Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941

4,190 views

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
4,190
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941

  1. 1. UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢIFACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE SPECIALIZAREA ISTORIELUCRARE DE LICENŢĂ Coordonator ştiinţific:Lector univ. dr. George ENACHE Absolvent: George SPIRIDON 2010
  2. 2. UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE SPECIALIAZAREA ISTORIE Mişcarea de renaştere spirituală Oastea Domnului de la întemeierepână la intrarea României în cel de-al doilea război mondial Coordonator ştiinţific: Lector univ. dr. George ENACHE Absolvent: George SPIRIDON 2010 2
  3. 3. CUPRINS 3abrevieri 5INTRODUCERELUCRARE DE LICENŢĂ 12010 1MIŞCAREA DE RENAŞTERE SPIRITUALĂ OASTEA DOMNULUI DE LA ÎNTEMEIERE PÂNĂ LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎNCEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 2ABREVIERI L. S. - "Lumina Satelor" O. D. - "Oastea Domnului" DTR - Dicţionarul Teologilor Români URSS - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (pe scurt Uniunea Sovietică) I. B. - "Iisus Bruitorul" G. D. - "Glasul Dreptăţii" V. C. - "Viaţa Creştină" BOR - Biserica Ortodoxă Română Sf. Sinod - Sfântul Sinod 3
  4. 4. Introducere În România, pe lângă probleme sociale, politice şi economice care au apărut după primulrăzboi mondial, au apărut şi fenomene religioase care au încercat revigorarea sentimentul religiosîn rândul populaţiei afectată de probleme sociale, economice şi de analfabetism, dar mai ales dealcoolism. Un asemenea fenomen religios a fost mişcarea de renaştere spirituală OasteaDomnului. Oastea Domnului a provocat dezbatere în presă atât la începuturi cât şi acum în erainternetului prin postări pe internet precum o predică contestatară a unui preot din Rădăuţiintitulată sugestiv Adevărul despre Oastea Domnului. Pe lângă postări pe internet mai aparlucrări în care este contestată această mişcare precum cea a lui P. I. David, Călăuză creştină -Sectologie1 , asta în condiţiile în care Oastea Domnului a fost recunoscută oficial de SfântulSinod al BOR în şedinţa din 26 martie 1990. În timpul regimului comunist însă, această mişcarese afla în afara legii fiind considerată de către acesta ca un ,,instrument de acţiune subversivă alacestei organizaţii [Garda de Fier], acţionând împotriva libertăţilor democratice acordate destatul nostru"2. Despre Oastea Domnului s-a scris extrem de puţin, mărind intr-un fel o aură de misterasupra acestei mişcări de revigorare spirituală în cadrul BOR. Aceste scrieri se împart în douăcategorii: scrieri partizane ale activităţii publicistice şi misionare a preotului Iosif Trifa şi scriericu caracter contestatar al acestei mişcări. Cel mai importanţ scriitor partizan ai activităţiipreotului Trifa a fost poetul creştin Traian Dorz. Dorz a fost martor la evenimentele pe care le-adescris în cele două volume din monumentala lui lucrare intitulată Istoria unei jertfe: ,,Eu nusunt istoric! N-am nici pregătirea, nici mijloacele şi nici talentul unuia care să poată alcătui ocarte ce să corespundă scopului pe care l-ar avea şi felul pe care l-ar cere alcătuirea unei cărţi cu1 Pentru detalii vezi P. I. David, Călăuză creştină - Sectologie, Curtea de Argeş, 2004, pp. 166-170.2 Petre Hladchi-Bucovineanu, Faţete reale ale sectelor religioase, Bucureşti, 1983, p. 25. 4
  5. 5. istoria completă a unei astfel de mari şi unice Lucrări cereşti pe pământul nostru nostruromânesc. Dar sunt un martor ocular! Sunt unul care a luat parte, fierbinte, din copilăria mea şicu tot sufletul meu, la toate cele descrise aici... Şi încă la multe altele, cu neputinţă de scris acumîn istoria aceasta. Iar acest lucru mă obligă şi ma îndreptăţeşte să spun ceea ce am văzut şicunoscut"3. Pe lângă acest scriitor prolific din timpul regimului comunist, se mai afirmă şi alţiscriitori ostaşi precum Moise Velescu, Nicolae Marini. Pe lângă aceşti scriitori, a mai apărut şilucrarea de disertaţie a preotului Gheorghe Gogan despre viaţa şi activitatea predicatorială apreotului Iosif Trifa. Însă, din păcate, Oastea Domnului este ignorată de unii specialişti însociologie a religiei precum Mirel Bănică deşi a avut amploare foarte mare în perioadainterbelică, dar şi în timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada regimului comunist.Chiar dacă s-au făcut presiuni ca Oastea Domnului să devină dintr-o mişcare de renaşterespirituală într-un cult neoprotestant, acest lucru nu s-a reuşit. De aceea prezenta lucrare îşi propune să se înscrie să facă o pată de lumină asupraevenimentelor, a activităţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi a învăţăturii OasteiDomnului, dar să şi ajute la restabilirea adevărului cu privire la această mişcare religioasăcontroversată. Am ales ca subiect principal studierea acestei mişcări în perioada interbelică deunde îşi are originea pentru înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în timpul regimului comunist,atunci când Oastea Domnului a fost scoasă în afara legii. Tema centrală a lucrării este Mişcareade renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" de la întemeiere până la intrarea României încel de-al doilea război mondial. Din aceasta se mai desprind şi alte elemente adiacente, careajută la restabilirea adevărului istoric în cazul mişcării de renaştere spirituală ,,OasteaDomnului". De asemenea, această lucrare îşi propune să ridice întrebări pentru a cerceta aceastămişcare cu foarte mare precauţie datorată animozităţilor ostaşilor legate de trecutul acesteimişcări, dar mai ales datorită existenţei dezbaterii în presă cu privire la rolul şi misiunea OasteiDomnului atât în cadrul Bisericii Ortodoxe cât şi în cadrul societăţii româneşti, dezbatereexistentă şi astăzi. Totodată precizările aduse precum şi consideraţiile asupra subiectuluiîncearcă o analiză sumară a destinului mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" şi aactorilor implicaţi. Am căutat ca prin urmărirea fenomenului apărut în B. O. R. ca urmare a crizei moralecare a cuprins România atât în perioada interbelică cât şi în zilele noastre să dovedesc că OasteaDomnului aparţine Bisericii Ortodoxe. Rolul acestei mişcări a fost şi este acela de a revigoraviaţa spirituală a poporului român şi a Bisericii Ortodoxe Române. În prezentarea evoluţieimişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" am insistat asupra activităţii Oastei Domnuluiîn cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi asupra învăţăturii Oastei Domnului evidenţiind peparcurs rolul determinant pe care l-a avut preotul Iosif Trifa în cadrul acestei mişcări.Întemeierea Oastei Domnului, conflictul dintre Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă, precum şiapărătorii mesajului preotului Trifa se regăsesc prezentate cronologic în textul acestei lucrări. Modul de lucru la redactarea lucrării a fost unul de analiză şi prezentare sumativă amemoriilor poetului creştin Traian Dorz precum Hristos-mărturia mea, Zile şi adevăruri istoriceşi primele două volume din Istoria unei Jertfe ce tratează această perioadă, coroborate cu articolede presă ale Oastei Domnului şi cu documente din arhiva Securităţii a dosarului lui Dorz. Lucrarea este împărţită în şase capitole cu titlurile: capitolul I - Preotul Iosif Trifaîntemeietorul, capitolul II - Întemeierea Oastei Domnului, capitolul III - Activitatea OasteiDomnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, capitolul IV - Preotul Iosif Tirfa şicolaboratorii, capitolul V - Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă. Între elogiu şi denigrare,3 Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 8. 5
  6. 6. capitolul VI - Moartea lui Iosif Trifa. Continuatorii şi apărătorii mesajului acestuia, fiecareavând subcapitole ce tratează probleme bine determinate precizate prin denumirea lor. Deasemenea, lucrarea mai beneficiază de prezenta introducere, precum şi de concluzii la celeprezentate, iar la finalul lucrării se află lista abrevierilor folosite de-a lungul textului, listaanexelor şi bibliografia folosită la redactarea acestei lucrări. Capitolul 1 Preotul Iosif Trifa, întemeietorul 1.1. Biserica Ortodoxă Română şi „criza morală” a societăţii româneştiinterbelice După sfârșitul primului război mondial, a apărut o nouă ordine internaționalăreglementată prin sistemul de la Versailles. Această nouă ordine se datorează disparițieiImperiului austro-ungar, pierderii de către Rusia a unor provincii precum Basarabia, Finlanda,Estonia, Letonia, Lituania și o parte a Poloniei ca urmare a declarației lui Lenin a principiuluiautodeterminării naționale și apariția unor noi state pe harta Europei precum Polonia, Ceho-Slovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Austria, Ungaria, Finlanda și țările baltice. Pe lângăacestea, unele țări precum România își întregesc teritoriile naționale ce erau sub stăpânirestrăină. Totuși, după 1918 lumea se confrunta cu un regres economic ce se datora trecerii de laeconomia de război la economia perioadei de pace a statelor beligerante, cu ascensiuneanaționalismului extremist, revizionismul Germaniei, Ungariei și Bulgariei și teama față deascensiunea comunismului. Pe lângă acestea, apare și o criză morală ce se manifestă prin desfrâu, alcoolism endemic,lăcomie, ură, sudalme la care se adaugă ura națională și șovinismul. Societatea româneascăinterbelică era profund afectată de criza morală și planau pericolele interne datorită aparițieiunor noi categorii sociale și a problemei minorităților. Criza morală din România se manifestăprin luptele electorale dintre partidele politice la care se adaugă cele enumerate mai sus. Pe lângăacestea mai apare și lupta confesională dintre Biserica Ortodoxă și celelalte culte nou-apărute pescena confesională4 la care se adaugă stiliștii și greco-catolicii. Consecințele crizei morale sunt:4 Baptismul, adventismul, milenismul, etc. 6
