Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Despre Psihoterapie: Ce ai vrut să ştii

1,011 views

Published on

http://www.psynosis.ro

Published in: Education
  • Be the first to comment

Despre Psihoterapie: Ce ai vrut să ştii

  1. 1. 1 DESPRE PSIHOTERAPIE Tot ce ai vrut să ştii http://www.DesprePsihoterapie.net Vrei să vorbim despre asta?
  2. 2. 2 © 2013 Petre-Tudor Bîrlea, toate drepturile rezervate. Copierea sau reproducerea acestui material nu este permisă fără acordul explicit al autorului. Pentru mai multe detalii vizitaţi: http://www.DesprePsihoterapie.net
  3. 3. 3 Introducere Ce se întâmplă într-un cabinet de psihoterapie nu este foarte clar în mintea multor oameni. Deşi tehnicile şi desfăşurarea unei şedinţe diferă de la un cabinet la altul, această broşură îşi propune să-ţi ofere răspunsurile la cele mai frecvente întrebări pe care oamenii le au despre psihologie şi psihoterapie. Vei înţelege care este diferenţa dintre consilierea psihologică, psihoterapie şi dezvoltarea personală, precum şi ce presupun meseriile de psiholog, psihoterapeut, consilier psihologic, neurolog şi medic psihiatru. Vom da la o parte o serie de mituri despre terapie şi vom descoperi împreună cam tot ce voiai să ştii despre psihoterapie - şi nu ai ştiut unde să întrebi... Iar dacă mai rămâi cu vreo nelămurire, poţi oricând să-mi trimiţi un e-mail la: Petre@DesprePsihoterapie.net Îţi urez lectură plăcută! Petre-Tudor Bîrlea Psihoterapeut ARHTE http://www.psynosis.ro
  4. 4. 4 Ce este psihoterapia? Atunci când aud cuvântul “psihoterapie”, mulţi oameni îşi imaginează un client întins pe o canapea, care vorbeşte despre copilăria sa unui terapeut care îl mai întreabă din când în când despre visele pe care le-a avut. Însă, dincolo de acest stereotip, psihoterapia modernă are atât de multe faţete, încât este foarte greu să generalizăm ce se întâmplă în fiecare cabinet. Supranumită şi “terapia prin intermediul cuvântului”, psihoterapia este o formă de intervenţie pentru depășirea obstacolelor de natură psihologică, realizată cu ajutorul comunicării între două persoane - al dialogului verbal şi nonverbal - în cadrul unei alianţe terapeutice. Ea este practicată în mod ştiinţific şi în spirit umanist. De la introducerea sa, la începutul secolului al XX-lea de către Sigmund Freud, ea a evoluat enorm, dezvoltându-şi şi perfecţionându-şi tehnicile în foarte multe direcţii - devenind astăzi, practic, o meserie de sine stătătoare. În majoritatea ţărilor din lumea vestică, un psihoterapeut poate fi la bază un psiholog, un medic psihiatru sau un asistent social - care a urmat o formare postuniversitară acreditată în domeniul psihoterapiei şi a trecut printr-un proces de atestare profesională. Cui se adresează ea? Psihoterapia se adresează în mare parte oamenilor normali şi sănătoşi, care traversează dificultăţi pe diferite planuri, dar și celor care suferă de boli fizice sau tulburări psihice. Ea se adresează celor care trec printr-o stare de disconfort sau au probleme în gestiunea vieţii lor psiho - emoţionale. Aceste aspecte pot viza gândurile, sentimentele/emoţiile sau comportamentele individului.
