pagina 1 din 32
Peter Kelder – Ochiul renaşterii
Din partea traducătorului în loc de prefaţă
"Aceasta – e o mare taină:
pe...
pagina 2 din 32
P. Kelder – Ochiul renaşterii
Cartea Întâi
Taina antică a lama tibetani
Povestirea lui Peter Kelder
despre...
pagina 3 din 32
Sir Henry a tăcut un timp.
- Pe parcursul a câţiva ultimi ani ai serviciului meu militar, - continuase el ...
pagina 4 din 32
la care părul ulteriorului tălmăcitor s-a ridicat în sus. Cel din urmă s-a făcut sur la faţă, s-a ghemuit
...
pagina 5 din 32
Dar, undeva în adâncul sufletului, totuşi un gând nu mă lăsa în pace: Şi dacă e posibil? Dacă
izvorul infi...
pagina 6 din 32
Şi el şi-a început povestirea.
* * *
Ajungând în India, colonelul imediat a plecat spre acel orăşel, unde ...
pagina 7 din 32
Iar în interior – în interior se afla ceva neputincios, lipsit de un punct de sprijin, acel ceva
care urma...
pagina 8 din 32
aceasta, ţi-ai asumat răspunderea să te schimbi şi eşti pregătit să mergi până la capăt. Şi e deja de
comp...
pagina 9 din 32
Mă pomenisem că noaptea eu pot dormi liniştit un somn veridic şi profund, iar dimineaţa să
mă simt energic...
Рис 1.1-2
pagina 10 din 32
lor mâinilor; cele şase vârtejuri secundare posterioare corespund articulaţiilor bazinului, gen...
pagina 11 din 32
- Poziţia iniţială pentru prima mişcare rituală: staţi în picioare drepţi cu mâinile întinse late-
ral or...
pagina 12 din 32
zează covoraşele pentru meditare. Este o rogojină groasă din fibre vegetale şi lână de iac. Scopul
princi...
pagina 13 din 32
- Ca şi a doua mişcare rituală, a treia cere o sincronicitate a mişcărilor cu ritmul respiraţiei.
La înce...
pagina 14 din 32
ză, la nivel astral şi eteric, un lucru imens, orientat spre bunăstarea omenirii. Deoarece nivelele mai
f...
pagina 15 din 32
tenit să îmi ceară să fixez mărimea costului de studii. Un domn în etate mi-a explicat, că, luând lec-
ţi...
pagina 16 din 32
entate strict înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă de nivelul umerilor. Distanţa dintre
tă...
pagina 17 din 32
două – una de dimineaţă şi alta de seară, efectuând, de exemplu, zece repetări dimineaţa şi unspre-
zece ...
pagina 18 din 32
urmează să-l continue sau este forţată să-l abandoneze? Oare „Ochiul renaşterii nu acţionează în
contradi...
pagina 19 din 32
- Spre fericire, marea majoritate a celor care încep a practica „Ochiul renaşterii”, la scurt
timp observ...
pagina 20 din 32
relaţiilor care se întrerupseseră în timpul lipsei sale, şi cu crearea unei afaceri noi, căci acum forţe
...
pagina 21 din 32
Când i-am povestit colonelului ce am întreprins, el a rugat:
- Fiţi amabil, Pete, daţi-mi acele foiţe mie...
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
16428340 ochiulrenasterii
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

16428340 ochiulrenasterii

1,047 views

Published on

Sanatate

Published in: Health & Medicine
  • Be the first to comment

16428340 ochiulrenasterii

  1. 1. pagina 1 din 32 Peter Kelder – Ochiul renaşterii Din partea traducătorului în loc de prefaţă "Aceasta – e o mare taină: pe cât de mult ar fi încercat să fie distrus corpul uman de timp sau boală, intemperii sau supraîndestulare, îl va renaşte căutătura Ochiului Ceresc, şi-i va întoarce tinereţea şi sănătatea, şi forţa vieţii mai mare o va avea”… Cartea lui Peter Kelder este unica sursă în care se conţine inestimabila informaţie despre cele cinci practici rituale tibetane, care ne oferă cheia de la poarta unei tinereţi imperceptibil de lun- gi, a sănătăţii şi a unei uimitoare forţe vitale. Pe parcursul a mii de ani informaţia despre ele a fost păstrată, în cea mai mare taină, de către călugării unei mănăstiri izolate în munţi. Au fost descoperite în 1938, atunci când a fost publicată cartea lui Peter Kelder. Dar Occi- dentul nu era pregătit să asimileze o astfel de informaţie, deoarece abia începea să cunoască realiză- rile fantastice ale Orientului. Acum, la sfârşitul secolului XX, după ce uraganul informaţiei practice şi teoretice despre cele mai diverse sisteme ale ştiinţelor ezoterice din est a scuturat planeta, adu- când revelaţii fantastice şi deschizând o nouă pagină în istoria gândirii omeneşti, a apărut insistenta necesitate de a trece de la teorie şi filozofie la implementările practice, alegând cele mai efective şi neobişnuite metode. Fiecare zi ajută de a ridica vălul la tot mai multe şi mai multe aspecte ale cu- noaşterii ezoterice, dezvăluind omenirii, prin fiecare pas parcurs în această direcţie, noi şi noi gran- dioase perspective de cucerire a spaţiului şi a timpului. De aceea nu este de mirare că lucrarea lui Peter Kelder iarăşi a ieşit la suprafaţă din nefiinţa uitării şi că a sosit timpul ei. De ce? În ce constă originalitatea ei? Doar practicile descrise pe paginile ei nu ne dau sen- zaţia de ceva complicat, precum afirmă însuşi autorul, ci dimpotrovă sunt accesibile oricărui om… Din ce cauză aveam nevoie de atâţia ani pentru a accepta lucruri atât de simple şi evidente? Totul constă în faptul că nu se descriu simple exerciţii fizice de recuperare, dar şi acţiuni ri- tuale, care întorc înapoi cursul timpului intern. Chiar şi acum, după ce am văzut atâtea minuni, con- ştiinţa noastră nu poate accepta aceasta. Dar este necesar să constatăm: metoda funcţionează şi funcţionează anume în acest mod! Bazându-se pe ce? Incredibil! Pe lucruri atât de elementare… De necrezut! Dar să nu facem concluzii grabnice, deoarece sacramentalul „tot ceea ce este genial este atât de simplu” nu a fost anulat de nimeni. Şi unicul criteriu al adevărului în cazul dat (precum şi în ori- ce alt caz) poate fi doar practica. Acei care o vor încerca, se vor convinge singuri că metoda funcţi- onează. Oare e chiar atât de important să ştim pe ce se bazează? Comoara fără de preţ a strămoşilor este destăinuită pentru fiecare din noi. Absolut inofensivă. Accesibilă oricui. Inacceptabil de miste- rioasă în simplitatea sa. Trebuie doar să întinzi mâna şi să iai. În fiecare zi…Câte zece-douăzeci minute…Şi gata…Oare e atât de complicat? Probabil nu este atât de important dacă colonelul Bradford a fost un personaj real sau Peter Kelder a inventat această istorie doar pentru a ne relata, într-o formă captivantă, despre practicile unice, transmise lui de către învăţătorul tibetan. Desigur, mulţumim enorm autorului pentru acele câteva ore plăcute, pe care le vom petrece citind povestirea lui, dar această mulţămire nu se poate compara cu nimic dacă ne gândim la gratitudinea pe care o simţim pentru el, pentru darul lui – in- formaţia practică despre „Ochiul renaşterii”, un izvor infinit al tinereţii şi al vitalităţii, care ne este accesibilă datorită cărţii lui.
  2. 2. pagina 2 din 32 P. Kelder – Ochiul renaşterii Cartea Întâi Taina antică a lama tibetani Povestirea lui Peter Kelder despre incredibila descoperire a infinitului izvor al tinereţii, făcută, în munţii Tibetului, de către colonelul armatei britanice Sir Henry Bradford. Primul capitol Fiecare om ar dori să trăiască mult, dar nimeni nu doreşte să îmbătrânească. -Johnatan Swift S-au întâmplat toate câţiva ani în urmă. Şedeam pe o bancă din parc, citind ziarul de seară. Un domn în etate s-a apropiat şi s-a aşe- zat alături. După aspect, avea cam şaptezeci de ani. Păr cărunt şi rar, umeri aduşi în faţă, avea un baston şi mergea cu paşi târâţi. Cine putea intui că, din acel moment, viaţa mea se va schimba în mod radical? În scurt timp am intrat în vorbă. Am aflat că interlocutorul meu este un colonel în rezervă al armatei britanice, şi a slujit, de asemenea, pentru o perioadă de timp, şi în corpul diplomatic regal. Pe parcursul anilor de exerciţiu militar, acest domn a vizitat toate colţurile posibile şi imposibile ale lumii. În această zi, Sir Henry Bradford (aşa se prezentase) mi-a povestit câteva istorii captivan- te din viaţa sa plină de aventuri, cu ajutorul cărora m-a delectat enorm. Luându-ne rămas bun, am stabilit o nouă întâlnire şi curând relaţiile noastre amicale s-au transformat în prietenie. Aproape în fiecare zi mă întâlneam cu colonelul la mine sau la el acasă şi, până noaptea târziu, şedeam în faţa şemineului, ducând pe îndelete discuţii pe cele mai diverse teme. Sir Henry era o personalitate remarcabilă. Într-o seară de toamnă, şedeam, ca de obicei, în fotoliile adânci din salonul vilei sale londo- neze. Afară se auzeau murmurul ploii şi şuieratul pneurilor autovehiculelor de după gardul forjat. Mai trosnea şi focul din şemineu. Colonelul tăcea, dar simţeam în comportarea sa o careva încordare internă. De parcă vroia să-mi zică ceva foarte important pentru el, dar nicidecum nu se putea hotărî de a-mi dezvălui taina. Astfel de pauze în discuţiile noastre se întâmplau şi mai înainte. De fiecare dată simţeam o curiozi- tate, dar nu îndrăznisem, până în acea zi, să-l întreb direct cere este motivul neliniştii sale. Acum însă am simţit că nu era vorba doar de un simplu secret referitor la trecutul lui. Colonelul dorea, vă- dit, să îmi ceară un sfat sau să-mi propună ceva. Şi atunci am zis: - Stimate Henry, am observat deja demult că aveţi ceva, ce nu vă dă pace. Şi eu desigur, în- ţeleg că e ceva foarte, foarte important pentru Dumneavoastră. Dar, de asemenea, pentru mine e evident faptul că, nu ştiu din ce cauză, doriţi să aflaţi care ar fi părerea mea despre această proble- mă ce Vă frământă. Dacă Vă reţin doar anumite dubii privitor raţionalitatea faptului de a mă consa- cra pe mine, om străin, în această taină (căci sunt sigur că în spatele tăcerii Dumneavoastră se as- cunde o taină), puteţi avea încredere în mine. Despre ceea ce îmi veţi povesti, nu va afla nici un su- flet viu. Cel puţin până în momentul în care Dumneavoastră însuşi nu mă veţi ruga să povestesc cu- iva. Şi dacă Vă interesează părerea mea sau dacă aveţi nevoie de sfatul meu, fiţi sigur că voi face tot ce îmi stă în putere să Vă ajut. Aveţi cuvântul meu de gentilom. Colonelul a început să vorbească pe îndelete, alegând cu seamă cuvintele: - Vezi Pete, nu e doar o taină. În primul rând, nu e taina mea. În al doilea rând – nu ştiu cum s-o abordez în mod adecvat. Şi în al treilea rând, dacă această taină va fi dezvăluită, ea poate să schimbe direcţia vieţii întregii omeniri. Totodată, o va schimba atât de radical, că nici cele mai în- drăzneţe fantezii nu ar pute să o reflecte.
