1.
DOCUMENTAR
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
I. DATE GEOGRAFICE
1. Localizare: În emisfera nordică, în coasta nord-vestică a continentului european; Este
alcătuit din patru state: Anglia, Scoția, Wales și Irlanda de Nord.
2. Suprafața: 241,930 km2
3. Vecini: Republica Irlanda- care se învecinează cu Irlanda de Nord (singura graniță
teritorială a Marii Britanii); Marea Britanie este înconjurată de Oceanul Atlantic; E-
Marea Nordului; S- Canalul Mânecii; S-V- M.Celtică; Se învecinează pe apă cu multe
țări: Franța; Belgia și Olanda; Germania și Danemarca; Insulele Feroe la Nord;
-Marea Britanie are în alcătuire alte 14 teritorii de pe tot cuprinsul
globului (Anguilla, Bermuda, Teritoriul Antarctic Britanic, Insulele Virgine, Insulele
Falkland, Gibraltar, Insulele Cayman, Teritoriul britanic din Oceanul Indian
(Arhipelagul Chagos), Montserrat, Insulele Pitcairn, Insula Sfânta Elena (Atlanticul de
Sud), Bazele militare suverane Akrotiri și Dhekelia, Georgia de Sud și Insulele
Sandwich de Sud, Insulele Turks și Caicos) și state dependente de coroană: Insulele
Anglo-Normande (sau Insulele Channel)-situate în Canalul Mânecii și Insula Man,
situată în Marea Irlandei;
4. Dispute internaționale
a) În 2002 apare o dispută internațională privind independența Gibraltarului.
Locuitorii din Gibraltar refuză suveranitatea împărțită între Marea Britanie și
Spania. Spania a dezaprobat ca Marea Britanie să ofere autonomie Gibraltarului.
b) Mauritius și Seychelles- s-au denumit Arhipelagul Chagos. (Teritoriul Britanic
din Oceanul Indian). În perioada 1967-1973 locuitorii au fost evacuați, iar în
2001 li s-a oferit dreptul de a se întoarce și li s-a garantat cetățenia britanică;
Aici, Marea Britania a creat cea mai mare flotă de protecție în jurul acestui
arhipelag.
c) Discuții cu Argentina privind Insulele Falkland. Marea Britanie a respins
discuțiile cu Argentina privind suveranitatea acestor insule.

2.
d) Dispute privind Sudul Georgiei și Insulele Sandwich
e) Dispute în Antarctica- Teritoriul britanic din Antarctica se află în dispute cu
Argentina și Chile.
f) Dispute între Islanda, Irlanda și Marea Britanie cu Danemarca privind Insulele
Feroe.
5. Lungimea frontierelor: frontieră terestră: 360 km; lungimea coastelor: 12,500 km.
6. Caracterizarea reliefului/climei: terenuri joase, dealuri accidentate și munți joși; teren
montan nord-vestic; climă temperat-oceanică, temperaturi între -11o
C și 35o
C
7. Acces la Oceanul Planetar/ Rute importante de transport
Însăși prin poziționarea sa geografică, Marea Britanie are ieșire la Oceanul Atlantic, la
Marea Nordului și la Marea Celtică. De altfel, Canalul Mânecii face legătura dintre Marea
Britanie și Franța. Marea Britanie postcolonială se bazează pe strâmtori: Strâmtoarea Dover,
care îi asigură comerțul cu Europa de Nord; Cape Town și Gibraltar au rămas puncte strategice
pentru ieșire la Oceanul Atlantic de Sud respectiv pentru blocarea accesului în Mediterană prin
Gibraltar. „Insularitatea metropolei reclamă de asemenea o complicitate insulară: Malta, Cipru,
Malvine, dominioanele din Pacific...și insula-continent care este America de Nord”1
.
8. Geografia populaţiei:
 numărul total al populaţiei: 67,530,172 (2019)2
 structura etnică (procente): 87.2%-albi; 7.0% asiatici; 3.0% negri (africani,
caraibieni, britanici negri); 2.0% micști; 0.9% alții;
 structura confesionala (procente): 59.5% creștini (anglicani, romano-catolici,
prezbiterieni, metodiști); 25.7% fără religie; 4.4% musulmani; 1.3% hinduși;
0.7% sikh; 0.4% evrei; 0.4% budiști; 0.4% alții; 7.2% necunoscut
 spor natural:0.279%
 emigrare/imigrare – 300 milioane (2015)/peste 600 milioane (2015) Refugiați:
17,231 iranieni; 13,041 eritreeni; 9,839 afgani; 9,720 sirieni. Nr. total al
migranților 260,650 (2019)3

densitatea populaţiei: 279 persoane/km2
1
Aymeric Chauprade, François Thual, Şerban Dragomirescu, Dicţionar de geopolitică: state, concepte, autori,
Corint, Bucureşti, 2003, p. 229.
2
„U.K. Population (2019) - Worldometers”, https://www.worldometers.info/world-population/uk-population/,
data accesării 31 decembrie 2019.
3
Ibidem.