  5. 5. 5 Oamenii se adresează unui terapeut din motive foarte variate, însă o constantă este sentimentul de nemulţumire faţă de situaţia actuală într-o anumită arie a vieţii lor - şi dorinţa de a schimba această stare. Când ajunge cineva să treacă pragul unui cabinet de psihoterapie? O persoană ajunge să apeleze la psihoterapie atunci când se confruntă cu un conflict interior căruia simte că nu poate să-i facă faţă şi consideră că necesită o astfel de intervenţie. În unele cazuri, ea trăieşte momente de sensibilitate şi fragilitate psihică. În alte cazuri, oamenii vin la psihoterapeut pentru a-şi îmbunătăţi anumite arii ale vieţii, cum ar fi, de exemplu, relaţiile cu cei din jur, încrederea în sine, motivaţia sau performanţa sportivă. Prin urmare, terapia poate viza atât aspecte foarte specifice, cât şi altele mai generale şi mai vagi, cum ar fi, de exemplu, o afecţiune psihică (depresie, anxietate) sau un aspect care provoacă stres şi tulbură buna funcţionare a vieţii clientului. Motivele pentru care oamenii apelează la terapie pot include: • teamă, stres, anxietate, atacuri de panică, fobii, obsesii, compulsii • insomnie sau hipersomnie, coşmaruri recurente • depresie, senzaţia de “gol” sau de blocaj în viaţă • experienţe traumatice din trecut care încă mai au ecouri şi astăzi • dificultăţi de relaţionare în cuplu, familie sau în grupul social • timiditate, dificultăţi în comunicare • probleme de gestionare a furiei, agresivitate • simptome sau tulburări somatice cu origine psiho-emoţională • tulburări alimentare (anorexie, bulimie) ...şi foarte multe alte lucruri care ţin de vastul univers al psihicului uman.
  6. 6. 6 Practic, nu există două persoane identice - care să aibă aceeaşi structură de personalitate ori de caracter, aceeaşi istorie de viaţă sau exact aceeaşi problematică psihică. Astfel, paleta motivaţiilor cu care oamenii vin la terapie este foarte diversă - şi fiecare caz este tratat ca fiind unic: un univers ce trebuie descoperit şi înţeles. Ce poate să facă un psihoterapeut pentru tine? Psihoterapeutul facilitează, practic, un proces. El sau ea te poate ghida pe un parcurs de dezvoltare, de optimizare personală şi armonizare a vieţii intrapsihice, care să-ţi permită să te cunoşti mai bine şi să-ţi dezvolţi singur(ă) forţele cu care să faci faţă vieţii şi provocărilor ei. El sau ea nu va avea niciun interes să-ţi “dea sfaturi pe tavă”, să-ţi spună ce decizii să iei, sau să gestioneze situaţia în locul tău. Asta pentru că, după cum se spune, “cel mai bun expert într-o viaţă de om este acela care o trăieşte” - adică tu. Terapeutul te încurajează să adopţi o atitudine matură, realistă şi responsabilă faţă de orice problemă cu care te confrunţi. El îţi asigură confidenţialitatea, demnitatea şi independenţa şi este acolo pentru a servi interesele tale, fără a aştepta reciprocitate. Scopul suprem al terapiei de profunzime este obţinerea unui echilibru în toate aspectele vieţii, precum şi starea de bine a persoanei. Ce feluri de terapii există? În funcţie de numărul de persoane cărora i se adresează, terapia poate fi: individuală, terapie de cuplu, terapie sistemică de familie sau grup de dezvoltare personală. Nu doar adulţii, ci şi adolescenţii sau copiii pot beneficia de pe urma ei. Terapia de familie implică întregul ecosistem pentru a îmbunătăţi relaţiile şi comunicarea dintre membri.
  7. 7. 7 În funcţie de şcoala de gândire şi metodele folosite, putem enumera orientări precum: psihanaliza, terapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia Ericksoniană sau Gestalt-terapia, dar şi dramaterapia sau art-terapia. Fiecare dintre acestea se bazează pe un anumit model de intervenţie şi vizează anumite aspecte ale psihismului: dacă unii te vor întreba despre copilărie şi vise, alţii lucrează strict cu comportamente şi emoţii, pe când alţii sunt interesaţi de aspiraţiile tale, de percepţiile subiective asupra realităţii şi interpretările pe care le dai evenimentelor, sau, alteori, de relaţiile cu cei din jur. Majoritatea terapeuţilor din epoca modernă au o abordare eclectică, dar totodată integrativă, respectiv holistă, în sensul că sunt formaţi într-o anumită terapie de bază (reprezentând coloana vertebrală a practicii lor), dar integrează şi idei şi practici din alte curente terapeutice, în funcţie de caracterul şi personalitatea clientului cu care lucrează. Însă, dincolo de diferenţele tehnicilor utilizate, mai importantă decât toate acestea este relaţia terapeutică, pe care o vom explora în cele ce urmează...
