Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII

628 views

Published on

CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII

  1. 1. Dan Tipuriţă Magia eredităţii
  2. 2. Tehnoredactare Loredana Tipuriţă Imaginea coperţii “ Mireasa” arh. Liviu Stelian Ilustraţia cărţii: biserici şi mânăstiri din România, arh. Liviu Stelian. Editura SEMNE Str. Barbu Delavrancea nr. 24 Sector 1, Bucureşti Tel: 021 318 83 44 email: office@semneartemis.ro web: www.semneartemis.ro Difuzare: Tel: 021 311 49 36 Fax: 021.310.74.59 email: semne_artemis@yahoo.com, difuzare@semneartemis.ro COMENZI ONLINE – sute de cărţi la un click distanţa – www.semneartemis.ro Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL Tel: 021 667 08 20 Bucureşti, 2014 2
  3. 3. Toate drepturile şi responsabilităţile asupra textului aparţin autorului Mărturisiri ale câtorva poeţi pe situl revistei Confluente lirice Într-o lume atât de grăbită, preocupată de propria ei devorare citindu-vă, poţi deveni contemporanul unei linişti izvorâtă din gesturi simple. Poem de mare sensibilitate, subtilitate, am remarcat finalul,cu acea trimitere inteligentă, dar în transpunere proprie a scriito- rului Andre Malraux. Să nu încetăm niciodată să urcăm iluzia pe scara valorii, poe- zia poate fi pierzanie ori salvare, depinde cât de mult o res- pectăm şi o acceptăm ca pe o valoare reală, atunci când este ca atare. Melania Briciu Atanasiu Îmi place această fecundă, sensorial ploaie a lui Zeus în vari- anta Dan Tipuriţă. Ea cade lejer,musical peste regretul timpu- rilor trecute. Rămâne iubita ideală, ea,care te primeşte înapoi ca într-o nouă facere. Ioana Barac Grigore Lumea şi viaţa ca o colivie…O abordare cerebrală, exigentă. Apreciez nota pătrunzătoare a poeziei, aceea care mă duce cu gândul, printer altele şi la Nirvana. Am citit fără să mai res- pir. Mi-a plăcut mult întrepătrunderea între realism şi satiră. Paul Rotaru 3
  4. 4. O bijuterie a gândului ce nu se pierde rimei căutate, versurile, parcă aşa au fost modelate la facerea lumii. Am citit, apoi am recitit încântat.Am văzut pana maestrului alunecând cu dezin- voltură pe visul Euterpei. Aveţi poezia în sânge şi ceva nea- muri pe la ministerul rimelor perfecte. Nicolae Văduva Poezie foarte bună, metafore fireşti şi totuşi inedite.Interesan- tă perspectivă, maniera de a face poezie de calitate, o temă deosebită şi un rezultat deosebit. Simion Cozmescu O viziune aparte, tehnică poetică desăvârşită, versuri cuceri- toare, exprimând cumplita realitate. Mi-au plăcut deosebit. Berinde Ovidiu Din titlu până la sfârşit am citit, am zburat, m-am agăţat de fiecare cuvânt, să umplu spaţiul, să nu las loc morţii. Pentru viaţă. Poezie deosebită, aprecieri. Ioana Popescu Boldea Lirism, suprarealism…, aş zice locuire asumată în identitatea întregului ce-l fibrilăm după putinţa individualităţii ce ne însu- măm. Chindea Maria Simt dincolo de joaca imaginilor, încrederea în propriul destin Tare mi-a plăcut! Felicitări! Radu Irimia O poezie excelentă. Felicitări! 4
  5. 5. Calotescu Tudor Gheorghe Sunt Cred în poemele născute în universul trupului omenesc, în lumea auzului, văzului, hematiilor, osteocitelor, ca o adoraţie a Tainei. Sunt mamiferul biped cultivat şi subţire, cu vase şi nervi împletiţi cu rost, din vitrina de lângă dumnezeire expun străzii ce simt, ce am fost, genomul acestui trup încarnat are ghemul sub piele cu zile egale şi pulsul versului predestinat în corpul dăruit cu plăceri viscerale. Prin stupul inimii priviţi-mi albina, -am încă atâtea zile cu flori de trăit- în ceaşca dimineţii, când, amestec lumina cu limba timpului, un animal trilobit. 5
  6. 6. Biserica romano-catolică din Bancu(Harghita) 6
  7. 7. Începuturi 7
  8. 8. Ovulaţie Primul pas În gineceul cărnii, celulă haploidă, planetă celulară din soare roşu, nul, flămîndă de pereche, avidă, plăpândă sferă sacră, un ovul, lege a descendenţei, divinitatea în falduri uterine, în văzduh sangvin, genom matern, aripa, jumătatea , număr impar, Eva din raiul genuin, primul pas al firii, redefinirea desăvârşită-n uterul matern sub ploaia albă, fluidul, împlinirea amforei în nou contur. -Eter ? 8
  9. 9. Buşteni 21 Febr. 2014. Mai păstoresc sfinţii bătutul de noroc? Filozofez : -mi-a fost luată coasta spre pomenirea Evei? -instinctul zace-n soartă ca-ntr-un ovul etern? Demitizez divinul din alchimia sevei: -când se preface apa în lemnul acesta ferm? -când a pornit nimicul spre noua definire? Oare Demiurgul ne-a mizat la cărţi? Nu s-au sfinţit ovule, ovare, în psaltire, nici feromoni sălbatici nu ies prin sfinte porţi. Văd în biserici sfinţii încolonaţi pe ziduri ca regii etalaţi în cărţile de joc: -când le-a sculptat vremea icoanele din riduri? Mai păstoresc sfinţii bătutul de noroc? 9
  10. 10. Buşteni 22 febr. 2014 Spirala Ovul cu ciclul repetabil, cuvânt ce abia învaţă a se rosti, reîntoarcere la felul de a fi, reîncarnat, firav şi perisabil, zbor de pasăre închis în gălbenuş, viitor de prunc cu origini nezburate, copac reînviat din rumeguş ca în pădurile negerminate. 10
  11. 11. Bucureşti 19 mai 2014 Ovulul La început a fost el, simţirea lui, în duh gând văzător în sine, in Taină o chemare, întinsă era lumea surzeniei, prin care jur împrejurul îşi căuta văzduh, pasăre zburătoare în câmpul fără tină, ce îşi afla temeiul locului de cuib, în A. D. N.-ul cărnii vocea genuină pe care o auzeam când nu ştiam că sunt. Buşteni 17 iun. 2014 11
  12. 12. Ploaia albă Ploaie de îngeri, fertilă descărcare Deflorare sacră curtată de plăcere, sânge jertfit corolei pe înroşitul rug, hormoni ai Afroditei, cea mândră-n toate cele în câmpul alb, somatic, arat adânc de plug, ploaie de îngeri, albă, fertilă descărcare, gonade destrupate topite orbitor, viscol de lumină, explozie călare pe biciul lui Atila atoatemuritor. Cer întunecat, tunete fecunde, cutremure vocale din carnea oscilând, seismice mişcări în undele rotunde, sonoră existenţă. -Pe curând ! Techirghiol 22 mai 2014 12
  13. 13. Ploaia albă ce ţi-a atins celula -În amfora carnală nidează fericirea? -fluidul alb e sângele sufletului meu? Te caut în rubinul femeilor frumoase, pătrund adânc cu îngerul ateu, blamez nedumerirea incertelor simţiri, -de patimi inocente e sătulă lumea- în verdele părelnic al patului te miri că ploaia albă încă nu ţi-a atins celula? În iarmarocul vieţii ţin capul într-o mână, mă ascund de lume să nu jonglez păreri, în amfora de carne doresc să îmi rămână după ploaia albă urmaşul ce mi-l ceri. Buşteni 24 febr. 2014 13
  14. 14. Fotosinteză De altfel, şi lumina e ploaia în retină, din ea îşi iau celulele în conuri, bastonaşe, iluzii şi imagini din aura vecină, în bobul cristalinului întoarse. Un necuvînt, el predică frunzelor adâncul, n-ar fi culoare fără acest îndemn, un marş în care seva-şi bate stângul în drumul lung care se încheagă în lemn. Câmpulung 7 iul. 2014 14
  15. 15. Primus inter pares Miroase încă trupul a corn de taur ars, spermatice iluzii nutresc idiozomii, din cursa între egali doar primul i-a rămas ovulei, să-şi împartă cromozomii. Unire conceptuală, filosofie adâncă, ecou al poeziei, decor afrodiziac. -Câtă desăvârşire, câtă dorinţă, încă e-n vieţile unite, în oul nou, creat! Un orizont de timp, de aşteptare sacră, Adam şi Eva uniţi în legământ, licăr de speranţă, în trup o nouă vatră, o dăruire. -O ispăşire când? Bucureşti 19 apr. 2014 15
  16. 16. Fiinţă din fiinţă -Eu sunt ! Nevăzutul, nefirea din fiinţă, aer sub aripă, apa de pământ, neantul adunat din nefiinţă, divinul, noucreatul în carne sunt, cel care pătrunde ca gestul în obiect să-şi adâncească gândul în simţirea lui, gând adunat din două părţi, direct urmaş al jumătăţii care a ajuns întâi. Buşteni 17 iun. 2014 16
  17. 17. Nidarea Ce-i astăzi, de mâine va fi ieri Se luminează-n uter a răsărit de sânge, axa perpetuării e-n orizont de timp, tunelul traversează, divinitatea strânge de dincolo de fire o nouă viaţă, nimb al inimii pulsânde cât bobul de mărgean în peştera din pântec, dorită aşteptare, din sfere îngereşti venit, în pământean ogor de carne vie arată, primitoare. Aşteaptă ploi de vară fierbinţi ca nemişcarea de neoprit în somnul sferei vii. -Vegheaţi în nouă luni înariparea îngerului ce va veni! Bucureşti 15 mai 2014 17
  18. 18. E aer carnea mea întâmplătoare Sunt cel ascuns sub platoşa celulei, ferit în cromozom ateu, stau ghemuit în camera morulei după perdeaua sufletului meu, îmi aud tăcerea croşetând un duh şi gângurindu-şi primele cuvinte, n-am orizont, nu-mi zboară în văzduh nici o idee, pasăre, prin minte, nu plouă şi nu ninge, nu e vânt, e aer carnea mea întâmplătoare. Spaţiul acesta îngust în care sunt e gol de pai căzut din Carul Mare, Bucureşti 20 apr. 2014 18
  19. 19. Din ce cuvânt divinul mă întrupa? -Îţi recunoşti cuibul în care mă nidai? Era de roşie, era de verde sevă? Era din piele frunza în care mă îmbrăcai, albă, peste sânge, ca un costum de Evă? Ce anotimp era pe atunci când nu ploua, de iarnă, de vară, de vânt cumplit, mamă, din ce cuvânt divinul mă întrupa? -Din ce reclamă? Buşteni 17 iun 2014 19
  20. 20. Naşterea Aşteaptă-mă, mă înalţ pe o vocală Leapădă-ţi durerea printre buze, mamă, -cât suferă trupul pentru mine strigând ! Aud coapsele tale din departe, cum cheamă, genunchi pe genunchi, viaţă pre moarte călcând. -Mă dor oasele, mă dor omoplaţii, timpul are gâtul atât de strâmt şi scurt, aud inima strivită-n pulsaţii, prea roşie e râpa malului abrupt, aşteaptă-mă mamă, mă înalţ pe o vocală, pe o mână întinsă, -ce orbitor curcubeu ! -Cine-mi condamnă trupul, ce instanţă morală, la închisoarea pe viaţă a duhului meu? Bucureşti 25 apr.2014 20
  21. 21. Puiul de biped Ca-n bobul de rouă, lacrima mamei zâmbetul alb şi-l oglindea, venisem eu, din ghiarele spaimei, în aerul ce mi se cuvenea, îmi alungam condamnarea la moarte eu, ultimul vlăstar din familia mea, ţipam, strângându-mi de toarte amfora de carne ce mă năştea. Ziarele au scris că în iarna de opt decembrie s-a născut un pui de biped. Buşteni 15 iun. 2014 21
  22. 22. Condamnarea Naşterea? O îmbrăţişare, lumină învelită în lumine, chemarea din sămânţă a florii care vine, mai precis, amintire păstrată-n cromozom pentru care s-a comis delictul de a fi om. Buşteni 16 iun. 2014 22
  23. 23. Pruncia Prin buzele roşii, atât de departe Astfel m-am născut eu, suflet străin din azilul prea strâmt purtător de celule, de râul omfalic, un cuţit anonim m-a dezlegat, ca de izvor secat de globule, îi imitam pulsului paşii mărunţi, urmam o cărare paralelă, subţire, doi umezi ochi, apoi tot mai mulţi cu îngeri albi mă-nfăşau din privire. Pe muntele alb cu pieptul abrupt te-am zărit mamă, în plinul de lapte, cum reintrai din nou în mine prin supt, prin buzele roşii atât de departe. Bucureşti 22 iun. 2014 23
  24. 24. Scama Vino, adună-mă Doamne din plâns, lasă-mă să-mi mai cresc o celulă, m-aş coji de pruncie ca galopul de mânz alergat de secunda nebună, încă mă simt exilat, nedorit, aruncat din patria mamă pe colţul de lume şerpit o scamă. Buşteni 14 iun. 2014 24
  25. 25. Pentru câţi ani, luni, săptămâni? În jur era spaţiul acesta, planeta, în aerul rece pământul tăcuse, eu sângele mi-l roteam în ruleta de carne ce abia se născuse, plânsul, o boală de piept, îşi urca din alveole mai sus decibelii, sora mea geamănă, Nefiinţa, bătea de cealaltă parte a ferestrelor pielii, eu plecasem pe aripa plutirii, zburam pe aerul adunat în plămâni, am lăsat-o acolo, în planeta Nefirii, singură. -Pentru câţi ani, luni, săptămâni? Buşteni 18 apr. 2014 25
