 La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice şi al agenţilor economici cuprinşi in clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, se încadrează personal de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile. Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile se încadrează la: a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanenta; b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanenta; c) regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin specificul activităţii lor, pot crea stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă civilă sau sunt expuse unor riscuri majore; d) consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situaţii de urgenta, exista pericolul potenţial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure. Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile, de la municipii, oraşe, comune, instituţii publice şi agenţi economici, asigura permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi masurilor de protecţie civila, participa la pregătirea serviciilor de urgenta, a salariaţilor si/sau a populaţiei şi asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta. La instituirea masurilor excepţionale, precum şi in situaţii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca şi cele care se completează sau se înfiinţează la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi Atribuţiile pe linia protecţiei civile prevăzute de lege, având în vedere respectarea prevederilor protocoalelor adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia civilă. Activitatea de prevenire in domeniul protecţiei civile si/sau al intervenţiei operative se asigura de către serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele şi Atribuţiile stabilite potrivit legii. Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi acţiune in situaţii de urgenţă(inclusiv serviciile de urgenta private), constituite de către autorităţile abilitate in condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite in specialităţi necesare protecţiei civile.
  18. 18. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 18 4.Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă Atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigura stabilirea şi integrarea masurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc realizarea acestora. Guvernul exercita următoarele atribuţii principale: a) aproba strategia naţionala a protecţiei civile şi actele normative specifice, potrivit competentei; b) analizează periodic şi ori de cate ori situaţia o impune activitatea de protecţie civila; c) aproba planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă; d) propune, potrivit legii, Preşedintelui României instituirea şi încetarea stării de urgenţă în zonele afectate; e) încheie acorduri internaţionale in domeniul protecţiei civile; f) adopta hotărâri prin care se acorda ajutoare de urgenta şi despăgubiri persoanelor fizice şi juridice afectate; g) aproba planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de protecţie civilă cu caracter internaţional; h) solicita, la nevoie, sprijin internaţional; i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitărilor, statelor afectate de dezastre. j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice şi îndeplinirea funcţiilor de sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea şi funcţionarea acestor structuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Ministerul Apărării Naţionale planifica şi executa masurile de protecţie civila, potrivit organizării şi planurilor specifice proprii şi planurilor comune cu alte ministere. Ministerul Administraţiei şi Internelor exercita, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, următoarele atribuţii principale: a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie naţionala a protecţiei civile; b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative specifice; c) coordonează activităţile de evacuare, potrivit planurilor întocmite; d) organizează şi conduce activitatea de asanare a teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; e) analizează periodic, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale, stadiul realizării masurilor necesare a fi luate in situaţii de protecţie civila; f) elaborează norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenta interna şi externa a agenţilor economici; g) organizează şi conduce exerciţii şi aplicaţii de specialitate;
  19. 19. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 19 h) coordonează acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă; i) colaborează cu organisme internaţionale de specialitate. Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă este autoritate de reglementare in domeniul protecţiei civile. Controlul de stat in domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare, control şi se exercita prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, in scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României. Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă îndeplineşte rolul de punct naţional de contact in relaţiile cu organisme internaţionale de profil. Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale: a) aproba organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de cate ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adopta masuri pentru îmbunătăţirea acesteia; b) aproba planurile anuale şi de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionarii situaţiilor de urgenţă; c) participa, potrivit legii, la asigurarea finanţării masurilor şi a acţiunilor de protecţie civila, precum şi a serviciilor de urgenta şi a structurilor care au atribuţii legale in acest domeniu; d) stabilesc, in condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile; e) înfiinţează, in condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta; f) gestionează, depozitează, întreţin şi asigura conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine; g) asigura spatiile necesare funcţionarii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie. Prefectul are următoarele atribuţii principale: a) aproba planurile operative şi de pregătire pe linia protecţiei civile şi planificarea exerciţiilor şi a altor activităţi desfăşurate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale; b) urmăreşte îndeplinirea măsurilor de protecţie civilă la nivelul unităţii administrativ-teritoriale; c) dispune, potrivit legii, instituirea stării de alerta, activarea sau folosirea, după caz, a formaţiunilor de intervenţie; d) aproba schema cu riscurile teritoriale întocmită de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă; e) asigura condiţii pentru buna desfăşurare şi integrarea activităţii forţelor de intervenţie din alte judeţe sau a echipelor internaţionale, după caz, sosite in
