Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Sue rich-seducatoarea-in-rosu

3,150 views

Published on

Seducatoarea in rosu

Published in: Education
  • Be the first to comment

Sue rich-seducatoarea-in-rosu

  1. 1. tQue “R ich Stducatoarea in ropu
  2. 2. The ScarletTemptress by Sue Rich
  3. 3. c p / / < ? lich Seducatoarea in rofu
  4. 4. Tehnoredactor: Monica Toader Corectori: Georgeta Toma ISBN 973-95059-8-6
  5. 5. Capitolul 1 Lynch's Ferry, Virginia Ianuarie 1774 CTnd auzi ropot de copite, David Brown grabi pasul. Pamintul Tnghejat scirjiia sub talpile cizmelor lui uzate in timp ce Tnainta spre §opron. - Dumnezeu sa ne apere, murmura el, puntnd rrnna pe §a. O sa se prinda cTt ai zice pe§te. Un vTnt taios ii umfla mfirginea redingotei, iar caciula fu cTt pe ce sa-i cada de pe cap, II cuprinse un frison pe §ira spinarii. De ce s-o fi amestecat in treaba asta? Chiar daca §tia cum functioneaza o tipami|a, nu insemna ca trebuia sa dea o m?na de ajutor. Putea sa atirne de §treang pentru asta. Se cutremura din nou. Nu-§i dadea seama, daca de frig sau de frica. I§i baga o mfna in buzunar. Ah, ce ger era!
  6. 6. 6 Ropotul copitelor se opri in faja §opronului. David era ingrozit, intrebTndu-se cu groaza ce o sa vada. Umbrele lasate de luminare dansau pe perejii goi, cenu§ii, din §opronul parasit. Inainte lasau tutunul la uscat acolo. David il vazu pe camaradul sau, Carl Mal- deron, ridicindu-se repede de la masa de lemn de ITnga fereastra. Se ascunse dupa o caruja in mijlocul §opro- nului §i ridica pu§ca, incordat, cu ochii la intrare. U§a se deschise, izbindu-se de un butoi gol. Un barbat tmbracat in negru de dus §i pina jos aparu ?n prag. Parca era diavolul in persoana. O basma de ma- tase Ti acoperea faja. Avea umeri laji, braje puternice §i haine fine. Pantalonii negri se mulau pe coapsele lui suple. Era Tncaljat cu cizme lungi, negre, de calarie. Un vtnt rece §uiera afara. Luminarea clipea. Apoi incremeni totul in loc. - Vin soldajii, spuse omul mascat, cu glasul lui profund. Voi incerca sa le distrag atenjia. Intre timp, muta^i tiparnija. Carl lasa pu§ca jos. Inspira adinc §i dadu din capul lui cu par carunt. - Ai grija, Jas... David ramase cu gura cascata. - Calarelul Diavolului. BSrbatuI in negru se Tntoarse spre David, sfredelin- du-l cu ochii lui red, care se zareau printre crapaturile ma§tii. David incerca sa se gtndeasca, dar era prea ingrozit. Oare acest razvratit era prietenul coloni§tilor? Nu-I sal- vase pe McDaniels din mina calaului saptamtna trecuta? Nu-§i riscase via|a distribuind pamfletele acelea? David
  7. 7. 7 il studie agitat. De§i nu se §tia niciodata cum stai cu un asemenea individ. Deodata, la fel ca demonul al carui nume ii purta, Calaretul Diavolului i§i dezgoli dintii albi §i rise rautacios, ca §i c?nd ar fi putut sa-i citeasca gindurile lui David. Dupa care se rasuci §i disparu intr-o fracjiune de se- cunda. David ofta §i-i arunca o privire lui Carl. Prietenul lui zimbi tnjelegator. - N-ai auzit«ce-a spus? Hai sa ne apucam de treaba. Zicind aceasta, Carl arunca pu§ca In caruja §i in- cepu sa adune dovezile activitajii lor. Ridicind un teanc de pamflete proaspat tiparite, scrise de Samuel Adams, le puse Tn caruja, sub tiparni|a, apoi se opri §i se Tntoarse. - David! Te sfatuiesc sa ui|i ce-ai vazut. Omul n-avea nevoie sa i se spuna de doua ori. Nu voia sa-§i faca un du§man din Calarejul Diavolului. Jason Kincaid i§i scoase masca neagra §i fncaleca pe calul lui, Adversary. Bietul David. Era un pachet de nervi. Ar tre'bui sa renunte la treburi atit de riscante. §i Carl, care statea acolo, cu pu§ca ridicata, de parca i-ar fi servit la ceva. Doamne sfrntel Daca ar fi intrat un soldat in clipa aceea, ar fi aruncat-o cit colo §i ar fi rupt-o la fuga. Nu era capabi) sa omoare pe cineva. Jason zimbi satisfacut cTnd trase de hajuri §i in- toarse calul spre solda|i. Nu se indoia ca David §i Carl
  8. 8. 8 vor reu§i sa scape. Luasera tiparnija tocmai in acest scop. Dar aveau nevoie de un mic ragaz §i Jason va avea grija sa-l aiba. - Haide, Addy, i§i indemna el calul. Sa-i invajam minte pe ticalo§ii a§tia de englezi. Jason rise §i o porni la galop entuziasmat. Nu re- zistase niciodata tentatiei sa-i hartuiasca pe englezi. Bineinjeles, Nick l-ar crede nebun de legat. Dar fratele lui geaman nu simjise niciodata nevoia sa faca un lucru palpitant, ca Jason. I se accelerase pulsul. - Bufoni idioji. Nu sint in stare sa nimereasca nici un copac. Adversary scotea aburi pe nari, framintind cimpul acoperit cu zapada sub copitele sale, pe masura ce distanja dintre Jason §i soldaji se mic§ora. Ritmul nebunesc ii intrase in singe. I§i incorda coap- sele, concentrat asupra misiunii sale. Prin bezna, se intrezarea liziera padurii. Se uita inapoi, peste umar. Patru soldaji in tunici ro§ii calareau in graba peste cul- turile pustii de tutun. Primejdia ii infierbintase singele. Trebuia sa scape cTt mai repede de ei, daca nu voia sa-§i primejduiasca viaja. - Ogari afurisiji, bombani el, tnfigind pintenii in coa sele lui Adversary. Armasarul tt§ni inainte printre copaci, cu o viteza amejitoare.
  9. 9. 9 Clnd se afundara in padure, Jason trase brusc de hajuri §i Tntoarse calul pe o poteca abrupta, facindu-l sa mearga in zig-zag printre copaci. Tufifurile dese biciuiau picioarele calaretului, dar nici nu baga in seama Tnjepaturile. Crengile copacilor fi sfi- §iau masca §i fata ca ni§te gheare, scuturindu-§i zapada in capul lui. Se cutremura de frig, aplecTndu-se. Ropotul copitelor se Tndepartase. In cele din urma, auzi soldajii luind-o in alta direcjie. Incordarea fu tn- locuita de un zimbet satisfacut. Apoi tntoarse armasarul spre riu, oftind. Acum nu-i mai raminea altceva de facut decit sa ajunga la timp la plantajie. Iron Sword i§i gasise cel mai nepotrivit moment sa-l previna ca solda|ii aflasera de tiparnija ascunsa a lui Carl. Se tmbracase pentru serata familiei Wairiwright. Alta data n-ar fi contat daca intirzia. Dar asta-seara ac- ceptase sa-l insoteasca pe Peter Hawksley. §tiind ca n-avea prea mult timp la dispozijie, t§i pusese costumul de Calarejul Diavolului. Nu se cadea ca oamenii regelui sa-i recunoasca binecunoscuta figura - faja lordului Montague Windhall. Dar acum intirziase tngrozitor. Peter trebuia sa ajunga din ciipa in clipa la Crystal Terrace. Cind zari riul James, Tncetini §i se uita de jur im- prejur. S-o ia pe drumul cel mai sigur, spre nord, §i sa intirzie §i mai mult sau sa se aventureze spre sud, peste riu? Spera sa fie destul de Tnghejat. Oricum, pu era genul care sa alerge dupa calea cea mai u§oara; a§a ca Tntoarse calul spre sud. In timp ce Tnainta de-a lungul malului stincos, Jason cerceta suprafaja rtului. Un strat gros de gheaja - cel pujin spera sa fie gros - acoperea apele adinci de la un
  10. 10. 10 mai la altul. Mingiie gttul lui Adversary. - Ce zici, bStrine? Armasarul scutura din cap. Jason zimbi. - E§ti agitat, nu-i a§a? Se uita din nou la riul inghejat. - Sint cu tine, Addy, dar n-avem timp. Jason descaleca §i-l trase blind de hajuri. Se lasase o lini§te ciudata, ca §i cind natura §i-ar fi Jinut respirajia, de teama sa nu se crape crusta de gheaja la cel mai mic zgomot. Doar bocanitul infundat al copitelor lui Adversary tulburau tacerea nefireasca. Gheaja trosnea sub greutatea lor. Jason se Jinea de hajuri sa nu se dezechilibreze. Ii intrase frigul in oase. Exact cind copitele din faja ale calului atinsera din nou pamintul, gheata ceda. Jason sari pe mai. Dar picioarele din spate ale lui Adversary cazur§ in apa. Jason simti o smucitura brusca §i, tn clipa urma- toare, se trezi In apa Tnghejata. Pe moment, intra tn panica, dar t§i reveni imediat. Daca nu-§i pastra calmul, era un om mort. Facu un efort §i scoase calul la suprafaja. t§i smulse masca, palaria §i le arunca pe mai. Inspira adtnc, dar simti ca-i tngheaja plamtnii. Cu un suprem efort de voinja incerca sa ajunga la mai. Bucaji de gheaja se infigeau in miinile lui inma- nu§ate. Se ridic§ pe uscat, dar, cind incerca sa salte picioarele din spate ale calului, cazu la loc in apa rece. Ie§i la suprafaja §i se uita in jur.
  11. 11. 11 O radacina de copac atirna in apa. Dar era prea departe. Ridica brajul Tnghejat, incercTnd sa se intinda. Amorjise. Brajele §i picioarele ii erau ca de plumb. Apuca radacina disperat. O durere cumplita il sageta in degete. Se ridica din apa gemtnd §i se trinti pe pa- mint. Adversary se zbatu din nou. Jasori fnalja capul §i strinse din dinji. Se temea mai mult pentru viaja calului decit pentru a lui. Se ridica in picioare §i apuca hajurile. Animalul mi§ca gitul, inspaimintat. Copitele din spate ie§ira din apa. Jason trase din rasputeri. Adversary se ridica in sfir§it pe mai. Jason sari tntr-o parte sa nu calce peste el. Calul se opri, scuturtndu-§i coama. - U§urel, baiete, zise Jason, mingiind botul anima- lului. Gata, ai scapat, Addy. I§i scoase capa de pe umeri, §terse corpul animalu- lui §iMacoperi cu ea. - §tiu ca nu-i mare lucru, dar mai mult nu se poate, deocamdata. Apoi incaleca §i o pornira la drum. De§i nu dura dectt citeva minute, i se paru ca tre- cusera ore-n §ir ptna zari pe§tera dintre pini, la poalele muntelui. Stringind din dinji sa-§i opreasca tremurul, descaleca §i-l conduse pe Adversary Tngrajdul ascuns. Dupa ce scoase §aua ?nghe|ata §i lua capa de pe spatele animalului, gasi o patura de lina §i §terse bine armasarul. - Se pare ca ai calatorit mai bine ca'mine.
  12. 12. 12 Adversary necheza aprobator. Pe urma, Jason o lua la fuga aplecat prin tunelul subteran care ducea la casa impunatoare unde locuia. Cind ajunse in dormito'rul lui, striga menajera: - Dahlia! Vino aid! Traversa dormitorul, pe care-1 ocupa de doua luni, §i i§i scoase hainele ude, aruncindu-le intr-un cufar de ce- dru, linga patul de alama. §tia ca va trebui sa le duca in pe§tera, mai tirziu. Apoi deschise dulapul frumos sculp- tat, cautind printre hainele in§irate pe portmantouri. 0 pata ro§ie ii aparu pe cam^§a. - Fir-ar sa fie! - Jason? striga Dahlia de la u§a. - O clipa! Smulse un cearceaf de pe pat §i se infa§ura in el. - Gata, Dahlia, poji sa intri. Se deschise u§a §i femeia trupe§a aparu in dormitor. - Ce s-a intimplat? Ramase cu gura cascata cind vazu petele de singe de pe cearceaf. - Doamne sfinte! Ce-i asta? Dadu din mina nepasator. - Nimic. Ni§te taieturi. Dar am nevoie de ajutorul tau. Gase§te ceva sa-mi curaj 2girieturile §i pe urma du-te sa-l a§tepji pe Peter Hawksley. yine-l de vorba pina ma imbrac. Dahlia dadu din capul ei carunt. - Jine asta, zise ea, aruncindu-i o cirpa uscata. Tji dau imediat §i pomada. Cotrobai intr-un cufar §i scoase o sticluja. - Poftim.
  13. 13. 13 Jason i§i unse taieturile, oprind stngerarea. - Gata, Dahlia, muljumesc. Acum pleaca, trebuie sa ma tmbrac. - Prostule, bombani femeia, ie§ind din camera. Dar Jason sesizase tngrijorarea din glasul ei. Oftind, se tntoarse §i i§i scoase cearceaful. Gol pu§ca, dtrdtind de frig, cotrobai prin §ifonier, ptna alese ni§te pantaloni galbeni, din brocart. Strtmba din nas, sctrbit. Doamne, ce dezgustatoare erau aceste haine. Trase sertarul sa-§i caute lenjerie,- dar auzi trasura lui Peter Hawksley la intrare. - La dracu’! injura Jason, tragtndu-§i pantalonii. Nu mai avea timp sa-§i aleaga lenjeria. I§i lua o cama§a alba, dantelata, t§i puse lavaliera la gtt §i se a§eza tn fata oglinzii. I§i dadu cu pudra alba pe faja, dezgustat. Ah, fir-ar sa fie, arat ca un strigoi. Lua-l-ar naiba pe Carl §i ideile lui stralucite! - Prefa-te ca e§ti lord, ti spusese el. In felul acesta vei putea acjiona fara sa te temi ca vei fi descoperit. Jason se strtmba. Dar ai uitat sa precizezi, draga prietene, ca va trebui sa ma comport §i sa ma tmbrac ca un aristocrat le§inat. Strinse din dinji, revoltat. De ce simplul nume de Jason Deverall Kincaid inspira attta netncredere oame- nilor regelui, numai pentru ca se revoltase tmpotriva cre§terii taxelor de cfteva ori? Gasi cele doua alunije tn forma de stea Itnga pudra, le lipi pe barbia lui patrajoasa §i t§i lua peruca alba, scurta. Avea doua cozi spiralate tn parji §i una la spate, legata cu o funda neagra. 0 trinti pe cap, enervat. Peste ctteva clipe, cobort scarile sa i se alature lui
  14. 14. 14 Peter Hawksley. Peruca pudrata Ti ascundea parul ne­ gru, des. Nici acum nu i se dezghejasera degetele Tn ciorapii albi §i Tn pantofii cu catarama §i tocuri ro§ii, Tnalte. De-abia se mi§ca Tn vesta galbena, strTmta, §i Tn redingota asortata. Fratele mamei sale vitrege, adeva- ratul lord Windhall era un barbat mai mic de statura. CTnd ajunse pe ultima treapta, T§i puse tricornul sub braj §i T§i trase manu§ile din piele de caprioara, sa-§i ascunda taieturile. -s Peter, dragul meu! exclama el, zimbind conven- Jional. I§i agita batista tivita cu dantela, ctnd aparu Peter. Era un individ Tngrozitor de slab. - Ce punctual e§ti! Peter T§i TnaIJa capul, cu mTndrie. Avea un profil de papagal §i T§i daduse cu multa pudra pe faja. - A fost placerea mea, Inaljimea Voastra. Dahlia T§i dadu ochii peste cap. Se postase Tn spa- tele lui Peter. Jason se Tncrunta. Apoi T§i tampona nasul, delicat, privindu-l pe baronet. - Atunci, s§ mergem. Traversa holul §i lua capa din mTna Dahliei. 0 privi Tncruntat §i-i tacu semn lui Peter spre u§a. - Dupa tine. Batea un vTnt rece, care-i Tngheja oasele amorJit§. Fir-ar sa fie! Oare o sa se mai Tncalzeasca vreodata? Deodata, auzi un zgorrrot §i T§i ridica privirea. Minerva Carstairs statea Tn trasura neagra a familiei Hawksley. STnii ei mari erau strin§i exagerat Tn corset. - Hei, Montague!
