• Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
929
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
6
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. IonAG~RBICEANU FEFELEAGA
  • 2. Colecie iniiat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concepia grafic[ a coleciei: Vladimir Zmeev Ilustraii: Emil Childescu Copert[: Isai C`rmu R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ion Vlad, H. Sanielevici, Victor Felea, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Negoiescu, Dumitru Micu, Al. Piru, Vasile Coroban, Emilia +t. Milicescu, Mircea Zaciu
  • 3. Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: litera@litera-publishing.com Difuzare: Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta ediie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Tehnoredactare: Marin Popa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11405CZU 821.135.1-3A 26 Descrierea CIP a Camerei Naionale a C[rii Ag`rbiceanu, Ion Fefeleaga: proz[/ Ion Ag`rbiceanu; col. ini. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu/ ilustraii Emil Childescu.— Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). — 344 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 296). ISBN 9975-74-371-4 821.135.1.-3ISBN 9975-74-371-4 © LITERA, 2001
  • 4. CUPRINSTabel cronologic ............................................................................... 9 POVESTIRIPOPA VASILE ............................................................................... 16CULA MEREU| ............................................................................ 23MO+ VIRON ................................................................................ 30DOI B{TR~NI .............................................................................. 39BUNICA IOVA .............................................................................. 45FEFELEAGA ................................................................................. 52LUMINI|A ................................................................................... 60V~RVOARA ................................................................................. 67LA O NUNT{ ............................................................................... 73ANGHELU+ ................................................................................. 77S{NDU|A .................................................................................... 84DUHUL B{ILOR ........................................................................... 90LADA ........................................................................................... 97MELENTEA ................................................................................ 104GURA SATULUI ......................................................................... 112DARUL LUI MO+ MIRON ........................................................... 118ZI DE VAR{ ............................................................................... 121 Din volumul F I L E D I N C A R T E A N AT U R I ICIOC~RLIA ............................................................................... 147LA COAS{ ................................................................................. 159BUNICA SAFTA ......................................................................... 166ROITUL STUPILOR .................................................................... 177LA SECERI+ ............................................................................... 184MO+ IONI|{ ............................................................................. 193LA F~N ...................................................................................... 201T~LHARUL ................................................................................ 207TURTURELELE .......................................................................... 212LA P{DURE ............................................................................... 219CULESUL PORUMBULUI ............................................................ 226PRESURA .................................................................................. 233
  • 5. STR{JERUL ............................................................................... 240CIORILE .................................................................................... 248NINGE ....................................................................................... 256V~NTURILE ............................................................................... 262}NT~IUL DRUM ......................................................................... 268LA S{NIU+ ................................................................................ 278POG{NICIUL ............................................................................. 286PLOAIE CU +IROAIE ................................................................. 292ADORMIREA M{RIU|EI ........................................................... 292NI|{ DE LA COASTA MORII ..................................................... 304}NTRE STEJARI ......................................................................... 316NEPOATA LUI MO+ MITRU| ..................................................... 323NICU ......................................................................................... 329SERI SENINE ............................................................................ 336BOURELUL ................................................................................ 342Referine istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348
  • 6. Fefeleaga CUPRINS TABEL CRONOLOGIC1882 12 septembrie S-a n[scut ]n satul Cenade, nu departe de Blaj, Ion, al doilea copil din cei opt ai lui Nicolae Ag`rbiceanu =i ai Anei, n[scut[ Olariu. Tat[l, de profesiune „vigil silvic“, p[durar, om cu dragoste de carte, era abonat la diverse ziare =i reviste poporale ale vremii. Mama, care nu =tia carte, avea darul povestirii =i un sim dezvoltat pentru frumuseile naturii. Bunicul dinspre tat[, Vasile Boariu, tot p[durar, se n[scuse ]n satul Ag`rbiciu, situat pe linia ferat[ Cop=a Mic[ — Sibiu. Poreclit ]n Cenade „Ag`rbiceanu“, porecla va deveni numele urma=ilor s[i.1888 Micul Ion ]ncepe s[ ]nvee la =coala din satul natal. }n ultima parte a clasei a treia trece la Blaj, unde face =i clasa a patra, pentru a putea fi mai bine preg[tit ]n vederea continu[rii studiilor.1891—1900 Gimnaziul =i liceul, la Blaj, unde ]=i ia =i bacalaureatul. }ncep`nd din clasa a patra liceal[ are ca profesor la limbile rom`n[ =i latin[ pe Gavriil Precup, „om cu aleas[ cultur[ =i cu mult sim pentru literatur[“. Cite=te cu nesa din Alecsandri, Creang[ =i din colecia de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu. „Pove=tile lui Creang[ m-au f[cut pentru ]nt`ia oar[ s[ r`d cu lacrimi, s[ simt o mare bucurie =i lumin[ ]n suflet. D[nil[ Prepeleac, Soacra cu trei nurori, ca =i mai t`rziu Kir Ianulea =i Pastram[ trufanda de Caragiale mi-au r[mas p`n[ azi scrierile care m[ predispun la voie bun[ mai mult dec`t oricare altele“ (M[rturisiri). La lecturile preferate se adaug[ cur`nd operele lui Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu =i N. Gane. }n ultimii ani de liceu se afirm[ cu ]ncerc[ri de poezie la societatea de lectur[ a elevilor, iar ]n foiletonul ziarului Unirea din Blaj, la sf`r=itul clasei a VII-a, i se public[ primele versuri. }n acela=i ziar, ]n aprilie 1900, debuteaz[ cu schia }n postul Pa=telui.1900 Ion Ag`rbiceanu se ]nscrie la Seminarul teologic al Universit[ii din Budapesta, ale c[rui cursuri le urmeaz[ cu ]ntreruperi, p`n[ ]n anul 1904, c`nd obine „absolutoriul“. 9
  • 7. Ion Ag`rbiceanu }n primii doi ani continu[ s[ trimit[ versuri la Unirea, semnate Alfius, de asemenea =i c`teva povestiri. Mai public[ versuri ]n Fa- milia, Tribuna, Tribuna literar[ =i chiar ]n S[m[n[torul (1903), folosind diferite pseudonime. Tot cu pseudonim (Potcoav[) public[ ]n ziarul Drapelul din Lugoj schie satirice =i umoristice, realizate ]n spiritul literaturii umoristice a bra=oveanului Virgil Oniiu. Dar ]ncerc[rile ]n proz[ ]ncep s[ fie cur`nd „determinate de-o nou[ ]nc`ntare estetic[, de-o adev[rat[ ]nsufleire. De S[m[n[torul. +i anume: de proza literar[ a lui M. Sadoveanu, I. Cioc`rlan, Sandu- Aldea. +i, mai precis: de stilul nou, fraged de tineree, viu =i colorat, cu mare putere de a descrie natura =i aspectul extern al oamenilor — tocmai ceea ce p[stram =i eu mai ad`nc ]n suflet, ]n chip incon=tient, din prima mea copil[rie (...) Simeam acum o dorin[, un av`nt s[ ]ncerc =i eu, ceea ce nu a fost cazul c`nd am citit pe ceilali prozatori rom`ni: Negruzzi, Gane, Slavici, Creang[, Ispirescu, Vlahu[, Duiliu Zamfirescu“ (M[rturisiri).1902 Apare la Budapesta, scoas[ de o seam[ de tineri (A. P B[nu, Al. . Ciura, Octavian Goga, Octavian T[sl[uanu), revista Luceaf[rul. }n nr. 8 al primului an de apariie Ag`rbiceanu public[ schia Badea Niculae. }n 1903 colaborarea se intensific[. Acum apar: }n s`mb[ta Floriilor, M[tu=a Stana, urmate, ]n 1904, de Mistreul, Houl, Pe mal.1904—1905 Pedagog („subprefect“) la internatul liceului de b[iei din Blaj. }n toamna lui 1905 primind o burs[, se ]ntoarce la Budapesta cu intenia de a urma filologia clasic[ =i istoria, dar scurt timp dup[ aceea renun[. Perioad[ de intens[ creaie =i de lecturi susinute. }ntr-un singur an (1905) apar ]n Luceaf[rul 11 povestiri. Spre sf`r=itul anului 1905 apare, editat de Luceaf[rul, care scosese tot atunci =i Poeziile lui Octavian Goga, primul s[u volum de schie =i povestiri intitulat De la ar[.1906 }ntors la Blaj, ocup[ pentru scurt timp funcia de „cancelist“ la Mitropolie. Viziteaz[ Bucure=tii cu prilejul expoziiei jubiliare. Aici cunoa=te pe scriitorii ardeleni a=ezai ]n Capitala [rii libere, pe Co=buc, Iosif, Chendi, Gorun, Zaharia B`rsan, precum =i pe Nicolae Iorga =i Emil G`rleanu. Se c[s[tore=te cu Maria Aurelia Radu. Hirotonit, este numit preot ]n satul Bucium-+asa, aproape de or[=elul Abrud, ]n Munii Apuseni. 10
  • 8. Fefeleaga }ncepe perioada unor aspre revelaii cu privire la traiul oamenilor acestor p[ri, majoritatea mineri la b[ile de aur. Rodul acestor experiene sunt o seam[ de Fragmente publicate ]n revista Ramuri (1907) =i ]n Revista politic[ =i literar[ din Blaj, din acela=i an, portrete =i instantanee reporterice=ti, dintre care unele vor deveni schiele =i povestirile care compun volumul din 1910, }n ]ntuneric. Ion Ag`rbiceanu colaboreaz[ la numeroase reviste din Ardeal =i din |ar[, ]ndeosebi la Luceaf[rul =i la Viaa rom`neasc[; ]n revista ie=ean[ public[, ]ncep`nd cu 1906, numeroase schie: }n lupt[ (nr. 7, 1906), Fierarul Petrea, Fefeleaga (nr. 8, 1908), Luminia (nr. 10), V`rvoara (nr. 12), Anghelu= (1909), Vecinul nostru Hudri (1910), precum =i nuvela mai lung[ Popa Man (nr. 3 =i 4, 1910).1909 Apare la V[lenii de Munte volumul }n clasa cult[, reunind schie =i povestiri din viaa intelectualit[ii ardelene.1910 Apare volumul Dou[ iubiri, tip[rit de tipografia Neamului rom`nesc. Volumul conine cunoscutele schie =i povestiri Fefeleaga, Luminia, Bunica Iova, Precupa= etc., inspirate unele de amintirile copil[riei, altele din noua realitate a satului moesc. Apare volumul }n ]ntuneric, tip[rit de Editura Minerva din Bucure=ti, cuprinz`nd de asemenea evoc[ri de figuri din satul copil[riei, dar mai ales Fragmentele rupte din experiena de via[ de la Bucium-+asa. Apare ]n Biblioteca Lumina din Bucure=ti culegerea de povestiri Pr[pastia. }n nr. 5 al Luceaf[rului se public[ r[spunsul lui Ag`rbiceanu la ancheta revistei cu privire la poporanism, semnificativ pentru convingerile social-politice ale scriitorului. Este numit preot ]n satul Orlat din apropierea Sibiului, unde va r[m`ne p`n[ ]n 1916. Perioada aceasta =i cea care a precedat-o sunt ]nsemnate pentru scriitor =i din punctul de vedere al leciilor decisive care i-au ]ndrumat pa=ii ]n creaie. Ia cuno=tin[ de creaia lui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andreev.1912 Impresii =i imbolduri conjugate din lectura Annei Karenina =i a Doamnei Bovary ]l duc la elaborarea primului s[u roman, Legea trupului, publicat ]n foiletonul Luceaf[rului (nr. 1 — 32), ap[rut ]n volum mult mai t`rziu, ]n 1926.1913 Tot ]n Luceaf[rul apare romanul Arhanghelii (nr. 1 — 12, 15 — 16, 18 — 24), al c[rui titlu i l-a inspirat romanul Mont-Oriol al lui Maupassant. 11
  • 9. Ion Ag`rbiceanu1914 Romanul Arhanghelii apare =i ]n volum, ]n editura Luceaf[rul din Sibiu. }n foiletoanele, povestirile =i nuvelele sale, Ion Ag`rbiceanu a prezentat drama omului simplu zdrobit de r[zboi.1915 }n cursul verii scrie al treilea roman, Legea minii — Povestea altei viei, la baza c[ruia st[ concepia etic[ cre=tin[. Romanul a fost publicat abia ]n 1927.1916 Dup[ intrarea Rom`niei ]n r[zboi, o dat[ cu retragerea trupelor rom`ne ce intraser[ ]n Ardeal, Ag`rbiceanu cu familia se refugiaz[ la R`mnicu-V`lcea, apoi ]n Moldova.1918 Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n Transilvania, ]nt`i la Orlat, apoi la Sibiu, unde conduce ziarul Piatra, scos de Consiliul dirigent.1919 Ion Ag`rbiceanu se stabile=te la Cluj, dedic`ndu-se gazet[riei politice, care-l absoarbe vreme de peste un deceniu.1920—1922 O parte din ceea ce va publica ]n ace=ti ani fusese scris ]n vremea r[zboiului, =i chiar ]nainte, ceea ce-i permite s[ scoat[ ]n-tr- un interval relativ scurt peste zece volume de schie, povestiri =i foiletoane: Povestiri (Sibiu, 1920), volum care cuprinde ]ntr-o prim[ versiune nuvela P[sc[lierul; Popa Man (Bucure=ti, 1920), cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, publicat[ anterior ]n Viaa rom`neasc[; Luncu=oara din Paresimi, nuvele (Bucure=ti, 1920); Tr[surica verde, povestiri (Bucure=ti, 1921); Robirea sufletului, povestiri (Cluj, 1921); O zi ]nsemnat[ (Biblioteca C[minul, 1921); Chipuri de cear[ (Bucure=ti, 1921); Ceasuri de sear[ (Bucure=ti, 1921); Zilele din urm[ ale c[pitanului P`rvu (Bucure=ti, 1921); Scene (Bucure=ti, 1922); Spaima (Craiova, 1922) etc.1925 Apare volumul Dezam[gire, conin`nd =i impresionantele nuvele Dura lex =i A=a de singur!, inspirate de asemenea din tragedia familiilor lovite de r[zboi.1922—1930 Scriitorul ]=i extinde colaborarea la un mare num[r de reviste din ]ntreaga ar[, public`nd asiduu mai ales ]n Adev[rul literar =i artistic, Cos`nzeana, Cele trei Cri=uri, Transilvania (pe care o =i conduce), Ramuri, Viaa rom`neasc[ (unde apare, ]n 1931, ]n versiune revizuit[, P[sc[lierul) etc.1927 Ion Ag`rbiceanu se ]nvrednice=te de Premiul Naional pentru proz[.1930 La Craiova este publicat micul „roman“ Dolor. Apare ]n Biblioteca pentru toi volumul de povestiri Stafia, cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, versiunea iniial[ a nuvelei Jandarmul. 12
  • 10. Fefeleaga1931 V[d lumina tiparului romanul Biruina =i „]ncercarea satiric[“ R[bojul lui Sf. Petre (editat[ ]n volum ]n 1934).1930—1937 Prezent ]n continuare, cu producii literare, ]n publicaiile literare, numele scriitorului poate fi ]nt`lnit mai frecvent ]n revistele ardelene: Darul vremii, Cluj, 1930, Societatea de m`ine, G`nd rom`nesc (Cluj, 1933...), Pagini literare (Turda, 1935...), Familia (Oradea, 1935...) etc.1938 Apare romanul Sectarii, satir[ a partidelor politice =i a „secta- rismului la care ajunseser[“. „Dac[ sub raport politic nu puteam face nimic, m[ simeam obligat s[ ajut societ[ii s[ se fereasc[ de ridicol =i de exager[rile degradante ]n lupta pentru o nou[ c[p[tuire“ (Adaos la M[rturisiri). Apare ]n revista Cuget clar povestirea Faraonii, o prim[ versiune a cunoscutei nuvele de mai t`rziu.1940 August Dictatul de la Viena, prin care o parte a Transilvaniei a fost rupt[ din trupul [rii. Scriitorul, refugiat la Sibiu, r[m`ne aici p`n[ ]n 1945, c`nd se ]ntoarce din nou la Cluj. Din bogata activitate de creaie desf[=urat[ ]n aceast[ perioad[ numai o mic[ parte a v[zut lumina tiparului. Editura Cartea rom`neasc[ din Bucure=ti tip[re=te volumul Amintirile, esenial pentru cunoa=terea ]mprejur[rilor =i a oamenilor care au modelat ]n copil[rie sufletul scriitorului. Sub titlul Dintr- un carnet, capitolele c[rii ap[ruser[ anterior ]n diverse reviste.1941 Public[, ]n nr. 12 al Revistei Fundaiilor, M[rturisiri.1942 Apare (Editura Fundaiilor) romanul de factur[ autobiografic[ Liceean... odinioar[, reconstituire a vieii de elev de la Blaj =i a atmosferei bl[jene. O alt[ editur[ bucure=tean[ ]i tip[re=te romanul }n pragul vieii, care surprinde tipuri =i moravuri din viaa intelectualit[ii ardelene. }n aceea=i editur[ se tip[re=te romanul Domni=oara Ana, cu preocup[ri asem[n[toare.1943 }n revista Convorbiri literare, se ]ncheie publicarea unui nou ro- man, V`ltoarea, imagine a moravurilor electorale. Romanul apare =i ]n volum, la Sibiu, ]n 1944. }n anii r[zboiului (1940—1945) cenzura timpului ]i opre=te editarea mai multor creaii. Dintre scrierile needitate, lucrate ]n aceast[ perioad[, fac parte romanele Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea =i Pr[pastia (acesta din urm[ publicat ulterior ]n Revista Fundaiilor), cu subiecte din viaa 13
  • 11. Ion Ag`rbiceanu intelectualit[ii ardelene ]n deceniile de dup[ Unire, =i Sf`ntul, „o reprivire satiric[ general[ peste diferitele p[turi sociale ]n cele dou[ decenii“. Tot din aceast[ perioad[ dateaz[ =i naraiunea Valurile, v`ntu- rile..., povestire din primii ani de dup[ Unire, =i Strigoiul, roman evoc`nd obiceiuri =i credine proprii satului ardelean la sf`r=itul secolului trecut. Fragmente din unele scrieri r[mase ]n manuscris (Valurile, v`nturile..., Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea, Strigoiul) au ap[rut ]n cursul anilor 1957 =i 1962 ]n revistele Steaua, Gazeta literar[ =i Tribuna, cu prilejul s[rb[toririi scriitorului la ]mplinirea a 75 =i, respectiv, 80 de ani de via[.1954 Apare ]n Biblioteca pentru toi prima culegere de reedit[ri din schiele =i povestirile lui Ag`rbiceanu. }n anii urm[tori asemenea culegeri sunt tot mai frecvente.1955 Ion Ag`rbiceanu devine membru de onoare al Academiei.1956 Apare la Editura Tineretului volumul Din copil[rie, cuprinz`nd evoc[ri scrise dup[ 1950.1957 Vede lumina tiparului, la aceea=i editur[, volumul Din muni =i din c`mpii, imagini din lumea vieuitoarelor.1959 Ion Ag`rbiceanu public[ volumul File din cartea naturii.1961 Apare la Editura pentru literatur[ volumul de nuvele Faraonii, cuprinz`nd cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, Popa Man, Jandarmul =i P[sc[lierul.1962 Scriitorul este s[rb[torit cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 80 de ani. Revistele marcheaz[ evenimentul, iar unele, ca Steaua =i Tribuna, ]i ]nchin[ numere omagiale. Remarcabil prin inut[ mai ales nr. 9 al revistei Steaua, care cuprinde =i un util indice bibliografic al operei literare a scriitorului, precum =i Adaos la M[rturisiri. }ncepe publicarea seriei de Opere, sub directa supraveghere a scriitorului. Studiul introductiv, a=ezat ]n fruntea volumului I, e semnat de Mircea Zaciu; revizuit =i ]mbog[it, textul acesta devine monografia din 1964 Ion Ag`rbiceanu, tip[rit[ de Editura pentru literatur[.1963 28 mai Scriitorul ]nceteaz[ din via[, la Cluj. 14
  • 12. FefeleagaPOVESTIRI 15
  • 13. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS POPA VASILE }n odaia ]ngust[, joas[, cu geamuri mici, ro=cate defl[c[ruia c`nd s[lt[toare, c`nd lini=tit[ a beiga=ului de s[u depe mas[, se plimb[ cu pa=i largi, m[surai un b[rbat adus puinde spate. Barba bogat rev[rsat[ pe piept are m[nunchiuri groasede fire argintii. Must[ile-i r[sucite par dou[ coarne de berbec,ce se pierd ]n barb[, ro=cate, cu puine fire albe. Din c`nd ]nc`nd, se opre=te l`ng[ mas[, vrea s[ se a=eze pe scaun, dar iarse ]ndreapt[ =i iar[=i p[=e=ete larg =i m[surat. Pe c`teva clipitecapul se ridic[ m[re, =i sub spr`ncenele dese, stufoase, ard ]nv[p[i dou[ diamante negre. Nasul de vultur palpit[, pare c[adulmec[ ]n dep[rt[ri mari. }n cas[ e lini=te grea. Din odaia vecin[, pe u=a deschis[,se-aude respiraia regulat[ a celor ce se odihnesc, scutii der[sufletele reci ale v`ntului ce fluier[ cu o mulime de ]ntors[turi]n strea=ina lung[ a casei, afar[, ]n toamna t`rzie. }n vatrarece, ]n dou[ coluri, doi greieri num[r[ cu sc`r`iri uscateclipele ce trec. Din cadrele icoanelor vechi, sfinii, ]n hainelungi, =terse, ascult[, cu capetele plecate, furtuna de-afar[.Par ad`ncii ]n g`nduri, ca ni=te mo=negi ce-au adormit la unpriveghi, cu coatele pe mas[. Pe dup[ icoane sunt v`r`te tufede busuioc =i de izm[ crea[, cu miros de s[rb[toare. }ntru t`rziu, b[rbatul, dup[ ce ]nchide u=a od[ii vecine, seopre=te ]n mijlocul camerei. St[ mult, ca ]mpietrit, cu capulplecat, cu braele ]ncruci=ate pe piept. Din c`nd ]n c`ndofteaz[, =i barba mare i se zbate ca o desc[rcare nervoas[.Afar[, v`ntul se vaiet[ prin fr[garii negri, se ]nv[luie pe substrea=in[, ]mbulzindu-se prin geamurile mici, =i se dep[rteaz[apoi, ca r[pit, ]ntr-un ]ntuneric de s[-i scoi ochii, l[s`nd 16
  • 14. Fefeleagar[stimpuri mari de lini=te ]n urm[. Din ochii negri, aprin=i, sedesprind repede doi stropi mari =i se pierd ]n barba ]nc`lcit[.Pa=ii se-n-dreapt[ iar, hot[r`i acum, spre mas[, =i scaunul cuspeteaz[ sc`r`ie dureros. O coal[ alb[ de h`rtie a=teapt[ pe mas[. Pana ]nepene=teo vreme ]ntre degetele groase, apoi, ]ncet, cu opintiri =i ponturi,]ncepe s-alunece sc`r`ind. „M[ria-ta! De dou[zeci =i cinci de ani sunt aici, ]n satul unde m-aitrimis. Dou[zeci =i cinci de ani trec ca o palm[ la ureche, darpentru mine au fost dou[zeci =i cinci de veacuri, m[ria-ta! P`n[am fost la ]nv[[tur[, m-ai cunoscut bine pe mine, =i pe ToaderV[lean, =i pe Petre Muntean. Noi ineam strana. Acuma, ei s-audus de mult, m[ria-ta, =i numai eu am mai r[mas, eu, VasileTodoran.” M`na lui Vasile ]ncepe s[ tremure ca de friguri, pe ochi i sepune o cea[ deas[. +irurile ce se usuc[ pe h`rtie i se pargrozav de ]nc`lcite. Literele joac[, se dezl[nuie, se ]mpr[=tie=i dispar apoi cu totul. Vasile Todoran se freac[ la ochi, darochii nu mai v[d ]n afar[. Se las[ greu pe speteaza scaunului=i ofteaz[ din ad`nc. Sub para tremur[toare a fe=tilei de pemas[, sfinii vechi de pe perete par c[ se de=teapt[. Afar[,v`ntul se izbe=te ]n ferestrele mici, =i un ochi de h`rtie plesne=te.Vasile Todoran deschide ochii, tres[rind. Flac[ra s[ului de pemas[ se-alunge=te =i-i gata parc[ s[ se desprind[ de fe=til[. — Ce vreme, Doamne, ce vreme! =opte=te popa Vasile, =icu o n[fram[ neagr[ astup[ ochiul. Apoi se a=eaz[ iar pe scaun. De c`nd duce el amarul [sta de via[! B[tr`nul badeaIacob, tat[-s[u, s[-i fi dat lui bun[ pace, s[ fi r[mas aici ]n sat,]n r`nd cu feciorii. Cine-ar fi ca el acum? Dar nu! B[tr`nului ]iardea s[-l fac[ domn, =i ]nc[ ce domn, ia, nu a=a, o zdrean[de scriitora=! Avea b[iatul glas bun, — ce mai glas! — „got“,cum zice cantorul Mitru. +i dac[ nu l-ar fi f[cut pop[, atunci 17
  • 15. Ion Ag`rbiceanupentru ce le mai d[ Dumnezeu dar oamenilor? +i Vasile Todoran, cum st[ rezemat de speteaza ]nalt[ ascaunului de stejar, vede, ca ]n vis, toat[ viaa ce-a urmatpentru el din aceast[ hot[r`re ne]nduplecat[ a b[tr`nului. O cas[ mic[, cu ferestrele murdare, c`rpite cu h`rtie,locuina unui pantofar uscat, v`n[t la obraz, care toat[ ziua=edea pe un sc[una=, pun`nd petice ori t[lpi, fum`nd necontenit=i golind tot la trei ceasuri o litr[ de rachiu. Un ucenic ghebosaducea =i ducea marf[, pun`nd ]ntotdeauna ]n buzunar glajast[p`nului. Aci a-nceput s[ ]nvee lecia ce i se spunea la=coal[, ]n mirosul de tutun, de cleiuri, de vinars =i de pieleumed[, putred[ pe jum[tate. C`nd ]i vin ]n minte anii petrecuiacolo, ]l cuprind fiori reci. Numai dup[ ani a schimbat cvartirul =i s-a mutat la cei doiprieteni, cu care mai t`rziu c`nta ]n stran[; numai atunci amai prins =i el vlag[. Anii de-nv[[tur[ erau doi pentru cei cese gr[beau. Dar de ace=ti doi ani Vasile Todoran ]=i aducea totu=i cudrag aminte. Mai ales de unele zile mari. C`nd se strecura cucei doi prieteni la cr`=ma lui T[nase, puneau trei =ure de-alecr`=m[re=ti ]n cele trei ferestre =i a=ezau lumina ]n mijloculmesei, iar ]n jurul luminii — trei sticle cu vin. Feciorii se mai]nc[lzeau la inim[, li se dezlegau limbile =i le porneaulacrimile odat[ cu c`ntecele. +i ce c`ntece, Doamne, Doamne!Te-aprindeau mai ceva ca vinul! +i Vasile era cel mai me=ter.}n asta una nu se-n=elase b[tr`nul: feciorul lui avea un glas, —Doamne, ce mai glas! — „got“, cum zicea diacul Mitru. Vasile c`nta, prietenii ]l acompaniau, =i ochii lor cuminise umezeau. +i c`nd se dep[rta =i al doilea r`nd de sticlegoale, s[ vin[ iar pline, prietenii se ]mbr[i=au, =i apoi,lini=tindu-se, f[ceau planuri mari pentru viitor. Cei doi aveauacas[ logodnice ce-i a=teptau cu ochii pl`n=i, bl[st[m`ndat`ta foc de-nv[[tur[ ce tr[b[ s[ ai ca s[ poi c[delnia ]nbiseric[. Ei se-nduio=au mai ]n grab[ dec`t Vasile, =i pe buzele veneau c`ntece de dragoste. Dar Todoran schimba repede 18
  • 16. Fefeleagarostul =i se pomeneau c`nt`nd: Cine trece Oltul mare? Ce viteaz r[zbun[tor Umple ast[zi de teroare Zbirii bietului popor? +i nu se prea puteau dumeri ce va s[ zic[ „zbirii-bietului“,spus totdeauna ]ntr-un singur cuv`nt. Dar Vasile punea cap[t =inedumeririi, c[ci ]ncheia cu: Pl`ngi, popor nenorocit! Pl`ngi, c[ Tudor a murit! +i cei doi prieteni pl`ngeau cu lacrimi amare moarteabietului crai Tudor Olteanul, care trecuse F[r[ cruce, f[r[ floare, F[r[ lacrimi pe morm`nt. Amintirea acestor zile mari era singura zare luminoas[ ]nviaa lui Vasile Todoran. Dar c`t de rare au fost acele zile!C`teodat[ i se p[rea c[ partea asta frumoas[ a vieii lui a fostun vis numai. Mai ales dup[ ce-i murir[ prietenii. El nu avusese logodnic[, p`n[ la pricopseal[ , dar, venindacas[, zece ar fi mers dup[ el. Lui Vasile ]i vine ]n minte toat[ viaa lui de pop[ aci ]n sat.+i, din toate, ]nelege numai at`ta, c[ tat[-s[u mai bine-l l[sas[ creasc[ ]n r`ndul celorlali feciori. Anii r[i l-au legat degard. Cei buni i-a cheltuit cu =colile, pentru un b[iat care,dup[ cinci ani, murise de aprindere de pl[m`ni, =i pentru ofat[ care =i ea fusese un an la ora=. A muncit ]n r`nd cu ceilali oameni din sat. A muncit ca unbou, =i nu s-a ales cu nimic. C[ dac[ era an ploios, eclegia se]neca de b[lile ce le inea lunca o jum[tate de an; iar de erasecet[, cr[pa cleiul de sub firele rare de iarb[, =i cucuruzul ]=i 19
  • 17. Ion Ag`rbiceanu]nv`rtea frunzele ca fusele. Mo=ia lor cea bun[, din mo=i, apus-o tat[-s[u cu ]nv[[tura lui. Era ]nrudit cu jum[tate satul,— c`t despre partea lui, c`t despre partea muierii —, dar de laace=tia ]n zadar cerea. Erau s[raci =i n-aveau ce s[ le dea. +i tot ar fi mers cumva, numai s[ fi fost ani buni. Mai alesanul acesta din urm[! Trei viti=oare ]n grajd, =i nu avea un carde f`n! +i toamna venise degrab[. Le-ar fi v`ndut, da’ nu lecump[ra nimeni, numai cu pre de batjocur[. Oameni muliplecaser[ la America. }=i v`nduser[ tot, ca s[-=i poat[ facebani de drum. +i plecaser[ cu g`turile uscate =i cu ochii umezi.+i s-au dus muli... De c`nd se porniser[ oamenii s[ mearg[ ]n lumea cea nou[,]i tot umbla =i lui ceva prin cap, dar t[cea. Niciodat[ ]ns[ n-afost a=a de zdrobit ca ]n seara asta. La o vreme, se ridic[ iar =i ]ncepe s[ se plimbe prin odaie.}ntru t`rziu, se opre=te din nou, cu braele ]ncruci=ate, =i st[mult a=a, ca ]mpietrit. Afar[, ]n noaptea ad`nc[, v`ntul vuie=te ]ntruna. Dou[lacrimi mari se pierd ]n barba ]nc`lcit[, =i popa Vasile porne=tecu pa=i hot[r`i ]nspre mas[ =i se apuc[ din nou de scris. „M[ria-ta! Eu, Vasile Todoran, de dou[zeci =i cinci de ani preoesc totacolo unde m-a pus m[ria-ta. Pas[mite, a=a e voia Celui-de-Sus.Acuma, eu am avut un fecior, pe care l-am purtat cinci ani la=coal[. Dar [la a murit. Dac-a murit, s-a hodini, m[ria-ta.Dumnezeu s[-l ierte! Acuma, m[ria-ta, vei =ti c-a fost mare secet[]n anul acesta, =i am trei viti=oare =i nici un car de f`n. S[ levinzi, le dai pe nimica. De celelalte ar mai fi cumva, dar cum[laiul st[m r[u de tot. Poporenii n-au s[-mi dea nici c`te-uncop. +i am, m[ria-ta, nevast[, c[ tr[ie=te ]nc[, =i doi b[iei,peste zece ani am`ndoi, dar pe [=tia vezi bine c[ nu i-am maiputut duce la =coal[. +i a=a, ei pot tr[i =i cu m[lai. Dar mai am,m[ria-ta, o fat[ de dou[zeci =i patru de ani. +i nu s-a m[ritat]nc[... A fost un an =i la =coal[, la ora=, dar domni=oar[ tot nu 20
  • 18. Fefeleaga 21
  • 19. Ion Ag`rbiceanupoate fi, c[ nu avem nici bani; apoi, feciorii din sat se vede c[nu prea ]ndr[znesc, =tii dumneata. +i a=a, e trecut[ de ani =i nus-a m[ritat ]nc[. +i s[ o vezi numai! }nalt[, ml[dioas[, cu faaalb[ ca de crin, cu ochii negri, negri =i umezi! +i st[ a=a, =i nu sem[rit[. M[ria-ta! Pe mine pentru fata asta m[ doare. +i s[ m[ieri, m[ria-ta, dar c`nd m[ uit la ea, bl[st[m ziua ]n care m-adat tata la =coal[. Acuma, de-aceea vin eu s[ scriu m[riei-tale:vreau s[ adun ceva bani, s[-i fac zestre, ori s[ m[ duc de-acas[,c[ a=a, g`ndesc, feciorii vor fi mai ]ndr[znei, c[ preoteasa,Ruxandra, e [ranc[ =i ea. Eu singur ]s domn ]n cas[. C[, uite,de asta voiam s[-i spun m[riei-tale: eu vreau s[ m[ duc din sat,oblu ]n America. S-au dus ei ]nc[ oameni de la noi, =i au f[cutunii bani. Acuma, eu numai de-at`ta m[ rog, s[-mi dea m[ria-taslobozenia asta =i s[-mi ie satul p`n[ voi veni. Nu ca pop[vreau s[ m[ duc, m[ria-ta, nu! Patrafirul ]l las aici; ci acolo spunc[ sunt fabrici multe =i pl[tesc mai bine. Nu pentru mine, nicipentru Ruxandra, ori pentru cei doi b[iei te rog, ci numai pentruea. De ea mi-e mil[, c[ e trecut[ de dou[zeci =i patru de ani, =inu s-a m[ritat ]nc[. +-apoi mai spun eu ]nc[ ceva, dar numaim[riei-tale: a=a-i ea, nu poate m`nca nicicum m[laiul gol. +i ]nAmerica mai fac oamenii bani, m[ria-ta. +i tr[b[ s[ m[ duc!A=tept`nd slobozenia, s[rut[ dreapta m[riei-tale sluga plecat[, Vasile Todoran, popa din Lupeni” Popa Vasile, zdrobit, ]mp[tur[ h`rtia, o pune bine ]n buzunar,=i a=a, ]mbr[cat, se r[stoarn[ pe lavia de l`ng[ fereastra ]ncare r[scole=te =i-acuma v`ntul. Dimineaa ]ncirip[ de la judele un cal, cu =aua de lemn]mbr[cat[ ]n piele neagr[, =i spuse femeilor c[ tr[b[ s[ mearg[p`n[ ]n ora=, la po=t[. C`nd s[ iese pe poart[, un copilandru de vreo =aisprezeceani, oache=, ]mbr[cat ]n suman, se arat[ =i el ]n prag, cu calulde c[p[stru. — Domnule p[rinte, s[ faci bine s[ vii, c[ moare taica! — Cum moare, m[ Ionic[? N-a fost beteag! 22
  • 20. Fefeleaga — Numai de dou[ zile a c[zut la pat. Dar acum moare,domnule p[rinte! F[ bine, vin[-n grab[! Ai lui Ionic[ locuiau pe hotar, cale de-o po=t[ p`n-acolo.Popa Vasile s[ri din =a, se-ntoarse furtun[ ]n cas[, lu[ patrafirul=i ceaslovul, se-av`nt[ iar pe cal =i plecar[ am`ndoi. Colo, dup[ amiaz[, o c[ru[ se opri ]naintea casei preoe=ti. — Vin[, Ruxandro, de ia patrafirul =i ceaslovul! Tr[b[ s[-lducem la doctor. De nu, omul [sta moare cu zile. E ]n aprinderede pl[m`ni, a=a cum a fost =i Gheorghie= al nostru. }n c[ru[ nu se vedea dec`t l`na cojocului ce-acoperea pebolnav. Seara, c[rua se opri iar ]n faa casei. Popa se cobor]. — Auzi, Ionic[, dac[-i ajunge acas[, s[ faci cumva s[ trimiicalul, c[ e al judelui, zise popa c[tre b[iat, =i, ]ntorc`ndu-sec[tre preoteas[: I-au dat doctorii leacuri =i-au zis c[-i trece.Da’ de nu mergeam, era gata! Vezi, mor cu zile bieii oameni! C`nd s[ se dezbrace, popa Vasile d[ de scrisoarea la vl[dica]n buzunar. }=i uitase toat[ ziulica de ea. O scoate, o-ntoarce,o prive=te lung pe toate p[rile, apoi se-apropie de vatr[, opune ]n fl[c[ri =i ofteaz[ din ad`nc, cu privirile pierdute-nv`lv[taia ro=ie: — C`te necazuri, Doamne, c`te necazuri! 1905 CUPRINS CULA MEREU| La st`na de la Comand[, Cula Mereu e acum a cincearoat[ la car. Strungarii, ni=te b[ieandri de ieri, de-alalt[ieri, ]liau peste picior, iar p[curarii ro=covani la fa[, cu c[m[=ilesmolite, r`d pe sub must[i de ponturile ce i le fac aceia. Darc`nd e s[ urneasc[ o treab[ cu temei, Cula Mereu tr[b[ s[ viecu sfaturile b[tr`ne=ti, a=ezate, ca s[ iese toate bine la cale.Cea dint`i urd[, prim[vara, =i cel dint`i ca= Mereu tr[b[ s[ le 23
  • 21. Ion Ag`rbiceanufac[; el tr[b[ s[ potriveasc[ laptele din fiert, s[ arate c`t cheagtr[b[ pus ca br`nza s[ iese potrivit[ pe ]ntreg anul. Ceilalip[curari stau atunci pe de l[turi =i privesc int[ la toateapuc[turile b[tr`nului. — Ia gustai, puilor, de vedei, mai are mo=ul pre de-unban r[u? +i Cula, cu ochii mici, str[lucitori de bucurie, le ]mparte latoi ca= dulce =i urd[ nou[. — Pl[te=ti, mo=ule, un corn de ar[ ]nc[! Fl[c[rile ar[mii de sub c[ldare rumenesc =i mai mult feeleciobanilor. Ochii le sc`nteie, negri ca t[ciunele. }=i scutur[capetele frumoase, — s[ le tai ]n marmor[! — ca s[ setocmeasc[ bine p[rul luciu, =i privesc la urda =i la ca=ul alb caz[pada. — M[i strungari, m[i, m[ Bucure, m[, haidai de duceiz[rul, s[ =tie =i c`inii [=tia, s[racii, c[ a mai sosit o dat[ sf`ntaprim[var[! +i Cula Mereu le arat[ c`t z[r s[ duc[. Strungarii se codesc,se fr[m`nt[, =i unul ]=i str`mb[ gura, gata s[ pl`ng[. — P[i numai at`ta s[ le ducem? Sunt =ase z[vozi! — Asta-i! Parc[ ei ar fi spari, ca voi! +i strungarii, oric`t ar voi s[-=i hr[neasc[ bine c`inii, tr[b[s[ se mulumeasc[ cu at`ta. La troaca ]ngust[, dul[ii mari, l`no=i, pleosc[ie cu limbilelungi, de-ai g`ndi c[ se ]neac[, nu alta. Din c`nd ]n c`ndvreunul ]=i arat[ colii, r`njind spre vecinul ce se ]ndeas[ ]n el.Apoi, ]n r[stimpuri, c`te doi se mu=c[ de urechi, de g`t, alearg[de la troac[ unul dup[ altul =i, unde se ajung, cad gr[mad[,]ncolindu-se, h`r`indu-se. — Nu-i l[sa, Petre, mergi =i arde-l pe B[lan de mama-focului!De nu se-nfric[ acum, de la-nceput, nu va mai fi pace ]ntre eila nici o m`ncare. Un fl[c[uandru oache=, larg ]n spate, se repede cu b`ta. — A=a! D[-i, d[-i t`lharului, s[ ie minte! Bun! Bun! Maid[-i una. Brava! Acum =tiu c[ nu mai mu=c[! 24
  • 22. Fefeleaga +i Cula Mereu r`de foarte mulumit, ]nmulindu-=i creurilede pe obraz. — M[i, aveam eu un c`ine, adaog[ el, — voi nu l-ai apucat,— [la, dac[ nu st[teai cu b`ta l`ng[ el, se punea de-a lungul]n troac[, de nu se mai putea apropia nici un dul[u. Mu=ca ]ndreapta, se r`njea ]n st`nga, se ]ndrepta ]nainte, s[rea deodat[]napoi, de g`ndeai c[-l poart[ zmeii. +i dac[ se s[tura, r[m`neaa=a, cu toate patru picioarele ]n z[r, ca ]ncremenit. Numaicolii =i-i ar[ta din c`nd ]n c`nd. Al dracului c`ine! Da’ =i lups[ fi fost care, dac[ intra odat[ ]n turm[, s[ se mai ]ntoarc[ ]np[dure! Era o pr[sil[, =tii, cum azi nu se mai afl[. — De mult a murit, mo=ule? — De mult! +i nici azi nu =tiu ce boal[ s[ fi avut. C[ ]ntr-odiminea[ m[ trezesc numai c[ voinucul meu nu se mai scoal[de l`ng[ strung[. A z[cut patru s[pt[m`ni pe coaste =i nu m`ncanimic, ci privea numa a=a, cu ochii ]nv[luii de cea[, ca un omcare simte c[ se duce. }l chemam pe nume =i nu m[ auzea, ]lm`ng`iam pe g`t =i pe spate =i nu m[ cuno=tea. Sara numa, c`ndse l[sa a=a o lini=te de s[ auzi cum rumeg[ oile =i c`nd vrunp[curar punea fluierul la gur[ =i-l f[cea s[ pl`ng[, atunci numa]ncepea =i Hectoru meu s[ urle, da’ nu a=a cum url[ c`inii, cip[rea un glas de om, de-mi rupea inima. Pas[mite, numai fluierul]l mai auzea. +i am pl`ns eu cu baba dup[ el mult[ vreme, c[ erade la p[rinii ei, =i c`nd am adus mireasa acas[, nu s-a mai l[satde car. Cula Mereu clipea acum des din gene =i mi=ca din umeri,ca =i c`nd =i-ar s[lta cojocul pe spate, de=i nu-l avea. Ochii ise ]nduio=au la amintirea vremilor apuse =i cl[tina din cap f[r[s[ zic[ o vorb[. Fusese vreme ]ndelungat[ baci la st`na asta, unde ca b[iata fost strungar, iar ca fl[c[u, p[curar harnic =i iste. Acum toates-au dus! Oamenii cu care se putea ]nelege bine, prietenii,viaa, toate. A mai r[mas cu c`mpul =i cu p[durea de pe culme. De cum se b[gau oile ]n lapte, Cula Mereu umbla custerpele. Pornea dimineaa, cu doi c`ini t[rcai dup[ el, cu 25
  • 23. Ion Ag`rbiceanutraista ]n v`rful b`tei, =i nu mai d[dea pe la st`n[ c`te dou[-trei zile. C`nd apuca s[ doarm[ la st`n[, nu mai ]nc[pea de gurastrungarilor, ni=te frunz[-n buze, de nu pl[teau dou[ parale! — Mo=ule, am num[rat sterpele dumitale =i se vede treabac[ pe cinci le-a m`ncat lupul! Cula le da pace s[ vorbeasc[, dac[ nu-i venea somnul; se-ntorcea numai pe cealalt[ parte. — Ba s[-i spun eu una, f`rtate Niculae, zece sterpe de-alemo=ului, de alalt[ieri, au ni=te miei ca aceia, s[-i fr`ngi ]ngenunchi de gra=i. — Asta nu =tiu cum va fi, da’ cea cu lupul st[. Eu am fostazi-diminea[ pe la Valea-Vacii =i am v[zut la marginea p[durii,]ntr-un tufi=, l`n[ de oaie m`ncat[ acum, proasp[t, de lupi.Pe-acolo numa turma mo=ului umbl[. — Mai ducei-v[ =i dracului, m[i copii, c[ de gura voastr[nu poate omul ]nchide un ochi! se r[stea la ei, ]ntru t`rziu, unp[curar ce era mai aproape. Ceilali t[ceau molcom, cu ochii la cerul ]nflorit de stele. Cula Mereu nu zicea nimic. Se ]nv`rtea c`nd pe-o latur[,c`nd pe alta. Nu-l prindea somnul. Se ridica ]ntr-un cot, ]=iscotea pipa =i o ]ndesa cu tabac dintr-o be=ic[ mare, smolit[.Apoi se apuca s[ sloboad[ la fumuri, tot c`te-un ghem mic,din colul gurii. }n v[zduh plutea o lini=te de se auzea cumrumeg[ oile =i cum =opot[, ]nfiorat[ de tain[, p[durea de peculme. Sus, stelele se ]ndeseau tot mai mult =i trimiteau,tremur`nd, sulie albe, fine, printre genele ce se l[sau grelepe ochii mo=ului. }n r[stimpuri mari se auzea c`te un susurmoale, ]ndelungat, ca =i c`nd ar trece, prin v[zduh, o pas[reuria=[, nev[zut[, cu aripile u=oare ]ntinse. Cula Mereu, cuochii ]nchi=i, punea luleaua dup[ =erpar =i se l[sa domol pespate. Dar c`nd s[-i fie somnul mai tihnit, strungarul Bucur,care nu avea deloc poft[ s[ doarm[, se apropia ]ncet demo=neag, ]=i ducea fluierul la buze =i ]ncepea s[ trag[ ladoine ca acelea, de tres[reau coamele stejarilor b[tr`ni ]n 26
  • 24. Fefeleagavis. Dac[ se de=tepta =i alt p[curar, Bucur m`nca o papar[ caaceea, dar b[tr`nul nu-i zicea nimic, de=i de adormit nu maiputea s[ adoarm[. Cu dracii [=tia de strungari numai o dat[ pe an era prietenCula Mereu: toamna, c`nd se ]mpreunau oile. Atunci ]imu=truluia de mama-focului. — M[i Bucure =i Niculae, voi s[-mi prindei berbecele celb[l. Da’ p`n[ num[r la trei! B[ieii alergau, speriau oile, ]l prindeau =i r[m`neau s[ trag[berbecele dup[ turm[. Dar mo=ul ]i ajungea =i punea =i el m`na. — A=a, acum s[ vie s[inul. Acesta era berbecele b[tut de b[lul. S[inul venea adus de Bucur, se oprea a=a ca la dou[zeci depa=i, cu capul ridicat, m`ndru. Mo=ul =i cu strungarii ineau p[b[lul, care, z[rindu-=i du=manul ]nainte, ]=i ]ncorda g`tul. B[tr`nul comanda: — Uii-i-iup! S[inul pornea furtun[, de-i s[lta l`na, =i se izbea ca maiul]n capul b[lului. — A=a, asta-i bun[! }nc[ una, s[inule! Acesta se retr[gea, merg`nd ]nd[r[t, la aceea=i distan[, =io alt[ izbitur[ de mai, — ca =i c`nd ai da s[ crapi un butuc mare,— tr[znea ]ntre coarnele b[lului. — A=a i-a trebuit, houle! Asta-i ]nv[[tur[! +i slobozea berbecele. Altfel, cu strungarii nu-=i f[cea treab[. Numai c`nd ]iaduceau tabac, ]i ]ntreba cu ochii cercet[tori: — Mai este, m[i hoilor? C[ suntei curat hoi. De altfel nici nu r[m`nea mult[ vreme pe la st`n[. Vua,baba lui, ]l g[sea tot pe marginea p[durii de pe culme, de c`teori venea la el, ori ]n p[dure. +i venea regulat, de trei ori pes[pt[m`n[, s[-i aduc[ un pachet de tabac de trei, toat[ patimace o mai avea mo=ul ]n lumea asta. C`nd venea b[tr`na, ]ntreei, de ani de-a r`ndul, se petrecea aceea=i scen[. Vua se ab[tea totdeauna mai ]nt`i pe la st`n[ =i ]ntreba cu 27
  • 25. Ion Ag`rbiceanuglas moale, s[lciu: — Omul meu nu e pe-aici? — Nu, bunico, de dou[ zile n-a mai venit. Poate l-or fi prinsni=te lupi. — Ha? f[cea b[tr`na =i pornea f[r[ s[ mai ]ntrebe ceva. C`nd ]l ]nt`lnea pe Cula, la marginea p[durii, era bine, darc`teodat[ numai clopotele se auzeau, unde =i unde, sub boltade frunze. Atunci Vua d[dea t`rcoale pe marginea p[durii =i-=i chema mo=neagul, cu glas sc`r`it: — Uu, Culo, m[[[[! +i ]n p[dure r[suna un „[“ prelung. Vua se da pe unde eraloc mai ridicat, ]=i punea m`na zb`rcit[ sub barb[, buzele i sedesp[tureau din smerenia b[tr`neilor: — Uu, Culo, m[[[! +i abia ]ntru t`rziu r[sunau clopotele de la oi, tot maiaproape, tot mai aproape, p`n[ se iveau ]n marginea p[duriicele mai sprintene. B[tr`nii se a=ezau, t[cui, pe elin[. — Ai venit iar, Vuo? +i mo=neagul privea ]n p[m`nt. B[tr`na ]i r[spundea ]ntrut`rziu: — Venit, Culo! T[ceau am`ndoi. — +-ai mai f[cut r`nd de un pachet? — Mai, c[ ]nc[ am dou[ g[ini care ou[. +tii, ceea galben[,cu creast[ de coco=, =i cea pestri[, care ne-a stricat atunci, laPa=ti, o fereastr[. Vua scotea din s`n o n[fram[ neagr[, o desp[tura pe-ndelete=i-i d[dea pachetul. Nu zicea nici unul nimic. Cula desf[cea h`rtia galben[, punea tabacul ]n be=ic[,scotea pipa =i o ]ndopa cu „proasp[t“. L[sa o dung[ de catranpe cioareci =i aprindea iarba-dracului. Slobozea nouri u=ori,alburii, prin colul gurii. Baba se uita la el. 28
  • 26. Fefeleaga — Doamne, Culo, mult pipi tu! — Hm, mult! r[spundea mo=neagul, scurt, pe nas. — Apoi,cu gura plin[ de fum, ad[oga: }mi mai aduc =i strungarii. — Strungarii?! De unde, Culo? Mereu clipea viclean din ochi. — De la sasu. — De la care sas? — De la cel cu tabac. — +i care-i [sta? — Iac[, soro, tu nu =tii! Sasu =i dracu! Acas[, ]n gr[din[, nupune tabac, c[ i-i fric[. La hotar, mai prin cucuruz, mai prinnapi, pune. Dar au dat strungarii no=tri de el =i-mi tot aduc. Strungarii, ce-i drept, i-au adus de c`teva ori, dar numaic`teva fire. B[tr`nul nu i-a crezut c`nd i-au spus c[ nu maieste, =i de atunci, pr[p[diii, ]l in pe bietul Mereu cu tabacdin frunze uscate de napi =i de bostani. Dup[ un timp baba se trezea ca din vis. — Uite, Culo, stejarul acela n-a fost ars. Cine l-a ars? — L-a tr[znit, Vuo! — L-a tr[znit! M[i, m[i! se minuna b[tr`na. Ce putere mares-a f[cut =i din p[durea asta! +tii, mai demult erau numai nuielede-ngr[dit. — E mult de-atunci, babo! — Tare mult, mo=nege! +i-=i aminteau lini=tii, ca =i c`nd ar fi spus cr`mpeie dinviaa altora, at`tea lucruri trecute de pe c`nd erau ei ]n floare... T`rziu, Vua se g[tea de mers. — Acum te duci, Vuo? — Da, m[ duc! — Prin sat ce mai e nou? — Ce s[ fie, mo=nege? Nimic. +i Vua, adunat[ de spate, cu c`rja b[tr`neilor ]n m`n[, ]=itr[gea cu greu cizmele mari, uscate, pe paji=te, iar Cula ]=iaprindea din nou luleaua =i r[m`nea, a=a,-ntr-o dung[, cu ochiipierdui spre culmile p[durii, ce p[rea o boltire de smarald sublumina soarelui t`n[r. 29
  • 27. Ion Ag`rbiceanu 1905 CUPRINS MO+ VIRON Cine-l cunoa=te mai de-aproape ]i zice „mo= Viron“. C`ndvorbe=te mai mult cu el, ]i spune simplu, cu glasul ]nduio=at:„Mo=ule“. Cei albii de ani ]ns[, care-au apucat alte vremuri,nu i-ar zice pentru toat[ lumea asta dec`t „p[rintele Viron“. Din s[tuul lui, r[sfirat pe cursul unei v[i ce-=i strecuraargintul ]n valurile fr`nte, p[rintele Viron nu mai prea ie=ea ]nlumea asta larg[. C[ era destul pentru b[tr`neile lui, — grele,dar ne]nfr`nte b[tr`nei, — s[ slujeasc[ duminica sf`ntaliturghie, iar peste s[pt[m`n[ s[ mai ]mpuineze din celes[rindare =i canoane ce i le dau oamenii mai cu tragere deinim[ ca unui preot t`n[r, c[ci, ce s[ zici, b[tr`neile sunttotdeauna mai aproape de Dumnezeu. C`nd ie=ea la sf`ntaliturghie, s[ c[deasc[ biserica, aceea=i muzic[ duioas[, plin[de pace, se desprindea din zurg[l[ii ]nnegrii de fumul det[m`ie, pe care o cuno=teau poporenii de un =ir lung de ani. +icre=tinii se alinau smerii, cu capetele plecate, cu m`inile ]nlungul trupului, s[-i m`ng`ie mirosul fumului albastru, iute, cer[m`nea ]n cl[buci rotunjori, ca =i c`nd ar fi sc[pat din pumni,de c`te ori p[rintele Viron zmuncea din c[delni[. +i ferit-asf`ntul ca s[ c[deasc[ dumnealui ca ali preoi b[tr`ni: abias[-=i mi=te pa=ii =i abia s[ adie din c[delni[! Pe c`nd buzele]i bolboroseau „psalm cinzeci“, se purta grabnic =i hot[r`t, ca=i c`nd ar fi fost m`nios pe cineva. St`ng[cia nu o putea suferip[rintele Viron. C`nd vedea ]ntr-alt sat vreun preot c[ abiase-ncurc[ prin biseric[, nu se putea r[bda s[ nu-i spun[, dup[liturghie: — Bine, nepoate, de ce i-a dat Dumnezeu s[n[tate? Nuuita c[ slujba-i slujb[, ori la Dumnezeu, ori la ]mp[ratu! Tu a=ate uii de parc[ n-ai m`ncat de trei zile =i i-i tot fric[ s[ nu 30
  • 28. Fefeleagaamee=ti!... Nici tineri, nici b[tr`ni nu sc[pau ne-mpro=cai de p[rinteleViron dac[ i se-mp[rea ceva. +i ]n biserica lui trebuia s[ fie cur[enie =i r`nduial[ odat[.C[ de se ]nt`mpla s[ z[reasc[ c[peele de lemnu=e pe l`ng[sfe=nice, ori alt semn tr[d[tor pentru cr`snicul ce n-a m[turats`mb[t[ seara biserica, se oprea cu c[delnia ]n loc, privea cuspr`ncenele adunate la locul cu pricin[ =i nu se putea r[bda s[nu arate =i cu piciorul. Iar c`nd se ]ntorcea ]n altar, cr`snicullua, cu capul ]n p[m`nt, c[delnia =i mergea s[ aduc[ jar nou,de=i nu era nici jum[tate stins cel[lalt. Pe diacul ce l-a avutdint`i, at`ta l-a tot urm[rit prin toate cr`=mele, de nu-i l[saomului r[gaz s[ bea un pahar de vinars, ]nc`t bietul diac, cumera p[tima= de felul lui, a trebuit s[ se mulumeasc[ de cinste=i de slujb[. +i, colac peste pup[z[, c`nd a c`ntat diacul celnou ]n biseric[, p[rintele Viron a inut o predic[ despredatorinele feelor biserice=ti, cum mai ales ace=tia tr[b[ s[ sefereasc[ de cr`=m[, c[ci ]n fiecare butoi stau zece draci =iumbl[ s[ duc[ ]n ispit[ o fa[ bisericeasc[. +i ]n timpul prediciiprivea aspru, de c`te ori se oprea s[-=i ia r[suflet, la diacul celvechi. De altfel, p[rintele Viron nu-=i prea lua r[suflet. Vorba]nt`i =i a doua ]i erau domoale, dar de-aici ]ncolo, se aprindeav[z`nd cu ochii =i vorbea la inima omului, de n-ai fi crezut c[-i a lui barba cea alb[ =i p[rul argintat. }i vedeai numai ochiinegri, plini de foc =i neast`mp[rai. Dar liturghie e duminica =i ]n s[rb[tori, c`nd are preotul slujbede la poporeni. Multe zile ]ns[ sunt goale, pustii, f[r[ s[ =tii ces[ faci, mai ales dac[ e=ti cu-at`tea ierni ]n spate, ca p[rinteleViron. C[ dac[ e=ti b[tr`n, te treze=ti odat[ cu g[inile =i,dup[ ce te-mbraci, vezi c[ n-ai ce face. Ie=i ]n curte, vezi c[nu-i nici acolo nimic de f[cut. At`ta doar, s[-i aprinzi pipa =is[-i deschizi portia, s[-i mai dea oamenii bun[ dimineaa. Ebine =i asta, c`nd ai o fire s[ te rabde a=a. Dar p[rintele Viron nuera d[ruit de Dumnezeu cu astfel de fire. Nu poi dormi? Tescoli, te speli ]n grab[, zici trei rug[ciuni care le =tii =i „psalm 31
  • 29. Ion Ag`rbiceanucinzeci“. N-ai ce face ]n curte? Ie=i pe uli[ =i porne=ti cu c`rjab[tr`neilor ]n m`n[. Ci nu mergi a=a ca b[tr`nii, ci cum semerge ]n aerul t`n[r de diminea[. }nt`lne=ti un om harnic =i-idai un sfat bun pe ziua de azi, dai de o femeie =i-o ]ntrebi de i-s s[n[to=i copiii, z[re=ti un prichindu de b[iat cum m`n[ vaca,gr[bit s[ nu scape ciurdarul, =i-l lauzi ]n gura mare, c[ se vaface un om „fal[ satului“, iei ]n nume de r[u pe un mo=neag ce=i-a aprins luleaua, =i mergi a=a, ]nainte, pe uliele satului, cuspr`ncenele ]ncruntate, g`ndindu-te poate departe, dar v[z`nd,f[r[ s[ vrei, tot ce-i iese ]nainte. +i p[rintele Viron numai a=aputea s[ tr[iasc[. Destul era pentru d`nsul singur[tatea nopii. C[-i era casapustie =i rece, =i o lini=te de-i p[trundea ]n urechi. La celedou[ m`e t[rcate se uita chior`=, =i b[tea cu piciorul ]np[m`nt de c`te ori le z[rea prin cas[, de o tundeau la fug[ca arse cu biciul, =i numai departe, ]n curte, se opreau, =imieunau trist, cer=ind mila b[tr`nului. Zadarnic! P[rinteluiViron nu i-au pl[cut m`ele niciodat[. „Satano!“ zicea el,de c`te ori le vedea, =i izbea cu piciorul ]n podele. C`ineleZoltan e alta. C`inele p[ze=te casa =i-=i =tie poria: ]n toat[ziua un bru= de m[m[lig[. +i era mare, un c`ine ciob[nesc,de-a dragul s[ te uii la el. De-ar fi fost vreun c[elu=, cumin domnii, popa nesmintit ar fi b[tut ]n podele =i-ar fi strigat„Satano!“ la vederea lui.”Ce-i neputincios e neputincios, =iunde nu-i trup, ci numai o sf`rleaz[, nu poate s[ fie virtute“,zicea p[rintele Viron. +i c`t necaz a avut el p`n[ i-au fost copiii mici =i trebuia s[-i lase s[ mai prind[ vreo m`[ de coad[! Dar acum b[ieiilui s-au dus, ca =i c`nd n-ar fi fost niciodat[ ]n satul [sta. Domnipe la ora=e. Mai trimit din c`nd ]n c`nd vreo scrisoare p[rintelui,cu slova m[runt[ =i a=a de ]ncurcat[, de s[ se tot mire b[tr`nul:ce au f[cut at`t amar de vreme copiii lui la =coal[ de n-au]nv[at nici s[ scrie pe ]neles?! De multe ori se oprea lajum[tatea scrisorii =i-o arunca pe mas[: „+tiu eu ce zice =ia=a“. Dar de m`niat nu se m`nia niciodat[ pe ei. 32
  • 30. Fefeleaga }i ziceau de multe ori cunoscuii, oameni care ]ndr[zneauorice cu p[rintele: — Vezi, dumneata ai razim la b[tr`ne[, de ce nu te ducila vrunul... Dar popa le t[ia repede vorba: — Ce s[ m[ duc?! Ce s[ m[ razim?! Ei s[ tr[iasc[, eu nuvoi muri de foame! Auzi tu, parc[ numa de-aceea s-ar trudiomul cu copilul, ca s[ aib[ odat[ proapt[! Nu-i asta! S[ faciom din el, =tii dumneata, s[-l bagi ]n lume =i ]n trai! Dac[-iodat[ om, celelalte vin toate. Apoi dumneata g`nde=ti c[ noinu mai putem face nimic? Ba putem! Ori crezi c[ noi nu maitreb[ s[ lucr[m? Ba tr[b[! C[ dac[ nu faci nimic, e=ti mort.}n[legi-m[ dumneata pe mine? E=ti mort! +i aceia trebuiau s[ ]neleag[, c[ci popa Viron ]=i ]nepeneaodat[ trupul, ca =i c`nd ar fi fost de lemn: — Vezi, iac-a=a! Nici nu avea lips[ de sprijinul copiilor, c[ci un om singurtr[ie=te =i din aer, dar ]nc[ dumnealui, care slujea ]nc[! „Gura ta i-o astupi tu, gura femeii o astupi cu palma, numagura copiilor n-o poi astupa numa cu p`ine“ — o judecat[aceast[ pe care o spunea p[rintele de multe ori. Dar acumcopiii lui puteau s[ tr[iasc[, =i ]nc[ bine, preotesei de mult ]icre=te volbur[ =i coada-=oricelului pe morm`nt. Cu moartea ei s-a ]mp[cat ]n grab[ popa Viron. Drept c[venise t`rziu, dup[ ce =i-a f[cut toate strapaele ]n lumea asta=i dup[ ce a vegheat, Dumnezeu =tie c`te nopi, c`nd el eradus departe! Numai c`nd ]=i aduce aminte de timpul acela desingur[tate, c`nd el nu da cu lunile pe-acas[, iar preoteasapurta grija copiilor, pe ni=te vremi grele ca acelea, numai atunciinima p[rintelui Viron se ]nduio=a, cl[tina mereu din cap =i,ridic`nd din spr`ncene, zicea: „Vrednic[ femeie!“ +i ]n clipeleacelea ]i p[rea r[u c[ a murit, c[ nu-i =i ea aici l`ng[ el, s[-ispuie o vorb[ de m`ndrie =i una de m`ng`iere, =i s-aud[ =i eacum zice el din inim[: „Vrednic[ femeie!” Dar iac-a=a, de moarte nu scap[ nimeni! Ce-i viaa asta? 33
  • 31. Ion Ag`rbiceanuIac[, s[ dai ]n dreapta, s[ dai ]n st`nga, s[ te fr[m`ni, s[izbe=ti, dac[ poi, acolo unde e buba =i r[ul, s[ izbe=ti cun[dejde, =i, c`nd nu mai poi face toate astea, c`nd ]ncepi s[te zv`rcole=ti numai, vine moartea =i... gata! +i, g`ndind a=a,p[rintelui Viron ]i trece ]nduio=area, ca =i c`nd i-ai fi luat-o cum`na. Ceva numai nu se potrivea cu b[tr`neile dumnealui: c`ndse apropia toamna, cu p`clele de neguri, cu nouri grei de plumb,cu v`nturile tari =i reci, care p[reau esute din vaiete =i durere,cu ploile dese =i subiri-subiri, atunci ie=ea p[rintele Viron ]npridvor =i-=i aintea ochii neclintit ]n plumburiul cerului. +i,dup[ ce st[tea mult a=a, cl[tina din cap =i f[cea „Hm!“ Setr[gea ]ncet-]ncet la porti[, ochii neclintii urm[reau valurilede ap[ tulbure ce alergau pe vale cu c`ntece fr`nte, pline dedurere, f[cea iar, dup[ ce st[tea mult, privindu-le: „Hm, hm!“=i iar mergea ]n cas[. Alta-i iarna! Atunci cel puin =tii de ce s[ te ii! Vine f[uraru,=i crap[ stejarii =i ou[le de corb! Acolo-i putere odat[, =i i-idrag s[ vezi cum sc`nteie z[pada sub stelele ]ngheate! Dartoamna asta e slab[, =i de-aceea ucide a=a, pe ]ncetul. Parc[anume face s[ t`nd[leasc[, se-nmoaie, se ]n[spre=te =i iar se-nmoaie, parc[ se bucur[ de putrezirea ]nceat[ a florilor =i-averdeii de pe c`mp =i din p[dure! +i dac[ la ]ntoarcerea ]n cas[ d[dea de m`e, tropoteap[rintele Viron cu am`ndou[ cizmele pe podele =i zicea aspru:„Satano!“ I se p[reau viclene =i mai ales r[ut[cioase, ca =itoamna. Numai o singur[ bun[tate aducea toamna pentru p[rinteleViron: culesul viilor. Nu la el ]n sat, ferit-a sf`ntul, c[ pe la ei d[duse filoxera (ogoang[ cumu-i mai rea), =i oamenii au scos de mult parii deprin vii. Dar erau muli care ar fi dorit s[-l aib[ pe p[rinteleViron la cules, ]n jurul acela. Popa David ]ns[, departe de patruceasuri cu cai iui, avea vinul cel mai bun, =i la el se adunaumuli la cules. P[rintele Viron ]n tot anul ]i era oaspe. 34
  • 32. Fefeleaga — Vezi bine c-am mai venit =i eu! Vou[, [stora t`n[ri, vi separe cam nu =tiu cum s[ vii patru ceasuri cu c[rua, pe un v`ntvr[jma= ca [sta. Vezi c[ voi v-ai domnit a dracului, de v-arpl[cea s[ v[ steie trenul ]naintea porii.+i nevestele parc[ n-au alta de lucru, numa s[ se tot ie cu gura de voi: „Griji,drag[, s[ nu te r[ce=ti! Bag[ sam[ s[ nu capei un catar!“ A=a,parc[ str[nutatul nu l-a l[sat Dumnezeu. Numaic`t, s[-micredei mie, prea mult[ grij[ tic[lo=e=te pe om! Dac[ mergetot a=a la trei r`nduri de oameni, din urma=ii vo=tri cine =tie cenemi subiri s-or alege?! Cine s[ se supere pe p[rintele Viron? Preoteasa, care-l ]mbiecu struguri de s[ nu =tii pe care s[-l iei ]nt`i? Popa David, care,de la o vreme, pune co=arca la o parte, c[ci pentru b[rbatgr[ie=te vinul? Ceilali oaspei, care privesc cu bucurie =i cusfial[ la acest om r[mas din vremi at`t de grele, =i totu=i at`tde frumoase =i de av`ntate? Vinul gr[ie=te el, nu-i vorb[, dup[ cumu-i =i vinul. C[ un felde vin ]i d[ durere de cap, altul te-nmoaie, de e=ti ca b[tut,iar altul i se suie deodat[ la cap, de te amee=te. Dar vinul cest[ ]n ]ntunericul pivnielor =i privegheaz[ ]n buile mari,a=tept`ndu-=i ie=irea la lumin[, nici nu ]mbat[, nici nu d[ durerede cap, ci ]ntinere=te. +i vin de [sta avea popa David. P[rintele Viron ]=i moaie buzele =i mustaa =i z`mbe=te, nudoar c[-i place, ci pentru c[-i simte t[ria. Este ]n el ceva,poate din multa putere de via[ ce-i ]n lumea asta, ce-i umbl[prin vine, prin toate vinele, a=a, ca o s`rm[ de foc parc[. C[civinele se ]nt[resc, =i focul s`ngelui ]ntinerit bate deasuprat`mplelor, ]nc[lze=te inima, te ]nvie. — M[i nepoilor, iac-a=a, un pahar de vin s[n[tos =i tarepl[te=te c`t trei cr`=me. Tot a=a vine pilda =i despre om: un omtare ]nsuflee=te o sut[ de oameni, iar doi oameni sl[b[nogistau s[ scoat[ sufletul din zece oameni tari. +i, drept s[ v[spun, mie nu-mi place c`nd aud pe om c[ se t`nguie. C`ndsimte unul trebuin[ s[ se t`nguie, f[r[ s[-i fie ru=ine de oameni,e mai slab ca o muiere. De pild[ voi: unul c[ n-are eclegie 35
  • 33. Ion Ag`rbiceanudestul[, altul c[ n-are bani de ajuns. Avocatul spune c[-i merger[u, doctorul se pl`nge c[ nu-l cerceteaz[ nimeni, popa vines[ se t`nguie ca o ceter[ cu dou[ coarde: s[r[cie =i copii muli!Bine, m[i nepoilor, astea pot fi adev[rate, =i sunt. Asta ]nseamn[]ns[ a da de greut[ile vieii. Ce credei voi, c[ noi nu ne-amizbit de ele?! O, Doamne! Da’ ]nc[ izbit, nu numai a=a! Daram fost oameni tari, m[i, =i furtunile vieii ne-au ]n[sprit =i maimult. Pe voi lupta nu v[ oele=te, ci v[ ]nmoaie. +i aici e toat[primejdia. Cei de fa[ cuno=teau bine pe p[rintele Viron, =i =tiau c[ nuvorbe=te niciodat[ ca s[ le treac[ vremea. Trebuia s[ le spun[tot ce credea el despre lumea asta nou[. — Ce g`ndii voi? Dac[ la patruzeci =i opt am fi fost =i noicu o inim[ ca a voastr[, s-ar fi f[cut ceva? Hm! +i doar noi n-am]nv[at at`ta c`t voi! Da’ =tii, pe-atunci era altceva! Pentru noizidurile =colii erau sfinte. Ne tr[gea ceva de la inim[ c[tre=coal[. Drept c[ =i aveam dasc[li de s[ nu te mai dezlipe=ti deei! +i eu v[ spun cu m`na pe inim[ c[ nu m-am g`ndit o singur[dat[, c`t am fost la ]nv[[tur[: ce c`=tig voi trage din str[daniamea =i cum am s[ tr[iesc de bine =i f[r[ de griji. Hm! Azi,p`n[ nu gat[ cu gimnaziul, =tie studentul: avocatura ]mi aduceat`ta, doctoratul at`ta! +i abia apuc[ s[ treac[ odat[ pesteani, s[ ajung[ acolo unde vede de c`nd i se deschide g`ndul. Deaceea-i =coala ur`t[, pe c`nd nou[ ne era at`t de drag[. Vedei, a=a cumu-s, dou[ locuri am =i eu dragi ]n viaa mea:gr[dina clericilor din Blaj =i un loc ]n munte, undeva. Acolo,]n gr[dina aceea, s-au aprins cele dint`i fl[c[ri tainice ]n inimamea, acolo am legat prieteniile cele adev[rate, care se facnumai-ntr-un chip: pe via[ =i moarte. Iar cel[lalt, =tii voi toipentru ce mi-i scump, la ce s[ mai spun? — Aici ochii b[tr`nuluipriveau tot ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi voit s[ ascund[ ceva. Cei de fa[ vedeau, ca ]ntr-o dep[rtare mare, locul uneilupte oelite din vremile trezite =i scuturate de somn. P[rintelevedea tot locul acela ]ntr-o lumin[ mare. +i mult[ vreme r[m`neau pe g`nduri, cu ochii neclintii. 36
  • 34. FefeleagaCei mai tineri priveau ]n r[stimpuri la faa nemi=cat[ ab[tr`nului, =i nu le venea s[ cread[ c[ din a=a dep[rt[ri a maiputut s[ r[m`n[ un om p`n[ ]n zilele lor. P[rintele Viron l[sa de altfel s[ fie bucurie deplin[. Paharelese de=ertau de multe ori =i se f[cea c[ nici nu b[ga de seam[la vorbele celorlali, cum se ]nelegeau ]ntre ei. Dar c`nd serupeau deodat[ vorbele toate =i r[m`nea un r[stimp de t[cere,vedeau c[ el nu trece nimic neb[gat ]n seam[. — Ce zicei? C[ vremile mari ]=i au oameni mari, c[ azi numai pot fi oameni de aceia? Vezi bine c[ nu! Da’, m[i nepoi,atunci nu numai oamenii mari =i-au f[cut datoria. Toi ne-amf[cut-o. C[ dac[ s-ar porni zece la lupt[, iar ceilali ar sta cum`inile ]n s`n, s[ le cad[ man[ din cer, ce s-ar face, spuneivoi, ce s-ar face? Aceia s-au luptat p`n[ la cap[t, um[r laum[r. Au c[zut, c[ci drept[ii i se rup grumajii p`n[ odat[.Da’ numai p`n[ odat[! Asta-i, voi credei c[ i s-au rupt pentrutotdeauna. +i aici iar e primejdie. C[, de crezi a=a, te tic[lo=e=ti,poi s[ te faci putred de bogat, da’ n-ai inim[, m[, c[ i s-af[cut inima ghem, =i dac[ n-ai inim[, nu poi s[ dai niciurma=ului t[u! C`nd ne-am v[zut noi cu morii no=tri muli, cuv[duvele, cu orfanii, cu satele pustiite =i, pe deasupra, iar[=i]ngenuncheai, atunci am gemut o dat[ ]n[bu=it, c`torva li s-arupt ceva ]n piept de geam[tul acela, da’ n-am dezn[d[jduit.Am privit o dat[ la cer, a doua oar[ la plaiurile pe unde era s[]nving[ dreptatea, am privit cu aceia=i ochi ]ncruntai, recipoate, da’ care nu voiau deloc s[ se ]nchid[, ca =i c`nd toates-ar fi sf`r=it. Ne-am f[cut o cruce larg[ apoi, de ]nceputulunei munci noi, al unei noi lupte. Da’ voi v[ ]nchidei ochiif[r[ de-a lupta =i spunei c[ azi nu se mai poate face nimic... Aici p[rintele Viron ]=i schimba deodat[ glasul =i vorbeadomol cu ei, cum vorbe=ti cu ni=te copii nev`rstnici. +i ceimai muli se mirau de cuno=tinele mo=neagului [stuia =i, ]ncetulcu ]ncetul, ]=i d[deau seama c[ pe vremea c`nd a f[cutgimnaziul =i teologia, — c[ci p[rintele Viron le-a ispr[vit peam`ndou[, — se ]nv[a cu temei, =i oamenii de-atunci nu 37
