Misterul din-egipt-primul-tunel-radu-cinamar

1. 1
MISTERUL DIN EGIPT – PRIMUL TUNEL
RADU CINAMAR

2. 2
MISTERUL DIN EGIPT – PRIMUL TUNEL
CAPITOLUL 1
O ŞANSĂ FORMIDABILĂ
FĂRĂ ÎNDOIALĂ că ultimii doi ani din viaţa mea au însemnat transformări
profunde atât în concepţia şi ideologia personală despre lume şi despre ţelul
vieţii, cât şi în ceea ce priveşte integrarea mea socială şi accesul pe care l-am
avut la unele realităţi foarte bulversante pentru omul obişnuit. Trebuie să adaug
aici şi oportunitatea de a veni în contact cu un domeniu elevat al cunoaşterii
ezoterice. Pentru aceasta, mai ales, şi pentru celelalte îi sunt recunoscător lui
Cezar Brad, cel care practic mi-a luminat puterea de înţelegere asupra unor
aspecte fundamentale ale vieţii. Nu cunosc deocamdată şi nici nu-mi stă în
putinţă să analizez cauzele subtile care au condus la participarea mea destul de
activă în complicatul angrenaj al evenimentelor legate de activitatea
Departamentului Zero, dar cert este faptul că viziunea părintelui Arsenie Boca
se împlineşte pas cu pas1
În această perioadă cu totul specială din viaţa mea mi-am pus de multe ori şi
foarte serios întrebarea dacă ceea ce trăiam şi vedeam era un vis sau dacă era
chiar realitatea existenţei cotidiene. Am învăţat curând că, cel puţin din punct de
vedere principial, delimitarea între aceste două stări de conştiinţă este destul de
(1)
Aici autorul se referă la un pasaj din Capitolul 2 al primului volum din serie (Viitor cu cap
de mort - In culisele puterii) (n.ed.)
relativă. în unele momente extrem de intense, graniţa dintre vis şi aşa-zisa
realitate fizică pare să se estompeze foarte mult. întâlnirea cu zeiţa Machandi în
peştera din Tibet şi mai ales momentul iniţierii pe care am primit-o pe vârful
Gugu din Munţii Retezat2
se pot integra foarte uşor în această categorie. Toate
acestea mi-au deschis perspective nebănuite în existenţa de zi cu zi. Obiectivele
mele s-au modificat în mare parte, iar aspiraţiile s-au orientat cu o deosebită
forţă către studiul aprofundat al ezoterismului şi spiritualităţii. în secret, nutream
dorinţa intensă de a fi iniţiat în tainele alchimiei autentice, graţie uluitoarelor
informaţii pe care le-am primit de la Elinor3
. începusem să înţeleg că aproape
nimic nu este întâmplător în viaţa pe care o trăim şi că relaţiile şi întâlnirile cu
anumite persoane care ne impresionează profund din punct de vedere mental şi
emoţional sunt de fapt rodul unor cauze misterioase şi doar aparent
întâmplătoare, care conduc spre un scop bine definit.
(2), (3) Vezi volumul 2 din serie (12 zile - O iniţiere secretă în tărâmul tainic al zeilor)
(n.ed.)
Laboratorul secret
În timpul scurtei perioade pe care am petrecut-o cu Elinor, acest aspect s-a
dovedit a fi pe deplin adevărat, căci la puţin timp după ce ne-am întors din

3. 3
Munţii Retezat el m-a înştiinţat că trebuie să părăsească ţara pentru o perioadă
nedefinită. Mi-a explicat aceasta într-o discuţie pe care am purtat-o la telefon şi
îmi aduc aminte că am remarcat pauza sugestivă pe care Elinor a făcut-o după
ce mi-a adus la cunoştinţă plecarea sa. Apoi mi-a destăinuit că doctorul Xien I-a
sfătuit să-mi lase mie în grijă vila sa, în perioada în care va lipsi din ţară.
Probabil că cei doi au discutat mai mult pe această temă, dar Elinor s-a limitat
doar la a-mi face acea ofertă cu totul neaşteptată pentru mine. Discuţia a avut
loc în luna februarie a anului 2005 şi eu, destul de emoţionat şi surprins, am
acceptat' bucuros propunerea lui. Nu numai că vila lui Elinor era un spaţiu
foarte agreabil şi modern pentru locuit, dar atracţia irezistibilă o constituia
marea bibliotecă ce ocupă două din camerele mari de la etaj, special proiectate
pentru studiu. într-una din vizitele pe care i-am făcut-o lui Elinor după
întoarcerea din Retezat, el mi-a prezentat întreaga vilă şi dependinţele ei,
oferindu-mi detalii bogate mai ales despre biblioteca sa. Priveam uluit la cele
aproximativ şapte mii de volume (unele dintre ele foarte rare, după cum m-a
informat chiar el), frumos şi ordonat aşezate în rafturi speciale din lemn. Acum,
privind retrospectiv, sunt sigur că a existat un sens ascuns în dorinţa lui de a-mi
prezenta locuinţa; era foarte posibil ca el şi doctorul Xien să fi luat deja acea
hotărâre de a-mi lăsa casa în primire şi atunci Elinor nu făcea decât să mă
„acomodeze" cu spaţiul respectiv. În mod firesc, am reacţionat cu o bucurie abia
reţinută atunci când am înţeles despre ce era vorba. După o scurtă pauză în care
i-am simţit mulţumirea că acceptasem propunerea lui, el a adăugat cu o voce
gravă în telefon:
— Mai este un aspect despre care vreau să vorbim, dar pentru aceasta este
necesar să ne vedem.
Am intuit că era vorba despre ceva mai serios şi am fixat întâlnirea pentru a
doua zi, seara. Am fost punctual şi totodată nerăbdător să aflu motivul pentru
care Elinor mă invitase la el.
— În primul rând, trebuie să-ţi spun că mâine voi părăsi România, mi-a
clarificat el imediat unul dintre punctele importante.
Deşi eram relativ uimit de rapiditatea cu care se petreceau lucrurile,
învăţasem totuşi să mă adaptez în timp util şi să-mi controlez noianul de gânduri
şi întrebări fireşti care îmi veneau în minte, ordonându-le după necesităţile
imediate. Elinor mi-a oferit apoi unele detalii de ordin tehnic şi administrativ cu
privire la întreţinerea vilei şi apoi m-a invitat să-1 urmez la subsol, acolo unde
nu mai fusesem până atunci.
Am coborât pe o scară elegantă din marmură albă şi am ajuns într-un fel de
living de formă rotundă, cu un diametru de aproximativ cinci metri. Peretele
curbat era zugrăvit într-o splendidă culoare bleu, liniştitoare, iar pe solul din
marmură era un mozaic ce înfăţişa fără îndoială un simbol cu o adâncă semnifi-
caţie ezoterică; el era format dintr-un triunghi cu baza la scara pe care am
coborât şi cu vârful până în dreptul singurei uşi din acel loc la subsol.
Triunghiul avea culoarea ocru, iar în interiorul său erau reprezentate mai multe
semne complicate, printre care am remarcat şi binecunoscutul simbol al
Caduceului lui Mercur. Aceste reprezentări erau realizate însă din marmură de
culoare albă şi roşu închis.
Am simţit deodată că mă înfior din tălpi până în creştet atunci când am
coborât ultima treaptă, urmându-1 pe Elinor, şi am ajuns în dreptul uşii care era
alcătuită din lemn masiv şi din metal. In lemnul din partea centrală a uşii era
încrustat un simbol realizat din aliaj de cupru; acesta reprezenta un cerc mare,

4. 4
format dintr-un şarpe care se răsucea astfel încât ajungea să-şi prindă în gură
propria lui coadă. în dreptul uşii am observat un sistem digital de alarmă, care a
fost dezactivat de Elinor prin tastarea unui anumit cod. Imediat după ce s-a auzit
clinchetul specific ce semnala îndepărtarea siguranţei, Elinor a apăsat pe clanţă
şi am pătruns într-o cameră destul de mare, în care se aflau foarte multe aparate
şi instalaţii, mai ales din sticlă.
Am fost invitat înăuntru şi, intrând în acel loc care mi se părea un adevărat
sanctuar, am realizat că el reprezenta un laborator ultramodern de alchimie. De-
a lungul timpului avusesem ocazia să văd câteva fotografii şi pictograme care
reprezentau momente din activitatea alchimiştilor din Evul Mediu, dar ceea ce
mi se înfăţişa ochilor acolo, în subsolul vilei lui Elinor, depăşea cu mult în
complexitate firavele retorte din vechile desene reprezentând laboratoarele
alchimiştilor din Epoca Renaşterii. Sistemele de eprubete erau foarte
complicate, având uneori braţe care traversau camera pe deasupra capetelor
noastre, care se intersectau şi care mai apoi coborau spre nişte recipiente de
sticlă, unele mai mari, altele mai mici, având fie formă de trunchi de con, fie
formă sferică ori chiar de clepsidră. Am văzut de asemenea şi două maşini
centrifuge moderne, cu mai multe eprubete, o instalaţie ciudată din metal, care
era racordată la ceea ce eu am interpretat a fi „cuptorul" şi un computer. Pe unul
din pereţii camerei era plasat un dulap foarte mare, cu multe rafturi în care se
aflau aliniate diverse recipiente din sticlă cu substanţe colorate, având fiecare
eticheta lui. M-am apropiat de unul dintre rafturi şi am citit la întâmplare
eticheta de pe un borcan de sticlă perfect etanşeizat cu un capac special:
tiosulfat de sodiu. Totul era perfect ordonat şi aranjat în mod evident într-o
anumită ordine pentru a putea fi folosit în modul cel mai eficient. Cam o treime
din lungimea dulapului era însă altfel compartimentată şi acolo am putut
remarca multe cărţi şi chiar manuscrise, care păreau a fi foarte vechi. Fără
îndoială că ele reprezentau o parte a documentaţiei specifice ce viza
misterioasele procese alchimice.
M-am întors spre Elinor, care era preocupat să regleze ceva la dispozitivul
din metal aşezat lângă masa centrală din marmură; pe aceasta se aflau retortele
şi vasele din sticlă. Am observat atunci pe peretele din spatele lui două instalaţii
mari de ventilaţie, complet automatizate, care reglau şi menţineau indicii atmos-
ferici din acea încăpere la nişte valori prestabilite. Pe tavan am remarcat patru
instalaţii de stingere a incendiului, iar în faţa cuptorului modern am văzut că era
plasată o canapea din piele destul de îngustă, pentru două persoane. M-am
apropiat de acel loc, deoarece cuptorul avea o formă aparte, semănând oarecum
cu o casă cu acoperiş ascuţit.
—Din păcate am ajuns la concluzia că, oricât de performant şi exact ar fi
acest tip de cuptor modern, care este electric, el nu poate suplini valoarea
cuptorului clasic, cu flacără, mi-a explicat Elinor. Lipseşte o anumită
dimensiune subtilă a procesului, dar încă mai meditez la acest aspect.
După o scurtă pauză, el a adăugat zâmbind uşor:
—Să ştii că nimeni nu a mai pătruns în această încăpere, după ce am instalat
totul aici. In cazul tău simt însă că este vorba despre altceva şi de aceea am dorit
să-ţi arăt această parte secretă a casei. Totuşi este mult prea devreme, având în
vedere cunoştinţele pe care le ai acum, să intru în detalii tehnice şi să-ţi explic
procesele alchimice la care lucrez. De altfel, eu însumi încă studiez intens
aceste procese, care ascund multe enigme.
Am pus atunci întrebarea care îmi stătea pe limbă:

5. 5
—Dar nu ai obţinut Piatra Filosofală...
Elinor a râs foarte degajat.
—Dragul meu, acesta este un ţel pe care toţi alchimiştii şi-1 doresc; este
chiar aspectul fundamental al activităţii lor. Dacă aş fi reuşit deja să obţin Piatra
Filosofală, aproape că nu aş mai fi avut de ce să intru în acest laborator. Totuşi,
am ajuns la anumite rezultate intermediare.
Şi spunând aceasta se îndreptă către o secţiune a marelui dulap şi luă de pe
un raft o sticluţă ce conţinea un lichid de culoare galben-arămie. Elinor a lăsat
să cadă exact două picături într-o linguriţă elegantă din argint şi apoi mă invită
să înghit acel lichid. Puţin emoţionat şi nesigur, am luat totuşi linguriţa şi am
înghiţit repede conţinutul. De fapt, datorită cantităţii foarte mici, aproape că nu
am simţit prezenţa acelei substanţe în gura mea. La început nu am remarcat
nimic neobişnuit, însă după aproximativ o jumătate de minut am simţit că mă
clatin; o greaţă acută parcă îmi bloca respiraţia la baza gâtului, care aveam
impresia că se umflase enorm, deoarece nu mai puteam să înghit. Am transpirat
brusc şi m-am aşezat destul de panicat pe canapeaua din faţa cuptorului. Între
timp, Elinor citea liniştit dintr-o carte pe care o luase de pe raft. O fierbinţeală
neaşteptată mă cuprinse de la tălpi, urcând rapid spre cap. Inima îmi bătea
nebuneşte şi eram lac de transpiraţie. Când acea senzaţie de căldură intensă a
ajuns în dreptul gâtului, am simţit o puternică degajare energetică în jurul meu,
ca o sferă, care mi-a cuprins capul parcă în mii de ace. Cred că atunci, pentru
câteva momente, mi-am pierdut cunoştinţa, dar am reuşit să rezist acelei senzaţii
foarte intense. Treptat, am remarcat cum căldura se disipează, lăsând loc unei
stări extrem de agreabile şi foarte pure. Aveam efectiv senzaţia unei curăţenii
depline, ca şi cum m-aş fi născut chiar atunci. Sufletul mi-a fost inundat de o
mare bucurie, iar forţele mi-au revenit brusc, însă mult amplificate. M-am
ridicat cu un salt de pe canapeaua pe care mă aşezasem chinuit şi, fără să-mi
reglez prea bine volumul vocii datorită bucuriei şi surescitării de care fusesem
cuprins, i-am strigat lui Elinor că aş dori să mai beau din acel lichid.
Bărbatul din faţa mea închise cartea şi mă privi amuzat.
— Desigur, îmi spuse el, dar asta numai dacă doreşti foarte mult să închei
socotelile cu această lume. Este un elixir atât de puternic, încât la stadiul şi la
condiţia psiho-fiziologică în care te afli acum, aproape sigur corpul tău ar ceda.
Nu uita că una din regulile esenţiale în alchimie este aceea de a păstra
proporţiile armoniei. Cu timpul, acestea vor ghida fiinţa umană spre o condiţie
fizică, mentală şi spirituală din ce în ce mai elevată şi atunci ea va ajunge să
înţeleagă lucrurile într-un cu totul alt mod, de pe o poziţie superioară.
Mi-am stăpânit cu greu dorinţa de a-1 contrazice, dar am realizat totuşi
adevărul spuselor lui. Am părăsit după aceea amândoi încăperea şi, după ce a
securizat intrarea, Elinor m-a condus în livingul de la parter, unde mi-a dat alte
amănunte administrative de care trebuia să mă ocup în lipsa lui. Mi-a spus că
are deplină încredere în mine şi că va veni un timp când îmi va putea explica
mai în profunzime unele aspecte specifice, operaţionale ale ştiinţei alchimiei. A
subliniat însă faptul că, pentru a ajunge la acel stadiu, era necesar într-o primă
fază să mă documentez foarte bine. Am înţeles imediat aluzia la imensa
bibliotecă pe care o aveam la dispoziţie şi i-am mulţumit cu multă sinceritate
pentru încrederea pe care mi-o acorda.
A doua zi Elinor a părăsit România şi, chiar dacă mie mi-a dezvăluit
destinaţia spre care se îndrepta, precum şi alte elemente specifice legate de acest
aspect, m-a rugat să nu pomenesc nimănui acele detalii. Deoarece îi cunoşteam

6. 6
în linii mari istoria vieţii, am înţeles imediat motivaţiile sale în această direcţie.
A urcat în maşina personală, foarte elegantă, fiind însoţit de un bărbat matur, pe
care nu îl cunoşteam. M-a frapat faptul să văd că pleacă doar cu o mică geantă
de voiaj, în care se afla şi enigmaticul dispozitiv de care nu se despărţea practic
niciodată. Mi-a spus că în acel moment nu putea să ştie cu precizie când ne vom
revedea, dar că acest lucru va fi totuşi posibil într-un viitor nu prea îndepărtat.
Mi-a înmânat toate cheile casei, fără să-mi destăinuiască totuşi şi cifrul de la
laboratorul alchimic de la subsol. M-a rugat să înţeleg faptul că decizia lui
reprezenta o măsură în plus de precauţie, atât pentru mine, cât şi pentru el. Am
simţit atunci o mare părere de râu. Remarcând dezamăgirea mea, Elinor mi-a
precizat că era vorba doar de o situaţie temporară şi că nu trebuia să-mi fac griji
în această privinţă.
— Curând vei înţelege în profunzime că toate câte se petrec îşi au timpul lor
de manifestare. Totul vine într-o anumită ordine şi e dictat de o anumită necesi-
tate spaţio-temporală peste care nu trebuie să trecem, decât în situaţii cu totul
excepţionale. Aceste lucruri ţi se vor clarifica din ce în ce mai bine, pe măsură
ce cunoştinţele tale vor deveni tot mai profunde. Uneori, spre marea ta mirare,
„saltul" poate să survină pe neaşteptate.
Ne-am luat rămas bun şi ne-am despărţit cu speranţa că ceea ce a început,
trebuie cumva să continue în virtutea legii evoluţiei. Nici nu bănuiam atunci
câtă dreptate avusese Elinor spunându-mi despre acele momente ale vieţii în
care şansa ne oferă câteodată nişte oportunităţi uluitoare.
Revederea
Curând am constatat că biblioteca din vila lui Elinor conţinea lucrări
remarcabile, multe dintre ele de o inestimabilă valoare; mi-am făcut aşadar
obiceiul de a trece tot mai des pe acolo şi de a rămâne uneori chiar ore în şir
citind şi conspectând din cărţile care fuseseră atent selectate. De multe ori îmi
doream cu intensitate prezenţa lui Cezar pentru a-mi desluşi unele aspecte care
erau menţionate în acele texte ezoterice, dar cărora nu le puteam intui în
totalitate înţelesul. Ştiam că el m-ar fi putut lămuri foarte repede în acele
privinţe, aşa cum făcuse de atâtea ori înainte. Tânjeam după vocea lui calmă şi
plină de bunătate, niciodată ironică sau exasperată de neştiinţa mea. Simpla lui
prezenţă şi apropiere îmi crea o stare de mare siguranţă, de claritate în gândire şi
de deschidere sufletească.
În acea perioadă pe care am petrecut-o după plecarea lui Elinor am fost
aproape cu desăvârşire singur, preferând să meditez cât mai adânc la persoanele
cu care m-am întâlnit şi la evenimentele cu care m-am confruntat în ultimii ani.
Am înţeles încetul cu încetul că există un sens profund în felul în care se
derulează viaţa noastră şi că tot ceea ce ni se petrece se află într-o directă
legătură cauzală cu alte acţiuni pe care noi le-am săvârşit înainte. Cu toate
acestea, concluzia mea fermă avea mai mult o bază intuitivă, deoarece nu eram
încă în măsură să cunosc aceste „rădăcini" ale faptelor mele din trecut, care au
condus la extraordinarele conjuncturi în care am fost implicat. Mai curând
aveam senzaţia unui fir director care mă călăuzeşte pas cu pas, din necunoscut,
pe care îl puteam simţi intuitiv în inima şi în sufletul meu. Pornind de la această
idee, mi-am pus întrebarea ce sau cine mă călăuzeşte astfel. Luasem deja cu
mult timp înainte hotărârea de a mă abandona, indiferent de riscuri, slujirii

7. 7
binelui într-un mod altruist, după propriile mele posibilităţi. De altfel, căile
principale prin care am fost îndemnat să realizez aceasta mi-au fost sugerate de
persoanele cărora le datorez practic totul din punctul de vedere al maturizării
mele spirituale. Aici mă refer în special la Cezar Brad, apoi la doctorul Xien, la
Elinor şi într-un mod cu totul aparte la zeiţa Machandi.
Am aflat că mulţi cititori ai celor două volume anterioare pe care le-am scris
şi-au manifestat nerăbdarea sau nedumerirea vizavi de faptul că volumul trei al
seriei nu a apărut mai repede pe piaţă. Cu o totală sinceritate mărturisesc că nu
vedeam rostul scrierii unui volum în care practic nu aveam nimic de spus decât
despre „alchimia" mea mentală şi despre aprofundarea unor învăţături iniţiatice.
In plus, aşa după cum îmi indicase doctorul Xien, nu era nici momentul putea
explica mai în profunzime unele aspecte specifice, operaţionale ale ştiinţei
alchimiei. A subliniat însă faptul că, pentru a ajunge la acel stadiu, era necesar
într-o primă fază să mă documentez foarte bine. Am înţeles imediat aluzia la
imensa bibliotecă pe care o aveam la dispoziţie şi i-am mulţumit cu multă
sinceritate pentru încrederea pe care mi-o acorda.
A doua zi Elinor a părăsit România şi, chiar dacă mie mi-a dezvăluit
destinaţia spre care se îndrepta, precum şi alte elemente specifice legate de acest
aspect, m-a rugat să nu pomenesc nimănui acele detalii. Deoarece îi cunoşteam
în linii mari istoria vieţii, am înţeles imediat motivaţiile sale în această direcţie.
A urcat în maşina personală, foarte elegantă, fiind însoţit de un bărbat matur, pe
care nu îl cunoşteam. M-a frapat faptul să văd că pleacă doar cu o mică geantă
de voiaj, în care se afla şi enigmaticul dispozitiv de care nu se despărţea practic
niciodată. Mi-a spus că în acel moment nu putea să ştie cu precizie când ne vom
revedea, dar că acest lucru va fi totuşi posibil într-un viitor nu prea îndepărtat.
Mi-a înmânat toate cheile casei, fără să-mi destăinuiască totuşi şi cifrul de la
laboratorul alchimic de la subsol. M-a rugat să înţeleg faptul că decizia lui
reprezenta o măsură în plus de precauţie, atât pentru mine, cât şi pentru el. Am
simţit atunci o mare părere de râu. Remarcând dezamăgirea mea, Elinor mi-a
precizat că era vorba doar de o situaţie temporară şi că nu trebuia să-mi fac griji
în această privinţă.
— Curând vei înţelege în profunzime că toate câte se petrec îşi au timpul lor
de manifestare. Totul vine într-o anumită ordine şi e dictat de o anumită necesi-
tate spaţio-temporală peste care nu trebuie să trecem, cunoaşteri. De pildă, cu
toate informaţiile pe care le găsisem în lucrările de specialitate, aveam totuşi
nevoie de unele explicaţii mult mai nuanţate, care mi-ar fi lămurit mai bine
înţelegerea unor aspecte diferite ale Creaţiei. Ştiam că nu le puteam obţine
decât de la Cezar şi de aceea mă gândeam adeseori cu nostalgie la el,
amintindu-mi clipele preţioase pe care le-am petrecut împreună, veritabile
momente de iniţiere spirituală.
Această perioadă de intensă practică spirituală şi studiu a durat mai multe
luni după ce Elinor mi-a lăsat în grijă vila lui. Aşa după cum mă sfătuise Cezar
la ultima noastră întrevedere care a avut loc în iarna lui 2005, cu puţin timp
înainte să primesc propunerea lui Elinor, era necesar să scriu doar despre
aspectele cu adevărat esenţiale care vizează o informare importantă şi complexă
a oamenilor. Acestea trebuiau să se refere la unele realităţi extraordinare cu care
m-am confruntat, precum şi la unele noţiuni de bază care pot marca în mod
benefic existenţa fiinţelor umane.
Tocmai începusem să mă obişnuiesc cu „liniştea" relativă din viaţa mea,
care îmi permitea să acumulez tot mai multe informaţii de natură ezoterică şi

8. 8
spirituală, când un eveniment neaşteptat mi-a zguduit din nou, din temelii,
fluxul normal al existenţei. Atât rapiditatea cu care s-au petrecut lucrurile, cât şi
implicaţiile care au fost generate de succesiunea lor au dat naştere unei stări de
efervescenţă şi dinamism în fiinţa mea care m-au ajutat să abordez situaţiile cu
mult curaj şi maturitate. Aveam deja experienţa unor evenimente uluitoare,
extrem de intense din punct de vedere emoţional şi deţineam deja un bagaj
acceptabil de cunoştinţe care să mă ajute să-mi păstrez echilibrul psihic şi fizic.
Cu toate acestea, mărturisesc că nu puţine au fost momentele în care a trebuit să
fac apel la întreaga mea stăpânire de sine pentru a depăşi unele situaţii dificile
pe care le-am trăit efectiv în ultimul an. Sunt, de asemenea, conştient că şansa
care mi-a fost oferită a însemnat foarte mult pentru mine şi îndrăznesc să cred
că jocul subtil care a făcut posibil acest lucru implică dimensiuni ale conştiinţei
la care nu mulţi oameni au acces. Voi căuta să fiu deci cât mai exact în relatarea
faptelor care s-au petrecut şi să surprind cât mai bine unele nuanţe importante
ale sfaturilor şi explicaţiilor pe care mi le-a oferit Cezar. De altfel, sunt sigur că
fără ajutorul lui nu aş fi avut ocazia extraordinară de a participa la acele
evenimente şi cu atât mai puţin de a le afla detaliile şi semnificaţiile lor
uluitoare.
Într-una din zilele lunii septembrie 2005, mă aflam la mine acasă după ce
revenisem în Bucureşti după o scurtă călătorie în provincie. Era seară şi aranjam
cu grijă mai multe cărţi într-o geantă, pentru a le duce înapoi în biblioteca din
vila lui Elinor. Atunci când nu rămâneam acolo peste noapte, îmi formasem
obiceiul să iau cu mine una sau mai multe lucrări care mă interesau, pentru a le
studia acasă. în felul acesta asiguram o anumită continuitate în procesul
documentării mele. Tocmai răsfoiam încă o dată paginile unei traduceri rare a
Bhagavad-Gita-ei, comentată de înţeleptul Janakar, înainte de a mă hotărî dacă
să o mai păstrez la mine sau să o includ în rândul celorlalte pe care urma să le
duc înapoi, când privirea mi-a căzut pe nişte consideraţii speciale asupra
importanţei Maestrului spiritual, pe care comentatorul le dezvolta într-un mod
foarte profund. Am fost brusc atât de nică degajare energetică în jurul meu, ca o
sferă, care mi-a cuprins capul parcă în mii de ace. Cred că atunci, pentru câteva
momente, mi-am pierdut cunoştinţa, dar am reuşit să rezist acelei senzaţii foarte
intense. Treptat, am remarcat cum căldura se disipează, lăsând loc unei stări
extrem de agreabile şi foarte pure. Aveam efectiv senzaţia unei curăţenii
depline, ca şi cum m-aş fi născut chiar atunci. Sufletul mi-a fost inundat de o
mare bucurie, iar forţele mi-au revenit brusc, însă mult amplificate. M-am
ridicat cu un salt de pe canapeaua pe care mă aşezasem chinuit şi, fără să-mi
reglez prea bine volumul vocii datorită bucuriei şi surescitării de care fusesem
cuprins, i-am strigat lui Elinor că aş dori să mai beau din acel lichid.
Bărbatul din faţa mea închise cartea şi mă privi amuzat.
— Desigur, îmi spuse el, dar asta numai dacă doreşti foarte mult să închei
socotelile cu această lume. Este un elixir atât de puternic, încât la stadiul şi la
condiţia psiho-fiziologică în care te afli acum, aproape sigur corpul tău ar ceda.
Nu uita că una din regulile esenţiale în alchimie este aceea de a păstra
proporţiile armoniei. Cu timpul, acestea vor ghida fiinţa umană spre o condiţie
fizică, mentală şi spirituală din ce în ce mai elevată şi atunci ea va ajunge să
înţeleagă lucrurile într-un cu totul alt mod, de pe o poziţie superioară.
Mi-am stăpânit cu greu dorinţa de a-1 contrazice, dar am realizat totuşi
adevărul spuselor lui. Am părăsit după aceea amândoi încăperea şi, după ce a
securizat intrarea, Elinor m-a condus în livingul de la parter, unde mi-a dat alte