  15. 15. 15 Dadea din mtini, fardata Jipator. - Pun pariu ca nu te a§teptai sa ma vezi, nu-i a§a? Jason fu cTt pe ce sa urle de furie! Oare nu avusese o zi destul de grea §i fara ea? Se uita la Peter. Era la fel de dezgustat. Se pare ca blonda Ti facuse avansuri. §tia foarte bine ca acela care se va urea ultimul Tn trasura va trebui sa stea ITnga Minerva. Se Tnghesuira amindoi la u§a. Minerva chicoti, astupTndu-§i gura cu mTna. Peter se Tnro§i la fata, stTnjenit. - Scuzaji-ma, Inaljimea Voastra. Jason TI compatimea, dar n-avea de gTnd sa cedeze. - Nu-i nimic. I§i feri capa, ca §i cind Peter i-ar fi §ifonat-o, §i -se a§eza vizavi de Minerva. A§eza tricomul pe bancheta §i T§i trase patura de ITna peste genunchi. . Peter se Tncrunta §i se instala posomorit ITnga blon­ da. Se cuibari Tn colt, cTt mai departe de femeie. Minerva nu observase rejinerea. In schimb se apleca §i TI atinse cu degetul pe mTna. - Buna seara, Inaljimea Voastra. Ma bucur sa va revad. Vocea ei mieroasa Ti dadea fiori sau dirdiia de frig? Trasura porni din loc. , - §i eu ma bucur, doamna Carstairs. Sper ca aji calatorit bine, de§i este o vreme oribila. Trebuia sa abordeze un subiect cTt mai neutru. - Pe asemenea-vreme, o vaduva ca mine simte ade- sea nevoia unui trup cald. II sorbea din priviri. Peter se foi pe bancheta.
  16. 16. 16 Jason de-abia se abjinea. - Da, intr-adevar. Apoi amuji. Mai bine raminea tacut, dedt sa spuna ceva regretabii. Dadu la o parte perdeaua §i se uita afara. Peisajul se cufundase in bezna. §tia ca Tnsojitorii iui nu erau surprin§i de aceasta atitudine indiferenta. Vicontele de Westland era un om infumurat. Brazi incarcaji de zapada strajuiau drumul, poleiji de razele lunii. Jason uita de Peter §i de Minerva fi i§i lasa gindurile sa rataceasca in trecut. Avea din nou doisprezece ani §i alerga vara pe plan- tajia tatalui sau de linga Halcyon. Hawk §i Nick erau in spatele lui! Hawk, tinarul indian Strawnee, la numai cinci ani, reu§ea sa-l intreaca pe prudentul Nick. Parul lui negru pina la umeri i se revarsa peste faja. Brajele lui maronii se agitau in timp ce i§i mina poney-ul la galop. Nick §i Jason se amuzau de eforturile lui. Nemesis, tatal lui Adversary, nu fusese invins niciodata. Dar Hawk nu se dadea batut. Fara sa-i bage in seama i§i mina poney-ul primit in dar de ziua lui. I§i dore£ atit de mult sa ci§tige, incit nu-i daduse nici un nume, pina nu-l intrecea pe Nemesis. Cursa avea loc in fiecare saptamina. Minzul crescu, dar tot nu reu§i sa triumfe. Jason se gindise de citeva ori sa-l incetineasca pe Nemesis §i sa-l lase sa ci§tige, dar l-ar fi jignit. Ambijia lui Hawk insemna mai mult decit victoria. Voia sa le arate ca putea fi egalul lor. Dar iata ca, la un moment dat, visul lui se implini. Roibul reu§i imposibilul. §i, in ziua aceea, Hawk il boteza Ataraxia. Hawk i§i gasise in sfir§it lini§tea.
  17. 17. 17 Dar nu §i Jason. Mama lui muri peste ctteva zile de friguri. I§i alunga amintirea trista §i incerca sa retraiasca vremuri mai fericite. Pe atunci, verile erau lungi §i recolta de tutun Tmbel§ugata. Gei trei baieji descopereau mereu noi aventuri. Dar toate acestea se intimplau inainte ca mama lui Hawk sa-l paraseasca; inainte ca Jason §i Nick sa fie trimi§i departe; tnainte ca tatal lui sa fie ucis - nu! I§i staptni cu greu furia. Acum nu trebuia sa se gtndeasca la a§a ceva, pina nu-l gasea pe vinovat - soldatul cu cicatrice. OftTnd, trase perdeaua §i-i privi din nou pe insojitorii sai. Minerva T§i rezemase cotul de fereastra, sprijinindu-§i barbia in palma, fara sa-§i dezlipeasca ochii de la piep- tul lui Jason. Peter se uita pe geam, plictisit. Jason T§i scoase batista §i o fflffi in direcjia lui. - Peter, dragul meu, am auzit ca Joshua Minter tre- buie sa soseasca in curind. Acesta T§i Inap barbia, luindu-§i un aer important. - Da. Miine. Unchiul meu a incheiat afacerile cu guvernatorul Dunmore §i trebuie sa-§i reia indatoririle de vame§. Strimba din nas. - Ce plicticos sa ai pe cap unul din emisarii regelui. Ace§ti vizitatori importanji s-au Tnmup §i stnt din ce in ce mai enervanji. . In clipa aceea, i§i dadu seama de gafa. - Va rog sa ma scuzaji, nu ma refeream la Inaljimea Voastra.
  18. 18. 18 Jason tu§i, sa-§i ascunda amuzamentul. II placea pe Peter. Pacat ca era atlt de snob. D&du din mina ne- pasator. - Nu-i nimic. §tiu la ce te refereai. Peter deschise gura, dar o Tnchise la loc cind trasura opri Tnfata re§edin|ei de pe plantajia familiei Wainwright. Un lacheu tn livrea puse o cutie in faja u§ii trasurii, Tnainte s-o deschida, §i o ajuta pe Minerva sS coboare. Minerva Ti ztmbi lui Jason §i se dadu jos cu un aer regal. Jason se abjinea cu greu sa nu-§i arate dezgustul. CTnd servitorul intinse din nou mtna rezista impulsului sa-l dea la o parte §i sa coboare de unul singur. ]n timp ce se Tnfunda in zapada cu tocurile lui tnalte, Ti zari pe sojii Wainwright la intrarea elecjantei lor re- §edin|e cu trei etaje §i ofta adTnc. II a§tepta Tnca o seara lunga §i plictisitoare.
  19. 19. Capitolul 2 Samantha Fleming tremura tn timp ce T§i tragea ma- nu§ile ro§ii, din piele de ied. De§i tn camera era destul de frig, §tia ca altceva era cauza frisoanelor ei. t§L ridica brajele s§-§i traga gulerul peste peruca alba, care-i ascundea parul ei negru, des. Attrna tn bucle pe umeri, tncadrindu-i obrajii. Se uita tn oglinda cu rama aurie de deasupra scri- nului din stejar. Arata ca o adevarata seducatoare in rochia ei tndrazneaja din catifea ro§ie §i dantela neagra. Durase mult, dar, ptna la urma, Tn ultimele §apte luni se obi§nuise cu aceasta imagine, attt de diferita de rea- litate. Era fiica unui duce, pentru numele lui Dumnezeu! Nu o desfrTnata, a§a cum o credeau soldajii. De§i... Ofttnd resemnata, lua masca de satin ro§u §i T§i aco- peri ochii ei verzi, frumogi. Culoarea ro?ie Ti scotea Tn
  20. 20. 20 evidenja pielea de culoarea filde§ului, dtndu-i o tenta rozalie. ii ascundea nasul Tn vtnt, dar nu §i buzele sen- zuale. I§i daduse cu ruj ro§u, strident, sa astupe fra- gezimea lor naturals. Arma era a lui Carl, dar §tia ca n-o folosise niciodata sa opreasca o trasura. Cel mult fusese la vtnatoare cu Jedediah Blackburn. - Deci... Samantha se tntoarse spre u§a. Sora ei geamana statea tn prag, cu mtinile tn §olduri. - Tot n-ai renuntat la aceasta nebunie. - Lasa-ma-n pace, Christine. Samantha t§i apasa pieptul, sa se lini§teasca. I se accelerase pulsul. - Nu te mai furi§a a§a. Am o viata destul de riscanta, nu-i nevoie sa-mi faci §i tu probleme. Trasaturile delicate ale lui Christine se tmbltnzira. - Nu trebuie sa faci asta, Samantha. N-ai de ce sa-Ji primejduie§ti viaja. Cred ca mai exista §i alte mijloace sa facem rost de bani. Samantha ofta. Sperase sa evite acest conflict. - Surioara, am mai discutat o data despre asta. §tii foarte bine de ctji bani avem nevoie sa-l scoatem pe tata din tnchisoare, Lordul Windhall este ur) om bogat, poate voi reu§i sa-l scutur de ctteva bijuterii. Doar tu mi-ai spus ca vicontele calatore§te tn trasura familiei Hawksley. Cizmele ei nu scoteau nici un sunet, tn timp ce stra- batea covorul uzat, tnainttnd spre sora ei. - §tiu ca e§ti tngrijorata. Dar nu este chiar attt de periculos.
  21. 21. 21 Minjea, binetnteles, dar trebuia s-o Iini§teasca. Dar Christine era furioasa. - Cum sa nu fie periculos? pufni ea, Juguindu-§i buzete trandafirii. Samantha se Tncrincena. MTnia surorii ei rabufnea ca aburul dintr-un ceainic. ' - §i ce ai vrea sa fac? §uiera printre dinji. Sa a§tept calm§ vestea morjii tale, daca nu cumva o s-o simt Tnainte s§ fiu anunjata? Samantha clatina din cap. - Nu, sigur. Aflase ca la gemeni fiecare simtea ctnd celalalt era in primejdie. lar ea §i Christine erau gemene - cel pujin pe dinafara. Pentru ca, Tn rest, se deosebeau ca matasea de ITna. Samantha era ITna, binetnjeles, fiind cea mai dura dintre ele; calarea ca un barbat; prefera sa se dueleze decft sa doasa; de-abia rezistase la Londra, la pension; §i-i scosese fire albe tatalui ei. Cind i§i aminti de el, se Tntrista. Se Tntoarse spre caminul de piatra, sa contemple flacarile galbene. - Christine, te rog sa Tnjelegi. Tata... - Tata este Tn Turnul Londrei, zise Christine, emo- Jionata, nu la Newgate. Nu sufera, Samantha. De ce nu Tntelegi? Probabil ca are §i servitor. Temerile tale sTnt neTntemeiate. Samantha se rasuci furioasa. - Nefntemeiate? Tata a fost acuzat de tradare §i tu crezi ca temerile mele sTnt nelntemeiate? La dracu’ Christine. Daca va fi judecat, or sa-l spTnzure. N-are cum dovedi ca nu §tia nimic despre marfa aia afurisita. Nedreptatea care i se facuse tatalui ei o revolta.
  22. 22. 22 Pentru ca vame§ul de la Williamsburg descoperise praf de pu§ca pe unul din vasele tatalui sau, autoritajile se grabisera sa traga concluzia ca facea contrabands cu Patrick Henry §i rebelii lui. Auzi, tatal ei - cel mai cre- dincios supus al regelui - un rebel! Strtnse pumnii. Afurisitul §la de capitan Cordell! Tatal ei habar n-avea ce se transporta cu vapoarele lui./ - Trebuie sa-l salvez pe tata, zise Samantha, tncrun- tata. O sa fac rost de bani, chiar daca ar fi sa-l jefuiesc pe guvernator in persoana. Lua arma §i ie§i din camera. Christine n-o s-o tn- Jeleaga niciodata. Avea prea multa incredere tn suveran. Dar nu trebuia s-o repeada. I§i iubea tatal la fel de mult ca ea. Insa nu credea ca se afla tn primejdie. 0 sa-§i ceara scuze mai ttrziu, se gtndi ea, ctnd ie§i pe hoi. Mergea tncet, evittnd sa-i atraga atenjia lui Effie, menajera. La fel ca sora ei, nu aproba escapadele Sa- manthei. . Auzi clinchet de vase §i t§i dadu seama ca avea treaba. Samantha traversa sufrageria §i tnainta tn vtrful picioarelor ptna la u§a de serviciu. Dupa aceea trase zavorul §i ie§i afara, tn noapte. Luna plina poleia ctmpurile albe. Totul parea curat §i nou. Chiar §i §opronul co§covit. T§i ridica privirea §i vazu o lumina galbuie tntr-o fe- reastra. Fir-ar sa fie. Valetul lui Carl, Hadley, avea de lucru. fncordtndu-se, apasa pe miner. U§a sctrjti ctnd o tnchise. Barbatul se tntoarse spre ea: - Buna seara, domni§oar§. Se.posomort ctnd vazu cum era tmbrlicata.