  • 35. Ion Ag`rbiceanup[r[seau cititul dup[ ce terminau =coala. +i vorbea ]nduio=atde n[dejdile lui, de greut[ile de acum, de cre=terea ce tr[b[dat[ tuturor b[ieilor. Mai ales s[ se fereasc[, ca de foc, s[ nuse t`nguie de greut[ile vieii, ci s[ se ]mpace cu asta =i s[r[zbeasc[. Un om harnic nu moare ]n lumea asta, oric`t ar fide rea. +i lumea poate fi =i bun[, numai s-o =tii face. La sf`r=it vorbea aspru: — Grijii, m[i nepoi, s[ nu v[ trezii c[ urma=ii vo=tri,peste trei r`nduri de oameni, nu vor mai sem[na cu noi, ci s[g`nde=ti c[-s ni=te nemi subiri, de s[-i duc[ v`ntul. Ce tot„Doamne, cum ]mi va tr[i copilul? Oare ca pop[ putea-vatr[i? Ca avocat nu va fi mai bine?“ Astea-s g`nduri de om slab!Da, da, nu r`dei, g`nduri de om slab! }ndreapt[ copilul ]nvia[ dup[ ce l-ai f[cut om. Om s[ fie ]nt`i! Las[-l s[ se izbeasc[de greut[ile vieii, el, cum m-am izbit =i eu, cum v-ai izbit =ivoi. Care n-are curajul s[ se izbeasc[ se pr[p[de=te, orice ar fifost ]n lumea asta. Da’ voi facei-l s[ aib[ curaj, m[i, s[ fietare, m[i nepoilor, =i atunci v-ai f[cut datoria. O zi, dou[ de avea p[rintele Viron, c`t inea toamna, s[ semai r[zbune =i el. Muli ]i =tiau mai dinainte m[n`nc[rimealui de limb[, dar le pl[cea de el. }l petreceau p`n[ departe]ntre hotare, ]i pofteau drum bun =i la anul ]nt`lnire vesel[ =i se]ntorceau vorbind puin =i ]ncet, pe c`nd c[rua cu doi cai ap[rintelui David ducea prin negurile dese pe mo=ul albit labarb[ =i la p[r. Nu mai zicea o vorb[ leg[nat[ p`n[ acas[, cise cl[tina ]n c[ru[ pe drumul pietros =i-i =uiera prin urechiv`ntul aspru de toamn[. Prin p[duri era o jil[veal[ rece, de pefrunzele ]ng[lbenite picura ]n r[stimpuri, =i v`j`itul surd aldep[rt[rilor trecea ca prin pe=teri mari pe sub bolta ar[mie ap[durii. P[rintele Viron se uita cu ciud[ la frunzele pline detina drumului, ]=i tr[gea apoi p[l[ria pe ochi =i nu mai voia s[priveasc[. +i ]n g`ndul lui se ]ncrunta c`nd ]i veneau ]n mintecasa pustie =i m`ele. 1906 38
  • 36. Fefeleaga CUPRINS DOI B{TR~NI C[sua mic[, zgribulit[ de frig parc[ sub acoperi=ul marede paie, nu ar sem[na s[ fie dintr-un sat cu cele dou[ case depiatr[ ce-i stau una de-o parte, una de alta. }ntre cele dou[ziduri frumoase, aproape noi, c[sua pare =i mai mic[, =i maiumilit[. Curtea-i str`mt[, mai numai c`t o gr[dinu[ de flori, =i]n curte cre=te iarb[ m[runt[ =i t`n[r[. O tot reteaz[ un purcelu==i-o ciup[r[ c`teva ciocuri de g[in[. Sub strea=in[, la umbr[,un podmol luciu, ca o umfl[tur[ ]nvechit[, reazem[ p[retele,din care abia mije=te o ferestu[ cu vederi slabe, ca ochiul]mp[ienjenit al unei b[tr`ne. U=a e veche, cu brazde ad`nci,ca lustruite. Pe sub u=[, pe l`ng[ pragul ros, poate intra g[ina]n bun[ voie la ouat ]n tind[. Ba =i coco=ul. At`ta numai c[ else str`mtore=te puin. Dar c`nd intr[ =i coco=ul, dinl[untru, dinc[sua ce s-ar p[rea pustie, se aude numai: — H`=, h`=, coco=, m`nca-i-ar ciorile creasta!... H`=! Apoi un alt glas, mai gros, s-aude mai dinl[untru: — Da’ ce-i, babo? Doar n-a fi venit iar coco=u!? — Ba a venit, m`nca-l-ar frigarea s[-l m`nce! — Apoi iar a venit pe sub u=[? — Vezi bine c[ iar a venit pe sub u=[. Glasurile se opresc apoi am`ndou[, =i coco=ul se zbate, sefr[m`nt[ sub u=[. Din mijlocul curii cucurig[ tare, ca un]nving[tor. — Acuma-i vine s[ c`nte, bat[-l puterile de pintenat! Glasul gros nu r[spunde ]ndat[. S-aude numai o tuse cu]necuri, ca la b[tr`ni, de ast[ dat[ ]n tind[, =i, dup[ un r[stimpde t[cere, s-aude glasul gros: — Acum poate c`nta, c[ iar a m`ncat din cucuruz. |i-amtot spus, tu babo, s[ astupi c-o r`z[ gaura ceea. — Bine, omule, dar atunci nu pot veni g[inile la ouat! — Dac[ nu pot, eu ce s[ le fac? — D-apoi eu ce s[ le fac? — Tu s-astupi gaura, =i pace! 39
  • 37. Ion Ag`rbiceanu — Bine, omule, d-apoi g[inile? — G[ini, neg[ini... Bine-i c-a m`ncat iar din cucuruz? — Ba nu-i bine. — Dac[ nu-i bine, astup[ gaura =i taci! Se vede cum se v`r[ dinl[untru un =or negru sub u=[. Apoiiar s-aude tusea, mai ]nspre fundul c[suei. Apoi lini=tea iar sea=eaz[ asupra c[suei, ce pare p[r[sit[. Dar nu peste mult, din tind[, g[ina ]ncepe s[ cotcod[ceasc[. — Acuma pe unde s[ ies[ g[ina? — Treaba ta, c[ tu ai zis s[ astup gaura! — Am zis, dar acuma g[ina a ouat. — D-apoi! — D-apoi tr[b[ s[-i dai drumu, c[, de nu, s-apuc[ =i ea decucuruz. U=a de la tind[ se deschide, =i am`ndoi b[tr`nii r[sar ]n u=[. — Azi iar va fi n[duf, tu babo! — V[d eu bine c[ iar. — Poate s[-i roiasc[ lui Ion vrun stup! — Vezi bine c[ poate. }ncet-]ncet, s-a=eaz[ am`ndoi pe podmol. }n faa lor, din sus,st[ casa lui Ion. }nalt[, cu tencuiala nou[, cu acoperi= de igl[. B[tr`nul se uit[ mult, ca ]n vis, la casa ceea =i zice apoi,mulumit: — Ce-i frumos ]i frumos, tu muiere! — Vezi bine c[ ce-i frumos ]i frumos! Cum stau ghemuii pe podmol, par ni=te pitici cu c[sua lor cutot. El, cu p[rul =i must[ile de colie nins[, cu spr`ncenele]nepo=ate la mijloc, cu ochii de un verde-=ters, =ters, ea, cu b[rbuaridicat[, cu gura c[zut[ ]nl[untru, cu ochii mici, cufundai, —par ]mbr[cai ]n haine de oameni mari, numai ca s[ nu-i cunoasc[lumea c[-s ni=te copii ]mb[tr`nii ]nainte de vreme. Aici, pe podmol, e bine, c[-i r[coare, da-n curte soarelearde tot mai tare. Purcelul s-a v`r`t bine l`ng[ gard, cu nasul]n buruieni. G[inile, cu aripile dep[rtate, ]=i tot las[ pielia peochi =i iar o ridic[. 40
  • 38. Fefeleaga — Vezi, tu babo, =i eu era s[ fac o prostie! Era s[ nu-l laspe Ionu nost’ s[-=i zideasc[ cas[ de c[r[mid[! Da’ vezi c[ eum[ temeam de gerul iernii. C`nd colo, iarna, la ei — maicald ca la noi. — Ion a f[cut c[r[mid[ cumu-i legea. A ars-o-n foc. +tii cefoc =i ce jar? De parc-ar fi ars o cas[. Nu mai zic un r[stimp nimica, ci privesc du=i la casadinaintea lor. O m`ndrie =i o m`ng`iere mare ies pe feele lorvecuite, c`nd v[d ce harnic a fost feciorul lor Ion, care =i-azidit o cas[ de piatr[ ca asta. Portia de la curte se deschide grabnic, =i o feti[ de vreo=ase ani strig[ de-acolo, tare, ca la cineva foarte ]ndep[rtat: — Buno-o! A zis mama s[ venii =i dumneavoastr[ s[m`ncai! — Haida, tu babo, s[ mergem dar[! — Nu =tiu ce s[ fac, c[ mie nu mi-i foane! Da’ ie? — Nici mie, da’ tot m[ duc. — Atunci, a=a pot veni =i eu. +i, ]ncet-]ncet, se scoal[ am`ndoi =i pornesc spre porti[. — Doamne, tu babo, da’ puin pot eu m`nca acuma! — Las’ c-ai m`ncat tu odat[ destul! — M`ncat, da! Da’ tu n-ai m`ncat?! spuse d`rz mo=ul, =i numai zice nimic. Afar[, mo=ul d[ s[ plece la vale, spre casa lui Petru. — Nu acolo, b[tr`nule, hehei, nu acolo! Acu=i nu mai =tiipe ce c[r[ri s[ umbli!... +i baba se opre=te cu m`inile ]n =olduri, gata s[ r`d[. B[tr`nul zice nec[jit: — Da’ bine, n-a fost asta M[rie? — Ba M[rie a fost. — M[rie, copila lui Petrea nost’? — Ba M[rie, copila lui Ionu nost’. Mo=ul clatin[ din cap c[ nu crede. Atunci, bunica ]i zicescurt: — Nu face pozne! Unde-am m`ncat ieri? 41
  • 39. Ion Ag`rbiceanu — La Petrea nost’. — Bine, a=adar, azi la cine m[n`nc[m? El nu mai zice nimic, ci se ]ntoarce spre casa lui Ion. Am`ndoi erau feciorii lor, =i, cum b[tr`nii nu mai puteau s[munceasc[ acum, ]i ineau ei. Azi unul, m`ine cel[lalt. I-aurugat pe b[tr`ni, am`ndoi feciorii, s[ locuiasc[ la ei, darmo=negii nu s-au ]nvoit. Cum s[ le r[m`ie casa lor pustie?! +im`a li s-ar s[lb[t[ci acolo. Din curte, =i de-o parte =i de alta,au cuprins mult feciorii, cu casele =i acareturile lor, dar b[tr`nilor=i a=a nu le mai trebuia. Odat[, curtea, — care-i acum numaic`t o gr[dinu[ de flori, — era mare, c[ci mo=ul a stat destulde bine: car, plug cu doi boi, =i dou[ vaci. +i bunica de-acumpe-atunci era o nevast[ sprinten[ ca o =op`rl[. A=a s-au ]nvoit cu tinerii, c[ ei s[-i in[ cu m`ncare, dar s[r[m`ie ]n casa lor p`n[ la moarte. C`nd intr[ ]n curtea lui Ion, copiii mai m[runi sar gr[mad[]n jurul lor. — Bunic[, c`te ou[ avei acum? — Zece! — +i ieri ai zis c[ zece. — Acum avem zece =i ]nc[ cu zece, s-amestec[ ]n vorb[mo=ul. — +i p`n[ la Pa=ti nu le m`ncai, a=a-i, mo=ule? — Nu, drag[, nu. C[ noi acuma ne-nec[m cu ou[le, da’ vile-nro=im vou[. +tii voi bine. Blidul cu lapte, larg =i afund, st[ ]n mijlocul mesei, =i vreo=apte linguri pescuiesc ]nl[untru, s[ prind[ =i c`te un glon dem[m[lig[. Ochii copiilor privesc int[ la blid. Ochii mo=ului =i-aibunicii se uit[ mai mult la copii, =i m`inile ce duc lingura la gur[tremur[, de parc-ar face lingurile tot a=a: „na =i ie, na =i ie“. Pe b[tr`n ]l ]neac[ de multe ori tusea cu horc[ieli, acolo,la mas[. Copiii cei mai mici r[m`n cu lingurile ]n m`n[ =iprivesc speriai la mo=ul, ce st[ s[ se ]nece. Cei mai m[ri=orir`d ]nfundat pe sub mas[. O feti[ s-apropie de bunica =i-i =opte=te ]n tain[: 42
  • 40. Fefeleaga — Bunico, de ce face mo=u a=a de ur`t? — Are o ma=in[ acolo ]n[untru, =i aceea c`nt[ a=a, tu fat[. Pe bunica o umfl[ r`sul, c`tu-i de b[tr`n[, c`nd bag[ deseam[ c[ mo=ul a auzit vorbele ei. — Am pe muma-zmeilor, zice el, =i se duce de la mas[, s[tu=easc[ afar[. B[tr`na a fost femeie rea de gur[, ]n vremea ei — ca toatemuierile harnice. }i pl[cea =-acuma s[-l mai zg`nd[re pe mo=.A =i r[mas mai ]n putere ca el. Copii muli n-a avut, numai peace=tia doi, =i n-a avut poveri grele ]n via[. Mo=ul se trecusemai tare. C`nd da vreme de ploaie, auzea greu ca p[m`ntul.Sta atunci cu baba ]n cas[ =i nu =tiau ce s[ mai fac[. — Auzi, mo=nege, c[ trage clopotul, zicea baba ]ntru t`rziu. Mo=ul avea cinste mare de clopot, care ]mpr[=tie tunetele,tr[snetele =i toate furtunile scormonite de =olomonari.Ascultac`t putea mai atent. Dar nu auzea nimic. Totu=i, ca s[ nus-arate babei c[-i chiar a=a de surd, zicea: — }mi pare =i mie c-ar suna. Parc[ cel mare ]nc[! — Vezi bine, cel mare. Spun c-a murit Gheorghe-a Melentei. — Nu mai spune, tu soro! C[ n-am auzit s[ fi fost bolnav! — Ei, nu! +i, iaca, s-a stins. — S[rac de el! +i ]nc[ avea o fat[ nea=[zat[. Noi, ce s[zicem, tu babo, ne-am a=[zat copiii, =i cum ]nc[! Bine! Tarebine! Pe noi ne poate lua Dumnezeu c`nd vrea. }n pace neducem, ca =i c`nd n-am mai fi fost ]n lume de c`ndu-i veacul.Iac[, Ionu de pild[. Are cas[ de piatr[, are tot ce-i tr[b[. Numainoroc s[-i dea Dumnezeu de-aici-ncolo. +i Petrea tot a=a. Au=i ei copii, dar au =i din ce s[-i ie. C`nd se ]nt`mpla s[ se ]nt`lneasc[ apoi cu Gheorghe-aMelentei, ori cu altul de care-i spusese baba c-a murit, mo=ulse m`nia foc, dar nu-i spunea babei de ce-i m`nios. Destul c[dou[-trei zile era ]nepo=at la obraz =i la privire, c`nd treceape l`ng[ bab[, =i nu i-ar fi spus o vorb[ leg[nat[, pentru toatebun[t[ile din lume. }n zile de-acestea mo=ul era ]ntre nepoi, c`nd la Ion, c`nd 43
  • 41. Ion Ag`rbiceanula Petrea, =i-i pl[cea atunci s[ le spun[ pove=ti cu muma-p[durii=i cu vr[jitoarea. +i c`nd da s-arate cum a fost muma-p[durii,totdeauna zicea astfel: — Cunoa=tei voi pe bunica? — Cum s[ nu, mo=ule! — Ei, apoi chiar a=a a fost =i muma-p[durii, leit-poleit. Iar[ c`nd se culca, horc[ia ]ndat[, s[-i par[ b[tr`nei c[doarme f[r[ nici o grij[ c[-i ]n du=m[nie cu ea. Dar de se punea ]n cale vreo duminic[, vreo s[rb[toare,mo=ul ]=i l[sa m`nia deoparte =i cerea de la b[tr`n[ hainecurate pentru praznic. Porneau apoi am`ndoi deodat[ la biseric[, cu c[l[p[r =ibusuioc ]n m`n[. — Ai plecat la sf`nta biseric[? ziceau drumeii. Dumnezeus[ v-ajute! — Ce s[ facem?! Plec[m devreme, s-ajungem, c[-i departe. — Vi-i lesne dumilor voastre, c-avei doi feciori harnici =ide treab[. — Avem, mulam Doamne! S[ dea Dumnezeu =i la alii tota=a ca nou[! +i b[tr`nii p[=eau t[cui mai departe, cu ochii umezi delacrimi, oft`nd din c`nd ]n c`nd. De multe ori, seara, nu adorm dec`t tare t`rziu. Mai ales ]nzilele ploioase, c`nd stau mai tot ]n cas[ =i aipesc. }n clipeleacelea de a=teptare a somnului li se pare c[ umbl[ pe undeva,foarte departe, c[ se ]nt`lnesc am`ndoi mult ]napoi pe c[r[rileb[tute ale vieii lor, =i ]n astfel de clipe numai ]=i zic ei penume. — Doamne, tu Marie, de mult suntem =i noi pe lume! zicemo=ul, ]ncet, din p[cel. — De mult, T[nase, z[u c[ tare de mult! r[spunde b[tr`nade pe lavi[. Uite, eu de multe ori nici nu mai pot s[-mi aducbine aminte. — A=a =i eu, tu Marie! A=a =i eu! Apoi, dup-o alt[ colindare lung[ cu g`ndurile, zice bunica: — Ce-ai face tu, T[nase, s[ m[ g[se=ti dimineaa moart[? 44
  • 42. Fefeleaga CUPRINS — Hm! Eu ce-a= face? — Tu, ce-ai face? — D-apoi a= chema pe popa =i te-a= ]ngropa, ce s[ fac alta? De-aici-ncolo nu mai zice nici unul nimic. Poate c[ dorm,ori poate c[ stau a=a, pe g`nduri, ca n[lucile — u=oare, u=oare... 1907 BUNICA IOVA Pentru dumneaei nu mai are nici un pre viaa asta. Deprive=te cu ochii mici, ca dou[ capete galbene de viespe, ]nlume, vede lumea sp[l[cit[, cum ar fi o m[s[ri[ ce-a fostalbastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare. +i se uit[dumneaei ]ncruntat[ la oameni, cu un dispre rece, ce-l arat[c`teodat[ =i prin ridicarea buzelor. Trece, ]n cas[, de la vatr[pe lavi[, apoi merge iar la vatr[, f[r[ s-o ]ntrebe cineva ceare. Nici c[ are dumneaei ceva, numai i se ur[=te, c[ n-arenici o treab[. Pe-afar[, ]ntr-un pui de ger de s[-i fac[ nasulv`n[t ]n dou[ clipe, nu cuteaz[ s[ iese. Mai str`nge t[ciuniide pe vatr[, ia chiar ]n palm[ jarul ]mpr[=tiat, f[r[ s-o ard[, =i-l arunc[ ]n sob[. Apoi se uit[ la m`a ce-=i ridic[ spinarea ]nsemicerc =i umbl[ s-o ajung[ cu degetele noduroase, r[=chirate. — Chee! C`nd, pe u=a deschis[, abia se deslu=e=te, ]n frigul alb cen[v[le=te ]n cas[, sluga voinic[, bunica Iova clatin[ din cap,s[ vad[ mai bine, =i-i face apoi semn s[ se apropie. — Dar... ai g[tat-o? — Nu chiar, bunico, nu chiar. Mai am de f[cur trei g[urele. — Apoi, dac[ le gai, mi-o aduci mie. A=a-i? — Aduc, doar am`ndoi am vorbit. Va fi tare frumoas[! — Noa, vezi! Cat[ s[ fie tare frumoas[. Sluga ]=i vede de lucru, iar bunica Iova se g`nde=te laminunea ceea de fluier[, pe care i-a f[g[duit-o unui nepoel, 45
  • 43. Ion Ag`rbiceanucel mai mic =i cel din urm[ care mai inea la bunica. Cei mair[s[rii ascultau =i nu prea de d`nsa, dar mai ales nu prea st[teaude vorb[ cu ea. Cel mai mic s-a sup[rat chiar acum, =i, ]ntr-unpl`ns cu sughiuri, i-a spus mamei c[ nu se mai culc[ ]n patulbunicii, c[ bunica-i sufl[-n obraz. +i-i b[tr`n[, m`nca-o-ar p[m`ntul s-o m[n`nce, de numai =tii de multe ori ce s-alegi din vorbele ei. Mai aude =igreu, pe l`ng[ alt n[caz, =i are doi obraji m`ncai destr`mbuele =i p`r[ia=ele b[tr`neii, de s[ fi apucat pedrumurile acelea o furnic[, ar fi r[t[cit ca printr-un labirint.O b[rbi[ ascuit[ =i-o gur[ curat ca de pung[ ce-o desfacic`t in b[ierile. Nepoii ]i iau dintr-o alunecare a m`nuei creiarul dinpieptarul de l`n[, la care bunica ine foarte mult. Se g`nde=tec[ cine =tie ce cuceriri va face cu el. C`nd se pip[ie, ]ncep`nds[ spun[ ce le-a cump[ra bunica pe creiar, nu mai e nicicreiarul, nici nepotul. +i c`nd r[sar nepoii prin cas[, ]ntreab[de la vatr[: — M[, care-ai furat creiarul? — Eu nu l-am furat! — Nici eu! — Eu nici nu l-am v[zut! — Nici eu! Dac[ grije=te mai bine de b[nu =i le cump[r[ gogoroanero=ii de zah[r, ]i cheam[ pe toi ]n jurul ei =i desface tolcera=ulde h`rtie. — |ie dou[, ie dou[, ie... Dar n-apuc[ s[ spun[ c`t le va da tuturor, =i cel mai =trengari-l zm`nce=te din m`n[ =i fuge afar[. Ceilali — dup[ el. B[tr`nar[m`ne tare nec[jit[, ia lemnul s[ alunge m`a de pe vatr[,dar izbe=te ]n gol. — Chee! C`nd vin nepoii, ]ntristai, ]n cas[ bunica ]=i ridic[ ochii. — |ie datu-i-a? — Nu mi-a dat. 46
  • 44. Fefeleaga — Da’ ie? — Nici mie. — Nici ie? — Nici mie. — Toate le-a m`ncat el? — Toate! — Spartul, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! zice bunicaIova, =i se jeluie la nor[-sa. — De, maic[, ce s[ le faci, ]s ca dracii... — Ha? face bunica, =i nu mai zice nimica. Seara, c`nd vine acas[ feciorul, tat[l =trengarilor, se ]ntoarcecu jalba c[tre d`nsul. — +i care zici c[ le-a m`ncat pe toate? — Ioni[. — Ioni[? Hm! — El, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! +i iar[ nu mai zice nimica. Vede dumneaei c[ Ioni[-ivinovatul, =i alta ce i-ar mai fi trebuit? La culcare-i de multe ori zarv[ =i-s pl`nsete aprinse. Cum suntmuli, tr[b[ s[ se culce unul =i cu bunica Iova. De dumneaei nule place la nici unul, c[ adoarme ]ndat[ =i horc[ie de g`nde=tic[ se’ neac[. Soarta cade tot pe cel mic, c[ numai el poate ficonvins. — Cine nu se culc[ cu bunica nu cre=te mare! — Pe care n-ascult[, ]l duce muma-p[durii! Cei mai mari se izbesc pe jos =i n-ascult[. Cel mai micmerge sfios l`ng[ bunica. Dac[ se-nt`mpl[ =i cu [sta vreo ne]nelegere, bunica sesile=te din r[sputeri s[ dreag[ ce-a stricat, s[-l ]mbune. Mai cuo juc[rie, mai cu zah[r, dar tot mai mult cu vreun b[nu. C`nd se-apropie ]ns[ Cr[ciunul, mai are =i bunica ceva rostla cas[. C[ ceilali ai casei au de lucru. Cine s[ steie-n toateserile s[-i ]nvee colinde pe copii? Bunica Iova, c[ =i a=a n-arecu ce-=i omor] vremea. 47
  • 45. Ion Ag`rbiceanu +i mai era ceva. }n ]ntunericul din cas[, — numai focul ]ncuptor, — nepoii nu o v[d pe bunica, ci-i aud glasul tainic, ca=i c`nd ar veni de dup[ cuptor. — Pe mine s[ m[-nvei o colind[ frumoas[. — +i pe mine, bunico. — Pe mine, =tii, aia cu „doi boieri bogai“. — Pe mine aia cu „mielu grasu, mielu frumosu“. Numai cel mic se oprea la acelea=i cuvinte: — Pe mine... pe mine... — Pe tine te-nva[ bunica aia cu „doi oameni b[tr`ni“! Bunica =tie cuvintele, dar n-o mai ajut[ glasul s[ spun[cumu-i legea =i melodia. C[ ]ncepe ]ncet, pe nas, cu guraaproape ]nchis[, de i se pare c[, ]ntr-adev[r, glasul vine nunumai de dup[ cuptor, ci =i dintr-alt[ lume, adus de un v`nt]ncet =i slab. Dup[ ce m`r`ie a=a, pe nas, m`nc`nd cuvintele,f[c`nd s[ se-aud[ numai ]n r[stimpuri vreo silab[ mai clar[,trece la alt colind, cu alt[ melodie, pe c`nd nepoelul a c[ruic`ntare s-a g[tat r[m`ne plin de ciud[, gata s[ pl`ng[. — Cum ai zis, bunico, dup[ „doi boieri“? — Vezi bine, a=a tr[b[, „doi boieri“! — Da’ dup[ asta ce vine? — „Bogai“. „Doi boieri bogai, Domnului nostru“... +i bunica tr[b[, ]n urma urmelor, s[ spun[ numai cuvintele,f[r[ c`ntec. Numai c-aici se-ncurc[ dumneaei, c[ f[r[ arie nuprea afl[ cuvintele. Astfel, colind[ de la-nceput p`n[ lacuv`ntul cu pricina, apoi ]l spune tare. E mig[los =i merge]ncet, ]nc`t ceilali ]=i pierd r[bdarea. — El =tie destul, bunico. Acum, pe mine. — Pe tine te-nva[ bunica. Al celui mic e colindul cel mai scurt. Bunica i-l colind[dintr-o ruptoare: Doi oameni b[tr`ni, Hai de dai ]n c`ini, C[ de ne-or mu=ca, Voi de dracu-i da. 48
  • 46. Fefeleaga Cei mai mari r`d de colindul [sta, dar bunica le spune c[-i tare frumos =i-l ]mbun[ pe cel mic. Cu seara de cap, stau ]n jurul ei, la vatr[, =i, ]ncetul cu]ncetul, ]nva[ colindele. Numai vorbele de mulumit[ le maitr[b[. Aici, bunica Iova =tie numai at`t: D[-mi col[celu, C[ m[ str`nge geru, D[-mi un covrig, C[ mor de frig. Dar celor mai mari nu le place. Auziser[ ei altfel demulumite de la colind[tori... Cel mai mic, ]ns[, e ]ndestulat =icearc[ s[ spuie cuvintele: D[-mi l[celu, M[ cinge gelu... Dar c`nd =tiu colindele, vine alt[ greutate. Toi cinci nupot merge laolalt[, ci doi cu doi. — Eu m[ duc cu Ioni[. — +i eu m[ duc cu Ioni[. — Ba eu m[ duc cu Ioni[. Toi ar voi s[ mearg[ cu Ioni[, c[ el e cel mai viteaz — nui-i fric[ de nici un c`ine. Apoi, el =tie colindul de nu se-mpiedic[niciodat[. Bunica-ncearc[ s[-i ]mbune: — C[ toi nu putei merge cu Ioni[! — C[ eu m[ duc, bunico, cu el! — Ba eu! +i c`te doi ]ncep s[ pl`ng[ deodat[. Ioni[, simindu-=isuperioritatea, zice d`rz: — Cu pl`ngoci nu m[ duc la colindat! +i c`te doi ]nceat[ deodat[, gr[bind s[-=i =tearg[ lacrimile.Bunica-i ]mparte ]n dou[, in`nd pe cel mai mic ]n poal[. — Voi mergei laolalt[, =i d[ pe doi la o parte. +i voi laolalt[,=i d[ de alt[ parte pe ceilali doi. — Apoi ]ntreab[: Bine va fia=a? Tu e=ti cu Ioni[, pentru c[ Ioni[-i mai mare, =i tu maimic, =i te ap[r[ de c`ini. Tu e=ti cu Niculae, pentru c[ tu e=tifat[, =i el e fecior, =i te ap[r[ de c`ini. Bine va fi a=a? 49
  • 47. Ion Ag`rbiceanu Cei din pereche se uit[ unul la altul, m[sur`ndu-se, parc[nu s-ar mai fi v[zut. — Bine, bunic[! Dar ]n clipa asta ]ncepe s[ ipe cel din poal[, care se vededeodat[ r[mas singur, f[r[ so. Dar bunica Iova ]l ]mbun[: — Noi mergem am`ndoi, taci tu, puiule! Ziua cea mai nelini=tit[ pentru bunica Iova e ]ns[ ajunulCr[ciunului. — Azi-i ajunul lui Cr[ciun, a=a-i, bunico? — A=a-i! — Azi mergem la colindat, a=a-i, bunico? — A=a-i! +i sar cu toii de sub olul cald, pe c`nd ]n ochiul de fereastr[abia se crap[ de ziu[. B`tele li le taie sluga, din gr[mada de lemne din curte, dartr[b[ s[ reteze bunica la ele, p`n[ sunt pe-o form[ de lungi, cas[-i ]ncete din pl`ns. O trag pe bunica Iova de m`nec[, ]n unghere, s[ fac[repetiie, =i, c`t ce gat[, zup, ]n curte =i la porti[, s[ vad[: nuse mai face sear[? Mama copiilor are de lucru cu p`inea, cu covrigii =icol[ceii. Cine s[ grijeasc[ de haine mai groase pentru copila=iice-or porni la colindat? Bunica aduce un clicin vechi, mare. — Care-l vrea pe [sta? +i toi se-ndeas[, ]mping`ndu-se, pl`ng`nd. Dar cel]mbr[cat, c`nd vede c[ nu-=i poate mi=ca m`inile, ]ncepe els[ pl`ng[ ]n locul celor ce-au r[mas despoiai. Atunci bunicae numai gur[ =i numai m`ini. }mbrac[ pe unul, ]l dezbrac[ =ipune haina pe altul, =i tot a=a, p`n[ nu mai poate, =i iese mama,plin[ de f[in[, din c[mar[. — Care nu se-mbrac[ nu merge la colindat! Atunci tac toi, t[cerea pe=telui, stau neclintii, de-i poategr[m[di cu hainele bunica dup[ bunul ei plac. Gro=i, ca umpluicu paie, cu traista dup[ cap, cu b`tele ]n m`n[, stau l`ng[ 50
  • 48. Fefeleagau=[. — }nc[ n-a ]nserat, bunico? — Nu ]nc[. — Dar ]nsear[, a=a-i, bunico? — A=a. +i vreunul, ca s[ vad[, iese afar[... Al doilea, dup[ el... Altreilea, tot a=a... Al patrulea... Cel mai mic ]ncepe s[ pl`ng[,c[ s-au dus la colindat. Bunica iese dup[ ei, =i, ]ntr-un ajun deCr[ciun, ]i aduce ]n cas[ de treizeci de ori, ca s[ tac[ cel mic. C`nd mama, colo, dup-amiaz[, nu mai poate auzi u=aizbindu-se, vine =i-i spune: — S[ mearg[ acum! Ni=te copii ca ei, ce s[ mai a=tepte?Pentru ei a sosit Cr[ciunul. +i bunica Iova, de voie, de nevoie, tr[b[ s[ se ]nf[=oare ]ncojocel, cu cel mai mic cu tot, =i s[ lunece p`n[ ]n vecini, s[colinde =i neamul [sta ]nd[r[tnic. At`ta-i slujba bunicii Iova: c`nd se-apropie Cr[ciunul =i p`n[pleac[ nepoii la colindat. C`nd se-ntorc, ]=i spun vitejiilep[rinilor, nu bunicii, care r[m`ne iar[=i la vatr[, g`ndindu-sepoate departe, ]n urm[, la alte vremi, ori poate neg`ndindu-sela nimic. Dar, de la o vreme, cum b[ieii n-o mai bag[ ]nseam[, ci colind[ pa tata =i pe mama, bunica ]=i pune m`na ]ns`n. — Care colind[ =i pe bunica, ]i d[ bunica un creiar! +i nepoii vin, =i cei mai mari ]ncep colindul lor cu „stratulde busuioc“, cu „c[rarea prin mijloc“, cu „leag[nul de m[tase“. Dar ]n leag[n cine =ade? +ade buna fat[ dalb[, Tot =ade =i chindise=te... P[rinii r`d, =i bunica le d[ b[nuul, dar trebuie s[ mai scoat[din fundul p[m`ntului ]nc[ doi, pentru ceilali. Dup[ asta, bunica Iova are pace p`n[ la Cr[ciunul cel[lalt,de-l va mai ajunge... N-are ce face, n-o ]ntreab[ nimeni denimic, ci trece de la vatr[ la lavi[, =i de la lavi[ la vatr[, 51
  • 49. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSprivind la lumea asta ce-i pare a=a de =tears[, ca o m[s[ri[ce-a fost albastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare... 1907 FEFELEAGA Dis-de-diminea[ o vezi pe drum, t`r`ndu-=i calul de c[p[stru.Femeia e ]nalt[, uscat[, cu obrajii stricai de v[rsat, ar=i desoare =i de v`nt. P[=e=te larg, tropotind cu cizmele tari, pline deumfl[turi uscate. Calul o urmeaz[ cu g`tul ]ntins, scobi`nd dinpicioarele ciol[noase. Poart[ pe spinarea ad`nc de=elat[ dou[co=[rci des[gite. Sub co=[rci, la fiecare leg[nare, se v[d dou[petice mari, p[m`ntii. Calul e alb, dar, sub co=[rci, i s-a rosp[rul tot, =i pielea, de-at`ta frec[tur[, e-o ran[ t[b[cit[, tare capot`ngul. Merge ]n urma muierii, adormit parc[ de tropotulcunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c`t o solni[, nu =i-l mi=c[nici la dreapta, nici la st`nga. Nici femeia nu-i are grija, cip[=e=te mereu ]nainte; doar ]n r[stimpuri zice a=a, ca pentrusine: — Ghii, m[ Bator! Trec a=a, am`ndoi, pe uliele satului, urc[ apoi pe c[rareadinspre Dealu-B[ilor =i se pierd ]n cobor`=ul repede de dincolode deal. Pe acolo-i coast[ pietroas[, =i c[rarea-i str`mt[, =ifemeia tot mereu ogoie=te calul: — Noa, m[ Bator, m[! Numa-ncet, m[, c[ nu dau t[tarii. Bator se zdrobe=te r[u pe pov`rni=, =i ciolanele a=a detare-i ]mpung ]n piele, c`nd ici, c`nd colo, de parc-ar c[utaun loc s[ iese din trupul b[tr`n =i ostenit. Corfele, des[gite]n spinare, bleonc[ne ]n toate p[rile, d`nd s[ se desprind[de pe =aua mic[, de lemn, =i pleoapele se las[ =i se ridic[mereu de pe cele dou[ r[ni alburii ce-nchipuie ochii, ca =ic`nd ar ]ncerca s[ trag[-n sus o piele neagr[ ce-acoper[luminile stinse de mult. 52
  • 50. Fefeleaga Ajun=i ]n vale, se opresc l`ng[ o gr[mad[ de piatr[ m[runit[.Femeia scoate dintr-o corf[ o troncu[ de lemn, o umple cupiatr[ =i ]ncepe s[ ]ncarce co=[rcile. Calul se clatin[ ]ncet, ladreapta ori la st`nga, dup[ cum pune femeia piatra. Apoi, cuco=[rcile pline, pornesc am`ndoi, ]ncet, la deal. Se-nt`lnesccu b[ieandrii care vin chiuind, cucuiai deasupra co=[rcilordes[gite pe c[luii mici, dar apeni. Vin =i ei dup[ piatr[.B[ieandrii-i dau bun[-ziua femeii =i trec mai departe. — S[ cre=tei mari, s[ cre=tei mari, r[spunde d`nsa, =itrage-ntins de c[p[stru. Caii mai tineri necheaz[, cheam[ de ici =i de colo, darBator urc[ din greu, cu capul ]n p[m`nt, n-aude nimic, nicitropotul cunoscut al cizmelor st[p`nei nu-l mai aude. Pip[iecu picioarele =i cunoa=te, =tie unde are s[ vie vreun pripor maigreu de urcat. Acolo se adun[, se ]ndreapt[, sufl`nd, n[du=it,pe n[rile largi, b[tr`ne. — Ho, m[ Bator, ho, m[ s[race! Stai s[ mai hodinim, c[doar nu dau t[tarii. +i calul se opre=te bucuros, =i r[sufl[ ca din foi. Femeiatocme=te co=[rcile, mai pune la loc vreo bucat[ de piatr[ ced[ s[ cad[, =i cat[ ]nainte: c`t mai au p`n[-n v`rful dealului? +i tot a=a, cu popasuri dese, cu ]ndemnuri, ajung pe culme.De aici-i mai u=or. Ajun=i ]n sat, descarc[ piatra ast[zi la ogazd[, m`ine la alta. La c`te unii duce =i s[pt[m`ni de-ar`ndul. Pe muiere-o cheam[ Maria, dar oamenii, batjocoritori cumsunt, ]i zic Fefeleaga. Tineretul mai m[runt din sat a=a a pome-nit-o: cu Bator de c[p[stru aduc`nd piatr[ la unii =i la alii. C`taur vor fi scos unii =i alii din piatra adus[ ]n spinare de Bator,Maria nu s-a g`ndit niciodat[ s[ socoteasc[, dar, de multe ori,c`nd Bator abia urca pe spinarea dealului, ]=i zicea a=a ]ng`ndul ei: „Din c`t[ piatr[ a purtat s[racul, mai c[ s-ar puteaface un deal ca acesta“. }i pl[teau de-o povar[ zece cruceri.+i c`nd era drumul bun, putea aduce cinci-=ase poveri. Totf[cea pe s[pt[m`n[ vreo trei zloi. +i-=i zicea ]n g`nd: „Tot 53
  • 51. Ion Ag`rbiceanuputem tr[i“. Odat[ tr[ise =i mai bine. Pe c`nd ]i tr[ia b[rbatul, Dinu,oamenii ]i ziceau Maria Dinului. +i Maria Dinului, pe vremeaaceea, lucra cu Bator al[turea ca =i acum, iar Dinu lucra ]nbaie, sfredelea st`nca =i pu=ca cu praf ori cu dinamit[, ca toib[ie=ii. +i mai c`=tiga =i Dinu trei-patru zloi la s[pt[m`n[. Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl[bui copii.Aveau ce m`nca, =i tot erau jig[rii. Dinu tu=ea mult; de c`teori venea de la baie, ud =i plin de tin[, tu=ea =i suduia copiii,— nu-i putea suferi v[z`ndu-i a=a de pr[p[dii. Muierea leinea partea, ]i m`ng`ia, ]i s[ruta pe obr[jorii scoro=i, de pecare mereu se desprindea un praf ca o pulbere de f[in[. — Las[-i, m[i rom`ne, ce-a=tepi tu acuma de la ei? C`ndvor ]ncepe s[ lucre, se ]nt[resc ei atunci, zicea femeia. — P`n[-i cucu! Dintr-[=tia nu voi vedea eu oameni!r[spundea cu ciud[ b[rbatul. +i n-a v[zut, c[ Dinu a murit mai degrab[ ca toi. Femeial-a pl`ns ce l-a pl`ns, dar n-a avut vreme de jelire, c[, deodat[cu ]nmorm`ntarea, s-a g[tat =i cel din urm[ b[nu din cas[.Bator, ]n vreo trei zile, c`t a hodinit p`n[ l-au ]ngropat peDinu, era aproape s[ ]nepeneasc[. Acum femeia simea c[singurul sprijin ce-i r[m[sese era calul [sta mare, alb, slab des[-i numeri toate oasele. Satul era tot a=a ca =i p`n’ tr[ia Dinu.Toi oamenii ]=i vedeau de lucru, ca =i c`nd nimic nu s-ar fi]nt`mplat. +i c`nd au v[zut-o pe Maria, a doua zi dup[ ce =i-a ]ngropat b[rbatul, c-a =i plecat cu Bator de c[p[stru, unulmai pestri la mae a zis: — Iat[ =i pe Fefeleaga! +i, de-atunci, Fefeleaga i-a r[mas numele. Dar ea nu s-a ]ncrezut niciodat[ ]n oameni, nici nu le-acerut ajutorul. Alt[dat[ se ]ncredea ]n voia Celui-de-Sus, iaracum, de la moartea b[rbatului, se ]ncredea ]n Bator. De c`nd=i-a ]nchis Dinu ochii, =i ea a ie=it ]n curte =i a strigat „Tulai!“,de-atunci a simit c[ nu oamenii aceia care vor veni s[ vad[pe mort ]i vor fi sprijin de-acum ]nainte, ci calul acela mare, 54
  • 52. Fefeleagaalb, care sta legat de-un pociumb =i ron[ia lini=tit la ogrinji. +ic`t a stat mortul ]n cas[, de c`te ori ie=ea Fefeleaga afar[, ]ip[rea c[ Bator, cum ron[ia la ogrinji, d`nd din cap, ar zice:„Da, da, da! Vom face ce vom putea“. +i a=a, ]ncetul cu ]ncetul, tropotind din cizmele mari ziua]ntreag[ pe uliele satului, cu Bator de c[p[stru, a ]nceput s[-l uite pe Dinu. Nu doar[ a=a, ca s[ se g`ndeasc[ la alt b[rbat,c[ ea de mult nu mai ]nelegea dec`t ]ntr-un chip viaa: s[ sefr[m`nte s[pt[m`n[ de s[pt[m`n[, ca, duminica, pe b[nuiic[p[tai, s[ cumpere bucate =i legume pentru cas[. +i, pentruasta, se simea destul de tare, dac[ avea pe Bator al[turea.Poate or fi muncit-o =i pe ea vreodat[, — c`ndva, demult detot, — g`nduri mai luminoase, =i inima, ]n tineree, poate s[-ifi tres[rit vreodat[ de-o c[ldur[ tainic[. Dar ]ndat[ ce s-a]nh[mat la munca din care vedea c[ toat[ viaa n-are s[ maiscape, a ]neles c[, pentru o femeie n[c[jit[ ca ea, toate acele]nchipuiri de mai bine sunt, iac-a=a, prostii, care-i fac traiulmai greu. S-au aflat vreo doi-trei oameni care au sf[tuit-o s[ se m[riteiar. — Ce s[ stai a=a? }mb[tr`ne=ti, =-atunci nu te mai ia nime. — Ieie pe muma-dracului! zicea Fefeleaga. +i privea cu du=m[nie la oamenii aceia, care numai dinbun[voin[ o sf[tuiser[ a=a. Apoi ]=i punea capul ]n piept, tr[geade c[p[stru — „Ghii, m[i Bator, ghii, m[i s[race!“ — =i-=i vedeade drum, g`ndindu-se la ceva. Nu =tia ce-i, dar simea c[-iamar, =i nu =tia de ce-i mai vine ]n minte: c[, adic[, de ce maitr[ie=te omul ]n lumea asta? N-a r[spuns niciodat[ dec`t ridic`nddin umeri =i deci ]i era ciud[ c[, din c`nd ]n c`nd, ]i venea iarg`ndul acela. C`teodat[, dimineaa, c`nd punea co=[rcile pecal, i se p[rea c[ =i Bator s-ar g`ndi la lucrul acesta =i c[, dac[n-ar fi orb, ar privi-o ]ntreb[tor. }n cinci ani de v[duvie a r[mas numai cu doi copii, unb[iat =i-o feti[. Trei au murit. Au murit toi c`nd s[ treac[peste anul al cincisprezecelea. Ca =i c`nd acolo, la anul acela, 55
  • 53. Ion Ag`rbiceanual cincisprezecelea, ar fi fost un prag ]nalt-]nalt, de care erasortit s[ se ]mpiedice copiii ei. C[deau =i-=i rupeau grumajii.S[tenii se bucurau c[ o mai u=ureaz[ Dumnezeu, dar Fefeleaganu se bucura deloc. Drept c[ b[ieii erau mari, dar, fiind toibolnavi, nu puteau munci. Pe unul chiar l-a dat slug[, dar nu l-a inut st[p`nul, zic`nd c[-i prea slab, c[ n-are virtute. +iFefeleaga tot nu se bucura de moartea lor. De spus, nu spuneanim[nui de-o doare ori ba. Nici n-o puteau cunoa=te oameniidac[ are mort la cas[ dec`t de pe dou[ lucruri: ]nt`i c[, dou[-trei zile ]nainte de moartea vreunui copil, Bator st[tea legat depociumb, ron[ind ogrinjii, =i a doua, c[, dup[ ]nmorm`ntare,Fefeleaga pornea cu noaptea-n cap, cu calul de c[p[stru, peuliele satului. Dar, p`n[ era mortul ]n cas[, d`nsa ie=ea demulte ori =i se apropia de cal. — Ce mai faci, tu Batore, s[race? +i calul ciol[nos da din capu-i mare c`t o solni[, p[r`nd azice: „De, ce s[-i faci, a=a e lumea!” +i drept avea calul! A=a e lumea! Fefeleaga a simit binec[-i a=a, de c`te ori ]i murea vreun copil =i-=i vedea casa dince ]n ce mai goal[. Mai mult venin i se str`ngea la inim[ duminica. Da, atunci]=i scotea plata pentru munca de-o s[pt[m`n[, a ei =i-a luiBator. +i bog[tanii, =tiind-o f[r[ ajutor, nu-i pl[teau regulat,nu-i pl[teau tot, a=a c[ Fefeleaga avea r[m[=ie mari pe latoi. Se ]ncredeau c[ va veni, totu=i, =i s[pt[m`na viitoare lalucru, c[ci n-avea ce face cu Bator. +i mai f[ceau socotealac[, de la o s[pt[m`n[ p`n[ la alta, Fefeleaga, cap de muiere,va mai uita. De uitat nu uita d`nsa, dar dac[ vedea c[ omu-ilacom pe crei[ra=ul ei, nu zicea nimic, nu-l mai cerea, cinumai un z`mbet de batjocur[ i se a=eza pe fa[. +i era cevacurios de tot z`mbetul acesta pe obrajii p[m`ntii, m`ncai dev[rsat, ca dou[ lespejoare de piatr[ surie pe care au picat mulipicuri grei de ploaie, g[urindu-le. A=a, adun`ndu-=i pl[ile, rar putea s[ dea pe la biseric[.Dar nu mergeau la biseric[ nici bog[tanii din sat. Ace=tia st[teau 56
  • 54. Fefeleagala c`rcium[ =i beau bere. Fefeleaga nu mergea la slujb[, =i,totu=i, v[z`nd pe oamenii ace=tia, care beau poate chiar b[nuiipe care ar fi trebuit s[-i dea ei, ]i dispreuia, =i, — =ti-o amarulei de ce, — se simea c[-i mai mult dec`t ei, c[-i mai bun[cre=tin[ dec`t d`n=ii. +i, rar, dar rar de tot, c`nd vreunul oam`na cu lunile =i nu-i pl[tea, ]i spunea verde ]n fa[: — Ce-s eu? Nimic! Da’ pe mine nime nu m[ blast[m[,nime nu zice s[ m[ bat[ Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata totsatul te blast[m[. +i-acum, s[-i fi dat bog[ta=ul plata ]ntreit[, nu-i mai trebuia.Mergea acas[, mai punea o m`n[ de f`n sub botul calului=i-i zicea: — Da’ tu ce mai spui, Batore s[race? +i calul, pip[ind cu buzele mari, groase, f`nul, da din cap,ca =i cum ar fi zis: „Da, da! A=a-s oamenii...” Lucr`nd s[pt[m`na ]ntreag[, ]neleg`ndu-se cu Bator, ca =ic`nd ]n el s-ar fi mutat sufletul b[rbatului, al lui Dinu, Fefeleaganu =tia cum trece vremea. Timpul, pentru ea, avea o singur[m[sur[: de la moartea unul copil, p`n[ c`nd altul ]=i ]nchideaochii. Num[r`nd a=a, ajunse cu un singur copil, o fat[, =i socoteatrei ani de la cea din urm[ moarte ce-a fost ]n casa ei.}mb[tr`niser[ =i muierea, =i calul. Muierea era jum[tate c[runt[,avea p[rul ca l`na oilor seine. Pe obrajii ei m`ncai de v[rsatse formaser[ p`r[ia=e ad`nci, zb`rcindu-i faa. B[rbia i seascuise =i ]ncepea s[ se ridice spre gura c[zut[ ]n[untru. Calulera =i mai ciol[nos. Cele dou[ petice p[m`ntii de sub corfe sem[riser[, p[rul de pe coaste, de pe spinare i se r[rise =i i ser[rea mereu. Buza de jos ]i sp`nzura, ca =i c`nd i-ar fi at`rnatcineva o povar[ nev[zut[. Femeile mai b[tr`ne din sat, babele, se d[dur[ cu vorbe ]njurul ei. C[ a=a, c[ pe dincolo, c-ar fi bine s[ se fac[ ni=tefarmece, c[ nu-i lucru curat de-i tot mor copiii, =i tot la aceea=iv`rst[. Dar Fefeleaga nu credea ]n dracu’ =i ]n puterile lui. Femeile]=i f[ceau cruce de necredina ei, dar Fefeleaga r[m`nea rece. 57
  • 55. Ion Ag`rbiceanu — Nu, soro, nu-i duc. Drac e omul cel r[u =i nedrept. {la-idracu! +i n-a umblat dup[ farmece =i desc`ntece. N-a umblat. +ila patru ani, dou[ luni =i treisprezece zile de la cel din urm[mort, i-a adormit =i fetia r[mas[ ]n via[. Cel din urm[ copil.+i tot c`nd s[ treac[ peste al cincisprezecelea an. +i asta, ca=i vreo trei ani mai ]nainte, n-a fost bolnav[. F[ina ce-i c[deade pe obraji, p`n[ a fost mai mic[, s-a dus. N-a z[cut dec`tvreo dou[ s[pt[m`ni. +i c`nd i-a murit copila aceasta din urm[, Fefeleaga n-a spuso zi nim[nui nimic. C`t ce-a ]nchis ochii, a pus luminia ]nsfe=nic, s[ ard[ mai departe, a ie=it ]n curte, a dezlegat pe Batorde la pociumb, l-a tras ]ntins de c[p[stru, l-a dus ]n =opronul plinde f`n =i l-a l[sat acolo slobod. Nu i-a zis nimic, ci, din ]nt`mplare,=i-a ridicat ochii spre capul b[lanului. Pleoapele-i st[teaudeschise, f[r[ s[ clipeasc[. Nicic`nd nu-i p[rur[ cele dou[ r[nialburii a=a de grozave, a=a de ad`nci, ca acum. Apoi a intrat ]ncas[, s-a pus pe-o lavi[ de brad =i a stat ziua-ntreag[ a=a cumst[ lemnul. N-a pl`ns, nu s-a bocit, nu =i-a s[rutat copila, ci astat a=a, cu capul ]n palmele aspre. +i-i tot venea nodul acelaamar, p`n[-n g`t, c[ adic[ pentru ce mai este omul ]n lume?Acum nu mai ridica din umeri, dar nici nu-=i deslu=ea g`ndurile]ntr-un r[spuns. Ce vedea mai viu era viaa pe care-o dusese, dec[p[stru, ]nt`i c-un cal negru, apoi cu Bator. Vedea Dealu-B[ilor]nalt, piepti=, cu coli de st`nc[ ie=ii ca ni=te m[sele de uria=i,vedea poteca de-at`tea ori b[tut[, =i pe potec[ se vedea pe eacu Bator de c[p[stru. Num[ra a=a ca-n vis de c`te ori a urcat =i-a scobor`t dealul acela, socotea cam de c`te poveri de piatr[ s[fi adus ]n vreme de vreo patruzeci =i cinci de ani. Apoi treceacu g`ndul la duminicile de peste an; ]n c`te a fost =i ]n c`te n-afost la biseric[. +i c`nd n-a fost, de la care om c`i bani a luat?Cu care s-a sf[dit pentru plat[? Apoi auzea iar pe Bator cump[=e=te, pocnindu-=i oasele, ]n urma ei, cum sun[ vreo potcoav[ce st[ s[ cad[. }l vedea cum se zm`nce=te, cu greutatea ]n spate,pe Dealu-B[ilor la deal, cum se propte=te pe picioarele de dinainte, 58
  • 56. Fefeleagape Dealu-B[ilor la vale. }l vedea, =i se-auzea acolo, departe, pesine cum ]l ]mbuna: „Stai, m[ Batore, s[race! Stai s[ mai hodinim,c[ doar nu dau t[tarii!“ Apoi, ]ncet-]ncet, cu mare greutate, socoteanum[rul anilor dintre morii s[i, de la b[rbat p`n[ la fetia aceastadin urm[. Lung =ir de ani! +i ce de drumuri b[tute, maica mea,Doamne, c[ dac[ le-ar pune ]n =ir drept, ar fi ajuns la marginealumii! Dar acum s-a ispr[vit cu strapaul! Nu mai avea pentru ces[ se zdrobeasc[. P`n[ i-au murit pe r`nd, unul c`te unul,copiii, n-a =tiut pentru ce se zole=te at`ta. Acum, c`nd P[uniasta cu luminia de cear[ la c[p[t`i, simea Fefeleaga c[ toat[viaa pentru copiii ace=tia s-a chinuit. Cum s-a chinuit, numaiea =tia! Ba nu, nu i-a c[zut greu lucrul, a muncit din inim[!Pentru ei! Pentru cinci, apoi pentru patru, apoi pentru trei, =iiar[=i, pentru doi, =i ]n urm[ pentru unul. +i dou[ lacrimi micue,c`t g[m[lia, ]i umezir[ ochii uscai. Seara s-a dus la clopotar, la preot, „s[ se mai osteneasc[ odat[ =i pentru cel din urm[ suflet din casa ei“. Dimineaaurm[toare a intrat ]n =opron, l-a luat pe Bator de c[p[stru =i apornit. Calul tr[gea s[ mearg[ spre locul unde =tia c[ stau celedou[ corfe legate, ]ndes[gite. Dar Fefeleaga l-a oprit. — Stai, Batore, stai, calule s[race, c[ de-acum n-o s[ maipori piatra ]n spinare! +i-l tr[gea de c[p[stru spre porti[. Calul, simind c[ n-are co=[rcile ]n spate, se priponi ]n prag. — Ghii, m[i Batore, ghii, m[i drag[! Acum nu mergem lalucru. Nu! Acum te duce Fefeleaga la t`rg s[ te v`nd[, s[cumpere mama cunun[ =i julj alb-alb, ca laptele de alb. C[acum a murit =i P[unia, m[i Batore! +i ochii ei uscai se umezir[ a doua oar[. +i, tr[g`ndu-l de c[p[stru =i tot vorbindu-i, l-a dus la ora= =il-a v`ndut pe un pre ca vai de el. Calul simi m`na str[in[,ce-l prinse de c[p[stru, mirosi pe noul st[p`n, =i, ]ntorc`ndu-=icapul dup[ Fefeleaga, nechez[ ]nt`ia oar[, dup[ o t[cere de ogr[mad[ de ani. }n ochii b[tr`nei se ivir[ a treia oar[ lacrimi, 59
  • 57. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS=i, ca ]ntr-o fulgerare, ]nelese p[catul ce-l face desp[rindu-sede calul ce-a ajutat-o o via[ ]ntreag[. Dar zadarnic! D`nsa numai avea ce face cu Bator. De c`te ori l-ar fi v[zut, =i-ar fiadus aminte de lungul =ir de mori, — da, de mori, c[ci vedeea c[ pentru ei a lucrat, — =i n-ar fi putut r[bda. Simea c[prietenia aceea aproape omeneasc[, ce a avut-o fa[ de cal, afost numai pentru ajutorul ce i l-a dat el pentru copiii s[i. C[ea, ]n calul acela mare, alb, ciol[nos, =i-a iubit copila=ii. +itotu=i, iat[, chiar acum, cel din urm[ ajutor tot de la Batorvine. S[ nu fi fost el, P[unia n-ar avea nici sicriu vopsit, nicicunun[ ca de mireas[, nici giulgiuri albe. C`nd ie=i de lat`rguit, calul era legat de-o proptea ]ntr-o uli[ str`mt[. Mersela el =i-l m`ng`ie pe grumaji. Calul nechez[ iar. — Batore, m[, nu fi tu sup[rat. |ie o s[-i mearg[ mai bine.Dar iaca, eu m[ duc, m[ gr[besc s[ ]mpodobesc pe P[unia. +i tropotindu-=i pe trotuare cizmele grele, umbla, fr`nt[ despate, s[ g[seasc[ vreun car de la ei, s[-=i duc[ acas[ podoabelecump[rate pe preul lui Bator. 1908 LUMINI|A Prim[vara ]ncepuse cu secet[ mare. Se ro=iser[ livezile, caarse de brum[, iar dealurile erau p[m`nt gol. Vitele zbierau pec`mp ziua, mugeau prin curi noaptea, iar oamenii ]=i plecaser[capetele ad`nc ]n piept. Bucatele se scumpiser[ foc, de nu teputeai apropia de ele, =i-aci, ]n sat de munte, erau =i maipip[rate. De la Pa=ti p`n[ la Rusalii, o dat[ numai s-a ]ndurat ceruls[ se ]ntunece =i s[ azv`rl[ c`iva stropi mari, grei, rari. Dar laRusalii, cerul se c[ptu=i deodat[ cu nouri grei, plini de ]ntuneric=i de vijelie. +i p[durile de brad ]ncepur[ s[ vuiasc[ ad`nc, cao c[dere puternic[ de ape mari. Un fulger s-aprinse ]n ]n[lime, 60
  • 58. Fefeleagadin Ple=a p`n[-n M[gura, zv`cni ]n toat[ lungimea lui, =i]ntunericul ]ncepu s[ se coboare =i mai tare. }n noaptea aceeadin marea Rusaliilor, muli cre=tini vor fi privegheat, num[r`ndtr[snetele ce se slobozeau c`nd ici, c`nd colo, cu detun[turiclocotitoare prin p[duri =i st`nc[rii. Dimineaa ploua ]nc[, =ioamenii se adunau c`te doi-trei la c`te-o porti[ acoperit[ =ipovesteau. Pe drumul str`mt, plin de bolovani, care duce spre dealulcu citer[ neagr[, este o c[su[ de b`rne, puin[ de s-o cuprind[=ase oameni ]n brae. C[sua e r[zleit[ de sat, pe deal ]n sus,de nici popa nu merge, la Boboteaz[, cu crucea, p`n[ acolo.Cantorii au scornit vestea c[ femeia z[vor[=te u=a =i st[ ]nchis[,c`t[ vreme umbl[ popa cu botezul prin partea aceea de sat.Vreodat[ cine =tie cum va fi fost, dar acum baba M`ia z[ceade mult ]n pat, =i nu mai vorbea nimeni de d`nsa, ca =i c`nd n-ar mai fi fost pe lume. Noroc avea cu fat[-sa, cu Salvina. Salvina asta era fat[b[tr`n[, — trecuse de treizeci =i cinci, — dar apucase s[ r[m`iea=a, nem[ritat[. Ploaia de la Rusalii aduse bucurie =i-n casa lor. Ce-i drept,n-aveau f`nee, n-aveau sem[n[turi s[ se usuce, n-aveau vites[ moar[ de foame. Dar avea Salvina dou[ brae tari, =-acum=tia c[ va c[p[ta de lucru pe la oameni. C[-n timpul c`t inuseseceta, babei M`ia i se uscase =i g`tul, =i pieptul, iar din ad`nculm[runtaielor i se st`rnea ceva ce-i aducea ameeal[ la cap.Salvina n-avea unde s[ munceasc[, n-o chema nimeni, =i, decer=it, nu putea s[ cer=easc[. +i, dac[ nu muncea fata, cineamarul s[ se-ngrijeasc[ de o femeie b[tr`n[ =i bolnav[? C`nd ]i ]ntindea m[laiul, M`ia de trei ori pe zi cl[tina dincap c[ nu-i trebuie, =i numai a patra oar[ ]mbuca ceva. +iochii ei, ]nconjurai de pieli[ zb`rcit[, vineie, priveaunemi=cai, dulcegi, plini parc[ de-o ap[ alburie. Zicea de multe ori: — Doamne, tu fat[, c[ r[u ]nghit. +i dac[ fata nu-i zicea nimic, dup[ un r[stimp ]ntindea din 61
  • 59. Ion Ag`rbiceanug`tul plin de vine =i de oase =i mai zicea o vorb[: — Oare nu s-a-nnourat afar[? +i c`teodat[ fata trebuia s[ iese s[ priveasc[ cerul. }nr[stimpul acela dintre Pa=ti =i Rusalii, lumin[ nu s-a aprins ]nc[su[ la cele dou[ femei. }n trei duminici a cump[rat Salvinasare de c`te patru bani, o dat[ oet de cinci, =-at`ta le-a fost tott`rga=ul. Era ]n cas[ o lumini[, o lumini[ de cear[, pus[ ]mpletit[pe o cruciuli[ afumat[ de lemn, pe care nu se mai cuno=teausfinii. Dar luminia aceea n-o aprindeau. O p[strau pe c`ndva fi s[ moar[ baba M`ia, s[ aib[ =i ea ce ine ]n m`n[, ca s[-=i vad[ calea luminoas[, c`nd va pleca pe drumul de veci. +inici nu aveau lips[ s-o aprind[. }n c[su[ n-aveau de ce se]mpiedica. Cele dou[ lavie ]nguste erau l`ng[ perei, o l[di[— ]ntr-un ungher, patul — era b[tr`na pe el, iar mas[ n-aveau.Cele trei icoane cu sfini dezn[d[jduii, care se str`mbau ca-nmuncile iadului, at`rnau de perei =i nu le f[ceau val. Baba M`ia nu s-a ridicat de pe oase de vreo doi ani.C`teodat[ avea junghiuri ad`nci, „se petrecea“, cum spuneafata, apoi iar se lini=tea. Dar ]n vremea asta de secet[, hr[nit[r[u, M`ia sl[bise =i mai tare din puteri. Durerile ]i veneau maides, =i, de multe ori, ]n chinurile ei, ]ntindea m`na, holb`nddin ochi, dup[ lumini[. Fata l-a adus pe popa s-o grijeasc[, s-o ]mp[rt[=easc[ cucele sfinte. Dar numai ]i venea a=a, s[ moar[, ci nu murea. La Rusalii, c`nd se-ntunec[, b[tr`na zise: — Are s[ plou[, fat[. — Da, are s[ plou[! zise Salvina. +i c`nd cei dint`i picuri izbir[ pe acoperi=ul de =indril[, caun ropot dulce, ca un c`ntec sf`nt, cele dou[ femei tres[rir[: — Plou[, zise M`ia. — Plou[, zise Salvina. +i deschise u=a s[ intre ]n cas[ mireasma ploii. B[tr`na a stat un r[stimp =i-a ascultat. Apoi ]=i m[sur[ o 62
  • 60. Fefeleagacruce larg[, neregulat[. C`nd ]ncepur[ s[ se descarce tr[sneteleunul dup[ altul, ca d[r`m[ri de st`nci pr[p[stioase, baba M`ia]=i m[sur[ alt[ cruce =i zise: — }nchide, tu fat[, u=a. Are s[ vremuiasc[. +i-a ]nchis fata u=a, =i s-au culcat am`ndou[ ]n luminafulgerelor. Dar ploaia vreo patru zile n-a mai contenit. C`teodat[sc[pau de dup[ dealuri v`nturi mari, ce duceau spre Ple=agr[mezi mari de nouri, ca ni=te turme de dih[nii =i de uria=i,negri, vinei, m`nio=i, ]ncle=tai unii ]ntr-alii. C`te o ruptur[de cer r[m`nea albastr[, ]nalt[, dar ]ndat[ alergau ali nouri s-o astupe. +i v`ntul se oprea, =i ploaia ]ncepea s[ cad[, m[runt[,deas[. Baba M`ia =i cu fat[-sa a=teptau s[ se-nsenineze. Se-mpuinam[laiul, trebuia f[in[, =i Salvina v[zu c[ totu=i trebuie s[ deacreiarii pe lapte. M[-sa abia mai sufla, =i bucat[ uscat[ ]nzadar i-ar mai fi dat. Ochii b[tr`nei, ]n cele dou[ zile din urm[ se-ng[lbeniser[pe la alb. Rotunji, mici, priveau int[ =i sem[nau acum cuochii de cucuvaie. I-a adus lapte, ca ast[zi, =i, ca m`ine, Salvina a c[p[tat delucru. Era =i vremea, c[ci fata se asprise tare. Vorbea r[stit cub[tr`na, din firea ei, c[ci era scurt[ =i zm[n`ncit[ la vorb[,dar ]n zilele din urm[ era tot m`nioas[. Dimineaa i-a pus ulcica cu lapte l`ng[ pat, a luat luminiade pe cruce =i a a=ezat-o, cu c`teva chibrituri, l`ng[ ulcic[. — Iaca, aici, lapte. Aici ai =i luminia, =i chibrituri. — Bine, maic[, bine. S[-i ajute Dumnezeu, zise b[tr`na,c`nd fata ie=i pe u=[. Abia se duse Salvina, =i M`ia lu[ ulcica; dezlipindu-=ibuzele sorbi o dat[, de dou[ ori, de trei ori. +i b[utura alb[p[rea c[ trece, — ]n drumul s[u ]n jos, — peste podee, p[reac[ se adun[ ]n gropi =i se vars[ apoi mai departe, a=aghiolc[nea. +i M`ia deodat[ se simi mai bine. Se u=urase =i i se muiaser[ 63
  • 61. Ion Ag`rbiceanuparc[ toate oasele. Afar[ ploaia ]ncetase de cu noapte, dar vremea nu erasenin[. Nouri negri, mari, petice de nouri mai lumino=ic[l[toreau mereu, de la apus la r[s[rit. V`ntul numai, ]nr[stimpuri dep[rtate, =uiera ]n vreun brad prin apropiereac[suei, apoi iar t[cea dintruna. Din pat, pe ferestru[, baba M`ia vedea afar[. De c`te orin-a privit ea prin ferestrua aceea! De c`nd n-are ea alta def[cut dec`t s[ se g`ndeasc[, s[ priveasc[ pe ferestru[ =i s[-=ia=tepte moartea! +i, de multe ori, g`ndul ei colinda departe, cu zeci de ani]n urm[. }=i amintea de tot ce-a v[zut, de tot ce-a p[it ]nvia[. Dar iat[, acelea, ca =i c`nd n-ar fi fost. Ca nourii caretrec pe cer, t`r`ndu-=i umbra pe p[m`nt, =i se duc s[ nu se mai]ntoarc[. +i iat[ c-a r[mas numai cu fata! Dar =i fata, ca =ic`nd n-ar fi. Ea se duce la lucru dimineaa =i vine seara, =ic`teodat[ nici seara. +i, ]n nenum[ratele zile de boal[, p[r[sit[, baba M`ia priveacu dragoste, cu sfinenie la luminia de cear[. Iat[, luminiaasta e singurul sprijin care n-o p[r[se=te niciodat[. Ea o p[ze=teacum =i va ajuta-o ]n ceasul din urm[. +i b[tr`na suspin[ demulte ori: — Sf`nt[ lumini[, sf`nt[ cear[, sfinte albine! Ani ]ntregi au trecut de c`nd nu s-a mai putut duce labiseric[. Dar tot mai =tia din ce spunea popa, din ce spuneadiacul. +i mai mult, ]n boala =i singur[tatea ei, baba M`ia lalucrurile astea se g`ndea. }=i ]nchipuia cum are s[ fie Iadul cudracii, cum are s[ fie Raiul cu sfinii. Iadul? D-apoi ]ntunericbezn[, de s[ nu-i vezi m`na! +i, prin ]ntuneric, cozi =i ghearede draci, care prind pe cre=tin =i-l duc la c[ldarea cu smoal[,s[-l op[reasc[. Doamne fere=te! Iadul! O, Doamne, Doamne! D-apoi bivolii ]mpungaci, ce-or lua ]n coarne femeile nelegiuite=i pe uciga=ii de oameni! — Doamne fere=te, Doamne fere=te! suspina b[tr`na. 64
  • 62. Fefeleaga Dar ea n-avea s-ajung[-n Iad. Pe ea va prinde-o sf`ntul Petrude m`n[, va sprijini-o s[ nu cad[ =i va ]ntreba-o: — Tu e=ti baba M`ia? +i ea va zice: — Eu, sfinte Petre. — Cea de-a avut o fat[, una Salvina? va zice sf`ntul. — Da, eu! — Cea de-a bolit vreme mult[ de tot? — Da, eu! +i-atunci, sf`ntul Petru va zurui din chei =i va g[si pe ceapotrivit[. Se va deschide poarta, =i sf`ntul Petru ]i va ar[talocul de hodin[, ]n iarb[ ]nflorit[, sub un m[r cu mere aurii. Nu, ea nu va apuca ]n Iad! Ce-a f[cut ca s[ mearg[ ]n Iad?+i are ea luminia aproape! C`nd va simi c[ i se ridic[ nodul]n g`t, s[-i opreasc[ r[suflarea, aprinde luminia, sf`nta lumini[de cear[. +i-atunci, chiar de-ar vrea s-o r[peasc[, cornoraii sevor ]mpr[=tia. +i baba M`ia ]=i f[cea o mulime de icoane. +i totu=i,vremea ]i trecea destul de greu. Dar ast[zi, dup[ ce b[u laptele p`n[-ntr-un picur, nu-i veneaug`nduri de-astea. Ast[zi privea dornic[ prin fereastra c[suei,=i-i veneau g`nduri copil[re=ti. Uite, cum ar vrea s[ iese puinp`n[ afar[! Numai aici, ]naintea u=ii; c`nd a trece nourul depe soare, s[ cad[ lumina pe ea! Ba nu, ar vrea s[ mearg[ =imai departe. I-ar pl[cea s[ se coboare ]n sat, s[ vad[ cum maist[ satul. S[-l vad[ pe popa =i s[-l ]ntrebe de s[n[tate. S[ se-nt`lneasc[ cu dou[ b[tr`ne din vremea ei, — Anua =i Zamfira,— s[ le-ntrebe: — Da’ voi ce mai facei? +i ele s[ zic[: — D-apoi ce s[ mai facem? Iac[! +i s[ mearg[ mai departe pe uli[, s[ vad[ biserica. Mare =ifrumoas[ biseric[! S[ se-nt`lneasc[ cu oamenii care i-au fostvecini p`n[ a stat =i ea ]n sat. +i oamenii s[ zic[: — Ce-i, vecin[? Ai mai venit la vale? 65
  • 63. Ion Ag`rbiceanu +i ea s[ zic[: — Mai! Tot a=a, s[ umble pe uli[, pe unde n-a umblat de mult, =ioamenii s[ zic[: — Iat[ =i baba M`ia! Iar copiii cei mai tineri s[-ntrebe: — Mam[, cine-i b[tr`na aceea? +i femeia s[ zic[: — Baba M`ia, cin’ s[ fie?! G`nduri de-acestea ]i veneau ast[zi. +i nu erau g`ndurigoale, erau g`nduri vii, erau icoane. +i nu icoane reci, ci icoanea=a de c[ldue, de baba M`ia le simea c[ldura ca o m`ng`ierela inim[. +i cerca s[ se-nv`rt[-n pat, s[ poat[ vedea mai binepe ferestru[. Nu, ast[zi nu se g`ndea la Iad =i la Rai! Azi, dup[ ploaiace-nverzise c`mpul, ar fi voit s[ mai fie o dat[ fat[-mare, s[pasc[ vitele pe munte, s[ p[=easc[ pe frunzele uscate, umedeacum, s[ se prind[ cu m`na de-o creang[, =i picurii r[ma=i pefrunze s[ cad[ stropind-o pe obraz, pe ie, apoi s[ iese pe culme,la lumini=, s[ toarc[ =i s[ priveasc[ vitele cum pasc, =i searas[ vie acas[ cu vitele s[tule cumu-s dobele. Se mai cugeta c`tar fi de bine s[ mai umble ea pe v`rful m[gurii, pe Frasin,dup[ fragi de p[dure. Ce fragi se fac mai ales pe Frasin! „Buriculde=tului“ de mari! Ori s[ aib[ ea acum ni=te pere de la dasc[lulcel b[tr`n din gr[din[. Ce pere! Cumu-i ceara! Numai dasc[lulare pere de-acelea ]n sat. +i cum se g`ndea a=a, la c`te toate, baba M`ia simea c[se face tot mai u=oar[. De la o vreme i se p[ru c[ nici nu maist[ ]n pat. +i pip[i bine sc`ndurile. Apoi, u=oar[ de tot, iat[ c[sta a=a =i nu se mai putea g`ndi la nimic. Dar era bine. Las’ s[fie, c[ nu-i r[u! Au durut-o pe ea destul oasele, au t[iat-o destuljunghiurile ca ni=te s[bii ascuite. Acum, a=a, c[ldu[, u=oar[=i f[r[ dureri, st[, =i ochii parc[-i r`d. +i-n cas[ e o lini=te a=ade bun[! +i soarele se uita chiar acum, deodat[, pe cele treiferestrue. Uite, ce pulbere de lumin[! 66
  • 64. Fefeleaga CUPRINS Deodat[, ]ns[, baba M`ia schimb[ ochii =i-i umplu despaim[. Simea cum vine ceva, ceva rece =i greu, ca o povar[strivitoare. }ntinse m`na, dar n-ajunse luminia de cear[. Seo[r] c`t putu, dar luminia c[zu pe podele. Junghiul ce-l simiseo prinse, o-nc`rlig[, dar b[tr`na se zv`rcolea mereu, s-ajung[luminia de cear[. A=a, fr[m`nt`ndu-se, c[zu pe podele =i muri,cu m`na ]ntins[ dup[ lumini[. +i prin cele trei ferestrue pulberea de lumin[ alb[ c[deamereu ]n cas[, apropiindu-se tot mai mult de pat. +i dintr-odat[]nv[lui, ca un giulgiu, trupul ap[n al M`iei, ulcica r[sturnat[,=i luminia de cear[, de care n-avusese parte b[tr`na. 1908 V ~ RV O A R A Am ]nt`lnit-o pe drum, c-o traist[ lung[, smolit[, de l`n[,umbl`nd ]n sus =i ]n jos. Se oprea la c`te-o poart[, privea]nl[untru, uneori vorbea dou[-trei vorbe cu cineva din curte =ipleca mai departe. Sapa veche, cu coada lung[, lucie, o totmuta de pe-un um[r pe altul. — N-ai de lucru, nu capei de s[pat, se vede, lele... — Nu prea, zise femeia =i trecu mai departe. — Stai puin, lele, am eu o gr[din[. P`n’ desar[ o ispr[ve=ti. Ea se opri deodat[ =i-ntoarse puin capul: — C`t ]mi dai? — }i dau o coroan[. De-ai fi venit de-diminea[, ]i dammai mult. Acum, uite, soarele-i sus. — +tii ce? S[-mi dai =i o bucat[ de m[m[lig[; n-am m`ncatnimic de ieri. Se-ntoarce ea, ne-nelegem noi =-o duc ]n curte. Poruncescs[-i duc[ un blid de lapte =i m[m[lig[. +i-i ar[t gr[dina. — S[ vezi numai cum am s[ i-o grijesc. Ai s[ m[ pomene=tic`te zile-i avea! O las s[ soarb[ laptele =i intru ]n cas[. Aveam ceva deispr[vit. +i din c`nd ]n c`nd aruncam ochii spre gr[din[. 67
  • 65. Ion Ag`rbiceanu Femeia ]nc[ nu intrase ]n lucru. Ie=ii mai t`rziu s[ v[d ceface; nu m`ntuise ]nc[ de m`ncat. — Cum, Doamne sfinte, m[ mirai eu, de-atunci puteaim`nca de zece ori! — Vezi, ]mi r[spunse ea, c[ eu am durere de gur[. +ipieptul m[ doare, =i tu=esc. S[ vezi cum tu=esc... de se speriecopiii. Aiai-i tus[! Odat[ am mers eu la un doctor, =-a zis c[am hertic[... Are dracu hertic[! De-aveam, muream de mult.De altfel, ce zici =i dumneata, dac[ moare omul, nu-i maibine? Popa David de la noi a=a zice, c[, dac[ moare omul,]i mai bine. „Unde nu este durere, nici ]ntristare“... +i ]ncepuc-un glas gros, ]ntrerupt, s[ spuie cuvinte dintr-o c`ntare dela prohodul morilor. Imita, se vede, pe popa de la ei, peDavid. Crezui deodat[ c[ femeia-i smintit[ =i priveam cu b[gare deseam[ la ea cum m`nca ]ncet, ca de sil[, cu ochii int[ ]n blid. — De unde e=ti dumneata, lele? — Din M[m[ligani. — Pe-acolo au g[tit oamenii de pr[=it? — Au ispr[vit care-au avut; care n-au, nu g[tesc niciodat[. — Pesemne dumneata n-ai p[m`nt... — Pe unde calc, p[m`ntu-i al meu, ca =-al dumitale, =i]ncepu s[ r`d[ deodat[, ar[t`ndu-=i dinii lai, g[lbinii. D[du s[ se ridice, da’, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte deceva, se l[s[ iar, moale, jos, =i pescui cu lingura de lemn obuc[ic[ de m[m[lig[. — Cred c[ ai putea s[ vii acum ]n gr[din[, zic eu. A trecutaproape un ceas de c`nd t`nd[le=ti. Se vede treaba c[ de-aceea nu te primesc oamenii la lucru. — Pe mine? — Pe dumneata. — Vezi c[ nu m[ cuno=ti?... Eu nu m[ duc la oricine. }nt`i]ntreb cine =ade-n cas[, =i dac[-mi place, m[ duc, de nu-miplace... plec mai departe. — D-apoi la mine ai venit f[r[ s[ fi ]ntrebat de cineva. 68
  • 66. Fefeleaga Femeia nu zise nimic. Se scul[, puse cojile de m[m[lig[]n traist[, se plec[ apoi iar, ridic[ blidul =i sorbi din el c`ivastropi de lapte, c`i mai r[m[seser[. }=i puse traista dup[grumaji; =i avu dintruna ni=te priviri ca de sc[pare, ca =i c`ndar cerceta pe unde s[ iese afar[, ]n uli[. Nu i-am mai zis nimic. Am l[sat-o s[ se duc[. Dar ea cobor]treptele =i o lu[ spre gr[din[. }ntr-o mi=care nervoas[ ]=i desprinsetraista =i o at`rn[ ]ntr-un m[r b[tr`n. Apoi, ]ncep`nd s[ sape,]mi zise: — La dumneata am venit pentru c[ e=ti om bun. — De unde =tii dumneata? — De pe ochi. Eu cunosc oamenii de pe ochi. C`nd te-amv[zut, am ghicit cum e=ti, =-acum, d`ndu-mi de m`ncare, mi s-aadeverit g`citura. Sta fr`nt[ de =ale =i s[pa a=a de repede, a=a de bine, de-amr[mas uimit. Fir de buruian[ nu l[sa, =i-n jurul cucuruzuluiaduna mu=uroaie mari cu sapa, le rotunjea apoi repede cupalmele, ca =i c`nd ar tocmi o p`ine ca s-o bage ]n cuptor. — Cum te cheam[ pe dumneata, lele? ]ntreb ]ntru t`rziu. — V`rvoara. — V`rvara poate. — Ba V`rvoara; ur`t nume, nu-i a=a? Da’ d[-l ]n sfinii lui,c[ noi avem un pop[... de tot nume pocite ne pune. Iac[, depild[, la un copil de-al meu i-a pus numele David. Femeia nu mai zise nimic. Parc[ i-au venit deodat[ ]n capalte g`nduri. Am l[sat-o s[ sape, =i eu am trecut la un strat delegume, s[ plivesc. C[zuse de cu noapte o ploicic[, de revenisebine p[m`ntul. Buruiana se smulgea u=or, cu r[d[cina ]ntreag[,alb[, plin[ de ai=oare. Mireasma p[m`ntului ud se ridica ]nv[zduh, c[ldu[ parc[ =i oarecum am[ruie. Pliveam, =i dinc`nd ]n c`nd aruncam ochii spre femeie. Lucra fr`nt[ de =ale,cu capul ]n piept. Era slab[, aproape ca o suveic[. +i totu=ivedeam c[ nu ostene=te, c[ nu se opre=te s[ mai pliveasc[,ridic`ndu-se, ]n st`nga =i-n dreapta, cum fac toi s[p[torii. Mise p[rea uneori c[ bomb[ne=te singur[, da’ ce, nu puteam 69
  • 67. Ion Ag`rbiceanu]nelege. De la o vreme aud c[ m[-ntreab[: — Nu =tii dumneata un leac de tus[? — D-apoi ce umbli dup[ leacuri dumneata? Eu nu te-amauzit tu=ind niciodat[. — C[ peste zi nu tu=esc. Numai noaptea; atunci tu=esc, s[m[ rup, nu alta. Doctorul zice c[-i hertic[, da’ nu-i hertic[, cise vede c-o fi aghiu=. — Ce-i aghiu=ul acela? — Pai, n[du=al[, ce s[ fie? N[du=al[ la piept =i la r[suflu=.Am fost de vreo c`teva ori de mi-a citit popa nost’, da’ se vedec[ rug[ciunea lui nu prinde. — De ce s[ nu prind[? — Pentru c[-i mai mult pe partea dracului dec`t pe-a luiDumnezeu... {la numai bun de pop[ nu s-a n[scut! — Nu-i unul mic, cu b[rbua neagr[, rar[? — Mic, popa David? Tiiii! ’t[-l puterile, da’ c[-i mare c`t uncal, =-are o barb[ lung[, epoas[, ro=cat[. G`nde=ti c[-i o m[tur[de mesteac[n, cu care-ai m[turat curtea, de s-a `nd[rit acum. — Nu-l cunosc. A=a pop[ nu =tiu. — De unde s[-l cuno=ti?! A=a pop[ crezi s[ iese ]ntre oameni?N-a mai fost la ora= de c`nd l-a sfinit vl[dica. Da’ mai bine nul-ar fi sfinit! G`nde=ti c[ nu-i ]nsurat? Ba-i ]nsurat, =i are-omuiere tare de treab[ =i tare frumoas[. Da’ g`nde=ti c[ popavrea s[ =tie de ea? Umbl[ dup[ toate femeile din sat. Amarnicom, amarnic pop[! +i biata preuteas[, dac-a v[zut =-a v[zut c[nu poate altfel, =-a luat =i ea un dr[gu, un fecior din sat. Zdrav[nfecior! }l prinde c`teodat[ pe popa David de m[tur[... =i-l]mbl[te=te. Vezi c[ popa se-mbat[, =i dac[ se-m-bat[, vineacas[ =i-=i bate nevasta. |i-am spus eu c[ nu-i pop[. De altfelnici n-a ]nv[at. Eu ]l =tiu. A fost tot acas[, la plug =i la vite.Apoi, fecior mare, a mers la vl[dicie vreo trei s[pt[m`ni. Da’nainte de-a se duce a v`ndut dou[ p[rechi de boi. +i peste treis[pt[m`ni a venit acas[ — pop[. Gata. Ce zici dumneata? — Ce s[ zic? A fost r[u c[ l-a sfinit vl[dica. — Ba a fost p[cat, mare p[cat! Ca s[ vezi, las[ pe oameni s[ 70
  • 68. Fefeleagamoar[ nespovedii =i necuminecai. Lui s[-i pui zlotu-n palm[,=-apoi vine. — St[tu puin, apoi adaose: De altfel, ]i dau pace. Cudumnealui n-am eu nimic. At`ta numai, c-a pus nume de batjocur[copilului. Dar eu acas[ nu-i zic David. Acas[-i zic P[tru. Soarele se ridicase sus, =i c[ldura c[dea dogor`toare. Aml[sat plivitul =i m-am dus ]n cas[, g`ndindu-m[ la femeiaaceasta din M[m[ligani, care munce=te cu at`ta h[rnicie =idespre care nu puteam =ti de-i tres[rit[, ori de-i a=a felul ei devorb[. La amiaz[ am chemat-o iar s[ m`nce. Dint`i n-a vrut s[vie. Se temea, socotea c[ fac numai o glum[. Apoi se temeac[-i trag din plat[ dac[-i dau =-o sorbitur[ de m`ncare. }nurm[ veni =i se apuc[, cu aceea=i t`nd[lire, s[ m`nce, ca =idimineaa. — Vezi c[ m[ doare gura. Se vede c[ este ceva stricat ]nmine. Mi se stric[ =i dinii. Iaca! =i-=i v`r] dou[ degete pline detin[ ]n gur[ =i le scoase, dup[ puin[ cercetare, str`ng`nd ]ntreele un col de m[sea. — Pentru ce i se stric[? — Nu =tiu. }mi vine a=a, o am[real[, ca =pirtul de tare; sevede c-aceea mi-i roade. Nu =tiu de unde... Poate din fiere.C-odat[ mi s-a stricat r[u fierea. — Ai avut vro sup[rare, vrei s[ zici? Femeia ]=i ridic[ deodat[ ochii =i privi la mine lung,]ntreb[tor, ca =i c`nd acum m-ar fi v[zut ]nt`i ]n via[. Da’poate nici nu se uita la mine. Privea prin ochii mei ]ncolo, maideparte. De vorbit n-a mai zis un singur cuv`nt, p`n[ spre sear[.O ]ntunecime ca o umbr[ de durere veche ]i ]mbr[c[ obrajii =i]ncepu s[ tu=easc[ ad`nc, ]nchis, ca =i c`nd ai da c-un sul ]ntr-o gaur[ afund[ ]n p[m`nt. Nu ]nserase c`nd ispr[vi cu gr[dina. }=i lu[ traista =i ie=i ]ncurte. Da’ nu-ndr[znea s[ vie s[-i dau banii. — Cu zece cruceri ]i pl[tesc mai mult, lele V`rvoaro. Iat[=aizeci. Mi-ai lucrat tare frumos. Femeia lu[ banii =i se duse f[r[ nici o vorb[. 71