  20. 20. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 20 unitatea administrativ-teritorială in scopul limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor; f) prezintă consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, propuneri de completare a sistemului de înştiinţare şi alarmare a populaţiei, a fondului de adăpostire, a bazei materiale şi alte masuri de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului; g) exercita controlul aplicării masurilor in situaţiile de protecţie civila. Primarul are următoarele atribuţii principale: a) propune consiliului local structura organizatorica de protecţie civila; b) aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local in domeniul protecţiei civile; c) aproba planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de specialitate; d) propune fondurile necesare realizării masurilor de protecţie civila; e) conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia civilă ; f) coordonează activitatea serviciilor de urgenta voluntare; g) aproba planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele neguvernamentale; h) dispune masuri şi controlează modul de întreţinere a spatiilor de adăpostire colective de către administratorul acestora; i) urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor de înştiinţare şi alarmare in situaţii de protecţie civila; j) răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de protecţie civila; k) solicita asistenta tehnica şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de protecţie civila; l) exercita controlul aplicării masurilor de protecţie civilă in plan local; m) asigura evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri in situaţii de protecţie civila, precum şi distribuirea celor primite; n) coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de situaţiile de protecţie civila; o) stabileşte masurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a alimentarii cu energie şi apă a populaţiei evacuate; p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata; q) cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz, in probleme de interes comun; r) gestionează, depozitează, întreţine şi conserva tehnica, aparatura şi materialele de protecţie civila, prin serviciile de specialitate subordonate.
  21. 21. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 21 Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale: a) asigura identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente periculoase; b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea masurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a intervenţiei, in funcţie de încadrarea in clasificarea de protecţie civila; c) organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, servicii sau formaţiuni proprii de urgenta şi stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora; d) participa la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii; e) asigura gratuit forţelor de intervenţie chemate in sprijin in situaţii de urgenţă echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice; f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat in munca privind protecţia civilă ; g) asigura alarmarea populaţiei din zona de risc creata ca urmare a activităţilor proprii desfăşurate; h) prevăd, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de protecţie civilă; i) înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de îndată, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situaţii de urgenţă civilă la nivelul instituţiei sau agentului economic; j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi masurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare; k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţa profesioniste sau voluntare; l) menţin in stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifica periodic; m) îndeplinesc alte obligaţii şi masuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele abilitate. Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile in indiviziune sau le utilizează in comun sunt obligate sa coopereze pentru îndeplinirea masurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile. Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au următoarele obligaţii: d) sa prevadă in documentaţiile tehnice ale investiţiilor masurile specifice, echipamentele şi dotările necesare, conform normativelor in vigoare, şi sa asigure realizarea lor înainte de darea in exploatare a investiţiei;
  22. 22. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 22 b) sa obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă , prevenirea şi stingerea incendiilor şi de mediu, conform legii, şi sa urmărească realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora; c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrările şi sa întocmească proiectul, respectiv sa execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat. Persoanele care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege, le vor examina sistematic şi calificat pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, in condiţiile prevăzute de reglementările specifice. Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii: d) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protecţie individuala, de tratament medical şi antidoturi, daca sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic; b) sa beneficieze de masurile de protecţie sociala prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civila; c) sa respecte normele, regulile şi masurile de protecţie civilă stabilite; d) sa participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifica. 5. Pregătirea pentru protecţia civilă Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a salariaţilor, pregătirea serviciilor de urgenta, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi a personalului de specialitate. Pregătirea profesionala a serviciilor de urgenta şi a altor forte cu care se cooperează se realizează pe baza programelor anuale de pregătire, aprobate de şefii acestora. Planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de cooperare privind protecţia civilă la care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, forţele de protecţie şi sprijin şi populaţia se aproba de prefect, primar sau de ministrul administraţiei şi internelor, după caz. Exerciţiile de cooperare interjudeţene/regionale şi cele cu caracter internaţional se aproba de Guvern, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. În documentele de planificare a pregătirii privind protecţia civilă se prevăd şi resursele materiale şi financiare necesare, precum şi cine le asigură. Iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea conducătorilor structurilor specializate de protecţie civilă şi a şefilor serviciilor de urgenta, a personalului de specialitate, precum şi a altor persoane cu atribuţii in acest domeniu se realizează prin cursuri, convocări sau instructaje şi se desfăşoară in Centrul Naţional de Pregătire pentru Managementul Situaţiilor de urgenţă şi in centrele zonale ale acestuia, precum şi in Institutul Naţional de Administraţie sau in alte instituţii de învăţământ de profil.