3.
 principalele localităţi: Londra, Manchester, Birmingham, Leeds, Glasgow,
Liverpool
 viaţa socială, obiceiuri, mentalităţi, trăsături generale:
 popor cu o mentalitate conservatoare; tradiționaliști;
 strângerea de mână este cea mai comună formă de salut; sărutul pe obraz
este acceptat doar în cercuri de prieteni și în familie;
 britanicii schimbă cadouri între ei de Crăciun și zile de naștere
 este impoliticos să întrebi pe cineva ce vârstă are, cât câștigă sau alte
lucruri personale
 copiii poartă uniforme în școli
 britanicii sunt pasionați de cursele de cai; cele mai cunoscute se
desfășoară la Ascot, Newmarket, Goodwood, Epsom
 cele mai cunoscute formații de muzică sunt The Beatles, The Rolling
Stones
 Stratificarea socială: societatea este divizată în : aristocrație sau înalta
societate (nobilime cu titluri ereditare, privilegii sociale și bogăție) și
clasa de mijloc sau clasa muncitorilor (muncitori, fără privilegii sociale)
 Egalitatea de gen – începând cu anii 1970-Feminismul; astăzi peste 50%
din femei sunt angajate
9. Geografia economică:
- principalele resurse naturale si localizarea acestora: cărbune, fier – Sudul
Wales; Scoția și Nordul Angliei; Petrol și gaze naturale- Marea Nordului; alte resurse: aur,
argilă, cretă, plumb, zinc, sare;
- PIB; PIB/capita: 2,743.586 $ (2019); per capita 46,826.969 lire (2019)4
- accesul la resurse: Râuri și sistemul de canale;
- structura economica: industrie, agricultura etc: Marea Britanie este unul dintre
marile centre industriale ale Europei: industria constructoare de mașini, unelte, echipamente
electrice, echipamente de automatizare, feroviare, materiale de construcții, industria
4
„Report for Selected Countries and Subjects”,
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2019/02/weodata/weorept.aspx?sy=2018&ey=2019&scsm=1&ssd
=1&sort=country&ds=.&br=1&pr1.x=57&pr1.y=20&c=112&s=NGDPD%2CPPPGDP%2CNGDPDPC%2CPPPPC&gr
p=0&a=, data accesării 20 octombrie 2019.

4.
petrochimică, textilă, alimentară. Agricultura este intesiv mecanizată. Se cultivă: cereale,
cartofi, legume, semințe; Sectorul agricol asigură 0,7% din PIB. Economia se bazează pe
sectorul de comerț și servicii precum: banking (serviciul financiar), asigurări, business.
Economia Marii Britanii ocupă locul șapte în lume, în comparație cu una dintre rivalele sale
economice, Germania, care ocupă locul patru. În 2019, PIB anual al Marii Britanii era de
2,743.586 $ , iar în Germania era de 4,117.069 $. Exportul în Marea Britanie în 2017 era de
441,031.0 $, pe când în Germania era de 1,448,170.0 $. În ceea ce privește importul, în Marea
Britanie în anul 2017 avea valori de 644,061.0 $, iar în Germania erau de 1,166,840.0 $.
- export / import: 442,065,707.22 $; import: 641,332,435.86 $; exportul de
bunuri și servicii are un procentaj din PIB de 30.53% și importurile de bunuri și serivicii au un
procentaj de 31.93% din PIB5
. Țări partenere: SUA, Germania, Franța, Olanda, Irlanda, China,
Elveția. Exportă: produse fabricate, combustibili, produse chimice, alimente, băuturi, tutun.
Importuri: utilaje, combustibili, produse alimentare,
- cercetare stiintifica/ acces la tehnologii-7-8% din totalul cercetării științifice
globale; Se investește în tehnologie de apărare privind noi tactici, arme noi; în zona de cercetare
a spațiului; în industria sănătății, în industria verde și în inteligența artificială.
II. DATE DESPRE EVOLUȚIA ISTORICĂ (vor fi abordate elemente care ţin de
formarea statului, evolutia structurii etnico/confesionale, relaţiile cu statele vecine si
apropiate si alte state cu influenta in regiune, participarea la conflicte armate). Se va
incepe cu momentul istoric care are influență asupra prezentului.
De-a lungul istoriei sale, Marea Britanie se afla printre țările care aspirau la hegemonia
europeană. Pe parcursul secolelor, începând din Antichitate și Evul Mediu, s-au purtat războaie
hegemonice și mai apoi, religioase între Marile Puteri ale acelor timpuri:Spania, Imperiul
Habsburgic, Franța și Anglia. Începând cu secolul al XVI-lea, oamenii epocii începeau să fie
din ce în ce mai interesați de jafuri și furturi pe teritorii străine, ceea ce au inspirat marile
imperii coloniale, precum Imperiul Spaniol (Cristofor Columb) și apoi cel Britanic. Datorită
5
„United Kingdom Trade Statistics | WITS”, https://wits.worldbank.org/CountryProfile/en/GBR, data accesării
20 octombrie 2019.