  7. 7. criminalitatea ridicată, demagogie electorală, cârciumile pline și prezența nestingherită aspeculanților, cămătarilor și a îmbogățiților de război, numiți de către preotul Trifa ,,uzurari”5. În ceea ce privește Biserica Ortodoxă după Marea Unire din 1918, prima îndatorire aacesteia în noua situație politică era aceea a organizării ei unitare sub conducerea SfântuluiSinod de la București, act atât de necesar atât Bisericii cât și statului. Unificarea se impunedatorită modului diferit de organizare și de conducere bisericească în diferitele provincii istorice.De pildă, în Biserica din Vechiul Regat se observa o dependență față de stat, lucru ce făcea caviața bisericească să fie într-o permanentă instabilitate și frământare, iar în conducerea eparhiilorse observa aproape un absolutism ierarhic. În Bucovina, conducerea Bisericii era mai mult înmâna aparatului de stat austriac și a împăratului, iar prin ,,fondul bisericesc” clerul, în genere, aajuns la o stare materială deosebită asemenea celui din țările apusene, fapt care i-a înstrăinatmult de credincioși. În Basarabia, Biserica românească trăia în forme tipic rusești, moștenire aabsolutismului țarist. Singura Biserică românească ce avea o organizare corespunzătoare eraBiserica Ortodoxă din Transilvania și Banat. Această organizare era cuprinsă în Statutul Organical mitropolitului Andrei Șaguna, ale cărei principii de bază erau: autonomia față de stat care oapăra de orice amestec sau aservire din partea conducerii politice și sinodalitatea sau colaborareadintre clerici (1/3) și mireni (2/3) la conducerea problemelor bisericești. Prin urmare, nu e demirare că numeroși factori de răspundere au cerut cu stăruință ca noua organizare bisericească săse orienteze după principiile Statutului Organic, în ciuda opoziției unor ierarhi, profesori deteologie și preoți care nu se puteau împăca cu ideea participării mirenilor la conducereaBisericii. În acest sens, la 17/30 decembrie 1919 s-au întrunit pentru prima oară în ședința comunătoți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari din cuprinsul statului unitar România, iar la 18/31decembrie 1919 a fost ales ca mitropolit primat episcopul Caransebeșului, Miron Cristea,alegerea sa fiind un simbol al unității statale și bisericești a românilor de pretutindeni. Sub noulprimat au continuat lucrările în vederea unificării bisericești începute din mai 1919. La 18septembrie 1920 s-a întrunit la București așa-numita ,,Constituantă bisericească”, formată dinmembri Sfântului Sinod, din foștii miniștri de Culte, câțiva profesori de teologie și preoți demir. Constituanta a ales o comisie de 15 membri6 în frunte cu mitropolitul Miron, care săîntocmească un proiect de Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române.Comisia a lucrat până în 1925, țănând seama de propunerile numeroase făcute de ConsistoriulSuperior Bisericesc, de Congresele preoțimii din Vechiul Regat și din Transilvania, deCongresul Național Bisericesc al Mitropoliei Transilvaniei, de ierarhi și alți reprezentanți aiclerului. Ultimul proiect a fost aprobat de Senatul țării la 24 martie 1925 și de CameraDeputaților la 3 aprilie 1925 și promulgat la 6 mai 1925 sub titlul Legea și Statutul deOrganizare a Bisericii Ortodoxe Române. tot în 1925 a fost înființată Patriarhia BOR, iar primulPatriarh a fost ales Miron Cristea pe 1 noiembrie 1925. Patriarhia BOR cuprindea 5 mitropolii vechi și noi și 18 eparhii. În fruntea BisericiiOrtodoxe Române se afla Sfântul Sinod format din patriarh ca președinte și din toți mitropoliții,episcopii și arhiereii vicari aflați în funcție. Ca organ deliberativ pentru întreaga Patriarhiefunționa Congresul Național Bisericesc format din câte 6 reprezentanți ai fiecărei eparhii (2preoți și 4 mireni) aleși pe 6 ani și se întrunea o dată la 3 ani, în atribuțiile sale intrândprobleme administrative, culturale și economice. Organul executiv al Sfântului Sinod și al5 Pentru detalii v. preot Iosif Trifa, Spre Canaan - predici, Sibiu, 2005, pp. 24-29.6 Ierarhi, profesori de teologie, mireni, ulterior au fost cooptați doi ierarhi și doi preoți. 7
  8. 8. Congresului Național Bisericesc era Consiliul Național Bisericesc format din 15 membri 7, iarpentru administrarea fondului general bisericesc și a tuturor averilor comune Bisericii și asubvențiilor acordate de Stat se instituia o Eforie formată din trei membri (1 preot și 2 mireni).Părțile constitutive ale Bisericii erau: parohia, protopopiatul, episcopia sau arhiepiscopia șimitropolia. Ca instanțe disciplinare se prevedeau: Judecătoria protopopească, Consistoriulspiritual eparhial8, Consistoriul spiritual mitropolitan9 și Consistoriul spiritual central10. Înperioada interbelică, Biserica Ortodoxă a trebuit să facă față unor frământări deosebite generatede situația nedreaptă de inferioritate față de Biserica Catolică impusă de Concordatul cuVaticanul ratificat în 1929 și legea cultelor din 1925, pe lâgă invazia sectarismului, determinândluarea unor măsuri de prevenire și combatere a acestora prin metode mult mai eficiente aduse degenerația nouă de teologi și ierarhi. Un alt obiectiv important în această perioadă a fost organizarea clerului, apărând astfeldouă asociații ale clerului: ,,Andrei Șaguna” în Ardeal și ,,Asociația generală a clerului” depeste munți. Aceste asociații ale clerului militau pentru un rol tot mai eficient al Bisericii înasanarea morală a societății românești și afirmarea deplină a valorilor creștine ale neamuluiromânesc. În Ardeal, primele patru congrese preoțești, datorită tematicii abordate, constituiau unpreambul al lucrării misionare pe care preotul Trifa avea s-o inaugureze la Sibiu, după cumafirma preotul Gheorghe Gogan11. Din moment ce primul congres din 1919 a fost unulorganizatoric, cel din aprilie 1921 a adus o problemă de mare actualitate: accesul maselor maride credincioși la Sfânta Scriptură. Încă de la începutul secolului XX, multe voci de teologi sauoameni de cultură au pus apăs pe această cerință de mare stringență. Marele teolog Ioan Gh.Savin, încă din 1908, cerea răspicat ,,fondarea unui Institut Biblic Românesc unde să se poatătipări și împărți pe prețuri mici Biblia tuturor”12. I. G. Savin vedea necesitatea înfăptuirii acestuidemers dată de câteva argumente deosebit de realiste precum: existența unei nevoi religios-culturale motivată de exemplul popoarelor englez și german ce aveau ca bază culturală Biblia,răspândirea Bibliei în popor pentru prefacerea sufletelor și asigurarea unității de grai a neamului. În 1910, Sfântul Sinod cerea comisiei pentru revizuirea textului biblic să urgentezelucrarea pentru tipărirea cât mai curând a unei ediții sinodale a întregii Biblii. Dr. Nicolae Bălan,pe atunci profesor la Institutul Andreian Sibiu, era de părere că din motive pedagogice și etice sepot da anumite părți din Sfânta Scriptură și să fie prevăzută cu ilustrații13. În 1915 s-aînființat ,,Societatea Institului Biblic Ortodox Românesc” sub conducerea Egumenului InocențiuStefaniuc de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava cu menirea ,,de a tipări numai cuaprobarea unei autorități bisericești orientale părți din Sfânta Scriptură (...) în limba cea maiușoară poporală înțeleasă de neamul nostru de pretutindeni (...). Când vom ajunge să avem șinoi românii 9/10 de cititori ai Bibliei?14. Toate aceste preocupări aveau să-și găsească finalitateadupă Marea Unire din 1918, precum la Congresul Biblic din aprilie 1921 cu tema Preotul șiCuvântul lui Dumnezeu, iar deschiderea acestuia i-a aparținut preotului Trifa cu un referat cuacelași titlu care a entuziasmat asistența și a cules aprecierea din partea dr. Ioan Lupaș.7 Câte 3 din fiecare mitropolie (un cleric și doi mireni).8 Cu trei preoți ca primă instanță de judecată.9 Instanță de apel.10 Instanță de recurs.11 Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa - o viață de propovăduitor al lui Hristos, Simeria, 2008, p. 8.12 Neamul Românesc, nr. 93/6 VIII 1908, p. 1463, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008,p. 9.13 B. S. 22/1912, p. 2, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 10.14 B. S. 2/1915, apud Ibidem. 8
  9. 9. 1.2. Preotul Iosif Trifa în faţa comandamentelor Bisericii Preotul Iosif Trifa este nepotul centurionului Nicolae Trifa din timpul revoluției românedin Transilvania din 1848-184915. Iosif Trifa s-a născut în ziua de 3 martie 1888 în casapărinților săi din Certege, jud. Turda, în locul numit Borlești. Aceștia erau Dumitru Trifa, venitîn Certege din Scărișoara16 și Ana Trifa, născută Bota și Iosif era al patrulea copil din cei șase alsoților Trifa. Matricola botezaților din biserica greco-oreintală din Certege indică17 faptul căpruncul Iosif a fost botezat în ziua de 6 martie 1888, la trei zile de la naștere, acest lucruexplicându-se prin constituția firavă a noului născut, impunând o asemenea hotărâre de a primitaina Sfântului Botez din partea unor părinți evlavioși care doreau ca, în cazul în care copilul nuar fi supraviețuit, să poată intra în Veșnicie încreștinat. Evenimentul care a avut un impact crucial în evoluția personalității lui Iosif Trifa a fostlovirea mamei sale de un tăuraș furios în10 noiembrie 1895 - când Iosif Trifa avea șapte anișori- și murea la trei zile după această întâmplare nefericită. Aflată în preajma plecării de pe aceastălume, mama îi lasă cu ,,gură de moarte” lui Iosif, fiul ei cel drag, o Psaltire bătrână ,,pentrumântuirea ta și a multora”. Acest eveniment va căpăta dimensiuni și semnificații deosebitepentru viața preotului de mai târziu. Rămas văduv cu șase copii, Dumitru Trifa, după trecerea doliului, se recăsătorește cuRuxanda Toc din Vidra. Aceasta, cu adevărat mamă pentru cei șase copii, va continua lucrareafrumoasă de modelare a caracterului copilului Iosif, hotărând în inima ei să-l dea la școli pentrua-l face preot, cu orice preț, fiind gata pentru aceasta la orice sacrificii. Tot în această perioadă sefurișa un alt ,,dascăl” ultimul, dar nu cel din urmă ca importanță, din a cărui școală va ieși înnoaptea spre dimineața de 12 februarie 1938, ca unul din absolvenții de excepție ai acesteia.Numele acestui ,,dascăl” este Suferința. Mărturia acestui lucru este un articol dedicat celor 30 deani de suferință pe care-l vom reda în continuare: ,,Sunt 30 de ani de când boli nesfârșite rod întrupul meu. Sunt 6 ani de când două boli care nu iartă rod în puținul lut care a rămas pe mine...Treizeci de ani de boală și suferințe. Mă uit îndărăt peste viața mea și văd această aniversarefrântă în două. În mai bine din jumătatea ei vedeam în suferință un demon negru, un blestem, osoartă vitregă de care umblam să scap. Abia după 15 ani am aflat că demonul era un înger șiblestemul o binecuvântare. Suferința este cea mai scumpă și mai dulce binecuvântare de careDomnul m- învrednicit... Dacă este ceva ce place în cărțile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-apus acolo prin suferință... Suferința este mierea care a uns cărțile Oastei... O, sfântă suferință,însoțește-mă până la marginile mormântului, trimite-mă neăncetat mai lângă Domnul meu, mailângă El, până în clipa când mă vei preda cu totul și pentru totdeauna în brațele Lui”18. În ambianța favorabilă creată de cadrul familial-social, de cel natural și de cel lăuntric încare acționa acel deosebit de eficient catalizator pentru formarea de caractere, copilul Iosif vaporni la drum pentru pregătirea sa cultural-spirituală pe parcursul a cinsprezece ani de școală.Între anii 1895-1899 urmează clasele primare la școala din Certege, iar următorii patru ani vaînvăța la Brad, la gimnaziul înființat din 1868 de mitropolitul Andrei Șaguna. Certificatele de15 Nicolae Trifa a primit Psaltirea de la Avram Iancu și avea semnătura mitropolitului Andrei Șaguna.16 De lângă Albacul lui Horea.17 Prin semnătura parohului Constantin Comișel în tomul 1 la numărul 6/1888.18 Cf. art. ,,Jubileul meu de treizeci de ani de boli şi suferinţe" din O. D. nr. 1/1933, p. 3. 9