  • 69. Ion Ag`rbiceanu Mai t`rziu, ies pe uli[ =i m[-nt`lnesc c-un vecin. Umbl[mnoi de la o cr`=m[ la alta, s[ mai vedem cine-i pe-acolo. C`ndajungem la cr`=ma lui Stan, acolo o gr[mad[ de oameni se-m-bulzeau cu capetele unu-ntr-altul privind la ceva jos, ]n mijloc. — Ce s[ fie? ziceau unii. — O femeie. — Ce-i cu ea? — A avut c[lc[tur[, dar acum s-a lini=tit. Vai de ea, cechinuri! +i oamenii ]ncep s[ se ]mpr[=tie. C`nd m-apropii =i eu, r[m`n ]nlemnit. Era biata V`rvoara! Cugura plin[ de spume albe, b[loase, cu faa v`n[t[, cu ochii ]nchi=i,nemi=cat[, cu degetele ]ncle=tate, z[cea ]ntre traist[ =i sap[. Oamenii ]ncepur[ vorbele. Unul zise: — A venit ]n cr`=m[ =-a b[ut doi dei de =pirt. +i dac[ i-ab[ut, a pl[tit =-a dat s[ iese. Da’ c`nd s[ iese, s-a ]mpiedicatde prag =i, ]mpiedic`ndu-se, a tot mers p`n[ unde-o vedeiacum. Acolo a c[zut, =-a fost vai de ea apoi, c-a apucat-oboala. — De mult o duce a=a, zise altul. Cel puin de cincispre-zece ani. Altul o cunoscuse pe V`rvoara =i ]nainte de boal[, =i =tia s[spun[ din ce i-a venit. — A r[mas, spunea el, v[duv[ t`n[r[, da’ nu s-a mai m[ritat.Avea o fat[ =i doi feciori. Fata, dac[ a crescut, a dat-o slujnic[,s[ lucre, s[ c`=tige ceva. A dat-o la bolta=ul din sat. Aci fata s-a r[s[rit ]ndat[. Trai bun, munc[ puin[, =i s-a ales ]n doi ani dinAnua o fat[ ca de domn. St[p`nul s[u era n[dr[gar, sta bine,da’ cu muierea sta r[u. Se certau ]n toat[ ziua. De la o vremejup`nul s-a dat pe l`ng[ Anua. +i numai ce, ]ntr-o diminea[,fata s-a-ntors acas[. Nu peste mult timp muri ]n chinurile facerii.V`rvoara de-atunci a r[mas cu boala ceea de cap. Am ascultat istoria asta =i mi-a venit deodat[ ]n minte c[mi-a spus ceva =i d`nsa, zic`nd c-odat[ i s-a stricat r[u fierea;=i ]nelegeam de ce-a stat t[cut[ o dup[-amiaz[, f[r[ o vorb[,c`nd mai nainte fusese a=a de vorb[rea[. 72
  • 70. Fefeleaga CUPRINS Acum sta ]nc[ tot ]ntins[. Nici nu sufla, nici nu mai tr[iaparc[. Traista =i sapa privegheau l`ng[ d`nsa, =i faa ei p[reac[ se-nnegre=te. Oamenii ]ncepur[ s[ vorbeasc[ despre altele =i-i d[dur[pace. Au mai v[zut ei c[ dup[ boala asta bolnavii r[m`n a=a,nemi=cai. Dar deodat[ ]=i ]ntoarser[ cu toii capetele. V`rvoaradeschise ochii-nro=ii, umflai, ca dou[ r[ni, r[cni din ad`nc,se ]ntinse o dat[, pocnindu-i toate oasele, apoi se zg`rci,]nepenind pentru vecie. — Dumnezeu s-o ierte, c-a fost femeie harnic[ =i cinstit[,ziceau oamenii, f[c`ndu-=i, cutremurai, semnul crucii. 1908 LA O NUNT{ Mihail Codrea se hot[r], ]n cele din urm[, s[-=i m[rite fata.Cum n-avusese dec`t un singur copil, pe Linua, se obi=nuisecu-o via[ tihnit[. Dar de c`nd fata ]=i pusese catrin[, norocbun! Hodin[ =i pace-n casa lui nu s-a mai aflat! C`nd o p[ruial[,c`nd o b[taie stra=nic[ ]ntre tinerii satului — pentru Linua. +i,de-aici, vorbe-ntre oameni, ceart[ acas[ cu femeia, n[duf lainim[ =i tulburare ]n sufletul lui Mihail. „St[i, c[ pun eu cap[tla toate !“ ]=i zise ]ntr-o bun[-diminea[,=i ]nc[-n seara aceease f[cu ]ncredinarea, =i peste patru s[pt[m`ni fu hot[r`t[cununia. Feciorul era din neamuri, avea patru boi, dar, de c`nd =tiac[ Linua are s[-i fie nevast[, umbla pe uliele satului ca =ic`nd ar fi avut doisprezece boi, nu patru. Fata? Ei! Fata era o =op`rl[ de copil[, de s[-i scape printrem`ini, ca un pe=te luciu. Cu ochii ei c[prui, a b[gat dracii ]nmuli feciori; din unii i-a mai scos ea cu vreo vorb[ bun[, ]nalii i-a l[sat acolo, s[ se ]nmuleasc[. Dar de vreun voinicanume nu s-a legat. C`nd a ]neles c[ se m[rit[, a cl[tinat din 73
  • 71. Ion Ag`rbiceanucap, ca =i c`nd ar fi zis „nu-mi pas[!“ =i s-a apucat ]ndat[ s[-=ipuie ]n r`nd ve=mintele de zestre, la care ]ncepuse s[ coase dec`nd era de doisprezece ani. Seara, ]n ziua nunii, cinar[ nunta=iio mulime de m[n`nc[ri, ]ncepur[ s[ beie vin cumu-i uleiul,c[ci Mihail Codrea avea ]n sat viile cele mai mari =i vinul celmai vechi. +i veselia se dezl[nui deodat[ din piepturile tuturor,=i casele lui Codrea vuiau de chiote, de c`ntece =i de voiebun[. Dar mireasa, de c`nd s-a pus la mas[ =i-a ]nceput s[ c`ntecetera=ul, nu =i-a mai luat ochii de la el. A gustat puin dinm[n`nc[ri, =i-a muiat buzele, c[-i ardeau, ]n vinul r[coritor,=i, de-aci ]ncolo, privea la muzicantul acela. C[ ce i-a tr[snitlui Codrea prin cap? Iat[, s-a hot[r`t ca la nunta fetei sale s[nu aduc[ igan cetera= ]n cas[, ci un rom`na= pe care-l =tia el.+-a trimis c[rua ]ntr-al treilea sat, =i duminic[ diminea[ str[inulera ]n curtea lui Mihail, cu cetera subsuoar[. +i Linua privea la cetera=ul acela. Ar fi voit s[ =tie cum ]lcheam[, ar fi voit s[ =tie de unde-i, ar fi voit s[-l ]ntrebe ceva.+i, pe c`nd nunta=ii se veseleau, Linua st[tea ]nlemnit[ lamas[ =i se fr[m`nta cu g`ndurile. La ]nceput nu b[gar[ nunta=ii de seam[ c[ Linua nici nubea, nici nu m[n`nc[. Dar, dup[ ce vinul rev[rs[ c[ldur[-ninimi =i v[p[i de foc, unii ]ncepur[ s[ priveasc[ la mireas[. — A=a-i st[ bine, ziceau unii, mireasa s[ fie sup[rat[ c`ndse desparte de p[rini. — A=a-i frumos, s[ nu se vad[ c-a a=teptat m[riti=ul, spuneaualii. Tinerii ]ncepur[ s[ fr[m`nte p[m`ntul. C`nd o fat[, c`ndalta, c`nd o nevast[ t`n[r[ treceau, tocmindu-=i n[frama,printre scaune =i mese, la mijloc, unde le-a=teptau juc[torii.Linua a jucat puin, i-a venit s[ ameeasc[ =i s-a dus iar lalocul ei; =i ochii i se legar[ iar de muzicant. Aflase ceva. Aflasec[-l cheam[ Nicodim. }nt`i s-a minunat de numele acesta str[in,apoi, ]ncet-]ncet, numele i se p[ru tot mai cunoscut, p`n[ ce,]n urm[, i se p[ru c[-l =tie de un veac. Dar, dup[ ce a =tiut 74
  • 72. Fefeleagaat`ta despre el, deodat[ o cuprinse o nelini=te mare =i nu maiavu ast`mp[r. Se ridic[ de pe scaun =i se apropie de str[in. — M[i b[di[ Nicodime, din ce sat e=ti tu? T`n[rul ]=i ridic[ ochii de pe ceter[ =i privi la Linua ca lao minune. Se p[rea c[ p`n[-acum nici n-o v[zuse. — Din satul cu florile, fetic[, zise el, z`mbind sub must[ilenegre. — Ba nu glumi, ci spune-mi, tu de unde e=ti? Fl[c[ul nu-i mai zise nimic. }=i ]nclin[ capul pe vioar[ =i]ncepu s[ c`nte un c`ntec nou, plin de ]nfior[ri tainice. Linuaporni la locul ei, cu inima str`ns[, gata s[-i dea lacrimile. +i, de-aici ]ncolo, muzicantul nu mai c`nta ce-i porunceauoaspeii bei. Ci toate c`ntecele pe care le avea el mai dragi]ncepur[ s[ tremure, s[ adie, s[ pl`ng[ prin cas[ =i ]n sufletulLinuei. B[rbatul cel nou b[g[ ceva de seam[, d[du t`rcoale]n jurul Linuei, dar Linua nu-l vedea, nu-l auzea. }n ea setrezise ceva nespus de dulce =i dureros, care cre=tea cu fiecarec`ntec al lui Nicodim. +i iat[ numai c[ Linua se ridic[ iar, merge la str[in, ]=i iacununa de flori de pe cap =i o pune pe capul lui Nicodim, apoi=ade l`ng[ el =i ]ncepe s[-l dezmierde. Lui Nicodim ]i amuivioara, i se ]nmuiar[ m`inile =i privea undeva departe-departe. — Brava! strigar[ nunta=ii, asta-i bun[ glum[, asta-iadev[rat[ p[c[leal[! — Ba mie mi se pare c[-i curat[ batjocur[, zise MihailCodrea. Eu n-am adus igan la cas[, ci rom`n. Dar Linua astatot a=a-ntr-o dung[ a fost, de c`nd o =tiu. +i porni odat[ dintre cumetri, s[-i spun[ fetei s[ nu fac[prostii. Ginerele puf[ia, ca =i c`nd ar fi vrut s[ se ]nece, =i maic[p[t[ r[suflet numai c`nd v[zu pe socru-s[u venind. Am`ndoi, ]ns[, r[maser[ z[p[cii c`nd se apropiar[ =i v[zur[pe Linua. C[ o m`n[-i sta pe genunchiul lui Nicodim =i ]lprivea ]n ochi ca fermecat[, ca dus[ de pe lume. — }i place cum c`nt[ Nicodim, tu fat[? 75
  • 73. Ion Ag`rbiceanu — Place, tat[! — Da-mi pare c[-i place =i de cetera=, ad[og[ ginerele. — De el ]mi place =i mai tare! +i vedei am`ndoi c[ are decine s[-mi plac[! +i fata ]nv[lui iar pe Nicodim ]n privirile ei calde. — Ba s[ te duci tu dracului, s[ nu-mi faci casa de ru=ine,zise Mihail, ]ntunecat deodat[. — Ce ru=ine? zise fata, scul`ndu-se =i merg`nd la locul ei. De-aici ]ncolo Nicodim ]ncepu iar s[ c`nte de joc. +i undenu i-a pus ]ndat[ =i pe b[tr`ni s[ trop[ie, de p[rea c[ se clatin[p[m`ntul. +i cum juc[u=ii erau tot mai muli, =i locul de jucattot mai str`mt, Nicodim se scul[ de pe scaun, schimb[ o privirecu Linua =i ]ncepu a tot face c`te un pas spre u=[, ferindu-sede ]nv[lm[=eal[. |inu un joc lung =i fr[m`ntat. P[rea c[ anume vrea s[-ifr[m`nte cu zicala, s[-i oboseasc[, a=a tr[gea pe coardeNicodim. Deodat[, aria se rupse, =i toi alergar[ s[ se r[coreasc[ cuun pahar de vin. +i, p`n[ s[ r[sufle, p`n[ s[ ]nchine, p`n[ s[se a=eze fiecare la locul lui, iat[ numai c[ intr[ un mort ]ncas[, =i mortul acela era b[rb[elul Linuei. Abia putu ]ng`na: — Au pierit ]n noapte! }ntre nunta=i s-a f[cut deodat[ o mare ]nv[lm[=eal[. Mulin[v[lir[, ]mbulzindu-se pe u=[, s[ vad[ unde-s, s[-i aduc[,s[ mai r`d[ =i de gluma asta. Dar ginerele =i tat[l fetei seurcar[ pe cal =i pornir[ ]n puterea nopii. Mihail Codrea =tia,ginerele simea c[ nu-i o glum[ fuga asta. Fetele priveaumirate, femeile tinere se coteau, r`z`nd, iar b[rbaii ]ncepur[s[ beie =i s[ spuie istorii de pe la nuni. Le veni ]n grab[ poftade joc, dar nu mai era ceter[. Un b[tr`n lu[ fluierul, =i joculse urm[ p`n[ dimineaa. Pe Linua n-au g[sit-o nici ginerele, nici socrul. Poate sevor fi ascuns undeva pe aproape, c[ noaptea a fost ]ntunecoas[tare. Dar au trecut =i s[pt[m`ni =i n-au mai aflat-o, nici pe ea,nici pe cetera=. Ginerele se boln[vi de inim[ rea =i de ru=ine =i 76
  • 74. Fefeleaga CUPRINSn-a mai ie=it din cas[ s[ dea ochii cu lumea. Iar de cei doifugii n-a mai =tiut satul nimic, niciodat[. 1909 ANGHELU+ }n ig[nimea afumat[, plin[ de larm[, de la marginea satului,Anghelu= e ]mp[rat. C`nd trece el printre bordeile pitite ]np[m`nt, cu c`te un singur ochi de fereastr[ murdar =i speriat,iganii i se feresc din drum, ig[ncile tinere ]l s[geteaz[ dinochii de p[cur[, aprin=i, harancele clatin[ din cap cu admiraie,iar dancii ]nhoalb[ ochii mari, r[m`n`nd cu gurile c[scate. +i Anghelu= trece m`ndru printre toi, cu trupul drept, ca unmilitar, cu p[l[rie moale, fin[, pe cap, cu straie de catifeaverzie, cu ghetele elastice, scumpe. Anghelu= e de-aici din sat. B[tr`na lui tr[ie=te =i acum, =i,c`tu-i ziulica de lung[, st[ pe podmol, sub strea=ina bordeiului,=i colb[ie=te din luleaua de c[r[mid[ ro=ie. Ea singur[, ]n toat[ig[nimea, nu se mir[ de ce tr[ie=te =i azi ]n zdrene =i-n s[r[cie.Anghelu= i-ar fi putut face o cas[ domneasc[, ar fi putut s-o]mbrace ]n m[tase, ca pe-o baroni[, dar n-a vrut nici el =i n-avrut nici b[tr`na. Anghelu= avea de ]mp[rit ]ntr-alte p[ri, iarc`nd aducea =-acas[ bog[ii, de prin =etre =i pr[v[lii, harancase cutremura, ]l privea cu spaim[ =i zicea: — Vai de mine, Anghelu=, au s[ te prind[ =i au s[-i rup[oasele!... +i feciorul abia cuteza s[ descarce, pe-o noapte, la ei acas[,lucrurile furate, iar dimineaa, c`nd piereau scumpeturile,pierea =i Anghelu=. S-a ]nt`mplat ]ns[ c[, mai nainte, vreo trei ig[nci tinere,de-aici din ig[nime, au dus-o numai ]n petrecanii, =i ve=mintelelor, la fiecare trei s[pt[m`ni, erau nou[-noue. }ncepuse s[ lise fac[ pielia fin[, de un brunet trandafiriu, de traiul cel bun, 77
  • 75. Ion Ag`rbiceanuiar iganii lor nici nu mai cutezau parc[ s[ se apropie de ele,v[z`ndu-le curate ca ni=te doamne. +tiau cu toii c[ aicilucreaz[ m`na lui Anghelu=, =i cele trei favorite spuneau ]ngura mare c[ b[rbat vrednic ca Anghelu= nu mai este. Dar binele n-a inut mult. Anghelu= le p[r[si ]n grab[, ca s[-=ialeag[ altele, ]ntr-alte sate, cine =tie pe unde. +i se vede c[ de la o vreme a dat peste una pe care n-o maiputea s[tura cu fur[turile sale, c[ci se pornise prin toateor[=elele din jur o adev[rat[ goan[ ]mpotriva lui Anghelu=.Spuneau negu[torii de stofe, spuneau aurarii c[ se pr[p[descdin pricina hoului aceluia de Anghelu=. Nu trecea o zi dem[rturie, ]n tot jurul, ca s[ nu se fure un lan de aur, o perechede cercei, inele scumpe, o stof[ de m[tase. +i p[guba=ii, s[-i fi ]mpu=cat, nu puteau s[ pun[ m`na pet`lhar. Nici nu b[gau de seam[ paguba, p`n[ seara, c`nd s[-=iadune t`rga=ul. Atunci: de la cutare lipse=te ceea, de la cutareceealalt[. St[p`nii se m`niau, se aprindea cearta cu calfele, cuucenicii, se c[rau la pumni, r[sunau plesnituri de palme. Zadarnic,nimenea nu =tia, nimenea nu v[zuse pe ho. +i c`nd, pe urm[,dup[ multe ]ntreb[ri, dup[ cercet[ri ]ndelungate, se da de urmat`lharului, ie=ea la iveal[ c[ ]ntr-o pr[v[lie s-a strecurat un domncu pardesiu sur, ]ntr-alta unul cu o barb[ neagr[, ]ntr-a treia unulcu o ceter[ subsuoar[. +i toi ace=tia erau unul: blestematul deAnghelu=. Se puse deci lumea la p`nd[, cu-o sete mare s[-l prind[,sau cel puin s[-i dea o sf`nt[ de b[taie, sor[ cu moartea. Darpe Anghelu=, dup[ fur[turi mai mari, ]l ]nghiea ]ntunericul.Puteau s[-l caute juraii satelor, puteau s[ scormoneasc[ acas[la b[tr`n[, p`n[ =i pe unde r`ma godacul... nimic nu puteauafla. +i cum de-o vreme ]ncoace fura tot mai des, noaptea seinea mereu ascuns. Se simea de multe ori obosit =i ]=i hot[ra de multe ori, ]ng`nd, s[ nu-=i mai puie a=a des viaa ]n primejdie. Dar c`nd ]=iaducea aminte de fata care-l trimitea ]n foc, Anghelu= ]=i iueapa=ii, ca s[ ajung[ c`t mai cur`nd acolo departe, la p[durea 78
  • 76. Fefeleagade s[lcii b[tr`ne, care ascundea apa lini=tit[ a Mure=ului. Nu-i un an de c`nd norocul l-a adus mai ]nt`i ]n p[rile acestea.Era prim[vara, b[teau v`nturi c[ldue, apa Mure=ului venea mare,vuind, =i glasuri ad`nci =i aspre o str[b[teau parc[. +i Anghelu=ajunsese la [rmul negru al apelor ]n puterea nopii, dup[ opescuire bogat[. Trebuia nesmintit s[ treac[ pieptul acesta deap[ ]ntunecat, care fierbea umfl`ndu-se ca de patimi mari. — Hei! podarule! S[ vie degrab[ podarul! r[cni Anghelu=]n faa acestui du=man care i se pusese curmezi= ]n drum. Dar v`ntul venea tot mai aspru din toate p[rile, trezeaglasuri amare din s[lcii=ul bogat de pe [rm. Anghelu= s[get[cu ochii prin ]ntuneric =i porni ]ntr-o parte, unde se z[rea bordeiulpodarului. B[tu la fereastr[, zg`l`i la u=[, p`n[ ce un glasdinl[untru r[sun[ clar, ca un clopoel de argint: — Cine-i acolo? — Str[in ce vrea s[ treac[, r[spunse Anghelu=, cutremuratde glasul acela, nespus de dulce. Atunci cineva dinl[untru zise gros, ca dintr-o bute: — Pe furtuna asta nu se poate! Vin apele mari =i-i primejdie! — Ai de la mine un galben, b[dicule, un galben ]mp[r[tesc.Numa s[ nu ]nt`rzii. Acum Anghelu= deslu=i mi=c[ri grabnice ]nl[untru, =i glasulcel gros zise: — Iute, Ravec[! Trebuie s[ ajui =i tu. Altfel, ne m[n`nc[pe=tii p`n[ m`ine. +i ]ndat[ u=a bordeiului se d[du ]n l[turi. Un trup mare,ciol[nos, ie=i ]nt`i, aplecat de spinare, =i cercet[ ]ndat[ dup[rude. Pe urma lui lunec[ din bordei o fat[ ]nalt[, numai ]n ie,cu-o =ur[ neagr[, legat[ pe la mijloc. Cei doi podari nici nub[gar[ de seam[ pe str[in; ]=i luar[ uneltele =i pornir[ la podulcare gemea ]n verigile de fier ce-l intuiau de [rm. Apele ]lizbeau ]n coaste, se fr`ngeau, alunecau, huind pe sub d`nsul. — Dar unde dracu-i omul nostru? ]ntreb[ b[rbatul, gata deplecare. — Iac-aici, b[dicule, se auzi un glas ]n noapte, =i pe pod se 79
  • 77. Ion Ag`rbiceanusimi cum cineva s[ri ]nl[untru. — Dumneata s[ ii mijlocul, s[ nu te dai la margini, se auziiar[=i glasul cel gros. Apoi, ]n ig[ne=te, Ravec[i: Ai grij[, fatatatii. Ruda te poate zv`rli ]n ap[. Anghelu= se lumin[ deodat[. Acum nu-i mai era fric[ dep[guba=ii care poate-s pe urma lui. Podarul acesta e din s`ngelelui =i n-are s[-l descopere. Podul porni, troznind din ]ncheieturi, iar valurile, url`nd dem`nie, ]i f[ceau loc, ]ncet-]ncet. Anghelu= nu simea nimic. Credeac[-i tot la marginea r`ului, c`nd, deodat[, auzi glasul cel arginiu: — Griji, tat[, c[ acum d[m de matc[. O simt cum alunec[]naintea noastr[. B[rbatul nu r[spunse, ci se simi o opintire mare ]n coastapodului. Acum lui Anghelu= i se p[ru c[ se ]nv`rte locului,c`nd, deodat[, fata se a=ez[ aproape de d`nsul. Totu=i maibine putea s-o simt[ dec`t s-o vad[. +i simea cum i se fr`nge,cum i se ]ncovoaie, v`slind, trupul v`njos, simea c[ldura ceaburea din trupul fetei, care-=i ]ncorda acum toate puterile. Anghelu= f[cu doi pa=i spre d`nsa, dar fata ]i zise poruncitor: — La mijloc, dumneata, c[ te duci dracului de nu!... Dar pe Anghelu= ]l cuprinse o putere ne]nvins[. }=i uit[ c[-ifugar, ]=i uit[ c[-i pe ap[ =i se trezi ]n el omul cel vechi, iubitorde femei. Mai f[cu un pas, o prinse pe Raveca ]n brae =i os[rut[ tare pe gur[. Fata ]i arse o palm[ =i s-apuc[ din nou de v`slit, pe c`ndb[tr`nul ]i strig[ s[ lase ]ncet, c[ s-apropie de [rm. Podul era legat acum, dar Anghelu= nu voia s[ se coboare.Spre marea mirare a podarului, Anghelu= ]i zise ]n ig[ne=te: — Tat[, las[-m[ s[ dorm peste noapte la tine ]n bordei. Podarul ]ncremeni acum deodat[. S[ fie [sta un ocna= cug`nduri rele, ori s[ fie un nebun? Da... nebun trebuie s[ fie. L-asculat pe-o groaz[ de vreme ca asta, s[-l treac[, =-acum, hai,s[-l culce la d`nsul. — Nu se poate, voinice, zise podarul. Anghelu= aprinse o lamp[ de buzunar, hoeasc[, scoase 80
  • 78. Fefeleagapunga, se aplec[ pe podeaua de sc`ndur[ =i v[rs[ tot aurul ce-lavea. Vor fi fost la dou[zeci de galbeni. — |i-am dat un galben pentru trecere, dar ai t[i s[ fie toide m[ duci ]napoi =i m[ la=i s[ m[ odihnesc la tine ]n bordei. La lumina gazului, aurul ardea acolo pe podele. B[tr`nul]ncepu s[ se scarpine ]n barb[, iar Raveca ]ncepu s[ tremure. — Ia-i, tat[, zise ea, =i ad[-l acas[. Podarul se hot[r] ]n grab[; ]mp[ri banii ]n dou[, pentru el=i pentru Raveca, dezleg[ podul, =i ]napoi ajunser[ cu multmai ]n grab[. }n bordei, b[tr`nul aprinse o lumin[ de s[u, =i nu =tia ce s[zic[, cum s[ ]nceap[. }n urm[, pe c`nd fata spiona, pe furi=,pe str[in, =i mirarea ei cre=tea din ce ]n ce, podarul ]l ]ntreb[: — Unde-i era drumul t[u, voinice? — }n lume. — Cum ]n lume? — Trebuia s[ m-ascund. Furasem, uite, lucrurile astea, —aici el scoase o traist[ mic[ de piele =i de=ert[ pe mas[ omulime de aurituri, — le furasem, =i trebuia s[ nu m[ prind[.Aici, la voi, cred c[ nu m[ va afla nime. Ochii fetei se aprinser[ la vederea acelor minun[ii de aur,pieptul ei plin, t`n[r, tare, se ridica rar, =i abia putu ]ng`na: — D[-mi =i mie ceva. — Toate i le dau, zise Anghelu=, dac[ nu m[ spuneinim[nui. — Dar cum s[ te spunem, zise podarul, c`nd nici nu =timcine e=ti?... — Voi nu =tii, da’ vor veni, poate la noapte, poate m`ine,s[ v[-ntrebe: „Unde-i houl Anghelu=, m[i podar? N-a trecutpe-aici?...“ Ce vei r[spunde atunci? — Dac[-i a=a treaba, dac[ chiar tu e=ti Anghelu=, atunci osut[ de ani n-or afla nimic din gura mea! +i b[tr`nul ie=i ]ndat[ s[ asculte, s[ cerceteze. Iar Ravecar[mase ca de cear[ ]n faa voinicului din neamul lor, de care 81
  • 79. Ion Ag`rbiceanuauzise at`tea bravuri, =i ochii ei nu mai c[utau la auriturile depe mas[. — |i-i fric[ de mine acum, fat[, dup[ ce m[ =tii cine-s?... Fata t[cu, =i Anghelu= o ]ntreb[ din nou: — |i-i fric[, hai? — Ba nu mi-i fric[, r[spunse ea, ridic`nd ochii plini deteam[ spre d`nsul. Nu mi-i fric[, ci mi-i drag de tine. +i c`nd podarul deschise u=a, ]i afl[ ]mbr[i=ai, s[rut`ndu-se. — N-are s[ vie nimenea, zise el, f[c`ndu-se c[ n-a v[zutnimic. Acum s[ adormim lumina =i s[ ne culc[m. Dar nu putea dormi nici unul. Podarul simea cum sezv`rcole=te Anghelu=, jos, l`ng[ lavia pe care dormea el, =iauzea cum ofteaz[ fata. El ]nsu=i se g`ndea ce are s[ fac[. +i,de la o vreme, ]l umplu o groaz[ de moarte: au s[ vie acum, ]nnoaptea asta, cercet[tori, au s[-l afle pe Anghelu= la el ]nbordei, =i m`ine seara vor z[cea toi trei ]n temni[. — Eu =i a=a nu mai pot dormi acum. Ia s[ mai v[d ce-ipe-afar[, zise el ]n urm[, =i se duse. Din noaptea aceea Anghelu= nici g`nd n-a mai avut deduc[. Uitase degrab[ toate femeile pentru care furase p`n[acum, =i nu-=i mai putea lua ochii de la Raveca. Prim[vara ]ntreag[ =i o parte din var[ Anghelu= n-a maiie=it nic[ieri, n-a mai f[cut nimic. Se schimbase la port denimenea nu l-ar mai fi cunoscut; pleca cu Raveca prin p[dureade s[lcii de pe [rm, pescuia ]n apa limpede a r`ului, =i, dedou[ ori pe zi, Raveca ]=i punea la g`t, la m`ini, ]n urechipodoabe de aur, pe care le purta ve=nic cu sine. }n r[stimpul acesta, ]ntr-o singur[ zi numai disp[ru Anghelu=,f[r[ s[ spun[ o vorb[ leg[nat[ nici podarului, nici fetei. +i nuveni dec`t noaptea t`rziu. Scoase de la subsuoar[ un teasc delemn negru, ]l desf[cu, =i c`nd v[zur[ podarul =i fata vioara,b[tur[ ]n palme de bucurie. — +tii s[ c`ni, Anghelu=? De =tii, c`nt[-ne, c[ te-ascult[mtoat[ noaptea, zise podarul. +i Anghelu= c`nt[, ]n[du=ind corzile, c`nt[ cu ochii ]nchi=i,ca pe alt[ lume. Iar b[tr`nul pl`nse noaptea aceea, =i Raveca 82
  • 80. Fefeleaga]l iubi =i mai tare. Lumea credea c[ Anghelu= e mort, ori a trecut ]ntr-alt[ ar[.Dar dup[ jum[tatea verii, ]ncepur[ iar s[ se vaiete t`rgoveii.Anghelu= fura acum cu patim[, cu o pl[cere nespus[, tot cecredea c[-i =ade bine Ravec[i. +i n-au trecut trei s[pt[m`ni, =i iganca avea o bog[ie]ntreag[ de ve=minte, de podoabe. }n bordei nu se ]mbr[caniciodat[ cu ele. }n bordei, ]naintea lumii ce trecea r`ul eratot fata cea frumoas[ a podarului. Dar cu c`t se ]nmuleaupodoabele aduse de Anghelu=, cu at`ta cre=tea patima ei dup[podoabele astea. +i sta de multe ori ziua ]ntreag[ prin p[dureade s[lcii =i se ]mpodobea. +i tot lucrul scump i se lipea detrupul cald, v`njos, o ardea, ]i aprindea s`ngele, =i ochii eierau numai unde de lumin[ =i c[ldur[. Ah, c`t n-ar fi dat ea s[poat[ ie=i a=a ]mpodobit[ ]n lume, ]ntre oameni, s[-i orbeasc[... +i, cu trecerea toamnei, dragostea ei pentru Anghelu= seschimb[ parc[ ]n dragostea pentru podoabele aduse de el.}mbr[i=[rile ei erau mai puine, s[rut[rile mai scurte, vorbelemai zm[n`ncite. O ap[sa greu c[, ]n gerul iernii, nu mai putea,cum f[cea vara, s[ iese ]n s[lcii=, s[-=i arunce zdrenele de peea =i s[ moar[ de pl[cerea atingerii m[t[sii de trup =i a tuturorpodoabelor. +i dac[ aceasta n-o mai putea face dec`t ]n zilelemai moi, cre=tea dorina ei dup[ alte =i alte podoabe. A=a c[Anghelu= puin mai st[tea acum pe-acas[, ]n bordeiul podarului. +i-i zicea c`teodat[: — Iat[, Ravec[, tu ai podoabe destule, las[ s[ m[ maiodihnesc =i eu! Ea atunci ]=i ]ntorcea obrazul de la el =i nu-i mai vorbea, nuse mai apropia de el p`n[ ce nu venea cu o nou[ podoab[. „Asta-i a dracului, ]=i zicea Anghelu= de la o vreme, astaare s[ m[ m`nce fript.“ Dar judeca astfel numai p`n[ ce puneam`na pe t`rga=. C`nd pornea cu el spre bordei, inima lui semuia ca ceara, de-o c[ldur[ bun[ ce-i inunda tot trupul. }=i pierduse ]ns[ mult, ]n timpul din urm[, din elasticitateami=c[rilor de pisic[ =i fura tot mai greu, tot mai cu team[. +i 83
  • 81. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS]ntr-o noapte de F[urar venea spre cas[ tare ab[tut. Abiasc[pase, abia ]=i pierduse urma dinaintea celor ce-l urm[reau.Auzise =optindu-se prin t`rg c[ i-ar fi aflat culcu=ul, c-ar =timuli unde se ascunde, =i mergea spre cas[ cu g`ndul hot[r`tc[ n-are s[ mai fure mult[ vreme. Va putea s[ ]nduplece laasta =i pe Raveca. Ea are podoabe destule, au =i bani, =i nu-l va]mpinge pe el la moarte. Era o noapte destul de luminoas[, =i Anghelu= z[rea bordeiulpodarului. Putea s[ mearg[ c`t de ]ncet =i c`t de lini=tit; cume apa ]ngheat[, trec oamenii printr-alte p[ri r`ul =i nu mai vinpe-aici pe la pod. Deodat[, ]ns[, iat[ c[ dintr-un tufi= de salcie se desfacdou[ mog`ldee negre. Dintr-altul, alte dou[, =i luna, ced[duse ]ntr-un petic de senin, luci deodat[ din patru baionete.|iganul ghici ]ndat[ ce-i, =i, o clip[, ]nghe[ de spaim[. }n adoua, ]ns[, s`ngele i se ]nc[lzi, ]ncepu s[ fiarb[, =i o porni ]ngoan[ nebun[ spre ap[. Bordeiul era aproape, dar la bordeinici nu se g`ndi. O detun[tur[, dou[, trei ]l petrecur[, dar nici un glon nu-l ajunse,=i Anghelu= era gata s[ iese la mal, c`nd ceva p`r`i sub picioarelelui, =i-ntr-o clip[ apa verde, rece, ]l trase sub podul de ghea[. 1909 S{NDU|A S[ndua-i la noi ]n sat o femeie b[tr`n[, care se teme grozavde dracu. De frica lui se roag[ =i poste=te, de frica lui merge labiseric[ =i se-nchin[. Pe S[ndua o doare de mult un picior, denumai =i-l t`r`ie, gros ca un butuc, ]nf[=urat ]n zdrene. Drumulde-acas[ p`n[ la biseric[ ]l face ]n trei ceasuri, da’ totu=i vineregulat ]n fiecare duminic[ =i s[rb[toare. S[ndua are „ros[tur[la inim[“, zice ea, ar[t`nd cu degetul undeva pe trup, =i totu=iposte=te =i postul S`npetrului numai cu ap[, cu p`ine =i cuoet. A ]nv[at-o un c[lug[r s[ se puie pe ajun dac[ vrea s[ 84
  • 82. Fefeleagascape de uneltirile celui din pietre. +i de-atunci b[tr`na ajun[=i bate la m[t[nii... Zadarnic! De urm[rirea celui necurat nu poate sc[pa. }lvede pe mas[, ]l vede sub pat, ]l z[re=te pe vatra focului, cum]=i ]ntinde limba lung[, ro=ie, s[ soarb[ par[. }l vede pe drum,c`nd ]n form[ de c`ine, c`nd ca o m`[ mare, sur[. I se arat[]n vis ca un sfredel, ca un ap, ca un coco= negru. +i — ucig[-l t[m`ia! — nu-i d[ pace nici ]n sf`nta biseric[. +-acolo ]lz[re=te S[ndua, ca un bivol greu, negru. +i astfel, nu-i de mirare c[ S[ndua poart[ ve=nic la grumazun =irag de m[t[nii cu boabele mari, afumate, c[-i sp`nzur[de m`na st`ng[ alt =irag de m[t[nii, cu boabe mai micue,castanii, iar de cea dreapt[, unele mai ro=ietice. Trei fee sunt]n Dumnezeu? Pentru toat[ faa un =irag de m[t[nii, ]n trei s[crape Necuratul care s-ar apropia de S[ndua! Merg`nd pe drum, bate la cruci ca =i c`nd ar merge totdep[n`nd tort pe un r[=chitor, =i, tot la zece pa=i, se opre=te s[zic-un Tat[l Nostru, =i, tot la dou[zeci, o N[sc[toare. S[ndua n-are copii, are numai un b[tr`n, care i-a fost b[rbat=i care-i mai car[ =-acum, sus pe deal, c`te-o traist[ de bucate.C[ S[ndua nu poate lucra. De zece ani, mai ales, de c`nd alovit-o Necuratul f[c`ndu-i ran[ la picior, nu-=i mai poate aducenici ap[, nu mai poate m[tura nici ]n cas[. Bietul b[tr`n numaic`t nu moare de ciud[ =i de n[duf, c`nd o vede a=a de am[r`t[.Da’ n-are ce-i face. C[ S[ndua bate la m[t[nii =i la cruci toat[ziua,de n-are vreme nici s-aud[ morm[ielile b[tr`nului. Eaaprinde t[m`ie, ia luminia de cear[ =i face cruci pe perete,dup[ chipul celei f[cute de popa la fe=tanie. Maica mea!Fe=tania aceea se vede c-a fost de mult, c[ci b[tr`nul nu sepoate uita la un petic de perete s[ nu vad[ o cruce str`mb[,f[cut[ de b[tr`na. C`nd au fost s[ fac[ fe=tania, erau aproape s[ se certe.Mo=ul sta tot gata numai s[ se plece =i s[ ieie o usc[tur[, s-orup[ pe spatele S[nduei. B[tr`na i-a tocat la ureche p`n’ l-aasurzit. Ba c[ ea nu mai are pace noaptea, ba c[ s[ se mute 85
  • 83. Ion Ag`rbiceanudin casa aceea. Cu multe nopi ]nainte de fe=tanie, S[ndua ]l de=tepta peb[tr`n din somn: — Auzi, Culae? Ha? Auzi-l cum =uier[, cum miorl[ie cam`a, cum cucurig[ coco=e=te? Se ridica din pat ]n capul oaselor, =i i-l ar[ta mo=neaguluicu degetul: — Iac[t[-l, f[cea ]ngrozit[, s-a a=ezat la mine pe perin[!Are gheare de uliu, cap de nev[stuic[ =i limba ]mp[rit[, de=arpe. Mo=ul se zv`rcolea ]n pat, trezit de strig[tele muierii, =i-iera grozav de ciud[ c[ nu mai poate adormi. Cu chiu, cu vai, ]n urm[, hot[r`r[ ziua de fe=tanie. Grea treab[! M`ncare popii, uic[ popii, bani popii! Da’p[rintele Petri=or a fost om de omenie. S-a ]ndestulat cum`ncarea =i cu uica, banii i-a l[sat pe mas[. Abia s-a dep[rtat sfinia-sa, =i S[ndua ]i zice, nemaiput`n-du-=i lua ochii de pe bani: — +tii tu, Culae, de ce n-a luat popa banii? Pentru c[ banu-i ochiul dracului =i nu vrea s[ aib[ leg[tur[ cu el. Auzind-o, b[tr`nul ]=i ie=i din fire. Apucase cu c`ntecebiserice=ti, cu vorbe sfinte ]n urechi, apucase o dat[ =i puinbine hr[nit =i se simea =i el mai altfel, c`nd, deodat[, S[ndu-a-i =i pomene=te pe Necuratul... — Tu, bab[, dac[-ntr-at`ta sfinenie tu tot la cel din pietrete g`nde=ti, nici nu m[ mai mir c[ el se leag[ de tine! S[ndua, ]n noaptea de dup[ fe=tanie, dormi bine. Nu i sear[t[ nimic ]n vis. — Vezi, Culae? Ai dat o m`ncare popii =i ne-a cur[it deNecuratul. Dumnezeu s[-i dea bine, Culae! B[tr`nul se simi m`ng`iat ]n sufletul lui c-a f[cut un bineS[nduei =i se bucura c[ de-aici ]ncolo va putea dormi =i el ]ntihn[. Dar bucuria nu i-a inut mult. }n duminica urm[toare, dimineaa, S[ndua pleac[ labiseric[. De unde de neunde, o m`[ vine ca o s[geat[ =i trece 86
  • 84. Fefeleagapeste piciorul cel umflat al b[tr`nei. S[ndua vrea s[ mearg[mai departe, se sprijin[ ]n b[, bate la cruci — zadarnic! Zicerug[ciunile, c`te le =tia, de zece ori — nimic! P[rea c[-i]nlemnit[. Pesemne puterea Necuratului se legase iar[=i ded`nsa! Au trebuit s-o duc[ oamenii pe sus, pe c`nd ea se rugacuprins[ de fiorii morii. De aici ]ncolo cel din c`nep[ ]ncepu s-o nelini=teasc[ =i-n-tr-alt[ form[. I se ar[ta, ]n toat[ noaptea, ca un mo= b[tr`n =i-izicea: — Tu S[ndu[, eu am s[-i ar[t o comoar[. Iat[ colo, dreptdeasupra m[n`nc[turii dintre culmi, este-un frasin. Vezi tufrasinul? +i S[ndua parc[ r[spundea ]n vis =i zicea, de=i ar fi voits[ tac[: — V[d. +i zicea cel r[u, ]n form[ de b[tr`n bun: — Acolo, la poalele lui, s[ mergi, acolo s[ sapi. +i ce veiafla acolo, iat[, eu ]i ar[t dinainte. +i atunci, ]n od[ia ]ntunecat[, r[s[rea deodat[ un soarestr[lucitor, b[tut ]ntreg cu galbeni. +i S[ndua nu se mai puteast[p`ni, s[rea din pat strig`nd: — Iat[, Culae, iat[ comoara! Ziua, b[tr`na privea de multe ori spre locul ar[tat de mo=neag=i, cu toat[ groaza ce-o st[p`nea, ar fi voit s[ mearg[ acolo, s[sape, nu at`t s[ ieie comoara, c`t numai s[ vad[ de-i adev[rat[spusa b[tr`nului. Spunea =i la alii de visul s[u, de comoara de sub frasin, daroamenii, mir`ndu-se, ]i d[deau pace s[ melie. N-o mai luanimeni ]n seam[. Cu ali oameni nici nu are S[ndua at`ta treab[ c`t are cupopa. C[ tot mereu ]i tr[b[ o cetanie, o dezlegare de bl[st[m,o afurisanie asupra diavolului. +i, tot la trei s[pt[m`ni, merges[ se spovedeasc[. +i, dup[ c`te-o cetanie, dup[ c`te-o spovad[, S[ndua visalucruri sfinte: ]ngerii lui Dumnezeu, toi apostolii. Vedea pe 87
  • 85. Ion Ag`rbiceanuMaica Preacurat[, alb[ ca un crin, cum vine =i-i spune o vorb[bun[... Sta, ziua, treaz[, =i auzea glasuri prin aer. A=a, odat[,aude S[ndua: — Zadarnic se mai trudesc b[ie=ii, c[ Dumnezeu treizecide ani va ascunde aurul de la ochii lor! Au pus-o p[catele s[ spuie =i altora minunea, =i de-atuncib[ie=ii o iau ]n r`s. Ce =tiu ei?!... }n r[stimpuri dep[rtate, la trei-patru luni o dat[, S[ndua nu semai roag[, nu mai bate m[t[nii, chiar de-i zi de duminic[; pevremea aceea, nu merge la biseric[. S[ndua st[ atunci t[cut[ =ise g`nde=te la ceva foarte-ndep[rtat. Ofteaz[ ad`nc, ca orice omcare are o povar[ pe inim[, ]=i suge buzele b[tr`ne =i, t`rziu, ocuprinde-un cutremur. +i-n cutremurul acela ]=i ia o hot[r`re. Abiaa=teapt[ s[-i vie Culae acas[. Da’ c`nd vine, nu-i zice nimica, =i,cum nu-i spune vorba ce avea s[ i-o spuie, teama de diavolul ocuprinde din nou, =i iar ]ncepe cu m[t[niile =i ]nchin[ciunile... Dar iat[ c[-n postul acesta, al Sfintei Marii, S[ndua nu semai duse la biseric[... Se mir[ b[tr`nele, se mir[ popa, numaiCulae nu se mir[. El =tie c[ S[ndua zace-n patul a=ternut cuzdrene, se boce=te, se roag[ =i pl`nge. Chiar l-a rugat pe Culaes[-l cheme pe popa s-o grijeasc[ pentru cea din urm[ dat[.Culae ]i spuse preotului =i, ]ntr-o diminea[, acesta veni. Da’ seara, c`nd ajunse Culae acas[, S[ndua era tot a=a denelini=tit[ ca =i ]nainte de ]mp[rt[=irea cu cele sfinte. Simi =imo=neagul c[-i aproape sf`r=itul b[tr`nei =i ]ncepu s[ tu=easc[prin cas[. — M[ Culae, zise S[ndua ]ntru t`rziu. — Tusa b[tr`nului]ncet[ deodat[. — M[ Culae, eu am s[-i spun o vorb[. Iat[,acum nu m[ mai tem de Necuratul. De-acum am s[ merg]naintea judec[ii lui Dumnezeu. De-aceea am s[-i spun ovorb[ mare =i grea. — S[ndua se ridic[ ]n capul oaselor. — Euam s[-i spun cum a intrat ]n mine frica de Necuratul. B[tr`nului nu-i pl[cur[ cuvintele. Credea c[ muierea luiiar ]ncepe cu minunile ei. Da’ S[ndua era acum ]n toat[ firea. — +tii tu, m[ Culae, pe Iona=cu? 88
  • 86. Fefeleaga — Pe care Iona=cu, tu bab[? — Pe Iona=cu, care =[dea ]n D`mbul-Natului. — Aha! D-apoi c-acela va fi [r`n[ de patruzeci de ani. — |[r`n[, da. Dar ]i aduci aminte de el? — Cum s[ nu-mi aduc, tu muiere?! — Atunci e bine. Atunci spun mai departe. Noi eram luaide doi ani, =i Iona=cu cela era ]nc[ ne]nsurat. Tot umblase eldup[ mine, p`n[ eram fat[. Dar eu m-am m[ritat dup[ tine.A=a-i? — Vezi bine c[-i a=a! — Dar Iona=cu nu s-a a=[zat nici dup[ ce m-am m[ritat.Venea aici, la noi, colinda pe la fere=ti, zorn[ia pe la u=[. Dareu deschisu-i-am vreodat[? Ba feritu-m-a sf`ntul! Ce zici tu laasta? — Ce s[ zic? Iac[, ni=te pove=ti! — Ba nu-s pove=ti. Mai a=teapt[ puin =i vei vedea c[ nu-spove=ti. Acuma, odat[ tu te-ai dus cu doi boi la t`rg, s[-i vinzi.Pas[mite el a =tiricit tot, =i, p`n[ a nu se ]ns[ra =i p`n[ a nu]ncuia u=a, m[ trezesc cu Iona=cu la mine-n cas[... Crezi tutreaba asta? — De ce s[ n-o cred, c[ draci sunt muli ]n lume. — Curat la ce voi ajunge =i eu ]ndat[. El aduse vin, adusezah[r, =i numa c[ s[ m`nc, =i numai ca s[ beau, c[ el n-arenimic cu mine, ci vrea numa s[ m[ omeneasc[. Ce s[-i spun?Fost-am eu vreodat[ beat[ de c`nd m[ =tii? — N-ai fost. — Ei bine, ]n sara aceea m-am ]mb[tat cumu-i leuca. +i ela stat la noi p`n[ dimineaa... Ce zici tu, Culae, la treabaasta? — Ce s[ zic, nu zic nimica. — Da’ dac[-i spuneam atunci, ce f[ceai? B[tr`nul se m`nie dintr-odat[. — Ce-mi tot toci la ureche, tu muiere? Ce s[ mai =tiu euacuma ce-a= fi f[cut atunci? 89
  • 87. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS — Asta-i, vezi, c[ eu m-am tot temut s[-i spun. Am spuspopii, m-a canonit el, dar eu tot n-am mai avut de-atunceapace. Am ]nceput de-atunci s[ visez =i s[ m[ tem de Necuratul,=i nu-n zadar, c[, vezi tu, el m-a dus la p[cat. Acuma, i-amspus =i ie, c[, =i a=a, tot tr[b[ s[ spun, dac[ m[ duc ]naintealui Dumnezeu. S[ndua t[cu obosit[, se l[s[ ]ncet pe salteaua de pesc`ndur[, pe c`nd b[tr`nul ]=i aprinse pipa. }ntru t`rziu S[n-dua zise: — Ce crezi tu, m[i Culae, la toate astea? — Ce s[ cred? C[-i iar o prostie de-a ta. Dac-ar fi cum zicitu, atunci toate femeile ar trebui s[ viseze ur`t =i s[ se team[de diavolul. Da’ se vede c[ tu din `[ ai fost a=a, fricoas[. Da’frica de-o parte-i bun[, c[ te scute=te de multe rele, numai de-oparte-i rea, c[-l face pe om de nu-i mai bun de nimica. Un geam[t ad`nc r[sun[ ]n cas[, un ]nec. Mo=neagul t[cu deodat[, se apropie de p[cel =i supsetare din pip[. Ochiul de foc crescu =i lumin[ faa S[nduei.Ea sta ap[n[, da’ c-un z`mbet de mulumire pe fa[. }nc[puin, p`n[ puf[i pipa de tabac, =i trupul S[nduei se r[ci.Mo= Culae, f[c`ndu-=i o cruce larg[, ]i aprinse o lum`n[ric[=i, tot p`c`ind din lulea, i-o lipi de cap[tul patului =i-i trasepleoapele peste luminile stinse ale ochilor. +ezu apoi pelavi[ =i privi la crucile de cear[ desenate de b[tr`n[, cums[ltau ca =i c`nd s-ar fi aplecat cu perei cu tot. 1909 DUHUL B{ILOR Toat[ ziua plutiser[ neguri l[ptoase peste sat. }n r[stimpurise ridicau ca ni=te uria=e p`nze destr[mate, =i numai f`=ii subiri,fumurii at`rnau pe umerii dealurilor ]nalte, ca aburii dinrespiraia domoal[ a unor mon=tri. Apoi iar se coborau greoaie.Umezeala rece p[trundea nev[zut[ din v[zduh, ajungea la os 90
  • 88. Fefeleaga=i-i f[cea pe oameni s[ se str`ng[, s[ se ghemuiasc[ ]n ve=minte. }nserarea veni ca o binecuv`ntare. C`nd se aprinse lampa ]n birtul de peste drum =i arunc[ prinaerul umed o d`r[ slab[ de lumin[, m[ strecurai ]ncet sprecr`=m[ s[ beau un must, c[ chiar trecuse culesul, =i cr`=m[riaadusese, ]n trei bui, must de la ar[. }n odaia ]n care am intratera foc =i bine. Mustul d[duse puin ]n fierbere, pierduse multdin dulcea[. St[team =i m[ g`ndeam, ]n toropeala pl[cut[ cemi se strecur[ ]n trup, la vremea ur`t[ de-afar[, la iarnace-avea s[ vie. +i-mi spuneam: „Grea iarn[ pentru bieiioameni! Bucatele — scumpe foc, munca — nepl[tit[, aur ]nb[i — nici un gr[unte!” Vro trei rom`ni deschiser[ cu zgomot u=a =i intrar[ tropotinddin cizmele pline de tin[. — Bun[ sara, domnule Ispas, zise Petre a Rarului, sufl`ndprin must[ile mari, umezite. — Bun[ s[-i fie inima, Petre. Da’ ce mai v`nturi? — V`nturi rele, domnule... Ne-apuc[ iarna f[r[ m[lai lacopii, zise el, izbindu-=i p[l[ria mic[ pe-o lavi[. Da’, cumv[d, dumneata ai apucat calea cea adev[rat[. Numai mustgol, domnule Ispas, asta-i b[utur[ pentru femei! Ci mestec[dumneata mustul cu vin vechi, =-atunci e=ti b[rbat ]n regul[. +i Petre cu cei doi se a=ezar[ la masa mea =i-=i poruncir[must =i vin vechi. — Acuma, domnule Ispas, zise a Rarului dup[ ce b[u, euam s[-i spun dumitale o vorb[. Dar o vorb[ ca o sut[. Ai s[ iicu mine la o baie nou[. N-ai s[ dai bani degeaba, de asta unastau eu bun. — +i la ce baie anume, bade Petre? Am auzit c-ai l[satbaia de la M[gur[ =i, pare-mi-se, acolo mai era n[dejde. A Rarului m[ privi batjocoritor. — Adec[ =i dumneata crezi c[ eu sunt prost? A= p[r[si eu obaie dac[ n-a= =ti c[ toat[ truda ce-o pui acolo e ]n zadar? — Asta una, la drept vorbind, n-o poate =ti nime, bade Petre.}n s`nul p[m`ntului cine s[ poat[ p[trunde?! 91
  • 89. Ion Ag`rbiceanu — Ei, iaca, dumneata nu e=ti b[ie=! Dac-ai fi dumneatab[ie= =i ai fi lucrat ]ntr-o baie, n-ai vorbi a=a. +tie b[ie=ul c`nds[ p[r[seasc[ o baie! Numai, vezi bine, la asta tr[b[ s[ fieomul b[ie= cu credin[. — Da’ de unde poate =ti? zic eu. Nu vedem ]n fiecare zicum se pune munc[ peste munc[ =i nu se mai d[ de aur? Petre-a Rarului b[u paharul, privi la cei doi b[ie=i de l`ng[el =i cl[tin[ din cap. — Dumneata ai s[ m[-nelegi numai dac[ vrei. Dac[ nuvrei, ]i pot toca la ureche un an de zile, =i n-ai s[ m[ crezi.Iat[ ce-i spun eu dumitale: sunt semne pe care, dac[ le ia ]nseam[ b[ie=ul, nu munce=te ]n zadar. A=a c[ prin semne m[pov[uiesc s[ merg unde-i aurul, =i tot prin semne m[-ntorc ]napoide unde-i munc[ zadarnic[. — Drept are Petre, zise Ion Vintil[, o namil[ de rom`n]ncruntat. Sunt semne. Numai c`t nu le vede, nu le-audefi=tecine. C`nd a fost s[ fie aurul cel mult de la Fauri, ce crezic[ n-au fost semne? B[iam vro opt in=i, afund, ]n s`nulp[m`ntului. Opaiul abia ardea, c[ era un aer ]n[bu=it =i acru.+i-ntr-o dup[-amiaz[ ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele,c[ ]naintea noastr[, ]n st`nc[, ]ncep deodat[ s[ bat[ din ciocaneo mulime de b[ie=i. Noi ]nlemnim =i ascult[m. Da’ s[ maiauzim ceva? Ferit-a sf`ntul! }ncepem iar, ]ncep =i ei. St[m iar,se opresc =i ei. +i f[ceau un vuiet =-o larm[, =i se auzeaubolovanii pr[bu=indu-se, de g`ndeam c[ are s[ se surpe totmuntele. Atunci, ]ngrozii, asudai de fric[, plecar[m ]n grab[,s[ ie=im. +i p[rea c[ acolo, ]n zidul de st`nc[, au ]nceput s[r`d[ deodat[ o mulime de glasuri. +i, cum fugeam, auzir[mdeodat[ un glas strig`nd aspru =i r[gu=it: „Hocmane! Hocmane!“C`nd am ie=it, b[ie=ii de-afar[ ne privir[ uimii. Eu merg lahocman =i-i spun: „Hocmane, noi ]n fruntea b[ii nu mailucr[m!“ Da’ se nimerise chiar Nuu Natului hocman, =i-l =tiic`t era de aprig omul acela. Ne lu[ pe toi opt, care ie=isem,=i, sub puterea jur[m`ntului, ne porunci s[-l urm[m ]n baie.Mergea ]nainte, f[r[ team[, mergea m`nios, =i din c`nd ]n 92
  • 90. Fefeleagac`nd ]i sc[pa din gur[ c`te-o-njur[tur[ stra=nic[. „Muierilor,m[, voi b[ie=i suntei? Voi suntei ni=te sperie-vr[bii!“ Nu =tiude ce, dar mie ]mi ]nghease sufletul =i-mi venea s[ merg s[-lprind pe hocman =i s[-l duc cu puterea afar[ din baie. Ajunser[mca la zece pa=i de fruntea b[ii unde lucraser[m. Da’ de-aici noin-am mai vrut s[ facem nici un pas, cu toat[ poruncahocmanului. Atunci, el lu[ ciocanul =i sfredelul de la mine, seapropie de st`nc[ =i ]ncepu a bate. N-a dat, ]ns[, a doua oar[cu ciocanul: un ]ntreg col de st`nc[ se pr[bu=i =i-l f[cu pebietul om chis[li[. Abia dup-o zi ]l putur[m aduna de subd[r`m[turi. }n ruptura din perete g[sir[m aurul cumu-im[m[liga. +i de-aici ]ncolo nu se mai auzir[ b[t`nd ]n st`nc[. }=i umplur[ paharele, b[ur[ =i vedeam cum au r[mas toitrei du=i pe g`nduri. — Da’ bine, oameni buni, zic eu, dumneavoastr[ chiarcredei ]n minunile astea? Nu =tii c[ ]n p[m`nt nu tr[ie=te nicio fiin[ omeneasc[, c[ nu este V`lv[, c[ nu-i Duh al b[ilor =ic[ toate pove=tile pe care le spunei sunt numai-nchipuiri? Petre-a Rarului m[ privea foarte serios. — Domnule Ispas, ]mi zise, eu n-a= vrea ca dumneata s[p[e=ti ceva r[u. Doamne fere=te! Dumneata e=ti om bun =i de-aceea te rog s[ nu-i bai joc de semne. Ne crezi dumneata penoi bei, ori muieri fricoase, s[ spunem pove=ti? Iat[, eu suntom trecut de-acum, dar ]n viaa mea n-am =tiut ce-i frica. Eibine, eu ]nsumi am auzit =i alte semne, eu chiar am v[zut,cum te v[d pe dumneata. A Rarului spuse cuvintele astea cu mult[ convingere, =i,f[r[ voie, simii un fior rece cum ]mi trece ca un fulger printrup. — Nu-i bine, ]mi zise el, s[ vorbe=ti cu necredin[ de celeace nu se v[d. C[ci duhurile sunt ve=nic l`ng[ noi, ne-aud, necunosc, =i pe urm[ ]=i r[zbun[. S[ v[ spun acum ceea ce amv[zut eu cu ochii. B[iam pe V`lcoiu. Eram muli ortaci. +i,cum e baia departe de sat, mergeam cu merinde pe c`te-os[pt[m`n[. Munca nu contenea nici ziua, nici noaptea. B[iam 93
  • 91. Ion Ag`rbiceanupe r`nd: o dat[ =ase, c`te patru ceasuri, apoi aceia ie=eau, =imergeam ali =ase, tot pe-at`ta vreme. Lucram de trei ani acolo,cu mare n[dejde. Aveam s-ajungem o v`n[ pe care onimeriser[ dintr-alt punct b[tr`nii, o v`n[ bogat[ de aur. Odat[, era sear[ =i lun[ ca ziua, eu =i cu ali cinci a=teptams[ intr[m ]n baie. +i numai iat[ c[ se z[re=te pe creastamuntelui ca un fum u=or, alb, care se tot apropia de noi. A dat]ntr-o curm[tur[ =i nu l-am mai v[zut. Da’ c`nd s[ ne scul[ms[ intr[m ]n baie, iat[ un b[tr`n ]nalt, cu barba mare, — alb[ca de argint, a=a lumina ]n lun[, — r[sare ]naintea noastr[. Nune zice nimic. Se uit[ numai la noi cu doi ochi mari de ghea[.Se uit[, clatin[ din cap =i intr[ ]n baie, el ]naintea noastr[.Ve=mintele pe el luminar[ ]nc[ puin, cum disp[ru ]n p[m`nt,apoi n-am mai v[zut nimic. Noi nu ne-am ]ntrebat cine s[ fie,=tiam cu toii cine e, dar nici nu cutezaser[m s[ mai intr[m ]nbaie. Atunci iat[ c[ cei =ase b[ie=i ie=ir[ obosii, ]=i tr`ntir[uneltele =i se preg[tir[ s[ ]mbuce ceva. „Voi nu v-ai ]nt`lnitcu nime ]n baie, m[i feciori?“ ]i ]ntrebar[m noi. „Cu cine s[ ne]nt`lnim?!“ ne ]ntrebar[ ei, mirai. „Nu v-ai ]nt`lnit? Bun! Atuncimergem!“ zic eu. +i intrar[m. Ne g`ndeam =i nu =tiam niciunul cum s[ ne t`lcuim ar[tarea aceea. }nc[ nime nu maiv[zuse a=a ceva. }n fruntea b[ii, da, acolo se puteau ]nelegetoate semnele care veneau dinl[untru. Dar o ar[tare, un semnla gura b[ii, nime nu =tia ce are s[ ]nsemneze. }naintam noi cuinimile str`nse, da’ cu mare n[dejde ]n Dumnezeu c[ nu ne val[sa. Pe la mijlocul b[ii r[maser[m deodat[ ]ngheai. Se f[culumin[ mare, lumin[ orbitoare. Baia p[rea larg[ c`t o biseric[.+i-n mijlocul acelei biserici sta b[tr`nul pe care-l v[zusem.Sta cu ochii ]nchi=i, cu braul drept ridicat, =i auzir[m ca un=uier de v`nt, =-apoi se auzi de trei ori, cu glasul cel curatomenesc: „Nu-i, =i nu-i, =i nu-i!“ Opaiele noastre se stinser[ ]nlumina ceea orbitoare, =i ]ndat[ dup[ cuvintele acelea, se f[cu]n jurul nostru un ]ntuneric de morm`nt. Abia ne-am aprinsfitilele, =i ne ]ntoarser[m. Ceilali nu dormeau. I-am trezit =i 94
  • 92. Fefeleagale-am spus tot ce-am v[zut =i auzit. Da’, vezi bine, nici ei n-aucrezut, cum nu crezi dumneata, domnule Ispas. Noi, cei =ase,n-am mai b[it acolo nici un ceas: =tiam c[ aur nu-i. Ni s-a spus=i am crezut. Ceilali ]ns[ ne crezur[ nebuni =i au muncit maideparte. +tii dumneata, domnule Ispas, c`t au mai muncit?Patru ani ]n cap[t! +i c`nd g`ndeau c[ au ajuns la noroc, auspart deodat[ ]ntr-o m[n`nc[tur[ mare: b[iser[ acolo b[tr`nii=i nici un fir de aur nu le l[saser[. A Rarului ]mi povesti toate acestea cu at`ta siguran[, ]nc`tm[ convinse. +i acum ]ncepu s[ m[ ]nv[luie o tain[ mare, ofric[ aproape copil[reasc[. Cerui =i eu un vin vechi =i b[ui al[turicu d`n=ii. T[ceam cu toii. +i eu m[ g`ndeam: „Oare s[ fie vruns`mbure de adev[r ]n at`tea istorii ]n=irate de oameni? S[ fieduhuri ]n p[m`nt, pe p[m`nt, s[ fie stafii =i c`te minuni toate?” A Rarului p[ru c[ mi-a ghicit g`ndurile. — Dumneavoastr[, ]mi zise el, care tr[ii o via[ scriind lamas[ =i plimb`ndu-v[ puin seara, n-avei de unde =ti lucruride-astea. Da’ de-aci nu urmeaz[ c[ ele nu sunt. Ia s[ te puidumneata s[ munce=ti ca mine, s[-i lipe=ti sufletul =i trupul dep[m`nt =i de toat[ viaa ce iese din p[m`nt, =-ai s[ vezi c[altfel ai s[ judeci. Ia s[ te pui dumneata s[ umbli noaptea]ntreag[, c`nd doarme =i aerul parc[, s[ vezi atunci c`te taine,c`te ]n[lesuri din via[ ]i p[trund ]n suflet. Ai ]nelege atuncic[ tr[iesc ]n aer, ]n p[m`nt, ]n ap[ nenum[rate puteri, carec`teodat[ se-mbrac[ ]n forme v[zute =i se arat[ oamenilor. — A=a este, zise Manoil[, care p`n[ acum t[cuse. +i noapteachiar are puterea ei. +i-i zice la acest st[p`n al ]ntunericuluiPatronul Nopii. Eu l-am v[zut odat[ pe Dealu-B[ilor. Era iarn[,un pui de ger de te frigea pe fa[, pe m`ini, da’ nu viscolea.Z[pada acoperea p[m`ntul rotunzindu-l, =i eu veneam,sc`r`ind din cizme, pe Dealu-B[ilor. +i iat[, chiar pe creastadealului, venea, ]n trapul calului sur, un ghin[rar. Hainele peel, fr`nele, sc[riele, ardeau ]n aurul cel mai curat. +i nus-auzea mersul calului, p[rea c[ nu s-atinge de p[m`nt. Dup[ 95
  • 93. Ion Ag`rbiceanuel, la doi pa=i, veneau doi aghiotani, cu dreptele pe s[biile deargint. Dintru-nt`i credeam eu c[ va fi p[durarul cel mare.Cine =tie pe unde-a fost s[ inspecteze p[durile, =i a-nnoptat pedrum. Dar ]ndat[ mi-am tras pe seam[. {sta nu-i cal, astea nu-s haine de p[durar! Dar n-am stat s[ judec mult. Am plecatrepede acas[ =i abia m-am putut lini=ti. Dimineaa, de-diminea[, am fost ]n Dealu-B[ilor, s[ v[d urmele cailor. Nuninsese, nu b[tuse v`ntul, trebuiau s[ se cunoasc[. Dar acolosus era a=a cum b[nuisem: nici o urm[. Neaua — neatins[,numai cizma mea se cuno=tea, altceva nimic. +i spun =i aliic-a=a trece Patronul Nopii, ca un fulger, =i-ntr-o noapte cutreier[]ntreg p[m`ntul. De-aci ]ncolo ]ncepur[ istorisirile cele mai ciudate. De-unap, de-o scroaf[, de-un bivol, care s-a luat noaptea dup[ cutare=i cutare din sat, de-o par[ de foc ce izbucne=te ]n toat[ noapteape V`lcoiu, de oameni care se scoal[ din morm`nt. +i, dus cade-o ap[ mare, ]n seara aceea posomor`t[ de toamn[, ascultam,credeam tot ce mi se povestea, vedeam chiar ]ngrozitoarelear[t[ri. Eu, care nu credeam ]nainte =i nu cred nici azi ]n toateminunile astea, atunci seara sorbeam cu patim[ toate povestirilemisterioase. A=a c[, de la o vreme, ]mi veni convingerea c[ nu-inimic mort ]n lume. P`n[ =i o piatr[, un r`u, un arbore cine =tiece vor fi... C`nd mi-am luat seara-bun[ =i am plecat spre cas[, amdeschis u=a cu mult[ team[. Credeam c[ pot s[-mi iese deodat[]n cale mii de vedenii. +i mai ales m[ temeam grozav descroafa cea neagr[, de care spuneau c-a urm[rit pe-un cre=tin,din sat p`n[ la el acas[, tot grohotind, tot gata s[-l sf`=ie. Acas[ la mine era ]ntuneric. Am trezit slujnica, am pus-os[-mi aprind[ lampa, =i atunci z[rii uimit, pe masa mea descris, un plic alb. }mi fulger[ prin cap c[, de bun[ seam[, vreofiin[ nev[zut[ ]ncepe s[ se-amestece ]n viaa mea. T`rziu,abia cutezai s[ deschid plicul. Citii ]n fug[: „Domnule Ispas!Te-am c[utat de dou[ ori ]n seara asta. M`ine-diminea[ viniar. S[ fii acas[.“ Subscris: I. Walter, agent de vinuri. +i ]n 96
  • 94. Fefeleaga CUPRINSseara aceea am binecuv`ntat pe Walter =i pe toi agenii. Ca om`ng`iere, ca o ploaie r[coritoare pe care-o a=tepi, mi-auvenit ]n minte afacerile mele; am deschis conturile, am ]nceputs[ calculez, =i, de bucurie c[ am sc[pat de nebunia, pe care osimeam cum se apropie, m[ credeam ]n stare s[ dezleg toateproblemele matematicii. +i, vezi dumneata, ]mi zise la urm[ domnul Ispas, din searaaceea tot mi-a r[mas ceva team[ ]n suflet. +i nu =tii dumneatace team[! Nu de stafii ori de draci, nu, ci alta, cu mult maimare. El ]=i duse m`na la frunte, o ap[s[, =i-o trecu apoi prin p[r=i-mi zise: — Ce-ar fi dac[ ]ntr-adev[r ar exista =i alte fiine raionale,nu numai noi, oamenii? Vezi, eu nu m[ ocup cu g`ndurileastea, =i totu=i ]mi pare c[ atunci ar trebui s[ se schimbe lumea=i toat[ viaa oamenilor. Atunci, dup[ g`ndirea mea, deodat[cu mii de afaceri, cu mii de negouri, ar trebui s[ urmeze obancrut[ universal[ ]n toat[ activitatea omeneasc[. Nu-i a=a? — Poate s[ ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu m[ pricepla lucrurile astea, ]i r[spunsei. +i domnul Ispas r[mase pe g`nduri, privind undeva departe,nedumerit. 1909 LADA Satul ]ntreg =tia c[ b[dicul Clement M`rza are bani muli,are aur adunat de pe c`nd erau b[ile bune. Dumnealui locuia]ntr-o cas[ bun[ =i larg[. }n r[stimpul c`t a stat v[duv, — =i astat un timp bun, — multe femei r[mase de b[rbai priveau cul[comie la locuina aceea singuratic[. +i chiar c`te-o fat[ maitrecut[ n-ar fi zis ba, dac-ar fi cerut-o b[dicul Clement denevast[. Erau v[dane care d[deau t`rcoale b[dicului oriunde-l]nt`lneau, ba se trezeau c[ trec chiar pe l`ng[ casa lui, c`nd 97
  • 95. Ion Ag`rbiceanumergeau ]n p[dure dup[ o sarcin[ de lemne. Dar b[dicul Clement se p[rea c[ nici g`nd nu mai are s[se-nsoare a doua oar[. Tr[ia lini=tit, f[cea ]n fiecare zi obi=nuituldrum p`n[ la cr`=m[, unde bea un strop de vin =i st[tea depove=ti cu oamenii. Era trecut de cincizeci de ani =i vorbeacump[tat, cu ]nelepciune de b[tr`n. }n sat se porniser[ adev[rate pove=ti pe socoteala averiib[dicului Clement. Se spunea c[ ar avea l[zi grele de fier,]ncuiate cu lac[te mari c`t un clopot, =i l[zile acelea ar fipline de aur =i de galbeni ]mp[r[te=ti. C[ poate s[ plece f[r[nici o fric[ de-acas[: nime nu i-ar putea sparge l[zile, s[-lfure. La urechile b[tr`nului ]nc[ str[b[tur[ ve=tile astea, =i elnu se mai mira de ce-l privesc oamenii a=a de uimii. Nuavusese copii, =i rudeniile, p`n[ ]ntr-a =aptea vi[, se interesaumult de soarta b[dicului Clement. C`t ce-=i ]nchisese muierealui ochii, casa i se umpluse de rudenii de toat[ v`rsta =i de totneamul: b[rbai, femei, b[tr`ni =i o gr[mad[ de copii, veniser[cu toii s[ pl`ng[. }n anul cel dint`i de v[duvie nu l-au preacercetat: se temeau c[ se va-nsura Clement, =i lor nu le var[m`ne nimic. Dar de c`nd ie=ise zvonul, — chiar din guralui mai ]nt`i, — c[ n-are de g`nd s[ se mai ]nsoare, rudeniile]ncepuser[ s[ se priveasc[ boldi= c`nd se ]nt`lneau ]n casab[dicului Clement. Unii-i t[iau lemne, alii-i duceau sacii lamoar[, femeile-i fr[m`ntau =i-i coceau p`inea, fetiele-im[turau prin cas[, a=a c[ dumnealui n-avea alta ce face dec`ts[ m[n`nce, s[ doarm[ =i s[ se plimbe. — {sta =tiu c-a dat de bine ]n lumea asta, ziceau b[rbaii,v[z`ndu-l cum ]=i plimb[ pe drum ve=mintele ve=nic curate. — +i are suflet bun, se vede, ad[ogau alii. Nu facedeosebire ]ntre rudenii. +i pe celea mai dep[rtate la las[ s[-itreac[ pragul. Vezi, c[ are bani destui, s[ poat[ ]mp[ri la toic`nd va muri. C`nd vreuna din rudenii se nimerea singur[ ]n casa b[diculuiClement, ]ncepea, ]nt`i cu gura pe jum[tate, apoi tot maidezgheat, tot mai ]nver=unat s[ ]nnegreasc[ pe celelalte 98
  • 96. Fefeleagarudenii, cum =tia mai bine. B[tr`nul asculta, da din cap =i, ]ntru t`rziu, zicea: — Bine, bine, ce-mi spui tu mie fleacuri de-astea? Apoi ]=i lua b[ul =i pleca prin sat. Rudenia, r[mas[ ]n cas[, singur[, privea ]nt`i pe furi= ladamare de fier cu lac[te grele, apoi, c`nd simea c[ b[dicu-ideparte, se apropia, o cerceta, b[tea cu pumnul ]n ea, puneaurechea s[ cerce de nu poate deslu=i cumva sunetul galbenilor,cerca s-o ridice. }ncercare zadarnic[: lada era a=a de grea,]nc`t b[rbatul cel mai ]n virtute nici n-ar fi putut-o clinti dinloc, necum s-o ridice nici de-un deget m[car. Fiecare dintre rudenii v`na prilejul de-a r[m`nea singur[ ]ncas[. +i, ]ntre cele vreo dou[zeci =i cinci de rudenii, n-a fostuna singur[ care s[ nu le vorbeasc[ de r[u pe celelalte, c`ndera numai cu b[dicul Clement, =i s[ cerce s[ p[trund[ c`t dec`t ]n taina l[zii minunate. Taina ]ns[ n-o puteau p[trunde. Nici fiertata Susana,nevasta b[dicului Clement, n-a =tiut vreodat[ ce tain[ ascundelada aceea. Cu c`t treceau anii, cu at`t faima bog[iei lui Clementcre=tea mai tare. Neamurile lui ]ncepur[ s[ se socoteasc[ ]ntrefrunta=ii satului =i cam priveau peste um[r la muritorii de r`nd. }mplinise b[dicul Clement vreo zece ani de v[duvie, c`nd,]ntr-o zi, se trezi popa cu el c[-i veste=te ]nsur[toare nou[. — La v`rsta dumitale, b[dicule?! f[cu popa, mirat. — Ei da, la v`rsta mea! Am cincizeci =i =ase de ani, =i maiam n[dejde de treizeci, cel puin. La drept vorbind, nu mi-ar fitrecut mie prin cap g`ndul [sta, de nu venea la mine popa dinV`ltori =i nu-mi spunea c[ sor[-sa, care-i v[duv[, ar veni dup[mine. Acuma, dumneata =tii c[ eu sunt un om s[rman =i singur=i c[ femeia aceea are bani destui. Popa nu putu s[ nu-=i zic[ ]n g`nd: „Iat[ chipul bog[tanuluizg`rcit! Nicic`nd nu se mai satur[!” }n ziua cununiei, toate rudeniile b[dicului Clement z[cur[betege pe-acas[. P[rea c[ a dat g[lbenarea ]n ei, a=a erau de 99
  • 97. Ion Ag`rbiceanumohor`i la fa[. — Acuma, se cheam[ c-a f[cut o prostie Clement, ziceauoamenii. Cea dint`i prostie ]n viaa lui. Nevasta asta, sor[ c-un pop[, vei vedea numai c[ l-a l[sa, ]n c`teva zile, f[r[parale =-apoi a s-o =tearg[. Femeia era cu vreo cincisprezece ani mai t`n[r[ dec`tb[dicul Clement. Dac[ am crede ]n spusele rudeniilorb[tr`nului, apoi era ur`t[ ca ciuma =i bun[ de-n[rcat copiii,ca muma-p[durii. Ceilali rom`ni, ]ns[, o aflau destul depotrivit[ pentru b[dicul Clement. Vorba e c[ ]ndat[ ce-a intratfemeia cea str[in[ ]n casa cea singuratic[, s-a schimbat traiulb[dicului Clement. Pe c`nd rudeniile, ]nainte vreme, ]l ]nc[rcaucu toate bun[t[ile, acum nu i se mai ar[tau nici pe la poart[.Iar femeia lui str`mba din nas, ]njura =i mereu era cu guraplin[ de sfad[. — Eu am g`ndit c[ m[ m[rit dup[ un om gazd[, =i, c`ndcolo, s[r[cie lucie! zicea muierea privind prin cas[. — N-am ce-i face! Acum t`rgul s-a f[cut! r[spundea lini=titb[dicul. — Ce t`rg? striga nevasta. Crezi tu c[ pe-o sor[ de pop[poi s-o batjocore=ti a=a? La asta s[ nu te g`nde=ti, s[r`ntocule!M`ine plec de la tine! — N-ai dec`t s[ te duci! zicea, z`mbind, b[dicul Clement,=i pleca prin sat. Putea umbla =i putea z`mbi lini=tit dumnealui. Muierea,din clipa ]n care v[zuse lada cea de fier, din clipa ]n carecercase zadarnic s-o mi=te c`t de c`t din loc, era legat[ decasa lui cu lanuri a=a de tari, ]nc`t nici cu patru bivoli n-ar fiputut-o urni din loc. T[r[boiul pe care-l f[cea era numai ca s[-i deschid[ b[dicul Clement o dat[, o singur[ dat[, lada. Darb[rbatul era ]nc[p[`nat r[u. — Avem din ce tr[i, tu muiere. Orice om cu minte str`ngebani albi pentru zile negre. +i se poate s[ tr[im mult, se poates[ ne trebuiasc[ odat[ lada de care tot vorbe=ti tu. Acum,deocamdat[, mai am ni=te b[nui, mai ai =i tu, =i tr[im cum ne- 100
  • 98. Fefeleagaa r`nduit Dumnezeu. Dac-o fi s[ mor, atunci e alta, atunci numai am nimic de zis. +i, ]ntr-adev[r, de unde, de neunde, b[dicul Clement scotea]n fiecare zi banii trebuincio=i, c`nd femeia nu vroia s[ deadintr-ai s[i. De unde-i lua? Oric`t l-a supravegheat, n-a pututafla niciodat[. Dar, — se g`ndea femeia, — e limpede calumina soarelui c[ numai din lada cea mare ]i putea lua! Ah!de-ar putea ea pune odat[ m`na pe chei! Dar cheile, necum s[puie m`na pe ele, nici de v[zut nu le-a putut vedea, oric`ta-n-cercat. N-a r[mas o hain[ de-a b[dicului Clementnebuzun[rit[, nepip[it[, n-a r[mas un coli=or ]n cas[ unde s[nu fi scotocit; p`n[ =i-n gunoiul de dinaintea grajdului. Demulte ori noaptea, c`nd Clement dormea tun, de-ai fi pututt[ia butucul pe el, nevasta ]=i v`ra ]ncet, tremur`nd, m`na subperina lui, sub a=ternutul lui. Dac[ d[dea de ceva tare, de uncotor de pai, de-o tivitur[ groas[, la g`ndul c[ a nimerit cheia,simea c[ o p[r[sesc puterile. Ceva a ]neles repede dumneaei. Cum b[rbatul era t[cut =imoroc[nos, s-ar fi putut tare u=or s[ se m`nie cumsecade, s[fac[ un testament pentru rudenii, =i ea s[ r[m`ie cu m`nagoal[. }nelese c[ purtarea ei nu era deloc cu minte, =i, ]ntr-obun[-diminea[, ]i puse lui Clement ]n palm[ c`teva sutue —toat[ zestrea ei. — Ce s[ fac cu banii? ]ntreb[ Clement. — S[ tr[im din ei, e zestrea mea. C`nd se va ispr[vi, nevom ]ntoarce la lada ta. — Dac[-i pentru asta, ine tu banii. Cump[r[ tu ce-i delips[ ]n cas[. Eu sunt s[tul de bani, mi-i sc`rb[ de bani. Femeia lu[ banii, convins[ acum cu totul c[ lada aceea eplin[ cu aur. Dar b[dicului Clement ]i era sc`rb[ de bani pentruc[, iat[, lada aceea a lui a f[cut-o pe r[posata nevast[ s[-llingu=easc[ o via[ ]ntreag[, le-a f[cut pe rudenii s[-=i dea =im`ncarea de la gur[, s[ i-o aduc[ lui, =i acum sc`lcie =i minteafemeii de-a doua. De aci ]ncolo nevasta g[tea bucate alese, inea curat ]n 101
  • 99. Ion Ag`rbiceanucas[, vorbea cu ]nsufleire de b[rbaii cru[tori, care pung[lbena= l`ng[ g[lbena=, nu bat birturile, nu joac[-n c[ri. }nr[stimpuri, d`nsa f[cea c`te-o aluzie subire la lad[, la chei,dar ]ndat[ ce b[ga de seam[ c[ lui Clement nu-i plac vorbeleastea, ]ncepea s[ r`d[ =i povestea vreo ]nt`mplare din sat. S[tenii l[udau norocul b[dicului Clement, iar rudeniilepriveau pizma= la nevasta de-a doua. }ntr-o toamn[, b[dicul r[ci =i c[zu la pat. Femeia, c`t ce-lv[zu aprins la fa[ =i cu r[suflarea pripit[, simi un s[lbatic fiorde bucurie. „}n sf`r=it!“ ]=i zise, =i simi c-o apuc[ nebuniile. Toat[ noaptea b[dicul Clement a gemut =i n-a putut ]nchideun ochi din pricina junghiurilor care-l ]mpungeau printre coaste,in`ndu-i r[suflarea oprit[. Toat[ noaptea femeia s-a desf[tat ]n visurile si-n planurilecele mai frumoase, =i simea o bucurie p[g`n[ la fiecare geam[tnou al b[rbatului. Din c`nd ]n c`nd, bolnavul cerea o ulcic[de ap[. Ardea ]n fierbineli. Femeia l[sa s-o cheme de dou[ =ide trei ori, =i abia apoi se scula =i-i d[dea ap[. +i-l privea cul[comie cum horp[ie, ca =i cum ea ar fi fost ars[ de sete. Diminea[, b[dicul Clement nu se mai putu mi=ca din pat=i ]ncepu s[ se team[ de moarte. O trimise dup[ doctor. Femeiaie=i, ]ncuie u=a ]ncet, cu cheia, pe dinafar[, scoase unealtablestemat[, o puse ]n buzunar =i plec[ ]n sat. P`n[ dup[-amiaz[a tot stat de pove=ti, c`nd la o femeie, c`nd la alta. Venise cufurca ]n br`u =i avea mare chef de vorb[. Era agitat[, aprins[ =ipovestea, mestec`ndu-le, o mulime de istorii. Dup[-amiaz[ descuie ]ncet u=a =i intr[. Bolnavul o privi cugroaz[ c`nd o v[zu c[ intr[ f[r[ doctor. — Nu-l aduci? — Nu-i acas[. Am umblat ]n dou[ sate dup[ el =i nu-l g[sesc. B[rbatul se ridic[ deodat[ ]ntr-un cot, o privi cu du=m[nie=i-i zise: — Mine=ti, muiere! Tu nu l-ai c[utat! Cine-a spus c[ muierea =i dracului ]i d[ de furc[, n-a gre=it. 102
  • 100. FefeleagaAsta de-acum ]ncepu s[ pl`ng[ cu lacrimi adev[rate, cusughiuri, f[r[ s[ se opreasc[. Pl`ngea =i-=i blestema zilele.B[dicul Clement se c[i puin =i-i ceru un pocal cu ap[. — Mi-a fost r[u, zise el. Ardeam de sete =i credeam c[ mor.Iar tu nu mai veneai. Acum m[ simt mai bine, zise el, dup[ ceb[u. Acest „m[ simt mai bine“ ]i opri femeii, ca prin farmec,pl`nsul cu sughiuri. Bietul b[dic Clement! Crezuse pe-o clip[ c[ i-e mai bine,dar, c`t ce-a dat noaptea, ]ncepu o tus[ p[g`n[ =i scuipa cus`nge. Femeia dormi de ast[ dat[ tare bine, ca =i c`nd tusa luiar fi fost un c`ntec dulce, adormitor. C`nd se cr[p[ de ziu[, b[dicul, ars la fa[ =i pierit ca desecet[, abia ]ng`n[: — Iute dup[ popa, muiere, s[ mi-l aduci ]ndat[, c[ mi separe c-am s[ plec din lumea asta! Femeia s[ri din pat, ]ncepu iar s[ se boceasc[ =i ie=i repedecu o cus[tur[ ]n m`n[. }ncuie iar[=i u=a pe din afar[ =i plec[prin sat. T`nd[li c`nd la o femeie, c`nd la alta; p`n[ seara n-a cusut un =ir de altie, dar gura i-a meliat, de s-au luat muierilede g`nd cu ea. De-o ]ntreba cineva: „Ce mai face b[dicul Clem-ent?“ „Bine, s[n[tos!“ r[spundea d`nsa, =i-=i continua fleacurileei. C`nd se ]nser[ de tot, porni spre cas[. Ajunse. Se opri lafereastr[. Privi cu mult[ b[gare de seam[ ]nl[untru. B[diculClement sta ]ntins cu faa la p[m`nt, jos, l`ng[ pat. „Aha, ]=izise femeia, a fi voit s[ fug[, cum le vine oamenilor c`nd mor!A c[zut =i l-a apucat moartea acolo.“ Un puternic fior debucurie o cutremur[. Deschise grabnic u=a, se apropie de mort,]l ridic[, ]l a=ez[ frumos ]n pat, apoi ]ncepu s[ caute dup[cheie. Gura b[dicului Clement r[m[sese r`njit[ — cum c[zusecu faa la p[m`nt, ochii — pe jum[tate deschi=i. +i, cum stape spate, parc[-=i r`dea de femeie, care c[uta ]nfrigurat[ dup[cheie. R[scoli patul tot, cotrob[i sub pat, r[v[=i p`n[ =i p[rulmare, ]nc`lcit, asudat ]nc[ al mortului. Zadarnic! Merse la lad[. 103