5.
deschiderii sale la ocean și la mări, ,,istoricii economici se gândesc adesea la Anglia ca la prima
națiune industrială”6
.
Marea Britanie s-a dezvoltatat atât de mult, ajungând ca în secolul al XIX-lea să fie cel
mai mare imperiu colonial pe care l-a cunoscut vreodată omenirea. Aspirațiile Imperiului în
acest secol au fost acelea de a deține hegemonia mondială. Această aspirație se baza pe două
principii: asigurarea echilibrului de putere în Europa și extinderea propriului imperiu.
Teritoriile britanice de peste mări au fost dobândite prin exploatare, cucerire și comerț. Ceea
ce a dus la supraviețuirea pe o perioadă atât de îndelungată a imperiului a fost “rezisteța
percepției asupra superiorității culturale britanice”7
.
Odată cu pierderea teritoriilor din America de Nord, apoi cu amenințarea expansiunii
germane în Europa și a hegemoniei franceze după Napoleon, Imperiul Britanic s-a simțit
dezechilibrat. De atunci, India a devenit centrul economic al Imperiului Britanic. Apoi, englezii
s-au concentrat pe controlarea intrărilor în Marea Mediterană prin Gibraltar, Malta, Egipt. Au
exercitat presiuni teritoriale în Asia în Iran, Caucaz,Tibet și China și în Golful Persic intrând
în sferele de influență ale Rusiei. De altfel, ei erau prezenți și în Africa, Noua Zeelandă,
Australia și Insulele Caraibe.
La începutul secolului al XX-lea, când “doar câteva mii de soldați și funcționari civili
britanici controlau aproximativ 11 milioane de mile pătrate și aproape 400 de milioane de non-
britanici”8
, politicile nu au mai fost orientate spre extinderea teritoriilor, ci spre înfrângerea
Germaniei care tindea să devină hegemon. După Primul Război Mondial, Imperiul Britanic s-
a extins, “în special în Africa, unde a înglobat coloniile germane și în Orientul Mijlociu, unde
a împărțit cu Franța teritoriile arabe dominate de Imperiul Otoman”9
. După cel de-al doilea
război mondial, Marea Britanie s-a confruntat cu procesul decolonizării și cu începutul
Războiului Rece, care a apropiat-o oarecum de politicile continentului prin lupta comună
împotriva comunismului. În timpul Războiului Rece, SUA a fost recunoscută de Marea
Britanie ca o putere mondială, “a fost confirmată inversiunea definitivă a raporturilor de forță
cu vechea colonie”10
. Decolonizarea a început cu independența Indiei, a Indiilor de Est
(actualul Pakistan), al Birmaniei, Sri-Lanka, Nepalului, Maldivelor și Bangladeshului. În anii
6
Niall Ferguson, Cornelia Marinescu, Imperiul: cum a creat Marea Britanie lumea modernă, Polirom, Iaşi;
Bucureşti, 2018, p. 26.
7
Zbigniew Brzeziński, Aureliana Ionescu, Marea tablă de şah: supremaţia americană şi imperativele sale
geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 32.
8
Ibidem.
9
Aymeric Chauprade, François Thual, Şerban Dragomirescu, Dicţionar de geopolitică: state, concepte, autori,
Corint, Bucureşti, 2003, p. 227.
10
Ibidem, p. 228.

6.
50 s-a decolonizat și Africa engleză și în anii 70, Marea Caraibelor. Marea Britanie post-
colonială are astăzi 14 teritorii și 3 regiuni dependente de coroană.
Marea Britanie și-a putut dezvolta un sistem politic eficient datorită poziționării sale
strategice și accesului la comerțul mondial favorizat de ieșirea la oceanele și mările planetei.
Poate dacă Marea Britanie nu ar fi fost o insulă, cu siguranță că forța ei militară ar fi fost la fel
de puternică ca a celorlalte puteri continentale. “Și totuși, Marea Britanie este o insulă apropiată
Europei continentale și deci amenințată cu invazia de-a lungul celei mai mari părți a istoriei
sale”11
, ceea ce a ajutat-o să-și formuleze politicile în concordanță cu poziția avantajoasă din
punct de vedere strategic pe care o are.
III. DATE DESPRE STAT/REGIM POLITIC
1) Tipul statului: Monarhie constituțională, ereditară
2) Tipul de regim politic: democrație parlamentară
3) Principalele instituții ale statului:
- seful statului: Regina Elisabeta a II-a (monarh peste 15 state ale
Commonwealth-ului)
- șeful guvernului: Boris Johnson
- legislativ: Bicameral: Camera Comunelor și Camera Lorzilor
- puterea judecatoreasca: trei sisteme de legi: dreptul englez, dreptul nord-
irlandez și dreptul scoțian; Instituție: Curtea Supremă;
4) Principalele partide politice: Partidul Conservator; Partidul Laburist
5) Partide extremiste: People Before Profit- partid extremist de stânga care operează
în Irlanda de Nord și Irlanda.
6) Succesiunea la guvernare: Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre
membri Camerei Comunelor și Camera Lorzilor. Miniștrii au și putere executivă și
legislativă. (guvernul este parlamentar- bazat pe sistemul Westminster). Primul
ministru este șeful partidului și de obicei, are cei mai mulți reprezentanți în Camera
Comunelor. Primul ministru este investit în funcție de regină.
7) Institutii responsabile cu securitatea:
- apărare internă : DIS (Defence Intelligence Staff)
11
Robert D Kaplan, Paul Dobrescu, Mihnea Gafiţa, Răzbunarea geografiei: ce ne spune harta despre conflictele
viitoare şi lupta împotriva destinului, Litera, Bucureşti, 2015, p. 88.