  23. 23. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 23 Pregătirea pentru protecţia civilă in instituţiile de învăţământ militar este obligatorie şi se desfăşoară pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta. Formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului serviciilor de urgenta profesioniste şi al structurilor componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de urgenţă se realizează in instituţiile de învăţământ de profil din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi in alte unităţi abilitate din tara şi din străinătate. Pregătirea populaţiei şi a salariaţilor Informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă sunt obligatorii şi se asigura prin: instituţiile de învăţământ şi educaţie de toate gradele, mijloacele de informare in masa şi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenta. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, in colaborare cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, stabileşte, prin protocol, temele şi activităţile practic- aplicative de educaţie privind protecţia civilă , care se includ in programele de învăţământ, precum şi in planurile activităţilor extraşcolare. Societăţile publice şi private, naţionale şi locale, de radio şi televiziune, precum şi presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in ştirile şi reportajele acestora, a riscurilor potenţiale, masurilor preventive şi a modului de acţiune şi comportare a populaţiei pe timpul situaţiilor de urgenţă civila. La informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă participa şi organizaţiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor şi specificului activităţilor acestora. Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigura sistematic, de regula împreuna cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, in condiţiile stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcina de serviciu. 6.Termeni şi expresii folosite în Legea 481/2004, privind protecţia civilă a) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii; b) situaţie de protecţie civilă - situaţia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu; c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, in scopul evitării surprinderii si al realizării masurilor de protecţie; d) avertizare - aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre;
  24. 24. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 24 e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; g) adăpostire - măsură specifica de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare, împotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului. Adăposturile de protecţie civila sunt spatii special amenajate pentru protecţia personalului in situaţii de urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta si aprobate de ministrul administraţiei si internelor; h) asanare - ansamblul de lucrări si operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine publica si securitate naţională. (2) Termenii si expresiile referitoare la situaţii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta, intervenţie operativa si evacuare au înţelesurile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
  25. 25. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 25 PROTECŢIA POPULAŢIEI ŞI A SALARIAŢILOR PRIN MĂSURI SPECIFICE
  26. 26. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 26 ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII, AVERTIZĂRII ŞI ALARMĂRII 1. Definirea înştiinţării, avertizării şi alarmării; Principiile înştiinţării, avertizării şi alarmării la localităţi, instituţiile publice şi agenţii economici. Înştiinţarea este activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie. Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc. Avertizarea este activitatea de aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre. Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate. Prealarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens. Alarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloace specifice pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate. Înştiinţarea şi avertizarea de protecţie civilă şi în situaţii de urgenţă cuprinde: - înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul atacului din aer; - înştiinţarea şi avertizarea despre executarea loviturilor şi efectelor unui atac cu Armele de Distrugere în Masă (Nucleară, Biologică şi Chimică) şi/sau emisiilor altele decât atacul (EADA), sau convenţionale; - înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul producerii dezastrelor. În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu sa declarat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens. Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer, se referă la introducerea situaţiilor de prealarmă aeriană, alarmă aeriană şi încetarea alarmei aeriene. Prealarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita
  27. 27. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 27 grupurilor de judeţe, care să asigure informarea autorităţilor despre pericolul atacului aerian şi să le permită acestora luarea măsurilor şi desfăşurarea activităţilor ce se impun pentru declanşarea în bune condiţiuni a semnalului de alarmă aeriană, dacă este cazul. Alarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe, care să permită populaţiei realizarea măsurilor de protecţie împotriva loviturilor din aer prin adăpostire sau alte mijloace specifice. Atât pentru prealarmă cât şi pentru alarma aeriană, timpul de zbor, în minute, se va preciza (dacă se va considera necesar) ulterior în „Instrucţiunile privind înştiinţarea şi alarmarea”, elaborată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. În cazul unui atac iminent, atunci când nu s-a declanşat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi alarmă aeriană se transmit cu aprobarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pe baza informaţiilor furnizate de Statul Major General (pe bază de Protocol). Pe timp de pace înştiinţarea despre producerea sau pericolul producerii accidentului nuclear şi chimic se realizează la ordinului ministrului administraţiilor şi internelor de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, comitetelor ministeriale pentru situaţii de urgenţă şi ale altor instituţii publice centrale. Încetarea alarmei aeriene se transmite când ţintele aeriene s-au depărtat de frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe şi existenţa pericolului atacului aerian nu există. Mesajul de prealarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, unităţilor militare de protecţie civilă, şefilor inspectoratelor judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor, direcţiilor regionale, staţiilor şi nodurilor de cale ferată importante, centralelor nuclearo-electrice, termocentralelor şi hidrocentralelor electrice, instituţiilor publice şi agenţilor economici importanţi (cu producţie de apărare; care folosesc în procesul de producţie surse radioactive sau substanţe toxice etc.). Organele la care se transmit mesajele de prealarmă aeriană se stabilesc prin plan de şefii inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi ai comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe cu aprobarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Mesajul de alarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetelor pentru situaţii de urgenţă, cât şi personalului care acţionează sistemele şi mijloacele de avertizare şi alarmare. Mesajul de încetare a alarmei aeriene se transmite tuturor organelor la care s-a introdus alarma aeriană şi prealarmă aeriană. La localităţile şi agenţii economici care au suferit lovituri din aer, semnalul de încetarea alarmei aeriene se declanşează la ordinul preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă al localităţii sau de conducătorul agentului economic respectiv, după ce s-a raportat eşalonului superior.
  28. 28. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 28 Responsabilitatea înştiinţării şi avertizării despre pericolul contaminării radioactive, cu substanţe toxice şi agenţi patogeni, revine conducătorului de la sursele de risc şi staţiilor de măsurare a radioactivităţii mediului. Aceştia au obligaţia de a înştiinţa inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, toate localităţile dispuse şi agenţii economici pe direcţia de propagare a norului nuclear, chimic sau biologic. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora. Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei şi salariaţilor. Oportunitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în timp scurt şi se realizează prin asigurarea unor sisteme şi mijloace de alarmare care să poată fi acţionate imediat. Autenticitatea alarmării constă în transmiterea unor semnale de alarmare, destinate prevenirii populaţiei şi salariaţilor care să nu creeze confuzii. Stabilitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în orice situaţie creată şi se asigură prin : • menţinerea în permanentă stare de funcţionare a fiecărui mijloc de alarmare ; • folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare care să se bazeze pe surse energetice diferite de funcţionare(electrică, aer comprimat, abur, carburanţi etc.); • asigurarea continuităţii legăturilor necesare acţionării mijloacelor de alarmare ; • restabilirea în timp scurt a mijloacelor şi sistemelor afectate ; • utilizarea judicioasă a forţelor şi mijloacelor de alarmare în sectoarele şi raioanele de intervenţie ; • asigurarea unui înalt nivel de pregătire a personalului ce deserveşte mijloacele de alarmare ; Avertizarea populaţiei în bune condiţii se obţine prin organizarea alarmării corespunzător caracteristicilor mijloacelor de alarmare instalate în localităţi, instituţii publice şi agenţi economici, astfel încât intensitatea semnalelor acustice emise de acestea să fie cu cel puţin 6-10 decibeli mai mare decât zgomotul de fond, dar nu mai mult de 123 decibeli.