  10. 10. absolvire a anilor de gimnaziu ne prezintă un elev silitor, la care calificativele de ”bine” și”foarte bine” erau predominante. În perioada 1903-1907, Iosif Trifa urmează liceul românesc,,Samuil Vulcan” din Beiuș care era singurul institut din Austro-Ungaria ca echivalent cuinstitutele secundare de acolo, fiind la începutul secolului XX una din cele mai bine aranjateșcoli din Ungaria, fără ca acest stat să fi dat vreun ajutor din vărsământul de impozite al celorpatru milioane de români. La venirea în Beiuș a tânărului Iosif, în liceu domnea o atmosferăapăsătoare datorită ordonanței ministrului Instrucțiunii Publice din Ungaria nr. 24335/2 iulie1889 care dispusese ca în clasele superioare ale liceului românesc din Beiuș ”toate materiile înafară de religie și limba română să se predea în limba maghiară”. Tot în acea perioadă sedezbătea furtunos proiectul de lege inițiat de Appony19 pentru maghiarizarea învățământului,dezbatere ce luase caracterul unei lupte pentru supraviețuirea școlilor românești. Iată că înaceastă luptă teribilă un elev al liceului românesc din Beiuș, Iosif Trifa, va înscrie o paginămemorabilă printr-o atitudine curajoasă, relevând o altă latură necunoscută a acestui tânăr șifrumos caracter. Este vorba de o scrisoare adresată de elevul Iosif Trifa din clasa a VII-a agimnaziului din Beiuș la 1 martie 1906 elevului George Leon din clasa a VII-a a LiceuluiNațional din Iași: ,,Străinii până acolo au mers încât și din acest sărac institut au scos limbaromânească. (...) Cât despre mine, află că sunt fiu de țăran român din țara și satul lui Iancu șiHorea. Ținutul în care m-am născut e curat românesc. Deși în școală m-am întâlnit cu o limbă șio cultură străină, eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moșii și strămoșii mei, și pecale particulară am studiat și studiez cu plăcere literatura noastră. (...)”20 - elev Iosif Trifa -Beiuș. În toamna anului 190721 se înscrie la Institutul Teologic ”Andrei Șaguna” de la Sibiu.Pentru studentul de atunci, școala nu trebuia privită ca un scop în sine22 ci ea trebuie să seconstituie ca un exercițiu al personalității deosebit de activ, un mijloc de formare de caractere,de edificii lăuntrice. În afara activității de la cursuri, studentul Iosif Trifa se implica într-o seriede activități extrașcolare care relevă o vocație și un talent ce vor irumpe deplin în publicațiileOastei de mai târziu. Ca urmare a acestora, este ales în fiecare an membru în comisia literară asocietății de lectură ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, conform anunțurilor ziarelor ,,Biserica șiȘcoala” din 11 nov. 1908 și ,,Tribuna” nr. 193 din sept. 1909. Tot în vremea studenției se impuna fi menționate colaborările la gazete și reviste ale epocii. Memorabil rămâne însă articolulAmerica în poezia noastră populară publicat în trei numere consecutive pe prima pagină aziarului ,”Tribuna” din Arad23 și preluat de ziarul ,”Conservatorul” din București. Absolvent al Institutului Andreian, Iosif Trifa obține, pe lângă ,,Atestatul decualificațiune”nr. 4047/22 iunie 1910 semnat de mitropolitul Ioan Mețianu, ,,Decretulînvățătoresc” nr. 9191/13 august 1910 pentru postul de învățător la Vidra de Sus 24. În toamnaanului 1910 tânărul învățător se căsătorește cu Iulia Iancu, vlăstar tânăr al unui arboregenealogic bogat ce cuprindea în ramurile sale pe conducătorul revoluționarilor românipașoptiști din Transilvania, Avram Iancu. La 24 aprilie 1911, Iosif Trifa este ales preot la Vidrade Sus, conform consemnării de către ziarul ”Românul” nr. 94 din 30 aprilie/13 mai 1911 a treicandidați pentru acel post ce au obținut următoarele voturi: Iosif Trifa 186 voturi, Alexe Latiș 6voturi și Traian Tomuș 1 vot. În ziua de 15 iulie 1911 este hirotonit preot pentru parohia Vidra19 Ministrul Instrucției Publice.20 Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 27.21 Urmând dorința mamei sale.22 Fie de a acumula cunoștințe sau a dobândi diplome.23 ”Tribuna” nr. 110-112/6, 8, 9 iun. 1909.24 Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 50-51. 10
  11. 11. de Sus de mitropolitul Mețianu, aprpopiindu-se de această misiune cu teamă și fior șiangajându-se cu toată ființa sa la lucrul din ogorul înțelenit al parohiei sale. Este demn de remarcat că pe tot drumul preoției sale din Vidra se vor împleti ca două firede urzeală cele două laturi ale misiunii sale sacramentale: slujba de învățător și cea de slujire asemenilor săi. În predica sa ,,La zece ani de păstorire” mărturisește că, alături de preocupărilesale pentru dezvăluirea adevărurilor de esență ale vieții de credință, s-a angajat ca prin faptelelui să ducă virtuțile acestei vieți în mijlocul enoriașilor săi: ,,Toți săracii știu și mărturisesc cumcasa mea a fost și este totdeauna deschisă pentru ajutorul și lipsurile lor. Calul, carul și boii mei,de câte ori i-au cerut săracii, i-am lăsat fără plată, pentru lipsurile lor”25. Tot conform mărturisiriiîn această predică jubiliară, preotul Trifa a înființat în Vidra de Sus o Casă Culturală în locuințasa pe care o înzestrează cu gazete, cărți și materiale pentru luminarea minții și sufletuluiparohienilor săi. Pe lângă această casă culturală, creează în comună cooperativa ,,Vidreana”pentru ajutorarea celor năpăstuiți în acele vremuri grele din timpul și după primul războimondial. Între anii 1913-1915 preotul Trifa își va pierde pe rând doi copii, iar în 1918 gripaspaniolă îi va răpi soția și a doua fetiță, Augustina. Totuși, pe lângă dramele pe care le trăia înfamilie datorită pierderii a doi copii, apoi a soției și a celei de-a doua fetițe, preotul Iosif Trifadesfășoară o activitate publicistică colosală, colaborând regulat la o serie de reviste și ziare dințară precum: ”Tribuna” din Arad, ”Telegraful Român” și ”Revista Teologică” din Sibiu,”Solidaritatea” din București, ”Renașterea” din Cluj, ”Dacia Traiană” din Sibiu, ”Țara noastră”din Cluj, ”Românul”, ”Libertatea”, ”Foaia Poporului”, ”Foaia Diecezeană”, ”Voința Națională”,”Epoca”, ș. a. Activitatea publicistică a preotului Trifa culminează cu tipărirea la Arad a primeisale cărți de predici intitulată sugestiv Spre Canaan în 1920 ce cuprindea predici în legătură cuprimul război mondial și problemele sociale din timpul și după acest război. Tot în 1920 au loc alegerile pentru scaunul de protopop de Câmpeni, candidații pentruprotopopie fiind preotul Iosif Trifa și preotul Gomboș. Totuși preotul Trifa a mai avut încă douăoferte: una la Cluj din partea dr. Ioan Lupaș la catedra Universității din Cluj și alta de la Sibiudin partea mitropolitului Nicolae Bălan ca duhovnic la Academia Teologică ,,Andrei Șaguna”.Preotul Trifa va alege Sibiul în defavoarea celorlalte ,,oferte”, renunțând la candidatură. Pe data de 1 septembrie 1921 el sosește împreună cu fiul său Tit la Sibiu unde vorlocui pe Strada Șerpuită numărul 12. În perioada 1 septembrie 1921 - 1 octombrie 1922 esteduhovnic la Academia Teologică, iar la 1 octombrie 1922 este numit director al OrfelinatuluiArhiepiscopiei Sibiului și se mută în clădirea orfelinatului aflată în fosta cazară a honvezilor dinPiața Lemnelor (azi Cibinului). La congresul intitulat Preotul și Cuvântul lui Dumnezeu s-a hotărât scoaterea unei revistepentru poporul de la sate care constituia majoritatea covârșitoare a populației Românieiinterbelice. Perspectivele deschise de congresul mitropolitan erau deosebit de frumoase șipromițătoare, însă pentru atingerea lor era necesar omul care să fie capabil a se înhăma la acestjug și care să poarte pecetea acestei apostolii voluntare. Acest om capabil a se înhăma la acestjug și să poarte pecetea acestei apostolii voluntare era preotul Iosif Trifa. Astfel, după cum erastabilit, la 2 ianuarie 1922 apare primul număr al foii săptămânale ”Lumina Satelor” avându-l caredactor șef pe preotul Iosif Trifa. ,,Pe lângă slujba de preot al Catedralei, care îl solicita în25 Cf. art. ,,La zece ani de păstorire" din G.D. nr. 11/6 martie 1938, pg. 4, apud preot Gheorghe Gogan, op. cit., p.20. 11
  12. 12. fiecare duminică și sărbătoare, i se oferise acum ”amvonul” acestei gazete de unde putea predicaprin fiecare număr la mii și mii de suflete”, scria preotul Gogan în lucrarea de disertație26. Un preambul la întemeierea Oastei Domnului este articolul redactorului șef al foii”Lumina Satelor” din primul număr al ”Luminii Satelor din 1922 intitulat România Mare - unelepricini de ce nu este așa cum o credeam și așteptam care face referire la situația moralădecadentă a societății românești la aproape patru ani după terminarea primului război mondial șila soluția ieșirii din această decadență morală în viziunea sa: ,,... de ne vom ridica și noi ca fiulrătăcit din Evanghelie și vom pleca înapoi spre Casa Tatălui Ceresc, să ascultăm de poruncileLui, atunci se va ridica negura necazurilor dinaintea noastră și vom vedea Canaanul cel frumos,România noastră cea... fericită”27. Pe lângă articolele redactorului șef care arată starea decadentă a societății românești, în”Lumina Satelor” din primul an cuprindea articole ale celor din comitetul de redacție care începsă se retragă unul câte unul din acest comitet. Prin urmare, pentu că a rămas singur, preotul IosifTrifa își semna unele articole din lipsă de colaboratori cu diferite ,,pseudonime”: Părintele Trifa,I. Tâlcuitor, T. Povață, I. T. În opinia preotului Trifa singura soluție pentru ieșirea societății românești din crizamorală era renașterea sufletească, în cadrul învățăturilor Bisericii Ortodoxe, a societățiiromânești. Astfel, s-au creat premizele apariției Oastei Domnului pentru renașterea spirituală aneamului românesc. Capitolul 2 Întemeierea Oastei Domnului 2.1. Întemeierea propriu-zisă Întemeierea Oastei Domnului a fost un proces îndelungat datorită specificității deasociație de revigorare spirituală în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și al caracterului divino-uman, acest lucru presupunând organizarea tuturor activităților în timp. Începutul acestui procesa fost articolul din ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1923 intitulat ,,Să facem o intrarecreștinească în anul cel nou” urmat de o ,,Hotărâre” contra sudalmei și beției. Întemeierea Oastei Domnului s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou 1923 când preotulTrifa își făcea un bilanț al activității sale de 11 ani de preoție și un an de redactor șef al foii”Lumina Satelor” în clădirea orfelinatului. Acest bilanț a fost întrerupt de un cârd de alcoolicicare i-au sporit durerea ca urmare a bilanțului nefavorabil al activității sale. Astfel, ca urmare aacestor lucruri, preotul Trifa a scris articolul program urmat de hotărârea contra sudalmelor șiacoolismului care este împărțit în două părți. În prima parte, redactorul critică felul cum treccreștinii dintr-un an în altul. În a doua parte a articolului, preotul Trifa face o chemare cătrecititori să facă o intrare creștinească în anul cel nou și să facă o hotărâre și o întovărășie de luptăcontra celor două vicii ale românilor ca să le scoată din casa lor, din traiul lor și al vecinilor lor.Tot în partea a doua, redactorul gazetei ,,Lumina Satelor” vorbește și de o Hotărâre pentru toțicei care voiesc și se hotărăsc a intra în lupta de scoatere a sudalmei și beției din traiul lor.Interesant este finalul articolului, fiind un apel direct către cititor, specific în scrierile preotuluiIosif Trifa: ,,Cetitorule! Înaintea Hotărârii de mai jos stă un îngeraș ce se roagă. Acest îngeraș26 Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 23.27 L. S. nr. 1/1922, apud Traian Dorz, op. cit., p. 54. 12