7.
- servicii de informatii/contrainformatii: MI5 (Millitary Intelligence 5); MI6
(Millitary Intelligence 6);
IV. POTENȚIAL MILITAR ȘI DE APĂRARE
 Fortele armate:
 Armata națională: 2018, ianuarie : Personalul de Forță- 194 950; Marina: 38 520;
Armata: 119 470 soldați; Forța aeriană: 36 960 personal pregătit12
;
 Armament nuclear: 120 focoase nucleare (cu rază de acțiune 12 000 km)(2016)13
;
aprox. 150 de focoase în anul 2019
 Efective dispuse in afara teritoriului national: Bazele Operaționale Permanente sunt
localizate în Gibraltar (S Spaniei); Insula Cipru, Insulele Falkland, Sudul Atlanticului,
Diego Garcia, Insulele teritoriu britanic în Oceanul Indian, Mijlocul Oceanului Indian
 baze militare în: Bahrein14
, Belize, Brunei15
, Canada, Cipru, Germania16
, Kenya17
,
Norvegia, Singapore, Qatar, Oman18
, SUA și Emiratele Arabe Unite.
 Efective straine dispuse pe teritoriul national ca forte aliate: trupe SUA
 Structuri ale ministerului de interne (politie, jandarmi, ISU etc)
 Ministerul de Interne (Home Office) – este un minister care se ocupă de imigrație,
securitate, lege și ordine; Este responsabil pentru servicii de salvare în caz de incendiu
și alte calamități, emitere de vize, securitate privind terorismul și traficul de droguri.
 Structuri speciale , agenţii de intelligence /CI:
 Informații interne: Security Service (MI5- Millitary Intelligence 5); OSCT (Office for
Security and Counter-Terrorism); National Domestic Extremism and Disorder
Intelligence Unit (NDEDIU), National Crime Agency (NCA), National Ballistics
Intelligence Service (NBIS), National Fraud Intelligence Bureau (NFIB);
12
„UK armed forces quarterly service personnel statistics: 1 January 2018”, p. 4.
13
„SEDE300309StudyPE407004_en.pdf”, pp. 13-14,
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/sede300309studype407004_/SEDE300
309StudyPE407004_en.pdf, data accesării 21 octombrie 2019.
14
Fawaz bin Mohamed Al Khalifa, „Today’s opening of the Royal Navy’s new Bahrain base seriously enhances
Britain’s ability to defend the Gulf”, The Telegraph, 10 noiembrie 2016,
https://www.telegraph.co.uk/news/2016/11/10/todays-opening-of-the-royal-navys-new-bahrain-base-
seriously-enh/, data accesării 21 octombrie 2019.
15
„Brunei”, https://www.army.mod.uk/deployments/brunei/, data accesării 21 octombrie 2019.
16
„Germany”, https://www.army.mod.uk/deployments/germany/, data accesării 21 octombrie 2019.
17
„Africa”, https://www.army.mod.uk/deployments/africa/, data accesării 21 octombrie 2019.
18
„UK cements position in Gulf with new joint base in Oman”, GOV.UK,
https://www.gov.uk/government/news/uk-cements-position-in-gulf-with-new-joint-base-in-oman, data
accesării 21 octombrie 2019.