  3. 3. pagina 3 din 32 Sir Henry a tăcut un timp. - Pe parcursul a câţiva ultimi ani ai serviciului meu militar, - continuase el după pauză, - aveam în subordine o unitate amplasată în munţii din nord-estul Indiei. Prin orăşelul în care se gă- sea unitatea mea, trecea un drum – calea antică a caravanelor, care duce din India în regiunile inter- ne, de pe podişul ce se întindea după lanţul de munţi principal. În zilele de piaţă, de acolo, din în- depărtatele colţuri ale regiunilor interne, în orăşelul nostru sosea o mulţime de oameni. Printre ei erau şi locuitorii unei localităţi pierdute în munţi. Ca regulă, aceşti oameni veneau într-un mic grup – opt, zece persoane. Uneori între ei erau şi lama – călugări montani. Mi s-a povestit că acel sătuc din care veneau aceşti oameni se află la douăsprezece zile depărtare. La aspect, toţi erau foarte pu- ternici şi rezistenţi, de aceea am ajuns la concluzia că pentru un european nu prea obişnuit cu expe- diţiile prin munţii sălbatici, o călătorie în părţile acelea ar fi o peripeţie complicată, iar fără ghid – practic imposibilă, şi calea doar într-o direcţie ar ţine nu mai puţin de o lună. Întrebasem locuitorii orăşelului nostru şi pe alţi veniţi din munţi unde se află, cu exactitate, locul de unde vin aceşti oa- meni. De fiecare dată răspunsul era acelaşi: „Întreabă-i pe ei personal”. Şi imediat urma sfatul de a nu încerca să o fac. Se spunea că oricine începea să se intereseze, în mod serios, de aceşti oameni şi de sursa legendelor legate de locuri provenienţei lor, mai devreme sau mai târziu, dispărea în mod misterios. Şi, în ultimii două sute de ani, nimeni din cei dispăruţi nu s-a întors viu. „Alergătorii munţilor” – Lung-gom-pa sau „Admiratorii vântului” – solii sau cărăuşii de marfă tibetani – poves- teau, din când în când, despre proaspetele oase omeneşti roase de animalele sălbatice în unul din îndepărtatele defileuri, nu se cunoştea dacă acest fapt era într-adevăr explicaţia acelor misterioase dispariţii sau nu. Se spunea că din orăşel, în ultimii douăzeci de ani în acest mod au dispărut nu mai puţin de cincisprezece persoane, dar au fost găsite doar cinci-şase schelete. Chiar dacă erau oasele celor dispăruţi, nu se ştia unde se găsesc celelalte persoane. Colonelul a mai tăcut un timp, apoi mi-a relatat taina ce înconjura veniţii acelei localităţi muntoase îndepărtate, taină, pe care locuitorii altor regiuni o cunoşteau doar din legenda transmisă, în şoaptă, din gură în gură şi însoţită de priviri furişate. Conform acestei legende, undeva în acele ţinuturi era o mănăstire în care locuiau lama şi deţineau secretul izvorului infinit al tinereţii. În mănăstire ar fi existat ceva, ce povestitorii numeau „Ochiul Ceresc” sau „Ochiul Renaşterii”. Cel care se posta în faţa „Ochiului” avea norocul de a descoperi taina izvorului infinit al tinereţii. „Această mare tăinuire există, căci pe cât n-ar fi de dis- trus de timp şi boală, intemperii sau supraîndestulare, corpul omenesc, va renaşte prin „Ochiul Ce- resc” şi va regăsi, astfel, tinereţea şi sănătatea, şi o mai mare putere a vieţii.” Astfel glăsuia legenda. Povesteau chiar, cândva, foarte demult, cam cu trei sute – patru sute de ani în urmă erau bătrâni pe care lama acelei mănăstiri îi luau cu ei şi care apoi se întorceau în orăşel întineriţi, la aspect având vârsta ca cei de cel mult patruzeci de ani Lama acelei mănăstiri deţineau, din vechi timpuri, secretul izvorului infinit al tinereţii. Zi- ceau, că pe acei care ajungeau în mănăstire, călugării îi consacrau în taina izvorului. Dar să ajungi încolo nu era aşa de simplu. Ca şi majoritatea oamenilor, colonelul Bradford a început să simtă povara anilor atunci când a trecut de patruzeci de ani. Cu fiecare an simţea cum se apropie bătrâneţea, corpul începe să ascul- te tot mai puţin şi nu era departe ziua fatală când va trebui să se conformeze cu victoria definitivă a ramolirii bătrâneşti asupra corpului şi minţii care i-au slujit cu o mare fidelitate. Nu e de mirare că legenda stranie despre izvorul tinereţii i-a stârnit cel mai viu interes. Nefiind incomodat de fricile reverenţioase caracteristice localnicilor în faţa tabuului tradiţional, el a întrebat pe toţi care puteau furniza careva detalii, punând, cap la cap, fărâme împrăştiate de informaţie şi, încetul cu încetul, ajungând la concluzia că în spate se ascunde ceva veridic. Se apropia ziua demisiei lui Sir Henry. Într-o zi de piaţă colonelul s-a decis să se adreseze direct unui lama din munţi – unul din acei veniţi din locurile îndepărtate – întrebând despre acel locaş unde se afla izvorul tinereţii. Dar acela nu i-a putut răspunde nimic clar, deoarece nu cunoştea nici un cuvânt în engleză, iar colonelul cunoştea doar dialectul din partea de sud al principalului lanţ muntos. Localnicii care cunoşteau acel dialect montan, pe care colonelul îi lua ca tălmăcitori, se întorceau şi plecau fulgerător, imediat ce se adu- cea vorba despre izvorul tinereţii. Iar din frânturile de date pe care Sir Henry reuşea să le afle din acea discuţie, nu reuşea să stabilească o localizare precisă a mănăstirii. Însă la sfârşitul convorbirii munteanul l-a scrutat pe colonel cu o privire atent-detaşată şi foarte clar a rostit câteva cuvinte, de
  4. 4. pagina 4 din 32 la care părul ulteriorului tălmăcitor s-a ridicat în sus. Cel din urmă s-a făcut sur la faţă, s-a ghemuit şi a făcut o tentativă de a se amesteca în mulţime (toate astea se întâmplau în mijlocul pieţii ce se afla la marginea orăşelului). Colonelul a reuşit să-l prindă de mânecă, l-a tras spre sine şi a întrebat: - Ce a zis lama? - El zis, că zis lama Kî despre tu… - în sfârşit a stors din sine tălmăcitorul speriat. Colonelul s-a întors ca să-l întrebe pe muntean cine e lama Kî, dar acela demult dispăruse în mulţime. Înarmându-se cu straniul nume al necunoscutului lama precum o cheie, colonelul a început cu entuziasm o nouă cercetare. Dar dacă până atunci localnicii, relativ uşor, începeau discuţiile des- pre izvorul tinereţii, acum, de îndată ce auzeau numele magic „lama Kî”, demonstrau o reacţie identică cu cea a tălmăcitorului speriat până la moarte. Şi iată că a sosit acea zi de vară când colonelul şi-a luat demisia. Un alt ofiţer a preluat con- ducerea unităţii şi în dimineaţa următoare Sir Henry urma să plece în Anglia pentru a primi o nouă numire – slujirea în corpul diplomatic regal. Seara colonelul a plecat să se plimbe prin împrejurimi- le de lângă orăşel. A dorit să admire, pentru ultima dată, un apus deasupra munţilor, rămânând doar el şi cerul înstelat. Când s-a întunecat de tot, Sir Henry s-a culcat la pământ. A privit îndelung cerul şi nici nu a sesizat când a adormit. Deodată a auzit în somn un glas, care a zis lent într-o engleză corectă: - Lama Kî-Niam este trimisul lăcaşului. El conduce spre mănăstire pe cei aleşi. El a aflat despre tine şi te va ţine minte. Să nu ai frică de timp şi să te întorci. Surprins, colonelul s-a trezit. Stelele licăreau. Orăşelul dormea liniştit la poalele colinei în- conjurate de măreţii şi întunecaţii munţi. - Şi atunci ferm am decis ca, în ziua când mă voi pensiona definitiv, mă voi întoarce în India şi voi face tot posibilul ca să găsesc izvorul tinereţii şi să dezvălui taina „Ochiului renaşterii”, - şi-a sfârşit povestirea colonelul. – De atunci această idee nu îmi dă pace şi îmi pare, că, în sfârşit, a sosit timpul să o realizez. Din câte aţi observat, nu există nici o taină straşnică pe care trebuie să o păstraţi. Eu şi Dumneavoastră nu suntem munteni, ci nişte gentilomi destul de inteligenţi. Doar că vroiam să Vă povestesc toate acestea pen- tru a Vă propune să mergem împreună în căutarea izvorului infinit al tinereţii. Iar neho- tărârea mea se explică prin aceasta: mă îndoiesc mult de faptul că veţi avea o atitudine serioasă faţă de tot acest misticism. Înţelegeţi-mă corect, nu Vă voi cere insistent de a participa – să numim lucrurile pe nume – la aventura mea, de aceea cuvântul dat de Dumneavoastră nu Vă va obliga la nimic. Doar dacă dispuneţi de timp şi Vă interesează, îmi veţi face o mare plăcere dacă mă veţi însoţi în această călătorie. Colonelul avea pe deplin dreptate. Desigur prima mea reacţie faţă de povestirea lui a fost o reacţie tipică faţă de astfel de subiecte, caracteristică oricărui om care gândeşte raţional şi nu am ezitat să îmi exprim imediat reflecţiile privitor la imposibilitatea existenţei unui astfel de fenomen, precum e izvorul tinereţii. Pur şi simplu, nu puteam să îmi imaginez ce ar putea fi aceasta. Însă Sir Henry mi-a insuflat întotdeauna senzaţia unui om deosebit de înţelept şi atât de mult credea în fap- tul relatat, încât nici nu puteam să mă îndoiesc de veridicitatea atitudinii proprii faţă de povestirea lui. La un moment dat, chiar mi-a apărut dorinţa de a-l însoţi pe colonel, dar cântărind toate pro şi contra şi conferind acea importanţă, pe care pe acele vremuri o prezenta cariera mea în ascensiune, am preferat să refuz. Totuşi nu am tentat să îl conving să rămână. Chiar de încercam să o fac, sunt sigur că aşfi suferit eşec. Intenţia lui Sir Henry era intenţia unui militar obişnuit să îşi asume toată responsabilitatea pentru orice pas şi pentru fiecare decizie. Peste două săptămâni colonelul a plecat. Amintindu-mi de el, uneori simţeam regrete că nu l-am însoţit la această expediţie. Pentru a scăpa de acest sentiment din interior, făceam un efort de a mă autoconvinge că este imposibilă existenţa izvorului tinereţii. - Prostii, - îmi ziceam, - oare poate o persoană să amăgească bătrâneţea? Doar este un pro- ces natural şi niciodată, nici într-o parte a pământului, timpul nu a curs înapoi. Trebuie doar să ne conformăm şi să îmbătrânim frumos. Doar există bătrâni cu aspect plăcut, bătrâneţea cărora e mi- nunată.
  5. 5. pagina 5 din 32 Dar, undeva în adâncul sufletului, totuşi un gând nu mă lăsa în pace: Şi dacă e posibil? Dacă izvorul infinit al tinereţii există? Dacă cineva a reuşit să întoarcă timpul înapoi? Doamne, e aproape imposibil să îţi imaginezi aşa ceva. Doream atât de mult ca „Ochiul renaşterii” să nu fie doar o legendă frumoasă şi colonelul Bradford să reuşească să dezvăluie taina lui. * * * Au trecut trei ani. În vâltoarea preocupărilor cotidiene gândurile despre colonel şi visul lui au trecut pe al doilea plan. Dar odată, întorcându-mă din birou acasă, am găsit prin corespondenţa mea un plic. Imediat am recunoscut scrisul colonelului. L-am deschis cu nerăbdare şi am citit scrisoarea. În textul lui se întrezărea o speranţă ames- tecată cu disperare. Sir Henry scria că s-a lovit de o mulţime de lacune supărătoare, şi că cercetarea lui mergea foarte încet, dar acum, în sfârşit, îi pare că a rămas doar un pic până va atinge scopul. Căci, la scurt timp, se va înfăţişa în faţa „Ochiului renaşterii”. Pe plic nu era nici o urmă de adresă a emitentului, dar m-a bucurat însuşi faptul că colonelul este în viaţă. Următoarea scrisoare de la colonel a sosit după multe luni. Deschizând-o, am observat că mâinile îmi tremurau. Scrisoarea conţinea, într-adevăr, o veste fantastică. Sir Henry nu doar a găsit izvorul tinereţii, dar el se întorcea în Europa şi aducea „Ochiul renaşterii” cu sine! În scrisoare mi-a scris că va sosi aproximativ peste jumătate de an. Deci, din ziua când m-am văzut cu colonelul ultima dată au trecut mai mult de cinci ani. Necontenit, îmi puneam întrebări de acest gen: - Cum e astăzi Sir Henry? Oare i-a schimbat concepţia despre viaţă „Ochiul renaşterii”? A reuşit oare bătrânul colonel să oprească timpul intern şi să „frâneze” procesul de îmbătrânire? Oare când va apărea, va fi la fel cum l-am văzut în ziua despărţirii noastre? Sau poate va fi mai în vârstă nu cu cinci şi ceva ani ci doar cu un an-doi? În final, am primit răspunsuri nu doar la acele întrebări ale mele dar şi la multe altele care mai înainte nici nu puteau să îmi treacă prin gând. Într-o seară, când şedeam în singurătate în faţa şemineului, a sunat telefonul intern. Când am răspuns, uşierul mi-a comunicat: - A sosit colonelul Bradford, domnule. Am tresărit pe neaşteptate, un val de entuziasm m-a înăbuşit şi am exclamat: - Să urce imediat! În câteva secunde s-a auzit soneria apartamentului meu, am deschis larg uşa, dar, cu părere de rău ... în faţa mea stătea un gentilom zvelt, în floarea vârstei, absolut necunoscut. Observându- mi nedumerirea, s-a interesat: - Nu m-aţi aşteptat? - Nu, Sir. Adică, aşteptam, dar nu pe Dumneavoastră – am răspuns eu pierdut. – Probabil, domnul care urmează să sosească la mine încă urcă scările. - Mda, dar eu, sincer să Vă spun, mă aşteptam la o primire mult mai călduroasă, - a zis vizi- tatorul pe un ton de parcă am fi fost mulţi ani prieteni – priviţi mai atent, oare chiar e necesar să mă prezint? Mă urmărea, primind o vădită plăcere cum nedumerirea din ochii mei s-a transformat în surprindere, surprinderea în mirare, şi, în sfârşit, definitiv uimit, am exclamat: - Henry?! Dumneavoastră?! Imposibil!!! Trăsăturile feţei acestui om, într-adevăr, aveau ceva comun cu colonelul Bradford, dar nu cu acel pe care îl cunoşteam, dar cu acel care a început, în calitate de căpitan, cariera sa militară mulţi- mulţi ani în urmă! Probabil, aşa arăta, după părerea mea, pe atunci – un domn înalt, cu umerii laţi, sub un costum gri deschis, ce-i stătea impecabil, se putea ghici o musculatură puternică, o faţă viri- lă bronzată, păr întunecat des, atins doar la tâmple de cărunţie. Atitudinea degajată, mişcările moi şi uşoare, nici un baston – nimic din acel bătrân obosit de viaţă pe care îl cunoscusem cândva în parc. - Sunt eu, eu, - a răspuns colonelul şi a adăugat, - şi, dacă nu mă lăsaţi imediat să intru în sa- lon, voi crede că manierele Dumneavoastră în aceşti ani s-au schimbat vizibil. În rău. Nemaiputând să mă reţin, l-am cuprins bucuros pe Sir Henry şi, până a ajunge în faţa şemi- neului şi a se aşeza în fotoliu, l-am asediat imediat cu o mulţime de întrebări. - Aşteptaţi, aşteptaţi, - râzând a protestat el, - opriţi-vă, inspiraţi adânc şi ascultaţi. Vă pro- mit Pete să Vă povestesc totul fără ocolişuri, doar că toate luate rând pe rând.