  8. 8. 8 Relaţia Terapeutică Pentru a înţelege psihoterapia, trebuie să înţelegem ce înseamnă relaţia terapeutică - denumită adeseori şi alianţă terapeutică. Contrar miturilor care spun că psihoterapeuţii sunt doar “prieteni închiriaţi” sau “comercianţi de sfaturi” sau că ei se află acolo “doar ca să te asculte”, procesul terapiei este unul extrem de dinamic şi complex, cu implicaţii profunde pentru viaţa psihică a celui care beneficiază de ea. Relaţia terapeutică este o relaţie unică, diferită de toate celelalte tipuri de relaţii sociale - cum ar fi cea de amiciţie, de prietenie, camaraderie sau de alte tipuri existente în societate. Este o relaţie bazată pe încredere, “de la egal la egal” - care are loc de comun acord între terapeut şi client, şi nu poate fi regăsită nicăieri altundeva decât într-un cabinet de psihoterapie. Relaţia terapeutică are un singur scop - să creeze un cadru care să-i permită clientului să depăşească obstacolele vieţii și să-și activeze resursele latente. Terapeutul este prezent, fiind acolo pentru a-l asculta şi a-l ghida pe client prin proces: fără a-l judeca, oferindu-i o perspectivă neutră, care să-i poată permite să-şi înainteze pe drumul vieții depășind conflictele din viaţa emoţională şi psihică. El este, practic, un ghid.
  9. 9. 9 Terapeutul nu aşteaptă nimic de la client în afara onorariului pentru timpul său. El acţionează întotdeauna în favoarea şi în interesul clientului, având grijă să modeleze parcursul terapiei în funcţie de nevoile acestuia. Bineînţeles, asta nu înseamnă că terapia este întotdeauna un proces uşor şi plăcut - însă beneficiile sunt adeseori superioare efortului necesar pentru travaliul terapeutic - dacă este cazul de aşa ceva. La fel de important de ştiut este că terapeutul acţionează conform unui cod etic de principii, unei deontologii de exercitare a acestei profesii. Acest lucru îţi asigură în mod contractual o serie de drepturi şi de garanţii: cum ar fi garanţia confidenţialităţii şi dreptul la consimţământ informat. Dacă vrei să consulţi acest cod, îl poţi citi la: http://www.desprepsihoterapie.net/codul_etic Studiile au arătat că, în ciuda existenţei a numeroase “şcoli” şi orientări în psihoterapie, rezultatele lor erau similare - chiar dacă tehnicile variau de la una la cealaltă. Conform concluziilor lor, o bună parte din schimbare se produce datorită alianţei terapeutice - un cadru orientat către soluţie, care permite dezvoltarea de proprii strategii pentru a face faţă dificultăţilor. Însă, dincolo de terapeut, clientul este o componentă la fel de importantă a terapiei, având un aport egal la proces. Practic, el sau ea reprezintă “cealaltă jumătate a ecuaţiei”...