  23. 23. 23 - Lordului Malderon n-o sa-i placa. Doar §ti|i ce v-a spus! - Ah, Hadley, nu tncepe §i tu. Setmbltnzi. - §tiu ca vre|i sa va ajutaji tatal, va injeleg. Dar astea sint treburi de barbat. - O sa fiu prudenta, Hadley, TJi jur. §i acum, gata. Pune §aua pe Starburst. Nu vreau sa tnttrzii. Hadley clatina din cap. - Nu-mi place, domni§oara, dar o sa-mi Jin gura. Stnteji prea incapatinata ca sa ascultaji de vreun sfat. Starburst necheza nervos cind ii puse §aua. Nervozitatea armasarului in prezenja celorlalji o uluia pe Samantha. Nu-I suporta nici macar pe Hadley, care-1 crescuse de cind era mic. , Ctnd sosise aici, Car! o sfatuise sa se tereasca de animal. Dar nu ascultase, ca de obicei. §i calul o tn- dragise din prima clip§ ctnd tl mtngtiase pe bot. In scurt timp, tl dresase, a§a cum fusese instruita de grajdarii de la Willowglen. Ctnd fluiera, venea §i tngenunchea Itnga ea. Pe urma, adauga alta comanda, inventata de ea: Fa pe mortul. Carl se albise la faja ctnd o vazuse prima oara ca- larind armasarul. Nu se a§teptase probabil sa nu Jina seama de sfatul lui. Dar se resemnase ptnS la urma, bombanind. - Ah, ce ti-e cu tncapajtnarea asta din tamilia Fle­ ming. Dar a§a era Carl, n-aveai ce-i face. Dupa ce fusese arestat, tatal ei insistase ca ea*§i Christine s§ se duca la prietenul lui din colonii, Carl
  24. 24. 24 Malderon. La inceput, nu se bucurasera, dar, dupa o saptamina alaturi de el, ?§i dadusera seama ca era la fel ca parintele lor: morocanos §i galagios, dar bun ca o perna cu puf. Jinea mult la ele. Se vedea in inflexiunile glasului, in expresia Tngrijorata care se a§ternea pe faja lui, cind nu veneau la timp acasa. ZTmbi. Asta-seara va incerca sa-l menajeze. Spera sa > fie acasa inainte sa se intoarca din misteridasa lui ca- latorie. Dupa ce pe Starburst fu pregatit, Samantha mingiie pieptul cenu§iu al animalului. - Ce mai faci, baiete? Se apleca §i i§i freca obrazul de gitul lui suplu. - E§ti gata? Armasarul nech^a, de parca ar fi injeles-o. - Bine, atunci ingenuncheaza. Starburst se lasa imediat in jos §i Samantha incaleca fara probleme. Lua hajurile §i ie§i afara. Rasuflarea geroasa a iernii o facu sa-§i stringa capa pe umeri. Avea de ce sa-i multumeasca lui Effie. ii captu§ise capa de catifea ou bumbac, la fel ca fusta, de§i protestase cind Samantha insistase sa i-o despice, ca sa poata calari ca barbajii. La fel ca sojul ei, Hadley, Effie clatinase din cap, dar ii urmase instrucjiunile. insa ii citise dezaprobarea in privire. Cind Samantha sosise la Riversedge, Carl ii spusese ca Hadley §i Effie erau oameni de incredere. De§i nu banuise probabil ce avea ea d§ gind. Ii povestise ca sclavii ii serveau de cind el, tatal ei §i varul Beau Kincaid venisera prima oara in America, in ’41. il cunoscusera
  25. 25. 25 pe tatal ei §i-l respectau foarte mult §i acest fapt ii determinase sa accepte planul nebunesc al fetei. La inceput, se revoltasera. Dar, mai tirziu, dupa ce vazusera ca n-o sa renunje, cu sau fara sprijinul lor, acceptasera s-o ajute. Zimbi cind i§i aminti imboldind calul la galop. Alerga in cimp deschis, spre un pile de copaci, framintind pa- mintul cu copitele lui grele. La liziera padurii, incetini; acum inaintau printre co­ paci. Pe urma, trase de hajuri §i o lua la stinga, spre drumul principal, care ducea la Lynch’s Ferry. La citeva mile departare se bifurca un drum care ducea spre plan- tatia Windhall. §i, dupa o jumatate de mila, cararea se ingusta atit de mult, incit nu incapea decit o singura trasura. Invatase din experienta ca n-avea cum sa treaca, daca aparea un obstacol in cale. Zimbi pe sub masca de matase, inaintind vesela. Era un loc ideal pentru un jaf.
  26. 26. Capitolul 3 Jason tremura Tnca. Se sui in trasura lui Peter Tn- frigurat. Nu-§i revenise nici acum dupa ce cazusein riul inghejat. Se simjea groaznic. Mirosul grejos al parfumu- lui Minervei ii intorsese stomacul pe dos. Fusese obligat sa danseze cu ea. Dar de ce se frecase de el, ori de cite ori se ivise ocazia? N-avea nimic impotriva s§ Jina o temeie in braje. Dar prefera sa faca el avansurile. Trasura inainta scTrtTind. Nvenea sa-§i tntinda picioaT rele. Avusese un singur avantaj. Soldajii plecasera tn cautarea Calarejului Diavolului, a§a ca nu fusese nici o personalitate oficiala la familia Wainwright. Era destul de rau ca trebuia sa asiste la petrecerile din inalta socie- tate, nu trebuia sa le mai suporte §i prezenja. Nu Tnjelegea cum Nick reu§ise sa se acomodeze. De§i fratele lui, aflat in serviciul guvernatorului, Ti fumiza
  27. 27. 27 informajii prejioase lui Jason, tot nu injelegea. El unul n-ar rezista. Dar Nick fusese intotdeauna cel mai ra- Jional dintre ei doi. Jason se mi§ca din nou pe bancheta, stinjenit de hainele strimte. De-abia a§tepta sa ajunga acasa. sa se dezbrace. Peter trancanea despre ghinionul lui la carji. Dar Jason §tia ca nu surna era importanta. Era mo§tenitorul unui baronet care facuse avere cultivTnd indigo §i nu trebuia sa-§i faca griji in privinja banilor. Simtind privirea lui Jason ajintita asupra lui, se Tn­ toarse imediat. - AJi avut ocazia sa vorbiji cu Lydia Millworth? - Nu, slava Domnului. Reu§ise sa evite birfele toata seara. - Sojuf ei, Davidson, nu s-a dezlipit de linga mine. - Inseamna ca n-aji aflat? Peter se lumina la faja. - Bartholomew Dungworth a fost pradat seara tre- cuta. ?§i aranja perna. Apoi, ridicindu-§i brajul scheletic, facu semn afara. - Chiar in zona aceasta. Se spune ca banditul este o femeie. Seducatoarea in ro§u. Peter se uita la Minerva, care se a§ezase linga Jason. ~ - l-a luat portofelul, inelele, cutia cu tutun §i bijuteriile so|iei. Se aplecS spre ei, sa-§i dea mai multa importan|a. - §i, de parca n-ar fi fost destul, i-a smuls §i peruca de pe cap. AJi mai auzit a§a ceva?
  28. 28. 28 Nu prea. De cind sosise la Lynch’s Ferry i se poves- tisera multe lucruri despre ispravile acestei femei. De§i nu credea nici o vorba. O femeie care sa calareasca la fel ca un barbat? Imbracat in rochie? Nici vorba. Era probabil un pu§ti deghizat in femeie. - Doamne Sfinte. Minerva Carstairs se Tndesa TnJason. Acum se bles- tema ca i se facuse mila de Peter §i-l salvase de vaduva, Tn drum spre casa. fl sufocase cu sTnii ei uria§i. - Ce oribil. Biata sojie a lui Bartholomew. Era Tn- grozitor de speriata. Ii arunca o privire lui Jason §i se cutremura. - Eu a§ fi le§inat. Se apropie §i mai mult §i clipi din genele ei blonde. - Daca nu a§ avea un protector curajos ITnga mine... Jason se abjinea cu greu. Nu §tia ce i se parea mai caraghios - faptul ca Mfnerva Tl considera protectorul ei de cTnd, de doua luni, facea pe filfizonul, sau mutra lui Bartholomew, dTrdTind de frica, la picioarele unei aven- turiere. Minerva T§i sprijini capul de umarul lui, lipindu-§i sTnii de bratul lui. Parfumul ei grejos Tl chinuia, dar ea Ti §optea mjeros la ureche: - Linga tine nu mi-e frica de nimic. Jason ofta. -_Ma bucur ca ai o parere atTt de buna despre mine, doamna Carstairs. Dar sper ca nu va trebui vreodata sa-mi dovedesc curajul. Nu se §tie cum a§ reacjiona Tntr-o asemenea situajie. - Eu unul nu m-a§ lasa atacat de o prostituata or- dinara, interveni Peter, pe un ton superior. Un Hawksley
  29. 29. 29 nu se pleaca Tnfaja nimanui. - Mda. Peter semana cu un-coco§ sfrijit. De§i nu-i placea sa joace rolul unui dandy, trebuia sa admita ca unii oameni pe care-i cunoscuse erau foarte amuzanji. Trasura se zgudui brusc §i se opri. Peter se ridica Tn picioare §i se uita pe fereastra. - Ce este, Isaac? Tl Tntreba el pe vizitiu. De ce ne-am oprit? Omul Ti raspunse agitat. - Este un cal Tn mijlocul drumului. Se pare ca este mort. - Atunci ia-l de acdlo §i mi§ca-te mai repede. Peter se a§eza la loc pe bancheta. - Ce neplacut! Oare ce-o cauta un cal Tn mijlocul drumului, la miezul nopjii? I§i trase patura peste genunchii scheletici, profund dezgustat. - Colonifti incapabili. Jason se Tncrunta. Nu-i placea situajia. Calul putea foarte bine sa fie o cursa pentru a opri trasura §i apoi sa fie pradajj. Se prefacu ca-i tremura mTna §i T§i duse ba- tista la tTmpla. - Parca spuneai ca aici l-au atacat pe lord, nu? - Da, aici. Peter Tncuviinja din cap, zTmbind. * - Nu aveji de ce sa va temeti, Inaljimea Voastra. Nu a dat niciodata lovitura doua nopji la rTnd Tn acelafi loc. Ar fi prea riscant, mai ales ca zona este patrulata de soldaji. §i Tn Virginia nu ninge niciodata, se gTndi Jason. T§i
  30. 30. 30 pipai talia, sa-§i scoata pistolul ascuns sub cama§a. Apoi tl acoperi cu tricornul §i-l ridica la piept, ca pe un scut, in timp ce ?§i scotea punga cu bani de aur §i o strecura sub captu§eala banchetei, Itnga fereastra. Ban- ditul n-o sa aiba ce sa-i fure. - Ah, Doamne! exclama el, acoperindu-§i barbia in- spaimintat. O sa-i recupereze cu alta ocazie, se gindi el. - Sper ca sTntem tn siguranja. N-a§ vrea sa fiu atacat de vreun bandit nemilos. Peter pufni tn rts. - Lord Windhall, banditul este o femeie. Din ctte am auzit, una foarte frumoasa. Daca a reu§it sa-i duca de nas pe oamenii regelui, timp de §ase luni, n-o sa ri§te tocmai acum. t§i aranja man§etele. - Sa §tii ca o admir - de§i este o proscrisa. Minerva tl apuca de braj pe Jason. - Crezi ca vom fi jefuiji? Era cu adevarat speriata. Jason regreta ca vorbise. Se tntoarse spre ea, tn- cerctnd s-o lini§teasca §i sa se desprinda de Itnga ea. - Vai de mine. N-ar fi*trebuit sa te sperii, draga mea. Peter are dreptate, binetnjeles. N-o sa atace din nou... - Nu mai spune! exclama o voce vulgara, tn spatele lui Jason. Minerva §i Peter Jipara amtndoi. Jason se infuriase. Ah, Doamne! Cind o sa se ter- mine ziua asta afurisita? Se tntoarse incet spre fereastra §i vazu Jeava unei pu§ti indreptata direct spre capul lui. - Va rog s§ ie§iji, le porunci o voce gutural§.
  31. 31. 31 Ar fi trebuit sa traga banditul prin fereastra cu arma cu tot, dar trebuia sa-§i joace rolul. - Ah, Doamne! Fir-ar sa fie. Minerva urla ingrozita §i-l apuca de mina. - Te rog, nu o lasa sa ma ucida. Nu vreau sa mor. Jason scri§ni din dinji. ti venea s-o ia la palme. Nu suporta femeile smiorcaite. Se uita la Peter. Nici Hawk- sley nu parea mai curajos. Incremenise in loc. Parea se laudase ca nu se lasa infrint. Oare ce era cu ei? Nu-§i dadeau seama ca proscrisa va fi §i mai sigura pe ea cind ii vedea ce la§i sint? Doamne, ce pacat ca nu era singur! Ar invaja-o minte pe aceasta femeie aventuriera. La un moment dat, Jason se gindi sa actioneze, dar §i-ar strica imaginea §i ar stirni anumite indoieli in pri- vinta identitajii sale. - Inaljimile Voastre, a§tept, zise femeia, din umbra perdelelor. Lui Jason ii venea sa-i spuna ca putea sa a§tepte pina n-o mai putea. Dar cobori incet din trasura §i o ajuta pe Minerva. Peter ii urma tremurind. Apoi se intoarse pentru prima oara s-o priveasca pe femeie §i ramase cu gura cascata. Parea o zeija scal- data in argint, atit de mica §i fragila. II cuprinse o emojie ciudata cind ii vazu pielea alba. 0 sorbea din priviri. Era superba. Nu intilnise prea multe femei ca ea. I se conturau sinii sub capa §i avea o talie atit de subjire, incit putea sa i-o cuprinda cu o mina. Observa, de asemenea, surprins ca nu purta ma- lacov. Rochia i se mula pe §oldurile suple, rotunjite.
  32. 32. 32 Jinea arma Tn mina ei mica, delicata. Masca Ti ascun- dea faja lasTndu-i liber gitul alb; de-abia se abjinea sa nu-§i lipeasca buzele de carnea ei. §ocat o studie mai departe. Observa barbia proiec- tata Tnainte, care sugera o persoana Tncapattnata, §i buclele argintii. incerca sa distinga culoarea parului la marginea perucii albe, dar nu reu§i. Amintindu-§i de propria lui deghizare, se Tntreba cum ar reacjiona sa-l vada pe Calarejul Diavolului. Se con- centra asupra ma§tii rofii de matase, straduindu-se sa-i vada ochii prin crapaturile Tnguste. De§i nu putea fi, sigur, §tia ca erau la fel de rapitori ca Intreaga ei faptura. 0 rafala de vTnt purta parfumul ei cu aroma de tran- dafiri exact cTnd Ti vazu buzele. Se Tnfiora din nou. Nu reu§ea sa-?i desprinda privirea de la ele. fl vrajisera. Erau senzuale §i umede; parea Tl Tndemnau sa i le zdro- beasca Tntre ale lui, s-o Tntinda pe pat - Doamne sfinte! Ce-I, apucase? Nu era decrt o bandita afurisita. Acum Tntelegea de ce o poreclisera Seducatoarea Tn ro§u. Samantha se TnfiorS sub privirea insistenta a bar- batului. Parea ar fi atins-o. Nimeni n-o privise vreodata atTt de indecent. Acesta era lordul Windhall? Zarise batista de matase Tn man§eta. Da, el trebuia sa fie fi|fizonul siropos de care auzise. !l privi Tndrazneaja. Ochii aceia albaftri nu se potriveau deloc cu atitudinea lui. Parea primejdios chiar §i Tn aceste haine caraghioase. Degaja o stapTnire de sine care contrazicea aparenjele. Era frumos, incitant, de§i T§i acoperise obrajii cu pudra aceea alba, dezgustatoare. Ochii lui de culoarea cerului de vara, umbriji de gene negre, o studiau cu o
  33. 33. 33 insistenja periculoasa. Pe barbia lui ferma se zarea umbra tuleielor, semn ca nu se barbierise de curind. Gura frumos conturata era accentuata de buza inferioara, groasa, care-i dez- valuia senzualitatea, de§i se straduia din rasputeri s-o ascunda. Simjea ceva ciudat. Tulburata de sentimentele pe care i le trezea, se tntoarse spre Peter Hawksley. Strtngtnd arma tntre de- gete, ridica cealalta mtna §i tntinse un sac negru de ptnza. - Puneji tot ce ave|i de valoare. Mai repede. Zimbi dulce. - §i, domnilor, nu uitaji de pungile voastre grase. Jason nu mai putea de bucurie. t§i ascunsese punga tn trasura §i nu mai avea nimic de valoare. Nu purta bijuterii. Nu suporta sa-§i incarce degetele cu inele sau sa-§i puna ac de cravata, nici macar ca sa-l imite pe lordul Windhall. Se tntreba ce-o sa spuna femeia. Peter t§i scoase repede inelul cu rubin, tabachera de aur, ceasul §i portofelul lui uimitor de subjire, dupa ce pierduse la carji. Bandita se tncrunta. Minerva t§i desprinse colierul cu smaralde cu de­ getele tremurtnd. Ii arunca o privire tngrozita lui Jason §i apoi se grabi sa-§i scoata cerceii. Seducatoarea tn ro§u se tntoarse spre el, tntinztndu-i sacul, - Va rog, lord... - Windhall, viconte de Westland, la dispozijia dum- neavoastra. Facu o plecaciune §i ridica din umeri.
