Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI                              1  Universitatea SPIRU HARET
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României    GLĂVAN, VASILE        Geografia turismului. / Vasile Glăvan – Bucureş...
UNIVERSITATEA SPIRU HARET    FACULTATEA DE GEOGRAFIE     Prof. univ. dr. VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI   EDITURA FUNDA...
Redactor:          Cosmin COMARNESCU             Tehnoredactor:     Marcela OLARU             Coperta:           Stan BARO...
CUPRINSCuvânt înainte ……………………………………………………………………...                                                     11                ...
3.2.2. Structura ofertei turistice …………………………..…………………..                          52               3.2.2.1. Potenţialul tu...
CAPITOLUL 6. AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ A TERITORIULUI 6.1. Definiţie. Conţinut …………………………………………………………...              ...
9.1.2. Europa de Vest (Atlantică) …………………………………………...             246                 9.1.2.1. Europa de Vest Continentală...
9.6.1. Africa de Nord ………………………………………………………..                 317            9.6.1.1. Litoralul Nord-African …………………………………...
10     Universitatea SPIRU HARET
CUVÂNT INTRODUCTIV       Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cuprocesul general d...
naturali, economici şi sociali ai acestuia. Geografia turismului studiază turismul cafenomen spaţial, temporal şi cauzal, ...
PARTEA ITURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI      PROBLEME GENERALE                                    13        Universitatea S...
14     Universitatea SPIRU HARET
CAPITOLUL 1         TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX                 1.1. Apariţia turismului ca fenomen economi...
prin includerea unor noi motivaţii de călătorie şi forme de turism, cât şi a unor noisegmente de vizitatori.       Câteva ...
1.2. Factori care influenţează evoluţia turismului      Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilo...
După durata în timp a acţiunii lor se deosebesc:       • factori cu influenţă permanentă (timpul liber, veniturile, mişcar...
cantitative, care se pot degrada şi epuiza în timp, iar, pe de altă parte, exploatarea durabilăa acestora, respectându-se ...
cunoaştere, instrucţie etc., unele dintre acestea neavând tangenţă cu motivaţiilesui generis menţionate mai sus.      Dar ...
Astfel, E. Gyer-Freuler (citat de Baretje R., Defert P., 1992) arată, în 1905, printrealtele, că: „Turismul, în sensul mod...
izvorăsc din interacţiunea între turişti, furnizori de activităţi economice, guverneleşi comunităţile ţărilor gazdă, insti...
Desigur, în literatura de specialitate sunt evidenţiate multe preocupări şi contribuţiimeritorii la definirea turismului c...
provizoriu în zonele de frontieră (excursioniştii şi „micul trafic”), precum şi persoanelecare domiciliază permanent într-...
Tabelul nr.1                       Clasificarea vizitatorilor internaţionali după criteriile                              ...
Tabelul nr. 2                                      Clasificarea călătorilor        Notă: (1) „Turişti”, în sensul definiţi...
Sintetic, prezentăm mai jos terminologia şi definiţiile recomandate de OrganizaţiaMondială a Turismului privitor la turism...
Se cuvin câteva observaţii referitoare la aceste definiţii şi conţinutul lor, şi anume:        1. În definiţii şi statisti...
de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale şi economice ale comunităţilorlocale, de valorificare optimă ...
1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural       Pornind de la definiţia recomandată de Organizaţia Mondia...
1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă        Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină u...
organizarea şi supravegherea industriei turistice, protejarea şi securitatea turiştilor(dreptul); studierea climatului pol...
CAPITOLUL 2          GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE.              OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE        ...
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

1232 bf

8,364 views

Published on

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1232 bf

  1. 1. VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI 1 Universitatea SPIRU HARET
  2. 2. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GLĂVAN, VASILE Geografia turismului. / Vasile Glăvan – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005 336 p; 23,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-047-8 911.3:338.48(100+498)(075.8) © Editura Fundaţiei România de Mâine, 20052 Universitatea SPIRU HARET
  3. 3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE GEOGRAFIE Prof. univ. dr. VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2005 3 Universitatea SPIRU HARET
  4. 4. Redactor: Cosmin COMARNESCU Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 28.01.2005 ; Coli tipar : 21 Format: 16/70×100 Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 410 43 80; www.spiruharet.ro e-mail : contact@edituraromaniademaine.ro4 Universitatea SPIRU HARET
  5. 5. CUPRINSCuvânt înainte ……………………………………………………………………... 11 PARTEA I TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI. PROBLEME GENERALECAPITOLUL 1. TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social …………………………... 151.2. Factorii care influenţează evoluţia turismului ……………………………….. 171.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism …………………………………. 181.4. Turismul. Consideraţii generale ……………………………………………... 19 1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism …………………….……………………… 19 1.4.2. Definiţii şi terminologie …………………………………………………… 201.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară ……….. 28 1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate ……………... 28 1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural ………………….. 30 1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă …………………… 31 1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară ……………... 31CAPITOLUL 2. GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE. OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE2.1. Definiţie şi concepte …………………………..…………………………….. 332.2. Principii, metode, procedee şi mijloace de studiu şi cercetare ……………… 37 2.2.1. Principii generale de studiu şi cercetare ……………………………… 37 2.2.2. Metode de cercetare în geografia turismului …………………………. 40 2.2.3. Procedee de cercetare utilizate în cercetarea geografică a turismului ... 42 2.2.4. Mijloace de cercetare în geografia turismului ………………………... 432.3. Contribuţia geografiei şi a geografiei turismului la cercetarea şi dezvoltarea turismului 44 CAPITOLUL 3. PIAŢA TURISTICĂ – OBIECT DE STUDIU AL GEOGRAFIEI TURISMULUI3.1. Piaţa turistică. Consideraţii generale ………………………………………… 453.2. Oferta turistică …………………………..…………………………..………. 46 3.2.1. Definiţie. Particularităţi. Determinanţi ……………………………….. 46 3.2.1.1. Definiţie şi conţinut ………………………………………………... 46 3.2.1.2. Particularităţile ofertei turistice …………………………………….. 49 3.2.1.3. Teritoriul, factor determinant al ofertei turistice ……………………. 51 5 Universitatea SPIRU HARET
  6. 6. 3.2.2. Structura ofertei turistice …………………………..………………….. 52 3.2.2.1. Potenţialul turistic …………………………..………………… 52 3.2.2.2. Structurile turistice de cazare …………………………..……... 94 3.2.2.3. Structurile turistice de alimentaţie ……………………………. 100 3.2.2.4. Structurile turistice de tratament balnear (de sănătate) ……….. 104 3.2.2.5. Structurile turistice cu funcţie de agrement …………………... 105 3.2.2.6. Căile şi mijloacele de transport ……………………………….. 110 3.2.2.7. Structurile de comercializare a ofertei turistice ………………. 119 3.2.3. Destinaţii turistice pe mapamond şi în România …………………….. 121 3.2.3.1. Destinaţii turistice tradiţionale ………………………………... 121 3.2.3.2. Destinaţii turistice noi ………………………………………… 124 3.2.3.3. Destinaţii turistice exotice ……………………………………. 125 3.2.3.4. Destinaţii turistice de pionierat ………………………………... 125 3.2.3.5. Destinaţii turistice în România ……………………………….. 125 3.3. Cererea turistică ……………………………………………………………... 128 3.3.1. Definiţie şi conţinut …………………………………………………... 128 3.3.2. Particularităţi ale cererii turistice ……………………………………... 129 3.3.3. Determinanţi ai cererii turistice ………………………………………. 129 3.3.4. Bazine ale cererii turistice ……………………………………………. 135 CAPITOLUL 4. FLUXURI TURISTICE 4.1. Consideraţii generale …………………………..…………………………….. 136 4.2. Forme principale de turism …………………………..………………………. 138 4.2.1. Locul de provenienţă a turiştilor …………………………………………… 138 4.2.2. După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice ………………... 139 4.2.3. Periodicitatea ……………………………………………………………… 139 4.2.4. Sezonalitatea ……………………………………………………………… 140 4.2.5. Gradul de mobilitate ……………………………………………………….. 140 4.2.6. Mijlocul de transport folosit ………………………………………………... 141 4.2.7. Particularităţile socio-economice ale cererii turistice …………………. 141 4.2.8. În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor ……………... 141 4.2.9. Caracteristicile prestaţiei turistice principale ………………………….. 141 4.2.10. Scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică ……………. 142 4.3. Tipuri de turism …………………………..…………………………………. 145 4.4. Indicatori ai circulaţiei turistice ……………………………………………... 145 4.5. Fluxuri turistice pe plan mondial ……………………………………………. 150 4.6. Estimări ale circulaţiei turistice mondiale …………………………………... 157 4.7. Fluxuri turistice în România ………………………………………………… 160 4.7.1. Turismul internaţional al României ………………………………………... 160 4.7.2. Turismul intern în România ……………………………………………….. 160 CAPITOLUL 5. REGIONAREA TURISTICĂ 5.1. Definiţie. Metodologia de cercetare …………………………………………. 163 5.2. Unităţi taxonomice turistice …………………………………………………. 165 5.3. Opinii privind regionarea turistică şi unităţile turistice teritoriale …………… 1676 Universitatea SPIRU HARET
