Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Deriviatii pirimidino-tiazolului

316 views

Published on

Anul 4 USMF Nicolae Testemitanu Chimie farmaceutica facultatea farmacie

Published in: Health & Medicine
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Deriviatii pirimidino-tiazolului

  1. 1. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 1 / 12 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” FACULTATEA FARMACIE CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ Medicamente, derivaţi ai pirimidinо-tiazolului Indicaţia metodică pentru studenţii anului IV CHIŞINĂU 2014
  2. 2. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 2 / 12 INTRODUCERE La baza structurii tiaminei stau două heterocicluri – pirimidinic şi tiazolic: pirimidină tiazol Aceste cicluri sunt legate între ele prin intermediul grupării metilice, deaceea tiamina se atribuie la vitaminele, derivate de pirimidin-tiazoli sau de pirimidin-metiltiazoli. Termenul de “vitamină” (tradus ca “amina vieţii”) a fost propus de către Funk (1911- 1912), şi obţinut din extractul apos de orez, cu proprietăţi bazice pronunţate. Organismul uman şi animal necesită administrarea vitaminei B1 (tiaminei) din exterior cu produsele alimentare. Tiamina se conţine în drojdiile de bere, în seminţele, mai ales încolţite de grăunţoase (grâu, ovăs, hrişcă, porumb), dar deasemenea în nuci, arahide. Aceste produse pot servi ca sursă de obţinere a tiaminei. Tiamina poate fi obţinută şi pe cale sintetică. Insuficienţa de tiamină duce la dereglarea metabolismului carbonic, şi alte dereglări, caracterizate prin cumularea în muşchi a acidului lactic, dereglări ale sistemului nervos şi pareze, paralizii, boli de piele. Scopul: De a putea efectua analiza calităţii a substanţelor medicamentoase din grupul pirimidino-tiazolului, în dependenţă de structura chimică, care determină obţinerea substanţei, cerinţele faţă de calitate, condiţii de păstrare şi administrare. Scopuri determinate: Pe baza datelor din literatură şi documentaţia normativă (DAN) de a putea face analiza substanţelor medicamentoase din grupa pirimidinо-tiazolului. prin compararea:  proprietăţilor fizice şi fizico-chimice luând în consideraţie schimbările posibile;  proprietăţilor chimice comune de grupă şi specifice, luând în consideraţie schimbările posibile; De a putea determina calitatea substanţelor medicamentoase derivaţi ai pirimidinо- tiazolului conform cerinţelor DAN. Planul studierii temei: Pentru studierea temei se acordă o lucrare de laborator. Conţinutul lucrării: - Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea sarcinilor. - Îndeplinirea lucrării de control. - Controlul însuşirii temei. 1 2 3 4 5 6 N N S N 1 2 3 4 5
  3. 3. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 3 / 12 MATERIAL INFORMATIV Tabelul 1 Preparatele medicamentoase, derivaţi de pirimidinоtiazol Denumirea în limba latină, română, denumirea chimică şi formula de structură Descrierea şi solubilitatea Thiamini hydrochloridum Clorură de tiamină 3-[(4-аmino-2-metil-5-pirimidinil)-metil]-5-(2-hidroxietil)- 4-metil-tiazoliu Pulbere cristalină albă, cu miros specific. Higroscopică. Мr. = 337,27 pH (sol.apoasă 2,5%) – 2,7-3,3 Cocarboxylasi hydrochloridum Clorhidrat de cocarboxilas Clorhidratul esterului difosforic al 4-metil-5β-hidroxietil–N- (2-metil-4-amino-5-metil-pirimidin tiazoliu Masă poroasă uscată de culoare albă cu miros slab specific. Higroscopică, uşor solubilă în apă. Мr.=460,78 Proprietăţile chimice şi metodele de analiză Proprietăţi fizico-chimice generale Tiamina posedă proprietăţi acide duble, deaceea formează două tipuri de săruri- cloruri şi hidrocloruri (bromuri şi hidrobromuri). Cocarboxilaza prezintă ester ai tiaminei şi acidului fosforic. Preparatele, derivate ale acestei grupe prezintă pulberi albe, cu mirosuri specifice, de obicei bine solubile în apă. Soluţiile apose au mediu acid, deoarece sunt săruri ale unei baze organice slabe şi un acid mineral puternic. N N S N H3C NH2 CH2 CH2 - CH2 - OH CH3 . + .Cl - HCl N N S N H3 C NH2 CH2 CH2 - CH2 - O - P - OH CH3 O O O - P - OH O + . HCl -