  13. 13. este îngerul tău păzitor care te roagă să iscălești și tu Hotărârea și să intri și tu în oastea celorcare se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos și pentru lupta împotriva păcatelor. Rugăciuneaîngerașului este rugăciunea sufletului tău. Sufletul tău te roagă și te cheamă să te hotărăști și tupentru apărarea lui de păcate. Ascultă glasul și rugăciunea sufletului tău și iscălește și tuHotărârea și o ține!”28. Sub articolul program, este publicată celebra ”Hotărâre” ce constituie ,,certificatul denaștere” al Oastei Domnului, pornită inițial împotriva alcoolismului și sudalmei, apoi contratuturor păcatelor. ”Hotărârea” are forma unei cereri de intrare într-o asociație, însă princonținutul său religios are un caracter personal al aderentului ce vrea să-și mântuiască sufletul șisă se lepede de aceste două păcate. Astfel, începutul Oastei Domnului a fost unul timid, cu unarticol program, având specificul unei mișcări cultural-religioase. Pe lângă acest început timid, a început să capete amploare, atât prin numărul aderenților,cât și prin practicile promovate de această mișcare cum sunt misionarismul laic, voluntariatulduhovnicesc și citirea Bibliei de către mireni după Sfânta Liturghie. Mărturie cu privire laaceastă amploare stă articolul intitulat,,Intrați în Oastea noastră” din ”Lumina Satelor” numărul13 din 1923 în care este publicat primul bilanț al începutului Oastei Domnului. În acest articol seamintește de chemarea către cititorii ”Luminii Satelor” din primul număr al acestei gazete și esterepublicată Hotărârea din primul număr al ”Luminii Satelor” din 1923. De asemenea, acestarticol cuprinde numele a 20 de aderenți ai acestei mișcări în frunte cu redactorul gazetei”Lumina Satelor”, dintre care un econom, un epitrop, cinci cântăreți bisericești și restul țărani. Interesant este finalul acestui articol în care preotul Trifa le cuvânta celor care auînștiințat mai dinainte de termenul de sfârșit de an - când se publicau în ultimul număr numelecelor care au completat acea chemare din primul număr care cuprinde specificul misionar alOastei Domnului și evoluția acestei mișcări de la lupta contra alcoolismului și sudalmei la luptacontra tuturor păcatelor: ,,(...) Vreau să vă spun îndată, de la început că chemarea noastră nu segată numai cu atâta: să nu sudui și să nu te îmbeți. Vorba ”să nu faci ceea și ceea” este încăporunca Vechiului Testament, dar noi să trebuie să mergem mai departe, să înaintăm mai departespre darul și lumina Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Noul Testament... Lăsați darul,lumina și iubirea Mântuitorului să intre în toată casa voastră și să lumineze tot sufletul vostru, săvă curețe de toate păcatele voastre... Și apoi, după aceasta, să mergem mai departe. După ce te-aiîndreptat pe tine, trebuie să îndreptezi și pe alții. Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să teaperi nu numai pe tine de Satana și de păcate, ci trebuie să-i aperi și pe alții și să-i atragi și pealții în fronturile mântuirii sufletești... Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să te lupțineîncetat pentru a lărgi Împărăția lui Dumnezeu și pe acest pământ. Mișcarea noastră [OasteaDomnului], dragii mei, trebuie să fie o lumină care să lumineze în această întunecime de păcatece s-a lăsat peste noi (Mt. 5, 14). Mișcarea noastră trebuie să fie o sare care să împiedicestricăciunea (Mt. 5, 13). Și un aluat care să dospească frământătura nouă în traiul nostru și alvecinilor noștri (s. n.)... Fiți și faceți-vă, iubiții mei, așa ca, tot omul, văzând faptele voastre, săse aprindă de dorul și de dorința de a intra și el în oastea noastră”29. Din finalul articolului vedem că se pune accentul pe modul de viață al creștinului veridicși pe influențarea creștinilor nominali prin puterea exemplului creștinilor adevărați, creștinulnominal fiind și el atras în lupta de mântuire. În ceea ce privește Oastea Domnului, aceasta28 Cf. art. ,,Să facem o intrare creştinească în anul cel nou" din L. S. nr. 1/1923, p. 1.29 Cf. art. ,,Intraţi în oastea noastră" din L. S. nr. 13/1923, p. 4, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu,1998, p. 68-69. 13
  14. 14. trebuie să lupte pentru revigorarea sufletească a poporului român și a credinței strămoșești, iarde aici deducem deviza acestei mișcări ,,aflarea, trăirea și vestirea lui Iisus cel Răstignit”. 2.2. Organizarea Oastei Domnului Încă de la întemeiere, în această mișcare intrau tineri și bătrâni din toate structurilesociale și din toate colțurile țării noastre, aducând ,,un suflu nou și plin de nădejde în biserica șiîn țara noastră”30. Din această cauză se impunea o oarecare organizare și îndrumare maiîndeaproape a muncii și a luptei pe plan spiritual pentru atingerea scopului măreț pe care și-lpropusese această nouă mișcare în cadrul Bisericii. Cu privire la organizarea Oastei, redactorul scria în articolul O adunare vor ține la Sibiutoți cei ce s-au hotărât împotriva bețiilor și sudalmelor că, datorită sporirii numărului deaderenți ai acestei mișcări, era necesară organizarea Oastei Domnului. Cu acest prilej,publicistul Ioan Păltiniș a trimis o scrisoare redactorului gazetei ”Lumina Satelor” în care scriaopinii și planuri de organizare. Acestea constau în statute și purtarea unei insigne a membriloracestei societăți. Totuși, în opinia publicistului Păltiniș, o adunare a celor care s-au hotărâtîmpotriva alcoolismului și sudalmelor ar fi binevenită, propunând ziua de 29 iunie cu ocaziajubileului de cincizeci de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna. La acestea, preotulTrifa fusese de acord și invita pe cei care au intrat sau voiesc să intre în Oastea Domnului laSibiu în 28 și 29 iunie 1923 cu ocazia serbărilor prilejuite în memoria mitropolitului Șaguna. O altă trebuință ce s-a ivit în cadrul mișcării nou-constituită a fost denumirea pe caretrebuia s-o aibă. Scopul acestei mișcări era lupta contra tuturor păcatelor și scoaterea acestoradin viața duhovnicească a românilor conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe. Datorită scopuluipe care îl avea această mișcare, s-a adoptat denumirea în primul congres al acestei mișcări derenaștere spirituală denumirea de ,,Iisus vă cheamă”, dar în 1924 apar în scrisorile dintre ostașiși redactorul gazetei ”Lumina Satelor” diverse denumiri precum ,,Oastea lui Hristos” sau ,,Oastea lui Iisus”, însă până la urmă se definitivează denumirea de Oastea Domnului. Preotul Iosif Trifa a ținut cont de planul de organizare al publicistului Păltiniș ca fiecareostaș să poarte un semn de recunoaștere ca fiind membru al unei asociații. În acest sens, preotulTrifa a înființat o medalie care se va da fiecărui nou ostaș după ce a depus legământul de intrareîn Oasta Domnului. Aceată medalie era o cruciuliță ce avea în interior un cerc pe care esteinscripționat circular versetul biblic de la care această mișcare își luase denumirea: ,,Iar tu teluptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos” (II Timotei 2, 3) și pe orizontală erainscripționată ,,în Oastea lui Iisus”. Medalia avea rolul de a arăta că cel ce o poartă a rupt-o cupăcatul și s-a obligat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor să trăiască principiile demorală creștină și să fie și un exemplu pentru cei din jurul său, dar poate fi și un semn demustrare pentru acela care este ostaș care se arată undeva nevrednic în vreun fel de numeleDomnului. În ”Lumina Satelor” numărul 25 din 1923 este publicat atât semnul medaliei cât șicele trei cerințe care reprezintă primele statute ale Oastei Domnului: supunerea cu credință și cuascultare tuturor poruncilor Mântuitorului Hristos, lupta neîncetată împotriva tuturor păcatelor șiatragerea semenilor în fronturile mântuirii sufletești31. Totuși, purtarea medaliei nu era30 Traian Dorz, op. cit., p. 71.31 Pentru detalii vezi art. ,,O adunare vor ţine la Sibiu toţi cei ce s-au hotărât împotriva beţiilor şi sudalmelor" din L.S. nr. 25/1923, p. 3. 14
  15. 15. obligatorie pentru că, în opinia întemeietorului Oastei Domnului, și fără medalie poate fi un,,bun ostaș al lui Hristos”. Pe lângă legământul de intrare, se cere o declarație în care sestipulează ca în cazul în care ostașul s-ar întoarce iarăși la purtările și patimile pe care le-a avutînainte și s-ar putea purta contra regulilor Oastei să nu mai poarte medalia și numele de ostaș alDomnului. O dată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial, purtarea cruciuliței a fostrecomandată tot mai puțin și obișnuită tot mai rar până s-a uitat de tot datorită creșteriinumărului de aderenți în Oastea Domnului ca urmare a vremurilor tulburi și a greutățiiprocurării acestor medalii. Un lucru însemnat în organizarea Oastei Domnului a fost primul Congres pe țară alacestei mișcări, congres ce a avut loc în ziua de 29 iunie 1923 la redacția ziarului ”LuminaSatelor”. Desfășurarea acestui congres și deciziile luate aici au fost publicate în ”LuminaSatelor” numărul 28 din 1923 în articolul ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva bețiilor,sudalmelor și a altor păcate”. Primul congres pe țară al Oastei Domnului este modelul adunărilorOastei ce au loc duminica și de sărbători, după amiaza. La Congresul din 29 iunie 1923 auparticipat mulți ostași32, deși cei mai mulți n-au putut să vină în persoană fiind zi lucrătoare. Ceicare n-au putut să vină au trimis scrisori redacției prin care se conformează la tot ce se va hotărâîn congres. Însă nimeni din afara Oastei n-a venit la congres deoarece preferau să-și petreacătimpul liber în alt mod. Congresul a fost deschis din partea redactorul ziarului ”Lumina Satelor” care a arătat cumaceastă mișcare, chiar dacă are puțini adepți, are priză la mase prin trăirea Evangheliei. Învorbirea redactorului a precizat că se lucrează la statutele Oastei, dar a specificat că tăria acesteimișcări este Evanghelia Mântuitorului, subliniind că ostașii sunt o armată de voluntari care suntstrânși de această asociație religioasă de credință, de dragoste, de însuflețire și de râvnăcreștinească a fiecărui ostaș. Prin urmare, statutele în opinia preotului Trifa ,,vor avea chemareasă strângă într-un singur front de luptă”33 însuflețirea și râvna tuturor ostașilor. După cuvântareade deschidere a redactorului ”Luminii Satelor”, au urmat