9. 9
amănunte administrative de care trebuia să mă ocup în lipsa lui. Mi-a spus că
are deplină încredere în mine şi că va veni un timp când îmi va fi dată o bună
ocazie de a ne cunoaşte mai bine atât pe noi înşine, cât şi pe ceilalţi. Într-un fel,
ele sunt precum vântul: nu-1 putem vedea, dar îi simţim influenţa, îi observăm
efectele.
O astfel de „coincidenţă", una dintre cele mai banale în aparenţă, mi s-a
petrecut şi mie în acel moment. Şi totuşi, ce uimire, ce bucurie exuberantă mi-a
provocat! Am răspuns la telefon şi am rămas încremenit de surpriză când am
auzit vocea lui Cezar care mă saluta şi mă întreba dacă sunt acasă, deoarece
dorea să mă viziteze. Precipitat, abia găsindu-mi vorbele de emoţie, i-am
răspuns că ceea ce se petrece este extraordinar, că exact în acele momente mă
gândeam cu intensitate la el, dorind foarte mult să-1 întâlnesc şi că tocmai
atunci a sunat telefonul şi dorinţa mea s-a împlinit aproape într-un mod magic.
L-am întrebat cum a fost posibil aşa ceva şi care ar putea fi explicaţia. Cezar a
râs cu poftă şi mi-a răspuns că soseşte în câteva minute; m-a întrebat dacă eram
liber în acea seară, deoarece avea să-mi spună anumite lucruri importante şi era
necesar să avem mai mult timp la dispoziţie. I-am răspuns că eram cel mai liber
om din lume şi că-1 aşteptam cu mare nerăbdare.
Într-adevăr, în mai puţin de zece minute am auzit soneria de la uşă. Am
deschis imediat şi l-am văzut acolo, înalt, calm, perfect echilibrat şi zâmbitor,
privindu-mă cu o mare bunătate. Ne-am îmbrăţişat ca doi foarte buni prieteni,
dar eu simţeam deja în profunzimea inimii mele că el devenise pentru mine un
veritabil Maestru care mă iniţia în tainele necunoscutului. Simţeam în el, prin
fire nevăzute, o forţă şi o hotărâre extraordinară, cum nu mai remarcasem până
atunci la altcineva. Puterea sa părea atât de mare, încât de fiecare dată când ne
întâlneam, la doar câteva secunde după ce ajungeam în preajma lui, simţeam o
senzaţie profundă de bine şi totodată o nostalgie inexplicabilă pentru
necunoscut, pentru ceea ce se află dincolo de această lume complicată. întreaga
mea fiinţă devenea atunci mai relaxată, iar mintea îmi era mai limpede.
Simţeam în creştet un fel de „răcoare" atât de plăcută, încât adeseori eram
emoţionat până la lacrimi, ca atunci când revezi pe cineva foarte drag după o
lungă perioadă de timp.
Stăpânindu-mi cu greu exuberanţa, l-am invitat pe Cezar în casă, nerăbdător
să aflu modul în care el explică sincronicităţile, pornind de la ceea ce tocmai mi
se petrecuse mie. Ne-am aşezat amândoi în fotoliu şi, după ce am schimbat
câteva impresii referitoare la perioada lungă în care nu ne-am văzut, l-am
întrebat încă o dată ce părere are despre incredibila „potrivire" de evenimente,
care tocmai avusese loc. Îmi dorisem atât de mult aceste clipe de aur, în care
urma să aflu elemente foarte importante despre enigmele vieţii; aceste întâlniri
erau pentru mine precum apa pentru cel însetat în deşertul arzător. Cuvintele şi
explicaţiile lui Cezar aveau o mare putere de impact şi oricine, având o minimă
sensibilitate, ar fi putut remarca modestia, dar şi competenţa cu care erau rostite.
În cazul meu, ele aveau în plus o dimensiune adânc spirituală şi reprezentau
veritabile atribute iniţiatice atât pentru viaţa fizică, precum şi pentru cea subtilă,
care în mare parte îmi era necunoscută.
O demonstraţie subtilă
Zâmbind, Cezar a spus:
—Într-adevăr, „coincidenţa" pare incredibilă, dar cu toate acestea ea s-a

10. 10
petrecut, a fost reală, s-a concretizat. In contextul „coincidenţelor" de acest gen
ea pare a fi relativ minoră, dar dacă vei fi atent, vei putea observa din ce în ce
mai multe astfel de potriviri sau suprapuneri aparent ciudate de evenimente
diferite ca natură, care totuşi au o cauză comună. Cu cât vei fi mai vigilent, cu
atât vei observa mai multe astfel de „coincidenţe" şi chiar vei constata
manifestarea lor şi în cazul altor persoane. Ceea ce nu vei putea remarca însă,
decât mult mai greu, va fi semnificaţia acestora, pentru că ele au în primul rând
o natură subiectivă; ele ţin chiar de persoana care le trăieşte şi sunt intim core-
late cu particularităţile ei de destin, cu cele mentale şi emoţionale.
—Bine, dar ce trebuie să înţeleg eu atunci când trăiesc un eveniment de
acest gen? l-am întrebat. Fără îndoială că el nu apare din neant şi, în plus, este
foarte semnificativ. Nu este o coincidenţă oarbă, ci are un sens. Asta este, de
fapt, întrebarea la care caut răspuns: de unde vine acest sens şi cine îl
determină?
Cezar mă privi gânditor câteva clipe.
—Corect ar fi să-ţi pui problema de a găsi mai întâi care este acest sens
ascuns pe care sincronicitatea ţi-1 revelează; abia mai apoi poţi să începi să
meditezi la cauza sau sursa care 1-a generat. Totuşi, pentru că m-ai întrebat, îţi
voi răspunde pe scurt la această chestiune, ca să ai un punct de plecare în
analiza ta ulterioară.
Din punct de vedere ezoteric, ceea ce mulţi oameni numesc coincidenţă sau
sincronicitate de evenimente revelează, de fapt, în cel mai înalt grad prezenţa lui
Dumnezeu, pentru că în absenţa Lui, toate situaţiile incredibile de simultaneitate
care apar în viaţa noastră nu ar putea să se producă. Dar faptul că ele totuşi se
produc, arată că există cineva capabil să le organizeze, să le potrivească şi să le
manifeste. Este însă foarte important să înţelegi că această realitate a
sincronicităţilor ne poate permite să trecem imediat, chiar şi în cazul
evenimentelor minore de zi cu zi pe care le trăim, cum a fost situaţia sincronă
cu telefonul pe care l-ai primit de la mine în această seară, la ceea ce este din-
colo de toate acestea şi astfel să te convingi de existenţa unei realităţi cu mult
superioare celei pe care o trăieşti aici. Vreau să spun că aceste „coincidenţe"
sunt ca o poartă care aşteaptă să fie deschisă, pentru a evada într-o realitate
nebănuită, dar esenţială pentru fericirea omului.
Am rămas puţin surprins; era pentru prima dată când Cezar aducea în
discuţie problema existenţei lui Dumnezeu şi îmi explica faptul că aceasta putea
fi percepută imediat, dacă eram pregătit să înţeleg fenomenele care mă
înconjoară. Mărturisesc că acest subiect m-a preocupat foarte mult şi am căutat
să-mi lămuresc multe dintre semnele de întrebare pe care le aveam; în mare
parte am reuşit, graţie studierii atente a principiilor generale ce stau la baza
celor mai importante sisteme filosofice şi practice din Orient şi mai ales din
India. Cu toate acestea, de la teorie la practică este un pas uriaş şi eu doream să-
1 realizez cât mai repede.
Ştiam în acelaşi timp că subiectul este relativ delicat. Foarte mulţi oameni îl
bagatelizează şi mulţi îl ignoră cu desăvârşire. Dar eu am simţit mereu în
inima mea că ceva există, că viaţa este mult mai mult decât o derulare mecanică
de evenimente. Am avut de mai multe ori ocazia să aduc problema în discuţie
cu unele persoane în care aveam destulă încredere şi cărora le respectam
opiniile. Spre surprinderea şi dezamăgirea mea a trebuit să recunosc că ideea
despre Dumnezeu este la cei mai mulţi oameni fie eronată, fie inexistentă. Din
păcate, la unii am observat chiar un fel de îndârjire inconştientă, iar despre alţii

11. 11
am aflat că preferă să urmeze calea întunecată a răului. În aceste condiţii, cum
poţi să susţii în faţa lor o argumentaţie clară despre Dumnezeu, când ei resping
încă de la început orice discuţie pe această temă? Forţa tenebroasă şi inteligenţa
adeseori diabolică le insuflă în mod subconştient o falsă senzaţie de putere şi
dominare, care până la urmă îi va conduce negreşit către o mare decădere.
Puţin descurajat de aceste insuccese, avusesem de mai multe ori intenţia să-i
cer sfatul lui Cezar în această direcţie şi acela mi s-a părut un prilej nimerit,
deoarece chiar el adusese vorba despre aşa ceva. În plus, cu siguranţă că sunt
mult mai multe fiinţe umane care au sădită în profunzimea inimii lor credinţa
sinceră în Dumnezeu, chiar dacă unele dintre ele, încă tributare faţă de
„rigorile" societăţii, caută să se convingă de faptul că poate se înşală sau poate
că este vorba despre o simplă „forţă supranaturală", un „ce" nedefinit care nu
este accesibil oamenilor. De aceea m-am hotărât să clarific acest subiect dificil
şi să-1 rog pe Cezar să-mi explice cât mai clar cu putinţă elementele legate de
acest subiect, pentru ca şi eu, la rândul meu, să le pot expune mai departe, astfel
încât cei interesaţi să poată depăşi cu uşurinţă barierele incertitudinii.
—Dacă Dumnezeu este cel care „potriveşte" sincronicităţile, cel care le face
posibile, atunci înseamnă că El este mereu în noi, aşa după cum afirmă şi
tradiţia orientală, am spus eu. Pentru că, dacă El ar fi doar în afara noastră, nu
văd cum ar mai putea să „aranjeze" toate sincronicităţile şi păienjenişul de fapte
şi realităţi care ne înconjoară. De altfel, aceasta vine în total acord cu filosofia
hindusă, care vorbeşte despre atman, adică spiritul esenţial, Sinele nemuritor
din fiecare dintre noi. Numai că aici există o mare problemă care a fost ridicată
de foarte mulţi oameni; mă refer la faptul că, aşa după cum ştii şi tu, în baza
autorităţii ei covârşitoare, religia creştină nu recunoaşte aceasta cu niciun chip,
ba chiar o consideră o adevărată blasfemie. Îţi spun că am avut ocazia să
întâlnesc mulţi oameni care erau debusolaţi de acest fapt, iar unii chiar au ajuns
să trăiască aproape o dramă interioară, deoarece senzaţia pură pe care ei o aveau
în inimă şi care îi făcea să intuiască mai mult sau mai puţin prezenţa Sinelui şi
deci a lui Dumnezeu în ei înşişi, era contracarată de dogmatismul creştin
căruia i se subordonau.
Cezar m-a ascultat cu atenţie şi a rămas câteva clipe pe gânduri.
— Este adevărat că tradiţia creştină neagă faptul că Dumnezeu ar fi prezent
în făptura „om", mi-a răspuns el într-un târziu. Totuşi, aşa după cum ai spus,
tradiţiile spirituale orientale şi chiar bunul simţ spiritual ne arată că Dumnezeu
este în realitate prezent în noi în fiecare clipă, chiar şi atunci când fiinţa umană
este retardată, chiar şi atunci când ea este egoistă şi chiar şi atunci când ea este
mânioasă. Este deci foarte important ca omul să ştie şi apoi să înţeleagă faptul
că Dumnezeu este prezent în el în toate cazurile şi în toate situaţiile.
—Te referi la Sinele nostru esenţial, l-am întrerupt eu, pentru a nu lăsa vreun
dubiu.
—Da, mă refer la atman din tradiţia spirituală hindusă. E necesar să-ţi dai
seama că, dacă n-ar fi fost aşa şi dacă Dumnezeu nu ar fi „plasat" în fiecare
făptură umană o scânteie din El, ar fi fost imposibil ca prin intermediul tuturor
marilor iniţiaţi, care s-au realizat spiritual, să-i ceară omului să-L cunoască.
Pentru că, şi dacă omul ar fi vrut să-L cunoască pe Dumnezeu, nu ar fi avut ce
să cunoască, dacă El era absent din fiinţa acestuia. Şi atunci, pe bună dreptate
omul s-ar fi putut întreba: „De ce îmi spui să Te cunosc, dacă Tu eşti numai în
afara mea? Vezi bine că este imposibil, pentru că Tu eşti în exteriorul meu, iar
eu sunt singur. Şi pentru că Tu nu eşti în mine, atunci eu unde să Te cunosc? În

