Sf. Ignatie Briancianinov - De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu - Scrisori către mireni

1. SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV D" Ir intristarea ..1 rnlmtl la mdn$dierea lui Durn.raez,elr. Tr.d.r""r" Jin limta rrr"a J" AJrian Te.nesescu-Vlas Tiparita cu lirecuvaltarea Prea Sfintitului Parnrte Galactiou, Epircopul AL*.,,d,ie; e;'Ll.o'"'u",lu; I Ed;tura Cartea O*oJoxa Bucurepti

2. Redactor: Diana-Cristina Vlad Coperta: Mihaela Voicu Traducere dupi originalulin limba rusi: Sviatitel'Igrra- tii B ancianinov S obranie pisem, ed,. Pravilo Veri Moskva, 2009. @ Editura Sophi4 pentru prezenta editie Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RorrAniei IGNATIE BRIANCIANINOV sfAnt De la intdstarea inimii la rn6ngAierea lui Dumnezeu: scrisori cihe mireni / Sfantul Ignatie Briancianinov: trad. din limba rusi de Adrian Ttrnisescu-Vlas, - Bucuregti: Editura Sophia; Alexandlia: Cartea Otodoxd, 2012 ISBN 978-973-136-281-6; ISBN 978-606-529-185-0 I. Tinesescu-Vlat Adrian (trad.) 28 1. Despr" Jragosba Je aProaP"le Pi J..pt" t"Ltt J prieteniei f n fini insingurare, Pe malul Volgii mirefe I i-i u*it t"tc deseori de voi, minunati, bi- necuvantate pereche! $i voi vi afla$ pe un term de ape largi, pe tdrmul unei meri ce din cAnd in cAnd este lini9ti6, este limPede ca oglinda, in- se uneorL r5scotte de vifor, se acoPerd de valuri tulbu4 de spumi cerunte. Aga este via,ta noastri! in ea avem Parte cAnd de liniEte, cand de vifor, iar timpul trece, trece, cufundAndu-se nival- nic in hiul vegniciei. Fericit e acel coribier de Pe marea lumii care-gi indreaPti privirile des spre cer! El se ciliuzeqte dupd lumindtorii cereq$ nu se descuraieaz6 in furtuni gi in linigtea mdrii nu se increde, gtiind-o ingelitoare! Privirea cu care se vede cerul este credinta; prin ea zirim cerul duhormicesc: invi!5tura lui Hristos. Pe acest cer strelucesc Evanghelia ca soare, Vechiul Testa- ment ca luni, scrierile Sfin$lor Pdrinfi ca stele' Vi scriu din inim5, ve scriu ceea ce i s-a insuflat acesteia si vi scrie. lnima mea nutregte fale de voi aceeagi dulce simplitate ca a voastrd fa-

3. fi de mine. Asemenea legituri sunt o adevdra- ti comoard. Dragostea de aproapele este cea mai mare plicere, gi in aceste legituri ale mele prie_ tenegti md mAngAie cu deosebire faptul ci prici_ na lor este Dumnezeu. Dupi cuvAntul Scripturii, El este Cel ce lumineazi 9i sfinfeqte toate, El este izvorul a tot binele adevirat, a toati desfitarea adevirati" curatd. El mi pistreazi in amintirea voastri gi pe voi intr-a mea. El ne va da si inmul_ fm talantul prieteniei, pe care tot de la El l-am primit. Iati ce vi doresc: vd doresc ca la intrarea in vegnicie si ne invrednicim a ne infifiga Dom- nului in ceata slugilor bune gi credincioase, zi_ cAndu-I: ,,Tu ne-ai ddruit minunaful talant al prieteniei: i$ aducem prinos alt talant, p" "u." l.a- dobAndit cu ajutorul acestuia: talantul de mult pref al m6ntuirii." ) D.spt. tJ.oit J "vangLelic, care ne porunceste si lisarn toate ca si rno;tenirn toate. Evanghelia il lips"gte pe orn Je tot ce acesta stipineqte in ckP neJrePt. Sa ,r.. ,r" li"i- J.'qi J. "tlJ l.rt'.li. Prietenii sunt o Linecuvintare Jurnn"zeiasci 5 scriu din pustia insingurate unde, in sfArgit dupi drumuri indelungate, am aruns gi incep sX md tratez. Am incheiat cildto- ria cu mare trudi; de doui ori s-a intors la mine boala mea din Sankt-Petersbur& adici mi s-au tiiat picioarele. Acum transpirl putemic ai simt o anumite uqurare. Despre Mdnistirea Babaev- skii vi voi sPune cA imi place nesPus, in toate privinfele. Ce aer! Ce ape, ce ape cristaline de iz- vor! Ce crAnguri cu steiari cu stejari seculari! Ce poieni! Ce Volgd! Ce liniqte! Ce simplitatel Des- chid cartea unui autor ascetic, o citesc ai vXd cd aici pot indeplini sfaturile ei cu fapt4 in timp ce in Petersburg le pot indeplini doar cu inchipuirea gi cu dorinfa. Pe scurt, penku pribegia mea pimAnteascd, in aceastd clipX, nu mi-ag dori un adipost mai bun.

4. cu desfitare in inimi imi amintesc de prietenii mei din Sankt-Petersburg; imi amintesc de ei cu recunogtinfd, chemAnd asupra 1or binecuvAn- tarea dumnezeiascd. Prietenii mi i-a dat Dum- nezeu: arn primit aceastd risplati de la dreapta Lui atotsfante pentru gAndul lepidirii de sine, ciruia i-am urmat din zilele tinereEii mele. Deja experienla insigi md incredin{eazi de adevdrul evanghelic, ce poruncegte sA Peresim toate, ca si mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de ceea ce el stipAneqte in chip nedrept. Din limanul liry din pustia indepirtatd repet acelagi lucru pe care il spuneam din pustia apropiatd: ,,Nu vi lisaf furati de curgerea zgomotoasS, furfunoa- si, a lumii!" Fie urechile inirnilor voastre luAnd aminte glasul rugiciunii mele!.. Hristos si fie cu voi! 3. Binecuvlntare pentru cei nou-cnsitorifi. Dupi necazuri vin rnengfAieri, iar Jupi rningliieri vin necazuri, lucru care nasJe "r.Jirr1. ln Drr-trezeu ;i rnoartea {"1; J" lurn". Viafa pirnirrteasci este o caldtori" spre v"gnicie. in insingurarea mea, de pe pitoregtile maluri ale Volgdi mirele gi splendide, vi felicit cu prilejul izbutitei sivArqiri a lucrului inceput in familia voastr5, lucru care pentru o inimi pirinteasci este atat de imbucuritor gi atAt de greu in acelagi timp. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd adumbreas- ci nou-cisitorita pereche - binecuvAntare atAt de imbelgugati, incAt si o vedeli limpede, si vi mAngAiali 9i si dali pentru ea multumiti lui Dumnezeu. El le trimite necazuri celor pe care ii iubegte, iar in urma necazurilor trimite mAngA- ieri. Faptul ci mAngAierile iau locul necazurilot gi necazurile - locul mAngdierilor di nagtere credinlei in Dumnezeu qi mor$i fafi de lume. Lu- Andu-l pe om de mane, credinfa il agazi in fa- !a lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalld mai presus de lume: sub picioarele lui este intuneca-

5. tul haos al indoielii, al necredintei, al rdtdcirilo4, al filosofirilor ingAmfate gi totodatd departg la fel cum sub picioarele celui ce s-a urcat pe vArful unui munte inalt se afli no4 stAnci, pripdstii, cascade care vuiesc Ai saltd din stAnci in stAnci. Viafa pimAnteascd e o celitorie ce nu se in- trerupe nici micar o clipi. Mergem, mergem, 9i dinh-o dati se deschid por$le vegniciei, 9i ne pierdem in intinderea ei neinchipuiti, aga cum minunat grAiegte SfAntul Davi d: Strdin sunt eu pe pdmdnt, sd nu ascunzi ile la mine poruncile Tale (Ps. 11$ L9). Chiar aga: legea lui Hristos este ca un fir pe care, urmAnduJ, iegim din labirintul intune- cat al vietii pdmAntegti in vegnicia cea fericit5. Si fifi sinitogi qi si proptrgig! 4. Despre rehJarea ln necazuri ;i J""p.. f"pt J .t nici o virtute nn poate st s. tttuiascE fet; relJ"t. f n rnijlocul nopEii ad6nci gi intunecate rd- I suni trist 9i tiriginat shigitele caraulelor, rupAnd sfinEita ei tdcerel. Caraula este m6ngAiat gi imbdrbitat de glasul tovardgului siu; sufletul sdu e inrAurit binefdcEtor de gAndul, de simfd- mAnhrl cd cineva ii impdrtdgegte soarta. MAngAietor, imbucurtrtor e penku cregtin glasul fratelui siu in acest intuneric Ai aceasti um- bri a morfii in care sivArgim pribegia noastri pimAnteasci mergAnd spre cer. Ce vi voi spune din indepdrtata mea straji? Ce gAnd m6ngdietor vor purta spre dumneavoastri sunetele mele? Veli auzi ceea ce gi mie imi aduce un deosebit folos, vefl auzi cuvintele MAntuitorului, cu care El imbie spre cunogtinla spre zidirea, spre intiri- rea tuturor pribegilor PimAntului: intru rdhilarea ooastrd veti dobhndi sufletek ooastre (Lc. 21, 19). Ah! Trebuie sd ne amintim aceasti povate a M6nhritorului, trebuie si ne Snem de ea firi ince- l Este vorba de paznicii care pe atunci patrulau strezile noapte4 strigand h intervale regulate (n. tr.). 11

6. tare, aga flrm se tine orbul de ciliuz6, fiindcd necazurile ne dau unul altuia in primire ca din val in vaf ne vdnd unul altuia aqa cum un stipAn crud vinde un rob altui stapan, h fel de crud sau qi mai riu * iar cAnd sufletul gi trupul sunt deia subgate de suferinle cAnd devin slabe nimicnice ca pAnza de piianjen" ne ia in primire morm6ntul!.. Pentru a birui unele necazuri este nevoie de birbise pentru a ieqi din altele trebuie infelepciu- ne, pentru a scipa din altele se cuvine si ai smerenie - dar in toate necazurile, orice alte virhr$ ai ave4 trebuie neaperat ribdare. Nici o virtute nu poate si se alcituiasci firi ribdare; ca si rimAnd virhrte, virtutea are nevoie de ribdare. Cine se clatini in virtute cine nu va ribda ir ea pAni la sfAr- git, qi-o pierde. Domnul a zis despre cei ce cauti si fie pe placul Lui cd ei fac roadi intru ribdare (v. Lc. 8, 15), a poruncit si ne dobAndim sufletul intru ribdare (v. Lc. 21, 19), a vestit ci se va mAntui doar cel ce va ribda pAni la sfArgit (v. Mt'2413). Iati rdspunsul pe care il dau din insingurarea mea la chemarea dumneavoastrd! Fie ca el si pitrundd in cimara liuntrici a inimii voastre, sd rdsune in ea, si reverse in ea mAngAiere lini - m6ngAierea pe care o dau cuvAntul ceresc ai nidejdea cereasci. Acesta este glasul celui ce strigi in pustie celui ce tace in pustie!.. $i iardqi md cu- fund in ticerea-mi, in depdrtarea-mi, in obscuri- tatea-mi intunecati, inspirati ca noaptea adAn- ci. Aga tace caraula dupd ce gi-a tdrdginat la so- roc strigdtul melancolic! Hristos si fie cu voi! 12 13 5. Desprc accea ci in irnpirifit lrri Drrrnt .z.rr tt. J,,". f;"li" creJinfei gi Jespr. reLJare crisoarea dumneavoastri mi-a plicut rnulq faptele dufirneavoastr5, pe care le-a insuflat dragostea de aproapele, mi-au plicut mulg sfatul dumneavoastri mi-a plicut mult qi-l indeplinesc. in fine, dumneavoastrd ingivd mi-a$ pldcut mulg in scrisoarea pe care mi-afi trimis-o sunteli atAt de impicat atAt de linigtit! Nu-mi place ca cei ce pribegesc pe acest pimint si fie nechibzuit de veseli: lucrul acesta nu li se potrivegte pribegilor, surghiuni$lor, pe care ii agteaptd moartea, judecata, vegnicia de doui feluri - fericiti sau amamic6. imi place ca ei sd fie linigti$: linigtea e un semn cA pribeagul are nidejdea cea binecuvAntati in inimi. Triiesc in insingurare gi mi tratez; efectul me- dicamentelor este salvator, dar totodati puternic, aga incAt zac Ia pat zile intregi. De la fereas- tra mea am o vedere minunati spre Volga, pe care o laud, dar la care mi uit rar, rar, in treacit. Dupi cum mi gtiu din copil5rie, simlurile mele trupeqti nu erau receptive, lumea materiald

7. nu me inraurea decat slab prin ele. Nu am fost curios, am fost rece fafi de toate, dar niciodatd n-am putut sd privesc cu nepisare un om! Sunt ficut si iubesc sufletele omenegti, si admir sufletele omenegti! De aceea qi ele - ca nigte ingeri minunafi - se infiSgeazi privirilor inimii mele atAt de incAntdtor, atAt de mAngAietor! Iati o pri- veliqte, iatd un tablou la care mi tot uit gi nu mi pot setura. $i ce ciudat! Fa!4 silueta trisiturile le uit indati, de suflet imi amintesc. Multe suflete, suflete minunate, sunt in tabloul meu, pe care l-a zugrivit dragostea, pe care aducerea-aminte credincioasd il pistreazi intreg gi in culori vii. insingurarea face gi mai limpezi, gi mai vii aceste culori. in tabloul meu vi aflali gi dumneavoas- tr5. Vi privesc deseori, 9i sufletul meu vi doregte tot binele. Ce insemnltate are daci suntem imbricaS in haine luxoase sau intr-un strai simplu? Si ne sivArgim pribegia pimAnteascd purtAnd fd- clia credinfei drepte, credinfei vii. Aceastl ficlie ne va aduce in vegnica Impdr5$e a lui Dumne- zew in fala intririi cdreia sunt lepddate deopo- trivi qi zdrenfele, gi imbricdmintea luxoasi. Fa- !d de luminoasa haini duhovniceasci, nici cea mai luxoasi imbrdciminte nu este altceva decAt o zdreanfi disprepit5. intru rdbdarea aoastrd veli dobindi sufletele ooastre (Lc. 21., 19), li s-a spus celor ce pribegesc pe acest pim6nt, deoarece calea noastrd e strAmti 't-4 9i necijiti iar noi suntem slabi. PuterenluiDum- nezer intru neputinld se desfuhrgegte (lI Col 12, 9), ne invafd iardqi, dAndu-ne mAngAiere, Scriptu- ra. ii mulEumesc fratelui durnneavoastri pentru rAndurile pe care le-a addugat! Daci scrisoarea mea ar avea ochi, le-ag fi poruncit si-l priveas- ci !int5" vreme indelungatd gi cu atAta prietenie, incAt acest pitimitor necontenit, fdri si vrea, ar fi zAmbit. Hristos si fie cu dumneavoastri!