  26. 26. Iarna la Pele (Alba)ș 26
  27. 27. Pulsul Şi aşa, m-a învăţat apa din mine să curg sub streaşina frunţii, sub zidirile pielii, prin burlanele venelor, ploaie măruntă picurând, picurând. Buşteni 19 iun. 2014 27
  28. 28. Copilăria Din stânga spre dreapta obligatoriu Orizontul ferestrei se lăsa pipăit cu buricele ochilor, cu genele gurii, aveam atâta aer în plămâni de primit din canatul patului la pervazul bordurii, visam prin celule un şotron desenat cu aripa gândului, pe trotuarele minţii, resortul jocului se voia inventat imagine inversă pe obrazul oglinzii. Astfel, desfrunzindu-mi din trup zilele rele şi zilele bune, am învăţat de la alţii să îmi aduc apa la moară, 28
  29. 29. ce a-nceput să se adune. Apoi m-am rotit , perpetuu refren cu sângele prins ca-ntr-un sens giratoriu, în deriva oaselor suflet peren, de la stânga spre dreapta obligatoriu. Bucureşti 18 mai 2014 29
  30. 30. Priveam peste lume ca peste gardul viu În jocurile desculţe ştiam să alerg prin praf cu mingea întâi de cârpă botezată-n stradă, se îndrăgostea de pernă fierbintele cearceaf, strada îşi holba fereastra, să mă vadă. Norii-şi legau cravata peste stadion, le dezlegam nodul cu certele convingeri că ridicându-mă pe vârfuri la statusul de om voi fi ca Machedonul. -Şi atât eram de sincer! Priveam peste lume ca peste gardul viu, pompam în carotidă să-mi ţină văzul tânăr, nu ştiam pe atunci ce trebuia să ştiu: că soarta şi norocul, sunt pe zar un număr. Bucureşti 10 mai 2014 30
  31. 31. Vânam fericirea prin calorifere Zdrenţele de aer mă pălmuiau, copil mă-nsângerase frigul cu şarpele lui viu, călătoream prin zile puţin câte puţin, m-am trezit că-n viaţă mi s-a făcut târziu, ştiam anatomia căldurii să mi-o strig, cu nerăbdarea vocii rugam puteri severe, muşca aerul rece cu un canin de frig. Vânasem fericirea prin calorifere. Mă alăptase pasul cu lapte de pământ, după un timp secaseră sfârcurile cărării, şi prea devreme trupul acesta în care sunt m-a vărsat de mic copil în drumul gării. Buşteni 11 apr.2014 31
  32. 32. E greu să te prezinţi celulelor oracol Lampa de pe noptieră e lacul ce mă cheamă, unde pe nuferi albi scriam adeseori “ errare humanum est ” mamă, până când zorii mă luau de subţiori. Era fierbinte ziua cu focul ei de vreascuri, strălucea, o armă în jocul cu piraţi, mai târziu iubirea ne-a împrăştiat prin parcuri, prin bănci de lună nouă, când ne dădeam bărbaţi. Mult mai târziu am învăţat că lumea-i un spectacol, am învârtit pământul cu tălpile, pe rând, e greu să te prezinţi celulelor oracol când în templul foamei le auzi gemând. Bucureşti 19 iun. 2014 32
  33. 33. S-a măritat cu vraja regina mea din Saba Întotdeauna mama făcea ceva util, îmi spăla pielea murdară pe sărite, chema taina ploii şi ea venea tiptil, să mă ţină acasă cărţile necitite, mereu îi spunea florii să-şi ia rochiţă albă şi un fular de raze mai călduros, adică ştia când pentru fluturi apa nu-i de scaldă, când zilei mele noaptea îi va rămâne mică. Cu timpul m-am deprins să pescuiesc în graba poveştilor din apa pustiului pe hărţi, s-a măritat cu vraja regina mea din Saba, Solomon e rigă în jocurile de cărţi. Buşteni 25 Febr.2015 33
  34. 34. Pe aici cercul e punct cu decolteu Acum mă-ntorc acasă, săracul în cuvinte, mâinile –mi atârnă lanţuri lângă trup, printr-un bandaj de aer privirea ta mă simte întemniţat în carnea poveştii ce mi-o duc. Copacii îşi bat în trunchiuri inimile verzi, îi preţuiesc, sunt fraţii mei de verde, le inventez pădurea din capra cu trei iezi şi din scufiţa roşie, făptura ce se pierde prin spaţiul acesta rece unde mă pierd şi eu cu frica de întuneric ca-n pântecul cu vamă, pe aici şi cercul e un punct cu decolteu, şi fără geometrie e lumea asta, mamă. Techirghiol 30 mai 2014 34
  35. 35. Primele iubiri 35
  36. 36. Boala de galben Când se face ziuă în bezna retinei, în şerpimea venei, în galbenul orei, îmi ridic privirea din poala lentilei să-ţi zăresc petala florii carnivore, sunt bolnav de galben, de fir de polen, mişună hormonii ca gradele-n boală, -cum pot să mă vindec, când un alergen e chiar veşnicia orelor de şcoală? Bucureşti 8 mart. 2014 36
  37. 37. Din bronhiile mele să simţi cum bate briza Eu pot să te vestesc o vară în colţul gurii, sau numele să-l ţin ca pe o ţigară pot, cum ţine mierla trilul în buzele pădurii, din nota dimineţii verdele să-l scot, pot să te adorm pe nervul cel întins, să-ţi fac de legănare într-un nervos hamac, dacă-n năvodul ochiului te-am prins pot din feciorie de haram să-ţi fac. Dar nu pot să îţi iau ce dinadins nu vrei, sângele alb, cel roşu, hormonii, hipofiza, când nu vrei să respiri prin porii mei, din bronhiile mele să simţi cum bate briza. Buşteni 15 mart. 2014 37
  38. 38. Minte-mă iubito îmbrăcată office Uite aşa, m-am trezit bipedul etern, sughiţ al istoriei, strănut clandestin de genom închis în celule sub stern, îmbrăcat pentru viaţă în frac citadin, atunci te-am zărit într-un colţ anonim, străluceai într-o halbă cu braţe de spumă, eu îmi beam cu băieţii vocala cu vin, ascultam cum laringele gândului sună, miraj al privirii, ostatec plăpând, compuneam versuri pe note ştiute, la totemul genunchiului tău recitând ca drept credincioşii vrute, 38
  39. 39. nevrute: -minte-mă iubito îmbrăcată office, îmi colinzi trupul cu o sută de cai, îţi zăresc celula dezbrăcată topless în oglinda pleoapei pe care îmi stai, minte-mă iubito cu zeghea iubirii, mi-am pus carotida roşu ştreang pe cord, -cât va curge sânge-n vena despărţirii şi-mi va sângera umbra ce ţi-o port? Bucureşti 3 iul. 2014 39
  40. 40. Numai apei tale mă adumbresc Priveşte-mi braţele, sunt vâsle de galere, numai în limpezi ape doresc să plutesc, -ce coroană mândră în toate cele în vârful catargului îţi strălucesc! Pentru acestea şi pentru altele, iubito, vrei doar pe tine să te regesc când intru în marea ta, infinito, pântec de apă dumnezeiesc. -Dezbracă-te de valuri să-mi retrăiesc înecul prin hormoni de sânge omenesc, în negura apei ispăşesc regretul că numai undei tale mă adumbresc. Buşteni 27 febr. 2014 40
  41. 41. Când trimiteam în spaţiu căldura din celule Mă scufundam pe strada Puţul lui Zamfir, pe rând îmi muiam paşii flămânzi în apa rece după o rimă blondă şi-un levantin Nadir, la casa însufleţită, cu numărul zece, melancolia apei avea misterul ei, pătrundeam, polen, în gineceul florii, mă drogam cu galbenul florilor de tei, cu pasul ce sorbise buzele bordurii. Îmi trimiteam în spaţiu căldura din celule prin seara subţiată de aerul aprins, penetram fereastra unde ştiam că apune trupul ei gol în bezna cearceafului întins. Buşteni 24 febr. 2014 41
  42. 42. Îţi priveam clepsidra, era o femeie Testul încercării mă trecuse puntea: locuiam în tine, înger nesupus, mă rugam de Noe, să împrumute luntrea cât să trec potopul hormonal mai sus. Încercam manevre de resuscitare -te îmbolnăvise teama de viol-, mă strigai cu teama că dragostea doare, eu surzeam sub pielea pântecului gol. Vorba-mi era seacă, onomatopeie, mă încercuise neantu-n fel şi chip, îţi priveam clepsidra, era o femeie. -Când ţi-ai prefăcut sângele-n nisip? Buşteni 25 febr.2014 42
  43. 43. Schimbarea inimii Inima dintâi s-a închis în sine, caută alt drum venelor şerpeşti, îmi bârfeşte carnea vaselor vecine că are visuri, semne diavoleşti. Unul pentru altul ne-au hărăzit cândva, ca orbul ce-şi ia harul din lumină, -ai putea să-mi fii dacă ai vrea în translucid celulă cristalină! Degeaba-mi baţi artera ca în rut cornuţii, în pajiştile roşii nu-i loc de împerechiat, îmi caut déjà alta prin crângurile minţii, te voi goni sub pieptul unui alt bărbat. Bucureşti 28 febr.2014 43
  44. 44. Nevindecat de ochii albaştri-verzi-căprui Pe unde curge râul sângelui mai drept, adică, în spre locul cel strâmt din carotidă, te adăpostesc sub podul respirator, în piept, să nu te atingă ploaia cu aripa acidă. -Nu-mi sta în auricul, mă doare, bată-l vina, trebuie să-l închin iubirii nu-ştiu-cui, din cristalin îmi bea ca din pahar lumina nevindecat de ochii albaştri-verzi-căprui. Buşteni 14 mart. 2014 44
  45. 45. Cum transformai cinetic repausul etern! Îngeri îţi căutam prin rudele de sânge, ca vidul bântuiam, stafie, prin celule, toată revolta cărnii pentru dureri mascule în cărţile vederii, clipind, voiam a strânge. -Ce viscol străbătea canalul rahidian! Cu vântul puneam semn zilelor citite. -Cum preţuiam în tine cuvintele şerpite! De pildă unduirea prin care te auzeam cum preschimbai eşecul poetului modern, cum feţei poeziei în doliu metafizic îi transformai cinetic repausul etern. Dar mai ales secretul dezmăţului tău fizic. Buşteni 16 apr. 2014 45
  46. 46. Înfierbântă-mi doamnă blana de pe lup Sunt născut din Evă, biped nesupus de când m-a preluat sexul în stăpânire, -dă poruncă, doamnă, Verbului de sus să-mi conjuge trupul pentru înmulţire! Jumătate corp, arc neîncordat, am săgeţi cu vârfuri vii şi haploide, dă-i dezlegare orei de vânat să pătrund cu albul oaselor lichide. -Înfierbântă-mi, doamnă, blana de pe lup, dezbracă-mă de năravuri, doamnă, îmi voi slobozi sinele din trup cum de cuib se lasă barza. Şi de toamnă. Bucureşti 1 mart. 2014 46
  47. 47. În labirintul venei Prin braţul drept îmi curge vena poliţistă, cea care dă celulelor fiori, acolo te ascund de lume cât există sub piele labirintul şerpit de închisori. Bucureşti 13 mart. 2014 47
  48. 48. Şi când te vor paşte limbile de clopot Relaxează-ţi câmpul trupului, întins voi însămânţa plantele tactile, vin semănătorii, palmele-s de nins seminţe cu albe mângâieri fertile, şi alte celule, neuroni, miomeri, în porii deschişi germinează vară, voi trimite ploaia pe care mi-o ceri, alunecarea nopţii peste seară. În spre dimineaţă, când se vor ivi limbile de clopot să te pască toată, albă vei rămâne, te va chinui dorul de a fi din nou semănată. Bucureşti 7 mart. 2014 48
  49. 49. Eu, Evă, te aştept să creşti din telofază Tu, suflet de lapte, ca pielea-n crin de alb, pâine nedospită, trup neînceput, sânge al meu proaspăt, puls de cal arab, tu, verde pădure, neplâns al meu tăcut, tu, toate acestea le-ai inventat precis pe când eu cugetam în scorbura din coajă că nu mai dă în pârgă mărul din paradis, eu, Evă, te aşteptam să creşti din telofază, acum am o celulă şi ţi-o ofer în schimb, să fie-n tine casă şi haină, cum se cere, căci viaţa va stârpi în mine, şi un timp o să rămâi gravidă cu coasta mea-n viscere Bucureşti 22 mart. 2014 49
  50. 50. Vedenia Avea sânii tari ca merele de aur, îi rotea zilnic în pomul de argint, eu întrebam tălâmb cu ochi de dinozaur magia eredităţii: -din cine o fi venind? Rupeam cugetarea encefalică în două, ca pe o nucă în cădere din coajă de om, aş fi putut muri în rug de lună nouă, dar mi-a fost ucisă curiozitatea în somn. M-aş fi reclădit mascul în altă vreme de nu mi-ar fi răpit vedenia lumina, prea m-am luptat cu iarna vrajbei mele şi nu i-am strâns nici grâul nici neghina. Bucureşti 29 mart. 2014 50
  51. 51. Martirul strălucirii părului blond Nu am unitate de măsurat cuvinte, cum ar fi pulsul, lanţul ganglionar, sau broasca unsă a ţinerii de minte, poate doar volumul în pieptul alveolar, sau corzile vocale strunite pe sub barbă pe gâtul ca vioara din lemnul cervical, sau vraciul neuron, ce ştie să îmi fiarbă în oala ţestei dorul, păcatul originar. Sau toate acestea, mustind de importanţă, ori numai sângele din cupa trupului, în fond, el stăpâneşte ochiul, în ultimă instanţă martirul strălucirii părului tău blond. Bucureşti 24 mart. 2014 51