8.
 Informații externe: Secret Intelligence Service (SIS/MI6-Millitary Intelligence 6);
Defence Intelligence (DI);
 Industria de aparare: Bugetul alocat apărării este de 3.5% din PIB. Industria de apărare
este dominată de mari companii precum: Babcock ; British Aerospace, Gek-Macroni, GKN
și alte companii mai mici. M.Britanie este al treilea mare producător de echipamente de
calitate, dupa SUA și China.19
 Programe de inzestrare- Proiect de prelungire a limitei de viață a rachetelor Trident II
D5 împreună cu SUA, din 2028 până în 2042.
 Vânzări de armament: Exportul de arme al Marii Britanii se ridică în 2018 la suma de
741 milioane $ și include vânzarea de avioane de luptă, vase și rachete. Cei mai cunoscuți
clienți sunt: Europa (55% din totalul vânzărilor), Asia-Pacific (24%) și Orientul Mijlociu
(11%). (Arabia Saudită (49% din totalul vânzărilor pe zona Orientului Mijlociu), Oman
(14%) și Indonezia (9,9%)). Se vând: vase de patrulare în larg (Compania Babcock),
motoare, submarine cu serviciu de salvare, avioane HAWK, și TYHOON, elicoptere, vase
de contracarare a minelor, avioane de luptă Eurofighter, avioane de luptă multirol;
 Linii/raioane fortificate: Rachete Trident SSBN staționate la baza navală Faslane în V
Scoției
 Pregatirea populatiei pentru aparare- armata nu este obligatorie, însă se promovează
cariera militară și voluntariatul. Înrolarea în armată se face între 16-36 ani, iar pentru a
deveni ofițer un tânăr trebuie să aibă între 18-29 de ani;
V. ALIANȚE DIN CARE FACE PARTE/ORIENTAREA ACESTORA
- Organizația Națiunilor Unite (ONU) – membru permanent în Consiliul de
Securitate- organizația are ca și orientare principală menținerea păcii și
securității internaționale
- Membru fondator al organizației Group of Seven (G7) – organizație economică
interguvernamentală fiind alcătuită din 7 țări membre ale FMI (Fondului
Monetar Internațional). Alți membrii ai organizației sunt : Canada, Franța,
Germania, Italia, Japonia, UK și Statele Unite. Noul membru este Uniunea
Europeană
19
„United Kingdom Defense Industry”, https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/uk-
industry.htm, data accesării 21 octombrie 2019.

9.
- Membru fondator a G20, un forum al guvernelor, guvernatorilor băncilor
centrale și UE-orientare spre promovarea stabilității financiare globale
- Membru fondator- NATO (North Atlantic Treaty Organization) – alianță
militară interguvernamentală- stat membru - scopul – menținerea păcii și
securității
- Membru fondator - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OCDE)- organizați interguvernamentală economică bazată pe economia de
piață, stimularea progresului economic și comerțul mondial
- Membru fondator - WTO (World Trade Organization) – organizație
interguvernamentală de promovare a comerțului internațional între națiuni
- Membru fondator al Consiliului Europei – organizație internațională care
promovează respectarea drepturilor omului, democrația și domnia legii în
Europa
- Membru fondator al OSCE – organizației interguvernamentală de promovare a
securității, respectării drepturilor omului, libertatea presei și alegerile libere
- Membru fondator al Commonwealth of Nations – asociere politică de 53 de
state, foste colonii ale Imperiului Britanic
- Membră a Uniunii Europene din 1973. Din 2016 începutul negocierilor privind
ieșirea din cadrul organizației
VI. ANALIZĂ DIN PERSPECTIVĂ GEOPOLITICĂ
1. Statul in cadrul marilor teorii geopolitice:
a. Școala Anglo-Saxonă – teoria lui Alfred Mahan privind puterea maritimă
Americanul Alfred Mahan redactează o serie de teorii despre puterea maritimă. Acesta
pune semnul egal între forța maritimă și forța comercială. Instrumentul principal, în viziunea
lui Mahan este comerțul, desfășurându-se în trei etape: producția, care asigură schimbul de
mărfuri și servicii pe calea apei, navigația care favorizează acest schimb și, evident, coloniile
între care se realizează schimbul comercial la nivel mondial. În analiza unei mari puteri
maritime se are în vedere poziția geografică a statului, posibilitatea comunicațiilor cu alte state
și deschiderea la mări și oceane. O mare putere, precum Imperiul Britanic putea controla
regiunile importante din punct de vedere strategic. Înflorirea comerțului și posibilitatea apărării
strategice depinde foarte mult de poziția strategică a statului, Imperiul Britanic având
deschidere la mări și la Oceanul Atlantic, ceea ce îi asigura liberatatea comerțului nu numai în