  6. 6. pagina 6 din 32 Şi el şi-a început povestirea. * * * Ajungând în India, colonelul imediat a plecat spre acel orăşel, unde cândva se disloca unita- tea lui. După două decenii multe s-au schimbat. Trupele engleze nu mai erau acolo. Dar piaţa şi zi- lele de iarmaroc au rămas. Ca adineaori, în orăşel soseau de pe drumul cel mare oameni, şi ca şi înainte, pe deasupra munţilor, plutea duhul legendei despre mănăstirea misterioasă, care păstrează taina izvorului tinereţii, despre lama în vârstă de două sute de ani, care la aspect aveau nu mai mult de patruzeci de ani, despre dispariţiile misterioase şi scheletele găsite în defileurile din sălbăticie. După aproape douăzeci de ani colonelul începea totul de la capăt – întrebări, contacte, efor- turi de a-i convinge pe localnici să-l ajute în realizarea propriei aventuri. Organizase, una după alta, expediţii în regiunile montane, dar totul era în zadar. O dată a încercat să urmărească pe acei lama care soseau la piaţă, atunci când se întorceau acasă. Dar s-a adeverit că era imposibil – lama cunoş- teau la perfecţie munţii, erau foarte viguroşi şi mergeau atât de repede, încât unui bătrân de şaizeci de ani îi era imposibil să ţină pasul cu ei. Convorbirile directe cu ei eşuau, se făceau că nu îl înţeleg, cu toate că negociau cu localni- cii destul de vioi. Adevărat că fiecare vorbea în dialectul său, dar se înţelegeau între ei de minune. În urma celor întâmplate, colonelul a hotărât că nu alesese o linie de comportament corectă. Dar în- ţelegea că este deja târziu să dea înapoi, după atâtea cercetări, în toate împrejurimile s-a zvonit des- pre bătrânul alb care caută izvorul tinereţii. Din această cauză îşi continua, în mod metodic, cerce- tarea începută. Erau momente, când îi părea că totul este pierdut, şi chiar dacă în spatele legendelor despre „Ochiul renaşterii” există careva fenomen real, tibetanii nu vor accepta niciodată ca un bătrân euro- pean să pătrundă în inima tainei lor. Dar îşi aminti visul văzut în ultima noapte pe vârful colinei. Cuvintele ce le auzise atuncea sunau foarte clar în urechile lui. Însă colonelul nu avea deplina certi- tudine că acel vis ar fi fost ceva mai mult decât un simplu vis. Şi Sir Henry se aruncă cu forţe noi şi, deja a câta oară, începea totul de la capăt. Peste trei ani de apropiere, continuă şi înceată, i-a apă- rut senzaţia că este urmărit de cineva. Acest sentiment straniu nu îl lăsa nici în momentele când era absolut convins că se află în deplină singurătate. Anume atunci mi-a scris prima scrisoare. Iar, după câteva zile, s-a întâmplat evenimentul care a pus capăt incertitudinii. Era o zi primăvăratică de piaţă şi dimineaţa colonelul a plecat spre corturile de la periferie pentru a câta oară să întrebe lumea despre „Ochiul renaşterii”. Mugeau iacii, pe tonalităţi diverse strigau ceva negustorii, cumpărătorii colindau printre corturi, cercetând vesela, hăţurile, armele şi alte mărfuri. Colonelul mergea încet prin piaţă, scru- tând publicul. Deodată a simţit o împunsătură moale în spate. S-a întors dar alături de el nu a văzut pe nimeni. Însă la douăzeci de metri a văzut un lama înalt, care îl privea insistent. Întâlnindu-se cu privirile, colonelul iarăşi a simţit împunsătura, dar de această dată în interior. Era o senzaţie de ne- perceput – de parcă puterea privirii lui lama prin ochi pătrundea în interiorul corpului lui Sir Henry şi acolo exploda într-o lovitură mută şi moale. Lama i-a făcut semn colonelului. - Am venit după tine, - a comunicat el într-o engleză destul de decentă, atunci când Sir Hen- ry s-a apropiat. – Mergem. - Aşteaptă, trebuie să îmi iau câte ceva din lucrurile mele. - Am eu tot ceea de ce poţi avea nevoie în timpul călătoriei. Când te vei întoarce, îţi vei re- găsi toate lucrurile în perfectă ordine. Stăpânul hotelului va avea grijă de ele. Cu aceste cuvinte Kî-Niam – acesta era chiar el – s-a întors şi a plecat. Şchiopătând şi spri- jinindu-se pe baston, colonelul l-a urmat. Nimeni din oamenii ce îi înconjurau nu s-a întors, nimeni nu a privit în urma lor. Colonelul avea senzaţia, că din momentul când privirea lui s-a întâlnit cu cea a lui lama, pentru cei din jur el a dispărut – ei pur şi simplu au încetat s-l observe, de parcă explozia privirii lui lama în interiorul corpului colonelului l-a învăluit într-un ecran netransparent pentru perceperea omenească. Colone- lul simţea – totul ce el cunoştea, toate relaţiile cu care era obişnuit, toate, ce incorporau importanţa socială şi experienţa de viaţă a personalităţii (cum se considera el însuşi) au rămas în afară, după acest ecran invizibil, acolo, între forfota zilei de piaţă.
  7. 7. pagina 7 din 32 Iar în interior – în interior se afla ceva neputincios, lipsit de un punct de sprijin, acel ceva care urma să-l înveţe de la început cum să trăiască. El îl urmă supus pe lama, de parcă prin aceasta s-ar fi prins de firul subţire al ultimei speranţe. Au mers întreaga zi. Când a amurgit, colonelul a observat mirat că nici nu prea obosise. În- tunericul i-a prins la intrarea într-un defileu îngust. - Vom înnopta aici, - a declarat Kî. Acestea erau primele lui cuvinte, rostite pe parcursul unei zile de călătorie. – Iată acolo deasupra treptei este o peşteră. În ea este apă şi mâncare. Ambii au urcat panta. Peştera nu era adâncă, dar foarte confortabilă. În fundul ei, într-o les- pede, era cioplit ceva de forma unui pat. Lama Kî a făcut focul şi într-un castronaş, pe care l-a scos dintr-o fisură adâncă, a fiert nişte ovăs. Apa a luat-o dintr-o gropiţă, situată lângă peretele peşterii. Când colonelul a mâncat, lama Kî a coborât din peşteră şi a rupt de pe fundul defileului un mănunchi de iarbă mirositoare, a înşirat-o pe patul din piatră şi i-a zis colonelului să se culce. Când acela s-a întins în pat, lama Kî l-a învelit grijuliu cu mantaua lui din stofă aspră arsă de soare de cu- loare şofran-aurie. - Vorbeşti nu chiar aşa de rău în engleza – a zis colonelul. - Am avut timp să învăţ, - spuse evaziv Kî – Şi nu doar engleza. - Şi demult duci oamenii spre locaş? – s-a interesat colonelul. - Demult. - Dar cine a fost lama Kî până la tine? - Nimeni. - Da, dar am auzit că lama Kî venea după cei aleşi şi trei sute de ani în urmă. - Venea. - Deci cine era lama Kî-Niam până la tine? - De ce insişti cu această întrebare? - Doar nu puteai fi tu... - De ce? - Tu eşti foarte tânăr! La aspect nu ai mai mult de patruzeci de ani. Trei sute de ani în urmă. Chiar şi datorită izvorului tinereţii. Şi aici colonelul a muţit. A început să înţeleagă. - Dormi, - i-a zis lama Kî, - mâine te voi trezi la răsărit. Apoi el s-a apucat să facă nişte exerciţii. Colonelul nu putea să îl vadă în întuneric, ador- mind, doar auzea respiraţia lui ritmică. Dimineaţa Kî a fiert nişte bob de munte, a hrănit colonelul şi, după aceea, au continuat călă- toria. La întrebarea colonelului, de ce lama nu mănâncă nimic, acela a răspuns: „Lama niciodată nu mănâncă pe parcursul călătoriei”. Seara colonelul nu a putut să-l studieze pe lama la lumina focului ce se stingea. Iar în ziua precedentă de călătorie acela nu şi-a scos niciodată mantaua sa cu glugă. Acum însă colonelul avea ocazia să-l vadă pe lama Kî fără manta. Purta cizme moi din piele nepre- lucrată de iac, pantaloni uşori de bumbac şi un pieptar roşu dintr-o stofă stranie. Pielea de culoarea măslinei netedă şi elastică, liniile ideale ale corpului musculos şi uscăţiv au făcut asupra colonelu- lui o impresie cutremurătoare. Punându-şi mantaua peste umăr, lama păşea uşor pe pietre şi tăcea. Colonelul notă cu uimire că nu îi este atât de greu să îl urmeze pe lama. Desigur, acela mergea în- cet, însă nu într-atât ca Sir Henry cu bastonul său să îl poată urma cu o astfel de uşurinţă. L-a între- bat pe lama care ar fi cauza. - Acesta este lucrul meu – de a conduce bătrânii peste munţi la izvorul tinereţii. Acum pute- rea mea este puterea ta. Dar să te întorci vei putea şi singur. - Să mă întorc? Dar oamenii zic, că de acolo nu se întoarce nimeni?! - Oamenii? Prea mult asculţi ce zic oamenii...nu se întorc aceia care doresc să rămână. Însă tu aparţii unei alte lumi şi, fără îndoială, vei decide să te întorci. - Şi mă vor lăsa? - Ai auzit poveşti îngrozitoare? Te-au chemat ca să te înveţe. Dar să pleci sau să rămâi – e alegerea ta. Nimeni nu ţine pe nimeni, nu ademeneşte pe nimeni prin şiretlicuri sau nu-i fugăreşte în locaş cu forţa. Tu ai căutat şi ai fost destul de insistent, înseamnă că, într-adevăr, ai nevoie de
  8. 8. pagina 8 din 32 aceasta, ţi-ai asumat răspunderea să te schimbi şi eşti pregătit să mergi până la capăt. Şi e deja de competenţa noastră privelegiul de a te învăţa cum sa parcurgi această cale.... - Să mă învăţaţi modalitatea? Vrei să spui că „Ochiul Renaşterii” e... - Vei vedea. Toate la timpul său. - Spune-mi te rog, cum crezi, voi reuşi să învăţ? - Şi de ce nu? Sau tu nu eşti ca ceilalţi oameni? - Şi de voi învăţa eu, voi putea învăţa şi pe alţii? - Mai întâi învaţă. Cu toate că, dacă e să fim sinceri, noi mizăm pe aceasta foarte mult. Până în seară nu a fost pronunţat mai mult nici un cuvânt. Au înnoptat într-o peşteră mică, asemănătoare cu prima. Probabil datorită sutelor de ani de trecere a bătrânilor peste munţi, practica a fost cizelată până la cele mai mici detalii. Colonelul adormea, ca şi în noaptea precedentă, sub su- netul respiraţiei ritmice al lui lama făcând exerciţii. Şi iată că într-o zi, deja era mijlocul verii, ei au ajuns. Peste două ore după ce au pornit dimineaţa la drum, defileul, pe fundul căruia mergeau de-a lungul unui râuleţ de munte, a început să se lărgească şi spre miază-zi au ajuns într-o vale îngustă. Râuleţul în acest loc se lărgea, se bifurca şi făcea câteva bucle. La un cot al lui, colonelul a văzut un mic sătuc, compus aproximativ din cincisprezece-douăzeci de case mici cu acoperişuri plate, pe jumate îngropate în coasta înaltă. Din sat spre poduleţul de peste râu cobora o cărare. Pe alt mal că- rarea trecea valea şi brusc urca în sus, ascunzându-se în pădurea deasă ce acoperea coasta înaltă. Mai sus, acolo unde pădurea ceda locul stâncilor de piatră golaşe, se vedea ceva asemănător cu o scară ce ducea spre pereţii mănăstirii, care se amplasa parţial în construcţiile compuse din bucăţi de piatră cioplită, şi parţial în încăperile săpate direct în stânci, ferestrele întunecate ale cărora se căs- cau deasupra prăpastiilor stâncoase. - Iată că am şi ajuns, - i-a zis colonelului lama Kî. – Mai departe vei merge singur. Vezi că- rarea? Te ridici pe ea direct la mănăstire. Acolo te vor primi. - Şi tu? Tu unde locuieşti? Oare nu în mănăstire? – s-a mirat Sir Henry. - Locuiesc peste tot, - a răspuns lama Kî-Niam, arătând cu in gest larg peste înalţii munţi al- baştri ce înconjurau din toate părţile valea. Şi, sub văzul surprinsului colonel, a început să se facă transparent şi în ceva timp s-a topit în inertul aer curat şi cristalin al munţilor. Să zici că Sir Henri era şocat, e ca şi cum nu ai zice nimic. Pentru a-şi reveni după impresia lăsată de modalitatea atât de excentrică a lui lama Kî-Niam de a zice „la revedere”, i-a fost necesar nu mai puţin de un sfert de oră. Restul drumului i-a luat colonelului toată ziua până în seară. Cărarea urca în sus atât de abrupt şi aproape peste fiecare 100 de picioare bătrânul era forţat să se oprească pentru a se odihni. În sfârşit, când în vale a pogărât, îndesindu-se, amurgul mov, colonelul s-a apropiat de peretele mă- năstirii şi a bătut la o uşa joasă din cherestea. *** - Exact din acea zi m-am adâncit până peste cap într-o stranie şi, în multe de neînţeles pen- tru un european, viaţă, într-o mănăstire din Tibet pierdută în munţii sălbatici şi de netrecut, - îşi continuă povestirea colonelul. – Totul ce am văzut acolo mai curând semăna cu o invenţie ciudată decât cu o realitate aparţinând acestei lumi. Practicile acelor lama tibetani, cultura lor, felul de trai, indiferenţa lor totală pentru toate ce veneau din „lumea mare”, o izolare deplină în lumea lor mică, în care nimic nu se schimba de-a lungul veacurilor – toate acestea sunt greu de perceput pentru o persoană cu o mentalitate din occident. În mănăstire trăiau nu chiar aşa de puţini oameni, dar nici bărbaţi, nici femei bătrâni colone- lul nu a văzut printre ei. Chiar din primele zile ale staţionării lui acolo i s-a lipit temeinic respecta- bila poreclă de „Străvechiul Domn”. Mulţi ani au trecut din ziua când lama au văzut prin părţile lor pe cineva atât de bătrân ca Sir Henry. - Iar pentru unii din ei faptul că omul se poate transforma în aşa hodorog, pe care o prezen- tam eu atunci, era o descoperire veridică, - povestea colonelul. – Primele două săptămâni mă simţe- am ca un peşte pe uscat. Mă miram de toate câte le vedeam, şi deseori mai că nu credeam propriilor ochi.