  29. 29. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 29 ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă organizează şi execută înştiinţarea la: - comitetele ministeriale şi structurile de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de legături proprii; - inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi unităţile subordonate, pe zone şi grupe, ţinând seama de organizarea teritorial-administrativă a ţării, zonele de operaţii şi direcţii probabile operative şi tactice, astfel încât transmiterea mesajelor să se facă în cel mai scurt timp posibil. Comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă care dispun de reţele proprii de legături, înştiinţează organele şi agenţii economici importanţi subordonaţi (dispeceratele acestora) în timp de 1-2 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare. Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi ale sectoarelor acestuia, înştiinţează pe grupe şi trepte comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele şi comunele din judeţ , cu prioritate localităţile mai importante, în timp de 1-6 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare. Comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile reşedinţă de judeţ şi comitetele pentru situaţii de urgenţă de la celelalte municipii şi oraşe înştiinţează comunele, instituţiile publice şi agenţii economici subordonaţi acestora precum şi unele comune stabilite de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă, în 1-4 minute din momentul primirii mesajului de înştiinţare. Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă de la comune înştiinţează satele din compunerea lor teritorial - administrativă. Celulele de urgenţă de la agenţii economici organizează înştiinţarea personalului cu atribuţii de acţionare a mijloacelor de alarmare şi de cercetare-observare. Inspectoratele judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi a inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă conform “Metodologiei transmiterii mesajelor de înştiinţare a unităţilor Ministerului Administraţiilor şi Internelor despre situaţii de urgenţă”. Înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor militare aparţinând Ministerului Apărării Naţionale se organizează şi execută atât de către eşaloanele superioare cât şi la ordinul comandantului garnizoanei. Pentru transmiterea mesajelor în timp util , inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă care au atribuţii de înştiinţare întocmesc scheme de înştiinţare care cuprind: eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile militare de la care primesc mesaje de înştiinţare, organele, localităţile şi agenţii economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizate pe grupe şi trepte de înştiinţare ; mijloacele de transmisiuni folosite pentru înştiinţare, precum şi alte date utile necesare asigurării înştiinţării. Numărul grupelor de înştiinţare se stabilesc astfel încât să se asigure înştiinţarea în cel mai scurt timp şi o bună recepţie a mesajelor în situaţiile când acestea sunt
  30. 30. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 30 transmise simultan pentru toţi corespondenţii. Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă din 6-8 corespondenţi. Schemele de înştiinţare vor fi aprobate de preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la structurile cu atribuţii de înştiinţare. Pentru realizarea înştiinţării se folosesc : echipamentele de înştiinţare tip - F- 1001A şi B, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial; căi şi circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar din sistemul de telecomunicaţii teritorial ; căi şi circuite telefonice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale; staţii şi receptoare radio de tip militar, receptoare cu frecvenţe fixe, radiotelefoane din înzestrarea protecţiei civile sau a unor agenţi economici, mijloace mass media şi poşta electronică. Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste. La primirea ordinului de trecere la realizarea treptei a II-a , echipamentele de înştiinţare tip F-1001 se mută şi se instalează în punctele de comandă, unde se asigură din timp de pace condiţiile tehnice şi circuitele necesare. Echipamentele de înştiinţare tip F-1001A sunt destinate să asigure şi acţionarea pe judeţe sau grupuri de judeţe, a sistemelor centralizate de alarmare din municipii şi oraşe. Pentru realizarea centralizată a înştiinţării prin fir, este organizat sistemul automat de înştiinţare în situaţii de urgenţă din România, dotat cu echipamente de înştiinţare şi alarmare tip F-1001 A şi B, căi şi circuite telefonice de interconectare. Sistemul cuprinde următoarele subsisteme de înştiinţare : - subsistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în care sunt incluse şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de legături proprii, inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe precum şi unităţile militare subordonate; - subsistemele Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, în care sunt incluse comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele (comunele) şi unităţile dispuse pe teritoriul judeţelor. Aparatura de înştiinţare urbană - centrale telefonice operative- sunt destinate să asigure înştiinţarea centralizată din punctele de comandă judeţene, municipale şi orăşeneşti a preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, şefilor inspectoratelor judeţene ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, comandanţilor de garnizoane, şi conducătorilor celulelor de urgenţă de la agenţii economici importanţi care dispun de legături proprii de înştiinţare, precum şi a staţiilor meteo, staţiilor de control a radioactivităţii mediului înconjurător, a laboratoarelor de igiena radiaţilor şi a comunelor conectate la centralele telefonice automate. Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se folosesc autostaţii (staţii) radio de tip militar, receptoare şi radiotelefoane cu frecvenţe fixe, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare, potrivit prevederilor Dispoziţiilor de comunicaţii elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
  31. 31. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 31 Statul Major General asigură caracteristicile de lucru radio în reţelele de înştiinţare centralizate şi direcţiile de cooperare proprii, cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă asigură pregătirea punctelor de comandă pentru primirea mesajelor de înştiinţare şi transmiterea acestora la structurile prevăzute a fi anunţate. În punctele de comandă de protecţie civilă, la introducerea treptei a II-a, se asigură personal operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi transmiterea mesajelor de înştiinţare şi de darea semnalelor de alarmare, cu aprobarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Data, ora şi minutul primirii şi transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul acţiunilor de luptă. Personalul tehnic răspunde de verificarea, acţionarea şi repararea mijloacelor de înştiinţare şi alarmare , aflate în punctele de comandă. ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ALARMĂRII Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea expresă a şefilor structurilor de protecţie civilă. Semnalele de alarmare a populaţiei şi salariaţilor sunt : alarmă aeriană; alarmă chimică ; alarmă la dezastre şi încetarea alarmei. Durata fiecărui semnal este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat (dinamice) la care durata este un minut. Semnalul “ALARMA AERIANĂ “ se compune din 15 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele. Semnalul “ALARMA CHIMICĂ “ se compune din 5 impulsuri a 16 secunde fiecare cu pauză de 10 secunde între ele. Semnalul “ALARMA LA DEZASTRE” se compune din 5 impulsuri a 15 secunde fiecare cu pauză de 15 secunde între ele. Semnalul “ÎNCETAREA ALARMEI“ se compun dintr-un semnal continuu, de aceeaşi intensitate cu durata de 2 minute. Pentru avertizarea-alarmarea populaţiei şi salariaţilor, la localităţi şi agenţi economici, se asigură din timp de pace sisteme şi mijloace de alarmare. Sistemul de alarmare al unei localităţi sau agent economic poate cuprinde : centrale de alarmare; mijloace de alarmare acţionate centralizat; mijloace de alarmare acţionate local; staţii de televiziune locale şi staţii de radioficare.