  • 101. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSCercet[ lac[tul =i v[zu din nou c[ broasca nu era mai maredec`t o gaur[ de cui=or. A=adar, cheia trebuie s[ fie de-abiac`t un cui=or. }ncepu s-o caute cu dezn[dejde, ]nfricat[ deg`ndul c[, din clip[ ]n clip[, putea s[ bat[ la u=[ vreun om,s[-l vad[ pe Clement, =i atunci comoara era pierdut[ pentruea. Arunc`ndu-=i privirile spre pat, i se p[ru c[ mortul se mi=c[.Se uit[ mai bine =i-i p[ru c[ z[re=te ceva printre dinii r`njii.Un g`nd ]i fulger[ prin cap, nu ca o lumin[, ci ca o s`rm[fierbinte. De bun[ seam[, cheia o purta ]n gur[! Cum de nu i-a venit mai degrab[ ]n minte g`ndul [sta?! Se apropie de Clem-ent, ]i descle=t[ cu mare greutate gura =i scoase o buc[ic[ de fier.Dintr-o s[ritur[ ajunse la lad[, descuie lac[tul, smulse capacul.R[mase ]ncremenit[. Lada era plin[ cu bolovani de piatr[ sur[...Pe faa femeii str[luci deodat[ o bucurie imens[. Se aplec[, ]=i]nc[rc[ braele cu bolovani, ]i s[rut[ =i ie=i pe u=[ ca o n[luc[,fugind pe coast[ la vale, spre sat, chiuind =i strig`nd ]n guramare: — Iu-iu-iu! Haidai la aur! Iu-iu-iu! Haid’ la comoar[! 1910 MELENTEA B[dicul Melentea are o cas[ de b`rne ]nnegrite de vreme =im`ncate de cari, sus, la marginea p[durii, pe-o coast[ pietroas[.C[sua e scund[ =i afumat[, mic[ =i pitic[, =i toat[ ziua se]nhoalb[ din dou[ ferestrue c`t palma. }n c[sua aceea, =i ]ncurte, se izbesc, c`t ine Dumnezeu lumea, o gr[mad[ de copiidespoiai, cu p[rul v`lvoi, cu obrajii nesp[lai de s[pt[m`ni.Numai c`nd simt c[ se apropie b[dicul Melentea, sar ca iepurii=i odat[ s-ascund gr[m[joar[ prin unghee. — Ho! paraleii tatii, nu suntei acas[? ]ntreab[ totdeaunab[dicul Melentea. G`ndeam c[-s acas[, zice tot el, ]ntorc`n-du-=i capul spre femeia ce c`rpe=te ni=te zdrene, dup[ mas[.C[ ce le-am adus eu? Turt[ dulce din t`rg, gogoroane ro=ii de 104
  • 102. Fefeleagala jup`nul =i ni=te h[inue nou[-noue! Apoi ]=i arunc[ sub pat uneltele de lucru =i se a=eaz[ pelavi[ obosit. — Gata-i supa, tu muiere? o ]ntreab[, privind-o chior`=. — Iar ]ncepi? ip[ femeia. Z[u, tu-i faci de cap! — Cum s[-mi fac de cap?! N-am fost eu azi-diminea[ lam[celar, =i nu i-am zis: „Jup`ne, dou[ kilograme de carne! Da’=tii, cu m[duv[ =i gras[!“? +i n-a dat el de dou[ ori cu barda, =inu m-a ]ntrebat chiar pe mine: „Unde pofte=ti s-o trimit?“?„Unde? Acas[ la mine! La Melentea acas[“! Se vede treaba c[b[iatul n-a nimerit aici. — +i nici c-a nimeri vreodat[! zicea femeia. — A=a crezi tu? Apoi iac[, voi, muierile, odat[ v[ pierdeicurajul. Da’ de bine s[ nu te temi niciodat[! }n urm[, femeia-i punea pe mas[ un bru= de m[m[ligu[, ofiertur[ acr[, =i Melentea ]ncepea s[ ]nghit[ stra=nic, l[ud`ndbun[tatea m[n`nc[rii. Erau numai cartofi fieri, zama era ap[goal[, subire, mestecat[ cu oet. — Plutesc steluele de gr[sime! Doamne, tu muiere, m[ totg`ndesc eu de unde avem noi at`ta unsoare =i olei?! Iat[ =-obucat[ de carne! De la noi din cas[ carnea nu se mai gat[,asta o =tie tot satul. S[ vezi tu cum m`nc[ alii! O ceap[, unbru= de p`ine, un peticu de sl[nin[. Da’ sup[ la ei, carne laei, fiertur[ bun[, nu s-a mai pomenit! +i de-aceea li se lungesclor grumajii =i li se fac str[vezii urechile. +i nu numai cei maritr[iesc a=a de prost. Copiii o duc =i mai r[u! Dac[ au of[r`m[tur[ de br`nz[, apoi li se pare c[ au toat[ bog[ia lumii.De-aceea vezi copii a=a de am[r`i peste tot locul. Ai no=tri?Unde suntei, paraleii tatii? Ia ie=ii puin la iveal[! — Da’ d[-le pace, m[i p[g`nule, =i vezi-i de m`ncare! ]izicea femeia, nec[jit[. Melentea ]ns[ nu le da pace. Copiii veneau ]naintea lui,st[teau cu capetele plecate =i a=teptau. — Iat[-l pe Ionic[-a tatii, ]ncepea Melentea, ]ntorc`nd cufaa spre muiere pe un b[iat ca de =ase ani=ori, sl[bu =i p`rjolit ca 105
  • 103. Ion Ag`rbiceanude secet[. Aista-i cel mai ]nchelmat. Leu-paraleu, pui=orul tatii!Da’ ce-ai m`ncat tu ast[zi? Tocan[ de berbece, a=a-i? +-o felie deca=? Cu-at`t mai bine! D-apoi tu, P[tru? ]ntreba el, prinz`nd pealtul de m`n[ =i tr[g`ndu-l aproape. Tu, sup[ de g[in[? Aha,=trengarule, de-aceea e=ti a=a de aprins la fa[, ca creastacoco=ului! Mai prindea pe unul, pe doi, apoi se s[tura, ]i l[sa s[ plece. — Da’ s[-mi spunei voi, ]ncepea el deodat[, unde-s boii,unde-s vacile? Aha, la umbr[! A=a-i, dac[ d[ c[ldura =i umbl[zb`rn`ind musca, vitele se trag la ad[post. Da’ la porci sevede c[ n-ai dat de m`ncare. Auzii-i cum gui[? Asta nu secade, s[ l[sai dobitocul fl[m`nd! Iute s[ v[ c[rai — unu, doi,trei! — =i s[ le dai de m`ncare. Copiii ie=eau, d`nd buzna pe u=[, ]mbr`ncindu-se,ghiontindu-se. Femeia-l asculta ameit[. — Doamne, m[i b[rbate, zicea ea, s[ =tii c[ tu nu veiajunge bine! S[-i bai tu joc de copiii t[i?! Nu i-i fric[ dem`nia lui Dumnezeu? — Nu, tu muiere, c[ Dumnezeu e bun =i nu se m`nie. Melentea m`nca mai departe, umfl`ndu-=i c`nd un obraz,c`nd altul. }n ochii lui, c`nd ]i vorbea femeia a=a, se coborape c`teva clipe o tristee ad`nc[, privirile lui se ]mboln[veauparc[. +i atunci p[rea =i mai palid, =i ]ncreiturile obrajilorerau mai ad`nci =i mai dese. Dar nu r[m`nea mult a=a. Se scula, lua donia cu ap[, oinea mult la gur[, ]n vreme ce m[rul lui Adam i se plimbamajestuos, domol, pe grumajii de=irai. — Doamne, tu muiere, f[cea el oft`nd, pun`nd donia pelavi[, da’ ce minune-i aici? — Ce minune? — }n viaa mea n-am b[ut a=a vin! Se vede c[ iar a datdomnul Beniamin pe la tine =i te-a cinstit cu vin! Femeia c`nd auzea de domnul Beniamin, se ]nciuda r[u,zv`rlea zdrenele =i-=i punea m`inile ]n =old. 106
  • 104. Fefeleaga — Iar ]i vin nebuniile? =i-l privea cu sc`rb[ =i cu du=m[nie. — Ce nebunii?! Dac[ are omul nevast[ frumoas[, ]nseamn[c[ vine norocul acas[. A=a =i cu mine. Domnul Beniamin ]ibogat, =i nu-i nici b[tr`n! C`nd vrea el s[-=i fac[ un chef, undes[ trag[? La Melenteoaia cea frumoas[! — Vai, bat[-te sfinii, p[g`nule! zbiera femeia, ie=indu-=idin s[rite, =i ]ncepea s[-i izbeasc[ ]n cap o rochie rupt[, ocizm[ stricat[, ce-i c[dea-n m`n[. Da’ cum te rabd[ inima,mi=elule, s[ m[ batjocore=ti a=a, ]n toate zilele! Nu mi-i destulc[ muncesc ca un bou, c[-mi pierd capul cu at`tea gurifl[m`nde, ce m[ beh[iesc toat[ ziua? Mai vii =i tu s[-i r`zi demine?! — Dac[ te-a f[cut Dumnezeu frumoas[, eu n-am ce-i face,— zicea b[rbatul, in`nd braul ridicat de ap[rare. — A=a-i, neru=inatule?! Nu mai ]ncapi de mine?! Dar io-sde vin[ c[ mi-am m`ncat viaa? Io-s de vin[ c[ am sl[bit ca oc[ea jig[rit[? Hai, spune! Nu tu, nu copiii, nu s[r[cia dincas[? +-acum, dac[-s ur`t[, tu faci glume pe socoteala mea.+i spune, nu i-i fric[ de b[taia lui Dumnezeu? — Ci hai! S[ =tii c[-mi place, tu muiere! }mi pare c-aud guraunei cucoane mari care-=i spal[ b[rbatul. }ntr-adev[r, e pagub[c[ nu te-ai n[scut doamn[! Da’ pentru-aceea ]mi place. +tii, laalte case de om s[rac vine b[rbatul ostenit de la munca zilei, ]=izic dou[-trei vorbe cu femeia, =i el, rupt de osteneal[, se culc[...El crede c[, dac[ doarme, va vedea viaa mai frumoas[ =i maiu=oar[ dac`t cum este. Femeia tace =i-nghite necazul, =i dinc`nd ]n c`nd se uit[ cu m`hnire la omul care doarme pe-unsuman, cu faa galben[ =i supt[. Vezi, mie de oamenii [=tia nu-mi place. De la o vreme parc[ nici nu mai =tiu vorbi. Aia nu-ivia[! Nu-i de-ajuns c[ te roade s[r[cia destul, s[ te mai rozi =itu? Tace puin =i prive=te la faa ve=ted[ a muierii, care se mailini=te=te. — }mi place, adaog[ el, c[ tu-i mai deschizi gura. Asta-miplace. Pentru vorb[, gura nu cere de m`ncare. Da’ =tii, totu=i, 107
  • 105. Ion Ag`rbiceanuce-mi vine ]n minte c`nd te v[d a=a aprins[? P[ania cu lada,cu lada ta de zestre. +tii c[ plecaser[i pe vreme bun[ de lavoi, da’ pe drum v-a apucat o ploaie cu rupere de nour. +i undenu s-a umflat r`ul, unde nu s-au trezit valurile care dormeau ]nad`ncuri, =i-au ]nceput s[ arunce arm[sari pe faa apei! Chiaratunci intra ]n r`u carul cu patru boi, — Doamne, ce mai boi!— parc[-l v[d =-acuma carul cu zestrea ta de mireas[. Atuncitot a=a erai de aprins[ ca acuma. — Vezi, m[, tu e=ti dracu gol! striga femeia, nec[jindu-seiar[=i. Ai de g`nd s[ taci odat[? Ai de g`nd s[-ncei cubatjocurile? Da’ tu ce-ai avut, ce avere? Iac[, h`rbul [st’ decas[. Ai fi a=teptat, se vede, s[-i aduc car, =i boi, =i lad[]nc[rcat[? — Aici iar ]mi place cum ai adus-o, tu muiere. La cas[ deom s[rac, de zestre nu-i vorba niciodat[. Da’ casele bogailortot din zestre s-aprind =i se pustiesc. Mai au noroc cu n[na=ii,c[ merg de-i mai ]mpac[. F[r[ doar =i poate, tu te-ai fi potrivitcu unul gazd[. Valeo, m[mulic[, ce dungi ai avea ast[zi pespinare! S[ =tii tu, cei bogai se m`nie mai iute. Noi de ce s[ne m`niem?! Iac[, tu de pild[, de ce te m`nii? — Acuma, las[-m[, Melenteo, vezi-i de lucru, ori culc[-te, da’ las[-m[, c[ mi-i destul pe ziua de azi, zicea femeia. B[dicul Melentea, ]ns[, c`t sta peste zi, ori seara, acas[,tot melia din gur[. El avea o credin[: omul s[rac, dac[-nchideochii ori gura, ]ncepe s[ se g`ndeasc[. A cercat el de c`tevaori a=a, dar nu i-a pl[cut am[reala aceea, care izvora parc[din toate p[rile =i-i p[trundea fiina. — G`ndurile, zicea b[dicul Melentea, s[ le l[s[m pe seamabogailor. Ei au la ce se g`ndi, ei se pot ajuta cu g`ndurile, daromul s[rac, oricum se g`nde=te, tot r[u nimere=te, ca [l ce tot]nc[rca o povar[, — c`nd ]n c[ru[, c`nd ]n telegu[, — da’nicicum n-o putea duce-acas[, pentru c[ nici la telegu[, nicila c[ru[ nu era ]nh[mat vrun dobitoc... Cu at`t avea noroc muierea, c[ b[dicul Melentea nu preaera pe-acas[. Muncea s[pt[m`na ]ncheiat[, ]n r`setele 108
  • 106. Fefeleagaoamenilor cu care lucra. Melentea era bun de leac c`ndmuncea ]n r`nd cu ali s[teni. C[ ace=tia ]=i uitau sup[r[rilede-acas[, uitau povara lucrului =i, dac[ foamea n-ar fi strigatcu glasul ei de broasc[, din de=erturi =i-ar fi uitat =i s[ m[n`nce. Melentea va fi fost =i el ostenit, dar la amiaz[ nu se apucas[ ]mbuce p`n[ ce nu mergea ]n =ir pe la toi muncitorii, p`n[ce nu se apleca asupra merindei =i n-o cerceta. — S[raci de voi, zicea Melentea, ce m[n`nc[ri, m[i, ca lac`ini! A=a tr[b[ s[ se hr[neasc[ un muncitor? Ce i-i bundumitale c[lc`iul cela de p`ine? Da’ dumitale, loboda asta?Iar[=i =tir, =i fasole, =i ceap[, =i peste tot sf`nta m[m[lig[!M[nc[, rom`n prost, =i te-ndoap[, c[ de-asta e=ti bun! D-apoicolea o sup[, o friptur[ nu v[ =tie face femeia? Trecea printre muncitori, cl[tin`nd cu tristee =i dezgust din cap.Se-nt`mpla ca vreun muncitor s[ fie nou-venit, s[ nu =tie moareab[dicului Melentea. Acela privea ]nt`i chior`= la omul slab =i de=irat,care se pleca asupra m[n`nc[rilor lui. +i nu apuca b[dicul Melenteas[-i spuie dou[ vorbe, c`nd acela se =i scula, r[stindu-se: — Ce-i, m[i bade, ce-i, m[ de=iratule? Tu s[-mi batjocore=tim`ncarea? Nu vezi c[ acu=i i se desfac ciolanele, c[ nu lemai poate str`nge pielia galben[? Da’ tu ce m[n`nci, lihodule,de ne batjocore=ti pe noi a=a? — Eu, zicea Melentea, sur`z`nd, eu, carne =i sup[. Eu,m[n`nc[ri scumpe, m[i! Vin[ =i vezi. }l apuca de m`nec[ =i nu-l mai l[sa p`n[ ce acela nu seapropia de traista b[dicului Melentea. — Iat[ carne, iat[ pe=te, iat[ =i pl[cinte, zicea b[dicul,]mping`ndu-i sub nas un bru= de m[m[lig[, o felie de ceap[ =i sare. Dup[ ce m`nca, se l[sa gem`nd pe spate. — M[i dragii mei, mi se pare c-ar trebui s[-mi aducei undoftor. Femeia-i de vin[. Mi-a preg[tit ni=te m[n`nc[ri unsuroaseca acelea, =i, cum ]s lacom, am m`ncat de m-am umflat ca unbaron. +i puf[ia pe n[ri, ]n hohotul de r`s al tovar[=ilor. — C[ nu v[ hr[nii =i voi a=a de bine ca mine, s[ =tii c[ nu 109
  • 107. Ion Ag`rbiceanunumai s[r[cia voastr[-i de vin[, ci =i nevestele. Nu =tiu facebucate cu gust! Dar a mea? Ptii! Bat-o focul de muiere! Demulte ori ]i zic: „Mai las-o cu fiertura, soro, mai las’ cudomniile, c[ om s[r[ci =i nu suntem dedai cu s[r[cia“. De se-nt`mpla s[ munceasc[ pe undeva departe de sat,venea la pr`nz vreun b[iat s[-i aduc[ ve=nicul m[lai =i ve=nicabucat[ de ceap[. Melentea, c`t ce sosea copilul, l[sa unealtadin m`n[, se apropia de el, c[uta ]n corf[, mirosea, =i ceilali]l auzeau numai c[ se r[ste=te la b[iat: — Ce-i asta? Iar zam[ cu carne de porc? +i de ce-a pusmaic[-ta at`ta sm`nt`n[? Copilul z`mbea subire, =tiindu-i felul. — Acum s[ =tii, oameni buni, zicea Melentea ]ntorc`ndu-se spre rom`ni, c[ de-oi muri odat[ =i odat[, muierea-i de vin[.Cine-o pune s[ m[-ndoape cu toate bun[t[ile? Astea-s pentrubogaii care se-ntind s[tui pe canapele, nu pentru un muncitorca mine! Unde are o munc[ mai grea, tovar[=ii ]l ajut[ cu drag. C[b[dicului Melentea i s-au cam muiat puterile. De multe ori eostenit =i se clatin[ ca o g[in[ beat[ pe picioare. — E=ti ostenit, b[dicule, ]i zice vreun fecior, bucuros c[-ipoate ajuta. — Ostenit, pustia! Ba nu-s ostenit. Dar, adaog[ ]n tain[, amb[ut o cup[ de vin vechi la amiaz[, =i poate asta s[ fie vina. C[la mine-n pivni[ stau buile ]n =ir, de i-i mai mare dragul s[ levezi! Seara, c`nd venea la r`nd la plat[, dac[ se-nt`mpla atuncis[ fi lucrat mai ]nt`i la st[p`n nou, ]i zicea: — Eu, domnule, scot pentru nou[. — Cum a=a? — Bine. Pentru nou[ suflete. St[p`nul privea ]ntreb[tor la oameni: — A l[sat careva s[-i ridice el plata? — Ba nu, s-aude din mulime. — Atunci, ce vorbe=ti dumneata? 110
  • 108. Fefeleaga — Vezi c[, dup[ dreptate, a=a s-ar cuveni. Eu am acas[patru fete =i patru feciora=i, dar [ia ]nc[ nu pot lucra. De m`ncatm[nc[, — nici lupii... Acuma, ei ]s opt =i cu mine nou[. Bogaii satului nu prea stau de vorb[ cu Melentea. }i pi=c[,=i nu le place. De multe ori aduce ve=ti pline de spaim[: ba c-adat, colo, pe hotar, boala-n vite, — el cu ochii lui a v[zut vreodou[zeci cr[pate, — ba c-a auzit la ora= c[ au s[ se puie birurinoi pe cei bogai, ba c[ se face b[taie... }n biseric[ se pomenea de multe ori c[ vorbe=te cu glastare. Cre=tinii-l priveau nedumerii, iar popa, c`teodat[, nu semai putea r[bda s[ nu-l ]ntrebe: — Ce tot ai acolo, b[dio Melenteo? — Eu, nimic. Da, sf`ntul Niculae, colea, din icoan[, nu-mimai d[ pace. M[ tot ]ntreab[ c`i copii am. I-am spus c[ opt,=i sf`ntul tot nu crede =i m[ ]ntreab[ iar. Alteori popa ]l ]nfrunt[ ]n u=a bisericii, c`nd ]s adunaicre=tini mai muli. — Eu nu-s de vin[, p[rinte, dac[ m[ mai scap =i zic o vorb[tare. Sfinii-s de vin[. Ce au ei s[ m[ tot ]ntrebe: „Ce m[nciazi, Melenteo, ce nu te-mbraci mai bine, golanule?“ Eu cat s[le r[spund, altfel ar striga tare, de n-ai mai putea ine slujba. Mai multe glume f[cea Melentea c`nd murea vreun cre=tin]n sat. Dac[ mortul era bogat, numai ce-l auzeai spun`nd, c`ndtr[geau clopotele toate: — Gros-gros, C[-i om b[nos! Gros-gros, C[-i om b[nos! S-a ispr[vit cu muierea! zicea, bucuros, b[dicul Melentea.Acum a fi st`nd ]n faa cazanului cu smoal[ clocotit[ =i s-a fit`rguind cu dracul, c`t s[-i dea s[ nu-l moaie colo. Da’Necuratul a s[-i zic[: „N-ai ce-mi mai da! P`n-ai fost ]n via[,mi te-ai dat de bun[voie mie, cu trup, cu suflet!” Dac[ murea vreun om s[rac =i tr[gea numai un clopot, cel 111
  • 109. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSmijlociu, numai ]l auzeai pe Melentea c[ spunea: — Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac! Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac! S-a ispr[vit =i cu [sta! zicea el bucuros. Da’ numa mi separe mie c[ n-a avea hodin[ nici pe lumea cealalt[. Cum ededat cu sapa =i lopata, l-a pune sf`ntul Petre s[ sape l`ng[pomii Raiului, s[ fac[ mere multe... A=a-i b[dicul Melentea. C`nd nu-i toac[ muierii la ureche,]mbat[ de cap muncitorii care sunt cu el, ]i face s[ r`d[ =i s[-=i bat[ joc de necazurile vieii. }i place s[ tot scad[ din puteri,a=a, pe nesimite, =-odat[ numai, c`nd va fi s[ fie, s[-lumbreasc[ moartea pe ne=tiute. +i i-ar pl[cea atunci s[ fiecineva s[-i spuie ]n batjocur[ la ureche: — Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac! 1910 G U R A S AT U L U I Tu=a Evua era o femeie m[runic[, sprinten[ de s[-i luneceprintre degete. De c`nd i-a murit b[rbatul =i-a l[sat-o v[duv[la patruzeci de ani, tu=a Evua nu mai d[ pe-acas[ dec`t seara.Las’ c[ nici p`n[ tr[ia fiertatul nu p[zea at`ta casa, dar acump[rea c[-=i face de cap. — Asta at`ta a a=teptat: s[ scape de P[tru! ziceau femeile,=i-o priveau ]n batjocur[. Dar tu=a Evua nu le lua ]n seam[. O femeie s[rac[ trebuies[ tr[iasc[ din ceva. Avere n-are, copii nu i-au r[mas s-o ajute,man[ din cer nu-i cade. }=i ia dar sapa subsuoar[ ori secera peum[r =i porne=te de diminea[ de-acas[, s[-=i c`=tige buc[icade p`ine. 112
  • 110. Fefeleaga C`nd e ]n brazd[ cu b[rbai =i cu femei, toi o ]nconjur[,toi se feresc de ea. C[ci tu=a Evua, c`tu-i ea de m[runic[ =ide sprinten[, la lucru trage ca la moarte. De dou[-trei ori d[ cusapa, =i se opre=te privind departe, cine =tie unde. +i dac[ d[de st[p`ni mai sfiicio=i, care nu ]ndr[znesc s-o ]ndemne lalucru, ]ncepe deodat[ cu istoriile ei nesf`r=ite. — +tii unde-am fost ieri la sap[? La cuscra Ioana. Da’ —Dumnezeu s[ ne ierte! — la ei ]n gr[din[ e p[m`ntul tares[rac. Se vede c[-=i uit[ s[-l mai gunoiasc[. Eram patru femei,=i s[pam acolo, =i pliveam. +i ce mi-au auzit urechile n-a=vrea s[ mai aud[ nimeni! V-ai g`ndit dumneavoastr[ c[ pecuscra Ioana o bate b[rbatul ]n toat[ sara? Poftim! Am =tiut euc[ nu v-a trecut a=a ceva prin minte! S[ fereasc[ Dumnezeude-a=a trai! Cum? Nu crezi? Apoi, iaca, s[-i spun, am v[zut cuochii mei. }ntre mine a b[tut-o. Mai da o dat[, de dou[ ori cu sapa... apoi ]ncepea din nou: — +i =tii cu ce? Cu biciul cel de curea! Dumnezeu s[fereasc[ =i pe puiul de =arpe! +i pentru cine? Pentru mut[l[ulde Florea. Cic[ ar umbla =-acum dup[ cum[tra Ioana. Gurirele sunt care s[ vorbeasc[, iar b[rbaii, ce nu cred? O, ei credtoate prostiile, numa s[ le-aud[! Vreo femeie, ]n cursul muncii, ]i arunca vorbele: — Mai las’, Evuo, n-or fi toate cu lapte c`te le spui! — A=a e=ti dumneata, cum[tr[, zicea cu necaz Evua.Dumneata crezi c[ eu ]mi bat gura degeaba. Ce am eu cuoamenii? De ce le-a= strica casele? C`nd e ]n r`nd cu mai muli muncitori, b[rbai =i femei, lasap[, ori la secere, ori la str`nsul f`nului, tu=a Evua se fr[m`nt[mult p`n[ s[ se poat[ cuib[ri bine ]n cuibul ei. Oamenii, la]nceput, n-o prea ascult[; c`te unul o prive=te cu ciud[, v[z`ndcum tot r[m`ne ]nd[r[t =i cum altul trebuie s[-i ajute. Dar tu=aEvua nu se d[ b[tut[ cu una, cu dou[. Se face c[ nu pricepenimic, ci tor[ie mereu din gur[, ca o meli[ neadormit[.Oamenii, de la o vreme, ]ncep s-o asculte cu b[gare de seam[. — Am fost de cur`nd, zicea ea, la lucru la un om bogat. La 113
  • 111. Ion Ag`rbiceanusecere am fost. Acuma, bine, vineri era, a=adar, zi de post.Bogaii, de altfel, cam ]n zi de post bag[ lucr[tori. Dar aicitotu=i a fost prea-prea. Nu ne putea face o zam[ de fasole,]n[crit[ puin, nu ne putea da ni=te p`ine? C[ci doar p`inea ebuc[tura postului. Da’ c`nd ne d[m noi, m[i oameni buni =-alui Dumnezeu, colea, la ni=te s[lcii, h[mesii de foame, =tiice ne-a pus de m`ncare? Lobod[ =i =tir. Unul Dumnezeu, dac[mint! Acuma, spunei dumneavoastr[ de-i cinstit lucru s[-=ibat[ joc a=a, cineva, de omul s[rac! Dac[ e=ti s[rac, ]nc[ nuurmeaz[ s[ te asemene cu dobitoacele! — Las’, Evuo, bune-s =i lobodele! zicea careva. — Bune, dac[ la preg[te=ti bine. Da’ =tii cum au fost? Numaiop[rite. Curat numai op[rite! Nu putea s[ le dea lelia Marinala porci? — Adic[ acolo ai fost la lucru! Tu=a Evua n-ar fi vrut pentru lumea asta toat[ s[ spun[ cunumele oamenii despre care vorbea, dar la urm[ se pomeneac[-i zice, f[r[ s[-=i dea seama. — Nu =tiu dac-ai auzit, ]ncepea d`nsa, schimb`nd vorba,c[ Onceaie iar a mai f[cut o minune. — Ce minune? ]ntreba vreunul de mai aproape. — G`ndeam eu c[ nu =tii! Numai ieri s-a-nt`mplat. Ieri-diminea[, c`nd se cr[pa de ziu[, ies[ pe porti[ Ionu Creului,cu coasa ]n spate, s[ se duc[ la coas[. C`nd colo, ce s[ vad[? Laporti[ ]l a=tepta un cal negru, rotund =i ]ndesat, cu fr`u ]n cap, cu=aua ]n spate. +tie el Ionu Creului a’ cui e calul =i de ce-i legat lael la poart[? Nu =tie! +i ce face? }=i arunc[ coasa ]n curte, ]ncalec[murgul =i-alearg[ ca un v`rtej peste opritul boilor, prin lunciles[rate, =i =tii unde se opre=te? La Onceaie ]n curte! Iese b[tr`nadin cas[, caut[ muma-p[durii la el, face-un semn din m`nazb`rcit[. Calul ]ngenunchie, =i Ionu Creului se coboar[. „Ce cauila mine, voinice?“ ]l ]ntreab[ h`rca. Feciorul o prive=te buim[cit=i nu =tie ce s[ r[spund[. „Ai venit pentru comoara de la voi dingr[din[“, adaog[ Onceaie, ]nghe`ndu-l pe voinic cu ochii eisuri. „Eu nu =tiu de nici o comoar[“, zice t`n[rul. Da’ b[tr`na l-a 114
  • 112. Fefeleagamai privit o dat[, apoi a f[cut un semn calului. Murgul a]ngenuncheat, Ionu Creului a ]nc[lecat, f[r[ s[ =tie ce face, =i aplecat iar ]n goan[. Da’ c`nd a ajuns la opritul boilor, Ionu Creului]=i aduse deodat[ aminte de ceva, ]ntoarse fugarul =i se opri lababa ]n curte. „Ei, tin[re, i-ai adus aminte?“, ]l ]ntreb[ baba,r[s[rit[ ca din p[m`nt. „Da, mi-am adus“. „+i ce vrei?“ „Vreau s[scot comoara“. S-a dus Onceaie ]n cas[, =i, c`nd a plecat, subsar[, de-acolo, t`n[rul era ca sosit de pe ceea lume. Nu maivorbe=te de-atunci cu nime, =i la p[rini li-i fric[ s[ nu-=i piard[mintea. C`nd aducea tu=a Evua vorba despre Onceaie vr[jitoarea,oamenii o ascultau cu b[gare de seam[. Rar se afla vreunulmai necrez[tor care s[-i zic[: — Iaca, vorbe goale, tu=[ Evuo... Dar tu=a Evua afla totdeauna sprijinitori. Toi =tiau c`te-oistorie minunat[ cu b[tr`na aceea; =i tu=a era acum sup[rat[c[ nu mai poate ajunge la vorb[. Adulmeca c`ndu-i pe ispr[vitepovestea =i schimba iar[=i vorba. — Da’ cu primarul =tii care-i noutatea? D-apoi asta, c[ sedesparte de muiere! Au b[gat c[ri la protopopul, =i acuma=teapt[ s[ fie chemai la judecat[. Apoi s[ mai zici c[ nu-=iv`r[ Necuratul coada ]n trebile oamenilor?! Cine-ar fi g`ndit c[se va isca odat[ a=a ne]n[legere ]ntre ei? Avere au, cinste ]n satau avut, de frumo=i ]s frumo=i am`ndoi. +i iat[ c[ acum umbl[s[ se despart[!... Rele vremuri am ajuns noi, oameni buni! Cevorbesc eu de primarul, da-n casa dasc[lului s[ vedei ce-i! Oamenii lucrau, dar tr[geau cu urechea la vorbele Evuei.De feele ]nsemnate din sat le pl[cea s-aud[ ve=ti noi =i, poate,mai ales ve=ti slabe. — +i ce-i ]n casa ]nv[[torului? ]ntreba vreo codan[ defemeie. — Acuma, ce spun, ]ntre noi s[ r[m`ie, ]ncepea tu=a Evua.Toi =tii c[, ]nainte cu patru ani, a venit dasc[lul la noi ]n sat.A stat un an ne]nsurat, a umblat el ]ncoace =i-ncolo pe la popi,da’ se vede c[ nu =-a aflat o fat[ pe plac. Ori — ce mai =tii? — 115
  • 113. Ion Ag`rbiceanupoate c[ dasc[lul nu-i socotit ]n r`nd cu domnii! Acuma, =tiice-a f[cut? A luat pe Nastasia lui badea Ilie. Frumoas[ fat[,nici s[ n-o stropeasc[ picur de ap[! A c[p[tat avere, =-a f[cutcar =i plug =-a ]nceput =i el s[ se rumeneasc[ la fa[. Ei, daracum se vede c[-i pare r[u c[ nu =-a luat o doamn[. Tot mereucade cu gura pe biata femeie: ba c[ nu se =tie ]mbr[ca, ba c[nu =tie face o m`ncare mai aleas[, ba c[-l d[ de ru=ine c`nd ]ivin domni la mas[... +i tot a=a o fierbe =i o zole=te, de s[rmanafemeie mai c[ nu-=i d[ sufletul. Acuma, =tii ce-a f[cutd[sc[lia? +-a luat copilul =-a fugit acas[, la tat[-s[u. B[tr`nul,cu vorba pe l`ng[ ea: „S[ te-ntorci, Nastasio, s[ nu m[ faci deru=ine, s[ nu-i strici tu norocul!“ Da’ fata, nu =i nu. „Sp`nzur[-m[, tat[, taie-m[, dar ]nd[r[t nu mai m[ duc.“ +i, ]n vremeaasta, dasc[lul =tii ce face? Merge, tic[losul, la bolt[, cu Maia.Cic[ aia-i domni=oar[ =i i se cade! S[ri-i-ar ochii! C`t ine ziua, tu=a Evua v`ntur[ toate istoriile ce umbl[prin sat. C`nd le ispr[ve=te, iscode=te ea altele, dac[ mai estep`n[-n sear[. Nu-i place ]ns[ dou[ zile dup[olalt[ s[ fie cuaceia=i oameni la lucru. De aceea, din c`t poate, se mut[ dela un cre=tin la altul ]n fiecare zi. Nimeni n-o prime=te bucurosla munc[, v[z`nd-o cum se ine mereu de pove=ti. Dar, de la ovreme, muncitorii s-au dat cu ea, a=a c[ unde e vreo clac[, orimuncitori mai muli, st[p`nul se simte dator s-o cheme =i petu=a Evua. Atunci e d`nsa ]n apele ei. +tie c[ n-o urm[re=te nimeni cuprivirea, de lucr[ ori ba, =i atunci nu cru[ cu istoriile ei nicichiar pe popa din sat. — Zice c[-i dator, m[i dragii mei, pe la b[nci, de acu=i vorie=i s[-i bat[ la tob[ averea. Da’ ce avere? Rochiile preutesei,c[ alta n-are. A=a-i tr[b[ dac[ nu i-a pus nici un fr`u preutesei!Cine-a mai v[zut at`tea haine noi, at`tea p[rechi de papucic`te perindeaz[ femeia asta pe an?! Apoi, ce g`nde=te ea, c[popa, dac[-i pop[, ]nseamn[ c[ face bani? Face pe dracu,=tim noi cum face! Scoate din b[nci =i se ]ngload[ ]n datorii!Frumos de la un pop[! 116
  • 114. Fefeleaga 117
  • 115. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS Tu=a Evua, c`nd n-are de lucru pe c`mp, c`nd n-o ia nimeni,merge ]n pove=ti la o vecin[. +i, la ea, vecine sunt toate femeiledin sat. Tor[ie din gur[, poart[ ve=ti slabe, ]nvr[jbe=te pe ceimai buni prieteni, iar c`nd e tras[ la r[spundere jur[ ]n toat[forma c[ ea n-a zis. Dar, c`t scap[, ca argintul-viu, ]=i face loc]ndat[ =i ]ncepe alte minciuni. Dar a=a cum e, tr[ie=te u=or. Vorbe=te mult, lucr[ puin =itotu=i are p`inea ei de toate zilele. +i mai are un dar. S[ stai cuea o zi ]ntreag[ pe hotar, c`nd se pierde printre muncitori,p`n[ seara ai afla tot ce-ai vrea s[ =tii despre satul acela. 1910 DARUL LUI MO+ MIRON Era ]n vara anului 1916. R[zboiul b`ntuia de-at`t amar devreme prin fundul Galiiei, prin Polonia, ]n Italia. Din vreme-nvreme, ]=i trimitea r[niii =i bolnavii p`n[ prin satele noastre.Aduceau cu ei uniformele sp[l[cite =i murdare, iar pe feelesupte =i ]nnegrite de v`nturile lui Dumnezeu =i de uraganelema=inilor iscodite de oameni, mirosul, aerul r[zboiului dep[rtat. C`t de schimbai erau oamenii care se ]ntorceau din faamorii! Mo= Miron, ]n satul lui de la poalele munilor, intra greu ]nvorb[ cu cei ce se-ntorceau de pe c`mpul de lupt[. Avea osfial[ ciudat[ ]naintea lor, de=i i-ar fi putut fi, cei mai muli,nepoi. I se p[rea lui c[-s vrednici de-o cinste deosebit[, c[=tiu lucruri pe care nimeni altul ]n lume nu le poate =ti. Dar devorbit cu ei, trebuia s[ vorbeasc[ numaidec`t. De la o vremeera nelipsit de la gar[, =i cel dint`i s[tean care-i d[dea bineesoldatului ce se cobora era mo= Miron. Cei pe care-i ]nt`mpina nu-l prea ]nelegeau, nu prea =tiauce vrea s[ afle mo=ul de la ei. +i, oric`t ar fi voit s[-=i ascund[adev[ratul g`nd, b[tr`nul tot era silit, ]n urm[, s[ m[rturiseasc[ce vrea =i s[ vorbeasc[ deslu=it. 118
  • 116. Fefeleaga — Uite ce-i, nepoate. Noi pe-aici nu mai =tim ce s[ credem.Toi minesc, numa sufletul din noi nu. Voi, pe-acolo, tr[b[ c-aflai mai iute ve=tile: Au intrat ai no=tri ]n r[zboi, sau n-auintrat? — P`n-acum nu, mo=ule. Da’ n[d[jduim de la Dumnezeu... N[d[jduia =i b[tr`nul „de la Dumnezeu“, dar prea-i era luigreu s[ mai a=tepte. Din felul cum i se lungea faa b[tr`n[, dinfelul cum ]i sclipeau ochii ]n cap, se vedea limpede c[ vorbelespuse de cei ce veneau acas[ bolnavi ori ]n concediu nu-lmulumeau. De cum a dat gur[ de prim[var[, mo=ul a-nceput s-o duc[greu de tot. }=i ispr[vise tot ce str`nsese peste var[, =i bucateleerau scumpe foc. }n c`teva s[pt[m`ni =i-a dat =i cel din urm[ban, pe care abia l-a pescuit dintr-un cotlon al =erparului. A v[zut el c[ oameni b[tr`ni, femei b[tr`ne se tot duc laprim[rie =i se-ntorc cu bani acas[. Locuia departe, ]n cap[tulsatului, spre munte; pe la prim[rie n-a dat de zece ori ]n viaalui; dar lipsa ]i dete br`nci =i, ]ntr-o zi, iac[t[-l ]n faa primarului. — V[d c[ toat[ lumea duce bani de aici. Va fi, pesemne,vrun ajutor pentru oamenii b[tr`ni =i s[raci ca mine, ]n vremeaasta de scumpete cr`ncen[. P`n-acum am mai avut c`te ceva,de-acum!... =i el f[cu un semn cu degetul lui gros =i noduros c[„s-a t[iat aa“. — Dumneata nu poi c[p[ta, mo= Miroane, ]i r[spunseprimarul. N-ai pe nime ]n r[zboi. — Dar nici acas[! — Adev[rat c[ vei duce-o greu. Da’ stai, mi se pare c[ totmai ai dumneata ceva. Ai v`ndut otava? Mo=ul ]=i ]ncrunt[ spr`ncenele =i privi ]n p[m`nt. — N-am v`ndut-o! — Apoi vezi, r[u faci c[ n-o vinzi. Se pl[te=te foarte bine.Poate a=tepi s[ mai creasc[ preurile. — Nu a=tept! — Atunci, mi-o poi vinde chiar mie. B[tr`nul ]l privi cu du=m[nie. 119
  • 117. Ion Ag`rbiceanu — N-ai dumneata bani s[ cumperi otava mea! +i s-a ridicat de pe scaun, =i-a oblit trupul ]ng`rbovit =i-aie=it din prim[rie p[=ind ap[sat. De-atunci n-a mai dat pe-acolo. Dar lipsa — tot mai grea. Avea doi frai mai tineri, avea =i alte neamuri mai apropiateprin sat. Azi era la unul, m`ine la altul, p`n[ c`nd i s-a t[iatapa =i de la moara asta. Rudeniile aduser[ =i ele vorba despre otav[, c[ ar putea-ovinde =i ar lua bani frumo=i pe ea. — N-o v`nd! r[spunse mo=ul m`nios. — Doar nu-i vrea s-o rumegi dumneata! Noi =tim c[ ai ]npod =i otava din anul trecut. — O am! — S[ vede c[ a=tepi s-o vinzi pe-un car de bani. P`n[c`nd ai s-o tot aduni? C`nd auzise a=a, s-a dus ca din pu=c[, =i mai mult n-a c[lcatpragul neamurilor. Ce s-adune? Abia era o c[ru[ de otav[, c[n-avea alt loc de coas[ dec`t pe sub prunii din gr[dinia lui. Lipsa era acum =i mai mare, dar mo=ul o mai putea str`ngede grumaji: ]ncepuse pr[=itul cucuruzului, =i de-aci ]ncolo seineau lan prilejurile de c`=tig. B[tr`n era, dar tot era c[utat]n lipsa mare a p[lma=ilor. De la Sf`nta-Maria-mare, de c`nd intrase Rom`nia ]n r[zboi,mo=ul nu s-a mai dus nic[ieri la lucru. Nu =i-a mai p[r[sitcasa, curtea, mai ales gr[dina, din care tr[gea cu urechea ]ndep[rt[ri, s[ prind[ vuietul r[zboiului. Veghea noapte dup[noapte =i nu-i sc[pa nici cel mai mic zgomot. Trecu os[pt[m`n[, trecur[ dou[... }n s[pt[m`na a treia, noaptea, lunispre mari, mo=ul, cum st[tea ]n gr[din[, prinse sunetul uneicopite. }ntr-o clip[ fu ]n drum, dinaintea casei. „De bun[ seam[e un ro=ior“, ]=i zise el, adulmec`nd dep[rt[rile. }n clipa aceea,]n noaptea neagr[ se auzi un glas, aproape de tot: — Cine-i acolo? — Om bun, r[spunse mo=ul. — Dac[ e=ti bun, vino aici! 120
  • 118. Fefeleaga CUPRINS Mo= Miron, sprinten ca un fl[c[uandru, se ]nfund[ ]n noapte. Era o patrul[ de cavalerie rom`neasc[. B[tr`nul nu-=i putuascunde mirarea cum de-au venit at`ia, a=a, pe nesimite.+tiricir[ tot ce se putea afla de la b[tr`n =i voir[ s[-=i continuedrumul. — O mic[ rug[minte am, nepoilor: s[ v[ dau o m`n[ deotav[ la cai. Sergentul z`mbi =i zise: — Nu-i vreme pentru asta, mo=ule. — Da’ c`nd v[-ntoarcei? Am ni=te otav[ ca str[m[tura! Sergentul z`mbi din nou. — Atunci, nu zicem ba. Dac[ ne ]ntoarcem cu bine... +i, peste dou[ ceasuri, ]n puterea nopii, c[l[reii s-au ]ntorscu bine. Mo= Miron f[cuse =apte leg[turi de otav[ =i le scosesela poart[. — S[ vedei numai ce otav[! Str[m[tur[, nu alta! C[l[reii luar[-n =a sarcinile f[cute de b[tr`n, ]i mulumir[=i disp[rur[ ]n noapte. Peste trei zile coloanele armatei rom`ne treceau pe drumulde dinaintea casei lui mo= Miron. Frontul fusese ]mpins ]nainte.Era ]nv[lm[=eal[ mare, =i o c[ldur[... Carele — unele treceau, altele odihneau. +i prin]nv[lm[=eala aceea de oameni =i de vite se vedea un b[tr`nu]n straie albe, cu capul gol, cum tot iese pe porti[ cu c`te-osarcin[ de otav[, =i cum o ]mpr[=tie ]naintea boilor sau a cailor.}n spate aducea otava, ]n m`n[ inea o p`ine alb[, c[p[tat[de la soldai. P[l[ria ]i c[zuse prin pod, ]n otav[, dar nici pring`nd nu-i trecea s-o mai caute. +i, tot astfel, nu b[ga de seam[c[ pe p`inea alb[, c`nd mu=ca din ea, erau picuri mari —lacrimi ce izvorau ]n ne=tire din ochii lui b[tr`ni. 1919 ZI DE VAR{ 121
  • 119. Ion Ag`rbiceanu Mo= Gavril, ]n capul gol, numai ]n c[ma=[ lung[, str`ns[ lamijloc de-o br[cie de l`n[ ie=it[ la soare, ]n iari de p`nz[aspr[, descul, r[stoarn[ puin capul, — cum face g[ina c`ndsimte uliul, — =i cat[-n ]n[limile albastre. — Mare z[pu=eal[ va fi azi, m[i rom`ne! +i, dup[ ce mai face c`iva pa=i, se opre=te, clatin[ din cap=i adaog[: — Mare! Da’ tot o s[ mai cloceasc[ trei-patru zile p`n[ vascoate pui. Parc[-i ]ncuiat cerul, m[i rom`ne, m[i! Ridic[ de l`ng[ t[ietor o m[tur[ de nuiele =i o duce de-oa=eaz[ sub =opronul nou, coperit cu igl[ ro=ie. Din m[turoi n-aur[mas dec`t cotoarele. Poate cineva l-a aruncat acolo, =tiindc[ i-a sosit sorocul s[ fie aruncat ]n foc. Mo= Gavril umbl[ ]ncet, adus de =ale, =i p[rul lung, alb, ]icade ]n =uvie pe frunte, pe fa[. Se mai ap[r[ de el, da’ maimult ]l las[ ]n voie. E rumen la fa[ =i are ochi de un albastruostenit, fumuriu. C`nd vorbe=te, ]i place =i acum s[ trag[ cucel st`ng, dar nu mai izbute=te s[-=i fac[ pontul ca ]n tineree. Prin praful =i nisipul curii, t[lpile lui, ca de cizm[, las[urme late. Se apropie de podmolul de sub strea=ina casei, dup[ ce s-amai chior`t o dat[ c[tre soare, scoate din s`n pipa c[r[mizie=i b[=ica de porc, umple „dr[cia“ =i-i d[ foc. }n curte, ]n gr[din[, peste sat — lini=te. Numai din c`nd ]nc`nd o taie cucurigat ostenit de coco=i, semn de n[duf, de„cloceal[“, cum zice mo= Gavril. B[tr`nul p`c`ie mulumit. +i-a ispr[vit lucrul de diminea[:=i-a s[turat vieii =i purceii. Adev[rat c[ pentru purcei l[sasenor[-sa ciub[rul plin de l[tur[. La viei le adusese el mohort`n[r din gr[din[. Mo= Gavril se cuib[re=te mai bine pe podmol, se reazem[cu spatele de zidul ridicat de el, ]nc[ ]n vremea tinereii, =ipare c[ abia acum se odihne=te bine. S-ar zice chiar c-a aipit,dac[ din colul gurii nu s-ar desface, ]n r[stimpuri rare, ae de 122
  • 120. Fefeleagafum vineiu. S-a a=ezat pe podmol, sub fereastra mic[, p[trat[, ce oche=te]n curte. A=a cum mai nainte cercetase ]n[limile cu ochiul,acum se scrinte=te, din c`nd ]n c`nd, cu urechea spre geam, =iascult[. — Mi s-a p[rut, m[i rom`ne, m[i! Aroma proasp[t[ a dimineii s-a mistuit toat[. Sub strea=in[,la umbr[, mo= Gavril adulmec[ valurile zilei de var[. Se ridic[ ]ncet =i, pun`ndu-=i palmele, ca dou[ carapace,la t`mple, se nec[je=te s[ vad[ prin geam. — Nu s-au trezit nici acum harnicii maic[-sii. Da’ tot vatr[bui s[-i scol. E t`rziu, m[i rom`ne, m[i! Dup[ porunca nor[-sii, trebuia s[-i trezeasc[ de mult.„Scoal[-i, tat[, c`nd vei g`ndi c[ noi am ajuns la mo=ie. S[ nu-i v[d cu urdori la ochi de-at`ta somn! Se fac lene=i =i-o s[ nescoat[ sufletul c`nd vor fi mari“. „Haida-hai!“, f[cuse mo=ul,]n semn c[ poate pleca lini=tit[. „S[-i scoli =i s[-i pui la treab[“,ad[ogase =i tat[l. B[tr`nul intr[ u=or ]n cas[, l[s`nd u=ile cr[pate, s[ nufac[ larm[. }n odaia larg[, ]n p[celul de l`ng[ cuptor, cei doi copii nusimt nimic. Nu-i prea mare lumin[, dar c`teva mu=te trezitenu-=i g[sesc alt loc de odihn[ dec`t gurile celor ce dorm ]ntins. — Ce spurc[ciuni! zise mo=ul, cu ciud[, h`=`indu-le. Mu=tele zboar[, dar revin repede, =i se a=eaz[ ]n acela=i loc. — Ptii! afurisitelor, face mo=ul. Toat[ lighioana are un rost]n lume. Da’ mu=tele ce rost vor avea, m[i rom`ne, m[i! Iat[,s[ nu dea pace unor copila=i! V[z`ndu-le obr[znicia =i-auzindu-le b`z`itul tot mai multdeasupra capetelor copiilor, mo= Gavril caut[ o n[fram[ subire=i-acopere c[p=oarele b[lane. — Poate c[ tot e prea devreme s[-i trezesc. }ns[, la atingerea n[fr[mii, copila, Nicua, g`dilat[, ]=i]ncurc[ m`nuele ]n val, tr[g`ndu-l =i de pe obrazul lui Gavrila=. 123
  • 121. Ion Ag`rbiceanu Mo=ul sare ]n ajutor, dar ]i prea t`rziu: am`ndoi au deschisochii somnoro=i, Nicua — alba=tri ca cicorile, Gavrila= — negri]nl[crimai. Copila nu ]mplinise ]nc[ trei ani. Bunicul o ia u=urel ]nbrae =i-i neteze=te p[rul c`rlionat =i ]nc`lcit. — Hopa! face mo=ul, s[lt`nd-o puin ]n sus, =i l[s`nd-o, cape o pan[, pe nisipul moale. Gavrila= nu se gr[be=te s[ se coboare din p[cel. Un ochi ise ]ngreuiaz[ iar a somn, e-aproape ]nchis. — S[ nu faci a=a, c[ r[m`i chior, m[i rom`ne, m[i! ziceb[tr`nul, =i-l salt[ repede din pat. Uit[-te la Nicua, ce fat[harnic[-i! Nici nu-i pas[ c[ s-a sculat. Copila ]=i opre=te un c[scat, =i cicorile albastre ]ncep s[ r`d[. — Mo=ule, mie nu mi-i somn defel. — Ce somn! Copiilor harnici, pe vremea asta, li-i foame,nu somn. Ia s[-ncepei a v[ sp[la, c[ de-mbr[cat suntei]mbr[cai. Au numai c[m[=uele pe ei. Gavrila= se repede, ]=i umfl[ obrajiicu ap[ rece, =i, tot slobozind ]n pumni, d[ pe ochi =i pe obraz. — Dar urechile, viteazule? Vrei s[ se-adune p[m`nt s[creasc[ gr`u? Copilul mai suge o dat[ bine `ul verde al ulciorului, darobrajii nu i se mai umfl[ nici pe jum[tate ca ]nt`ia oar[. Nicua se sfie=te de ap[ rece. Pe ea o spal[ mo=ul, p`n[ seobi=nuie=te puin. Apoi se repede, ia =i ea ap[ ]n gur[ =i ]ncepes[ se spele. O pufne=te de c`teva ori r`sul, strope=te cu ap[ ]ntoate p[rile, =i iar suge `ul ulciorului. — Doamne, tu copil[, c[ pe mare h[rnicie e=ti pornit[!C`nd ]ncepi cu lucru’, nu-l mai ispr[ve=ti. Griji, c[ dai denegru! Vin-acum, s[ te =tearg[ mo=ul! — Da’ Gavrila= s-a =ters? — Mi se pare c[ el a =i ajuns la blidul cu lapte. Haidarepede, dac[ vrai s[-i mai r[m`ie =i ie. Fetia nu sufer[ =tergarul aspru din p`nz[ de c`nep[ curat[.Nu numai c[-i aspru, da-i pare ei c[ =i miroase-a acru. — Ai nasul prea ginga=. O s[ te facem o domni=oar[, zice 124
  • 122. Fefeleagamo=ul, ]n vreme ce ine cu putere capul copilei, s[ nu-l scape. — Da’ Gavia= m[n`nc[? — S[ ne gr[bim, c[ poate s[ fi apucat f[r[ ocina=i. +tii tuce p[g`n e dumnealui... Dar copilul nu m[n`nc[. Laptele nu e ]n blid, ci ]ntr-o oal[de p[m`nt, pe vatra focului, cald[ ]nc[. Nicua se ine bine la Tat[l nostru, mai sl[bu la N[sc[toare,iar c`nd mo=ul cu Gavrila= intr[ ]n Cred ]ntr-unul, copila numai bomb[ne, ci-ncepe s[ se uite mereu la blidul gol de pem[sua joas[. Mo= Gavril descoper[ sfertul de m[m[lig[ aurie, taie cuaa o felie, o pune ]n blidul ]nflorat v`n[t, toarn[ lapte, dumic[. — Ei, vedei-v[ de-acum de treab[, =oldanilor! Da’ frumos=i cu r`nduial[! Nu v[ gr[bii, nu ]nghiii cu noduri, c[ l[comianu-i bun[, numai la porcul din cote. +i mo=ul, p[=ind ]ncet, iese din tind[, caut[ ceva prin curte,pe podmol. Pe urm[ ]=i aduce aminte c[ pipa e ]n s`n, =i intr[iar. Nu-i ars[ dec`t pe jum[tate. Scotoce=te-n cenu=[, salt[ ]npalm[ un ochi de jar =i-l nimere=te ]n dr[cia ro=ie. Copiii au m`ncat cu poft[. Le mai toarn[ lapte, mai punem[m[lig[. Nicua e sup[rat[: ultima lingur[, cu dumicatul dinfundul blidului, i-o sufl[ Gavrila=. — Dumicatul [sta e al Nicuii. Asta-i lege. Nu i-am spuss[ nu fii lacom, m[i rom`ne, m[i? A mai fost odat[ ]n lume uncopil pe care-l tr[gea l[comia ca o v`ltoare, =i s-a ]necat c-unbulz de br`nz[, pe care i-l smulsese sor[-sii. +i-a dat capul pespate =i-a r[mas cu ochii holbai. P`n[ s[ vie mum[-sa s[-i deadup[ cap, gata a fost. +i-au tr[buit s[-l ]ngroape ca pe toimorii. — Dac[ i-a fulat cocolo=ul... zice Nicua, cu cicorile int[la b[tr`n. — Vezi bine! Da’ nu de mult =i o copil[ a p[it-o. Mum[-sao l[sase l`ng[ vatr[, s[ grijeasc[ s[ nu dea-n foc fiertura deg[in[. +i copilei tare-i mai pl[ceau labele de g[in[. +i, culingura, a-nceput s[ le caute ]n oala ce clocotea. A prins unacu m`na, i-a alunecat =i-a voit s-o scoat[. S-a op[rit, ca vai de 125
  • 123. Ion Ag`rbiceanu 126
  • 124. Fefeleagaea; palma i s-a-nro=it =i s-a umflat, pe urm[ a copt, =i era s[-icad[ degetele. Mi se pare c[ vreo dou[ i-au =i c[zut, de-ar[mas chilav[. — Dac-a vlut s[ ieie din oal[... zice , pe g`nduri, Nicua. — Da. A ascultat pe ghiavolul l[comiei. C[ la toate lucrurilerele, numai ghiavolu-i ]ndeamn[ pe copii. Acuma, eu am v[zutodat[ pe ghiavolul l[comiei. Nu-i c`t un ied de mare. Da’ cespun eu c`t un ied! Nu-i mai mare ca un m`. — Io nu l-am v[zut niciodat[, mo=ule, zice Gavrila=. Undel-ai v[zut? }n podul casei? — Da’ de unde ]n podul casei! C[ noi avem cruce pe cas[,=i n-avem copii l[como=i. Da’ l-am v[zut in`ndu-se dup[p`rlitul de Cuuli, iganul care-ngroap[ vitele moarte =i maitaie din ele pe furi=, s[-=i fac[ de m`ncare. Ba =i m`[ moart[m[n`nc[. — Bee! face Nicua cu mirare =i sc`rb[. S[ m`nce m`[moalt[! — +i cal mort, izbucne=te Gavrila=, c[ zice nenea Niculi[: Zi, igane, s[-i dau carne, C-a murit un cal ]n vale, +i m[ duc, s[ i-l aduc, +i te fac ca pe-un butuc. — Iaca, el =tie povestea! zice mo=ul. Da’ cine nu semulume=te cu c`t i se d[, o p[e=te la fel. Copii tac o clip[, pe g`nduri. — Da’ br`nz[ nu ne dai, mo=ule? ]ntreab[ cu sfial[ Gavrila=. B[tr`nul se uit[ cu grij[ pe la picioarele copiilor, sub m[su[. — Da’ ce caui, mo=ule? ]ntreab[ copila. — Ia, m[ uit dup[ ghiavolu-acela ]n chip de m`[. Mi separe c[-i d[ t`rcoale lui Gavrila=. Copiii se bag[ am`ndoi sub mas[. P`n[ c`nd se ridic[, mo=ul presar[ c`teva f[r`me de br`nz[]n blid. — Ei, m`ncai =i ispr[vii odat[. Da’ =tii voi din ce se face 127
  • 125. Ion Ag`rbiceanubr`nza? — Din lapte, se gr[be=te copilul. — Din lapte, vezi bine c[ din lapte! Da’ din ce fel de lapte,m[i rom`ne, m[i? Nicua z`mbe=te a ne]ncredere, uit`ndu-se la b[tr`n. — Din lapte de oaie, mo=ule, zice Gavrila=. — Lapte tale! r`de copila. — +tiu c[ nu din lapte de capr[, c[ pe la noi nu sunt capre,m[i rom`ne, m[i! Da’ cum ]l str`nge de-l face tare? — Mama zice c[ bag[ cheag. Nicua prive=te, nenorocit[, ]nainte. Nu mai ]nelege nimic. — Cheag, da. Iar cheagul e ca aluatul ce-l bagi ]n plit[.Adic[-l pui ]n f[in[ muiat[ ]n ap[ =i se face aluat =i dospe=te,apoi ]l bagi ]n cuptor =i se face p`ine. — Da’ cheagul ce-i, mo=ule? ]ntreab[ copilul. — P[i nu i-am spus? Se face din r`nz[ de miel, =i-i caaluatul. Copila r`de, cu capul b[lai dat pe spate. Acum ]nelege c[mo=ul glume=te... Din curte =i din gr[dina =urii dou[ g[ini ]ncep s[cotcod[ceasc[ deodat[, =i coco=ul le ine isonul, gros cu fal[. Nicua a =ters-o din tind[ =i alearg[ prin curte de-i sf`r`iec[lc`iele. }n gr[dina =urii, ]n c[pia care a mai r[mas din gireadade paie de ast[-toamn[, =tie ea un cuibar din care aduce ]ntoat[ dimineaa c`te un ou. Soarele ]i aprinde buclele aurii, =i-o scald[-n lumin[ =i-n c[ldur[. C[m[=ua-i alb[ pare mai alb[.Ea alunec[ u=or prin aerul limpede al dimineii, parc[ plutindpe sub fr[garii din gr[dina =urii. De sub strea=ina gardului, din[r`na r[coroas[, c`inele o vede alerg`nd, =i d[ din coad[, cubotul ]ntins pe labele de dinainte. Nicua intr[ ]n caierul delumin[ care-nv[luie c[pia de paie, dispare =i se ive=te repede,cu ochii str[lucind de bucurie, in`nd ]n m`n[ oul cald. Alearg[=i strig[: — }nc[ unul, mo=ule! }nc[ unul, mo=ule! Mo=ul ]i prime=te av`ntul ]n poala c[m[=ii lungi. 128
  • 126. Fefeleaga — Ei, bat[-te s[ te bat[! Harnic[ fat[! Abia sculat[ =i iat-oc`=tigat[. Da’ cu [sta c`te ou[ ai acum, Nicuo, ]n oal[? — Tii=pece, zice repede copila. — Cum, treisprezece?! Apoi de-o s[pt[m`n[ tot a=a spui. — Nou[! r[spunde fata. Gavrila= r`de. — Nou[, =i ieri ai avut dou[zeci! Nicua nu se sup[r[. Mo=ul iar o ]nva[ s[ numere. P`n[ lacinci, treaba merge f[r[ gre=. De aci ]n sus, — comédie ]ntreag[!— chiar folosindu-se de degetele subirele =i trandafirii de lacele dou[ m`ini. Iar peste zece, nu i s-a fixat ]n cap, p`n[acum, dec`t num[rul treisprezece. Gavrila= ]=i d[ capul pe spate =i ]ncepe: — Unu, doi, trii... +i nu se mai opre=te. El =tie num[ra p`n[ la sut[, cu puine]ncurc[turi. — Ho, sucal[, ho! Ce te-ai repezit a=a? Da’ tu crezi c[Nicua, c`nd a fi ca tine de mare, n-a =ti =i p`n’ la dou[ sute? Copila se lipe=te, m`ng`iat[, de bunicul. — Tu, c`nd ai fost ca ea, nu =tiai nici p`n[ la cinci. S[ =tii dela mine, m[i rom`ne, m[i, c[ feciorii sunt mai grei de cap cafetele. S-aude alt cotcod[cit, rar =i-ndep[rtat. Coco=ul r[spundede undeva de prin gr[din[. — Asta-i Bobo=a, mo=ule! Iar a fi ouat ]n spinii Chivei... Trag toi cu urechea. Mo=ul nu aude dec`t coco=ul. — Da’ parc-ai spus c-ai luat =i cuibarul de-acolo, m[i rom`ne,m[i. Copilul a =i plecat. Nicua cat[-n urma lui cu p[rere de r[u.N-a cutezat p`n[-acum s[ treac[ gardul =i s[ se apropie degr[mada de spini din gr[dina vecinului, de=i a v[zut =i ea,adeseori, pe Bobo=a venind dintr-acolo, tot cotcod[cind =ioprindu-se ]ntr-un picior, s[ priveasc[ ]n urm[. Gavrila= aduce oul c[ldu =i-l d[ mo=ului. — M[i b[iete, =tii tu de bun[ seam[ c[ g[ina noastr[ ou[ 129
  • 127. Ion Ag`rbiceanuacolo? — Da, cum nu! — Ai v[zut-o =i-acum? — P`n’ am ajuns eu, a-nceput s-o fug[re coco=ul nostru pringr[din[. C[ pe toate le fug[re, mo=ule, c`nd se scoal[ de pe ou. — N-ai v[zut-o cu ochii t[i venind de la vecinul? — Azi nu, d-am v[zut-o de c`teva ori! — Da’ dac[ ou[ acolo o g[in[ a vecinei, =i noi ]i m[n`nc[mou[le? Nicua ia oul din m`na b[tr`nului =i-l prive=te. — E de la Bobo=a, mo=ule, c[ eu ]l cunosc. — Nu mai spune! A=a copil[ priceput[ are mo=ul? Da’ depe ce-l cuno=ti? — E mai io=u la coaj[. — Auzi tu, cuminenia p[m`ntului! — Nicua =tie, c-a v[zut =i ea c`nd vine g[ina din spini,zice copilul, mulumit =i recunosc[tor c[ sor[-sa ]i vine ]n ajutor. — Pr[p[dit[ g[in[! S[ nu-=i g[seasc[ ea un cuib la noi! I-amtot spus mum[-tii s-o caute =i s-o lase-nchis[ dimineaa, s-oslobod eu, dup[ ce va fi ouat. Da’ de unde! Ea n-are vreme s[le-aleag[. Le d[ drumul la toate deodat[. — Ar fi bine s[ le slobozi dumneata, mo=ule, zice copilul. — Apoi da, c[ eu m-oi apuca s[ caut g[inile de ou! Asta-itreab[ muiereasc[, m[i rom`ne, m[i! Da’ pentru ce ziceam s-ocaute mum[-ta pe Bobo=a, =i, dac[ e cu ou, s-o lase ]nchis[?Pentru c[, iar[, ar putea s[ nu fie oul ei, acela din spini, =i tu,din copil cinstit, s[ te schimbi ]n ho. Iar noi s[ m[n`nc[m ou[de furat. +i din rom`ni s[ ne facem alt[ aia. Acum s[ ne vedemde treab[, c[ sf`ntul soare a fi c[tre amiaz[! Cl[te=te mo=ul blidul, cu ap[ rece, ]l pune mo=ul ]n blidar=i ies toi trei ]n curte. Mai are de urcat ]mp[ratul cerului p`n[ la hodina amiezii!Mo=ul vede dintr-o ochire =i-i pare bine. Tot i-a sculat de-diminea[ pe copii! +tie el c[ are =i nor[-sa dreptate, c[, dac[dorm copiii prea mult, se fac lene=i =i urduro=i. 130
  • 128. Fefeleaga Fiecare-=i =tie treaba lui: mo=ul ia secera de sub o strea=in[,Gavrila= — o co=arc[ de nuiele, Nicua — o traist[ mare, toat[]nverzit[. C`nd trec pe l`ng[ coteul purceilor, aceia ]i simt, groh[iescrar, somnoro=i, =i un r`t b[lan se ive=te ]n troac[. — }s s[tui acum, =i nu le pas[, zice mo=ul. Copila ar vrea s[ pun[ degetul pe r`tul fraged al purcelului,dar nu cuteaz[. Apropierea prea mare i-a trezit ]ns[ pe godaci.Se aude un m[cinat des de picioare pe podeala de stejar, =i ]ngura troacei se ivesc =ase perechi de n[ri tinere, unele negre,altele b[late. +i-ntr-o clip[ toi ]ncep s[ cear[, gui`nd. — Porcu-i tot porc! zice mo=ul. S[tui de un ceas, s[ fie dedou[, =i iar ar m`nca. Dar purceii se lini=tesc ]ndat[ ce mo=ul =i copiii trec decote. U=a grajdului e deschis[. Copiii intr[ s[ scarpine b[rbiilemoi ale celor doi vielu=i, mo=ul — s[ vad[ ce-au m`ncatboturile lor fragede din ce le-a dat de-diminea[. Vielu=ii zac pe paiele stropite cu fire verzi de mohor. }nieslea mic[ — nimic. — Harnici dumnealor! zice mo= Gavril, vesel. Vieii ]ntind capetele printre leele ]nchisorii =i mugesc scurt,numai din grumaji. Copiii z`mbesc =i-ncep s[-i scarpine subgrumajii ]ntin=i. — Mo=ule, al meu a mai crescut de ieri, zice copilul, vesel. — +i-a’ meu! adaog[ Nicua. A’ meu e mai male! — Mai, da’ p`n’ la urm[ vor cre=te pe-o form[ de mariam`ndoi, s[ fie pereche bun[. Cine =tie dac[ n-om m[rita-o peNicua cu ei! +i mo=ul ]=i m`ng`ie nepoata pe p[rul b[lan. — Vezi c[ ei nu zghear[ ca purceii, zice Gavrila=. — Vit[ curat[, m[i rom`ne, m[i! C[ =i Domnu nostru IsusHristos ]n iesle de vit[ curat[ s-a n[scut. Maica Precista n-aaflat hodin[ unde s[ se-aline =i s[ nasc[, numai-n ieslea boilor.Porcul =i calul ar m`nca mereu, oaia beh[ie de te-asurze=te, 131
  • 129. Ion Ag`rbiceanuda’ boul =i vaca rumeg[ de nici nu s-aude. Vieii r[m`n cu c[p=oarele ]ntinse dup[ cei doi copii, careurmeaz[ pe mo= ]n gr[din[. E o zi de var[ de pe la mijlocul lui august. Gr[dina-i marec`t un hotar. Au aici de toate: porumb sem[nat, lunc[ marepentru f`n =i otav[, =i pom[t: meri, peri, dar mai cu seam[pruni, de vreo trei feluri. Doi nuci uria=i ]=i ]mbie umbra deas[,plin[ de r[coare, =i aroma tare. }n soarele de var[, coroana lor,plin[ =i bogat[, lumineaz[ metalic. Merii — cr[c[no=i, b[tr`nicei mai muli; perii — drepi, ]nali =i zveli; — nu-=i maip[streaz[ ]ntreaga podoab[ de frunze verzi. Unele s-au p[tat,altele-au c[zut, mai ales de la merii dulci, de la cei v[ratici =ide la perii de S`nt[m[rie. Mai st[p`nul, mai st[p`na, de celemai multe ori Gavrila=, doborau cu leaa lung[ fructele p`rguite. Printre pomi, iarba cotoroas[ =i buruienoas[ fusese cosit[de mult, =i acum se-nfirip[, rar[, otava. Dar mai la vale, ]nlunc[, cre=te deas[ ca peria, verde =i fraged[, =i r[sp`nde=te omireasm[ fraged[ =i r[coroas[. La umbra gardului de nuiele,str[juit de s[lcii mari, roua nopii mai str[luce ]nc[. +i undeajunge raza soarelui, sclipesc picuri de diamante. Porumbul nu fusese sem[nat des, anume, pentru a puteacre=te ]n voie mohorul pentru viei =i vaci =i buruienile pentruporci. Acum mo= Gavril nu s-ar vedea nici c[lare din porumb.Copiilor le trece pe alocuri =i mohorul peste cap, ca =i =tirul =iloboda. Pe fiecare fir — c`te doi-trei tul[i, unii aproape defript, dup[ cum ar[ta m[tasea din v`rf, ce ]ncepea s[ se usuce,s[ se ]nnegreasc[. Dar cei mai muli au ]nc[ m[tase fin[,blond[, aproape alb[, care miroase de-o vr[je=te pe Nicua.Ea mereu ]=i lipe=te nasul, mic =i subire, de umezeala lor. Ici =i colo, prin porumbi=te, lumineaz[ bostanii aproape aurii,cu puine fee verzi ]nc[. +i fire de c`nep[ de s[m`n[, drepte,puternice, grele de ciorchine, ]i ]mbat[, cu miresme, pe b[tr`n=i pe nepot. Nicua zice c[ „miloase a ulzic[“, =i nu prea credec[ nu-i buruiana care ustur[ c`nd o atingi. Au intrat toi trei ]n porumbi=te ca ]n p[dure. Cu n[rile 132
  • 130. Fefeleagadilatate, copiii miroase ad`nc. De c`nd tot rup buruieni la purcei=i adun[ mohorul secerat de b[tr`n, ei au ajuns s[ cunoasc[mireasma celor mai multe. Simt =i deosebesc =i mireasma p[m`ntului — c`nd e dup[ploaie, c`nd e secet[, dimineaa, ]n miezul zilei, sau c`nd ser[sp`nde=te r[coarea ]nser[rii. Vreme ]ndelungat[ nu mai vorbe=te nici unul din cei trei.Mo= Gavril secer[ v`rtos mohorul, care-i st[ ]n fa[ ca un perete;copiii adun[ p`lcurile r[mase ]n urma b[tr`nului =i le duc lamargine. C`nd l-au r[zbit pe mo=neag, r`d ]n pumni =i alearg[s[ rup[ lobod[ =i =tir, =i frunze de napi, pentru porci. Sunt aprin=i la fa[ =i ochii le sclipesc veseli. M`inuele lise ]nverzesc de sucul buruienilor. Muncesc cu inim[ =i cu oseriozitate grav[. Deasupra, cerul se aprinde din clip[ ]n clip[. Umbraporumbului nu mai d[ r[coare. Valuri nev[zute, pornite dinochiul de argint al soarelui, vin tot mai dese =i p[trund ]n muncacelor trei. B[tr`nul, din c`nd ]n c`nd, se oble=te din =ale =i-=i =tergeobrajii, asudai =i plini de epe, cu m`neca larg[ a c[m[=ii.Nicua ]=i ridic[ poalele =i ]=i zv`nt[ =i ea obrajii ca para focului.Mai tare se ine Gavrila=, care duce brae mari de mohor lamargine. Traista cea lung[ e ]ndesat[ cu buruieni: co=arca e plin[ demohor, =i alte h`lmuri de verdea[ stau ]mprejur. O mierl[ galben[, r[t[cit[ ]n pruni=te, fluier[ ca-n pustiu.Nu =tie c[ sunt lucr[tori ]n gr[din[. Copilul vrea s[ se apropie,s-o vad[ de-aproape, dar pas[rea de aur ]l simte =i zboar[-ns[lciile ]nalte. Mo= Gavril se oble=te pentru ultima oar[, se zbice=te, dup[obicei, =i zice: — Destul pentru azi, m[i rom`ne, m[i! Prive=te =i vede cu mirare pref[cut[ c[ nu mai e nimic dintot ce-a secerat el. — Oi fi secerat eu v`nt, ori ce? 133
  • 131. Ion Ag`rbiceanu Copiii ]l privesc cu ochii plini de voie bun[. — Ori au dat t[tarii pe-aici! Nepoii r`d =i se al[tur[ de b[tr`n, care-i m`ng`ie pe coliap[rului. — Ei, mum[-ta =i tat[-t[u cred c[ numai ei sunt harnici!Dar iat[, nici noi nu st[m cu m`inile-n s`n. Mari gr[mezi!Putem s[tura desear[ =i boii. Duc nutreul ]n =ur[, la umbr[. De zece ori vine mo=ul cuGavrila=, =i-ntre ei — co=arca; de zece ori Nicua ]=i ]ndeas[traista, ]nc`t merge str`mb[ =i mai mult o t`r[=te dup[ ea. }n =ur[, la umbr[, r[sufl[ toi trei =i sunt mulumii. }ncoperi=ul de paie fierbe ciripit de pui de vrabie. Cuiburile suntstup de ciocuri mici g[lbenatice. Gavrila= =i Nicua ]=i scr`ntesc grumajii, de c`t se tot uit[]n ]n[limi, ]nc`ntai. Cum ar vrea s[ aib[ ni=te pui! Dar mo=ul nu se mai ]ncumet[ s[ se urce pe =ura cea lung[,iar copilul ]nc[ nu cuteaz[. +i ciripesc de te-asurzesc! — Las[-i s[ se bucure =i ei, zice mo=ul. E pl[cut s[ ii ]nm`n[ un pui de pas[re, da’ la urm[, ce faci cu el? Tot ]n guram`ei ajunge. Las[-i s[ creasc[, s[ zboare =i ei ]n lumea luiDumnezeu. — Vr[biile m`nc[ gr`ul, mo=ule? ]ntreab[ Gavrila=. — M`nc[ =i ele ce le d[ Dumnezeu. Dar iarna unde-i gr`ul?+i tot nu mor de foame! C[ tat[l din cer se-ngrije=te de toat[lumea. +i n-am v[zut ]nc[ pe nimeni s[rac din pricin[ c[ vr[biileau t[b[r`t pe holda lui. Nicua ]ntinde m`na =i strig[ din r[sputeri: — Uite! Uite! Se vede ciocul! Nu unul, ci mai multe ciocuri cu z[bale galbene se arat[ lamarginea unui cuib. — Iac[, a=teapt[ =i ei pe muica lor, s[ le dea de m`ncare.Toat[ vietatea, p`n[-i mic[, are nevoie de ajutorul p[rinilor.+i vielul, =i purcelul, =i pas[rea. — Da’ goangele, bunicule? ]ntreab[ nepotul, prinz`nd o 134
  • 132. Fefeleagam[m[ru[ ce se gr[bea amarnic, cu picioru=ele ei de a[. — +i ele. — D-apoi cum? Le d[ s[ sug[? C[ ele n-au `e. Mo= Gavril se g`ndi o vreme. Oare ce fac g`ng[niile cupuii lor, p`n[ sunt mici? Deodat[ p[ru c[ se lumineaz[. — Nu le l[pteaz[, ci le pun la c[ldur[, unde bate soarele,de cresc la soare. Apoi le-nva[ cum s[ se urce pe buruieni s[le sug[ m`zga ori s[ le m[nce frunzele. — Am v[zut m[m[rue ]n nisipul de l`ng[ gard, unele maimari, altele mai mici, zice copilul. — +i eu, =i eu! se gr[be=te Nicua. Deodat[ lini=tea e fr`nt[ de un c`r`it prelung, ]nfricat, alcoco=ului. — Uliul! Repede, Gavrila=! Copilul se-arunc[ spre portia care d[ ]n curte, zbier`nd lauliu, pe care nici nu-l vede ]nc[. Alearg[ =i Nicua, strig`nd =iea. Dup[ ei — mo=ul, mai ]ncet. Caut[ ]n zarea joas[, =i nuvede nimic. R[stoarn[ capul pe un um[r =i, ]n ]naltul cerului,vede plutind, ]n acela=i loc, pe du=manul g[inilor. }n curte, copiii, cu m`na strea=in[, s[ nu-i orbeasc[ lumina,se chior[sc =i ei ]n ]n[limi. — T`lharul! Nu se clinte=te din locul lui de p`nd[! ziceb[tr`nul. — Oare vede el de-acolo g[ina, mo=ule? ]ntreab[ nepotul. — Dac[ l-au putut vedea g[inile! Are ochi de fulger, m[irom`ne, m[i! +i iat[-l, nu e mic, e h`r[u, bat[-l Precista! G[inile ]ncep s[ iese c`te una, ca plouate, dintre buruienilede pe l`ng[ gard, dintre v`rfurile de lemne r[mase din iarn[,negre acum =i uscate scrum. Coco=ul se plimb[ rar, le cheam[,zb`rn`ie din aripa ]ntins[, rotindu-se ]n jurul vreuneia, =i, rar,]=i mai d[ capul ]ntr-o dung[, s[ priveasc[ sus. — +i pas[rea, ca =i omul: c`t ce simte c[ unul mai tare i-aluat ap[rarea, nu-i mai pas[ de primejdie. R[pitoarea plute=te mereu, cu aripile ]ntinse, ]n ]n[limi.Uneori seninul o ]neac[, apoi iar se vede. 135
  • 133. Ion Ag`rbiceanu Mo= Gavril se trage spre podmol, sub strea=ina casei, scoatepipa din s`n =i-=i vede de treab[. Copiii s-au furi=at iar ]n gr[din[. Vreme ]ndelungat[ se uit[la un mu=uroi de furnici, unde e forfot[ mare. Duc saci mici,albi, ]n gur[, sunt gr[bite, =i unele se bat, altele poart[, ]ncle=tile nev[zute, tovar[=e moarte. Gavrila=, c-un b[ ]n m`n[, scormone, din c`nd ]n c`nd, unmu=uroi. Nicua ]l opre=te mereu. — Nu le st`lca casa, m[! — Da’ c[ iar =i-o fac ele la loc! Uite c`tu-s de multe! Oaremo=u le poate num[ra? — Poate, r[spunde copila. — Da’ cum s[ poat[, c[, uite, nu stau pe loc nici o clipit[. — Ba mo=ul poate! +i, ]nver=unai, pornesc spre curte s[-l ]ntrebe pe b[tr`n.Da’ v[d ]n iarb[ alte g`ng[nii, =i se opresc. Pe unele leprind =i le privesc mir`ndu-se, de altele, cum e l[custas[ritoare, li-e fric[. Deodat[, lui Gavrila= ]i vine ceva ]n minte. — Tu, Nicuo! — Ce-i? — Hai s[ vedem, nu g[sim porumb de fript? — Las’, c[ ne d[ mo=u, dac[ se face. — Da’ dumnealui nu caut[. +i Nicua ]l ]nsoe=te ]n porumbi=te. B[iatul ]ncearc[ trei, patru. Boabele ]ns[ nu-s crescute, nu-s]n lapte. }i pare r[u c[ a scobit cu unghia frunzele, =i acum]ncearc[ s[ acopere locul gol. }i ajut[ =i Nicua. Sunt cam]nfricai am`ndoi. — A=a-i c[ nu se vede? zice copilul. — C[, de se vede, ne d[ el mo=u! B[tr`nul le spusese: „Cine scobe=te porumbul crud, ]l d[ peciocul gaielor =i al ciorilor“. Pornit odat[ pe r[zvr[tire, Gavrila= o ia de m`n[ pe copil[,o duce sub un m[r cu mere dulci, scoate din buruieni o lea[ 136
  • 134. Fefeleagalung[ =i ]ncepe s[ izbeasc[ ]n pom. Cad vreo dou[, =i-s gustoase la m`ncare. — Mai doboal[, Gavia=! — Las’ pe mine! Da s[ nu m[ spui! — Nu te spun! }=i adun[ vreo c`teva =i ]n s`n, pun leaa la loc =i pleac[ron[ind. Mo= Gavril a`[ foc ]n vatr[. Trebuie s[ fiarb[ ap[, s[op[reasc[ buruieni purceilor, pentru amiaz[. Sufl[ ]n foc =itu=e=te, c[ s-a`[ ]ncet, iar fumul nu se ridic[ ]n aerul clocit,ci plute=te ]n l[turi. El strig[ din u=a tinzii: — M[i Gavrila=, m[i! Aducei =i t[iai buruienile, m[i! Copiii, din gr[din[, aud; ispr[vesc cu merele ]nt`i, apoi aducburuienile =i le taie, c-o bard[ mic[, pe un sc[una= cu treipicioare. Nicua taie cu un cuit. Ei i-i fric[ s[ ie cu o m`n[m[nunchiul de buruieni, iar cu cealalt[ s[ izbeasc[ cu barda.O cam umile=te frica asta, dar mo=ul o ]mbun[: — Fetele nu taie cu barda. Ele se ]nva[ cu cuitul, s[ =tiet[ia t[ieei. Acum e u=or, c[ taie lobod[ =i =tir =i mohor. Da-n cap deprim[var[, c`nd erau numai urzici, grase =i pline de m`zg[!Adev[rat c[ le ajuta =i b[tr`nul, ba el f[cea aproape ]ntreagatreab[. Mo= Gavril inea ]ns[ mult la urzici. Op[rite bine, cut[r`e, d[deau cel dint`i r`nd de sl[nin[ dulce, cel de l`ng[=oric, trandafiriu, moale =i aromat. — Cum s[ nu adun[m urzici, m[i rom`ne, m[i?! C[ sl[ninav[ place, =i cea de l`ng[ =oric =i mai tare. Dar asta din urzicise pune, c[-i ]nt`ia gr[sime a porcului, dup[ ce-a ie=it diniarn[ slab ca un ogar. Copiii au ispr[vit de t[iat buruienile. Mireasma tare, deverdea[, de must, i-a p[truns, =i-o simt mereu ]n v`rful n[rilor=i le place. Mo=ul alege firele ce-au sc[pat net[iate =i le d[ luiGavrila=. Nicua caut[ altele. 137