10.
insule, dar și în întreaga lume. După cum teoretizează și Mahan, un stat cu deschidere la mare
poate face comerț, dar trebuie să existe și priceperea poporului pentru acest lucru. Se pare că
britanicii, atât prin gestionarea bună a resurselor naturale și umane, cât și prin înclinația
poporului pentru comerț, au reușit să ducă la înflorirea comerțului. Teoria puterii maritime
susținută de Alfred Mahan se bazează exclusiv pe interesele unei puteri maritime și, mai mult
decât atât pe posibilitățile care i se oferă unui stat datorită poziției strategice. Teoria lui Mahan
înglobează politica Angliei între secolele al XVII-lea și al XIX-lea.
b. Școala anglo-saxonă – teoria Heartlandului - Halford Mackinder
Halford Mackinder, un mare gânditor geopolitic al secolului al XX-lea, redactează
teoria Heartlandului cu privire la puterea continentală. În viziunea sa, „cine controlează Europa
de Est controlează Heartlandul, cine controlează Heartlandul, controlează Insula-Lume și cine
conduce Insula – Lume, controlează lumea.20
” Acesta denumește Heartland zona Europei de
Est, Rusia europeană și Germania, iar Insula – Lume face referire la zona terestră a Europei,
Asiei și Africii. Zona cu cea mai întinsă suprafață terestră este Europa Estică și Asia de Vest,
pe care Mackinder o numește „pivotul istoriei”.
Această amenințare a controlului terestru de o singură putere trebuie să fie înlăturată de
o altă putere, Marea Britanie. În teoria lui Mackinder, istoria lumii este caracterizată de lupta
între puterea terestră (land-based power) și puterea maritimă (sea-based power). Heartlandul
securizează zona continentală de un atac maritim, dar cine deține puterea maritimă poate bloca
accesul în Heartland. Geopolitica Marii Britanii s-a concentrat de-a lungul timpului pe blocarea
accesului la zonele continentale, prin colonizarea Asiei de Sud și a Africii de Nord.
Mackinder a prevăzut ascensiunea Germaniei ca putere continentală și o posibilă alianță
între Rusia și Germania care ar fi reprezentat controlul total al Heartlandului. Datorită puterii
maritime a Marii Britanii și a controlului acesteia în zona Rimland, al Doilea Război Mondial
a fost câștigat de Națiunile Unite, și nu de Puterile Axei.
c. Teoria Rimlandului- Semiluna interioară- Nicholas Spykman
Teoria lui Spykman se rezumă la cel care deține controlul asupra Rimlandului sau a
Semilunii interioare, deține controlul Heartlandului și a zonei între teren și ocean. Imperiul
20
Kathleen E. Braden, Fred M. Shelley, Engaging Geopolitics, Routledge, 2014, pp. 12-13.

11.
Colonial Britanic a deținut zona Rimlandului, prin care a încercuit Heartlandul, a avut acces la
resursele continentale din India și Asia de Sud, la resursele Americii de Nord, dar și la resursa
maritimă care i-a permis să călătorească, să devină o mare putere comercială, dar și să
controleze strâmtorile. Geopolitica britanică s-a bazat pe controlul Euroasiei prin deținerea
mărilor și oceanelor la care aceasta avea acces.
2. Poziționarea statului in cadrul regiunii, spatiului geopolitic:
Marea Britanie se învecinează cu marile puteri continentale, Franța, Germania, Spania.
Apropierea ei de SUA o face să devină o putere importantă din punct de vedere strategic. Dintre
toate marile puteri, Marea Britanie deține cele mai multe teritorii în întreg globul ceea ce o face
să interfereze cu interesele geopolitice ale altor mari puteri. În secolul al XIX-lea, interesele
britanice în Orientul Mijlociu, India și China s-au lovit de interesele Imperiului Țarist în zonă.
Astfel că, până în momentul decolonizării de la mijlocul secolului al XX-lea, între Marea
Britanie și Rusia s-a desfășurat „Marele Joc” geopolitic al Asiei Centrale și de Sud-Est.
Marea Britanie este poziționată, din punct de vedere geopolitic în Semiluna Exterioară,
apropiată de Atlantic, mare putere maritimă începând din secolul al XVII-lea până în secolul
al XX-lea. În decursul secolelor, Marea Britanie a fost elementul de echilibru al puterilor
hegemonice europene.
3. Ambiţii teritoriale/ sau de acces la unele resurse vitale/cai de comunicatii:
Interese economice în Orientul Mijlociu: comerț cu arme, petrol, gaze naturale.
Marile interese geostrategice ale Marii Britanii sunt în zone precum Orientul Mijlociu
(Afganistan, Pakistan) și în Europa de Est. În ceea ce privește Europa de Est, Marea Britanie,
alături de Polonia și Suedia promovează o agendă anti-rusească. În Orientul Mijlociu participă
la campanii militare în Siria și Liban.
În ceea ce privește relațiile cu China, politica britanică se concentrează pe investiții și
dezvoltare economică, Marea Britanie este membră a China’s Asian Bank of Infrastructural
Investments. Interesele UK în Asia de Sud- Est se materializează prin influența britanică asupra
Brunei, Malaeziei și Singapore, un interes pentru UK fiind chiar Arhipelagul Malay.
În Africa, Marea Britanie este interesată de rezervele de petrol din fostele colonii
Nigeria și Africa de Sud.