  52. 52. Început de toamnă la Zoltan(Covasna) 52
  53. 53. Tu, dulce esenţă Nu din visare era trupul ei juvenil, nu din dorinţe, nu din vorbe pioase, când pielea-i mirosea a lapte-n copil sorbit prin ochi de ursitoare curioase, pentru ea veghea noaptea de vară, cântecul negru zburat din elitre, fusese aleasă regină pe o seară în specia ei de poveşti necitite, era dintr-un ev de porniri tinereşti, nu era amintire, nu era esenţă, un fel de a fi fost, sau ce credeam că eşti tu, dulce iubire, tu, existenţă. . Bucureşti 25 apr. 2014 53
  54. 54. Cruciatul Întinde-ţi pe vioară filetele nervoase, cântă-mi de uitare, de dor şi de parale, trupul tău ca voalul eşarfei de mătase îl voi purta cu mine sub lance în cruciade. Bucureşti 26 apr. 2014 54
  55. 55. Orbita planetei dispărute Coroana buzelor ţi-am clătinat-o doamnă, sprânceana mea i-a şters rujul de contur, ochiul întredeschis, pictură-n clar-obscur din ce Rembrand coboară, din ce stea flamandă? Să nu pui tristeţea mai presus de lege, în roşu de globulă te colorez din nou ca sângele, buzele vor fi din nou lasou cuvântului, să îl îngenuncheze. De-mi vei spori pedeapsa prin orele tăcute şi-ţi vei sculpta tăcerea cu dalta de statui, lasă-mă să plec cu buzele hai-hui. Ele-mi vor fi orbita planetei dispărute. Bucureşti 13 mai 2014 55
  56. 56. Sub derma unei lacrimi Ţin umărul în palmă ca pe un măr domnesc, îl dezbrac de haina mişcării întâmplătoare, am luat forma buzelor ce mă rostesc, cuvânt în haina minţii vorbitoare. -Îmi vrei albele braţe, ruperea lor din trup? Sunt două silabe doamnă, n-au nici o valoare cât stau sub bolta frunţii îngândurat şi sub derma unei lacrimi în îmbrăţişare. Bucureşti 12 mai 2014 56
  57. 57. Deconstrucţia 57
  58. 58. Alea jacta est Am recăpătat dor de cercetare, gust din brazda cărnii picături de câmp, culeg din cultura sevei celulare boabe de plăcere, dorinţe în pârg, cel stăpân pe însumi nu-i sufletul negru, el stă ca o umbră la picior, întins, e Ea, ce din coastă are trup integru, din cuşca toracică evadat neprins. Dumnezeu mai ştie ce fărădelege poate să comită în afara mea când va da cu zarul, şi, dacă-l va trece, Rubiconul antic o va încăleca. Bucureşti 4 mart. 2014 58
  59. 59. Carnavalul primăverii Curând fulgii vor deveni petale, va fi primăvară, cu saltimbanci, actori, şi majorete pentru plăceri carnale, vor galopa hormonii prin parcuri. Uneori se vor înfiinţa băi de endorfine, templul roşu al cărnii va musti de zei, ţara hipofizei îşi va redeschide în gonade poarta vitejilor ei, filosofii lumii vor ieşi din dogme, alchimişti eretici din biografii, roadele din pântecele enorme vor cădea de coapte ce vor fi. Bucureşti 12 mart.2014 59
  60. 60. Tablouri din expoziţia substanţei cenuşii Când îţi privesc oglinda feţei, albe se despletesc amiezile în raze aurii, retina îţi revede imaginea din alte tablouri în sipetul substanţei cenuşii: cum vântul răsuflării-ţi desţărmurea rotula, -întinsă-ţi-era vela pielii de pe corp-, cum ţi se zbăteau buzele când îmi vorbeai într-una, ca aripa în fluturele de noapte „cap de mort “, cum îţi astupam gura deschisă cu o petală, să nu aud bemolul din ţipătul tău mânz, căci simfonia aceea prea o ascultau din stradă în lojile bordurii orele de prânz. Buşteni 16 mart. 2014 60
  61. 61. Imnul păcătoşilor Veniţi să ispăşim cuminţi, în cruciade, blestemul dat femeii, păcatul originar, să cucerim religii şi zei mai cumsecade, mai buni în datul cărţii, mai darnici la pahar. -Daţi dezlegare ochilor orbiţi de această lume spre dumnezei telurici, cu talpa pe pământ, amuşinaţi-le urma după miros, anume, cu viaţa lor pre viaţa voastră călcând, să cucerim mormântul căderii în păcate, ca pe o dezlegare la pofte în Carpaţi, preaslăviţi plăcerea ca sarea în bucate, între păcătoşi să ne iubim ca fraţi! Buşteni 18 mart. 2014 61
  62. 62. În patul neruşinii Să pregătim în noi pământul bun de flori, vom semăna cu ochii imagini colorate pentru plăceri carnale, care ne dau fiori, căderile de grindini ne-or răcori, şi poate vom şti să amestecăm culturile de soi, ca limbile de clopot în ziua cincizecimii, să ne vedem curaţi, tineri frumoşi şi goi, cu veşnicia întinsă în patul neruşinii. Buşteni 17 mart 2014 62
  63. 63. Vor înflori iar merii În final, cuvântul e un microb etern, cu febră, inflamaţii, dureri anchilozante, unele-ţi umflă bustul siliconat sub stern, rotunde, alunecoase, erotice, bufante, altele-s contagioase ca vorba ce-o îndrugi, cu morbul limbuţiei te molipseşti de boale, în rastelul vocii, când adânceşti în rugi, buzele mărunte rod marginea icoanei. -Vorbeşte-mi dincolo de sticlele tăcerii, vocea să-ţi fie oarbă, cu sunetu-n priviri! Va fi noapte şi ziuă, vor înflori iar merii, tot vom muri cu vremea de răstălmăciri. Buşteni 19 mart 2014 63
  64. 64. Floarea carnivoră Nu-mi paşte, lună, iarba de pe şanţ, că-ţi voi lega după grumaz juvăţul, ţi-oi pune gravitaţia pe lanţ, cu mărăcinii să-ţi dezvăţ învăţul, paşte-mi corola florii carnivore care îmi roade trupul zi de zi, insectele secundelor şi orei. Ele îmi sug magia de a fi. Paşte-mă de ultima dorinţă, de duşmanul mie cel mai drag, care-mi croieşte ştreang din esofag şi haină de pământ din suferinţă. Bucureşti 21 mart. 2014 64
  65. 65. Vei lua forma buzei care te cheamă Tu, ce din carnea mea ai vrut să creşti, cu rădăcina în golul coastei mele, m-ai vrut numai pentru plăceri lumeşti, m-ai recitit în negura cafelei, ascunde-te-n meninge, tu, dragoste dintâi care-mi trimiţi ca păpădia îngeri, tu, ce-n cromozomii celulei îmi rămâi când ploile uitării ne vor strânge, tu, neţărmurito din conştiinţa mea, ce ţi-am pătruns sub pielea de aramă. Când te voi striga, vei rămâne grea cu rotunjimea buzei ce te cheamă. Bucureşti 23 mart. 2014 65
  66. 66. Biserica din Pietriceaua(Prahova) 66
  67. 67. Mutanta indolentă a nepăsării Rog inimă să-mi fiu iertat, adică, memoria să-mi şteargă păcatele primare, de când plusam pe dama mea de pică şi te trişam în jocul arterei coronare, înşelam prezentul, îi şterpeleam secunde cu palma nerăbdării, ca pe un ultim loz, profanam iubirea cu ore infecunde, căci rujul tinereţii avea culoarea roz. Încă mai cred că-n conştiinţă-mi suie pe coapsele credinţei sfinţi violatori, mutanta insolentă a nepăsării nu e decât hermina albă a marilor erori. Bucureşti 22 mart.2014 67
  68. 68. Îneacă-te în lava de crizanteme albe Ţi-ai legăna în hamacul cărnii miomerii, la cap vrei să-ţi aşterni plăcerea de a trăi? Învaţă de la soare secretele plăcerii, doar el îşi fecundează apusul zi de zi. Ca primii dinţi de lapte ieşi din alveole, impune-ţi proprietatea sfârcului etern, nu sângele lui doare în rănile creole, ci râul care-ţi curge învolburat sub stern, ia-i în stăpânire muntele cărnos semănat la piele cu pajiştile calde, mulge-l de izvoare, întoarce-ţi-l pe dos, îneacă-te în lava de crizanteme albe. Bucureşti 27 mart. 2014 68
  69. 69. Când noaptea îşi scoate ciorapii de mătase Paşii noştri îşi vorbesc în cuvinte egale, avem de trecut pe sub arcul de triumf al furnicii în felul nostru de a ne celebra pacea eternă. -Mai ţineţi patrupezii, doamnelor, în frâu, ne amuşină soarta pentru o carne crudă! Prea îşi arată colţii ca pe chei la brâu temnicerul nopţii. -Ce lună nebună! Putem arunca în beznă leşul gândirii, am putea reveni pe turela victoriei, să visăm metafizic, să trăim ireal acum, când în jur noaptea îşi scoate ciorapii de mătase şi umblă desculţă prin iarba înrourată. Bucureşti 31 mart 2014 69
  70. 70. Lighioana masculă Se întâmplă să-mi deleg doar un segment din mine, ca pe un sol, să ceară bani de buzunar, stau cu chirie-n suflet, e atât de bine, îmi apăr flămânzirea cu gust de caviar, amestec în ventricol facerea de bine cu hai siktirul lumii ce mi-l câştig uşor: -ce vorbe expediate în raiuri de prostime! Din ele-mi iau simbria muncind adeseori. -Hai vino tu, iubito, să-mi furi imaginarul cu toată clarviziunea lui oarbă de pe chip! Şi eu sunt o lighioană masculă în insectarul acestei lumi ciudate a figurilor de V.I.P. . Bucureşti 1 apr. 2014 70
  71. 71. Clorofila acelei stele Amintiri din bezna minţii Ochiul minţii îşi dorea o lumină de început, o iluzie a ştiinţei coborând pe dâmbul şcolii, clasa-şi deschidea pleoapa, fereastră spre azimut după câte o stea polară răsărită-n bezna orei, clorofila acelei stele hrănea în parte suferinţa doar visând fotosinteza-n pomul minţii roditor, metastazele iubirii apăsau din cunoştinţa unui vers din cartea clasei repetabil, curgător. Începusem defilarea suferinţelor mondiale, aveam loc la o tribună de aplauze, febril, atent, să nu-mi tocesc cu palmele inegale -mama ei de atmosferă! Respirată infantil. Bucureşti 2 apr. 2014 71
  72. 72. Dăruieşte-mi ovulul de început Tu stai într-o reţetă de slăbit ghemuită, ca un liliac te-ai încurcat în părul meu. De un timp ce vorbe frumoase îţi ies din orbită: că vei fi subţire când vei fi fiind. -Deschide-ţi poarta cărnii minunea mea de lut, cu lacătul privirii închide-mă căprui, dăruieşte-mi, Evă, ovulul de început, voi zăbovi în tine ca marmura în statui. Bucureşti 6 apr. 2014 72
  73. 73. Trişarea morţii Rostogolesc de o viaţă sângele-n ruletă, nădăjduiesc să-mi pice ore cu noroc, mi-a ros metacarpul ochiul la manşetă, nu zăresc cuprinsul cărţilor de joc, încă mai plusez câteva globule, mai verific soarta ca pe ban în dinţi, în jocul cărţii măsluiesc celule, cromozomi de dame, de valeţi, de prinţi. Vrea să mă trişeze la un colţ de stradă, mestecă în gură zaruri fioroase ea, căţeaua nopţii, moartea din baladă, colţii ei de fildeş îi dau şase-şase. Bucureşti 9 apr. 2014 73
  74. 74. Asfin it la Sânzieni(Covasna)ț 74
  75. 75. Leii coborîţi de pe steaguri Mi-am pus palma streaşină tăcerii, priveam depărtarea sub bolta de umbră pe drumul Damascului, în mijlocul verii am trăit minunea cea de pe urmă. -Şi ce am văzut? Am văzut soarele strâmb, pe el, animalul cu privire perfidă, m-am simţit ca nisipul de galben că sunt, reîntors şi curgând în clepsidră. Leii coborâţi de pe flamuri aevea, erau cu labele drepte pe pieptul meu, straniu mă frigea trupul, iar ei îmi lingeau cu limbile aspre necredinţa din craniu. Bucureşti 7 apr. 2014 75
  76. 76. Visul recrutului alte amintiri din bezna minţii M-am mutat de-o vreme sub parbrizul tâmplei, obosit, trimit mintea la distanţă, ani lumină trec fără să se întâmple nimic în marmita de la manutanţă, de un timp mă apasă umbrele bipede, îmi strivesc glasul ochilor în dinţi, n-am cum să-mi plătesc tihna cu monede, de atâţi arhangheli, colonei şi sfinţi. Caut pe sub rochii manechine goale, mă sufocă albul în care mă închid, mirosul cazărmii cu duhori carnale mă alungă în bezna din celuloid. Bucureşti 10 apr. 2014 76
  77. 77. Fă-mi dreptate, Doamne. Ia-mi Doamne scorpia aceasta din servici, prea are-n glasul poruncii dinamită, fă să-i curgă dinţii ca nisipul, mici, împietreşte-i limba în gură stalacmită, în artere întoarce-i sângele venos, să-i văd înroşit ca de sfoară gâtul, să-şi afle din talpa iadului mai jos locul de odihnă, dragul şi urâtul. La întorsura iernii ninge-i fulgi de piatră, îmbogăţeşte-i ţeasta cu bolovanii sparţi, să i se închidă ochiul când din pleoape latră. -Fă-mi dreptate Doamne, cum ştii Tu s-o împarţi! Buşteni 13 apr. 2014 77