12. 12
afară? Dacă ar fi aşa, ai putea să dispari în fiecare clipă, fără ca eu să Te mai
găsesc vreodată. Aşa că, dacă Tu eşti doar în afara mea, nu înseamnă că te-am
găsit pentru totdeauna şi aceasta nu mă mulţumeşte!". Acest posibil monolog
trebuie să-ţi arate inconsistenţa ideii că Dumnezeu nu se află în fiecare dintre
noi. Toată lumea spune că Dumnezeu există „în afară", dar adevărata revelare a
lui Dumnezeu este, de fapt, cea care se produce chiar în fiinţa noastră. Abia
atunci se poate spune că noi am atins starea de îndumnezeire.
Cuvintele lui Cezar mi-au luminat şi mai bine înţelegerea. Chiar dacă în
ceea ce mă privea nu exista o schismă între aceste aspecte contradictorii despre
existenţa lui Dumnezeu, demonstraţia foarte pertinentă pe care a făcut-o Cezar a
avut darul să-mi inspire o înţelegere mult mai profundă a acestei realităţi. Astfel
că am subliniat imediat ideea:
—Cred că tocmai de aceea Iisus a afirmat: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl e în
Mine", dar această afirmaţie a fost înţeleasă de puţini oameni şi rezultatul îl
putem vedea în prezent.
—Ai sesizat esenţialul, a confirmat Cezar cele spuse de mine. Totuşi, trebuie
să remarc faptul că ceea ce religia creştină a considerat că e valabil numai pen-
tru Iisus, este totodată valabil pentru fiecare dintre noi. Acest adevăr este
fundamental. Datorită deviaţiilor, în traducerile Bibliei au existat idei care
stipulau inexistenţa lui Dumnezeu în fiinţa umană şi considerau că doar prin
cunoaşterea lui Iisus, prin graţia lui Iisus, făptura umană poate şi ea să-L
cunoască pe Dumnezeu Tatăl. Altfel, afirmă clericii, acest lucru nu este posibil.
Chiar dacă am admite ca fiind reală această idee, trebuie totuşi să remarcăm
faptul că au existat oameni care au avut revelaţia lui Dumnezeu cu mult înainte
de Iisus. Adu-ţi aminte de imaginile holografice din Sala Proiecţiilor; ai putut să
constaţi că au existat fiinţe umane care au avut misiuni asemănătoare cu cea a
lui Iisus, însă cu zeci de mii de ani înaintea lui, şi ai sesizat, de asemenea,
influenţa pur divină a acţiunilor lor.
Am aprobat imediat din cap. Îmi aduc aminte că atunci am fost foarte
bulversat de acel aspect, dar cum succesiunea imaginilor şi a informaţiilor era
foarte bogată, acea impresie puternică a trecut oarecum pe locul doi. Ulterior,
după câteva luni, făcând o retrospectivă mai detaliată din memorie a ceea ce
văzusem atunci în Sala Proiecţiilor din interiorul Munţilor Bucegi, am remarcat
că nu mai eram aşa surprins şi că situaţia mi se părea firească. Au existat deci
multe alte fiinţe umane care au ajuns la o deplină comuniune cu Dumnezeu
Tatăl, care l-au precedat cu mult pe Iisus şi care totodată au avut misiuni
spirituale foarte importante. În imaginile pe care le-am vizionat am urmărit în
sinteză misiunile a trei înţelepţi, dintre care doi au fost mari reformatori
spirituali.
Cezar şi-a reluat imediat ideea.
— Chiar acest simplu fapt arată clar că Dumnezeu este mereu prezent în noi.
Dacă nu ar fi fost aşa încă de la originile noastre, ar fi însemnat că toţi oamenii
care au trăit înaintea lui Iisus ar fi trebuit să fie nişte „rebuturi" ale lui
Dumnezeu, care în cele din urmă i-ar fi putut chiar cere socoteală, întrebându-L:
„Pentru ce ţi-ai bătut joc de noi şi ne-ai manifestat înaintea venirii Fiului Tău,
pentru că, iată, noi suntem nişte rebuturi pentru totdeauna?" Bineînţeles că o
asemenea idee reprezintă un nonsens, la fel ca şi ideea despre păcat şi chinul
veşnic. Oamenii ar trebui să înţeleagă - şi aici mă refer în special la cei care sunt
fanatici în credinţa lor, dogmatici şi lipsiţi de o minimă deschidere a sufletului,
care i-ar putea ajuta să intuiască foarte uşor adevărul celor pe care ţi le spun

13. 13
acum - că o astfel de idee este pur şi simplu aberantă. Nu se poate ca, la o
greşeală care este în mod evident limitată în timp, pentru că şi viaţa omului este
limitată în timp, chinul care i se repartizează fiinţei respective să fie veşnic.
Acum cred că ştii prea bine că suferinţa sau chinul omului este direct
proporţional cu greşelile pe care el le face în viaţă. Bănuiesc că ai auzit de
persoane care într-o perioadă a vieţii lor trec prin anumite crize şi chiar tulburări
psihice severe, dar că după un anumit timp ele îşi revin şi chiar în unele cazuri
reuşesc să atingă o formă mai bună ca înainte de îmbolnăvire.
Îmi dădeam seama că la aşa ceva nu mă gândisem.
— Da, ai dreptate, am zis eu mirat. Cum de se mai însănătoşesc? în mod
normal, severitatea crizei şi a bolii ar trebui să le răpună.
Cezar mi-a răspuns imperturbabil:
— Pentru că în cazul lor răul nu a fost aşa mare şi acea perioadă de chin a
luat sfârşit, prin compensaţia greşelilor făcute în trecut, mai înainte de sfârşitul
vieţii lor. În alte cazuri însă, situaţia se prezintă în mod diferit: unii nu-şi mai
revin niciodată, alţii devin paranoici sau sunt aşa încă de când se nasc şi
părăsesc planul fizic în aceeaşi stare.
În „ring"
Înţelesesem corect mecanismul karmei sau al destinului, dar explicaţiile lui
Cezar au clarificat şi mai bine problema.
— Să ştii că o parte din cele ce mi-ai spus le-am susţinut şi eu în discuţiile
pe care le-am avut cu diverse persoane, însă m-a uimit virulenţa multora dintre
ele şi modul în care răstălmăceau spusele mele. Uneori aproape că nu mai ştiam
ce să le răspund, atât de zeflemitoare şi răutăcioase erau remarcile lor. Eram
tulburat, deoarece nu înţelegeam de ce nu reuşeam să impun punctul de vedere
al binelui, care după cum mi-ai spus, iese întotdeauna învingător.
Cezar râse scurt şi se lăsă relaxat pe spătarul fotoliului.
— Este foarte adevărat că binele învinge mereu, să nu te îndoieşti vreodată
de aceasta! Totuşi, în unele situaţii nu este de ajuns să fii doar bun, dar destul de
slab ca forţă şi inspiraţie interioară. În confruntarea noastră cu o fiinţă rea, dar
puternică, dacă suntem buni, dar nu avem destulă forţă lăuntrică, atunci vom fi
învinşi repede. Presupunând că suntem puşi într-o astfel de situaţie ce poate fi
chiar dramatică, nu vom mai avea posibilitatea să ne impunem, chiar dacă de
partea noastră este adevărul, chiar dacă noi îl ştim prea bine şi chiar dacă este
foarte clar pentru noi că celălalt este un pervers care vrea să năucească sau să
divizeze, de exemplu, alte mii de oameni. Aceasta nu va mai avea atunci nicio
importanţă. Şi chiar dacă ne vom lamenta, spunând tuturor ce face acea
persoană, ce rea este şi ce adevăr monstruos ştim despre ea, în mod paradoxal
toate acestea nu vor avea aproape deloc importanţă.
Eram oarecum bulversat. într-un anume fel, la nivel subconştient cred că îmi
imaginasem că binele şi adevărul trebuie să învingă automat şi repede, indife-
rent de situaţie.
— De ce? am întrebat cu o mică eziare. De ce binele nu are putere în acea
situaţie?
Cezar a vorbit rar şi apăsat, parcă pentru a se convinge că înţeleg foarte bine
acel aspect deosebit de important:
— Pentru că atunci când suntem anemici în reacţii şi în răspunsuri nu vom

14. 14
reuşi să luptăm în mod eficient şi cu forţe aproximativ egale, noi având arma
binelui, cu cel care este puternic în rău. La o fiinţă care este puternică în rău
trebuie să i se poată opune o fiinţă puternică în bine. Dacă nu sunt măcar la ega-
litate, atunci cel care este foarte puternic în rău va învinge. Cred că ştii, de altfel,
că în multe situaţii de-a lungul istoriei au fost cazuri de acest gen, în care un
tiran sau un despot a reuşit să năucească milioane de oameni, pe care mai apoi i-
a determinat să acţioneze în mod aberant, aşa după cum dorea el. Dacă
bunătatea nu este dublată şi de putere lăuntrică, astfel încât să devină o bunătate
eficientă, ea nu se aseamănă atunci cu bunătatea lui Dumnezeu. Mai curând aş
putea spune că este o stare lamentabilă, în care mulţi chiar ar putea să zică
despre cel care o manifestă că este „prost, de bun ce e". În astfel de situaţii,
persoana care este bună, dar totuşi slabă din punct de vedere aurie şi al forţei ei
interioare, se va simţi cumva „turtită", mică şi aproape insignifiantă în faţa forţei
debordante a oponentului ei, orientat din păcate către influenţa malefică. Poţi să
recunoşti atunci acea persoană slabă şi neputincioasă după starea specifică pe
care o manifestă; de multe ori ea dă din umeri şi spune, considerând că este o
scuză pe deplin justificată: „Eu sunt mic, nu am ce face, trebuie să mă supun".
Şi chiar se supune, deşi ceea ce face este împotriva voinţei ei. Ea nu se poate
opune eficient celui care este orientat malefic pentru că aura ei energetică este
mică şi anemică. Prin aceasta vreau să spun că ea nu are încă destulă forţă
benefică pentru a se opune cu succes presiunii realizate de adversar, care este
malefic.
A urmat o pauză în care nici eu şi nici Cezar nu am rostit vreun cuvânt.
Fixam cu privirea un punct din podea, încercând să-mi dau seama cam care era
condiţia mea actuală din perspectiva unei asemenea confruntări între bine şi rău.
E drept că trecuseră câţiva ani de la ipostaza la care m-am referit, de la discuţiile
pe care le aveam cu oponenţii mei, dar eram şovăielnic în a da vreun verdict. Aş
fi vrut să-1 întreb pe Cezar în legătură cu acest lucru; aş fi vrut să am o
„evaluare" pertinentă, dar parcă ceva mă împiedica să-i solicit aceasta. M-am
trezit întrebând:
— Şi cum poate să crească această forţă a binelui în aura personală? Cum
pot eu, de exemplu, să devin destul de puternic astfel încât să înfrunt cu succes
răul din alţii?
Am simţit atunci că alesesem calea cea bună. Cezar părea mulţumit de
întrebarea mea. Mă privi direct în ochi şi îmi răspunse liniştit:
— Mulţi poartă în ei şi manifestă aproape în mod inconştient răul, tendinţele
sau intenţiile malefice. De cele mai multe ori ei nici nu îşi dau seama de
aceasta, ba chiar ajung să considere că aşa este bine. Planurile malefice
inferioare îi alimentează cu o energie specifică foarte grosieră şi le influenţează
mentalul şi gândirea în aşa fel, încât acele fiinţe ajung chiar să dorească sau să
se bucure atunci când fac un rău celor din jur. Ştii şi tu că forţele răului nu
tolerează binele. Superioritatea spirituală şi chiar cea morală îi jenează pe cei
care sunt răi şi atunci aceştia simt o dorinţă exacerbată să lovească, să distrugă,
să pângărească ceea ce este bun şi elevat. În epoca noastră, foarte uşor se pot
găsi fiinţe netrebnice care să se preteze la asemenea acte josnice şi atunci ele
devin un canal malefic de manifestare a forţelor răului. Totuşi, atâta timp cât nu
au decăzut foarte mult şi nu şi-au închis la limită sufletul prin modul lor de
gândire reprobabil şi acţiunile lor malefice, aceste persoane mai au totuşi
anumite clipe de luciditate în care sunt chinuite de angoasele îndoielii şi ale
părerilor de rău. Dar dacă au alunecat prea mult pe panta descendentă, dacă ele

