Your SlideShare is downloading. ×

Vocea ong nr 1

693
views

Published on

Concret ce vom publica în Vocea ONG? …

Concret ce vom publica în Vocea ONG?

Ziarul în print va aparea lunar în 1000 de exemplare şi săptămânal în ediţii electronice şi va publica articole de fond pe probleme de interes pentru ONG-uri, adică cam ceva ce nu apare în alte publicaţii.

Vom avea rubrici precum: Comunitatea prin ochii noştri, Scrisoare deschisă, Vocea străzii, Poveştile de viaţă dar şi Info utile din sectorul ONG, legislaţie, corespondenţe, apariţii editoriale, cutiuţa cu zâmbete şi mică publicitate.

Published in: News & Politics

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
693
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Doamnă Angela Filote, se discută mult în România despre gestionarea Fon- dului Social European. La întâlnirea de la Iaşi cu ONG-urile aţi afirmat că ar trebui să vedem impactul fon-durilor europene într- o poză înainte şi după ... Credeţi că putem măsura atât de exact schimbarea produsă? Noi asta ne propunem, deoarece este foarte im- portant ca pe lângă absor- bţia fondurilor europene să vedem şi calitatea acestor finanţări. Contribuabilul european dă bani ca să rezolve nişte probleme, iar noi la finalul unei perioade de finanţare, trebuie să vedem dacă mai există problema respectivă sau nu. Cum privește Comisia Europeană modul în care România a utilizat sumele din Fondul Social European în actuala perioadă de pro- gramare?  Primii șapte ani după aderare au corespuns și cu perioada de progra- mare 2007-2013 a fondurilor europene. A fost vorba și de un "test de absolvire" a perioadei de pre-aderare... De aceea perioada 2007- 2013 a reprezentat un exerciţiu de învăţare pentru România și lecţiile învăţate  trebuie folosite în - pregătirea perioadei de programare 2014-2020. Este vorba de lec- ţii privind capacitatea admi- nistrativă atât a structurilor de management cât și a beneficiarilor, cât şi de ca- pacitatea de control eficient și constructiv. Noi am orga- nizat  schimburi de bună practică cu autorităţile de management ale altor state membre. De asemenea, am încurajat România să simplifice procedurile de lucru și să reducă povara administrativă asupra bene- ficiarilor. Abordând dialogul din această perspectivă, în ce măsură CE şi-a modificat reperele finanţării pentru perioada de programare 2014-2020? Pe perioada anterioară am plecat de la ideea că, dacă un proiect are la bază studii de impact temeinice şi finanţare, e clar că va pro- duce şi rezultate concrete. Am avut surpriza de a constata că mai multe proiecte care îndeplineau toate critetiile nu au avut o „viaţă” după terminarea finanţării. Tocmai de aceea, am introdus mai multe schimbări pentru următoarea perioadă de programare: o primă schimbare se referă la „atacul” integrat a proble- melor cu care se confruntă statele UE. Spre exemplu, dacă ne gândim la com- baterea sărăciei şi exclu- ziunii sociale, trebuie să avem în vedere intervenţia prin acelaşi proiect sau măcar aceeaşi strategie privind accesul la locuinţă, la educaţie, la sănătate şi accesul la un loc de muncă. Numai când toate acestea vor fi rezolvate putem vorbi de rezultate pe termen lung. O altă schimbare se referă la procedurile după care vor derula proiectele cu finanţare europeană - am introdus o simplificare a procedurilor şi facem apel la autorităţile române care au libertatea de a adăuga reguli suplimentare să o facă cu multă înţelepciune, astfel încât cei care vor să implementeze proiecte să nu fie descurajaţi de nişte reguli „mai catolice decât Papa”. O a treia schimbare ma- joră e că ne vom uita mai mult decât până acum la impactul concret al pro- iectelor, precalculat, în deci- derea finanţării unor pro- puneri. Mihaela Munteanu Anul I Nr. 1 August 2014 Se distribuie gratuit www.fondong.fdsc.ro www.eeagrants.org