  4. 4. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 4 / 12 Identificarea preparatelor medicamentoase din grupul studiat poate fi efectuată cu ajutorul metodelor spectrofotometrice în UV şi IR (vezi sarcina 5.6), dar şi în baza proprietăţilor bazice a substanţelor, reacţiilor de hidroliză şi de oxidare. Proprietăţile bazice ale preparatelor medicamentoase sunt condiţionate pe prezenţa grupei amine terţiare (cloruri, bromuri), grupei amine în ciclul piridinic, şi grupei amine terţiare (hidrocloruri şi hidrobromuri). Hidroliza bazică. În mediu apos puternic acid bromura (clorura) de tiamină posedă stabilitate înaltă şi nu se distruge la acţiune cu oxidanţi puternici. În mediu bazic, ciclul tiazolic al tiaminei devine instabil şi uşor se deschide cu formarea tiamin-tiolului – o formă tiolică deschisă a tiaminei. Transformările la neutralizare se pot reda prin următoarea succesiune de reacţii: hidroxid de tiamină (I) pseudobază (II) forma tiolică deschisă a tiaminei (III) tiamin-tiol (IV) Primul echivalent de bază este utilizat la neutralizarea acidului (HCl, HBr), al doilea pentru formarea bazei omogene terţiare (I). Produsul intermediar al bazei de amoniu terţiare şi tiamin-tiolului este o pseudobază (II). Prin acţiunea a echivalentului al treilea de bază are loc deschiderea ciclului tiazolic şi formarea formei tiolice deschise a tiaminei (III), care se află într-o stare de echivalenţă cu forma ei ciclică (IV). Oxidarea tiaminei până la tiocrom. Oxidarea tiaminei se petrece prin forma deschisă tiolică cu formarea compusului triciclic – tiocrom. Formarea tiocromului în mediu bazic se petrece sub acţiunea oxidanţilor puternici (permanganat de potasiu, peroxid de hidrogen, hexacianoferatul de potasiu (III) ). N N S N H3 C NH2 CH2 C2H4 - OH CH3 NaOH H O N N S N H3 C NH2 CH2 CH3 C2 H4 - OH NaOH NaCl .+ . Cl - HCl + 2 - - .+ Cl - N N S N H3 C NH2 CH2 CH3 C2 H4 - OH N N S N H3 C NH2 CH2 CH3 C2 H4 - OHH OH NaOH .+ - OH N N SH N H3C NH2 CH2 CH3 C2 H4 - OHC O H N N SH N H3 C N CH2 CH3 C2H4 - OHC H O2 N N S N H3 C NH2 CH2 C2 H4 - OH CH3 NaOH N N SH N H3 C N CH2 CH3 C2 H4 - OHC .+ . Cl - HCl 3
  5. 5. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 5 / 12 tiocrom Tiocromul în UV posedă fluorescenţă albastră caracteristică în mediu de alcool butilic sau izoamilic. Reacţia este o reacţie specifică şi este folosită atât pentru identificare, cât şi pentru dozarea preparatelor (fluorimetria). Reacţiile cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor. Tiamina prezintă o bază organică cu conţinut de azot, care precipită sub formă de precipitate colorate cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor (Dragendorff, Lugoli, sol. acidului fosfovolframic, fosfomolibdenic, acid picric, etc.) Determinarea cantitativă Structura chimică a derivaţilor tiaminei dă posibilitatea de aplicare a variatelor metode de determinare cantitativă chimice sau fizico-chimice. 1. Titrarea acido-bazică (în mediu apos şi anhidru). Determinarea cantitativă a clorurei de tiamină, ca sarea bibazică, se efectuează prin metoda de titrare acido-bazică în mediu de acid acetic anhidru (solvent protogen) . Determinarea cantitativă a clorhidratului de cocarboxilază se efectuiază prin metoda alcalimetrică (după DAN): K3Fe(CN)6 N N N SH3 C N CH2 CH3 C2 H4 - OHC N N S N H3C NH2 CH2 C2 H4 - OH CH3 Hg(CH3COO)2 HClO4 CH3 COOH conc. N N S N H3 C NH2 CH2 C2 H4 - OH CH3 ClO4 HClO4 HgCl2 .+ . Cl - HCl . + . - + + + N N S N H3C NH2 CH2 CH2 - CH2 - O - P - OH CH3 O O O - P - OH O NaOH O O - P - ONa O N N S N H3 C NH2 CH2 CH2 - CH2 - O - P - ONa CH3 O NaCl H O + . - + + - + + 3 3HCl 2