15. 15
„s-au vândut", aşa cum se spune, atunci va fi foarte greu să mai fie readuse la
normal în existenţa lor prezentă.
—Un exemplu în acest sens ar fi senior Massini, nu-i aşa? am întrebat eu.
—Sigur. Şi nu numai el; în general vorbind, cam toţi liderii masoni
importanţi pe plan internaţional se confruntă cu acest aspect, fie că sunt, fie că
nu sunt încă pe deplin conştienţi de aceasta. Este ca o „marcă" pusă în aura lor,
care nu poate să înşele niciodată o persoană senzitivă, orientată profund benefic.
—Da, însă oamenii obişnuiţi vor spune că toate acestea sunt doar nişte
invenţii şi aberaţii, că de fapt aceia sunt oameni respectabili. Ştii doar despre
vechea concepţie ridicolă a ştiinţei materialiste: nu există energii subtile, nu
există corpuri subtile, nu există lumi subtile pentru că ele nu pot fi văzute.
Cezar a schiţat un zâmbet abia perceptibil.
— Dragul meu, aceasta este o problemă specifică epocii decadente în care
trăim. Dacă în egoismul, frica şi comoditatea lor unii oameni preferă să
gândească în acest mod, aceasta ţine doar de ignoranţa lor. Energiile subtile
există şi ele pot fi puse în evidenţă, dar cei care le percep trebuie să fie apţi să le
capteze. Aşa cum nu putem să imprimăm o fotografie pe o bucată de lemn, tot
aşa aceste energii subtile nu pot fi puse în evidenţă în orice fiinţă, dacă ea nu are
trezirea şi capacitatea de a le percepe. Conştiinţa unei astfel de persoane are o
frecvenţă de vibraţie mai redusă şi atunci ea nu poate
să perceapă manifestarea subtilă a energiilor din jur; omul în cauză este precum
cel de la ţară, care vede un elefant, dar spune că aşa ceva nu există. Dincolo însă
de părerea ignorantă a unor astfel de persoane, realitatea subtilă este destul de
clară pentru cei care s-au antrenat şi au dobândit capacitatea de clarviziune. Ei
au o lume comună pentru că descriu stări şi aspecte asemănătoare. Din punctul
de vedere al percepţiei subtile, această lume este cu mult superioară celei în care
oamenii obişnuiţi simt şi percep lucrurile şi fiinţele din jurul lor. Dacă mă
gândesc bine, pentru a face o anumită paralelă, nici fenomenele magnetice nu
pot fi puse în evidenţă dacă nu avem instrumentele necesare de măsură şi nici
unele tipuri de radiaţii atomice nu pot fi remarcate decât în urma efectelor pe
care le produc. Şi cu toate acestea, chiar dacă nu sunt văzute, ele sunt totuşi
acceptate.
Am încuviinţat din cap cu hotărâre. După o scurtă pauză, Cezar reluă ideea
de mai înainte într-un mod firesc şi natural:
—Îţi spuneam că cei care sunt malefici nu pot să înşele o fiinţă profund
orientată benefic, care deţine în acelaşi timp şi anumite calităţi de clarviziune,
dar din păcate ei reuşesc totuşi să înşele cu destul de mult succes mase enorme
de oameni, prin sistemele diabolice de guvernare şi control al populaţiei. Nici
nu-ţi poţi imagina ce mizerie şi decădere poate să existe în lumea lor, mai ales
în cea politică.
—Ştiu câte ceva, am avut ocazia să-i observ un timp, chiar dacă pe atunci nu
eram conştient încă de aceste aspecte, am spus eu cu amărăciune, făcând
referire la serviciul meu din trecut.
—Este foarte bine că destinul te-a îndreptat pe o altă direcţie. De altfel,
aceasta te va ajuta foarte mult să iei o decizie potrivită când îţi voi expune
motivul vizitei mele. Unele recomandări pe care le-am făcut, precum şi
neutralitatea ta relativă la conglomeratul politic au fost nişte atuuri puternice
pentru ca anumiţi factori decizionali să te aibă în vedere. Să nu te îngrijorezi,
este o propunere decentă, deşi îmi dau seama că ea ascunde totuşi un joc
complicat.

16. 16
Inima mi-a tresărit în piept. Această abordare din partea lui Cezar era ceva
total diferit, făcându-mă foarte curios. Însă n-am apucat să-mi formulez
nedumeririle prin viu glas, că el mi se adresă din nou:
— Şi este foarte bine că discuţia noastră a îmbrăcat aceste aspecte, ale
necesităţii de a fi puternic şi orientat în bine, deoarece ele se leagă de ceea ce
urmează să-ţi spun.
Mi-am zis că era momentul să profit totuşi de ocazie, acum că s-a ivit un
prilej oportun. L-am întrebat deci pe ocolite:
— Vrei să spui că este necesar, în virtutea a ceea ce trebuie să hotărăsc, să
am o aură puternică şi suficientă energie pentru a susţine o confruntare cu partea
negativă? Dar sunt eu oare cu adevărat pregătit pentru aşa ceva?
Cezar a zâmbit, evitând în mod elegant un răspuns tranşant:
— Dacă în aura ta puterea binelui este suficient de mult dezvoltată, atunci
vei putea să-ţi permiţi să combaţi în mod eficient manifestările puternice ale
răului şi chiar să-i convingi pe cei cu care vii în contact în astfel de împrejurări
de natura malefică a orientării lor. De cele mai multe ori, astfel de fiinţe sunt
oarecum mimetice: ele imită ceea ce văd la alţii, însă imită ceea ce este rău. Mai
apoi este şi firesc să acumuleze în aură influenţe rele. Astfel de oameni sunt
precum nişte „marionete" care acţionează aşa pentru că şi cei din jur acţionează
la fel. Intervine astfel un fel de imbecilizare generală, în care fiecare îl ia ca
exemplu pe celălalt, dar nu în obiceiuri bune şi în atitudini corecte, ci în acţiuni
şi tendinţe rele, pentru că, aşa după cum ştii, acestea sunt mult mai uşor de
urmat. Până la urmă, în mod inevitabil, aceste acţiuni vor trebui să fie plătite în
totalitate şi aceasta va însemna multă suferinţă pentru persoana respectivă.
Mi-am permis atunci să intervin şi să remarc faptul că „imbecilizarea"
colectivă este mai ales de natură ideologică şi că în prezent „stocul" de ofertă
decadentă este mult mai mare decât cel al unor idei şi acţiuni juste. Cezar a
confirmat pe deplin spusele mele:
— Este pe deplin adevărat, pentru că există deja un control aproape
cvasitotal al mijloacelor de răspândire a informaţiilor, ideilor şi programelor în
masă de către francmasonerie. Este uşor să observăm că se insistă pe ceea ce
este decadent, facil, pe ceea ce este pueril şi de prost gust, pe lipsă de conţinut,
pe ceea ce nu promovează valorile spirituale. În astfel de condiţii, este firesc ca
oamenii să „înghită" ceea ce primesc; la început, poate, mai greu, însă cu timpul
intervine obişnuinţa, iar în mentalitatea şi aura lor se vor acumula energii şi idei
de genul: „aşa trebuie" şi „aşa este normal". Se ajunge astfel la situaţia
paradoxală că, dacă acum se intervine cu ceva care într-adevăr este valoros şi
spiritual, acea prezentare este în cel mai bun caz ignorată, dacă nu chiar
repudiată. Aceasta este o situaţie tristă şi totodată periculoasă. Totuşi, există
mereu soluţii. Nu uita că orice obişnuinţă poate fi schimbată, dacă se acţionează
cu o altă obişnuinţă de sens contrar. Dacă eşti bine orientat şi puternic, atunci
poţi să-i convingi pe cei cu care vii în contact de natura malefică a orientării lor
şi astfel poţi să realizezi un fenomen de „dezumflare" a tendinţelor rele pe care
ei le promovează. Chiar şi într-o scurtă discuţie cu astfel de persoane, dacă aura
ta este suficient de puternică, poţi să realizezi o orientare benefică a acestor
fiinţe umane, care va fi salvatoare pentru ele. Altfel, va fi foarte dificil să
convingi, de exemplu, pe un fan înrăit al hard-rock-ului că ceea ce face el este
rău. Asta cu condiţia să existe un dialog, fireşte. Dar dacă reuşeşti, după aceea
fiinţa respectivă pur şi simplu nu va mai simţi atracţie pentru ceea ce ea
considera înainte a fi fascinant şi malefic.

17. 17
Cezar a sorbit puţin din sucul de portocale pe care i-1 servisem şi apoi a
continuat, parcă subit inspirat:
—Gândeşte-te numai la imensul nivel de robotizare şi hipnoză în care îşi
duce viaţa omul modern. Dacă vei fi atent la modul în care trăieşte şi gândeşte,
vei remarca imediat că el şi-a uitat practic sufletul divin şi este total fascinat de
tentaţiile inferioare, degradante, vicioase şi perverse ale societăţii de tip
francmasonic în care este integrat. Fiind guvernată aproape în exclusivitate de
acumulările materiale, în această societate vei găsi extrem de rar urme ale unei
spiritualităţi autentice. Iar când acestea totuşi se manifestă, ele tind să fie repede
oprimate, acuzate şi degradate în ochii mulţimilor care atunci sunt ca
„hipnotizate" de ştirile dirijate ale mass-mediei. Este o realitate tristă pe care
însă va trebui să o înfruntăm cu mult curaj, cu perseverenţă şi răbdare.
—Totuşi, faptul că oamenii sunt mulţi ar trebui să aibă o influenţă majoră în
lupta contra răului, a francmasoneriei, am remarcat eu. Este un aspect cantitativ,
nu? Sunt mulţi cei care din nefericire au adoptat, fie din ignoranţă, fie chiar cu
intenţie calea răului, dar eu cred că de asemenea sunt mulţi oameni orientaţi în
mod benefic, pozitiv, care doresc ca binele să triumfe.
— Este adevărat ceea ce spui, dar nu uita că aceste fenomene de acţiune
benefică şi eficientă în masă se produc cu condiţia să existe o perfectă stare de
unitate între toţi membrii grupului sau mulţimii de oameni care acţionează în
acea direcţie. Trebuie să înţelegi foarte bine de ce este necesară această stare de
unitate în orice grup de fiinţe umane. Şi, de asemenea, tot asta te poate face să
înţelegi mai bine cum se manifestă forţele demoniace şi satanice atunci când ele
urmăresc să dezbine, creând starea de suspiciune şi absenţă a unităţii într-un
grup. Dacă starea de unitate este „sfărâmată", forţa energetică dispare şi ea şi
exact asta urmăreşte organizaţia masonică să realizeze la nivel global, pe
întreaga planetă. Este foarte clar că atâta timp cât oamenii sunt dezbinaţi şi
mereu învrăjbiţi între ei mai ales prin intermediul războaielor, starea de unitate,
de forţă, coerenţă şi eficienţă în acţiune nu poate să apară. înţelegerea acestei
legi, pentru că realmente ea este o lege cu un caracter universal, poate să-ţi arate
de ce este atât de important să se menţină o stare de armonie într-un grup, într-o
echipă sau într-un cuplu.
Aveam o anumită nelămurire şi de aceea am întrebat:
—Şi această stare de unitate a unui grup este perturbată chiar dacă cei care
nu reuşesc să se integreze sunt mult mai puţini decât ceilalţi?
—Ceea ce îţi voi spune o să te mire, dar asta se va petrece numai până în
momentul în care vei înţelege corect mecanismul subtil. Este suficient ca o
singură fiinţă să apară şi să creeze o stare de dizarmonie în grupul respectiv,
pentru ca aceasta să ducă mai apoi la separare, la disociere şi să anuleze astfel
starea de unitate dintre membrii grupului sau mulţimii respective, prin apariţia
unor tensiuni care nu sunt necesare. Tocmai în aceasta constă şi celebra tehnică
a diversiunii, atât de mult folosită în politică şi în serviciile secrete. De aceea
este foarte important ca grupul sau mulţimea de oameni care îşi propune un
scop benefic să fie armonios orientat şi „în fază" în direcţia în care acţionează.
In cazul în care totuşi apar fiinţe umane tentate să răspândească anumite
influenţe rele, inferioare şi să strice astfel armonia profundă în gând şi faptă a
unui grup sau a unei mulţimi, ca metodă preventivă este bine ca ele să fie
eliminate cât mai repede din anturajul grupului, până nu se ajunge la o
dizarmonie generalizată. Mai greu este atunci când astfel de oameni există şi se
infiltrează în mulţimi şi grupuri, dar nu-şi trădează adevăratele scopuri, gânduri