  7. 7. CAPITOLUL 6. AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ A TERITORIULUI 6.1. Definiţie. Conţinut …………………………………………………………... 169 6.2. Metodologia de cercetare …………………………………………………… 171 6.3. Capacitatea optimă de primire turistică ……………………………………... 1726.4. Caracteristici. Principii şi norme tehnice de amenajare turistică durabilă a teritoriului .. 176 6.4.1. Caracteristicile amenajării turistice durabile a teritoriului ……………. 176 6.4.2. Principii de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………… 176 6.4.3. Norme de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………….. 1786.5. Tipuri şi metodele de amenajare turistică durabilă a teritoriului …………….. 180 6.5.1. Tipuri de amenajări turistice …………………………..………………. 180 6.5.2. Modele de amenajări turistice …………………………..……………... 181 6.5.2.1. Modele de amenajare a staţiunilor turistice montane ………… 181 6.5.2.2. Modele de amenajare a staţiunilor turistice de litoral ………… 182 6.5.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor turistice balneare ………….. 183 CAPITOLUL 7. GEOGRAFIA, TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR7.1. Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……... 1867.2. Turismul şi mediul înconjurător ……………………………………………... 1927.3. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……… 194 PARTEA A II-A REGIUNI TURISTICE CAPITOLUL 8. REGIUNI TURISTICE ÎN ROMÂNIA8.1. Carpaţii României …………………………..……………………………….. 201 8.1.1. Carpaţii Orientali …………………………..…………………………. 202 8.1.2. Carpaţii Meridionali …………………………………………………... 209 8.1.3. Munţii Banatului ………………………………………………………. 217 8.1.4. Munţii Apuseni ……………………………………………………….. 2198.2. Dealurile şi podişurile României ……………………………………………. 221 8.2.1. Dealurile Subcarpatice ………………………………………………... 223 8.2.2. Dealurile de podiş …………………………………………………….. 2288.3. Câmpia şi Dealurile joase …………………………………………………... 235 8.3.1. Câmpia Română ………………………………………………………. 235 8.3.2. Câmpia şi Dealurile Vestice …………………………………………. 2368.4. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………………. 238 8.4.1. Delta Dunării ……………………………………………………….. 238 8.4.2. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………… 241 CAPITOLUL 9. REGIUNI TURISTICE PE GLOB9.1. Europa ………………………………………………………………………... 244 9 .1.1. Europa Nordică ………………………………………………………. 244 9.1.1.1. Scandinavia …………………………………………………... 244 9.1.1.2. Ţările Baltice …………………………………………………. 245 9.1.1.3. Europa Nordică Insulară ……………………………………... 246 7 Universitatea SPIRU HARET
  8. 8. 9.1.2. Europa de Vest (Atlantică) …………………………………………... 246 9.1.2.1. Europa de Vest Continentală ………………………………... 247 9.1.2.2. Europa de Vest Insulară ……………………………………... 249 9.1.3. Europa Sudică ………………………………………………………... 251 9.1.3.1. Peninsula Iberică ……………………………………………. 251 9.1.3.2. Peninsula Italică …………………………………………….. 254 9.1.3.3. Peninsula Balcanică ………………………………………… 257 9.1.4. Europa Centrală ……………………………………………………... 263 9.1.5. Europa Central – Estică ……………………………………………… 268 9.1.6. Europa Estică ………………………………………………………... 273 9.2. Asia ……………………………………………………………………… ... 277 9.2.1. Asia Central – Estică ………………………………………………… 277 9.2.1.1. Asia Central – Estică Continentală ………………………….. 277 9.2.1.2. Asia Central – Estică Insulară ………………………………. 279 9.2.2. Asia Sud – Estică …………………………………………………….. 280 9.2.2.1. Asia Sud – Estică Continentală ……………………………... 281 9.2.2.2. Asia Sud – Estică Insulară …………………………………... 282 9.2.3. Asia de Sud …………………………………………………………… 283 9.2.3.1. Asia de Sud Continentală …………………………………… 283 9.2.3.2. Asia de Sud Insulară …………………………………………. 286 9.2.4. Asia Central – Vestică ……………………………………………….. 286 9.2.5. Transcaucazia ………………………………………………………… 287 9.2.6. Asia de Vest şi Sud-Vest …………………………………………….. 289 9.2.6.1. Asia Mică …………………………………………………….. 289 9.2.6.2. Orientul Apropiat ………………………………………….…. 292 9.2.6.3. Orientul Mijlociu ………………………………………….…. 295 9.2.6.4. Arabia ………………………………………………………... 296 9.3. America de Nord …………………………………………………………. 297 9.3.1. America Atlantică …………………………………………………….. 297 9.3.1.1. Canada Atlantică ………………………………………….…. 297 9.3.1.2. America Appalachiană ……………………………………... 297 9.3.2. America Preriilor (Centrală) ………………………………………. … 299 9.3.2.1. Canada Arctică …………………………………………….... 300 9.3.2.2. Marile Lacuri …………………………………………….…. 300 9.3.2.3. Preriile Nord-Americane …………………………………… 301 9.3.3. America de Vest ……………………………………………………. 303 9.3.3.1. Munţii Stâncoşi ……………………………………………… 303 9.3.3.2 Coasta Pacifică …………………………………………….… 306 9.3.3.3. Alaska ………………………………………………………. 308 9.3.3.4. Insulele Hawai ……………………………………………. 309 9.3.4. Mexic ………………………………………………………………… 309 9.4. America Centrală …………………………………………………………... 311 9.4.1. America Centrală Istmică ……………………………………………. 311 9.4.2. America Centrală Insulară …………………………………………… 312 9.5. America Latină ……………………………………………………………… 312 9.5.1. America Latină Andină ……………………………………………… 312 9.5.2. America Latină Atlantică ……………………………………………. 313 9.6. Africa ………………………………………………………………………... 3168 Universitatea SPIRU HARET
  9. 9. 9.6.1. Africa de Nord ……………………………………………………….. 317 9.6.1.1. Litoralul Nord-African ……………………………………... 317 9.6.1.2. Munţii Atlas …………………………………………………. 317 9.6.1.3. Africa Sahariană ………………………………………….…. 318 9.6.1.4. Africa Saheliană …………………………………………….. 319 9.6.1.5. Bazinul Nilului ……………………………………………… 320 9.6.2. Africa Central – Vestică ……………………………………………... 322 9.6.3. Africa Centrală ………………………………………………………. 323 9.6.4. Africa de Est …………………………………………………………. 323 9.6.5. Africa de Sud …………………………………………………………. 325 9.6.6. Africa Insulară ………………………………………………………... 3269.7. Australia ……………………………………………………………………. 327 9.7.1. Australia Continentală ……………………………………………….. 328 9.7.1.1. Australia de Est şi Sud – Est ………………………………… 328 9.7.1.2. Australia Centrală ……………………………………………. 329 9.7.1.3. Australia de Vest …………………………………….………. 329 9.7.2. Australia Insulară ……………………………………………………... 3299.8. Oceania ……………………………………………………………………… 330 9.8.1. Noua Zeelandă ……………………………………………………….. 330 9.8.2. Melanezia ……………………………………………………………. 330 9.8.3. Micronezia …………………………………………………………… 331 9.8.4. Polinezia ……………………………………………………………… 331Bibliografie ……………………………………………………………………… 333 9 Universitatea SPIRU HARET
  10. 10. 10 Universitatea SPIRU HARET
  11. 11. CUVÂNT INTRODUCTIV Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cuprocesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia.Prin valorificarea superioară a resurselor turistice şi, nu numai, aportul valutar,ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrarea balanţei de plăţi valutare,efectul de antrenare şi stimulare a producţiei în alte domenii economice, ocuparea forţeide muncă etc., turismul devine o activitate prioritară de interes naţional în multe ţări depe mapamond. O dată cu dezvoltarea economică şi creşterea veniturilor, democratizarea şiliberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea în mod intensiv a bazei tehnico-materialea turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, turismula devenit un fenomen de masă cuprinzând toate categoriile sociale ale populaţieimondiale. Datele statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului – OMT sunt elocvente înacest sens: numărul de turişti internaţionali a crescut, în ultimii 50 de ani, de la25 milioane în anul 1950 la 160 milioane în 1970 şi, în fine, la 703 milioane în 2002;capacitatea hotelieră şi a unităţilor de cazare asimilate acesteia a crescut de la16.270 mii camere în anul 1987 la 30.764 mii în 2002. Specialişti OMT arată că, în perspectiva secolului XXI, industria turismului şi acălătoriilor va ocupa locul III în afacerile mondiale, după tehnologia informaţiilor şi atelecomunicaţilor. Astfel, se previzionează circa 1.047 milioane de turişti internaţionali şipeste 1.055 miliarde USD încasări în anul 2010, iar în 2020, cifrele estimate ajung la1.602 milioane turişti şi 2.000 miliarde USD încasări. Dacă se adaugă şi turismulnaţional intern (în interiorul graniţelor ţărilor), care este în creştere continuă, putemaprecia amploarea acestui fenomen economico-social la nivelul planetei, cu consecinţeprevizibile în mediul înconjurător şi la nivelul societăţii umane. Turismul ca activitate complexă şi eterogenă încorporează componente variate şide aceea se pretează la un studiu interdisciplinar. Acest demers necesită cooperareaîntre mai multe discipline, de la cele economice, sociale şi ale naturii până la celetehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra aspectelor specificedomeniului lor de cercetare. Se ajunge, în final, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltareaturismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial. Turismul se desfăşoară, sub toate formele sale, în mediul geografic mai mult saumai puţin umanizat, fiind totodată determinat sau influenţat de factorii geografici 11 Universitatea SPIRU HARET