  6. 6. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 6 / 12 2. Metode fizico-chimice. Spectrofotometria, fotocolorimetria, cromatografia pe strat subţire, cromatografia gaz-lichidă, cromatografia lichidă de înaltă performanţă. Proprietăţi farmacologice Tiamina Beriberi (sau kakke in japoneza) a fost descrisa in multe dintre cele mai timpurii tratate medicale chinezesti si japoneze, dar medicii europeni incep sa observe boala abia in secolul al XIX-lea, in coloniile ţărilor lor. Incă din 1630, în Java, Jacobus Bonitus descrie boala şi explică denumirea de beriberi. El notează că beriberi inseamna oaie, persoanele cu beriberi având un mers caracteristic, asemănaător în percepţia localnicilor cu mersul oilor. Bonitus scrie că boala este un fel de paralizie, sau mai degrabă un tremor, afectând locomoţia şi sensibilitatea la nivelul mâinilor şi picioarelor, sau uneori a intregului corp. Observaţiile ulterioare indicau faptul că beriberi se manifestă iniţial prin slăbiciune şi pierderea senzaţiilor la nivelul mâinilor şi picioarelor, culminând cu dificultate în respiraţie, insuficienţa cardiacă şi deces. Boala parea că se asociază cu o dietă bogată in orez, lipsită de alti nutrienti. Incercarile de izolare ale factorului implicat in tratarea beriberi au inceput să se desfăşoare la începutul secolului al XX-lea. Biochimistul Casimir Funk raportează în 1912 că a identificat factorul activ şi îl denumeste "vitamina" (amina vitala). El largeşte termenul şi la factorii care determina pellagra si scorbutul, afirmand ca şi aceştia sunt amine. Deşi incorectă ipoteza lui, termenul de vitamine s-a consacrat. Abia in 1926, biochimiştii olandezi B. C. P Jansen si W. Donath reuşesc să cristalizeze vitamina B1 din taratele de orez. Ei o numesc antineurina (vitamina antineuritica). In 1936, Dr. Robert R. Williams, după o muncă de 25 de ani publică prima formula corecta a vitaminei B1 şi reuşeşte sinteza ei. El o denumeşte tiamina. Funcţiile tiaminei: • Coenzima esenţială în metabolismul carbohidraţilor şi producerea de energie celulară din glucoză; • Coenzima în reacţiile de sinteză ale precursorilor ADN; • Implicată în conducerea impulsului nervos; • Joacă un rol important în metabolismul unor neurotransmitatori precum acetilcolina, acidul gama-aminobutiric (GABA), adrenalina şi serotonina; • Implicată in metabolismul aerob la nivelul muschiului cardiac, muschilor netezi si muschilor striati (scheletici), cu rol în functionarea adecvată a acestor sisteme musculare. Vitamina B1 (tiamina) se găseşte în multe surse alimentare, însa cantităţile sunt mici. Totuşi, un aport alimentar variat asigură necesarul adecvat de vitamina B1 (tiamina) pentru o functionare normala a organismului. Cea mai bogata sursă in vitamina B1 (tiamina) o constituie drojdia de bere. Printre sursele bogate în vitamina B1 (tiamina) se numără carnea de porc, în special, ficatul de vită, anumite specii de peşte (tiparul, tonul), cerealele integrale (tărâţele) şi painea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâţe), orezul brun (nedecorticat), seminţe de floarea soarelui, nuci, alune, legume uscate (fasole, linte) şi cartofi.