18. 18
şi interese, ci mimează într-o primă fază aceleaşi aspiraţii şi aceeaşi conduită ca
a membrilor din grupul respectiv.
Şocul
Cezar făcu o pauză şi apoi, fără nicio introducere, îmi spuse brusc:
— Am fost solicitat de la nivel înalt să te contactez într-o problemă mai
delicată. Nu trebuie să te îngrijorezi, deoarece poate fi o ocazie minunată pentru
tine. Acum câteva zile am primit la baza noastră o notă cu antet special, prin
care mi se cereau anumite date despre doctorul Xien. Structurile noastre secrete
sunt foarte interesate de legătura cu el şi se pare că la vârf s-au „mişcat" puţin
apele, mai ales în perioada aceasta. De fapt, cererea a fost chiar mai specifică;
mi s-a trasat sarcina să te contactez, întrucât tu ai fost cel implicat în translaţia
spaţială de anul trecut, realizată de doctorul Xien.4
Eram stupefiat. L-am întrebat cum era posibil să se ştie că eu am fost cel
care a scris despre acel subiect. Cezar a râs cu poftă şi mi-a răspuns:
—Să nu subestimezi niciodată puterea serviciului de contrainformaţii. Îţi
imaginai că după acele dezvăluiri vei rămâne absolut necunoscut?
Tăcu pentru un timp, privind spre podea.
—De fapt, departamentele noastre trebuie să lucreze foarte strâns; de aceea
eu ştiam că eşti vizat. În fine, jocul este mult mai complicat decât ceea ce îţi
relatez eu acum. Important este faptul că, aşa după cum îţi spuneam, există
totuşi în acest segment al structurii statale unele persoane oficiale care au o ori-
entare foarte benefică şi prin unele „artificii", ca să le numesc aşa, s-a decis să
nu fi blocat în cele ce ţi-ai propus. Intenţia iniţială, conform unei proceduri
standard foarte rapide, era aceea de a te scoate imediat din circuitul editorial.
Sigur, nu ţi-ar fi fost deloc uşor. Însă unele persoane sus-puse au întrezărit
cumva importanţa informaţiilor pe care le oferi şi mai ales au intuit efectul lor
posibil în mintea şi în sufletul omului de rând. Ştii prea bine că se duce o
„luptă" acerbă între interese colosale, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Am vrut să intervin, dar Cezar mi-a făcut un semn să nu-1 întrerup.
4' Vezi volumul 2 din serie {12 zile - O iniţiere secretă în tărâmul tainic al zeilor) (n.ed.)
— Aici, la noi, există un punct-focar extrem de important pentru înclinarea
balanţei victoriei într-o parte sau alta. Mă refer la gradul de „trezire" a popu-
laţiei şi la complexul descoperit în interiorul Munţilor Bucegi. Mai sunt,
desigur, şi alte aspecte, dar acestea mi se par cele mai importante. Trebuia deci
să fii susţinut. Şi crede-mă, au fost destule tensiuni interne şi discuţii între
departamentele noastre pe acest subiect. Putem spune chiar „lupte" interne,
argumente şi contraargumente, dar până la urmă ai primit un gen de „undă
verde"; adică eşti lăsat în pace. Normal, m-am aşteptat la astfel de reacţii şi de
aceea am pregătit oarecum terenul împreună cu generalul Obadea şi alţi câţiva
subordonaţi de încredere. Acum câteva zile am primit nota secretă de care îţi
spuneam şi am fost convocat într-un anumit loc. Nu-ţi pot spune cine era per-
soana şi cred că înţelegi foarte bine de ce. Dar am considerat acea situaţie foarte
potrivită pentru a face astfel încât să te ajut să ajungi mai aproape de anumite
puncte „fierbinţi". Sper că sunt în asentimentul tău.

19. 19
Deşi nu înţelegeam la ce se referă, am înclinat capul repede, afirmativ. Eram
puţin năucit de cele ce aflam. Aveam iluzia că reuşisem să păstrez un secret
desăvârşit asupra persoanei mele, în legătură cu faptul că sunt autorul acestor
cărţi. În mod evident, deconspirarea secretului ar crea „valuri" mari şi ar putea
duce la rezultate imprevizibile. Dar scopul serviciilor de informaţii şi
contrainformaţii nu este deloc acela de a divulga mai departe ceea ce ele ajung
să cunoască, decât dacă interesele o impun. în cazul meu, descopeream încă o
dată ce important este să fie cineva care să te sprijine în viaţă, în momentele
importante.
—Persoana avea un mandat special de informare şi primise sarcini foarte
precise, a continuat Cezar să-mi vorbească. Am fost întrebat dacă este posibil
ca doctorul Xien să fie contactat cât mai repede cu putinţă. Atunci am intuit o
oportunitate foarte interesantă şi te-am indicat pe tine; în felul acesta te puteai
bucura şi de un fel de imunitate în plus. Pe scurt, mi s-a cerut să-ţi propun o
poziţie în schema Departamentului Zero, deoarece am lansat ideea că în acest
fel, graţie experienţei speciale pe care ai trăit-o împreună cu doctorul Xien, era
posibil să ai mai mult succes pentru a lua legătura cu el. Se ştia că noi suntem
prieteni şi mi s-au cerut unele informaţii despre tine, dar acestea au fost mai
mult generice. A contat foarte mult faptul că nu ai nicio obligaţie socială, iar
garanţia mea a fost suficientă ca să obţin aprobarea de care aveai nevoie.
Nu credeam că toate acestea mi se întâmplă mie.
—Vrei să spui că acum fac parte din Departamentul Zero?
—Nu te bucuri? Ştiam că-ţi doreşti foarte mult să afli amănunte cu privire la
descoperirea din Bucegi, mă tachina Cezar cu un zâmbet uşor.
Apoi mi-a explicat că aveam statut de consultant de specialitate, pentru ca în
acest fel să pot fi integrat în organigrama serviciului. Totuşi, adevăratul motiv
pentru care fusesem admis era acela că resorturile decizionale superioare au fost
informate de faptul că eram ultima persoană cunoscută care îl văzuse pe doc-
torul Xien. Cezar nu a menţionat nimic despre Elinor şi, într-un anume fel,
aceasta mi-a luat o piatră de pe inimă, pentru că nu doream complicaţii legate
de o eventuală descindere la vila acestuia.
Dintr-o dată, situaţia devenea clară: fusesem chemat în Departamentul Zero,
mă bucuram prin aceasta de o anumită protecţie şi aveam în continuare
libertatea de a scrie despre anumite subiecte, dar nu despre toate, după cum mi-
a specificat Cezar. Totuşi, nu înţelegeam cu ce aş fi putut eu contribui la
realizarea planului organismelor superioare, care solicitau o întâlnire cu
doctorul Xien. Nu vedeam cum aş fi putut ajuta mai mult la aceasta, făcând
parte din Departamentul Zero.
— Situaţia îmbină, ca mai totdeauna, unele avantaje şi unele dezavantaje, a
început Cezar să-mi explice. Este o luptă între anumite interese de stat şi faptul
că eşti un civil care dezvăluie unele informaţii importante. Până la urmă, după
cum vezi, a precumpănit interesul de stat. Dar aceasta s-a întâmplat în special
pentru că rapoartele au indicat o percepţie de nişă, ca să mă exprim tehnic, adică
aceste informaţii sunt asimilate doar de o anumită categorie de persoane, care
însă pare să se diversifice tot mai mult. Noi am accentuat asupra faptului că
lucrările tale sunt încadrate în curentul SF şi prin urmare nu constituie un factor
de risc. Strategia a dat roade şi în felul acesta ai obţinut chiar accesul la alte
informaţii extraordinare.
Aici Cezar s-a oprit o clipă, m-a privit în ochi şi mi-a spus cu bucuria celui
care ştie că face o minunată surpriză celuilalt:

20. 20
— Vom merge din nou în Sala Proiecţiilor. Peste câteva zile o echipă din
care faci parte şi tu va pleca prin tunelul spre Egipt. Oficial, trebuie să fie
realizate unele măsurători speciale în acel loc şi trebuie, de asemenea, să
aducem unele obiecte pe care le-am descoperit acolo.
Îmi spuneam că aceea era cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Nici în visele
cele mai îndrăzneţe nu vedeam vreo posibilitate să ajung să fac parte dintr-o
astfel de expediţie; şi totuşi eram doar la câteva zile distanţă de a-mi împlini
aspiraţiile în această direcţie. Deja în mintea mea apăruseră cu o mare
intensitate impresiile şi imaginile din vizita mea anterioară în uriaşa sală
subpământeană. Dar chiar mai mult decât atât, devenisem aproape fără astâmpăr
gândindu-mă la ceea ce aveam să văd în expediţia care urma. După ce mi-am
manifestat destul de zgomotos bucuria, am insistat pe lângă Cezar să-mi spună
în avans ce a descoperit în locaţia din Egipt, însă el, amuzat fără doar şi poate
de atitudinea mea copilărească, a rezistat tuturor rugăminţilor mele.
—Vei fi atât de uimit de ceea ce vei vedea acolo, încât nu are rost să-ţi stric
această emoţie. Sigur, despre unele elemente îţi voi povesti pe parcurs, pentru
că vom avea destul timp pentru aceasta; expediţia va dura mai multe zile. Chiar
şi acum însă, acesta rămâne un aspect care mă intrigă, a adăugat el gânditor.
—De ce durează aşa de mult? am întrebat eu, oarecum contrariat.
—Tocmai asta este; trebuie să ne deplasăm cu vehicule speciale, dar nu
înţeleg motivul pentru care constructorii care ne-au lăsat acea excepţională
realizare tehnică din interiorul muntelui, nu ne-au dat niciun indiciu în ceea ce
priveşte deplasarea prin tuneluri. Pentru că totuşi sunt mii de kilometri care
trebuie parcurşi şi, aşa după cum vei putea constata, tunelurile sunt absolut
goale. Impecabil realizate tehnic, ca şi cum ar fi fost date în folosinţă abia ieri,
dar goale. Niciun obiect, nicio urmă. în fine, aceasta nu constituie totuşi o
problemă prea mare, pentru că a fost rezolvată imediat de Marina SUA. Dar
acum nu vreau să-ţi mai dezvălui nimic, deoarece vei avea ocazia în curând să
vezi şi singur. Trebuie să-ţi iei o geantă cu strictul necesar şi să plecăm imediat
spre bază, mai spuse Cezar, privindu-şi în grabă ceasul.
Am intrat în panică. Mă aşteptam să existe o perioadă de tranziţie, o zonă de
acomodare, dar aflam în două vorbe că nu mai putem întârzia nicio clipă.
— Face parte din protocol, s-a justificat Cezar. După ce i se oferă anumite
informaţii, subiectul nu trebuie să fie deloc expus. În plus, e necesar să te
obişnuieşti şi tu cu anumite elemente înainte de plecare. Aveai vreun program
special?
Am început să bâigui ceva.
— Bun! mi-a luat Cezar vorba din gură. Atunci e perfect, plecarea ta nu va
provoca încurcături. Va fi o pregătire sumară de câteva zile, în care te vei
acomoda cu viaţa din bază şi îţi voi da anumite detalii asupra obiectivelor pe
care le urmăm. Ultimele ore le vom petrece chiar în Sala Proiecţiilor; s-a
constatat că aceasta are o influenţă psihică foarte pozitivă şi ne va fi cu atât mai
necesară, cu cât ne vom pregăti de călătorie. Nu trebuie să-ţi iei cu tine, îţi repet,
decât strictul necesar.
Începusem deja, febril, să-mi adun nişte lucruri de care credeam că am
nevoie. Umplusem două genţi de voiaj, dar Cezar mi-a indicat doar un rucsac.
— Practic, nu ai nevoie de nimic. Vei găsi totul acolo.
În cele din urmă am îngrămădit doar câteva lucruri de necesitate stringentă
şi am ieşit afară din casă, în noaptea luminată parţial de lună. Încă o dată,
fusesem aproape „luat pe sus" de evenimente, fără să am răgazul să mă