Euro-salutări via Bruxelles!l interviu cu Dna Angela Filote, Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România “Vocea ONG – asta ne mai trebuia!” – chiar aşa vor spune unii, cei sătui să li se vorbească de drepturi, principii, norme, comuni- tate, solidaritate, respect… adică suma de lucruri inutile pentru aceştia, plictisitoare chiar… “VREŢI BANI, MĂI?” - ar fi începutul de dialog cu personajul acesta, prezent în copii multe la nivelul comunităţii. Pentru a aşeza lucrurile în matca lor din start, precizăm că NU VREM BANI… că “măi” nu pot adăuga, din respect. VREM SĂ VĂ DĂRUIM, încă o dată, şi-nc-odată! Ei, aşa mai merge, nu? ONG-urile s-au decis: deschid “luna cadourilor”, oferindu-vă o nouă viziune asupra vieţii dumneavoastră sociale, asupra comunităţii noastre, oferindu-vă o informaţie bună şi corectă, comentarii constructive şi profesioniste, poveşti de viaţă din care putem învăţa cu toţii sau care ar trebui să ne îndemne la acţiune. Oferta e chiar mai mare: utilizarea cuvântului ca mijoc de apelare, de sprijin, de atenţionare, ca strigăt - totul în folosul dumneavoastră, a fiecăruia dintre cei din comunitate, pentru că o viaţă socială mai bună înseamnă trai mai bun pentru fiecare individ. Concret ce vom publica în Vocea ONG? Ziarul în print va apărea lunar în 1500 de exemplare şi săptămânal în ediţii electronice şi va publica articole de fond pe probleme de interes pentru ONG-uri, adică cam ceva ce nu apare în alte publicaţii. Vom avea rubrici precum: Comunitatea prin ochii noştri, Scrisoare deschisă, Vocea străzii, Poveşti de viaţă dar şi Info utile din sectorul ONG, legislaţie, corespondenţe, apariţii editoriale, cutiuţa cu zâmbete şi mică publicitate. Sperăm că aceasta e o reţetă placută dumnea- voastră, cititorilor noştri, pe care vă aşteptăm să ne întrebaţi, să ne sesizaţi, să ne încurajaţi...până la a ne deveni fani dacă vreţi. Fiecare feedback va fi un vot de încredere în publicaţia noastră, chiar dacă ne va lăuda sau nu. Nici noi nu avem mănuşi de catifea, aşa ca nu ne aşteptăm numai la zâmbete! Într-un cuvânt, citiţi şi deja aţi contribuit cu ceva. Să ne auzim cu bine! Mihaela Munteanu EDITORIAL Am apărut, asta vă mai lipsea!
  • 2. Angela FILOTE, Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România „Am fost plecată din ţară opt ani, am lăsat un anumit sector neguvernamental şi am gasit unul mult maturizat care a reuşit în această perioadă să-şi dezvolte o expertiză greu de contestat. Pasul următor este să ne asigurăm că toţi cei care au răspunderea de a rezolva problemele cetăţenilor apelează la această expertiză. Ceea ce am găsit la Iaşi este o confirmare a acestei maturităţi a sectorului, o asumare a responsabilităţii cu mult curaj şi implicare în soluţionarea unor probleme cu care regiunea aceasta se confruntă în mod special.“ Angela ACHIŢEI – preşedinte Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale „Vocea ONG...un ziar care îmi doresc să arate că societatea înseamnă mai mult decât informaţiile despre infracţiuni şi cearta policienilor. Pariez pe Vocea ONG că va reuşi să exprime onest problemele comunităţii, va transmite posibile soluţii din partea profesioniştilor din ONG în probleme sociale. Va impune pe piaţa informaţiei, ştirea despre ONG-uri, despre contribuţia lor pentru comunitate, despre inves- tiţiile pe care le aduc aceste organizaţii atât prin finanţările atrase cât şi prin serviciile furnizate. Deseori am observat că la eve- nimentele ONG-urilor presa nu este foarte numeroasă, pentru că oricat ar întelege jurnaliştii rolul societăţii civile, faptele bune nu vând. Sper că Vocea ONG, dezvoltată printr-un proiect finanţat să nu aibă astfel de dependenţe şi să-și permită şi ştirea pozitivă. Vocea ONG e semnalul care ne spune că e timpul să devenim, în interesul nostru, o societate mai aplecată spre soluţii şi mai puţin interesată de dispute fără sens.