  7. 7. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 7 / 12 Deoarece procesul de rafinare al făinii, respectiv orezului duce la pierderea vitaminei B1 (tiaminei), în multe ţări se practică adaosul de tiamina fie in faina albă şi orezul alb, fie in pâine. Temperaturile ridicate distrug vitamina B1 (tiamina), vitamina B1 (tiamina) insa rezista la congelare. Legumele ar trebui gătite în cantităţi mici de apă pentru a nu favoriza pierderea vitaminei (fiind hidrosolubilă). Bicarbonatul şi conservantii pe bază de sulfit distrug tiamina din alimente. Ceaiul şi alcoolul asociate meselor scad concentraţia de tiamina absorbită în organism. Necesar crescut. In cazul unor conditii fiziologice si patologice precum epuizare fizica, febra, sarcina, alaptarea si cresterea, necesarul de tiamina creste. In cazul in care persoanele aflate intr-una din conditiile mai sus descrise au un aport scazut de tiamina, riscul de a dezvolta beriberi simptomatic creste. Şi in cazul unor infectii de tipul malarie si HIV, necesarul de vitamina B1 creste. In bolile in care absorbtia intestinala este deficitara, apare un necesar crescut. Este cazul bolilor precum dizenteria, diareea, boli hepatice, cancere de tract digestiv. Absorbtia intestinala a tiaminei este afectata de folosirea aditivilor alimentari pe baza de carbonati, citrati sau consumul de tutun. In cazul bătrânilor, se asociază atât dificultăţi de absorbţie intestinală, cât şi un aport alimentar inadecvat, ceea ce ii face mai susceptibili in a dezvolta avitaminoze. Abuzul cronic de alcool afectează absorbţia intestinală şi utilizarea tiaminei, astfel incat alcoolici prezinta si un necesar crescut de tiamina. Pierderi excesive. Pierderile excesive de tiamină pot precipita apariţia deficitului de tiamină. Prin creşterea diurezei, anumite medicamente diuretice pot impiedica reabsorbţia renală a tiaminei. Totusi, acest mecanism ramane controversat. Pacientii cu insuficienta renală care fac hemodializa sunt la risc pentru dezvoltarea avitaminozei. Factori anti-tiaminici. In anumite plante există o serie de factori anti-tiaminici care determină oxidarea tiaminei, si secundar inactivarea ei. Astfel, consumul unor cantităti mari de ceai sau cafea (in special decofeinizata) sau mestecarea frunzelor de ceai se asociază cu deficitul de tiamină datorita prezentei taninului, care este un factor anti-tiaminic. Tiaminazele sunt enzime care inactiveaza tiamina. Aceste enzime există in anumite specii de peste de apă dulce, în scoici şi ferigi. În mod normal, căldura inactivează tiaminazele din aceste alimente, insă consumul lor frecvent în stare crudă, nepreparata se asociaza cu un risc crescut de avitaminoza B1. Deoarece tiamina este extrem de importantă in producerea de energie, necesarul de tiamină este corelat atât cu aportul alimentar, cât şi cu consumul caloric zilnic. Doza zilnic recomandată este de 0,5 mg la fiecare 1000 kcal, astfel incât un barbat adult are în general nevoie de 1, 2 – 1, 5 mg/zi de tiamină, în timp ce o femeie adultă de 1 – 1, 1 mg/zi tiamină. O suplimentare zilnica cu pana la 0,4 – 0,5 mg este necesara pe perioada sarcinii si alaptării. Tiamina este bine tolerata, chiar la doze mari (cca 200 mg/zi) administrate oral. Nu s-a determinat incă o limită de siguranţă superioară pentru administrarea orală. Insă, administrarea unor doze mari de tiamină poate determina manifestari de natura alergică (rash, senzaţie de mancărime, edem), în special în cazul administrării injectabile la persoane cu istoric alergic (în general la vitamine din grupul B). Dozele la care pot aparea reacţii alergice variază intre 5 – 100 mg, deşi marea majoritate a acestor reactii au fost descrise cand s-a atins limita superioară. Contraceptivele orale, antibioticele, antiepilepticele (fenitoina) şi anumite diuretice (de tip Furosemid) scad nivelul plasmatic al tiaminei in organism. 5-fluoruracilul, un antineoplazic inhibă forma activă a tiaminei.