  10. 10. 10 Clientul are dreptul la confidenţialitate, la consimţământ informat în legătură cu procedeele şi tehnicile utilizate şi poate fi sigur că va primi un anumit nivel de empatie din partea terapeutului. Toleranţa şi empatia de care beneficiază sunt autentice tocmai pentru că terapeutul nu are vreun fel de interese ori pretenţii legate de felul cum clientul ar trebui să-şi trăiască viaţă - şi niciun motiv să evite să-i spună adevărul. Clientul beneficiază de o atitudine caldă, suportivă, de înţelegere şi acceptare din partea terapeutului. Astfel, se poate exprima liber - fără teama de a fi judecat, într-un mediu securizant, în care să poată face cunoştinţă inclusiv cu unele dintre lucrurile pe care ar fi reticent(ă) să le discute (în mod onest) cu cineva - ba poate chiar şi cu sine însuşi... Succesele terapeutice apar atunci când clientul este suficient de motivat şi responsabil pentru terapie, răbdător şi perseverent cu sine, capabil de introspecţie şi autoanaliză, dar şi creativ şi deschis la diverse opţiuni şi perspective, dispus să depună un anumit nivel de efort şi să se întâlnească şi cu aspecte mai puţin plăcute din viaţa sa... Altfel spus, este esenţial să poţi vorbi onest şi autentic despre ceea ce te supără şi să-ţi asumi responsabilitatea pentru rolul pe care-l joci în situaţiile cu care te confrunţi. Psihoterapie vs a discuta cu un prieten Dacă singurul scop este acela de “descărcare” sau o simplă nevoie de destăinuire, atunci, într-adevăr, o persoană care nu te judecă şi poate să te înţeleagă are şanse să-ţi fie de folos.
  11. 11. 11 De asemenea, dacă ceea ce doreşti sunt “sfaturi”, atunci cu siguranţă un prieten ar fi mai dispus să ţi le ofere - pentru că un terapeut, pur şi simplu, nu oferă sfaturi... Dacă situaţia prin care treci nu e aşa de lesne de gestionat şi simţi că ai nevoie de mai mult decât o simplă discuţie, atunci tehnicile terapiei şi alianţa terapeutică pot fi, într-adevăr, o variantă. Psihoterapeutul aduce în ecuaţie cunoştinţele sale despre natura şi funcţionarea psihicului uman, despre comportament şi gândire, şi despre relaţia conştient-subconştient. Acestea sunt aplicate într-un spirit de eficienţă pentru a ajunge la obiectivul terapeutic cât mai uşor posibil. Nu în ultimul rând, spre deosebire de un ascultător tipic, psihoterapeutul nu ascultă numai ceea ce spui, ci şi ceea ce nu spui - şi îţi îndreaptă atenţia nu doar înspre ceea ce vezi deja, ci şi spre ceea ce nu vezi încă... Psihoterapie vs medicamente În medicina psihiatrică există o paradigmă conform căreia depresia, de exemplu, este privită ca un “deficit de serotonină” la nivelul sistemului nervos. Astfel, o pastilă precum Prozac® sau Zoloft® vă poate fi prescrisă de către medic pentru a trata simptomele depresiei. Însă, dacă depresia are rădăcini şi în viaţa psihologică a individului, atunci pastilele au o singură limitare - ele nu oferă răspunsuri la întrebările vieţii - deci ne privează de ocazia de a creşte, a ne dezvolta şi a ne învăţa lecţiile care să ne permită să depășim situația care le-a generat. Acestea fiind spuse, există cazuri de depresie, anxietate sau alte tulburări care răspund numai la tratament farmacologic. Diferenţa este stabilită de la caz la caz.
  12. 12. 12 Un psihoterapeut vă poate îndruma către un medic psihiatru pentru o consultaţie şi eventual prescrierea acestor medicamente. Şi varianta reciprocă este valabilă: mulţi medici psihiatri recunosc depresiile psihogene şi pot recomanda psihoterapia ca pe o opţiune, adeseori auxiliară medicaţiei. Cazurile biologice pot fi create de deficite organice la nivelul glandelor endocrine,departicularităţiereditaresaumorfo-fiziologicealepersoanei, care îl determină să fie mai depresiv, mai anxios, mai irascibil, ş.a.m.d. În cazul psihozelor, se intervine aproape întotdeauna în paralel cu medicaţia, terapeuţii lucrând în tandem cu medicul psihiatru, care stabileşte dozele şi îngrijeşte pacientul în cadrul profesiei sale. În cazul tulburărilor psihogene care pot fi depăşite doar prin travaliu psihoterapeutic, niciun fel de medicaţie nu este administrată, iar tulburarea poate fi depăşită prin evoluţia clientului, prin maturizarea, unificarea şi armonizarea personalităţii acestuia. Mediculdumneavoastrăpsihiatrusauneurolog,precumşipsihoterapeutul vă pot oferi informaţii despre cea mai bună variantă de intervenţie. Apropo de meserii... Neurologul se ocupă cu leziuni, accidente şi tulburări la nivelul sistemului nervos şi al nervilor. El poate îngriji pacienţii în caz de paralizii, deficite senzoriale, tumori cerebrale, leziuni ale sistemului nervos, ş.a.m.d., oferindu-le medicaţie şi tratament prin radiaţii, electroterapie şi fizioterapie.