  • 135. Ion Ag`rbiceanu — Tr[b[ m[runite bine. |ie i-ar pl[cea s[ dai ]n m[m[lig[peste fire de paie? Adev[rata arom[ a buruienilor nu se simte ]ns[, p`n[ cemo=ul nu presar[ c`iva pumni de t[r`e =i nu le op[re=te cuap[ clocotit[. Le amestec[ =i se face un cir. Se pare c[ mirosul a ajuns p`n[ la cote. Purceii ]ncep s[guie. Mo=ul toarn[ acum apa rece =i lunge=te cirul. — N-a tras de-amiaz[, mo=ule, zice copilul. — Na-i tu grij[. P`n[ le v[rs[m ]n troac[, s-a duce =i sasuls[-=i trag[ clopotul. }n sat mai sunt =i ni=te sa=i — o m`n[ de sa=i. Dar au biseric[mare, veche, cu turn, =i-n turn — trei clopote. Pe cel mijlociu]l trag dimineaa, la amiaz[ =i seara, — nici sa=ii nu mai =tiude ce. E de bun[ seam[ o datin[, de pe c`nd ]nc[ nu se f[cuser[protestani. Sunetul clopotului se r[sp`nde=te peste sat, c`nd cei doicopii vin cu braul ]nc[rcat de mohor pentru viei. Ei z`mbesc veseli spre b[tr`n. — Trage! zice Gavrila=. — D-apoi ce s[ fac[, dac[-i soarele ]n crucea amiezii?Sasul cunoa=te dup[ ceas, rom`nul dup[ soare. Apoi ceasul semai stric[ uneori, se mai opre=te, da’ sf`ntul soare nu s-a pomenits[ gre=easc[-n drumul lui, ori s[ se opreasc[. Dup[ ce s[turar[ =i vieii =i-i ad[par[, cei trei se duser[ ]ntind[ s[ m[n`nce de amiaz[. Amiaza e mai s[rac[ dec`t pr`nzul =i cina. N-au nici ofiertur[. M[m[liga s-a r[cit. Dar, cu br`nz[ =i cu ceap[, ebun[. Mo=ul mai aduce =i c`te o crest[tur[ de sl[nin[, pe careo m[n`nc[ cu p`ine. }n tind[ e r[coare, ]n casa dinainte — =imai bine, ]n vreme ce ]n ograd[ dogore=te. Totu=i, Nicua nu prea vrea s[ se culce. B[tr`nul =i Gavrila==ed pe lavi[, Nicua e ]n p[cel, dar spune mereu c[ nu i-i somn. — +i ce-om mini desear[, c`nd va ]ntreba mum[-ta dac[ai dormit de-amiaz[? — D-apoi! 138
  • 136. Fefeleaga — +i ce ne-om face dac[-i r[m`nea pitic[? — E! — Iat[, Gavrila= a crescut m[ri=or, c[ el, p`n-a fost mic, adormit de-amiaz[. — +i eu am dolmit ieri. — Ieri a fost ieri. Gavrila= se uit[ cu ]neles la bunicul, =i zice: — Oare s[ m[ culc =i eu, bunicule? — Nu i-a strica! Copilul se lunge=te pe lavi[, cu capul pe piciorul b[tr`nului.Nicua se uit[ chior`= din p[cel. }i vine s[ pl`ng[. +tie c[ ceidoi o ]n=eal[. — Ba eu! =i se ridic[ ]ntr-un cot. — Parc[ cineva poate adormi cu sila! Somnul vine de voiebun[, c`nd vine. Da’ nu s-apropie de copilul sup[rat. Eu =tiu,c[-s p[it, zice mo=ul. Da’ nici nu v[ spun s[ dormii. Tot maibine e s[ v[ spun mai departe povestea de ieri. Mai cunoa=tei=i voi ce se petrece ]n lume =i-n ar[. Unde ne-am oprit, Gavrila=? — C`nd a ajuns fata babei la cuptor. — Ba la f`nt`n[, zice Nicua. B[tr`nul se g`nde=te =i ]nelege c[ dreptatea-i de parteacopilului. Semn c[ Nicua adormise mai devreme. — Ei, la f`nt`n[ s[ fie! +i a=a, rupt[ de sete, cu t[lpilefripte de drum, c[ ardea praful ca jarul, fata cea rea, a babei,vede ]n z[ri, departe, c[ se ridic[ la margine de drum o cump[n[de f`nt`n[, ]nalt[ =i subire ca un c`rlig. I se uscase cerul gurii,de sete, =i obrajii i se f[cuser[ p[m`ntii. O rupse la fug[ s[ ajung[ mai ]n grab[ la f`nt`n[, dar n-oinur[ picioarele. C[zu ]n praful fierbinte, cu gura c[scat[, seridic[ cu ia =i catrina murdar[, =i merse mai departe, ostenit[de moarte. Soarele, de sus, o prididea cu foc ]n cre=tetul capului.Uneori adia o boare aprins[, care-i usca =i mai tare g`tlejul.Limba ]ncepuse s[ i se umfle ]n gur[. Nu mai putea vorbi, cinumai bolborosea. +i ]=i zicea ]n g`ndul ei r[u: „De ce s[ fiemai bun[ dec`t mine sor[-mea ma=ter[? Era-ns[tat[, ca =i mine, 139
  • 137. Ion Ag`rbiceanu=i a ]nt`mpinat-o ]n drum f`nt`na r[coritoare. Dar iat[ c[ izvorulvieii mi se arat[ =i mie. Nici nu mai e departe. Ajung acu=i, =io s[ beau, o s[-mi sting focul ce m[ pr[p[de=te.“ Ea nu voia s[se g`ndeasc[ ce-a f[cut sor[-sa, =i ce a f[cut ea c`nd a trecutpe l`ng[ f`nt`n[. C[ sor[-sa, la chemarea f`nt`nii, s-a oprit, acur[at-o de glod, dar ea n-a voit s[ se murd[reasc[ pe m`ini =ipe haine. +i a=a, ]n pustietatea drumului, fata babei, cea rea =ilene=[, se t`ra istovit[. Ar fi pl`ns, dar nu mai avea lacrimi; arfi strigat dup[ ajutor, dar nu mai avea glas; ar fi fugit, dar numai avea puteri. Iar f`nt`na cu cump[n[ p[rea c[ se tot ]ndep[rteaz[, ]n locs[ se apropie. Colo t`rziu, dup[ ojina cea bun[, ea st[tea]ngenuncheat[ l`ng[ f`nt`n[, in`ndu-se cu m`na de blana demargine =i ]ncerc`nd s[ se ridice ]n picioare, s[ prind[ vadraat`rnat[ de cump[n[, s[ scoat[ viaa din f`nt`n[. Gemea cu glasul stins, gemea din fundul pieptului, =i abiat`rziu putu apuca g[leata. Dar din f`nt`n[ scoase numai cir negru =i greu mirositor. Cutoat[ setea, ]i fu sc`rb[ s[ bea. }n =oapte scurte ]ncepu s[ blesteme f`nt`na. „Nu m[ blestema pe mine, fat[-mare, c[ nu-s eu vinovat[.La trecerea pe-aici te-am rugat s[ z[bove=ti puin, s[ m[ cur[ide noroi. Da’ tu mi-ai r[spuns c[ nu de-aceea te-ai ]mbr[catde s[rb[toare =i i-ai sp[lat faa =i m`inile, ca s[ te umpli denoroi. Dup[ fapta ta e=ti pedepsit[.” Rea la inim[ =i pestri[ la mae, fata babii c[p[t[ puteri =iblestem[ tot mai tare, c`nd din f`nt`n[ ]ncepu s[ creasc[ unbalaur, cu =apte capete, sun`nd groaznic din solzi =i =uier`nd dinlimbi. Fata babei o rupse la fug[, cu sufletul la gur[... ............................................... Mo=ul, povestind, tr[gea cu ochiul spre p[cel. Copila, dup[ce oftase de c`teva ori, adormise. Gavrila= mai ridica din c`nd]n c`nd pleoapa, apoi se lini=ti =i el =i ]ncepu s[ respire ad`nc 140
  • 138. Fefeleaga=i regulat. Nu peste mult parc[ aipise, u=urel de tot, =i b[tr`nul... Da’ n-afost dec`t o p[rere de c`teva clipe. El pune o perin[ sub capulcopilului =i iese tiptil ]n tind[, de acolo ]n curte =i intr[ ]n gr[din[. Pe o vreme ca asta se furi=eaz[ prin gr[dini copiii mai mari;vin ]n sat cu vacile pe care le sug =i de amiaz[ vieii cei cruzi.Se strecoar[ ca l[custele prin garduri, =i numai ce te treze=ticu ei ]n v`rful perilor, ori b[t`nd de jos, cu leaa. Nu prea auvreme s[ caute dac[-s coapte ori ba poamele, =i fac destul[pagub[. C[ =i c`inii, care au r[mas paznicii curilor, dorm somngreu pe-o toropeal[ ca asta. De c`nd ]ncep s[ cad[ umbrele, cei doi nepoi, trezii demult, au voie de la mo=ul s[ caute pe sub meri =i peri poamelec[zute. Fiecare adun[ pentru b[tr`n, pentru mama =i tata, pecele mai coapte. Rar se l[comesc s[ ]mbuce ei c`te una. Copila se urzic[ uneori, Gavrila= o alin[, bate cu un b[urzica vinovat[ =i caut[ mai departe. Mo=ul morfole=te ]n gingii vreo par[ mai moale, la umbradeas[ a nucului. C`nd r[coarea ]ncepe s[ se strecoare ]n gr[din[, toi treis-apuc[ de munca lor de-diminea[. Mo=ul chibzuie=te c`tmohor mai trebuie s[ secere. Mohor mai puin, dar buruienimai multe, c[ci odat[ cu ]nserarea vor veni, alerg`nd =igrohotind, cele trei scroafe =i mascurul, luai ]n turm[ azi-diminea[. Le trebuie =i lor l[turi cu buruieni op[rite. Totu=i ispr[vesc devreme, pe la ojina cea bun[. Acum ies toi trei la porti[, unde e umbr[ =i r[coare. Copiiise joac[, iar b[tr`nul ]=i aprinde pipa =i colb[ie=te, cu ochii]mp[ienjenii, cu g`ndul risipit. ...Dar ce se vede colo departe, pe drum, negru =i mi=c`n-du-se ca o corabie ]n huzdoapele r[mase din tina prim[verii?De, caii se v[d bine, dar ce trag oare dup[ ei? Mo= Gavril maipune palma strea=in[, str`nge din ochi, =i parc[ s-ar dumiri: oc[ru[ de la ora=, cu coviltirul ridicat. Vezi bine c[ e c[ru[! O v[d =i copiii =i o urm[resc cu mare 141
  • 139. Ion Ag`rbiceanub[gare de seam[. — Cine s[ fie? ]ntreab[ mo=ul. Copiii se lipesc de b[tr`n. — Cine =tie cine-o mai fi! Poate dup[ d[ri s[ umble. Poatevro comisie de la solg[bir[u. Da’ bun[ vreme =i-au ales, n-amce zice! Nu vor afla pui de b[rbat acas[. }n vremea asta c[rua se tot apropie. Cel ce m`n[ caii ezdrenos, dar ]mbr[cat neme=te. Caii sunt slabi, abia mai tragdup[ ei corabia aceea. Da’ nu se vede cine-i ]n[untru... Iat-o aproape, iat-o c[ se opre=te drept la poarta ]n care=ade mo=ul. Din ea se coboar[ trei domni, se scutur[, se desepenesc =ipornesc spre portia mo=ului. Copiii sunt la spatele bunicului acum =i se in str`ns cum`inile de c[ma=a lui aspr[, de p`nz[. Apoi, c`nd v[d c[ ceitrei str[ini nu glumesc, ci vin aici, fug ]n curte, izbind portia. — Stai pe loc, m[i rom`ne, m[i! Nu v[ m`nc[ nime,n-avei grij[. — Da’ de unde s[-i m[n`nc[m, c[ =i noi avem copii, ziceunul. — S[ vi-i ie Dumnezeu, spune mo=ul, mi=c`ndu-se pe lavi[=i ne=tiind ce s[ fac[: s[ mai =ad[, sau s[ se ridice? — Bun[-ziua, mo=ule! +ezi numa lini=tit si te hodine=te. — Mulumim dumilor voastre. — Sunt nepoii dumitale? — Da, nepoi. — S[-i tr[iasc[! — S[ v-aud[ Dumnezeu! — Frumo=i =i s[n[to=i copii. — Cum d[ Dumnezeu... — Ba, c-am v[zut noi =i slabi =i am[r`i, dac[ nu-i grijescp[rinii. — Da’ suntei doftori dumneavoastr[? — Nu, da’ umbl[m prin sate. — Cu jucuia? 142
  • 140. Fefeleaga — Nu suntem de la percepie, nici de la avocai. Iac[,umbl[m =i noi s[ cunoa=tem satele =i oamenii. — Apoi, nepotrivit[ vreme v-ai ales. C[ oamenii sunt toila lucru, cu purcel, cu viel — vorba ceea. Copiii, auzind vorb[ a=ezat[, scot ]nt`i capetele prindeschiz[tura portiei, apoi r`d am`ndoi. Nicua prive=te la ei, cu un deget uitat ]n gur[. Unul dintre domni scoate o pung[ cu bomboane =i le d[ dinea copiilor, care se las[ ]mbiai. — Ia, Nicua, c[-s gogoroane de zah[r. +i zi mulam. — M`ndri copii! zice altul din cei trei. — Da’, mo=ule, ]ncepe unul care se vedea c[petenie, cumo mai ducei dumneavoastr[ pe-aici? — Cum d[ Dumnezeu, =i mai bine =i mai r[u. Da’ nu neputem pl`nge. Bucatele vor fi bune ]n anul [sta. +i f`n s-af[cut destul. — +i ]n sat cum merg treburile? — Cum s[ mearg[? Cum au mers de c`ndu-i lumea, =i maibine =i mai r[u. — Da’ cu prim[ria, cum, suntei mulumii? Mo=ul ridic[ din umeri. — Asta or mai =ti-o alii, c[ eu de-acuma nu mai am treab[pe-acolo. Da’ cum s[ fie mulumii? Pe toat[ lumea niciDumnezeu sf`ntul nu o poate mulumi. C[ unuia-i place popa,altuia preuteasa, — vorba ceea. Dac[-i omul harnic, oriunde-l pui e la locul lui =i face isprav[. Dac[-i un terchea-berchea,degeaba mai face umbr[ p[m`ntului. Cei trei se privesc cu ]neles, =i cel care pare mai de frunte]ntre ei, ]ntreab[: — Da’, mo=ule, ]n satul [sta cam cu cine in oamenii? B[tr`nul ]i prive=te nedumerit. — Cu cine s[ ie? Cu Dumnezeu dr[guu! — Apoi da, cu Dumnezeu tr[b[ s[ inem cu toii. Da’ ]n 143
  • 141. Ion Ag`rbiceanulume nu tr[im cu Dumnezeu, ci cu oamenii. — Asta-i adev[rat! Vorba ceea: P`n[ la Dumnezeu tem`nc[ sfinii. Cei trei r`d =i cap[t[ curaj. — Apoi, vezi, de sfinii [=tia am vrea noi s[ afl[m c`teceva. C[ =tii dumneata c[ unii sfini aduc c[ldur[, alii —]nghe... Mo= Gavril r`c`ie ]n b[=ica de porc, dup[ tutun. Unul din 144
  • 142. Fefeleagacei trei se gr[be=te s[-l ]mbie cu o igar[. — Eu... cu pipa, mulumesc! Tr[b[ s[ mai dea ceva. Unul scoate dintr-un buzunar un pachet cu tutun de pip[. Mo=ul se mir[: — +i dumneata cu pipa? — Nu duh[nesc, mo=ule, ci, iac-a=a, mai port =i eu c`te unpachet, pentru c`te un om de omenie. Mo=ul se g`nde=te. Nu ia tutunul ]mbiat. — Poate vei g[si vreun s[r`ntoc. Noi, mulumim luiDumnezeu, avem din ce tr[i. Cei trei r[m`n op[rii. — Da’, mo=ule, noi ne gr[bim. Uite, n-am aflat b[rbat ]nsat. Am vrea s[ =tim: cu cine ine satul? — D-apoi v-am spus: cu Dumnezeu dr[guu =i, dac[ maipot zice o vorb[, cu cel ce vine ]ndat[ dup[ Dumnezeu. — +i cine vine dup[ Dumnezeu? E vreun om? — Apoi om e, de bun[ seam[, da’ mare om. Cei trei se privesc cu ]neles, =i veseli. Sunt siguri c[ o s[spuie un nume care-i =i pe limba lor, =i despre care sunt]ncredinai c[ =opte=te ara ]ntreag[. — Om mare! +i cine s[ fie? ]ntreab[ cel care pare c[petenia. — }mp[ratu, cin’ s[ fie! zice mo= Gavril, dup[ ce-=i aprindepipa. }mp[ratu e din veci unsul lui Dumnezeu. A=a spune laCartea Sf`nt[. +i a=a =i tr[b[ s[ fie. Str[inii ]=i pleac[ frunile. Unul zice ]n ungure=te: — E t`mpit. N-o s[ c[p[t[m de la el nici o informaie. — Da’, mo=ule, s[ vorbim rom`ne=te, c[ vedem noi c[ tefaci a nu pricepe. — S[ vorbim, c[ doar rom`ni suntem. — Cu cine a votat pe urm[ satul [sta? Cu care partid? 145
  • 143. Ion Ag`rbiceanu — Olio! Suntei de [ia cu alegerile? M[ miram eu cine s[-=i piard[ vremea ]ntr-o zi de lucru ca asta! Apoi, dac[ chiarinei s[ =tii, satul nostru n-a votat cu nime. — Se poate? — Iaca, s-a putut! C[ ni=te domni ca dumneavoastr[ le-auf[g[duit oamenilor s[-i duc[ cu motomobile de elea mari. +i undenu a dat Dumnezeu o z[pad[ =i-o viforni[ de n-au mai putut r[zbatep`n[ ]n sat. +i a=a, oamenii au r[mas la hodina =i treaba lor. Unul dintre str[ini, dup[ ce schimb[ o privire de z[d[rniciecu cei trei, deschide o geant[ =i d[ o m`n[ de tip[riturib[tr`nului. — Mulumim. Nu =tiu citi, da’ =tiu feciorul =i nora. — Vezi s[ nu ]nvelii sl[nin[ ]n ele. E scris acolo lucru bunpentru plugar, spune unul care p`n[ acum abia de =i-a deschis gura. — +i la sl[nin[ vor fi bune mai t`rziu, c[ v[d c[ nu-s scrisepe am`ndou[ feele. Str[inii pleac[ repede, =i tr[sura, cu caii hodinii, porne=te]n fug[, =i ]ndat[ iese din sat, c[ ulia lui mo= Gavril e chiar lamarginea satului. Nepoii, ]n vremea asta, au supt toate gogoroanele de zah[r,=i acum li se-ncleie degetele. — Ptii! Iat[ c[ apune soarele =i ]nc[ n-am a`at focul, m[irom`ne, m[i! Iute dup[ g[teje! Copiii aduc ]n tind[ vreascuri, mo=ul face focul, puneceaunul cu ap[ =i se apuc[ s[ taie el buruienile pentru porci. +tie c[ nu se mai poate ]ncrede ]n nepoi. Tot mereu, —c`nd unul, c`nd cel[lalt, c`nd am`ndoi deodat[, — alearg[ laporti[, s[ vad[: nu vin muma =i tata de la hotar? B[tr`nul se sup[r[. — Parc[ v[ tr[b[ `[, a=a suntei de ner[bd[tori! Las’, c[vin ei, c`nd tr[b[ s[ vin[, m[i rom`ne, m[i... Seara, dup[ cin[, c`nd mo=ul =i nepoii dorm de mult,b[rbatul, cu igara ]ntre degete, la lumina slab[ a l[mpii, setrude=te s[ silabiseasc[ cu glas tare una din foile l[sate destr[ini: — Tic[-tic[lo=ii de la gu-uu-vern duc -a-ara de rup, de 146
  • 144. Fefeleaga CUPRINSr`p, de r`p[. P-ar-parti-dul n-os-nos-nostru pri-pri-prie-priete-nulpo-poru-lui... — Da’ las[-i ]n s[r[cie, Gheorghe, =i vino =i te culc[. Nuvezi c-a r[s[rit g[inu=a? +i m`ine iar plec[m cu noaptea-ncap... Gheorghe ]mp[ture=te foaia =i o pune la grind[, arunc[ =icalc[ mucul de igar[, stinge lampa din tind[ =i iese ]n pridvor.El cu nevast[-sa dorm afar[, din prim[var[. Pe cer ard, albe, puzderie de stele. Din c`nd ]n c`nd, c`teuna alunec[ din t[rie =i se cufund[ ]n h[u. R[coarea se strecoar[din necuprins =i m`ng`ie viet[ile. Vitele rumeg[ ]n curte =iuneori sufl[ greu, la vreo mi=care. Pace =i lini=te ad`nc[ scoboar[ peste sat =i peste curtea luimo= Gavril. Pe adierile rare ale boarei, vine, din gr[din[,mireasma de verdea[ =i de porumb ]n p`rg[. Uneori, sedeslu=e=te un oftat. +i nu poi deslu=i de ofteaz[ noaptea st[p`n[,sau p[m`ntul... 1936 Din volumul FILE D I N C A RT E A N AT U R I I CIOC~RLIA Z[pada, subiat[ mereu c[tre sf`r=itul lui februarie, la]nceputul lui martie se topi de tot sub adierile v`ntului de lamiaz[zi. Pe costi=ele unde b[tea soarele, iarba se gr[bi s[-=iarate acele verzi =i fragede. Fierarii satului nu mai r[zbeau cuascuitul fiarelor de plug. Prin curi, prin gr[dini, pe l`ng[girezile de paie g[inile cotcorozeau r[sun[tor ca =i c`nd le-ar 147
  • 145. Ion Ag`rbiceanufi zbur[t[rit cineva. Coco=ii tr`mbiau a fal[ de pe garduri.Purceii mici, ca ni=te =obolani, guiau prin curi, alerg`nd dup[mamele lor, care nu i-au l[sat s[ sug[ de ajuns, gr[bindu-se s[r`me ]n elina dezgheat[ din gr[dini. Pe drumuri, dup[ dezghe,tina se str`nse, =i se vedeau c[r[ri b[tucite. O s[pt[m`n[ de prim[var[ ]nvie lumea. Dar iarna]nveninat[ r[u se hot[r] s[ se ]ntoarc[, p[r`ndu-i c[ prea cur`nda plecat. +i ]ntr-o sear[ d[du drumul v`nturilor de la miaz[noapte =idimineaa era alb c`t b[tea ochiul. Nu mai ningea, dar v[zduhulera sur =i greu, cobor`t pe umerii dealurilor din jurul satului, =iv`ntul, de=i se mai potolise, t[ia ca briciul. Cotcorozitul g[inilor ]ncet[, purcelu=ii cei v[rgai cu dunginegre se gr[m[dir[ iar[=i ]n paiele din cotee, m[m[ruele —vacile Domnului — care ]ncepuser[ s[ se iveasc[ ]n [r`na desub strea=ina gardului, unde b[tea soarele, se f[cur[ nev[zute. Numai oamenii nu se ]nsp[im`ntar[ de toanele iernii. Ei]ncepur[ s[ ias[ cu plugurile pe cobile, cu sarcinile de f`nlegate deasupra. P[m`ntul nu ]nghease, iar stratul de z[pad[ era subire detot. Dac[ nu mai ninge p`n[ la amiaz[ se poate =i topi, mai cuseam[ ]n locurile de feie, cum erau cele ce trebuiau sem[nateanul acesta cu orz =i cu ov[z. La ]nceput mai puine, apoi, dup[ ce se ascunse z[pada,tot mai multe pluguri br[zdau p[m`ntul ]n locurile de ar[tur[.Vremea mirosea ]nc[ mereu a iarn[, v[zduhul p[rea ]mb`csitcu praf fin de cenu=[. Oamenii purtau c[ciuli =i clicine pestepieptare, pog[nicii — b[ieii care m`nau vitele pe brazd[ —aveau buzele cr[pate =i m`inile ]ngro=ate, ro=ii ca racul, dartot aveau inim[ s[ pocneasc[ din bici =i s[ strige vitelor penume. V`ntul p[rea c[ nu mai bate, nu mai mi=ca nici o buruian[uscat[, dar era ]nc[ viu =i ardea obrajii tineri, ca o flac[r[nev[zut de subire. C`teva zile soarele nu se ar[t[ din bolta sur[ =i neclintit[. }n 148
  • 146. Fefeleagalumea aceea mohor`t[, nu-i venea nici unui fecior de la coarneleplugului s[ c`nte; ]ntinderile — lanurile, luncile, dealurile —p[reau, nu =tiu cum, ca de fier. Parc[ toate r[suflau ]nc[ a iarn[. Seara, c`nd se ]ntorceau plugarii ]n sat, vorbeau pe drum: — Blestemat[ vreme! — O mai fi asta prim[var[! — Ne-a z[p[cit s[pt[m`na cea cald[. Poate am ie=it =i noiprea devreme cu plugul. — Da’ de unde! Ca ]n toi anii, nu mai ]n grab[. — N-am apucat s[ ar de prim[veri f[r[ s[ aud cioc`rlia. — Vom auzi-o, n-avea grij[! S[ se iveasc[ numai soarele.Ea ce a=teapt[? Pog[nicii, c`nd intr[ ]n c[ldura din cas[, cu degetele c`rlig,cu buzele cr[pate, cu obrajii ar=i de foc, au lacrimi ]n gene, decare ei nu =tiu nimic, ci ]ncep s[ spun[ cu glas tare, aproapezbier`nd, c`t de mult au arat azi. O vreme a stat ]ncordat[ lupta ]ntre iarn[ =i prim[var[ —c`teva zile. Poate deasupra v[zduhului de cenu=[ s-au t[iat ]ns[bii, pentru c[ ]ntr-o bun[ diminea[ sabia prim[verii a despicatplumbul de sus, =i v`nt cald de la miaz[zi, cu mireasm[ deverdea[ a umplut lumea, fug[rind norii cei ]ncremenii parc[]ntr-unul singur. Soarele s-a ivit str[lucitor de prospeime, de tineree =i se]n[la biruitor ]n senin[tatea cerului. Un b[iea=, care se gr[bi s[ ias[ cu oile la p[scut, ciulideodat[ urechile, se rezem[ ]n b`t[, ]=i r[sturn[ pe spate capul]nfundat ]n c[ciul[, deslu=i mai ]nt`i c`ntecul m[runt ciripitor,apoi v[zu =i rotirea ce se ]n[la ]n v[zduh, drept ]n sus, =i carep[rea c[ ea c`nt[, =i un z`mbet larg ]i inund[ ]ntreaga fa[. — Cioc`rlia! strig[ el nemaiput`nd de bucurie. — Cioc`rlia! Ia’ ascultai =i uitai-v[ ]n soare! C`nt[cioc`rlia! Privi ]mprejur; nu era nimeni ]n apropiere care s[-l aud[.Cuno=tea zborul =i c`ntecul cioc`rliei ]nc[ din prim[vara trecut[. C`nd ]nelese c[ nu-i nimeni ]n apropiere s[-i spun[ vestea 149
  • 147. Ion Ag`rbiceanucea mare, l[s[ oile ]n lunc[ =i alerg[ la cel mai apropiat plug: — B[di[, auzit-ai cioc`rlia? Eu am auzit-o =i am v[zut-o! Omul cuno=tea b[iea=ul. — Unde, m[i Iona=? — Acolo unde-s oile mele. — Nu mai spune! Plugarul ara cu boii, f[r[ pog[nici. Opri boii. — N-am v[zut-o c`nd s-a ridicat ]n aer, ci am auzit numaicum ciripe=te ceva m[runt deasupra mea. — Tu cuno=ti c`ntecul cioc`rliei? — Cum s[ nu-l cunosc! +i m-am uitat la cercurile pe carese ]n[la spre soare, p`n[ s-a pierdut ]n cer. — Dac[-i a=a, a sosit de-acum =i prim[vara, m[i b[iete.Era chiar vremea. P`n[ s[-=i r[suceasc[ omul o igar[, din ]mprejurimi se mai]n[lar[ c`teva cioc`rlii ]n v[zduh. — Auzi? Auzitu-le-ai? Uite-o pe una! Uite ]nc[ una! Ba-strei! Ba-s patru! Vezi-le, b[di[? Iona= nu mai =tia dup[ care s[ priveasc[. }=i ]ntorcea capulmereu de la una la alta. — |ine-te numai dup[ una, b[iete, dac[ vrei s[ o vezi p`n[ o]nghite v[zduhul. Altfel le pierzi pe toate =i r[m`i numai cuc`ntecul. Se mai oprir[ =i ali plugari, =i capete r[sturnate pe spate,de oameni mari =i de pog[nici, scrutau ]n[limile. C`ivab[iea=i de pe l`ng[ pluguri ]=i smulser[ c[ciulile =i le zv`rlir[]n v[zduh. — A venit cioc`rlia! — C`nt[ cioc`rlia! — De acum prim[vara r[m`ne! Lini=tea a st[p`nit =i p`n[ acum peste hotar, dar dup[ ce au]nceput s[ c`nte cioc`rliile, p[rea =i mai ad`nc[. Din ]n[limip[trundea clar =i m[runt ciripitul, tot mai imaterial, cu c`t se]n[lau ]n cer p[s[ruicile cele sure. De la o vreme cele fulgerate de lumin[ =i de ]n[limi c[deau 150
  • 148. Fefeleagaca gloane unde =i unde, pe paji=tea rar ]nverzit[ sau pe ar[turi. Plugurile ]ncepur[ s[ umble iar. Iona= se ]ntoarse la oile lui, care aveau miei m[ri=ori, pecare soarele totu=i ]nc[ nu r[zbea s[-i ]nc[lzeasc[, =i umblaustr`mb =i zgribulii dup[ mamele lor, ]ncerc`nd s[ sug[. }=i adun[ turmulia =i o m`n[ ]ntr-o parte a luncii, unde maierau =i ali copii cu oile cu miei. Unii erau copii de =coal[,mai mari ca Iona=. — Ai auzit? Ai v[zut? — Cioc`rliile? — D-apoi ce! — +i acum sunt vreo cinci ]n v[zduh. Nu se mai aud =i nuse mai v[d. Poate s[ le mai vedem c`nd pic[. — De unde s[ pice? — Din cer, vezi bine! — Zboar[ p`n[-n cer? — Tu nu ai v[zut? — Uite, una a c[zut! — Unde? — Colo! Da’ nu se vede! — Cum s[ se vad[, c[-i o pas[re mic[! — Nu-i a=a de mic[, zise Iona=. Eu le-am v[zut de-aproapeast[-iarn[ la noi ]n =ur[, ]n jurul girezii de paie. +i cioc`rlie =icioc`rlan! Cel cu mo! Un b[iat din clasa a III-a, vecin cu Iona=, zise: — Le-am v[zut =i eu ast[-iarn[. Dar nu acelea-s cioc`rliilecare c`nt[. — Cum nu? Nu-s cioc`rlii? — A=a le zicem =i lor, dar ele nu c`nt[ ]n aer. Acestea carese ]nal[ ]n v[zduh =i c`nt[ sunt mai mici =i-s p[s[ri c[l[toare.Nu r[m`n iarna la noi, ci se duc ]n [rile calde. Nici Iona=, nici ali copii de seama lui nu voiau s[ cread[.Cioc`rlia e munai una: cea care vine iarna prin ogr[zi =i pedrumuri, =i cea care c`nt[ prim[vara. — Nu, sunt dou[ feluri de cioc`rlii, ]nt[ri =colarul. A=a ne-a 151
  • 149. Ion Ag`rbiceanu]nv[at domnul ]nv[[tor, a=a e scris =i ]n carte. Ba ne-a ar[tat=i chipurile lor pe ni=te tabele. C`nt[reele sunt mai mici =inu-s moate. Sunt p[s[ri c[l[toare =i numai prim[vara se ]ntorciar la noi. Ciob[na=ii r[maser[ nedumerii. Nici unul nu =tiuse c[ suntdou[ feluri de cioc`rlii. }n vremea c`t ei vorbeau se mai ]n[lar[ ]nc[ multe cioc`rlii,oprindu-le vorbele =i poruncindu-le s[ le urm[reasc[ =i s[ leasculte. Pe nesimite se amestec[ ]ntre ei =i un feciora= de vreopaisprezece ani, care p[zea oile primarului. Era un fel desluguli[ la primar, =i-l chema Vasilic[. }l cuno=teau toi copiiicare erau aici cu oile. Vasilic[ era orfan =i nu umblase la =coal[, nu =tia carte, ]lcrescur[ ni=te rudenii ]ndep[rtate p`n[ la v`rsta de =apte ani,apoi ]l d[dur[ la st[p`n. Erau ]n sat ]nc[ muli copii s[raci,care gustar[ din vreme p`inea amar[ a str[inului =i care nuputur[ ]nv[a carte. Dup[ ce-i ascult[ ciorov[indu-se asupra celor dou[ soiuride cioc`rlii, Vasilic[ zise: — Nu =tiu dac[-s mai multe feluri de cioc`rlii, dar asta nicinu are ]nsemn[tate. C`nt[ una ori c`nt[ alta, e tot at`t. Darcare =tie dintre voi pentru ce cioc`rlia e singura pas[rec`nt[toare care nu se a=eaz[ pe o ramur[ s[ c`nte, sau de pep[m`nt, din gr`ne ca pitpalaca, ci c`nt[ numai ]n v[zduh,]n[l`ndu-se spre soare? Asta v-a spus-o dasc[lu’ la =coal[? A=a-ic[ nu v-a spus? S[ v[ spun eu, v[d c[ nici unul nu =tie. Erau de toi vreo opt copii, trei care umblau la =coal[, ceilalinu ajunseser[ ]nc[ la v`rsta cerut[. Vasilic[ =tia multe pove=ti =i le mai spuse =i alt[ dat[. Dup[ce ]=i aruncar[ ochii dup[ oiele lor, se adunar[ ]n jurul luiVasilic[, iar el, dreg`ndu-=i glasul =i s[lt`ndu-si gluga ]n spate,]ncepu: „A fost odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, puternici =i bogai,=i aveau un palat de aur pe care-l aprindea ]n fiecare zi senin[ 152
  • 150. Fefeleagasoarele, ]nc`t de departe p[rea c[ a mai r[s[rit un soare =i pep[m`nt. Nu aveau la sufletul lor dec`t o fat[, dar ce mai fat[,rupt[ din soare, nu alta! Pe vremea aceea erau zmei pe p[m`nt care vr[jeau fetelefrumoase de ]mp[rai =i le duceau pe caii lor ]naripai prinv[zduh, pe t[r`mul cel[lalt. Dup[ ce crescu fata, ]mp[ratul o ]ncuie ]n r`ndul de sus alpalatului, unde erau u=i de fier, =i la fiecare u=[ paznici cuarma la picior. Tot r`ndul de sus era al ei, unde tr[ia =i se jucacu prietene =i servitoare =i avea toate bun[t[ile la mas[. Avea=i juc[rii frumoase. Nu-i fu ur`t ]n anii cei dint`i ai z[vor`riiei. Spre r[s[rit =i miaz[zi, palatul, la r`ndul de sus, avea unsingur geam de aur subire, prin care se vedea soarele dediminea[ p`n[ seara, dar nu te orbea cu lumina lui, a=a c[fata de ]mp[rat putea s[-l priveasc[ mereu. Dar la ]nceput Lia — c[ci Lia o chema pe fata ]mp[ratului— nu-i prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietenele sale. Dup[ trecerea anilor ]ns[ fata se juca tot mai puin =ir[m`nea adeseori pe g`nduri. Era acum fat[ mare. — Nu-i mai place jocul? o ]ntrebar[ prietenele. — Ba-mi place. — Nu-i mai place de noi? — +i de voi ]mi place. — S[ iscodim jocuri noi, poate i s-a ur`t de cele vechi. — Nu mi s-a ur`t! — P[i, dac[-i a=a, cum poi t[cea cu ceasurile =i nu te uii lanoi? — Nu tac! — Dar ce faci? — Vorbesc! — Nu auzim nimic! — Vorbeesc f[r[ cuvinte. — Cu cine? — +tiu eu? Poate cu inima mea. 153
  • 151. Ion Ag`rbiceanu C`nd auzi doica fetei — c[ci =i ea era cu Lia — vorba dinurm[, a[ la ]mp[r[teasa s-a dus. — A venit vremea, st[p`n[! — De bun[ seam[? — A venit. Domnia nu se mai joac[ =i-i mereu t[cut[ =ig`nditoare. — }i voi spune ]mp[ratului s[ dea sfoar[-n ar[ =i s[ vin[peitorii. }mp[ratul se bucur[ lucru mare, de c`nd a=tepta el vesteaasta. Cobora spre b[tr`nee =i-i trebuia un ginere care s[-l ajutela ]mp[r[ie. Apoi, dac[ se m[rita fata, sc[pa =i el de grija =iteama lui de zi =i noapte: zmeii nu mai aveau putere s[ i-or[peasc[! Se pornir[ crainicii s[ strige vestea cea mare =i ]n ar[ =i ]n]mp[r[iile vecine. }n vremea asta, prietenele Liei auzir[ c[ fata ]ncepe s[c`nte, ea singur[, abia =optit, un c`ntec care le f[cea s[ tremure=i inimile lor, =i se mirau c[ fata de ]mp[rat nu se mai dep[rteaz[de geamul prin care soarele privea ]n palat. Se uita la soare =i c`nta. Uneori glasul i se ridica =iprietenele simeau o dulcea[ nemaigustat[, care le ]mboln[vea=i le f[cea vis[toare. Trecur[ s[pt[m`ni =i luni, peitori din lumea ]ntreag[]ncepur[ s[ curg[ la palat: fii de ]mp[rai, ]n scumpeturi]mbr[cai, pe cai negri ]nc[lecai, de r[zboi ]narmai; craivoinici =i tinerei, toi ]nali =i subirei, se lipesc ochii de ei, =imuli feciori de plugari =i de gazde p[curari, parc[-s ni=teghinerari de cei mai mari. Toi prin curte caii-=i poart[ =i-nv`rtej se-nv`rt ]n roat[, str[luce=te curtea toat[ de lucireaarmelor, de sclipirea hainelor, mirarea boierilor, topireacucoanelor. Toi boierii mari =i mici se adunar[ la palat s[ vad[ pecine-=i va alege fata ]mp[ratului; ei de so =i lor de crai. }mp[ratul hot[r`se ca Lia s[ se uite din fereastr[ ]n curte, cuun m[r de aur ]n m`n[, =i de care-i va pl[cea, s[-l loveasc[ cu 154
  • 152. Fefeleagam[rul. Dar fata privea cu ochii ]mp[ienjenii ]n curte, nu izbi penici unul cu m[rul, ci fugi ]n grab[ la r`ndul de sus =i r[masestan[ ]naintea geamului de aur subire, prin care privea soarele.Nu peste mult timp se auzi iar c`ntecul ei abia ]nfiripat, dara=a de dulce =i de duios, ]nc`t prietenele ei ]ncepur[ s[ suspine,iar doica ei a pl`nge. }mp[ratul mai f[cu proba zile ]n =ir. Veniser[ at`ia peitori,]nc`t curtea se umplu de zece ori, tot voinici care mai de care. Dar fata nu alese pe nici unul de so =i se gr[bea mereu lageamul de aur prin care privea soarele. Amee=ti de ]n[lare, }mp[ratul =i ]mp[r[teasa se ]mboln[vir[ de ]ntristare. Ce s[ De luminafie cu fata lor? A p[truns cineva ]n locuina ei? Cea prea tare, Paznicii r[spunser[: Fulgerat[, — Unde ne stau picioareleS[getat[, capetele, dac[ om s[ ne steap[m`ntean va fi intrat ]n iatacurile ei. v`nt, Cazi prin Prietenele =i servitoarele se V`j`ind, jurar[: — S[-mpletim cosie albe, Iar pe a p[truns aici =i numai dac[ p[m`nt:umbr[ de om! Bulg[ra= C`t pumnul meu Doica pl`ngea cutremur`ndu-se toat[: A l d u i - t e - a r — Nimeni n-a intrat aiciDumnezeu! prin geamul cel de dec`t soareleaur subire. Chemar[ un vraci b[tr`n, care, ridic`ndu-=i spr`ncenele cuc`rja =i privind-o pe Lia, oft[ =i zise: — A= b[nui c[ s-a ]ndr[gostit de soare. — De soare! suspinar[ ]mp[ratul =i ]mp[r[teasa. Ai]mb[tr`nit =i dumneata degeaba, mo=ule! Vraciul ]=i trase c`rja, spr`ncenele-i c[zur[ iar pe ochi =iporni la drumul pe care venise. C`nd veni din pe=tera lui demunte tot mai v[zu puin[ lumin[ =i pip[ind cu c`rja inu drumulsingur. Acum ]ns[ se ]mpiedica la tot pasul, se izbea de lucruriledin palat =i nu mai =tia ]ncotro s[ apuce. — Dai-mi o c[l[uz[ s[ m[ duc[ acas[, zise el ]mp[ratului. — }ncoace ai venit singur. — Da, mai vedeam ceva. Acum nu mai v[d nimic. M-a 155
  • 153. Ion Ag`rbiceanuorbit fata voastr[. — Spui pr[p[stii! — Nu, spun adev[rul. Fata voastr[ e acum ca rupt[ dinsoare. Voi n-ai v[zut? — Totdeauna a fost frumoas[! — Frumoas[ ca acum? S[ ia vederile omului? S[ orbeasc[de tot pe un mo=neag? }mp[ratul ]n[l[ din umeri, ca =i c`nd ar zice c[ nu-=i prindemintea cu un b[tr`n, =i-i d[du c[l[uza cerut[. ...Trecu prim[vara =i vara, =i ]ncepu toamna. }ncepu, darziua ]n loc s[ scad[, cre=tea mereu, =i c[ldura verii se ]nteea.Soarele r[s[rea la vremea lui, dar apunea tot mai t`rziu. Dup[ o vreme lumea r[mase ]ncremenit[. Ce s[ fie asta?Cum s-a schimbat r`nduiala firii? Nu mai vine toamna? Nu vamai fi iarn[? +i c[ldura care cre=tea mereu, odat[ cu ziua!Muncitorii lucrau s[ se speteasc[; nu puteau l[sa lucrul p`n[nu apunea soarele! Dar soarele apunea tot mai t`rziu. Oamenilor le venea nebunia, se usca tot ce mai era verde pehotar. Muncitorii c[deau de osteneal[ prea mult[, iar st[p`niinu-i scoteau din brazd[ p`n[ nu apunea soarele. Nici pe ei, nicivitele de jug. Ajunseser[ numai oasele =i pielea. Vai de zilelelor! Popii se apucaser[ de slujbe, clopotele nu mai ]ncetau. Cuziua de cap, cititorii ]n stele nu se mai mi=cau din palatele]mp[railor, s[ cerceteze =i s[ spun[ ce minune va mai fi =iasta. Numai fata ]mp[ratului, Lia, se f[cea din zi ]n zi maifrumoas[ =i c`nta mai minunat privind, prin geamul subire deaur, soarele. Zarva din lume crescu mereu =i ajunse p`n[ la palatulsoarelui, unde muma lui de mult se minuna =i-l ]ntreba ]n toat[seara de ce ]nt`rzie s[ vin[ la culcare, din zi ]n zi mai mult. Dar soarele nu-i r[spunse nimic, =i b[tr`na vedea c[ eladoarme mai greu, cu fiecare sear[. 156
  • 154. Fefeleaga C`nd v[zu c[ de la el nu poate afla nimic, iar zbuciumulmuritorilor se ]n[l[ p`n[ la ea, se hot[r] s[ porneasc[ pe urmelelui s[ vad[ ce-i cu minunea asta. }mbr[cat[ ]n neguri dese, ]ntr-o diminea[ porni tiptil ]nurma soarelui, merse tot dup[ el =i nu descoperi nici o piedic[]n drumul lui p`n[ ce ajunse la palatul de aur al ]mp[ratului.Acolo soarele se opri privind prin geamul cel subire de aur.Se opri =i b[tr`na =i v[zu prin geam pe fata ]mp[ratului, peLia, cum se schimb[ la fa[, cum se lumineaz[, =i o auzicum ]ncepe s[ c`nte. C`nd o v[zu =i o auzi, muma soarelui tres[ri =i se cutremur[,ca =i c`nd ar fi intrat ]n ea toat[ tinereea =i frumuseea feteide ]mp[rat. A=a frumoas[ numai ea, muma soarelui, mai fusesela vremea ei: nu-i mirare c[ se oprise fiul ei s[ vad[ minunea!Dar soarele nu se gr[bi s[ plece mai departe, p[rea c[-=i uitasede drumul lui. }=i uit[ =i b[tr`na o vreme pentru ce era aici, totprivind la Lia =i sorbindu-i c`ntecul. C`nd ]=i veni ]n fire, soarele era tot nemi=cat, dar zarva =ipl`ngerea lumii se ]n[la p`n[ la ea =i-=i aduse aminte de cepornise pe urmele soarelui. — Adic[ asta este! suspin[ b[tr`na. Aici ]nt`rzie! Dac[ n-ar fi lumea =i gemetele ei, n-a= zice nimic! Frumoas[ fat[, carupt[ din soare. S[rmana fat[! N-am ce-i face, r`nduiala firiinu se poate surpa, c[ se pr[p[de=te lumea! +i, ciuruindu-i lacrimile din ochi, muma soarelui =opti ovraj[ =i schimb[ pe fata ]mp[ratului ]n p[s[ruica asta ce-i zicecioc`rlie, =i o meni s[ se ]nale ]n v[zduh ]n toat[ prim[vara,drept spre soare, juc`nd ]n cercuri tot mai mici =i c`nt`ndu-=ic`ntecul, dar s[ nu poat[ ajunge niciodat[ p`n[ la el, s[ stricecrugul lumii =i s[ se r[stoarne r`nduiala firii. Un col din geamul subire de aur se topi =i prin deschiz[tur[`=ni p[s[ruica cenu=ie, iar soarele porni gr[bit pe drumul luic[tre asfinit. +i pe dat[ se puse pe lume toamn[ t`rzie cu ploi dese =iv`nturi reci, =i lumea sc[p[ de pr[p[d...” 157
  • 155. Ion Ag`rbiceanu Vasilic[ trebui s[-=i curme mai de multe ori firul povestirii,ciob[na=ii d[deau buzna s[-=i adune oile care se r[zleiser[ =ise ]ntorceau cu sufletul la gur[ s[ aud[ mai departe. Dup[ ce ispr[vi, Vasilic[ ]ntreb[ pe =colari: — Povestea asta v-a spus-o dasc[lul? Copiii cl[tinar[ cu tristee din cap c[ nu. — Dac[-i a=a, nu v-a spus nici c`ntecul cioc`rliei. — Nu ni l-a spus. — S[ vi-l spun tot eu, =i dac[ putei s[-l ]nv[ai =i voi. Vi-l spun de mai multe ori. Vine a=a: Lie, Lie, Cioc`rlie, Prim[verii E=ti solie, Cerurilor bucurie, Plugarilor veselie, Lumii-ntregi Minun[ie! Tot rotind, M[runt c`nt`nd, De pe lunci, De pe ogoare, Urci ]n soare; — Nu-i greu c`ntecul cioc`rliei, nu-i a=a, m[i copii? Vi l-oispune eu de mai multe ori s[-l ]nv[ai =i voi, =i c`nd veivedea cioc`rlii ]n[l`ndu-se ]n senin s[ li-l spunei lor, c[ leplace! Vasilic[ t[cu, ]=i s[lt[ gluga ]ntre umeri =i porni ]ngrijoratdup[ oile pe care le p[=tea =i care ajunser[ departe, risipite.Doamne fere=te s[ nu se piard[ vreuna! N-ar mai putea s[ deaochii cu st[p`nul cel r[u! Ar trebui s[ ia lumea ]n cap! Se apropia amiaza =i cioc`rliile se ]n[lau acum mai rar ]nv[zduh. Era un senin ]nalt =i soarele ]nc[lzea bini=or. Mieii mai mari se ]nviorar[ =i c[utau margini la p`raie,]ncep`nd s[ joace. Dar cei mai mici erau tot zgribulii =i se 158
  • 156. Fefeleaga CUPRINSpurtau str`mb printre ei, ]ncerc`nd mereu s[ sug[. Mieii m[ri=ori ]=i scuturau ]n joc clopoeii de acioaie, iaroile beh[iau din c`nd ]n c`nd dup[ ei. Ciob[na=ii ]mbucar[ c`te ceva din tr[istuele lor v[rgatecu ro=u. Abia ]ntr-un t`rziu ]ncepur[ s[ prind[ limba =i s[ ]ncercea spune c`ntecul cioc`rliei. P`n[ ]l vor ]nv[a bine, mai trebuia. Unul dintre =colari zise: — M`ine ]mi aduc caiet =i creion =i-l rog pe Vasilic[ s[ mi-l spun[ rar, s[-l pot scrie. Pe urm[ ]l ]nv[[m cu toii mai u=or. — Da’ dac[-l ]nv[[m =i-l vom spune, oare ne va auzicioc`rlia? ]ntreab[ cel mai mic dintre ei, abia c`t genunchele. — Vezi bine c[ ne-aude, r[spunse altul mai m[ri=or. N-aiauzit ce-a zis Vasilic[? Apoi el toate le =tie! LA COAS{ Dis-de-diminea[ pe ulia care duce c[tre luncile satuluitrec b[rbai, feciori =i, mai rar, copilandri, cu coasele ]n spate.}n traista de p`nz[ de pe um[r ]=i duc merinde pe-o zi, teocul,cutea, nicovala, ciocanul, uneltele de lips[ pentru a batecoasele, c`nd li se ]ngroa=e limba =i cutea nu mai ascute. Cosa=ii le bat de trei ori pe zi, dimineaa, la amiaz[ =i laojin[, dar c`nd cosesc ]n iarba cotoroas[ ori prea b[tr`n[, t[i=ulcoaselor se toce=te mai repede =i tr[b[ s[ le bat[ mai de multeori. Au plecat aproape cu noaptea-n cap pentru a avea vremes[ bat[ acolo ]n lunci =i coasele, =i s[ se apuce de lucru per[coare, p`n[-i iarba ]nc[ plin[ de rou[. Roua cade din bel=ug; p`n[ ]nainte cu vreo trei zile a fostvreme ploioas[, acum s-a ]nseninat, peste zi sunt c[lduri mari,dar nopile sunt r[coroase. Merg cosa=i singuratici, ori c`te doi, c`te patru, sau ]n p`lcuri,=i ulia r[sun[ de vorbele lor pline de s[n[tate, limpezi =i tari, 159
  • 157. Ion Ag`rbiceanucare trec u=or prin aerul proasp[t. Uneori dintr-un p`lc izvor[scr`sete, =i c`te unul se izbe=te cu palma peste iarii de p`nz[alb[. Cei care merg ]n grupuri au s[ coseasc[ ]mpreun[ =i fac, depe drum, prinsori de ]ntrecere, glumind asupra h[rniciei unuiasau altuia, sau l[ud`ndu-se c`t e de me=ter cutare la coas[. — La coas[ nu-i destul s[ fii ]n putere, e nevoie =i deme=te=ug. S[ =tii cum s[ aduci topori=tea din braele am`ndou[,s[ nu iei brazda prea lat[, nici s[ te pleci prea tare, nici s[r[m`i aproape ]n picioare. +i, mai cu seam[, s[ nu te gr[be=ti,ci s[ ii acela=i pas, — vorbe=te un [ran =tirb de-un dinte dinfa[, lat ]n spate, v`njos ]n picioare =i ]n brae. — }i spui popii c[zanie, zise altul, toate le =tim =i noi ca =itine, +tirbule. Dar lucrul de c[petenie l-ai uitat. — Ce-am uitat? S[ ascui coasa? — Asta nu mai tr[b[ spus. — S-o bai? — Nici asta. Da’ ai uitat legea de temelie a cosa=ului: ogur[ bun[ de rachiu dimineaa, la amiaz[, la ojin[ =i seara.Da’ s[ fie rachiu, nu ap[ chioar[, cum am b[ut la Istrate! — La mine, m[ pr[p[ditule? P[i rachiu ca la mine nu s-apomenit! Mai muli din grup ]ncepur[ s[ r`d[. — |i-a ie=it un sf`nt din gur[, zice cel numit +tirbul. Totsatul ]i spunea a=a, de=i ]l chema Nicula Ivan, =i nu-i lipseadec`t un dinte, de sus, dinainte. Dar acesta ]i lipsea ]nc[dintre dinii de lapte =i niciodat[ nu i-a crescut acolo unul.Era o strung[rea[ mare, =i ]nc[ de copil toat[ lumea ]i zicea+tirbul. — Da, adause el, drept ai vorbit! Rachiu ca la tine, la nime!}l ii ]n butea cu varz[. Toi =tiau cum lunge=te omul spirtul cu ap[. }naint`nd pe calea pieloas[ spre lunci a=a, =i-ntr-alte chipuri,se ciorov[iau cei din grupuri. Se cuno=teau cu toii, =i nu de 160
  • 158. Fefeleagaazi! De c`te ori au mai cosit ei ]mpreun[! Drumul ]ncepu s[ urce u=or dup[ ce ie=ir[ din sat. }nc[ nur[s[rise soarele =i v[zduhul senin era curat ca lacrima. Rar erafulgerat la zborul r`ndunicilor. De pe culmea domoal[ pe care au ajuns se vedeau luncile.Unele delnie erau cosite =i le v[rgau brazde verzi, groase.Dar cele mai multe erau grele de iarb[ mare =i deas[. Adia dinspre ele o boare subire =i aducea mireasm[ deverdea[ crud[ ca un aer r[coritor. Cosa=ii se ]mpr[=tiar[ fiecare pe la delniele lor, =i nu pestemult deasupra luncilor ]ncepu o ploaie m[runt[ de sunete, carese ridica din iarb[, nu c[dea din v[zduh. Zeci de cioc[neleb[teau pe nicovale limbile de oel ale coaselor. Din b[t[ileritmice se ]nfiripa un c`ntec rece, r[sun[tor, care p[trundeap`n[ departe. Unii cosa=i ispr[vir[ =i, ridic`ndu-se din iarb[, ]=i umplur[teocurile cu ap[, le ]ncinser[ cu sfoar[ ]n jurul mijlocului =i,lu`nd cutea udat[ ]n teoc, ]ncepur[ s[ ascut[ coasele. }n clipa asta se ivi =i soarele de dup[ m[gura de la r[s[rit =istr[luci ]n toate limbile de oel pe care le ascueau cosa=ii. Cas[bii =i sulie de lumin[ fulgerau ]n toate p[rile deasupraluncilor, =i c`ntecul nou al ascuitului cu cutea cople=ea pecel ce se ]nfiripa din b[tutul cioc[nelelor pe nicovale. }n lumina soarelui se aprinser[ deodat[ roiul picurilor derou[ din iarb[ =i culorile florilor s[lbatice care ]mpestriauluncile. Ochiul boului — romania mare — cu nasturele de aur]n mijloc, cu petalele albe ]mprejur; garoafa s[lbatic[, cutulpina ]nalt[, cu floarea ro=ie puin ]nvoalt[; s`nziene galbene=i albe cu ciorchinele lor de floricele ginga=e; iarb[ ]nspicat[,mirositoare, toate ]=i ar[tar[ podoaba ]n lumina cea t`n[r[. C`t b[tea ochiul se ]ntindea marea de verdea[ a luncilor.Mireasma tare, s[lbatic[ a zecilor de ierburi =i flori felurite,ameea u=or, ca o b[utur[ nev[zut[, pe cosa=ii care se ]n=iruir[]n lunci, =i ]ncepur[ s[ se legene, aplecai, ]n urma coaselor.Ele f`=iau =i =uierau ]n peretele ]nalt de iarb[, cl[dind la st`nga 161
  • 159. Ion Ag`rbiceanubrazde groase de verdea[. Iarba se culca ]mp[cat[ cu soarta,=tiind c[ i-a venit vremea s[ lase locul ot[vii. }n urma cosa=ilor, prin tuns[tura p`n[ aproape de p[m`nt,se cuno=teau urmele dese, una dup[ alta, ca ni=te c[r[rui, l[satede opincile oamenilor. P[m`ntul, dup[ ploile multe, era ]nc[reav[n, numai bun s[ odr[sleasc[ otava. Cosa=ii erau numai ]n c[m[=ile albe =i lungi, ]ncin=i cusfoara teocurilor, ]n iari str`mi de p`nz[, unii cu capul gol,alii cu mici p[l[rii ca ni=te cuiburi de ciori. Din brazdele de iarb[, din miri=tea verde r[mas[ ]n urm[,p[trundea ]n v[zduh, se ]mp`nzea deasupra luncilor un aernou am[rui, cu un miros abia nuanat de s`nge. Tot mai multe brazde la distane egale se ]nliniau de-a lunguldelnielor, =i cosa=ii, intrai cu temei ]n munc[, c`nd se ]ntorceaudin cap[tul brazdei, cu coasele ]n spate, la cap[tul cel[lalt s[]nceap[ o brazd[ nou[, intrau mai muli ]n aceea=i lunc[. }n lunca unde cosea =i +tirbu ]=i aduser[ aminte de unu’Precupa=, care era =chiop r[u =i se f[r`ma tot ]n urma coasei.Vreo doi-trei se oprir[ =i ]ncepur[ s[ arate cum cosea Precupa=. — Noroc c[-=i alegea totdeauna c`te-o =iring[ =i coseasingur. Altfel ori ne-ar fi t[iat el, ori l-am fi t[iat noi. — Da’ v-aducei aminte cum cosea a Mor[resii? S[-l fi t[iat=i nu putea cosi dec`t ]n graba cea mai mare, a=a c[ lajum[tatea brazdei scotea limba. — Parc[ Ionu al nostru nu-i seam[n[? — Eu, m[? — D-apoi cine. Nu vezi c[ te pui mereu ]n fruntea =irului,ca s[ poi alerga? — Eu, m[? — D-apoi =tiu c[ nu eu! De c`te ori te opre=ti tu p`n[ ajungemnoi? Nu poi cosi =i tu ca oamenii? — S[ cosesc ca tine? S[-i fie tot fric[ celui ce vine dup[tine c[-i atinge c[lc`iele? }n delniele ]n care lucrau mai muli, cum se ]n=irau la ]nt`iabrazd[, a=a r[m`neau p`n[ seara. Se obi=nuiau unul cu felul 162
  • 160. Fefeleagade-a cosi al celuilalt, =i av`ntau coasa f[r[ fric[. Totu=i vorb[ =i poveste era puin[ p`n[ la odihna de amiazi=i de ojin[. Cu c`t se ]n[la soarele =i cre=tea c[ldura, sudorile curgeautot mai din bel=ug pe feele oamenilor. +i nu numai pe fee:c[m[=ile se p[tau ]n spate. Munca era grea. Iarba mare =i greanu se l[sa u=or culcat[ ]n brazde. Cosa=ii se opreau tot mai dess[-=i ascut[ oelul uciga=, =i pentru c[ t[i=ul se tocea mairepede, =i pentru osteneala muncitorilor. Peste lunci ploua totmai des, din toate p[rile, c`ntecul prelung r[sun[tor alascuitului. }n mai multe delnie lucrau =i feciora=i care au ie=it ]nt`iaoar[ la coas[. De cele mai multe ori nu erau singuri, ci cutat[l lor, ori cu alt b[rbat. Singuri au f[cut destule ]ncerc[riprin gr[dina lor, =i se credeau destoinici s[ intre ]n r`ndulcosa=ilor. Dar greutatea cea mare a cositului abia acum osimeau, c`nd trebuiau s[ in[ r`nd cu alii. Ei se osteneau mai]n grab[, ei nu mai r[zbeau s[-=i =tearg[ sudoarea cu m`necilelargi ale c[m[=ii, ei se opreau mai des s[-=i ascut[ coasele. Deaceea, c`nd lucra cu oameni mari, ]ncep[torul era a=ezat mereula sf`r=itul =irului, =i adeseori r[sturna numai o brazd[ p`n[ ceceilali coseau dou[. Cosa=ii b[tr`ni ]l ]mb[rb[tau mereu: — Numai ]ncet =i cu socoteal[! Nu te gr[bi. — Nu-i fie ru=ine c[ nu ii ]n r`nd cu noi. +i noi am p[ita=a la vremea noastr[. Tot ]nceputul e greu. — Vezi, tu, c[ la coas[ nu-i vorba numai de putere, ci =i dem[iestrie. +i orice m[iestrie se ]nva[ pe r`nd. Adeseori vreun cosa= lua coasa din m`na feciora=ului =i]ncepea s[-i arate cum s-o in[, cum s[ se plece, cum s[croiasc[ brazda, ce l[rgime s[-i dea. +i ]n vreme ce coasele =uierau prin iarb[, altele r[sunau =ic`ntau sub ascuitul cuilor, umpl`nd de str[luciri luncile, iaraltele, din oel mai slab, trebuiau s[ fie b[tute ]nc[ ]nainte deamiaz[, a=a c[ ploua ]n v[zduh =i iuitul cioc[nelelor pe 163
  • 161. Ion Ag`rbiceanu 164
  • 162. Fefeleaganicovale. Muli ]ns[ nu ]ndr[zneau s[-=i bat[ coasele dec`t odat[ cuceilali — de=i ar fi avut lips[ — de groaza gurilor rele aletovar[=ilor. — Uite-l, m[, c[ =i hodine=te de pr`nz. — Las[-l, s[racul, c[-i bolnav. }l doare p`ntecele. Tot pe els-a rezemat. — Da, ]i „beteag de-o pit[-ntreag[ =i mai vrea ]nc[ od[rab[“. — Lene=, frate, nu-l =tiu eu? Cine intr[ bucuros pe gura oamenilor? Dar unii tot eraunevoii s[-=i bat[ mai des coasele... Cu c`t se suia mai sus soarele, c[ldura cre=tea tot mai tare=i aerul deasupra luncilor se ]ngro=a de mireasma verdeii crude,r[strunat[ ]n brazde. De buze se lipea un fel de gust s[rat, cade buruieni s[lbatice. Din brazdele cosite ieri sau alalt[ieri, din unele delnie, seridica, ]n c[ldura ce sporea, aroma ierbii c[lite, ori, =i mai]mb[t[toare, a celei uscate pe jum[tate, mai cu seam[ dup[ce cositurile mai vechi erau ]ntoarse cu furcile de lemn, pepartea cealalt[, de femei =i fete iui =i zvelte, r[s[rite parc[din p[m`nt ]n iile lor albe cu catrine =i =oruri negre. C[ldura, ]n valuri subiri, ]ncepea s[ joace deasuprabrazdelor, deasupra pieptului nesf`r=it de iarb[, iar cosa=ii totaruncau un ochi spre cer, c`nd se opreau s[-=i ascut[ coasele. Nu peste mult se puse lini=tea peste lunci. Ceasornicul viudin cer le f[cu semn tuturor c[-i vremea amiezii. Numai uncosa= harnic =i s[n[tos poate s[ spun[ ce gustoas[ e m`ncareala amiaz[ =i somnul ce-i urmeaz[ ca la porunc[, dup[ ostr[veche lege a acestei munci grele. Peste un ceas ]ncep s[ r[sune ciocanele pe nicoval[, =i]ndat[ oamenii se ]n=iruie iar la treab[, f[r[ nici o porunc[ denic[ieri. Se mai opresc puin, la ojin[, s[ trag[ un g`t de rachiu tare,s[ ]mbuce o crest[tur[ de sl[nin[ cu p`ine, =i ]ncep din nou. 165
  • 163. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS Cu c`t se apropie seara, sunt tot mai veseli: r[coarea cre=te,de la o vreme ]ncepe s[ cad[ =i rou[, iar pe r[coare munca nu-inici jum[tate a=a de grea ca pe c[ldur[. P`n[ mai =uier[ ]nc[ prin iarb[ limbile de oel, ]n r[stimpuric`nd se ascut coasele, ]ncepe s[ se aud[ cristeiul, nu se =tieniciodat[ de unde. Uneori pare c[-i ]n gura coasei, dar nu-i,c[ci omul se opre=te =i caut[, =i acum ]l aude ]ntr-alt loc. Darnici nu-l vede nimeni, nici nu poate spune cineva de undec`nt[, s[-l poi zbur[t[ri cu o piatr[. E o pas[re a ]n=el[ciunii, ca at`tea visuri de demult aleomului: c`nd credea c[ a pus m`na pe unul — ia-l de unde nu-i!... Acum se ]nsereaz[ mai tare. Cosa=ii ]=i adun[ ]n traist[uneltele, iau coasele ]n spate =i, plini de vorbe spuse ]n guramare, pornesc spre sat. }n urma lor r[m`n luncile r[nite cu delnie pline de brazdelungi, paralele, cu ierburi necosite =i cu ]nt`ile c[pie m[runelede iarb[, nici pe jum[tate uscat[, care vor fi ]mpr[=tiate m`ineiar. Mireasma ierbii c[lite se ine de cosa=i p`n[ departe. Aizice c[ le-a p[truns ]n straie, ]n p[r, cum aroma vieii din s`nulnaturii le-a p[truns sufletele. B U N I C A S A F TA Se ]mpr[=tiase de mult, topindu-se ]n v[zduhul limpede,f[r[ nici o urm[, fumul ce se ]n[lase dis-de-diminea[ pestesat, c`nd femeile preg[tiser[ m`ncarea pentru pr`nz, ]naintede a pleca la lucru pe c`mp. Se mistui =i mirosul fierturilor]n[crite cu oet, ce p[trunsese din tinzi, din ]ntruchip[rile desc`nduri ]nnegrite, unde erau improvizate buc[t[riile de var[prin curi =i pe ulie. Aerul era iar[=i pur, r[coros =i subire, a=a cum r[m[sese 166
  • 164. Fefeleagapeste noapte. Soarele ]nc[ nu r[s[rise. Oamenii ]=i ispr[vir[ treburile de diminea[ din gospod[rii:]=i d[dur[ ]n stav[ caii, scoaser[ sub biciul lung al ciurdarilorvitele, fug[rir[ porcii fl[m`nzi ]n uli[ c`nd r[sun[ cornulporcarului. Dar caprele? Cine avea, =i nu prea muli aveau,trebuiau s[ se scoale cu noaptea ]n cap: c[prarul tutuia mai]nt`i din corn, scurt =i subire, numai ]n falseturi, c`t se trezeauc`inii din somn =i l[trau ca la alte alea. Femeile se gr[bir[ s[ pun[ masa pentru pr`nz, s[ prind[oamenii o m`ncare cald[, c[ci, la hotar, la lucru, nu puteafiecare gospodin[ s[ se ]ngrijeasc[ de fierturi. +i care putea nul[sa dimineaa s[ plece oamenii nem`ncai. Era lege:dimineaa, la pr`nz, m[m[lig[ cald[ cu o ciorb[, cu o zeam[. Acum ]ncepur[ s[ ias[ pe portie, ]n uli[, b[rbai, femei,fete, copilandri, veseli toi =i l[rmuitori, cu uneltele ]n spate,unii purt`nd =i traiste pline sau desagi. Se gr[m[diser[ multe munci, care inur[ p`n[ ]n a douajum[tate a lunii iunie: sapa a doua la porumb, la vii; cositulf`neelor, seceratul orzului =i al alacului. Ulia principal[ din partea asta a satului, care ducea =i laporumbi=ti, =i la f`nae, =i la holde, v[rsa mereu lume pestelume, gr[bit[ nevoie mare. Cu toat[ graba ]ns[, vorbele zburau de la om la om, de laun grup la altul; r[sunau r`sete limpezi de femei =i fete, =iuneori luau cuv`ntul =i sugacii adu=i ]n brae, or[c[ind repedeca broa=tele. A patra cas[ din capul uliei era cl[dit[ ]n fundul unei ogr[zilargi. Era o cl[dire mare =i grea din piatr[ =i c[r[mid[, carep[rea intrat[ puin ]n p[m`nt, cu acoperi=ul din igl[, ]nnegritde vreme =i b[tucit cu negi mari de mu=chi suri. C[tre uli[avea trei ferestre, c[tre curte dou[, cu ramele nevopsite debrad, b[tute de ploi =i c[ldur[, cu geamuri mici =i somnoroase,ca =i c`nd s-ar fi ostenit s[ priveasc[ de at`t amar de ani aceea=iuli[ =i aceea=i ograd[. U=a de lemn vechi, cu z[vor lustruit =i m`ncat de at`ta 167
  • 165. Ion Ag`rbiceanuslujb[, se deschidea ]n tind[, unde coborai un pas. }n tind[ eracuptorul de p`ine, cu o vatr[ mare, unde se f[cea m`ncareaiarna-vara, de unde fumul era sorbit de un horn larg la poale =isubiat mai sus, luminat tot de un lustru negru. Departe, la spatele casei, era grajdul =i =ura, sub acela=iacoperi= vechi de paie, c`rpit pe alocuri. Era o cl[dire larg[,cu strea=ina p`n[ jos, c`t se putea ajunge cu m`na. }ntre cas[=i grajd mai era un =opron pentru car =i plug =i alte unelte de-ale gospod[riei =i o gr[mad[ de lemne, v`rfuri r[mase din iarn[. La spatele =urii era gr[dina, cu muli pomi b[tr`ni =i tineri,cu delnie ]ntregi de legume, de porumb, de cartofi, de sfecl[pentru vite, de lucern[ =i trifoi. Se p[rea c[ str[mo=ul care a]mpl`ntat mai ]nt`i aici parul, a putut s[ ]ngr[deasc[ p[m`ntdup[ plac. Din gospod[ria asta mare plecaser[ de mult b[rbatul =inevasta, cu un cumnat =i o cumnat[, cu sapele ]n spate; maiaveau mult porumb nes[pat a doua oar[ =i trebuiau s[ ]nceap[peste c`teva zile =i la seceri=ul orzului. Trei copii — doi b[iei de =apte =i de cinci ani =i o feti[ de trei— r[m[seser[ ]nc[ dormind, ]n grija bunicii Safta, mama b[rbatului. Bunica Safta era v[duv[ de zece ani =i ]mplinea ]n varaasta, la Sf`nt[-Maria-mare, =aptezeci =i cinci. Toat[ viaa ei afost o femeie ]nalt[, usc[iv[, iute ]n mi=c[ri, neodihnit[ lalucru, pornit[ spre m`nie repede, ]nvolburat[, dar ]i treceadegrab[, se lini=tea =i izbucnea ]n r`s. Se mira toat[ lumea cum a putut r[m`ne a=a de subire =ifrumoas[, =i acum, la b[tr`nee, aduc`nd ]n lume cinci copii:patru b[iei =i o fat[. Altele, cu at`ta pr[sil[, se ]ngra=e, sel[b[reaz[, se ur`esc, se ]ncreesc la obraji, de nu le maicuno=ti, c`nd le-ai =tiut de fete. Ei, iat[, Safta a r[mas tot ml[dioas[ =i subire, at`ta doarc[ nu mai este a=a de ]nalt[ ca odinioar[. Dar dac[ la ar[tare era tot Safta de mai demult, scob`lisetotu=i =i ea ]n puteri, ]n cele care nu se v[d pe din afar[. }ncepeas[ fie mai uituc[, gre=ea adeseori la num[rat c`nd trecea de 168
  • 166. Fefeleagazece, amesteca numele nepoilor, ]i lua pe unul drept altul,uita c[ruia i-a dat de m`ncare =i c[ruia nu. Dar poate =i alta mai t`n[r[ ]n locul ei nu s-ar fi descurcatmai u=or ]ntre at`ta puzderie de copii! Pentru c[ bunica Safta nu avea ]n grija ei ]n zilele de var[,c`nd oamenilor le cr[pa m[seaua de graba muncilor de pec`mp, numai pe cei trei copii din cas[, ai feciorului s[u celmai t`n[r, ci =i pe nepoii dup[ ceilali trei feciori =i dup[ fat[,c`nd copiii nu erau nici sugaci, nici destul de mari s[ iese =i eila c`mp, dac[ nu s[ sape, cel puin s[ ajute la f`n, ori s[aduc[ ap[. Se nimerise ca ceilali feciori =i fete s[ nu aib[ niciun b[tr`n la cas[ ]n grija c[ruia s[ lase copiii. +i cum bunica Safta r[m[sese la casa ei, cu feciorul celmic, cu Ion, =i cum gospod[ria lor era aici aproape de capululiei, le venea la ]ndem`n[ celorlali s[-i lase ei copiii c`ndmergeau la lucru =i s[-i ia c`nd se ]ntorceau seara. A=a c[ vremea c`t se scurgea lumea pe uli[ ]n sus, sedeschidea mereu portia, =i c`nd unul, c`nd altul dintre copiiib[tr`nei ]=i l[sau odraslele ]n curtea cea larg[, strig`nd-o: — I-am adus =i eu, mam[! — V[d c[ i-ai adus! Da’ le-ai pus ]n traist[? — Pus, cum s[ nu! — S[ le fi prus destul, c[ pe [=tia cu greu ]i saturi. O s[-mim[n`nce =i urechile. Omul pleca gr[bit, iar bunica Safta scotea traista de dup[grumazul copilului =i cerceta ce merinde i-au pus p[rinii. Apoilega iar tr[istua, o ducea ]n cas[, ]n camera larg[, care d[deaspre uli[, =i o punea pe mas[. }n vreme de-o jum[tate de ceas cinci tr[istue se ]n=irau pemas[. B[tr`na le punea ]n r`nd, una dup[ alta, cum veneau copiii,s[ =tie care a cui este, pentru c[ tr[istuele tare sem[nau una cualta. }n unele erau merinde mai multe, ]n altele mai puine, dup[num[rul nepoilor. Dar c`i erau? 169
  • 167. Ion Ag`rbiceanu Aici era greutatea cea mare a b[tr`nei, =i s[-i cunoasc[ alcui era fiecare =i cum ]l cheam[. Cu cei din cas[ erau de toioptsprezece copii =i copile, dar bunica Safta, de c`te ori ]inum[ra, afla tot alt num[r, c`nd zece, c`nd treisprezece, c`ndcincisprezece. Poate nu-i sl[bise numai mintea, ci nici nepoii nu r[m`neau]ntr-un loc p`n[-i num[ra, ci se amestecau =i se ]nv[lm[=eaumereu. Din camera dinainte unde-i aduna, s[ le arate la fiecareunde le-a pus tr[istuele, p`n[ s[ apuce s[-i numere, unii fugeau]n tind[, alii ]n curte. Cum s[-i mai numeri? Iar dac[ ]ncercas[ fac[ adunarea ]n cap, =tiind c`i nepoi i-a lep[dat ]n curtefiecare fecior =i fat[, se ]ncurca =i mai r[u: socoteala ]n cap numai mergea deloc. Num[r[toarea se mai ]ngreuia =i altfel. De pe ulia asta,din vecini, mai erau trei-patru femei nec[jite care nu aveaucu cine-=i l[sa copiii acas[ =i, la rug[mintea lor, bunicaSafta ]i lua sub ocrotirea ei =i pe ace=tia. Dup[ ce ]i d[deaude c`teva ori copiii ]n seam[, alte d[i, c`nd erau gr[bii,]=i b[gau copiii ]n curte =i ]=i vedeau de drum, a=a c[ b[tr`nase mai trezea cu un r`nd de copii ]n ograd[. Nu mai =tiadac[ sunt dintre nepoii ei ori sunt copiii vecinilor, =i sedumerea numai c`nd le vedea =i le lua tr[istuele cu merindede dup[ grumaz =i le punea ]ntr-alt r`nd pe masa cea maredin camera dinainte. De la vecine mai veneau cinci-=ase copii, a=a c[ acumerau ]n ograda cea larg[ vreo dou[zeci =i trei. Era o gr[dini[de copii cum ar fi ]n zilele de azi =i bunica Safta se ]nv`rtea]ntre ei ca o clo=c[ ]ntre pui. Striga la ei, ]i certa, avea =i onuielu=[ ]n m`n[ =i pe cei mai neast`mp[rai, gata de ceart[=i de t[v[leal[, ]i plesnea din c`nd ]n c`nd. Cel mai mare necaz al m[tu=ii era c[ le tot gre=ea numele. — M[ Ionu, ce tot sari ]ntr-un picior? — Nu-i Ionu, bunic[! — Ha? 170
  • 168. Fefeleaga — Nu-i Ionu, e Vasilic[. B[tr`na nici nu mai auzea bine, mai ales c`nd se schimbavremea. — M[i Ilie, nu te mai scobi ]n nas c[ o s[-l spargi. — Nu-i Ilie, bunico! — Da’ cine-i? — E P[truu lui Dumitru. — Dac[-i el, s[-=i scoat[ degetul din nas, c[-l plesnesc. Era =i P[tru al lui N[stase =i unul al M[riuei, iar Ionei erauvreo =apte. Prin sat r[m`neau ]ns[ muli copii de capul lor, ]ngrija vreunui b[tr`n, care aipea toat[ ziua. }=i ]nfulecaubucatele la o m`ncare =i-apoi fl[m`nzeau toat[ ziua. Bunica cuno=tea dup[ obraz pe fiecare nepot al c[rui feciorera, sau al fetei, ce folos ]ns[ c[ rar le nimerea numele. De la o vreme, fiindu-i lehamite s[ tot fie corectat[, nu-i maistriga pe nume, ci zicea „Tu, [la de colo!“ =i ]ntindea jordia c[treel. Copiii s[reau cu gura: — M[ Toma, nu auzi c[ te strig[ bunica? — Tu, aia de colo, nu mai sta cu gura c[scat[, c[ intr[mu=tele. — Auzi, S`io, ]nchide gura, strigau copiii veselindu-se. — S[ nu v[ butru=ii, s[ nu v[d c[ v[ dai pumni, c[ m[pun pe voi cu nuiaua. B[tr`na ie=ea dintre ei, =i copiii, aleg`ndu-se ]n grupuleedup[ m[rime, ]ncepeau s[ se joace ]n ograda cea larg[, carese umplea ]n grab[ de g[l[gie, c`t g`ndeai c[ arde. Bunicamai ]ntra ]n tind[, mai punea c`te-un lucru la loc, dar nu aveamult[ vreme pace: ]n c`te trei-patru locuri deodat[ se aprindeaceart[ =i b[t[i =i izbucneau strig[te =i pl`nset. B[tr`na trecea sprinten[ de la un foc la altul =i-l stingea]ndat[ cu nuiaua, plesnind ]n dreapta =i ]n st`nga, f[r[ s[ maicerceteze care-s vinovaii. — Ha! ofta m[tu=a ostenit[ dup[ ce-i potolea. Voi nu v[ 171
  • 169. Ion Ag`rbiceanuputei juca frumos =i ]n lini=te, uite, ca M[riua =i Sora, c[roranici gura nu le-o auzi. — C[ nu-s M[riua =i Sora, bunico, se repezea vrun nepot. — Cine-or fi, sunt copile bune. Din ele vor cre=te fetefrumoase =i cumini. Peste tot cu fetiele nu avea at`ta de lucru. Erau mai sfioase,mai fricoase — simeau c[ tot nu erau acas[, oric`t de bineera aici. B[ieii erau mai ]ndr[znei =i chiar obraznici c`ndvedeau c[ bunica Safta nu le =tie numele, sau c[ nu aude ce-i strig[ ei. — Ha? |i-e foame, m[i [la? Ceri m[m[lig[ cu br`nz[? — Nu mi-e foame ]nc[! — Ce strigi dar? — Nu strig eu, bunico! Copiii vecinilor se simeau mai str[ini ]ntre at`ia nepoi =inepoate, dar numai p`n[ intrau ]n jocul celorlali. Unul dintreei era mai m[ri=or =i mai tare ca toi, =i adeseori mai culca lap[m`nt ]n tr`nt[ repede, pe c`te unul, fie =i dintre nepoi. Cei biruii tr`mbiau cu gura str`mb[, =i bunica alerga dintind[. — Ce-i aici? Ce blestem[ie? — L-a tr`ntit Ionu a Anic[i. — Cine? Nepotul zbiera =i mai tare acela=i nume. — Iar el? Iar ticala de Ionu? Stai tu numai s[ pun m`na petine! Dar copilul era ]n fundul curii, dup[ gr[mada de lemne.Bunica se l[uda ]n faa copiilor c[ n-o s[-l mai primeasc[ ]ngazd[ pe b[t[u=, ]i spunea seara =i Anic[i, mama lui: — Pe Ionu s[ nu-l mai aduci, c[-i r[u =i ar[gos =i batetoi copiii. Dar ]n dimineaa urm[toare Anica ]i d[dea drumul ]n curte,cu tr[istua dup[ grumaz. Dac[ se ]nt`mpla s[ fie ]n curte, pe aproape, m[tu=a Safta,femeia se t`nguia, gata s[ miorl[ie: 172
  • 170. Fefeleaga — Ce s[-i fac, bunic[, nu am cu cine =i unde-l l[sa! Dardumneata bate-l, nu-l crua pe t`lhar. B[tr`na se muia: — Las[-l acum odat[, dac[ l-ai adus. C`nd nu vedea c[ i-l slobozea ]n curte, ci se trezea a=a cuel, se f[cea c[ nu-l vede, p`n[ se aprindea cearta =i b[taia]ntr-un punct. Dup[ ce-l fli=c[ia cu nuiaua, p`n[ nu vedea copilul, zicea: — N-o s[ mai pui tu picior ]n curtea mea! Nu-l mai punea p`n[ ]n ziua urm[toare. Ograda larg[ era plin[ de soare =i de c[p=oare goale, celemai multe cu p[r auriu, puine, c`teva copilie, cu cosie negre.Una avea p[r stufos, ro=u, ne]mpletit ]n cosie. Pe unde treceaprintre copii ]=i purta prin soare flac[ra din cap cu primejdie s[se aprind[. Curtea r[suna de nechezul cailor, de mugetul vacilor =i alvieilor, de bonc[nitul t[urencilor, de cotcod[citul g[inilor, dec`ntatul coco=ilor. Unii alergau ]n hamuri de sfoar[, d[deaun[r[va=i din picioare, se opreau =i nu mai voiau s[ mearg[. Ceicare ]i m`nau, ]n m`n[ cu o biciu=c[ sau o nuia, strigau, sm`nceaudin h[uri, asudau, p`n[ ce caii o rupeau din nou la fug[, st`nd s[calce totul ]n picioare, c`t se fereau toi din calea lor. Noroc c[ ograda era larg[, =i, ]n aceea=i vreme, ]ntr-alt[parte, o vac[ ie=ea mugind din poiata m[rginit[ de o sc`ndur[,o vielu=[ r[m`nea ]n[untru =i mugea u=or, scurt =i fraged. Uncopil f[cea pe taurul ]mpungaciu, ]ngr[m[dind pe vreo c`iva]n gard, bonc[luind furios, iar o copili[ cotcod[cea ]n gr[madade lemne, ]ntre v`rfurile c[reia se ascunsese, p`n[ c`nd un b[iatcucuriga, urcat pe gr[mada de gunoi uscat dinaintea grajdului. Dar iat[ c[ de la o vreme se face lini=te. Copii =i copile seadun[ ]n grup, se prind de m`n[ =i fac un singur =ir, afar[ dedoi mai mari. Ace=tia se prind numai ei, ridic[ braele astfelprinse ]n sus, ca pe o poart[, prin care tr[b[ s[ treac[ =irul]ntreg =i s[ prind[ pe cel din urm[ din =ir, b[iat sau feti[, cumse va nimeri. }n vremea asta cei care fac poarta spun: 173
  • 171. Ion Ag`rbiceanu — Floare — mirioare, Mie mi se pare C[-s mai muli la voi, Mai puini la noi. +i r[spunde =irul ]ntreg: — Dac[ vi se pare, Nu-i cu sup[rare; Haidei =i culegei, Din coad[ alegei, Voinicul b[rbat Cel mai ]nchelmat; Z`na cea aleas[, C[-i cu geana tras[ Ca o preoteas[! Alegei ce-o fi, Cum s-o nimeri! +irul ]nflorit de obraji rumeni, de ochi aprin=i, negri =ialba=tri, de c[me=ue =i ii albe, cu chindi=itur[ rar[ pe m`neci— c`te-un pui ro=u — trece lini=tit pe sub poart[. Numai c`ndse apropie coada, cel din fruntea =irului, =i dup[ el toi ceip`n[ la poart[, se reped ]ntr-un iure=, s[ nu poat[ prinde portariipe cei din coad[. Uneori reu=esc, c`nd e av`ntul mare =iportarii mai slabi, alteori nu, =i cel din coad[, b[iat sau feti[,r[m`ne c`=tigat de portari. }n cadena versurilor, jocul se repet[ mereu, =irul se totscurteaz[ =i cre=te cel legat de m`na unui portar, p`n[ c`nd numai r[m`n dec`t doi. Acum ei se fac portari, iar cei care =i-auf[cut slujba conduc =irul pe sub poarta cea nou[. Uneori iure=ul pentru a sc[pa pe cel din coad[ e a=a deaspru, ]nc`t =irul se rupe, sau unii se ]mpiedic[ =i cad. Jocul nuse socote=te atunci, =i r`ndul trece din nou pe sub poart[. Jocul [sta i-a ]nv[at =i-i ]nva[ ]n toat[ vara bunica Safta.Ea-l supravegheaz[ de fiecare dat[. P`n[ ]nva[ versurile treceo vreme, =i p`n[ la vara viitoare mai uit[ pe unele. 174