  8. 8. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 8 / 12 Orice vitamina din complexul B interferă cu mecanismul de absorbtie şi implicit eficienţa tetraciclinei. Se recomandă administrarea la momente diferite pe parcursul unei zile a antibioticului şi vitaminelor din complexul B. Alcoolul administrat cronic determină scăderea absorbtiei intestinale şi utilizarea tiaminei în organism şi creste excreţia urinară. Administrarea indelungată a unei singure vitamine din complexul B poate determină dezechilibre ale celorlalte vitamine B. Existenţa anumitor obiceiuri alimentare şi mai ales prezenţa anumitor conditii fiziologice sau patologice impun consultarea unui medic inainte de administrarea suplimentelor vitaminice. Cocarboxilaza. Pirofosfat de tiamina, coenzima sintetizată în organism din tiamina. Participă la procesele metabolice, în special la decarboxilarea oxidativă a cetoacizilor, transformările glucozei în ciclul pentozofosfaţilor. In ciclul Krebs catalizează decarboxilarea acidului piruvic pînă la aldehida acetică. Reduce concentraţia acizilor lactic şi piruvic, mareste metabolizarea glucozei. Normalizeaza metabolismul tesutului nervos şi funcţiile sistemului cardiovascular. Deficitul de cocarboxilaza conduce la acidoza prin acumularea acidului piruvic în organism. Interactiuni: Creste actiunea glicozizilor cardiaci. Întrebări pentru pregătirea de sine stătătoare: 1. Caracteristica generală a derivaţilor pirimidin-tiazolului. 2. Obţinerea şi metodele de analiză a clorhidratului de tiamină. Utilizarea şi condiţiile de păstrare. 3. Metodele de analiză a derivaţilor esterici a tiaminei: cocarboxilaza. Utilizarea. 4. Biotransformarea şi stabilitatea substanţelor medicamentoase, derivaţi ai pirimidino-tiazolului. Partea practică: Sarcina 1. De efectuat aprecierea comparativă a calităţii substanţelor medicamentoase după indicii: „Descriere” şi „Solubilitate”. Sarcina 2. De efectuat reacţia de formare a complecşilor, care caracterizează proprietăţile de bază a preparatelor cu reactivii precipitanţi comuni. Datele de le introdus în tabelă: Denumirea preparatului Reactivul şi rezultatul Reactivul Lugol Reactivul Dragendorff Reactivul Mayer Sol. de acid picric Metoda: La 2 ml de soluţie a preparatului (1:100) în acid clorhidric diluat se adaugă 2-3 picături de reactiv şi se observă culoarea precipitatului. Sarcina 3. De efectuat reacţia de obţinere a tiocromului (bromhidrat (clorhidrat) de tiamină, cocarbăxilază). Metoda: 0,05 g preparat se dizolvă în 25 ml apă. La 5 ml soluţie se adaugă 1 ml soluţie hexocianoferat (III) potasiu, 1 ml soluţie hidroxid de sodiu, 5 ml alcool butilic sau izoamilic, se
  9. 9. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 9 / 12 agită bine şi se lasă. În stratul superior se observă, în lumina UV, o fluorescenţă albastră, care dispare la acidulare şi reapare la adăugare de bază. Sarcina 4. De efectuat reacţia care caracterizează identitatea substanţelor medicamentoase studiate. 4.1. Clorhidratul de tiamină 4.1.A. Reacţia de oxidare şi de formare a tiocromului (vezi sarcina 3). 4.1.B. Reacţia cu reactivul Nessler. La 0,002-0,003 g preparat se adaugă, în eprubetă, 2-3 picaturi de reactiv Nessler; apare o coloraţie galbenă, care trece în neagră. 4.1.C. Reacţia pentru identificarea ionului de clor. La 2 ml soluţie de clorură (aproximativ 0,002 g de ion) se adaugă 0,5 ml acid azotic diluat şi 0,5 ml soluţie nitrat de argint, se formează un precipitat alb, cazeos, solubil în soluţie de amoniac. Notă. Luînd în consideraţie că la interacţiunea clorurii de tiamină cu nitratul de argint se formează precipitat alb, iar la reacţia ionului de brom cu nitratul de argint – gălbui, se recomandă că la identificarea clorhidratului de tiamină de efectuat o reacţie adăugătoare, care confirmă lipsa ionului de brom (reacţia cu cloramină). 