  9. 9. pagina 9 din 32 Mă pomenisem că noaptea eu pot dormi liniştit un somn veridic şi profund, iar dimineaţa să mă simt energic şi perfect odihnit. Cu fiecare zi forţele mele se măreau, şi foarte curând am început să utilizez bastonul doar când mergeam în excursii prin munţi. - Şi iată că într-o frumoasă dimineaţă am trecut printr-o a doua mare zguduire din cele mai importante două din viaţa mea. Prima a fost şocul dispariţiei supranaturale a lui lama Kî. Iar a doua iată care a fost: În acea zi mi s-a permis pentru prima dată accesul în arhiva manuscriselor vechi. La capătul celei mai lungi săli am văzut o oglindă, probabil unica din acea regiune. Iar eu până atunci nu îmi vedeam imaginea din oglindă deja pe parcursul a multor luni. Cu o mare curiozitate m-am îndreptat spre ea. Imaginaţi-vă însă mirarea mea când am văzut în oglindă ceva de necrezut şi, din punctul de vedere al unui om civilizat, ceva imposibil. Priveam imaginea mea din oglindă, dar nu mă vedeam pe mine, ci o persoană mai tânără ca mine cel puţin cu cincisprezece ani! Atâţia ani aveam speranţa că izvorul tinereţii există cu adevărat, şi iată că acum vedeam în faţa mea confirmarea fizică a reali- tăţii lui! Bucuria şi entuziasmul care m-au cuprins în acel moment erau imposibil de descris în cu- vinte. Iar în zilele ce au urmat, starea mea a mai trecut prin schimbări dramatice. Am dat jos com- plet, de pe umerii mei, complet greutatea bătrâneţii. Acum nimeni nu mă numea „Străvechiul Domn” şi toţi lama mă tratau ca pe un egal al lor, care fapt, sincer, mă flata. Aici povestirea colonelului a fost întreruptă. Au sunat la uşă. Cu o oarecare supărare am deschis uşa. Erau prietenii mei – soţ şi soţie. Întotdeauna eram bucuros să comunic cu ei, dar, de data aceasta, vizita lor m-a cam iritat. Am încercat totuşi să nu-mi afişez emoţiile şi foarte amabil le-am prezentat pe Sir Henry. Am discutat un pic, apoi colonelul s-a ridicat şi a zis: - Rog să mă scuzaţi, însă trebuie să mă retrag, deoarece astă seară am o întâlnire de afaceri. Lângă uşă s-a întors şi a zis: - Dacă nu aveţi nimic împotrivă, Peter, aş dori să Vă invit mâine să luăm prânzul la mine. Vă promit că, dacă acceptaţi, Vă voi povesti despre „Ochiul renaşterii” şi cealaltă parte care nu am reuşit să Vă relatez astăzi. Ne-am înţeles asupra locului şi a orei întâlnirii, apoi colonelul a plecat. Când m-am întors, soţia prietenului meu s-a interesat: - Câţi ani are prietenul Dumneavoastră, Pete? Este fermecător, însă e atât de tânăr, căci e imposibil să fie ofiţer in rezervă. Cu atât mai mult colonel... - Dar câţi ani credeţi că are? - Păi, la aspect nici măcar patruzeci. Cu toate că... din discuţia noastră cu el, aş conclude că nu poate avea mai puţin de patruzeci. - Nu mai puţin, aceasta la sigur, - evaziv am căzut de acord şi am schimbat subiectul discu- ţiei pe o altă temă. Nu vroiam să repet istoria incredibilă despre „Ochiul renaşterii”, cel puţin până când colo- nelul nu îmi va dezvălui-o până la capăt. În următoarea zi, după prânzul din restaurant, eu şi colonelul am plecat la el şi, în detalii, mi-a povestit despre izvorul infinit al tinereţii. *.*.* - Când m-am instalat în mănăstire, în primul rând, mi-au expli- cat că corpul omenesc are nouăsprezece centri energetici, numiţi „vârtejuri”, - continuase povestirea întreruptă colonelul. – şapte din ei sunt de bază, iar ceilalţi douăsprezece sunt secundari. Aceşti vârtejuri reprezintă nişte formaţiuni puternice ale câm- purilor, invizibile ochiului, dar existente în mod veridic. Ampla- sarea vârtejurilor secundare corespunde amplasării articulaţiilor membrelor: şase vârtejuri secundare superioare corespund pozi- ţiei articulaţiilor umerilor, articulaţiilor coatelor, şi a încheieturi-
  10. 10. Рис 1.1-2 pagina 10 din 32 lor mâinilor; cele şase vârtejuri secundare posterioare corespund articulaţiilor bazinului, genunchi- lor şi gleznelor cu tălpile (Des. 1.) Când picioarele omului sunt amplasate lateral formând un unghi de deschidere inferior a 90°, vârtejurile genunchilor formează un vârtej mare, care, datorită conţi- nutului de energie concentrată în el, este aproape identic cu cel a vârtejurilor de bază. Şi, deoarece o persoană obişnuită foarte rar se află în situaţia când sunt necesare mişcări intense de amplitudă mare, efectuarea „şpagatului” şi alte exerciţii de acest fel, vârtejurile genunchilor aproape întotde- auna formează un vârtej, forma spaţială a căruia se schimbă, continuu, în concordanţă cu mişcările corpului. De acea uneori vârtejului genunchiurilor este atribuit la cele de bază ca unul suplimentar, al optulea, şi se vorbeşte nu despre nouăsprezece vârtejuri ci despre optsprezece. Poziţionarea centrilor celor şapte vârtejuri principale este următoa- rea: primul cel mai de jos– la baza corpului, al doilea – la acelaşi nivel cu cel mai înalt punct al organului sexual, al treilea – un pic mai jos de ombi- lic, al patrulea – la mijlocul cutiei toracice, al cincilea – la nivelul bazei gâtului, al şaselea – între sprâncene în regiunea celui de al treilea ochi, pe când cel de al şaptelea – reprezintă un con cu baza mai largă îndreptată în sus şi poziţionat pe creştetul capului (Des. 1.1- 2). Într-un corp sănătos, aceste vârtejuri se rotesc cu o viteză mare, asigurând cu „prană” sau „forţa eterică” pentru toate sistemele organismului uman. Însă, când funcţionarea unuia sau a mai multor vârtejuri este perturbată, fluxul pranei slăbeşte sau se blochează... Pe scurt, tulburarea circulaţiei pranei este exact ceea ce noi numim „boală” sau „bătrâneţe”. - La o persoană normală, - continuă colonelul, - frontierele externe ale vârtejurilor ies foarte mult în afara corpului. La cele mai puternice şi dezvoltate în multe privinţe persoane, toate vârteju- rile se contopesc într-un câmp de formaţiune densă ce se roteşte formând la aspect un gigantic ou energetic. (Des. 1 – 1.3). La un om obişnuit tot are as- pectul unui ou. Doar că densitatea câmpului este diversă – centrul vârte- jurilor, după densitate, este diferit la periferie. (Des. 1 – 1.4). Da, la un individ bătrân şi bol- nav, aproape toată energia vârtejurilor este concentrată lângă centrul lor şi deseori nu ies în afara corpului. (Des. 1 – 1.5). Cea mai rapidă şi radicală metodă de restabilire a sănătăţii şi ti- nereţii constă în redarea vârtejurilor caracteristicile lor energetice normale. Pentru a o face, există cinci exerciţii simple. Mai exact sunt şase, dar al şa- selea este deosebit şi eu vă voi povesti despre el separat. La moment ne oprim asupra celor cinci exerciţii, fiecare acţionând benefic, însă plinătatea efectului se atinge doar din îndeplinirea sistema- tică a tuturor cinci. De fapt, nu sunt doar simple exerciţii, nu în zadar lama le numesc „mişcări rituale”. Aceste mişcări rituale şi compun simplul sis- tem al antrenamentului eteric, numele căruia este „Ochiul renaşterii”. Acum vă voi povesti despre toate mişcările rituale pe rând. Prima Mişcare Rituală - Prima mişcare rituală, - continuă Sir Henry povestirea sa, - e foarte simplă. Se efectuează cu scopul de a oferi rotirii vârtejurilor un moment adiţional de inerţie. Mai simplu vorbind, cu ajutorul primei mişcări rituale ca şi cum am accelera vârtejurile, conferindu-le viteză şi stabilitate.