  32. 32. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 32 MIJLOACE DE ALARMARE După principiul de construcţie şi funcţionare mijloacele de alarmare se clasifică în : mijloace acustice şi mijloace optice. Mijloacele de alarmare acustice asigură: 1. transmiterea de mesaje verbale în direct sau preînregistrate prin intermediul sirenelor electronice; 2. emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz prin mijloace: - speciale : sirene electrice de diferite puteri, sirene dinamice cu aer comprimat, motosirene, şi sirene de mână. - obişnuite : fluiere cu aer comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc. Mijloacele de alarmare optice asigură emiterea de semnale luminoase şi pot fi : panouri sau dispozitive luminoase. Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurilor de instalare a acestora, pentru asigurarea alarmării localităţilor şi agenţilor economici se stabilesc de către inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, împreună cu comisiile de transmisiuni-alarmare, pe baza normelor de înzestrare şi în raport cu caracteristicile tehnice ale mijloacelor, cu condiţiile locale de propagare a sunetului produs de acestea şi cu nivelul zgomotului de fond existent în zonă, astfel încât să se acopere întreaga zonă populată. Pentru alarmarea localităţilor şi agenţilor economici se folosesc sirene electronice, electrice de 5,5 KW şi de 3 KW, cu aer comprimat (dinamice) şi motosirene. Alarmarea interioară a halelor de producţie, complexelor comerciale, sălilor de spectacole şi de sport, staţiilor de metrou etc. cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să producă un semnal sonor mai mare decât zgomotul de fond, precum şi cu mijloace optice. Sirenele electronice şi electrice se instalează la : construcţiile industriale, hidrotehnice, social-culturale, economico-administrative, şcoli, clădiri de locuit, agenţi economici cu grad de risc, instituţii publice, unităţi şi formaţiuni militare. Caracteristicile generale pe care trebuie să le îndeplinească sirenele electronice sunt: - trebuie să permită ca, din punct de vedere al puterii acustice şi al caracteristicii de radiaţie sonoră, să poată fi adaptate în mod optim la condiţiile naturale ale locului de amplasare (trepte de putere, orientare). - Valorile minime de presiune acustică ce trebuie să le realizeze sirenele: Putere (w) Nivel acustic la distanţa de 30 m (Db) 1200 I = 111 1800 I = 112,50 2400 I = 117 -Puterea lor va fi adaptată fiecărui punct de sirenă în parte, pentru a se obţine o dimensionare optimă.