“ Cristina NICHITA – deputat „Salut iniţiativa ONG- urilor, eu care încurajez orice iniţiativă a societăţii civile. Consider ONG-urile cel mai mare partener de dialog al societăţii politice. VOCEA societăţii civile trebuie să se audă! O voce în plus care reuneşte ONG- urile este o voce importantă în viaţa publică.“ Aurelia CRISTEA – Ministru delegat pentru Dialog Social "Sectorul ONG din România este deseori mediul în care se nasc ideile avangardiste pentru socie- tatea noastră - proiecte pentru drepturile omului, pentru domeniile sănătăţii, educaţiei, culturii sau incluziunii. Dar de prea multe ori aceste pro-iecte rămân la nivel local sau se sting din lipsă de sprijin, necunoscute şi nerecu- noscute. De aceea este necesar un ziar despre sectorul nonguvernamental - să dezvaluie societăţii poveştile de succes ale unor oameni care s-au asociat, care sunt sensibili la problemele semenilor şi care, mai ales, găsesc cele mai inovative şi eficiente soluţii pentru a face bine." Vasile CEPOI, consilier de stat pe probleme de sănătate în cadrul Cancelariei Primului Ministru „Un astfel de pro- iect  este binevenit pentru comunitate, pentru a re- flecta  realităţile şi nevoi- le comunităţii pentru servi- ciile sociale şi a atrage societatea civilă în rezol- varea problemelor colec- tivităţii. Proiectul poate promova principiul solida-rităţii între semeni, dându-i înţelesul corect, acela că ne pasă ce se întâmplă cu cei de lângă noi. Mă bucur că mai multe organizatii nonguvernamen- tale şi-au dat mâna în cadrul acestui proiect în pionerat şi au un numitor comun care le aduce împreună – grija faţă de oameni.“ Cristian ADOMNIŢEI, Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi ”Salut apariţia ziarului <<Vocea ONG>> şi îi doresc cât mai multe ediţii. Este o iniţiativă frumoasă şi, din câte ştiu, unică în România. Era nevoie la Iaşi de o voce a ONG-urilor, cu care Consiliul Judeţean Iaşi are un real parteneriat. Sunt convins că noua publicaţie va prelua din problemele, dar şi din realizările acestor orga- nizaţii şi nu numai. Felicit şi pe această cale toţi aceşti specialişti în domeniul economiei sociale care fac viaţa mai uşoară multora dintre semenii noştri. Vă asigur de tot sprijinul şi preţuirea mea în continuare”. Ionuţ SIBIAN- director executiv FDSC „Mă bucur când apar iniţiative de acest tip, arată că ONG-urile din România vor să se facă auzite. Cred că e timpul ca organizaţiile neguvernamentale să “vorbească” despre ele, să arate rezultatele muncii lor. Pentru că au multe de spus. Exemplul oamenilor care se implică în comunitate poate fi preluat de mai multe persoane. Imi doresc să fie o voce familiară cât mai multor persoane.“ Elena TUDOSE – Director de programe IPP „Vocea ONG trebuie să se facă auzită la toate nivelurile administraţiei. Al treilea sector trebuie să fie nu doar un observator- ci un actor cheie al pro- cesului politicilor publice - iar pentru asta avem nevoie de măsuri profesioniste de informare a decidenţilor.“ Viorel MICESCU – director executiv CENTRAS „De-a lungul ultimilor 20 de ani, ONG-urile au avut o revistă lunară (Atitudini) şi un buletin electronic saptămânal (Voluntar). De vreo şapte ani, în interiorul sectorului domneşte tăcerea din acest punct de vedere. Există, bineînţeles, zumzetul celor ce vor să îşi mediatizeze activitatea sau să semnaleze o problemă presantă, însă prea multe voci vorbind deodată nu fac decât zgomot... Avem nevoie, ca sector, de o VOCE! Salut acest proiect ambiţios pornit din Iaşi, care, sper, va reuşi să se facă simţit în toată ţara. Îl văd ca pe un for unde liderii ONG să poată aborda subiecte de profunzime, importante, nu doar pentru organizaţiile lor, ci pentru întreg sectorul asociativ şi pentru societatea românească în ansamblul său. Alături de felicitările pentru lansarea sa, CENTRAS promite că va colabora activ, pentru ca ziarul să devină rapid o nouă poveste de succes a ONG-urilor din România.