  34. 34. 34 - Imi pare foarte rau ca trebuie sa va dezamSgesc, doamna, dar n-am nimic de valoare. Samantha tresari surprinsa de vocea lui pltngareaja; nu se potrivea deloc cu statura lui robusta §i T§i ascunse cu greu dezamagirea. Pe urma, i§i dadu seama ce-i spusese §i-l vazu zimbind disprejuitor. I§i ?ncle§ta dege- tele, clocotind de furie. Mincinos afurisit. Cum indraznea s-o ia drept fraiera? Doar n-o credea o vagaboanda? Ii inventarie rapid buzunarele. Se pare ca nu avea nici o punga. Fir-ar sa fie! Numai pentru. el oprise tra­ sura. Ce facuse cu banii? Ti ascunsese, mai mult ca sigur. Sau ii lasase acasa? !§i Tngusta ochii. Paun afu­ risit! Incerca sa se staptneasca §i i§i inclina capul intr-o parte. - Nu mai spune, milord! Jason Tncuviinja din cap, zimbind Tngaduitor. Apoi T§i scoase batista §i T§i §terse nasul. - Va asigur. Samantha se infurie din nou. Bleg prefacut ce e§ti!’ti venea sa-i strige. Dar inspira adinc, sa se linifteasca. Deci vrea sa ne jucam? Perfect! - Va Tn§elaji, domnule, zise ea, surizind rautacios. Vad ca hainele dumneavoastra sTnt foarte valoroase. Jason incremeni. Doar n-o sa indrazneasca! Ar fi bine pentru ea sa n-o faca. - Ce? - Va rog, Inaltimea Voastra, dezbracaji-va imediat. Uite ca a Tndraznit, fir-ar ea sa fie! - N-o sa scapi, nenorocito. T§i stapinea cu greu furia. Mi-a§ da urechea dreapta
  35. 35. 35 sa-mi petrec cinci minute singur cu tine, vipers. Macar cinci minute. StrTngTnd din dinji, T§i desprinse privirea de la trupul ei atr§g§tor. UitTndu-se la arma din mina ei, se gindi ce sa faca. N-ar fi o problema s-o dezarmeze, dar nu putea risca viaja celorlalji. Poate va fi ranita chiar ea, de§i se tntreba de ce Ti pasa. §i, oricum, ar Tnsemna sa se dea de gol. Clocotind de furie, T§i scoase manu§ile, redingota galbena §i le trinti pe pamTntuI inghejat. Ii venea sa le calce Tn picioare. Urmara lavaliera alba §i vesta. I§i des- cheie cama§a, smulgTnd cTjiva nasturi, furios. Dar reu§i sa ascunda pistolul Tntre faldurile ei. Samantha tresari surprinsa cTnd Ti vazu mTinile bron- zate, puternice §i acoperite de taieturi. Cum? Da, cum reufise un lord de vija nobila ca el sa se taie Tn ase- menea hal? Observa pieptul lui paros, cTnd T§i scoase cama§a. Parul negru se Tntindea pe abdomenul suplu, disparTnd Tn pantaloni. DesprinzTndu-§i cu greu privirea, Tnghiji Tn sec, tulburata. Jason se Tncorda Tn aerul rece de ianuarie. Lasa cama§a peste mormanul de haine, avTnd grija sa nu cada pistolul. Dar, din pacate, se rostogoli la picioarele femeii. BlestemTnd Tn gTnd, le arunca o privire lui Peter §i Minervei, rugTndu-se Tn gTnd sa nu fi zarit pistolul. Mi­ nerva Ti §optea ceva la ureche lui Peter. TTnarul se Tn- ro§ise la faja. Slava Domnului ca nu-l vazusera! Dar femeia Tl vazuse. Se apleca §i-l baga repede Tn sac, zTmbind. StrTnse pumnii. ti venea s-o sugrume! Pistolul acela
  36. 36. 36 fusese ultimul cadou pentru ziua lui de na§tere primit de la tatal lui. Samantha observa ca viconteie se oprise. Doar nu-§i imagina ca avea toata noaptea la dispozijie? Poate voia sa traga de timp Tn speranja ca Tl vor salva soldajii? De-abia a§tepta sa piece §i sa-l vada pe acest lord arogant Tnro§indu-se stTnjenit. Va trebui sa se Tntoarca acasa Tn lenjeria intima. ZTmbind, Tntinse sacul spre el. - §i pantalonii, va rog. PTna acum, Jason nu se gTndise niciodata sa lo- veasca o femeie. Dar pe aceasta nenorocita Ti venea s-o sugrume cu mTinile goale. - Inaljimea Voastra, repeta Samantha. Grabiji-va! Tremurind de frig §i de furie, T§i scoase pantofii. CTnd se apleca sa-§i ruleze ciorapii, Tl opri. - Nu, lasati-i. Nu vreau sa va simjiji stTnjenit mai mult decTt este cazul. Jason se Tndrepta de spate. - Vai, cTtaTnjelegere!- Samantha Tncuviinja din cap. - Intr-adevar. §i acum pantalonii, zise ea, redevenind brusc serioasa. Jason scrT§ni din dinji §i T§i descheie nasturii. Apoi §i-i trase Tn jos §i T§i Tnfipse picioarele Tn pSmfnt, gol pu§ca. Minerva scoase un strigat §i se prabu§i Tn brajele lui Peter. TTnarul fu cTt pe ce s-o scape, uluit sa-i vada barbajia expusa atTt de evident. Vizitiul chicoti. Samantha de-abia se abjinea. Dumnezeule! De ce
  37. 37. 37 nu purta nimic pe dedesubt? Se fnro§ise-la faja sub masca. De ce n-o prevenise? Un gentleman a§a ar fi trebuit sa faca. N-ar fi stat a§a, zimbind arogant. !§i feri privirea, dar imaginea lui i se Tntiparise in minte. Oare toji barbatii aratau la fel dezbracati? Pu- ternici? Primejdio§i? fi ardeau obrajii ca focul. T§i desprinse ochii cu greu de la barbajia lui. Pentru o clipa, fu cit pe ce sa apese pe tragaci. Ah, ce mult fi-ar fi dorit! Dar nu putea sa ucida un om - mai ales pe el. Clipi uimita §i-l vazu zimbind satisfacut, ca §i ctnd ar fi §tiut ce efect avea asupra ei. Scri§ni din dinji. Voia sa-§i bata joc de ea, nu? Ei bine, o sa-l inveje minte. Se apleca tncet sa-i ia hainele, privindu-l drept in ochi, cu pu§ca in mina. Strinse hainele la piept §i simji aroma proaspata de sapun §i lavanda, amestecata cu propriul sau miros barbatesc. Se Tnfiora, dar i§i staptni privirea, facindu-le semn vaduvei §i lui Peter sa urce in trasura. Ctnd vicontele vru sa-i urmeze, tl opri. -Nu! Apoi, fara sa-§i <dezlipeasca ochii de la el, 1§i fluiera calul. Starburst se ridica deodata din mijlocul drumului. - Pleaca §i nu te opri pina nu ajungi la destinajie, ti porunci ea vizitiului. Omul o asculta §i porni la galop, fara sa-l bage in seama pe vicontele gol pu§ca. Jason se uita la femeie. Ii clanjaneau dinjii de frig. Ce o sa faca acum cu el? GTndul acesta ?l Tnnebunea. De cind facea pe lordul Windhall, nu mai avusese o femeie §i resimjea lipsa. I§i incruci§a brajele pe piept, studiind-o cu neru§inare.
  38. 38. 38 Samantha i§i ridica tocmai atunci privirea §i se in- furie. De§i inghejase de frig §i scotea aburi pe gura, avea tupeul s-o priveasca atit de... lasciv. Lua hajurile in mina, lasa arma jos §i inghionti calul cu cizma. - Ingenuncheaza, ii porunci ea §i armasarul cenu§iu o asculta imediat. Jason ramase cu gura cascata. Apoi uimirea lui depa§i orice limita cind o vazu incalecind barbate§te tn fusta ei, care semana mai degraba cu ni§te pantaloni albi. Cind calul se ridica tn picioare, Jason o privi tn- cruntat pe Seducatoarea in ro§u. §i cu el ce o sa faca? I§i freca mtinile sa se incalzeasca. - Doamna? Samantha i§i tmboldi armasarul. - Dumneata, domnule, o sa mergi pe jos. - Ce? E§ti nebuna, femeie? Pe frigul asta? Ii tnghetasera deja degetele de la picioare. - Sper ca nu vorbe§ti serios. Samantha nu-l bagain seama. Windhall parea destul de furios. Facu un pas inainte, ameninjator. - Jocul acesta a durat prea mult, zise el. Hai, da-mi hainele! Samantha se infiora. Armasarul simjise ca era ner- voasa. Acum i§i dadu seama ca acest om voia sa treaca drept un bleg, dar era o persoana dura, care n-ar ezita sa-i faca rau. - Fir-ar sa fie, femeie, daca ma la§i aici dezbracat, o sa te vinez pina la capatul lumii. §i cind o sa te prind - pentru ca o sa te prind -, o sa te distrug.
  39. 39. 39 §tia ca vorbea serios, dar n-o sa se lase impresio- nata. Adun?ndu-§i tot curajul neamului Fleming, ti zimbi sfidator. - Vai, nu mai pot de frica! Apoi ridica doua degete la buze §i-i trimise o bezea, inainte sa dispara Tn padure. Jason t§i Tncle§ta pumnii. ii zvteneau timplele. - N-o sa scapi de mine, vipera, jur pe Dumnezeu ca o sa ma razbun, murmura el.
  40. 40. Capitolul 4 Samantha opri calul. Un vtnt tnghejat ti infoia pe- lerina, biciuindu-i obrajii. tl vedea pe viconte tnaintea ochilor. Doamne sfinte, ce facuse? - Nu pot sa-l las acolo sa moara! Starburst ciuli urechile. Fata trase de hajuri §i o porni tnapoi. - Nu trebuia sa-mi pierd cumpatul. Strabunicul ei era vestit pentru firea lui schimba- toare, ca toji irlandezii. §i Samantha ti semana. l§i dorea sa poata macar o data sa ng se iase prada impulsului de moment. Dar regretele nu-i serveau la nimic acum. Poate o fi hoaja, dar tn nici un caz criminala. Tremurtnd de frig §i gtndindu-se ca vicontele tremura probabil §i mai rau, tl tmboldi pe Starburst la galop. Nu §tia cum o sa-l duca acasa, dar macar o sa-i dea
  41. 41. 41 hainele. Poate o sa anunje pe cineva sa-l ia de acolo. Cind ajunse la liziera padurii, trase de haturi. Drumul era pustiu. Se incrunta, clanjanind de frig. Unde o fi? - Inaljimea Voastra? 11striga ea blind. Se uita de jur imprejur, ciulindu-§i urechile la cel mai mic zgomot. Un iepure traversa poteca, dar in rest totul era cufundat in tacere. - Lord Windhall! striga ea mai tare, inclinindu-§i capul sa asculte. Nimic. fncepea sa se ingrijoreze. Fir-ar sa fie. La dracu’l Unde s-o fi dus? Nebunul ala afurisit nu avea pic de minte; probabil ca ratacea prin padure. Ah, Doamne, o sa moara proste§te §i o sa-l am pe con§tiin|a! Dupa ce il cauta in zadar, Samantha intra in grajdu- rile de la Riversedge, amorjita de frig. Cutreierase/toata zona intre incruci§area de drumuri §i plantajia Carstairs, dar in zadar. Oare se intorsese trasura sa-l ia? Sau aparuse vreun soldat de-al regelui? Probabil! Ah, Dum- nezeule, macar de-ar fi a§a. Oftind, incerca sa-§i alunge gindurile rele. Desprinse §aua, freca armasarul pina il usca §i-l duse in staulul lui. Pe urma se indrepta spre casa. De-abia a§tepta sS faca o baie fierbinte §i sa bea un ceai. Cind se apropie, zari casuja alba cu doua etaje la nici o suta de metri de malul riului James. Nu era dra- guja, nici macar atragatoare, dar reu§ise sa reziste vremii de mai bine de patruzeci de ani. Tatal ei ii spusese de multe ori despre locul acesta, despre calatoria sa in colonii cu varul sau, Beau Kin­ caid, §i la Carl, cind nu aveau decit nouasprezece ani.
  42. 42. 42 Cei trei fusesera nerabdatori sa vada America, a§a ca pornisera spre tarimul aventurilor. Dar tatal ei nu ra- masese nici doi ani. Fusese nevoit sa se intoarca in Anglia, sa-§i preia indatoririle de duce de Willowglen, la moartea tatalui sau. Beau §i Carl ramasesera, hotariji sa seMmbogaJeasca. Samantha zimbi. Ce mult~§i-ar fi dorit sa-i fi cunoscut pe cei trei aventurieri in tinerejea lor. Asculta vrajita, ore-n §ir, pove§tile tatalui ei despre escapadele lor nebune§ti: salvasera viaja unui vinator de vulpi, pe nume Jedediah Blackburn, invajasera pe urma cum sa puna capcane; fusesera prin§i de ni§te indieni §i se imprietenisera cu §eful lor, Flaming Wing; se indragos- tisera toti de aceea§i femeie, Lucinda Buford - dar nu- mai Beau reu§ise s-o cucereasca. O cuprinse tristejea. De§i erau doar veri, tatal ei fusese ca un frate cu Beau Kincaid. Intra in casa oftind §i lua o luminare de pe masuja din hoi. Flacara pilpiia. Se indrepta spre dulapul de sub seara. Deschise u§a §i apasa cu toata puterea peretele din spate, care se deschise scTrjTind din balamale, des- coperind o camara. P.use luminarea pe un butoi cu ceai §i i§i scoase masca. Umbre fantomatice dansau pe borcanele pra- fuite cu cerneala §i pe teancurile de hirtie de pe rafturi. Banuia demult ca preocuparile secrete ale lui Carl aveau legatura cu tiparitul. Dupa ce puse .hainele vicontelui in cufarul de cedru de pe podea, ascunse mantia §i manu§ile in acela§i loc. Era frig. O cuprinsesera frisoanele §i ie§i repede din camara, alergind pe scari, spre dormitorul ei.