  12. 12. naturali, economici şi sociali ai acestuia. Geografia turismului studiază turismul cafenomen spaţial, temporal şi cauzal, care se desfăşoară în mediul înconjurător, îninteracţiunea cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitate cu un impact evidentasupra acestora. Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şila identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative a resurselorturistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor de valorificare,dezvoltare şi amenajare turistică. Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilorce se stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor dedezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice. Cercetările geografice reprezintă „o valoare particulară mare pentru domeniulinterdisciplinar al turismului”, iar „geografii, economiştii şi ecologii care au acoperireaproape unică în ambele grupe de ştiinţe (economice şi naturale – n.n. – V.G.) sunt ceimai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori în domeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, deasemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii, mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bunpotenţial să aprecieze şi să coordoneze diferitele puncte de vedere” (MieczkowskiZbigniew, 1990). Cursul de Geografia turismului este structurat pe două părţi. În prima parte – „Turism şi geografia turismului” – se tratează problemelegenerale referitoare la turism (şi activitatea de turism) şi geografia turismului. Referitor la activitatea de turism, întrucât studenţii geografi nu realizează opregătire economică adecvată, am considerat potrivit de a face o prezentare generală acategoriilor economice de turism, turist, piaţă, ofertă şi cererea turistică, producţie,produs şi serviciu turistic, indicatori ai activităţii de turism, forme de turism, destinaţiituristice etc., noţiuni cu care se operează şi în geografia turismului. Se abordează, de asemenea, conceptele de bază ale geografiei turismului, privitorla: obiective de studiu şi de cercetare, metodologia de cercetare a turismului, ca fenomenspaţial, temporal şi cauzal (principii, metode, procedee şi mijloace); regionarea turistică,componentă de bază a cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniu; amenajareaturistică a teritoriului în contextul dezvoltării durabile a turismului; relaţia turism–mediuînconjurător – societate în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. Partea a II-a a cursului – Regiuni turistice în România şi pe glob – nu se substituieunui ghid turistic, ci are o menire educativ-informativă şi aplicativă vis-à-vis dedemersul ştiinţific din prima parte a lucrării. Descrierea regiunilor turistice este utilă înpregătirea şi practica specifică activităţii unei agenţii de turism. Prin conţinutul şi alcătuirea sa, bogata documentare privind potenţialul şiregiunile turistice din România şi de pe glob, cursul se adresează învăţământuluiuniversitar şi liceal, geografic şi economic de servicii, turism şi management,masteranzilor în domeniul turistic, managerilor şi specialiştilor din turism şi celorinteresaţi să cunoască fenomenul turistic în ansamblul său, fluxurile turistice,principalele destinaţii turistice şi oferta turistică potenţială din principalele ţări ale lumii. Prof. univ. dr. Vasile GLĂVAN12 Universitatea SPIRU HARET
  13. 13. PARTEA ITURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI PROBLEME GENERALE 13 Universitatea SPIRU HARET
  14. 14. 14 Universitatea SPIRU HARET
  15. 15. CAPITOLUL 1 TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX 1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cuprocesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia. Forme incipiente de turism s-au practicat încă din cele mai vechi timpuri, fiindcunoscute călătoriile grecilor vechii Elade cu ocazia Jocurilor Olimpice şi a altorîntreceri sportive, pelerinajele la locurile de cult Dodona şi Delfi, pelerinajele de maitârziu de la Mecca, Ierusalim, Roma, Santiago de Compostella etc., deplasărilepatricienilor romani în scopuri de odihnă şi de îngrijire a sănătăţii în staţiunile termaledin Imperiul Roman (Vichy şi Aix-les-Bains în Franţa, Aachen în Germania, Baden beiZürich în Elveţia, Herculanum şi Germisara în România etc.), itinerarele de studii aletinerilor din familiile engleze aristocrate realizate pe continentul european, după anii1700 (cu care ocazie apar termenii „turism” şi „turist”) etc. Industrializarea şi progresul tehnic din secolele XVIII–XIX au determinat odezvoltare rapidă a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie cu consecinţebenefice în amplificarea traficului de călători, în dezvoltarea industriei hoteliere şi aactivităţii de turism în general (editare de ghiduri şi hărţi, ghidaj, restauraţie etc.),urmând ca, în 1841, în Anglia, să ia fiinţă primul birou de voiaj şi prima firmă tour-operatoare din lume (Thomas Cook din Londra). Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unorpături sociale cu venituri ridicate (turism elitist), având o desfăşurare sporadică şilimitată în timp şi spaţiu, datorită şi dificultăţilor tehnice legate de infrastructură şimijloacele de transport, conflictelor regionale etc. În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilornaţionale cu impact asupra veniturilor populaţiei, a infrastructurii etc. şi democratizareaturismului, au crescut substanţial călătoriile turistice, iar activitatea turistică a înregistrato asemenea amploare, încât, în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomeneconomic şi social cu caracter de masă. Astfel, turismul s-a transformat dintr-unfenomen sporadic şi elitist într-unul curent şi a devenit un mod de viaţă pentru o mareparte din populaţia ţărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică şi una dincomponentele majore ale civilizaţiei contemporane. Asistăm la o restructurare şidiversificare a ofertei turistice, la multiplicarea destinaţiilor turistice (legate demodificările din domeniul mijloacelor de transport), la amplificarea cererii turistice atât 15 Universitatea SPIRU HARET
  16. 16. prin includerea unor noi motivaţii de călătorie şi forme de turism, cât şi a unor noisegmente de vizitatori. Câteva date statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului sunt elocvente înacest sens: numărul de turişti străini a crescut, în ultimele trei decenii, cu peste 4,393%de la 160 milioane în 1970 la 703 milioane în anul 2002; capacitatea hotelieră şi aunităţilor similare (moteluri, pensiuni, vile turistice etc.) a înregistrat o creştere cu1,89% de la 16.270 mii camere în 1987 la 30.764 mii în anul 2002. Multe documente arată că şi pe teritoriul ţării noastre, de secole, s-au efectuatcălătorii în scop turistic, la care au participat de obicei oamenii de cultură, diplomaţi,comercianţi, români sau străini, ale căror relatări cuprind mărturii, descrieri alelocurilor, obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti. Se remarcă, de asemenea, călătoriilepentru studii ale tinerilor români din secolele XVIII–XIX, care au formatintelectualitatea românească de mai târziu. Alţi călători români au pornit să cunoascăEuropa, Africa, China şi America. Construirea primelor linii ferate între 1854-1869 (Oraviţa – Buziaş, Cernavodă –Constanţa şi Bucureşti – Giurgiu), a căii ferate şi a podului peste Dunăre, între Feteşti –Cernavodă (ing. A. Saligny, 1890-1895) şi a unor drumuri naţionale, ridicarea dehoteluri şi hanuri au dat un nou impuls călătoriilor turistice la sfârşitul secoluluial XIX-lea şi la începutul secolului XX. Prin realizarea joncţiunii cu reţeaua feroviarădin Transilvania şi Banat s-a asigurat cale liberă traficului turistic internaţional spreEuropa şi, astfel, inaugurarea, în anul 1883, a primei curse „Orient Expres” ce lega,prin Viena, oraşele Bucureşti şi Paris şi, mai apoi, oraşul Istanbul. În această perioadă se înfiinţează societăţi şi cercuri turistice, între care:„Societatea Carpatină Ardeleană” (Sibiu, 1880), „Societatea Carpatină din Sinaia”(1835), „Societatea de gimnastică, sport şi muzică” (Iaşi, 1902), „Societatea turiştilordin România” (Bucureşti, 1903), „Touring – Clubul României” (1925, printransformarea „Hanului Drumeţilor”), „Frăţia munteană” (1921), „Prietenii Mării”(1935). Ia fiinţă, de asemenea, „Automobil – Clubul Român” (1923) cu sediul înBucureşti şi 6 filiale în ţară, iar, în 1924, Oficiul Naţional de Turism, care, prin Legeadin 1936, se reorganizează în cadrul Ministerului de Interne. În 1971 se înfiinţeazăMinisterul Turismului, prin care România participă ca membru al OrganizaţieiMondiale a Turismului (1975) cu sediul la Madrid, organizaţie guvernamentalăsuccesoare a UIOOT – Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism(vezi detalii în Cosmescu, 1998; Snack, colab., 2001; Ceangă, 2002; Dinu, 2002;Cocean, colab., 2002). În deceniile 6 şi 8 ale secolului XX, activitatea de turism a luat o amploare mareprin dezvoltarea infrastructurii generale şi a structurilor de primire turistică,diversificarea ofertei de servicii turistice, includerea în circuit a principalelor zoneturistice, dezvoltarea de staţiuni turistice, îndeosebi, pe litoral, modernizarea şiextinderea celor montane şi balneare, echiparea cu hoteluri a principalelor oraşe aleţării etc. Astfel, capacitatea de cazare (număr de locuri) a înregistrat 273.614 locuri înanul 2003, iar circulaţia turistică, circa 5.056.693 milioane de turişti cazaţi în anul 2003în structurile turistice de primire, din care aproape 1.050.000 au fost turişti străini.16 Universitatea SPIRU HARET
  17. 17. 1.2. Factori care influenţează evoluţia turismului Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor estecondiţionat în evoluţia sa, de o multitudine de factori care asigură satisfacereamotivaţiilor turistice şi determină călătoria turistică. Influenţa acestor factori este aleatorie (ondulatorie şi pulsatorie) în funcţie deconţinutul specific al fiecăruia şi în raport cu momentul şi locul acţiunii, iarintercondiţionarea reciprocă şi simultaneitatea acţiunii lor potenţează efectul final,făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia (Minciu, colab.1991). În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelordezvoltării turismului, precum şi încercări de clasificare a factorilor de influenţă şi decuantificare a mărimii şi sensului acţiunii lor. Cea mai cuprinzătoare clasificare utilizează criteriul legat de natura factorilor,şi anume: 1.2.1. Factori naturali, cultural-istorici şi tehnico-economici, care dau atracţiaturistică a unui teritoriu şi resursele turistice, care, prin amenajări tehnice, determină oactivitate de turism. Aici se încadrează şi calitatea mediului (factori ecologici) pentru turism, gradulde protejare şi conservare a mediului, nivelul de exploatare şi protejare a resurselorturistice, stadiul de protejare şi valorificare a moştenirii cultural-istorice. 1.2.2. Factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora,oferta turistică, dezvoltarea şi diversificarea bazei materiale turistice, dezvoltareaindustriei serviciilor, preţurile şi tarifele, infrastructura tehnică generală (căile decomunicaţie) etc. 1.2.3. Factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile înconstrucţii, parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice (inclusiv dinturism) etc. 1.2.4. Factori sociali: urbanizarea (gradul şi vârsta de urbanizare), sporireacomplexităţii muncii şi a consumului de energie psihică şi nervoasă, timpul liber şiîndeosebi cel plătit. 1.2.5. Factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea durateimedii a vieţii, structura pe vârste şi categorii socio-profesionale, starea sănătăţiipopulaţiei etc. 1.2.6. Factori psihologici, educativi, de cultură şi civilizaţie: gradul deinstruire, interesul pentru cultură, dorinţa şi nevoia de cunoaştere, gustul estetic,caracterul şi temperamentul individual etc. 1.2.7. Factori politici: situaţia economică şi politică, formalităţi la frontieră,facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică aaranjamentelor, legislaţia turistică etc. 1.2.8. Factori legaţi de informaţia turistică şi mijloacele şi căile depromovare a produselor turistice, calitatea serviciilor turistice etc. 17 Universitatea SPIRU HARET