“ Marius OSTAFICIUC, consilier local „Organizaţiile non-guver- namentale aduc soluţii com- plementare la problemele care survin în comunitate, fapt pentru care nu este deloc neglijabil aportul pe care acestea îl asigură constant. Consider că VOCEA ONG este rezultatul unei atitudini proactive și semnificative faţă de segmentul pe care fiecare organizaţie în parte îl reprezintă. Lansarea unei publicaţii care să valorifice aceste rezultate va consolida ideea conform căreia socie- tatea civilă aduce un suflu viu și puternic în comu- nitate. Încurajez astfel de iniţiative și mă bucur să văd că paleta de soluţii pe care administraţia publică o înaintează comunităţii se bucură de sprijinul orga- nizaţiilor non-guvernamen- tale. Succes!“ Eduard PETRESCU – coordonator programe UNICEF „Organizaţiile neguver- namentale reprezintă în România un al treilea sector. Prin număr, implicare, pro- fesionalism, rezultate, dedi- care şi consecvenţă şi-au construit o bază solidă de la care produc un efect semni- ficativ asupra socie-tăţii. Pe cât de semnificativ este efectul, pe atât de puţin cunoscut este acesta de către celelalte două sectoare (privat şi public) şi de către publicul larg. "Vocea ONG" e de salutat pentru că va face să se audă şi să fie cunoscută vocea organizaţiilor neguver- namentale. “ Diana CHIRIACESCU - consultant în domeniul serviciilor sociale „Este nevoie mai mult ca niciodată de informare, iniţiative comune şi coeziune în rândul societăţii civile din România. Felicitări pentru iniţiativa de a realiza o astfel de publicaţie - VOCEA ONG, ce poate aduce la lumină experienţele şi proiectele reuşite ale organizaţiilor neguvernamentale, colabo- rările de succes şi mai ales inovaţia, în domenii în care soluţiile "clasice" nu vor mai putea rezista mult timp. Vă doresc multe apariţii înainte şi vă asigur că ziarul vostru va avea mulţi cititori fideli!“ Pagină realizată cu sprijinul Cristinei Mihăilă lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll VOCEA societăţii civile trebuie să se audă! 2 l 40 de copii de la şcolile ieşene “Ion Neculce”, “Gheorghe Mârzescu” şi “Ion Simionescu” vor petrece o zi alături de specialiştii Fundaţiei Iosif, la Bârnova. Scurta excursie, ce va cuprinde activităţi sportive, drumeţie pe traseu marcat şi jocuri educative, are scopul de a întări relaţiile dintre copii, voluntari şi personalul fundaţiei. l 15 organizaţii de părinţi ai copiilor cu dizabilităţi din Iaşi, Vaslui, Botoşani, Neamţ şi Galaţi vor participa, în luna august, la al doilea atelier de lucru realizat de Fundaţia Star of Hope România, în cadrul proiectului “Federaţia Organizaţiilor de Părinţi – oportunităţi egale pentru copiii şi tinerii cu dizabilităţi”. l Tot în această lună, Fundaţia Star of Hope România organizează pentru de 40 de copii de la Centrul din Huşi, o excursie de 3 zile la Durău. Conducerea fundaţiei mul- ţumeşte comunităţii huşene şi doamnei Eivor Kraft pentru contribuţia financiară ce a făcut posibil acest eveniment. l Începând cu 1 august a.c., Centrul Diecezan Caritas Iaşi recrutează beneficiari pentru cursuri de calificare în Iași în meseriile operator introducere, validare și prelucrare date și confecţioner/ansamblor articole din textile. l Fundaţia COTE a lansat www.ma-implic.ro - un site care promovează importanţa implicării tinerilor în viaţa comunităţii. ONG- urile şi instituţiile interesate își pot adăuga acţiunile de încurajare a cetăţeniei active şi voluntariatului,