  43. 43. 43 Murmur de glasuri ajungea pina la ea, pe holul tScut. Se opri sa asculte, cu un picior pe trepte. Vocile veneau din sa!ona§. Cine Dumnezeu putea fi la ora asta? Nu cumva un soldat al regelui? Se lipi de u§a Tntre- deschisa §i se uita pe furi§. Carl §i Christine stateau cu spatele la ea, in faja caminului din marmura alba. Citeva luminari umbreau spatarele scaunelor albastre-argintii. Bu§tenii din camin impra§tiau scintei multicolore. Samantha ofta. Ah, o a§teptau, fir-ar sa fie! Christine broda. Parul ei intunecat i se revarsa pe umeri ca o mantie neagra. Carl statea pe un scaun, rozindu-§i pipa. Se uita la treptele care duceau spre camera ei, dar nu avea cum sa se odihneasca pina nu dadea ochii cu Carl. Deschise u§a §i intra inauntru. - N-ar fi trebuit sa se intoarca pina acum? intreba Carl deodata, scoJindu-§i pipa din gura. - O sa se intoarca, incerca sa-l lini§teasca sora ei. Carl clatina din cap, contemplind flacarile. - Cit timp Tti trebuie sa jefuie§ti o trasura, pentru numele lui Dumnezeu? Se incruntase §i i§i mu§ca buza de jos, ingrijorat. - Au trecut citeva ore bune, continua el. Fir-ar sa fie, Christine. Daca o sa se intimple ceva, n-o sa mi-o iert niciodata. Trebuia s-o opresc. Tatal tau ar spune ca a fost numai vina mea §i ar avea dreptate. - Nimeni nu poate s-o opreasca pe Samantha cind vrea ceva, il consola Christine. - Oricum eu voi fi vinovatul. Mi-aji fost incredinjate de Derrick. Daca va fi ranita sau ucisa, Doamne fere§te...
  44. 44. 44 Samantha se simjea vinovata. §ocata dupa tot ce se intTmplase in aceasta noapte agitata, facu un pas inainte §i spuse: - Te-a§ ierta, Carl. Barbatul sari in picioare cind o auzi. - Daca mi s-ar intimpla ceva, a§ fi singura vinovata, adauga ea cu blindeje. - Unde ai fost? Ar fi trebuit sa ajungi demult acasa. Crezi ca sintem obligaji sa te afteptam cu sufletul la gura in timp ce hoinare§ti pe coclauri? Samantha §i Christine se privira amuzate. Carl se purta exact ca tatal lor. Se intoarse spre el, spa§ita. - Imi pare rau. A intervenit o mica problema. - 0 problema? Care problema? o intreba el, agitat. - Unul din pasageri, se grabi sa-i explice. A spus ca nu are nimic de valoare la el. Carl se incrunta. - §i? Ce s-a intimplat? De ce ai intirziat? Samantha ii arunca o privire lui Christine. §i ea. pa­ rea la fel de curioasa. Probabil ca surioara ei o sa le§ine cind o sa auda. - Un gentleman, lordul Windhall - cel care ar fi tre­ buit sa fie plin de bani. Oricum, i-am dat o lecjie pe care s-o Jina minte toata viata. Carl tresari. - Ce fel de lecjie? Samantha evita privirea lui Christine §i se apropie de camin sa-§i incalzeasca miinile. - I-am luat hainele §i l-am lasat gol pu§ca in padure, fara trasura. Christine ramase cu gura cascata.
  45. 45. 45 Samantha §tia ce o sa urmeze. - Ce-ai facut? izbucni Carl. Afara este ger. i§i duse o mtna la frunte. - Unde l-ai lasat? • Oare ce se intimplase cu el? Nu-I vazuse niciodata atit de agitat. - Linga rascruce. De ce? Nu mai este acolo, oricum. M-am intors sa-l caut, dar nu I-am gasit, Se trase spre foe. - Poate ca a venit trasura sa-l ia. Sau a aparut vreun calareJ. Cel pujin a§a spera. - §i daca n-a venit nimeni §i a ramas acolo sa in- gheje? Carl dadea glas propriilor ei temeri. - Daca a luat-o in alta direcjie? S-ar putea sa moara inghejat. O privea salbatic. - Ma due sa-l caut! exclama el. §i roaga-te lui Dum­ nezeu sS-l gaseisc. -Vincutine. - Nu! striga Carl. Ai facut destul rau pentru o singura noapte. - !§i lua haina agatata de u§a. - Te-am prevenit de la bun inceput ca o sa iasa prost pina la urma. t§i puse redingota §i se infa§ura in pelerina de lina. - S-a terminat cu escapadele tale, ii spuse el furios. Nu te deranja sa ma a§tep|i. Discutam miine dimineaja. §i, zicind acestea. se napusti afara djn camera. - Ce-a mai fost §i asta? o intreba Christine cind
  46. 46. 46 ramasera singure. - Nu §tiu, Ti raspunse Samantha obosita. I§i scoase peruca, o arunca surorii sale §i f§i scutura parul. Ah,‘Doamne, ce bine era fara ea! Christine o lua, gtnditoare. - Nu I-am mai vazut niciodata pe Carl atit de furios. Poate ca lordul este prietenul lui. Amintindu-§i de mnbracamintea caraghioasa §i de glasul miorlait al vicontelui, o contrazise. - Ma Tndoiesc. Lordul Windhall este un dandy de prima clasa. Sau a§a voia sa lase impresia? se tntreba Samantha in sinea ei, Tncruntindu-se. - Oricum, sper sa fi ajuns acasa cu bine. - §i eu sper la fel, surioara, zise Samantha. I§i descheie nasturii rochiei ro§ii. - N-a§ suporta sa-l am pe conftiinja. Cind se gindea la faja lui frumoasa Tncremenita, pe vecie de ger... - §tiu, zise Christine cu bltndeje. La fel ca §i Carl ma temeam ca a§a o sa iasa ptna la urma. - Se opri pe scari. - Poate ca acum o sa renunji la nebunia asta. Samantha nu-i raspunse. Un vTrtej de sentimente contradictorii pusesera stapinire pe sufletul ei: vinovajie, grija, furie, dar, mai presus de orice, se gtndea la tatal ei. - Nu pot sa renunj, murmura ea, distrusa. Cind intrara tn dormitor, Samantha se apropie de camin §i Christine scoase un prosop din sertar, gtn- ditoare.
  47. 47. 47 - De ce crezi ca tata ne-a trimis aici, in America? o intreba deodata sora ei. Samantha t§i scoase rochia de catifea §i o arunca pe spatarul unui scaun tapijat. - Nu prea avea de ales. i§i trase cama§a peste cap §i o puse Itnga rochie. Caldura focului era attt de placuta! - Cind judecatorul a confiscat averile familiei Wil- lowglen, am ramas pe drumuri. Acum, tata este con- siderat un tradator. Doar §tii ca n-am mai fost invitate nicaieri, dupa ce s-a aflat ca a fost inchis. Dumnezeule, Christine, ne-au exclus imediat din inalta societate. - Da, inteleg. Dar ar fi putut sa ne trimita intr-un loc mai potrivit. In Franja, de exemplu. Samantha i§i inalja sprincenele. - Fara o insojitoare? Ai uitat ca nu s-a oferit nimeni dupa ce am cazut in dizgratie? - Ai dreptate, o aproba Christine. §i ai avut o idee geniala cind te-ai gindit sa te deghizezi in batrina §i sa faci pe insotitoarea mea in timpul calatoriei. Dar tot nu inteleg de ce ne-a trimis tocmai aici? Samantha inalja din umeri. - Pentru ca are incredere in Carl. §i nu uita ca avem rude aici. Christine pufni disprejuitor. - Nici macar nu-i cunoa§tem pe verii no§tri din fa- milia Kincaid. Tatal lor a murit cind erau mici §i au ramas aici,'in blestematele astea de colonii. Nu s-au deranjat niciodata sa ne scrie. Arunca prosopul. -Regret din suflet ca am fost trimisa in locul asta
  48. 48. 48 oribil. Nu avem nici o §ansa sa facem o partida potrivita, cind toji gentlemanii se afla peste ocean. - Nu ma intereseaza sa fac o partida, spuse Sa­ mantha, cufundindu-se in apa calda, pregatita de sora ei. Nici macar nu se gindise la a§a ceva. Christine ofta. - §tii foarte bine ca, In afara de asemanarea fizica, ne deosebim complet, Samantha. Dar Jie n-am ce sa-Ji repro§ez. A fost numai vina tatei. Daca nu Ji-ar fi dat atita libertate... Samantha deschise gura sa-§i apere tatal, dar Chris­ tine o opri, ridicTnd mina. z - Ah, §tiu ca Tl adori, nu-i nevoie sa-mi spui. §i eu Tl iubesc, dar cred ca ar fi trebuit s-o ascultam pe matu§a Katherine, Tn loc sa te Tncurajeze sa hoinare§ti cu el §i sa stai prin grajduri. Nu §tii cum sa te porji ca o lady §i ai o parere revoltatoare despre casatorie. Se apropie de ea. - De cite ori te-am auzit spunTnd ca mariti§ul este pentru femeile slabe din fire, lipsite de personalitate, care au nevoie de un barbat sa le spuna ce sa faca? De sute de ori? Samantha zTmbi. - Doar atit? Christine se Tnfuriase. - Nu-mi pare deloc amuzant. Scapa sapunul Tnapa, Tmpro§cTnd-o pe Samantha. - Daca ar fi trait mama, Ji-ar fi dat o educajie po­ trivita. Samantha T§i §terse faja.
  49. 49. 49 - De unde §tii? Mama a murit in noaptea cind ne-am nascut. N-am cunoscut-o. - Sint sigur§ ca n-ar fi tolerat comportarea ta. Samantha zimbi fara sa vrea. Nu era prima oara cind purtau aceasta discujie. - N-are rost sa vorbim despre ce ar fi fost. Acum n-o sa ma mai schimb. Mai bine ajuta-ma sa-mi §terg parul. Dupa ce se Imbaie, se Imbraca Intr-o*rochie groasa §i lua In mina o cea§ca de ceai fierbinte, Samantha Incepu sa se fijlie prin camera. Nu-i ie§ea din minte imaginea vicontelui, tremurlnd de frig. Ce-o fi cu el? 0 fi ajuns acasa? Sau zacea pe undeva Inghejat? Dar nu se putea, era convinsa ca trasura se Intorsese. §i daca nu se Intorsese? insista glasul con§tiinJei. Daca o sa moara din cauza ei? - Doar nu l-ai obligat pe lordul Windhall sa se dez- brace complet? o Intreba Christine, de parea i-ar fi ghicit glndurile. - Ba da. Sora ei se Incrunta. - Nu este domnul acela batrln §i gras caruia Ii tremura tot timpul buzele? - Nu, acela este lordul Wainwright. Lordul Windhall este mai tlnar - In jur de treizeci de ani. Pacat de el. Ar fi draguf, daca nu §i-ar da atltea aere. - Cred ca arata foarte caraghios In... lenjeria lui intima, zise Christine Inro§indu-se, mirata de propria ei Indrazneala. - Nu purta nimic pe sub haine. - Vail exclama Christine. Vrei sa spui ca?... - Exact.
  50. 50. 50 - Doamne sfinte! Nu Ji-a fost ru§ine? Dar lui? Ah, Samantha, cum ai putut sa faci a§a ceva? -- A fost foarte simplu. L-am ameninjat cu pu§ca, i-am spus sa se dezbrace §i m-a ascultat. Dupa ce puse rochia ro§ie in cufar §i-l incuie, Chris­ tine se ridica in picioare. - Era TnspaimTntator? - Pujin. - Bestial? - Nu. Samantha Tl vazu din nou cu ochii minjii. - Impresionant §i Tnorice caz... foarte viril. - Ah, murmura Christine, cred ca a§ fi le§inat. - Este exact ce a facut Minerva Carstairs, rise Sa­ mantha. A cazut Tn brajele lui Peter Hawksley. - Ah, biata de ea. Samantha ridica ochii Tntavan. - Nu Tnjeleg de ce o compatime§ti, Christine. Este o femeie Tngrozitoare, mai rau decTt o desfrTnata de pe ' strada. - Ah, Samantha, ce lucruri cumplite spui! - Este adevarul. Poate te-ai lasat orbita de ifosele ei, dar eu am vazut-o cum vTneaza tofi barbajii neinsuraji din lumea buna. - Ce rautacioasa e§ti. Daca Minerva nu m-ar fi luat sub aripa ei protectoare cTnd am venit din Anglia, acum §apte luni, n-am fi reu§it sa patrundem TnTnalta societate de aici, acum, cind ne aflam atit de departe de Londra §i de curte. I§i dadu la o parte o buela neagra. - §i daca n-a§ primi atTtea invitatii, n-ai afla cind §i
  51. 51. 51 unde se aduna oamenii bogaji §i influenji. A§a ca vezi, fara ajutorul Minervei, n-ai fi putut face nimic. Samantha ridica mina s-o opreasca. - Bine, surioara, ai dreptate. larta-mi neobrazarea. Alta data ctnd mai spun ceva de rau despre iubita ta Minerva, taie-mi limba §i arunc-o la ciini. - Ah, Samantha, fii serioasa. " Serioasa? Oare jefuirea trasurilor nu era o treaba destul de serioasS? Doar i§i risca viaja! Pe Dumnezeul ei, nu fusese nicicind atit de serioasa. - G sa incerc, zise Samantha, satula de discujii. Incepu din nou sa se fijiie prin camera, fara s§ bage in seama vorbele surorii ei. Nu prinse decit ultimele cuvinte: -... la Lydia Millworth, miine dupa-amlaza. - Ce? sari Samantha. - Nu uita ca miine dupa-amiaza e§ti invitata la ceai, la Lydia Millworth. - Ah, va trebui sa fac din nou pe batrina ta doamna de companie, gemu fata. N-ai putea sa te duci tu in locul meu, macar o data? Doar §tii ca nu pot sa sufar sindrofiile astea plicticoase. Christine clatina din cap, incapajinata. - Nu pot. N-a§ putea s-o imit pe ingrozitoarea ma- tu§a Madeline. Constitujia mea delicata nu-mi permite. Doar §tii foarte bine. §i, oricum, trebuie sa ma due la cumpSrSturi cu Pamela. La cumparaturi? Din nou? Doamne sfinte, oare Chris­ tine nu se gindea la altceva? Se cutremura la gindul ca va trebui din nou sa se deghizeze in matu§a Madeline. Acum se foloseau de aceasta deghizare pentru a impie-
  52. 52. 52 dica autoritatile sa afle ca ea §i Christine erau gemene. In felul acesta, Samantha putea sa faca mai departe pe Seducatoarea in ro§u. - Christine, eu... - Pe urma o sa te scutesc de aceasta povara, spu- nind tuturor ca matu§a Madeline este din ce in ce mai boinava §i mai senila. - N-ar putea sa se imbolnaveasca §i miine? sugera Samantha. - Nu. Carl m-a anunjat asta-seara, in timp ce te a§t§ptam, ca o sa vina §i Virginia, sora lui Peter. O s§ se intoarca miine dimineaja de la Wiiliamsburgh, cu unchiul ei, Joshua, §i vei avea ocazia sa afli ultimeie noutaji. Christine deschise u§a. - S-ar putea sa se vorbeasca de transports acela de ceai, ii spuse ea, aruncindu-i momeala inainte sa piece. Samantha strinse pumnii. Nu-i placea cind sora ei avea dreptate. Ca acum, de exemplu. Trebuia sa se duca la ceai §i sa afle de transports acela. Ofta rese'm- nata. Era nevoita sa se deghizeze din nou in Madeline Traynor, indiferent daca-i convenea sau nu.