  18. 18. După durata în timp a acţiunii lor se deosebesc: • factori cu influenţă permanentă (timpul liber, veniturile, mişcareapopulaţiei, oferta potenţială, urbanizarea etc.); • factori conjuncturali (crizele economice şi politice, conflicte armate,catastrofe naturale, condiţii meteorologice etc.). O altă grupare a factorilor se referă la sensul intervenţiei lor şi identifică: • factori exogeni care stimulează global dezvoltarea turismului, precum: sporulnatural al populaţiei, veniturile populaţiei, gradul şi vârsta de urbanizare, motorizarea şicreşterea mobilităţii populaţiei, infrastructura generală etc.; • factori endogeni ce se referă la conţinutul activităţii turistice – lansarea de noiproduse turistice, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, nivelul de pregătire a forţeide muncă, calitatea serviciilor, promovarea şi publicitatea turistică etc. După importanţa în determinarea fenomenului turistic, factorii se pot grupa în: • factori primari – oferta, veniturile, mişcarea populaţiei, timpul liber etc.; • factori secundari – facilităţi de viză, legislaţie, cooperarea internaţională,priorităţi în dezvoltarea turismului şi a serviciilor suplimentare etc. Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului pot fi structuraţi şi în raport cuinfluenţa asupra celor două laturi corelative pieţei turistice, existând, astfel, douăcategorii: • factori ai cererii turistice: venituri, urbanizare, timp liber, dinamicapopulaţiei etc.; • factori ai ofertei turistice, respectiv, perioadele şi serviciile turistice, formele deturism, preţuri şi tarife, pregătirea forţei de muncă, calitatea serviciilor, publicitate şipromovare etc. Deci, rezultă că fenomenul turistic evoluează în timp şi spaţiu sub acţiunea corelatăa unui complex de factori, unii cu caracter favorizant, alţii fiind restrictivi, punându-şiamprenta îndeosebi asupra cererii turistice, latura cea mai dinamică a pieţei. 1.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism Activitatea în turism este supusă în permanenţă unor constrângeri de ordinadministrativ, sanitar, politic, economic, de mediu, care pot atenua sau frâna atracţia şidorinţa de călătorie pentru o destinaţie turistică. În literatura de specialitate se evidenţiază asemenea factori defavorizanţi în scopulconştientizării lor şi de orientare a activităţii de turism în direcţiile cele mai avantajoase. Cererea turistică internaţională este variabilă în timp şi spaţiu în raport cu paritateamonetară şi costul vieţii. Creşterea forte a unei monede naţionale, în raport cu altele,favorizează sejururile cetăţenilor ţării respective spre alte destinaţii, dar frânează accesulturiştilor străini pe piaţa respectivă. După cum, cursul slab al unei monede genereazăafluxuri mari de turişti străini către ţara în cauză. De paritatea monetară şi de dezvoltareaeconomică a unei ţări depinde şi costul vieţii şi al serviciilor turistice pentru un turiststrăin. Un alt factor defavorizant este legat de caracterul limitat al resurselor turisticenaturale sau create de om disponibile pentru dezvoltarea activităţii de turism şi recreere.Se au în vedere, pe de o parte, resursele şi atracţiile turistice cu valorile lor calitative şi18 Universitatea SPIRU HARET
  19. 19. cantitative, care se pot degrada şi epuiza în timp, iar, pe de altă parte, exploatarea durabilăa acestora, respectându-se conceptul de capacitate optimă de exploatare şi de primire(fizică şi ecologică) a destinaţiei turistice cu potenţialul său natural şi cultural-istoric. Alte constrângeri sunt de ordin administrativ şi sanitar, cu trimitere laformalităţile administrative, vamale sau sanitare cuprinse în Travel Information Manual –Manual de Informaţii pentru Călătorie, unde acestea sunt detaliate pentru fiecare ţară.Orice abatere de la aceste norme de conduită conduce la insatisfacţia turistului sau chiaranularea călătoriei. În unele ţări se manifestă şi alte elemente defavorizante, precum cele politice,sociale, ideologice sau conflicte armate, care grevează călătoria turistică şi chiarizolează anumite destinaţii, aşa cum s-a întâmplat în ultimele decenii în OrientulMijlociu, Libia, Africa Centrală şi de Est. Actele teroriste din SUA, Indonezia, Filipine,Israel, nordul Americii Latine, războaiele din Kuweit şi Irak sunt cauze ale scăderii bruştea circulaţiei turistice spre aceste ţări sau regiuni. Fenomenele de risc natural producdaune activităţii turistice indiferent de aria de desfăşurare a acestora şi de amploarea şitipologia lor. Este vorba de fenomene meteorologice (torenţialitatea precipitaţiilor,inundaţii, fenomene orajoase), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi,prăbuşiri), cutremure, vulcanism etc. În ariile montane pericolele naturale sunt legate deavalanşe, torenţi de noroi, torenţi de pietre, căderi de pietre, iar pe litoral, de valuri uriaşe,taifunuri, uragane etc. Desigur, aceste riscuri naturale se asociază uneori cu cele antropiceprovenite din poluarea aerului, apelor, solului, ploile acide, poluarea cu carburanţi şi altereziduuri industriale pe litoral (mareele negre) etc. Desigur, sunt şi constrângeri legate de asigurarea calităţii serviciilor la destinaţie,de dezvoltarea cu infrastructură (căi de comunicaţii), de organizarea activităţii agen-ţiilor touroperatoare, de cooperare în condiţiile concurenţei pe piaţă, de lipsa informa-ţiilor şi a publicaţiilor, de riscul financiar al firmelor de turism şi companiilor de aviaţie. Toţi aceşti factori creează disconfort, nesiguranţă şi compromit dezvoltarea oricăreiactivităţi de turism. 1.4. Turismul. Consideraţii generale 1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism În literatura de specialitate referitoare la odihnă şi timpul liber al unui individ seoperează cu două noţiuni: timpul liber în ansamblu, discreţionar (free time) şi timpulliber pentru odihnă (leisure time sau loisir) (Cosmescu, 1998). Turismul reprezintă, astfel, o modalitate esenţială, specifică şi calificată, deutilizare agreabilă a timpului liber pentru odihnă (loisir). De altfel, Organizaţia Mondialăa Turismului (OMT) a adoptat, în anul 1983, ca motivaţii de călătorie pentru turistulinternaţional (de ce nu şi pentru cel intern), printre altele, şi cele de loisir, adică:agrement, vacanţă, sănătate, studii, religie, sport (Cristureanu, 1992). Desigur, sunt şi alte păreri privind conceptul de „loisir”, în sensul de recreere,adică de refacere a organismului sau recreere a individului prin folosirea plăcută şiconstructivă a unei părţi din timpul de odihnă. Recreerea presupune jocurile individuale şi colective, practicarea drumeţiei şi asporturilor, relaxarea şi divertismentul cultural, exersarea unor arte şi hobby-uri, cultură, 19 Universitatea SPIRU HARET
  20. 20. cunoaştere, instrucţie etc., unele dintre acestea neavând tangenţă cu motivaţiilesui generis menţionate mai sus. Dar recreerea nu poate fi identificată cu turismul, deoarece: turismul este asociat cutimpul liber (odihna) şi cu timpul pentru călătoriile de afaceri, întruniri etc.; turismulpresupune o călătorie şi este asociat cu o cazare în afara reşedinţei, cheltuieli mai mari înbugetul familiei, efecte economice notabile etc. Recreerea nu presupune o deplasare de ladomiciliu sau cel mult în cadrul natural sau suburban, cele mai multe forme de recreerese desfăşoară în cadrul căminului sau în zone apropiate. Turismul cuprinde toate formelede recreere şi, deci, se realizează prin recreere. Se poate concluziona că recreerea, chiar dacă se petrece simultan cu odihna, faceparte din timpul destinat odihnei, iar turismul ca activitate preponderent recreaţională seîncadrează activităţilor specifice odihnei în sensul general (şi semantic) al acesteia. 1.4.2. Definiţii şi terminologie Turismul ca fenomen economico-social contemporan se impune prin caracterulsău de masă, prin conţinutul complex, cu implicaţii importante asupra evoluţieieconomiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale, dar şi prindinamismul său la scară naţională şi mondială. Cu toate acestea şi în ciuda faptului cătermenii „turist” şi „turism” circulă de peste două secole (Samuel Pagge, Anecdote alelimbii engleze, 1800, citat de Cosmescu, 1998), încă nu există o definiţie distinctă,unanim acceptată, cu toate că până în prezent s-au făcut progrese în direcţia standardizăriiterminologice pentru turismul internaţional. Din punct de vedere etimologic, termenul de „turism” îşi are originile în cuvântulenglezesc to tour („a călători”, „a colinda”), cu semnificaţia de „excursie”; a fost creat înAnglia secolului al XVIII-lea, desemnând iniţial, acţiunea de documentare în Europa atinerilor aristocraţi britanici pentru a-şi desăvârşi educaţia şi cultura. Acest galicism provine din cuvântul francez tour („călătorie”, „mişcare în aer liber”,„plimbare”, „drumeţie”), preluat în majoritatea limbilor moderne în sensul de călătorie înscopuri de recreere şi agrement. La rândul său, cuvântul tour derivă din termenul grecesc„tournos” şi, respectiv, din cel latin „turrus”, cu semnificaţia de circuit, călătorie în circuit.Termenii consacraţi tourisme (fr.), tourismo (it), tourismus (germ.), tourism (engl.),turizm (rus) sau turism (rom.) exprimă o călătorie pentru a vizita anumite destinaţii şiobiective atractive pentru cunoaştere şi plăcerea proprie, presupunând atât deplasarea, cât şiun sejur temporar în aceste localităţi/regiuni pentru petrecerea timpului liber. Din perspectiva istorică, termenul „turist” a fost folosit pentru prima dată în anul1800 de către scriitorul englez S. Pagge şi mai apoi de Stendhal în Memoriile unui turistîn 1838, iar, în 1811, „Sporting Magazine” din Anglia introduce cuvântul tourism. Prima definire a turistului apare în 1876, în Dicţionarul Universal al secolului alXIX-lea, ca „persoana ce călătoreşte doar pentru plăcerea călătoriei (ca să poată spune căa călătorit)” (Zbigniew Mieczkowski, 1990, citat de Cosmescu, 1998). În continuare,aceşti termeni au căpătat o largă acceptare şi folosinţă. Definirea turismului ca fenomen economic şi social datează încă de la sfârşitulsecolului al XIX-lea, dar abia în 1905 s-a conturat o definiţie acceptată la timpulrespectiv.20 Universitatea SPIRU HARET