8. 6. Despre pd2irea Je intuneric 9i Jc picat. D,ospr" in{ricog;toarea JuJecati unteti la Paris! Valurile mlrii vie$i ne-au despdrfit. Eu hildduiesc pe malul insin- gurat al Volgdi, dumneavoastrd afi fost aruncat in Paris, capitala modei, capitala lumii civiliza- te gi, s-ar putea spune/ capitala intunericului qi a picatului. in capitala intunericului Si a pdcatului sd vi pdzi$ de intunecare, si vi piziti de pdcat! Unde este mai mare primejdi4 acolo este nevoie de mai multi bigare de seami. Daci imprejuririle vd silesc sd vi aflali intr-un orag unde bAntu- ie ciuma sau alti boal5 molipsitoare, trebuie si vi striduili si vi terminali cAt mai repede trebu- rile de acolo 9i si plecati cAt mai repede. Cu atAt mai mult trebuie sd procedali astfel intr-un orag care este capitala picatului. Cine gtie daci pdcatul cel preardu nu vi va face vreo rani? Cine gtie ce rani vi va face? El poate pricinui gi o rani de moarte, cu neputinld de vindecat. intoarceli-vi mai repede, incheindu-vi treaba de acolo! Aici vi agteapti o sarcini insemnatd. Sunteli dator si vi ocupa! cu atenfe de sufletul 76 dumneavoastri. Nu{ irosif, fiindci lucrul acesta e cu putinte, gi cAt de mulli sunt cei ce il fac! Sd vi amintigi ci 9i dumneavoastri ave$ a iegi din aceasti viafd pe uqa mormAntului, a vi in- fitiga inaintea.Domnului spre judecati - spre o judecatl care este infricogltoare qi pentru sfin$i Lui, gi pentru cei ce gi-au petrecut intreaga viafi fdc6ndu-I placul. Acolo vor fi judecate nu doar pdcatele, ci 9i dreptifle oamenilor; acolo multe drepti{i ale lor vor fi osAndite de Dreptatea cea intru totul desivArgiti. Despre lucml aceasta a dat mirturie insugi MAntuitorul. De nu oa prisosi dreptatea ooastrd, a zis El, mai mult decht dreptatea cdrturarilor gi a fariseitor, nu veti intra in tmpdrdfia cerurilor (Mt. t 20). O daci Milostivul Domn mi-ar da sd md bucur de mAnfuirea dumneavoastri gi a mea in veacul acesta gi in cela ce va si fie!

9. 7. D. ce n. scape ganJJ la moarte qi vegnicie. Despre ispita Ji., ,rril:t" qi Jin inirnn 9i Jespre priwe gherea Juhovtticeasci u bine vd sivArgifi Pribegia Pimanteas- cd? in vremea acestei pribegii, omului i se intAmpld si se uite cu nesa! la lucrurile care se infiliqeazd privirilor, Si atunci i se pare ce mer- sul lui citre vegnicie s-a oPrit. Aceasta este o ilu- zie a ochilor sufletului. Mergem tot timpul 9i nu ne oprim nici micar o clipd. Pentru ca cel pri- beag pe acest pdmAnt se nu se riticeascd in calea-i grea i se cAnti o cAntare duho'"rriceasci. Ia- ti cuprinsul ei: voia lui Dumnezeq preasfintele Lui porunci. Chntate erau de mine indreptdrile Tale in locul pribegiei mele (Ps. 1L8, 54), a zis de Dum- nezeu insuflatul David. Pe aici, cAnd cineva se ritdcegte in pidure, in satele vecine se trage clopotul la bisericS, 9i cel ritdcit iese din pidurea intunecoasi lu6ndu-se dupd sunetul clopotului. Or, un orag mare, cu locuitori mul$, are o anumitd aseminare cu un codru: in el, la fel ca in codru, poli si te rit5cegti... Fie ca glasul meu, ieqit din insingurarea mea sd se asemene bineficdtorului sunet al clopofu- lui bisericesc! intotdeauna a rdsunat in sufletul dumneavoastrd, intotdeauna a gisit in el adipost. $i acum si-l audd sufletul dumneavoastri, iar auzindu-l si se umple de mdngAiere adevi- ratd! Cred ci omul nu poate afla mAngAiere adevirati decAt in aducerea-aminte de Dumnezeu. Adusu-ni-am aminte ile Dumnezeu, zice SfAntul David, gi m-am aeselit (Ps.76, 3). CAt de sigur este faptul ci tof trebuie sd mu- rim! Ce este viafa aceasta fa!5 de vegnicie? O clipi care nu inseamni nimic! Nici unul dintre oameni nu a rdmas nemuritor pe pim6nt, dar noi triim de parcd am fi firi moarte; gAndul la moarte gi vegnicie ne scapd, ne devine cu desi- vArgire striin. Aceasta este o mirturie limpede a fapfului ci neamul omenesc se afli ir starea de cddere; sufletele noastre sunt tinute in legituri- le unui anumit intuneric, unor lanfuri nedezle- gate ale amigirii de sine, prin care lumea gi timpul ne fin in robie gi in subjugare. Este nevoie de sfort,iri, de sforfdri neincetatg de luptl cu noi inging ca si scipim din prdpastia cea curnpli- td gi infunecatd; este nevoie de ribdare pentru a indura cu mirime de suflet toate nevdzutele furtuni sufleteqti. Ispita din minte 9i din inimi este mai de temut decAt toate ispitele din afari. Nimeni nu este atdt de primejdios pentru noi ca noi inqine. Priaegheali gi ztd rugafi, a zis Domnul, ca sd nu intrali in ispitd (ML26, 41). Omul poa- 19

10. te priveghea asupra sa numai in lumina Noului Testament. Lumina in care se sdvArgegte prive- gherea duhovniceasce se revarsi gi din scrierile Sfinlilor Pirin$. Dumnezeiasca Scripturd gi Pi- rinfii ne amintesc fird incetare de Dumnezeu, de binefacerile Lui, de menirea noastrd, de viitorul cel vegnic fericit qi de cel vegnic nefericit, dau in vileag viclenia lumii, cursele ei, aratd mijloacele prin care putem scipa de aceste curse gi intra in limanul mAntuirii. Rnm6nef slujitor al lui Dumnezeu tr aceastd scurtd vreme a viefii pdmAntegti, 9i ve$ mogteni o vegnicie plini de bucurii gi de necurma- ti desfitare duhovniceascA!.. Nu vd descuraja$ din pricina poticnirilor: nepic;tuirea desivArgi- ti este un vis cu neputinfi de implinit! Poticniri- le sunt firegti pentru tof oamenii, cirora, tocmai din pricina acestei incfneri a lor spre cdderi, li s-a poruncit intru rdbdarea ooastrd ad ueli dobdndi sufletele aoastre; cel ce ua rdbda phnd in sfhrgit, acela se zta mintui. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd odihneasci asupra dumneavoastri! 8. Cea mai inJta {ericirc Je pe pimant cste a-L cunoaste pe Dumnezeu. Despre unirea prin ru€ficiune gi lnnoirea JuLovniceas ci nul trecut, in ziua de 14 octombrie, eram in casa dumneavoastri gi slujeam dumnezeiasca Liturghie impreuni cu fra$i mei in pa- raclis. Luali parte la slujbd, impreuni cu binecu- vdntatele dumneavoastri fiice, cu binecuv6nta- tele dumneavoastri urmage. ln rugdciune eram unif, cu to$i. Aceastd unire este mai presus de senzaliile pdmAntegti; in ea'e ceva ceresc; in ea e o pregustare a vieSi ce va si fie, ir care pe oameni ii va uni duhul. Aici, pe pdmAnt, ii unegte cel mai mult pdmAntul -,,pnmAnt'' numesc trupul gi sAngele nostru, cdci aga le-a numit Dum- nezel* pdmint egti, i-a zis El omului cdzul gi in pdmhnt oei merge (Fac. 3, 19). Dupi Liturghie am avut adevirata plicere, veniti din inimi" de a vd felicita cu prilejul zilei dumneavoastri de nume, de a vi ura toate bunete$le cu care Milostivul Domn il inzes- treazd in timp gi in vegnicie pe omul pldcut Lui 9i iubit de El. Acum, din pustia mea indepdrta-

11. ti, vin la dumneavoastri cu gAnduf cu amintirea, cu inima - in fine, cu rAndurile acestea. Vi felicit cu prilejul zilei dumneavoastri de nume, vi felicit cu aceeagi plicere duhovniceasci, plin de aceleagi dorinfe sincere qi bune fali de dumneavoastrS. Domnul si vi binecuvAnte- ze! innoiascd-se ca ale r:ulturului tinerelile talel lar omul se innoiegte, intineregte de pe urma bunei credinfe. Dacd e si facem o comparalie intre via- !a omeneasci gi vegnicie, toli suntem la fel de tineri qi toti suntem la fel de betrani. Mie imi apare in floarea gi frumuselea tinerefiI" cu adevdrat viu, numai cel binecredincios. Acesta ris- pAndegte mireasma duhovniceasci a nemuririi; se simte ci in el triiegte Dumnezeu, dAnd viafi sufletului. Asffef pentru toli sufletul se simte limpede in lucrurile trupului, pe care el il folo- segte ca pe o unealti; se simte gi lipsa sufletului, pe care o vdd toli in nemigcarea qi in putoarea trupului fird via1d. Cu adeviratS, adAnci, duhovniceascd mAngi- iere am fost martor al felului cum inima dumneavoastri a inviat pentru Dumnezeu; am fost martor al acestei preapldcute priveligti qi am dat mullumitd lui Dumnezeu. Nu este pe pdmAnt fericire mai presus decAt a-L cunoagte Pe Dumne- zeu gi a te lipi de El din tot sufletul. Aceastd unire e de acum gi pAni in veac! Aceasti unire este condilia fericirii adevirate, fericirii vegnice, a cd- rei pregustare incepe deja aici, pe pim6nt. Oricum mi-ag aminti despre dumneavoastrtr, totdeauna imi vine in minte stihul Psalmistului: innoi-se-aor ca ale aulturului tinerelile tale (Ps.102, 5), 9i inima mea il trimite spre dumneavoastri pe aripile uririi calde! Dupi cum vedefi, scrisoarea mea nu este deloc ceremonioasi; tot ce am scris pomegte din inimi. Nu vd osteni$ si rispundefi la ea: am de la dumneavoastri o scrisoare pe care o citesc Ai recitesc mereu cu innoiti desfdtare duhovniceascd, dAndu-I mullumiti lui Dumnezeu. Aceasti scrisoare este sufletul dumneavoastr5; a plicut inaintea lui Dumnezeu ca el si fie deschis pentru mine spre folosul obqtesc: al meu gi al dumneavoastrd. Cel ce rostegte cuvdnful lui Dumnezeu gi cel ce asculti cuvAntul lui Dumnezeu se fo- losesc impreund, gi folosul il aduce Dumnezeu. Aici, pe pimAnt, in valea necazurilor gi a pl6n- gerii, El ii unegte pe oameni intru unire de cuget cu atotsfAntul, atotputernicul Siu cuv6nt. Dupd incheierea pribegiei pim6ntegti, El ii siligluieg- te pe cei ce au unire de cuget in casa cea vegnicd, unde nu amutegte niciodati priznuirea duhovniceasci. Fie ca El si ne ddruiascd aici unirea de cuget gi de suflet cea plicuti Lui, ca pe o chezi- gie, iar dincolo - in cet in vegnicie - si ne diruiasci fericirea cea negrdit{ ca implinire a chezi- giei...! Ce gAnd mi-a venit acum! Nu il voi ascun- de! Dar-ar Milostivul Domn si vi vid impreund cu tofi copiii 9i nepo$i dumneavoaskd intr-un 23

12. locag vegnic, plin de lumini gi bucurie, plin de slavoslovire a lui Dumnezeu, aSa cum v-am vdzut pe tof anul tecu! pe 14 octombrie, aduna$ in sfAnta Lui bisericd. A[i ficut in casd adipost pentru Dumnezeu: facefi gi in sufletul dumneavoastrd; El vi va intocmi casi, locag de mare cu- viinli in sfAnta Sa cetate, in Ierusalimul ceresc: o va face, intrucAt a figlduit ci va rdspldti fiecdru- ia dupd faptele sale. 9. Despre "L.rrr"t". Jurnnezeiasci. Desprc pociinfa cuveniti rni".rrilo. Despre arnigfirea Je sin" gi J"spre lucrarea ln noi a lurnii Jrrhtr"ilo. qi a lurnii rnateriale u ajutorul lui Dumnezeu, rispund la scrisoarea dumneavoastr A. Zis-a Dorn- nul: Nimeni nu poate sd aind la Mine de nu-l oa trage Tatdl, Care M-a trimis (ln 6, M). Agadar, cu toate cd unealta chemirii este un om, insd chemarea este dumnezeiasci; Dumnezeu este Cel ce cheami. Sim{ind aceaste chemare, care vi s-a fdcut auziti dupi ce ati stribetut deja o cale indelungatd in pribegia pimAnteasci, si nu vd in- vArtoga$ inima - iar aceasta se invArtogeazd prin ingeliciunea pdcatului, precum a spus SfAntul Apostol Pavel. Luali seama, ftafilor, zice el sd nu fie cumva in oreunul din aoi o inimd aicleand a ne- qedinte| ca sd ad depdrteze de la Dumnezeul Cel aiu (Ew.3,L3,12). Nu v-ag sf5fui si intra! in cercetarea ami- nunfti gi de. subtirime a picatelor qi insugirilor dumneavoastrd picitoase. Adunatile pe toate in vasul cel unul al pociinlei gi aruncafi-le in

13. adAncul milostivirii lui Dumnezeu. Cercetarea de subSrime a picatelor proprii nu i se potriveqte omului care duce viali mireneasci: ea nu va face decAt s5-1 arunce in descurajare, nedumerire gi tulburare. Dumnezeu ne gtie pdcatele, 9i, daci vom alerga la El mereu pociindu-ne, va timidui treptat insigi picitogenia noastri, adicd deprin- derile, insugirile picitoase ale inimii. Picatele sdvArgite prin cuvAnt, prin fapti, prin invoirea gAndurilor, trebuie spuse la spovedanie pirinte- lui duhovnicesc, insi de cercetarea in sublirime ainsugirilor plcitoase, repet, mireanul nu trebuie si se aPuce: aceasta este o capcani intinsd de cel ce ne vAneazd sufletele. Ea Poate fi recunos- cutd dupi tulburarea gi descurajarea pe care le naEte in noi, chiar dacd pe din afari este imbrd- cati cu chipul plicut al binelui. De acest vil negru este nevoie pentru monahi, ca si ascundi de ei razele harului care le lumineazi min$le 9i ini- mile; de acest vil negru este nevoie pentru mo- nahii deja sporili, pe care vederea propriei pdcd- togenii nu Poate sd nu ii duci la deznddijduire, ci ii duce doar la smerenie. Aga purta oarecAnd un vdl pe fala sa strdlucitoare de Dumnezeu vi- zitorul Moisi. Trebuie si recunoagtem - qi aceasti recunoap- tere va fi cu totul indreptifitd - cd noi tofi, oamenii, ne gisim mai mult sau mai pu$n in amigire de sine, suntem cu to$i inqelati, purtim cu tolii ingelarea in noi. Aceasta este o urmare a ciderii 26 noastre, care s-a sivirqit prin primirea minciunii drept adevir; aga cidem intotdeauna 9i acum. De asta suntem atAt de schimbitori! Dimineafa sunt intr-un fiel" la prAnz - alffel, dupd-amiaza gi mai altfef 9i aga mai departe. Lumea duhu- rilor lucreazd prin gAnduri gi prin simfimintele inimii; lumea materiali lucreazi prin simlurile trupeqti. AmAndoui ne momesc si gustim din fructul oprit. Simlurilor trupegti - vizului, auzu- lui, pipditului - acest fruct le pare minuna! gAn- dul - cuvAntul unei fiinfe nevizute - indeamnl mereu: ,,Gusti, cunoagte!" El momegte prin cu- riozitate, aldfi prin slava degarti. in sufletul nostru rdsund glasul amdgitorului, glasul pe care l-au auzit pentru prima dati protopirinSi nog- tri in Rai; risuni glasul: aeli fi ca nigte dumnezei! Risuni gi smintegte; smintegte gi ucide. Tocmai de aceea li s-a dat oamenilor o virfute noui - smerenia; le-a fost dati o noud lucrare liuntrici - pociinfa. At6t lucrarea, cAt qi virtutea sunt cu adevirat neobiqnuite! Ele sunt cu totul potri',rni- ce lucrurilor prin care am c5zut. Prin pociinti e omorAti pierzitoarea inrAurire a simfurilor trupegti, iar prin smerenie e nimiciti semeafa cuge- tare, slava degarti, trufia vielii: pe scurt, tot ce il scoate din min$ pe om. Ce este de ficut? - veli intreba. Nu trebuie si vi tulburaf de schimbirile care se intAmpli ca de ceva neobignui! nu trebuie sA vd apucati de cercetarea in subfrime a picatelor, ci si vi du-