cuvântările primpretorului EugenMunteanu, a plugarului Zaharia Ieronim din Crihalma, apoi a plugarului greco-catolic AugustinToma din Vecerd. Eugen Munteanu a precizat în cuvântarea sa că alte popoare aveau de multăvreme societăți religioase pentru revigorarea sentimentului religios în rândul populației și sosisevremea ca și în țara și în Biserica noastră să apară o astfel de mișcare datorită viciilor ceapăruseră în societatea românească după primul război mondial. Cea mai interesantă vorbire afost cea a plugarului de confesiune greco-catolică înscris în această mișcare Augustin Toma dinVecerd, județul Târnava Mare, în care spunea că fusese un alcoolic notoriu din Vecerd înainte dea intra în această mișcare, iar oamenii din sat se mirau cum de putuse să se schimbe dintr-o dată.Tot aici, Toma mărturisea că ajunsese într-o căruță de alcoolici, dar aceasta apucase spre oprăpastie și el o oprise la timp, trăgând de hățuri pentru a opri caii. Din pricina acestui lucru,Toma este binecuvântat de acei oameni ca un erou. Din această mărturisire, preotul Trifa a văzutînțelesul Oastei Domnului: ,,să te mântuiești mai întâi pe tine și apoi pe alții”34. După aceste vorbiri, au început dezbaterile cu privire la statutele mișcării nou-constituite.După o lungă discuție, s-a hotărât alegerea unui comitet de zece membri care se ocupă deredactarea statutelor, de adoptarea medaliei și de alte chestiuni în privința organizăriisocietății ,,Iisus vă cheamă”. În Comitetul societății ,,Iisus vă cheamă”, au fost aleși următoriizece: redactorul gazetei ”Lumina Satelor” Iosif Trifa, primpretorul Eugen Munteanu, secretarul32 Oficial existau în 1923 cca. 300 ostași cf. Ioan Fulea, Comori îngropate și... dezgropate, București, 1993, p. 43.33 Cf. art. ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva beţiilor, sudalmelor şi a altor păcate" din L. S. nr. 28/1923, pp.2-5.34 Ibidem. 15
  16. 16. comunal Vasile Greavu, învățătorul Vaselian Popovici, plugarii Zaharia Ieronim, AugustinToma, Iacob Grigore, cantorul Gheorghe Greavu, epitropul Flore Alexa și sergentul jandarmIacob Simion. Conform ”Luminii Satelor” numărul 28 din 1923, comitetul societății ,,Iisus văcheamă” se va întruni cât mai curând la Sibiu și toate deciziile luate de acest comitet va daseamă în ”Lumina Satelor”35. Din nefericire, lucrurile vor urma un alt curs pentru că statutul Oastei va deveni până laurmă învățăturile Bisericii Ortodoxe și baza fundamentală a Ortodoxiei, adică Evanghelia ceavie și trăită a lui Hristos. În ceea ce privește comitetul Oastei, acesta va exista pe hârtie, însăpractic din comitet vor face parte doar câțiva voluntari care se afirmă în munca misionară alăturide preotul Trifa. 2.3 Alte inițiative pe linia organizării Pe linia organizării vor apărea alte inițiative ce demonstrează că întemeierea OasteiDomnului s-a desfășurat în timp. Presa ostașilor este bogată în anii 1920 și până în 1932 deinițiative pe linia organizatorică a Oastei Domnului, organizare care a rămas, în linii generale, șiastăzi în ambele grupări36. Aceste inițiative vin pe rând: adunările Oastei Domnului de toateformele, misionarii, steagul, salutul specific ostașilor, cărțile, librăria și tipografia, toateculminând cu primul congres anual al Oastei Domnului ce avusese loc la Rusaliile anului 1932. Una din inițiative a fost închiderea tuturor cârciumilor, iar prima cârciumă închisă deOastea Domnului a fost la 3 martie 1924 de către cârciumarul Filip Mureșan din Buteni, jud.Arad, care s-a înscris ca membru al acestei mișcări și a început să se ocupe cu împărțirea deBiblii, cărți și ziare religioase ale Oastei printre săteni 37. Însă unii foști cârciumari ce erau ostașiau transformat localul cârciumei într-un fel de bibliotecă plină de Biblii, de cărți religioase și depublicații religioase, deschisă tuturor celor care doresc să se hrănească din Cuvântul luiDumnezeu. Printre aceștia se afla cârciumăreasa Irina Mihai Anița din Neagra Șarului care afăcut aceste lucruri38. Ca o consecință la aceste lucruri făcute de o ostașă a Domnului, ”LuminaSatelor” numărul 3 din 1928 scrie: „Un sat întreg se lasă de beție și băuturi. E satul NeagraȘarului... În tot satul nu mai sunt nici băutori, nici dansatori. Tot satul citește Biblia și cărțileOastei Domnului. Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului (s. n.) în cetatea ei”. Datorită acestui început, au fost și alți cârciumari care și-au lichidat afacerile prinînchiderea cârciumilor, dându-și seama de faptul că vindeau o otravă pentru trup și suflet:băuturile alcoolice. Unele din cârciumile închise au devenit case ale Oastei Domnului unde sefac adunări duminica și de sărbători după Sfânta Liturghie și se vând cărți și publicațiireligioase ce aparțin Oastei Domnului39. Această inițiativă a dat curs colportajului a fost cea adirecționării de către ostași a cheltuielilor. În loc să cheltuiască pe băuturi alcoolice și pe tutun,cum făceau creștinii nominali, ei preferă să cheltuiască lunar pe cărți și publicații religioase pe35 Aleasă ca organ de presă al societății „Iisus vă cheamă”, ulterior al Oastei Domnului până la sfârșitul anului 1934.36 Ne referim la facțiunile ce au apărut în Oastea Domnului de după Revoluția din decembrie 1989: gruparea de laSibiu și gruparea de la Simeria. În anul redactării acestei lucrări, aceste grupări sunt animate de unitate între acesteacare în viitor se va realiza.37 Cf. art. ,,Prima cârciumă închisă de Oastea Domnului" din L. S. nr. 11/1924, p. 438 Cf. articolului ,,Din crâșmă, casă de lumină” din L. S. nr. 18/1927, p. 439 În anii 1920 cărțile care erau distribuite de ostași erau cele scrise de preotul Iosif Trifa. 16
  17. 17. care le distribuie gratuit „celor care trăiesc în aceste patimi rele”40. Primul care a făcut acest lucrua fost un anume Petru Marcu din Cernavodă, jud. Constanța41. O inițiativă care a avut un caracter practic a fost steagul Oastei Domnului. Aceastăinițiativă aparține adunării Oastei Domnului din Hunedoara al cărui steag a fost sfințit în 23octombrie 1927 cu ocazia sfințirii bisericii din Peștișul Mic. Această practică de sfințire asteagului a avut loc până în preajma celui de-al doilea război mondial, după care a dispărut dinpractica Bisericii și a Oastei Domnului. Totuși, ”Lumina Satelor” numărul 21 din 1928 publică„Un model de steag pentru Oastea Domnului” în care steagul Oastei Domnului are două fețe. Peo față este Chipul Mântuitorului Iisus, Chipul Conducătorului Bisericii și al Oastei deasupracăruia sunt scrise versetul de la Ioan 16, 33 „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea”. Pe verso suntdoi îngeri care țin Crucea, iar deasupra lor era scris „În acest semn veți învinge”, acest simbolapărând și în antetul ziarului redactat de preotul Trifa în 1935-1937, ”Iisus Biruitorul”. În privința diverselor prilejuri, ostașii sunt împotriva practicilor păgâne care pătrunserăîn societate, acestea fiind considerate tradiții. Astfel, în ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1929sunt atestate primele nunți specifice Oastei Domnului, la care au lipsit alcoolul și dezmățul 42.Prima atestare a unei înmormântări specific acestei mișcări a fost articolul intitulat sugestiv„Pentru îndreptarea datinilor de la înmormântări” în care se relatează desfășurarea priveghiuluiși a înmormântării. Priveghiul în stil ostășesc se desfășoară prin cititrea din Sfânta Scriptură,cântări duhovnicești și cuvântări despre moarte, despre înviere, despre învierea sufletului, despredeșertăciunea lumii și despre slava veșnică. Înmormântarea se desfășoară în trei etape:conducerea pe ultimul drum, înmormântarea propriu-zisă și pomana. La conducerea pe ultimuldrum a defunctului, ostașii petrec împreună cu preoții în cântări funebrale, iar la înmormântarese țin cuvinte de învățătură atât de către preot cât și de mirean. Pomana se face acasă pentru ceisăraci și lipsiți, fiind prezentă numai mâncare, fără alcool. În ceea ce privește salutul între ostași, se optase pentru salutul „Slăvit să fie Domnul!” lacare se răspunde „În veci, amin!”, la fel cum în perioada de la Sfintele Paști până la ÎnălțareaDomnului salutul este „Hristos a înviat!” cu răspunsul „Adevărat că a înviat!”. Acest salut s-aîncetățenit între ostași, folosindu-se pe lângă acesta și celălalt salut amintit anterior în perioadade 40 de zile de la Sfintele Paști până la Înălțare. Ultimul demers pe linia organizatorică a fost congresul anual al Oastei Domnului la Sibiuce a avut loc de Rusaliile anului 1932, deși a avut ca date inițiale diferite sărbători precum BunaVestire, praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și praznicul Sfinților Împărați Constantinși Elena. De Rusaliile anului 1932 a început o tradiție în această mișcare ca de Rusalii să aibăloc un congres pe țară a Oastei Domnului, tradiție continuată și astăzi. În ceea ce priveștedesfășurarea unui asemenea congres nu diferă foarte mult ceea ce se întâmplă în zilele noastre.Desfășurarea primului congres anual al Oastei a fost consemnată în revista ”Oastea Domnului”numărul 26 din 1932. În acest congres au participat peste 2000 de ostași din toate colțurile țării,iar congresul a avut loc după slujba din Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Au luat cuvântulmitropolitul Bălan, arhimandritul Iuliu Scriban, preotul Vasile Ouatu, Ion Grigore Oprișan,scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu și mulți alții, iar pe urmă preotul Iosif Trifa. Încuvântarea sa, preotul Trifa arată că el este o predică vie în fața mulțimii și că el este un vas slabde care Dumnezeu S-a folosit în Lucrarea Sa.40 Articolul „Cu banii pentru țuică și tutun” din L. S. nr. 1/1926, p. 541 Ibidem42 Pentru detalii, vezi art. ,,Prima nuntă fără alcool" din L. S. nr. 1/1929, pp. 3-4 17
  18. 18. Prin urmare, întemeierea Oastei Domnului presupune și apariția activităților specifice aleacestei mișcări pe lângă întemeierea propriu-zisă la o anumită dată. De aceea, întemeierea încazul Oastei Domnului a fost un proces îndelungat, acest lucru presupunând și organizareaactivităților specifice unei societăți precum statutul oficial, modul de desfășurare al adunărilor,comitetul de conducere și altele. Capitolul 3 Chestiuni legate de activitatea şi de învăţătura Oastei Domnului 3.1. Activitatea Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă Română 3.1.1. Specificul Oastei Domnului în cadrul structurilor ecleziastice Ca orice asociaţie în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Oastea Domnului are un specificîn cadrul structurilor ecleziastice prin două lucruri esenţiale care stau la baza acesteia:misionarismul laic şi voluntariatul duhovnicesc. Acest lucru este prezent în Statutul Organic al mitropolitului Andrei Şaguna care permitecolaborarea dintre clerici şi mireni la conducerea problemelor bisericeşti. Misionarismul laicînseamnă chemarea mirenilor ,,la lucru pentru vestirea Domnului, pentru vestirea mântuirii" 43.Acest lucru nu este o noutate a Oastei Domnului fiindcă apostolatul laic este luat din Biblie,începând de la samarineancă şi la Maria Magdalena care au fost vestitoare ale Domnului după ceL-au aflat pe El. Există un temei biblic cu privire la apostolatul laicilor: ,,Să ştie că cel ce a întorspe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime depăcate" (Iacov, 5, 20). Totuşi misionarismul laic consta în faptul că oamenii fără o pregătireteologiă deosebită şi fără nicio investitură oficială au început să interpreteze Biblia pe liniasănătoasă a învăţăturilor Bisericii şi nu aşa numita preoţie universală pe care o întâlnim la43 preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 86. 18