  21. 21. Astfel, E. Gyer-Freuler (citat de Baretje R., Defert P., 1992) arată, în 1905, printrealtele, că: „Turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilornoastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi pe schimbarea mediuluiambiental, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţilenaturii…, rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării mijloacelor detransport”. În anul 1910, austriacul Jean von Schullern zu Schrottenhoffen (citată de Snak şicolab. 2001), unul din precursorii noii teorii economice a turismului, definea turismul ca„fenomenul care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intră înacţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înăuntrul unei comune, uneiprovincii, unui stat determinat …”. De-a lungul anilor noţiunea de turism s-a modificat, s-a îmbogăţit continuu,deoarece şi activitatea de turism a evoluat în raport cu dezvoltarea economico-socială asocietăţii, iar turismul, în cele mai multe ţări, este privit ca o ramură a economieinaţionale şi în strânsă legătură cu celelalte sectoare ale vieţii publice (economice,financiare, sociale, culturale etc.), ca o activitate de mare complexitate. O definiţie conceptuală şi cuprinzătoare despre turism ca activitate şi acceptată peplan mondial este a profesorilor elveţieni W. Hunziker şi K. Krapf, în anul 1942, princare „turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene, care rezultă din deplasarea şi sejurulpersoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivateprintr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare” (în lucrarea AllgemeineFremdenverkehrshre – Manual general de turism, Poligraphischer Verlang, A.G. Zurich,1942)1. Unii specialişti consideră această definiţie ca prea generală, fiindcă include şi uneleforme, deplasări ce nu au scopuri turistice, fiind generate de anumite fenomene social-economice sau, dimpotrivă, limitativă, fiindcă exclude o serie de manifestări care au şiconţinut turistic prin solicitarea în mare măsură de servicii turistice (congrese şi reuniuniinterne şi internaţionale, afaceri şi expoziţii etc.). Această limitare se opune definiţieistatistice internaţionale, ce include şi călătoriile de afaceri sau profesionale carecontribuie la economia locală în calitate de consum turistic (se exclud reşedinţelepermanente şi munca retribuită la destinaţia respectivă). În acord cu concepţia elveţiană şi rigorile statistice se remarcă şi definiţiilefrancezului A. Sessa, după care „turismul este un ansamblu de relaţii şi fenomenerezultate din călătoria şi sejurul nonrezidenţilor, atâta timp cât acesta (sejurul) nu sederulează într-o reşedinţă ce devine permanentă”, sau a specialistului S. Medlik, dupăcare „turiştii sunt persoane care se află în afara reşedinţei lor permanente, a locului demuncă, într-un loc temporar cu intenţia clară de a se întoarce după o absenţă de câtevazile, săptămâni sau câteva luni” (citaţi după Cosmescu, 1998). O altă definiţie mai cuprinzătoare în ceea ce priveşte „actorii” participanţi laactivitatea de turism este următoarea: „Turismul este suma fenomenelor şi relaţiilor, care 1 Definiţia ajustată de W. Hunziker în 1959 este: turismul este un ansamblu defenomene şi relaţii rezultând din călătoria şi şederea nerezidenţilor „atât timp cât acestea nudetermină o reşedinţă permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (saupermanentă) retribuită” (Z. Mieczkowski, 1990). 21 Universitatea SPIRU HARET
  22. 22. izvorăsc din interacţiunea între turişti, furnizori de activităţi economice, guverneleşi comunităţile ţărilor gazdă, instituţii de învăţământ – universităţi, colegii – pe de o parteşi organizaţii nonguvernamentale, pe de altă parte, în cadrul procesului de atragere,deplasare, găzduire a turiştilor şi a altor categorii de vizitatori” (Mc Intoch R.,Goeldner Ch., 1995). Pentru a se ajunge la o definiţie cât mai cuprinzătoare şi acceptabilă, specialiştii dinA.I.E.S.T. (Asociaţia Internaţională a Experţilor Ştiinţifici în Turism) au acceptat urmă-toarele elemente caracteristice fenomenului turistic (Snak, colab., 2001): • călătoria persoanelor (elementul dinamic); • sejurul (destinaţia) într-o localitate în afara domiciliului/ reşedinţei permanente apersoanei care se deplasează (elementul static); • sejurul are durată limitată/temporaritatea sejurului (elementul efemer alfenomenului pentru persoana vizitatoare); • caracterul nelucrativ al activităţii vizitatorului şi locul sejurului să nu setransforme într-o reşedinţă definitivă. În concordanţă cu criteriile de mai sus, profesorul Claude Kaspar, 1981 (citat deSnak şi colab., 2001) a propus o altă definiţie a turismului, după care „turismul esteansamblul relaţiilor şi faptelor constituite din deplasarea şi sejurul persoanelor pentru carelocul de sejur nu este nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale”. Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a propus o definiţie pentru turistulnaţional, şi anume: „poate fi considerată turist naţional orice persoană care vizitează un locce nu constituie domiciliul său obişnuit, situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi având unscop diferit de acela al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu odurată de cel puţin o înnoptare (adică 24 ore)”. Această definiţie concordă cu aceeaadoptată şi recomandată în 1963 de Uniunea Internaţională a Organizaţiilor Oficiale pentruTurism (U.I.O.O.T. transformat, în 1975, în O.M.T.) referitoare la turist, în general,„ca orice persoană care vizitează o ţară, regiune sau loc, altul decât cel care este locul ei derezistenţă, pentru orice motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată, şiefectuând un sejur de cel puţin 24 ore. Acest sejur poate fi în propria ţară (turist intern saunaţional) sau în altă ţară (turist internaţional)” (Snak, colab., 2001; Dinu, 2002). Şi, în România, sunt preocupări în definirea activităţii de turism. Astfel, înMicul Dicţionar Enciclopedic (Bucureşti, 1972) se propune următoarea definiţie aturismului: „acea activitate cu caracter recreativ constând din parcurgerea pe jos sau cudiferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, alocalităţilor economice, istorice etc. Este considerat un fenomen social-economic cucaracter de masă, care cuprinde relaţiile şi activităţile ce au loc în cadrul unei ţări şi încircuitul valorilor materiale şi spirituale dintre ţări în procesul utilizării timpului liber”. Înediţia din 1978 a Micului Dicţionar Enciclopedic se dă o definiţie mai sugestivă pentruconţinutul şi complexitatea activităţii turistice: „latură a sectorului terţiar al economiei,unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement,recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni; include toateactivităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi servicii ale turiştilor”.22 Universitatea SPIRU HARET
  23. 23. Desigur, în literatura de specialitate sunt evidenţiate multe preocupări şi contribuţiimeritorii la definirea turismului ca fenomen economico-social şi la sublinierea şi aaltor aspecte, care reliefează dinamica şi complexitatea activităţii de turism(vezi Cosmescu, 1998; Dinu, 2002; Ciangă, 2002; Erdeli, colab., 1999 etc.). Majoritateadefiniţiilor elaborate pun în evidenţă, cu precădere, latura economică şi statistico-organizatorică a activităţii de turism. De aceea, noţiunea de turism are o încărcăturăcomplexă, fiindcă, în afara călătoriei şi a sejurului, ca şi a agrementului adiacent acestora,se impun şi alte activităţi pentru realizarea lor, precum industria de servicii carecooperează la satisfacerea nevoilor turistului etc. Turismul include atât călătoriile de plăcere şi vacanţă (cu precădere), cât şi pe celede afaceri şi altele cu scopuri motivaţionale personale. Călătoria are un sens atotcuprinzător, deci, mai larg decât termenul de turism.Referindu-ne la turism, călătoria este o componentă a acestuia, deoarece turismulpresupune şi călătoria la destinaţiile luate în calcul. Primordialitatea acesteia (a călătoriei)se regăseşte în programele turistice în circuit (excursiile), în care se urmăresc succesivdestinaţiile şi obiectivele turistice programate anticipat şi unde serviciile de transport auun rol important. În cadrul turismului de sejur, călătoria are un rol restrâns, de deplasarela destinaţia respectivă şi înapoi acasă. Volumul mare al acţiunilor turistice de tip excursii şi utilizarea pe scară largă aserviciilor de transport (proprii sau asigurate de prestatori independenţi) au făcut ca, înliteratura de profil din străinătate, sintagma „industria turismului” să fie înlocuită cuexpresia mai nuanţată „industria călătoriilor şi turismului” ceea ce se remarcă şi pefirmele unor agenţii touroperatori româneşti şi se reflectă în statisticile economiceinclusiv din România (vezi Turismul României, Breviar