  33. 33. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 33 -Tensiunea de alimentare a sirenelor: 220V/50Hz. Sirenele trebuie prevăzute obligatoriu şi cu baterii de acumulatori care să le asigure funcţionarea independentă pentru o perioadă de timp determinată. -În amplasamentele de montaj ale sirenelor: - există suporţi de susţinere; - există alimentare cu energie electrică - comunicaţia radio terestră este posibilă între toate amplasamentele şi centrul de comandă prin intermediul repetorului de la Plaiul Balbea, executantul urmând a întocmi proiectul radio pentru a obţine avizele necesare procurării echipamentului radio şi a frecvenţelor; - comunicaţia radio prin sateliţi de joasă altitudine este posibilă prin reţelele de sateliţi existente (ORBCOMM, INMARSAT, IRIDIUM etc.) Sirenele cu aer comprimat se asigură în două variante : tip uzinal şi tip independent. Sirenele cu aer comprimat de tip uzinal se instalează la agenţii economici importanţi care folosesc în procesul de producţie aer comprimat şi asigură debitul de aer necesar funcţionării acestora. Sirenele cu aer comprimat de tip independent, se instalează în zonele centrale ale municipiilor, precum şi în cartierele de locuinţe ale acestora dens populate unde nu sunt sirene de tip uzinal. Acestea se instalează de regulă pe cele mai înalte construcţii existente în localitate : hoteluri, blocuri turn etc. Distanţa între două sirene cu aer comprimat trebuie să fie de regulă de cel puţin 2 Km. Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează, de regulă din timp de pace, iar deficitul se completează pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a. Instalarea mijloacelor de alarmare se execută în conformitate cu normele, regulamentele şi instrucţiunile în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor electrice şi cu aer comprimat. Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor electronice, electrice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi agenţi economici care au instalate mai mult de 5. Centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţia civilă ale localităţilor şi agenţilor economici în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să îndeplinească condiţii tehnice de funcţionare corespunzătoare. În localităţile şi la agenţii economici unde nu sunt amenajate puncte de comandă de protecţie civilă, centralele de alarmare se instalează la sediile comitetelor pentru situaţiilor de urgenţă ale acestora. Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni de exploatare a centralelor de alarmare şi de protecţie şi securitatea muncii, planul localităţii şi agentului economic cu amplasarea mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.
  34. 34. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 34 Centralele de alarmare trebuie să asigure pe cât posibil acţionarea centralizată a tuturor sirenelor electronice şi electrice existente şi care se prevăd a fi instalate la primirea ordinului de trecere la realizarea treptei I şi treptei a II-a, sirenelor cu aer comprimat şi a centralelor de alarmare care se telecomandă. Municipiile care au în subordine oraşe, trebuie să asigure telecomanda centralelor de alarmare ale acestora. La municipiile reşedinţă de judeţ, centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţie civilă judeţene şi municipale, astfel încât , în cazul scoaterii din funcţiune a uneia din acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a localităţii. Centralele de alarmare de la punctele de comandă de protecţie civilă ale municipiilor şi oraşelor trebuie să fie telecomandate de la punctele de comandă de protecţie civilă judeţene. În municipiul Bucureşti, centralele de alarmare se instalează în punctul de comandă al acestuia şi în punctele de comandă ale fiecărui sector. Centralele de alarmare ale sectoarelor sunt telecomandate de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti. La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti se conectează 10-15% din sirenele existente în fiecare sector, pentru a se asigura acţionarea acestora în cazul în care punctele de comandă de protecţie civilă respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer sau al producerii unui dezastru. În punctele de comandă de protecţie civilă ale agenţilor economici importanţi se asigură centrale de alarmare cu o capacitate care să acţioneze centralizat toate sirenele electronice, electrice şi cu aer comprimat existente, precum şi cele care se prevăd a se mai instala. Aceste centrale de alarmare se telecomandă de la punctele de comandă ale localităţilor în care sunt dispuşi respectivii agenţi. Centralele de alarmare instalate în punctele de comandă de protecţie civilă judeţene, municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti se conectează la echipamentele de înştiinţare tip F 1001A , în scopul acţionării lor centralizate de la Punctul de Comandă Operativ sau de la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă. Mediul de propagare al mesajelor de la punctul de comandă la sirene trebuie ales în funcţie de fiabilitatea reţelei, rezistenţa reţelei în cazuri de dezastre, costurile de infrastructură şi periferice, dar şi timpul de propagare al mesajului în reţea . Acţionarea mijloacelor de alarmare clasice de la centralele de alarmare se asigură pe circuite telefonice urbane şi interurbane proprii protecţiei civile, sau închiriate din sistemul de telecomunicaţii teritorial. Circuitele telefonice de la punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor, folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare instalate la agenţii economici se închiriază de către aceştia. Celelalte circuite telefonice de acţionare se închiriază de către consiliile locale ale fiecărei localităţi. Pentru telecomanda centralelor de alarmare se folosesc circuite sau căi telefonice urbane şi interurbane.