  • 3. lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll pot prelua pe site-ul propriu badge-ul de promovare a implicării tinerilor, pot încuraja tinerii cu care lucrează să participe la discuţii pe Forum şi de asemenea, pot participa la concursul lansat pe site sau să voteze proiectele înscrise. l Campania “Marile drumuri se parcurg pas cu pas cu pas”, este una din campaniile importante de strângere de fonduri derulate de Fundaţia Bethany, începând cu anul 2013, care se adresează persoanelor fizice și care își propune să mobilizeze resurse financiare în sprijinul copiilor cu dizabilităţi din Iași. Campania are la bază mecanismul de debit direct și dă posibilitatea, practic, oricărui om care are un venit constant și dorește să ajute un copil cu probleme, dar care poate nu are timp, să se implice ca voluntar, să doneze în mod recurent o sumă modică pentru acesta. Fie că vorbim de 25 lei sau de 50 sau 100 lei pe lună, campania are avanjatul că antrenează donatorii pe termen lung în proiectele organizaţiei și asigură un venit constant pe baza căruia se poate construi o strategie de servicii pentru copii pe o perioada îndelungată. l Pentru a ne face cunoscute evenimentele pe care doriţi să le organizaţi în perioada următoare vă rugăm să ne scrieţi pe adresa de email a redacţiei: redactie @voceaong.ro . Înformaţii culese de Mihaela Olteanu Mult aşteptata Lege a voluntariatului a apărut în 26 iulie a.c., sub nr 78/2014. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial la sfârşitul lunii iunie şi a intrat deja în vigoare. Pricipalele modificări se referă la faptul că: ONG-urile trebuie să asigure voluntarilor training iniţial, având posibilitatea de a le oferi şi cursuri de formare şi pregătire profesională în domeniul în care acestea activează; Se impune o evidenţă strictă a tipului şi duratei activităţilor pe care voluntarul le desfăşoară şi se precizează că fiecare ONG va avea un coordonator de voluntari, aceştia din urmă fiind subordonaţii acestuia; Activităţile de voluntariat vor fi prestate doar în urma încheierii unui contract în formă scrisă, semnat în 2 exemplare, între voluntar şi organizaţia gazdă. Acest contract va avea, obligatoriu, ataşată o fisă de voluntariat şi una de protecţie a voluntarului; Voluntariatul este considerat experienţă profesională şi/sau de specialitate, însă numai în condiţiile în care activităţile vor fi derulate în domeniul studiilor absolvite; Voluntarul poate primi, la cerere, un certificat de voluntariat, ce va avea anexat un raport de activitate. Atât certificatul, cât şi raportul vor însuma o serie de informaţii care să evidenţieze nu numai veridicitatea datelor înscrise ci şi rezultatul prestării activităţii de voluntariat. Mihaela Olteanu Cutiuțacuzâmbete... Voluntari, conform legii! Scrisoare deschisă Cerem dreptul la demnitate umană Sunt Andreea Dăncinescu, studentă la psihologie, anul II, la Facultatea Petre Andrei din Iaşi şi sunt ambasador „Star of Hope” al copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. În numele meu, ca persoană cu dizabilităţi şi în calitatea de ambasador, vă scriu astăzi cerând dreptul la o viaţă demnă, în care să nu depinzi de bunăvoinţa celorlalţi pentru a a avea acces în zonele publice ale oraşului. Ceea ce ne dorim noi este RESPECT pentru abilităţile noastre și nu milă pentru dizabilitatea cu care ne confruntăm, din păcate şi în ziua de astăzi ne luptăm cu discriminare, abuzuri, nepă- sare. Ne cunoaștem drepturile și vrem să fie respectate, vrem soluţii pentru îmbu- nătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi, vrem să trăim și să fim parte a comunităţii. Dar pentru a avea posibilitatea de a trăi independent şi de a participa pe deplin la toate aspectele vieţii este nevoie de acces, în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Conventia ONU, deși a fost ratificată de România în 2010, nu este respectată nici măcar de autorităţi. În instituţiile publice trebuie să aibă acces toţi membrii societăţii. Ne-am asumat respec- tarea legislaţiei în vigoare şi am pus în bătaie de joc rampe nepracticabile, fără