  11. 11. pagina 11 din 32 - Poziţia iniţială pentru prima mişcare rituală: staţi în picioare drepţi cu mâinile întinse late- ral orizontal la nivel umerilor. Având deja această poziţie, începeţi rotirea în jurul propriei osiei până veţi simţi o uşoară ameţeală. Este foarte importantă şi direcţia în care vă rotiţi – de la stânga la dreapta. Cu alte cuvinte, dacă aţi fi in centrul unui cadran de ceas aflat pe podea şi cu faţa în sus, v- aţi roti în direcţia acelor de ceasornic. (Des. РД - 1). Femeile se rotesc în aceeaşi direcţie. Pentru marea majoritate de adulţi e de ajuns să se rotească de cinci ori în jurul osiei sale pentru a simţi ameţeală. Din această cauză, lama recomandă pentru începători să se limiteze doar la trei ori. Dacă, după efectuarea primei mişcări rituale, veţi simţi nevoia de a vă aşeza sau culca, pentru a scăpa de ameţeală, în mod obligatoriu ascultaţi-vă această necesitate naturală a corpului vostru. Eu, la început, procedam anume în acest mod. - În perioada de început a efectuării mişcărilor rituale este important să nu supradozaţi. Să fiţi atenţi ca să nu treceţi acea limită, după care o uşoară ameţeală trece în una mai puternică şi e acompaniată de uşoare accese de greaţă, deoarece practica următoarelor mişcări rituale poate duce la vomă. Practicând toate cele cinci mişcări rituale, veţi observa cu timpul că puteţi să vă rotiţi în prima parte tot mai mult şi mai mult fără a ajunge la o ameţeală evidentă. - În afară de aceasta, pentru a „îndepărta” limita ameţelilor, puteţi folosi metoda larg aplica- tă în practică de către dansatori şi sportivii patinajului artistic. Înainte de a începe rotaţia, fixaţi pri- virea pe un punct imobil direct în faţa voastră. Începând rotirea, nu luaţi privirea de la punctul ales pe cât e posibil. Când însă, din cauza rotirii capului, punctul fixării privirii va pleca din câmpul vostru de vizualizare, întoarceţi rapid capul anticipând rotirea corpului, şi, pe cât e posibil de repe- de, iarăşi „prindeţi” cu privirea acel punct imobil. Această metodă de lucru cu utilizarea punctului de reper permite de a îndepărta considerabil limita ameţirii. - Când îmi exercitam serviciul militar în India, permanent mă mira cum puteau aşa zişii „dervişii dansatori”să se rotească fără oprire, ore întregi, într-un dans straniu religios. Cunoscând prima mişcare rituală mi-am amintit două momente destul de importante: primul – dervişii dansa- tori se roteau permanent în aceeaşi direcţie, de la stânga la dreapta, după acele ceasornicului, şi al doilea – toţi ei aveau un aspect puternic şi tânăr – nu se puteau compara cu persoanele de aceeaşi vârstă. - Am întrebat pe unul din învăţătorii lama din locaş dacă are vreo legătură practica dervişi- lor dansatori cu mişcările rituale. Mi-a răspuns că dervişii folosesc în practica lor acelaşi principiu, însă l-au dus până la absurd. Ca rezultat a hipersolicitării vârtejurilor prin acţiunea corpului, la un anumit moment apare o tulburare serioasă. Are loc ceva asemănător cu o „explozie internă”, ce are acţiuni destul de malefice asupra corpului. Dervişii explică această „explozie” ca pe o „iluminarea psihică” – ceva de genul unei iluminări religioase dar în majoritatea cazurilor aceasta este o eroare, de- oarece starea ce rezultă are foarte puţine tangenţe cu „iluminarea adevărată”. - Spre deosebire de dervişi, lama, în practica lor, nu se rotesc niciodată până la completa epuizare, efectuând mişcarea nu de sute de ori, ci doar zece- douăsprezece ori, exact atâtea ori cât e necesar, în fi- ecare caz, anume pentru stimularea vârtejurilor. Ci- fra maximală de rotaţii pentru o singură dată însă nu trece de douăzeci şi una de ori. A doua mişcare rituală - Imediat după prima mişcare rituală, - conti- nuă Sir Henry Bradford, - se efectuează a doua miş- care rituală, care umple vârtejurile cu forţa eterică, mărind viteza lor de rotire şi conferindu-le stabilita- te. Efectuarea ei este şi mai simplă decât prima. Po- ziţia iniţială a celei de a doua mişcări rituale este cul- cat pe spate. Ar fi optim să staţi culcat pe un covor gros sau pe ceva destul de moale şi cald. Lama utili-
  12. 12. pagina 12 din 32 zează covoraşele pentru meditare. Este o rogojină groasă din fibre vegetale şi lână de iac. Scopul principal al covoraşului este de a izola corpul de răceala podelii, cu toate că lama utilizează covo- raşele şi în timpul practicilor de meditaţie pentru a şedea confortabil, de aici vine şi denumirea de „covoraş pentru meditaţie”. Lama acordă rolul principal în special meditaţiilor, folosind „Ochiul re- naşterii” doar ca mijloc pentru a menţine corpul în formă şi asigurându-i acea imensă energie, care e necesară pentru o meditaţie efectivă. - A doua mişcare rituală se efectuează astfel: întindeţi mâinile de-a lungul corpului cu dege- tele unite strâns lipite de podea şi ridicaţi capul lipind cu putere bărbia de piept. Apoi ridicaţi pici- oarele drepte vertical în sus, fiind atenţi de a nu rupe bazinul de la podea. Dacă puteţi, ridicaţi pici- oarele nu doar vertical în sus ci şi spre voi până în momentul când simţiţi că bazinul se ridică de la podea. Scopul principal – să nu îndoiţi picioarele în genunchi. Apoi, încet, întoarceţi la podea capul şi picioarele. Relaxaţi toţi muşchii şi repetaţi mişcarea încă o dată. - În această mişcare rituală o mare importanţă o are coordonarea mişcărilor cu respiraţia. La început expiraţi pentru a scoate tot aerul din plămâni. Pe parcursul ridicării capului şi a picioarelor urmează să faceţi o lină inspiraţie foarte profundă şi completă, în timpul coborârii lor – tot o astfel de expiraţie. Dacă aţi obosit şi aţi decis să vă odihniţi un pic între repetări, stăruiţi-vă să păstraţi acelaşi ritm al respiraţiei, ca şi pe parcursul mişcărilor. Cu cât mai profundă este respiraţia, cu atât mai înaltă este eficacitatea practicii. - Unul din lama îmi povestea că a venit în mănăstire foarte bolnav şi slăbit şi nu putea ridica nici un pic picioarele drepte de la podea. Din această cauză a început prin ridicarea picioarelor în- doindu-le în genunchi şi abia de putea ridica capul de la podea. Treptat a reuşit să ridice coapsele cu genunchii în sus, însă gleznele rămâneau în jos. Apoi, datorită antrenamentului zilnic, a învăţat să îndrepte picioarele îndoite şi să strângă bărbia la piept, la scurt timp, a reuşit să ridice în sus ver- tical picioarele perfect drepte (Des. РД - 2). - Şi în genere, acest lama mă surprindea. Când îmi povestea despre păţaniile lui de la înce- putul practicii, el avea aspectul unui etalon al tinereţii virile şi al puterii, cu toate că ştiam, ca vârstă era cu mulţi-mulţi ani mai în vârstă ca mine. Dar, sincer vorbind, în admirarea mea faţă de acest om nu era acea fracţiune de uimire indescriptibilă ce o aveam faţă de lama Kî. După lama Kî, să mă ui- meşti cu tinereţea şi puterea sau supraomenescul unui bătrân era practic imposibil. Acelaşi lama, despre care vă povesteam, periodic se distra prin acea, că ducea jos în sătuc fructe din livada mă- năstirii pentru a le schimba pe lapte de iac. În mănăstire aveau capre, dar acest om prefera laptele de iac. Si alţi lama îl preferau. Pe semne, altitudinea de la nivelul mării, unde se afla valea noastră, nu era chiar aşa de mare, deoarece în mica grădină, cultivată de lama pe terasa de jos a mănăstirii, acoperită cu un strat gros de pământ fertil adus din luncă, creşteau pomi fructiferi scunzi, ce reuşe- au peste vară să dea o roadă destul de bună. De obicei, lama încărca cu fructe un coş mare (în el în- căpeau nici mai mult nici mai puţin de o sută de livre de mere mărunte şi pere) şi cu un pas caden- ţat cobora în jos pe cărare. În sat dădea merele şi aranja în coş câteva ulcioare grele cu lapte, apoi, tot atât de cadenţat, se ridica înapoi în mănăstire. După câteva luni de trai în mănăstire, în momen- tul când pentru prima dată m-am decis să îl însoţesc într- o astfel de plimbare, am fost nevoit să mă opresc nu mai puţin de zece ori pentru a-mi trage răsuflarea. E şi adevărat, mai târziu am fost şi eu în stare să fac plimbări în sus şi în jos cu aceeaşi uşurinţă, dar aceasta e o altă poveste. A treia mişcare rituală - A treia mişcare rituală trebuie efectuată imediat după primele două. Şi, la fel ca şi primele două este foarte simplă. Poziţia iniţială este de a sta pe genunchi, îi depărtaţi unul de altul la nivelul bazinului, astfel ca coapsele să fie situate strict vertical. Palmele le amplasaţi pe partea posterioară a muşchilor coapsei exact sub fese. Apoi aplecaţi capul înainte, lipind bărbia de piept. Aruncând ca- pul înapoi în sus, bombaţi cutia toracică şi încovoiaţi coloana vertebrală înapoi, sprijinindu-vă un pic cu mâinile de coapse, după ce vă întoarceţi în poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept. Un pic vă odihniţi, şi dacă e necesar repetaţi de la început. Aceasta este a treia mişcare rituală a „Ochiului re- naşterii”(Des. РД - 3).
  13. 13. pagina 13 din 32 - Ca şi a doua mişcare rituală, a treia cere o sincronicitate a mişcărilor cu ritmul respiraţiei. La început faceţi o expiraţie la fel de profundă şi completă ca la exerciţiul doi. Îndoindu-vă înapoi urmează să inspiraţi, iar întorcându-vă în poziţia iniţială – să expiraţi. Profun- ditatea respiraţiei are o importanţă ma- joră, deoarece anume respiraţia este ve- riga de legătură între mişcările corpului fizic şi dirijarea forţei eterice. Din ace- astă cauză în timpul efectuării exerciţii- lor „Ochiul renaşterii” se cere o respira- ţie cât mai profundă şi completă. Cheia unei respiraţii profunde şi complete este în expiraţie. Dacă expiraţia este făcută complet, la fel de completă va fi şi in- spiraţie ce urmează natural. - Am avut ocazia să urmăresc cum aproximativ cincizeci de lama efectuea- ză simultan practică „Ochiul renaşterii”. Ca atenţia să nu fie distrasă de la procesele interne ce se petrec în corpul eteric, ei îndeplineau toate mişcările rituale, în afară de primul, cu ochii închişi. - Deja de mii de ani, lama au descoperit, că omul poate găsi în interiorul său răspunsurile la toate misterele de neînţeles ale existenţei. Şi unica metodă veridică este practica, deoarece începând cu un anumit nivel de complexitate al organizării materiei lumii, intelectul devine neputincios - nu are mijloacele necesare pentru perceperea întregii complexităţi şi totodată a întregii simplităţi chiar şi a lumii astrale, nemaivorbind deja de multele lumi de rang mai înalt. - Totul, din ce este creată această lume în care trăim, îşi are originea în chintesenţa noastră internă, de aceea viaţa reprezintă întotdeauna propria noastră creaţie. Doar alegerea noastră defineş- te cum se vor constitui circumstanţele, doar datorită dorinţelor noastre şi deciziilor, luate sau nelua- te, se formează acele situaţii în care noi ne aflăm. Pentru majoritatea oamenilor din occident, pre- dispuşi să creadă că totul depinde de nişte forţe ale lumii externe imposibil de controlat prin propria noastră voinţa, această concepţie este incomprensibilă şi inacceptabilă. Însă lama consideră, că e viceversa, voinţa personală a omului este, într-adevăr, atotputernică. Totul depinde de nivelul „cu- noştinţei practice” pe care o deţine omul. Dar cunoştinţa practică este nu doar informaţia, dar mai exact cunoaşterea a ceea cum să conduci conştientizat voinţa proprie în mani- festarea ei nu doar în această lume, ci şi în alte lumi mult mai „fine”. Acum, printre oameni, se propagă eronata idee de a confunda cunoaşterea cu informaţia şi informatizarea. Poţi poseda graţios, în masă, informaţia intelectuală, dar, de fapt, necunoscând nimic, adică fără a poseda capacitatea de aplicare a cunoştinţeşor. Poţi cunoaşte, neacumulând mulţi- mea de informaţie, adică manipulând, în mod practic, voin- ţa personală pe toate nivelele de manifestare a existenţei. - Un exemplu notoriu reprezintă starea fizică a corpu- lui. Majoritatea oamenilor din occident, inclusiv fiziologii profesionali, savanţii şi intelectualii superinstruiţi sunt ferm convinşi de ireversibilitatea proceselor de îmbătrânire şi imposibilitatea restabilirii corpului. Însă practica tuturor lama, ai căror restabilire este doar etapa primară în dezvol- tarea fiinţei omeneşti, demonstrează opusul convingerilor intelectualilor. Deci avem de a face cu o iluzie, totul constă în capacitatea utilizării mecanismelor ce oferă omului acce- sul la conducerea conştientizată a voinţei personale. - Lama, şi în particular locuitorii mănăstirii, unde se păstrează cunoaşterea despre „Ochiul renaşterii”, efectuea-
  14. 14. pagina 14 din 32 ză, la nivel astral şi eteric, un lucru imens, orientat spre bunăstarea omenirii. Deoarece nivelele mai fine sunt şi mult mai înalte, având, prin urmare, un caracter regent pentru nivelurile mai brute sau mai joase, schimbările neînsemnate efectuate la nivelele eterului şi în special la nivelele astrale, provoacă schimbări globale esenţiale la nivel fizic, cu toate că cer aplicarea a unei mai mici energii decât ar fi necesară pentru schimbările corespunzătoare nemijlocit la nivel fizic fără aplicarea for- ţei, ce aparţine nivelurilor mult mai înalte. - Într-o zi lumea va urma să se trezească uimită şi să admire rezultatele lucrului măreţ, făcut de adepţii învăţăturilor tainice (printre care se numără şi lama tibetani) în colaborare cu alţii, cu for- ţe la moment necunoscute omenirii. Va sosi clipa, când deasupra planetei oamenilor se va aprinde răsăritul unei epoci noi, va fi clipa naşterii unei noi omeniri. Va apărea noul om, care îşi va controla voinţa şi care va învăţa prin acţiunile ei conştiente să descopere imensul potenţial ascuns în propriile forţe, trecând prin durere şi suferinţe pentru a eradica războaiele şi lipsurile din practica acestei planete1 . - Ne aşteaptă încă multe încercări, deoarece aşa zisa „omenire civilizată” se află acum în ne- cuprinsele adâncuri ale întunericului şi ale celor mai întunecate vremuri dintotdeauna, însă ne sunt rezervate cele mai bune destine şi viitorul nostru este văzut plin de glorie şi de bucuria ascensiunii spre culmile spiritului. Şi fiecare persoană, care va decide să facă măcar cel mai mic pas către dez- voltarea şi descoperirea conştiinţei proprii, un pas către înţelegerea propriului suflet, va contribui cu micul său ajutor la generala evoluţie a inteligenţei omeneşti, apropiind victoria întregii omeniri în crâncena luptă pentru o nouă calitate a conştientizării. - Toate acestea sunt spuse de mine doar pentru a sublinia: practicarea mişcărilor rituale ale „Ochiului renaşterii” nu e doar un simplu antrenament fizic şi un mijloc de autoîntremare, ci şi ceva mult mai global – unul din instrumentele de stăpânire a voinţei. A patra mişcare rituală - Atunci când pentru prima dată am început a patra mişcare rituală, - povestea colonelul, - îmi părea foarte complicată. Însă, peste o săptămână de antrenamente, o executam cu aceeşi uşurin- ţă de care dădeam dovadă la efecturea exercitiilor precedente. - Pentru executarea celei de a patra mişcări rituale, aşezaţi-vă pe podea, întindeţi picioarele în faţă cu tălpile poziţionate în părţi la nivelul umerilor. Îndreptând coloana vertebrală, puneţi pal- mele cu degetele unite între ele pe podea, în părţi, lângă fese. Degetele mâinilor trebuie să fie în- dreptate înainte. Aplecaţi capul în jos, lipind bărbia de piept. - Apoi daţi capul pe spate, pe cât e posibil în sus şi în urmă, şi ridicaţi trunchiul în faţă până la poziţionarea lui pe orizontală. În faza finală, coapsele şi trunchiul trebuie să se afle pe acelaşi plan orizontal, iar gambele şi mâinile – să fie poziţionate vertical, precum picioruşele unei mese. Atingând această poziţie, pentru câteva secunde încordaţi toţi muşchii corpului, apoi relaxaţi-i şi re- veniţi la poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept (Des. РД - 4). Apoi – repetaţi totul de la început. - În această mişcare punctul cheie este respiraţia. Iniţial, expiraţi. Ridicându-vă şi, dând ca- pul pe spate, efectuaţi o inspiraţie lină şi adâncă. În timpul încordării muşchilor – reţineţi respiraţia, iar când coborâţi la poziţia iniţială – expiraţi complet. În timpul odihnei dintre repetări – menţineţi acelaşi ritm al respiraţiei. - Înainte de a pleca din mănăstire, - continuă povestirea sa colonelul, - lama-învăţătorii mi- au spus, că trebuie să transmit învăţătura primită acelor persoane care vor dori să se familiarizeze cu ea, dar, nici într-un caz, să o nu transform într-o sursă de îmbogăţire proprie. Este exact acelaşi lucru pe care mi l-a spus şi lama Kî. Din această cauză am hotărât să călătoresc un timp prin India, şi, ca probă, să ofer în câteva oraşe mari lecţii de practicare a „Ochiului renaşterii” – pentru doritori indieni sau chiar englezi. Chiar din primele zile ale predării mele am avut de înfruntat, cu primii mei ucenici, o problemă care îmi părea de nerezolvat pe atunci. Elevii englezi şi americani, care erau aproximativ cincisprezece la număr, au început să mă întrebe, cât îmi datorează pentru studii. Când le-am spus că sunt un om cu o stare financiară destul de satisfăcătoare şi ţin aceste lecţii nu pentru a câştiga bani, câţiva din ei au încetat să mai vină la mine. Cei care au rămas însă nu au con- 1 Cred ca este important să ţinem con de faptul că cartea „Ochiul Renaşterii” a fost scrisă de P. Kelder înaintea celui de- al doilea război mondial.