  78. 78. Cu nechezatul orei mă fugăreşte un bici Scrisoare mamei lui Nicolae Labiş Am crescut cât uşa din copilărie, cât poate fi blocul privirii de înalt, prin azilul nopţii, prin hotelul zilei am jucat ruleta sângelui la cald, aş vrea să-mi auzi, mamă, corzile vocale, ce sală de concerte-n laringe mai am, să te încânte glasul notei muzicale, dar mă roade un vierme-n mărul lui Adam. Pe aici viaţa-i aspră, spinare de arici, frunzele au haine de gaz şi de benzină, mi s-a înnegrit corneea de fum ca de furnici, 78
  79. 79. nu-ţi mai văd suflarea din lumea vecină. Cum voiai tu, mamă, să fiu cât mai docil, cu tabietul vorbei să beau tării mai mici, acum lucrez cu ziua la un stăpân hain, cu nechezatul orei mă fugăreşte un bici. Buşteni 12 apr. 2014 79
  80. 80. Pe Calea Dorobanţi Îmi încep ziua ca strada, de la capăt, din crucea dimineţii aprind câte o ţigară, în traista pielii îndes celulele să încapă, să nu-mi rămână trupul din mers pe dinafară. Oricare sprânceană e arcul de triumf sub care trece-n marş privirea militară, -sub banca adolescenţei port amintiri de când mă înfiera cu ură mânia proletară- Ziua înfloreşte, trezită, la borduri, vreau să-i deschid grădini şi grădiniţe, dar Calea Dorobanţi e-un hipodrom de fiţe, mă aleargă herghelia de iepe în călduri. Buşteni 14 apr. 2014 80
  81. 81. Când unii pe alţii ne vom răstigni? Când s-a pogorât duhul cincizecimii? Era zi de noapte, era zi de zi? Era pe când limba şi-o dezlegau creştinii după cântatul păsărilor? Vii păreau pietrele, fluturii din vintre purtau pe aripe cugetarea lor, duhul auzirii prin elitre le şoptea din greieri glas tălmăcitor. Acum bate pulsul vocala de o secundă. -Cine mai ştie ce vremuri vor fi? Iar se scumpeşte apa când ne vorbeşte o undă? Când unii pe alţii ne vom răstigni? Buşteni 18 iun.2014 81
  82. 82. Delni a(Harghita)ț 82
  83. 83. Beţia de însingurare urlă De s-a urcat pe deal cârciuma în şea şi ţi-a răpit ursita norocului bătutul, lasă-i-o mănăstirii să-nfigă o cruce-n ea, tot vei găsi un clopot să-ţi ţină de urâtul, sau construieşte alta la talpă, aici, mai jos, unde străbate drumul islazul dobitoacei, vor veni pe râu curgând aşa frumos muşterii beţi, din morţi, la pasul toacei. Astăzi în urbe n-avem nimic de ascuns, minciuna e angajată clopotar la turlă, cinstita mănăstire toacă în lemn alt puls, însăşi băutura de însingurare urlă. Bucureşti 28 apr. 2014 83
  84. 84. Ca un pahar m-am golit de sânge -De ce ai plecat auzule de la urechea mea? -În ce retină ochiule ai fracturat lumina? Mă rog la neuronul ce mi se arăta ca greierele la furnica lui, vecina: -rogu-te, dă-mi nervul tău dumnezeiesc şi mintea cu sclipire a-toate-ştiutoare, cum mi-ai dat trup de carne bărbătesc bătut la tălpi pe drumuri de pietre justiţiare! El s-a uitat la mine cu axonul său, urât mi-a privit ochii, ca pe două zaruri: eram atât de mic, se spune, întrucât m-am golit de sânge ca un pahar prin baruri. .Bucureşti 29 apr. 2014 84
  85. 85. Neplătita notă a zilei lui Emil Cioran Cu inima curată mă închid într-o vocală, nu mă mai vrea târziul, somnul nici măcar, nici aburul cafelei nu mai încape-n cană, nici spuma poeziei în berea din pahar. Mi-e sete de repaus, m-aş scufunda în spumă , sătul de vorbe goale, politic, arbitrar, privesc cum gâtul berii blonde îl sugrumă cu nepăsare ştreangul buzei de pahar, mi-aş schimba regatul trupului pe un gând şi amfora de visuri pe ore netrăite, student etern m-aş face până când nota neplătită a zilei mi-ar permite. 20 mai. Bucureşti 2014 85
  86. 86. Ubi bestiis abundant Viaţa e o marfă, poţi să-ţi schimbi zilele pe nopţi, zdrenţele pe umbră, ţes mereu speranţă ca Penelopa timp în serile înguste „ubi bestiis’’ abundă. O port ca pe o comoară veche în encefal, o pipăi cu glezna printr-o durere mută, o tăinuiesc ades în sacul lacrimal în jocul meu de-a ploaia cu lacrima în spută. -Doamne, veghează drumul sângelui în trup, etern galop prin vena casantă, iliacă, să nu-mi dea o copită pulsul său abrupt şi însângerat să cad în râpa cardiacă! Techirghiol 23 mai 2014 86
  87. 87. Regatul hipofizei Mi-aş ninge optimismul iar peste nevoi, albi-mi-s-ar celulele din nou cu nevăzutul, să-mi colorez cu zile mai de soi urâtul, în aburul cafelei plutesc prin miomeri cu senzaţii tari, ca-ntr-un balon cu heliu, vreau hipofiză nouă, de sărbători plăceri pe care să le pipăi discret cu epiteliul, nici măcar suspinul să nu îmi stea sub unghii, nici ciripitul limbii ca trilul în oftat, pe un colţ de gară să-mi odihnesc rărunchii. Cu zeul depărtării s-o punem de plecat. Techirghiol 21 mai 2014 87
  88. 88. În cromozomii pietrei Am protestat că ora-i matinală, apoi m-au spânzurat claxoanele de stâlp, răzmeriţa luminii m-a înhăţat din stradă, turnirul dimineţii m-a-mpuns în şoldul stâng, aş intra în ziuă ca într-o catedrală să îmi ascult ruga ce-mi iese din statui. Dar vocea mea-i din piatră veşnică, tombală, şi tace în glasul celui care a murit întâi. Techirghiol 26 mai 2014 88
  89. 89. Pământul se holba la decolteul lunii Paharul fericirii s-a-ndrăgostit de buză, ea meteoric lichid îl vedea, limba în travaliu sub encefal năştea primul pui din vorba trupului. Lehuză mi se făcuse vocea de pomenirea lumii, mi se făcuse ochiul de sânii vorbăreţi, pământul se holba la decolteul lunii, eu îi sorbeam nudul prelins lângă pereţi. Bucureşti 27 mai 2014 89
  90. 90. Din bustul tău, femeie. Rogu-te, dă-mi Doamne o strălucire vidă, m-am încurcat în bezna filetelor nervoase, nu pot ieşi din trupul închis ca-n crisalidă, mi-e gândul lung, cât lungul din firul de mătase, şi Îţi promit să-Ţi fac din borangic altar, deasupra două bolţi plantare să-l încheie, peste clopotul fierbinte, ingvinal, vârf de zidire, crucea, din bustul tău, femeie. Techirghiol 2 iun. 2014 90
  91. 91. Din era cuaternară O altă zi îmi bate în pieptul orei şase, acelaşi înger mă ia ca pe un copil de mână: -mai urcă încă o treaptă cu mine împreună, astăzi stăpânul zilei pofteşte să te lase. Îmi întreb busola dintr-un rid adânc: -pe unde-mi ară umbra câmpul de lumină, prin vene să-mi bat pasul tot cu piciorul stâng, în vena C. F. R.-istă să-mi mai curg rugină? Sunt descins şi eu din supa primordială, mi-am găsit scheletul de animal marin, când îmi bate pleoapa e semn că încă vin cu câte un secol din era cuaternară. Bucureşti 8 iun 2014 91
  92. 92. Lecţia de sexologie Mai întâi te apropii ca de un râu de ea, un fel de apă curgătoare, adică, ceea ce crezi că vezi acum, e altceva în clipa următoare. Pui apoi palma pe mugetul sfios al undei, pentru a-i netezi vocala, cum pe obrazul pernei netezeşti în jos cuta de suspin ce i-a scăpat-o nara, apoi, cobori piciorul în fluidul pielii, încerci căldura apei ca-n baia de copil, înlături din locul cel mai ascuns vederii covorul încâlcit de alge inutil. 92
  93. 93. În sfârşit, adulmeci cu nările fiorul încordat al apei, o coastă închisă-n val, te răscolesc hormonii din rădăcini cu dorul, ca şi cum pământul s-ar îneca la mal, atunci o îmbrăţişezi ceţos până la fund, o strângi cu braţul după prundiş în jos, un vârtej puternic te suge în afund, dar tu te agăţi de sânul malului pietros, cauţi să te salvezi, adâncul e un abis, te soarbe într-o tornadă sălbatică în jos, tu i te agăţi de ţipăt, de zborul lui precis, să nu rămâi captiv înfipt până la os. Bucureşti 7 iun. 2014 93
  94. 94. Mi-am jucat la cărţi doamne şi domniţe Chemaţi-mi parohul să-mi citească stâlpii, foametei prohodul, psaltirei harul, speranţa e-n ploaia care-mi bate câmpii, sfinţita ei apă să-mi umple paharul, mi-am văzut statuia coborând în piatră, zeii melancolici în strop de alcool, câinii pământeşti încă mă mai latră când dau paralelei cu ziua ocol, am văzut destule prin baruri de fiţe, gânduri schizoide, crame-închisori, am jucat la cărţi doamne şi domniţe. -La trecutul mare, mare viitor! Bucureşti 23 iun. 2014 94
  95. 95. De gena plecării am atâta nevoie Exodul M-am îmbrăcat de zi cu platoşa bordurii, iau în stăpânire mersul la servici, ţin strada ca pe o pipă uscată în colţul gurii, strivită-n herghelia maşinilor sub bici, voi mai crucifica o zi pe crucea muncii, mai sap un rid cu timpul pe drumuri faciale, cu stimă vă privesc de sub parbrizul frunţii că nu lăsaţi palatele desflămânzirii goale. -Oare cu ce se scrie foametea pe gând? Am obosit să-i vizitez potopul doar prin Noe. Sub bolta palatină nu va fi soare. Curând de gena plecării voi avea nevoie. Bucureşti 27 iun. 2014 95
  96. 96. Cinstire ţie Cinstire ţie, muritor ridicat la rangul de morulă bipedă, mai marele celulelor tale împărat, stăpân peste nopţi, în bodegă bem împreună poeme vizuale, cele, pe care nimeni nu le-ar vedea, de n-am înflori în pupile petale şi alcoolul n-ar sângera. Buşteni 13 iun. 2014 96
  97. 97. Alunecări în gol. Magdei Isanos Şi a fost întuneric, curând va fi iară, soarele-i un jongler cotidian, un circar, cât mai aştepţi anul unu, e noapte polară, timpul doarme în urs. Sub gheţar se albesc oasele cu vorbe de ceaţă, iernii i-au crescut rădăcini, din formol ne-au pus pe vedere petale de albeaţă, -bandaj al speranţei mustind în alcool-. Pentru cine mai aştepţi anul păcii? Statui sunt bătrânii eroi, au tâmplele sparte, de piatră e inima pe care le-o pui să bată în piept mai departe. Bucureşti 22 iul.2014 97
  98. 98. Topit ca buza în sfârcul pielii. Purtam pe umeri ziua ca pe o blană scumpă, mi-o dăruise iarna, hlamidă să îmi cadă, pe când ieşeam din scorbura de lângă tulpina nopţii de zăpadă, mă săgeta pădurea cu ochiul cel de sus, cu pofta ei de carne m-a învineţit şi nu s-a simţit petala palmei cerşindu-mă, căci nu-s decât un fulg topit, ca-n sfârcul pielii buza. Bucureşti 24 iul. 2014 98
  99. 99. De când proletarii se confundă cu zeii În cromozomi stau ascuns ca sâmburii în fructe, mai păstrez în seminţe gene de faur, viaţa pare o cultură de plaur pe care o lucrez cu unelte mărunte. De-ar fi să cultiv un suflet poet neînscris în curente de stea literară, l-aş alege din cuvântul şoptit mai încet la o cafea şi un fum de ţigară, apoi l-aş ridica cu suspinul din puls, ca din versul băut la o masă târzie, l-aş pune în cuibul gândului uns cu mir de prezent, din ulei de vecie, căci toate lucrurile acestea au acelaşi dus şi întors de când proletarii se confundă cu zeii, de când femeile sexi au doar şolduri şi tors, de când totul curge, de când „panta rhei” Nesebar 7 aug.2014 99
  100. 100. Dumbrăvioara (Mure )ș 10
  101. 101. Dă-mi lumina, Doamne Cânt inimii galop de osanale, sunt murgul ei şi roibul, cum o vrea, arcul de triumf îl port ca pe o şea atât de scurt e timpul ei de încălecare, am buna cuviinţă la al doilea mandat, bobul de căinţă îl port cu resemnare la pieptul generos al frunzelor mamare. Îl alăptează vara, cum mi-a fost mie dat. Peste pervazul zilei îmi ud cu norii barba, mă mai holbez la nudul nopţii ce a trecut: -dă-mi lumină, Doamne, cum vrei Tu, cum ai vrut şi nu-mi lega copita calului cu iarba. Bucureşti 29 iul. 2014 10
  102. 102. Pat nupţial cu şenile Un lac de suflet e pagina aceasta, geana vorbei se îmbăiază aici: -mai multă smerenie, mai multă căinţă, nu s-a roşit încă frunza, şi nici nu s-a copt în cuget fructul femeii pentru care atâtea cuvinte s-au spus: că fericirea atârnă de gâtul subţire al viţei de vie cu struguri prea sus, că ea îţi adună din nicăierile zilei gânduri ciudate şi dureri mai presus, că patul ei are roţi cu şenile, că perna-i turelă, că visu-i obuz... Buşteni 19 iun. 2014 10
  103. 103. Deriva sentimentelor 10
  104. 104. Deşteptarea Diaspora cernelii m-a lepădat de pix în tărăboiul minţii, unde se instalase, când smart-fonul urechii trezitu-ma la fix, în clipa criminală a limbii orei şase. Îmi conjuga în minte a iubi-iubire, ochii ciudaţi de plastic îmi vorbeau atent, din dreptunghiul negru ca dintr-o altă fire eu mă holbam la ziuă şi răspundeam: -Prezeeeeeent! Bucureşti 3 mart. 2014 10