  19. 19. protestanţi şi la neoprotestanţi. Un apologet al misionarismului laic era Sfântul Ioan Gură de Aur- unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii- tâlcuind cuvintele Sfântului Apostol Pavel,,învăţaţi-vă şi propovăduiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea"44 spunea următoarele: ,,Nuaruncaţi totul asupra noastră; sunteţi oi cuvântătoare şi nu necuvântătoare. Dacă cei învăţaţi s-arfi apucat să înveţe şi ei pe alţii, ar fi progresat lucrul nostru şi ne-ar fi venit şi nouă în ajutor.Spune-mi dacă cineva s-ar duce la un dascăl şi ar rămâne un timp îndelungat spre a învăţa literelealfabetului, oare prin aceasta nu ar fi el spre sarcina şi îngreunarea dascălului? Pe timpulapostolilor nu era aşa, ci întruna cei ce ieșeau de la învăţătură, înlocuiau pe dascălii lor înînvăţătura altora. Numai aşa au putut apostolii să perindeze lumea întreagă, nefiind ei legaţi într-un singur loc. Însă voi mă ţineţi pe loc ca pironit...totul aruncaţi asupra noastră. Voi ar trebui nunumai să învăţaţi de la noi, ci să învăţaţi şi voi pe alţii. Voi însă toate le lăsaţi în sarcina noastrăşi de aceea avem o mare greutate"45. Despre misionarismul laic teologul rus, Serghei Bulgakov, scria în Ortodoxiaurmătoarele: ,, În Biserică se află păstori şi păstoriţi; se află două părţi: cei care învaţă şi cei caresunt învăţaţi. Autoritatea învăţământului Bisericii nu poate să fie împuţinată fără urmări. Daraceasta nu înseamnă deloc că întregul învăţământ aparţine exclusiv ierarhiei şi că laicii suntlipsiţi de el, neavând decât datoria de a primi în mod pasiv învăţătura predată. Un astfel de punctde vedere împarte societatea bisericească în două părţi: partea activă şi partea pasivă. Acest lucrunu corespunde adevăratei esenţe a creştinismului şi trebuie să opunem, împreună cu protestanţii,la această idee, concepţia preoţiei universale şi a sfinţeniei poporului lui Dumnezeu. Următoarelecuvinte ale Mântuitorului sunt adresate acestui popor, sunt adresate tuturor credincioşilor,întregii creştinătăţi, nu numai ierarhiei singure: "Mergând învăţaţi toate popoarele" sau şi:"Mergeţi în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la toată făptura" (Marcu 16, 15). Dacă săvârşireaTainelor, dacă în special, punerea mâinilor erau prerogativa apostolilor, predicarea Evanghelieiera, în aceeaşi măsură, considerată ca opera tuturor credincioşilor, căci fiecare credincios estechemat de Mântuitorul Însuşi a mărturisi înaintea oamenilor. Şi cu adevărat vedem că predicarealui Hristos se face, încă de la început, nu numai de către apostoli, ci şi de credincioşi în general(F. Ap. 6, 5; 8, 5,12, 14, 28-36); şi nu numai de bărbaţi, ci şi de femei, dintre care unele suntcinstite de Biserică la fel cu apostolii tocmai pentru motivul predicării Evangheliei (de pildă sf.Nina, apostol al Georgiei, pe urmă sf. Tecla, martiră şi altele). Misiunea creştină nu e mărginităde prerogativele ierarhice, ci ea este datoria fiecărui creştin care spune despre el însuşi "cred şimărturisesc" şi care, chiar prin aceasta, predică. Marile fapte ale martirilor, care mărturiseaucredinţa lor, erau cele mai bune predici. În sfârşit dacă se are în vedere propovăduirea nu numaiprintre cei ce nu cred ci şi printre creştini, se vor găsi de asemenea în Scriptură numeroasemărturii despre rolul activ al laicilor. Să notăm de altfel că Scriptura nu cunoaşte acest cuvânt delaici; ea numeşte pe creştini foarte simplu cu numele de credincioşi, de ucenici, de fraţi, etc.Laicii participă deci la învăţământ, aşa încât există un dar special de învăţământ (Iacov 5, 19-20;1 Tes. 5, 11; Evrei 3, 13; Gal. 6, 1-10; 1 Cor. 14, 26; Col. 3, 16; 1 Tim. 1, 7; 3, 2; 5, 17; 1 Petru4, 10-11).Dar dacă laicii n-au dreptul să predice în timpul slujbelor, ei nu sunt lipsiţi de dreptulde a predica în biserică, în afară de slujbe, şi cu atât de mult ei pot să predice în afară de biserică.În Biserică nu are loc muţenia şi ascultarea oarbă, căci apostolul spune: "Hristos ne-a scos lalibertate; rămâneţi deci tari şi nu vă prindeţi din nou în jugul robiei" (Gal. 5, 1)"46. La acesteapreotul Trifa completează afirmaţiile lui Bulgakov astfel: ,,Mirenii nu sunt deloc un subiect pasiv44 Col. 3, 16.45 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 86.46 Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paidea, Bucureşti, 1994, p. 60-61. 19
  20. 20. al administraţiei, cu singura obligaţie de a asculta de ierarhie; ei nu sunt în oarecare fel vas gol deharisme, pe care ierarhia l-ar umple. Se poate considera starea mireană ca o demnitate sfântă;titlul de creştini a făcut din ei "poporul lui Domnezeu, preoţie regală" (1 Petru 2, 9). Laiciiparticipă într-o anumită măsură la confecţionarea tainelor preotul, în mod strict vorbind nutrebuie să împlinească tainele singur, fără popor. Cu alte cuvinte, el administrează tainele cupoporul şi laicii le "co-administrează" cu el. În sânul organismului spiritual al Bisericii totul seîndeplineşte în unitatea dragostei şi nu este niciun organ care să poată exista fără să depindă decelelalte"47. Voluntariatul duhovnicesc constă în angajarea de bună voie a preoţilor şi mirenilor înlupta contra păcatelor. Despre acest lucru, preotul Iosif Trifa a precizat că lucrarea de la OasteaDomnului se face voluntar, iar conform opiniei sale chiar conducătorii acestei mişcări trebuie săfacă această lucrare voluntar, adică să nu primească salariu pentru această muncă precum primiimisionari creştini. În privinţa iniţiativei episcopiei de la Oradea prin întocmirea unui Statut ,,alsocietăţii culturale religioase "Oastea Domnului" din Eparhia Oradea", avocatul şi unul dinostaşii de seamă din Bucureşti, Ion Grigore Oprişan, a scris o precizare despre voluntariatulOastei Domnului în rândurile care urmează: ,,Tovărășia "Oastei Domnului" este, dupămărturisirea însăşi a singurului îndrituit s-o spună cu apăs, adică a Î. P. S. Mitropolit Nicolae:iniţiativa părintelui Iosif Trifa. E de dorit să se ştie acest lucru lămurit. Această iniţiativă nu estedecât un voluntariat duhovnicesc de care Biserica trebuie să se bucure într-o vreme când stărilede lucruri ne arată precis nevoia lui, iar nicidecum să-l oficializeze. Ceea ce au făcut fraţii de laOradea Mare înseamnă oficializare pur şi simplu. Şi aceasta se tălmăceşte în grai deschisromânesc uciderea iniţiativei şi încrederii acordate, iniţiativă care s-a dovedit şi pentru cei dinurmă înţelegători că a adus roade: suflete strâns legate de Biserica Domnului. Biserica -respectiv Sfântul Sinod - are dreptul de a supraveghea ca să nu se abată sufletele de la matcaortodoxiei; are datoria de a îndrepta atunci când se fac greşeli şi a capta toate energiileduhovniceşti. Dar a oficializa, a pune pe calapod seva primăverii duhovniceşti a sufletelor este aopri tocmai raţiunea acestei revărsări de credinţă pe matca ortodoxiei noastre scumpe. "OasteaDomnului" este o floare răsărită în aerul tare de pădure, de câmp. A lua această floare şi a o duceîn cea mai aleasă seră, în tovărăţia minunată a oricăror flori, este a o ofili. Îi este dat să rămână înatmosfera în care a răsărit acum zece ani. Să nu se uite că umilul gornist de la Sibiu [adicăpreotul Iosif Trifa] a fost şi este un şcolar al Duhului Sfânt care a lucrat o temă de examen şi i-areuşit. A te bucura şi a folosi, spre binele obştei, această lucrare este una, a-i lua însă numele sprea-l consacra în forme oficiale şi a nu întreba, în prealabil, pe cel mai de seamă ostenitor al ei, estealta. Cu ceva mai multă înţelegere a voluntariatului propovăduit de sf. Ioan Gură de Aur, aceasfântă expediţie a laicilor spre a aduce suflete la picioarele preoţilor, am putea ajunge să nu sepiardă nici un strop de energie duhovnicească din cea mai caldă vatră a ortodoxiei. O mai caldăiubire pentru Biserica vie nu s-a arătat până azi în obştea creştinătăţii noastre româneşti"48. În ceea ce priveşte problema conducătorilor Oastei Domnului, peotul Iosif Trifa a făcut oprecizare în acest sens în articolul ,,Cine este şi cine poate fi conducătorul Oastei Domnului"publicat în gazeta "Oastea Domnului" numărul 31/1931, apoi în cartea Ce este OasteaDomnului. În acest articol întemeietorul Oastei Domnului subliniază că ,,Oastea Domnului este aDomnului şi conducătorul ei nevăzut este Domnul, Cel care a pornit-o la drum". Astfel avem de-a face cu doi conducători, unul nevăzut - adică Capul Bisericii, Domnul Iisus Christos - şi unulvăzut, ale cărui atribuţii le vom vedea pe parcurs. După cum specifică preotul Iosif Trifa,47 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 92.48 O. D. nr. 44/1932, apud preot Iosif Trifa, op. cit., p. 60. 20
  21. 21. conducătorul şi îndrumătorul Oastei Domnului poate fi numai un ostaş al Domnului, adică unulcare trăieşte în regulile şi rânduielile acestei mişcări preot sau laic, de pildă urmaşul duhovnicescşi unul dintre apropiaţi a săi, învăţătorul Ioan Marini. 3. 1. 2. Organizarea activităţilor misionare ale Oastei Domnului În perioada interbelică, una din cauzele care a grăbit marile schimbări a fost scrisul:ziarele şi cărţile. Primul război mondial a fost un punct de cotitură de la care nimic nu a maicontinuat după cum era înainte pentru că s-au schimbat nu numai regimurile politice şi graniţelestatelor europene, ci şi oamenii şi stările lor, apărând astfel foamea după citit. Această dorinţă afăcut să se înmulţească scrisul şi însemnătatea cărţii în îndrumarea gândirii şi traiului oamenilor.