mână curentă sau în dreptul uşilor închise întotdeauna. Ca ambasador al persoanelor cu dizabilităţi, merg de cel puţin 10 ani la Primărie, Prefectură şi Consiliul Judeţean Iaşi la diverse întâlniri, pledez pentru ca noi cei cu dizabilităţi să fim integraţi în această comunitate. Din păcate, de fiecare dată trebuie să gasesc pe cineva care să mă ducă în braţe, pentru că nu pot folosi rampa de la intrare care nu este corespunzatoare şi trebuie sa urc tot pe scări. De fiecare dată trec prin această umilinţă, iar de multe ori pentru a mă asigura că pot ajunge în sala de întâlnire, o rog pe mama mea să facă înainte un drum, să identifice un traseu mai uşor, apoi să vină să mă ia şi pe mine. Mă întreb, dacă cineva ca mine doreşte să meargă singur la Primărie sau altundeva poate? Doresc să vă adresez o provocare: petreceţi câteva ore într-un scaun rulant sau deplasaţi-vă cu ajutorul unui cadru de sprijin, aşa cum folosesc eu, şi faceţi toate activităţile care ţin de o zi de lucru normală. Accesibilizarea nu este un privilegiu pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii; o rampă la o instituţie publică se poate folosi şi de alte categorii de persoane - vârstnici, supraponderali, părinţi care au copii mici în cărucioare- deci de ce să nu dorim să ne ajutăm semenii? Nu suntem doar o societate insensibilă la nevoile membrilor ei, suntem şi ineficienţi. De multe ori m-am intrebat: dacă tot construim rampe, investim o sumă, de ce să nu poată fi folosite? Cum se face că marea majoritate sunt chiar un pericol şi nici o persoană sănătoasă nu le poate folosi? Vă cer să priviţi cu ochelarii potriviţi aceste aspecte şi cu siguranţă veţi găsi soluţii. Doresc o Românie accesibilă tuturor! Cum vă putem susţine ca acest lucru să fie posibil? Metalurgie...într- un oraş în plină ascensiune, cu posibilităţi tehnice incontestabile… circulaţia se face după un orar bine stabilit… (vezi foto) Bilete de tratament Şi în perioada 1 august – 21 septembrie 2014, persoanele din categorii defavorizate (pensionari de drept sau cei pe caz de boală/grad de invaliditate, persoane dizabilităţi ș.a) pot depune la Casa Judeţeană de Pensii Iaşi dosarele de solicitare a biletelor de tratament într-o staţiune balneară pentru ultima parte a anului. Pot beneficia de bilete de tratament gratuite persoanele cu handicap și pensionarii de invaliditate, în timp ce asiguraţilor sistemului public de pensii şi pensionarii din sistemul public pot beneficia de bilete de tratament subvenţionate parţial. Pentru alocarea unui bilet de tratament în acest regim, este necesară depunerea unei cereri la ghişeul special de la Casa Judeţeană de Pensii, însoţită de copie după actul de identitate, talon de pensie sau adeveriţă de salariat, recomandare de la medicul curant pentru respectiva staţiune și, după caz, certificatul de handicap. În situaţia unei familii se poate depune o cerere în care să se menţioneze că se doreşte bilet familist, însoţitorul urmând a achita contravaloarea integrală sau parţială a biletului, în funcţie de încadrarea într-o categorie pentru bilet gratuit/subvenţionat sau nu. Comunicarea modului de soluţionare a cererii se face pe site-ul Casei Judeţene de Pensii, informaţia putând fi obţinută şi direct de la ghişeu. În situaţia în care vi s-a repartizat un bilet subvenţionat, cu 10 zile înainte de plecarea în staţiune trebuie să depuneţi la caseria Casei Judeţene de Pensii dinferenţa dintre valoarea întreagă a biletului şi suma suportată din bugetul Ministerului Muncii. Adriana CucuSalina PRAID 3 Andreea Dancinescu