  53. 53. Capitotul 5 ' Carl Malderon T§i imboldea calul la galop. Vintul rece §i gerul ii inro§isera obrajii. Trebuia neaparat sa-l ga- seasca. Putea sa moara pe o asemenea vreme. Fusese cTt pe ce sa-§i fnghita limba cfnd Samantha ii spusese ce facuse. Intr-o zi va pune biciul pe fata asta! Ii atacase cel mai bun agent al lui. Ii venea destul de greu sa-§i protejeze oamenii de soldaji, Doar n-o sa-i pazeasca §i unii de aljii! Dumnezeu sa aiba mila de sufletul lui daca i se in- timpla ceva lui Jason. Cum o sa-i spuna lui Nick? Nimic nu putea1fi mai rau decit minia dezlanjuita a lui Nick Kincaid, de§i nici Jason nu era mai prejos. Daca scapa, spera ca n-o sa afle niciodata cine i-o facuse, pentru ca ar fi in stare de orice. Drumul care ducea la plantajia de tutun a lui Car-
  54. 54. 54 stairs era pustiu. Carl ofta. Cum ar vrea sa fie la doua noaptea? Spera ca Jason se gtndise sa stea aproape de carare, altfel n-avea nici o §ansa sa-l gaseasca. Nu se indoia nici o clipa ca finul lui se afla pe un- deva. Nu credea ca Jason a§teptase pasiv tntoarcerea Samanthei. 0 fi gasit ceva du care sa se acopere §i unde sa se adaposteasca. Carl trase de hajuri. Sau o fi luat-o pe jos spre re- §edinja familiei Carstairs sau spre Crystal Terrace? Nu, imposibil, Jason s-ar duce tn mod sigur citre casa. intoarse calul §i o pomi pe scurtSturS. La mai pujiri de o milS de podul care ducea la Crystal Terrace, sesiza o mi§care la dreapta. Rasufla u§urat. Jason stStea rezemat de un stejar. Carl t§i mtna calul spre el. La lumina lunii observa ca Jason se adapostise, tntr-adevar, a§a cum banuise. Se acoperise cu crengile, stnngtndu-le tn jurul taliei. Arata caraghios, dar lui Carl nu-i ardea de rts ctnd Jason tremura tn asemenea hal. Sari din §a §i se repezi la el. I§i smulse hainele de pe umeri §i-l tnveli. - Jason, te simji bine? Poji sa vorbe§ti? Jason t§i tnap capul tncet, cu mare efort. - O sa i-o platesc, zise el, clanjanind. If paraseau puterile. Carl era tngrozit. - Jason? Fir-ar sa fie, Jason, treze§te-te! Trebuie sa te due acasa. MS auzi? Hai, ajuta-ma. Se desprinse cu greu de copac. Incerca sa se Jina pe picioare, dar nu reu§i. Carl tl prinse tn brafe §i-l cara ptna la cal. Ii spuse sa tncalece, dar Jason nu reacJionS. Atunci tl apuca de
  55. 55. 55 coapse §i-l inalja Tn§a. Apoi incaleca linga el §i-l strinse la piept, pornind la galop. De ce Dumnezeu il bagase pe Jason in acest joc periculos? Doar il cunoftea de mic. Era ca §i fiul lui, Cind mama lui Jason murise de friguri in '56, tatal lui se izolase de lume. Dupa moartea iubitei sale Lucinda, pe Beau nu-l mai interesase nimic. Nici piantapa Hal­ cyon; nici viaja lui; nici prietenia lor. Se salbaticise. Pe urma, o cunoscuse pe Sybil Windhall §i se casa- torise cu ea. Un timp, Carl crezuse ca viaja lui va intra pe faga§ul normal. Nu era greu de injeles de ce Beau se casatorise cu ea. Era foarte frumoasa. Dar numai fizic. Carl §tia ca prietenul lui i§i dorea o mama pentru fiii lui. Sybil insa nu voia sa-i vada in ochi §i-l convinse imediat sa trimita b§iejii la §coala, in Italia. Sybil ura izolarea §i Halcyon-ul. II implorase pe Beau sa vinda plantajia. Dar cel pujin in aceasta privinja nu cedase. A inceput insa sa-§i petreacS tot mai mult timp departe de Crystal Terrace, la Williamsburg §i Richmond. La trei ani dupa plecarea fiilor sai, a fost ucis pe cheiul din Williamsburg. §i acum il durea cind se gindea la el. Oare n-o sa-i treaca niciodata? II iubise ca pe un frate. La pujin timp dupa moartea lui Beau, Carl auzise ca nu fusese ucis de ni§te borfa§i §i incepuse sa se in- tereseze. Cu cit cerceta mai mult, cu atit reie§ea ca Beau fusese ucis de un soldat. Jason §i Nick, doi adolescen|i infierbintaji la vremea aceea, se intorsesera imediat din Italia. Dupa ce as- cultase povestea lui Carl, Jason fusese cit pe ce sa se revolte impotriva intregii armate engleze. Nick, pe de alta parte, afi§ase un calm ciudat.
  56. 56. 56 Carl ar fi luat baiejii la el, dar furia lui Jason §i ati- tudinea lui Nick tl facusera sa-i trimita inapoi in Italia, sa-§i termine studiile §i sa reflecteze la cele intimplate. Dupa patru ani cind se intorsesera, erau complet schimbaji. Se maturizasera. De cum venisera, incepu- sera imediat sa cerceteze moartea lui Beau. Oamenii din Williamsburg fusesera incintaji sa-i ajute. ti indru- masera catre proprietarul unui mic depozit de cherestea de linga doc, un om pe nume Charlie August. Fratele lui Charlie, Luke August era unul din cei trei oameni care fusesera martori la asasinarea lui Beau. Dar cind trupu- rile celor doi prieteni ai lui Luke aparura pe Jarm, omul fugise, temindu-se sa nu aiba aceea§i soarta. Charlie nu reu§ise sa afle decit ca uciga§ul era un soldat cu o cicatrice pe faja. Peste o saptamina, gasisera §i cada- vrul lui Luke. Dupa moartea lui Luke August, Jason §i Nick se desp^rjisera. Nick preferase sa ramina la Williamsburg, sa.se alature celorlalji patrioji care formasera primul Congres continental. Facind pe nobilul credincios, Nick ciftigase increderea guvernatorului Dunmore §i profita de informajiile pe care le afla pentru a susjine cauza patriojilor. tn sfir§it, cu trei ani in urma, Jason renunjase la in- vestigajii §i se intorsese ia Halcyon. Dar nu se astim- parase. Sfidase pe fata taxele §i conducerea britanica, ci§tigindu-§i un renume de nonconformist. §i i§i con- tinuase in secret escap'adele de Calarej al Diavolului. Pe urma, cu doua luni in urma, Carl il rugase pe Jason sa-i dea o mina de ajutor la noua operajiune de tiparire a pamfletelor lui Samuel Adams. §i pentru ca
  57. 57. 57 Jason Kincaid nu prezenta incredere, veni la Lynch’s Ferry deghizat in persoana fratelui mamei sale vitrege, lordul Montague Windhall. Noroc ca* Sybil plecase in Anglia dupa moartea tat§1ui ei §i nu mai avea de gind sa ce intoarca. Carl ii muljumea in sinea lui pentru ocazia pe care le-o oferise rebelilor, fara s§ vrea. Curajul §i inteligenta lui Jason fusesera o adevarata binecuvintare. Singurul necaz era ca Jason exagera §i T§i risca viaja f§ra rost. Dar ii era de mare folos §i nu-l dezamagise niciodata. Carl il strinse in braje. Trebuia sa-l salveze. Cind zari in sfir§it Crystal Terrace, rasufla u§urat. !§i mina calul la intrarea din spate §i striga servitorul. - Bromley! Vazind ca nu prime§te nici un raspuns, incepu sa injure. - Fir-ar sa fie, Bromley! Vino mai repede. U§a se deschise peste citeva minute §i aparu un negru somnoros, de vreo douazeci de ani. I§i pusese doar pantalonii §i se scarpina in cap. - Cine-i acolo? Ah, domnule Malderon! exclama el, repezindu-se inainte. Ce s-a intimplat? Stapinul a fost ranit? Ah, Doamne, doar n-a murit! - Nu; n-a murit. Cel pujin nu inca. Ajuta-ma sa-l bag in casa §i sa chem doctorul. Il coborira din §a §i il transportara in living room. - Dahlia! zbiera Carl. - Ce-i balamucul asta? bombani menajera. Carl a§tepta pina ramasera singuri sa-i raspunda. - Coboara mai repede, femeie. §i adu ni§te paturi. Jason se simte foarte rau.
  58. 58. 58 II intinse pe tinar pe canapea, Itnga foe, §i tncepu sa-i frece brajele §i picioarele. Dahlia veni cu un morman de paturi. - Ce s-a intimplat? il intreba ea, uitindu-se la Jason ingrijorata. - O sa-Ji povestesc mai tirziu. Acum ajuta-ma sa-l invelesc §i pregate§te o baie fierbinte. Dupa ce-l infa§ura bine pe Jason, Dahlia se duse sa incalzeasca apa §i Carl sa’ia o-isticla cu whisky din birou. Se intreba cine avea mai mult nevoie de bautura - Jason sau el? Pina la urma i§i turna de baut. , Pina cind se umplu cada, starea lui Jason se in- rautatise. Tremura necontrolat. Pielea lui era rece ca gheaja §i aspra. Carl il ajut§ sa se ridice in picioare §i-l duse in salon; cada era a§ezata in faja focului. - Adu whisky-ul, ii striga el Dahliei, care se retrasese pe hoi, in timp ce il dezbraca pe Jason. - Fir-ar al dracului! injura tinarul cind se cufunda in cada. - Carl ii masa umerii. - Este prea fierbinte? Jason bombani ceva §i stranuta. - Semn bun, baiete. Cel pujin. una din parjile corpu- lui funcjioneaza in mod sigur. Jason stranuta din nou §i-i arunca o privire uciga§a lui Carl. Dahlia batu la u§a, sa-i dea sticla. - Cum se simte? intreba ea, uitindu-se ingrijorata peste umariil lui Carl. -"N-o sa moara chiar acum, ii raspunse el, ceva mai lini§tit.
  59. 59. 59 Dar Dahliei nu-i ardea de glume. Se Tncrunta §i o porni spre scari, bombanind. - N-aveJi nici un pic de respect pentru cei bolnavi. Absolut nici unul. Carl umplu doua pahare §i-i dadu unul lui Jason. - Hai, baiete, da-l peste cap. 0 sa-ji incalzeasca intestinele. Jason lua paharul cu mTini tremurinde §i tnghiji li- chidul. Se Tneca §i se sprijini de marginea cazii. - AJi mutat tipografia? - Da, muljumita Jie. - Muljumita Spadei de fier. Ne-a prevenit prin omul tau, Hadley. - Dar Ji-ai riscat viaja. Jason ridica din umeri, contemplfnd paharul gol. - Spune-mi ce §tii despre Seducatoarea Tn ro§u. Carl Tl privi gTnditor. - Nu mai mult decTt tine. Ii jefuie§te doar pe cei bogaji. N-a ucis niciodata pe nimeni §i se spune ca este foarte frumoasa. - Am auzit ca este de partea patriojilor, gemu Jason. Adevarat? , - Inseamna ca ar trebui s-o cunosc mai bine ca oricine, nu crezi? - Da, Tl aproba Jason, TnchizTnd ochii. II cuprinse alt frison. Carl se ridica §i-i lua paharul din mTna. - Hai, ie§i odata din cada s i te bagi Tn pat. Ai suferit destul pentru o singura zi. - Nu §tii nici macar jumatate din ce mi s-a TntTmplat, zise Jason, ridicTndu-se cu greu din baie.
  60. 60. 60 Carl se Tncrunta. Oare ce dracu’ voia sa spuna? II ajuta sa u/ce scarile pTna Tn dormitorul lui. Deoarece finul lui nu dormea decit gol, Tl baga Tn pat §i-i trase paturile pTna la git, Tnainte s-o lase pe Dahlia sa intre. Menajera se angajase Tn slujba familiei Kincaid de cind gemenii aveau doisprezece ani, la foarte pujin timp' dupa moartea Lucindei. Fusese ca o mama pentru ei. CTnd Jason se deghizase Tn persoana lordului Windhall, Dahlia insistase sa-l Tnsoteasca la Crystal Terrace. §i daca tot descoperise ca era Calare|ul Diavolului, nu avusese nici un motiv s-o refuze. De§i era greu s-o duci de nas pe Dahlia, nu reu§ea nici macar acum sa-i deo- sebeasca pe cei doi gemeni. Dupa ce menajera.se retrase, Carl T§i trase un scaun linga patul lui. - Cum ai ajuns Tn halul asta? Tl Tntreba el. Din cauza Seducatoarei Tn ro§u, probabil. -Da. Carl se abjinea sa nu izbucneasca Tn ris. §tiuse ca Fleming §i Kincaid or sa se TntTlneasca Tntr-o zi, dar nu-§i imaginase ca va fi chiar a§a. Ce-ar spune Jason sS afle ca era ruda cu Seducatoarea? Ca tajii lor fusesera ca ni§te fraji? Ca avusesera amTndoi copii gemeni? - Te-a jefuit? - De haine... §i de mTndire, pufni Jason, dupS care Tl cuprins6 un acces de tuse. Carl se Tncrincena. CTnd se mai lini§ti, Jason inspira adTnc. - Dar tu ce cautai pe drum la ora asta? - Ma Tntorceam de la o TntTlnire conspirativa, minji Carl. Te-am vazut rezemat de copac. Era cTt pe ce sa
  61. 61. 61 tree pe linga tine. - Cu cine te-ai intilnit? - Zau, Jason, §tii ca nu pot sa-ti divulg aceasta infor- matie. Daca a§ fi putut ai fi aflat demult cine^este Sabie de fier, la fel cum ar fi aflat §i ej despre tine. Dar numai eu le cunosc identitatea. E mai bine a§a. Daca ar fi prins vreunul din voi, n-aji avea cum sa-i tradaji pe ceilalti. Apoi adauga repede: - De§i sint convins ca n-aji face-o. Jason ar fi fost in stare sa moara decit sa dezvaluie identitatea unui camarad. Dar trebuia sa respecte re- gulile, mai ales acum, cind intrase §i Samantha in joc. - Oricum, iji muljumesc foarte mult, ofta Jason. Cart ramase tacut pina cind tinarul adormi. II auzi cum respira intretaiat §i se gindi ca finul lui va fi prea bolnav ca sa-l intilneasca pe emisarul lui Samuel Adams la Richmond, saptamina viitoare. t§i freca u§or ceafa. Nu ramasese decit o singura persoana disponibila - Nick Kincaid. §i n-o sa-i convina deloc. Carl se ridica. Doamne, cum o sa-i spuna lui Nick? Era mai rau decit o mama cu puiul ei, in privinja lui Jason. Dup§ intilnirea de la Richmond va veni mai mult ca sigur sa-l vada pe Jason. Clatina din cap §i ofta. - Dumnezeu s§ aiba mila de noi toji.