4.2. Cocarboxilaza 4.2.A. Reacţia de oxidare şi formare a tiocromului (vezi sarcina 3). 4.2.B. Reacţia pentru identificare a restului de acid fosforic. 0,01 g preparat se dizolvă în 3ml acid azotic concentrat şi se fierbe 5 min. La soluţia obţinută se adaugă 10 ml apă şi 5 ml molibdat de amoniu; se formează un precipitat galben. 4.2.C. Reacţia cu reactivul Nessler.La 0,002-0,003 g preparat se adaugă 2-3 picaturi de reactiv Nessler, apare o coloraţie galbenă, care trece în galben-brun. 4.2.D. Reacţia pentru identificarea ionului de clor (vezi 4.1.D.) Sarcina 5. De efectuat determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase. 5.1. Clorhidrat de tiamină 5.1.A. Metoda titrării anhidre. Circa 0,1 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 20 ml acid acetic anhidru la o încălzire uşoară. Soluţia se răceşte, se adaugă 5 ml soluţie acetat de mercur (II) şi se titrează cu soluţie acid percloric 0,1mol/l, pînă la apariţia culorii verzi (indicator violet cristalin). Paralel se efectuează proba de control: 1 ml soluţie acid percloric 0,1 mol/l corespunde 0,01686 g clorhidrat de tiamină şi 0,02176 g bromhidrat de tiamină, conţinutul cărora în preparat trebuie să fie cel mult 98,8%. 5.1.B. Metoda alcalimetrică. Circa 0,1 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10-15 ml apă şi se titrează cu soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la apariţia culorii albastru-verde (indicator-albastru de bromfenol), sau pînă la culoarea roşie (indicator fenolftaleina). 1 ml de soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,014352 g bromhidrat de tiamină şi 0,03373 g de clorhidrat de tiamină.
  10. 10. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 10 / 12 5.3. Cocarboxilaza 5.3.A. Metoda alcalimetrică. Circa 0,1 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 20 ml apă, se adaugă 4-5 picaturi soluţie de timolftaleină şi se titrează cu soluţie hidroxid de sodiu 0,1mol/l pînă la apariţia culorii albastre. 1 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1mol/l corespunde la 0,01536 g clorhidrat de cocarboxilază. 5.4. Metoda spectrofotometrică (bromhidrat, clorhidrat) de tiamină şi fosfotiamina). Condiţiile determinării spectrofotometrice sânt indicate în tabelă: Preparatul Solventul Lungimea de undă, nm %1 1cmA Clorhidratul de tiamină Apă 274 212,3 Alcool 233 380 267 240 Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-5 de prezentat în tabel: Denumirea substanţelor medicamentoase în limba latină,română; denumirea raţională; formula de structură; descriere (pentru substanţe analizate) Identificarea substanţelor medicamentoase- tehnica de lucru (condiţii, efectul analitic); chimizmul reacţiilor (pentru substanţe analizate) Determinarea cantitativă: medoda de lucru, chimizmul reacţiilor pentru metode chimice de analiză sau postulate principele pentru metode fizico- chimice; formula de calcul pentru determinarea conţinutului substanţei active; concluzia despre calitatea substanţei analizate în baza rezultatelor obţinute. Control de totalizare 1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătire de sine stătătoare . 2. Controlul dărilor de seamă la lucrarea practică efectuată. Întrebări de recapitulare 1. Scrieţi formulele de structură, denumirile latine şi raţionale a substanţelor medicamentoase, derivaţi pirimidin-tiazolului. 2. Caracterizaţi proprietăţile acido-bazice a substanţelor medicamentoase, derivaţi pirimidin- tiazolului. 3. Pe baza proprietăţilor chimice a tiaminei, explicaţi posibilitatea reacţiei de formare a tiocromului. Indicaţi importanţa reacţiei date pentru aprecierea calităţii preparatelor tiaminei. 4. Argumentaţi influenţa mediului reacţiei asupra stabilităţii tiaminei şi derivaţilor ei.