  • 4. „Dallas” – aşa e numit în batjocură şesul plângerii, o limbă de pământ între cartierele Dacia, Alexandru cel Bun şi Galata, peste râul Bahlui, o zonă în care viaţa pare desprinsă dintr-o altă lume, nicidecum strălucitoare şi bogată ca în serialul cunoscut, ci una care nu are de-a face cu evoluţia, cu civilizaţia, un loc în care trăiesc mii de suflete chinuite. Oficial locul e strada Cicoarei, în drum spre Miroslava. Am cunoscut „Dallas-ul ” cu ajutorul colegilor de la Organizaţia Salvaţi Copiii - specialişti licenţiaţi în asistenţă socială, care de ani de zile merg la serviciu acolo, între cocioabe fără geamuri, în noroi, mizerie şi păduchi, încercând să smulgă vitregiilor vieţii, încă un suflet. Ne vorbesc despre marea lor victorie – şi chiar e, o fată cu nouă fraţi, care locuieşte într-o casă fără apă şi lumină, dar care a fost ajutată rămână la şcoală şi în toamnă, îşi dă bacalaureatul. În cinci ani de zile, doar o familie a ieşit de acolo... Gradul de şcolarizare al celor din „Dallas” este unul scăzut, însă datorită Asociaţiei „Salvaţi Copiii” Iaşi, care derulează programe de 9 ani în această comunitate, unii dintre copiii de aici pot îndrăzni să viseze la meseria de medic sau măcar la ziua absolvirii liceului. Prioritatea o reprezintă educaţia Nici ajutoare materiale, nici case noi, ci educaţia, ea e considerată soluţia, nu doar de către învăţăceii „mâzgâliţi” care roiesc în jurul nostru şi întreaba când vine Şcoala Mobilă, ci şi de părinţii lor, care renunţă pentru câteva ore la copiii care altfel ar putea să aibă grijă de cei mai mici, să adune PET-uri sau mâncare de la containerele de gunoi din oraş. Tot educaţia ar putea limita şi numărul de sarcini la adolescente, mai ales că în „Dallas” mamele tinere nu sunt o mirare şi orfelinatul este considerat una din soluţiile de a-i oferi copilului o viaţă mai bună. „Tu ce-ţi doreşti cel mai mult Virgil?” - pun o întrebare test copilului de 11 ani de lângă mine...Îmi răspunde: „papuci!”. Uluită, repet...papuci... Covorul bleu peste noroi Am primit şi explicaţia de la doamna în a cărei ogradă am fost condusă şi care, ştiind că aşteaptă oaspeţi, la intrarea în casă, ca să putem păşi peste noroi, a pus elegant... un covor albastru deschis, proaspăt spalat: „fără papuci nu pot sta la şcoală că râd copiii ceilalţi că sunt murdari. Noi avem nevoie de papuci!” ...”pentru a fi acceptaţi la şcoală”- am completat eu automat, mirată de ceea ce am spus. Povestea doamnei cu care am stat de vorbă pe covorul bleu, jenată de faptul că simţeam piciorul afundându-se în noroiul de dedesupt, e una simplă – a fugit cu copiii de la Voineşti, din casa bărbatului care o omora din bătaie. A ajuns în „Dallas”, unde a stat întâi cu.. chirie (deşi acolo nici unul nu e proprietar) după care, cu ajutorul ONG-urilor a reuşit să aibă o casă de lemn şi mai nou, un solar din folia căruia au mâncat câinii acum. Are o fată de 18 ani şi o nepoţică aflată acum în grija statului, pe care însă, ea, bunica, o vrea „acasă”. Mă uit întrebător la colegul de la Salvaţi Copiii şi certifică povestea. „Şi credeţi că-i va fi mai bine copilului aici? – îmi exprim rezerva. „Contează să fie curat în casă, argumentează femeia. Acolo e mai bine poate, admite ea, dar cine o iubeşte?” În faţă argumentului suprem cedez şi continui discuţia din care aflu că ea câştigă cam 20 lei pe zi din PET-uri, munceşte în fiecare zi, iar când are un ban cumpară cartofi copiilor, nu-i bea ca alţii. Covorul albastru deschis de sub picioarele mele mă convinge de dorinţa ei de a avea nepoata acasă ... Numeroasele familii din această zonă trăiesc din ajutor social, din alocaţiile copiilor şi din colectarea PET-urilor, a dozelor de aluminiu şi a fierului şi se mândresc că şi copiii lor îi ajută. Unii dintre ei au în curte mici sere improvizate şi câteva găini, însă trebuie să le păzească bine, deoarece siguranţa nu este punctul forte al zonei. Nu energie electrică, apă curentă, iar pompierii şi ambulanţa nu ajung până aici. Încercăm sentimente contradictorii: compasiune şi uimire - pentru că dincolo de malul Bahluiului e lumea civilizată în care copiii nu-ţi cer