  • 172. Fefeleaga Mai are m[tu=a =i alte griji: cei care se joac[ de-a caii se]nver=uneaz[ uneori =i izbucnesc pe porti[ ]n uli[ =i p`n[prinde ea de seam[ abia-i mai vede, ]nv[luii ]n nori de praf. Strig[ tare dup[ ei, nu =tie care sunt, nu cunoa=te nume.C[luii nu aud, zburd[ =i necheaz[, dar de la o vreme seostenesc =i se ]ntorc. Vin ]n pas, pe o arunc[tur[ de b[, apoiiar ]ncep goana, =i trec vijelios prin portia deschis[. — Arz[-v[ focul! zice bunica speriat[. Cum sta ]nainteaporii ]n uli[, erau gata s[ o r[stoarne. *** P`n[ la amiaz[ copiii m[n`nc[ de dou[-trei ori. Unii maiales sunt ve=nic fl[m`nzi. E lucrul cel mai greu pentru m[tu=a,c[ci ea tr[b[ s[ dezlege fiecare tr[istu[ =i s[ le ]mpart[ copiilora c[ror e merindea. +i de multe ori nu mai cunoa=te a cui e, =itr[b[ s[-i vin[ ]n ajutor ]n=i=i copiii. E nevoie s[ le ]mpart[ cubun[ m[sur[, s[ le r[m`n[ destul[ m`ncare pentru amiaz[, =ipentru dou[-trei gust[ri dup[ amiaz[, c[ ziua de var[ e lung[,=i p[rinii se ]ntorc odat[ cu ]nnoptatul. Cu cei trei nepoi din cas[ n-are nici o grij[. De c`te orili-e foame se duc ]n c[mar[, unde le-a pus bunica m`nca-rea. +i dac[ o ispr[vesc mai devreme, nu-i nici o sup[rare,le d[ alta. Dar cu ceilali are griji =i sup[r[ri destule p`n[ ]i mulume=tepe toi. Mai are sup[rare cu vreo =ase mai m[runei, patru copile =idoi b[iei, care tr[b[ s[ doarm[ de amiaz[. }i culc[ pe toi de-acurmezi=ul ]n patul cel din camera dinainte. Nici nu mai =tie carea cui sunt, poate sunt dintr-ai vecinilor. Ea nu alege. Pe care-lvede mo[ind, ]l duce la culcare, =i-i mai =i fli=c[ne pe care nuvor s[ adoarm[, ci dup[ ce se v[d ]n pat au poft[ de joac[. }n vremea c`t vede de cei somnoro=i se teme s[ nu-i scapepe uli[ pe cei din ograd[. Ei au umbr[ sub doi meri din curte,=i ar putea s[ se ast`mpere p`n[-i bunca prin cas[. 175
  • 173. Ion Ag`rbiceanu 176
  • 174. Fefeleaga CUPRINS Vorb[ s[ fie! C`te unul mai adoarme la umbr[ dup[ ce am`ncat de amiaz[, dar celor mai muli le arde mereu dejoac[... Apoi, c`nd soarele ]ncepe a sc[p[ta =i umbra casei b[tr`neumple ]ntreaga ograd[, c`nd unul, c`nd altul iese la porti[ =ise uit[ pe uli[ ]n sus, s[ vad[: nu vine mam[-sa? Acum bunica Safta nu-i mai opre=te s[ ias[ la porti[: =tiec[ de-acolo nu-i nici o primejdie s[ se mai mi=te p`n[ sosescp[rinii s[-i duc[ acas[. Le ]mparte tr[istuele goale, cu ajutorul copiilor care lecuno=teau =i dintr-o sut[, fiecare pe a lui, =i nu le mai are ]ngrij[. Se ispr[vea =i pentru ea o zi de munc[. ROITUL STUPILOR De-o s[pt[m`n[, m[tu=a Stana intr[ de mai multe ori —]ntr-o ]nainte de amiaz[, pe portia gr[dinii cu flori, unde ea=ezat[ stupina. Portia e ]ngust[, scund[, =i b[tr`na se apleac[tare, =i totu=i abia se strecoar[ din curte. Stupina a ie=it din iarn[ ]n prim[vara asta cu cincisprezecestupi, c`i au l[sat din toamn[. Au avut hran[ destul[, c[ anultrecut a fost bogat ]n flori =i nici iarna nu a fost prea grea. Era c[tre sf`r=itul lui mai, cu senin ]nalt =i lini=tit, ]ntr-amiezicu dogoare mare. Azi-m`ine trebuia s[ ]nceap[ roitul. M[tu=a Stana venea la stupin[ =i ]n fiecare sear[ dup[ cese ]ntorceau albinele de pe hotar, se uita cu b[gare de seam[la urdini=ul c[ror co=nie r[m`neau gr[mezi mai mari de albine.Din ele trebuiau s[ porneasc[ cele dint`i roiuri. De c`te ori intra la stupin[ ]ntr-o ]nainte de amiaz[ vedeac[ din ele ies gr[bite =i ]nfrigurate cele mai multe albine,`=nind ]n aer ca ni=te alice, zbur`nd ]ntr-o es[tur[ deas[ =i]ncurcat[ ]n faa stupinei, ]ntr-un zumzet necurmat, p`n[ ]=i 177
  • 175. Ion Ag`rbiceanuluau drumul ]n dep[rt[ri. M[tu=a Stana se trezise cu stupi la cas[, =i cuno=tea =i dup[nelini=tea zborului, =i dup[ melodia deas[ ce se desprindeadin zborul lor c[ mai ales doi stupi vor roi c`t de cur`nd.Preg[tise de mult co=niele pentru roiuri, le frecase bine pedin[untru cu m[t[cin[ — buruian[ a c[rei mireasm[ le pl[ceaalbinelor — avea pus[ la ]ndem`n[ =i o scar[ pe care s[ sesuie, s[ a=eze co=nia ]n pomul ]n jurul =i deasupra c[ruia vavedea c[ s-a oprit roiul. Dar semnele o ]n=elau mereu =i iat[, era gata s[ treac[ os[pt[m`n[ tot p`ndind zadarnic, p`n[ ce trecea bine de amiaz[.Apoi nu mai intra la stupin[ p`n[ seara; =tia c[ dup[-amiaz[nu mai roie=te nici stupul cel mai ]nc[rcat de albine. De c`te ori ie=ea din gr[dinia cu stupina, un nepot =i onepoic[, ce p`ndeau mereu la u=a cea mic[ p`n[ era b[tr`na]n[untru, ]ntrebau la repezeal[: — Roie=te azi vreunul, bunic[? — Doi sunt gata s[ roiasc[. — P[i, =i ieri ai spus a=a. — Am spus ce v[d cu ochii, dar g`ndul =i hot[r`rea lor cineo cunoa=te? Poate nici ele nu =tiu ]nc[, de bun[ seam[, c`ndvor roi. De unde s[ =tiu eu? — Dac[ le fluieri, nu roiesc mai degrab[? — Fluieratul nu ajut[ dec`t numai dup[ ce a ie=it roiul. Da’voi s[ stai pe-aici, pe l`ng[ porti[, =i c`nd vei auzi zumzetgreu =i vei vedea c[ se ridic[ multe de tot ]n aer, ]nainteastupinei, s[ m[ strigai. Copiii r[m`neau bucuro=i l`ng[ porti[, la umbra cire=ului.B[tr`na la ]nceput ]i punea s[ p[zeasc[ chiar ]n gr[dinia undeera stupina, dar ei o zbugheau ]ndat[ ]n curte; prea se]nv[lm[=eau albinele ]naintea stupinei, prea fierbeau ]n v[zduh=i treceau multe ca ni=te alice r[t[cite pe la urechile lor. Alta era p`n[ nu d[duser[ c[ldurile. Atunci intrau de voiebun[ la stupin[, =edeau l`ng[ un strat de calap[r =i priveaupierdui cum ie=ea mereu c`te una din urdini=uri =i ]=i lua zborul, 178
  • 176. Fefeleagade-acuma, ]n linie dreapt[, c[tre hotar. Nu era nici o primejdies[ se izbeasc[ de ei. Se uitau minunai, p[trun=i de c`ntecul zborului lor, =i ]=iuitau =i de foame. Asemenea =i serile c`nd se ]ntorceau laco=nie, cu picioru=ele lor de a[ ]nc[rcate de cear[ — credeauei — nu le era fric[ s[ se apropie de stupi, ba pe la spate, ]=ilipeau =i urechea de co=nie s[ aud[ fream[tul ]n[bu=it, c`nteculcald dinl[untru. Dar peste zi, c`t ce se ridica soarele =i ]ncepea c[ldura mare,le era fric[ s[ r[m`n[ aproape de stupin[ ]n gr[dini[. Nu se=tie, lumina mare ori c[ldura v[rsa ]n mu=tele de aur un fel denebunie, =i ele zburau orbe=te. +i dac[ te mu=ca vreuna, c`nderau a=a de ]nver=unate, durea tare =i ]ndat[ se umfla locul ]nepat. Nu! Acum nici bunica nu-i mai pune s[ p[zeasc[ roitul ]ngr[din[. A v[zut ea c[ nepoii ei sunt frico=i ]nc[. Aici, la umbra cire=ului, la spatele stupinei, nu se r[t[ceanici o albin[, se auzea numai, ca o c[dere continu[ de ap[,c`ntecul lor. Doamne! Cum le mai pl[cea lor zumzetul [sta, =i c`t erade lini=titor =i adormitor. Deasupra curii, soarele se ]n[la mereu =i ei ]=i maischimbau locul sub cire=, unde venea umbra mai deas[. Cerulera senin mereu =i prin nucii gr[dinii fluiera, din c`nd ]n c`nd,mierla galben[. Uneori o arc[, o coofan[ se l[sa ]n v`rfulunui par din gard =i, ]nclin`ndu-se =i b[t`nd rar din coadalung[ =i neagr[, sporov[ia repede, ]ntreb`nd pe cei doi copiiunde este un cuib cu ou[. Ori le spunea c[ a aflat ea cuibul=i vrea s[ li-l arate =i lor? Ba nu, c[ arca-i hoa[ =i, dac[ afl[ un cuib, nu mai spunenim[nui, ci las[ numai coaja oului m[rturie c[ a trecut =i eape acolo. ...Poate o s[ le vin[ neamuri dintr-alt sat? Bunica le-a spusc[ arca-i =tie =i le veste=te sosirea. Oricum, p`n[ troscote =i se ]nchin[ arca ]n v`rful parului, 179
  • 177. Ion Ag`rbiceanucopiii nu-=i mai iau ochii de la ea. Frumoas[ pas[re, cine o fi]mbr[cat-o a=a de minunat? Surioara lor mai mare, nici c`nd]=i pune catrina nu-i a=a de ]mpodobit[!... C[ldura cre=te =i copiilor parc[ le-ar veni somnul. Se uit[mereu prin cire=, dar nu v[d nici o cirea=[ baremi ro=ie. Suntabia alburii. Las’ c[ se coc ele nu peste mult! Nu se =tie: a crescut zumzetul ]naintea stupinei, ori au aipitcopiii =i c`nd se trezesc le pare zumzetul mai tare c[, mai demulte ori ]ntr-o ]nainte de amiaz[, se trezesc strig`nd: — Roie=te, bunico! — Haide c[ roie=te! B[tr`na, dac[ le-a cunoscut felul, nu se prea gr[be=te. Iar lis-a p[rut, de bun[ seam[. Dar tot vine =i intr[ ]n gr[dini[ =i cerceteaz[ cu grij[ zborulalbinelor =i zumzetul din faa stupinei. — }nc[ nu roie=te, m[i copii! +i buna intr[ iar ]n cas[. Are treburi destule =i ]=i mai =i uit[de stupi. — Roie=te, bunico! — Haide repede c[ roie=te! De c`te ori a venit bunica ]n zadar! Dar odat[ trebuia s-o nimereasc[ =i copiii. B[tr`na nici nu mai are vreme s[-=i tocmeasc[ n[frama ce-i c[zuse pe-o ureche =i intr[ ca o furtun[ ]n gr[dini[, =inumaidec`t copiii o aud cum fluier[ =i bate din palme. B[iatul, mai curajos, crap[ ]ncet portia =i o vede pe bunica]ntr-un nor de albine. Abia ]i mai vede capul din roi. }nchide repede portia =i ascult[ iar cum fluier[ =i bate dinpalme. Copila nu cuteaz[ s[ se uite prin cr[p[tura portiei.Dar frate-s[u nu rabd[ mult =i iar o crap[ ]nc[ =i mai tare. Bunica a ]n[lat acum ]ntr-o m`n[ co=nia preg[tit[, tot fluier[=i se retrage ]ncet de la stupin[, ]nv[luit[ de roiul ce fierbea ]njurul ei, deasupra capului, ]n jurul co=niei, =i p`n[ sus, ]n v[zduh. Tot retr[g`ndu-se odat[ cu sumedenia albinelor ]nver=unate 180
  • 178. Fefeleagacare se es dese, ]nc`t nu mai vezi cerul printre ele, b[tr`na seopre=te sub un prun ]n care se a=ezau cele mai multe roiuri. Nu e ]nalt =i, rezem`nd scara, urc`nd, bunica reazem[co=nia ]ntre ramurile dese, ]nepenind-o bine. Apoi coboar[, ]=i umple poala cu [r`n[ =i trece dincolo deprun, fluier`nd mereu. Se va a=eza aici roiul, ori nu se va a=eza? Albinele b[tucesc co=nia pe dinafar[, se pun pe ramuri, iarse ridic[ =i zboar[ printre crengi, cu zumzet mare. Oare a intrat matca ]n co=ni[? }nc[ nu va fi intrat, c[ci,iat[, unele se ridic[ ]nc[ drept ]n sus, iar altele au ajuns p`n[la m[rul din apropiere. B[tr`na ]ncepe s[ zbur[t[ceasc[ ]n v[zduh cu [r`n[ dinpoal[, s[ ]ntoarc[ pe cele ce vor s[ se dep[rteze de prun. — Haidei =i voi, m[i copii! Aruncai =i voi cu [r`n[ ]ncalea celor ce vor s[ ia t[lp[=ia! Copiii nu ]ndr[znesc ]ndat[. Numai c`nd bunica le strig[ atreia oar[, a patra oar[, cu glas m`nios, se strecoar[ cu fric[pe porti[. — Luai [r`n[ =i aruncai. Venii l`ng[ mine. — Dar nu ne mu=c[, bunic[? zise copila. — Acum au ele alt[ treab[ mai mare, nu s[ v[ mu=te pevoi. Nici nu ne v[d. Haidei aici! Copiii ascult[, se apropie =i v[d c[ albinele zboar[ destulde sus, =i-s tare gr[bite. }ncep s[ arunce =i ei cu [r`n[ ]n calea celor ce parc[ arvrea s[ se dep[rteze de la prun. +i c`nd mai prind inim[,]ncep s[ fluiere =i ei ca =i bunica =i s[ bat[ din palme c`nd nuarunc[ cu [r`n[. Norul de albine e tot mai gros ]n jurul prunului, co=nia nu semai vede, e b[tucit[ pe din afar[ de ele =i b[tr`nei i se pare, dela o vreme, cum se uit[ la co=ni[ mai de-aproape, c[ o =uvi[]ntunecoas[, mi=c[toare, se scurge de pe pereii co=niei ]n[untrulei. C`nd se ]ncredineaz[ c[ a v[zut bine, nu mai arunc[ cu 181
  • 179. Ion Ag`rbiceanu[r`n[, nu mai fluier[, =i le face semn copiilor s[-i urmezepilda. — S-a a=ezat matca ]n co=ni[, copii! De-acum nu mai fugeroiul. Vor veni ele =i cele care se mai ]nv`rt prin ali pomi. Copiii nu cuteaz[ s[ vin[ prea aproape; bunica le arat[p`r`ia=ul acela mi=c[tor ce se scurge ]n co=ni[. — E mare roiul, bunic[? — E roi bun. C`nd vor intra toate ]n co=ni[, vom vedea =ic`t e de mare. — Le-a mirosit bine co=nia! zice copila de departe. — P[i dac[ a frecat-o bunica cu m[t[cin[! Asta-i buruianaalbinelor, a=a-i, bunico? — Am rupt =i eu m[t[cin[ =i am frecat-o, a=a-i, bunic[? — A=a-i, mi-ai ajutat =i tu! }nc[ nu e amiaz[, dar nu-i mai tr[b[ mult. Cei doi copiiaproape nu mai au umbr[. }naintea stupinei albinele es mereu aceea=i p`nz[ piezi=[ce se ]nal[ c[tre gr[din[. Stupii care n-au roit se cunosc: peurdini=ul lor albinele ies =i intr[ buluc. Urdini=ul celui din carea plecat roiul nu e b[tucit de albine; aproape c[ le poi num[rape cele care ies =i care intr[. Copiii au r[mas ]n apropierea prunului ]n care s-a pus roiul. Aicizboar[ tot mai puine albine =i-s toate sus, nu-i primejdie s[-i mu=te. De la o vreme b[tr`na ]=i tocme=te n[frama care i-a c[zutpe ceaf[, ]=i face o cruce =i zice: — Haidei s[ m`ncai de-amiaz[. Copiii se urnesc cu greu din loc. — Nu fuge roiul, bunico? ]ntreab[ fetia, tocmindu-=i =i ean[frama cu puncte albe, care-i lunecase tare pe-o ureche. — De-acum nu mai fuge! — Cum s[ mai fug[ dac[ a intrat ]n co=ni[? o ]nfrunt[fratele s[u. Bunico! E mare roiul? B[tr`na chiar cobora scara. Se uitase s[ vad[ c`t e de plin[co=nia. 182
  • 180. Fefeleaga — Mare! {sta poate roi la anul de dou[ ori. Pe departe de stupin[, unde albinele se eseau fulger[tor —oleac[ ]nnebunite parc[ de lumin[ =i c[ldur[, ori deneast`mp[rul roitului apropiat —, copiii se strecoar[ pe porti[]n curte. Bunica vine ]n urm[, dup[ ce s-a mai uitat o dat[cercet[tor la stupi. — M`ine poate mai roie=te unul sau doi. Le-a fost greup`n[ s-au pornit! Intr[ =i ea, dup[ copii, ]n tind[... Acum e lini=te grea peste sat, peste gr[dini. Soarele parc[nu vrea s[ ]nceap[ a cobor], ci-=i joac[ ]nc[ mult[ vreme undelep`lp`itoare, de argint, ]n mijlocul t[riei. Copiii dorm de amiaz[, bunica ]=i vede de o sut[ de treburim[runte =i ]n r[stimpuri intr[ ]n gr[dini[ s[ vad[ ce mai face roiul. Bine face! Puine albine se mai ]nv`rt ]n jurul co=niei. Iarc`nd ]l cerceteaz[ ]n asfinitul soarelui, numai dou[ nu sea=ezaser[ ]nc[ pe ciorchinele greu de albine, care umplea maimult de jum[tate co=nia mare. De-acum s[ vin[ fat[-sa =i ginerele de la c`mp, s[ ridiceprimul roi din anul acesta =i s[-l pun[ ]n stupin[, ]n r`nd custupii, ]n locurile unde au stat cei pe care i-au t[iat ]n toamnatrecut[. Pe ]nserate, odat[ cu p[rinii, intr[ =i cei doi copii ]n gr[din[s[ vad[ cum vor cobor] co=nia cu roiul. Acum nu mai zboar[ nici o albin[, nici ]n jurul roiului, nici]naintea stupinei. Nu se aude dec`t un v`j`it surd, ]nfundat,care p[trunde ]n stupin[, =i un miros aromat de cear[. }naintea a trei co=nie albinele stau ciucuri, nu se mai vedeurdini=ul. — Astea poate roiesc m`ine! zise copilul, privind cu aer decunosc[tor la mam[-sa. — Poate! Li-e =i vremea, r[spunse femeia cu g`ndul aiurea. C`nd ie=ir[ tuspatru din stupin[ ]n curte, din ]n[limi ]i privio stea, singura care =i r[s[rise, sc[p[r`nd de bucurie. 183
  • 181. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS LA SECERI+ V[zduhul ]nalt — fumuriu la poalele boltiturii — a]ncremenit deasupra lumii albastru, inundat de lumin[ tare, ceizvor[=te de prerutindeni din ]n[limi, nu numai din argintuljuc[u= al soarelui. Pleoapele coboar[ instinctiv =i ochiul mije=te,ca de somn, privind parc[ ostenit prin t[ietura ]ngust[. Se apropie miezul zilei =i c[ldura cre=te mereu. Dinmarginea lanurilor de gr`u, satul se vede ]n vale ca ]ntr-o cea[rar[, subire, cu casele ascunse ]n pomet, ca pete de var unde=i unde. Numai clopotnia, cu acoperi=ul de tinichea alb[, arde]n valuri tremur[toare de lumin[, care se desprind mereu cadintr-un izvor nesecat =i se pierd ]n aer. E ]n toiul secerii =i din lanurile de gr`u, din crucile =i cl[ilede snopi, s-a ]mp`nzit ]n aer mireasma boabelor coapte, aspicelor pline =i grele, ca o arom[ a vieii celei nou[, cu oadiere de p`ine proasp[t[. Hotarul satului e ]mp[rit afar[ dep[=une, ]n trei table pentru gr`u, porumb =i ogoare, a=a cum ar[mas din vechime. Acum tot satul era ]n lanul nesf`r=it degr`u, cu sugaci care dormeau ]nf[=ai la umbra cl[ilor de snopi,g`ngureau ori sc`nceau, iar cei mai treji strigau fl[m`nzi,repede =i tare, ca ni=te broa=te ciudate la marginea b[lii. Cu secera alb[ la zimi, fulger`nd ]n lumina soarelui, peumbr[, femei tinere se gr[beau, =i de ici =i de colo, c[treor[c[itul cu care v[zduhul nu era obi=nuit. Dintr-o mi=care ]=itocmeau n[frama pe cap =i se gr[beau, cu umbletul ml[dios,alintat parc[. Unele erau tinere de tot, ca ni=te ml[die. Obrajiile ardeau, r[corii totu=i dup[ ce se ridicaser[ din =irulsecer[torilor, unde c[ldura dogorea, =i din holda ]nalt[. Secer[torii erau ]mpr[=tiai fiecare pe tabla lor de gr`u.Prin lanul nesf`r=it erau delnie secerate, cu snopii cl[dii ]ncruci, cu alii ridicai numai ]n picioare, ]n urma secer[torilor,cele mai multe cu secer[torii ]n=iruii ]n faa peretelui de hold[. Se f[cuse gr`u bun, cu paiul ]nalt, cu spicul greu, ]nc`rligat 184
  • 182. Fefeleagaspre p[m`nt. Dogoreala v[zduhului gr[bise coacerea =i oamenii, muli,secerau nu numai ziua, ci =i noaptea, dup[ ce se ar[ta lunaplin[, enorm[, s`ngerie la ]nceput, c`nd se ivea de dup[ M[guramare, apoi tot mai alb[ =i mai subire, s[ poi vedea prin disculei. Se apropia amiaza =i tot mai multe femei r[s[reau prin lanuricu desagi sau traiste ]n spate, cu co=uri ]n m`n[, acoperite cumerindee albe. La umbra unor snopi — umbr[ s[rac[ —a=terneau masa =i chemau pe secer[tori. Fierturi acri=oare, de salat[, de fasole verde, cu m[m[lig[cald[ ]nc[, ]i r[coreau pe muncitori, care, dup[ ce le sorbeaut[cui din blide, c[p[tau glas =i, cu larm[ destul[, veseli, se]nfruptau mai departe cu m[m[lig[ cu br`nz[ sau p`ine cu sl[nin[. Dar p`n[ inea ]nc[ pr`nzul, copilandri =i copii mai r[s[riiporneau cu ulcioarele dup[ ap[ la f`nt`nile din p[=unile vecine,unde se ad[pau vitele. Erau f`nt`ni ad`nci, cu ap[ bun[ =i rece, cu cump[n[. Pedrum ei ]mbucau ]nc[ din bulzul cu br`nz[. }n cur`nd se ]mp`nzea p[=unea de ei, unii mergeau, aliiveneau cu vasele pline — c[ni, ulcioare sau „fedele=e“ —vase cilindrice de lemn de brad — care p[strau mai mult[vreme apa rece. *** }ntr-o tabl[ mare, de vreo zece hectare, secerau trei familiide igani. }ntov[r[=ite, ele au luat cu „ruptul“ seceri=ul holdeiunui [ran mai ]nst[rit =i care nu avea copii. Plata nu era ]nbani, ci ]n cl[i de gr`u, pe care omul trebuia s[ le duc[ =i la]mbl[tit cu carul lui. Cele trei familii erau ]nrudite, b[rbai =i femei abia trecuide treizeci de ani =i care ie=iser[ la secere cu toat[ casa. Erauvreo =apte-opt b[iei =i fetie, tuciurii, cu capul gol, numai ]nc[m[=ue, cu ochii negri, arz[tori =i neast`mp[rai, unii maim[ri=ori, alii se t`rau ]nc[ de-a bu=ilea. 185
  • 183. Ion Ag`rbiceanu Una dintre femei, la apropierea amiezii, a`[ focul, at`rn[de parul cu c`rlig ceaunul =i puse ap[ de m[m[lig[. Din pari,c`teva sc`nduri =i oale rupte ]njghebaser[ un fel de colib[, ]ncare dormeau noaptea copiii =i st[teau la umbr[ peste zi c`nd]i potopea ar=ia soarelui. St[p`nul delniei de gr`u nu venise dec`t la ]nceput c`ndf[cuse t`rgul cu secer[torii, dup[ mult[ ciorov[ial[ =i ]ntr-olarm[ mare, =i nu mai veni dec`t la ispr[vitul seceri=ului, s[numere cl[ile de gr`u =i s[ socoteasc[ ]mpreun[ plata lor ]ncl[i. Lucrul era dat cu „ruptul“, nu avea s[ se team[ c[ oameniise vor lenevi la secerat, s[ se p`rjoleasc[ gr`ul =i s[ se scuture:secer[torii se vor gr[bi =i singuri s[ ispr[veasc[, =i =tia c`t suntde harnici. Usc[turile pentru foc le aduceau ]n toat[ dimineaa b[rbaiidintr-un cr`ng de salcii, ce cre=tea ]n apropiere, ]n p[=uneavecin[, unde a fost o balt[, din care, pe seceta =i dogorealaasta, nu mai r[m[sese nici un strop de ap[. C`t ce ]ncepu s[ se ridice fumul, copiii f[cur[ roat[ ]n jurulfocului — cei mai mici pe vine — =i priveau ]nc`ntai la fum =ila fl[c[ri. Secer[torii ceilali erau departe de colib[, dar v[zur[ =i eifumul =i se bucurar[. — Uite, m[, c[ iese fum! — Harnic[ femeie Saveta! — P[i dac[-i femeia mea! — +i ce-i dac[-i a ta? A mea nu e tot at`t de harnic[? — Harnice sunt toate trei, ce v[ sf[dii? Secerile ]ncepur[ s[ v`j`ie =i mai repede prin peretele holdei,s[ c`=tige c`t va pierde cu amiaza. Erau lihozi de foame, dardespre asta nu pomenea nici unul nimic. Erau oameni m`ndri =inu se t`nguiau, ba se ]ntreceau care s[ secere m[nunchiuri maimari. Femeia care se ]nv`rtea ]n jurul focului trimise ]n grab[ pecopiii mai m[ri=ori dup[ ap[. Pornir[ vro patru cu ulcioarelede lut ]n m`n[. Doi dintre ei erau ]ncin=i peste c[m[=ue cu o 186
  • 184. Fefeleagasfoar[ =i ei mergeau ]n frunte. }n urma celor patru mai venea alcincilea cu m`inile goale. Abia se inea de ceilali, dar nuvoia s[ r[m`n[ la colib[. }n cur`nd ajunser[ ]n p[=unea comunal[ =i luar[ drumulc[tre cele trei cumpene ce-=i ]n[lau grumajii uria=i ]n v[zduh. }nc[ erau rari copilandrii =i copiii care mergeau cu ulcioareledup[ ap[. Era ]nc[ devreme. Dac[ nu era nimeni la f`nt`n[, ig[nu=ii scoteau cu greuapa: =i s[ coboare cump[na =i s[ o ridice cu g[leata plin[.C`te doi sau c`te trei se ]ncle=tau cu m`inuele c[nite de rudacumpenei. Dar aproape totdeauna se afla sau venea ]ndat[ laf`nt`n[ un fecior sau un copilandru =i le scotea g[leata cuap[. Pe c[ldura ]n[bu=itoare setea ardea, usca g`tlejul — maiales femeilor =i copiilor — =i nu era alt[ ap[ ]n apropiere. Uneori c`te-un fecior, ]nainte de a scoate vadra plin[, ridicadin brae pe c`te-un puradel =i se f[cea c[-l arunc[ ]n f`nt`n[.Nu numai cel ]n=f[cat, dar toi strigau ca din gur[ de =arpe,de=i dup[ o ]nt`mplare ca asta =tiau toi c[ feciora=ul glume=te.Se ]nsp[im`ntau, dar ochii le r`deau. De data asta fu ridicat deasupra f`nt`nii copila=ul care seinea cu greu ]n urma celor patru, dar el nu zbier[, nici nu-=ideschise gura, de=i ceilali ipau din r[sputeri. Str`ngea tare dindini =i se zv`rcolea ]n braele copilandrului, dar era mut camuii. — Cum ]l cheam[ pe [sta, m[i? ]ntreb[ t`n[rul, pun`ndcopilul pe paji=te. — Dinu-l cheam[, r[suflar[ u=urai ceilali. — Dinu s[-l cheme, dar s[ =tii c[ [sta e un pui de zmeu,nu-i fricos ca voi! A=a-i, Dinule? Copilul lumin[ vesel din ochi, dar nu deschise gura. — Ce taci, m[? ]l ]ntreb[ un puradel mai mare. — Vorbe=te, c[ doar[ nu e=ti mut, ]i spuse altul. Dar Dinu parc[ nu-i aude. Se p[rea c[-=i plimb[ limba pringur[, cu dinii str`n=i. }=i umplur[ ulcioarele din g[leat[ =i pornir[ spre locul ]n 187
  • 185. Ion Ag`rbiceanucare secerau p[rinii lor =i de unde se ridica un sul de fumalburiu ]n v[zduh — c[l[uza lor. C`t ce ajunser[ copiii, puser[ vasele cu ap[ ]n colibaimprovizat[ =i ei se adunar[ ]n jurul focului. Muma unuia dintreei ]n[crise zeama de salat[ =i ]n jur se r[sp`ndea mireasma deoet, care de=tepta =i mai tare pofta de m`ncare a copiilor, ca=i aroma cald[ a m[m[ligii ce fierbea ]n ceaun. Numai Dinu — b[iea=ul ca de vreo patru ani, cel ce nu-=ideschise gura ca un mut — z[bovea ]n colib[, tot cotrob[indprin cele trei =erpare de piele, vechi =i roase — se vedea binec[-s mo=tenire de la b[tr`ni care se c[l[toriser[ de mult pet[r`mul cel[lalt. }=i inea gura tot str`ns[ =i din c`nd ]n c`nd p[rea c[ limba]i umfl[ un obraz. Dup[ o c[utare zadarnic[ prin cele trei =erpare ie=i la foc =iel =i se tr`nti mai la o parte. Nu peste mult m`ncarea fu gata, femeia d[du un chiot =i]ndat[ pornir[ ]ncoace, cu secerile pe um[r, trei b[rbai =i dou[femei, cu capetele goale, numai ]n c[m[=i b[rbaii, iar femeile]ncinse cu c`te o =ur[ pestri[, zdrenuit[. Toi cinci intrar[ ]nt`i ]n colib[ s[ bea ap[ — =i p[rea c[ nuse mai satur[, a=a de ]ndelungat ineau ulciorul la gur[. Apoi se cuib[rir[ roat[ ]n jurul m[n`nc[rii =i muncitorii =icopiii. Numai tat[l lui Dinu, un om voinic, zvelt, tuns p`n[ lapiele, cu ni=te spr`ncene negre, arcuite, groase, nu mai ie=eadin coliba improvizat[. — Haide, m[, c[-i t`rziu =i ne gr[bim, ]i strig[ nevast[-sa. Dar omul cotrob[ia mereu prin =erparul lui, prin colib[,scutura haine, oale, =i era tot mai c[tr[nit, cu c`t nu g[sea, sevede, ce c[uta. V[zur[ =i ceilali c[-i tot mai furios. — Haide, m[; ce dracu’ caui? Hai, c[ se r[ce=te zeama, ]istrig[ nevasta. — Mi-a furat cineva b[ncua din =erpar, strig[ omul m`nios. — Ce b[ncu[, m[? 188
  • 186. Fefeleaga — Am avut o b[ncu[ de argint, de dou[zeci de bani, =i mi-afurat-o cineva. — |i-o fi furat-o diavolul! cine s[ i-o fure? C`nd auzir[ de ce-i vorba, toi ]=i uitar[ de m`ncare, =icopiii. Dinu, ]ncalte, nici nu luase ]nc[ lingura ]n m`n[. — M[i, oameni buni, care mi-ai furat-o dai-mi-o. Numai am nici un ban altul, =i nu mai am pe ce-mi cump[ratabac! — Vezi c-o fi c[zut pe jos, zise un igan. Va fi c[zut din=erpar. — Cum s[ cad[? Poate =tii tu? Ai v[zut-o tu? — De unde s-o v[d? Da’ m[ g`ndesc c[ copiii [=tia se totjoac[ prin colib[ =i vor fi ]ntors =erparul cu gura ]n jos. — Copiii! Nu copiii [=tia =tiu ce-i banul, ci oamenii mari. — Haidem, m[! Vei crede c[ i-am furat eu b[ncua? — Tu ori P[tru, ori vreuna din muierile astea! Dracul n-avenit s[ mi-o ieie. La vorbele astea toi se ]nvolburar[, s[rir[ ]n picioare,]ncepur[ s[ strige =i s[ gesticuleze, se p[rea c[ toi sunt gatas[ sar[ la p[guba=, f[c`nd ]n jurul lui un cerc, din care searuncau mereu brae furioase. De mult[ larm[, cei doi b[rbai se rupser[ din cerc, intrar[]n colib[, ]=i luar[ =erparele =i, venind, in`ndu-le cudeschiz[tura ]n jos, le b[teau cu palma =i le scuturau. — Eu am furat b[ncua, m[? — Eu am furat-o? +i am`ndoi ]=i scuturau =erparele ]n faa p[guba=ului. Cele trei femei n[v[lir[ =i ele ]n colib[, ]=i ]nf[=urar[zdrenele =i le scuturar[ =i ele ]n faa omului. — Eu am furat b[ncua? — Ori eu? — Sau eu c[ i-s nevast[? Cum te-ai putut prosti a=a? Aipierdut b[ncua cine =tie pe unde =i acum i s-a r[scolit veninul.Haidei s[ m[n`nc[m, c[ se r[ce=te zeama! 189
  • 187. Ion Ag`rbiceanu Dar, ]nver=unai cum erau cu toii =i de ]nvinuirea mincinoas[=i de foamea care le ghior[ia ]n m[runtaie, nici unul nu se puse s[m[n`nce, ci strigau =i l[rmuiau, =i ]ncepu fiecare din cei treib[rbai s[-=i p[lmuiasc[ b[ieii mai m[ri=ori, s[-i ]ntrebe unde auascuns b[ncua. Copiii urlau =i se jurau ur`t c[ n-au v[zut nici ob[ncu[. Acum intrar[ ]n colib[ =i b[rbaii =i femeile =i ]ncepur[ s[scuture =i s[ caute peste tot. Mai c[utar[ o dat[ =i femeile princele trei =erpare. Nu era nici o b[ncu[, nici un ban de aram[,nici un fel de ban, ci numai r[m[=ie de tutun de pip[. Cu ]ncetul larma ]ncepu a se potoli, =i oamenii, t[cui =i]ncruntai, se a=ezar[ la m`ncare. Copiii se gr[bir[ mai ]nt`icu lingurile — cei mai m[ri=ori, cei mici sc`nceau p`n[ajungeau femeile s[ le dea =i lor de m`ncare. Numai Dinu =edea cu lingura ]n m`n[ =i nu m`nca. De la ovreme mam[-sa b[g[ de seam[. — M[n`nc[, Dinule, ce mai a=tepi? ]l ]ndemn[ ea. — M[n`nc[, m[, ]i strig[ =i tat[l s[u, p[guba=ul. Dar copilul r[m`nea cu gura str`ns[, cu lingura goal[ ]nm`n[. — M[n`nc[, m[, nu vezi c[ se ispr[ve=te din blid? ]i spusecu ciud[ mam[-sa, dup[ ce blidul fu umplut din nou cu ciorb[acri=oar[ de salat[, =i-i d[du =i un pumn ]n spate. Dar Dinu nu se mi=c[. — Se vede c[ nu-i place zeama, tu, vecin[, nu-l mai =ibate, zise una dintre femei. — Ba-i place, arz[-l focul, dar azi nu =tiu ce are, zise mamalui Dinu furioas[. +i, f[r[ s[ mai zic[ o vorb[, ]=i umplu lingura de lemn cucoirb[ =i i-o turn[ cu putere ]n gura lui Dinu, abia descle=t`ndu-idinii. Copilul ]ncepu s[ tu=easc[ tare, s[ se ]nece =i, deodat[ cutusea, ]i s[ri din gur[ b[ncua de argint =i c[zu drept ]n blidulcu zeam[. — Uite b[ncua! strigar[ vreo trei glasuri. 190
  • 188. Fefeleaga — Unde-i? ]ntrebar[ alii. — A c[zut ]n blid! Toi se plecar[ asupra blidului plin de ciorb[ =i femeile]ncepur[ s[ caute cu lingura. O simeau, dar nu o puteau prinde=i scoate. Golir[ ciorba ]n oal[ =i pe fundul blidului v[zur[ cutoii banul alb de argint subire, lustruit de mult umblat prinm`inile =i pungile oamenilor. — Iote, m[, b[ncua! strig[ vesel p[guba=ul. Dinu ]ns[ pl`ngea cu gura str`mb[, cu ochii int[ la b[ncu[,]n vreme ce feele tuturor ]nflorir[ de z`mbete. — V[zut-ai houl? Iat[ cine i-a furat b[ncua =i ne-ai f[cuts[ ne jur[m pe cele sfinte! zise un b[rbat. — Acum apuc[-te =i-l bate, s[ nu fure mai mult! zisez`mbind cel[lalt. P[guba=ul ]=i lu[ banul de argint =i se uit[ la el pe toatefeele. }n cur`nd secer[torii se tr`ntir[ pe-o lature =i se culcar[ deamiaz[, iar copiii intrar[ ]n umbra colibei, unde aipir[ =i ei per`nd. Dinu ]n urma tuturor. +i ]n somn ]l mai cutremurau suspinela r[stimpuri dep[rtate. *** Dup[ odihna amiezii secer[torii intrar[ iar ]n toate lanurile=i secerile v`j`iau ]n peretele des de hold[. Pe la mijloculdup[-amiezii, c`nd ]ncepu s[ se r[coreasc[, ]n unele lanurimuncitorii se oprir[ c`teva minute s[ ]mbuce de ojin[, apoipretutindenea b[rbaii =i fl[c[uandrii ]ncepur[ s[ lege snopii, s[-i adune =i s[-i cl[deasc[ ]n cruci. Tot mai multe =ire drepte se ]n[lau ]n miri=tile proaspete,d`nd o ]nf[i=are nou[ lanurilor, ca ni=te paznici ]nl[nuii,ridicai din p[m`nt. +i copiii c[rau, t`rau dup[ ei snopii, la=irurile ce se ]n[lau. Cu c`t cre=tea r[coarea, se porneau c`ntecele fetelor dintot mai multe lanuri. Femei cu desagii ori traista pe um[r, cuco=urile pline cu oale goale ]n m`n[, porneau acum spre sat, 191
  • 189. Ion Ag`rbiceanus[ preg[teasc[ cina. Bine de cele care aveau vro b[tr`n[ acas[=i puteau secera =i ele pe r[coare p`n[ se ]nsera, c`nd se]ntorceau cu ceilali la cina gata. Din c`nd ]n c`nd se ]n[la din lanuri c`ntecul cununii, alcelor ce au ispr[vit de secerat =i ie=eau ]n drum cu cununa despice ]n trei brae, gr[bindu-se veseli =i plini de glume spre sat. V[zduhul, dup[ apusul soarelui, se cobora mereu, iar deasupralui ]ncepeau s[ lic[reasc[ stele mici, ca ni=te inte de argint. Deasupra satului se ]n[lau tot mai des suluri de fum =i depe ulie se simea aroma fierturilor de pe vetrele din tind[.Satul r[suna de c`ntecele cununii =i ipete speriate =i vesele seridicau ]n v[zduh c`nd cei care purtau cununa erau ]nt`mpinaicu vedre de ap[ din care erau botezai. Cei r[ma=i ]n lanuri s[ secere =i noaptea se culcau dup[cin[ p`n[ r[s[rea luna. Unii adormeau ]ndat[ fr`ni deosteneal[. Dar fetele =i feciorii st[teau de poveste =i se ineaude h`rjoane, p`n[ se trezeau c`nt`nd. Cum sorbea v[zduhul c`ntecele tinere! +i cum sc[p[rau ]n]n[limi stelele — o puzderie p`n[ se ar[ta luna. Atunci celedin jurul ei, =i p`n[ departe, nu se mai vedeau. Mireasma gr`ului copt, a gr[untelui =i a paiului, cre=tea tot maip[trunz[toare, mai grea, mai plin[ ca peste zi ]n z[pu=eala soarelui. Ca un nou roi de stele nev[zute se ]n[la ]n v[zduh depretutindeni c`ntecul greierilor. Din f`nee p[trundea uneorip`n[ aici glasul aspru al cristeilor. *** Cele trei familii de igani care secerau cu „ruptul“ ]=i f[cur[=i cina ]n miri=te, =i acum, dup[ ce nu mai r[m[sese ]n pipelede lut ars, ro=u, ale b[rbailor, dec`t numai scrumul, se culcar[=i ei. }n coliba improvizat[ se culcar[, ca de obicei, numaicopiii. Dormea acum =i houl, f[r[ s[ mai suspine. B[rbaii =ifemeile, rupi de oboseal[, dormeau cu gura c[scat[, sfor[indcu ]nec[ciuni. Noaptea e c[ldu[. Nici o boare nu adie din vro parte, ci 192
  • 190. Fefeleaga CUPRINSr[coarea coboar[ m`ng`ietoare din v[zduh, din ]n[lime. }n cur`nd ]ncepe a se ]n[la la r[s[rit =i nu peste mult seive=te luna curioas[ s[ vad[ ce mai face lumea asta. Dar curiozitatea ]i trece repede: vremea c`t a privit]nceo=at[. Acum plute=te rece =i nep[s[toare =i se tot ]nal[pe bolta cerului, tot mai str[vezie. Muncitorii se de=teptau cugreu, c[sc`nd, s[ se vad[ f[lcile, trosnindu-=i braele ]nepenite.Cum ar mai fi dormit! Lanurile ]n care se secer[ =i noaptea au]nceput apoi s[ r[sune. Acum se auzea v`j`itul fiec[rei seceri.Oamenii lucrau t[cui, plini ]nc[ de somn =i oboseal[. }n locullor vorbea =uierul secerilor. Secerau =i noaptea oamenii ceimai nec[jii, =i nu holdele lor de gr`u, c[ci nu aveau, ci lucraucu „ruptul“ de la cei mai avui, =i voiau s[ ispr[veasc[ repede,s[ mai poat[ lua =i de la alii, pentru ca la sf`r=itul seceri=uluis[ poat[ ]mbl[ti =i ei c`iva snopi, s[ aib[ p`ine pentru s[rb[tori. MO+ IONI|{ Satul se prelunge=te cu ulia lung[ p`n[ la poalele dealurilor]mp[durite, ]n fundul c[rora se ridic[ ]n cer culmile munilor.Ulia lung[ urc[ u=or pe marginea r`uleului de munte ce-=ifr[m`nt[ necurmat, ]n bolovanii lucii de pe fund, apa rece,cristalin[, tare. C`nd se fr`nge ]n bolovanii ascuii se sfarm[,ca de sticl[. De pe Cet[uie — un deal ]nalt, rotund, ]mbr[cat ]n tufi=uride mesteac[n, cu urme de ziduri d[r`mate — ulia asta sevede pornind din vatra satului, ca un bra prea lung din trup,nepotrivit cu celelalte ulie =i hudie. E o strad[ ]nt[rit[, pietruit[cu bolov[na=i din r`u, cu case tot de piatr[, acoperite cu igl[;de pe Cet[uie poi num[ra fiecare cl[dire, a=a e de ]nalt dealulacela, ]nt[rit odat[, deasupra unei str`mtori u=or de ap[rat. +uvia de ap[, ce coboar[ din izvoarele din muni, nu seac[niciodat[ =i, ]ndat[ ce scap[ prim[vara de ]nveli=ul de ghea[, nu 193
  • 191. Ion Ag`rbiceanumai =tie alta dec`t s[ c`nte ziua-noaptea. N-are nici un numedec`t „R`ul“ =i nu e dec`t un bra mai slab al unei ape mai mari,care apuc[ din muni pe alt pov`rni= =i duce trunchi de brazi ]nspate. R`ul de pe ulia lung[, c`t e de mic, nu seac[ niciodat[ =idin el se adap[ vieuitoarele satului =i muli dintre locuitori,de=i ]n sat sunt =i f`nt`ni. }n albia r`ului sunt pietre mari =i chiar pietroaie. C`ndcoboar[ ]n vatra satului, de unde ]ncepe ulia lung[, este unteren larg, sem[nat cu pietre mari, unele rotunde, altele cani=te buc[i de st`nci, prinse, ]nepenite ]n pietri= =i nisip, unelede mult au prins mu=chiul pe ele — altele mai de cur`nd. C`nd ajunge r`ul aici, apele se pierd, sunt supte ]n turi=teaasta de pietri= =i nu mai iese la iveal[ p`n[ departe, c`nd seadun[ iar[=i ]n albia r`ului. Ce ap[ mic[! Cum a putut s[ care a=a pietroaie? Mic de obicei, dar c`nd se topesc z[pezile din muni larepezeal[, sau c`nd se descarc[ vara ploi mari, ]ndelungate,ori c`nd se rupe cerul, r`ul vine cu ape mari, ]nvolburate, alearg[ca un balaur cu valuri tari, cu creast[ de spum[ aspr[ ]n spinare,iar ]ntunericul lui clocote =i bubuie, de pare c[ fierb cazaneleiadului. Atunci aduce pietroaiele cele mari, pe care le poart[=i le izbe=te ca pe ni=te juc[rii, fierbe =i sare peste piedici =i]mproa=c[ cu stropi p`n[ departe. Pe terenul plin de pietri= =i de pietroaie, de unde ]ncepeulia lung[, cre=te troscoel gras =i e plin de g`=te albe ca neaua=i de paznicii lor, copii ]ntre cinci =i =apte ani. G`=tele ruplacome cu ciocurile aspre firele de troscoel, tot sm`cind dincapul mic, cu ochi de m[rgea, =i se ]mpr[=tie p`n[ unde se]nfirip[ iar[=i r`ul, sau ]n sus, p`n[ nu s-a pierdut ]nc[ ]n pietri=.Beau mai mult din trecere de vreme, ]n[l`ndu-=i grumajii lungi,]ncordai, intr[ ]n ap[, se ciup[ie de dou[-trei ori, d`ndu-=igrumajii pe spate, ies apoi =i pasc din nou, dup[ ce au vorbitpuin una cu alta, tot lungindu-=i g`turile, g`g`ind potolit. 194
  • 192. Fefeleaga C`nd pornesc pe r`u ]n sus, copiii nu le au grija, dar c`ndse duc la r`u unde se ive=te din nou din pietri=, pleac[ doi-treis[ le ]ntoarc[, s[ nu se piard[ prin sat. Peste drum de terenul cu bolovani, la ]nceputul uliei lungi,este o cas[ veche de piatr[, cu doi vi=ini mari ]n curte =i cu doibolovani mari rotunzi la porti[, care in loc de lavi[. Pe portia aceea, c`t ce dau c[ldurile verii, iese ]n fiecare ziun mo=ule adus puin de spate, cu p[rul alb, lung p`n[ pe umeri,cu o p[l[rie veche, f[r[ culoare anumit[, cu boruri largi, pleo=tite,]ncins peste c[ma=a aspr[ de p`nz[ cu un =erpar lat, ]nc[lat cuopinci, bine str`nse cu nojie pe picior, cu fluierele ]nf[=urate cucurele negre, de dou[ palme, ]n m`n[ cu o biciu=c[. El iese din curte, ine deschis[ portia =i ]ncepe a chema: — |uguli-uguli; ugu-ugu! +i ]ndat[ n[v[lesc din curte vreo opt purcelu=i — s[ tot fiede dou[ luni, li se cunoa=te ]nc[ pe p[r ]nv`rstatul de la na=tere— =i alearg[, adulmec`nd din n[sucurile fragede la troscoel=i ]ncep s[ rup[ pe ]ntrecute. B[tr`nul ]nchide portia =i, cu o c`rj[ lucie ]n m`n[, mergeagale la pietroiul cel mai mare =i =ade. Piatra e fierbinte, daromului ]i place, =i prive=te ]mprejur cu ochii lui alba=tri]mp[ienjenii. Obrajii lui sunt ro=ii, f[r[ zb`rcituri, =i mustaa alb[-coliee l[sat[ pe oal[. El casc[ stra=nic =i nu mai are ce ar[ta ]ngur[: e pustiu. Dup[ o vreme ]=i scoate pipa mic[, afumat[, din =erpar, ca=i b[=ica cu tutun, o umple, scap[r[ din amnar =i cremene,aprinde iasca =i-i d[ foc tutunului. Apoi ]=i pune pe-ndeletetoate sculele iar ]n =erpar =i, rezemat de c`rja lucie, ]ncepe s[colb[iasc[. Noura=i, p`lcuri mici de fum vineiu, i se ]nal[ deasupracapului, s[ se mistuie grabnic ]n v[zduh. Nu s-a a=ezat bine pe pietroiul lui =i copiii ]ncep s[-i sar[]nainte. — Mo= Ioni[! 195
  • 193. Ion Ag`rbiceanu — Ai venit =i dumneata, mo= Ioni[? — Da’ i-s fl[m`nzi purceii, mo= Ioni[, uite-i cum ]nfulec[. — Fl[m`nzi, vezi bine! G`=tele voastre nu-s fl[m`ndedimineaa? — Da’ acum nu-i mai diminea[, mo= Ioni[! — Nu va fi! Pentru c[-i soarele sus? Vara r[sare soareledevreme. — Ai scos azi t`rziu purceii, mo= Ioni[! — Bine c[ v-ai scos voi g`=tele devreme. Vom vedea carese vor s[tura mai cur`nd! — P[i g`=tele rup numai c`te-un fir. — Da’ nici gu=a nu li-e mare. — Purceii n-au gu=e, mo= Ioni[? — M[i, c[ prost te-a mai f[cut maic[-ta! Cum s[ aib[, c[doar nu-s p[s[ri! — Bunica zicea c[ nu-i pas[re ca porcu’ =i buruian[ cacurechiul. — Asta-i zical[ s[ arate c`t ]s de bune verzele cu carne deporc. Copiii mai sg[ur[ ce sg[ur[ ]n jurul mo=neagului, apoi ]=iv[d de g`=te =i de jocurile lor. Caut[ pietricele mici, albe,rotunde, =i se joac[ „de-a bencile“. Iau ]n palm[ dou[sprezecepietricele, le arunc[ sus, le prind pe care pot pe dosul m`inii,pe acestea le salt[ din nou cu dosul =i le prind ]n palm[. Carereu=e=te s[ prind[ mai repede toate pietricelele, c`=tig[ jocul=i nu mai are grij[ de g`=te: tr[b[ s[ le grijeasc[ cel care apierdut. Mo= Ioni[ r[m`ne singur =i c`nd nu mai vede purcelu=ii ]napropiere ]ncepe s[-i cheme: — |uguli-uguli! ugu-ugu! +obolanii ]i cunosc glasul =i vin repede ]n jurul lui. B[tr`nulle arunc[ buc[ele de m[m[lig[, pe care le poart[ ]n s`nulc[m[=ii de p`nz[ aspr[, =i purceii se reped =i macin[ repededin f[lcile crude. C`nd nu le mai arunc[ =i se ]ncredineaz[ c[nu le mai d[, ]ncep iar s[ reteze troscoelul. 196
  • 194. Fefeleaga Dar =i dac[ n-ar avea ce s[ le dea =i nu i-ar chema c`nd se]mpr[=tie, n-ar fi nici un r[u; copiii sunt cu ochii ]n patru =idup[ purcei, nu numai dup[ g`=tele lor. Mo= Ioni[ =tie =i, dup[ce-=i ispr[ve=te buc[elele de m[m[lig[ rece, nici nu-i maicheam[. St[ pe pietroiul rotund, pr[jindu-se la soare, rezemat cuam`ndou[ m`inile ]n c`rja lui de corn, =i prin minte ]i trecmulte. Icoane, fr`nturi, amintiri sp[l[cite din viaa lui. ...Iat[, cum prive=te la pietrele din jurul lui, ]=i aduce amintec[ pe c`nd era el de vreo zece ani a venit ]ntr-o var[ r`ul a=a demare =i de furios, b[t`nd din valuri =i din bolovani, ]nc`t a luat opoiat[ din vecini, cu un viel, a descheiat-o ]ntr-o clip[,]mpr[=tiindu-i =i alung`ndu-i b`rnele, iar vielu=ul abia a apucats[ zbiere o dat[ =i a fost ]nghiit de valuri. Atunci a intrat potopul =ila ei ]n curte =i le-a dus gardul, poarta =i portia, c`t au r[mas ca ]nc`mp. Ce se mai t`nguia mam[-sa, dar tat[-s[u i-a dat o palm[:„Ce te mai boce=ti, tu? Nu-i moarte de om! Vom face alt gard =ialt[ poart[“. A=a era tat[-s[u: om tare! Nu-i p[sa de oameni, nu-i p[sade lume =i nu ]ngenunchea ]n faa nenorocirilor. Copil, feciora=-fecior =i om mare apoi se uita la el ca la un sf`nt. Chiar c`ndel, Ioni[ — lu`ndu-se dup[ datina satului — dup[ ce seeliberase din armat[, furase o fat[ =i o adusese ]n casa asta dezid. Ce b[taie i-a mai tras tat[-s[u, sor[ cu moartea, ru=in`ndfata =i trimi`nd-o la p[rinii ei. }=i aduce =i acum aminte de]nfruntarea tat[lui s[u, dup[ ce i-a trecut m`nia: „M[i, Ioni[,s[ ii minte c[ ]ntre oameni de omenie nu se-nt`mpl[ furturinici de dobitoace, dar ]nc[ de fete! Dac[-i place fata, i-omtrimite peitori dup[ lege!” +i a=a a f[cut =i a ie=it lucru bun. C`i ani s[ fie de c`nd amurit? El, Ioni[, era de patruzeci. Vor fi vro treizeci! Cum maitrec anii [=tia, Doamne sfinte! Bun[ femeie a fost =i maic[-sa, s[raca! Parc[ o vede =iacum ]n postul Cr[ciunului =i al Pa=tilor cum le d[dea copiilorpe ascuns, s[ nu vad[ bunica, o crest[tur[ de sl[nin[ sau un 197
  • 195. Ion Ag`rbiceanubru= de br`nz[ =i cum ]i ]nv[luia ]n poalele ei c`nd r[cneauneori tat[l lor la d`n=ii, poruncindu-le s[ nu mai fac[ larm[. Da, da! Milostiv[ femeie, nu ca bunica, aspr[ =i ne]ndurat[,care ar fi voit s[ posteasc[ =i s[ ajuneze toat[ viaa... ...Hei! Bun[ a fost =i nevasta lui, fata pe care o furase. Dinea, din fiina ei, se strecurase =i ]n el o dulcea[ care, iat[, nu l-a mai p[r[sit nici acum la b[tr`nee. E de-ajuns s[-=i aduc[aminte de ea, pentru a simi picurul acela de miere! Drept e =iaceea c[ pe Ana lui nu o vedea cu amintirea ca pe o umbr[, cape tat[l s[u, pe mam[-sa sau pe bunica, ci vie =i cald[, numaic`t nu-i vorbea. +i totdeauna dup[ dulceaa amintirii, urma ostr`ngere de inim[ =i un oftat u=or sc[pa din pieptul lui mo=Ioni[. Luat de amintiri i se stingea =i pipa, i se ]mpr[=tiau =i purceii=i, uneori, potopit de c[ldur[, nici nu mai =tia pe ce lume seafl[. — Mo= Ioni[, io i-am ]ntors purceii! — Ha! — Io i-am ]ntors c[ au fugit prin sat la vale. — +i io i-am ajutat, s[rea cu gura alt copil. — El numai c`nd veneam cu ei pe uli[ ]n sus, st[ruia celdint`i. B[tr`nul se dumerea t`rziu de ce este vorba. — Brav copil! Da’ v-ai sc[ldat voi azi? — Sc[ldat de dou[ ori, mo= Ioni[. — +i-i cald[ apa? — Nu, e cam rece. Nu poi sta mult. — A=a-i apa de munte, proasp[t[ mereu. — Da’ a Boarului m-a corlit, mo= Ioni[. — S[-l fi corlit =i tu! — Da’ el e mai mare =i mai tare. — C`nd vei cre=te s[ te r[zbuni, s[-l ii sub ap[ p`n[zv`cne=te ca pe=tele str`ns ]n m`n[. A Boarului e un copilpr[p[dit, =tiu eu. Pe r`u ]n sus, nu departe de prundi=ul ]n care se pierdeau =i 198
  • 196. Fefeleagape care p[=teau g`=tele =i purceii, era o bulboan[ ad`nc[ p`n[la genunchi =i destul de larg[ s[ ]ncap[ trei-patru copii deodat[.Cum era la umbra unei s[lcii, apa nu se ]nc[lzea niciodat[prea tare =i copiii ie=eau ]n grab[ vinei =i zgribulii din ea. Se apropia amiaza =i c[ldura era tot mai mare. — Dumitale nu i-i cald, mo= Ioni[? — Ba mi-i cald. — De ce nu te scalzi =i dumneata? }i grijim noi purceii. — Nu m[ scald, c[-s prea b[tr`n =i mi-e fric[ s[ nu ]ntineresc. Copiii ]l privesc mirai. — M-am sc[ldat =i eu la vremea mea, m[i copii. C`nderam ca voi. Bulboana asta era =i atunci. Ehei! Era, cum s[ nufie! Da, ]=i aduce aminte multe ]nt`mpl[ri cu bulboana. PeFlorica o vede ca-ntr-o negur[, pe nevasta lui ca ]ntr-o oglind[.Oare unde va fi ea acum =i ce va face? Poate va ]nt`lni-o ]ncur`nd... — Mo= Ioni[, mai r[m`i cu purceii, c[ io plec cu g`=tele. — Da’ i-s s[tule? — S[tule, c[ nu mai m[n`nc[ =i se tot duc pe r`nd la vale. — Toi mergei? — Mergem c[-i amiaz[ =i mi-e foame. Mo=neagul r[stoarn[ capul =i se uit[ la soare. — }nc[ nu-i chiar amiaz[, mai putei sta. — Am mai r[m`ne s[-i grijim purceii, numai s[ ne spui=i azi o poveste, zice altul. Copiii s-au adunat cu toii ]njurul lui. Mo= Ioni[ se uit[ ]n jur =i vede c[ purceii ron[ie ]nc[veseli la troscoel. — Ce pustie de poveste s[ v[ mai spun? Parc[ eu le =tiupe toate? — Mai =tii dumneata destule, se amestec[ al treilea ]n vorb[. — Haida s[ v[ spun, dar asta nu-i poveste. +tii voi Cet[uia? — Cum s[ nu o =tim, mo= Ioni[, sar toi cu gura, c[ doar ]ntoat[ ziua o vedem! +i de-aici se vede! 199
  • 197. Ion Ag`rbiceanu — Voi vedei dealul rotund =i ]mp[durit. Dar Cet[uia? Copiii se uit[ unul la altul. — N-ai v[zut-o? Copiii clatin[ mui din cap. — Nici nu se vede, numai dac[ te urci ]n v`rful dealului. +i niciatunci nu mai vezi dec`t ni=te ziduri d[r`mate =i pietroaie rosto-golite. Cet[uia acum nu mai este, dar a fost pe vremuri, =i m[guriiaceleia i-a r[mas numele de Cet[uia. Dar =tii voi ce e o cetate? Copiii se uit[ iar unii la alii =i c`iva clatin[ din cap c[ nu. — Cet[uio ]i zice la o cetate mai mic[. Iar cetate este unloc pe ]n[limi, ]nt[rit jur-]mprejur cu ziduri groase =i ]nalte.Acolo se adunau locuitorii unui sat c`nd veneau s[-i robeasc[p[g`nii =i se ap[rau p`n[-i biruiau pe s[lbatici, rostogolindpeste ei pietre mari din cet[uie. Ei, care-mi ]ntoarce o dat[purceii? Mo=ul v[zuse c[ i se r[zleiser[ godinile. Alergar[ cu toii=i se ]ntoarser[ ]n grab[. — Da’, m[i copii, cet[uia de la noi nu a fost f[cut[ deoameni, ci de uria=ii care au tr[it odat[ pe lume. Ai auzit voide uria=i? Unii auziser[, alii nu. — Cet[uia de la noi, spun b[tr`nii, cum au auzit =i ei, afost zidit[ de o pereche de uria=i care aveau o singur[ fat[.}ntr-o zi a ie=it la plimbare fata, pe-aici pe la poalele Cet[uiei,pe unde e satul nostru acum. A aflat un plugar care ara cupatru boi, cu un pog[nici al[turea. Fata s-a minunat, s-a totuitat la ei, apoi a luat ]n poal[ plugul, boii, pe plugar =i pepog[nici, s-a dus cu ei ]n cet[uie =i i-a v[rsat din =or ]nainteatat[lui s[u. — Uite, tat[, ce furnici am g[sit eu! Uria=ul a cl[tit din cap. — Nu-s furnici, fat[, ci sunt oameni. Ia-i ]n poal[ =i du-i deunde i-ai adus. C`t ]i vezi de mici vor tr[i mai mult dec`t noi=i vor st[p`ni p[m`ntul. Fata i-a ridicat ]n poal[ =i i-a dus la ar[tur[. +i numaidec`t 200
  • 198. Fefeleaga CUPRINSomul a pus plugul ]n brazda de unde a l[sat-o, iar pog[niciul a]nceput s[ m`ie boii: „H[is, Rujan! Cea, P[un!” — +i nu le-a fost fric[, mo= Ioni[? — Nu, c[ rom`nii nu erau frico=i, nici copiii! }n vreme ce copiii se ]ntoarser[ cu capul spre Cet[uie,mo= Ioni[ se ridic[ ]n sil[ de pe piatra lui =i ]ncepu s[ cheme: — |uguli-uguli! ig[, ig[! Purcelu=ii se adunar[ =i pornir[ dup[ b[tr`n. +tiau c[ le d[acum l[tur[. — Putei merge acum =i voi cu g`=tele. E crucea amiezii,zise el. LA F~N }ntr-o s[pt[m`n[ iarba din toate luncile a fost r[sturnat[ ]nbrazde groase. Oamenii se gr[biser[ s[ usuce f`nul pe secet[,s[-i r[m`n[ ]ntreaga mireasm[ si s[-l cl[deasc[ ]n c[pie f[r[s[-l picure dec`t roua nopilor, — chiar dac[ nu-l vor puteac[ra acas[ s[-l cl[deasc[ ]n cl[i mari, p`n[ inea seninul. S[-i r[m`n[ nu numai aroma ]mb[t[toare, ci =i culoarea de-unverde palid, care se trecea cu totul, se sp[la, c`nd brazdeleerau b[tute zile ]ntregi de ploi, sau c`nd c[piele trebuiaumereu ]mpr[=tiate =i uscate din nou. Atunci c`nd f`nul c[p[tao culoare ro=cat[, =i de multul ]ntins =i scuturat, florile sescuturau =i r[m`neau mai mult cotoare, ogrinji, dec`t f`n, =ivitele ]l m`ncau ]n sil[. Iar anul [sta era n[dejde s[ usuce =i s[ adune f`nul pevreme bun[. Nu-i vorb[ c[ =i oamenii se h[rniciser[ foc =isatul ]ntreg ie=ise ]n lunci. Numai babele =i mo=negii hodorogiir[u, care nu mai prea =tiau cum ]i cheam[, r[maser[ s[p[zeasc[ acas[, s[ dea buruieni purceilor =i vieilor =ifl[m`nzilor de copii mai m[runei care se t[v[leau ]n jocurip`n[ ]ncepea s[ le c`nte broa=tele ]n p`ntece. Sugacii erau toi ]n lunci. O furc[ de f`n ]ntr-o epu=e le 201
  • 199. Ion Ag`rbiceanuinea destul umbr[. Unii erau ]nf[=ai p`n[ la grumaji, numaicapul rotund, ]n c[i[, li se vedea, cu pleoapele ]nchise, cuobrajii albi, fragezi, s[-i tai cu un fir de p[r. Alii aveau crini=oriim`nuelor slobode, =i tot umblau cu ele s[ prind[ parc[ firenev[zute din aer. De la o vreme se pornea, c`nd ici, c`nd colo, or[c[itulrepezit al celor ce se de=teptau fl[m`nzi, sau care fl[m`nzeauori se osteneau tot prinz`nd cu p[lmuele aerul. Femei tinere aruncau greblele =i se gr[beau s[-i ]mpace pecei r[zvr[tii. Lucrul la f`n, pe ]ntinsul luncilor, era de multe feluri. }ntr-odelni[ ]ntorceau brazdele groase pe partea cealalt[, pun`nd ]nb[taia soarelui iarba ]nc[ verde, care mirosea a suc s[lbatic. Furcileu=oare de lemn lunecau cu ]ndem`nare pe sub brazde =i uniicopilandri =i copii se opinteau uneori, unde erau brazdele maigroase. B[rbaii, chiar femeile, numai se jucau cu ]ntorsul lor. }ntr-alt[ delni[ r[scoleau cu furcile sau cu greblele brazdele]ntoarse ]nainte cu o zi, =i f`nul se sc[mo=a, s[-l poat[ p[trundec`t mai tare c[ldura, =i r[m`nea a=a r[scolit p`n[ dup[-amiaz[c`nd se aduna =i se cl[dea ]n c[pie. }n alte p[ri r[scoleau f`nul ]mpr[=tiat din c[piele mici, f[cutede cu sear[, s[ nu-l ating[ nici roua. }nc[ nu era de tot uscat. }n alte delnie ]ncepur[ s[ cl[deasc[ c[pie mari, ]nc[]nainte de amiaz[ fiind f`nul deplin uscat. Nu era copil, ie=it cu satul ]n lunc[, s[ poat[ inea o furc[]n m`n[ =i s[ nu-=i arate h[rnicia. P[rinii s-au ]ngrijit s[ aib[fiecare c`te o furc[ de lemn pe m[sura lor: nou[ =i u=oar[.Lucrau cu toat[ hot[r`rea, cu ochii mereu la cei mari, s[ vad[dac[ le iau ]n seam[ r`vna, =i unde nu puteau r[sturna brazda,o l[sau =i ]naintau ]n r`nd cu ceilali lucr[tori, iar vrunul carevenea dup[ ei r[sturna f`nul sau ]l r[scolea, s[ dreag[ gre=ul,icul r[mas nelucrat, p[r`nd c[ nu bag[ de seam[ nimic. }n vreme ce oamenii mari, femeile =i chiar feciora=ii treceaucu furcile prin f`n cu nep[sare, copiii suflau =i asudau, dar nuie=eau din r`nd. 202
  • 200. Fefeleaga — |i-e cald, m[ Ionic[? — Cald. — Vezi =i ie=i din r`nd =i mai hodine=te. — Mi-e cald, dar nu-s ostenit! — N-ai fl[m`nzit? — Nu! Da’ ce? E amiaz[? — La f`n nu este amiaz[, ci c`nd i foame omului =i c`ndse ispr[ve=te un r`nd de lucru. Acum, dup[ ce ispr[vim cur[scolitul, vom a=tepta s[ se usuce bine. Poi m`nca dac[i-e foame. — Nu mi-e foame! Las’ s[ ispr[vim ]nt`i cu r[scolitul. Vro c`iva mai mici, care n-au furci ca furcile, ci ni=te l[st[ra=ecu dou[ brae, u=oare ca pentru ei, se tot amestec[ printrelucr[tori =i se silesc =i ei s[ r[scoleasc[ unde lucreaz[ alii. — Ce mai furc[ frumoas[ ai, m[i P[tru! — Mi-a f[cut-o tata dintr-o salcie. — Bun[ furc[! +i coarnele i-s ascuite. Copilul se uit[ la furc[, parc[ acum o vede ]nt`ia oar[. — Ascuit[ da, =i uite cum intr[ ]n f`n, r[spunde copilul =ise repede cu mica lui unealt[ neputincioas[. Unele au coarneleprea subiri, se mai rupe c`te unul, =i atunci voinicul str`mb[gura =i ]ncepe s[ tr`mbieze. Dar prin mijlocul luncilor curge un p`r`u care nu seac[ dec`t]n secet[ mare =i, repede, unul dintre muncitori ]i taie o nou[furc[ din s[lciile ce cresc de-a lungul p`r`ului, =i-l ]mpac[ pe celdezn[d[jduit, care se av`nt[ din nou la treab[, =i mai ]nver=unat. Prin delniele unde ]ncep s[ se cl[deasc[ c[piele ]nc[ ]naintede amiaz[, f`nul ]l car[ numai b[rbaii, iar femeile grebleaz[.Grebleaz[ =i copiii, cu unelte mai mici, cele mai multe nou[, =ise bucur[ c`t de u=or lunec[ colii de lemn prin tunsura regulat[,ras[ p`n[ la p[m`nt, semn c[ s-a cosit bine anul acesta =i aufost me=teri buni cosa=ii. Alii se reped uneori la furc[, arunc`ndgrebla =i duc =i ei f`n ]n c[pi[. Prind ]n coarne c`te o pal[ def`n, o ridic[ deasupra capului =i le pare c[ duc o c[pi[ ]ntreag[. 203
  • 201. Ion Ag`rbiceanu Dup[-amiaz[ munca asta se ]nfirip[ de-a r`ndul prin lunci.}n multe delnie e f`nul uscat de tot =i oamenii croiesc c[piele,tot c[r`nd ]n furci de lemn cu coarne lungi m[t[hale mari def`n, pe care uneori abia le ridic[ de la p[m`nt deasupracapului, =i din care radiaz[ valuri de c[ldur[, ]nfierb`ntatecum au fost de v[paia soarelui. Nu se desprinde numai c[ldura din f`nul purtat ]n furci, ci=i mireasma florilor uscate, =i muncitorii c`nd ajung la c[piese simt oleac[ ameii =i li se pare c[ au intrat cu capul ]nr[coare, dup[ ce au aruncat uria=a c[ciul[ pe c[pi[. Femeile grebleaz[ cu repeziciune =i tot adun[ noi valuride f`n, ca ni=te troiene, ]n care ]=i ]mpl`nt[ furcile c[r[torii lac[pie. Ele-s ]n straie curate ca de s[rb[toare, vorbesc tare, strig[una de la alta, =i de la o vreme, c`nd ]ncepe a se r[cori, c`teuna porne=te un c`ntec, =i uneori i se al[tur[ =i altele. B[rbaii, feciorii, copilandrii parc[ lucreaz[ =i mai cr`ncen]n aroma c`ntecelor =i multora li s-a umezit c[ma=a ]n spate,pe care s-au lipit flori de f`n. — Asta-i Anica Surdului, zice vrun b[rbat de la cine =tie ac`ta delni[ de la c`nt[rea[. — Are un glas s[ te scoale din mori. — +i e =i frimoas[ =i harnic[. — Mama Anic[i a fost =i ea o c`nt[rea[ vestit[. — C`nt[ ea =i Anica Surdului, dar s-o auzii, c`nd va ]ncepe,pe Sora Dinului! — E la f`n =i ea? — Ei au ispr[vit ieri, dar azi ajut[ m[tu=[-si. Poate fi a=asea delni[ de la noi. — P[i da, Sora n-are pereche ]n nou[ sate. }n vara trecut[au trecut prin sat vro trei domni, care umblau dup[ pove=ti =ic`ntece, =i abia a sc[pat fata de ei, nici una nici dou[ s-o duc[cu ei la ora=, s-o aud[ =i domnii cei mari. — Am auzit =i eu. Dar ce domni vor mai fi =i [ia careumbl[ vara prin sate dup[ pove=ti? 204
  • 202. Fefeleaga — P[i vor fi oameni care n-au nici o treab[, ni=te ]mbuibaicare nu mai =tiu cum s[-=i treac[ vremea. — Ba [=tia m`ncau din traist[ pit[ cu sl[nin[ =i cu ceap[,ca orice drume. Oamenii vorbeau duc`nd mereu ]n furci mari ]nc[rc[turide f`n, de sub care nu li se mai vedeau dec`t picioarele.Vorbeau dup[ ce aruncau f`nul pe c[pie. Pe multe c[pie se vedea c`te un copil care se urca aici s[„]ndese“ f`nul, dar mai cu seam[ pentru pl[cerea lui de a sevedea sus =i de a se urca tot mai sus o dat[ cu cre=terea c[piei.Pe c[piele din luncile mai dep[rtate, copiilor cufundai ]n f`nnu li se vedeau dec`t p[l[riuele rotunde, negre ca ni=te ciori. C`nd muncitorii ]ncepeau s[ fac[ v`rful c[piei, ]i coborau]ntinz`ndu-le furca de lemn de care s[ se prind[. Jos, li se p[rea celor care au f[cut mai ]nt`i slujba asta c[s-au cobor`t din cer =i o vreme r[m`neau ameii. Erau ]n lunci, venii cu satul, =i copii prea curajo=i, carevreoiau s[-i suie pe ei pe c[pie, de=i erau prea mici pentrutreaba asta. C`te unul c`t ce ajungea sus =i se cufunda ]n f`n, ]ncepea s[urle, c`t trebuia cobor`t ]n grab[; alii ]ns[, de=i ameeau la a=a]n[limi, str`ngeau ]ncruntai din dini =i nu se f[ceau de ru=ine. Hei! ce mai umbr[ aruncau c[piele gata greblate =i neteziteca de s[rb[toare, ca fetele c`nd merg la joc — colo, dup[ojin[, c`nd soarele ]ncepea s[ coboare spre asfinit! Acum eralumea sugacilor, care, s[tui, dormeau bu=tean ]n umbra plin[de mireasma f`nului nou! Erau unii [rani me=teri mari ]n cl[ditul c[pielor. Le croiaucu temei, le a=ezau cu grij[ palele de f`n =i le b[teau bine cufurcile, le ]n[lau pe-o form[ ]n toat[ circumferina, le subiaucu me=te=ug, nemail[s`nd pe alii s[ pun[ f`n, ci numai ei.De sub m`na lor v`rfurile ie=eau ]ndulcite cu m[sur[. Tot maisubiri, p`n[ nu mai ]nc[pea deasupra dec`t f`n c`t s[-=i fac[cioara cuibul. Tot at`t de zvelt[ era =i umbra lor pe cositura epoas[. 205
  • 203. Ion Ag`rbiceanu Altele erau croite r[u, groase, prea pieptoase, cu v`rful pusprea repede, unde se nimereau m`ini mai ne]ndem`natice saucu mai puin[ experien[. Peste cele cl[dite cu me=te=ug puteas[ plou[ c`t de bine, nu r[zb[tea apa, fugea pe fire ]n jos; ]ncele f[cute r[u sau de m`ntuial[, apa intra =i f`nul trebuiauscat din nou. Dar cele mai multe erau bine cl[dite. Umbrele lor cre=teau mereu cu c`t cobora soarele. Lucr[torii se gr[beau s[ str`ng[ f`nul p`n[ nu se umezeade roua ce c[dea din bel=ug, ]ndat[ ce ]ncepea s[ se r[coreasc[. Pe cel ce nu era uscat de tot ]l gr[m[deau la repezeal[ ]nc[pie mici, abia ]nfiripate, =i aici se ]mbulzeau copiii care —dac[ li se rupeau furcile firave — duceau f`nul cu braele,]nver=unai de-o h[rnicie mare. Glumele zburau de la o delni[ la alta. — Uite, m[, c[pi[ f[cut[ de Nicodim! Ce boroas[ =inegreblat[. — Boroas[, c[ e gata s[ nasc[ una! Nu vezi cum s-a l[sat]ntr-o parte? — Caut[ ni=te proptele, Nicodime, =i o reazem[! — Da’ c[piele f[cute de Ionu’ M[rgineanului? }s maistr`mbe ca el. — Te poi ascunde ]n gropile ce le-au r[mas ]n coaste. — Bine c[-s mai frumoase ale tale! Ia te uit[ c[ una i s-a =ir[sturnat! B[rbaii lucreaz[ p`n[ t`rziu. Femeile au plecat de multacas[. Nu numai cele cu copii sugaci, ci toate, s[ preg[teasc[cina pe c`nd vor sosi muncitorii. Copiii s-au luat =i ei dup[mame. }i dor picioarele =i abia apuc[ s[ ajung[ acas[... Acum pleac[ =i b[rbaii cu furcile ]n spate, veseli =i u=ori,ca dup[ o munc[ ce a fost pentru ei numai floare la ureche. }n lunci r[m`n c[piele t[cute, tainice, care nu mai auumbr[. C[ci ]nserarea ]ntinde v[lul ei u=or, uniform, peste lunci=i peste lumea ]ntreag[. Numai mireasma f`nului mai st[ruie ]n aer deasupra luncilor=i, dus[ de boare, p`n[ departe peste c`mp. 206
  • 204. Fefeleaga CUPRINS }n lini=tea ce cre=te mereu nu se mai aude nici o larm[,nici un strig[t, nici un r[get de vit[; toate au cobor`t c[tre sat. Deasupra luncilor se ]mp`nze=te numai cri-criul necurmatal greierilor =i aroma f`nului nou. T ~L H A R U L E pe la mijlocul lui iunie. De-o s[pt[m`n[ s-a ]ntemeiatsenin[tate ad`nc[ =i cerul s-a ]n[lat sus de tot, =i-a ridicatparc[ marginile =i de pe umerii dealurilor mari dimprejurulsatului, pe care se reazem[ de obicei. V[zduhul e limpede ca lacrima. }n ]n[limi ameitoareplutesc, ]n cercuri mari, trei cruciulie negre. Uneori abia semai z[resc. Se alung[? Se joac[? Sorbite de senin[tate, ca de-o ap[ subire, nu pot cobor] mai jos? }n sat, ]n curtea lui Ilie R[u, clonc[ne trei clo=ti cu pui dedeosebite m[rimi. Cei mai tineri sunt numai ni=te bouri depufu=or auriu =i fug m[runel pe ni=te bei=oare de chibrit. R`ndulal doilea de pui e ]n cre=terea penelor, cum sunt mai ur`ei, cuaripioarele =i cozile pline de cotoare. Cei mai mari pot zburala un pas, c`nd ]i cheam[ clo=ca pe neg`ndite =i cu grab[mare. Cei ]mbr[cai numai ]n pufu=or piuie mereu =i clo=cap[=e=ete cu grij[ s[ nu-i calce. Sunt tot ]n preajma ei =i c`nd ]icheam[ ridic[ mirai capul =i se uit[ ]n ciocul ei. Dar cei careau fost mai aproape i-au =i luat din cioc bun[tatea. R`ndul al doilea, c[rora le cresc acum penele, nu auast`mp[r nici o clip[ =i clo=ca e silit[ s[ alerge dup[ ei, s[ nu-i lase s[ se ]mpr[=tie prea departe. Cei ]n pene nu mai prea iau ]n seam[ ce face clo=ca, din zi ]nzi sunt tot mai neat`rn[tori =i parc[ abia a=teapt[ s[ scape dinrobia p[rinteasc[. Uneori ]n apropierea clo=tii r[m`ne numai unul,alteori e singur[ =i clonc[ne rar, r[m`n`nd plictisit[ oarecum. 207
  • 205. Ion Ag`rbiceanu Dar e destul s[ c`r`ie clo=tile odat[ cu coco=ul, =i toi puiise adun[ ]n fug[ fiecare la matca lui. C`nd s-a auzit c`r`itulau =i izbucnit din tind[ ]n curte un b[iea= =i o feti[ =i, cur`nddup[ ei, un mo=neag. Coco=ul ]=i r[stoarn[ mereu capul ]ntr-o parte, se uit[ ]n cer=i c`r`ie; clo=tile cu puii s-au ascuns prin gr[mada de v`rfuriuscate din fundul curii. — Uite-i, t`lharii! Sunt trei, bat[-i Precista! zice mo=ulr[sturn`ndu-=i capul pe spate =i pun`ndu-=i p[l[ria strea=in[ochilor. — Unde-s, bunicule? — Colo sus! Nu vedei? — Nu! — Nu se vede nimic, ]nt[ri =i copila. — Ba se vede, numai nu v[ =tii voi uita. Coco=ul ]ncet[ s[ mai c`r`ie. Clo=tile cu puii ie=ir[ dinascunzi=uri. B[tr`nul =i cei doi copii se uitau mereu ]n cer, cum`inile strea=in[ la ochi. — Uite-i! Uite-i! strig[ deodat[ fetia. Sunt trei, bunicule. — Trei dar[! Copilul nu-i descoperi p`n[ t`rziu. F[ceau =i acum cercuriunul dup[ altul, cu aripile ]ntinse. — Nu-s nici c`t ni=te porumbi, zise el, oarecum dezam[git. — Nu se v[d c`tu-s de mari, c[ sunt ]nc[ prea sus. }n curte era acum lini=te, g[inile, clo=tile, puii ]=i vedeaude treaba lor. — De ce nu mai c`r`ie coco=ul =i clo=tile, mo=ule? ]ntre-b[ fetia. — Nu mai li-e fric[ dac[ suntem noi aici. — V[d ele c[-s prea sus! — Ba au v[zut altceva: c[ sunt trei, =i g[inile =tiu c[ uliulnu coboar[, numai c`nd e unul singur. — P[i, de ce au venit trei? Dar, p`n[ ce vorbir[ ei, g[inile se nelini=tir[ iar, =i coco=ul 208