  15. 15. pagina 15 din 32 tenit să îmi ceară să fixez mărimea costului de studii. Un domn în etate mi-a explicat, că, luând lec- ţii la mine gratis, se simte dator şi acest fapt îi provoacă permanent o senzaţie de disconfort intern. Conform tuturor aparenţelor, aceeaşi senzaţie o simţeau şi ceilalţi ucenici ai mei. Eram într-o pro- fundă confuzie şi nu îmi imaginam cum să rezolv această problemă, când, într-o zi, plimbându-mă seara de-a lungul râului, am văzut pe un învăţător-yoghin indian înconjurat de ucenici. Şi atunci m- a luminat o idee: iată pe cine trebuia să întreb cum tradiţia soluţionează astfel de probleme. Datorită unuia dintre ucenici, care şi-a oferit ajutorul de translator, m-am adresat către guru – astfel sunt nu- miţi în India învăţătorii-yoghini – şi l-am rugat să mă ilumineze. „Văd în faţa mea ochii unui om înţelept, - mi-a răspuns guru, - şi nu înţeleg de ce nu poţi găsi soluţia unei probleme atât de simple. Dascălii tăi ţi-au dat instrucţiuni de a nu transforma această învăţătură în sursa unei îmbogăţiri, dar oare ei ţi-au interzis de a primi plata pentru învăţarea celora care simt necesitatea interioară de a achita costul lecţiilor? „Guru-varta” şi „guru-dakshina” – astfel numesc cei înţelepţi mulţumita, pe care ucenicii recunoscători o aduc învăţătorului, răsplatind în acest mod, cel puţin simbolic, pentru tot ceea ce el le dă. Şi dacă învăţătorul nu primeşte mulţumita, atunci el ori procedează incorect, ori dă de înţeles ucenicului că, în careva fapt, nu i-a justificat încredere şi urmează să plece. Lasă fieca- re să aducă ceea ce doreşte, în acea cantitate pe care o consideră justă. Astfel, ei vor înceta să sufere din cauza senzaţiei de a fi dator, satisfăcându-şi necesitatea de a te mulţămi corespunzător posibili- tăţilor lor şi acelei importanţe pe care o are pentru ei învăţătura ce le voi oferi. Vezi, totul e foarte simplu. Aceasta este tradiţia şi nu e necesar să o încalci. Dacă consideri că ai dreptul de a da oame- nilor ceea ce posezi, trebuie să le acorzi acelaşi drept şi lor. În caz contrar, va apărea o nedreptate şi fiecare nedreptate are, în aceeaşi măsură, un efect malefic asupra karmei profesorului şi a karmei ucenicului. Or, puţini sunt predestinaţi de a fi binefăcători, iar karma de a fi binefăcător în mod me- rituos este apanajul celor aleşi. L-am mulţămit pe guru şi, cu o mare uşurare, m-am îndreptat spre camera mea din hotel. Din acea zi problema achitării nu am mai avut-o. Am adus în clasă o vază, în care orice doritor putea pune atât cât considera de cuviinţă. Şi nimeni, nici chiar eu, nu ştia cine şi cât a pus în ea. Iar banii pe care mi-i aduceau ucenicii îi utilizam achitând chiria pentru încăperea în care ţineam lecţiile. - Să ne întoarcem însă la cea de-a patra mişcare rituală, - a zis Sir Henry. – În grupele mele erau mulţi bătrâni, care, nu ştiu din ce cauză, considerau, că, dacă ei nu vor putea chiar de la înce- put să facă integral cea de-a patra mişcare rituală, nu vor reuşi niciodată nimic. Eram pus în situa- ţia de a irosi o mulţime de timp şi efort pentru a-i convinge de a încerca să facă aşa cum reuşesc. Atunci când ei, pur şi simplu, au început să se apropie maximal de forma dorită, succesul nu a în- târziat să sosească şi peste o lună de practică, nimeni nu mai avea probleme în efectuarea celei de-a patra mişcări rituale. - Îmi amintesc cum în Kalkuta o grupă era compusă, aproximativ două treimi, doar din bă- trâni. Majoritatea din ei nu doar ca nu puteau ridica trunchiul orizontal în cea de-a patra mişcare ri- tuală, dar abia de putea să-şi dezlipească fesele de la podea. Ceilalţi membri ai grupului – bărbaţi şi femei de vârstă medie şi tinerii – efectuau această mişcare rituală cu uşurinţă, cea ce îi jena foarte mult pe bătrâni şi îi făcea să se simtă inferiori. La urma urmei, am fost nevoit să divizez grupul în două şi să predau separat bătrânilor. Chiar la prima lecţie a „grupului vârstnic” am menţionat că nu este esenţială efectuarea perfectă a mişcării, ci regularitatea încercărilor insistente. Le-am comuni- cat că eu pot efectua cincizeci de repetări a celei de a patra mişcări rituale şi nu simt nici cea mai mică oboseala, ceea ce am şi demonstrat imediat pentru a le înlătura orice dubiu. Şi apoi am mai adăugat că eu, când am început însuşirea acestui exerciţiu, aveam aceeaşi problemă ca şi oricare dintre ei. Şi ei m-au crezut. Din acea zi, această grupă a devenit una dintre cele mai bune în ceea ce priveşte viteza de ameliorare a rezultatelor. - Unica diferenţă între tinereţe şi bătrâneţe, sănătate şi boală constă în diferenţa regimului de funcţionare a vârtejurilor. Este suficient să readuci vârtejurile în ordine şi bătrânul iarăşi va înti- neri. A cincea mişcare rituală - Deci am ajuns şi la a cincea mişcare rituală, - anunţă colonelul. – Poziţia iniţială repre- zintă sprijinirea corpului culcat şi încovoiat. Corpul se sprijină pe palme şi pe buricele degetelor de la picioare. Genunchii şi bazinul nu ating podeaua. Vârfurile degetelor, lipite, ale mâinilor sunt ori-
  16. 16. pagina 16 din 32 entate strict înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă de nivelul umerilor. Distanţa dintre tălpi, de asemenea. - Începem mişcarea prin ridica- rea capului, insistând de a-l da pe spate. Apoi trecem într-o poziţie a corpului, care are aspectul unui un- ghi ascuţit, cu vârful orientat în sus. Simultan, mişcând gâtul, lipim băr- bia de piept. Fiţi atenţi ca picioarele să rămână drepte, iar mâinile drepte şi trunchiul să fie în acelaşi plan. În această poziţie copul pare a fi îndoit în jumătate din zona bazinului. Şi atât. După aceasta, ne întoarcem în poziţia iniţială – sprijin culcat şi încovoiat – şi executăm totul de la început (Des. РД - 5). - După o săptămână de practicare, această mişcare devine cea mai simplă dintre toate cele cinci. După ce vă obişnuiţi cu ea, atunci când reveniţi la poziţia iniţială, să încovoiaţi spatele înapoi cât mai mult posibil, dar nu din contul regiunii lombare, ci îndreptând umerii şi bombând la maxim pieptul. Să nu uitaţi însă ca genunchii şi bazinul nu trebuie să atingă podeaua. Suplimentar, introdu- ceţi în exerciţiu şi o pauză în timpul căreia încordaţi maximal toţi muşchii în ambele poziţii – cea iniţială şi cea de vârf. Schema respiraţiei la cea de-a cincea mişcare rituală este un pic neobişnuită. Începeţi cu o expiraţie profundă când staţi sprijinit culcat şi încovoiat, faceţi o inspiraţie adâncă, pe cât e posibil, atunci când vă „puneţi” corpul în jumătate. Reuşiţi să faceţi o respiraţie, aşa numită, paradoxală. Când vă întoarceţi în poziţia iniţială, faceţi o expiraţie completă. Atunci când vă opriţi în punctul iniţial şi cel de vârf, pentru a face pauza cu încordarea muşchilor, reţineţi respiraţia pentru câteva secunde, corespunzător după inspiraţie şi după expiraţie. - Oriunde, unde am predat mişcările rituale „Ochiul renaşterii”, - continuă povestirea sa Sir Henry, - la început le numeau exerciţii izometrice. Parţial este adevărat, deoarece unul din aspectele acţiunii lor constă în extinderea corpului, redându-i elasticitate şi mărind tonusului general al muş- chilor. Dar scopul principal nu constă în aceasta. Efectul-cheie al „Ochiului renaşterii” se manifestă în acţiunea lui asupra caracteristicilor dinamice ale vârtejurilor corpului fin. - Într-o persoană tânără şi sănătoasă, caracteristicile dinamice ale tuturor celor şapte vârtejuri sunt identice şi corespund armonios cu acele ale vârtejurilor secundare. În corpul fin al unei persoane obişnuite de vârstă medie, vârtejurile principale se rotesc divers, armonia între ele fiind dezechilibrată. Despre o armonie între vârtejurile principale şi secundare în acest caz deja nici nu mai poate fi vorba. De fapt, aceasta este cauza principală a dereglării procesului schimbului de substanţe ce duce la dezechilibrul sărurilor şi la diverse afecţiuni ale articulaţiilor. Dezacordul ulterior în caracteristicile dinamice ale vârtejurilor şi pierderea lor de energie duce la dezvoltarea în organismul fiinţei umane a unor patologii serioase şi provoacă îmbătrânirea părţii fizice. * * * Colonelul a tăcut. Părea că povestirea lui a luat sfârşit. Atâta timp cât vorbea, în mintea mea s-au acumulat o mulţime de întrebări, pe care am şi început să le pun, profitând de tăcerea lui. - De câte ori e necesar de a repeta fiecare mişcare rituală? – a fost prima mea întrebare. - La început, - răspunse colonelul, - vă recomand să efectuaţi fiecare mişcare de trei ori con- secutiv o dată pe zi. Păstraţi acest ritm pentru o săptămână. Apoi, fiecare săptămână, adăugaţi câte două repetări. Astfel, pe parcursul celei de a doua săptămâni efectuaţi câte cinci repetări ale fiecărei mişcări rituale, pe parcursul celei de a treia – câte şapte, pe parcursul celei de a patra – câte nouă şi astfel până când veţi ajunge la repetările zilnice de douăzeci şi una de ori /21/. Dacă efectuarea tu- turor exerciţiilor într-o aşa cantitate creează dificultăţi, puteţi să le divizaţi în câteva runde şi să le efectuaţi în două sau chiar trei episoade. Dar fiecare episod trebuie în mod obligatoriu să includă toate cele cinci mişcări rituale strict în ordinea corespunzătoare. A schimba ordinea mişcărilor ri- tuale „Ochiul renaşterii”, precum şi a le distribui în timp este interzis. Spre exemplu, în loc de un antrenament matinal, să zicem, de douăzeci şi una de repetări ale fiecărei mişcări, puteţi face