papuci, revoltă – pentru că autorităţile nu calcă acolo decât poate, pentru o nouă anchetă socială, respect – pentru colegii de la Salvaţi Copiii care investesc bani şi efort pentru a salva cât se poate din viaţa acelor oameni. În Dallas sunt poveşti multe, dar toate dovedesc acelaşi lucru – ochii orbi ai autorităţilor şi incapacitatea lor de a găsi soluţii viabile lasă pradă mizeriei, analfabetismului şi foametei sute de oameni. În ediţia electronică a ziarului Vocea ONG vom continua să vă spunem aceste poveşti – ca un act de solidaritate pe care sperăm să îl înţeleagă comunitatea. Ramona Marian şi Mihaela Munteanu SALVAŢI COPIII vă salută DIN DALLAS! Necriticabil și fundamentat corect, principiul european că nimic nu poate contribui mai mult la integrarea europeană reală şi profundă decât interacţiunea directă a oamenilor din diverse ţări, a generat încă un proiect care aduce schimbare. În proces sunt integraţi tineri, impactul este pe termen foarte lung, iar rezultatele sunt exact cele scontate de minţile deschise care au gândit Europa Unită. Ideea s-a verificat şi prin programul Tineret în Acţiune, in proiectul Youth in Work, realizat de Centrul de Dezvoltare Socială în parteneriat cu Fundaţia Academică „Petre Andrei” Iași, INFOR Italia și Primăria localităţii San Secondo di Pinerolo. Gândit să sprijine la nivel micro efortul european de reducere a gradului de neocupare a persoanelor tinere, proiectul Youth in Work a căutat să identifice barierele dar și oportunităţile cu care se întâlnesc tinerii europeni. Gazde şi oaspeţi – tineri din România şi Italia au trăit experienţa schimbului, întâi în 25-29 iunie 2014 şi apoi în 5-7 aprilie 2014, două ocazii să afle mai multe despre viaţa şi şansele de integrare. Au contribuit la scopul schimbului şi sesiunea de training la Iași (Întărirea abilităţilor tinerilor de a accesa piaţa muncii din România și din Italia), respectiv masa rotundă organizată la San Secondo di Pinerolo (Integrarea socio- profesională a tinerilor). Tinerii s-au cunoscut foarte bine, lucrând împreună în echipe mici pentru atingerea unor rezultate comune şi pentru dezvoltarea aptitudinilor necesare unei prezentări cu succes în diferite etape ale procesului de angajare. De asemenea, tinerii au descoperit prin comparaţie sistemele utilizate în România, respectiv în Italia, atât oficial-administrativ cât și pe piaţa liberă, în procesul de ocupare a forţei de muncă. “Este uimitor câte similitudini am găsit între noi, dar și cât de multe am reușit să învăţăm unii de la alţii.” – a declarat la finalul schimbului unul din tinerii români. În oglindă, vine declaraţia unui italian: “trebuie să recunosc că la început am fost destul de sceptic cu privire la ceea ce va fi în proiect. Acum sunt foarte bucuros că am rămas în echipă!” Proiectul Youth in Work se finalizează în august 2014, dacă luăm în calcul contractul de finanţare încheiat cu Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale prin programul Tineret în Acţiune. Dar chiar aşa să fie? Nicidecum, atât timp cât în minţi tinere am sădit informaţie, idei, iar în suflete prietenie şi apreciere reciprocă, aşa că putem spune ca proiectul abia acum începe… Roxana Ateşoae Spre Europa Unită prin cunoaştere şi apreciere reciprocă 4 Scoala Mobilă ORIZONTAL-1) Merge pe șine prin oraș, 2) Cereală originară din India, cultivată în solul umed al ţărilor calde, 3) Atârnă de urechi, 4) Merge iarna pe zăpadă, 5) Prinde hârtii sau păr - Cămașă de in, 6) Sunt opriţi caii! - Duce sângele oxigenat de la inimă în corp, 7) Ivi / Naţiune, 8) Staţiune pe Valea Prahovei VERTICAL- 1) Dumneata - Sport de iarnă, 2) Partea superioară a cutiei craniene, 3) Teren înconjurat de tribune – Miros 4) Potrivire a sunetelor, 5) Ziar al ONG- urilor, 6) Deţine – Nu e bună, 7) Apuci – La război, 8) Frică Autor Anca Prisacaru ColțulcuREBUS

×