  11. 11. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 11 / 12 5. Caracterizaţi proprietăţile tiaminei şi a derivaţilor ei, ca baze organice. Propuneţi experienţa, ce caracterizează bazicitatea preparatelor. 6. Propuneţi metodele posibile de identificare a substanţelor medicamentoase, derivaţi ai pirimidino-tiazolului. 7. Se poate oare de diferenţiat cocarboxilaza de clorhidratul de tiamină după reacţia de formare a tiocrmului? În cazurile posibile scrieţi ecuaţiile reacţiilor. 8. Propuneţi metodele posibile de dozare a substanţelor medicamentoase, derivaţi ai pirimidino-tiazolului. Explicaţi esenţa lor şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor. 9. Scrieţi reacţiile determinării cantitative a clorhidratuluide tiamină (Мr = 337,27) prin metoda de titrare în mediu anhidru şi metoda alcalimetrică. Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi volumele teoretice a soluţiilor titrante (0,1 mol/l) utilizate pentru titrarea 0,1045 g substanţă, (conţinutul clorhidratului de tiamină – 99,4%). 10. Calculaţi concentraţia soluţiei clorhidratului de tiamină pentru determinarea spectrofotometrică la lungimea de undă 274 nm, %1 1cmA = 212,3 şi А = 0,409. Bibliografie 1. Conspectul lecţiei. 2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р. 3. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p. 4. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, (F.E.-P. «Tipografia centrală»), 2010. – 1296 p. 5. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с. 6. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.:МИА, 2004. – 844 с. 7. Государственная фармакопея СССР: Вып. 1, ХI изд., – М.: Медицина, 1987. – 336 с. 8. Государственная фармакопея СССР: Вып. 2, ХI изд., – М.: Медицина, 1989. – 400 с. 9. Машковский М.Д. Лекарственные средста. – 15-е изд., – М.: ООО «Издательство Новая Волна», 2005. – 1200 с. 10. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с. 11. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006. – 640 с. Reactivii folosiţi la tema “Medicamente, derivaţi ai pirimidino-tiazolului” Substanţele medicamentoase: 1. Clorhidrat de cocarboxilază 2. Clorhidrat de tiamină Reactivii pentru identificare: 1. Alcol butilic 2. Reactivul Dragendorff 3. Reactivul Lugol 4. Reactivul Mayer 5. Reactivul Nessler 6. Soluţie acid picric 7. Soluţie de acid azotic dil. 8. Soluţie de acid clorhidric dil. 9. Soluţie de amoniac 10. Soluţie de hexacianoferat (III) de potasiu 11. Soluţie de hidroxid de sodiu
  12. 12. Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-12 Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori (Chimie farmaceutică - II) RED.: 01 DATA: 06.07.2009 Pag. 12 / 12 12. Soluţie de nitrat de argint 13. Soluţie molibdat de amoniu Reactivii pentru determinarea cantitativă: 1. Acid acetic glacial 2. Albastru de bromfenol 3. Etanol 4. Indic. Cristal violet 5. Soluţie de acetat de mercur în prealabil neutrlizată 6. Soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l 7. Soluţie de acid percloric 0,1 mol/l 8. Soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l 9. Soluţie de timoftaleină Veselă, aparatura: 1. Balanţă analitică 2. Balanţe de mînă 3. Capsule de porţelan 4. Creuzete 5. Cuve 6. Eprubete, eprubete gradate 7. Greutăţi 8. Pipete 9. Spectrofotometru

×