12.
4. Frustrări legate de nedesăvârsirea unitații naționale:
Există conflicte inter-etnice între scoțieni, englezi și irlandezi. Irlandezii naționaliști din
Irlanda doresc independență și uniunea cu Irlanda de Nord (teritoriu aparținând Regatului Unit)
și realizează atacuri teoriste sub conducerea grupării teroriste IRA (Irish Republican Army).
5. Analiza relaţiilor internaţionale:
Marea Britanie, moștenitoare a Imperiului Britanic încheie tratate bilaterale și menține
relații diplomatice cu fostele sale colonii și cu alte țări din întreaga lume. Pentru a-și promova
interesele, a menținut relații cu state care mai târziu i-au devenit partenere strategice.
Printre cei mai mari aliați ai Marii Britanii se numără Statele Unite ale Americii alături
de care a dezvoltat parteneriate economice, militare și culturale. Cei doi parteneri participă la
operațiuni militare împreună și comunică în zona de Intelligence. Marea Britanie este o
susținătoare a SUA în ceea ce privește combaterea terorismului, iar piața americană este locul
în care Marea Britanie exportă cel mai mult.
Alți aliați ai Regatului Unit sunt Canada, un important partener comercial, India, în care
Marea Britanie investește în educație și industrie, Franța pe plan economic și militar, Olanda
și Belgia – în plan economic, comercial și de business, Ungaria – pe palierul de business.
Printre aliații acesteia se află și statele NATO: Noua Zeelandă, Australia, Israel, Arabia
Saudită, Iordania, Oman, Qatar, Bahrain, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Pakistan, Polonia,
Statele baltice, Suedia, Norvegia, Denemarca, Turcia, Nigeria și Brunei.
Printre oponenții Marii Britanii se numără Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Cuba,
Venezuela, Bolivia, Equator, Iran, Syria și Coreea de Nord.
În ceea ce privește parteneriatele internaționale, Marea Britanie, alături de SUA
participă în lupta împotriva terorismului islamic prin implicarea activă în zone de conflict:
implicarea în Siria împotriva regimului Al-Assad, lupta împotriva ISIS, suport pentru războiul
proxy dintre Ucraina și Federația Rusă, implicarea în conflictul privind Crimeea, prezența
militară în Afganistan și lupta împotriva talibanilor.
Marea Britanie luptă împotriva terorismului irlandez, se opune migrației, criminalității
organizate, cyber terorismului și provocărilor Rusiei la adresa stabilității Europei de Est.

13.
Bibliografia
1) CHAUPRADE, AYMERIC; THUAL, FRANÇOIS; DRAGOMIRESCU, ŞERBAN, Dicţionar de
geopolitică: state, concepte, autori, Corint, Bucureşti, 2003.
2) BRZEZIŃSKI, ZBIGNIEW; IONESCU, AURELIANA, Marea tablă de şah: supremaţia
americană şi imperativele sale geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
3) FERGUSON, NIALL; MARINESCU, CORNELIA, Imperiul: cum a creat Marea Britanie
lumea modernă, Polirom, Iaşi; Bucureşti, 2018.
4) KAPLAN, ROBERT D; DOBRESCU, PAUL; GAFIŢA, MIHNEA, Răzbunarea geografiei: ce
ne spune harta despre conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului, Litera,
Bucureşti, 2015.
5) BRADEN, KATHLEEN E.; SHELLEY, FRED M., Engaging Geopolitics, Routledge, 2014.
6) „Geopolitics: Theories, Concepts, Schools, and Debates | Geopolitica.RU”,
https://www.geopolitica.ru/en/article/geopolitics-theories-concepts-schools-and-
debates, data accesării 31 decembrie 2019.
7) BROWN, DANIEL, „Weapons sales are on the rise — here are the top 10 countries
exporting arms around the world”, Business Insider,
https://www.businessinsider.com/top-countries-exporting-weapons-arms-sales-2018-
3, data accesării 21 octombrie 2019.
8) GREAT BRITAIN; PRIME MINISTER; GREAT BRITAIN; PARLIAMENT; STATIONERY
OFFICE (GREAT BRITAIN), National security strategy and strategic defence and
security review 2015: a secure and prosperous United Kingdom., 2015.
9) KHALIFA, FAWAZ BIN MOHAMED AL, „Today’s opening of the Royal Navy’s new
Bahrain base seriously enhances Britain’s ability to defend the Gulf”, The Telegraph,
10 noiembrie 2016, https://www.telegraph.co.uk/news/2016/11/10/todays-opening-of-
the-royal-navys-new-bahrain-base-seriously-enh/, data accesării 21 octombrie 2019.
10) „Africa”, https://www.army.mod.uk/deployments/africa/, data accesării 21 octombrie
2019.
11) „Arms exports by country: Ranking the top ten in 2018”, Army Technology,
https://www.army-technology.com/features/arms-exports-by-country/, data accesării
21 octombrie 2019.
12) „Brunei”, https://www.army.mod.uk/deployments/brunei/, data accesării 21 octombrie