14. ce$ viata in pociinli statomicd, socotindu-vd picdtos 'in toate privinlele 9i crezAnd cd Milos- tivul Domn il va primi in bralele milostivirii Sa- le in sanul mantuirii, pe oricine igi recunoagte picdtogenia. Nu am in vedere aici picatele de -moarte: pociinla pentru acestea este primiti de Dumnezeu doar aturrci cAnd omul se lasi de ele. indeletnicirile de pe lAngd casi qi gospo- dirie sunt foarte folositoare: indepdrteazd staful degeaba gi-i uqureazi minfii rizboiul ei nevizut' CAird omul sti degeaba, rizboiul ajunge o luptd crAnceni, care este ingdduiti doar celui silit de imprejurdri sau adus de Dumnezeu la ea' Buna chibzuinli cere si nu iegim la o luptd mai presus de puterile noastre, ci, dimpotrivX, sd ne-o uEurirn pe cAt ne sti in puteri. Credeli in Atot- puternicul Dumnezeu, nndniduili in H treif cu rabdut" qi cu statornicie, triiti in simplitate, in pociin!5 qi in smerenie, incredintati-vd voii lui br^^"r"t; cAnd se va intAmpla sd vi abateli de la calea dreapti intoarce!-vi din nou pe ea, 9i vi veli mantui. 10. Dcspre nestatornicia fericirii p irnintegti. Despre plrrtirea pc rnarea wiefi.i. Despre pregiitirea pentru vepnicie ;i Jespre menirea ornului T n aducerea mea aminte e incd vie ultima I oard cAnd ati venit in Pustia Sfantului Ser- ghiel. V-am vdzut acolo intr-o vreme cAnd slava pdmAnteasci, atAt de nestatomici 9i de schimbS- toare, vi zdmbea. Acum mi-a$ pirut mult mai mdre! mi-afi flcut o impresie adAnci. ResPect toate virtulile, tnsd nici una nu-mi stameqte atat respect ca indurarea cu mirime de suflet a ne- statomiciei fericirii pXmAntegti. Pe cAmpul de lupti, omul ajunge deseori erou pentru ci fier- be in el sAngele; in risturnirile neagteptate ale viefii poli fi erou doar daci ai mdre$e in suflet. Pirisind arena gloriei militare, b5rbatul viteaz fiuregte plug din sabia sa de o!el, spaima vrli magilor patriei, qi orice cetilean adevirat - iar in urma acestuia istoria gi urmagii - privegte cu respect la plugul acela: el intri in numdrul gi in 1 Este vorba de mlndstirea de lAngi Sankt-Petersburg unde SfAntul Ignatie a fost o vreme intii-stdtdtor (n. tr.).

15. rAndul monumentelor mirefe. Dispre! 9i nemul- pmire igi atrag distinc$ile care acoperi pieptul unui nemernic: Pe eL fiecare distinclie este un monument al inhigii, al josniciei, al lenei. Spu- ne!i-mi, ce dacd Grigka Otrepiev a avut Pe caP coroana Monomahuluil? Ce renume are acesta? Renumele de om riu, neruginat, lipsit de conqtiin!d, care nu s-a dat in Hturi de la nici un fel de firidelegi, renume nedespir$t de blesteme' Si ne izbdveascd Dumnezeu pe toli de acest renume! $i cA$ uzurpatori nu sunt pe lumea asta..' Dupi ce mi-am luat rimas bun de la dumneavoastre, m-am imboLnivit 9i mai tare. Viz6nd ci nu mai am puteri nici si mX lupt cu boala, care se intelise peste mdsuri, nici si md lupt cu imprejuririle, am vrut si pdrdsesc Pentru totdeauna Petersburgul gi indatoririle agitate. Nu tuturor le este dat si fie frunze, flori, fructe in pomul statului; trebuie sd fie cineva care, ca o ridScind, si-i aduci acestuia viali 9i putere prin indelebri- ciri negtiute, line, de un folos vital, de o necesita- te vitali. Socot ci una dintre aceste indeletriciri este intdrirea aproapelui in credinla Ei moralita- tea cregtind. Aceastd indeletnicire pagnicd 9i mo- desti prin viul grai gi prin condei mi-a luat intotdeauna o parte insemnati a timpului, iar la cAt l Pentm congtiinJa rusa, Grigorie (Grigka) Otrepiev este unul din prototiPurile uzurpatorului. Coroana atribuitd de tradilie lui Vladimir Monomah, rnarele cneaz al Kievu- lui, era purtati de larii ruqi in ziua incoronirii (n. h.). sunt de bolnav acum, mi l-ar lua pe tot. Nu s-a implinit precum am dorit, n-a iegit crrm am pre- supus; presupuneam ci o si fiu scos la pensie, pentru ci mul$ imi sprijineau cererea. Mi s-a dat insi un concediu temporar, pe care si-l petrec in Ministirea Babaevskii ca si mi odihnesc qi si md tratez. Acolo mi aflu acum. inchis in chilia mea fdrd a iegi niciieri, mi lupt cu boala care a pdtruns ad6nc in midularele mele gi di nagtere in ele unei epuiziri nervoase, care mi Sne in cea mai mare parte la pat. Viitorul meu e necunos- cut... $i am renuntat sd rnd mai frimAnt pentru eM-am zis Atotputemicului Dumnezeu: ,,Fi ce vrei cu zidirea Ta. Cred in cuvAntul Tdu ci nici un fir de pir din capul meu nu va cidea fdrd in- cuviinfarea Ta!" ,,Suflete al meu! Plutegte firi cutremur pe valurile mirii viefii, firi si ai incredere in senin 9i fdri si te sperii de vifor. Nu te gAndi la ziua de mAine, nu te obosi cu nici un fel de presupu- neri, cu nici un fel de inchipuiri, nu-S irosi cu ele timpul gi puterile. Ajunge zilei rdutatea ei (Mt. 6, 34), a zis Dumnezeul tiu. SI crezi!.. Si plutegti, sd gonegti pe valuri!.. Viafa pimAnteascd e am5- gire. Nici nu i$ vei da seama c6nd a apirut inaintea ta limanul mormAntului. Acolo unde este credinld nu e nici intristare, nici temere; acolo este birbiSe 9i tdrie de nimic biruitd." Iati cugetirile celui istovit, cugetdri de pe pa- tul bolii, cugetiri din pustie! 31

16. in anii tinereSi sale, omul se indeletnicegte cu dobAndirea cunoqtinlelor care ii trebuie pentru a-gi l5rgi pe cdt este cu putinfi' sfera de acliune-in lumea i ate.lald, in care el joaci un rol activ' Din- tre acestea fac parte feluritele limbi striine' arte- le frumoase, gtiinlele matematice, istorice - toate qi filosofia. CAnd incepe si' se apropie insi de bitrAnege, cAnd se apropie vremea cAnd trebuie sd cadi coaja gi si rim6nd fructul pe care aceasta il acoperea (,,coaiir" numesc truPul, iat "lntc{' - sufletut;, cAnd se pregitegte si intre pe tdrA- mul nemisurat al vegniciei, al duhului, obiect al cercetirii lui devine nu materia schimbdtoare' sortiti sfArgitului 9i distrugerii, ci duhul ddinu- itoa nesfAriit. Ce conteazd ci suni aga sau altfel cuvAntul, de vreme ce toate sunetele vor pieri! Ce insemndtate are care este misur& de weme ce aveirr a ne intAlni cu nemisuratul! Ce insemnitate are un gAnd meschin sau altul, de vreme ce mintea se Pregeteqte si pdrdseascd mullimea gAndurilor, sl treace la vederea 9i ticerea mai ir"r,r, d" gAnduri, cirora le di naqtere nemir- gioirea tui-Oumnezeu in fiinlele mirginite de ie lAngn El! Studierea duhului ii di omului un .uru.t"-. statomic, corespunzitor veqniciei' Ori- zontul lui se l5rgeqte, privirile lui bat dincolo de hotarele materiei gi ale timpului, de unde aduc tirie nepimAnteasci. Primiti sfatul meu sincer: indeletnicif-vi cu citirea in adAncime a tuturor lucririlor SfAntului Ioan Gurd de Aur' AtAta timp 32 cAt soarta nu v-a scos iardqi in arena slujirii patriei, indeletnicili-vi in voie cu educarea duhului dumneavoastri in sensul limpezirii concepfi- ilor lui. Vi-l propun pe acel scriitor bisericesc care, prin neobiqnuita curdfe, limpezime, Putere a invifiturii cregtine il inalld pe cititor mai presus de tot ce e pimAntesc; acest I'ultur duho'"nicesc zboard mai sus de nori, 9i de acolo ii arati uce- nicului sdu pnmAntul. Cred cd pentru un om de stat este un foarte mare cAgtig a privi pdmAntul de la o asemenea inilgime; nu mai zic ce cAgtig este acesta pentru cregtin, pentru omul ce are a mogteni vegnicia. Limpezimea in concepfile re- ligioase gi morale este neobignuit de prefioasS; lipsa de limpezime este un mare neaiuns, care se risfrAnge asuPra tuturor acliunilor omului printr-o lipsi de temeinicie. Soarta v-a cercetat cu lo' viturile sale; ea a zis'. ,,Pe cine iubesc, il bat 9i il pedepsesc." Cdlifi-vi sub loviturile acestea, Pre- ficAndu-vd in olel tare; deveni{i o comoari ne- preluitd pentru cei care vi inconjoari 9i care vi vor inconjura de acum inainte. Cine gtie menirea omului? Ea este scrisd in cirSle pecetluite ale Proniei. Cincina$i piriseau sabia pentru plug apoi lisau plugul pentru sabie... VX sPune asta un om care gi-a petrecut in necazuri toatd viata, care e plin de rXni, 9i se bucurd de ele, 9i mulfu- megte pentru ele lui Dumnezeu. Stindardul crucii se desfdgoard deasupra scrisorii mele: cuvAn- tul meu iese intotdeauna de sub acest stindard!

17. CuvAntul meu este qi vestire de pace, qi procla- mafie de rdzboi; el cheamd la viteiie, la biruinfi, la cucerirea lumii oastea Israelului de taini: gAn- durile gi simfimintele cregtinului. Gisesc de prisos si vd rog si mi pistrafi in amintire: ali dovedit ci am adipost qi in amintirea, qi in inima dumneavoastrd. Chem binecu- vAntarea lui Dumnezeu asupra dumneavoastrd gi asupra intregii dumneavoastri case. 11. Curn sd Jeos"Lim cu inirna s{antul alevar Je rninciuni. St"t." J" arnd6fire a inirnii. Critic" Urmdrii lui Hristos fAntul adevdr e vestit in inimi de tihni, de linigte, de limpezime, de pace, de aple- carea spre pocdinfd, spre adAncirea in sine, spre nenddijduirea in sine, spre mAngAietoarea nidejde in Dumnezeu. Minciun4 chiar dac5-gi pune masca binelui, se cunoagte dupi tulburare4 intunecarea, nehotirArea, nestatomicia, imprig- tierea, visarea cdrora le dd naqtere, sau nu face decat s; amdgeasci inima, aducAndu-i lingugi- tor o mulfumire, o imbitare de sine, o plicere tulbure, lipsitd de limpezime - 9i aceasti pldce- re a inimii amigite seamini cu linigtea preficu- ti, care acoperi oglinda unor bulboane ad6nci gi intunecate, unde siligluiesc mongtri. Printre alte ,,zehre" amigitoare gi stricitoare care insu- fle inimii aceasti cumpliti linigte, aceasti plicere nenorociti qi pierzltoare, se numir6 gi citirea cunoscutei cirticele Urmarea lui Hristos a lui To- ma de Kempis, monah apusean, aflat in ingela- re drdceasci. Desfitarea amigitoare se hrdneg- 35

18. te din pdrerea de sine, care se nagte din lucrarea sublire a slavei degarte, ce orbegte mintea gi inima; ei ii place si se pronunfe, ea igi ingiduie sd se abatd de la supunerea cu de-amAnunful fafi de Sf6nta Biserici, crezAndu-se mai degtept ca ea; la fel ca toate ingelirile gi cursele diavolului, la fel ca insugi diavolul gi ca odrasla acestu- i4 pdcatul, nu suferd buna mireasmi, ucigitoare pentru ele, pe care o rispAndesc pocdinla 9i roada acesteia - smerenia. MAntuitorul lumii a zis: Fericili cei sdraci cu duhul, fericili cei ce fldmkruesc acum, fericifi cei ce plfrng acum, gi: oai ttoud, celot ce sunte[i sdtui acum! (Lc. 6,20-21',25r. Mintea omeneasci nu-i in stare sd deosebeascd binele de riu; rdul, travestindu-se, Poate cu ugurin!5, aproape intotdeauna, s-o amdgeasci. $i lucnrl acesta este foarte firesc: mintea omeneascd e tAniri, iar gAndurile rele care il luptd au peste gapte mii de ani de experienfi in lupti, in viclenie, in vAnarea sufletelor omenegti. A deosebi binele de riu este treaba inirnii. $i aici este nevoie insd de vremg este nevoie de implinirea indelungati a poruncilor evanghelice pentru ca inima si dobAndeasci gustul subfire de care este nevoie pentru a deosebi vinul adevdrat de vinul misluit. CAt privegte faptul cd este treaba inimii si deosebeasci binele de riu gi ci ea nu dobAndegte indati putinfa de a-gi indeplini aceasti treab[ di mirturie apostolul: hrana tare este pentru cei desdahrgili, care au prin obignuinld sim[urile inodlate sd deosebeascd binele gi rdul (Evr. 5, 14). De aceea, pAni cAnd inima nu va dob6ndi deprinderea deosebirii binelui de riu, foarte de folos este sfatul unui aproape crescutin sAnul Bi- sericii Risiritului, singurei sfinte, singurei ade- vArate, care cauti gi care a aflat in supunerea fafd de ea libertatea cea fericiti. ,,Din ascultare, a zis SfAntul Ioan Scdrarul, se nagte smerenia adevi- ratd, iar din smerenie - adevirata dreapti soco. tinli sau infelegere duhovniceascd." Agadar, in afara neascultdrii neabdtute fali de Bisericd nu este nici smerenie adevirati, nici irlelegere duhovniceasci adevirati: acolo este tirAmul intins, impiriqia intunecati a minciunii gi a amigirii de sine cireia aceasta ii di naqtere. Binele se deose- begte de riu printr-o mullime de semne, pe care omul le recunoagte pe misura sporirii sale duhovnicegti. La inceputul scrisorii am numit sem- nele care sunt mai aproape de starea dumneavoastri sufleteascd, gi aceste semne vi sunt de ajuns! invifafi-vd, pugn cAte pufin, sd deosebifi, folosindu-vd de ele, binele de riul travestit. Hristos sd fie cu dumneavoastri!