  62. 62. Capitolul 6 Cind primele raze ale soarelui patrunserS prin dra- perii, Samantha se ridica de pe scaun. Fusese imposibil sa doarma. Cum tnchidea ochii, ti aparea imaginea con- telui, tremurind tn zapadS. O fi ajuns cu bine acasa? Sau de dimineaja va afla ca murise? I se strtnse stomacul. fnconjurthdu-se cu brajele, se apropie de camin §i arunca tnc§ un bu§tean peste ta- ciuni. Fapta ei fusese cumplit§. Ea, Samantha Fleming, fiica unui duce, era vinovatS de moartea cuiva. Inspira adtnc s§ se calmeze §i deschise dulapul s§-§i scoata costumul de calarie. Povara con§tiinJei era prea mare. Trebuia s§ se gtndeascS. §i nu putea sa-§i lim- pezeasca minjile dectt cSlare pe Starburst. Peste ctteva clipe copitele armSsarului frSmtntau pamtntul tn drum spre mun]i. VTntuI Tnghejat Ti biciuia
  63. 63. 63 obrajii, parul ii Mia pe umeri §i simjea ,In plamini aerul proaspat. Calari prin paduri, peste dealuri §i peste cimpuri in- tinse, pina cind se opri gifiind intr-un lumini§. Zapada il acoperea ca o mantie §i era strajuit de brazi de jur imprejur. Samantha ofta §i descaleca, afundinu-se in zapada moale. Lasa armasarul sa zburde liber §i se indrepta spre o fi§ie uscata de pamint, sub ni§te crengi uria§e, acoperjte cu zapada. Sprijinindu-se de trunchiul unui copac, contempla peisajul superb, infa§urata in pe- lerina. Totul era curat §i proaspat, neatins de mina omului. Ceva se mi§ca linga ea. Se intoarse brusc. Un barbat imbracat in piele de caprioara statea nemi§cat la nici doi metri. - Cine e§ti? il intreba ea, speriata. Ochii cenu§ii ai omului o masurara din cap pina-n picioare, dar nu-i raspunse. Simji un nod in stomac. - Ce vrei? Am intrat pe o proprietate privata? Incerca sa-§i adune gindurile, de§i ii venea greu cind o privea atit de insistent. Calarise mai departe decit cre- zuse? Patrunsese fara sa vrea pe proprietatea cuiva? Dar barbatul nu parea furios. Dimpotriva, avea o figura relaxata. O privea lene§, dar Samantha nu se lasa in- §elata de aparenje. §tia ca putea oricind sa sara la ea. Acum insa era destul de pa§nic. - Cine e§ti? repeta ea, ceva mai liniftita. Figura lui parea daltuita in bronz. - Sint Hawk, ii raspunse el cu glas blind; catifelat.
  64. 64. 64 Samantha Tnghiji in sec §i se dadu inapoi. Omul acesta i se parea diferit de ceilalji. Hawk!1Ce nume mai era §i asta? II studia curioasa. t§i strinsese parul negru, lucios, Tntr-o coada. Cama§a din piele de caprioara avea franjuri lungi, care-i atirnau pe piept, pe braje §i pe umeri. Semana cu un vinator, dar nu era. - N-am vrut sa intru pe o proprietate privata. O sa plec imediat. Ii privea buzele Tn timp ce vorbea. Samantha se foi stTnjenita. Ochii lui negri o amejeau. - Nu e§ti pe proprietatea nimanui, Ti spuse el. - Atunci ce vrei? se Tnfurie fata. 0 studia lasciv. - Sa privesc o femeie frumoasa. Samantha amuji. Nu mai TntTlnise un om ca el §i nu §tia ce sa spunS. T§i feri privirea, TncercTnd sa gaseasca un raspuns potrivit. Hotarita sa-l repeada pentru Tndraz- neala lui, se Tntoarse brusc. Dar disparuse. Se uita de jur Tmprejur, TnJumini?, dar nu era nicaieri. Parea s-ar fi evaporat. I§i alunga senzajia ciudata care ameninja s-o cuprinda §i alerga spre cal. - Tngenuncheaza, murmura ea. Starburst se supuse §i Samantha incaleca Tn graba. De-abia a§tepta sa piece din acest lumini§ ciudat - populat cu fiinje §i mai ciudate. CTnd ajunse acasa, o gasi pe Effie punTnd un platou cu biscuiji calzi pe masa. 1. §oim (engl.)
  65. 65. 65 - StapTnul a intrebat de tine. Acum a plecat. Mi-am inchipuit ca ai ie§it cu armasarul ala afurisit §i i-am spus. S-a infuriat. A zis sa nu te mi§ti din casa pina nu se intoarce. > Apoi adauga ceva mai blind: - Ce ai mai facut de data asta? - Am jefuit alta trasura. Samantha i§i scoase pelerina §i i-o dadu lui Effie. - Ah, copila. Stapinul se teme pentru tine, l-e frica sa nu Ji se intimple ceva. - §tiu, Effie. Dar nu pot sa stau cu miinile in sin. Trebuie sa-mi ajut tatal. ti arunca o privire rugatoare negresei. - §i te rog sa nu-mi Jii morala acum. Nu mai rezist. Cind ajunse la u§a, se intoarse. - Christine s-a trezit? Effie i§i Juguie buzele, dar, i se citea repro§ul in ochii ei mari, negri. - Nu, domni§oara. N-a coborit inca. Samantha ofta. - Imi aduci nifte apa pentru baie? Dupa-amiaza sint invitata la ceai. - lar o sa te deghizezi in batrina? Effie era revoltata. Nu-i placea s-o vada imbracata ca o baba, dar rolul de Seducatoare o revolta §i mai mult. Inspirind adinc, se intoarse din nou spre u§a. - Da, voi juca rolul lui Madeline Traynor. Christine nu aparu decit o data cu trasura Pamelei Millworth. De-abia avu timp sa schimbe citeva vorbe cu Samantha, dar era clar ca n-ar fi vrut sa fie in pielea ei cind o sa vina Carl. Nici Samantha nu era prea lini§tita.
  66. 66. 66 Carl devenea alt om cfnd se infuria. §i noaptea trecuta T§i ie§ise din fire mai rau ca oricind. Cfnd batu de ora trei, rasufla u§urata. Trebuia sa se imbrace pentru ceai. §i Carl nu se intorsese inca. Lua un carbune din foe §i se duse imediat la oglinda. I§i desena citeva linii subjiri pe timple, pe obrajl, la colju- rile gurii §i intre sprincene. Efectul era uimitor. In citeva clipe se transformase dintr-o fata de optsprezece ani intr-o batrina. Apoi i§i dadu cu pudra alba peste ridurile artificiale. Ah, Doamne, arata oribil. Lua o peruca grea, argintie. Semana cu un arici in­ furiat. N ascundea tocmal bine pielea neteda de pe frunte. Rochia cenu§ie de ITna intinsa pe pat aparjinuse odata lui lady Sara Heatherton, mama lui Nicole Heat- herton. Prietena ei Nicole crezuse ca se Jicnise ctnd o rugase sa-i imprumute citeva rochii mari. Dar pe urma ii explicase ca sora ei avea nevoie de o insojitoare in calatoria lor peste ocean. Se dezbraca fi i§i puse cama§a, netezindu-§i sinii mari. Nu mai avea nevoie sa-i exagereze, daca nu voia sa para diforma, indesa prosoape in buzunarele cusute de Christine, sa-§i ingroa§e §oldurile. Dupa ce i§i puse citeva jupoane, imbraca rochia cenu§ie, inchizind-o pina in git. Minecile largi, umflate, ii ascundeau brajele suple. I§i trase manu§ile gri, sa-§i acopere miinile netede. §i pentru orice eventualitate i§i lua o cutie de pudra de rezerva. Cind Hadley trase trasura la intrare, Samantha i§i lua pelerina gri de ITna, in ton cu rochia.
  67. 67. 67 Din fericire mai avea pujin de mers ptna la familia Millworth. De§i soarele stralucea vesel, frigul lunii ianua- rie fi patrundea in oase. - Cind ajunsera, Samantha i§i aranja peruca §i se uita pe fereastra. Plantajia de tutun a lui Davidson Millworth era una dintre cele mai renumite din zona. N-o intrecea decit Crystal Terrace, a familiei Windhall §i plantajia Wainwright. Sojii Millworth se straduisera sa recreeze splendoarea casei §i gradinilor englezegti. Simji cum o cuprind deo- data amintirile. Dar n-avea timp de pierdut. O servitoare in virsta deschise u§a §i ii lua pelerina grea. - Madeline, draga mea, o intimpina Lydia Millworth, ie§ind dintr-o camera. Ma bucur sa te vad. Samantha zimbi glacial §i-i raspunse cu vocea lui Madeline: - Vad ca n-ai reufit inca sa scapi de grasime, Lydia. Femeia se arata nedumerita la inceput, dar apoi, cind se lamuri, ofta resemnata. - §tiu, draga mea, dar ma straduiesc, zise ea, min- giindu-§i §oldurile uriafe. Vino, te rog. Virginia, sora lui Peter Hawksley a sosit deja. iji aminte§ti de Peter, nu? §i ghici cine a mai venit? • ' - Tirfa aia blonda de Minerva, mai mult ca sigur. Avantajul deghizarii ei era ca putea spune ce voia. De fapt, ii jignea special pe ceilalji, sperind sa n-o mai invite. Se saturase sa faca pe batrina Madeline. Lydia chicoti. - Vai cum vorbe§ti, Madeline. Dar ai dreptate, bine- injeles. Minerva este aici. Hai, vino, ne a§teapta. Sint
  68. 68. 68 atitea vefti noi, Tnctt nici nu ftii cu ce sa tncepi. Samantha o urma ofttnd tn living-room. Pe o masuta rotunda de lemn se tnghesuiau cefti de porjelan fi serviciul de ceai din argint. Sally Blacken- ship, o ttnara de vtrsta Samanthei, statea pe o canapea, Itnga Minerva. Timida fi retrasa, avea o fire bltnda fi dulce. in alte circumstance, i-ar fi placut sa fie prietena cu aceasta‘ro§cata frumoasa. O fata urita fi slaba, cu par castaniu, statea pe alta bancheta. Semana foarte bine cu Peter Hawksley. Samantha dadu mina cu Virginia fi le saluta pe cele- lalte, tn timp ce Lydia o conducea spre un fotoliu din brocart, Itnga camin - alaturi de Minerva. Un timp, se multumi doar sa soarba din ceaiul de zmeura §i sa asculte trancaneala femeilor care vorbeau despre moda pariziana, despre petrecerile Berthei Dung­ worth §i despre noua croitoreasa care se mutase de curtnd la Lynch’s Ferry. §tia ca nu va trece mult timp ptna se va aduce vorba despre evenimentele din noaptea trecuta. - Ah, lady Traynor, se miorlai Minerva, atingtndu-i mtna cu degetul. Ai aflat ce s-a tnttmplat? Se uita de jur tmprejur sa se asigure ca toate femeile erau atente la be spunea. - Eu, Peter fi lordul Windhall - nu cred ca l-ai cu- noscut - am fost acostati noaptea trecuta de bandita aceea tngrozitoare, ctnd ne tntorceam de la petrecerea familiei Wainwright. I se spune Seducatoarea tn ro§u. Pufni dezgustata. - Defi ma tntreb cine o fi poreclit-o a§a. I s-ar potrivi mai bine Ttrfa tn rofu.
  69. 69. 69 Samantha t§i pastra calmul, de§i ciocotea pe di- nauntru. Ttrfa? l-auzi cine vorbe§te! Vaca asta in calduri. Scrt§nind din dinji, ti raspunse indignata: - Vad ca nu pari deloc tulburata. Cred ca n-a fost chiar attt de tnspaimtntator. - Vai, imagineaza-Ji cum te-ai simji sa te ameninje cineva cu o arma. Samantha se rezema de spatarul scaunului. N-avea cum sa protesteze §i sa spuna ca nu ameninjase pe nimeni. - A fost groaznic, te asigur, se vaicari Minerva. f§i §terse o lacrima. - Dar n-am lasat-o pe ticaloasa sa vada ce frica tmi era. Nu m-am ttrtt la picioarele ei ca o la§a. Taria mea a impresionat-o, probabil, pentru ca mi-a dat drumul fara sa se atinga de mine. Samantha fu ctt pe ce sa explodeze. Femeile oftau, discuttnd. tntre ele despre curajul Minervei. De data aceasta, Samantha nu mai reu§i sa se ab- Jina. Parea o vedea pe blonda agajata de brajul lordului Windhall, implortndu-l s-o apere. - Ma mir ca ai fost attt de curajoasa, Minerva Car- stairs. De obicei, e§ti o bleaga. - Extraordinar! se tnfurie Minerva, ridictnd nasul tn sus. Apoi se tntoarse revoltata spre Sally Blackenship. - Unii oameni stnt attt de nepolitico§i. Ochii mari ai fetei sclipira pentru o clipa, ctnd se uita la Samantha, peste umarul Minervei. - Stnt sigura ca n-a vrut sa va jigneasca, doamna
  70. 70. 70 Carstairs, Dar nu uitaji ca la anii ei nu mai §tie ce spune. Samantha se amuza copios. Draga de Sally. Incerca intotdeauna s-o scuze. - Peter nu-§i revenise inca azi-dimineaja, cind am ajuns acasS, zise Virginia. Aceasta afirmatie o transforma fn centrul atenfiei §i se fnro§i stfnjenita. - Nu se poate lua o masura fmpotriva acestei ban- dite? fntreba Lydia. - S-a luat deja, o lamuri Virginia. La Williamsburg, Richmond §i Lynch’s Ferry s-au lipit peste tot afi§e. Se oferS o recompense substanjiala celui care o va prinde. Se apleca spre ea. - §i asta nu-i tot. Sigur, este doar un zvon, dar se spune ca Bartholomew Dungworth o sa apeleze la varul lui, capitanul Harvey Langford, din armata regelui. - Harvey Langford? se fncrunta Lydia. N-am auzit de el. - Se spune ca este un om foarte crud, zise Virginia. Samantha f§i rasucea po§eta, agitata. Nu-I cuno§tea pe acest Langford, dar §i-l amintea foarte bine pe ca- raghiosul de Bartholomew Dungworth. Fusese eft pe ce sa izbucneasca fn lacrimi cfnd fi luase peruca. Sigur, dupa ce fi vazuse parul carunt, i se facuse mila de el. - Eu una ma bucur, spuse Lydia. Mai ales dupa ce s-a fntfmplat cu tfnarul acela draguj, Montague Wind­ hall. Samantha tresari imediat. - Ce? Ce s-a fntfmplat? fntreba Sally. - Ah, se vaicari Lydia. Bandita i-a furat hainele §i I-a lasat gol pu§ca fn zapada. Sojia doctorului, Dorothea
  71. 71. 71 Falwick, a aflat de la sojul ei ca vicontele n-o sa reziste. Samantha fu c?t pe ce sa le§ine. Ah, ce-am fcicut? Te rog, Doamne, nu-l lasa pe omul acesta sa plateasca ambijia mea stupida cu viaja lui. - Ma rog, zise Virginia, ridicindu-§i mina osoasa, sper s-o prinda inainte ca banii pentru taxe sa fie transportaji la Concord. Unchiul meu Joshua - §tiji, este funcjionar vamal - spune ca transportul va fi pazit de un deta- §ament de soldaji. Se intoarse spre Lydia. - De fapt, lady Millworth, guvernatorul a acceptat cu placere invitajia dumneavoastra de a gazdui o parte din oamenii lui. Lydia se lumina la faja. - Vai de mine, guvernatorul. Da, voi fi incintata sa-i primesc, bineinjeles. Nu mai putea de bucurie. - Am atitea camere aici, incit ar fi pacat sa nu-i gazduiesc. Apoi se intoarse spre Virginia. - A spus cumva cind o sa-i trimita? Virginia clatina din cap. - Nu. Dar sint sigura ca o sa va anunje. - Sigur. O sa-i scriu. Le zimbi celorlalte. - Toata lumea trebuie sa-§i faca datoria. - Apropo de datorie, spuse Minerva, oare n-ar fi cre§tine§te din partea noastra sa-i facem o vizita lordului Windhall? - O sa tree pe la el qind plec de aici, zise Samantha emojionata. Este tot ce pot sa fac.