statistic şi alte statistici dinturism ale I.N.S. România). Specialiştii în domeniul turismului, în dorinţa de a defini şi înregistra cât maicorespunzător ansamblul fenomenului turistic (volum, structură, evoluţia fluxurilorturistice), au stabilit standardele statistice adecvate şi terminologia corespunzătoaredepartajării călătorilor şi vizitatorilor unei ţări sau din interiorul acesteia. Se operează, astfel, cu trei categorii: vizitator, excursionist şi turist, al cărorconţinut a fost îndelung discutat de către experţii în statistica turismului, pentrucomparabilitatea înregistrărilor statistice privind mişcarea turiştilor. O retrospectivă aacestui demers o prezentăm în continuare. În anul 1937, la recomandarea Comitetului de statisticieni experţi ai LigiiNaţiunilor, s-a acceptat următoarea definiţie a turistului străin: „orice persoană care sedeplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care seaflă domiciliul său stabil” (n.n. – V.G. – criteriul „24 de ore”, care împarte vizitatorii înturişti şi excursionişti, a fost înlocuit în 1967 cu „criteriul cazării peste noapte”). Conformacestei definiţii pot fi consideraţi turişti: persoanele care efectuează o călătorie de plăcere(de agrement) sau pentru orice alte motive (familiale, de sănătate etc.); persoanele carecălătoresc cu scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni diverse (ştiinţifice,administrative, diplomatice, religioase, sportive etc.); persoanele în călătorii de afaceri.Nu au fost consideraţi turişti: persoanele care sosesc într-o funcţie sau pentru a exercita oactivitate profesională; persoanele care vin să se stabilească cu reşedinţa definitivă într-oţară; studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate; persoanele care circulă 23 Universitatea SPIRU HARET
  24. 24. provizoriu în zonele de frontieră (excursioniştii şi „micul trafic”), precum şi persoanelecare domiciliază permanent într-o ţară, dar lucrează într-o altă ţară (navetiştii); călătorii întranzit care nu se opresc în ţară, chiar dacă durata traversării depăşeşte 24 ore. Această definiţie a fost amendată prin stabilirea termenului maximal şi minimaltemporal al şederii unui turist: „turistul este persoana care se află într-o localitate situatăîn afara perimetrului unde îşi are reşedinţa pentru o perioadă minimă de 24 ore saumaximă de un an”, după perioada de un an persoana este considerată emigrant în ţararespectivă (OECD, 1973). Definiţia din 1937 a fost reformulată de UIOOT în 1950, admiţând „ca turişti, şi peelevii şi studenţii aflaţi în străinătate pentru formare şi specializare profesională” şispecificând un nou tip de călător numit excursionist internaţional: „un individ carecălătoreşte din plăcere şi care vizitează altă ţară pentru mai puţin de 24 de ore”. Deasemenea, UIOOT defineşte şi călătorul în tranzit ca acel „individ care trece printr-o ţarăfără a se opri, indiferent de timpul pe care el îl petrece în ţara respectivă” sau ca acel„individ care călătoreşte printr-o ţară în mai puţin de 24 de ore, dacă face doar o oprirescurtă, neturistică”. În anul 1963, la Conferinţa ONU despre Turism şi Călătorie Internaţională de laRoma s-a făcut o distincţie între vizitatori – turişti, care stau mai mult de 24 de ore şivizitatori – excursionişti, care stau mai puţin de 24 de ore, departajarea identică celeifăcută de UIOOT în 1950, dintre turişti şi excursionişti, recomandări validate în sesiuneaa XV-a a Comisiei de Statistică a ONU în aprilie 1968. Comisia de Statistică a ONU în şedinţa din 1976, la care a participat, printre alţiinvitaţi, şi OMT (Organizaţia Mondială a Turismului, înfiinţată în 1975), a recomandatdefiniţiile călătorilor internaţionali, acceptate şi folosite astăzi de majoritatea ţărilor,îndrumări aflate în Cartea Tehnică asupra colectării şi pregătirii de date statistice privindturismul naţional şi internaţional, publicată de OMT în 1981 şi reactualizată în 1993. În vederea uniformizării metodologiei de culegere a informaţiilor, OMT a elaboratcriteriile de clasificare a vizitatorilor internaţionali pe care le prezentăm în tabelul nr.1, cuexplicaţiile respective. Desigur, sunt şi alte clasificări a călătorilor (vizitatorilor), cum ar fi aceea aprofesorului canadian Chadwick R.A. (citat de Cosmescu, 1998), care nu diferă prea multde abordarea OMT, excepţie făcând două aspecte: excluderea din categoria călători-turişti a echipajelor aeronavelor şi a mijloacelor de transport şi sintagma „turism şicălătorie” în locul termenului integrator „turism”. Spre comparaţie cu opinia OMT,redăm această clasificare în tabelul nr.2.24 Universitatea SPIRU HARET
  25. 25. Tabelul nr.1 Clasificarea vizitatorilor internaţionali după criteriile Organizaţiei Mondiale a Turismului Sursa: O.M.T. Tourism Trends Worldwide and in Europe (după Snak, colab., 2001) Explicaţii la clasificarea vizitatorilor internaţionali: 1) membrii echipajelor aeronavelor de linie sau ale navelor de pasageri staţionate în radaporturilor din localităţile vizitate de turişti, care recurg la serviciile de cazare ale unităţilor hotelieredin ţară vizitată; 2) persoane care sosesc într-o ţară străină pe nave de croazieră (după definiţia din1965 a Organizaţiei Internaţionale Maritime – I.M.O.) şi care petrec noaptea în afara vasului, chiardacă debarcă pentru vizitare o singură zi sau mai multe zile; 3) echipaje care nu sunt rezidente înţara vizitată şi care rămân în ţară pentru o singură zi; 4) vizitatorii care sosesc şi părăsesc ţara înaceeaşi zi, pentru scopuri profesionale sau alte scopuri turistice, incluzând şi vizitatorii tranzitaţipentru o zi până la sau de la ţara de destinaţie a călătoriei; 5) vizitatorii cu înnoptare în drum de lasau spre ţările de destinaţie; 6) categorii definite de Naţiunile Unite în „Recomandările privindstatisticile pentru migraţiunea temporară”, 1980; 7) cei care nu părăsesc zonele de tranzit dinaeroporturi sau porturi, inclusiv transferurile între aeroporturi şi porturi; 8) conform definiţieiÎnaltului Comisar pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (1967); 9) în cazurile când aceste persoanecălătoresc din ţara lor de origine la destinaţia misiunii lor oficiale şi viceversa (incluzând şipersoanele pentru serviciile casnice şi persoanele dependente care însoţesc aceste categorii depersoane sau care se reunesc pe parcursul călătoriei). 25 Universitatea SPIRU HARET
  26. 26. Tabelul nr. 2 Clasificarea călătorilor Notă: (1) „Turişti”, în sensul definiţiilor statistice internaţionale; (2) „Excursionişti”, însensul definiţiilor statistice internaţionale; (3) Călători ale căror deplasări nu depăşesc, faţă delocalitatea de domiciliu, 50 mile (80 km); (4) Studenţi navetişti între domiciliu şi şcoală, altecategorii ale studenţilor – neincluzându-se în această categorie; (5) Toate acele persoane care îşischimbă reşedinţa, călătorind fără intenţia de întoarcere, respectiv: emigranţi, refugiaţi, migratorinaţionali şi nomazi (adaptare după Chadwick R.A., 1987:50).26 Universitatea SPIRU HARET
  27. 27. Sintetic, prezentăm mai jos terminologia şi definiţiile recomandate de OrganizaţiaMondială a Turismului privitor la turismul naţional şi internaţional şi conforme cuDeclaraţia de la Manila a OMT din 1980, care extinde sfera definiţiilor date în 1963, laîntreaga activitate de turism (turism internaţional şi naţional (domestic)). 1. Vizitatorul internaţional este o persoană care se deplasează într-o altă ţarădecât cea în care îşi are reşedinţa, pentru o durată de până la un an, pentru orice scop,altul decât acela de a exercita o activitate remunerată în ţara dată. Se includ aici: a. turişti internaţionali, respectiv vizitatorii pentru cel puţin 24 de ore sau celpuţin o înnoptare în ţara vizitată2, ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: • odihnă, plăcere, distracţie-agrement, cultură, studii, sănătate şi sport; • afaceri, misiuni, congrese, reuniuni. b. excursionişti internaţionali, respectiv vizitatori temporari, pentru mai puţin de24 de ore în ţara vizitată, deci, care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie. Înaceastă categorie se cuprind şi: • vizitatorii – pasageri pe nave de croazieră, care pot vizita portul sau faceexcursii de mai multe zile, dar se întorc pe navă pentru a înnopta; • pasagerii care fac parte dintr-o excursie în grup cu trenul şi sunt cazaţi învagoanele de dormit; • proprietarii sau pasagerii yachturilor, care se cazează la bordul acestora; • membrii echipajelor care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie şiechipajele navelor de război aflate în vizită de curtoazie într-o ţară şi sunt cazate la bordulnavei. Nu sunt incluşi în categoria excursioniştilor (vizitatori de o zi) pasagerii detranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene, care pot intra şi staţiona în aeroport, dar nutrec oficial prin vama ţării respective. 2. Vizitator intern. Termenul desemnează „toate persoanele care se deplaseazăîntr-un loc situat în ţara de rezidenţă, dar altul decât domiciliul lor obişnuit, pentru operioadă de până la un an, şi al căror motiv de vizitare este altul decât acela de a exercitao activitate remunerată în locul vizitat”. Motivele călătoriei turistice sunt aceleaşi ca şi încazul vizitatorului internaţional. Vizitatorii interni se grupează în: a. turişti interni, respectiv vizitatori interni care petrec cel puţin o înnoptare înstructurile de cazare colective sau private în locul vizitat. b. excursioniştii sau vizitatorii de o zi, care nu petrec o noapte în structurile decazare colective sau private în locul vizitat. 3. Vizitatorul (călătorul) în tranzit, numit în unele statistici „vizitator în tranzit”,este orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cucondiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi să aibă alte motive decât turistice. În statisticile OMT mai figurează şi clasificarea următoare a vizitatorilor: • vizitatori naţionali: turişti şi excursionişti; • vizitatori internaţionali: turişti şi excursionişti. 2 Conform statisticilor OMT este vorba de cazarea în structurile de cazare colective şiprivate (unităţi hoteliere şi cele asimilate lor) şi nu în unităţi cu o altă destinaţie decât ceaturistică (reşedinţe secundare, case particulare, cămine studenţeşti, tabere şcolare etc.). 27 Universitatea SPIRU HARET