21. 21
liniştesc, fără să analizez la rece situaţia. Liniştea nopţii şi aerul răcoros mi-au
insuflat însă o stare de încredere subită şi, dacă până atunci mai aveam încă
unele temeri secundare, ele au dispărut ca aburul în vânt. Sufletul mi-a fost
cucerit brusc de o mare recunoştinţă pentru Cezar şi pentru ceea ce el făcea
pentru mine. I-am mulţumit sincer pentru aceasta, spunându-i totodată că îl
consider ca pe un veritabil maestru spiritual ce îmi ghidează paşii de-a lungul
destinului. Nu a spus nimic, privind gânditor înainte, dar am sesizat un zâmbet
abia schiţat în colţul buzelor şi o expresie de acceptare pe faţa sa. La câţiva
metri distanţă de casă ne aştepta un jeep de culoare închisă. Am urcat amândoi
pe bancheta din spate, iar şoferul a demarat imediat.
Viaţa îmi deschisese o perspectivă colosală, la care puţini oameni au acces şi
eu eram ferm hotărât să fiu la înălţimea aşteptărilor. Un gând insistent se detaşa
însă pe fundalul minţii mele, făcându-mă să simt un tremur uşor în tot corpul:
foarte curând aveam să păşesc din nou în spaţiul gigantic al Sălii Proiecţiilor,
aveam să privesc din nou acele realizări tehnice excepţionale, aveam să fiu
înconjurat de enigmatica tăcere a unor timpuri imemoriale...
CAPITOLUL 2
TUNELUL
EMOŢIILE MELE nu au încetat nici pe drumul către baza secretă Alpha şi
cu atât mai puţin în cele patru zile pe care le-am petrecut acolo. Dimpotrivă, ele
s-au amplificat din ce în ce mai mult, pe măsură ce se apropia momentul plecării
prin tunelul secret către Egipt. Din motive lesne de înţeles, nu pot să divulg
informaţiile privitoare la baza secretă a Departamentului Zero. Voi spune doar
că aveam pregătită deja o cameră cochetă numai pentru mine, în aceeaşi aripă
cu cea în care locuia şi Cezar. În general vorbind, mi-a fost interzis să dau orice
detaliu despre amplasarea, construcţia sau administraţia acelei facilităţi secrete.
La urma urmelor, consider că nu aceasta este important, ci mai ales
evenimentele care au urmat.
Raţiuni oculte
Zilele petrecute în baza Alpha au implicat şi un antrenament sportiv
moderat, acomodarea cu un echipament special de operaţiuni, precum şi
învăţarea unor scheme simple de acţiune în cazuri extreme, adică în situaţii
limită. Seara, Cezar venea în camera mea şi mă lămurea asupra diferitelor
chestiuni de ordin tehnic cu care nu eram obişnuit. Se îngrijise să am la
dispoziţie tot ceea ce-mi trebuia şi se interesa personal de felul în care decurgea
pregătirea necesară de dinaintea plecării. Am apreciat foarte mult acest lucru,
deoarece ştiam că în timpul zilei el era foarte ocupat, studiind dosare, vorbind la
telefon şi chiar plecând în deplasări-fulger cu elicopterul, spre destinaţii care nu
îmi erau cunoscute.
În seara celei de-a patra zile a sosit şi generalul Obadea. Trecuseră doi ani

22. 22
de când nu-1 mai văzusem, dar îmi părea la fel de energic şi de optimist.
Expresia feţei lui dure şi a privirii de oţel nu reuşea să-i ascundă însă
sensibilitatea sufletului şi nici sentimentul de cinste şi verticalitate pe care îl
insufla prin simpla lui prezenţă. Generalul a avut mai întâi o discuţie confi-
denţială cu Cezar timp de aproape o jumătate de oră, după care au venit
împreună la mine şi am analizat unele amănunte despre apropiata expediţie.
La un moment dat, generalul Obadea a făcut o pauză şi apoi mi-a vorbit cu o
voce egală:
— Sunt mandatat, pe linie ierarhică, să-ţi transmit un mesaj important. Îţi
vorbesc însă ca unui bun prieten şi te asigur că voi susţine cu toată puterea inte-
grarea ta în Departamentul Zero. Nu cu mult timp în urmă, doctorul Xien a
contactat guvernul nostru prin intermediul anumitor oameni de legătură, într-o
problemă foarte importantă pe care nu am permisiunea să ţi-o dezvălui. La
momentul respectiv, guvernul a dat un anumit răspuns, dar între timp au
intervenit modificări majore şi conducerea statală doreşte să-şi modifice
opţiunea. Din păcate, legătura cu doctorul Xien nu mai este actuală, iar situaţia a
devenit destul de critică. Există ideea că tu ai putea totuşi să intermediezi
contactul cu doctorul Xien şi, de fapt, acesta este motivul pentru care te afli aici.
Cunosc câte ceva despre experienţa deosebită pe care ai trăit-o acum un an în
prezenţa doctorului Xien; Cezar mi-a relatat mai multe amănunte. Greu de
crezut, dar în cercurile politice la vârf există şi persoane care sunt capabile să
înţeleagă întâmplările prin care ai trecut atunci. Pare o acţiune neobişnuită în
ceea ce te priveşte, însă dată fiind legătura ta cu Cezar, lucrurile au fost mult
uşurate pentru a obţine acceptul prezenţei tale aici.
Eram stânjenit, deoarece nici eu nu ştiam mai bine decât ei cum aş fi putut
să-1 contactez pe doctorul Xien. Mi-am exprimat aceste temeri faţă de generalul
Obadea, însă el m-a liniştit imediat:
—Avem anumiţi experţi care au indicat că alegerea ta ar fi probabilistic
avantajoasă pentru a realiza aceasta. Ei au explicat-o printr-un gen de „potrivire
de situaţii" şi „afinitate conjuncturală". Căutăm deci să creăm un cadru propice
pentru a determina contactul cu doctorul Xien. Ştiu prea bine că acţiunile şi
influenţa lui nu se limitează doar la nivelul fizic. Este atât de ocultat, încât
depăşeşte posibilităţile noastre, cele pe care le avem la dispoziţie. Nici chiar
Cezar nu reuşeşte să realizeze legătura în astfel de momente.
Am privit surprins către el şi l-am văzut aprobând cu seriozitate din cap.
—Aşa este, a precizat Cezar. 0 explicaţie ar fi că în această perioadă
doctorul Xien participă la ceva cu totul special. E ca atunci când nu vrei să fii
deranjat şi îţi scoţi telefonul din priză. Ar rămâne însă posibilitatea cu totul
aparte la care, în principiu, tu ai acces, de a o contacta mai întâi pe Machandi şi
astfel, în mod ocolit, să ajungi la doctorul Xien. Acum înţelegi, cred, modul în
care se pune problema.
Am rămas pe gânduri. Amintirea zeiţei mi-a răscolit brusc întreaga fiinţă şi
flash-uri intermitente de imagini vii mi-au năpădit mintea şi mi-au învolburat
sufletul. Eu simţeam după iniţierea de pe vârful Gugu, din Munţii Retezat, că mi
s-a oferit capacitatea de a mă raporta cu putere la Machandi şi că invocarea ei
îmi crea aproape de fiecare dată ocazia de a deveni lucid în timp ce visam,
pentru a mă întâlni şi a vorbi cu ea. Acest aspect reprezintă însă unul dintre cele
mai intime şi tulburătoare subiecte din viaţa mea şi nu voi insista prea mult,
decât în limita clarificării evenimentelor pe care le descriu aici.
După iniţierea specială pe care am trăit-o, în interiorul meu au rămas ca o

23. 23
amprentă de neşters unele impresii şi intuiţii a căror redare verbală este foarte
dificilă. Ele au multe componente care nu sunt comune realităţii noastre, ci se
leagă de o altă lume, aproape imposibil de descris. Nu voi insista aici asupra
acestor realităţi, dar voi spune că în subconştient aveam ideea certă că îmi este
deschis şi permis contactul cu această zeiţă. Probabil că transformările
energetice care au fost necesare în structura fiinţei mele pentru a putea realiza
aceasta au avut loc în cele câteva ore petrecute pe munte, în care eu am fost
cufundat într-o stare aproape de chatarsis. în acelaşi timp, chiar dacă atunci când
o invocam cu putere pe Machandi eu îi simţeam fără greş prezenţa în apropierea
mea, totuşi nu o vedeam, nu o percepeam cu ochii fizici. Cel puţin la început,
aceasta m-a întristat oarecum, dar după aceea am avut viziunea ei în vis, exact
aşa cum era în realitate; în acele momente deveneam brusc conştient de faptul
că visez, iar aceasta îmi crea o stare de intensă fericire şi de imensă libertate.
Am avut două astfel de întâlniri tulburătoare cu Machandi în anul care trecuse
şi, din cele spuse de generalul Obadea, am înţeles că mi se cerea practic să
reiterez acest fapt a treia oară. Nu puteam să înţeleg însă cum intuiseră legătura
mea subtilă cu zeiţa, care pot spune că până acum mi-a marcat cel mai mult
existenţa.
Am convenit cu Cezar şi cu generalul Obadea să încerc această modalitate
indirectă de a-1 contacta pe doctorul Xien, dar intuitiv am simţit că de această
dată nu voi avea succes. Într-adevăr, oricât am invocat-o pe Machandi, ea totuşi
nu mi-a apărut în vis. La început mi-am spus că aceasta se putea datora agitaţiei
şi emoţiei mele de dinaintea plecării, astfel încât am recurs la o tehnică ce îmi
fusese recomandată chiar de doctorul Xien, pentru a obţine o relaxare cât mai
profundă a trupului şi a minţii. Tehnica era destul de simplă: la aproximativ
două ore de la ultima masă şi fără să fi făcut în acest interval de timp exerciţii
fizice violente, mă aşezam pe o pătură cu faţa în sus, având grijă să-mi creez un
mediu plăcut de linişte şi siguranţă. Ţinând ochii închişi, îmi imaginam că
fiecare segment al trupului meu, începând de la picioare spre cap, devine foarte
greu, ceea ce făcea ca în scurt timp să nu-i mai simt practic greutatea.
Experienţa îmi arătase că în felul acesta mintea îmi era eliberată în mare parte
de contactul cu trupul şi devenea, într-un fel, mult mai „uşoară". Evitam să
realizez tehnica întins în pat, deoarece am constatat că atunci alunecam destul
de uşor în somn, înainte chiar de a emite gândul puternic către Machandi. După
ce consideram că atinsesem o anumită relaxare şi liniştire a trupului şi a minţii,
care de obicei îmi apărea ca o senzaţie de mare dilatare fără un suport fizic, îmi
evocam din memorie momentul impresionant în care am văzut-o pe Machandi
foarte aproape de mine, în peştera din munţii Tibetului. Atunci se petrecea un
fenomen oarecum straniu: simţeam în trup un frison şi un tremur uşor,
acompaniate de un flash luminos în faţa ochilor. Imediat după aceea mă aflam
în faţa zeiţei, care era la o mică depărtare, strălucind orbitor şi privindu-mă cu
dragoste. La început, după acel flash pierdeam continuitatea conştiinţei,
alunecând în somn, iar după ce mă trezeam nu-mi aduceam aminte ce am visat
şi nici chiar dacă am visat. Păstram însă în inimă o nostalgie aparte, un dor
nespus pentru ceva ce era ascuns, învăluit în mister. Treptat însă am început să
rămân din ce în ce mai lucid în preajma acelui „prag" important, de dinaintea
viziunii zeiţei, şi chiar să-1 pot depăşi. În acele momente mă bucuram de o
fericire de nedescris, privind-o pe Machandi în toată splendoarea ei, iar starea se
amplifica şi mai mult când ea îmi vorbea. Ştiam prea bine că atunci pătrundeam
în somn, fiind perfect conştient, adică intram lucid în lumea visului, în care

24. 24
legile sunt cu totul altele. Am constatat însă că după viziunea zeiţei, luciditatea
mea se diminua vertiginos şi alunecam în somnul obişnuit. Mă trezeam
reconfortat şi într-o minunată stare fizică şi psihică, dar încă nu eram capabil să
dirijez în mod conştient succesiunea tuturor acţiunilor din vis. Am înţeles că
zeiţa mă ajuta în prima fază, care era esenţială, să rămân conştient în preajma ei,
însă mai apoi trebuia ca eu însumi, prin efort perseverent, să progresez pentru a
atinge aceeaşi dexteritate de a-mi menţine conştiinţa trează în timpul visului.
În mod cu totul neobişnuit, încercările pe care le-am făcut după discuţia
avută cu generalul Obadea nu au dat niciun rezultat. Era chiar mai descurajant
decât în primele daţi când începusem să practic această tehnică. Nu înţelegeam
de ce se petrece aşa şi i-am relatat şi lui Cezar despre eşecurile pe care le
înregistram. El mi-a explicat că tot ceea ce puteam face într-o astfel de situaţie
era să nu mă descurajez şi să continui.
Se părea că nimeni nu înţelegea această ocultare bruscă şi că, cel puţin
temporar, orice metodă de contactare părea a fi sortită eşecului. Totuşi, Cezar
era foarte mulţumit de experienţele trecute pe care i le-am împărtăşit şi m-a
încurajat să perseverez în această direcţie.
— Epoca noastră este în mod evident profund decadentă şi de aceea sunt
create condiţii speciale ca în unele fiinţe umane să se trezească o formă
superioară de inteligenţă, pe care am putea să o numim „inteligenţa inimii". Ea
îmbină în mod fericit inteligenţa mentală cu iubirea pe care o resimţi în inimă.
Marele avantaj este că această „trezire" va face să apară ceva mai mult bun simţ
în societate. Puţini sunt cei care îşi dau seama că această importantă calitate,
care ar trebui să fie la baza oricărei forme de viaţă, lipseşte totuşi la ora actuală
celor mai multe fiinţe umane. Totuşi, pentru cei care urmează o cale dreaptă şi
armonioasă, însă nu după propriile lor precepte, ci după legile cosmice,
spirituale, devin posibile unele revelaţii care să-i facă să realizeze câ totul este
în mod simultan material şi imaterial, concret şi abstract, obiectiv şi subiectiv.
Am realizat atunci că într-un anumit fel mă integram în această categorie,
deoarece eu însumi am trăit de mai multe ori, în ultimul timp, la limita dintre
două lumi, una care mi se părea tangibilă, fizică, în care eram conştient de
corpul meu, şi alta care, deşi perceptibilă, era guvernată totuşi de alte legi de
manifestare. Această relativă întrepătrundere mi-a creat la început o senzaţie de
bulversare şi nu de puţine ori mi-am pus problema dacă să prezint sau nu astfel
de informaţii în cărţile mele. În mod firesc mă întrebam ce poate să înţeleagă
cititorul de aici, dacă nici eu însumi, care mă confruntam cu aceste aspecte, nu
le înţelegeam prea bine.
Lumile subtile
Explicaţia lui Cezar a venit însă într-un moment potrivit şi m-a făcut să simt
intuitiv esenţa problemei. Doream ca toate aceste lucruri să-mi fie cât mai clare,
astfel încât l-am rugat să detalieze puţin subiectul.
— Pentru cei mai mulţi oameni, obstacolul principal provine de la faptul că
ei sunt convinşi de existenţa doar a planului fizic, a început el să-mi vorbească.
Dacă nici legile acestei lumi nu sunt înţelese întotdeauna foarte bine, cum ar
putea ei să conceapă existenţa lumilor subtile? Şi totuşi, din fericire, există
persoane care sunt perfect conştiente de aceste realităţi şi chiar mai mult decât
atât, participă într-o anumită măsură la ele. Să luăm exemplul tău; experienţele
intense pe care le-ai trăit mai ales în ultimul an te-au făcut să înţelegi că ceea ce