14.
2019.
13) „Defence Intelligence”, GOV.UK, https://www.gov.uk/guidance/defence-intelligence,
data accesării 21 octombrie 2019.
14) „Europe :: United Kingdom — The World Factbook - Central Intelligence Agency”,
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html, data
accesării 21 octombrie 2019.
15) „Germany”, https://www.army.mod.uk/deployments/germany/, data accesării 21
octombrie 2019.
16) „Home | MI5 - The Security Service”, https://www.mi5.gov.uk/, data accesării 21
octombrie 2019.
17) „Home Office”, GOV.UK, https://www.gov.uk/government/organisations/home-
office, data accesării 20 octombrie 2019.
18) „Index of Services, UK - Office for National Statistics”,
https://www.ons.gov.uk/economy/economicoutputandproductivity/output/bulletins/in
dexofservices/october2017, data accesării 20 octombrie 2019.
19) „ „Ministry of Defence - GOV.UK”,
https://www.gov.uk/government/organisations/ministry-of-defence%20, data accesării
20 octombrie 2019.
20) „National Crime Agency - Intelligence”,
https://web.archive.org/web/20170122011711/http://www.nationalcrimeagency.gov.u
k/about-us/what-we-do/intelligence-and-operations-directorate/intelligence, data
accesării 21 octombrie 2019.
21) „Report for Selected Countries and Subjects”,
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2019/02/weodata/weorept.aspx?sy=2018&e
y=2019&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&pr1.x=57&pr1.y=20&c=112&s
=NGDPD%2CPPPGDP%2CNGDPDPC%2CPPPPC&grp=0&a=, data accesării 20
octombrie 2019.
22) „SEDE300309StudyPE407004_en.pdf”,
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/sede300309study
pe407004_/SEDE300309StudyPE407004_en.pdf, data accesării 21 octombrie 2019.
23) „UK armed forces quarterly service personnel statistics: 1 January 2018”, p. 13.
24) „UK cements position in Gulf with new joint base in Oman”, GOV.UK,
https://www.gov.uk/government/news/uk-cements-position-in-gulf-with-new-joint-
base-in-oman, data accesării 21 octombrie 2019.

15.
25) „United Kingdom Defense Industry”,
https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/uk-industry.htm, data accesării
21 octombrie 2019.
26) „United Kingdom Trade Statistics | WITS”,
https://wits.worldbank.org/CountryProfile/en/GBR, data accesării 20 octombrie 2019.
27) „Wayback Machine”,
https://web.archive.org/web/20110721012211/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/I
TY_OFFPUB/KS-SF-11-034/EN/KS-SF-11-034-EN.PDF, data accesării 21
octombrie 2019.
28) GREAT BRITAIN; DEPARTMENT FOR INTERNATIONAL DEVELOPMENT; GREAT BRITAIN;
MINISTRY OF DEFENCE; GREAT BRITAIN; FOREIGN AND COMMONWEALTH OFFICE; ET
AL., United Kingdom Strategic Export Controls Annual Report 2017, 2018,
https://nls.ldls.org.uk/welcome.html?ark:/81055/vdc_100063499842.0x000001, data
accesării 25 octombrie 2019.
29) VASWANI, KARISHMA, „UK sees record foreign investment in tech sector”, BBC
News, 21 august 2019, https://www.bbc.com/news/business-49413186, data accesării
25 octombrie 2019.
30) „Country comparison Germany vs United Kingdom 2019”, countryeconomy.com,
https://countryeconomy.com/countries/compare/germany/uk, data accesării 25
octombrie 2019.
31) „Report for Selected Countries and Subjects”,
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2018/02/weodata/weorept.aspx?pr.x=41&pr
.y=20&sy=2016&ey=2020&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=134&s=N
GDPD%2CPPPGDP%2CNGDPDPC%2CPPPPC&grp=0&a=, data accesării 25
octombrie 2019.
32) „The United Kingdom | SIPRI”, https://www.sipri.org/research/armaments-and-
disarmament/nuclear-weapons/world-nuclear-forces/the-united-kingdom, data
accesării 25 octombrie 2019.
33) „United Kingdom - Geopolitics, Analysis and News”,
https://worldview.stratfor.com/region/europe/united-kingdom, data accesării 25
octombrie 2019.
34) „World GDP Ranking 2019 - StatisticsTimes.com”,
http://statisticstimes.com/economy/projected-world-gdp-ranking.php, data accesării
25 octombrie 2019.

16.
35) „British Culture and Civilization”, prezi.com, https://prezi.com/hr5pp3ae7sxm/british-
culture-and-civilization/, data accesării 5 noiembrie 2019.
36) „UK - Language, Culture, Customs and Etiquette | global-etiquette | resources”,
https://www.commisceo-global.com/resources/country-guides/uk-guide, data
accesării 5 noiembrie 2019.
37) „The United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland: Geopolitical profile |
Katehon think tank. Geopolitics & Tradition”, https://katehon.com/article/united-
kingdom-great-britain-and-northern-ireland-geopolitical-profile, data accesării 31
decembrie 2019.
38) „Population by Country (2019) - Worldometers”,
https://www.worldometers.info/world-population/population-by-country/, data
accesării 31 decembrie 2019.