  • 206. Fefeleagad[du alarma. C`nd privir[ ]n cer bunicul =i nepoii, nu mai plutea ]nv[zduh dec`t unul singur, cu mult mai jos. — {sta-i uliu de cel mare, bunicule, se minun[ fetia. — Da! e h`r[u, e t`lharul! Uite-l cum face cercuri tot mai mici! Uliul se rotea =i cobora tot mai jos. Uneori c[dea ca os[geat[, apoi iar f[cea cercuri cu aripile ]ntinse. Crucea neagr[era tot mai mare pe cer. De la o vreme, g[inile iar se lini=tir[. C`nd privir[ ]n sus, mo=ul =i nepoii nu mai v[zur[ pas[reade prad[. O descoperir[ mai t`rziu, plutind deasupra alteigospod[rii, pe uli[ la vale. — A v[zut c[ la noi azi nu are ce face. Mai ]ncearc[ ]ntr-alte p[ri. T`lharul! N-am o pu=c[ s[-l pr[bu=esc din cer. — Da’ ajunge glonul p`n[ la el, bunicule? — Cum s[ ajung[, tu, proasto? Nu! P`n[ la ]n[limea de-acumnu bate nici un glon. A= a=tepta eu p`n[ mai coboar[. M-a=ascunde ]n u=a tinzii =i l-a= l[sa p`n[ s-ar cobor] deasupra curii,=i atunci, deodat[, baff! Cum l-a= mai tr[sni! — +i de ce nu ai pu=c[, bunicule? ]ntreb[ fetia. — Nu ne las[ st[p`nirea. Numai jandarmii =i p[durarii auarme. Tot vorbind se retraser[ la umbr[ pe podmol, =i nu pestemult timp mo=ul intr[ ]n tind[, dup[ ce mai cercet[ o dat[ prinv[zduh. Uliul pierise. C[ldura cre=tea mereu =i alb[strimea de diminea[ a ceruluitrecu ]ntr-un fel de cea[ subire, alburie. Copiii d[dur[ de m`ncare clo=tilor f[in[ de porumb muiat[=i fr[m`ntat[ ]n ap[. Grijir[ s[ le dea ]n trei p[ri ale curii, s[nu se bat[ clo=tile ca orbeele, s[ calce ]n labe pui=orii ceitineri. Le puseser[ =i ni=te blidi=ele cu ap[. Se uitar[ cumciugulesc pui=orii cei mici cu ciocuri ca acele, cum ]nfulec[de repede cei mari, p`n[ li se opre=te m`ncarea ]n grumaz,c`tu-s de lacome clo=tile care nu se mai g`ndesc la pui, p`n[ 209
  • 207. Ion Ag`rbiceanunu se satur[ ele mai ]nt`i. Clo=ca cu pui mici mai sf[r`m[ ]ncioc c`te-un bru= de f[in[, chem`nd pui=orii, dar repede ]i l[s[=i ]=i vede de foamea ei. Pe clo=ca cu puii cei mai mari n-o puteau suferi copiii:dup[ ce se s[tura, ]ncepea s[ r`c`ie cu labele ]n m`ncare,]mpr[=tiind-o p`n[ departe. — Ii ciud[ c[ puii n-o mai ascult[! zise fetia. — Ar trebui s[-i lase, c[ de-acum sunt mari. — Da, ]ns[ cine ]i mai d[ ei m`ncare de asta? Copiii r[maser[ l`ng[ clo=c[, p`n[ ispr[vir[, =i puii ]ncepur[s[ se ]mpr[=tie. Privir[ apoi cerul: nimic! Gol! — De acum nu mai vine! — Nu! — Se va fi dus ]n p[dure, la umbr[. — T`lharul! +tii c`nd a prins puicua? — Da’ c`nd a prins puiul de ra[? — M[i, Nicule! S-a ]nv[at la noi =i nu =tii niciodat[ c`ndvine! — Hai s[ m[nc[m de-amiaz[. Azi nu mai vine. — Da’ nu-i ]nc[ amiaz[. — Mie mi-e foame. S[-l ]ntreb[m pe bunicul. — Hai! Se luar[ de m`n[ =i se strecurar[ ]n tind[. — A=a-i c[-i amiaza, bunicule? — }nc[ nu-i! |i-e foame? — Ni-e foame la am`ndoi. — Dar dac[ vine t`lharul p`n[ m`ncai? Haida s[ v[ daupe r`nd cum v-am mai dat. Unul s[ p[zeasc[ afar[. Care-i maifl[m`nd? Fetia ar[t[ cu degetul la b[iat. — El! +i ea ie=i ]n curte s[ vegheze. }n cer nu era nimic nici acum, nici deasupra casei lor, nicic`t putea vedea deasupra satului. Clo=tile cu pui mai mici se puser[ la umbra gardului =i 210
  • 208. Fefeleaga]ncepur[ s[ se scalde ]n [r`n[. A treia umbla singur[ princurte, clonc[nind din c`nd ]n c`nd. Puii ei se ]mpr[=tiaser[.Unii trecuser[, prin gard, ]n gr[din[. Dup[ ce-i d[du copilului de m`ncare, bunicul ie=i ]n curte,cercet[ =i el cerul. — Vino de m[n`nc[ =i tu, se vede c[ s-a dus t`lharul. Dar abia ]ncepu s[ m[n`nce =i fetia, =i ]n curte izbucnir[c`r`iturile coco=ului =i ale clo=tilor. Ba trecur[ grabnic din c`r`it]n cotcod[cit, ]nc`t se p[rea c[ arde, at`ta larm[ =i at`ta]nv[lm[=eal[ =i fug[ de g[ini. C`nd ie=ir[ grabnic ]n curte bunicul =i nepoii, din gr[din[se ridic[ t`lharul cu un pui din cei m[ri=ori ]n cioc. Alergar[, strigar[, h`=`ir[, aruncar[ cu buc[i de lemne =ib[tr`nul =i copiii, p[trunz`nd ]n gr[din[, dar uliul cel mare,h`r[ul, t`lhar de ziua mare, b[tea regulat din aripile largi =i seducea ]n drumul lui. Fetia ]ncepu s[ pl`ng[. B[iatul aflase ni=te pietre =i arunca=i acum ]n v[zduh dup[ t`lhar. — Ce mai arunci cu pietre? Acuma nici glonul n-ar maiavea ce-i face! De c`nd s-a ridicat din gr[din[, cu o pu=c[bun[ ]l puteam tr[sni. Copiii voir[ s[ afle numaidec`t pe care pui l-a dus h`r[ul.}ncepur[ s[-i cheme. Fetia aduse un pumn de gr`u, dar fu a=a]nv[lm[=eal[ de pui =i de g[ini, ]nc`t nu putur[ afla nimic. P`n[ azi din pui=orii cei mai mari mai r[m[seser[ zece.De acum vor mai fi numai nou[. — Mi se pare c[ lipse=te coco=elul cel pestri, zise b[iatul. — Nu! Pe coco=el l-am v[zut. Dar n-am v[zut puicua ceaneagr[. Asta trecea mereu ]n gr[din[. — Ce s[ facem? zise nec[jit bunicul. Dac[ n-am grijit niciazi, apoi n-am mai grijit niciodat[! Bat[-l Precista de t`lhar!Se vede c[ a stat ascuns prin vreun pom din gr[din[! Acumchiar putei m`nca de-amiaz[ lini=tii! Azi nu mai vine a douaoar[! Copiii se mai ]mp[car[ cu soarta =i ]ncepur[ s[ m[n`nce. 211
  • 209. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSAmieza =i bunicul. — Oare s[ fi fost tot uliul care a luat =i puii ceilali? ]ntreb[fetia. — D-apoi cum? Tot el! Tot t`lharul! C[ a=a-i legea lui: undese ]nfrupt[ o dat[, vine mereu. — Tr[b[ pu=c[, bunicule! se viteji copilul. — Tr[b[, dar de unde? — S[ ceri una de la jandarmi. — Zadarnic a= cere, c[ nu dau. — Spuneai c[ au =i p[durarii. — Au, dar nici ei nu le ]mprumut[. Un r[stimp copilul se g`ndi. — S[ mearg[ tata =i s[ le ia una! — P[i cum! S[ se bat[ cu p[durarii? — S[ vin[ unul cu pu=ca lui aici, s[-l ]mpu=te pe t`lhar,zise fetia. — Vezi, tu ai spus un lucru cuminte. Numai c`t oameniin-au vreme s[ p[zeasc[ cu ceasurile dup[ o pas[re. Se f[cu o vreme lini=te. — Acum iar ne ceart[ mama, zise ]ntr-un t`rziu copila. Da’noi nu suntem de vin[; nu-i a=a, bunicule? — Nu suntei =i o s[ v[ ap[r eu, nu avei nici o team[. P[i,ce s[-i faci! Orice vieuitoare tr[b[ s[ se hr[neasc[ cu cevapentru a tr[i. I-ar fi =i uliului mai u=or s[ m[n`nce iarb[, orifrunz[ din codru, nu s[ sg[ure cu ceasurile ]n ]n[limi, pentru ase arunca asupra unei p[s[ri. Da’ ce s[-i faci! Fiecare vieuitoarecu legea ei! Noi tr[b[ s[ ne ap[r[m avutul, nu-i vorb[! Cine-=id[ oaia lupului de bun[ voie? Da’ uneori, iat[, nu putem! Las’c[ vorbesc eu cu mam[-ta! T U RT U R E L E L E P[=unea comunal[ se ]ntinde, c`t vezi cu ochii, urc`nd 212
  • 210. Fefeleagau=or c[tre m[gurile de la r[s[rit, cinci la num[r, care se ]nal[,toate rotunde, ]ntr-un singur =ir, la marginea orizontului. Parridicate anume, nu prea departe una de alta. Sunt pline de tufede spini, care se mai r[t[cesc =i prin p[=unea comunal[, deunde le-au st`rpit de mult [ranii. Pe m[guri le-au l[sat pentrucapre, c[ lor le place s[ road[ mereu. Ele pasc mai mult pecele cinci m[guri. Nu-s prea multe, vreo treizeci. }nainte vremeerau peste sut[. Dar de c`nd s[tenii au ajuns la mai multe oi =ivaci, caprele s-au mai ]mpuinat. Dac[ ele n-ar trece p`n[ la m[guri, prin toat[ p[=unea, s-arpr[si =i aici mai multe tufe de spini, din r[d[cinile celor r[zlee.Dar caprele, ]n trecerea lor gr[bit[, au totu=i vreme s[ reteze=i s[ ron[ie orice lujer. Spre miaz[noapte p[=unea e tivit[ de p[duri mari, b[tr`ne,iar spre apus =i miaz[zi — de lanurile =i ogoarele satului. }ntreg hotarul ce suie la o ]n[lime destul de mare e cams[rac =i a=teapt[ mult[ gunoire, a=a c[ o parte din p[m`nt ]llas[ la fiecare an de ogor, pe care pasc oile =i se pun st`nile. Mai ridicat[ =i mai s[rac[ este ]ns[ p[=unea comunal[.S[tenii, care au copii numai buni pentru p[=unatul vitelor, nule dau ]n ciurd[, ci, dis-de-diminea[, cu tr[istua cu merindedup[ grumaji, cu b`ta ]n m`n[, duc vitele la m`ncare maibun[; pe marginea lanurilor =i a luncilor, dar tot mai mult prinp`raiele mari, pline de rupturi cu iarb[ gras[, care trec dinp[=une ]n p[duri. Cirezile sunt prea mari pentru a pa=te aici,ciurdarilor li-e fric[ s[ nu se r[t[ceasc[ vreo vit[ prin p[duri,a=a c[ p[=unea cea bun[ r[m`ne pentru vitele copiilor. P`raiele sunt largi, pline de surp[turi, =i prin ad`ncul celuimai mare se prelinge =i un firicel de ap[, oprit de copii ]nbulboane din care se pot ad[pa vitele. Nu sunt muli de care p[rinii se pot lipsi pentru a-i trimitecu vitele la p[=une. Trei-patru grupuri de ortaci de aceea=iv`rst[, ]ntre doisprezece =i paisprezece ani, care se ]nfierb`nt[la jocuri cu mingea =i cu „poarca“ — un joc cu o bil[ de lemn,de obicei o trupin[ mic[ =i rotund[ ca m[ciuca unei b`te pe 213
  • 211. Ion Ag`rbiceanucare unul o opre=te s[ intre ]ntr-o gaur[ f[cut[ anume, iar ceilalise silesc s[ o duc[ acolo, lucr`nd toi numai cu b`tele. }n p`raiele acelea e =i mai r[coare ca ]n p[=unea comunal[,unde, afar[ de cele patru cumpene de la f`nt`nile din care seadap[ cirezile, nu mai face nimic umbr[ p[m`ntului. }n p`raie sunt c`iva stejari b[tr`ni cu coroanele largi, laumbra c[rora se adun[ vitele c`nd e c[ldura prea mare. }ncrengile lor vin adeseori din p[dure turturele =i guruie ]ntristate,a=ezate uneori pe c`te-o ramur[ uscat[, a=a c[ b[ieii cu vitelele pot vedea bine. Dac[ nu le-ar auzi t`nguirea a=a de p[trunz[toare, de=i serepet[ mereu acelea=i patru-cinci note, muli le-ar lua dreptporumbi s[lbatici, dar dup[ c`ntec le cunosc cu toii: — Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! De c`te ori ]ncep se guruie ]n stejarii din p`r[u — uneori =itrei-patru deodat[ — copiii tac =i ascult[. }n c`ntecul turturelelor este tristee ad`nc[, gr[itoare,aproape omeneasc[, ori numai oamenilor li se pare a=a, =i ele,spun`ndu-=i c`ntecul, se veselesc ca oricare pas[re. Copiiir[m`n mi=cai la guruitul lor, care-i ]nv[luie ca o negur[ demelancolie. O ]ntristare le umple sufletul. E ceva =i discret =i foarte fin]n c`ntecul turturelelor. Copiilor le place cu toat[ monotonia lui. Guruitul lor e maicald =i mai ad`nc dec`t al celorlali porumbi s[lbatici. }n p[durile ce se ridic[ vecine cu p`raiele sunt tare multeturturele. C`nd ]ncep s[ c`nte =i ]n stejarii apropiai din p[dure,s[ te r[storni pe spate =i s[ tot asculi. Ele se ]ntrec ]n c`ntec ]n luna mai, ca toate p[s[rile p[durii,de diminea[ p`n[ nu dau c[lduri prea mari =i dup[-amiaz[c`nd ]ncepe a se r[cori. C`nt[ de dragul cuiburilor, ou[lor,pui=orilor din ele. C`nt[ de dragul prim[verii =i vieii celeinou[, oric`t ar p[rea de sup[rate, nu numai dup[ glas, ci =idup[ ]mbr[c[mintea lor sur[. 214
  • 212. Fefeleaga Copiii cu vitele au trecut prin =coala satului patru ani, uniimai regulat, alii cu lipsuri mai mari, care cum au putut =i cumi-au l[sat necazurile. C`iva =tiu din =coal[ versuri despreturturic[ =i le tot trec prin g`nd, ]n vreme ce ascult[ c`ntecul,p`n[ c`nd vreunul se treze=te c[ le spune tare: Am[r`t[ turturic[, Of, s[rmana, vai de ea — C`nd r[m`ne singuric[ Zboar[ trist[ prin pustie Mai mult moart[ dec`t vie. Unde vede-o ap[ rece Ea o tulbur[ =i trece, +i c`nd st[ c`teodat[, St[ pe-o ramur[ uscat[. Unde vede v`n[torul, Acolo o duce dorul. Versurile le plac la toi =i se silesc s[ le ]nvee =i cei care nule =tiu, sau care le-au uitat. +i le ]nva[ u=or. Nu peste mult seaud repetate =i de unul =i de altul. Copiilor li se pare mai tristc`ntecul turturelelor ]n zilele ploioase, cu cerul sur, cu p[durile]ntunecate, cu p`lcuri de neguri prin v[g[uni. Nu se mai audenici un c`ntec de pas[re, numai al sup[ratelor porumbiecenu=ii. — Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Un duh de melancolie ]i p[trunde, dar le place s[ ascultec`t de mult. Tot tr[b[ s[ fie ceva omenesc ]n c`ntecul lor! C`nd soarele ]ncepe a dogor] =i turturelele tac, ei ]=i v[d dejocuri p`n[ t`rziu dup-amiaz[, c`nd ]ncep iar, pe r[coarea]nser[rii. *** Dup[ c`teva zile de vreme rea se ]nst[p`ni iar bolta senin[deasupra lumii. Copiii cu vitele se ]mp[rir[: unii care s[ lep[zeasc[, alii s[ culeag[ burei din p[dure, schimb`ndu-se. 215
  • 213. Ion Ag`rbiceanuDup[ ploi ]=i ridicar[ din frunzi=ul umed ]nc[ p[l[rioarele albe,galbene, potop de burei, uit`ndu-se mirai ]n jurul lor, parc[ne=tiind cum s-au trezit acolo. Erau potop, ]nc`t copiii ]=iumplur[ ]n grab[ traistele. Dup[ ce le puser[ la umbra stejarilor ]ncepur[ jocurile, c`nddeodat[ se trezir[ ]naintea lor cu mo= Mitru, ciurdarul. — Merge „poarca“, merge, m[i feciori? B`tele nu se mai lovir[ o clip[. Ciurdarul era c-o traist[ mare dup[ grumaz. — Sunt burei, m[i b[iei, nu =tii voi? — Sunt potop, mo= Mitru. — P[i a=a g`ndeam =i eu, dup[ at`tea ploi au trebuit s[ias[ din frunzi=ul uscat. Voi ai cules? Copiii ar[tar[ traistele din umbra stejarilor. — Ai intrat departe ]n p[dure? — Nu, mo= Mitru, c`t ce intri ]i umpli traista. — Ei, dac[ ar fi traista mea mic[ cum e a voastr[! Da’ uita-i-v[ aici! Eu am un sac! — Chiar un sac s[ ai, =i-l umpli ]n grab[. C[ nu poi p[=i de ei! — Voi vedea eu ]ndat[, m[i copii! +i ciurdarul se afund[ ]n p[dure. Copiii ]=i continuar[ jocul =i nici nu-=i mai d[dur[ seamacum trece timpul c`nd se propti ]n faa lor, pe picioarele-i scurte=i groase, ciurdarul cu str[ioiul umplut de burei. Abia acumv[zur[ copiii bine c`t de mare era traista ciurdarului: era ca acer=etorilor str[ini care trec uneori prin sat. Mo= Mitru ]=i puse traista pe paji=te =i =ezu l`ng[ ea. }=iscoase p[l[ria, o puse l`ng[ traist[. Capul lui, cu plete sure,aburea. — Burei sunt muli, m[i copii, dar sunt =i locuri grele. Ceimai frumo=i pe-acolo au r[s[rit. Da’ voi cunoa=tei bureii buni? — Cunoa=tem, cum s[ nu! — Ia aducei traistele s[ vedem! Copiii le aduser[ ]n grab[, =i ciurdarul r[scoli prin toate. 216
  • 214. Fefeleaga — Numai burei albi =i urechiu=i! Bine, m[i copii. — P[i, ]i cunoa=tem =i noi, mo= Mitru. — E bine s[ se priceap[ omul la toate ]n lumea asta. P`n[ vorbir[, o pereche de turturele zburar[ din p[dure ]ntr-un stejar din p`r`u, =i ]n cur`nd mai veni o pereche. — Dr[guele de ele, tot pereche le place s[ zboare, ziseciurdarul. }n cur`nd se auzi dulcele lor guruit. O vreme se f[cu lini=te. Toi ascultau. Apoi un b[iat mai]ndr[zne ]ntreb[: — Oare de ce-s a=a de sup[rate turturelele, mo= Mitru? Omul nu r[spunse ]n grab[. Asculta ]ntins. — Cum n-or fi, m[i b[iete, c`nd ]=i aduc aminte desuferinele lor de alt[dat[. Tr[b[ s[ =tii c[ odat[ au fost =i eleoameni. Nu le =tii povestea? — Nu le-o =tim, se repezir[ cu gura toi copiii. Omul ]=i puse m`na strea=in[ =i se uit[ dup[ soare. — Mai este vreme! zise el, g`ndindu-se la ciurda de vaciunde l[sase paznici pe doi nepoi mai mari. Dac[ mai estevreme, haida s[ v-o spun eu. Copiii se adunar[ grabnic roat[ ]n jurul lui. +i mo= Mitru]ncepu povestea: „Au fost odat[, ]n vremile cele b[tr`ne, doi oameni s[raci,dar s[raci lipii p[m`ntului. }n loc de cas[ aveau un bordei ]np[m`nt; ]n loc de m[m[lig[ coceau c`teva boabe de porumb,c[ n-aveau niciodat[ destul s[ duc[ la moar[, s[ fac[ f[in[. De muncit munceau din cr[patul zorilor p`n[ nu se maivedea. Dar pe vremea aceea era iob[gie amar[, iar st[p`niilor se nimeriser[ mai pestrii la mae ca alii. Munceau f[r[nici un folos pentru ei. Erau robi ]n toat[ legea. +i nu era niciun judec[tor drept la care s[ se pl`ng[ cei doi oamenin[p[stuii. Erau tineri am`ndoi =i frumo=i lucru mare, iar dac[-l dureape unul ceva, numaidec`t ]l durea =i pe cel[lalt, a=a se aveaude dragi. Numai din dragoste tr[iau =i din ea se s[turau, c[ de 217
  • 215. Ion Ag`rbiceanupe partea m[n`nc[rii — s[n[tate bun[! St[p`nii ]i pizmuiau chiar pentru c[ erau frumo=i am`ndoi=i se iubeau, =i-i puneau la lucrurile cele mai grele, doar se vorpr[p[di de la faa lor. Dar perechea cea t`n[r[ nu se pr[p[dea,ci tot cre=tea ]n frumusee, fiindc[ iubirea lor tot sporea. Lucrau, r[bdau, pl`ngeau, dar la urm[ iar se bucurau c[tr[iesc. Nu le p[sa c[-s fl[m`nzi. La o clip[ de odihn[ se uitaunul ]n ochii altuia =i se giugiuleau, se dezmierdau ca ni=teodrasle de ]mp[rai. St[p`nii cr[pau de necaz: ei aveau toate bun[t[ilep[m`ntului =i totu=i se certau =i se b[teau ]n fiecare zi, spreru=inea slugilor. Nu se ]nelegeau ]n nici un lucru =i ]mb[tr`neauv[z`nd cu ochii de at`ta r[utate ce se ]ncuibase ]n ei. Nu peste mult timp veninul din ei ]i ]mboln[vi greu =i setemeau de moarte. Atunci se ]neleser[ pentru ]nt`ia oar[ ]n viaa lor. St[p`nulzise: — Noi ne pr[p[dim, =i cei doi mi=ei r[m`n s[ se iubeasc[mai departe. — Nu pot muri p`n[-i =tiu ]n via[, r[spunse femeia. Dac[e=ti st[p`n pe averea ta, pune slugile s[-i bage ]n temnia ceamai ad`nc[. B[rbatu-s[u o ascult[ ]ndat[. — Nici p`ine, nici ap[! porunci el slugilor. Perechea de tineri fu aruncat[ ]n ]ntunericul cel mai ad`ncf[r[ p`ine, f[r[ ap[. Dar ei c`ntau ziua-noaptea, g`ngureau mai mult, m`n-g`indu-se unul pe altul. Trecur[ zile ]n chinurile foamei, dar ei parc[ nu le simir[. St[p`nii a=teptau ]n toat[ ziua vestea c[ au murit. Darnimeni nu le aduse vestea. }n schimb, ei intraser[ cu un picior]n groap[. — Porunce=te-le s[ nu mai c`nte a=a tare, c[ se aude p`n[la noi =i nu putem dormi de r[ul lor. — Abia suspin[, st[p`ne, nu mai au putere s[ c`nte cu 218
  • 216. Fefeleaga CUPRINSglas, r[spundea temnicerul. Dar st[p`nii auzeau mereu g`nguritul lor. C`nd ]ncepur[am`ndoi s[ horc[ie de moarte, st[p`nul mai avu putere s[porunceasc[ g`delui s[-i scoat[ din temni[ =i s[ le taie capul. Porunca s-a inut, dar c`nd a ridicat g`dele palo=ul, n-a maiavut ]n cine da: dou[ p[s[rele sure se ]n[lau ]n v[zduh. A=as-au n[scut ]n lume turturelele, m[i copii!” Ciurdarul, ]ntristat =i el de poveste, ]=i lu[ traista =i gr[bi laturma de vaci. }n cur`nd trebuia s[ o porneasc[ spre sat. Soarelese apropia de asfinit. }n p[dure guruiau pe ]ntrecute turturelele. Copiii r[maser[ o vreme pe g`nduri, apoi, adun`ndu-=ivitele, pornir[ cu ele spre sat. LA P{DURE N-a mai putut r[zbi cu el: de dou[ zile se inea dup[ tat[ls[u prin curte, prin gr[din[, la t[ietorul de lemne, pe la =ira depaie din gr[dina =urii. — M[ iei cu dumneata, tat[? Z[u, ia-m[ =i pe mine! Auzise vorbindu-se ]n cas[ c[ omul va trebui s[ mearg[ lap[dure, s[ aduc[ un car de v`rfuri, din cele r[mase din iarn[ ]ndelnia ie=it[ lui la sori. F[nic[ v[zuse c[ ]n curte nu mai eraudec`t c`teva brae de crengi uscate ]n locul unde fusese ogr[mad[ mare =i pricepu c[ tat[l s[u va trebui s[ aduc[ altele. Tat[l s[u nu-i prea r[spundea, se f[cea c[ nu-l aude =i nu-lvede. Dar F[nic[ se inea scai de el =i nu ostenea s[ se roage. Nu mai ie=ise din sat p`n[ acum. Nici ]n car n-a fost, dec`tdin curte p`n[-n drum. +i, Doamne, ce bine era ]n car! S[ nu temai cobori! Dar c`nd ajungea carul lor ]n calea ce ducea lac`mp, tat[l s[u, f[r[ s[ mai opreasc[ boii, ]l lua pe sus =i-lpunea ]n drum. De multe ori F[nic[ se zv`rcolea =i r[cnea ]nbraele rom`nului, p`n[ atingea p[m`ntul cu picioarele. 219
  • 217. Ion Ag`rbiceanu — Aha! De [=tia ]mi e=ti? Bine c[ =tiu! Alt[ dat[ nu te maiaduc nici p`n[ aici! C`nd ]l auzea pe tat[l s[u vorbind a=a =i p[r`nd m`nios,F[nic[ t[cea ]ndat[ =i numai lacrimile de pe obraz ar[tau c[ apl`ns. Anii c`t a fost mic at`ta era drumul s[u ]n car. Dar acum numai era mic =i tat[l s[u l-ar putea duce cu carul p`n[ la p[dure,unde-o fi p[durea aia, dar de bun[ seam[ era drum lung p`n[acolo, c[ din sat nu se vedea nici o p[dure. +i s[ mearg[ ]n carat`ta vreme! I se lumina faa la g`ndul [sta. Apoi, ]ndat[ ce-iveni ]n minte c[ poate tat[l s[u nu-l va lua cu el, buzele i se]ncreeau spre pl`ns, =i uneori se miorl[ia: — M[ duci =i pe mine, tat[? — De! Voi duce un pl`ngoce ca tine! Atunci ]ndat[ i se descreeau buzele. — Da’ nu pl`ng! M[ iei cu dumneata? }n ziua c`nd ]ncepu s[ g[teasc[ pentru p[dure carul =iF[nic[ era tot ]n picioarele lui =i tot cu lacrimi ]n ochii m[riide a=teptare, tat[l s[u zise: — Vom vedea ce va zice =i mam[-ta. — Mama m[ las[, se ]nvior[ copilul. — Te las[ c[ vrea s[ mai scape de tine. Dar bunic[-ta cezice? — M[ las[ =i ea. Numai zice s[ am grij[ s[ nu cad din carc`nd vom veni cu lemnele. — Ap[i vezi! Este o primejdie! — Nu m[ voi sui ]n v`rful carului pe lemne, ci voi veni pejos cu dumneata! — M[i, m[i! |i s-a =i ur`t cu carul? — Nu mi s-a ur`t, dar dac[ zice bunica s[ nu cad... — Numai copiii mici cad =i dac[ i-e fric[ nu te mai ducnic[ieri. F[nic[ puse buza =i ]ncepu s[ tr`mbieze ]n toat[ legea. Lavorbele de mai ]nainte ale tat[lui s[u =i din glasul lui domol 220
  • 218. Fefeleaga]nelesese c[ nu se mai ]mpotrive=te =i-i p[ruse c[ a prins peDumnezeu de picior. +i acum, deodat[, i-a turnat o cof[ deap[ rece ]n cap. Ie=i =i mam[-sa =i bunica din cas[ s[ vad[ pentru ce pl`ngea=a de tare. — Ce-i cu el? Ce are? ]ntreab[ mam[-sa. Nu mai pl`nge,m[i F[nic[! — Ce s[ aib[? E prea mic =i fricos s[-l duc ]n p[dure. Seteme s[ vin[ ]nd[r[t ]n carul ]nc[rcat cu lemne, zice c[ vaveni pe jos. Dar cum s[ vin[ pe jos at`ta drum un copil ca el?Ar trebui s[-l aduc ]n brae. — Mai taci =i tu =i ia copilul cu tine, zise bunica. }nc[ n-aie=it din sat =i-i trecut de cinci ani=ori. — Dac[ zici dumneata, ]l duc. Dar dac[ va vedea un lup]n p[dure? — Nu va mai vedea nici un lup, =i mai ine-i =i tu guraodat[. }l fierbi pe bietul copil ]n toate apele, zise mama. — Dac[ l-ai f[cut fricos, eu ce s[-i fac? Acu, de-o prob[, ]liau la p[dure, s[ nu vi se par[ c[-l nec[jesc anume. F[nic[ t[cuse de mult din pl`ns. }=i =tersese =i lacrimile cum`neca larg[ a c[m[=uei. Ascultase cu ]ncordare toate vorbele=i acum era ]ncredinat c[-l duce la p[dure. }ncepu s[ zburde prin curte, s[ se ]nv`rt[ ]n jurul carului, s[alerge ]n poiat[ s[ vad[ boii, s[ fug[ ]n cas[ =i s[ ias[ iar. Cum i-ar fi pl[cut acum lui s[ fie fecior mare, s[ dezlegeboii de la iesle, s[-i prind[ el la jug, s[ fie mai repede gata dedrum! Ori el s[ ]njuge numai pe Bodor, iar pe Joian s[-l lase pem`na tat[lui s[u, c[ era cam ]mpungaciu!... Erau acum toate gata la car, funia cea lung[ =i groas[ erastr`ns[ =i pus[ cu belciugul ]n cap[tul loitrei, securea era lalocul ei ]n inelul de fier, boii erau ]njugai, numai traista cumerinde mai trebuia. C`nd veni bunica cu ea, omul o lu[ ]n m`n[, o c`nt[ri, seuit[ la ea =i zise: 221
  • 219. Ion Ag`rbiceanu — Mi se pare c[ v-ai uitat c[ suntem dou[ guri. — Am pus m`ncare destul[, n-avea grij[. — P`n[ la p[dure va fl[m`nzi copilul. Apoi ]n p[dure =i la]ntoarcere? Va trebui s[ fie tot cu traista dup[ el! — Nu mi-e foame, tat[! — Numai asta ar mai trebui s[-i fie foame p`n[ ce nici n-am ie=it din curte. Sui ]n car! F[nic[ se cuib[ri repede ]ntr-un ungher, ]nainte, pe sc`n-dura tare. Ie=ir[ ]n drum =i nu peste mult timp ajunser[ deasupra satului.Calea era ]nc[ plin[ de bru=i =i carul hurduca tare. P`n[ la unloc drumul urca mereu =i F[nic[ vedea acum mai ]nt`i satul]ntreg. }l lu[ cu ameeal[; at`tea case! C`te vor fi? +i toatesunt ]n satul lor. Mare sat! +i uite ce multe gr[dini, toate plinede pomi! La spatele caselor =i a =urilor era o mare de verdea[.Poate a=a va fi =i p[durea! +i boii ]naintau ]ncet, rumeg`nd, =i tat[l s[u ]i mai ]ndemnacu c`te-o vorb[. — Cea, Bodor! H[is, Joian! Of! Doamne! Ce n-ar da el s[ =ad[ pe ceagl[u, cu biciul pespate, ]n locul tat[lui s[u, =i s[ m`ne boii! El ar pocni din c`nd]n c`nd =i din bici. Ajunser[ deasupra urcu=ului =i acum se deschidea, jur-]mprejur, zarea p`n[ departe. Uneori carul hurduca a=a de tare prin bru=i, ]nc`t F[nic[ seprindea cu m`na de loitre; ]ncepur[ s[-l doar[ toate m[dularele=i s[-i amoreasc[ piciorul care era sub el. Se mai r[sucealu`ndu-=i alt[ poziie, dar de la o vreme, oricum se a=eza ]ncar, ]l dureau toate cele. +i p[durea ]nc[ nu se vedea nic[ieri. — Parc[ ai ]nepenit, m[i F[nic[! — Ba nu, dar mi-a amorit oleac[ un picior. — Mai ]ntinde-i-l =i tu! — Mai este mult? — Ce s[ fie? — P`n[ la p[dure. 222
  • 220. Fefeleaga — Ce? Te-ai s[turat de car? — Nu, dar nu se vede p[durea. — Vei vedea-o ]n cur`nd. Acu=i ]ncepem s[ cobor`m, =i ]ngroap[ se ]ntinde p[durea. Dar nu i-e foame? — Nu! — Spune dac[ i-e foame, c[ hurducatul [sta fl[m`nze=te peom. Copilul simea parc[ de=ertul din el. Era lihod pe din[untru.Dar ]i era ru=ine s[ spun[ c[ i-i foame. Treceau printre holdele de toamn[, m[ri=oare pentru lunamai, =i mireasma verdeii umplea v[zduhul =i ameea puin pecopil, ca o b[utur[. C`nd se ostenea de privit ]n dep[rt[ri, se uita prin leasacarului cum fuge p[m`ntul dedesubt. Era =i asta o mare minuneca =i nem[rginirea ]n care parc[ plutea cu boii, cu car cu tot. Ehei! Dar acum chiar ]l dor toate m[dularele! De c`nd totvin, tot vin =i nu mai ajung la p[dure. }ncepur[ a cobor] =i numaidec`t ]n vale, ]naintea lor, sev[zu p[durea t[l[zuindu-se p`n[-ntr-alte z[ri. — Dac-ai ]nepenit, poi veni =i pe jos la vale, e u=or, nu teostene=ti, zise omul c`nd opri boii s[ mai r[sufle. Dar F[nic[ r[mase ]n car. De-acolo vedea mai bine p[durea. Asta era p[durea! Nu! Nu era asta! F[nic[ nu v[zu dec`t tot orizontul dep[rtat.O ]ntunecime neclintit[. Copilul nu simi p[durea dec`t c`nd intrar[ cu carul ]n eape-o cale ]ngust[, mai mult paji=te dec`t cale, peste care sebolteau coroanele puternice ale stejarilor =i fagilor. }l s[get[ deodat[ prin inim[ =i pofti s[ se coboare din car.Simi c[ a intrat ]ntr-o alt[ ]mp[r[ie, ]n care era =i str[in =i tareacas[. Parc[-l ]mbr[i=a o fiin[ de neguri, ceva cald =i bun =iocrotitor =i nu-i mai trebui car. — Acum oprim puin, F[nic[, =i ]mbuc[m ceva, c[ mi s-af[cut =i mie foame. Dup[ ce-om m`nca, te poi cobor] dac[ 223
  • 221. Ion Ag`rbiceanuvrei. — Vreau! Dar ce bucate mai erau cele din traist[? Era numai pit[ cusl[nin[ =i m[m[lig[ rece cu br`nz[ =i cu ceap[, dar parc[erau dintr-alt[ lume. A=a gustoase n-a mai m`ncat el! +i a=afl[m`nd ]nc[ n-a mai fost! — Aici este =i un izvor. Nu i-e sete, m[i F[nic[? — Ba mi-e tare sete! B[ur[ =i pornir[ cu carul mai departe. }n cur`nd ajunser[ ladelnia lor, ]n t[ietur[, =i omul dejug[ boii =i-i l[s[ la p[scut. }n t[ietur[ era p[=une mare =i gras[ =i boii nu se prea mi=caudintr-un loc. Omul ]ncepu s[ ]ncarce carul, iar F[nic[ intr[ ]ntuf[ri=ul t[ieturii, p`n[ la piept. Nu ]not[ mult[ vreme ]ndesimea aceea mirositoare de lujeri tineri, de iarb[, de floris[lbatice cu mireasm[ tare, nu cutez[ s[ se dep[rteze preatare de boi. Ei erau lumea lui de-acas[, iar aici era alt[ lume:]mb[t[toare, ameitoare, str[in[ =i s[lbatic[. +i totu=i, ce m`ng`iere ]i p[trundea ]ntreaga fiin[ cum sel[sase jos ]n iarba ]nalt[, din care nu i se mai vedea dec`tp[l[riua. Deosebea aroma unei ierbi pe care o aducea uneori tat[ls[u acas[ =i o punea la grind[, iar mam[-sa ]n lada cu haine.A=adar aici cre=tea paranginea, ]=i zise el. +i o alt[ mireasm[a`[toare venea p`n[ la el uneori. Vezi bine, o cunoa=te el =ipe asta. E a dumbravnicului, pe care ]l aduceau copiii mari,care p[=teau vitele pe l`ng[ p[dure. S[ mearg[ =i el s[ caute? Dar dac[ va r[t[ci =i se va pierdeprin tufele astea? De la o vreme nu se mai putu ]mpotrivi; vac[uta doar numai p`n[ de unde se v[d boii! C`nd s[ se ridice din iarba parfumat[, v[zu plutind ]n cer,deasupra t[ieturii, o pas[re mare. Zbura ]n cercuri, cu aripile]ntinse, f[r[ s[ f`lf`ie vreo dat[, =i se ]nv`rtea ]n acela=i loc.Nu era nici uliul cel mare, h`r[ul, care se ]nv`rtea uneori =i 224
  • 222. Fefeleagadeasupra curii lor — era cu mult mai mare. +i din c`nd ]nc`nd p[trundea de-acolo, din ]n[limi, un strig[t scurt, ascuit.Un fel de cheunat. Oare pas[rea trimitea ip[tul acela? Dar altul cine? Privi mult[ vreme rotirea de sus, ce desena un cerc negrupe cer, apoi, dur`ndu-l grumajii, ]=i plec[ capul. Printre lujeriitineri =i fragezi din faa lui se f[cea ca o c[rare prin care puteavedea mai departe. }=i uit[ de iarba mirositoare pe care voia s[o culeag[ =i privirile ]i fur[ atrase de-o pat[ sur[, drept pec[rare ]nainte, care se tot mi=ca. Ce putea fi? Se uit[ peste um[r =i v[zu boii aproape p[sc`nd lini=tiiiarba gras[. — Ce s[ fie? se mir[ el. De mi=cat se mi=ca, de bun[ seam[, parc[ era cu cap =ip[=tea la iarb[. Va fi vreo oaie, vreun miel? Dar de unde s[ fivenit ]n t[ietur[ a=a departe? Deodat[ F[nic[ scoase un ip[t: pas[rea din v[zduh,l[s`ndu-se ]n cap, c[zu ca fulgerul drept deasupra viet[ii carese mi=ca ]n c[r[ruia aceea. Dar ]n aceea=i clip[ se ]nv[luir[tufi=urile din apropiere =i copilul nu mai v[zu ]n c[rare nimic.+i ]ndat[ pas[rea ]=i lu[ zborul, f`lf`ind din aripile grozav demari. A=a aripi F[nic[ n-a mai v[zut. — Bine c[ a sc[pat! auzi din spate, din dreptul boilor, petat[l s[u. Copilul ]l privi ne]neleg`nd nimic. — N-ai v[zut? — Am v[zut! — +i nu =tii ce s-a ]nt`mplat? F[nic[ cl[tin[ din cap c[ nu. — A fost un fel de vultur, un uliu mare de tot, care a vrut s[prind[ un pui de iepure. Dar se vede c[ iepura=ul a fost un =oldan=i s-a ascuns ]n tuf[. Acolo t`lharul n-are ce-i face, se ]ncurc[ cuaripile =i nu mai poate zbura. Bine c[ a sc[pat s[racul! F[nic[ nu ]nelese ]n grab[ ce-i spunea tat[l s[u. Era ]nc[ 225
  • 223. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS]nfrico=at de s[getarea p[s[rii negre prin v[zduh. — Bine c[ a sc[pat iepurele, zise el ]ntr-un t`rziu, sc`rbitparc[ de toat[ ]nt`mplarea. — Uneori scap[, alteori nu; asta merge dup[ isteime =i iuime. Copilul simi o am[r[ciune ]n suflet, care ]i risipi pe-o vremebucuria ce-l cople=ise aici, ]n t[ietur[. S[ vrea s[ omoare un iepura=? Ce pas[re blestemat[! — Am ispr[vit de ]nc[rcat, F[nic[. Haida s[ m[n`nc[m,c[-i ojina, =i s[ plec[m, s[ nu ne apuce noaptea pe drum. C[tre cas[ nu-i fu fric[ copilului ]n carul ]nc[rcat cu lemne.Era =i tat[l s[u ]n car, l`ng[ el. F[nic[ t[cea mereu. Omul ]ncepu s[ fredoneze o doin[.Copilul asculta, dar nu-l auzea. G`ndul lui se ]nfunda mereu ]nlucruri ne]nelese parc[, ]n aerul acela str[in din p[dure, ]ntr-olume nou[. CULESUL PORUMBULUI Prim[vara fusese secetoas[ p`n[ dup[ S`ngeorgiu, ar[turilegrele, cu bru=i mari =i tari, a=a c[ plugarii nici nu cutezar[ s[arunce gr[unele de porumb sub brazd[. De ce ar fi sem[nat?S[ hr[neasc[ norii de ciori care se l[sau c`nd ici, c`nd colo,peste ar[turi? De unde se vor fi adunat at`tea ciori de celemari, cu aripile sure, tivite cu negru? }ncercaser[ o vreme cu gr[pile de fier s[ sparg[ bru=ii, darcolii s[reau de pe un bru= pe altul =i nu-i puteau zdrobi. Plugarii erau t[cui, ]ncruntai: ]=i schil[viser[ vitele cu aratul]n cremene =i cu zadarnice ]ncerc[ri de gr[pat. Priveau zadarniccerul senin =i se sc`rbir[ de v`nturile mari =i reci care b[teaunecurmat de la miaz[noapte de vreo trei s[pt[m`ni. Multelocuri r[m[seser[ nearate. — Anul [sta am pus-o de m[m[lig[! ofta c`te unul. — De! Au mai fost prim[veri secetoase. — Ca asta n-am mai apucat, =i-s om b[tr`n. 226
  • 224. Fefeleaga — De-acum pentru porumb e t`rziu. La S`ngeorgiu trebiues[ se afle s[m`na ]n p[m`nt, =i nu ]ntr-unul uscat cum suntar[turile noastre de azi. Eu m[ g`ndesc ce s[ seam[n ]n loculporumbului. — Ce s[ semeni? Eu tot porumb voi sem[na, altfel cem[n`nc[m la iarn[? — Tot nu vei m`nca la iarn[ m[m[lig[, chiar dac[ ar plouam`ine! — S[ fie numai ploaie destul[, s[-i umble vreme potrivit[ =is[ fie o toamn[ lung[! S[ vezi ce cucuruze se vor face. C`nd sevor muia de ploaie ar[turile din iestan =i se vor f[r`mia bru=iide at`tea v`nturi, s[ vezi ce [r`n[ se va face! De-a dragul s[sameni! A=a =i ]ntr-alte chipuri vorbeau plugarii din sat =i chiar ceic[rora le pierise n[dejdea s[ mai samene porumb a=teptau cape ace s[ plou[. Ce ar putea face un an f[r[ m[m[lig[? La S`ngeorgiu se ]mpliniser[ cu str[=nicie toate riturilestr[vechi pentru ploaie: nu r[m[sese fat[ mare, dar nicifeti=can[, pe care feciorii s[ nu toarne g[lei de ap[ din f`nt`nilesatului =i nu r[maser[ copile =i b[iei neurzicai, ei ]ntre ei.Toi aveau m`inile pline de b[=ici. Totu=i nu plou[ p`n[ la trei s[pt[m`ni dup[ S`ngeorgiu.Atunci, ]ntr-o noapte, se descuie cerul. O s[pt[m`n[ a plouatmereu: c`nd a m`zguit, c`nd a ciuruit, c`nd s-a desc[rcat ]npicuri mari =i tari ca grindina. Oamenii umblau cu capul gol: las’ s[-i plou[, s[ le fie =i lor=i ar[turilor =i p[=unilor! C[ci =i p[=unile abia de-acum se vor]nfiripa, s[ pasc[ vitele mari. Se muiar[ =i se risipir[ bru=ii decolii greblelor de fier peste gr[unele sem[nate acum. Dup[ploaie urmar[ c[lduri de mai, =i iar[=i ploi, a umblat tot vremepotrivit[, a=a c[ ]n secere oamenii se trezir[ c[ ispr[viser[ cupr[=itul de-al doilea ca =i ]ntr-ali ani. Porumbul era ]nalt p`n[la piept, cu fire puternice, cu frunze negre =i grase. — Iat[, ne arat[ s[ nu mai c`rtim, ziceau cei caredezn[d[jduiser[ ]n prim[var[. 227
  • 225. Ion Ag`rbiceanu — V-ai f[cut p[cate degeaba, r[spundeau cei carer[m[seser[ tari ]n credin[. Niciodat[ omul nu =tie ce-l a=teapt[. — De-acum numai de-ar fi o toamn[ lung[! Oric`t de frumos,porumbul e ]n ]nt`rziere cu patru-cinci s[pt[m`ni. S[ aib[ vremes[ se coac[! La mijlocul lui septembrie a brumat u=or, iar pe muni s-a pusun strat subire de z[pad[. Dar at`ta a fost toat[ primejdia. Dup[o s[pt[m`n[, vremea s-a ]nc[lzit =i s-a pus o toamn[ cu senin[t[istatornice, care a inut p`n[ la sf`r=itul lui octombrie, ba a maitrecut cu un picior =i ]n noiembrie, p`n[ pe la jum[tatea lunii. Ce porumb s-a f[cut? P[dure! C`te doi =i trei tulei pe-un fir,c`t le r`dea oamenilor inima. }n aceea=i zi a intrat satul ]ntreg la cules, la ]nceputul luinoiembrie. Dimineile erau r[coroase, dar ]ndat[ ce se ridicasoarele, o c[ldur[ bun[ ]ncepea s[ joace ]n valuri fine deasupralanurilor de porumb. Frunzele uscate fo=neau ]ncet la adiereaboarei =i o mireasm[ ]mb[t[toare se risipea ]n aer. Era coapt[=i c`nepa de s[m`n[, sem[nat[ printre porumb, iar pe miezuinecrescuse deas[ =i ]nalt[, c`t nu-i ajungeai cu m`na la m[ciuliilegrele, pline de s[m`n[. Mireasma ei t[ia pe a porumbului, oarom[ tare =i ameitoare. Plugarii ]=i lungeau carele cu inima cea lung[ =i le ]n[laulaturile cu sc`nduri, s[ ]ncap[ c`t mai mult porumb. Se culegea cu foi cu tot =i ]l dezghiocau numai acas[, ]n=uri, s[ nu piard[ bun[tatea de nutre. }n toate lanurile se auzea cum rup tuleii =i-i arunc[ ]ngr[mezi. Se ridica ]n v[zduh larma vorbelor, a glasurilor p[r`ndo ne]ntrerupt[ fierbere. Din c`nd ]n c`nd se iea ]n larma astac`te-un chicotit de fat[ pe care c`te-un fecior o atingea, cadin neb[gare de seam[, cu un =tiulete. C`ntece nu se auzeau, ci numai fo=netul mereu al frunzeloruscate printre care treceau culeg[torii. Carele cu vitele desjugate erau la marginea delnielor =ivitele mestecau, cu grumajii vineii, ]ntin=i, jipii de pe care se 228
  • 226. Fefeleagaculeseser[ tuleii, tot mi=c`ndu-=i coarnele albe. Uneori aflau=i c`te-un =tiulete, uitat ca din ]nt`mplare pe fire, =irumeg[toarele ]l m`ncau cu pl[cere, c[z`ndu-le, din c`nd ]nc`nd, c`te-un bob din marginea gurilor late. *** Nu era car care s[ nu fi adus copii =i copilie din sat. Ceimai m[ri=ori ajutau o vreme la cules, dar tuleii se rupeau greu=i cur`nd ]i dureau m`inile. Cei mai mici ]=i ]ncercau ]n zadarputerile. A=a c[ cei mai muli se pierdeau prin delniele lor, totscobind frunzele de m[tase ale =tiuleilor, s[ afle vreunul ro=usau pestri. +i c`nd aflau, chiuiau de bucurie =i se adunau doi-trei s[-l rup[ cu puteri unite =i-apoi ]l dezghiocau cu ]nfrigurare,mir`ndu-se mereu de frumuseea lui. Alii c[utau bee uscate de c`nep[ de s[m`n[ =i le rupeau,adun`ndu-le ]n m[nunchi, apoi alergau cu ele la un lumini= s[desfac[ c`nepa, s[-=i ]mpleteasc[ biciul. Dup[ culesul c`nepiide var[, acum era cel din urm[ prilej din an s[-=i fac[ biciul, c[cipe cele f[cute atunci le pr[p[dise de mult. Bee de cod`r=te ]=iluaser[ de acas[, ]ncrustate gata la cap[tul unde s[ prind[ biciul. Cei cuprin=i cu munca asta ]=i uitau ]n grab[ de culesulporumbului. }mpleteau cu h[rnicie; mergeau unul de la altuls[ vad[ cum ]mplete=te, cum ]=i face biciul, s[ nu r[m`n[unul ]n urma celuilalt, cu biciul mai scurt, mai subire, sau cumai puine sfori. +i nu peste mult ]ncepeau s[ pocneasc[ r[sun[tor, =i de ici=i de colo, m`ndri de ceea ce au f[cut. Unii mai m[ri=ori trebuiau s[ fac[ bice =i pentru fraii maimici. Copilele erau mulumite dac[ puteau str`nge ]n brae un=tiulete ro= sau pestri. Uneori copiii mai mari se f[ceau nev[zui prin porumbi=ti =ise ]ntorceau t`rziu de tot cu c`iva =tiulei cu frunze verzi ]nbrae. Ei se jurau c[-s ]nc[ ]n lapte, dar unghia abia le intra ]nboabe. Puteau c[uta porumb de fiert nu numai ]n delniele lor, ci =ila str[ini, nu se sup[ra nimeni. }ntr-ali ani aflau ]nc[ muli 229
  • 227. Ion Ag`rbiceanu=tiulei, ]n lapte, dar anul [sta erau tare greu de aflat, a=a c[era mare biruin[ pentru cei ce g[seau. Friptul, acum ]ndat[, era tot a=a de greu, c[ci nu era urm[de lemn sau de g[teje, =i focul ]l f[ceau numai cu jipi care nuin jarul, iar porumbul mai mult se afuma dec`t se frigea. Dar ce bun =i aromat era, Doamne! Trebuiau s[ le deanumaidec`t =i celor mici, care izvorau din toate p[rile de prindelnie, chemai de arom[, =i f[ceau roat[ ]n jurul tuturorfocurilor unde se frigea porumb. Puin era, dar cum s[ nu ledea, c`nd cei mici nu-=i mai luau ochii de la =tiuleii din foc,tot mut`ndu-se de pe un picior pe altul? *** Carele se ]nc[rcau mereu dup[ c`t de muli =i harnici erauculeg[torii. Unele porneau spre sat, sc`r`ind de povar[, alteleveneau goale din sat. Nu l[sau porumb cules ]n delni[ pestenoapte. Jitarii mai p[zeau ]nc[, dar oamenii =tiau c[ acumpaza cea mai bun[ era la ei ]n =ur[. }n toate carele se ]nc[rcau deasupra p[nu=i de c`nep[ des[m`n[, =i cuib[rit ]ntre ele era c`te un copil c[ruia i se vedeanumai fruntea =i p[l[rioara. P`n[ acas[, mireasma tare a c`nepii]l ameea, dar copiilor le pl[cea mirosul [sta s[lbatic, careaducea cu cel al urzicilor. S[m`na m[ciuliilor nu o foloseaunumai la sem[natul de prim[var[ a c`nepii de lucru, ci =i pentruulei, iar cu cotoarele ]nalte =i groase ardeau cuptoarele dep`ine. *** E bine c`nd se fac bucate din bel=ug =i c`nd este s[n[tate.Dar dac[ nu-i s[n[tate, toat[ lumea asta nu mai pl[te=te oceap[ degerat[. A=a se g`ndea Dumitru Marcului care culegea ]n delnialui al[turea de nevast[ =i de doi copilandri. Culegea t[cut =icu un fel de sc`rb[. }l t[ia mereu prin m[runtaie =i uneori seoprea din lucru, se f[cea c`rlig =i abia mai r[sufla. C`nd se 230
  • 228. Fefeleagaapuca iar de cules, fruntea-i era ]mbrobonat[ de sudoare. De c`te ori se-nc`rliga, =i nevasta =i b[ieii se opreau pe-oclip[ din lucru, cu r[suflarea oprit[. Cuno=teau dup[ semnec`nd ]i venea r[u de tot =i c`nd sc[pa mai u=or. Acum, lacules, nu st[tea mult ghemuit la p[m`nt, dar ]i venea prea des. — Te-am rugat s[ r[m`i acas[, Dumitre, =i eu =i copiii. R[uai f[cut c[ nu ne-ai ascultat, ]i zise ]ntr-un r`nd nevasta. — Singuri nu ai fi ispr[vit delnia asta, r[spunse el ]n sil[,simindu-=i gura amar[ ca fierea. — Dac[ nu ispr[veam azi, am fi ispr[vit m`ine. Ce-i ]ntr-asta?Nu-i nici o grab[ a=a de mare. Vremea e bun[. — Dar poate s[ se strice, =i mai avem de cules ]n dou[delnie. Ar fi p[cat s[ ducem acas[, udat de ploi, un porumbfrumos cum e ]n iest an. — Nu se mai stric[ ea vremea ]n s[pt[m`na asta. S[ =tii c[m`ine nu te mai l[s[m cu nici un pre s[ vii. Vei r[m`ne ]n pats[ i se a=eze durerea. Dumitru f[cu o mi=care cu m`na, ca =i c`nd ar fi zis: „C`tdespre asta, pace bun[!” Lucrau tuspatru ]n t[cere grea. Cr`=nea fiecare =tiulete ruptde pe fir, =i larma asta lui Dumitru ]i f[cea r[u. Era bolnav de muli ani, din an ]n an tot mai greu. Azi ]ivenea neputina neobi=nuit de des. — Nu mai culege, Dumitre. Uite, i-am adus undra. }ntinde-te pe ea =i las’ c[ ispr[vim noi. — De ]ntins m[ voi ]ntinde eu pentru totdeauna, nu pestemult, n-avea fric[. — Nu mai culege, tat[, ziser[ b[ieii cu inima rece.Ispr[vim noi =i f[r[ dumneata. — M[i copii, vedei-v[ de lucru =i dai-mi mie pace. Las’s[mai culeg =i eu ]nc[ o dat[, pe urm[ tot voi vei culege. Dup-o vreme se ]nc`rlig[ iar =i se l[s[ la p[m`nt. Nu-l inumult nici acum, dar p`n[ pe la ojin[ ]i veni r[ul ]nc[ de vreocinci ori. +i iar se apuc[ de cules, transpirat acum nu numai pefrunte, ci pe ]ntreg trupul. 231
  • 229. Ion Ag`rbiceanu C`nd se zg`rci =i se l[s[ a =asea oar[ la p[m`nt, nu maist[tu ghem, ci se ]ntinse c[z`nd pe spate, izbi de c`teva oridin picioare, din brae, apoi se cutremur[ scurt =i se lini=ti,p`n[ nu apuc[ nevasta =i copiii s[ ajung[ l`ng[ el. Safta, nevasta, se l[s[ ]n genunchi, ]i ascult[ r[suflarea,cum f[cuse adeseori ]n anii din urm[, dar acum nu mai siminimic. — Doamne sfinte, =i n-avem o lum`nare! Petre, Ioane, daifuga ]n vecini, poate are cineva o lum`nare! B[ieii, buimaci de spaim[, ]ncepur[ s[ alerge prinporumbi=ti, unul la dreapta, altul la st`nga. Dar cine s[ vin[ cu lum`narea la culesul porumbului? Nuavea nici un culeg[tor de g`nd s[ ]nnopteze aici. Ci nici nu mai era nevoie de lum`nare! trupul lui Dumitru]ncepuse s[ se r[ceasc[ =i s[ se ]nepeneasc[. Safta-=i aduseaminte c[ dac[ nu-i ]nchizi din vreme pleoapele mortului,r[m`ne cu ochii deschi=i. I le ]nchise, apoi ]=i puse fr`nte m`inile ]n poal[ =i r[masemut[. Se a=tepta ea de mult la moartea b[rbatului, dar nu a=a,nu ]ntr-un lan de porumb =i f[r[ lum`nare. Durerea =i nenorocirea ei c[ nu-l aflase moartea ]n pat, eramai mare ca pierderea lui. Dac[ n-a vrut s-o asculte, s[ fir[mas acas[! Ea ce s[ fac[? Ce-ar mai putea face? +i deodat[ izbucni ]ntr-un pl`ns cu hohote, care se topi ]ntr-unbocet amar, ce se ]n[la ]n v[zduh ca o alarm[ a nenorocirii. Cei doi b[iei nu aflar[ lum`nare ]n vecini =i alergar[ =imai departe, dar c`nd se ]ntoarser[ cu m`na goal[, erau ]nsoiide vreo zece b[rbai =i femei. B[rbaii cu capul gol ]=i d[dur[ iert[ciunile, privind int[ lamort, femeile se al[turar[ la bocetul Saftei, iar cei doi b[ieierau ]nc[ tot buimaci de spaim[. Dup-o vreme un om zise: — Mai avei de cules? — Puin de tot, poate o jum[tat’ de ceas, r[spunse un b[iat. — Pentru mort e mult =i at`t. Venii cu toii s[ ispr[vim 232
  • 230. Fefeleaga CUPRINSrepede culesul =i s[ ]nc[rc[m carul. Unde vi-s vacile? — Acol’ l`ng[ car. — Prinde-le la jug =i adu carul aici. +i b[rbaii =i femeile care au venit s-au apucat de cules, ]nvreme ce Safta se bocea nemaiauzind nimic, iar unul din b[ieist[tea l`ng[ mort cu capul gol, cu m`inile f[r[ putere de-a lungultrupului. P`n[ ispr[vir[ de cules =i ]nc[rcar[ carul, ]nepeni bine =itrupul lui Dumitru =i-l urcar[ deasupra porumbului, ]ntre p[nu=ilede c`nep[ mirositoare. Se urc[ l`ng[ mort =i unul din b[iei, iar cel[lalt cu mam[-samergea al[turea de vaci cu capul ]n piept. Safta se mai boci p`n[ ie=ir[ din delni[ ]n drum, apoi amuide tot. }ntre culeg[tori vestea se l[i repede, de la vecin la vecin,a=a c[ p`n[ seara toi =tiau c[ a murit, ]n m[l[i=tea lui, DumitruMarcului, culeg`nd la porumb. Oamenii nu se prea mirar[, ]l =tiau bolnav greu de tot, darpeste bucuria =i lumina culesului li se a=ternu tuturor un norpe suflet. +i larma omeneasc[ ]ncet[ s[ se mai ridice deasupralanurilor, numai f`=`itul frunzelor uscate cre=tea mereu, cu c`tse apropia ]nserarea. +i din c`nd ]n c`nd se mai auzeau pocnete din bici. Copiiile ]ncercau s[ nu-i dea de ru=ine desear[, din carele ]nc[rcatecu porumb, ]n drum spre cas[. +i numai semnalele acestea scurte =i seci p[reau c[ mair[sp`ndesc via[ =i veselie deasupra lanurilor de porumb, princare f`=`ia v`ntul ]n frunzele uscate. PRESURA P[durea st[p`ne=te c`t vezi cu ochii pe coastele de c[tre 233
  • 231. Ion Ag`rbiceanur[s[rit. Se rev[rsar[ p`n[ jos ]n lunci; c`nd bat v`nturi mari set[l[zuie=te ca o mare cu valuri sure, p`n[ ]n z[ri departe, p`n[]n p[durile satelor vecine. +i de v`nturi are parte cum a crescutpe ]n[limi mari =i nici o m[gur[, nici un piept ]nalt de deal nuse ridic[ s[-i in[ de ad[post din nici o parte. A=a c[ p[durea rareori e lini=tit[ pe toat[ ]ntinderea ei.C`nd e a=a, are de departe o culoare ]ntunecat[, metalic[, cade fier, rar se afl[ ]n ea alt copac afar[ de stejari b[tr`ni, cufrunza pieloas[ =i aspr[. }n apropierea ei te amee=te o mireasm[tare, ca o respirare rece de verdea[. }l amee=te pe cine nu-i obi=nuit, dar Petric[ nici n-o maisimte. Din prim[var[ e tot cu nasul ]n respirarea aceea deverdea[, de suc, de m`zg[, de sev[ t`n[r[, pentru c[ e tot lamarginea p[durii pe o costi=[ plin[ de spini, cu oiele lui: patrusterpe, zece noateni =i un berbec. Aici e p[=unea p`n[ latoamn[. Costi=a cu spini e mare, p[=unea e mereu bun[. C`ndse mai pune secet[, spinii tot au lujeri; totu=i mai gras[ e iarbachiar pe marginea p[durii, pe unde pasc mai rar, numai spresear[, c`nd vrea Petric[ s[ le sature bine. Printre spini cre=te iarb[ m[runt[ =i deas[ ca peria, retezat[mereu de boturile lunguiee ale oielor care nu ostenesc ]nveac. Numai c`nd se pune c[ldur[ mare turmulie se adun[gr[mad[, oile cu capetele v`r`te una ]ntr-alta sufl[ des =i nu=i-ar ridica capul din ]nghesuiala ]n care =i l-au plecat, nici s[dea lupul ]ntre ele. C`nd vrea s[ le urneasc[ din loc, Petric[ le]mpinge proptindu-se de l`na lor, d[ cu b`ta =i de obicei nureu=e=te s[ fug[ dec`t una dup[ alta, puin mai ]nainte, =i iarse fac ghem. Dar acum ]nc[ n-au cobor`t din cer c[ldurile. E numai lunalui mai =i Petric[ trebuia s[ aib[ grij[. Noatenii suntneast`mp[rai =i mereu ar vrea s[ scape ]n p[dure la lujeritineri. Copilul e mereu cu ochii ]n patru s[ nu treac[ vreunul ]np[dure, de c`nd l-a speriat odat[ r[u de tot p[durarul. L-a aflattr`ntit pe spate la marginea p[durii, cu ochii ]n albastrul cerului 234
  • 232. Fefeleaga=i turma ]ntreag[ ]n tufi=uri. A vrut s[ ia berbecele s[-l duc[ ]n sat, s[-l ]nchid[ ]n curteaprim[riei, p`n[ vor pl[ti p[rinii gloaba pentru paguba dinp[dure. A =i prins berbecele =i cu o sfoar[ ce avea la el l-alegat de coarne. Dar berbecele nu voia s[ mearg[ nici ]naintealui, nici dup[ el, ci se tr[gea mereu ]napoi. Se smuci p`n[rupse sfoara aceea =i fugi ]ntre oi. Petric[ ]ncremeni c`nd v[zu ce vrea s[ fac[ p[durarul. Nuputu pl`nge, numai c`nd ]l v[zu pe berbece slobod. — Haida, m[i Petric[, =i ajut[-mi s[-l mai prind o dat[, ]iporunci p[durarul apropiindu-se. Dar copilul nu se mi=ca din loc =i ]ncepu s[ pl`ng[ =i mai tare. — Nu vrei s[-mi ajui? Nici o vorb[, nici un semn. — Nu-i nimic! Vii tu desear[ cu oile acas[, =i i-l iau eu dincurte. Tr[b[ s[ pl[tii gloaba. }n ziua aceea Petric[ n-a mai fost bun de nimica, iar seara ]lp[trunse o spaim[ rece, care ]n r[stimpuri f[cea s[-i d`rd`ie dinii. Dar nu a venit nici un p[durar dup[ berbece. Nici seara,nici dimineaa, nici seara urm[toare. Abia dup[ o s[pt[m`n[se lini=ti, ]ncredinat c[ n-o s[-i mai duc[ berbecele. Bine c[ n-a spus acas[ nimic. }nc[ ]n ziua nenorocirii dezleg[ sfoara din coarneleberbecelui; la c`teva zile g[si prin spini =i cap[tul celalt. Acumse ]ncredinase: nu era o sfoar[ nici groas[, nici tare, =i p[durarulde bun[ seam[ a glumit numai, n-a voit s[-i ia z[log berbecele.O a[ ca asta, cum s[ nu o rup[ berbecele lor, care tr[gea =i peun om mare dup[ el! +i apoi i l-ar fi putut lua mai u=or dincurte, dac[ chiar ar fi voit... Dar ce mai =tii? Poate a uitat. Maibine s[ grijeasc[ s[ nu-i mai intre oile ]n p[dure. C[ badeaNicodim, p[durarul pe care-l cuno=tea din sat, se ivea lamarginea p[durii c`nd nici nu visai. Oile lui aveau ce pa=te pe costi=[, nu aveau nici o lips[ dep[dure; acum prim[vara =i spinii erau plini de lujeri fragezi, 235
  • 233. Ion Ag`rbiceanuparc[ mai cruzi ca cei din p[dure, =i oiele lui puteau pa=te cele pl[cea: c`nd iarb[, c`nd lujeri. Paza o f[cea tot de c[tre p[dure, nu numai s[ opreasc[ oiles[ intre, ci =i pentru o presur[ care-=i avea cuibul pe-aici. Nu-i vorb[, c`ntau ele multe presuri ]n spinii costi=ei, dar ceacare avea cuibul aici, ]ntr-un spin m[ri=or =i des, le ]ntrecea petoate. +i nu era nici sperioas[ ca altele: la c`iva pa=i de el c`ntas[ se pr[p[deasc[. Petric[ se l[sa ]ncet pe iarb[ ]ntre spini =i oasculta. Nu se putea mira destul cum poate c`nta a=a de frumos,a=a de m[runt, cum poate fi un ciripit a=a de curg[tor =imelodios, proasp[t =i t`n[r mereu. Uneori ]i p[rea c[ undeva]n v[zduh picur[ un izvora=, nu stropi mici de ap[, ci m[rgeluem[runte de tot, abia s[ le poi vedea. De jos, de pe elina dintre spini, vedea uneori p[s[rica]ntreag[ deasupra cuibului, alteori nu-i z[rea dec`t capul =iciocul. Cum risipea ]n aer m[rgeluele c`ntecului ei? P[rea]ncremenit[ acolo pe spini, mic[, pestri[, cu un cioc numaic`t o juc[rie. Mai ales dup[-amiezile, c`nd ]ncepea s[ se r[coreasc[ =is[ creasc[ umbrele spinilor, presura lui c`nta cu foc. C`ntau =ialte presuri ]n spinii costi=ei, dar ca asta nici una. De la o vreme g[si ]n cuib un ou=or pestri, c`t un bob, apoialtul =i altul p`n[ la patru. Nu le atingea, nu se apropia preatare de cuib =i niciodat[ c`nd presura era prin apropiere. Semulumea s[ le vad[ =i s[ se ]nsufleeasc[. I se aprindeauobr[jorii de pl[cere. Ce minun[ii ginga=e mai sunt ]n lumea asta! Oare presura=tie c`t ]i sunt de frumoase ou[le? De bun[ seam[ =tie, c[-i tot]n preajma lor =i le p[ze=te. }ntr-o zi, apropiindu-se de cuib, v[zu ]n el patru pui, ur`ifoc, ]n piele ro=ie ca op[rit[, cu capetele prea mari, cu ciocuriletivite cu z[bale galbene. Se dep[rt[ repede, sc`rbit. Din ou[ a=a de frumoase s[ ias[ 236
  • 234. Fefeleagaa=a ur`enii! P[i puii de g[in[ ies din g[oace ]mbr[cai gata ]npufu=orul lor auriu. Pentru ce nu-s a=a =i puii presurii? Valeu! +i cum se ]mbulzesc toi cu ciocurile ur`te deschisepe marginea cuibului, de c`te ori vine presura aduc`nd ]n ciocceva de m`ncare! Pace bun[! Nu-i mai tr[b[ s[-i vad[ p`n[ nu se vor ]mbr[cacu pene, p`n[ c`nd nu vor cre=te m[ri=ori. Mici sunt prea ur`i=i Petric[, s[-l tai, =i nu poate suferi ce-i ur`t. Apoi nici presura nu mai c`nt[ acum dec`t rareori. C`nt[altele, va asculta pe la ali spini. Nu se poate st[p`ni s[ nu treac[, totu=i, ]n fiecare zi pe lacuibul presurii, s[ arunce o privire ]n cuib, c`nd nu e pas[reaacas[. Uite-uite c[ ]ncep s[ li se arate pe v`rful capului =i pepielea care nu mai este acum a=a de ro=ie ni=te tulee, ur`te nu-i vorb[, dar Petric[ =tie c[ astea sunt cotoarele penelor. Sedep[rteaz[ repede de cuib, sunt ur`i =i acum. Doamne, c`tsunt de ur`i! }ntr-o zi auzi larm[ mare de arc[, de coofan[, dinsprecuib, =i se gr[bi ]ntr-acolo. +tia c[ [rcile pustiesc pe puii ceineajutorai de pas[re, dac[ pot p[trunde la cuibul lor. V[zu dou[ coofene zbur`nd jos de tot, ]n jurul cuibului. Lestr[luceau ]n soare cozile negre-verzui =i aripile tivite cu negru.F[ceau t[r[boi mare, se tot coborau peste spini =i iar se ridicau.Nu puteau p[trunde printre crengile spinoase =i dese p`n[ lacuib. Puii nu se mai vedeau, se tr[seser[ zgulii ]n fundul cuibului. Obraznicele nu fugir[ nici c`nd se apropie Petric[ de spini.Poate nici nu-l v[zur[, a=a erau de aprinse de ]ncercarea lor =istrigau ]n gura mare. Nu le p[s[ nici c[ pas[rea sosi =i ]ncepus[ zboare pe deasupra spinului. Copilul c[ut[ un bru= =i, dup[ ce zv`rli ]n ele, s[ri =i cub`ta =i abia le alung[. Presura cobor] numaidec`t pe marginea cuibului =i cele patruciocuri se ivir[, ]nc[ tot tivite cu galben. Nu mai erau a=a degola=i. Totu=i erau ur`i. Petric[ se gr[bi de la cuib. P[rea c[-iciud[ de ce nu a l[sat s[-i m[n`nce [rcile, c[ci p`n[ la urm[ 237
  • 235. Ion Ag`rbiceanutot ar fi p[truns ele p`n[ la cuib, altfel nu s-ar fi ]nv`rtit a=a demult ]n jurul spinului. Dar nu se gr[bi la oile care p[=teau lini=tite pe costi=e, cic[tre p[dure, unde se puseser[ [rcile ]ntr-un stejar =i se certau]nc[. Se vede, ]=i zicea copilul, c[ una pune vina pe cealalt[,pentru c[ n-au putut ajunge p`n[ la cuib. Se uit[ ]ntins la ele,cum tot d[deau din cozile lungi =i f[ceau larm[ mare, c`r`ind]n cascade repezi =i r[sun[toare. Frumoase p[s[ri =i ele, ]=i zise ]n sinea lui Petric[, dar pentruce m[n`nc[ puii p[s[rilor, ori le sparg =i le sorb ou[le? N-au cem`nca? }n vreme ce c[zu pe g`nduri pentru ce sunt =i p[s[rir[pitoare ]n lume, c`nd e prea destul cu lupii =i cu vulpile,r[s[ri ca din p[m`nt l`ng[ el p[durarul. — Iar nu e=ti l`ng[ oi, m[i Petric[? Copilul tres[ri, privi repede ]mprejur, v[zu turmulia lui laloc bun =i se lini=ti. — Oile-s acolo! =i el ar[t[ cu m`na. Da’ vezi dumneata,b[di[ Nicodime, [rcile astea? — Cum s[ nu le v[d? Se =i aud c[ se sf[desc ur`t. — Erau gata s[ m[n`nce ni=te pui de presur[. — +i nu i-au m`ncat? — Nu, c[ le-am alungat eu cu b`ta. — Dac[-i a=a, cu tine se sf[desc, nu ]ntre ele. Cine =tie ceblestem[ii spun. +i nu vor s[ plece de aici p`n[ nu te vorsp[la bine. Adic[ de ce te amesteci tu ]n treaba lor? zic ele. — Puii sunt ]nc[ ]n cuib =i-s gola=i, vai de capul lor. Le erau=or s[-i m[n`nce p`n[ am sosit eu, dac[ ar fi putut p[trundela cuib. Dar cuibul e bine ap[rat de crengi spinoase. — Apoi, da, fiecare vietate =tie c`te ceva s[ se apere.P[s[rile acestea m[runele ]=i =tiu a=eza la ad[post cuiburile.Unele se gr[besc, e adev[rat, =i nu-l pun la loc bine ap[rat,da’ presurile sunt p[s[ri ]nelepte. Da’ ascult[ aici, b[iete: dec`te ori i-au mai intrat oile ]n p[dure? 238
  • 236. Fefeleaga — De-atunci nici o dat[, b[di[ Nicodime. — Minciuna ]nc[-i vorb[! — Nu minesc. Mi-a fost fric[ atunci c[-mi iei berbecele. — Dac[ a rupt sfoara! — C[ n-a fost sfoar[, numai o a[. — Apoi vezi, a=a p[e=ti dac[ n-ai la tine tot ce-i trebuie=te. |[rcile zburar[ din stejar prin p[dure, arunc`nd mereu vorbede ocar[. — Acum cred c[ m[ sf[desc pe mine, zise p[durarul. Mi-au mirosit pu=ca. — Da ce nu le-ai ]mpu=cat, b[di[ Nicodime? — Nu-mi stric eu alicele pe-o pas[re. — Vrei s[ ]mpu=ti iepure? — P[i cum! — Da’ eu n-am v[zut nici unul de c`nd sunt cu oile pe costi=[. — Unde s[ vezi? Doar n-or veni iepurii s[ pasc[ printre oiletale, s[-i ]mpung[ berbecele? Iepurii sunt acum la holdele celem[ri=oare =i ]n p[dure, prin t[ieturi. — Mi-a spus un copil c[ mam[-sa a prins unul c`nd a fostla plevil[. — Apoi vezi! Pe-acolo se in; da’ ]nc[-i oprit v`natul, p`n[colo, la toamn[. — Dac[-i oprit, de ce umbli cu pu=ca? — P[i nu mai sunt alte gadine prin p[dure? Da’ lupul? Da’vulpea? — Nici lup, nici vulpe n-am v[zut! — P[i astea nu-s gadine s[ iase la lumini=. Mai ales aici pecosti=[, unde e=ti tu cu o b`t[ zdrav[n[ de corn =i unde eberbecele cel ]mpungaciu. A=a-i c[ ]mpunge? — Pe mine nu! — Ba pe mine c`nd l-am legat de coarne m-a izbit de c`tevaori cu capul. Da’ acum vezi c[ i-ai =i uitat de oi. Eu nu le maiv[d. Nu le vedea nici Petric[. 239
  • 237. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS — Vezi cum le grije=ti tu? Vor fi intrat ]n holda Bologoaei!A=a le scapi =i prin p[dure. Dar de te mai prind o dat[, te-aicur[at de berbece, s[ =tii! Cuvintele din urm[ le auzi Petric[ alerg`nd. Acolo trebuiaus[ fie oile, de bun[ seam[, unde a zis p[durarul. Le-a mai scosel de c`teva ori din holda Bologoaei. P`n[ s-a ]napoiat cu ele pe costi=[, p[durarul se mistuise ]n]ntunericul de sub boltiturile stejarilor celor b[tr`ni... }nspre sear[, pe r[coare, presura c`nta de mama focului ]nv`rful spinului, deasupra cuibului. Lui Petric[ i se p[ru c[niciodat[ n-au tremurat mai armonios =i mai repede m[rgelu=eleglasului ei. Copilul se l[s[ ]ntr-o r`n[, cu capul rezemat ]n palm[, cub`ta l`ng[ el, =i ascult[. Era, ]i p[rea lui, o c[ldur[ nou[, un av`nt, un fel de]ndr[zneal[ mai mare ]n piuitul ei. Se bucura de bun[ seam[ c[i-au sc[pat toi puii, care acum nu-=i mai iveau ciocurile tivitecu galben pe marginea cuibului, c[sc`ndu-le, ci dormeau claiepeste gr[mad[ ]n cuibul lor, unde era cald =i bine. +i ]n cur`ndp[s[rica-i va acoperi =i cu aripile ei, s[ nu le fie frig peste noapte. Presura, c`nt`nd, ]l vedea pe copil, dar nu se speria de el.Pentru ce s-ar speria? El nu i-a f[cut nici un r[u, nu a zbur[torit-o niciodat[. +i la g`ndul c[ azi i-a fost de folos presurii, simi o und[trec[toare de c[ldur[ la inim[ =i se lumin[ la fa[... Numai de-ar cre=te mai ]n grab[ penele pui=orilor, s[ numai fie a=a de ur`i! Nici nu vrea s[-i mai vad[ p`n[ atunci!... Dar c`nd, dup[ o s[pt[m`n[, trecu iar pe la cuib, cuibulera gol. Zburaser[ puii cu presura. +i spre sear[, c`nd presurile]ncepur[ s[ c`nte, trei chiar, de pe spinul cu cuibul, nu maicunoscu care-s puii =i care-i presura. STR{JERUL 240
  • 238. Fefeleaga De vreo trei nopi Niculi[ doarme tare nelini=tit, adic[ maimult nu doarme. Se ]nv`rte de pe o parte pe alta, st[ o vreme]ntins pe spate, d[ olica la o parte c[-i prea cald, apoi iar se]ntoarce =i se acoper[: parc[ ]l ia cu fiori de frig. Febra nici nu-icre=te, nici nu-i scade, nu-l doare nimic =i el nici nu se credebolnav. Vede c[ ]ntr-un col, sub o icoan[, p`lp`ie un s`mbure delumin[ =i =tie c[ e candela lor, pe care mam[-sa o las[ aprins[ =ipeste noapte, de c`nd el nu prea poate dormi. +tie c[ mam[-sa sescoal[ de multe ori =i vine l`ng[ patul lui, se pleac[ peste perin[=i aproape totdeauna ]i spune, pun`ndu-=i m`na rece pe fruntealui: — Iar nu dormi, Niculi[? }nchide ochii, cu ei deschi=i cums[ dormi? Simte c[ mam[-sa, =i c`nd e ]n patul ei, e tot cu g`ndul lael. Uneori ]i zice: — Dumneata de ce nu dormi? |i-e fric[ s[ nu fiu bolnav,nu-i a=a? De aceea la=i =i candela aprins[. — O las s[ nu-i fie fric[ ]n ]ntuneric, c[ te treze=ti mereu. Copilul se mir[: — Fric[? De ce s[-mi fie fric[? Doar ]s ]n cas[ =i cudumneata! — Pe ]ntuneric i-e ur`t. — Mie nu mi-e ur`t. Spunea adev[rul: nu-i era ur`t; se g`ndea la at`tea lucrurila care p`n[ acum nu se g`ndise niciodat[... +i, mai ]nt`i, iat[, lini=tea asta nemaipomenit[ care st[p`nea]n ]mp[r[ia nopii! Niciodat[ peste zi nu i-a iuit ]n urechi oastfel de lini=te. Se ]mp`nzise ]n camer[, p[trundea de-afar[,parc[ nu numai prin ferestre, ci =i prin perei, cobora =i din pod=i se strecura prin tavanul de sc`nduri =i grinzi. Izvora =i dinmas[, din scaune, din lavie, l[s`nd toate lucrurile moarte,goale, uscate =i nefolositoare, care p[reau cu totul str[ine, adusenu se =tie de cine =i de unde =i l[sate ]ncet, abia pip[it, ]ncamer[. 241
  • 239. Ion Ag`rbiceanu Acum nici nu i-ar veni lui Niculi[ s[ umble printre ele, s[le ating[. Prea erau str[ine =i de neatins, de nepip[it. P`lp`irea candelei mi=ca umbre ciudate pe perei, tot a=a demute ca toate lucrurile din camer[. Se uita la ele adeseori, maiales c`nd st[tea pe spate ]n patul lui. Cu ce sem[nau? Dar p`n[ Cu m`iniles[ se ]nfiripeze o form[, se =i ]mpr[=tia =i se ridica alt[ p`lp`ire Ca fusele!de umbr[. Cum se n[=teau? Cine le purta? Cine le sorbea? Cu picioarele Lui ]i p[rea c[ le place s[ fluture a=a, ]n lini=tea nep[truns[ Ca r`=chitoarele!a nopii. Lor nu le era ur`t. Se mi=cau =i nu cuno=teau ur`tulce intrase parc[ ]n scaune, ]n La poale de deal chiar =i ]n mas[, ]n lavie, Culege podbealicoanele de pe perete, se cuib[rise acolo ad`nc, s[ nu maiias[ din ele. S[-=i fac[ O zeam[ acr[ Ce =tiuse el de toate aceste ]nainte c`nd dormea bu=tean, De tus[ s[-i treac[!de cum punea capul pe perin[ seara, p`n[-l trezea mam[-sa,dimineaa, iarna s[ mearg[ la =coal[, vara cuce-=i vedea! Dar[ Toma vitele la p[scut? Doi bondari se bonc[nea,Nu =tia nimic =i acum ]i p[rea c[-s lucruri de cea mai mare]nsemn[tate s[ le =tie. Dou[ mu=te se sf[dea Cum n-a =tiut nimic p`n[ acum, nici ]n c`tedesp[rea. g`ndul +i Toma le p[ri fuge]ntr-o lini=te a=a de mare! De necrezut! Nici nu te poi ine peurma lui =i nici nu-l poi opri! Zboar[ ]ntr-o clip[ ]n locurilecele mai dep[rtate. Iat[, acum s-a oprit la un cuib de presur[ ]ntr-un spin de pecosti=e, unde p[=teau vitele. Vede =i cuibul, vede =i vitele,de=i nu-s nic[ieri! Peste o clip[ e la ei ]n =ur[ =i-l vede pe tat[ls[u f[c`nd mestec[turi din paie =i f`n; peste alta e ]n carul careiese sc`r`ind din curte, =i el =ade pe sulul gros cu care se leag[snopii de gr`u ]n carul ]nc[rcat; peste-o clip[ e ]n =coal[ =iascult[ cum ]l ceart[ dasc[lul pe un copil care nu =i-a ]nv[atlecia. Cum poate fugi g`ndul lui a=a de fulger[tor de la un lucrula altul, dintr-un loc ]ntr-alt loc? Cum i-ar putea fi ur`t, c`nd nu e nici pe-o clip[ singur ]npat, ci c[l[tore=te mereu? Oare mam[-sa nu =tie? +i dac[ ar 242
  • 240. Fefeleagamerge numai cu g`ndul ]n at`tea p[ri! Dar se duce el ]nsu=i,]n pat nu mai r[m`ne nimeni. — Vezi, Niculi[ mamii, =i dormi, c[ acu=i se facediminea[, =i abia ai ]nchis ochii. — Nu mi-i somn! — Tr[b[ s[ adormi =i dac[ nu i-i somn. Num[r[ mereup`n[ la o sut[ =i vei vedea c[-i vine somnul. Pentru ce ar adormi? El nu-nelege. Dar pentru c[ i-a spusmam[-sa, ]ncepe s[ numere. Ajunge la o sut[ =i ]ncepe dincap. G`ndul ]ns[ nu-i mai st[ aici =i gre=e=te. De la patruzeciparc[ a trecut la optzeci. +i, dac-a trecut, nu-i tot at`t? Nu-i,c[ ajunge prea iute la sut[. C`nd ]ncepe a treia oar[, nu maiajunge nici la treizeci. Se treze=te cu g`ndul la ni=te ghicitori,]nv[ate din cartea de citire: C`mpu-i alb, oile-s negre, Cin’le vede nu le crede, Cin’le pa=te Le cunoa=te. P[i da, scrierea =i citirea! Asta a ]nv[at-o =i pe mam[-sa,nu-i nu =tiu ce! Nici asta: De la noi la munte Tot zale m[runte! Furnicile prin iarb[. Mai mult ]i place alta: Am o cas[ cu dou[ r`nduri: Sus stau c`inii, Jos st[p`nii! N-a putut-o ghici mam[-sa, ]n ruptul capului, c[-i bordeiulig[nesc, s[pat ]n p[m`nt, pe acoperi=ul de paie al c[ruia dormc`inii: dintr-o s[ritur[-s acolo... }=i aduce aminte de ]ndemnul mam[-si =i iar ]ncepe s[numere p`n[ la o sut[. O dat[, de dou[ ori. A treia oar[ i separe c[ s-a oprit la jum[tate... 243