  35. 35. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 35 Pentru un grad ridicat de siguranţă în funcţionare se va alege o reţea de comunicaţii de bază şi o reţea de rezervă: o reţea radio de bază pentru comanda sirenelor (cu elemente de rezervare automate) şi o reţea de rezervă pe bază de linii închiriate . Reţeaua radio are o configuraţie de tipul : - la punctul de comandă este instalată o staţie radio pentru tot sistemul; - in funcţie de nivelul de propagare radio se instalează staţii de retranslaţie; - se instalează câte o staţie radio pentru fiecare sirenă din amplasamente . Circuitele telefonice urbane şi reţelele radio pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare se asigură la pace în limita normelor în vigoare şi a fondurilor aprobate. La introducerea treptei a II-a sau la ordin, se asigură centralizarea tuturor sirenelor din municipii şi oraşe. Pentru celelalte mijloace de alarmare se asigură personal de serviciu din cadrul echipelor de alarmare. La introducerea treptelor I şi a II-a se asigură reţele radio şi circuite sau căi telefonice interurbane pentru acţionarea din punctele de comandă judeţene a centralelor de alarmare de la municipiile şi oraşele subordonate precum şi personal de serviciu la toate mijloacele de alarmare. Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în unele zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de comunicaţii, echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care se vor prevede în normele de înzestrare. În funcţie de importanţa localităţii, pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a III-a, se constituie rezerve în depozitul consiliului local judeţean, de sirene electronice, electrice şi motosirene în procent de 5-10% iar în centralele de alarmare de 20-25%, faţă de cele existente. Studiourile şi staţiile de radiodifuziune şi televiziune, societăţile de televiziune prin cablu, indiferent de forma de proprietate, trebuie să asigure transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă pe programele lor, potrivit legii, printr-un protocol stabilit între Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Consiliul Naţional al Audiovizualului. În punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor şi agenţilor economici care dispun de staţii de radioficare, respectiv radioamplificare, pe timpul aplicării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a se pregătesc instalaţiile necesare pentru transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă. De asemenea, se instalează difuzoare în locurile aglomerate şi pe arterele cu circulaţie intensă. Se va trece la implementarea noului sistem de avertizare verbală a populaţiei cu sirene electronice. Organizarea sistemelor de alarmare se realizează de inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, iar asigurarea cu mijloace de alarmare (pentru localităţi) revine consiliilor locale de la municipii, oraşe şi comune.
  36. 36. Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici 36 Pentru agenţii economici responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi conducătorilor acestora. Agenţii economici la care se pot produce evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător şi populaţiei , asigură mijloacele de alarmare pentru prevenirea salariaţilor şi a populaţiei din zonele de risc. Comitetele pentru situaţii de urgenţă asigură alarmarea populaţiei din localităţile cuprinse în aceste zone. De regulă, sirenele electronice, electrice sau dinamice cu aer comprimat se activează centralizat din punctele de comandă de protecţie civilă sau de la dispecerat (locul unde îşi desfăşoară activitatea ofiţerul de serviciu). Zonele de risc (probabile a fi afectate de eventuale evenimente cu urmări deosebit de grave) se stabilesc de celulele de urgenţă de la respectivii agenţi economici, cu acordul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă. Avertizarea şi alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de barajele hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice emise de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă. Pentru noile lucrări hidrotehnice , sistemele de alarmare se realizează o dată cu executarea acestora prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în stare de funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare. Acţionarea centralizată a mijloacelor de alarmare instalate în aval de barajele hidroenergetice, se realizează cu centrale de alarmare care se dispun în dispeceratele hidroenergetice sau în alte locuri stabilite de organele tutelare, prin linii de transmisiuni cu fir sau radio. Centralele şi mijloacele de alarmare destinate avertizării şi alarmării zonelor din aval de barajele hidroenergetice trebuie să asigure toate semnalele de alarmare a populaţiei şi salariaţilor. INSTALAREA, VERIFICAREA, ÎNTREŢINEREA, REPARAREA ŞI FOLOSIREA MIJLOACELOR DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare şi de comunicaţii folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare se execută de către unităţile subordonate Ministerului Comunicaţiilor (sau alte societăţi specializate), pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii. Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor electronice, electrice şi electromecanice de alarmare se execută de către unităţi de specialitate, de pe plan local, pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii. Agenţii economici care au personal tehnic de specialitate, pot executa instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor proprii de înştiinţare şi alarmare.

×