  28. 28. Se cuvin câteva observaţii referitoare la aceste definiţii şi conţinutul lor, şi anume: 1. În definiţii şi statistici nu este cuprins fluxul de vizitatori de la frontieră („micultrafic”), respectiv excursioniştii transfrontalieri, care nu utilizează serviciile de cazare pecare le oferă ţara gazdă. 2. În departajarea vizitatorilor în turişti şi excursionişti „criteriul cazării pestenoapte” a înlocuit pe cel de „24 de ore” din raţiuni economice la cazare şi din preceptepractice (o excursie cu cazare poate dura mai puţin de 24 de ore). 3. Pornind de la motivaţiile călătoriei turistice, unii autori disting trei categorii deturişti (Cosmescu, 1998): turişti adevăraţi sau propriu-zişi, cei ce călătoresc de plăcereîn timpul liber; turişti de afaceri, inclusiv parlamentari, delegaţii oficiale etc.; alţi turişti,respectiv studenţi, elevi, doctoranzi în străinătate, pelerini, misionari, persoane aflate lacură balneară etc. 1.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară 1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate Turismul ca parte integrantă a economiei naţionale face parte din sectorul terţiar aleconomiei – sectorul de servicii – prin factorii săi de producţie: capital, resurse turistice şiforţă de muncă. Turismul, prin conţinutul şi trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă îneconomia unei ţări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar,ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanţei de plăţi, efectul deantrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii, ocuparea forţei de muncă etc. seconstituie ca o activitate prioritară, de interes naţional în multe ţări de pe mapamond. Aşadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare economico-socială a ţării, dar şi la nivel de ramură. În contextul implicaţiilor economice se înscrie şi contribuţia turismului ladezvoltarea unor arii mai puţin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar curesurse turistice naturale sau create de om, care, valorificate, pot să devină atracţiituristice şi să determine dezvoltarea localităţilor existente ca staţiuni turistice sau chiarcrearea unor staţiuni noi, ca cele balneoclimatice din Carpaţii Orientali, devenite ulterior,oraşe – staţiuni (Borsec, Borşa, Băile Tuşnad). Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone cu resurse turistice cultural-istorice cu mare forţă de atracţie turistică, precum judeţele Suceava şi Maramureş.Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta şi intra în circuitul economic cuinvestiţii minime pentru amenajarea pensiunilor turistice rurale sau a unor centreartizanale, fie complexe de agro-producţie destinate, inclusiv agroturismului şi turismuluirural. Astfel, turismul este considerat ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelorinterregionale, intraregionale sau locale, şi, pe lângă atragerea în circuitul de valori a unorareale turistice, are consecinţe şi asupra dezvoltării în profil teritorial: construcţii delocuinţe, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici şimijlocii etc. În tot acest demers, de dinamizare a dezvoltării locale şi regionale, de ridicareeconomică şi emancipare culturală şi socială a unor areale, localităţi, turismul are şivocaţia ecologică, deoarece strategia de planificare şi dezvoltare este coroborată cu aceea28 Universitatea SPIRU HARET
  29. 29. de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale şi economice ale comunităţilorlocale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă. Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă şi eterogenă,deoarece conţinutul prestaţiei turistice încorporează pe lângă serviciile specifice3 şi unelecorespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuride interferenţă şi sinteză, de unde şi amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turismşi alte componente ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice – textilă,construcţii, agricultură şi industria alimentară etc. – sunt ramuri furnizoare, ale cărorfurnituri se înglobează în baza materială a turismului sau în producţia culinară arestaurantelor. Altele, ca de exemplu, transporturile, circulaţia mărfurilor, comunicaţiile,cultura, asistenţa medicală, gospodăria comunală etc. concură independent la satisfacereadiverselor componente ale cererii turiştilor. Turismul, în desfăşurarea lui, presupune o cerere crescândă de bunuri şi servicii, curepercusiuni pozitive în sferele de producţie a acestora. De aceea, turismul are, totodată, şi un important efect de antrenare, de stimulare aproducţiei în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerinţele turiştilorconduce la apariţia unor ramuri cu destinaţie specială pentru turism (transportul pe cablu,cateringul, decoraţiunile interioare, agrementul, artizanatul etc.), turismul devenind şi unmijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiţionale. Aşadar, turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global,are o mare importanţă în structura mecanismului economic şi un rol activ în procesul dedezvoltare şi modernizare a economiei unei ţări. În priorităţile politicii în domeniul turismului din ţările Uniunii Europene, pe lângăcele instituţionale şi a relaţiilor cu sectorul privat (coordonarea interministerială aturismului, colaborarea cu autorităţile locale, funcţionarea organismelor de consultare dinindustria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local, promovareaparteneriatului financiar etc.) se regăsesc şi calitatea mediului şi planificarea dezvoltării. În acest sens se pune accent pe transformarea turismului într-o activitate durabilă,protejarea ecosistemelor vulnerabile, protejarea valorilor culturale, toate aceste priorităţiîncadrându-se în conceptul general de dezvoltare durabilă a economiei în general şi aturismului în special. În Programul de Acţiune 21 al Agendei 21 (OMT, WTTC şi Consiliul Terrei,1992, Rio de Janeiro) se stipulează de asemenea rolul specific pe care turismul şicălătoriile îl pot juca în dezvoltarea durabilă a turismului şi protejarea mediului natural,economic, socio-cultural şi a resurselor turistice ale acestuia. Dezvoltarea durabilă constituie o preocupare actuală a ţării noastre, iar obiectiveleşi acţiunile majore de dezvoltare durabilă a economiei şi a turismului românesc seregăsesc în strategia de integrare a acesteia în structurile europene. 3 Transport turistic, cazare, alimentaţie pentru turism, agrement-divertisment,tratament balnear, promovare şi comercializare, schimb valutar etc. realizate prinîntreprinderi de prestări turistice (agenţii de turism touroperatoare şi detailiste, întreprinderide cazare, alimentaţie, tratament balnear, agrement – divertisment etc.). 29 Universitatea SPIRU HARET
  30. 30. 1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural Pornind de la definiţia recomandată de Organizaţia Mondială a Turismului –„Recomandations on Tourism Statistics”, ONU – New York, 1994 – „ … Turismulinclude activităţile desfăşurate de persoane în decursul călătoriilor şi sejururilor, înlocurile situate în afara mediului lor obişnuit, pentru o perioadă care nu depăşeşte un an,în scopuri de recreere (loisir), de afaceri sau din alte motive …”, rezultă că orice călătorieturistică în afara mediului obişnuit al turistului se desfăşoară în limitele geografice aleunui spaţiu turistic determinat de trei coordonate: locul de plecare (reşedinţa turistului),locul de destinaţie turistică (sau destinaţii) cu revenirea la rezidenţa turistului, adică deunde a plecat. De aici rezultă tridimensionalitatea oricărei călătorii turistice, cu precădereeconomică şi socială (Snack, colab. 2001). Este vorba despre: • Caracterul spaţial al turismului (călătoriei turistice) în limitele fizice alespaţiului (arealului) în care are loc acţiunea turistică, respectiv deplasarea şi destinaţiileparcurse pe o rută convenită pentru a ajunge la destinaţia de sejur şi revenirea, dupăterminarea sejurului, pe aceeaşi rută sau pe o alta, la reşedinţa permanentă a turistului.Spre exemplu: un circuit în Croaţia se poate realiza din România, astfel: Bucureşti –Timişoara – Stamora Moraviţa – (Serbia) – Beograd – Bajakova (Croaţia) – Zagreb(sejur) – Dubrovnik (sejur) – Rijeka (sejur) – Zagreb (sejur) – Barcs (Ungaria) – Pecs –Szeged – Nădlac (România) – Arad – Bucureşti. Caracterul de spaţialitate al turismului se referă şi la repartiţia şi poziţia în teritoriua fluxurilor turistice, deci a dispersiei în spaţiu a acestora, ca şi la o pronunţatăconcentrare în anumite destinaţii în dauna altora, respectiv o repartiţie inegală în raport cuactivitatea turistică a arealului, calitatea serviciilor sau alţi factori de influenţă. Şi, în fine, se remarcă şi repartiţia în spaţiu naţional, regional sau mondial, a ariiloremitente de turişti (trimiţătoare sau generatoare) şi a ariilor receptoare (primitoare sau dedestinaţie), ca şi poziţionarea geografică a oricărei componente a activităţii de turism saua obiectivelor turistice faţă de principalele repere convenţionale, naturale sau materiale:coordonate geografice, căi de comunicaţii şi alte elemente de infrastructură, elemente alecadrului natural, aşezări umane, puncte cardinale etc. Spaţialitatea turismului ca şitemporalitatea acestuia intră cu precădere în sfera cercetărilor geografice. • Caracterul temporal al călătoriei turistice este legat de perioada timpului liberafectată petrecerii sejurului la destinaţia convenită, inclusiv secvenţele de timp consumatepentru deplasarea în cele două sensuri ale călătoriei, respectiv de la reşedinţă la destinaţieşi invers. Temporalitatea fenomenului turistic derivă şi din momentele diferite când semanifestă cererea turistică (sezonalitate anuală şi lunară, week-end etc.), deci oconcentrare a fluxurilor turistice în anumite perioade dintr-un an calendaristic sau,dimpotrivă, o diminuare a acestora. • Caracterul structural al călătoriei turistice (turismului) rezidă din diversitateaofertelor de servicii – tangibile şi intangibile – la care apelează turistul în timpul şi ladestinaţia călătoriei, respectiv transport, cazare, alimentaţie, agrement – divertisment şialte servicii solicitate ocazional.30 Universitatea SPIRU HARET