19. 12. Despre nevizuta lupti JuLovniceasci. Despre sporirea Juhovniceasca gi Jespre ispiti ii viteaz, lupti-te cu birbife cu dArze- nie, cu indiritnicie. Nu-i lisa vrdjmagu- lui, din lenevie, biruinfa. Dupd infrAngere nu te descuraja; apuce-te iar de sabie, 9i la luptn! Rdni- le primite in lupti vindecd-le prin pociinfi. Iati regula nevizutei lupte duhovnicegti! CAnd Domnul vrea sd-i diruiasci cuiva sporire duhovniceasci, ingiduie si vind asupra lui lupti. Ispita sufleteascd il inmoaie pe om, il imblAnzeE- te cum e imblAnzit calul gonit in manej la coardS. Celui ce biruie i se ingiduie se infte la cina harului: 9i intr5, 9i gust5, 9i se indulcegte la cina Dom- nului siu cum se indulcegte la ospdpl impdritesc ostagul care gi-a dovedit credinfa prin statomicie, prin birb5f,e, prin rdni, prin biruinfi. Hristos sd fie cu tine! El si te intireascd! 38 39 13. Curn fueluie si fie cei ." Jo"... si intre in irnpirilia cerurilor f1 e sA vi spun?.. Celor ce vor in impiri- .- Fu cerurilor MAntuitorul lumii le-a poruncit si fie precum copiii: simpli, fdrd de rdu- tate,ldrd duh de iscodire, credinciogi, iubitori si primeasci invifiturd, ciindu-se grabnic pentru gregeli. Urma$ acestui sfat al Domnului: la vremea potrivitd veli sim$ o fericitd innoire, intirire a sufletului dumneavoastri. Aceasta se va sivAr- qi treptat pe nebigate de seami... Omul se vede sdrimbat deodati, gi-L preaslSvegte pe Atotbu- nul gi Atotputemicul Dumnezeu. Si nu vi plAngeS de scurtimea scrisorii mele, si nu o mdsurali dupi num5rul rAndurilor. Cer- cetafi-vi inima: daci ea este mAngAiati indestu- lati, misura este deplind.

20. L4. Cel osandit Je con;tiinfa sa nu-;i poate osanJi .pro"p"l". Legea lrri Hristos cere risti6fnire. Despr. srnerenie gi J"spre increJinlarea in voia lrri Durnnezerr e ce spunefi ca nu suntefi vrednic de bunivoinfa gi nici mecar de ingiduin- !a mea? Eu nu sunt altceva decat un Pecitos ne- trebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, firi de care sunt negregit sortit iadului. Dumnezeul meu imi spltne: cu mdsuta cu care mdsurnti oi se oa mdsura Ei cu judecata cu care judecati aeli fi judeca[i (Ml.7,2). AvAnd nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, avand nevoie de ea in deplind misurd, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luind aminte la propria congtiinli atunci cAnd ea cAntdregte 9i preluiegte vrednicia mea, doresc ca ea si md puni mai prejos decAt tof cdlcitorii de lege. OsAndit fiind de congtiinfa mea, nu pot si-mi judec aproapele gi cu atAt mai pufin si osAndesc pe cineva. Bine este sd fii la picioarele aproapelui prin felul tiu de a gAndi: atunci devine accesibili Evanghelia lui Hristos! 40 41. Iati cum sunt simtimintele mele fafi de dumneavoastrd! Scrisoarea dumneavoastri m-a mig- cat fi aceasta este pricina pentru care vin la dumneavoastrd, in flnufuri striine, prin acest rispuns, gi poate ci am ajuns deja. SunteF nec5- jit fiindcd sunte$ in lupt5, sunteti in luptd fiindci legea lui Hristos e duhor,niceascS" cere rdstig- nire. Vefi afla mAngAiere in aceea ci omenirea nu s-a putut apropia niciodati de ristignire firi lupti. Dovada este insugi Dumnezeu-Omul. El S-a rugat in gridina Ghetsimani ca si treacd de la El paharul, 9i sudoarea Lui cddea pe pi- mAnt ca piciturile de sAnge (v. Mt. 26, 39; Lc. 22, M). Dacd vedefi cd neputinla vd biruie, sd gtig ci Domnul este puternic si dea tdrie poporu- lui Sdu, dupi cum spune Sf6ntul David (v. ps. 28, 1,1). Ai lui. Dumnezeu sunt gi primesc de la El tirie cei ce ii rd-an credinciogi cu voia atunci cAnd neputinta lor ii face si incalce aceasti cre- dinciogie cu fapta. Aduceti-vd aminte ci Hristos a venit si ii cheme Ia pociinli nu pe drepfi, ci pe picitogi. Recunoagtefi ci facef, parte din rAn- durile acestora, cideli cu smerenie la picioarele lui Hristos, incredinfAndu-vd voii Lui, incredin- fAndu-vi voii Lui prezentul gi viitorul, iar El va revirsa pace gi liniqte in sufletul dumneavoas- tr5, lucru prin care va ardta ci este aproape, ci Pronia Lui vegheazi asupra dumneavoastri. Un oarecare SfAnt Pdrinte a zis: ,,Fericit omul care a cunoscut neputinfa sa, pentru ci dreptul care

21. nu a cunoscut nePutinta sa este Pe o cale foarte primejdioasi!" Altul spune: ,,Daci Hristos a venit nu pentru drepli, mi lepdd de dreptatea mea ca de un picat care mi desparte de Hristos gi gisesc drePtatea mea - dreptate cereasci' ce i^ide -qto*l de a mi apropia de Hristos 9i de a fi cu El - tr recunoaqterea p6citoEeniei mele"' Vi scriu toate acestea sPre mAngAiere, ca vizind ci vi aflali dator inaintea lui Hristos sd ajunge$ nu la deznidijduire gi la mfinire, ci la smerenie' sd fi$ senini ca urmare a nidejdii in Hristos, care nu rugineazd, cici El e Atotputernic' 15, D".p". o"J"r"a Julovniceasca. Suflete, izLive;te-te J. f;l"il. fi"."i care este aceasti lurne! u pl5cere in inimi imi amintesc cum in luna noiembrie a anului care a trecut ati vizitat Pustia Sf6ntului Serghie. Acolq in biserici, in rugiciunile Si canterile sfintei slujbg a$ intAmpinat ziua dumneavoashi de nume, I-a$ mullumit lui Dumnezeu pentru trecut L-afl rugat pentru viitor, i-a!i mullumit ingerului dumneavoastri pizitor pentru ocrotirea de pAnd acum, l-af rugat se vd pdzeasci in wemea vi- itoare a vie$i dumneavoastrd pimAnteSti, pann la sfArgitul acestei viefi, pAnd la intrarea in vegnica fericirg inaintea fe,tei lui Dumnezeu. Dupi dumnezeiasca Liturghie, ali poftit la chilia mea; acolo ne-am mdngAiat cu iubirea noastri frifeas- ci in Domnul, cu impreuni-vorbirea in Domnul. MAngAiere e si vezi pe pimAnt un om care se te- me de Dumnezeu, care Ii aduce jerffd viala gi puterile pe care le-a primit de la El. Din nefericire, cei mai rnulli procedeazi altfel: aduc jertfd satanei darurile lui Dumnezeu. 43

22. Mullumesc Milostivului nostru Domn, Care m-a adus si mi odihnesc in insingurare de agi- talia capitalei! Deja nu imi mai sunt necunoscu- te simllmintele care il cerceteazi pe om in insingurare. Tocmai de aceea pustia ir:rsinguratd m-i momit atat de u€or din zgomotoasa Pustie a SfAntului Serghie. insingurarea intdreqte sufletul, ii insufld o anumiti birbdlie un anumit dis- ' pre! falX de lume, Pe care nu le po$ simli atunci .at a "l it atingere cu lumea' CAnd sufletul cal- cd stricdciunea prin lepidarea de stricXciune' vede in lumina adevdratd tot ce e stricicios, 9i in cump6na inimii, care nu se poate rnulfumi cu ni; mic altceva, se pogoard vederea duhorrniceasci' Aceasta il face pe vieluitorul chiliei linigtite lo- cuitor, se poate spune, al Raiulur, il aduce in altd lume, in fata cdreia lumea de aici este foarte strAmtl nimicnicd. in tihna liniqtirii sufletul plutegte ca intr-o intindere necuprinsi, privegte ce: le trecute, cele de fa!i, pimAntuf cerul, timpul' vegnicia. Aga privegte pe vreme limpede vultu- *i it t it elg** de neatins, in adAncul striveziu de azur. Cu cAt este mai ir:rtins spa$ul pe care il ocu- pi peisajuf cu atat este mai mireafd priveligtea' bune sunt frumuse$le pe care omul le poate ex- prima, descrie prin cuvAnt, insi neasemuit mai inalte sunt cele mai Presus de cuvAnt, care aduc inima in starea de rdpire 9i fac mintea sd nu mai poate lucra. Se spune ci in Elve{ia, de pe o anumiti inil$me neobignuiti, stAncoasS, se infdfi- geazi privirilor un peisaj foarte pitoresc, cu totul incAntitor; unii c5ldto4 suindu-se la acea inil- lime infricogitoare, au fost atAt de uluiti de mi- refia priveligtii, incAt de uimire nu s-au mai $- nut pe picioare, au cizut de sug s-au zdrobit. La fel lucreazi gi vederea duhorrniceascd! Cel ciruia i se descoperd pe neaqteptate se arunci, de uimire, in aceasti prdpastie gi moare pentru lume! Cdldtorii sus-pomenifi nu au inviat: la poalele stAncilor elvefiene, cruci negre din lemn strlju- iesc rdmigilele pimAntegti ale acelor fii ai Brita- niei; eu ag spune cd cel pe care vederea duhovniceasci l-a omorAt fali de lume nu mai invie fafi de lume. Vai! N-ag avea dreptate sd spun aceasta, gi ca atare nu pot s-o spun! Vai! Omul invie gi pentru moarte! Solomon a inviat pentru moarte! Iuda a inviat pentru moarte! Pentru moarte au inviat mulS!.. Vai! CAt suntem de slabi, cAt de schimbitori!.. Privesc neputinla noastrd, o privesc cu lacrimi!.. Ochii mei cauti mAngAiere, gi dinh-o dati se intorc spre pustie, spre insingurare!.. Acolo, acolo e cel mai sigur! intr-acolg suflete al meu, gribegte! Fugi!.. Daci picioarele nu sunt indeajuns pentru a alerga repede, ia aripi! Gonegte!.. Zboardl.. Izbdvegte-te de fdlcile fiarei numite ,,lume"! Fii asemenea fericitei femei care a fugig care a zburat in pustie, femeii pe care a vdzut-o vdzitorul tainelor duhorrniceqti - Ioan. Picioarele sunt infelegerea sindtoasd in Dom-

23. nul; aripile sunt credinfa: bate din ele, din aceste aripi putemice, trece peste codri, ape cAmpii 9i munli cel ciruia i le-a dat Hristos. De la El si cerem credin!5; pildi ne-au dat apostolii, care zi- ceau qi se rugau: Doamne, adaugd-ne noud credin' ld! (Lc.17,5). Domnul si ne d5ruiasci a stribate in zbor marea viefii pe aripile credinlei gi a intra in limanul cel fericit, care este cerul. r6. Despre insin5furar" si Jespr" ve;nicie, Ottr.tl nrr e rnenit pirnintului, ci ."rJ.ri. Cum treLuie sa fie locuitorii acestuia ie nu-mi trebuie nimic. Ceea ce-mi trebuie - ceea ce-i trebuie sirmanului meu suflet - am cerut deja: am cerut si fiu scos Ia pensie ca si triiesc in retragere, in insingurare. $i o si vd dau un mic rispuns despre insingurare. Aceasta este o moarte lini gi pagnicd inainte de acea moarte care este destinul de neoco- lit al tuturor oamenilor gi care pentru pdcitogi, pentru robii lurnii, este cumplitd. in insingurare se gterg treptat din mintea omeneasci impresiile intipirite in ea de lucrurile lumii, 9i mintea igi pierde treptat impdrtigirea cu lumea. Ea o privegte ca din tirAmul de dincolo de mormAn! ca de pe lumea cealalti. Ca sd irlelegefi mai bine, gAndi$-vn h China, apoi uitafi-vi la dumneavoastrd" uita$-vd cum privesc mintea gi inima dumneavoastri aceastd !ari. Vef vedea in sufletul dumneavoastrd numai concepfi tulbu4 din auzite, concepfii striine de viald - ele capitd viafi atunci cAnd vezi lucrurile, cAnd ai de.a face cu

24. ele cand ai fali de toate o infelegere indeaproa- pe. Veli vedea cd inima dumneavoastrd este fa- ii de aceasti lari tot atAt de moarti ca fafd de o lard ce nu existi sau existd doar in poveqti' Aqa pare gi lumea pentru sihastru, Pentru locuitorul pustiei depirtate gi adAnci. Tofi cei ce triiesc in iume ii par a fi nu locuitori statornici, ci doar niq- te cllitori. Chiar aga gi este! Triim - cildtorim' Unii merg, modest, pe jo9 al$i galopeazi pe cai, allii gonesc in c are repezi; sfArqitul e acelaqi pentru toti... Cel ce vieEuiegte in insingurare se ui- ti insi puSn, chiar gi cu asemenea ochi, la lume, la fel de pu$n cum se gAndeqte la China 9i se preocupi de ea locuitorul Sankt-Petersburgu- lui. O preocupare mai mare, PreocuPare de ci- pdtAi, singuri Preocupare, este Pentru el lumea unde s-a mutat: aceasti lume e vegnicia' Por$le acesteia s-au deschis larg inaintea privirilor ulu- ite ale sufletului, 9i privirile sufletului au aSntit cu ldcomie aceste irtinderi nemdrginite, se cu- fundi in ele, sorb priveligtea nou descoperitd, pAnd atunci necunoscutd, cu totul neqtiuti pAnd atunci, sunt pironite, nu se pot desprinde"' Veg- nicia!.. intr-acolo s-au scurs toate vremurile di- naintea noastre; in acest hdu s-au ascuns toate milioanele de oameni care au trii! unul dupi altul, pe fala pimAntului; in fafa ei, sub privirile ei s-a niscut lumea, s-a inmulfit omenirea, s-au format seminfiile, popoarele, impiriliile; sub privirile ei, multe impirdlii c6ndva infloritoare 48 s-au preficut deja in pustie, multe orage mari au ajuns una cu pdmAntuf au intrat in p5mAnt, au fost acoperite de eL sub privirile ei, ale pustiei nelocuite, codri nepitrungi, mlagtini nestribitu- te au ajuns silaguri infloritoare ale unei societiti omenegfi numeroase, cultivate, agitate... La toate acestea a privit gi privegte cu nepisare, cu rece severitate, vegnicia. Nimic n-o safuri gi nimic n-o va sdtura. Totul hebuie si piari in e4 totul ii este jertfi ea privegte toate cum privegte soarele fierbinte al primiverii Ia zdpad,a pHpAndd, firavi... Iar la vegnicie privegte, o soarbe din priviri, linigtindu-se in ticerea insingurdrii sale, sihastrul. lnvdfat de aceastd priveligte, el socoatg numegte tot ce este wemelnic, aqa cum il irva- !d SfAnta ScripturS, ,,degertdciune"; el se incre- dinteazi ci omul nu este menit pimAntului, ci cerului - gi cerul ne-a descoperit, in Evanghelie, cum trebuie si fie viefuitorii sii. Aceasti lege a Dumnezeului Preainalt se strdduie ceas de ceas si o implineasci adeviratul Lui slujitor, cerce- tAnd dupi indreptarul ei daci nu cumva mintea qi inima lui s-au abitut de la calea dreapti, daci nu implinesc cumva vreo altd voie - voie intune- catd, voie riutdcioasi, voie stricatd... CAnd omul trdiegte astfel, cerul se pogoari pe pim6nt, iar odatd cu el se pogoari in aceasti vale a intunericului, a plAngerii gi necazurilor, m6ngAiere4 fericirea cereasc5.