  105. 105. Mama lor de socoteli! Geniu al prudenţei, drobul meu de sare, dă-i firmei activul şi pasivul, în schimb stoarce-mi encefalul ca pe un burete, care să-mi şteargă infarctul minţii de pe nimb. De-ar fi să-mi aşezi doliu pe cornee, giulgiu peste -mama lor de socoteli! leapădă-mi otrava erorii plebeie, toţi suntem supuşi sfintelor greşeli. M-aş învrednici să-ţi iubesc sandaua, de mi-ai coase pielea rănilor cu nerv, ţi-aş întinde drobul sării cu rindeaua, pe cristalul buzei halbei să-l conserv. Bucureşti 5 mart. 2014 10
  106. 106. Când îi creşti, gravido, pumnalul în viscere Pe pielea ta, de albă, aud schiori trecând, falangele alunecă pe schiuri de petale, le-am fugărit clăparii ca iepurii de câmp pe deal, mai sus de sânii Alb-ca-zăpezii tale, doar să-mi aşez timpanul aici, la mal de râu pe unde trec globule, roşii peşti prin sânge, de abia îmi ţin gonacii dorinţelor în frâu de nu aş şti cu hamul sângelui a-i strânge. Dar tu eşti ca statuia, o piatră, aşa ceva, ( o clipă îmi cade fluxul privirii pe fanere), unde-n inel atârnă gâtul altcuiva, iar tu îi creşti, gravido, pumnalul în viscere. Buşteni 17 mart. 2014 10
  107. 107. Dilema jucătorului de cărţi Măreţ cu jocul şi flămând cu vorba, mi-am poleit ziua cu sfinte sărbători, am cheltuit norocul de pustiit-am solda, carnea în jetoane am tras-o deseori. Nu-mi căutaţi în cuget vinovatul, cel care a încolţit păcatul întru noroc, îmi era atât de teamă că va fugi cu altul dama mea de pică din cărţile de joc. Puteam să-i dirijez curgerea de sânge, să-i respir văzduhul cu plămânul drept, dar cum pot s-o opresc când nenorocul curge şi nu ştiu -pe ce colţ de masă să o aştept? Bucureşti 20 mart. 2014 10
  108. 108. Nevindecătura Mă ţintuiesc în tâmple lumini extraterestre. -Îmi vor schimba tăriile credinţei? Sunt eu alesul cu însemnele celeste de botezat creştin în trupul orb, ateu? -Uite, mi-au răsărit din piept lăstari de cruce, -sunt o troiţă veche, la margine de drum-, dar prea-mi arată semnul de răscruce care e noul drum, şi acum sinapsa întrebării o cobor în gând până va smulge minţii lucirea cea mai pură. Celulele raţiunii m-au părăsit pe rând, -Cu ce mă vindeci, Doamne, de nevindecătură? Bucureşti 26 mart. 2014 10
  109. 109. Aniversarea bobului de rouă În cinzeaca deşteptării îmi beau singur ora şase, mă trezise clorofila cu tendinţă legionară, prea vocală, prea severă, verdele ei mă înspinase în vertebrele privirii. Primul abur de ţigară ori de plouă, ori de ninge, e un semn al resemnării. -Ia tristeţea după umeri să mai bem o vorbă, două! Sunt atâtea vorbe goale în ajunul aniversării naşterii pe firul ierbii a primului bob de rouă. Bucureşti 4 apr. 2014 10
  110. 110. Simt ziua ca pe o carte Oraşul s-a născut din gara lui maternă. O, câte trenuri, Doamne, din ţâţe o au supt, doar zidurile ştiu, biserica eternă şi muntele ce-n poala ierbii l-au crescut. Să fie însingurarea norul pe Caraiman? Va fi veghea plecării o lanternă oarbă? Simt ziua ca pe o carte pe care n-o mai am, pe care raftul palmei a preferat s-o piardă. Bucureşti 8 apr. 2014 11
  111. 111. Printre protozoare, coci şi boschetari Vindecă-mă, Doamne, de cuţitul rece, ceaţa dimineţii m-a însângerat, simt prin jugulară sângele cum trece, în cazarma pielii şarpe întemniţat. Curg într-o clepsidră de la gât în jos, cumpănesc nisipul, pulsul, cu minutul, învăţ de la şarpe mersul alunecos să-mi împac pe-o carte vrutul cu nevrutul, să îmbrac neputinţa cu vorbele dulci, şi nevoia cărnii pentru zile mari, mă pun în mişcare pe oasele lungi printre protozoare, coci şi boschetari. Buşteni 11 apr. 2014 11
  112. 112. În templul patului sub cerul cearceaf Să nu-ţi mai pese prietene, nu gândurile, nu ele sunt petele negre din conştiinţa ta, ci venele murdare cu rămurişuri grele, nici apa freatică nu le-ar spăla. -Hai să ne facem undiţe din vertebrele străzii, să pescuim împreună pe Calea Lactee, numai acolo, printre tainele prăzii sunt peştii cei albi cu trup de femeie şi laptele ce spală conştiinţa murdară, haina de mire ţi-o albeşte de praf, la nuntă predică Steaua Polară, patul e templul, cerul cearceaf. Buşteni 15 apr. 2014 11
  113. 113. E drumul lung până la râpa Uvedenrode Lui Ion Barbu Sub femur rotula a pus de germinare în orizontul cărnii ploios în care sunt, se întâmplă să-şi întindă trăiri radiculare, să îmi îngenuncheze repausu-n pământ aici, unde preschimbă troiţa oboselii în sânge animal seve celulare, îmi cercetez cu cili la marginile pielii jurul de amoebe, coci şi protozoare. -Dă-mi, Doamne, totuşi, ceva pseudopode şi darul mişcării cu alunecări de melc, e drumul lung până la râpa Uvedenrode, şi viaţa mea-i ca punctul circumscris în cerc. Buşteni 21 iul. 2014 11
  114. 114. Instinctul sexual oprit la macaz Iubirea mea e moartă, conservată-n spirt, o privesc curioşii cu ochi rotunzi de broaşte, o trăncănesc beţivii ca din ţoi la birt, de frunză-n vânt limba caprelor o paşte, de coaja ca de măr a vechii dezbinări, ea mi-a fost totem şi stemă, sacrul mit. -O, cum îmi studia cinetica-n mişcări când mă lovea baltagul ochiului ei şerpit ! Cu gândurile zdrenţe de căutare azi cuţitul neputinţei îl înfig până la oase, instinctul sexual aşteaptă la macaz. -Şi cât era de dulce cu săbiile trase! Buşteni 17 apr. 2014 11
  115. 115. Moby Dyck Şi uite aşa, aşezat pe gând ca mierla pe creanga de răcoare, şi-a întors sinele spatele la vânt cu pielea mea, o velă oarecare, am navigat tăcut pe o ideie, vânător de vorbe cu harponul mic, se dăduse liber, de frupt, la cetacee, inima visa mereu la Moby Dyck, căci se zbătea balena vocalei în laringe, mânuiam harponul limbii indecis, bolta palatină mi se umplea de sânge din mamiferul alb, ce trebuia ucis. Bucureşti 8 mai 2014 11
  116. 116. Întinşi pe scutul limbii cu onoruri militare Mândrii-ţi erau dinţii, în scoică albe perle, scufundam privirea prin buze înotătoare, adesea îndrăzneam să pătrund prin piele sub planctonul sângelui. Ce mare podoabă străluceai modest, câtă zăpadă aveai pe atunci în gură, cât nu ţinea-n măselele pietroase Everest, erau fierbinţi ca lava, fluizi în muşcătură. Prin arcul de triumf i-ai petrecut pe rând întinşi pe scutul limbii cu onoruri militare. Târziu sonarul minţii m-a scufundat adânc, i-am regăsit sub alte buze înotătoare. Bucureşti 2 mai 2014 11
  117. 117. Tâlharii acarieni Îţi vreau, Doamne, sărut de înţelepciune, adu-mi iluminare dorinţelor şi mie, cum verşi în foamea florii galben de albine, dă-i minţii mele hrană, căci se poate spune că m-am asprit în lama ochilor ei răi de când ocup cu ea scorburi netrăite, în piele mă pândesc acarieni călăi, în pâine muşc uitate tăişuri de cuţite. Bucureşti 30 apr. 2014 11
  118. 118. Raza ta-i străbate în noapte epiderma În carne vrei să-i cauţi filonul scump al genei? nu fremăta sub piele ca răsuflarea în pânză, lasă-ţi încrâncenarea pe malul stâng al venei ca pe o haină veche. Prin scufundare însă, de-i derma ca apretul din guler bunăoară, nu-ţi vei simţi vibrarea arcuşului. Într-însa orice femeie sună ca trupul de vioară când fructul se desface şi vrea să-i vezi sămânţa. Lumina germinează de la pământ în sus, e ca o tresărire, învolburează sperma amurgului, tu cere-i implorând supus o rază, să-i străbată spre noapte epiderma. Şi va fi noapte şi va fi zi, va fi viaţă peste moarte. Bucureşti 14 mai 2014 11
  119. 119. Uciderea împăratului De o bună zi m-a devorat uitatul, nu mai păstrez diluviile în gând, nu-l mai slujesc pe Noe împăratul, l-am strivit ca pe un gândac, sperând că nu va trebui să-l mai aplaud o dată la utrenie, a doua la vecernie, cu potopul vorbelor să-l laud. -Câtă tâmpenie ! Buşteni 18 iun. 2014 11
  120. 120. La Cristian în a teptarea soarelui(Sibiu)ș 12
  121. 121. Priveam nevăzutul printre scofale Vindecă-mi, Doamne, encefalul gestant, urmaşii sunt de urâtă zidire, se nasc atei şi trăiesc delirant cu zei adunaţi dintr-o altă psaltire, slugăresc cu sârg idei cardinale: ba acul busolei, ba steaua polară, privesc metafizic printre scofale, trăiesc în păcat cu o belea proletară. Vindecă-le Doamne albeaţa şi ochii, dă-mi zile de paişpe carate, la noi orice femeie poartă sub rochii un clopot ce, Doamne, pentru credinţă ne bate. Techirghiol 24 mai 2014 12
  122. 122. În bodega frunţii bei gândul pe de rost Prin creieri bate vântul schimbării hibernale, celulele din est se ascund ca ursul brun, tu te fereşti de braţul coasei financiare printre fiorii pielii, alcooluri şi tutun. -Mai pune-ţi prin vitrine cândva şi câte o rugă, să ţi-o recite străzii oglinzile de rând, când stai printre borduri ucis de atâta fugă sub gloanţele vitezei secundelor curgând. Litrul de viaţă astăzi e aspru şi anost ca vinul acrit în doagă băut la metru ster, în cârciumile frunţii bei gânduri fără rost, timid precum lichidul dintr-un pahar stingher. Bucureşti 15 mai 2014 12
  123. 123. Plusaţi cu arbitrariul cel mai scurt / 2 Am câştigat o viaţă născându-mă, de-a başca, din ţipăt de femeie şi gâfâit mascul, caut încă drumul, să-mi duc în spate gaşca celulelor bătrâne de care sunt sătul, totuşi, am rămas pe această veche scoarţă de pământ, ca el mişcându-mă rotund, cu sângele-n ruleta norocului, de o viaţă cu moartea pre moarte călcând. -Plusaţi cu arbitrariul cel mai scurt / 2, în sfertul academic e loc de multe ore! Cu cât e depărtarea mai darnică cu noi, să fim de marţi în Belgii, de vineri în gondole. Bucureşti 17 mai 2014 12
  124. 124. Albul din suspine Stai ameţit în centrul norului de vorbe , roieşti ca drosofila spre vinul dur, acrit, ţinuta ta-i sătulă şi aeru-i scârbit de ochiul ce-ţi bălteşte-n lentilele enorme, ai corpul conceput din părţi nesănătoase, sub limbă-ţi cheltui banul de nitroglicerină, îţi rod nervura splinei bacterii contagioase, inima bolnavă ţi-a devenit străină. Priveşti la clorofilă, ţi s-a făcut de flori, prea te îneacă toamna cu frunzele-n stamine. -Învaţă să-nfloreşti din lacrimi uneori, zâmbetul e un crin, cu albul în suspine. Bucureşti 20 mai 2014 12
  125. 125. Munţii sunt prea săraci Cu arcul de triumf se trag săgeţi în flori, punctele cardinale sunt şterse în busolă, în lume doar palmierii te iau de subţiori să îţi plimbe umbra cu visul în gondolă, din estul îngheţat vin veşti cum nu există, nu mai ai aer curat între coperţi, cumpărăturile le faci mereu cu plasa tristă, -doar la muzeul cerii se vând frumoase vieţi-. Duci sacul depărtării şi ţi-l îndopi cu paşi, prea lung e răsăritul, apusul e prea lat, sunt vremuri bipolare, munţii sunt prea săraci, oceanul sub meduză geme de bogat. Bucureşti 31 iul.2014 12
  126. 126. Sexul femenin al câtorva schelete alte amintiri din bezna minţii Se naşte o nouă lume în spatele acestei, sămânţa ei e-n ploaia ce va fi, o văd cum se zideşte din zaţ în ochiul ceştii şi tunetu-n timpane-l aud, ce va veni, vor colinda libere celulele pe străzi căutându-şi trupuri golaşe, pe sub piele va fi atât de frig, că laptele în cirezi se va usca de viaţă ca seva în nuiele. Ne vom striga acuze cu gânduri înnodate, ochii ne vor curge basma sub encefal. Vor îmbrăca întâi babele uscate hainele de pământ în cimitir stradal, apoi, muieri sfioase cu bârfele-n urechi, 12