  72. 72. 72 - Te insojesc, se oferi Minerva. Era exact ce-i mai lipsea. - Doamna Carstairs, lordul este prea bolnav sa te suporte. Femeile pufnira in ris pe ascuns. - Cum indrazne§ti? pufni Minerva revoltata. Samantha n-avea chef de toanele femeii. - indraznesc ce vreau, doamna Carstairs. §i acum te rog sa ma scuzi, ma grabesc. Se ridica §i se intoarse spre Lydia. - Vrei sa-mi aduci pelerina, te rog? Lydia ie§i din camera muta de uimire. Dar Samantha observase ca i se scuturau umerii de ris. In mod normal, de la plantajia Millworth la Crystal Terrace nu era mai mult de o ora calare. Dar soarele dupa-amiezei topise zapada §i drumul se umpluse de noroi. Samantha i§i inveli picioarele cu patura §i i§i strinse pelerina pe umeri, sa se incalzeasca. Nu Vazuse niciodata aceasta plantatie, dar i§i ima- ginase ca era un loc mistic. La un moment dat, poteca se deschise, ie§ind dintre copaci, §i aparu o plantajie impunatoare. O adevarata capodopera arhitecturala, cladirea ce- nu§ie de piatra era inconjurata de dealuri line, pe care se cultiva tutunul. in mijlocul cladirii, al doilea etaj se inalta sub forma de turn. Coloane albe strajuiau ve­ randa, susjinind acoperi§ul §i curbura de alabastru a turnului. Ferestre mici, rotunde, cu cercevele albe incon- jurau cupola, dindu-i aspectul unei coroane de cristal. Samantha se uita vrajita in jur. Deci aceasta era Crystal
  73. 73. 73 Terrace. Ce fascinant arata! Un negru suplu o ajuta sa coboare din trasura §i o conduse in hoi. Ochii lui negri erau biinzi §i-i zimbea binevoitor. ii facu o plecaciune respectuoasa §i se duse sa cheme menajera. Samantha studia incaperea frumos mobilata. Miro- sea a bogajie. Tapetui din matase de culoarea piersicii se asorta cu draperiile. Caminul din marmura cenu§ie avea Tncrustajii aurii. Canapele roz de plu§ impodobeau camera. Vizavi de camin trana o harpa din lemn lustruit, sub portretul in rama aurie al unei femei de o frumuseje rapitoare. - Cu ce va pot ajuta? Samantha se intoarse uimita. O femeie simpatica, intr-o rochie Jesuta in casa, statea in arcada care separa salonul de hoi. Parul ei carunt strins la spate intr-un coc ii scotea in evidenja faja durdulie. Pe urma ii observa cearcanele de sub ochi §i ridurile de pe frunte, semne ale unei nopti nedormite. Fata simji un nod in stomac. Ea era de vina pentru tot ce se intimplase. - Sint Madeline Traynor, oaspetele lordului Malde- ron. Menajera se lumina la faja. - Buna seara, o saluta ea. V-a trimis lordul Mal- deron? Samantha incerca sa-§i ascunda surprinderea. Deci Carl il cuno§tea pe lordul Windhall. Oare de ce nu po- menise niciodata de el? - Da, minji ea. Ce mai face? Se simte chiar atit de rau pe cit am auzit?
  74. 74. 74 Femeia lasa ochii tn jos, tulburata. - Nu §tiu ce aji auzit, dar nu pot sa va spun dectt ca Jason este foarte rau, zise ea, clatintnd din cap. Samantha era distrusa. Se uita prin camera, tncer­ ctnd s3-§i revina. - Care Jason? Menajera tresari speriata. - Ah, va rog sa ma scuzaji. Lordul Windhall. Jason este celalalt nume al lui. - Da, bine, o lini§ti Samantha, il ingrije§ti singura? - Da, ii raspunse femeia injepata, crezind ca Sa­ mantha se tndoia de priceperea ei. - Uite ce este, doamna... - Murphy. - Murphy. N-ai de ce sa te simji ofensata. Vad ca te preocupa foarte mult sanatatea vicontelui. Dar Carl s:a gindit ca ai nevoie de ajutor. §tiu ca ai o muljime de treburi. Femeia ezita. - Nu cred... - Probabil ca, o intrerupse Samantha, stapinul tau n-o sa se supere daca o sa gaseasca toata casa tn dezordine dupa ce o sa-§i revina. Presupun ca nu mai ai timp sa te ocupi de nimic. Doamna Murphy ramase cu gura cascata. - Se vede ca e§ti perfect capabila sa-l veghezi zi §i noapte, sa cari tavi greJe §i ■a§ternuturi pe scari, con- tinua ea, facind semn spre scarile §erpuitoare. §i sa gate§ti. Ma impresionezi. §tii, ma intreb daca vicontele i§i da seama ce comoara are tn casa. Menajera ofta.
  75. 75. 75 - Nu sint chiar atit de puternica pe cit par. Dar ma straduiesc, de dragul lui Ja... Montague. Ma doare spa­ tele §i mi s-au umflat picioa*ele. Nu ma vait, dar ma intreb cine ar mai avea grija de el, daca a§ cadea §i eu la pat. - Sint convinsa ca te descurci, draga mea. Dar nu ti-ar strica o mina de ajutor, zise ea zimbind. Femeia se uita la ea, nehotarita. Samantha nu-i a§tepta raspunsul. I§i scoase pelerina §i i-o puseIn braje. - Deci ne-am injeles. Te rog sa-mi araji care este camera lordului Windhall. §i spune-i vizitiului meu sa-i anunje pe cei de la Riversedge ca sint aici. Doamna Murphy o studie un timp §i apoi incuviinja din cap. - Cum doriti, Inaljimea Voastra. Dormitorul stapinului este la etaj, la dreapta. .Dupa ce menajera ie§i din camera, Samantha i§i sal- ta rochia grea pina la genunchi §i o lua la fuga pe scari; nerabdatoare sa gaseasca dormitorul lordului, Windhall §i sa vada cu ochii ei cum se simjea. Dup§ doua incercari nereufite, gasi camera §i intra. Se simjea ciudat sa fie in dormitorul unui barbat §i se , uita in jur, curioasa. Draperii din catifea aurie astupau ferestrele. Linga caminul de piatra erau un serin §i un dulap din lemn de cire§, frumos sculptate. Vizavi trona un birou masiv de stejar. Rafturi pline cu carji de diferite forme §i marimi um- pleau peretele dinspre nord. Un paravan ruginiu de'ma- tase era in faja patului. In spatele lui atirna un goblen cu
  76. 76. 76 scene de vTnatoare, care ocupa tot peretele, din tavan ptna-n podea. Se Tncrunta. Ce tablou ciudat! Ridictnd din umeri sexjita la comoda din faja cami- nului §i vazu un lighean §i o cana alba. Dar cel mai mult o impresiona patul uria§ cu patru stTlpi. Nu mai vazuse a§a ceva. Sub plapuma groasa, maronie, se zarea trupul viril al vicontelui. Se apropie sa-l priveasca. Pentru o clipa crezu ca gre§ise camera. Barbatul care zacea in pat nu semana deloc cu aristocratul Tnfumurat pe care-1 jefuise. Avea par negru, matasos §i des, o faja bronzata §i trasaturi viguroase. Pudra alba §1 alunijele decorative disparusera. De§i era palid, pielea lui avea o culoare sanatoasa, care arata ca-§i petrecea mult timp Tn aer liber. Nasul drept, mTndru, era acela§i, dar buzele pa- reau mai senzuale. Se Tnfiora Tntimp ce-i privea umerii goi. PTna noaptea trecuta, Tnafara de sclavii de pe cTmp, nu mai vazuse un barbat fara cama§a - nici macar pe tatal ei. - Curioasa, Ti studie pieptul gol, plin de par negru, matasos. De fiecare data cTnd respira §uierator, i se ridica stomacul. Ii pulsa o vena la baza gTtului. Parea atit de vulne- rabil... Doamne sfinte, ce facuse? I§i scoase manu§a §i Ti mTnglie obrazul - n-ar fi indraznit sa faca a§a ceva daca ar fi fost treaz. Parul din barba Ti Tnjepa degetele. Ah, ardea ca focul! t§i trase mTna, Tnchise ochii §i Tncerca sa se gTn- deasca disperata cum Ti Tngrijea matu§a Katherine pe cei bolnavi. Apa. CTnd ai febra trebuie sa bei apa.
  77. 77. 77 Vazu o cana §i un pahar linga viconte. Il ridica sa-l ajute sa bea. Parul lui matasos Ti mTngTia brajul §i simji mirosul acela familiar. Degaja aceea§i aroma de pamlnt proaspat ca noaptea trecuta. Ii duse paharul la buze §i-l strinse la pieptul ei. Ra- suflarea lui fierbinte patrunse prin rochia groasa, Inta- rindu-i sfircurile. §ocata de reacjia corpului ei, Tl a§eza la loc Intre perne, dar Ti simjea inca respirajia fierbinte pe sTn, ca o mina calda. Inghijind Tn sec, puse paharul pe noptiera §i se uita Tnjur. Oare cum ar putea sa-i aline febra? Pe marginea ligheanului era o crrpa umeda. I§i scoase §i cealalta manu§a, lua cTrpa, o clati §i o puse Tncet pe fruntea lui TnfierbTntata. In clipa aceea, vicontele scoase un strigat. - Nu! Nu te las sa-mi faci asta, femeie afurisita ce e§ti! ' Samantha tresari uimita de Tnver§unarea lui. II privea neputincioasa cum T§i rasucea capul dintr-o parte Tn alta. - TTrfa! Satana! Sa fii blestemata! urla el, ridicTnd brajul, ca §i cTnd ar fi vrut sa loveasca pe cineva. Lovi paharul, cioburile Tmpra§tiindu-se pe podea. Samantha se dadu la o parte. Menajera intra Tngraba, trintind u§a de perete. - Ce s-a intimplat? Samantha se albise la faja. Cuvintele du§manoase ale lordului Windhall Ii erau adresate ei. IntorcTndu-se spre doamna Murphy §i amintindu-§i ca avea miinile goale, le ascunse repede In pliurile rochiei, Inainte sa-i raspunda.
  78. 78. 78 - Delireaza. Femeia o privi ciudat §i Samantha Ifi dadu seama ca uitase sa-§i schimbe glasul. Dar menajera se muljumi doar sa ridice din umeri. - A delirat toata noaptea. Se pare ca a suferit mult din cauza banditei. - Da, sint convinsa, o aproba Samantha, sperind ca nu observase stinjeneala ei. 0 blestema §i o insulta. Batrina zimbi. - Asta nu-i nimic faja de ce spunea mai devreme. fn orice caz, n-a§ vrea sa fiu in pielea acelei femei, cind o pune mina pe ea. - Nici eu, zise fata cu toata convingerea, amintin- du-§i ce furios era cind il lasase in pielea goala. Poji sa te odihne§ti, doamna Murphy. 0 sa am eu grija de el. - Inaljimea Voastra, §tiu ca nu se cade, dar a§ pre- fera sa-mi spuneti Dahlia. - Dahlia, repeta Samantha incet. Ce nume frumos. §i mie mi-ar placea sa-mi spui Sam... Madeline. Menajera i§i ridica barbia, mindra. - Nu se poate. Sint servitoare, de§i uneori ma port ca o stapina. Daca n-ar fi fost atit de ingrijorata, poate ca n-ar fi cedat atit de u§or. - Bine, Dahlia, cum dore§ti. Acum poji sa pleci. Sa nu te mai vad pina miine dimineaja, ai injeles? - Prea bine, lady Traynor, rise Dahlia. Dar mai intii o sa matur cioburile §i o sa va aduc ceva de mincare. Menajera se intoarse peste pujin timp cu o tava pentru Samantha §i un castron cu supa de pui pentru Montague.
  79. 79. 79 Dupa ce se retrase in sfir?it, Samantha dadu tava la ‘ o parte §i incerca sa-i dea putina supa vicontelui, avind grija sa-l Jina departe de sinii ei. Lua dteva inghijituri §i se mai lini§ti pujin. Pe urma alese o carte din biblioteca. se Tnveli cu o patura §i se cuibari in fotoliu. Incerca sa citeasca, dar i se inchisera ochii dupa atitea nopji nedormite. Se trezi cind auzi un geamat. Deschise ochii §i se uita mirata in jur. Apoi i§i aminti ca era in dormitorul lordului Windhall §i se uita spre pat. Montague se agita, lac de transpirajie. Daduse pla­ puma la o parte §i era complet gol. Samantha ramase cu gura cascata. Oare era bles- temata sa-l vada tot timpul dezbracat pe acest om? Se ridica in picioare sa-l acopere, dar se zgiia fara sa vrea la trupul lui musculos. Pielea aurie era scaldata in sudoare, Tmbiind-o parea s:o dezmierde. Parul negru i se lipise de cap. Vena de la baza gitului pulsa repede. Fire matasoase ii acope- reau pieptul care se ridica in ritmul respirajiei. Urmari conturul parului care se lasa in jos, spre abdomenul suplu. Stinjenita, ii contempla picioarele lungi, care se agi- tau pe cearceaf. Observa o cicatrice pe coapsa §i se zgii vrajita la generoasa dovada a virilitajii lui, intrebin- du-se cum ar fi sa-l atinga. Revoltata de propriile ei ginduri, il acoperi cu pla­ puma §i i§i cuprinse obrajii fierbinji. Manu§ile se lipira de fardul gros, cleios. Nerabdatoare sa-§i abata gindurile de la trupul lui Montague Windhall, ifi spuse ca pielea ei sensibila o sa r
  80. 80. 80 se umple de bube, daca nu-§i ftergea mai repede fardul. Dahlia se culcase, mai mult ca sigur, f i vicontele era prea bolnav ca sa fie conftient. De dimineaja o sa se deghizeze la loc. Nu era o problema sa gaseasca un taciune. < Dupa ce se spala pe faja, se a§eza fn faja oglinzii §i T§i scoase peruca, trectndu-fi degetele prin pSr, Doam­ ne, ce bine era! Ura peruca aia afurisita, dar n-avea fncotro. Ridictnd din umeri, lua cartea care cazuse pe podea §i se afeza la loc pe scaun. Se acoperi cu patura, tncerctnd sa se concentreze asupra cititului. Dar trupul viril al barbatului continua s-o obsedeze. - Nick! Samantha tresari uimita. - Ajuta-ma, Nick, fir-ar sa fie... Montague se arcui de spate fi dadu cu pumnul fn pat. Se ridica speriata §i-i atinse fruntea. Fir-ar sa fie! Febra crescuse. - Luke August... soldatul cu cicatrice... Lua repede o ctrpa curata, o umezi fi i-o puse pe frunte, afeztndu-se pe marginea patului.' Se mai lini§tise pujin. fi dadu parul la o parte §i-l mtngtie pe obraji. Apoi lua ctrpa §i-i umezi pieptul, fara sa-fi dea seama ca mifcarile ei se transformasera tn mtngtieri. tnghiji fn sec, tncerctnd sa nu observe cum i se tncordau mufchii cfnd tl atingea. Ii ftergea corpul cu ctrpa uda, tncerctnd sa-fi oprea­ sca tremuratul ori de cite ori ti pipaia piele^ fierbinte.

×