  17. 17. pagina 17 din 32 două – una de dimineaţă şi alta de seară, efectuând, de exemplu, zece repetări dimineaţa şi unspre- zece seara. Sau trei antrenamente, a câte şapte repetări fiecare, dimineaţa, la amiază şi seara. - Deseori apar probleme legate, în special, de efectuare a primei mişcări rituale – rotirea în jurul propriei osii. Dacă vă veţi ciocni de ele, să nu disperaţi şi să nu vă grăbiţi. Faceţi atâtea rotaţii, câte rezistaţi. Va trece ceva timp şi veţi învăţa, fără careva dificultate, să efectuaţi toate cele două- zeci şi una de rotaţii prescrise. Un ucenic de-al meu a avut nevoie de un an pentru aceasta. Celelalte patru mişcări rituale nu îi cauzau probleme, de aceea le efectua de douăzeci şi una de ori, iar prima o deprindea treptat. Asupra rezultatelor nu a avut nici o influenţă, iar peste un an a reuşit perfect să se rotească în jurul osiei sale atâtea ori câte era necesar. - Există persoane care nu sunt capabile să se rotească nici măcar o dată în jurul osiei lor, de- oarece au aparatul vestibular foarte slăbit. În acest caz, se recomandă de a efectua, pe parcursul pri- melor patru – şase luni, celelalte patru mişcări rituale, începând cu a doua, iar prima - de omis. Iar după expirarea acestui termen – treptat se încearcă de a executa şi prima mişcăre. - În ce perioadă a zilei este mai eficient antrenamentul? – am întrebat. - Dimineaţa sau seara. Cel mai bine – la răsărit şi la apus. Dar dacă aveţi mult de lucru şi nu reuşiţi să vă treziţi până la răsărit, nu disperaţi. Puteţi efectua partea matinală a mişcărilor rituale atunci când vă este mai comod, important să o faceţi până la amiază, deoarece după amiază începe partea de seară. Dar la acest regim se trece treptat, începând cu o rundă completă de mişcări o dată pe zi – dimineaţa sau seara. După ce practicaţi „Ochiul renaşterii” a câte douăzeci şi una de ori oda- tă pe zi, pe parcursul a minim patru luni, puteţi începe cu a doua rundă, începând cu trei ori şi exact ca la început, mărind cu două repetări în fiecare săptămână. Desigur, puteţi să nu vă opriţi la efec- tuarea a douăzeci şi una de repetări, ajungând la treizeci şi şase, şaptezeci şi două sau chiar până la o sută opt/108/, însă pentru aceasta trebuie să aveţi o motivaţie foarte serioasă, deoarece, în acest caz, nu se va trata deja doar de grija pentru propria sănătate, ci de o practică de dezvoltare spiritua- lă. - Sunt oare importante în aceeaşi măsură toate cele cinci mişcări rituale? – m-am interesat. - Desigur, - răspunse colonelul. – Una fără alta nu funcţionează atât de eficient. Cum deja am menţionat, în cazuri excepţionale, temporar se poate exclude prima mişcare, dar celelalte patru se efectuează doar împreună. Însă şi prima trebuie să fie însuşită cât mai curând. În cele mai excep- ţionale cazuri, se poate exclude din antrenament una din cele patru mişcări finale. Dar numai atunci când nu există vreo posibilitate de a o efectua, dar şi aceasta să fie temporar. Cu stăruinţa corespun- zătoare în efectuarea a celorlalte exerciţii posibile, şi acea mişcare care părea imposibilă, la început, cu timpul, va putea fi realizată. - Un alt moment important: nici într-un caz nu acceptaţi supraefortul şi oboseala! Ele pot duce doar la rezultate negative. Toate mişcările vor fi efectuate în corespondenţă cu propriile posi- bilităţi, conform reuşitei, treptat mărind-le numărul şi apropiindu-le de forma ideală. Timpul şi răb- darea, în acest caz, sunt aliaţi fideli. Nu am avut încă ucenici care nu ar fi putut, în final, după mul- te antrenamente, să ajungă la practicarea exerciţiilor în forma desăvârşită. - Ei bine, - am zis, - dar dacă din anumite motive persoana nu poate efectua deloc una din cele cinci mişcări rituale. De exemplu, în urma unei traume a coloanei vertebrale sau din cauza pi- erderii braţului ori piciorului? - Am avut şi astfel de cazuri. Desigur, dacă există o careva posibilitate de a trece obstacolul, de exemplu inventând un dispozitiv special sau fiind ajutat de cineva, este de dorit să fie aplicate şi practicate toate cele cinci mişcări. Însă, dacă e ceva ieşit din comun şi nu există o altă soluţie, se efectuează doar ce e posibil. Căci se ştie: „Ochiul renaşterii” este o metodă foarte puternică şi efici- entă şi, de aceea, chiar anumite părţi ale ei funcţionează separat. Această afirmaţie poate fi demon- strată şi pe exemplul dervişilor dansatori. Dacă cei tineri trădează, aparent, semne de epuizare din cauza cantităţii excesive de rotaţii, atunci cei mai în vârstă, mai temperaţi în practicarea rotaţiilor, ating o imensă forţă, rezistenţă şi vitalitate. Prin urmare, chiar şi practicarea doar a unui element al mişcării rituale „Ochiul renaşterii” poate fi benefică. Fiecare să facă partea maximă din ce îi este accesibil, neajungând la epuizare, şi totul va fi perfect. - Iar dacă o persoana mai practică şi un alt tip de sport sau de antrenament fizicopsihologic – căci „Ochiul renaşterii”, pe câte înţeleg, se referă la o asemenea categorie de metode practice –
  18. 18. pagina 18 din 32 urmează să-l continue sau este forţată să-l abandoneze? Oare „Ochiul renaşterii nu acţionează în contradicţie cu alte tipuri de practici? - Nici într-un caz, - a răspuns cu fermitate Sir Henry. – Dacă practicaţi şi altceva – conti- nuaţi spre binele vostru. „Ochiul renaşterii” doar vă va ajuta şi mai mult, mărind, în mod considera- bil, eficacitatea antrenamentelor voastre de bază. Chiar şi lama utilizează această practică ca pe una auxiliară. Pentru ei „Ochiul renaşterii” este un fel de bază energetică pentru practicile meditative şi antrenamentele mult mai complexe şi sofisticate. În lăcaş soseau oameni simpli şi lama nu doar din sud-vest, de unde venisem şi eu, dar şi din nord, din est – de pretutindeni. Şi unii din lama aduceau cu ei practicile lor personale – arte marţiale foarte complexe, diverse tehnici de yoga tibetană, prin- tre ei erau şi pictori, erau şi copiatori de manuscrise... Toţi erau bineveniţi în mănăstire, toţi erau in- struiţi, şi tuturor „Ochiul renaşterii” le ajuta să atingă noi înălţimi în arta lor personală. Sunt con- vins, orice sistem construit armonios contribuie la menţinerea tinereţii şi a forţelor. Iar datorită practicii „Ochiul renaşterii”, la acestea se adaugă şi corecţia caracteristicilor dinamice ale vârtejuri- lor. - Gândiţi-vă Henry, nu aţi omis nimic? – rugasem eu. - Probabil mai sunt două lucruri care pot avea însemnătate. Vă amintiţi, menţionasem că în intervalul dintre repetările mişcărilor rituale trebuie să continuaţi să respiraţi în acelaşi ritm ca şi în timpul practicii. Dar dacă nu simţiţi dificultăţi, intervalele între repetările aceleiaşi mişcări rituale nu au rost, efectuaţi mişcările ca pe un continuu episod. Însă, între fiecare două mişcări rituale, pauza este necesară. Şi nu doar o simplă pauză. Trebuie să staţi în picioare drepţi, puneţi mâinile pe talie şi efectuaţi câteva respiraţii line complete, urmărind atent, între timp, senzaţiile care apar în corp şi concentrând atenţia pe partea corpului care se află în abdomen la nivelul ombilicului. Mai devreme sau mai târziu, veţi simţi neapărat curgând prin corp în timpul inspiraţiei fluxurile de pra- nă. Iar peste un timp, probabil veţi începe a vedea vârtejurile. Respirând în pauzele dintre mişcări, încercaţi, în timpul expirării, să vă relaxaţi la maxim şi să simţiţi cum prana „deteriorată”, împreună cu finele blocaje întinate şi bolnăvicioase, iese din corp, fiind eliminată de fluxurile pranei „proas- pete”, care soseşte în corp în timpul inspiraţiei. - Al doilea moment, care poate fi de mare ajutor: procedurile cu apă de după practicarea „Ochiului renaşterii”. Cel mai bine e să faceţi un duş cald sau doar un pic răcoros. S-ar putea, la fel, să vă frecaţi întregul corp cu un prosop înmuiat în apă caldă şi apoi să vă ştergeţi complet pentru a vă usca. După practicare este strict interzis duşul răcoritor sau cu atât mai mult cel cu apă rece. Şi încă un moment: niciodată să nu faceţi baie cu apă rece sau duş, stropiri sau ştergeri până în momentul, când frigul pătrunde adânc în corp, deoarece toate acestea vor distruge considerabil structura eterică pe care o restabileşte practicarea mişcărilor rituale. Nici înainte de antrenament, nici după, nici în altă perioadă. Şi chiar dacă până la antrenament sau în altă peri- oadă procedurile scurte şi superficiale cu apă rece pot fi folosite pentru o generală călire a corpului, atunci imediat după antrenament ele sunt strict interzise, deoarece pot declanşa schimbări patologi- ce, care, având arsenalul vostru accesibil de mijloace la îndemână, pot deveni ireversibile. De acea, dacă nu aveţi posibilitatea de a primi, imediat după antrenament, proceduri cu apă caldă, aşteptaţi ca corpul să se răcească şi, doar după cel puţin o oră de pauză, să vă folosiţi de apa rece. Eram încântat de toate cele spuse de Sir Henry, dar scepticismul caracteristic unui om inte- lectual având mentalitatea occidentală nu îmi dădea pace, din când în când şoptindu-mi cu neîncre- dere de undeva din adâncul conştiinţei: - Nu domnule, ceva aici nu se leagă. E imposibil să fie atât de simplu. Iată de ce nu am putut să mă abţin şi să nu întreb: - Pentru Dumnezeu, scuzaţi Henry, însă nu mă lasă senzaţia, că totuşi îmi ascundeţi ceva. Oare să fie într-adevăr totul atât de simplu? - Ceva mai simplu nu există, Vă asigur, Pete. E necesar doar să practici sistematic mişcările rituale, începând cu trei repetări ale fiecărei şi treptat ajungând la douăzeci şi una pe zi. E accepta- bilă o omitere nu mai mare de o dată pe săptămână, nici într-un caz mai multe. Dacă însă o călăto- rie sau o altă cauză va întrerupe practicarea mai mult de două zile pe săptămână, toate rezultatele atinse vor fi în pericol. În cazul unei pauze de durată, apare riscul ca corpul dumneavoastră să înce- apă a se degrada cu o viteză mai mare decât cea pe care o aveaţi înainte de începerea practicii.