25. 17. Despre pociinfa alevitati ;i Jespre cea inckpuitd. Din ce este alcituiti pociinfa mireanului m primit scrisoarea dumneavoastri, 9i . pecetoasa mea inim5 a Primit vestire si rispundi la ea firi intArziere. ...Ce ,,pieptinatd" e scrisoarea dumneavoastri de acum, parce e cipigAna mojicului dupi baie, ce cuminfce! De scrisoarea dumneavoastri dinainte m-am speriat. Ce sofisticatd! Ce preten$oasd, ce pom- poasd! Parci tot corpul de gardl ar fi iegit la para- dd pe CAmpul lui Marte! Nici nu am indriznit si rispund. Cum citesc, md apuci groaz4 9i nu pot sd rdspund. Stepan m-a tot impins, cum impinge ,tdranul mArloaga si tragi de plug cAnd ard: ,,De ce nu-i rispundeli lui N.?" Pdi dacd nu-mi vine si rispund, nu-mi vine! $i mArloagele dupi cAt se vede, au inddritrricia lor. Despre ceea ce urmeazi n-aq fi vrut si vi scriu, dar de vreme ce am inceput o se scriu, ce si fac... Pocdinfa de care - descria$ in scrisoarea trecutd - v-a$ invrednicit si vd atinge$ nu a 50 51 fost decAt o inchipuire a amdgirii de sine. V-a!i gAndit 9i v-a!i tot gdndif ali tot auzit de una gi de alt4 9i degteaptd suntefi, 9i smeriti nu suntef: ei, 9i vi s-a nizirit ceva in cipgor, s-a clddit in el un castel vrijit. Iar pricina intregului necaz eu sunt v-am citit ceva ce nu vd std in puteri, gi prin asta v-am z|pdcit. Dupd roada lor ?i aeti cunoagte (Mt.7, 1,6), a zis Domnul. Care a fost roada stlrii acesteia, pe care sufletul gi-a al- cdtuit-o singur, cu care s-a lingugit singur? Sin- gura roadi au fost ifosele degarte, ifose degarte in deplinul inleles al cuvAntului, care v-au scos din starea dumneavoastr5 obignuiti! I-a{i scris marelui staret gi acela, ca om trditor in cer, nu a priceput ci dumneavoastri ii scriefi despre bo- lovary drept care v-a rispuns despre Ivary v-a dat api la moard si rdmAneti in pociinta dumneavoastrd inchipuiti, presupunAnd ci in dumneavoastri lucreazi vederea pocdinlei la fel ca in el - acea vedere care este un har minunat al lui Dumnezeu, diruit cilugdrilor care au sporit deja in linigtire. Cregtinii care triiesc in lume nu trebuie sd se atingi de lucrdrile cilugiregti inalte, mai ales de cele isihaste. $i Domnul a poruncit si nu tumim vin nou in burdufuri vechi (v. Mt. 9, ln. Vinul nou sparge burdufurile vechi; gi el se varsd, gi burdufurile le stricd: lucririle cilugiregti, atunci cAnd se apucd de ele mirenii, gi ele se stricd, gi celor ce le lucreazi le aduc vd- tlmare sufleteasci.

26. Din zgomotosul gi luminatul Sankt-Peters- burg a ajuns in locurile noastre indepirtate gi tinigtite zvonul cum cd o oarecare damd foarte degteapti gi foarte ilustri i-a scris unui oarecare monah o scrisoare foarte elocvent5, scrisoare in care arita cum a vizut ea in sine un numdr necuprins de picate, iar monahul cu pricina - care, dupd cAt se vede, nu era academician - i-a rispuns: ,,Miicu!i! SX privegti atAt de subfire la picatele tale nu e de nasul tdu..." Acesta este, repet un zvon; d.acd s-a intdmplat cu adevdrat sau nu, nici a discuta nu indrdznesc, 9i de gti- ut nu gtiu dacd in Petersburg capitala culturii gi educafiei, sunt ingiduite atare grosoldnii. Daci ag fi insd intrebat ce pirere am despre sfatul dat de monah damei din capitalS, aq rdspunde cu toatd sinceritatea provincialului: ,,Sfatul e gro- biary dar bury gi dama cu pricina ar trebui si gi-l cresteze pe perete 9i si se lini str6ns de el." Pocdinfa care se potrivegte cregtinului evlavios care triiegte in lume este a te socoti in fiecare seari cu conqtiin(a ta. $i este preadestul! Daci cregtinul se va stridui si triiasci dupd poruncile lui Dumnezeu gi si se verifice zilnic pe sine insugr, pulin cAte pulin va dobAndi umilinfa duhului, care este inci departe de pocdinla-vedere. Dumneavoastrd v-a venit (scuzaf-md pentru expresiile firdnegti, dar sunt bune, nimeresc drept la !inti!) doar o prosteali, o prosteali tru- fagd! Aceasta imi este cunoscuti, fiindci eu in- 52 sumi mi gisesc in ea firi incetare, gi de aceea vd gi previn. Cdnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si vi avAntaS, ci mai bine sd refuzafi cu smerenie. Daci sunteli siliti s-o faceti, spune$ ceva, acolq ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului. Foarte sfAnti sunteti: imediat cu omul la ristignire! $i nici micar nu vi pricepefi siJ ristignili, ci doar il chinuifi in zadar. Vrefi si izbAndili totul prin rafiune gi prin puterile proprii, cAnd ar trebui s-o faceli prin credinli gi prin Dumnezeu.

27. 18. Despr. viafa pirninteascd a cregtinului. Despre irrJrrrm"t.t Jrrhowniceasci. Despre citirea Sfinfilor P;ringi. Despre irnprigtiere iniqtifi-vi! Viafa pimAnteasci a cregtinului este amestecati cu mangaieri gi cu ispite. ASa a randuit Purtarea de griji dumnezeiasci! MAngAierile ne sprijini in calea lui Dum- nezeu, iar ispitele ne inlelepfesc. Tovirdgia oamenilor binecredinciogi 9i discu- Sile cu acegtia aduc un folos vital. Pentru a da sfat, pentru a indruma nu este insd de ajuns si fii binecredincios; trebuie si ai experienfd duhovniceasci, 9i in primul r6nd ungere duhovniceasci. AEa invald despre aceasta Scriptura 9i Pirin- fi. Sfetuitorul binecredincios, insi lipsit de ex- perienli, mai degrabd poate si tulbure decAt sd aduci folos. Nu numai printre mireni, ci gi printre monahi este foarte greu de gisit un sfituitor in stare, ca sd zic aga, sd misoare $i cant5reas- cd sufletul care se sfituiegte cu el qi sd-i dea sfat potrivit misurii acestui suflet, potrivit ,,al"u!i- ei" lui. Acum, sfituitorii gi indrumdtorii dau sfat mai mult dupl propria lor mdsuri gi din cdrf. Ei bine tocmai sfatul de primul fel este deosebit de folositor gi de lucrdtor; el este foarte apropi- at sufletului, 9i sufletul simte asta. SfAntul Isaac a zis: ,,Nimic nu este mai de folos pentru fiecare decAt sfatul lui" - pe cAnd sfatul striiry chiar daci pare a fi alcituit din cuvinte bune gi chibzui- te, aduce sufletului numai chin 9i neorAnduialS. Sufletul simte ci sfatul este nepotrivif simte ci e striin de el. Sunt unii care grdind rdnesc ca cu sa- bra, spune Scriphna, iar limbile inlelep[ilor vindecd (Pilde 12, 18). Folosi$-vi mai mult de citirea Sfintilor Pirin$; fie ca acegtia sd vi cilduzeascd, si vI aminteas- ci de virtutg si vi indrume in calea lui Dumne- zeu! Felul acesta de vieluire este al vremurilor noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de citre Sfinfii Pirin$ ai ultimelor veacuri. PlAngAndu-se de marea puflndtate a indrumitorilor gi sfituito- rilor de Dumnezeu luminafi, acegtia ii poruncesc rArrnitorului bunei credinte sd se cdl5uzeasci in viata sa dupd scrierile Pirintegti. Sfatul sJin{ilor este priceperea (Pilde 9, 10). Strdduiti-vi si nu vi fure imprdgtierea, iar daci se va intAmpla sd fiS furat de ea din neputinfa pe care o au in fire toF oamenii, nu vd descu- rajati. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc pentru omul triitor pe pimAnt, nici micar pentru cel care triiegte in cea mai adAnci pustie gi insingurare. Nestatomicia gi alunecirile lucrea-

28. zd neapdrat in fiecare om, chiar gi in sihastrul care se nevoiegte cu cea mai mare asprime - cu atAt mai mult e cu neputin{i si nu fie furat cel ce triiegte in lume, in mijlocul tuturor smintelilor. Si nu dorif de la dumneavoastri ceea ce este cu neputin!5, sd nu pretinde$ sufletului dumneavoastri ceea ce el nu-i in stare si dea. Vindecati-vd alunecirile prin pocdinfd, iar ceea ce lipsegte din lucrarea dumneavoastri acoperif cu umilinta duhului. Dumnezeu si vi binecuv6nteze ! 19. Despre pre5fitirea pentru vesnicie, Despr. Sfatrta Scripturd pi tdlcuirea ei. D.spr" o.J.r.a Je sine remea degrab zburitoare s-a apropi- at deja de hotarul amiui 1847, in scurti vreme va trece acest hotar, gi anul pe care il incheiem de trdit aculn va intra in rAndul anilor trecuti, care nu se vor mai intoarce. Dintre nenu- miratele lui intAmpldri, unele vor fi inscrise pe tablele istoriei spre pomenire indelungati ome- nirii, unele se pistreazi in amintire pentru o su- td de ani, cincizeci de ani, unele se pistreazl gi mai pu$ni vreme; cea mai mare parte se cufun- dd in adAncul uitdrii: in acesta se vor ineca, se vor ingropa vor pieri. [r goand a trecut arl:J'47; la fel de repede va trece gi '48; in goani vor trece mulfi ani, inghi- flndu-se cu licomie unul pe altul, inlocuindu-se unul pe altul. $i noi trecem in zbor pe aripile timpului, fdri si bdgim de seami, intinderea vietii, ajungem in zbor, flrd si bigim de seamd, la in- segi portile veqniciei!.. imbitrAnesc qi mi se pare cd vremea a devenit mai gribite! Ea zoreqte, 57

29. zoregte!.. Opregte-te! Lasi-ne si ne uitim in noi ingine gi si cunoaqtem mai aminunlit voia lui Dumnezeu, sb ne pregdtim pentru vegnicie cum se cuvine! insi neindurata nu ia aminte, nu-i fur- wednicegte nici micar de o privire pe cei ce o , roagd! Ea zboardt.. Oamenilor! Dumnezeu v-a poinclt: priv egheali! Dull;rnezett v-a spus despre ttmp; zilele rele suntl inainte de a intra in arena anului '48, vb ttez cAt se poate de sincer, din toati inima, toate bu- netesle cu putin!5, mai ales buniti$le cele du- hovniceqti qi adevirate Pe care le aduce credin- !a lui Hristos, pe care Dumnezeu ne-a povdtuit si le cdutim. Agonisi$-le, agonisifi-le Prin toate mijloacele bunei credinfe! Iar la ternelia tuturor faptelor trebuie si stea adevdruL dupi cum la temelia zidirii trebuie sX stea piatra cea trainici din capul unghiului! SfAntul adevdr cel de Dum- nezeu dirui! de Dumnezeu descoperit oameni- lot este Pestrat in SfAnta Scripturi gi in scrierile SfinSlor Pirinli. Dacd nu este zidite pe temelia aceasta, clddirea virtu$lor este cu totul lipsiti de triinicie, buni de nimic. Sunt foarte bucuros cd vi place atAt de mult la Moscova, mai ales din pricina lucrurilor sfinte in care este bogat acest vechi oraq creqtinesc - dar gi intr-un asemenea loc minunat trebuie si lu- im aminte la inima noastri in lumina pe care o rdspAndesc Sfanta Scripturi 9i scrierile Sfinlilor Pirinli, iar nicidecum in propria noastri lumind' 58 care e vitimati de cXdere, molipsitd de ingelarg sau in vreo alti lumind mincinoasi. Scrie$: ,,Nu puteli gti ce se petrece in sufletul meu. Mi se pare ci omul insugi, daci vrea si cerceteze sufleful siu gi si pitrundd cu sinceritate in migcirile lui, poate se se cunoasci pe sine insugi mai bine de- cAt oricine." in ce privegte primul lucru pe careJ spunefi, sunt de aceeagi plrere cu dumneavoastri: in pdcdtogenia mea gi in orbirea me4 ce vine din picdtogenie, nu mi vdd nici pe mine insumi, gi cu atAt mai mult nu ii vid pe al$i. Ca atare, mi stridui si pitrund - 9i si pitrund in invifdtura Sfintei Scripturi, primind-o aga cum o explici Sfinjii Pnrin$, aga cum o primegte Biserica, nu in inlelesul pe care i-l dau dracii gi urmdtorii acestora. $i dracii tAlcuiesc Scriptur4 spre pierzarea qi inEelarea celor ce iau aminte la ei! Poate cd in lumina, in lumina adeviratS, pe care o rispAn- desc Evanghelia gi SfAnta Biseric5, md voi vedea cAt de cAt pe mine insumi, imi voi vedea intunericul imi voi vedea orbirea! Duhul meu rdtdcegte 9i fdrddelegea mea md afundd, sufletul meu e cuprins de fricd (Is.21., a), spune SfAntul Proroc Isai4 care se vizuse pe sine insugi. Vederea de sine se arati prin slricia duhului, nu prin mulfumirea de sine qi nddijduirea in sine. Cea de-a doua jumitate a vorbelor dumneavoastri m-a speriat! in ea este ceva primejdios! Nu md opresc a vi scrie cuvintele Cuviosului Dorotei, ce mi-au venit acum in minte: ,,Ur5gte