  13. 13. 13 Psihiatrul este tot medic, la fel ca neurologul. El se ocupă de tulburări psihotice cu tablou clinic precum schizofrenia, psihopatiile dar şi cu tulburări de personalitate (borderline, tulburarea bipolară) sau depresii neuro-psihice. Este vizitat de pacienţii care suferă de halucinaţii, idei fixe delirante sau depresii profunde, care nu răspund decât la anumite doze de medicaţie: antipsihotică, antidepresivă, anxiolitică etc. Psihoterapeutul se ocupă cu tulburări sau dificultăţi care apar la nivel emoţional sau la nivelul gândurilor ori comportamentelor - de regulă, toate trei. Nu prescrie medicamente, însă poate colabora cu un medic psihiatru într-o terapie complementară. Consilierul psihologicare o formare mai scurtă decât terapia, însă în arii similare. Poate fi consultat atunci când aveţi de luat o decizie importantă de viaţă sau întâmpinaţi mici dificultăţi în gestionarea relaţiilor cu ceilalţi. Consilierea psihologică este de durată mai scurtă şi vizează aspecte “de suprafaţă” ale psihicului.
  14. 14. 14 Cum se desfăşoară terapia - şi cât durează? În mod uzual, terapia se face în întâlniri săptămânale, a căror durată este de aproximativ o oră. Unii terapeuţi preferă să ţină întrevederea pentru 45 sau 50 de minute, pe când alţii pot depăşi uşor această marjă - însă reperul tipic al unei şedinţe este ora. Timpul consultaţiei psihoterapeutice este un timp alocat în întregime şi necondiţionat clientului. Întâlnirilesedesfăşoarăînacelaşiloc(lacabinet),înaceeaşiziasăptămânii şi la aceeaşi oră. Foarte rare sunt cazurile în care şedinţele se pot realiza la domiciliul clientului - de regulă când acesta este imobilizat la pat şi nu se poate deplasa. Numărul de şedinţe necesare variază, bineînţeles, de la caz la caz şi în funcţie de anumite variabile: disponibilitatea clientului şi implicarea personală, gradul de deschidere, integrarea terapiei în viaţa de zi cu zi, complexitatea tabloului clinic etc. Unele obiective punctuale pot răspunde la terapie după doar câteva şedinţe, pe când dacă se doreşte un travaliu mai profund de armonizare a personalităţii ori clientul preferă un parcurs de dezvoltare personală, terapia poate fi una pe termen mai lung. În orice caz, aşteptările clientului legate de terapie şi durata acesteia sunt discutate la prima şedinţă - când se stabilesc de comun acord şi obiectivele întâlnirilor şi natura acestora. În ce constau rezultatele unei psihoterapii? Obiectivele stabilite la începutul unei terapii sunt de cele mai multe ori observabile. Astfel, clientul ştie când a atins ceea ce şi-a propus şi poate decide să încheie terapia - sau să aleagă un nou aspect pe care vrea să-l
  15. 15. 15 lucreze... În cazul în care avem de-a face cu aşteptări nerealiste şi lucruri care nu pot fi schimbate (boli incurabile, schimbarea celor din jur în favoarea punctului nostru de vedere ş.a.m.d.) terapia ne poate ajuta să ne schim- băm perspectiva şi să integrăm acele aspecte. Cum îmi aleg un psihoterapeut? Există o vorbă, şi anume că “psihoterapeutul cel mai bun este acela care ți se potriveşte”. Criterii precum competenţa şi vechimea (experienţa) profesională sunt doi factori importanţi în alegerea unui terapeut. Însă şi mai important este ca terapia pe care o practică acesta săsepotriveascăcupersonalitatea dumneavoastră. Când găsiţi terapeutul potrivit, se poate