  127. 127. impudice, cu sexul ţinut la subţioară, ele, ce-şi duc povara păcatului străvechi, şi îşi vând neprihănirea pentru paraua chioară. Vor mai rămâne poate doar cei câţiva bărbaţi adăpostind în crâşme ceva celule bete, dar şi aceştia vor fi cândva vânaţi de sexul feminin al câtorva schelete. Împerechierea lor va naşte tărăboi altor argumente, altor figuri ciudate, care, în bezna minţii s-au botezat moroi, cu principii-n ţeastă străvechi şi necurate. Astfel, vor fi suflaţi cu viaţă noii prinţi, ce vor avea alte secunde în dotare, printre copacii genei îi vom privi cuminţi, pentru că ştim doar noi cât de uşor se moare. Buşteni 19 iul. 2014 12
  128. 128. Cu slujbă la Noe piratul Ce mamă de ploaie s-a întins aşezat, ce sunet lugubru, ce diluvii sinistre, cei doi tâlhari s-au lichefiat, între ei Dumnezeu a încetat să existe, respir o lichidă pedeapsă de nori, sugrumă cu spaima bronhiilor trunchiul, în creierii ţestei vâslesc neuroni. Rotula-şi îneacă-n durere genunchiul. Aud pe la uşi curgând rugăciuni, ies hoţi din canale să fure uscatul, de la talpa iadului se mai aşteaptă minuni, doar ea e-n simbrie la Noe piratul. Bucureşti 1 iul 2014 12
  129. 129. Diamant de femeie Ce noroc că în carne purtăm oase perechi, nu mai simţim cât suntem de singuri: două parietale, două temporale, două fibule, două urechi -oase înmuiate de auzire- cu timpul. Tu pluteşti în văzduh ca lăstunul printre celulele visului meu, Casiopee, organ al meu singular, numai unul, tu, pasăre prefăcută-n diamant de femeie. Buşteni 18 iul. 2014 12
  130. 130. Hrană sufletelor călătoare Suim prin ziuă paşii deopotrivă, ca-ntr-o oglindă făcătoare de minuni, aici sunt vârstele trăite în derivă şi toate orele-şi încep ziua de luni, ochi magic e oceanul planetar, ne-am zămislit în bezna lui retină, pământul ne e globul ocular prin care ne privim lumea vecină. -Ajută-ne să fim acolo bine primiţi, să nu ne arunce carnea pustiului, la fiare, strânge-ne, Doamne, într-un ştergar de sfinţi, hrană sufletelor călătoare. Bucureşti 6 iulie 2014 13
  131. 131. Ştreangul romantic cel de sus Pe când umblam prin viaţă la braţ cu umbra mea -pe lespedea ungerii îmi poleisem trupul- ştiam că ce se vede contează şi aşa cu funia orbirii legasem nevăzutul, îmi îmbrăcam adesea zilele pe dos, -îmi ies şi acum colţii orelor prin coate-, muşca din jugulară un vultur nemilos, cu un clonţ fierbinte şi razele penate. Purtam în suflet rana ochiului de armă ca pe o uitătură care m-a sedus, mai simt răceala lunii care-mi şopteşte-n barbă din ştreangul ei romantic cel de sus. Câmpulung 8 iul. 2014 13
  132. 132. Oraşul Mi-am aşezat tâmplele pe gând ca două scuturi, sunt străzile tăioase, se încrucişează săbii, oraşul sângerează, venele îşi scutur globulele din sânge ca dintr-un pom cu vrăbii , e o luptă intestină cu zgomote letale, în lumea cărnii cerul e un imens timpan, îl împarte ţeasta în două părţi egale să-l apere de păsări, de nori, de uragan. Bucureşti 9 iun. 2014 13
  133. 133. Restauraţia 13
  134. 134. Visuri în căpiţa timpului uscat Mă las convins de pasul secundei anonime să-mi îmbrac cămaşa de sânge proletar, sunt omul vegetal printre clorofile în ţara-n care plouă atât de rar, beau cafeaua în fugă despuiat de somn, mă adun în capul oaselor, integru, în carne-mi ascund genele de domn -astăzi voi lucra muncitor la negru-. Trupul e în criză de nefinanţare, îl trudesc cu ziua la boieri de stat, ştiu să stivuiesc flori nemuritoare, visuri, în căpiţa timpului uscat. Bucureşti 10 mart.2014 13
  135. 135. La Grandiflora Roi de certitudini: cum nu obosesc greierii cu suflet simplu cât negru din elitre? în ei nu doarme somnul, se aşează timpul ca roua ierbii noapte peste noapte. 13
  136. 136. Buşteni 26 febr. 2014 Prefacerea în vin În via poeziei sunt boaba, cea de sus, oglindesc cerul senin prin epitelii, două frunze roşii ca buzele m-au pus să mă prefac în vin în gineceul pielii. 13
  137. 137. Bucureşti 2 mart. 2014 Să dezlipim retinelor urâtul Sfâşiaţi prezentul! Între noi ţi-a tras paianjenul hidos pânza orbitoare. -În ce zbor nupţial, supt de secundă, moare ca o insectă, timpul ce-a rămas? -Dezlipiţi retinelor urâtul ocular! Avem încuviinţarea filetelor nervoase, prea mult ne-am supt falanga în visul hibernal şi am odihnit ca seva în vasele lemnoase, nu mai lăsaţi pe alţii să vă împartă zei, în buzunarul lumii nu-i loc de sentimente, luaţi-vă naşi de suflet cromozomi atei, mai darnici cu mânia, mai dârzi în argumente! 13
  138. 138. Buşteni 17 apr. 2014 Magia realităţii Dă-mi, Doamne, din toate puţin câte puţin să nu mi se facă frică de sublim. Pe aici sunt munţi săraci cu ţâţele secate, pe care pui noroşi vin încă să le sugă, şi babele ce-şi leagă uscate- le mâini ca basmalele împreunate a rugă, câţiva beţivi prin crâşmele murdare, puţind a nostalgică duhoare de ţoi, ce beau în cinzeaca mâniei lozinci proletare, imnuri dârze, duhnind a strigoi şi a hoţi de furat viitorul din vise, mai bun, mai de cu milă, mai pe degeaba, hârtii cu valoare prea mică, emise 13
  139. 139. în vremea când o iubeam e regina din Saba, sunt toate din gestul lui Stalin pe hartă, mirosind a hotar de timp putrezit, Irod săvârşindu-şi în altă viaţă deşartă crima Botezătorului pentru un dans chinuit. Pe aici eu îmi îndrept paşii tot mai mărunţi, respir mai greu, privesc în durere cum se leapădă trupul de muşchii căzuţi ca fuga de iepurele cu glonţu-n viscere. 13
  140. 140. Nesebar 8 aug. 2014 Părăsirea cuibului Am învăţat să zbor la vedere, după aer să mă ascund, mersul e doar o părere din care mă alung, las crângul toamnei în urmă, pasăre cu trupul zburat, celulele ca fulgii să-mi strângă cuibul lăsat. 14
  141. 141. Buşteni 18 apr. 2014 Dacul de pe columnă Duc sacul de celule cu sania spinării, călătoresc pe o şea de encefal, ades înţeleg că aburirea nării e starea de agregare a iernii, mai ales că îi cunosc secretul, se afundă în obiecte, şi mintea îngheaţă în cugetări, în van port în schelet dovezile directe că supa primordială a evoluat spontan. Pentru că în iarnă m-am rătăcit, şi încă mă contestă înţelepţi senili. Cum să le explic că-s dacul din columnă închis în iarna pietrei de copil? 14
  142. 142. Buşteni 18 apr. 2014 Marea evadare Carnea aceasta trupească e un fel de nucă a lui Dumnezeu, în care El ne-a închis să nu fugim cu sângele, toţi ca un singur fluviu, spre Marea Neagră, omeneasca noastră evadare. 14
  143. 143. Buşteni 19 apr. 2014 Demagogul Vorbele lui seamănă a bătaie de câmp, îi curge carnea vorbitoare în afară topită-n cuvinte, pe sub sageacul buzelor strâmb, printre hliziţii ce-l înconjoară. Vibrează-n gâtlej pe coarda de jos. Laringele-i deschis cât ziua de vară, ades pomeneşte de morminte, pios, înhumează eroii într-o tuse uşoară, lumea îl ascultă, pentru înţeles fiecare-şi adună între sprâncene o cută cât valea mare la şes, să le curgă gândirea o vreme. 14
  144. 144. Bucureşti 20 apr.2014 Îngerului păzitor Pot să-ţi ofer felia mea de trup, dacă vrei, paharul meu de sânge, creanga din mine pot să o rup cu o furtună care să o alunge din prejma întristării tale, dacă-mi doreşti sprânceana, îţi pot fi curcubeu, dar scapă-mă din lanţul durerii cervicale tu, înger, păzitorul meu! 14
  145. 145. Buşteni 19 iun 2014 Fumul carburat La încheietura străzii parcurgem mână în mână porţia de aer, un dar de respirat, călcăm prin cuvinte ca printr-un val în spumă la marea de maşini cu ţărmul înecat, ne inundă roţi şi boturi pe trotuare, monştrii subacvatici ne adulmecă, vânat, ţâşneşte din noi teama de ruptele picioare, sfâşiaţi cu gheare de fumul carburat. 14
  146. 146. Bucureşti 22 apr. 2014 Nu mai am nici bani, nici buzunare n-am Îmi căutam duşmanul, m-am surprins privindu-l, într-un tablou genetic se întrupa, în globul ocular, prin cristalin, surpa culorile vederii în patru anotimpuri. El era vena care-mi lega cravata, cu el îmi beam cafeaua prin aburii fierbinţi, el m-a răscumpărat pe treizeci de arginţi, stătea în locul meu, la masă, lângă tata, umbră-mi era în drumul mărunţit de paşi, călcâiul vulnerabil ascuns sub călcătură, sămânţa ce-o aşează iubirea în arătură să-i răsară din ochii verzi urmaşi. Era în gândul meu care-mi roia în ţeastă, 14
  147. 147. îşi căuta prin creieri scorbură de stup, şi ca atunci când crengile cuvintelor se rup le aştepta în iarbă, auzul să le pască. Eram eu, bipolarul, mie însumi duşman, un rătăcit în simţul dorinţelor neclare, mă căutam prin carne ca banii în buzunare, dar nu mai am nici bani, nici buzunare n-am. 14
  148. 148. Buşteni 20 iun. 2014 Două scoici Când ţărmul şi-a trimis seminţele fecunde în gineceul mării, într-un loc, în altul, ne-am regăsit noi, două scoici zăcânde, tu, scumpa mea Lameli, eu, tânăr, Branhiatu. Ne-am cunoscut de mult în orizont marin, în crângul cu origini cuacervate, locuiam într-un cartier salin într-o epavă cu poveştile înecate, ne-au fost deschis serate în ocean, ne-au fost cântate valsuri vaporoase, -mai ştii câte pahare interpretam la patru mâini pe mesele spumoase? 14
  149. 149. Ne săvârşeam în val neţărmurirea, paşii în doi, eternul său balans, de la nisip furasem nemurirea nepietrelor ce împietresc în dans. Curând ne vom topi în mineral, două cochilii, albe la atingeri, ne va ascunde ţărmu-n encefal în bezna nisipoasă sub meninge, vom deveni materie inertă, poate schelet al caselor de lut, ori sub o catedrală, o incertă ruină, a mării ce ne-a cunoscut. 14
  150. 150. Buşteni 18 ian 2014 Miez de zi la Bor a (Maramure )ș ș 15
  151. 151. Vindecă-mă, Doamne, cu trupul altcuiva De ce ai dictat izgonirea din rai? Destul am luat urma tălpilor Tale, prea am mâncat numai umbra trupului Tău, ca din piatră ţi-am băut sângele, Doamne, prea am rămas în priveghiul zilei, dă-ne hrană din sacul altui corp şi o sfântă băutură cu sângele tare. Să ne vindecăm cu trupul altuia. 15
  152. 152. Techirghiol 30 mai 2014 Născutul din femeie Simt encefalul ca pe o planetă vie, naşte şi ucide forţe, gravitaţii, în chimia vieţii pulberi şi senzaţii, când mă îmbracă în aur, când în sărăcie, calea de a muri e singura în stare să-şi recunoască sieşi pedeapsa de a trăi, în cromozom îmi port instinctul de plecare, disperarea lui mă îngroapă zi de zi. -Nescrisa carte a minţii deschide-o neuroane, vreau s-o recit acum, aici, ca pe o ideie, în jurul meu dansează vestalele vocale: -mai sunt eu viu-neviul, născutul din femeie? 15
  153. 153. Bucureşti 29 mai 2014 Când Celula Mamă vrea muşchi şi oase noi Se spune că zilnic ucid celule mii, acarienii pielii cu moarte-i întreţin, asta înseamnă că –n fiecare zi mă părăsesc murind puţin câte puţin. Acestea, recunosc, sunt lucruri importante, adică îmi duc viaţa la bunul ei sfârşit, angajez gameţi în locurile vacante prin care casa de acum s-a zămislit. Mai trebuie să ştiu că dragostea e în noi, şi are pentru viaţă iubire milenară, şi febră, şi durere, şi o voce dulce-amară când Celula Mamă vrea muşchi şi oase noi. 15
  154. 154. Bucureşti 10 mai 2014 Viaţa e un capriciu, un lux cu funeralii Veniţi, am inventat maşina de fabricat pământ ! Primii vor cumpăra, lacomi, latifundiarii, morţii cu vechime vor regreta, sperând, că viaţa-i un capriciu, un lux cu funeralii. Bulgărele acesta mi-e inimă, un ceas oprit acum să bată secunda veşniciei, acesta e un rinichi, acela-i pancreas, cel alb de acolo-i os, o rădăcină vie, M-am săturat să judece alţii-n mintea mea! -Veniţi, luaţi pământ, câte un organ anume, puteţi să-mi cultivaţi biologia, 15
  155. 155. cea care m-a rostuit cel mai pământ din lume, veniţi să luaţi pământ, am carne de prisos, organele fertile sunt lacrimi şi cenuşă, semănaţi cereale de la brâu în jos, dar -nu călcaţi pe iarbă! S-a croşetat mănuşă ! 15