30. vreimagul glasul indreptirii, pentru ci pururea voieqte pieizarea noastrd. Vezi de ce iubegte Pe ."i .L ",.t incredere in inlelegerea lor? Pentru ci aceqtia ajuti diavolului, ficAndu-qi bAntuieli singuri. Eu altd cidere nu qtiu la cilughr din altce-/ ia firi numai din a crede inimii sale' Unii zic ci omul cade din cutare sau din cutare pricind - dar eu, preflrm am zis, alti cddere nu gtiu sd fie la cineva, firi numai din aceasta' Vizut-ai pe cineva cd a cirzttt? Si gtii ci a urrnat siegi' Nu este alt lucru mai greu decAt acesta, nici mai pietzhtor" ' 9i aga mai"departe. Vreli si citili pAni la capit? i.lit"g-na itt .i.tea Avei Dorotei, la capitolul "De- spre aceea ci nu trebuie si se increadd cineva in ingelegerea sa" ' 'Doirnul si vi pdzeascd de toate cursele nevizute ale stipAniiorului lumii acesteia' 9i sd vi mAntuiasci, spre slava numelui Siul 20' Mangaiere pentru rnoartea unui tdnir. Viafa pirnAnteasci este o preglitire pentru cea vegnici. Soarta noastri in vegnicie se afli tn niinile noastre J mpdrtiqesc din inimi durerea ce v-a lovit! I lnsugi Milostivul Dumnezeu si vi mAn- gAie! Sd vd mAngAie gAndul ci tAndrul nevino- va! curat ca un inger, neapucAnd sd se intine- ze cu nici un fel de necuretii pdm6ntegti, a plecat, a zburatla limanul cel neprimejduit - la cer. Acolo, nimic Ai nimeni nu va unelti impotriva bundstirii lui! Vegnicia ce curge lin gi fericif care nu trece niciodatd" care nu se impufneazi, s-a prefdcut pentru mogtenitorii ei intr-o singu- rd zi. Acolo este bucurie neschimbatS, acolo este praznic ce nu amufegte, acolo este ospif gitit din veac Ai pe veci de citre impiratul impira$lor - Dumnezeu. Intr-acolo gi-a luat zborul cu grabi tAndrul, chemat de Marele RAnduitor al ospSfu- lui, Ziditorul oamenilor. Cine se poate impotrivi atotputemicei chemiri a Celui Atotputemic? indati ce fiptura va auzi porunca Ficdtorului siu, va grdbi intr-o clipi s-o implineasci, ascultAnd 61

31. ca o sluge. Si privim cu ochii credinlei la t6nirul drag ce merge pe intinderile vizduhului citre cer! Sd privim cu ochii credinlei la tAnirul curat' ce s-a sdligluit in cer 9i de bucurie a uitat tot ce e pdmdntesc! SiJ pehecem cu rugdciune fierbinte, gi cu lacrimi fierbinfi! Sd aducem sPre pomeru-' rea lui prinos de rugiciune Ei lacrimi! Pimantul este tdrAmul plAngerii; cerul este tdrAmul veseli- ei. Veselia cereasci creqte din seminlele semdna- te pe pimAnt. Seminlele acestea sunt rugiciunea qi lacrimile. Primifi lacrimile mele ca pdrtaqe ale lacrimilor dumneavoastri gi impirtigiS-vi de mAngAierea duhorrniceasci pe care v-o trimit in aceste rAn- duri. Cu tolii suntem cdlitori Pe Pemant Pentru scurti vreme' Cu tofi avem a pleca de aici, 9i nu se Etie ceasul in care Dumnezeu ne va chema din hanul nostru. Sd ne folosim viala pimAnteasci spre a ne pregiti pentru veqnicie; se ne Prege- tim vegnicia cea fericiti! Destinul nostru veqnic se afld in mAinile noastre, fiindci Dumnezeu va rdspl5ti fiec5ruia dupd faptele lui' flgi incredintat de dragostea gi devotamentul pe care le-a$ sddit in inima nevrednicului dumneavoastri rugitor citre Dumnezeu' 2l' Despre viafa pirr€nteasci. in ce vittuli treluie sa ne newoirn cu precalere rimi$ felicitarea mea caldd cu prilejul apropierii Anului Nou gi totodatd a zilei dumneavoastri de nume. Domnul si vI binecu- vAnteze toat6 viat4 sd vesteasci inimii dumneavoastri voia Sa cea sfAnti, buni gi desivArgitd. Sporif, sporigi in faptele milostivirii! Viala de aici este, firi doar qi poate, ca un cAmp seminat cu tot felul de grAne qi de legume, sddit cu o mul- $me de pomi 9i de arbugti de tot felul; oamenii sunt lucritorii; unul e in stare sd ingrijeasci vifa de vie alhrl - legumele, altul - si semene grAne, altul - si are pimAntuf altul - numai si smulgi mdricinii. Fiecare si se osteneasce in farina vir- tulilor de care este in stare, la care a fost chemat de Dumnezeu, Care arati chemarea Sa faptu- rii inlelegitoare prin acele puteri sufletegti" prin acele mijloace pe care le-a ddruit acestei fipturi. Minunati este farina, ogorul milostivirii materi- ale; lucritorul lui se nevoiegte gi se indulceqte in acelagi timp. CeI ce miluiegte pe sdrac, ne invafi Scriptura dAndu-ne m6ngAiere, dd imprumut lui

32. Dumnezeu, gi dupd darea lui se oa rdspldti lui (Pil- de 19,17). Si sporili in larina dumneavoastrd: si seminaf milostenie, si secerati mAngAiere, si vi curifa(i de neghine grAul, si pregitili jertfi cu- rati, aga incAt impiratul impira$lor, privind la ea cu ochiul Sdu cercetdtor Si atotvizdtot s-o re- cunoascd vrednici pe de-a-ntregul de hambafuI cetesc. Bate argintul neldmurit, ne invali cel de Dumnezeu infelepft, gi se on curdli tot curat: ucide pe cei necreilinciogi inaintea irnpdratului, gi se aa in- ilrepta tntru dreptate tronul lui (Pilde 25, L5) . Tro- nul lmpdratului Dumnezeu este sufletul omenesc, iar necredinciogii pe care ni se poruncegte aici si ii omordm sunt gAndurile gi simfdminte- le slavei degarte, dorinfei de a plicea oamenilor, care se strdduie, ca nigte vrijmagi gi furi, si-i ripeascd omului plata cereasci prin amdgire4 prin ndlucirea plifii pnmAntegti. Acegti vrijmagi nevdzu,ti, aceEti uneltitori impotriva mantuirii noastre, sunt dati in vileag inaintea fetei Impi- ratului de citre legea descoperiti noui de Dum- nezeu de cdtre Evanghelie, gi adevirata slugi a impAratului poate si-i omoare pe necredinciogi, fiind luminat 9i imbirbitat de fafa cea luminoa- sd a Cerescului Impdrat... 22. Despre cuvenita pregfitire pentru vesnicie. Despre corecta citire a Sfintilor P;ring. Despre n.""2uri: {eri ispite este cu neputinfi si ne apropiem J. D,r-t.z"rr D rimiti caldele mele felicitiri cu prilejul I sirbitorilor 9i Anului Nou. Domnul sd vi diruiasci a petrece anul care vine gi ceilalF ani ai viefii dumneavoastri plicAnd inaintea lui Dumnezeu, cugetAnd la vegnicig fipfuind pentru vegnicie. Umbrele pimAntegti trec deja! Este timpul sd incetim a mai alerga dupi ele aga cum aleargd bdiefelul dupi fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajigtea smdlluiti cu flori! Este timpul si ne gAndim, si ne gAndim temeinic la ceea ce este esenfial, vegnic! $i se indelehricegte cum se cuvine cu vegnicia cel ce exerseazi statornic in citirea Noului Testament gi a scrierilor Sfinfilor Pdrinti, care ne invafi si in,telegem corect Evan- ghelia lui Hristog cel ce, cunoscAnd in felul acesta voia lui Dumnezeu cea bunb gi desdvArgiti, igi indreapti potrivit ei felul de a gAndi, miqcdrile sufletegti, iar pdcdtogenia gi alunecdrile gi le vin- deci prin pocdin!5. Cregtinul care triieqte in lu-

33. me nu trebuie sd-i citeasci pe Sfinlii Pirinli care au scris pentru monahi. Ce folos si citegti despre virtufile pe care nu le poli implini in practici? Nu poate fi nici un folos, insi poate fi vdtdmare, care sti in aceea cI in om se va stami inchipui rea unei stiri duhovnicegti care nu i se potriveqte deloc. Aceasti inchipuire uneori va desflta lin- gugitor cu nilucirea unor virtufi inalte, alteori va aduce asupra sufletului trAndivire 9i deznddei de cAnd vedem ci nu putem implini virtulile cu pricina; intotdeauna gi in chip statomic ne abate de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemij- locit gi astfel face viafa noastre degartd, nerodi- toare. Cregtinul a cirui soarti este si-gi peheaci gi sd-gi incheie viafa in lume trebuie si-i citeascd pe Sfin$i Pirinfi care au scris pentru toS cregtinii. Asemenea scriitori sunt SfAntul Ioan Guri de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Ashahanului, Gheorghe ZdvorAni. Ce areni bogatd pentru citit! Ce bogati p5gune duho','niceascS, pe care se pot hrini pAni la sa! gi ingrdgare cuvAntitoarele oi ale lui Hristos! Mi bucur, gi md bucur impreund cu dumneavoastri, vdzAnd din ultima dumneavoastrd scrisoare cd sinitatea fiului dumneavoastrd merge spre bine. Pe cine iubegte, pe cine primegtg Dom- nul il bate qi-l pedepseqtg iar dupi aceea il izbe- vegte din necaz. Firi ispitd nu ne Putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusd la incercare, au zis SfinEi Pdrin$, nu este virtute! DacA vede$ pe cineva ci ii merge faima de virfuos intre orto_ docgi, dar triiegte firi ispite qi sporegte lumegte, si qtigi ci virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt primite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede ne- curSli4 pe care o urigte! El privegte cu ingidu- infi necurdfia omeneascd, tdmiduind-o prin tot felul de mijloace, dar de la cel in care vede necu- rifia driceasci igi intoarce fafa. Iubindu-vi pe dumneavoastri gi pe fiul dumneavoastre, apro- piindu-vi de El, a ingiduit si vi vini necaz. De aceasta vi veli incredinfa din faptul ci dupi ce necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu a devenit mai limpede, mai apropiati,, atAt pentru el, cAt gi pentru dumneavoastrl. Asta vdd gi din mine insumi: inainte vi vorbeam mult mai superfici- al, lucruri mult mai ugoarq pe cAnd acum ceva mi silegte si vi vorbesc mai adAnc, sd vd propun hrani duhot'niceascd mai tare, care sd vi dea mai multe puteri gi mai multd vioiciune. Iar dumneavoastrl,, vdzAnd cAt de mult vd miluieqte Dumnezeu, strdduifi-vi sd primifi 9i sd pdstraf aceasti mild cum se cuvine.

34. 23' Crrm tr"bui. votLit J".p*. "t"Jittl; ;i curn treLuie Jate s{aturile d felicit pe dumneavoastri 9i toati familia dumneavoastri iubitoare de Dumne- zeu cu prilejul sdrbdtorilor gi Anului Nou, vi doresc adevdratele bunitdli, a cdror cdutare Dom- nul a insuflat-o inimilor voastre. Fericili cei pe care i-ai ales gi i-ai primit, Doamne! Slavi lui Dumn ezeu, Care a diruit sfArqit bun bitrAnei dumneavoastri! Fie ca El si ne diruiasci tuturor iegire buni din aceasti via!6 plini de necazuri, sd ne primeasci in luminatele gi vese- lele locaguri vegnice, care au fost gitite pentru robii Lui cei adevira$! Iar pAni atunci trebuie si ribdim feluritele necazuri cele din felurite pri- cini gi in primul rAnd din pricina picatului care triieqte in noi, din Pricina vetimerii prin cidere, care trdieqte in noi. Fald de necazurile acestea din urmd, celelalte necazuri sunt de pu$ni insemnitate. in scrisoarea dumneavoastrd mX clevetili' Grozavi sunte$ voi, Petersburghezii! PAnd qi la ,,viefuitorul din pustia fdri nume" vi strdduili 68 si ajungefi cu clevetirea. Scriefi: ,,Sunt foarte bu- curoasi ci mi-aS poruncit si nu vorbesc cu nimeni despre rehgie" , gi aga mai departe. Nu este adevirat! Iati ce v-am scris, cuvAnt cu cuvAnt: ,,CAnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si vi avdntati, ci mai bine sd refuzaS cu smerenie. Dacd sunteti silite s-o facefl spunef ceva, acolo, ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului", gi aga mai departe. lntre a vorbi despre religie qi a da sfaturi este o mare deosebire, infelegefi! Nici micar si dali sfaturi nu v-am interzig ci doar v-am zis sd facefi asta cu frici de Dumnezeu, cu foarte multl griji gi misuri. DacS-l impovirezi prea puSn pe aproapele, nu e nici o nenorocire; daci-l impovdrezi prea tare, poate cu ugurinfd si sufere o vitimare care si nu se mai vindece, si devini bun de nimic pentru toati viafa. Vd spun asta cu lacrimi din inimi, ca om care a vizut gi a trecut prin multe experienle amare! Fereascd-md Dumnezeu si vi sfituiesc, in wemea sdrdcicioa- sd de acum, si ascundefi de aproapele acea pu- !in5, dar mai presus de comorile intregii lumi, cunoaEtere de Dumnezeu pe care af primit-o nu firi nevoinfd gi suferintS, dintr-o deosebiti mild dumnezeiascd! Acum sunt multe cunogtinle de tot felul, singuri cunoagterea adevdrului a plecat de la oameni. Foarte buni este vorba ruseasci: ,,Daci nu-i destuld sare, mai adaugi in mAnca- re; dacd ai sirat prea tare, capeli befe la spinare." Agadar, nu te mAnia, suflefelule, cd in scrisoarea