În România scrisul şi cititul în rândul ţărănimii a pătruns imediat după Marea Unire din 1918. Înceea ce priveşte scrisul religios în ţara noastră, acesta era ca şi inexistent fiindcă, în afară depuţinele cărţi tipărite în alfabet chirilic, nu se găsea nimic religios de citit. În schimb, au începutsă apară după război la târguri mici broşuri cu epistolii căzute din cer, tălmăciri de visuri,descântece şi alte lucruri ce alimentau superstiţia şi necredinţa răspândite în scopuri de profit.Aşadar, preotul Iosif Trifa a înţeles că în slujba lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor înnoile stări de lucruri cartea devine misionarul care va putea face cel mai mult pentru alungareaîntunericului şi a păcatelor pentru vestirea adevărului mântuitor. În tot acest timp, scrierile redactorului gazetei "Lumina Satelor" au căpătat răspândire şiadâncime deoarece acestea erau inspirate şi îndrumate de Duhul Sfânt în găsirea celor maifelurite şi mai originale metode şi mijloace pentru atragerea sufletelor la Hristos şi pentru a lelumina cald şi apropiat înţelesul Sfintelor Scripturi. De aceea, el a început minunatele şcoli în"Lumina Satelor" cu Tâlcuirea Evangheliilor, cu Citiri şi tâlcuiri din Biblie, cu Corabia lui Noe,cu Vremuri biblice, cu Războiul Sfânt şi cu altele trecute din număr în număr, din an în an careau plăcut atât de mult încât s-a dovedit că publicarea lor numai în ziar era neîndestulător. Oricât de bine păstrate erau ziarele, acestea se învecheau, se rupeau, se pierdeau, iarscrisul cu continuarea se întrerupea şi se pierdea. Singura soluţie pentru păstrarea foiletoanelorcu prindere la public era strângerea acestora în cărţi. Cartea era, în viziunea preotului Trifa şi alui Traian Dorz, misionarul viitorului pentru că aceasta, pe lângă faptul că e trainică şi mai uşorde transportat decât o colecţie de ziare, va începe să facă slujba Domnului în cel mai harnic şimai potrivit fel. Însă, în perioada interbelică tiparul era rar şi scump deoarece tipografiile eraupuţine şi aproape toate în mâinile minorităţilor precum evreii. O altă cauză a costului ridicat altiparului era cererea preţului uriaş pentru o carte datorită înţelegerii dintre proprietarii uneitipografii să nu tipărească decât de la un anumit preţ în sus. Astfel preţul ridicat scumpea carteaîn aşa fel încât cei înstăriţi şi-o puteau permite în timp ce cea mai mare parte a populaţiei o duceadin ce în ce mai greu. În ciuda acestor obstacole, redactorul "Luminii Satelor" a început să publice cărţi ieftinecu orice risc, bizuindu-se pe încrederea în Domnul Iisus şi pe încrederea poporului, ilustrative înacest sens fiind articolele O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din aceastăgazetă 49, O veste bună50. Fenomenului Trifa51 a început oficial la sfârşitul anului 1924 când afost publicat articolul O carte cu...8 lei, după cum urmează: ,,O carte cu 8 lei este azi cu adevăratun lucru de mirare când o foiţă de ţigarete costă 2,5 lei. Această carte cu 8 lei este cea scoasă de49 Cf. art. ,,O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din această gazetă" din L. S. nr. 9/1924, p. 5.50 Cf. art. ,,O veste bună" din L. S. nr. 37/1924, p. 5.51 Fenomenul Trifa constă în tipărirea de cărți și publicații religioase la prețuri acesibile și în tiraje mari pentrutoate categoriile sociale. 21
  22. 22. redactorul acestei gazete, părintele Iosif Trifa şi despre care am scris pe larg în numărul trecut.Întovărăşiţi-vă zece inşi, fiecare cu 8 lei, şi trimiţând aceşti bani veţi primi fiecare câte o carte cupeste 15 chipuri religioase împreunate cu citiri şi tâlcuiri din Biblie, precum şi o mulţime de miciistorioare pline de învăţătură sufletească. Acest preţ l-am stabilit ca să putem aduce cât mai marecâştig sufletesc. Ţinem deschis acest preţ numai pe două săptămâni, pentru ca să băgăm banii înalte cărţi ieftine. Citirile din Biblie vor ieşi în mai multe cărţi şi cine va cumpăra de la începutaceste cărţi va avea pe urmă o Biblie întreagă în chipuri, icoane şi tâlcuiri frumoase. Ajutaţilucrul Domnului răspândind aceste cărţi!"52. Pe lângă preţurile neobişnuit de ieftine la cărţi,redactorul "Luminii Satelor" instituia premii lunare în cărţi, în bani prin tragere la sorţi întreabonaţi şi cititori. Începutul unor astfel de concursuri este cu ocazia praznicului NaşteriiDomnului 1924 în articolul Premii de mii de lei în fiecare lună, după cum urmează: ,, "LuminaSatelor" a adus multe noutăţi în felul de a face gazetărie pentru popor. Cea mai mare noutate esteduhul religios în care se scrie această gazetă. O altă noutate sunt apoi şi premiile pe care lepublică în foaie şi bunul nostru prieten Ilie Laza din America (pentru citirea şi cunoaştereaBibliei). Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom duce mai departe şi lucrul acesta. Pe lângăpremiile ce le va pune I. Laza, şi poate şi alţii, va pune şi gazeta noastră fel de fel de premii încărţi, în bani, etc... În fiecare lună va fi o tragere de premii... Se vor trage la sorţi premii dinBiblii, Noul Testament, abonamente la gazetă, cărţile scoase de părintele Trifa şi alte cărţifolositoare... În loc de cărţi, câştigătorul poate primi şi preţul lor în bani, dacă vrea. Pe lângăacestea vor veni şi premii pentru poezii religioase etc. Facem şi această jertfă, ca să atragem câtmai multe suflete lângă Cuvântul lui Dumnezeu..."53. Totuşi, pe lângă acestea, desfăcătorilor decărţi şi de Biblii li se da la comenzi mai mari un rabat de 20 şi 25 la sută din preţul lor,trimiţându-se cărţile şi pe aşteptare, adică pentru a fi plătite după vânzarea lor. Aceste condiţiinespus de avantajoase, pe care nimeni nu le acorda în acest fel, au încurajat pe mulţi sărăspândească Biblii şi cărţi religioase. Ţăranii, muncitorii, bărbaţii, femeile şi copiii s-au oferit de bună voie drept colportori.Tineri şi bătrâni se angajau voluntar în răspândirea de cărţi şi ziare religioase, primul care seoferise să facă acestă slujbă fiind un ostaş ţăran din Bucovina, Zaharia Cudlic din Pojorâta54.Acest lucru l-au făcut mulţi, dar buna credinţă şi jertfa pe care o făcea redactorul "LuminiiSatelor" au fost înşelate de foarte mulţi dintre aceştia care văzuseră în colportajul de cărţi şi deziare religioase un mijloc de câştig nemuncit. De aceea, nu după mult timp, a apărut categoriaescrocilor şi jefuitorilor care-l înşelau pe preotul Trifa, trăgând balanţa datoriilor către tipografieşi furnizorii de Biblii. Se adunaseră pagubele făcute de jefuitori în sume tot mai mari până cesituaţia redactorului s-a îngreunat peste măsură de mult. La repetatele scrisori şi rugăminţi, ceimai mulţi n-au mai răspuns niciodată. Ca un om profund duhovnicesc preotul Iosif Trifa nu voiasă-i dea în judecată spre deosebire de alţi redactori şi editori spre uimirea noastră. Din această cauză, preotul Trifa scria în articolul S-a pus baza unui fond deevanghelizare din "Lumina Satelor"numărul 7 din 1927 următoarele: ,,"Lumina Satelor" a pornitcu Oastea Domnului o mare luptă contra păcatului. În această luptă am avut şi sprijinul material -singurul sprijin material al societăţii "Oastea Domnului". Acest fond a fost întemeiat de un cantorevlavios - Nicolae Cimpoca, din Sadu, judeţul Sibiu - cu o donaţie de 1000 lei. La acest începuts-au strâns apoi şi alte dăruiri. Fondul a fost înfiinţat pentru ajutorarea trupească şi sufletească acelor din Oastea Domnului. Din acest mic grăunte de muştar doresc să crească un copac mare,52 Cf. art. ,,O carte cu... 8 lei" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 2.53 Cf. art. ,,Premii de mii de lei în fiecare lună" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 3.54 Pentru detalii v. L. S. nr. 7/1926, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 132. 22
  23. 23. scria cantorul N. Cimpoca... Acum ne mai vine o donaţie de 5000 lei... Faptul acesta neîndeamnă să înaintăm mai departe... Punem bază unui fond de evanghelizare... vom începe săpublicăm tot ce ni se trimite pentru lucrul Domnului... Gândul nostru este să putem umple sateleşi oraşele de cărţi religioase ieftine... Începem cu publicarea celor care au dăruit: NicolaeCimpoca din Sadu - 1000 lei; Timotei Popovici, profesor, Sibiu - 1000 lei; Iosif Trifa, redactor"Lumina Satelor" - 1000 lei; Moise Popovici, profesor, Beiuş - 1000 lei...". Banii din fondul deevanghelizare au contribuit la acoperirea cheltuielilor de tipărire şi la continuarea muncii înredacţia Oastea Domnului. Totuşi, preotul Iosif Trifa scria în "Lumina Satelor" numărul 15 din1927: ,,...Vindem cărţile cu deficit! Socotelile se pot vedea oricând. Însă nouă nu ne pare rău deaceastă pagubă. Noi înşine ne-am făcut cu voia această pagubă, pentru ca după ea să avemcâştigul cel mare sufletesc: ajungerea cătţilor bune în familiile creştine. Putem sta oricând, în faţaDomnului, cu conştiinţa împăcată. Ne-am făcut datoria deplin. Am pus în slujba Lui, deplin,toată averea noastră sufletească şi materială, n-am precupeţit nimic". Deşi Oastea Domnului e afundată în datorii, ne-am fi aşteptat ca atunci să fi dat înfaliment, ceea ce nu s-a întâmplat. Totuşi, aceasta a rezistat chiar şi cu datorii colosale de peste100 mii de lei. Mărturie stă un articol scris de redactorul gazetei "Lumina Satelor" din 4 martie1928: ,,... Fără nici o subvenţie din partea nimănui, bilanţul nostru de un an este: răspândirea a100 mii de cărţi şi 500 mii de gazete. Am cerut Statului ceva ajutor, dar nu ne-a dat nimic(Biserica nu a dat nici ea!). Milioanele se dau numai pentru propaganda politică. Am cerut însăajutorul Domnului şi ni l-a dat El. Am avut datorii peste 100 mii lei. "Astra", cu un buget de 7-8milioane, aproape tot de la Stat, n-a făcut cât "Lumina Satelor", fără nici un ajutor. Mai mult faceajutorul Domnului decât toate milioanele. Mulţumim pentru toate numai Domnului. Şimulţumim fraţilor ostaşi"55. În ceea ce priveşte poezia şi cântarea religioasă, în România între anii 1920-1930 aceastanu exista. Însă se publicau poezii patriotice şi populare chiar şi în presa bisericească, de pildă însuplimentul "Libertăţii" de la Orăştie numit "Foaia Interesantă". Din această cauză, redactorulgazetei "Lumina Satelor" încerca să încurajeze şi să îndemne pe cititori pentru a scrie poeziireligioase şi a compune cântări religioase. Astfel, pentru încurajare a fost publicat primul concurspentru un imn al Oastei cu un premiu de 2 dolari în "Lumina Satelor" numărul 40 din 192456. Laacest concurs au intrat multe poezii, dar cea dorită şi aşteptată n-a apărut decât mult mai târziu.Prima poezie religioasă publicată a fost a unui ostaş din Banat intitulată Intraţi în Oastea lui Isus.Această poezie a fost publicată în "Lumina Satelor" nr. 41 din 1924, demonstrând că mai estecale lungă până la poezii creştine valoroase. În 1927 apar noi poeţi creştini, iar preotul Trifa numai este silit să compună imitaţii după cântece naţionale asta datorită faptului că nu avea talentpoetic. Unul din cei mai de seamă poeţi care a apărut în 1927 a fost Gheorghe Munteanu dinBatiz, judeţul Hunedoara, căruia i s-a publicat mai târziu un volum de poezii. Tot în 1927, în"Lumina Satelor" numărul 26 apare publicată poezia preotului Iosif Trifa, Mai lângă Domnulmeu, mai lângă El, poezia după care este cunoscut şi a devenit mai târziu cântare intitulată Uncântec preadulce. În 1928, ca urmare a faptului că nu apar poezii şi cântări religioase maiprofunde şi de valoare, preotul Iosif Trifa publică articolul Poezia şi cântarea în slujbaDomnului şi a Oastei Domnului care precizează lipsa poeziei şi cântării religioase la români,menţionând şi prezentând trei cauze asupra căreia cântarea religioasă înseamnă cântarebisericească. Aceste trei cauze sunt: slăbirea creştinismului, cântarea religioasă aparţine numaistranei şi neglijarea de către români a cântării religioase.55 Traian Dorz, op. cit., p. 135-136.56 Pentru detalii v. Traian Dorz, op. cit., p. 140. 23