25. 25
în lumea noastră noi numim materie, nu este în realitate decât o anumită stare a
acesteia. Vorbim deci de materie la modul general, iar materia fizică nu este
decât o stare a celei universale, care există într-un context definit de legi
specifice.
Într-o anumită măsură, ştiinţa a demonstrat că aceste legi au propria lor
coerenţă internă şi că se suţin unele pe altele. Tu însă ai putut să-ţi dai seama că
simultan cu aceste legi fizice mai există şi alte sisteme de legi coerente care
guvernează lumi misterioase din manifestare, invizibile pentru omul obişnuit şi
care de aceea sunt numite subtile. În aceste lumi subtile există mai multe tipuri
de materie subtilă, care au calităţi şi particularităţi diferite şi, aşa cum ai putut să
te convingi deja, aceste tărâmuri sunt populate de fiinţe cu trăsături specifice
lumii respective. Pe de altă parte, lumile subtile sunt şi ele strict ierarhizate,
principiul esenţial fiind frecvenţa de vibraţie a materiei; cu cât aceasta este mai
mare, cu atât lumea subtilă respectivă este mai elevată. Machandi, de pildă, face
parte din lumea zeilor superiori şi poţi să fii sigur că este o mare graţie care ţi se
acordă, atunci când ea ţi se înfăţişează.
Pe de altă parte, frecvenţa diferită de vibraţie a materiei care alcătuieşte
fiecare lume, fizică sau subtilă, face ca locuitorii ei să nu perceapă decât lumea
în care ei trăiesc. Acest lucru e valabil mai ales în ceea ce priveşte lumea fizică,
în care trăim noi. Gândeşte-te la un aparat de radio, care nu funcţionează decât
pe unde medii; un alt aparat de radio, mai sofisticat, funcţionează însă atât pe
unde medii, cât şi pe unde scurte, care sunt superioare celor medii ca frecvenţă
de vibraţie. Orice ar face radioul pe unde medii, el nu poate prinde posturile de
pe unde scurte şi, prin urmare, nici măcar nu ştie că acestea există. Dar radioul
care funcţionează pe unde scurte ştie că există şi unde medii; dacă este acordat
corespunzător, el poate să le prindă cu uşurinţă. Ai înţeles, nu-i aşa?
Era foarte clar şi simţeam o mare mulţumire interioară la gândul că eu
experimentasem deja şi alte realităţi decât cea fizică în care trăiam.
—Simt că sunt ajutat foarte mult de Machandi şi simt că mă inspiră aproape
în tot ceea ce fac, i-am spus eu atunci lui Cezar, brusc emoţionat de amintirea
imaginii zeiţei, care mi-a apărut în minte. Atunci când îmi este permis şi sunt
ajutat să pătrund în acea lume, totul se modifică şi apare simţurilor ca o
revărsare de frumuseţe şi armonie.
—Practic vorbind, ai fost ajutat să ai acces la o lume paradisiacă şi aceasta
ţi-a trezit cumva suflul vieţii, care îţi generează starea de fericire. În mod cert
eşti răpit de frumuseţea ei şi asta te ajută să vezi frumosul oriunde în jur şi să
priveşti plin de încântare Natura. Îmi dau seama că în tine s-a produs o modifi-
care de stare, în sensul că acum capacitatea ta de înţelegere şi apreciere a
lucrurilor este net superioară fazei în care te aflai acum doi ani. Frumosul te
atrage în esenţa lui, iar pentru tine reprezintă un elan spre înălţimi, fiind chiar un
motor al vieţii.
Încă o dată, eram copleşit de acurateţea şi justeţea observaţiilor lui Cezar.
Subit, m-am simţit inspirat şi am spus dintr-o suflare:
— Ce mi se pare mie cel mai important în legătură cu aceasta, este că mi-am
dat seama de faptul că frumuseţea este în primul rând armonie. Privind-o şi
adeseori contemplând-o pe Machandi, am descoperit că frumuseţea ei orbitoare
se transmite într-un fel enigmatic în mine însumi şi mă face să descopăr aici, în
interior, armonia de care am nevoie pentru a fi fericit. Este ca o justă şi în
acelaşi timp sublimă organizare a diferitelor niveluri din fiinţa mea. Totuşi
remarc faptul că nu pot menţine această stare minunată decât pentru anumite

26. 26
perioade de timp.
Am tăcut, mirându-mă că am exprimat atât de concis ceea ce demult doream
să-i explic lui Cezar.
— Pentru a înţelege corect de ce se petrece aceasta, trebuie să ţii cont de
faptul că universul, care înglobează şi lumea fizică, şi pe cea subtilă,
funcţionează în conformitate cu o geometrie misterioasă, care se compune dintr-
o mulţime de niveluri. Ţi le poţi imagina ca nişte „benzi" de manifestare. Ai
dreptate să afirmi că frumuseţea este armonie şi pot să adaug că ea revelează, de
asemenea, în interiorul fiinţei o anumită formă de echilibru. Dacă tu atingi
armonia şi echilibrul pe unul din nivelurile universului, atunci se va manifesta
una dintre ipostazele frumuseţii universale. Vor rămâne însă celelalte niveluri la
care n-ai reuşit încă să obţii echilibrul; de aici va apărea diferenţa de stare
despre care îmi spuneai. Eşti fericit acolo, dar relativ nefericit aici. însă atunci
când armonia şi echilibrul sunt atinse pe mai multe niveluri, frumuseţea
grandioasă care ţi se revelează o percepi în tot ceea ce te înconjoară. De aceea,
multe entităţi superioare sunt mult mai dispuse în aceste timpuri vitrege să-i
ajute pe cei care se află pe calea evoluţiei spirituale şi în unele situaţii ele fac
aceasta chiar şi atunci când nu li se cere ajutorul. Multe astfel de contacte spiri-
tuale se realizează în planul astral atunci când oamenii dorm, aşa cum este cazul
tău.
I-am spus atunci lui Cezar că din nefericire sunt mulţi cei care nici măcar nu
concep aşa ceva, preferând să rămână subjugaţi ideilor şi gândurilor gregare şi
adeseori meschine pe care le au despre viaţă sau despre evoluţie.
—Ai dreptate în această privinţă, a fost de acord Cezar, dar sunt multe
fiinţe umane care realizează un salt important în existenţa lor spirituală,
înţelegând într-o anumită măsură că, de fapt, ele sunt reflexia gândurilor pe care
le au. Depinde doar de ele să-şi dea seama că totul în viaţa lor devine fructul
convingerilor predominante pe care le au. În principiu, înţelegerea procesului
este simplă, dar modificarea lui în sens benefic şi armonios este adeseori foarte
dificilă. Oamenii ajung de multe ori la concluzia că viaţa lor este produsul
propriei lor imaginaţii, care, datorită obişnuinţei ce intervine în timp, se
manifestă apoi cu o putere din ce în ce mai mare. Unii dintre ei ajung să
intuiască faptul că îşi pot modifica în mod real viaţa, modificăndu-şi natura
gândurilor pe care le au. Dacă se atinge acest nivel de înţelegere intuitivă, se
creează şi premisele unui fel de deschidere superioară a minţii şi a inimii către
adevărata Sursă, care este Dumnezeu Tatăl. Cei cărora nu le pasă de aceste
aspecte, vor trebui cumva să explice motivul pentru care se confruntă cu atâtea
greutăţi şi evenimente contrarii în viaţă, dar mai ales cu faptul că nu sunt
fericiţi. Probabil că în cele din urmă vor înţelege că aceste evenimente îi ajută în
realitate să se structureze şi să se maturizeze, dar acest lucru nu este obligatoriu,
ci depinde, la rândul lui, de multe alte elemente. Nu sunt mulţi care să înţeleagă
în profunzime că toate bucuriile şi supărările acestei lumi sunt de fapt nişte
„umbre mişcătoare" pe care noi înşine le proiectăm încontinuu.

27. 27
Problema suferinţei
În urmă cu doi ani formasem un grup de prieteni cu care discutam astfel de
aspecte, încercând să pătrundem mai adânc în misterele ocultismului.
Subiectul explicat de Cezar a fost de multe ori analizat în întâlnirile noastre, dar
nu reuşiserăm să ajungem la o concluzie viabilă. Problema cea mai spinoasă era
aceea că suferinţa, mai ales suferinţa dictată de eşecurile relaţionale, era
percepută ca lăsând urme adânci şi fiind pe deplin reală. Mărturisesc că nici eu
nu eram lămurit prea bine în legătură cu acest aspect şi de aceea am profitat de
ocazie pentru a-i cere lui Cezar să-mi explice aceste nuanţe delicate ale vieţii.
Era deja noaptea târziu, iar noi trebuia să plecăm în zori către complexul
subteran din munţii Bucegi. Considerând totuşi că această problemă este
importantă, Cezar a început să-mi desluşească unele dintre misterele ei:
—Orice om îşi doreşte mereu mai multă fericire şi bucurie, dar nu şi
suferinţă. Atunci când suferă, ştii bine că el este gata să facă aproape orice
pentru a scăpa de acest sentiment. Suferinţa ne împinge deci să căutăm o cale de
ieşire. Aceasta înseamnă că trebuie să reevaluăm numeroase aspecte ale vieţii
noastre, inclusiv cele care ne făceau fericiţi înainte. O primă observaţie ar fi că
în faţa suferinţei este necesar să acţionăm. Ea ne pune în mişcare şi din acest
punct de vedere are de jucat un rol structurant, pentru că atunci când dorim să
ieşim dintr-un necaz, ne străduim să găsim soluţii.
—Bine, dar care este mecanismul suferinţei, de ce apare ea? l-am întrerupt
eu pe Cezar. Mi se pare esenţial să cunosc cauzele pentru a ajunge astfel la
soluţie.
—Aşa este, numai că deocamdată înţelegerea ta este doar intelectuală şi nu
provine din inimă, dintr-o adâncă introspecţie. Cauzele cele mai cunoscute ale
suferinţei, aşa cum sunt ele înţelese la nivelul societăţii actuale, sunt absenţa a
ceea ce ne dorim sau prezenţa a ceea ce nu ne dorim. Poţi să suferi, de exemplu,
datorită absenţei unei persoane pe care o iubeşti sau poţi să suferi datorită
prezenţei uneia care te indispune. Poţi să suferi şi dacă munceşti prea mult,
pentru că îţi doreşti să ai mai mult timp liber, dar poţi să suferi şi dacă nu ai de
lucru. Suferinţa are multe faţete şi grade de intensitate, dar în mod sigur ea ne
face să ne apropiem de esenţa vieţii, să o înţelegem şi să ne raportăm mereu la
ea.
Aveam impresia unui scurtcircuit în minte.
—Cum e posibil aşa ceva? am întrebat mirat. Pare a fi ceva masochist.
—Aici te înşeli, deoarece confunzi puţin lucrurile, a spus Cezar calm.
Suferinţa există, dar durerea nu ne poate bucura, cum este cazul masochiştilor.
Deşi nimeni nu-şi doreşte să sufere, totuşi suferinţa poate să joace un rol foarte
pozitiv în viaţa noastră. Şi aici trebuie să înţelegi foarte bine că oricare ar fi
forma sau originea suferinţei, soluţia pe care o vom găsi pentru a o îndepărta va
fi determinată de atitudinea pe care o avem faţă de suferinţa respectivă. Din
păcate, unele fiinţe umane nu îi acordă niciun sens şi în felul acesta ajung chiar
până la sinucidere. Totuşi, suferinţa poate să devină şi salvarea noastră dacă noi
o considerăm pe post de trambulină în transformarea vieţii. Soluţia pe care o
găseşti pentru a înlocui suferinţa trebuie să fie însă viabilă, puternică, benefică
şi constructivă. Altfel, suferinţa se va perpetua sau va putea să apară mai târziu,
în aceeaşi direcţie. O dovadă a faptului că suferinţa poate să aibă un rol pozitiv,
dacă este privită cu maturitate, este că ea poate să nască în noi sentimentul de
compasiune pentru cel care suferă şi de aici ajutorul dezinteresat pe care noi i-1
putem oferi.