35. mea dinainte sPineruga ta a Primit cAteva lovi- turi de la toiagul-cuvAnt. Asta a fost pentru slri- tura cea peste misurd! Pe to!i, uite-ag4 vd sirut vi imbr5ligea vd strAng la inima mea. Hristod' si fie cu voi! BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd fie asupra voastre! 24. D.spr. S{at t" Treime. D.spre cuno;tinfele in capJ citora nu sta AJevarJ, N.crzrtil. sunt partea vrernurilor noastre. T..boi" sa rnJgrrnirn lui Durnnezeu ln Loale n cantdrile sale harice, de Dumnezeu insu- flate, Sfanta Biserici il numegte pe Duhul SfAnt,,MAngAi etor",,,MdngAietor" il numegte gi pe Fiul lui Dumnezeu; MAngAietor este gi Tatdl, Care in chip de nepitruns cu mintea il nagte pe Fiul 9i in chip de nepitruns cu mintea I1 purcede pe Duhul SfAnt. MAngiietor este Duhul, MAngA- ietor este Fiul, MAngAietor este Tatdl. Daci razele sunt lumini gi foc, gi soarele din care vin ele este lumini 9i foc. Treime SfAntS, Dumnezeule, slav5 !ie! Slavd !ie, Dumnezeule, Care ne-ai d5ruit fiinfare, Ca- re ne-ai ddruit mAntuire, Care ne-ai diruit noud, celor din intunericul gi din umbra morfii, cunoagterea adevirului gi mAngAierea ce vine din suflarea asupra noastrd a Duhului Tiu SfAnt, Care impreuni-lucreazi cu SfAntul Tdu Adevir, Care este CuvAntul Tiu! Cei ce au cunoscut gi au primit SfAntul Adevir au intrat sub inraurirea, I

36. sub ciliuzirea SfAntului Duh, sunt Partea Dom- nului. in capul tuturor cunogtinlelor gi impresi- ilor care nu au drept cap Adevirul se afli sata- na. $i urmeazi satanei ingerii lui; acegtia sqnt partea lui; sorpl lor este impreuni cu el. ldrAnd sd mdnince in toate zilele vielii lor gi pe pAnte- cele lor sd se tArasci (v. Fac.3, 14): aceasti ho- tirAre s-a pogorAt asupra lor de la Judecdtorul tuturor - Dumnezeu. Partea lor este inlelegerea trupeascd; imbricdmintea lor este invechirea lui Adam. SfAntul Adevir, CuvAntul lui Dumnezeu sPu- ne prin multe necazuri se cuvine noud n intrain Im- pdrdlia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Necazurile sunt cu precddere partea vremurilor noastre, cireia nu i-a fost lisati nici nevoinla muceniciei, nici nevoinla cHlugiriei. Partea noastri, a cregtinilor vremurilor din urmi, este Partea unor necazuri ce par neinsemnate, nimicnice. Cumpina este la Dumnezeu! Inaintea Lui, in cumpdna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mici insemnitate, oricAt de mare ar fi ef pentru cd adumbrirea puterii gi harului Sdu poate preface in cea mai mare desfitare cel mai mare necaz. Asffe| gi un necaz mic are inaintea Lui insemnitate deplinS, cu nimic mai prejos decAt cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Siu - iar El primegte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul il intAmpini multumindu-l su- pun6ndu-I-sg slavoslovindu-L. Din boala care v-a lovit fdrd voie facefi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, multumindu-I, o jertfi de bunivoie, gi fie ca Dumnezeu si o pri- meascd pe ea ca pe o cldelnili plind cu cea mai binemirositoare tdmAie duhormiceascd! Timiia este multumirea adusi lui Dumnezeu.

37. 25' D"spre .h"*"." Jumnezeiasci' Mangaiere pentru rnoarte" finlrrl' Duspt" pla.tsJ pentru cei care au murit' Drr-t .zeu p.Jepse;te cu rnilosHvire l6cut-ajudecifilor negtiute denoi ca odate cu venirea anului l&[8 sd vi scriu un cuvant nu atAt de salu! cAt de mAngAiere' Dumne- zeu vA cheami la cunoaqterea Sa, iar prin aceastd cunoagtere - in fericirea cea vegnic5! Acum vi cheamd mai limpede, mai risunitor, mai hoti- rAt. La inceput, chemarea lui Dumnezeu s-a ard- tat tainic, prin inclinalia de neinfeles Pe care sufletul dumneavoastre o simtea fald de slujitorii lui Dumnezeu qi fatd de ascultarea cuvintului lui Dumnezeu - qi sluiitorul CuvAntului v-a griit cuvint striin de lingugire, strein de dorinla de a pl5cea oamenilor! Acum, aceasti chemare s-a ve- dit prin neaqtePtata rHpire de pe pdmAnt a unu- ia dintre membrii familiei dumneavoastri: fiul dumneavoastri a trecut din vreme la veqnicie, a trecut ca inainte-mergitor al celorlalli membri ai familiei. Vegnicia qi i-a insuqit pe to$ oamerrii; pe toli ii agteaptd in sAnul siu necuprins! 74 Nu vi spun s5 nu plAngefi! Nu! Nu vi spun asta! Da$ frAu liber lacrimilor, virsagi-le din bel- gu& atat cat inima s{ le bea pAni Ia sa! dar si nu fie stinse sfAnta credinf5, blAnda supunere fali de Pronie, bdrbiteasca leptrdare de sine. Este folositor plAnsul amestecat cu nidejdea in Dum- nezeu: acesta mAngAie sufletul, inmoaie inima, o deschide falA de toate impresiile sfinte, duhovnicegti. intristarea care nu-i unitd cu nddejdea e striini de roadele cele bune; rodul ei e vitAmi- tor, ucigag! Din ea se nasc handdvire a, deznd- dejde4 moartea trupeasci gi moartea sufletului! Nu! Dumneavoastri nu vefi cidea in intristarea aceasta! Vi fine in chip nevdzut dreapta cea pu- temici a lui Dumnezeu! Ea v-a adus in aceste zile de tAnguire ca in timpul lor si vi cufunda$ in dumneavoastri ingiv5, sd vi spilali cu spdla- rea cea sfAnti - cu lacrimile, ca multe suspine si se nascd in pieptul dumneavoastri, si pomeasci in zbor spre cer, sd curele calea citre cer pentru sufletul dumneavoastrd. S-a abitut asupra dumneavoastri pedeapsa lui Dumnezeu, pedeap- sd amestecati cu milostivire! Uitafi-vi cum, din mijlocul intunericului intristdrii care v-a fost tri- misi, strdlucegte puternic Ai bineficdtor milostivirea dumnezeiasci! Moartea este o dare pe care muritorii trebuie si o pliteasci neapira! fiecare om trebuie s-o pleteasci - gi din toatd familia dumneavoastri cui a trimis-o Dumnezeu? Unui tAndr atAt de blAnd, de curat! Pentru eL moartea

38. este mutare la neindoielnicd fericire! TAnirul-inger este acum in cer: futtr-acolo, spre fericitul sdu locag, va atrage privirile noastre, gi aceste priviri, curdfite prin lacrimi, vor incepe a privi cu nidejde, cu bucurig adeseori la cerul curat 9i sfant. Chem asupra dumneavoastrd binecuvAntarea gi mAngAierea dumnezeiasci. 26' ir, ".rrJ .r"o"zJ.,i, lirrrr. este Dumnezeu mul nu este pe pimAnt ca si se joace cu lucruri pe nimig nu! Nu este de mici insemnitate faptul ci Dumnezeu l-a zidit pe om dupi chipul gi asemdnarea Sa! Nu este de mici insemndtate faptul ci Fiul lui Dumnezeu l-a rds- cumpirat pe ornul cdzut cu sAngele Sdu! Trebu- ie si preluim aceste induriri ale lui Dumnezeu! Trebuie sA prefuim atotsfAntul SAnge al Dumne- zeu-Omului!.. Nu! Nu le preluiesc dupi cuvi- infd cei care dau credinfei o atenlie superficiali gi trecitoare, irosindu-gi toati atenfa sufletului pe jucdrii degarte, wemelnice, stricdcioase. Nici cei care gi-au inchinat toate viata lui Dumnezeu n-au fdcut nimig n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeiegti! Vrednic este si stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinld gi de smerenie. Numai aceasti vred- nicie omeneascd a fost recunoscuti ca atare de Dumnezeu - gi duhul nostru poate intra in starea aceasta doar cAnd va renunla la toate indeletnicirile degarte. Pustnicie si vi fie sufletul dumneavoastrd mort fafi de lume; sfAnt locag sd vi fie sufle- 77

39. tul dumneavoastri - si fie locag al tuturor virtu$lor evanghelice. Degertdciunile si fie inlocuite de lucrurile esenliale gi umbra - de adevir' De Dumnezeu nu ne Putem apropia altfel decAt prin spinii necazurilor. Cel ingdduit la Dumne- zeu a intrat in vistieria tuturor bunitdfilor, atAt vremelnice, cAt Ei vegnice. Cdnd Dumnezeu wea sd apropie pe cineva de Sine irgiduie si vini asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe td- rAmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastri de Dumnezeu, Care vi iubegte Ei ve alege - a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna gi chitul Prorocului lona. 27' Nu existi picate Je neiertat' Despre J.zttalejJ"' Desp." picatele Je rttotrte ;i J""p*. ""1. ".*" .rrl .r,nt Je rnoarte. Despre pociinfi. ) Despre picatel. crr cuvant J 9i cu gfanJul fAnta Biserici Ortodoxd recunoagte ci nu existi picat omenesc Pe care si nu il poa- ti spila SAngele Domnul Dumnezeului qi MAn- tuitorului nostru Iisus Hristos. Ori de cAte ori s-ar repeta picatul omenesc, SAngele Dumne- zeu-Omului il poate spila. Picatele intregii lumi nu inseamni nimic inaintea S6ngelui atotsfAnt al Domnul inomenit, care a fost vdrsat pentru noi. El a fost strdpuns pentru pdcatele noastre 9i zdrobit pentru fdrddelegile noastre; certarea impdcdrii noastre asupra Lui, gi prin rana Lui noi toli ne-am aindecat (ls. 53, 5). Nevindecat rimAne doar cel care respinge singur timiduirea gi mAntuirea diruite lui 9i tuturor oamenilor. Aga de imbelgugat s-a revirsat asupra noastri mila lui Dumnezeu, incAt chiar gi picatul cel mai grerl repetat de o mie de ori, Poa- te fi gters prin pocdinfa omului (vezi viala Cuvi- oasei Maria Egipteanca in Proloage, la 1. aprilie).

40. Pociinla inseamnd credinfd, pociinfa inseamni recunoagtere a riscumpirdrii gi a Riscumpiri- torului! Pociinla inseamni insugire a meritelor Rdscumpdritorului prin credinla in Rdscumpd- ritor! Pocdinla inseamni lepidare de sine! Poci- in(a inseamnh recunoaqtere a ciderii 9i a pierzirii care au cuprins intregul neam omenesc! Pocdin- !a inseamni lepidare de orice virtute omeneasci! Pociinla igi pune toati nddejdea in Rdscumpird- tor! Doar meritele Rdscumpirdtorului au tot pre- tul, un pret de necuprins! Virtulile orneneqti nu au nici un pref nici micar cel mai mic! Ele primesc pre! de la credinla in Rlscumpdritor, atunci cAnd prin ele se arati aceasti credinli, cAnd sunt implinire a voii Riscumpirdtorului! Pociinla acoperi ceea ce liPsegte din virtulile omenegti, ii im- propriazd, omului virtufile Riscumpdrdtorului! Dumnezeu ne-a dat pocdinfa ca ajutor neputinlei noastre. Ab cat de feluriti gi de mare e neputin- !a noastrd! Unii igi urisc picatul, dar s-au obig- nuit cu el pAnd intr-atAt, ci n-au putere sd lupte impotriva lui qi nu inceteazi si cadi in pdcatul cel urAt gi scArbavnic, furali de silnicia deprinde- rii precumpdnitoare. Limanul ne{ericitului rob al pdcatului este pociinfa! Ori de cAte ori i s-ar in- tAmpla sd cadi intr-o nenorocite duhovniceascd, el poate intra in acest limary dregAndu-gi in el corabia stricati a sufletului. Istoria bisericeasci a pdstrat urmdtoarea convorbire intre un oarecare cdlugir care suferea de pe urma picatului 9i unul dintre cei mai mari binepldculi ai lui Dumnezeu, imbelgugat in harisme duhovnicegti, care din pricina acestei imbelgugiri primise numele de ,,cel Mare". Fratele l-a intrebat pe Cuviosul Sisoe cel Mare: ,,Pdrinte! Ce sd fac? Am cizut!' BitrAnul a rispuns: ,,Scoali-te!" Fratele a zis iarigi: ,,M-am sculat gi iar am cdzttt!' BdtrAnul a rispuns: ,,Ia- rdqi scoald-te!" Fratele a zis: ,,PAnd cAnd voi cidea gi mi voi scula?" Cel Mare a rispuns: ,,Pfnd cAnd vei fi luat din aceasti via!d." Veli gisi abeasti is- torisire in Pateric, preclcrm gi in Proloage, la Viafa Cuviosului Sisoe cel Mare, pe 6 iulie. Este de pre- supus cd bineplicutul lui Dumnezeu i-a dat un asemenea rdspuns unui om care avea nefericita deprindere a picatului, deprindere ce pare cu neputinfi de biruit. Se intAlnesc oameni cizufi in aceasti nenorocire. CuvAnful ,, am cdzttt" arati cd picatul fratelui era grelL de moarte. Trebuie gtiu! totugi, ci Dumnezeu a dat pociinfa numai gi numai ca ajutor neputin,tei noastre, nicidecum pentru a ne da nas si picituim. Da- rul lui Dumnezeu nu trebuie folosit spre rdu; trebuie sd avem fafi de el foarte mare evlavie, chib- zuinlFa griji. ,,Cel care innoieqte ciderile sale in nidejdea pociinfei, a zis SfAntul Isaac Siruf vi- clenegte fali de Dumnezeu, gi pe unul ca acesta il ajunge moarte niprasnicd." Trebuie si ne pizim cu toatd sArguinla de orice cddere in pdca! mici sau mare, ca de un lucru care aratd vrijmi- gie fafd de Dumnezeu.