  19. 19. pagina 19 din 32 - Spre fericire, marea majoritate a celor care încep a practica „Ochiul renaşterii”, la scurt timp observă că nu doar e util, dar şi foarte plăcut. Senzaţia mobilizării, a puterii şi a disponibilităţii de a înfrunta cu toate forţele necesare orice problemă, îl inspiră atât de mult pe cel ce practică miş- cările rituale, întrucât el aşteaptă cu nerăbdare momentul rezervat pentru următoarele exersări. Şi, la urma urmei, pentru efectuarea celor cinci mişcări rituale în volumul lor complet sunt necesare doar cincisprezece - douăzeci de minute! Iar o persoană bine antrenată le face toate în doar opt – zece minute! Şi dacă ziua voastră este într-atât de aglomerată cu afaceri, şi nu puteţi să găsiţi nici aceste câteva minute, atunci, pur şi simplu, sculaţi-vă puţin mai devreme şi culcaţi-vă un pic mai târziu. Aceasta nu vă va schimba cu mult ritmul, doar câteva minute… - Cele cinci mişcări rituale, despre care v-am relatat, sunt destinate restabilirii rapidă a să- nătăţii şi tonificarii generale a organismului. Dar schimbarea aspectului vostru exterior depinde de un şir întreg de factori. Cred că exemplul meu este destul de convingător pentru a demonstra că, totuşi, o astfel de metamorfoză este posibilă. Or, la exterior, par de două ori mai tânăr decât sunt în realitate. E adevărat? Nu i-am răspuns nimic în faţa evidenţei. - Păi, - continuă colonelul, - nu e nici un secret, unii au înfăţişarea de bătrân la patruzeci, iar alţii par tineri şi la şaizeci. Factorii-cheie sunt reprezentaţi de starea psihologică şi de intenţia de a rămâne tânăr. Dacă dumneata înşuţi, uitând de vârsta voastră cronologică, vă simţiţi tânăr, vârsta voastră biologică va începe să se „ajusteze” determinările autoconştiinţei voastre, şi cei din jur vă vor percepe ca pe o persoană tânără. Începând a practica „Ochiul renaşterii”, am făcut totul ce a fost posibil pentru a înlătura complet din conştiinţa mea propria imagine a unei persoane bătrâne şi ramolite. În loc de aceasta, mi-am format imaginea internă proprie a unui gentilom în floarea vâr- stei. Apoi am suplimentat această formă mentală cu un conţinut energetic, exprimat prin intermedi- ul unei intenţii inflexibile de a fi tânăr şi puternic. Intenţia a mărit puterea voinţei. Iar rezultatul – iată-l, îl aveţi în faţa ochilor. - Pentru mulţi, o astfel de transformare a autoconştiinţei este una dintre cele mai grele sar- cini, deoarece majorităţii oamenilor le este extrem de greu să se rupă din lanţurile schemelor men- tale deja formate. Credeţi-mă, există atâtea fiinţe omeneşti, care nu o pot face nici sub ameninţarea morţii. Nu le ajunge energie pentru a-şi forma intenţia. Au fost învăţaţi de a crede ferm că trupul omenesc este programat să îmbătrânească, să se ramolească şi să piară. Practicarea „Ochiului re- naşterii” le oferă energia necesară. Pe neaşteptate pentru ei înşişi, încep să se simtă tot mai energici şi mai energici. Şi încep a crede în posibilitatea renaşterii. Iar în continuare: totul ţine de tehnică. Atitudinea faţă de vieţă începe radical să li se schimbe, iar, peste un timp, şi cei din jur încep să perceapă aceste persoane într-o perspectivă diversă. Când o astfel de persoană aude: „O, domnule, arătaţi atât de tânăr!” sau „Doamnă, sunteţi încântătoare”, ultimele obstacole din calea metamorfo- zei sunt distruse praf, iar intenţia devine inflexibilă şi, în lumea oamenilor, nu rămâne nimic inac- cesibil voinţei acestei persoane. - Şi atât? – mă interesasem. - Nu, nu e totul, - pe aceeaşi tonalitate şi cu un zâmbet misterios, mi-a răspuns colonelul. – Am pomenit doar despre doi factori. În realitate sunt trei. - А-а-а, - m-am amintit eu, - nu mi-aţi povestit încă despre cea de-a şasea mişcare rituală. Chiar la început, dacă nu mă înşeală memoria, aţi menţionat despre ea, aşa e? Exact! A şasea mişcare rituală reprezintă cel mai important factor pentru cei care au intenţia de a-şi schimba aspectul şi de a arăta mai tineri decât sunt în realitate. Acest exerciţiu este cunoscut în yoga indiană sub denumirea „Uddiana-bandha”. Neapărat Vă voi povesti despre el, doar că nu acum. Capitolul doi Şi nu poate fi liber acel, care este sclavul trupului său - Lucius Annaeus Seneca Au trecut aproximativ trei luni din ziua întoarcerii lui Sir Henry Bradford din India. În acest răstim s-au întâmplat multe evenimente. Eu însumi am început să practic „Ochiul renaşterii” ime- diat din ziua în care colonelul mi-a povestit despre el. Rezultatele nu s-au lăsat de aşteptat. Eram foarte mulţumit. Aproape tot timpul colonelul era ocupat cu organizarea afacerilor sale, restabilirea
  20. 20. pagina 20 din 32 relaţiilor care se întrerupseseră în timpul lipsei sale, şi cu crearea unei afaceri noi, căci acum forţe pentru a munci avea în exces. Din această cauză, după acea memorabilă zi, când am descoperit esenţa „Ochiului renaşterii”, nu ne-am mai văzut destul de mult timp. Când în sfârşit Sir Henry m-a sunat, începusem cu entuziasm să-i povestesc cât de vizibil s-a schimbat, doar după câteva săptă- mâni de practicare, starea mea energetică şi statutul psihologic. De asemenea, i-am comunicat că sunt mult mai mult decât mulţămit de rezultate şi chiar şi ultimele fărâme de îndoială au dispărut, fără urmă, din conştiinţa mea. Eram într-atât de însufleţit, încât jinduiam neapărat să împărtăşesc minunatul secret al izvo- rului tinereţii cu toţi cei cărora acestă experienţă putea fi de ajutor. De aceea, la sfârşitul convorbirii noastre, i-am pus colonelului următoarea întrebare: - Ascultaţi, Henry, care ar fi atitudinea Voastră faţă de propunerea de a profesa însuşirea mişcărilor rituale „Ochiul renaşterii” pentru doritori, aici, în Londra? - Nu e rea ideea, - a răspuns el, - cu mare plăcere m-aş apuca de aceasta, dar cu respectarea a patru condiţii. Prima, în grup să fie aproximativ un număr egal de femei şi de bărbaţi, care, pe cât e posibil, să reprezinte toate straturile societăţii – de la sfera de acţiune a profesioniştilor intelectua- li de rang înalt până la cea a casnicelor şi a muncitorilor necalificaţi. Desigur, ar fi bine să impli- căm şi pe cineva din aristocraţie, dar mă tem că, iniţial, aceasta va fi destul de complicat, mai ales ţinând cont de compoziţia atât de pestriţă a grupului. În al doilea rând, grupul să fie compus din persoane cu o vârstă nu mai mică de cincizeci de ani. Partea de sus a limitei de vârstă nu se fixează: dacă veţi reuşi să găsiţi un bătrân centenar, aş fi foarte fericit. Desigur, practica „Ochiul renaşterii” este benefică, indiscutabil, şi pentru cei tineri, însă doresc ca prima grupă să aibă o valoare indica- tivă, din această cauză insist să se respecte cea de-a doua condiţie. Şi apoi, cei tineri mai au timp la dispoziţie, nu atât de mult pe cât cred ei, dar… În al treilea rând, numărul membrilor grupului să nu depăşească cincisprezece persoane. Şi a patra, să nu existe o taxă fixă. Acel care va dori să achite studiile, să plătească atât cât va considera de cuviinţă. Dacă suma acumulată nu va acoperi cheltuie- lile de închiriere a localului, voi compensa eu din mijloacele mele diferenţa, căci, slavă Domnului, le am îndeajuns. Sincer vorbind, a treia condiţie a colonelului m-a decepţionat un pic. Deja îmi imaginam o sală spaţioasă, plină de o mulţime de lume, practicând cu zel „Ochiul renaşterii”. Să schimb ceva însă nu am putut şi am acceptat toate cele patru condiţii ale colonelului. De curând am reuşit să formez un grup ce corespundea tuturor acelor cerinţe care le înainta- se Sir Henry şi cursurile au început. Chiar de la început am înţeles că ideea noastră e sortită succe- sului. Colonelul ţinea câte o lecţie de iniţiere pe săptămână şi dădea „temă pentru acasă” fiecărui membru al grupului conform posibilităţilor sale individuale. Deja peste două săptămâni mi se păru- se că observ semne vădite de ameliorare a situaţiei la câţiva membri ai grupului. Colonelul însă ce- rea ca noi să nu discutăm între noi rezultatele obţinute, şi, din această cauză, nu aveam posibilitatea de a-mi verifica veridicitatea. După o lună de exersări, colonelul a pus capăt acestei incertitudini. El a propus să organizăm ceva asemănător cu o şedinţă de grup, în cadrul căreia fiecare să aibă oportunitatea de a-şi împărtăşi propriile observări şi de a primi răspunsuri la întrebările care-l preo- cupă. Toţi membrii grupului, fără excepţii, relatau despre văditele îmbunătăţiri ale stării sănătăţii şi ale tonusului. Aspectul exterior al multora s-a schimbat spre bine. Dar cel mai mare progres l-a avut cel mai în vârstă dintre ucenicii colonelului: un bătrânel plăcut şi uscăţiv de şaptezeci şi cinci de ani. La a zecea săptămână, toţi membrii grupului efectuau toate cele cinci mişcări rituale în can- titatea deplină – a câte douăzeci şi una de ori. Toţi susţineau că se simt nu doar mai sănătoşi, dar şi mai tineri. Unii susţineau, în glumă, că nu mai ziceau nimănui câţi ani au într-adevăr. În legătură cu aceasta mi-am amintit cum cineva, chiar la începutul lecţiilor, îl întrebase pe colonel câţi ani are şi acesta a răspuns că preferă să nu discute despre vârsta sa până la sfârşitul celei de-a zecea săptă- mâni de exersări. Termenul indicat de către Sir Henry a sosit, iar el continua să tacă şi să nu dezvă- luie membrilor grupului vârsta sa. Eu însă mi-am luat un aer, de parcă nu am nici cea mai vagă idee despre aceasta. Atunci cineva a propus să se facă un fel de concurs: să scrie fiecare pe o bucată de hârtie câţi ani crede că are colonelul, iar apoi adevărul va fi afişat şi se va vedea a cui ipoteză a fost cea mai corectă. Aşa şi am făcut şi, în momentul când Sir Henry a intrat în sală, toate hârtiuţele cu cifrele presupuse au fost deja colectate.
  21. 21. pagina 21 din 32 Când i-am povestit colonelului ce am întreprins, el a rugat: - Fiţi amabil, Pete, daţi-mi acele foiţe mie. Este destul de interesant ce impresie obiectivă îşi formează oamenii despre vârsta mea. Iar apoi voi anunţa tuturor câţi ani am în reali- tate. A luat hârtiile şi a început să citească în glas cifrele. Cu fiecare variantă nouă, expresia feţii colonelului se făcea tot mai mulţumită. Toţi membrii grupului au decis: colonelul are circa patru- zeci sau un pic mai mult de patruzeci de ani. - Deci, doamnelor şi domnilor, consider de datoria mea să vă exprim cea mai profundă recu- noştinţă pentru complimentele atât de plăcute la adresa mea, - a zis colonelul, terminând citirea presupunerilor. – Şi deoarece aţi fost cu toţii sinceri cu mine, voi fi nevoit să vă plătesc cu aceeaşi monedă şi fără ocolişuri să vă destăinui – anul acesta împlinesc şaptezeci şi trei. În sală a coborât o linişte mortală. Un bătrân de şaptezeci şi trei de ani care părea să fie de două ori mai tânăr? Inacceptabil! După ceva timp, când a trecut starea de şoc primară, au început să curgă şuvoi întrebările. - Cum aşa, de ce rezultatul atins de Dumneavoastră este atât de diferit în comparaţie cu ce am obţinut noi? – acesta era sensul majorităţii din ele. - Întâi de toate, - răspunse colonelul, - nu uitaţi că practic „Ochiul renaşterii” nu doar un singur an, iar voi toţi îl exersaţi doar de zece săptămâni. Chiar şi urmând acest regim al exersărilor care îl aveţi acum, peste doi ani veţi vedea schimbări mult mai esenţiale. Dar nu e tot. Căci nu vă povestisem despre practicarea „Ochiului renaşterii” până la sfârşit. Cunoaşteţi cele cinci mişcări ri- tuale, care restabilesc sănătatea şi forţa vitală. Aduc, de asemenea, schimbări evidente în aspectul persoanei, permiţându-i să arate mai tânără decât este în realitate. Dar, pentru a aduce corpul într-o stare perfectă şi pentru a-l întineri considerabil, mai există şi a şasea mişcare rituală. Până acum nu v-am povestit nimic despre ea, deoarece fără însuşirea preventivă a celor cinci şi obţinerea rezulta- telor considerabile după practicarea lor, efectuarea celei de-a şasea mişcări rituale este fără sens. - Şi, în afară de aceasta, practicarea celei de-a şasea mişcări rituale nu dă rezultate fără anu- mite restricţii, destul de semnificative, legate de modul de viaţă şi, în particular, de viaţa sexuală. Odată ce a început practicarea celei de-a şasea mişcări rituale şi a introdus schimbările necesare în comportamentul cotidian, persoana trebuie să respecte pentru totdeauna acest stil de viaţă. La fel ca şi în cazul primelor cinci mişcări rituale, pauza nu trebuie să depăşească o zi. Încetarea practicării în acest caz are urmări foarte rapide şi chiar distructive. Din această cauză nu vă voi povesti acum despre cea de-a şasea mişcare rituală, dar vă voi propune să vă gândiţi, pe parcursul unei săptă- mâni, la avertizările mele. Acei care se vor hotărî să continue învăţătura pot să vină la lecţia urmă- toare. Pentru cei care doresc să se limiteze la cele cinci mişcări rituale, cursul de studii a luat sfâr- şit. Peste o săptămână în sala de exerciţii au apărut cinci persoane. Colonelul zise că până la ca- păt doreşte să meargă o treime din grup – este foarte bine, în India niciodată nu a avut un indice atât de înalt. În continuare ne-a explicat că mişcarea rituală suplimentară rearanjează şi schimbă starea energiei sexuale a persoanei. Şi, ca rezultat, nu doar mintea, ci şi tot corpul se schimbă calitativ. Adevărul este că pentru aceasta trebuie să limitezi raţional ceea ce majoritatea oamenilor doresc să limiteze cât mai puţin posibil – viaţa sexuală. Apoi Sir Henry ne-a povestit cum se efectuează cea de-a şasea mişcare rituală a practicii „Ochiul renaşterii”. A şasea mişcare rituală - Partea majoră din energia liberă a unei fiinţe omeneşti obişnuite, - explică colonelul, - este reprezentată de energia sexuală – energia sferei de reproducere. Marea majoritate de oameni cu uşurinţă o cheltuieşte, în timpul actului sexual, pentru propria plăcere. Iată de ce deseori, când apa- re necesitatea de a folosi energia liberă în scop de apărare sau în lupta pentru supravieţuire, ea nu mai există în organism. Şi acolo, unde avem o atitudine mai raţională a omului faţă de forţa vitală, organismul câştigă cu uşurinţă boala. În caz contrar, el pierde lupta cu ea, fiind forţat, în scopul de- păşirii factorilor fatali, să micşoreze forţa unor funcţii vitale şi importante, dar nu critice în acel

×