  31. 31. 1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină unele pături determinate depopulaţie (categorii de populaţie cu venituri modeste, pensionari, handicapaţi, bolnavi,persoane de vârsta a III-a, tineri) ale căror călătorii în scopuri turistice (pentru odihnă, tra-tament balnear, instructiv – educative etc.) sunt finanţate, parţial sau uneori chiar integral,de sindicate, de casele de asigurări sociale, fundaţii, prin măsuri sociale. Pe de altă parte,turismul contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, refacerea forţei demuncă, utilizarea mai bună a forţei de muncă şi asigurarea unui venit individual etc. În cadrul activităţii (funcţiei) sociale se încadrează şi funcţia culturală a turismului,cognitivă, educativă şi instructivă, dar şi de evidenţiere a identităţii culturale şi etnice apopoarelor, de revitalizare a tradiţiilor etnoculturale ale lor şi de păstrare a acestormoşteniri. Turismul devine şi un mesager al păcii, al toleranţei culturale şi politice, alîmbunătăţirii şi strângerii relaţiilor dintre state şi popoare. Turismul ca fenomen de masă cuprinde toate categoriile socio-profesionale alepopulaţiei şi a apărut, după anii ’60 ai secolului XX, o dată cu creşterea veniturilor,democratizarea şi liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea, în mod intensiv, a bazeitehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi dezvoltareacăilor de comunicaţie. 1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse informatice,modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar.Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline – de la cele economice, alenaturii şi sociale până la cele tehnice şi informatice –, fiecare dintre acesteaconcentrându-se asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind,în final, într-o viziune integratorie, corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltareaturismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial. În acest sens, specialiştii sunt unanimi şi nepărtinitori în a aprecia obiectivcontribuţia fiecărei ştiinţe sau discipline la studierea şi dezvoltarea turismului. Disciplinele economice cercetează turismul la nivel macro şi micro-economic (acontribuţiei la dezvoltarea economică naţională şi locală, cererea şi oferta turistică,balanţă de plăţi, piaţa forţei de muncă etc.), dar şi aplicativ (managementul şi marketingulturistic). Disciplinele sociale studiază, de regulă, aspectele practice ale activităţii de turismca: stratificarea socială a cererii şi nevoilor, comportamentul social şi interacţiunea degrup, folosirea turismului şi recreerii împotriva criminalităţii, abuzului de droguri şialcoolismului, evaluarea şi planificarea timpului liber şi a comportamentului uman înfolosirea acestuia, inclusiv prin turism, ca şi efectele sociale şi culturale ale turismului,turismul cultural şi etnic, protejarea moştenirii cultural-istorice etc. (disciplinelesociologice şi ale culturii); organizarea şi segmentarea pieţei, cercetări motivaţionale,implicarea psihologică a persoanelor în călătoriile turistice etc. (psihologia); stabilireatendinţelor în istoria dezvoltării economice şi a turismului (istoria); investigarea libertăţiide mişcare a turiştilor în contextul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, 31 Universitatea SPIRU HARET
  32. 32. organizarea şi supravegherea industriei turistice, protejarea şi securitatea turiştilor(dreptul); studierea climatului politic în care se desfăşoară turismul, a impactului political turismului, a rolului turismului în intensificarea legăturilor directe atât între oameni, peplan intern şi internaţional (mai ales), cât şi între naţiuni (ştiinţele politice). Şi alte discipline sau domenii de activitate au implicaţii în cercetarea şi dezvoltareaturismului ca: balneologia, silvicultura, arhitectura şi arhitectura peisagistică,urbanismul, ştiinţele educaţionale, informatica şi tehnologia informaţiilor, teologia şiconfesiunile religioase etc. Ştiinţele naturii au un rol important în studierea şi dezvoltarea activităţii de turism.Între acestea se impun geografia (şi geografia turismului), ecologia, climatologia ş.a. Geografia studiază turismul ca fenomen spaţial şi temporal, care se desfăşoară înmediul înconjurător, în interacţiune cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitatecare are un impact evident în mediul înconjurător. Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şila identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative asupraresurselor turistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor devalorificare, dezvoltare şi amenajare turistică a arealelor respective. Nivelul de planificare şi dezvoltare a structurilor turistice, a infrastructurii generaleşi a fluxurilor turistice sunt determinate prin cercetări geografice, ecologice şi sociale,care stabilesc „capacitatea optimă de primire” a teritoriului supus amenajării turistice(suportul fizic, ecologic şi socio-perceptiv al mediului înconjurător la destinaţia turistică). Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilor cese stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor dedezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice (vezi cap. 2). Cercetările geografice se constituie ca bază de date pentru celelalte discipline, careabordează turismul în toată complexitatea sa şi totodată, prin cuprinderea şi caracterul lorprospectiv, fac parte integrantă din studiile de oportunitate şi prefezabilitate necesare înamenajarea şi dezvoltarea turistică a unei destinaţii, sau în realizarea unor structuri deprimire turistică, fie în acţiunea de promovare şi publicitate pe piaţa turistică. Aceastămodalitate de cercetare geografică reprezintă „o valoare particulară mare pentrudomeniul interdisciplinar al turismului”, după părerea profesorului MieczkowskiZbigniew, 1990 (citat de Cosmescu, 1998) şi care precizează, mai departe, că: „geografii,economiştii şi ecologii au o acoperire aproape unică în ambele grupe de ştiinţe(economice şi naturale, n.n. – V.G.), sunt cei mai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori îndomeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, de asemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii,mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bun potenţial să aprecieze şi să coordonezediferitele puncte de vedere”. Contribuţia geografiei şi, cu precădere, a geografiei turismului la cercetareaactivităţii de turism se va adânci şi detalia în capitolele următoare ale cursului.32 Universitatea SPIRU HARET
  33. 33. CAPITOLUL 2 GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE. OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE 2.1. Definiţie şi concepte Turismul ca fenomen complex social-economic se desfăşoară, prin toate formelesale, în mediul geografic mai mult sau mai puţin umanizat, fiind totodată determinat sauinfluenţat de factorii geografici naturali, economici şi sociali ai acestuia. De aici, legăturadintre turism şi geografie, două domenii diferite, dar care se interferează, au ca obiectcomun cercetarea şi valorificarea unui teritoriu sub toate componentele sale naturale sauantropice, ca resurse sau atracţii turistice, precum şi prin prisma relaţiilor ce se stabilescîntre activitatea de turism (ca activitate economică) şi mediu geografic, precum şi cucelelalte domenii economice din spaţiul respectiv. Geografia ca ştiinţă a peisajului natural şi umanizat poate aborda, prin metodeproprii, turismul în toată complexitatea sa cauzală, economică, socială, spaţială şitemporală şi în interacţiunea acestuia cu mediul geografic. Deci, apare, ca necesitate, dezvoltarea unei discipline geografice de legătură întregeografie şi turism, care să studieze raporturile cauzale dintre activitatea de turism şimediul geografic, factorii de mediu (geografici, cultural-istorici, social-economici,politici etc.), care generează sau influenţează fenomenul turistic şi, invers, impactulturismului asupra mediului geografic, precum şi relaţiile care se stabilesc între turism şicomunităţile umane (sub aspect economic şi social). În obiectul său de studiu se regăseşteturismul ca fenomen economico-social, cultural, educaţional – instructiv şi liant alcooperării internaţionale, fenomen spaţial şi temporal. Repartiţia ofertei şi producţieituristice, precum şi distribuţia bazinelor emitente de turişti şi a fluxurilor turistice înraport cu principalii factori determinaţi, naturali, economici, sociali, politici şi deinfluenţă, intră, de asemenea, în sfera cercetărilor geografiei turismului. În ceea ce priveşte obiectul de studiu şi de cercetare, considerăm că: geografiaturismului este o ramură a geografiei umane şi economice, care studiază, prin metodeproprii geografiei, turismul ca fenomen economico-social complex şi entitate funcţionalăşi spaţială în continuă evoluţie, sub următoarele aspecte: răspândirea şi valorificarearesurselor turistice naturale şi create de om; factorii determinanţi şi de influenţă aiturismului; repartiţia ofertei de produse turistice şi servicii specifice consumului turistic;distribuţia fluxurilor turistice ca volum, ritm şi direcţie; relaţiile de intercondiţionaredintre turism, mediul înconjurător (ca suport şi materie primă) şi societate, precum şiefectele ecologice, sociale şi economice ale activităţii turistice asupra mediuluiînconjurător şi a comunităţilor omeneşti din spaţiul studiat; stabilirea unor tipologii şiclasificări geografice şi turistice în domeniu. 33 Universitatea SPIRU HARET

×