Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

"Prietenia - comoara cea mai de preţ "

2,142 views

Published on

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

"Prietenia - comoara cea mai de preţ "

  1. 1. POVESTE“PRIETENIA, COMOARA CEA MAI DE PREŢ”
  2. 2. Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul cătreo comoară inestimabilă.“- Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de cevaaventură!” exclamă el.Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la opădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:- ” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu minela o vânătoare de comori?"Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta ladrum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru ise făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până lacapăt.Când cei doi ajunseră la poalele unui munte, îl întâlnirăpe Vultur.
  3. 3. “-Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nudoreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabăPetru.Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe ceidoi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înaltşi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îidea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea luiascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doitovarăşi de drum.Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o peOaie.“- Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii decald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie.Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi ladrum.
  4. 4. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădirălângă Oaie, ca să le ţină de cald. Apoi, cei patru ajunseră, înfinal, în deşert unde se întâlniră cu Cămila.“- Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia.“- Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să neînsoţeşti în călătoria noastră, în căutarea comorii?”.Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel căel, Oaia şi Leul se urcară pe ea, iar împreună şi fericiţi austrăbătut întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor,bucurându-se de spectacol.Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde oîntâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare.“- Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă nepoţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru.Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră cu toţii ladrum.
  5. 5. Valurile puternice aproape că îi înecă, însăBroasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie cătreţărm, unde îi aştepta Bufniţa.Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche,spunându-le aşa:“- Felicitări, aţi găsit comoara.”“Unde este?” exclamară cu toţii surprinşi.“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcatmuntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cucuraj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodatănu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat căBufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţcomoară!
  6. 6. MoralaPrietenia este un lucru minunat, este strâns legatăde “a împărţi” - prietenii împart aproape totul,experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele,bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii augrijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prieteniisunt mereu împreună atunci când au nevoie unii dealţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportulmoral este considerat ca fiind cel mai important. Şiatunci, construirea şi menţinerea unei prietenii esteunul dintre cele mai bine răsplătite proiecte alevieţii noastre.
  7. 7. Un om şi un câine…Un om şi un câine mergeau pe un drum.Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată,îşi dădu seama că, de fapt, murise.Îşi aducea acum clar aminte că murise, iar câinele,care mergea lângă el, murise chiarcu mai mulţi ani în urmă... Se întreba: " Oare undeduce drumul ăsta?".. După o vreme, ajunserăamândoi în dreptul unui gard înalt de piatră.Privindu-l mai îndeaproape, văzură ca era facut dintr-o marmură foarte fină.Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadăcare strălucea în soare.Ajunseră acolo şi văzură că era încrustată cu perle,iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. Elşi câinele sau se apropiară de poartă şi atunciobservară, într-o parte, un om sezând la un birou ..
  8. 8. Îl intrebară:- Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ?- Aici e raiul - răspunse acesta.- Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi puţină apă ?- Binenţeles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vise aducă nişte apă cu gheaţă. Făcu un gest şi poarta începu săse deschidă.- Prietenul meu, poate intra şi el ? - întrebă călătorul arătândînspre câine.- Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pecare pornise, împreună cu câinele său.Dupa încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe undrum prăpădit de ţară, dădură de o fermă, a cărei poartă păreacă nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba.Se apropie şi văzu un bărbat şezând rezemat de un copac şicitind o carte.
  9. 9. -Scuzaţi-mă ! - i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă?- Da, desigur... e o cişmea ceva mai încolo.- Şi pentru prietenul meu ? - zise, arătând către câine.- Trebuie să fie şi o strachină, chiar lângă cişmea.Trecură de poartă şi ajunseră la o cişmea veche, cu pompă.Omul şi câinele băura pe săturate.După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.- Ce loc este acesta ? - întrebă călătorul.- Acesta este raiul.- Sunt total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos, pe drumul ăsta,mi-a zis că raiul este acolo unde era el.- Te referi la locul acela cu alei de aur şi zid de marmură ?... Acela eiadul.- Şi nu vă deranjează că ei folosesc acelaşi nume ca şidumneavoastră ?!...- Din contră, suntem fericiţi că ei îi triază mai întâi pe cei care suntgata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.Ce morală puteţi trage?

×