crea o alianţă solidă şi puteţi face cele mai profunde şi de durată schimbări în viaţa dumneavoastră. Atunci când alegeţi un terapeut este esenţial să începeţi de undeva. Puteţi eventual să aveţi încredere în ce vă spune intuiţia. De fapt, mulţi oameni care nu iau decizia de a merge la terapie încă se mai confruntă cu vechile îndoieli, zvonuri şi nedumeriri: “oare sunt bolnav(ă)?”, “oare dacă merg la psiholog înseamnă că sunt un om slab şi nu îmi pot gestiona singur(ă) viaţa?”, “oare mă va ajuta?” etc. Psihoterapia este o călătorie, o explorare a propriei persoane, care te poate ajuta să evoluezi ca om. Care sunt beneficiile generale ale terapiei? În mod ideal, în urma unei psihoterapii de profunzime se poate ajunge la un nou grad de evoluţie, de maturitate şi de integrare a personalităţii. Oamenii care ştiu să se folosească de terapie pot observa schimbări :
  16. 16. 16 • devin mai relaxaţi în ceea ce fac, mai împăcaţi cu sine şi se îngrijorează mai puţin în viaţa cotidiană • au un grad de toleranţă la frustrare mai ridicat, care îi ajută să persevereze în ceea ce întreprind • sunt mai oneşti şi mai autentici în comunicare, având totodată grijă să nu atace sau să ofenseze oamenii fără motiv (comunicare asertivă) • au relaţii mai echilibrate, mai reale şi mai profunde cu cei apropiaţi • sunt mai capabili să vorbească despre ei şi să se auto-analizeze • acceptă mai uşor lucrurile pe care nu le pot schimba, au un grad de toleranţă faţă de diversitatea umană şi culturală • sunt mai liberi în exprimarea propriei personalităţi, relativ mai independenți de cultură şi pot găsi soluţii creative, diferite de ale celorlalţi • dobândesc o inteligenţă emoţională crescută şi îşi pot exprima sentimentele în mod nuanţat. Ce nu poate face psihoterapia? În primul rând, ea nu poate interveni acolo unde nu este solicitată în mod explicit de către client. Un om care vine “trimis” sau chiar “împins” de părinţi ori prietenă nu poate beneficia de terapie. Astfel, o intenţie de tipul “Vreau să-mi duc soţul la psiholog ca să se lase de băut” nu poate fi acceptată ca fiind terapeutică. De altfel, psihoterapia nu îşi propune ca scop să îi schimbe pe cei din jurul tău sau lumea în care trăieşti. Evident, ea nu are cum să intervină în ecosistemul tău - şi nici nu îşi propune. Terapia se face cu clientul.
  17. 17. 17 De asemenea, ea nu poate vindeca boli precum schizofrenia sau retardul mintal, precum nici bolile cu substrat organic. Nu în ultimul rând, ea nu are cum să-ţi schimbe personalitatea pe de-a întregul, ci lucrează mai degrabă cu ceea ce ai. Ce se întâmplă la prima şedinţă de psihoterapie? La prima şedinţă se discută ce anume l-a adus pe client la cabinet, se stabilesc obiective, aşteptări, precum şi direcţiile şi condiţiile terapiei. Clientul este informat cu privire la natura intervenţiilor şi procedeelor şi află ce îşi doreşte pentru a decide dacă vrea sau nu să urmeze psihoterapie. Procesul de explorare va continua probabil şi la şedinţele următoare, în care se clădeşte şi alianţa terapeutică şi se porneşte la drum... Unde aflu mai multe? Intră pe site-ul: http://www.DesprePsihoterapie.net Acolo,poţisăciteştiarticole,sătrimiţiîntrebărisausăîţifacioprogramare la cabinet. Sper că acest text ţi-a fost de ajutor. Îţi mulţumesc pentru lectură şi îţi urez mult succes pe drumul tău! Petre-Tudor BÎRLEA

×