  156. 156. Bucureşti 5 mai 2014 Şi eu am fost zeu Am fost şi zeu în viaţa bipolară pompam conştiincios aeru-n plămân, sărutam cu sânge artera pulmonară în trupul în care credeam că am să rămân, adulmecam servicii, profesam cuvinte: -viitor de aur, comunism etern- băteam stângul, marşul înainte, cu certitudinea unui Marx modern. Bănuiam că dogma lui va sucomba, o dentină veche roasă-n alveole, “trăiască sfânta ură” era lozinca, cea care-mi mai sângerează în rănile creole. 15
  157. 157. Techirghiol 22 mai 2014 Magia eredităţii Daţi plăcerii demâncarea, ochilor, pofta de sâni, mesei, cinele de taină, luminarea, lumânării, spălaţi în oglinda Evei păcătoasele de mâini, care în gelozia sticlei au tăiat din raiuri merii, şi hrăniţi cu seva minţii gândurile din aminte în abisul fecundării catrenelor lui Omar, căutaţi viaţă în nisipul mişcătoarelor cuvinte, în deşerturile tăcerii, ochiul oazei, solitar, cât încă trupu-şi poartă între aceste două mâini sacul propriu de celule, ca între Sparta şi Atena, fruct al aurei divine, apa propriei fântâni, un grăunte-n atmosfera ce i-a hărăzit-o gena. 15
  158. 158. Bucureşti 10 iun.2014 Am văzut Am văzut pene de îngeri căzând, zăpadă ninsă-n cornee, irişii fulgilor risipiţi rând pe rând din prea-albul surâs de femeie, am văzut suflete ucise în carne, ruguri de sânge aprinse febril, tăişul privirii din ochii sub arme chemaţi să lupte pentru un scop inutil, am văzut picioare fracturate de apă, ca stâlpii podului călător peste sat, mi-am simţit gheaţa pielii cum crapă şi trupul cu arca lui Noe înecat, am văzut apusul cerşindu-mi o umbră, -eu încă o strâng, să nu-mi plece, la piept-, încă o mai simt prin piele cum umblă cu soarele nopţii la braţul meu drept. Am văzut. 15
  159. 159. Bucureşti 11 iun. 2014 Să se îmbrace cerul în lună plină Nu vulturii învaţă frunzele să zboare, cum nu întunericul îşi doreşte lumina, în curgerea ceţii îmi caut celula pierdută ca într-un râu de fluide epitelii, m-aş dezbrăca de noapte ca de iarnă câmpul, sunt eu, verdele muşchi de copac, îmi caut nordul prin pădurile pielii, e atâta spaţiu în tăcere, să tac, aş vrea să înţeleg crezul pădurii, e-n ea, poate, viaţa fără lumină, dar, mai bine aştept în poiana de stele să se îmbrace cerul în lună plină. 15
  160. 160. Bucureşti 12 iun. 2014 Mă adăpostesc în cromozomi genetic Rotesc busola ochilor, e o lume în gara aceasta rece şi pustie, un loc mi-a fost păstrat şi mie răgaz de trup şi suflet, un anume gol de aer în care să încap, urc şi cobor prin trenuri călătoare, sunt eu, seva propriului copac adăpostit sub frunze hrănitoare, mă strecor şi eu printre celule, temei de verde suflet înierbit, călătoresc cu trenurile nule pe care viaţa mi le-a hărăzit. Adăpostesc în cromozomi genetic măsura mea, 16
  161. 161. felia mea de timp, în oul ţestei îmi închid ermetic tot nevăzutu-n care o să mă schimb pentru când voi îmi veţi da deoparte coperţi cu întuneric pâmântiu -zăriţi rotula? e cotor de carte poemelor pe care vi le scriu. 16
  162. 162. Buşteni 14 iun 2014 Biserica reformată din Baraolt (Covasna) 16
  163. 163. Spiritul vorbei Cuvântul are un spirit în drumul spre Golgotă pieptiş, imaterial, din vatra fără pietre, urcă din alveole ca fumu-n teracotă, ca cel dintâi cântat auzit de Petre, alt spirit coboară precis din neuron, ţâşneşte ca o lavă spre corzile vocale, pe acesta-l naşte o genă anume din genom, îl aduce un înger pe aripile sale, aceste jumătăţi,- cuvântul din laringe- de la troiţa vorbei iau duh de înţeles, şi dacă plouă şi e soare, şi când ninge, şi vară e, şi toamnă de cules. 16
  164. 164. Buşteni 15 iun. 2014 Ea Ea stătea întinsă pe mal ca o piatră preţioasă pe degetul râului, era albă, lumină cernută prin pleoapă de mânz jefuit şi dezbrăcat de veşmântul galopului. Îşi îmbrăcase libertatea în zdrenţe, mai credea în dreptate ca în glas de duhovnic, înainte de moarte strigătul se privise în ecou, -lumânare între oglinzile palmei- Acum cu frunze galbene îşi hrăneşte pământul, antenele sevei îi caută în păr rădăcini, cu glas de aramă o pasc turmele nopţii, acelea care mi-au trecut o dată prin iarba auzului. 16
  165. 165. Buşteni 17 iun. 2014 Eli, Eli, lama sabachthani -Fotosinteză, numai sfârcurile înalte îţi pot da lapte întinerit de stea. Oare când au deprins aceste plante să-şi sugă viaţa-n raza altcuiva? -Eli, Eli, frunza mi se schimbă, toamna e o cumpănă a iernii, din mers mă lasă tibiile-n urmă şi metatarsele-mi albesc spinarea ierbii. Mi-ar fi fost de ajuns doar apa sevei şi din pământ doar lapte vegetal, dar m-au hrănit de mic cu trupul Evei şi m-au crescut în regnul animal. 16
  166. 166. Buşteni 16 iun. 2014 Chemându-mă clopote la masa de seară Poate ciupercile sunt clopote care au uitat să mai bată, poate cântă timid, cu limbile mute înfipte-n pământ, în fosta mare sărată, şi pietrele sunt solzi de înotătoare pierdute, le aud sunetul moale, ca înotul meduzei, din demultul mării cu glas de pădure. -Cum susură apa în abisul frunzei ! A verde chemare, a fluidă secure. Ce bine că bat, ce bine că plouă, sigur se aud peste lume că sunt, cum mă chemau, mamă, buzele tale amândouă, la slujba mesei de seară bătând. 16
  167. 167. . Buşteni 16 iun. 2014 Eu nu mă tem de faţa unei morţi anume Părinţilor mei Ca rănile înfloresc gloanţele căzute sub rădăcina ierbii, aici, în crângul păcii, a plâns topit miros, a ţevi de puşcă mute, sevele în plante, după topirea rocii, îl aud pe tata, o literă în zicală, pe mama într-o batistă, o lacrimă, zicând că nu mi-am pus fular de grijă după boală, şi-mi şuieră gloanţele microbilor de câmp. -Ştiu, mamă, că lumea s-a îmbolnăvit de lume, curg venele din carne izvor şi nu le ajung, eu nu mă tem de faţa unei morţi anume, ci de decibelii prin care o alung. 16
  168. 168. Buşteni 12 iun. 2014 Cu metacarpienele tăioase să-i înjunghii Iubeşte-mă Doamne, cum mă cunosc acum, sunt corul de celule cu rugi la Preaînalta, îţi caut faţa urmei prin Capernaum, pe care Ţi-a lăsat-o în ţărână talpa, să o iau la drum cu mine ca pe un talisman, cu mintea s-o aşez în cheia mea de boltă, căci mă aştern pe viaţă şi mi-oi deschide han pe coapsa tinereţii, în floarea ei involtă, ea-mi va zădărnici tâlharii cu genunchii de vor veni să-mi fure pereţii din decor, cu metacarpienele tăioase să-i înjunghii, să-i lapidez cu piatră din muntele Tabor. 16
  169. 169. Buşteni 18 iun. 2014 Strigătul paşilor Zăbrelele ploii mă închid nemurit, pe şinele străzii vin trenuri cu toamnă, aduc deportaţi în fantasmele ceţii, doar umbra lor evadează în urmă, am duhu-ncleiat cu tristeţe de stern, prin rana paşilor respiră asfaltul, un râu singuratic îmi trece prin umeri, prin unul, prin altul. Nu mi-e frică de ape, ci de muzica lor, prea mi se zbate mersul a clopot prelung, -vor cânta mai tare, poate mai uşor. Sunt eu, ”Strigătul” din gura lui Munch. 16
  170. 170. Buşteni 17 iun.2014 Cum de floare-i cireşul, cum fulgu-i de nins Nu-i ştergeţi timidului paşii de poet, să nu se piardă metafora străzii, pe foaia bordurii, un împrecis patruped i-a negat cu udul poemul amiezii. -Vindecă-mi Doamne poezia de moarte, umezeşte-i buzele cu dragostea mea, ţii minte cum domnea peste o carte pe care cu spada ei o înnobila? Trimite muza poruncilor Tale, despletitele rânduri ca părul întins, ajungă-Te ruga din cuvinte vocale cum de floare-i cireşul, cum fulgu-i de nins. 17
  171. 171. Bucureşti 20 iun. 2014 Lumina ridată a vârstei a treia nu te lăsa zi frumoasă îmbrăţişată de nori viscoliţi. Pe sternul gării, un vagon ruginit e o lumină tăioasă ca zăpada sub viscol, o sirenă a salvării îmbrăcată în alb, o inimă moartă îngheţată pe şine. -Din care iarnă e vârsta a treia, de când se îmbracă în riduri zăpada? Murdar de frig un capăt de drum îşi îndeamnă celulele pe calea ferată. Când ne vom trezi în al treilea vis, va fi desigur iarna ridată. 17
  172. 172. Bucureşti 22 iun. 2014 Morţi camarazi ce acasă îşi scriu Risipiţi ceaţa războaielor mondiale, în răni sunt urmaşul, mort neînhumat, cel din amintirile durerii sale sângelui, ce curge din tata neînchegat. Veterani lunateci, cu pieptul portativ înalţă încă tril solemn de decoraţii, văduvele au lacrimi strânse-n pleoape tiv, ca-n ceştile ciubotei praful, deportaţii. În croncănitul iernii sinistre, a pustiu, armatele de fulgi deşteaptă prizonierii, morţi camarazi, ce încă îşi mai scriu a câta oară Doamne, scrisoarea învierii? 17
  173. 173. Bucureşti 25 iun. 2014 Pedepsirea sufletului A trebuit să înveţe limbile pădurii, să vorbească cu jivinele şi frunzele, în fine, să-i bată obrazul crengile, şi gurii să-i curgă mierea vorbei prin răşine, zădărniciei să-i cunoască harul deasupra norilor, ca o chemare, de sus de acolo, unde nu mai pare real decât molidul şi stejarul. A trebuit să-şi părăsească jugulara, să-şi lase ochii baltă în lentile, pământul să-i îmbrace coronara pentru delictul de a fugi din celulime. 17
  174. 174. Bucureşti 24 iun. 2014 Mi-ar plăcea Mi-ar plăcea să locuiesc în pilda slăbănogului, sau patul să mi-l sărăcesc pe lângă Lazăr, să fiu vindecat de boala auzului, şi tot auzitul să-mi rămână străin, m-am săturat să ascult din buzunarul clienţilor cântecul banilor ca un bocet divin. 17
  175. 175. Bucureşti 23 iun. 2014 Printre efemeride De-mi vrei osul alb, îmi e drapel de pace, pielea e o hartă cu adnotări subtile, cândva cetatea cărnii prin porţi se va desface din flamura ţestei în rana lui Achile. De vei veni Tu, judecător de timp, să-mi împarţi trupul netrăit în secunde, nu-ţi voi cere pentru carne în schimb, unde ruga mântuirii pătrunde, decât o moarte uşoară, un vis, ca o poartă ce în timp se deschide. Ştiu că o insectă m-a ales să exist. Voi învăţa să trăiesc printre efemeride. 17
  176. 176. Bucureşti 25 iun. 2014 Carul Mare loveşte cu oiştea în gard S-a dat dezlegare la regi şi la regine, la vel boieri, cu daruri la împărăţie, eu mă strecor cu ziua printre efemeride condamnat la viaţă în contumacie. -Cu cinzeaca vorbei să îţi măsori cuvântul, e drumul în derivă, sunt orele răscrucii! Aşa mă învăţa tata când dărnicea pământul, şi acum, când mă priveşte de pe metopa crucii. -Respectă-ţi sărăcia în dreaptă suferinţă, răbdarea e virtutea supremă în hazard ! -Prea-mi sângerează, tată, icoana de credinţă, şi Carul Mare, tată, loveşte cu oiştea 17
  177. 177. în gard. Bucureşti 26 iun. 2014 Apără-mă Doamne, de apă cât exişti Nu-mi lua totul, Doamne, lasă-mi măcar duşmanii, poate că-mi dai alţii ceva mai neatenţi, pe care să-i câştig la joc cinstit, pe cenţi, la mesele celulei, unde se joacă anii. Coloana vertebrală îmi dă ora exactă, momentul condamnării se apropie de corp, biciul durerii-i grav bolnav de cataractă, prietenul loveşte cumplit, cu braţul orb, nu mă apăra, Doamne, de prieteni, cât exişti, tu ne-ai dat Taina iubirii celulare, de apă să mă aperi, priveşte cu ochi ficşi şi-mi stinge lumânarea troiţei pulmonare. 17
  178. 178. Bucureşti 28 iun. 2014 E plin de rozătoare şi sufletele rod Ce mică-i Doamne lumea, şi cât e de rece, singură încape într-o celulă a mea, sub arcul de triumf al iernii, care trece cu gloria eternă a fulgului de nea. S-a împăturit mulţimea zăpezilor în una, mama primăverii e-n conştiinţa mea, nu-mi e în aminte vara, doar dacă înlătur suma cenuşii din incendiile care au fost cândva. Toamna, nu există cum oul n-are plod, nici cromozomii-n somă n-au mai rămas pereche, e plin de rozătoare, şi sufletele-şi rod zdreanţa epidermei, carnea e prea veche. 17