  24. 24. În anul 1929 a apărut imnul Oastei mult aşteptat scris de Ilie Covaci din Ghioroc, judeţulArad, intitulat Isus, Regele cel Mare. Tot atunci au apărut şi alţi poeţi cunoscuţi precumînvăţătorul Ioan Marini cu poezia Sunat-a ceasul izbăvirii57 şi învăţătorul Ioan Tudusciuc dinBrăhăşoaia, judeţul Vaslui cu poezia O, Isuse, Domnul meu58. Însă cel mai de seamă poet creştinromân a fost tânărul Traian Dorz din Mizieş, judeţul Bihor care are mai multe volume de poeziipublicate în anii 1930-1940, până la instaurarea regimului comunist, şi care şi-a început carieraliterară după Revoluţia din decembrie 1989. 3. 1. 3. Dialogul dintre Oastea Domnului cu celelalte structuri A. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului Încă de la întemeiere, Oastea Domnului a luat avânt, membrii acestei mişcări proveninddin toate colţurile ţării. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului sunt: lupta pentru împărăţia luiDumnezeu şi mântuirea sufletelor şi lupta pentru renaşterea spirituală a întregii Românii. În viziunea lui Sergiu Grossu, este cu neputinţă a ne sluji ţara şi poporul dacă nu-Lslujim mai întâi pe Dumnezeu pentru că nu putem să-L slujim pe Dumnezeu fără ca să credem înIisus şi să călcăm pe urmele Lui, întru reeditarea lucrării Sale dumnezeieşti de slujire. Prinurmare, realizându-ne în Iisus Hristos, ca oameni noi, muntele Domnului - la care ne-am căţăratîn virtutea credinţei - , cu duh nou şi cu minte nouă, cu mâini nevinovate şi cu inimă curată,respectiv înălţimea staturii noastre spirituale devine elementul justificativ al dăruirii în actul deslujire, precum ni se revelează: ,, Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al luiIsrael, - zice Domnul Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pepământ; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre cutoate cele sfinte ale voastre" (Iez. 20, 40)59. În acest fel a gândit, a crezut, s-a ostenit şi a luptat în ţara noastră imediat după primulrăzboi mondial preotul Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, vrând să-şi slujească Neamulşi ţara cu toată puterea fiinţei sale. Totuşi România era mare pe dinafară reîntregită în graniţeleei, dar pe dinăuntru se micşora, pierzându-şi grandoarea din cauza unui duşman intern extrem depericulos, după cum scria: ,,Ne cuceresc răutăţile şi păcatele; ne biruie stări urâte şi păcătoasecare trebuie să înceteze". Pentru a lupta în slujba Neamului, mai întâi trebuia lupta ,,pentru Împărăţia lui Dumnezeuşi mântuirea sufletelor"60, apoi mobilizarea sufletelor la luptă contra păcatelor, întunericului şicontra diavolului. Încă din prima sa carte publicată la Arad în 192061 reiese grija tânărului preotpentru strălucirea spirituală a neamului său şi dorinţa lui de a vedea strălucind credinţa înDumnezeu, virtuţile sfinte şi moravurile bune şi curate: ,,Numai o Românie aşezată pe temeliilemoralului - pe temeliile credinţei părinţilor noştri - înseamnă un câştig adevărat şi statornic. (...)Mărirea şi puterea oricărui popor din istoria lumii ţine până când a ţinut şi el la credinţa,moravurile cele bune. Când le-a pierdut, nu au mai trebuit alţi duşmani, căci necredinţa,decăderea morală au fost duşmanii cei mai cumpliţi care au surpat puterea şi mărirea oricărui57 ,,Sunat-a ceasul izbăvirii" din L. S. nr. 20/1930, p. 5.58 ,,O, Isuse, Domnul meu" din L. S. nr. 12/1930, p. 5.59 Sergiu Grossu, Un vânt de primăvară religioasă, Sibiu, 2005, p. 24.60 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 156.61 Ne referim la cartea preotului Iosif Trifa, Spre Canaan - 15 predici în legătură cu războiul și vremile noastre. 24
  25. 25. neam în lume”62. Vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu și vremile noastre, preotul Trifa scriacu tărie: ,,Până când omenirea nu va căuta liniștea pierdută în bisericile părăsite, în curățiamorală, în dragostea, adevărul, dreptatea și celelalte virtuți vestite de Iisus, care astăzi staufugărite, vremile tulburi și grele vor stărui ca o mustrare grozavă pentru decăderea morală deastăzi”63. În concluzie, singura soluție viabilă pentru renașterea spirituală a României era, este șiva fi înnoirea societății, înnoire ce presupune o țară nouă, cu oameni noi, în care exploatareaomului de către om va fi definitiv înlocuită cu iubirea și slujirea omului de către om, adică o țarăconștientă de posibilitățile sale de reconstrucție în Iisus Hristos. B. Oastea Domnului și cultele protestante și cele neoprotestante Deși conform articolului 22 din Constituția din 1923 prevedea că ,,Statul garanteazătuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingereordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului”64, totuși libertateareligioasă exista doar pe hârtie pentru că existau unele culte neoprotestante au fost interzise prinlege precum penticostalii și mileniștii. În perioada interbelică Biserica Ortodoxă se confrunta cu prozelitismul cultelorneoprotestante, câteva dintre ele răspândindu-se printre români din Transilvania și apoi printreromânii din celelalte provincii, fie de predicatori maghiari înainte de 1918, fie de românii venițidin SUA unde au cunoscut noile învățături și apoi le-au adus acasă printre localnici. Din cauzaacestor acțiuni din partea cultelor neoprotestante, s-au luat decizii cu privire la interzicereaacestora și folosirea contra acestor culte a diverselor măsuri precum combaterea negativă,implicarea autorităților și intervenția jandarmeriei. Aceste măsuri nu au avut efectul scontatdeoarece ,,sectarismul - și aprinderea lui - trebuie privit ca o însetoșare a oamenilor după celesufletești. Eu socot - scria preotul Iosif Trifa - că se rătăcește nu atât pentru că îi arată sectarulce-i scris la Matei despre botez, ci pentru că-i dornic de o viață mai bogată în preocupărilemântuirii sufletești și mai bogată în pășune duhovnicească”65. De aceea, în opinia preotului IosifTrifa, prozelitismul cultelor neoprotestante poate fi combătut printr-o puternică lucrare deevanghelizare. În acest sens, Oastea Domnului îl face prin două metode: prin mărturisireaEvangheliei și printr-o purtare creștinească conformă cu Evanghelia, purtând război contrapăcatelor și a obiceiurilor rele și demonstrând creștinilor că și în cadrul învățăturilor Bisericiinoastre omul se poate ,,pocăi” de păcatele și obiceiuri urâte. Atitudinea ostașilor față de neoprotestanți este mai întâi purtarea față de aceștia cudragoste, încercând a-i îndrepta prin puterea dragostei, apoi ferirea de prea multe discuțiipolemice cu cei îndărătnici. Totuși ostașii își văd mai mult de zidirea lor sufletească decât săintre într-o discuție contradictorie cu privire la învățăturile Bisericii cu neoprotestanții. Pentruîndreptarea celor rătăciți și pe cei ce înclină spre rătăcire se folosește metoda exempluluipersonal al creștinului sub toate aspectele vieții cotidiene pentru că metoda combativă - careconstă în combaterea neoprotestanților numai cu citate din Biblie - neînsoțit cu pilda viețiicredinciosului rezultatul este nul.62 Preot Iosif Trifa, Spre Canaan, Sibiu, 2005, p. 17-18.63 Ibidem, p. 22.64 www.cdep.ro.65 Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 153. 25
  26. 26. C. Oastea Domnului și chestiunea greco-catolicilor Conform Constituției din 1923, Biserica greco-catolică are întâietatea față de celelalteculte, pentru că Biserica greco-catolică este o biserică românească. Totuși, datorită chestiuniiConcordatului cu Vaticanul care a fost ratificat în 1929 și a neîncrederii politicii Vaticanului decătre Biserica Ortodoxă față de această chestiune face ca atmosfera să fie tensionată între celedouă biserici surori. Biserica Ortodoxă se temea de transformarea Transilvaniei în cap de pod înrăspândirea catolicismului în România din moment ce Biserica Ortodoxă Rusă a ieșit din ecuațieca urmare a revoluției bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917. Pe lângă rivalitatea dintre Biserica Ortodoxă și cea Unită, preotul Iosif Trifa doreamântuirea poporului român și a vestit atât românilor ortodocși cât și celor greco-catolici într-unfel nou vechea poruncă a dragostei care poate reface și sfinți iarăși totul. Încă de la întemeiere,în rândurile Oastei Domnului au intrat atât ortodocși cât și greco-catolici. Pe lângă neîncredereași rivalitatea dintre cele două biserici românești, în rândul creștinilor din ambele bisericiromânești s-a ridicat un steag alb de pace și dragoste, anume steagul nașterii din nou - alpocăinței sincere și de alipire a sufletului de familia spirituală din care face parte - și chemării lapicioarele lui Iisus cel Răstignit. ,,Ostașii Domnului din ambele confesiuni - scria Traian Dorz -se adunau împreună, cântau și se rugau împreună. Învățăturile începătoare - pentru care mai-marii confesiunilor dezbinate se certau - ei le depășiseră și le uitaseră”66. Despre acest lucru, mulți dintre ierarhii ambelor biserici au aflat întâmplător,mulțumindu-se cu niște informații aduse până la ei de rău-voitori și făcându-și o părere laînceput negativă despre Oastea Domnului, iar apoi luând atitudine fie împotrivă, fie nepăsătoare.Alți ierarhi au aflat acest lucru doar întâmplător, iar cei cu inima sinceră au fost mișcați șicuceriți. În ”Isus Biruitorul” numărul 1 din 1937 sunt prezentate două cazuri în care suntprotagoniști un episcop ortodox, Nicolae Ivan care a murit la 3 februarie 1936, și un episcopunit, Iuliu Hossu. În primul caz, se relatează că la sfințirea unei biserici din zona Huedinului oceată de o sută de ostași geco-catolici cu cinci steaguri care veniseră la sfințire și-a cerut voiesă-i facă episcopului Nicolae Ivan o manifestație de dragoste pe care le-o acordă, schimbându-șiopinia față de Oastea Domnului. Un alt caz asemănător a fost întâmpinarea episcopului unit deCluj în drum spre mănăstirea Prislop cu trăsura de către o ceată de vreo două sute de ostașiortodocși și greco-catolici care doreau să-l roage ceva. Desigur că episcopul unit a coborât dintrăsură și s-a întreținut cu ei peste două ore ascultându-i și mergând pe jos cu ei până lamănăstire. Totuși, pe lângă buna înțelegere a unor ierarhi față de Oastea Domnului, mai existauunele atitudini negative față de această mișcare chiar din partea unor ierarhi greco-catoliciprecum episcopul greco-catolic de la Oradea, Valeriu Frențiu, care, cu ocazia sfințirii uneibiserici greco-catolice din Beznea din 13 octombrie 1929, a amintit în predica sa despre sectari,numărându-i printre aceștia și pe membrii Oastei Domnului67. Conform Statutelor Oastei Domnului din 26 noiembrie 1936, greco-catolicii suntînlăturați din Oasta Domnului, fiind prezenți doar creștinii ortodocși, deși mitropolitul NicolaeBălan militase pentru unitatea celor două biserici românești. D. Oastea Domnului și alte asociații creștin-ortodoxe66 Traian Dorz, op. cit., p.220.67 Pentru detalii v. art. ,,Un alt atac contra Oastei Domnului" din L. S. nr. 50/1929, p. 4. 26

×