41. Cel mai greu picat este deznddejdea' Acest pdcat defaimd SAngele atotsfAnt al Domnului nostru lisus Hristos, respinge atoputemicia Lui, respinge mAntuirea diruitd de El, arati cd in suflet domneau nidijduirea ire sine 9i trufia, ci era striin de credinli gi de smerenie. Mai mult de- cAt de orice alte picate, ca de o otravi ucigaqi, ca de o fiari cumpliti, trebuie sd ne pezim de dez- nddejde. Repet deznidejdea este cel mai riu p5- cat dintre toate picatele. Deznidejdea aiunsd la deplindtate se aratd de obicei prin sinucidere sau prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea' Sinu- ciderea este picatul cel mai cumplit! Cel ce l-a si- vArgit s-a lipsit de poc5infd 9i de orice nidejde a mAntuirii. Sfanta Biserice nu sivArgeqte pentru el nici o pomenire, nu-l invredniceqte de prohodire 9i il lipseqte de ingroparea ir cimitirul cregtinesc. Sinuciderii ii urmeazd ca greutate picatele de moarte, cum ar fi omorul, preacurvia, erezia 9i celelalte de aceeagi teapd. Degi pdcatele acestea sunt mai pu$n pierzitoare decAt sinuciderea 9i decAt deznddejdea care duce la sinucidere, degi celui care le-a sivArgit ii rimAne putinla pociinlei gi mAntuirii, se cheami totugi ,,de moarte"' Cel ce rimAne in ele este socotit mort cu sufletul; cel ce rimine in ele nu e ingdduit de rdnduielile Sfintei Biserici la impdrtigirea Sfintelor lui Hris- tos Taine, sd ia parte la sfintele slujbe. Daci moartea il va gdsi nepociit de picatele acestea vegnica lui pierzare este neindoielnicd. Se poate socoti cd pocdinta omului care rdmine intr-un picat de moarte este adevirati numai atunci cAnd se va lSsa de acel pdcat. Numai atunci poate fi ingiduit la unirea cu Hristos prin impirtiqirea Sfinte- lor Taine! $i ca atare, dupi picatul de cipetenie, care este deznldejdea gi sinuciderea, trebuie sd ne pdzim cu deosebiti sArguinli de pdcatele de moarte, avAnd in suflet hotdrArea neclintitd de a nu mai cidea in ele. Daci se va intAmpla nenoro- cirea sI cidem in vreun pdcat de moarte, trebuie si ne l6sdm de el firi intArziere, si ne vindecdm prin pocdinld gi sd ne pizim din rdsputeri pentru a nu mai cddea in el. Iar daci, dintr-un concurs nefericit de imprejuriri, se va intAmpla din nou si cidem in picat de moarte, nu trebuie si ne ld- sim pradi deznidejdii, ci trebuie sd folosim iarigi doctoria sufleteasci de Dumnezeu ddruit5, pocdinla care igi pistreazi toati puterea gi efica- citatea pAnd la sfArgitul viefii noastre. Existd gi picate care nu sunt de moarte: unele dintre ele sunt mai grele, altele - mai uqoare. Tre- buie mai intAi sd ne dezvilim de picatele grelq iar apoi gi de cele ugoare. De pildd, imbuibarea nu este pdcat de moarte; nici iubirea m5nciruri- lor gustoase nu este picat de moarte. imbuibarea este mai grosolani gi inso$ti de urmiri mai vitimitoare decAt iubirea mAncirurilor gustoase, gi ca atare trebuie mai intAi si ne dezvitim de multa mAncare, gi apoi de mAncarea gustoa- sd. Oricum, gi pdcatele care nu sunt de moarte, 83

42. cum ar fi imbuibarea" iubirea mAncirurilor gus- toasg luxul, vorbirea degarti, glumele ugurati- ce gi aga mai departe, crescind gi cuprinz6nduJ pe om, pot ajunge foarte aProape de picatele de moarte. Picatul care a Pus stipAnire Pe om se numegte patimi. Patima este supusi chinului celui veEnic, au zis Pirinfii (vezi Cuviosul Nil Sor- ski, CuvAntul 1), gi ca atare nimeni nu trebuie si nesocoteasci pdcatele care nu sunt de moarte, ci trebuie si ludm aminte cu deadinsul ca nu cumva vreun picat si creascd gi patima si se prefacd in deprindere cu el. Penfru curd$rea de asemenea pXcate gi pentru ca noi si putem lua mai bine aminte la noi ingine, SfAnta Bisericd a rAnduit ca fiecare cregtin ortodox si nu vini la Sfanta Tai- ni a Spovedaniei mai rar de patru ori pe an (sau, daci imprejuririle nu ingiduie altfel, cel pulin o datd, dar neapirat). SfAnta spovedanie aduce un indoit folos: di iertare de la Dumnezeu penku picatele sivArgite qi feregte de noi cideri ir:r pdca- te. ,,Ca un frAu, aducerea-aminte de spovedanie opreqte de la noi cideri in picate sufletul ce are obiceiul de a Ei le spovedi, griiegte SfAntul Ioan ScXraruL pe cand picatele nespovedite se sivAr- gesc iarigi cu ugurinfd, ca gi cum ar fi fdcute in intuneric" (Scara, Treapta a Patra). Unele picate sunt sdvArgite cu cuvAntul. Aces- tea nu trebuie deloc socotite neinsemnate! De la un cuvAnt glumef la un cuvAnt cilcdtor de lege nu e decAt un pas! Din cuvintele tale oei f gdsit 84 85 drept, qi din cuaintele tale vei f osindit (Mr. t2, 3n, a zis MAntuitorul. Limba a sdvArgit mari firidelegi: a rostit lepidare de Dumnezeu, hule, juri- minte mincinoase, clevetiri impotriva aproapelui. Lepidarea de Hristos qi hula impotriva lui Dumnezeu se numdri printre cele mai grele pd- cate de moarte. Unele picate sunt sivArgite cu g6ndul, cu simtimintele inimii, cu migcirile trupului. Toa- te acestea nu sunt mirunte, toate sunt wijmi- gie impotriva lui Dumnezeu! insi cAnd cugetul gi inima se indulcesc de pdcat, cAnd le place sd{ infiptuiascd prin inchipuirea impestri,tatd, impo- dobitb gi indelung5, un asemenea picat sufletesc ascuns este aproape de picatul siv&git cu fapta. Omul trebuie si fugi din risputeri de toate picatele indeobgte, iar pentru pdcatele in care., din neputin!5, cade cu fapt4 cu cuvAntul, cu gAndul gi cu toate simtirile, trebuie sd se pociiascX zilnic inaintea lui Dumnezeu, lucru care este cel mai bine de ficut dupi slvArqirea pravilei de seari, merg6nd spre somn. Pe deasupra, trebuie si-gi curi,teasci an de an congtiinta micar de patru ori prin SfAnta Taind a Spovedaniei, iar dacd se in- tAmpli si cadi in vreun picat de moarte trebuie sd-l spovedeasci inaintea pdrintelui duhor,nicesc fird a intArzia cdtuqi de pu$n. Domnul si vi pi- zeascd de marea nenorocire a sufletului care este pdcatul de moarte, sI vi ddruiasci puterea de a vd feri gi de celelalte picate, mari 9i mici! Amin.

43. 28. Despre rnintrrire. De ce n.r se pot m&ntrri pasanii, rn"LorneJanii 9i ereticii. Despre erezii. D"spr" crltroasterea alewiratei invifituri creFtine e priveligte vrednici de tAnguire ama- rX sunt creqtinii care nu $tiu in ce con- sti cregtinismuMar aceastd priveligte se infe$- geaze acum aproape neincetat privirilor; acestea sunt mangaiate doar rareori de priveligtea con- trard, care negregit e mangaietoare! Rareori Pot, in gloata cea numeroase a celor ce igi dau numele de cregtini, se se oPreasce asupra unora care sunt creqtini qi cu numele, gi cu faPta. imi puneti din nou urmdtoarea Problemi: ,,De ce sd nu se mantuiasce, imi scrieli, pigAnii, mahomedanii gi aga-numifii eretici? intre ei sunt oameni cu o mare bunitate. A-i da pierzirii pe acegti oameni atAt de buni ar fi un lucru potrivnic milostivirii lui Dumnezeu!.. Da! Acesta ar fi un lucru potrivnic chiar gi raSunii omenegti sd- nitoase! Iar ereticii sunt cregtini gi ei. A te socoti pe tine insug mantuit iar pe membri celorlalte 86 confesiuni - pierduti, este un lucru gi nebunesc, gi extrem de hufag!" Mi voi strddui si vi rdspund cat mai pe scurt, ca multa grdire si nu vatime limpezimea expu- nerii. Cregtinilor! Voi judecali despre mAntuire, dar nu gti$ ce e mAntuirea, nu gti$ de ce au oamenii nevoie de ea; in fine, nu-L gtifi pe Hristos, singurul nostru mijloc de mAntuire! Iatd adevirata invitdturi despre aceasta, invifdtura Sfintei Biserici Sobomicegti: mAntuirea sti in recipdta- rea impertigirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut aceastX impirtigire prin ciderea protopirintilor. Tot neamul omenesc este o tag- mi de fiinle pierite. Pieirea este partea tuturor oamenilor, atAt a celor imbunitd$fi, cAt gi a riu- fdcltorilor. Ne zimislim in firidelege ne naq- tem in picat. Md aoi pogori tn iad la ful meu pl6n- ghnd (Fac.37, 35), griiegte SfAntul Patriarh Iacov despre sine gi despre sfAntul siu fiu, Iosif cel fe- ciorelnic Ei preafrumos! S-au pogorAt la iad dupi incheierea pribegiei lor pdmAnteqti nu numai pXcitogii, ci 9i dreplii Vechiului Testament. Iati puterea faptelor bune omenegti, iati preful vir- tufilor firii noastre c;zute! Pentru a reface impirtigirea omului cu Dumnezeu., altfel spus pentru mAntuire, era neapArati nevoie de riscumpdra- re. Riscumpirarea neamului omenesc a fost si- vArgitd nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo alta din fiin.tele inalte, dar mdrginite gi zidite: a fost sivArgiti de insuqi Dumnezeu, cel

44. Nemirginit. Pdtimirile - partea neamului omenesc - au fost inlocuite de pitimirea Lui; lipsuri- le meritelor omenegti au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemesurati. Toate faptele bune ome- neqti, care sunt neputincioase 9i se pogoard in iad, au fost inlocuite de o singuri fapti buni pu- temici: credinla in Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul a fost intrebat de cdtre itdei: Ce sd facem ca sd lucrdm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a rlspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sd credeli in Cel pe Care L-a trimis El (In6,28-29). O singuri faptd bund ne trebuie pentru mAntuire: credinfa, insi credinla se aratd prin fapte. Prin credin!5, doar prin credinli putem intra in impirtigirea cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor diruite de cdtre El. Degeab4 in chip greqit, gAndili qi spunefi cd pigAnii gi mahomedanii care sunt oameni buni se vor mAntui, adici vor intra in impdrtigi- re cu Dumnezeul Degeaba vd uitafi la concep$a contrari acesteia ca la o inovafie, ca la o rdtici- re strecurati in invildtura Bisericii! Nu! Aceas- ta este invetetura dintotdeauna a Bisericii celei adevirate, atAt a Vechiului, cAt 9i a Noului Testa- ment. Biserica a mirturisit dintotdeauna cd unul singur este mijlocul de mAntuire: Riscumpirdto- rul! Ea a mirturisit dintotdeauna ci pdnd 9i cele mai mari virtuli ale firii cizute se pogoard in iad. Daci drepfii adeviratei Biserici, luminitorii din care lumina Duhul SfAnf prorocii 9i ficito- rii de minuni, care credeau in Rdscumpirdtorul Ce avea si vini, dar care s-au sivArgit din aceas- tX viafd inaintea venirii Lui, daci acegtia s-au po- gorAt in iad, cum vreli ca pigAnii qi mahorneda- nii, care nu L-au cunoscut pe Rdscumpdritor gi nu au crezut in EL sd primeasc5, pentru faptul cd vi se par dumneavoastri oameni de treabi, mAnfuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc - unul singur, repet -, care este credinfa in Ris- cumpiritor? Cregtinilor! Cunoagtef-L pe Hris- tos! InlelegeF cd nu-L cunoagtefi, ci v-a! lepddat de El, socotind ci m6ntuirea este cu putin.ti firi Ef pentru nu gtiu ce fapte bune! Cel ce crede ci te pofl mantui fdrd credinfa in Hristos se leapddd de Hristos gi, poate firi si igi dea seama, cade in picatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu. Socotim, griiegte Sfdntul Apostol P avel, cd prin credinld se aaindreptdli omul, ffrrd faptele Legii - iar dreptatea lui Dumnezeu oine prin credinla ?n Iisus Hristos, pentru toli gi peste toli cei ce cred, cdci nu este deosebire, pentru cd toli au pdcdtuit Ei sunt lip- sili de slava lui Dumnezeu, indreptdlindu-se in dar cu hnrul Lui, prin rdscumpdrarea cea in Hristos Iisus (Rom. 3, 28, 22-2Q.Vef replica:,,Sf6ntul Apostol Iacov cere neapdrat fapte bune; el invafd ci cre- dinF fere fapte este moarti." Cercetafi ce anu- me cere SfAntul Apostol Iacov. VeS vedea cd el cere, la fel ca tofi scriitorii de Dumnezeu insu- flaf ai Sfintei Scripturi, faptele credinfei, nu faptele bune ale firii noastre cizute! El cere credin- !i vie, mirturisitd prin faptele omului celui nou, 89

45. nu faptele bune ale firii cizute, ce sunt potriv- nice credinlei. El citeazd o faptd a Patriarhului Avraam, faptd din care s-a vidit credinfa drep- tului: este vorba de aducerea ca jertfd lui Dum- nezeu a propriului fiu unul-niscut. A-!i junghia fiul ca si-l jertfeqti nu este nicidecum o fapti buni potrivit firii omenegti: aceasta este o fapti bund ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapti a credinfei. Uitati-ve bine in Noul Testament qi, indeobSte in toati SfAnta Scripturi: veli gisi cd aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumne- zeu, cX aceaste implinire este numiti .,,fapte" , cA in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dum- nezeu credinla in El devine vie, fiind lucrdtoare; firi aceasta ea este moarte, fiind lipsitd de orice migcare. $i, dimpotrivd, vefi gisi ci faptele bune ale firii clzute, care vin din simfun, din sAnge din porniri gi din simldmintele gingage ale inimii sunt oprite gi lepddate! Iar dumneavoastri tocmai pripiditele astea de fapte bune vi plac la pigAni 9i la mahomedani! Pentru ele, chiar daci sunt inso$te de lepidarea lui Hristos, a$ vrea si le dati mAntuirea. Ciudati este pirerea dumneavoastri despre rafiunea sindtoasi! De unde gi pAnd unde, cu ce drept o gXsifi in dumneavoastri? Daci sunte$ cregtiry ar kebui si avefi despre aceasta o con- ceplie cregtineasci, nu alta, samavolnici sau lua- ti de nu gtiu unde! Evanghelia ne invald cd prin cidere am dobandit raliunea cea cu nume min- 90 cinos, ci raliunea firii noastre cizute, oricare ar fi valoarea ei naturalS, la orice treapti de sofisti- care ar fi ajuns prin erudilia lumeascS, p ilstreazd valoarea pe care i-o di ciderea: rimdne raliune cu nume mincinos. Trebuie s-o lepidim, trebuie sd ne incredinfdm cilduzirii credintei: sub aceasti ciliuzire, la vremea potriviti, dupd nevoinle insemnate in buna credin!5, Dumnezeu ii diru- iegte robului Siu credincios intelegerea Adevi- rului, altfel spus ratiunea duhormiceasc5. Aceas- tX ratiune poate gi trebuie recunoscuti ca rafiune sdnitoasd: ea este credinla cea adeveritd pe care SfAntul Apostol Pavel a descris-o atAt de bine in capitolul 11 al Epistolei sale citre evrei. Temelia ra$unii duho'rrnicegti este Dumnezeu. Pe aceastd piatrd tare se zidegte ea, gi de aceea nu se clatini gi nu cade. Iar ,,rafiunea sindtoasi" de care vor- bili dumneavoastri noi, cregtinii, o socotim raliune atAt de bolnavi, atAt de intunecati qi rdti- citi, incAt vindecarea ei nici nu se poate sdvArgi alffel decAt prin tiierea cu sabia credintei tuturor cunogtinlelor care o alcStuiesc qi prin lepidarea ei. Iar daci am recunoatte-o - pe un oarecare te- mei gubred, tulbure, pururea schimbdtor - drept sinitoasi, afunci e4 ,,sdndtoasd" cum este, negregit fl va lepdda gi pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienld. $i ce vd spune raliunea dumneavoastrd sinitoasi? Ci a recunoaqte pierzarea oamenilor buni care nu cred in Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decdt atAt: ci aceas-

Sf. Ignatie Briancianinov - De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu - Scrisori către mireni

Mihaela Pădurean

Sf. Ignatie Briancianinov - De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu - Scrisori către mireni