  179. 179. Bucureşti 29 iun. 2014 Cândva voi curge-n mine ca nisipul Cu dioptria fricii mă arunc într-o vocală, fac o plecăciune smereniei, sfielii, duhul rău din masca facială îmi stă ascuns sub caldarâmul pielii, zilele n-au vârfuri de crengi înmugurite, prea dă desmăţul vântului prin ele, iedera braţelor s-a golit de frunze, pulsul bate pasul încă drept în trunchi. Mă întorc mereu în rugul vociiTale, îţi vreau lumina tânără şi chipul, doar Tu i-ai dat cărnii cromozomi de piatră, -când voi curge-n mine ca nisipul? 17
  180. 180. Bucureşti 28 iun. 2014 Împacă-mă, Doamne Sunt bolnav de polen, de preagalbenul său, de alergeni câtă frunză şi iarbă, de şerpimea venelor cu sângele rău, de esofagul flămând, ce mă roade sub barbă, de idealul pierdut, de dorinţa umilă, -cea strânsă în rugi ca-n pumn de copil-, de cristalinul bandajat cu un ciob de lentilă, de sufletul ce boleşte în trupul febril. -Împacă-mă, Doamne, cu bolnavul ce sunt, cu nevindecarea prin mântuire, sunt atât de tânăr în trupul cărunt, miluieşte-mă, Doamne, de nemulţumire! 18
  181. 181. Bucureşti 5 iul. 2014 Vei lua forma buzei care te rosteşte Mută-ţi frumuseţea în spaţii deschise, cascada primăverii în nesupusa iarnă, pietrele stacojii în rugul zăpezii, aerul infirm din lumina murdară, scoate-ţi celebritatea din bustul de granit, păşeşte-n talpa ierbii să nu te înţepe seva, transfuzează în verde sângele ierbit, printr-un tunel oranj văzându-te aevea, roagă-te la oameni ca să te ajute zeii, arată-le în palmă trăirea omeneşte, modelează-ţi vrerea ca un sculptor piatra, vei lua forma buzei care te rosteşte. 18
  182. 182. Bucureşti 30 iun 2014 Poate că dintre şine va zâmbi poetul Lui Nicolae Labiş Şi-a pierdut caratele clonţului rubinul, pasărea de roşu şi-a consumat magia, a redat prin moarte vecilor vecia, s-a oprit în sine din oftat suspinul. Poate dintre şine va zâmbi poetul, pruncul dăruit ieslei fără paie, din galbeni tei, din zgomot de tramvaie se va-nălţa şi creşte încetul cu încetul. -Ridică-i, capitală, preasemeţ contur, suie-i slăvii verbul, în săvârşirea crudă, din ud pavaj să-i crească, din sărăcie nudă statuia învierii. Nefericit Arthur. 18
  183. 183. Bucureşti 6 iul. 2014 Slobozirea la citire Mi-am câştigat cu trudă zilele frumoase. -Pe care dintre ele să mi-o trăiesc întâi? Sunt eu, bipedul, un catarg de oase înălţat în zori ca stâlpul, pe călcâi, pornesc în largul pielii când trupul mi se umple, cu valul mării ţărmul spinării îl asud, în ghiocul zilei adâncul mi-l aud -neuroni fluizi izbesc cu gându-n tâmple- Astăzi s-a dat slobod la citit psaltirea în cenaclul apei, printre marinari, mă recită vântul, cel cu dinţii rari: -auzi cum mă şuieră cu neţărmurirea? 18
  184. 184. Curtea de Argeş 10 iulie 2014 Voi, parameci şi protozoare, sus! Sloboziţi copiii din oul alb prea uzi, -aripa societăţii striveşte sentimente-, capra îşi înţarcă în Spanii iezii cruzi, învaţă de la lup căprisme indecente. -Sunteţi bolnavi de teama zilelor de mâine, căutaţi în fuga gleznelor noroc? Palmele nu sunt două felii de pâine din care să muşcaţi cu ciudă reciproc, nu îngenunchiaţi credinţa anilor voştri tineri, genunchi de închinare fără rotule nu-s, dreptul la supunere nu vi-l contestă nimeni. -Voi parameci şi protozoare, sus! 18
  185. 185. Buşteni 12 iul.2014 Universul furnicii Sunt şi eu bipedul care-şi adună zile, le stivuiesc cuminte, pe rând, ca în debara, pun rănile deoparte, curate şi sterile, sub lespedea unde nemurisem cândva. -Aşează-mi la intrare starea de veghe, aproape de poarta fragedei simţiri, mai port încă-n ţeastă îmbrăcat în zeghe nemuritorul ochi al proletarei iubiri, organele-s clădite cu anatomia fricii şi cu filosofia durerilor la rău, am devoţiunea turmei şi talia furnicii, mă lepăd de celulă în anonimul său. 18
  186. 186. Buşteni 14 iul. 2014 Izvoru Cri ului(Cluj)ș 18
  187. 187. Doamne, desăvârşeşte-mă pe drumul început Ce fibre musculare mă pun iar în mişcare, ce priviri piezişe mă vor tăia felii, ce cântec de sirenă îmi cheamă-n buzunare harul sărăciei zi de zi? Ce litere vecine îmi bat în poarta cărţii, ce ocean de gânduri e-n ceaşca de cafea, cât mai lipseşte-n palmă asul din jocul sorţii care mi-a fulgerat dreaptă retina mea? Port un copil în mine de când m-am fost născut, îi cântăresc zadarul prin care îmi vorbeşte. -Desăvârşeşte-l, Doamne, pe drumul început, din cât pământ vrei Tu, cât suflet vrei! Fireşte. 18
  188. 188. Buşteni 11 iul. 2014 Să trăim olimpici cu zeii marţieni E-n cataractă pământul deshidratat freatic, globul ocular teluric, cristalin, să evadăm din el puţin câte puţin, navigatori pe un fior galactic, noi să fim primii homomarţieni, sub bolta craniană plutind ca sub cupole, cu vid să vindecăm rănile creole ce ni le-a dat pământul prin jnepeni şi licheni. Vom declanşa pe Marte era cuaternară , vom coborî genetic în pleistocen, noi cunoaştem drumul întreg pe dinafară. -Să trăim olimpici cu zeii marţieni! 18
  189. 189. Buşteni 15 iul. 2014 Rănile timpului Iubeşte-ţi rănile, sunt flori de câmp, pe câmpul pielii colorate petale, ale tale sunt, galbene, roşii, aprinse sau pale, tu ai fost alesul, ţie ţi-a fost dat să le fii aproape, dragostea lor doare, sunt răni de iubit, răni de iertat. -Răni de răzbunare? 18
  190. 190. Buşteni 19 iun. 2014 Veniţi şi beţi cuvântul Ştiu că mă doriţi neînnourat, senin, cu sângele, seva toamnei în mustării, globul ocular îmi lăcrimează vin, bob fermentat din recoltări târzii, veniţi şi beţi din mine, am palmele ciorchini, îmi culeg continuu câte o vorbă crudă, prin frunza pielii curg verde, cristalin, cu seva stoarsă-n cuget curat, din boabă nudă, veniţi şi beţi cuvântul strugurilor storşi, voi prieteni din aproapele rudelor de sânge, dacă din certitudini cândva veţi fi întorşi nu pierdeţi speranţa în raiuri demiurge. 19
  191. 191. Buşteni 16 iul. 2014 Tăierea păinii Se taie pâinea în patru, întâi în două atrii, apoi în două ventricule cruciş, foamea urcă pe coaja ei pieptiş, de-i albă, de e neagră, sau e din bobi mulatri. Muşc carnea ei bogată ca un lup hulpav, aud cum bate pulsul pământului în grâu, o paşte calul limbii scăpat din buza frâu şi nedomesticit prin foame de nărav. Se întăreşte osul cu sucul nutritiv, carnea îşi aprinde lumini de îndestulare, doar pântecele naşte proteste proletare, el vrea pământ, nu pâine, în tubul digestiv. 19
  192. 192. Bucureşti 25 iul. 2014 Timeo Danaos A fost o dată o iapă din lemn neînceput, eroică la Troia, gravidă cu aheii, o suliţă fecundă pe o gaură a cheii a penetrat adâncul istoric neştiut, balada povesteşte că sânge a păscut şi piatră din ogorul celor trei milenii, sudoare de morţi tineri, suspinul din troienii neîmpăcaţi cu soarta regatului pierdut. -Cât de vechi ţi-s bozii bătrâne Menelaos? Priponul iepei tace dar lanţul mai răsună: -cât timp măduva vorbei păstrează în cutumă „et donna ferentes timeo danaos” 19
  193. 193. Bucureşti 26 iul 2014 Cuibul ovulei Hotarele s-au ros de hoţi şi premianţi, decorul transhumanţei a ciuruit bariere, ajungi mereu în Spanii la străine porţi sub bolta lor ca-n coarda arcului. -Ce vreme! Pe treptele memoriei cauţi vad de firmă, reflexele în paşi îşi bat cu stângul drumul, mersul ţi-l aclamă cu vocea lor infirmă şi te salută-n noapte alcoolul şi tutunul. -Ce încruntate ţi-s sprâncenele de zi! Există un ochi al vremii ce te priveşte din neantul căutării, dacă îţi vei găsi ca ovulul cuib în uterul străin. 19
  194. 194. Bucureşti 25 iul. 2014 Potoleşte-i pământului foamea de trup Îmi asum dezertarea, opţiune a spaimei, alerg pe strigătul de cocoş provincial, îmi bat încă braţele în mâneca hainei, două limbi în clopotul vechi, visceral, mi-am văzut inima spânzurată-n aortă, spre crucea trunchiului drept, brahial, lumânările aprinse luminau vena portă, -ziua de naştere zăcea în spital- Crescusem ore cu tumorile în timp, îmi priveam din globule ţesuturi vecine, pentru toate acestea, Doamne, ceru-ţi în schimb: -potoleşte-i pământului foamea de mine! 19
  195. 195. Bucureşti 20 iul. 2014 Abisul de sub piele Lui Nichita Stănescu Fumul de ţigară-i mai sus de infinit, alcoolul reclădeşte din temelii Gomora, eliberează sclavii muriţi fiindcă au murit, în Trapezunt e pace în visul tuturora. -Eliberaţi-vă de viaţă, vindeţi nefiinţă! Palma e paharul trupului, din voi, sclavi ai poeziei, beţi-vă dorinţa de a fi eterni la pieptul Celulei Mame goi. -Când s-au schimbat la faţă covorul şi perdeaua? Eu locuiesc de mult într-un pahar de somn, visez „noduri şi semne”, mâna cu andreaua îmi împleteşte cartea poetului meu domn. 19
  196. 196. Bucureşti 27 iul. 2014 Furtună Sunt norii în deriva turmelor păscuţi, izbeşte iarba ploii cu glasuri ascuţite, munţii au coborât în suflete tăcuţi mugetele ude neîncăpute-n vite, natura e-n genunchi pe altarul neputinţei, rotulele strâng pumnii norilor turbaţi, s-au topit căzutele conuri ale minţii în bezna siluită de brazii întunecaţi. 19
  197. 197. Bucureşti 28 iul.2014 Taina suflării diploide Timpul îţi îndreaptă haosul din paşi, pe stângu-l face ziuă, noapte pe cel drept, îţi învaţă trupul calea spre urmaşi cu gene haploide pe cruce de biped, pentru întreg cobori din jumătăţi, din mamă şi din tată, un trup ce se divide, tu, lucrător cu ziua ai numai dreptul să-ţi urmezi cu Taina calea suflării diploide. 19
  198. 198. Buşteni 14 iun. 2014 Magia depărtării Schimbi aurora zilelor de acasă pe aurora de căpşuni culese, cer lângă cer, mire lângă mireasă, -pânza despărţirii cu drumuri lungi se ţese- „Cellula ex cellula” lumea-i tot din lume. -De ce îţi porţi tristeţea în sacul lacrimal? Magia depărtării te-a dus lângă ocean, la ţărmuri renumite fără nume. Pământul e acelaşi, oamenii se scimbă, acum mirosul foamei are acelaşi gust. -zilele pe acolo au boiul mai îngust? Doar buzele iau forma cuvintelor din limbă. 19
  199. 199. Nesebar 6 aug 2014 Cuprins Începuturi Ovulaţia Primul pas / 8 Mai păstoresc sfinţii bătutul de noroc? / 9 Spirala / 10 Ovulul / 11 Ploaia albă Ploaia albă, fertilă descărcare /12 Ploaia albă ce ţi-a atins celula / 13 Fotosinteză /14 Primus inter pares / 15 Fiinţă din fiinţă /16 Nidarea Ce-i astăzi, mâine va fi ieri / 17 E aer carnea mea întâmplătoare 18 Din ce cuvânt viaţa mă întrupa? / 19 Naşterea Aşteaptă-mă, mă înalţ pe o vocală /20 Puiul de biped /21 Condamnarea / 22 Pruncia Prin buzele roşii atât de departe /23 Scama /24 Pentru câţi ani, luni, săptămâni? /25 Pulsul /27 Copilăria 19
  200. 200. Din stânga spre dreapta obligatoriu /28 Priveam peste lume ca peste gardul viu /30 Vânam fericirea prin calorifere /31 E greu să te prezinţi celulelor oracol /32 S-a măritat cu vraja regina mea din Saba /33 Pe aici cercul e un punct cu decolteu / 34 Primele iubiri Boala de galben /36 Din bronhiile mele să simţi cum bate vântul /37 Minte-mă iubito îmbrăcată ofice /38 Numai apei tale mă adumbresc /40 Când trimiteam în spaţiu căldura din celule /41 Îţi priveam clepsidra, era o femeie /42 Schimbarea inimii /43 Nevindecat de ochii albaştri-verzi-căprui /44 Cum transformai cinetic repausul etern /45 înfierbântă-mi doamnă blana de pe lup /46 În labirintul venei /47 Şi când te vor paşte limbile de clopot /48 Eu, Evă, te aştept să creşti din telofază /49 Vedenia /50 Martirul strălucirii părului tău blond /51 Tu, dulce esenţă / 53 Cruciatul /54 Orbita planetei dispărute /55 Sub derma unei lacrimi /56 Deconstrucţia Alea eacta est /58 Carnavalul primăverii /59 Tablouri din expoziţia substanţei cenuşii /60 Imnul păcătoşilor /61 În patul neruşinii /62 20

×