  • 241. Ion Ag`rbiceanu }=i d[ seama c-a adormit oleac[. S-a trezit de tr`mbiatulcoco=ului. Oare a c`ta oar[ a c`ntat? Mai ]nainte =tia c[coco=ul lor c`nta numai c`nd se face ziu[. De c`nd dormeaiepure=te nopile, auzise c[ mai de multe ori bate din aripi =icucurig[. Nici nu =tia c[ bate =i din aripi c`nd veste=tedimineaa. Da’ ]n lini=tea nopii, acum aude =i f`lf`itul aripilor.Adev[rat c[ =i ziua c`nd c`nt[, face a=a! Dar a c`ta oar[ va ficucurigat acum? Ieri noapte l-a auzit de trei ori, ]nt`ia oar[ decum s-a ]nst[p`nit noaptea, devreme. Mam[-sa — ]ntrebat[ —i-a spus c[ veste=te =i miezul nopii =i zorile. ...Acum va fi c`ntat de miezul nopii. Dar oare de unde =tieel c`ndu-i? Cine-i spune? De bun[ seam[ c[ e miezul nopii:aude =i ceasul lor ]n camera vecin[ b[t`nd dou[sprezece. S[ fie numai miezul nopii? A=a de lungi sunt nopile? P`n’acum nici nu se culca bine =i se =i f[cea diminea[... Da’ceasul cum e f[cut s[ =tie toat[ vremea? L-o fi f[cut oamenime=teri, ceasornicarii. Mari minun[ii ]n cutia lui! Odat[, c`nds-a oprit, l-a luat tat[l s[u din perete =i i-a deschis u=ia. +i-a]n[lat =i el capul deasupra mesei =i a v[zut. C`te rotie erauacolo, maic[ Doamne! Me=teri mari oamenii! Ciudat ]i p[rea lui Niculi[ c[ peste noapte numai rar auzeaceasul b[t`nd ]n camera vecin[. Nu b[tea =i noaptea? Cum s[nu, ceasul nu st[, numai c`nd nu e tras sau e stricat. Cum denu-l aude totdeauna? Copilul aipea uneori =i dormea c`te-o postat[, dar c`nd setrezea nu-=i d[dea seama c[ a aipit. Cum s[ bage de seam[,c`nd g`ndul lui era =i acum neast`mp[rat? Poate urm[rea ]nc[un vis, =i o vreme visa treaz? Uneori ]nelegea c[ continu[ unvis, alteori nu... P[i, cum ar fi adev[rat c[ el cade de peacoperi=ul =urii lor =i plute=te prin aer ca pe aripi mari, ajungepe p[m`nt =i nu se love=te? Ori c[ vaca lor M`ndreana a avutdoi viei, unul bourean =i al doilea un pui de bivol? Ce comédie? Cum s[ fie drept? A visat de bun[ seam[! ...De miezul nopii a c`ntat coco=ul, c[ iat[ lini=tea cre=teparc[ =i lucrurile din cas[ sunt =i mai pustii c[ p`n-acum =i le 244
  • 242. Fefeleagacotrope=te ur`tul de tot. Dac-ar putea c[sca =i ele, se g`ndeaNiculi[, ar c[sca s[ le trosneasc[ f[lcile! Noaptea e tot maigrea. A r[zbit-o =i pe mam[-sa. O aude cum respir[ de regulat=i de ad`nc. P`n[ acum n-a auzit-o. }n camera asta dormnumai ei am`ndoi. A=a a poruncit doctorul. Pentru ce? Nu=tie. Dar lui Niculi[ ]i place mai mult a=a. C`nd dormeaumai muli ]ntr-o odaie =i nu adormea ]n grab[, nu-i pl[ceasfor[itul bunic[-sa. Mam[-sa dormea lin. Poate nici nu aipise dec`t acum, dup[miezul nopii. +i, dac[ n-ar fi lini=tea a=a de mare, nici n-ar auzi-o. Dar lini=tea-i a=a de mare, a=a de grea, at`t de ad`nc[ acum,]nc`t ]i bate ]n urechi. Sau ]i bate un cioc[nel foarte u=or? Poatenu era dec`t zv`cnirea arterelor. Dar Niculi[ nu simea, ciauzea. Noaptea p[rea c[ a crescut din cer p`n[-n p[m`nt =i s-apus pentru ve=nicie... Cum st[tea ]ntins, nemi=cat pe spate de mult[ vreme,Niculi[ auzi deodat[, spintec`nd lini=tea =i ]ntunericul, unip[t mare, ca de om ori ca de fiar[? Ca de pas[re ori ca defurtun[? Parc[ de furtun[ era. }l auzi =i-a doua, =i-a treia oar[,]nsp[im`ntat, cu r[suflarea oprit[. Dup[ strig[tul acela, lini=tea crescu =i mai tare. }n vis oritreaz, lui Niculi[ ]i p[ru c[ numai noaptea putea s[ ipe a=a,]nnebunit[, s[ nu se cufunde undeva ]n h[u. Strig[tul a trebuits[ se aud[ peste tot satul =i chiar ]n lumea toat[. +i-a tras olica =i s-a acoperit =i pe cap. Dac[ va ]ncepe iars[ strige? Dar n-a mai strigat! Ci, dup[ o vreme simte c[ cineva-iridic[ u=or olica de pe cap. El se ghemui tot: poate-i noaptea,cea care a strigat mai ]nainte! Era treaz? Visa? — De ce te-ai acoperit =i pe cap, Niculi[ maichii? Iat[,e=ti tot o ap[! Aduse un =tergar =i ]ncepu s[-l =tearg[. — Mi-a fost fric[! zise copilul cu mare sil[. 245
  • 243. Ion Ag`rbiceanu — Fric[! ziceai c[ nu i-e fric[. — Da, a strigat a=a de tare noaptea, =i mi-a fost fric[. — Cine a strigat? Nedumerit, mai mult cu ]ndoial[, mai treaz acum, zise: — Noaptea. — Noaptea! r`se mam[-sa, dar d`ndu-=i repede seama defebra copilului, continu[ ]ngrijorat[: cum s[ strige noaptea? Eanu-i om ca noi. A strigat pr[p[ditul cela de Nichifor, str[jerulsatului. L-ai auzit =i tu? Strig[ de trei ori pe noapte =i r[cne=tede parc[ vrea s[ verse tot ce are ]n el. El a strigat! — L-ai auzit =i dumneata? — Auzit, cum s[ nu! }nainte cu c`teva minute a vestit c[-ilini=tte =i pace ]n sat. Ar trebui s[ strige numai c`nd se isc[vreun foc, ori dac[ dau t[tarii — doamne fere=te —, dar n-aice-i face! Zice c[ de-aceea ]l pl[te=te satul, s[ vesteasc[ lini=te=i pace, s[ poat[ dormi oamnii f[r[ griji. Nichifor! Nene Nichifor! D-apoi ]l cunoa=te =i el! — Omuleul [la c[runt, mereu cu pipa-n gur[? — {la, da! El e str[jerul satului. }n slujba asta nu intr[ omulharnic, care tr[b[ s[ se odihneasc[ noaptea, ci unul ca el, untaie c`inilor frunz[. Niculi[ se g`ndi: cum poate un om a=a de puintel ca neneaNichifor s[ dea un strig[t a=a de mare? — Nu l-ai mai auzit p`n-acum? — Nu! — Se vede c[ ai dormit. Da’ eu ]l aud =i din somn. — El a fost adic[? — P[i cine? — Nenea Nichifor st[ de multe ori de vorb[ cu noi, cucopii de =coal[. +tii dumneata c[ l`ng[ =coal[ este o cr`=m[=i dumnealui tot pe-acolo se-nv`rte=te. — Da, c[ nu-i place s[ lucreze, da’ rachiu ar bea pe toat[minuta. — Nou[ ne spune pove=ti. +tie multe, scurte, lungi, =i ]n 246
  • 244. Fefeleagaversuri =i f[r[ versuri. — Va =ti, c[ de altceva nu e bun. Acum vezi =i dormi =i nute mai ]nfrica de prostii! Cum s[ zbiere noaptea? Doar nu-i om!Strig[ pr[p[ditul [sta de Nichifor: p`n[ dimineaa mai r[cne=teo dat[ peste sat. Fric[? P[i, dac[-i nenea Nichifor, cum s[-i mai fie fric[?C`nd ]l va ]nt`lni pe la cr`=ma de l`ng[ =coal[ ]l va ]ntreba elcum poate striga a=a de tare? +i nu numai tare, =i cu un fel dehuiet care te ]nghea[. Nenea Nichifor! Mereu se adun[ grupuri de =colari ]n jurullui =i-l ascult[ c`te spune. +tie multe. Oare de ce nu le va fispus niciodat[ c[ el e str[jerul satului =i strig[ noaptea c[-ipace =i lini=te? }l va ]ntreba el! Mam[-sa s-a dus de la patul lui, dar nu-i mai aude respirarea.Se vede c[ n-a adormit ]nc[... Nenea Nichifor! Vai, bat[-l pustia de b[tr`n! adic[ el astrigat. A ]nv[at de la el =i versuri frumoase, cu haiduci, dar =iunele de sc`rb[! Oare de ce-i vin ]n minte unele din aceleur`te? Saie-i ochii t[i, n[na=, Cu cine m[ cununa=i, Cu propteaua gardului, Cu ur`ta satului! Seara c`nd se suie-n pat Parc[-i ursu’mpiedicat. Dimineaa c`nd se scoal[ Parc[-i piatra de la moar[... Iat[ =i de astea le spunea nenea Nichifor, versuri care nu seg[sesc ]n c[ri. +i altele, ]nc[ =i mai ur`te! ]i venir[ ]n g`nd =inu le mai putu opri =i pe-acestea — tot ur`te — despre unulToma, o batjocur[ mare: 247
  • 245. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS Toma Roma — Cap — cumu-i al calului — St[ la poala dealului, Cu gura C`t =ura! Cu dini Sfredelii. Cu buzele Ca lipitorile. Are — n[t[r[u — Urechi de c[p[u. Cu ochii Ca blidele! Auzi tu, o prostie ca asta! +i cum i-a venit chiar ea ]n minte?I-a venit =i iat[ c[-i place =i-i vine s[ r`d[. Dar nu r`de, numaicu faa =i cu ochii... Apoi pleoapele cad. Mam[-sa s-a aplecat asupra lui =i i-a v[zut z`mbetul. Parc[i s-a luat o piatr[ de moar[ de pe inim[. Poate nu va fi ce-aspus doctorul? Poate se face mai iute s[n[tos! Iat[-l c[ a adormit=i doarme lini=tit! Bat[-l pustia s[-l bat[ de str[jer! S[-i sperie el copilul ]nmiez de noapte! +i cine l-a pus s[ se opreasc[ a=a de-aproapede casa lor! Doar trebuia s[ strige din capul uliei! Numai s[-l]nt`lneasc[, ]i va spune ea buchile! CIORILE De trei zile v[zduhul se ]ntunecase tot mai tare. }nt`i sep[rea c[ s-a ]n[lat o cea[ r[sfirat[ peste bolta senin[, apoinegura aceea alburie s-a tot ]ndesat, s-a tot ]ntunecat, ca ungreu =i uniform v[l plumburiu. 248
  • 246. Fefeleaga Sub el lumea ]ntreag[ era sur[: dealurile, p[durile, luncile,aerul. Pomii din gr[dini, arborii ]n[lau brae negre, neclintite]n lini=tea ap[s[toare, ca ]ntr-o a=teptare ]ncordat[. Frunzelese scuturaser[ de mult. P[m`ntul era ]ngheat tun =i frigul pi=ca. Fusese =i mai rece]nainte de a se ]nnora, dar acum, de trei zile, se mai muiase: ]n aerse simea un fel de umezeal[, un fel de arom[ mai rece ca cea deploaie. De trei zile se ]nv[luiau prin v[zduh p`lcuri mari de ciori,izvor`nd nu se =tie de unde, zbur`nd ]nghesuite, c`t parc[ li seatingeau aripile, v`j`ind domol ]n aer =i l[s`ndu-se pe ramurilenegre ale pomilor din gr[dini. Crengile se aplecau =i se leg[nausub povara lor: ]n c`te un p`lc erau cu zecile. — Cra-cra! Cra-cra! Cra-cra! Cele care vesteau astfel c[ au sosit lungeau grumajii =i se]nchinau din cap. — Cra-cra! Cra-cra! Dar numai puine d[deau glas, pesemne ele erau crainicii.Celelalte se leg[nau pe crengile care nu =i-au aflat ]nc[echilibrul, c`nd adeseori dup[ una se ridicau ]n grab[ toate ]nv[zduh, rotindu-se, trec`nd pe deasupra gr[dinilor, ]nt`lnindu-se ]n v[zduh cu alte p`lcuri, cu care nu se amestecau =i]ntorc`ndu-se, uneori, s[ se a=eze pe acela=i arbore de pe cares-au ridicat, alteori poposind pe ali pomi sau arbori, ]n alte gr[dini. — Cra-cra! Cra-cra! Cra-cra! Sunt ciori de cele mari, sure, cu aripile tivite cu negru ca =icoada =i capul. V[zduhul nu r[m`ne mult[ vreme gol de roiullor: c`nd un p`lc, c`nd altul se ridic[ ]nv`rtejindu-se, parc[acolo sus o putere str[in[ le rupea r`ndurile, le ]nv[luia p`n[se adunau =i iar se coborau undeva. Ciorile n-au cuiburi prin arborii gr[dinilor, nici chiar ]nsalc`mii uria=i ce str[juiesc pe marginea p`r[ului ce trece prinmijlocul satului. Au venit de departe, de la p[duri, unde, ]nc`teva poieni cu stejari rari, cuiburile lor fac colonii ]ntregi. Aici, ]n sat, nici nu au ast`mp[r de trei zile, mereu se rotesc 249
  • 247. Ion Ag`rbiceanu]n cete prin aerul sur =i, c`nd se a=eaz[ pe crengi, c`teva dinele tr[b[ s[-=i spun[ vestea: — Cra-cra! Cra-cra! Ca =i c`nd zborurile lor ar prinde mereu ceva nou, cevastr[in, =i vin s[ vesteasc[ =i oamenilor =i, nefiind ]nc[ sigurede vestea ce o dau, se ridic[ ]nfrigurate iar, s[ mai prind[ odat[ semnul, =i ]l spun iar =i satului. Copiii, ]mbr[cai ]n ve=minte groase, cu c[ciuli ]n cap, ies]n curi, ]=i dau capul pe spate =i urm[resc v`rtejurile ciorilorprin v[zduh, p`n[ se las[ iar, grele, pe pomii gr[dinilor. N-aumai v[zut at`tea ciori din iarna trecut[. — Cra-cra1 Cra-cra! Cei mai muli le cunosc. R[zlee trec =i vara prin sat, maiales c`nd sunt pui mici la clo=ti, prim[vara, =i de multe ori fur[c`te unul. Copiii strig[, chiuie, zbur[t[cesc cu bru=i dup[ hoae,dar ele se duc nep[s[toare cu bulg[ra=ul de aur ]n cioc. Copiilor nu le plac ciorile =i nu le sufer[ prin curte. Daracum nu sunt pui mici, iar ciorile sunt multe, p`lcuri ]ntregi, =izboar[ ]nv[luindu-se, s[ te tot uii la roiurile lor ciudate. De unde vor fi venit at`tea? +i parc[-s grase =i grele, cumse apleac[ crengile sub povara lor. Copiii urm[resc t[cui ]nv[luirile de aripi pe sus, p`n[ ]ip[trunde frigul. B[rbai, femei, c`nd ies prin curte, ]=i arunc[ =i ei ochiispre cer, nu pentru a vedea zborul ciorilor. Dar ce caut[ ei =ia=teapt[ nu se z[resc flutur`nd rar ]n v[zduhul sur, p`n[ ]nseara zilei a treia de c`nd s-au ar[tat ciorile: ]nt`ii fulgi denea. Rari, m[runi, nehot[r`i, mai mult se opresc dec`tcoboar[ =i jos pe p[m`nt par tare firavi, ca ni=te scame, cani=te n[scui f[r[ de vreme. — Uite c[ ninge’ mam[! strig[ un copil cu nasul turtit ]ngeamul dinspre curte. — Ninge, da, doar ne-au spus ciorile c[ va ninge. — Ele au spus? — Ele! N-ai auzit c[ de trei zile strig[ mereu: cra-cra? +i nu 250
  • 248. Fefeleaga 251
  • 249. Ion Ag`rbiceanule-ai v[zut ]nv[luindu-se ]n p`lcuri mari pe sus? — Da’ ele de unde au =tiut? — Ele miroas[ z[pada p`n[ e ]nc[ sus, ]n nori. }n tot anulne spun vestea. Da’ acum abia ]ncepe s[ ning[. Va ninge ]ns[bine peste noapte. P`n[ dimineaa va fi tot alb. — Tot ciorile au spus? — Nu ele, asta o =tim =i noi, oamenii. S-a muiat afar[ tarefrigul =i [sta e semnul. +i, iat[, copilul vede pe geam c[ mam[-sa spune adev[rul:cad fulgi tot mai mari, mai l`no=i, =i tot mai de=i. Din alte case ies copiii mai m[ri=ori ]n curte. Cu capul gol,cu p[lmuele ]ntinse s[ prind[ fulgii. Dar nici nu-i pot vedeabine =i se topesc. Dup[ ce a ]nceput s[ ning[, ciorile nu se mai rotesc ]nv[zduh, nu mai cronc[ne, ci stau grele pe crengile uscate —nemi=cate, ca ]ntr-o ad`nc[ meditare. Apoi, c`nd ]ncepu s[ se ]nsereze mai tare, stolurile seridicar[ ]n lini=te de prin gr[dini =i plecar[, f[r[ s[ bage cineva]n seam[, c[tre p[durile din care au venit... Dimineaa ninge ]nc[, v[zduhul e ]ntunecat de fulgii mari=i de=i care se gr[besc acum, roind amestecai, p`n[ unde sevede ]n aer. Copila=ii privesc prin geamuri, cu n[sucul turtit de sticl[,cei mai m[ri=ori au ]nceput s[-=i probeze s[niile. Dar z[padae prea moale ]nc[ =i s[niile nu lunec[, ci trec prin om[t =iron[ie p[m`ntul ]ngheat. Prin curi, unde =i unde, s-a cobor`t din v[zduh c`te-o cioar[,=i fac pete pe imaculatul z[pezii. Nu cronc[ne nici una, cicaut[ cu ciocul prin nea, mai ales ]n apropierea girezilor degunoi din faa grajdurilor. Sunt tot ciori sure, de cele mari, nu se =tie dac[ au venit dinp`lcurile din zilele trecute, sau sunt ciori r[zlee. Unii copii le zbur[t[cesc cu cioturi de lemn, alii se uit[ laele cu b[gare de seam[. Nu sunt prea fricoase. Dac[ una afl[ 252
  • 250. Fefeleagaun oscior ori alt[ bun[tate, se salt[ din aripi ]ndat[ =i zboar[cu c`=tigul ]n plisc. — S[racele! ]=i caut[ =i ele p`inea cea de toate zilele.Iarna e grea =i penru ele, spune vreun rom`n ]n faa copiilor. — S[ m[n`nce muguri din p[dure, zice un b[iat mai m[ri=or,care inea o usc[tur[ ]n m`n[, gata s[ arunce dup[ cioar[. — M[n`nc[ =i ele muguri, c`nd nu mai au ]nc[tr[u. — M[n`nc[ pe pustia! Nu le-am alungat eu de c`te ori,iarna trecut[, de la p[tulul nostru de cucuruz? Se ca[r[ cughearele de lai =i cioc[ne =tiuleii la care ajung prindeschiz[turi. M[n`nc[ r`nduri ]ntregi de boabe. — Ei, =i a s[r[cit tat[-t[u dintr-asta? Nu v-a ajuns m[m[lig[ast[ iarn[? B[iatul ]l prive=te prostit, cu gura c[scat[. Nu r[spunde. — Bietele ciori, zise omul, mai culeg =i ele o s[m`n[ dinbrazd[, mai dezgolesc c`iva =tiulei c`nd e copt cucuruzul, =ioamenii le alung[ cu ce le vine la m`n[. Pun =i sperietori lamarginea porumbi=tilor =i v[ruiesc tuleii de pe del[turi s[ lesperie. Dar la folosul ce ni-l aduc nu se g`ndesc. B[iatul care nimerise ]n vorb[ cu rom`nul era de felul luicam obraznic. — Nici ou[le, nici carnea lor nu sunt bune. Ba-s chiarspurcate, se repezi el. Ce folos aduc? Poate s[ zicem =i noi c[-s porumbi, nu sunt ciori, cum spune iganul. — M[i c[ pestri e=ti ]n cerul gurii! Afl[ de la mine, dac[ n-ai =tiut p`n[ acum, c[ =i ciorile sunt p[s[ri folositoare. C`i=oareci de c`mp nu st`rpesc ele =i c`i viermi stric[cio=i? Nu-i vietate care s[ nu-=i aib[ folosul ei... De a doua, de a treia zi, au ]nceput s[ umple satul ciorilecele m[runele, negre ca t[ciunele pe tot trupul, „ceucele“,cum le zic s[tenii. Ele dau n[val[ oriunde se arunc[ gunoi dincas[ sau din coete =i fac pr[p[d ]n seminele ce se ]mpr[=tieg[inilor, dac[ nu-i nimeni afar[. Zadarnic c`r`ie coco=ul =isare dup[ ele: nu li-e fric[ =i sar mai repede dec`t el, dar tot pe 253
  • 251. Ion Ag`rbiceanuboabele aurii de porumb se las[. Ciori de cele mari vin rareori s[ fure de la p[s[rile de curte.Nu-s a=a de ]ndr[znee ca cele mici. Pentru prinderea acestora sunt ]n sat feciora=i care =tiu]mpleti, din p[r de cal, ghiluri. *** Dup[ o s[pt[m`n[ ninsoarea a ]ncetat, cerul s-a ]nseninat=i s-a pus un ger, c[ trosnesc noaptea acoperi=urile de =indril[,de se p[rea c[ praf se va alege din ele. Acum ]ncepur[ s[ vin[ prin sat tot mai des =i mai multe =iciori de cele mari. Ele se apropiau mai cu seam[ de coteeleporcilor, de troacele lor =i ciuguleau t[r`a sau urluiala ]ngheat[pe margini sau pe fundul lor. Uneori urcau =i pe spinareagr[sunilor ce dormeau =i-i purecau de m[runeii cei suri =i gra=i.Gr[sunii, =i dac[ se de=teptau, nu mi=cau: le pl[cea cum ]ig`dil[ ]n spate. }ntr-o zi, ]ntr-o curte se cobor] o cioar[ de cele mari. Sevedea c[ zboar[ cu anevoie, iar ]n curte se v[zu c[-i =i =chioap[. +ont`c-=ont`c se apropie de gunoi =i ]ncepu s[ caute. Doi b[iei mai m[ri=ori erau prin curte. Chiar se ]ntorseser[de la s[niat. — E =chioap[, m[, zise unul. — Hai s-o prindem! — Cum s-o prinzi, c[ de zburat poate zbura. Mai bine olovesc cu o scurt[tur[. E aproape. Dar c`nd s[ arunce cu bucata de lemn, o copili[, soraunuia, ]ncepu s[ ipe la spatele lor. Ei nu simir[ c`nd ie=isedin cas[. — Ce-i, tu Ani[? o ]ntreb[ frate-s[u. De ce zbieri a=a? — Vleau s[ plind cioaua. Nu da cu b`ta! Copila v[zuse de mult cioara pe fereastra dinspre curte;v[zuse c[-i =chioap[ =i-=i pusese ]n g`nd s[ o prind[. Dar ]itrebuise mult curaj =i paz[ p`n[ s[ ias[ din cas[. Mam[-sa nu 254
  • 252. Fefeleagao l[sa afar[ pe gerul [sta. — Da’ cum s-o prinzi tu, Ani[? E =chioap[ ea, dar poatezbura. — O plind. Nu da! +i ea porni spre cioar[. Frate-s[u, de fric[ s[ nu zboare, av`nt[ usc[tura =i nimeripas[rea, r[sturn`nd-o ]ntr-o dung[. Ania ]ncepu s[ urle. Mam[-sa ie=i din cas[. — Ce-i aici? De ce pl`ngi, Ani[? Da’ cine focu’ i-a deschisu=a tinzii? +i porni dup[ copil[. Dar p`n[ s-o ajung[, Ania ]n=f[case de coad[ pas[rea careera vie ]nc[, dar f[cea slabe mi=c[ri de ap[rare. — Ce-i asta? ]ntreb[ mama ]ntorc`ndu-se spre b[iat. }i povesti tovar[=ul de s[niat. — Am v[zut =i eu cioara cea =chioap[ prin curte. Da’ tuce-ai avut cu ea s-o omori? — Uite c[ nu-i moart[, e numai ameit[, r[sufl[ b[iatul,v[z`nd c[ pas[rea se mai zv`rcolea ]nc[. — S[ love=ti o pas[re =chioap[! N-a fost de-ajunsnenorocirea ei? +chioap[ acum iarna! De bun[ seam[ a=chiopat-o tot un blestemat ca tine. +i femeia-i arse repede dou[ palme r[sun[toare. Ania, cu cioara de coad[, ]ncetase de pl`ns. Pas[rea nu s`ngera, nici ochii nu-i erau ]nchi=i, dar nu maiavea nici o putere. Se vede c[ o croise bine b[iatul. Mama lu[ copila de m`n[. — Vino, Ani[, s-o ducem ]n cas[, s[ o ducem la c[ldur[,s[ nu ]nghee. Copila ridic[ spre mam[-sa ochi ]nl[crimai: Da’ nu moale, mam[? a=a de tale a p[lit-o Ionu cu b`ta! — Vom griji-o s[ nu moar[! *** Peste c`teva zile cine intra ]n casa lor putea vedea pelavi[ o l[di[ cu spie =i ]n ea cioara cea =chioap[. Ania 255
  • 253. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSera mereu l`ng[ ea =i pas[rea ]ncepea s-o cunoasc[. Ea-id[dea =i gr[une =i ap[. Ionu, fratele, ]nconjura c`t putea l[dia. Nu-i pl[cea s[vad[ cioara, care se ]nviora din zi ]n zi, =i acu=i ]i va trece =iumfl[tura de la picior. C`nd se ]nt`mpla s[ cronc[ne pe-afar[ o cioar[, cea dincolivie ]n[la pe-o clip[ capul, apoi nu-i mai p[sa. NINGE Toamna a fost tare ploioas[. Bine c[ a fost vreme frumoas[p`n[ a inut culesul porumbului, s[ poat[ aduce rom`nii =i jipiiuscai =i s[-i cl[deasc[ ]n c[pie mari, r[scolite parc[ mereu dev`nt. Pe l`ng[ cl[ile de f`n =i girezile de paie, gr[mezile foioaseerau totu=i mici, =i mireasma cu care veniser[ din c`mp se]mpr[=tie repede ]n vreme ce a f`nului se va p[stra toat[ iarna. Oamenii erau veseli c[ au ispr[vit culesul pe vreme bun[,=i acum nu le mai p[sa c[ se puseser[ ploile de toamn[: se vamuia p[m`ntul =i vor putea ara mai u=or. Cei mai muli nuaveau ogoare pentru gr`u =i-l sem[nau ]n porumbi=ti. Dar =i dup[ ce arar[ =i sem[nar[ tot pe apucate, ]n zilelec`nd v`nturile mai ]mpr[=tiau norii, ploile nu mai contenir[.Dimpotiv[, se puser[ cu mai mult temei. Nu ploi mari, ci cuae subiri =i dese, cu fumeg[ri grele, c`nd pe umerii dealurilor,c`nd pe v[i. Uneori cerul se cobora peste sat, s[-l ajungi cum`na din v`rful =urilor. Azi a=a, m`ine a=a, s[pt[m`ni ]n =ir. Pe drumuri, prin curi,se pr[sise o tin[ ]n care roatele carelor intrau p`n[ la butuc =ivitele p`n[ la genunchi. Satul era vestit de tinos. Din b[tr`ni oamenii foloseau„picioroange“, ni=te p[ru=tei cioplii frumos, ]n care erau icuiteni=te cercuri de lemn, s[ poat[ intra talpa piciorului, cam la 256
  • 254. Fefeleaga]n[lime de un metru. Cei mai muli luau =i b`te c`nd umblaucucuiai pe picioroange, dar alii, mai ales tineretul, umblau=or =i f[r[ reazemul b`tei. Umblare la hotar, pe uliele satului, mai era destul[: viteleie=eau ]nc[ la p[scut, oamenii duceau cu carele gunoiul ce-lmai aveau prin curi. +i ploile m[runte ineau mereu. De la o vreme p[rea c[ se]ntunec[ lumea toat[. +i frigul cre=tea din zi ]n zi. — De-ar ]nghea odat[! — De-ar ]nghea, da-i prea devreme. Ce ne facem dac[ sepune iarna de acum? — Mai bine s[ se pun[, dec`t s[ ne ]nec[m ]n glod. — P[i, tot mai pot pa=te oile prin porumbi=tile nearate =ivitele. S[ le punem de-acum pe f`n? }ntr-o noapte s-au de=teptat oamenii speriai: umfla viforulstre=inile de paie, s[ smulg[ acoperi=urile, =uiera =i vuia ]nhornuri, se spinteca prin crengile negre ale pomilor din gr[dini,v[iet`ndu-se pe zeci de glasuri; p[trundea pe unde putea, printoate cr[p[turile, ]n case, =i r[cea tare aerul, ]nc`t lumea se]nvelea mai bine ]n straie =i p[turi. — {sta-i criv[ul, tu muiere! — Va fi, c[ s-a f[cut frig ]n cas[. — Vine =i prea devreme, =i la vreme. — Cum a=a? — P[i, s-a pus iarna prea cur`nd, dar ]ncalte a ]nlemnit =ipe du=manul de afar[. — Tina? — D-apoi cum! Nu mai era de tr[it. P`n[ dimineaa, tina ]nghease tun. V`ntul spulbera mereude pe cer toate peticele de nori care se mai iveau =i se puse unsenin verziu, cu cerul tare, ]nalt =i larg. +i frig! Amorea m`nape coada securii =i ]n ochi se iveau lacrimi. Se oprise toat[ mi=carea ]n sat. Nici care pe ulii, nici vitela p[scut. Prin colii de tin[ ]ngheat[, mari, cu gropi rele ]ntreei, sa-r fi putut schilodi vitele =i s[ se sfarme roile carelor. 257
  • 255. Ion Ag`rbiceanu Acum se pusese ]n sat o s[rb[toare care nu se =tie c`t vainea: p`n[ c`nd va umplea z[pada gropile =i va astupa colii=i bru=ii ]ngheai din curi =i de pe drum. Acum nu cutezauoamenii s[-=i duc[ vitele nici p`n[ la f`nt`n[ s[ le adape, leduceau apa cu ciuberele ]n poiei. Dup[ trei zile criv[ul s-a mai potolit. +i ici, =i colo, sevedeau oameni pe acoperi=urile de paie ale =urilor sau caselor,care astupau, cu jipi, sp[rturile f[cute de v`nt. A f[cut destul[pagub[, de=i paiele erau ude =i grele de at`ta ploaie. De departe, cei care luau snopul din furca celor ce urcaupe sc[ri, =i-l potriveau ]n sp[rturile acoperi=ului, p[reau ni=teschilozi care nu se puteau ridica dintr-un loc, =i-=i purtau braelef[r[ s[ le poat[ st[p`ni. Suluri de fum alb se ridicau deasupra tuturor caselor,zdrenuite la repezeal[ =i risipite de v`ntul care b[tea ]nc[. Oamenii trebuir[ s[ fac[ foc, =i era numai la sf`r=itul luinoiembrie. — Ne vom arde =i gardurile la iarn[! — Ei, nu va ine gerul de-acum! — S-a mai pus =i-ntr-ali ani iarna devreme =i n-am pierit. — Nu, da’ mai demult ni se d[deau delnie mai mari dep[dure. Din an ]n an le-au tot mic=orat. Oamenii erau ]ngrijorai. Mai r[m[seser[ =i porumbi=ti nearate. Nu le mai putur[ lucra nici c`nd ]ncet[ v`ntul =i se muiefrigul. P[m`ntul nu se dezghe[. }n loc de dezghe ]ncepu s[ ning[. }ndat[ ce se muie frigul,v`ntul ]ncepu s[ bat[ de la apus =i umplu ]ntr-o zi cerul cu norigrei. O vreme trecur[ ]n turme tulburi =i ]n cete pe sus, apoiv[zduhul ]ntreg se ]mp`nzi de-o culoare cenu=ie, cobor`ndp`n[ aproape de sat, nemi=cat, =i ]ncepu s[ fluture c`te-unfulg de nea, care p[rea c[ nu =tie unde s[ cad[, sau mai bines[ r[m`n[ ]n v[zduh. C`rduri de ciori se ]nv[luiau pe sus, peste sat, peste gr[dini, sel[sau crengile negre =i iar se ]n[lau, f`lf`ind moale din aripilenegre. 258
  • 256. Fefeleaga C[tre sear[ ]ncepu s[ cearn[ cu fluturi mari, sc[mo=i, s[ning[ des c`t nu se mai vedea la trei pa=i, =i a=a inu trei zile=i trei nopi. Acum trebuia s[ ]noi prin z[pad[ =i, p`n[ se f[cu o p`rtieprin curi =i pe drum, mai trecur[ c`teva zile. }ncepur[ s[ umble s[niile. Sub z[pad[ nu se mai simeaucolii ]ngheai. Oamenii duceau iar gunoi la c`mp, aduceaulemne din p[dure, =i unii c[rau jipii de porumb r[ma=i pe c`mp. — Devreme ne-a intrat anul ista alba ]n sat! — Nu-i nimic, numai de-ar pleca devreme. — A=a i-ar fi legea: dac[ vine devreme, s[ se =i care tota=a. — Las’ c[-i bine! Cu tina aceea ne-am fi ]nglodat de tot. — Da’ era mai bine cu colii ]ngheai? Bine-i a=a! Uite ce mai drum de sanie se ]nfirip[!... Ninge, se opre=te, se scutur[ v[zduhul, =i, c`nd ai fi crezutc[ se lumineaz[, ]ncepe iar, ]ncheg`ndu-se ]ntuneric sur ]n]n[limi. Ninge acum parc[ numai de m`ntuial[, s[ fie ]n treab[... *** De c`nd a=tepta Petric[ s[ nu mai ning[ deloc, s[ poat[ie=i cu s[niua pe care i-a f[cut-o tat[l s[u anul trecut, =i a=tepta=i ea ]ntr-un col din c[mar[ s[-i vin[ vremea. Nici nu s-a acoperit bine curtea cu z[pad[ =i Petric[ o =iscoase din ad[postul ei. Dar s[niua se hurduc[ pe colii]ngheai =i scr`=ni, iar el se ]mpiedic[ de bru=ii tari =i c[zu ]nnas. C[zu r[u, ]l podidi s`ngele =i, c`nd v[zu z[pada ro=ie,]ncepu s[ zbiere ca mu=cat de =arpe. Mum[-sa n[v[li ]n curte, ]l ridic[, ]l duse ]n cas[ =i-l sp[l[cu ap[ rece, p`n[ se opri s`ngele. Suspinele lui Petric[ ]ncetar[cu mult mai t`rziu. — Te mai doare? — Doare tare! — |i-ai fi rupt nasul ]n colii [ia. Ce copil ai mai fi fost tuf[r[ nas? 259
  • 257. Ion Ag`rbiceanu — Da’ am vrut s[ merg cu sania. — V[d eu bine ce-ai vrut, dar iat[ ce ai p[it! Trebuia s[ m[]ntrebi pe mine. De-atunci copilul o ]ntreba ]n fiecare zi de zece ori: — Acum pot s[ merg cu sania? — }nc[ nu! Nu-i ]nc[ drum de sanie. — Nici acum? — P[i, nu vezi c[ ninge ]nc[? Vrei s[-i ning[ c[ciula ceanou[? Era singura lui c[ciul[ =i i-o f[cuser[ s-o aib[ de Cr[ciun.P`n[ acum, ]n iernile trecute, folosise o ruptur[ a unui fratemai mare, ce-i c[dea peste ochi. Nu! Nu voia s[ i-o ning[. Darcu p[l[ria nu putea ie=i s[-i degere urechile. }n cea folosit[iarna trecut[ pusese mam[-sa un ou de cuibar =i o v`r`se subpat, unde veneau vreo dou[-trei g[ini s[ ou[, de c`nd se pusesefrigul, c[ erau tare ou[toare. }ntr-o zi, c`nd sl[bise frigul de tot, dar ningea ]nc[, Petric[]=i tot ]nv`rtea c[ciula ]n m`n[, minun`du-se c`t era defrumoas[ cu blana ei neagr[, str[lucitoare. +i se g`ndea: =itat[l s[u, =i frate-s[u puseser[ c[ciulile de c`nd s-a l[sat frigul.Umbl[ cu ele prin z[pad[, uneori sunt albe de tot, =i nu sestric[. Le scutur[ de z[pad[ c`nd intr[ ]n cas[, =i c[ciulilesunt iar cum au fost. }i spuse =i mamei sale ce g`ndea. — P[i bine, alea-s rable vechi, nu-s nou[ ca a ta. +i dac[ s-ar strica, pagub[-n ciuperci. Asta-i o c[ciul[ scump[. Petric[ r[mase cu ochii la c[ciula din m`n[. Drept c[ erafrumoas[! +i voia s[ o aib[ nou[ la Cr[ciun. Totu=i, sup[rarea nu-i mai trecea. Ningea =i iar ningea! A=aputea ine p`n[ la sf`r=itul lumii! Se urc[ pe lavi[, privi prin fereastra ce r[spundea ]n curte:se cerneau fulgi mari, sc[mo=i. }ncepu s[ pl`ng[ potolit. Nu seauzea, numai c`nd suspina. Bunica avu treab[ ]n camera asta =i-l afl[ suspin`nd. — Ce-i, m[i copile? De ce pl`ngi? 260
  • 258. Fefeleaga — Ninge, bunico! — +i ce-i dac[ ninge? Nu-i frumos? — Da’ ninge mereu =i nu se mai opre=te. — Las’ s[ ning[! De-aceea-i iarn[. — Da’ c[ciula? — Ce-i cu c[ciula? — O ninge dac[ ies cu s[niua! — +i dac-o ninge, ce-i? — E nou[, bunico! — S[ tot fie. — Da’ se stric[ =i nu mai e nou[ la Cr[ciun! — Auzi tu, cuminenia p[m`ntului! Dar c[ciula de-aceea-i, m[i copile, s-o ning[. }n ploaie — p[l[ria, ]n ninsoare —c[ciula. Asta-i legea de c`ndu-i lumea. — Da’ mama nu m[ las[ cu c[ciula, s[ nu se strice. — Ei, s-o strica! Ia-i s[niua =i pleac[. Nu-i mai frig delocafar[. Petric[ st[ ]n cump[n[. B[tr`na a ie=it ]n m`n[ cu un =tergarpe care l-a scos din lad[. Copilul se uit[ pe fereastr[. — Ninge! Ninge mereu! Nu cutez[ s[ calce porunca mamei sale. Ce ar fi s[ ias[ cup[l[ria? Bunica a zis c[ nu-i mai frig de fel. C[ut[ p[l[riua veche, turtit[, =i o scutur[ de dup[ cuptor.}=i aduse s[niua din c[mar[ =i se strecur[ ]ncet pe u=a tinzii. „Nu-i frig, ba-i chiar cald“, ]=i zise Petric[ =i ]not[ prinz[pad[, tr[g`nd cu greu s[niua dup[ el. Mam[-sa ]l v[zu pe fereastr[, =i ie=i cu c[ciula ]n m`n[. — Vino, m[i Petric[, =i-i ia c[ciula. E ru=ine s[ umbli prinz[pad[ cu p[l[ria. Acum nu se mai stric[. Ninge rar. Copilul se ]ntoarse bucuros. }=i ]nfund[ c[ciula peste urechi.Toat[ faa ]i r`dea: abia mai z[rea cu ochii de sub c[ciul[. O]mpinse pe frunte =i ie=i cu s[niua ]n uli[. Era ]nt`iul =i sesimi m`ndru c[-i ]ntrecuse pe ceilali copii. 261
  • 259. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS V~NTURILE }i plac toate v`nturile. }=i aduce aminte c[ ]n copil[rie avrut odat[ s[ prind[ v`ntul. Ie=ise cu mo=ul s[u ]n gr[din[,unde era o balt[ plin[ de trestii= uscat — era ]n gur[ deprim[var[. Trestii=ul se ]ndoia, fo=nea uscat, uneori f[cea valuricare parc[ fugeau unul dup[ altul. — Uite, mo=ule, v`ntul! striga el ]nveselit. — Da, bate v`ntul =i-i destul de rece! — Dumneata-l vezi? — Ce s[ v[d? — V`ntul! — Cum s[ nu v[d cum se clatin[ trestia =i salciile de pemarginea b[lii! — Da’ nu trestia =i salciile! — P[i, ce alta? — V`ntul! B[tr`nul ridica din umeri. — M[ la=i, mo=ule, s[ m[ duc s[-l prind? — Ce s[ prinzi? — V`ntul! — Du-te =i prinde-l, zise z`mbind mo=ul s[u. S[-l aduci s[-lv[d =i eu la fa[. B[iea=ul de-atunci a prins fuga, a ajuns la trestii=, l-a v[zutde-aproape cum se leag[n[, a auzit cum fo=ne=te din frunzeleuscate, s-a uitat, a c[utat prin trestii=, dar v`ntul nu l-a v[zut, nul-a g[sit, =i, dezam[git, s-a ]ntors cu m`inile goale la bunicul s[u. — Nu l-ai aflat? — Nu-i! — P[i tu credeai c[-i cineva viu? V`ntul, m[i b[iete, e oputere a aerului. +i-aduce aminte c[ n-a ]neles nimic =i a r[mas tarenem`ng`iat. Nu ]nelege Nicu multe nici p`n[ acum: ce sunt v`nturile,de unde vin, cum bat =i unde se duc? 262
  • 260. Fefeleaga +i acum e m[ri=or, peste o jum[tate de an va merge la=coal[. De c`nd cu p[ania din copil[rie n-a mai cutezat s[]ntrebe pe nimeni ce sunt v`nturile. Nu =tia ce sunt, dar ]i pl[ceau toate. P[zea noatenii lor,vreo trei sterpe =i un berbece bulbucat, la cap cu coarnelemari, r[sucite de vreo trei ori, pe o costi[ plin[ de spini, lamarginea unei p[duri. Cuno=tea acum toate v`nturile. Cea mai mic[ adiere, boarea, abia pleca firele de p[i=, nuputea mi=ca nici frunzele spinilor, nu avea c`ntec, auzit poatenumai de g`zele m[runte =i sm[luite, care se urcau pe firicelelede iarb[, cu picioru=ele lor ca o p[rere =i le cl[tina boareaodat[ cu firul de iarb[. El zicea c[ nici boarea nu putea s[ fie mut[, c`nd toatecelelalte v`nturi ]=i aveau c`ntecul lor. }=i ]ncorda auzul, sepleca cu urechea pe paji=te, dar nu auzea nimic. De bun[seam[ auzeau ]ns[ g`ng[niile, care la adierea boarei parc[]nviau toate de unde erau ascunse prin iarb[ =i ]ncepeau s[ semi=te =i s[ se ]mpr[=tie ]n ]mp[r[ia verdeii. Unde era iarba mai ]nalt[ se ]nfiora =i ea la adierea boarei,=i se ]nchina u=or. Nev[zut[ =i abia simit[ de obicei, ce r[coare]nvietoare ]i aducea ]n obraji c`nd erau c[lduri mari! }n potopulacela din c[ldurile verii, ]n cuptorul ce dogorea sub soare, deunde aducea boarea r[coarea aceea, ca de pe alt t[r`m? Nu =tia, dar nici nu se ]ntreba cu st[ruin[, ci numai a=a, dem`ntuial[. Se bucur[ c[ se r[core=te =i el. Uneori, dup[-amiezile, c`nd ]ncepeau s[ se lungeasc[umbrele c[pielor din lunc[, pe unde ]=i p[=tea acum, ]n treac[t,noatenii, boarea tr[gea mai tare, purt`nd mireasma f`nuluiproasp[t din c[pie,. Boarea mai mare p[rea c[ ]nvioreaz[acum =i oiele lui, care retezau cu h[rnicie firicele nou[ deiarb[ din cositur[. Nu avea s[ pasc[ mult pe-aici, p`n[ vorc[ra oamenii f`nul, apoi luncile vor fi oprite, s[ creasc[ otova. Lui Nicu ]i pl[cea adierea asta mai tare, o inspira cu l[comie =i-i p[rea c[-l... ]ntinere=te, se g`ndea el, dac[ ar fi putut fi mai t`n[r. Spre sear[ mai pricepea r[coarea boarei, parc[ ar fi adus-o 263
  • 261. Ion Ag`rbiceanudin p[durea vecin[; ]n toiul amiezii ]ns[, =i departe de p[dure,nu avea de unde o r[scoli. Din ceea ce v[zu c`t a p[scut oiele pe costi=a plin[ despini, ]nelese c[ boarea adie numai pe p[m`nt, nu se ridic[departe ]n aer, nu ajunge p`n[ la coroanele arborilor, ba nicitufele de spini nu le cl[te=te. Mai ]nelese c[ boarea nu schimb[vremea, nu aduce nori, nu veste=te ploi. Ea r[core=te pe lucr[torii ostenii =i ]nc[lzii ]n dogoareazilelor de var[. De=i r[m[sese ru=inat de p[ania din copil[rie,c`nd a voit s[ prind[ v`ntul, ]i tot venea =i acum s[ seg`ndeasc[ la boare ca la o fiin[ vie, pe care nu o putea vedea,dar parc[ o simea u=oar[, tineric[ =i fraged[. V`nturile erau de multe feluri. Nicu, pe l`ng[ oiele lui, toat[ziua sub cer, avu vreme s[ le cunoasc[ =i s[ se ]mprieteneasc[ cutoate. Cu toate cele ce b[teau din prim[var[ p`n[ toamna t`rziu. }i pl[cea v`ntul ce b[tea din aripi aspre, care venea dec[tre r[s[rit, ]nvolbura coama p[durii =i ridica ]n pale l`na depe noatenii lui, dar mai cu seam[ de pe cele trei sterpe, =i depe berbece, care aveau l`na mai mare. }nvolburat[, coama p[durii p[rea sur[, nu f[cea valuri, nualerga cum alergau pe coast[ lanurile de gr`u verde ]nspicat.De c`te ori le vedea pornind ]n valuri Nicu z`mbea, c[ci ]=iaducea aminte de-o poveste cu un om cam icnit, pe care i-aspus-o tat[l s[u. Omul a avut =i el o hold[, ]ntr-un loc singuraticpe un deal, unde nu mai erau =i alte sem[n[turi, =i ]ntr-o zi s-adus s[ vad[ c`t a mai crescut gr`ul. Dar b[tea v`ntul de lar[s[rit. Holda verde unduia ]n valuri, care p[reau c[ fug pestemuchia dealului. Mintosul alearg[ acas[, ]=i lu[ secerea =id[du fuga la hold[ =i ]ncepu a o secera a=a verde, s[ nu-i fug[toat[ peste deal. Doamne, dar ce minune era s[ prive=ti c`nd b[tea v`ntul[sta sem[n[turile de pe deal, s[ le vezi cum gr[besc =i alearg[toate spre culme, =i totu=i nu se clintesc din locul lor. Nicu n-av[zut nici marea, nici un lac mai mare, s[ poat[ vedea valurilede ap[, ci numai b[li. }n b[li, =i c`nd b[tea v`ntul tare, apa 264
  • 262. Fefeleagaabia se ]ncreea. Privind mereu fuga lanurilor de gr`u, uit`ndu-se la coamap[durii fr[m`ntat[ =i sur[, ascult`nd c`ntecul potolit alcopacilor de pe marginea p[durii, Nicu ]=i uita nu numai deoiele lui, ci =i s[ mai m[n`nce. Turmulia lui nu era departe,se r[sfira numai pe costi=[, oielor le pl[cea s[ m[n`nce per[coare. +i v`ntul [sta de la r[s[rit era totdeauna r[coros. De la o vreme prindea putere =i ]ncepea s[ mi=te =i crengilep[durii, nu numai coama de frunze. Atunci se isca =i alt c`ntec,]n locul fream[tului de mai ]nainte, un fel de v`j`it domol =iadormitor, s[-l asculi cu ceasurile, ]=i zicea Nicu. V`ntul [sta de la r[s[rit era sec, uscat, =i c`nd pornea,copilul ]ncepea s[ cunoasc[ din c`te a v[zut, c[ se pune vremesecetoas[. B[tea o zi-dou[, fug[rea norii ]nali pe cer, apoi se]nsenina, v`ntul ]nceta =i vremea ]ncepea s[ se ]nc[lzeasc[.Se punea vreme uscat[, bun[ de f`n =i de secer[. Dar c`nd v`ntul se pornea de la apus, c`nd aducea mireasm[de umezeal[, de ploaie, Nicu ]ncepu s[ =tie c[ se schimb[vremea, c[ vor veni ploi. Vin[, numai s[ nu in[ mult, cu zilele,s[-i ]nmoaie straiele ]n toat[ ziua, s[-i fle=c[iasc[ gurguiulopincuelor, ]nc`t s[ se tot ]mpiedice de el. Vin[ =i v`nturileaduc[toare de ploaie, s[ mai creasc[ iarba pe costi=[. Las’ s[plou[, c[ oilor le place s[ pasc[ ]n ploaie, s[ le mai spelel`na! +-apoi v`ntul [sta de la apus nu e statornic, nu bate regulat]n acela=i fel, zile ]n =ir. Porne=te de cele mai multe orin[b[d[ios, fr[m`nt[ p[durea cu du=m[nie, apoi deodat[ piere=i r[sun[ ploaia pe coama neagr[ =i lini=tit[ a p[durii. Dac[ ar r[suna numai! Dar c`nt[, =i pe c`te glasuri! Cums[ le prinzi pe toate? +i tr[b[ s[ le prind[, c[-i tremur[ sufletulla fiecare ]ntors[tur[ de c`ntec. Minunea cea mare e cum r[zbe=te v`ntul p`n[ ]n ]n[limi=i m`n[ norii, ]i scoate mereu de dup[ m[gurile de la apus =i-i m`n[ ]n turme mari — parc[-s turme grele de bivoli — =i-iduce cine =tie unde, peste p[duri? C[ norii sunt purtai de v`nt, 265
  • 263. Ion Ag`rbiceanuNicu nu se mai ]ndoie=te: a v[zut de at`tea ori c[ dac[ un nordin care ciuruie ploaia a trecut pe deasupra lui, ploaia — p`n[ce v`ntul aduce altul tot a=a de v`n[t-negru — cade mai rar, ]npicuri mai mici, ]n ae subiri. Cum se suie v`ntul la a=a ]n[limi=i cum are putere s[ poarte norii? Dar norii oare ce vor fi? Dac[-s din ap[, cum st[ apa ]nv[zduh =i nu cade, numai c`teodat[? Dar el a v[zut c[ suntv`nturi care se suie cu mult mai sus, deasupra norilor celornegri. Prin sp[rturi care se fac uneori ]n ]ntunericul de sus, el av[zut noura=i albi chiar la porile cerului. Ei sunt du=i de v`nturi]n alt[ parte, nu pe un drum cu cei grei de ploaie... Apoi viforele de var[, care aduc furtunile cele mari, cufulgere =i tr[snete dese, cu durduituri ce se in lan, nu mai =tii:]n cer sau sub p[m`nt, de unde ]=i iau ele puterea cea grozav[,cu care ]ncovoaie copacii p[durii =i url[ cutremur[tor prin]ntinderea nesf`r=it[ a codrilor? De unde vin a=a de viforoase ,a=a de m`nioase, uneori seci, f[r[ ploaie, de cele mai multeori ]ns[ cu desc[rc[ri de ploaie, ca =i c`nd s-ar rupe cerul =icurge ca din g[leat[? Curg =iroaie groase ca funiile de la car =i r[sun[ cu larm[grea ]n p[dure, de parc-ar fi la cap[tul lumii. Vreme grea, purtat[ de vifor ca un blestem peste lume: culc[lanurile de gr`u, str`mb[ =i rupe firele de porumb, r[stoarn[copacii, umple p[durea de usc[turi, ]nc`t au ce aduna s[raciio jum[tate de an. Lui Nicu ]i place viforul cu fulgere =i tr[snete, cu rupere denori, numai s[ nu in[ ploaia prea mult, s[-l r[zbeasc[ la piele,de=i se ad[poste=te mereu sub vreun stejar b[tr`n de la margineap[durii — ]mpotriva poruncii ce i-a dat-o tat[l s[u s[ nu alergesub arbori c`nd e vreme tare. Da! Lui tat[l s[u i-i u=or s[ zic[, dar el nu-i aici ]n potop caNicu, =i apoi de ce-ar tr[sni chiar ]n stejarul sub care sead[poste=te el? Vorbesc =i oamenii mari c`te de toate. De c`nd pa=te oilepe costi=e el n-a v[zut s[ tr[sneasc[ ]n nici un copac!... 266
  • 264. Fefeleaga 267
  • 265. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS Hei! Dar ce frumos e dup[ ce st[ ploaia =i se limpeze=tecerul! Aerul parc[-i mai subire =i v[zduhul mai albastru. +idup[ ce a trecut =i viforul ]n drumul lui, se ]nst[p`ne=te o lini=te=i pace ]n care r[sun[ mai limpede =i mai tare clopoeii de pecei trei noateni ai lui... Odat[, tot g`ndindu-se ce sunt v`nturile =i pentru ce bat, ]=izise c[ tr[b[ s[ fie m[tur[toarele =i aerisitoarele v[zduhului,c[ci dup[ ele aerul era totdeauna mai curat. +i apoi, acas[ laei, de c`te ori mirosea greu pe l`ng[ gr[mada de gunoi degrajd, iar dup[ v`nt nu se mai simea nimic... }i pl[ceau lui Nicu =i v`nturile iernii, dar mai mult s[ leaud[ =uier`nd =i fluier`nd ]n strea=in[ dec`t afar[, unde ]i t[iauobrajii ca briciul. }i pl[cea s[ vad[ cum ]nv[luie fulgii de nea=i ciorile din v[zduh, dar de viscol se temea. Viscolul le scoteatotdeauna fum din cuptor =i casa se r[cea p`n[ aeriseau.Viscolul acoperea c`mpul ]n troiene de z[pad[, aducea lupiip`n[-n sat — cum auzea vorbindu-se ]n cas[ ]n vreme deviscole mari... ...+i dup[ ce ]ncepu s[ umble la =coal[ nu =tiu mai multdespre v`nturi, p`n[ ]n clasa a patra, c`nd le vorbi dasc[luldespre mi=carea aerului. Nici atunci nu pricepu mare lucru =itot mai mult ]i z[cea la inim[ o poveste, ce i-a citit-o dintr-ocarte str[in[ un b[iat care umbla la =coal[ la ora=. Dup[ istoria din cartea aceea v`nturile ]=i aveau zeul lor, peunul Eol, care le inea ]nchise ]ntr-o pe=ter[ =i le d[dea drumulnumai c`nd voia el... Pe vremea aceea, poate, oamenii vedeauv`nturile. +i lui Nicu parc[ i-ar fi pl[cut s[ tr[iasc[ pe vremeaaceea. }NT~IUL DRUM Flutur[ rar c`te un fulg de nea prin v[zduhul sur. Se opresc 268
  • 266. Fefeleagape-o clip[ nehot[r`i, apoi coboar[ iar =i iar se opresc. Parc[ lepare r[u dup[ ]n[limea din care vin, se simt str[ini ]n lume =ise tem de ce vor afla, jos, pe p[m`nt. Uneori ]i prinde o und[ de v`nt =i-i m[tur[, de nu se maiv[d =i trece o vreme p`n[ ce ]ndr[znesc s[ coboare alii. }im[tur[ =i din curte, de pe p[m`ntul ]ngheat pe care s-au a=ezat,u=or, ca ni=te scame de pene. Nu e frig. A fost ]nainte cu c`teva zile, p`n[ a ]ngheattina. Acum e bine. Se tot ]ncearc[ s[ ning[, =i nu poate. Separe c[ iarna =i-a uitat din anul trecut cum s[-=i scuture cojocul. Lelea Anua e nec[jit[ tare. Copilul cel mic, sugaciul,or[c[ie ca o broasc[ ]n leag[n. I-a dat s[ sug[, dar n-a vrut. }=i]ncree=te =i-=i str`mb[ obr[jorii =i strig[ tare, parc[ speriat. }l ridic[ iar din leag[n =i-i d[ s`nul plin =i alb, dar broscoiulse fere=te, se ]nvinee=te la obraz, =i zbiar[ din r[sputeri. A=a o fierbe de azi diminea[. — Ce te doare, puiule, ce te doare? Of, Doamne! De ce vormai avea dureri =i copiii? }l pune iar ]n leag[n =i Ioni[, fr[iorul cel mare, se =i repedes[-l legene ]n locul mamei sale, cuprins[ de trebi, c`t nu mai=tie unde-i este capul. — Haia, haia! Haia, haia! morm[ie cadenat copilul. — Mai ]ncet, mai ]ncet, Ioni[, c[-l r[storni. Leag[nul se balanseaz[ uneori, s[ ajung[ cu fundul deasupra. Ioni[ morm[ie tot mai tare =i c`t poate el de gros, s[ acoperepl`nsul sugaciului, s[-=i poat[ vedea mam[-sa de lucru. — Haia, haia! Haia, haia! Rar, arunc[ ochii pe fereastr[. Parc[ ninge mai bine. V`ntuliuie uneori ]n strea=ina lung[, =i fluier[ scurt prin horn, =i atunciflac[ra din vatr[ se tupileaz[ pe-o clip[, se tope=te repede,cobor`nd pe t[ciuni, ca =i c`nd ar fi gata s[ se sting[. Dar ]nclipa urm[toare ]nvie iar. Leag[n[ cu putere, cu st[ruin[ mare. Poate adoarme celmic. El vede =i simte c[ mam[-sa e ]ngrijorat[, dar de la ovreme ]i vine greu =i lui s[ mai aud[ pl`nsul fr[iorului: parc[ 269
  • 267. Ion Ag`rbiceanui-a intrat prin urechi p`n[ ]n mijlocul capului. — Grije=te, m[, c[-l dai peste cap! Leag[n[ mai ]ncet. Cum s[ legene mai ]ncet? De la o vreme se uit[ cu du=m[niela cel ce zbiar[ mereu. Mam[-sa iese =i vine =i iar iese. Are treab[ ]n tind[, ]nc[mar[, prin curte dup[ lemne. Au f[cut foc ]n camera dinainte=i aici fierbe =i m`ncarea pe vatr[. Rar prive=te =i ea prin geam:ninge iar =i acum. Rar, dar v`ntul se ]ntee=te. }ntr-un t`rziu sugaciul a adormit. — }ncet, Ioni[, de tot ]ncet! Ioni[ ar l[sa bucuros leag[nul =i s-ar duce la fereastr[ s[vad[ cum ninge. Dar dac[ se de=teapt[ =i pl`nge iar? Acum ea=a de bine ]n camer[, ]n lini=tea mare ce s-a pus. Prive=te cu]nc`ntare jocul fl[c[rilor pe vatr[, deasupra lemnelor ]nnegrite.Par c`nd s[biue ascuite, c`nd s[bii late, c`nd fuioare despletite.+i rar, v`ntul fluier[ prin horn =i parc[ scuip[ ]n foc. Lelea Anua ]ncepe deodat[ s[ caute cu ]nfrigurare prin solniaag[at[ ]ntr-un cui. Nu afl[ ce caut[, o ia din cui, o ]ntoarce cucapul ]n jos =i o scutur[ pe mas[. Dar nu se scutur[ dec`t c`tevafire de sare. Trece ]n tind[, caut[ ]n oale, intr[ ]n c[mar[,r[scole=te pretutindeni =i iar vine. E nelini=tit[, ]ngrijorat[. — M[i Ioni[, n-ai v[zut tu pe undeva sarea? — }n solni[, mam[. — Nu mai este ]n solni[. S-a ispr[vit. — Poate ]n tind[, ]n oala de fier, cea cr[pat[. — Nu mai este nici acolo. Copilul se g`nde=te: unde a mai v[zut el sare? Dar nu-=iaduce aminte s[ fi v[zut ]ntr-alt loc. — N-am cu ce s[ra nici m[m[liga, nici m`ncarea. Ce s[fac? A= da o fug[ p`n[ la pr[v[lie, dar m[ tem c[ se vade=tepta copilul. La g`ndul s[ r[m`n[ singur cu cel din leag[n, Ioni[ se acritot. Ce s[ fac[ dac[ se va trezi url`nd? Alta era cu mam[-saacas[: putea s[ pl`ng[ c`t de tare, nu se temea de vreoprimejdie. 270
  • 268. Fefeleaga — S[ m[ duc s[ cer ]mprumut de la vecina, mam[! — Du-te =i vino repede! Dar vecina nu avea, chiar acum o pusese ]n fasole =im[m[lig[, pe care a avut-o. +i nu avea nici cealalt[ vecin[. — Va veni tat[l t[u de la p[dure =i nu pot face m`ncarea. +i, nec[jit[, lelea Anua ]ncepu s[ caute iar. Nu afl[ nimic. — +tii ce, mam[? Ni[ doarme acum =i neleg[nat, m[ duceu la pr[v[lie s[ cump[r sare. — Tu? — +tii c[ am mai fost =i cu dumneata. — Cu mine ai fost, dar singur nu. Singur nu =tii nici unde epr[v[lia. — Ba =tiu. Cunosc casa. Are table verzi la fere=ti. — Are, da’ p`n-acolo, prin c`te hudie tr[b[ s[ treci? Te veir[t[ci =i nu vei mai =ti veni nici acas[. Ioni[ z`mbi. — Cum s[ nu =tiu? Las’ pe mine. D[-mi b[nuii =i o traist[ =i]ndat[-s cu sarea acas[. Ce s[ fac[ mam[-sa? Nu se ]ndur[ s[ lase pe cel din leag[n.Era boln[vior, de bun[ seam[, =i trebuia s[ vad[ =i de m`ncare. }=i arunc[ ochii pe fereastr[. Ningea mai des, cu fulgi mari,l`no=i.V`ntul se mai potolise. — Ia-i pieptarul =i ]mbrac[-i clicinul cel bun. Ia-i =ic[ciula. Copilul se repezi s[ se ]mbrace. Mam[-sa deschise lada =i adun[ din l[dia ei, cu maresil[, dou[zeci de bani de aram[. C[ut[ o traist[ mic[ =i i led[du lui Ioni[. — S[-i iei =i b`ta, s[ nu-i ias[ ]n drum vreun c`ine. — Mi-o iau, zise curajos copilul, arunc`ndu-=i traista dup[cap. }mbr[cat, cu c[ciula ]n cap, p[rea mai mare de cinci anitrecui c`i avea. Banii de aram[ ]i leg[ mam[-sa ]n colul n[fr[muei lui cur`ndunele =i i-o puse ]n buzunarul clicinului. 271
  • 269. Ion Ag`rbiceanu — Aici sunt dou[zci de bani, Ioni[. Tu s[ dai n[fr[mua luijup`nul =i-i va num[ra el. S[-i spui numai at`ta: m-a trimismama s[-i dai sare de banii legai aici. — P[i, eu nu pot spune: s[-mi dai sare de dou[zeci debani? — Ba poi, numai s[ nu uii p`n[ acolo. Ioni[ se simi jignit. — Da’ , mam[, eu =tiu =i num[ra p`n[ dincolo de dou[zeci. — +tii, cu gre=eli. — Acum nu mai gre=esc. Dumneata nu m-ai auzit de multcum num[r. — Bine, bine! Tu s[ dai n[fr[mua jup`nului, s[ dezlegebanii =i s[-i numere el. N-ar fi ru=ine s[-i numeri tu =i s[ gre=e=ti? Lelea Anua ie=i cu el din tind[, s[-l duc[ p`n[ la porti[. Dar cum ie=i ]n curte — alt[ ]ngrijorare: ningea tot maitare. — M[ Ioni[, eu zic s[ nu te mai duci tu nic[ieri. — Ba m[ duc! — Dar nu vezi cum ninge? — Las’ s[ ning[, doar ]s cu c[ciula! B`t[ avea zdrav[n[, cu m[ciuc[, o b`t[ de corn, c[lit[ lafoc de tat[l s[u. S[ pofteasc[ s[ se ia vreun c`ine de el! Porni pe uli[ la vale, spre vatra satului, unde era pr[v[lia,iar mam[-sa se gr[bi ]n cas[ la cel din leag[n. Nu mai era a=ade ]ngrijorat[. Dac[ se va ]ncurca pe hudie, ]i va ar[ta vreunom unde e pr[v[lia. Apoi, de! Copilul era m[ri=or acum. Frignu era. V`ntul ]ncetase aproape. Cu b`ta ]n m`n[, cu tr[istua dup[ grumaz, Ioni[ mergeav`rtos prin z[pada moale, care abia albise ulia. }n urma luir[m`neau urme negre, c[ci z[pada i se lua pe t[lpile opincuelor. Ulia era pustie. |ipenie de om nici prin curi. Nici un l[tratde c`ine. Era o lini=te =i o pace, c`t lui Ioni[ ]i p[rea c[ audef`=`itul fulgilor de nea, care c[deau tot mai de=i =i se roteauuneori ca un potop de fluturi. 272
  • 270. Fefeleaga Se silea s[-=i aminteasc[ prin c`te hudie trebuia s[ treac[p`n[ la pr[v[lie. Prin vreo patru, ba parc[ prin vreo cinci, c[ci]n vatra satului uliele erau scurte =i se ]ncruci=au mereu. Dar]nc[ nu ajunsese p`n[ acolo. Mai avea, ulia lor era tare lung[. }naintea unei portie v[zu un c`ine mare, ciob[nesc, unul alb,mios, =i ]=i str`nse bine b`ta ]n m`n[. Dar c`inele nu-i avu grija,p[rea c[ nici nu-l v[zuse. +edea lini=tit ]n coad[ =i se uita =i elcum ninge. P[rea c[ pacea =i lini=tea din v[zduh intrase =i ]n el. Dup[ ce trecuse de el, Ioni[ mai ]nturnase o dat[ capulpeste um[r: c`inele era nemi=cat la locul lui. Dar cum ]ncepu s[ ning[ de tare! +i v[zduhul parc[ secobora tot mai jos. Se opri o clip[ s[ scuture c[ciula. Mai grosde un deget era stratul de z[pad[ ce se a=ezase pe fundul ei. Se v[zu deodat[ la o ]ncruci=are de ulie. Pe care s[ apuce? Vezi c[ uliele =i casele albite de z[pad[ nu mai sem[naucu cele pe care le v[zuse el c`nd a fost cu mam[-sa la pr[v[lie:ajunsese parc[ pe un t[r`m nou. Totu=i nu st[tu mult la g`nduri=i porni pe una. Nu merse dou[zeci de pa=i =i nimeri ]ntr-alta,care c`rnea la st`nga. La cap[tul ei intr[ ]ntr-o uli[ mai larg[,apoi ]n alta str`mt[ de tot. Asta se ]nfunda ]ntr-o poart[. Nu! Pe-aicinu fusese cu mam[-sa. Se ]ntoarse =i, tot orbec[ind pin z[padace c[dea acum ca o perdea, se trezi iar ]n ulia pe care venise. }ncepu s[ asude. Nu-i era cald, dar ]ncepu a se teme c[ nuva afla pr[v[lia. Porni ]napoi =i intr[ ]ntr-alt[ uli[, pe care nufusese ]nc[. Dac[ ar fi fost, i s-ar fi cunoscut pa=ii, c[ci acuml[sa urme ad`nci ]n z[pad[. Nu era ipenie de om, nu zbura nici o pas[re, nu cucuriga niciun coco=, nu l[tra nici un c`ine. Numai z[pada c[dea ]n perdeletot mai dese =i lumina se mic=ora, de=i ]nc[ nici amiaz[ nu era. Ioni[ se opri =i ]=i ]ncord[ din nou g`ndurile. Deodat[ ]iveni ]n minte c[ de-a st`nga pr[v[liei, nu prea departe, erabiserica. Vezi bine! Cum nu s-a g`ndit p`n[ acum? Va c[uta s[ vad[ turnul, dar cum nu =tia unde se afl[, nu=tia ]n ce parte s[-l caute. A=a c[ se ]nv`rti ]ncet ]n jurul lui =iprivi ]n toate p[rile. 273
  • 271. Ion Ag`rbiceanu Dar nu vedea mai departe de-o arunc[tur[ de b[. Sus,perdeaua de z[pad[ era parc[ =i mai deas[. }ncepu s[ asude =i mai are. Va mai afla pr[v[lia? Porni cu hot[r`re pe alt[ uli[ =i ajunse ]ntr-o nou[ ]nfun-d[tur[. El era singura vietate care se mi=ca pe drum, alb tot ]npotopul de ninsoare care sporea mereu. Oamenii erau prin case, prin grajduri, f[ceau prin =urimestec[turi de f`n =i paie pentru vite. Toat[ lumea era mulumit[c[ ninge, c[ au sc[pat de gerul sec. Pacea tainic[ ce coboraodat[ cu ninsoarea intrase ]n toi. Cum trecu de vreo trei ori pe acelea=i ulie, atrase ateniaunui b[tr`n care privea prin fereastra unei case. Cine s[ fie copilul[sta care se tot ]nv`rte pe aici? C`nd ]l v[zu iar, ie=i ]n drum. — Ce-i cu tine, m[i Pr`sleo? Ce caui pe-aici? — C[ nu m[ cheam[ Pr`slea, ci Ioni[, suspin[ copilul,care era gata de mult s[ pl`ng[. — Fie =i Ioni[! Ce caui? — M-a trimis mama dup[ sare =i nu aflu pr[v[lia. — Ai mai fost la pr[v[lie? — Am fost cu mama, dar atunci nu era z[pad[ =i acum numai cunosc uliele. — Dac[-i a=a, vino dup[ mine. Bucuros, Ioni[ z`mbi =i porni dup[ b[tr`n. Nu-i mai p[sape ce ulie trece. }ndat[ se trezi ]naintea pr[v[liei. — Ei, acuma =tii? Copilul ]=i uit[ s[-i mulumeasc[ b[tr`nului =i intr[ repede]n pr[v[lie. }n od[ia ticsit[ de rafturi =i de miresmele diferite alem[rfurilor, ]n aerul acela ciudat pe care Ioni[ nu-l mai uitasede c`nd a fost ]nt`ia oar[ la pr[v[lie cu mam[-sa, copilul sesimi parc[ mai ]n putere. Jup`nul de dup[ tarab[ ]i zise, ridic`ndu-=i barba lung[ =ialb[ de pe o carte groas[ ]n care citise: — M[i copile, ie=i =i te scutur[ afar[ de z[pad[, nu aici. Ioni[ ie=i =i se minun[ ce strat gros de nea se pusese pe 274
  • 272. Fefeleagafundul rotund al c[ciulii =i pe m`necile clicinului. Opincile ]ncaierau h[bucite cu z[pad[ p`n[ la curelele ce-i ]nf[=urau gleznele. — S[ faci bine s[-mi dai sare de dou[zeci de bani, vorbiIoni[, intr`nd =i ]ntinz`ndu-i jup`nului n[fr[mua pe care oscoase din buzunar. — Ce vrei cu batista asta? — Acolo-s banii legai ]ntr-un col. Jup`nul lu[ n[fr[mua cu r`ndunici, dezleg[ colul, lu[ baniide aram[ =i-i num[r[. — Nu-s, numai optsprezece, zise jup`nul cu un z`mbetviclean ]n colul gurii. — Ba-s dou[zeci! — De unde =tii tu? — P[i, mama i-a legat acolo. — +i i-a num[rat ea? — Mi-a spus c[ a legat dou[zeci de bani s[ nu-i pierd p`n[la pr[v[lie. — A=adar nu i-ai num[rat tu? — Nu! — Vin =i-i num[r[ aici pe tarab[, =i vei vedea c[ sunt numaioptsprezece. — Dou[zeci tr[b[ s[ fie, a=a mi-a spus mama =i e =tie num[ra=i nu minte. Z`mbetul se ]ntei pe obrajii jup`nului c`t se mai vedeaudin barb[. — Vino =i num[r[-i, s[ nu zici c[ te-am ]n=elat. Ioni[ nu se apropie de tarab[. — Vine vreme c[ tu =tii num[ra p`n[ la dou[zeci! — Ba =tiu =i dup[ dou[zeci. — Dac[ =tii, vino =i-i num[r[! — Copilul se apropie de tarab[ =i ]ncepu a num[ra banii,tot lu`nd c`te unul din gr[mad[ =i pun`ndu-i de-o parte pesc`ndur[. — Vezi c[-s dou[zeci? zise el triumf[tor. Doar mama numinte! 275
  • 273. Ion Ag`rbiceanu — Mie mi-au ie=it numai optsprezece, z`mbi jup`nul. Hais[-i mai num[r o dat[. +i-i mai num[r[ sub supravegherea lui Ioni[. — Stai, c[ ai zis cincisprezece de dou[ ori. Jup`nul r`se. — Se poate s[ ai tu dreptate, c[ omul b[tr`n mai iutegre=e=te. — P[i am dreptate, jup`ne! Doar nici eu nu mint, ca =i mama. — +i zici c[ =tii a num[ra =i dup[ dou[zeci? — +tiu p`n[ la o sut[. Mama nu m[ crede, da’ eu =tiu. M-a ]nv[at Mitru. — Cine-i Mitru? — Un copil vecin cu noi care umbl[ la =coal[. — Eu nu te cred! E=ti prea mic s[ =tii num[ra p`n[ la o sut[.Hai s[ auzim. Ioni[ ]=i uit[ =i de sare =i de ninsoare =i ]ncepu a num[ra.Era vorba de ambiia lui. — Bravo, m[i copile! +tii bine. Nu m[ mir c[ a=a de mic te-atrimis mam[-ta dup[ sare pe-o vreme ca asta! Jup`nul ]i lu[ tr[istua, ]i m[sur[ sarea =i i-o puse pe tarab[.P`n[ lu[ Ioni[ traista dup[ cap, jup`nul c[ut[ prin c`tevarafturi =i-i d[du o fluierice ro=ie de zah[r. Dar era chiar fluierice,b[tr`nul o prob[: fluiera ascuit. Mai v[zuse Ioni[ astfel de fluierici pe la copii, dar el nuavusese niciodat[. O lu[ ]n m`n[, o privi cu admirare, apoideziluzionat o ]ntinse peste tarab[ jup`nului. — Nu mai am ali bani, zise el sup[rat. — Nu tr[b[ nici un ban. |i-o dau pentru c[ ai =tiut num[rap`n[ la o sut[. Copilul st[tu pe g`nduri. — Ia-o, m[ Ioni[, dac[ i-o d[ jup`nul, ce mai stai pe g`nduri,vorbi la spatele lui un om care intrase ]ntre timp ]n pr[v[lie. Copilul se ]ntoarse =i-l v[zu pe Ionu Linii, un om de pe ulialor, care avea ]n m`n[ o sticl[ unsuroas[. Ioni[ ]ntinse cu ne]ncredere m`na =i lu[ fluiericea. 276
  • 274. Fefeleaga — {sta-i un copil de=tept, zise jup`nul; c`tu-i de mic =i mi-a num[rat p`n[ la o sut[. — P[i seam[n[ cu mam[-sa, care-i de=teapt[ foc, r[spunseomul, ]n vreme ce jup`nul ]i umplu sticla cu gaz. Ioni[ mulumi jup`nului =i ie=i din pr[v[lie cu Ionu Linii. Ningea =i acum? Potop! }n c`teva clipe se albir[ am`ndoi. — N-am mai pomenit a=a ninsoare! se mir[ rom`nul. Ce noroc c[ venise =i el la pr[v[lie! Acum chiar nu ar maifi =tiut pe unde s[ ias[ ]n ulia lor. Numai ei doi ]naintau pe drum, prin amarnica ninsoare:curgeau, nu alta, fulgii l`no=i, mari =i grei, c`t aproape se]nnoptase. — Da’ cum de-ai venit tu la pr[v[lie, m[i Ioni[? — P[i tata-i la p[dure =i copilul cel mic pl`nge tare, sevede c[-i bolnav, zice mama. +i ea n-a putut veni. — Da’ v[d c[ b`t[ ai bun[! — P[i, cum! Dac[ mi-ar fi s[rit un c`ine ]n drum? — S[ n-ai grij[, c[ acum c`inii zac ]n culcu=urile lor =imiroas[ z[pada. — O miroas[? se mir[ copilul. — P[i cum! S[ vad[ ce fel de iarn[ se va pune? Una slab[sau una geroas[. C`inii cunosc dup[ mirosul celei dint`iz[pezi... Olio! Dar cum se schimbase =i casa, =i =ura, =i curtea =igardul lor, =i acoperi=ul poriei, de c`nd a plecat el la pr[v[lie!Gata s[ nu le mai cunoasc[. Mam[-sa ]l a=tepta tare ]ngrijorat[. — De ce ai stat a=a de mult, m[i copile? M[ temeam c[ te-ai r[t[cit =i nu mai afli pr[v[lia, pe ninsoarea asta. }n loc de r[spuns, Ioni[ ]=i scoase tr[istua cu sare de dup[cap, o puse pe mas[, apoi duse la gur[, ]ntors c[tre perete,fluiericea cea ro=ie de zah[r =i o prob[. Un iuit ascuit r[sun[ ]n camer[. — Ce-a fost asta? ]l ]ntreb[ maic[-sa. El ]i ar[t[ fluiericea. 277
  • 275. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS — Mi-a dat-o jup`nul, f[r[ bani, pentru c[ i-am num[ratp`n[ la o sut[. — Ai num[rat tu? — P[i cine altul, c[ eram singur cu jup`nul ]n pr[v[lie. +i Ioni[ avu o singur[ p[rere de r[u: c[ nu putea fluiera =icel din leag[n cu fluiericea pe care i-o tot punea la gur[. LA S{NIU+ Numai la o s[pt[m`n[ dup[ Cr[ciun s-a ]nst[p`nit iarnapeste lume, p`n[ la marginile z[rii. S-a pus cu temei, s[ nu semai clinteasc[ p`n[ vor ]ncepe s[ bat[ v`nturile prim[verii.Cojoc gros ca ]n anul acesta, spun b[tr`nii, n-a mai avutdumneaei de ani de zile. Uliele satului s-au ridicat, astup`nd =i p`raie =i =anuri =ipodeele de la intrarea curilor: nici nu mai sem[nau a ulie, cia f`=ii late de c`mpie acoperite de covorul alb =i gros. Toate casele din sat par mai mici — ca =i c`nd s-ar fi cufundat— =i au c[zut ]ntr-un somn ad`nc sub acoperi=urile grele dez[pad[, cu stre=inile mai aproape de p[m`nt. Cine a v[zut satul ]n toamn[, ori chiar cu dou[ s[pt[m`ni]nainte de Cr[ciun, nu l-ar mai cunoa=te: e un sat str[in. Pare oar[tare de pe alt t[r`m, str[in =i localnicilor, dar mai alescopiilor, care nu se mai satur[ s[ priveasc[ noua ]nf[i=are:portiele, gardurile, =urile, =oproanele — oriunde a fost unacoperi= — se pituleaz[ acum sub ]nveli=ul greu de om[t,cufundate ]ntr-o pace ad`nc[. Copiii mai mici privesc prin fereastr[ minunea de-afar[,cei mai m[ri=ori ies =i ]n curte s[ vad[, dar repede li se ]nro=escurechile. Odat[ cu ]ncetarea ninsorii s-a ]nseninat =i s-a pus pe unpui de ger s[ li se lipeasc[ degetele de clana de fier a u=ii.Intrau cur`nd ]n cas[ tropotind din cizmuliele tivite la tureac, 278
  • 276. Fefeleagasus, cu piele ro=ie, =i c[rora ]n sat li se spune: c[luni. Numaifetiele purtau cizmulie. Cerul se ]n[lase tare deasupra satului, =i din hoarnele ceie=eau prin acoperi=urile albe se ]n[lau suluri drepte de fum.Nu mi=ca nimic ]n v[zduh. V`nturile, dup[ ce spulberar[ c`tevazile z[pada, ridic`nd troiene lungi =i ]nalte, ca ni=te ]nt[rituriale iernii, se mistuir[ undeva dup[ orizont. Nici o mi=care pe ulie, c`teva zile p`n[ a inut gerul celmare. Satul p[rea pustiu, aruncat =i ]ncremenit ]n groaza astade o putere peste fire. Apoi frigul se slobozi bini=or =i oamenii, sco`ndu-=i s[niilede sub ad[postul =oproanelor, ]ncepur[ s[ le ]ncarce cu gunoi. Aproape ]n fiecare curte, ]naintea grajdurilor, erau gr[mezimai mari sau mai mici de gunoi, dup[ c`te vite avea fiecareplugar. Nu era nici un drum de sanie, dar se f[cu ]n grab[: talpas[niilor nu se cufunda ]n z[pada ]ngheat[, ci luneca pedeasupra ei. }n schimb vitele trebuir[ potcovite. Zile ]n =irr[sunar[ cele trei f[uri=ti din sat, c`ntecul ciocanului iuiaascuit ]n v[zduh. Pe uliele mai umblate de s[nii se ivir[ dungi albastre, carestr[luceau ]n razele piezi=e ale soarelui cu dini, ]nc`t ]i luauvederea. Era lunecu=ul l[sat de t[lpile late de lemn, care nuerau ferecate cu rafuri de fier, =i care, la cotituri, se ]ntoroiau,p[r`nd c[ vor s[ se ]nv`rt[ ]n jurul lor. Copiii se bucurar[ mai ]nt`i =i de muierea frigului, =i dedrumul s[niilor f[cut pe uli[. Ie=ir[ =i ei ]n grab[ cu s[niuele.Unele erau f[cute de me=teri buni, cioplite frumos, ]ncheiatetemeinic, altele erau mai din topor, dovedind fiecare pricepereap[rintelui sau a unui frate mai mare. }nt`i se ivir[ mai puine, cu b[iei mai m[ri=ori; apoi tot maimulte, cu copii =i copile =i mai m[runei. Se umplur[ uliele cuc[ciuli de toate formele, cele mai multe, prea mari pentru ei, lec[deau peste ochi =i mereu trebuiau s[ le ridice cu m`na. C[ciulanu se face pentru un an-doi =i trebuia s-o croiasc[ mai mare — 279
  • 277. Ion Ag`rbiceanucredeau p[rinii — s[-i fie bun[ copilului =i c`nd va cre=te m[ri=or. Cei mai mici erau a=a de gros ]mbr[cai, ]nc`t abia-=i mi=caubraele, pe care le ineau departe de trup ca =i c`nd nu ar fi fostale lor, ci unele str[ine. R`nduri mi=c[toare ]ncepur[ s[ curg[ pe ulie, pe drumulf[cut de s[niile care duceau gunoi. Unele fugeau mai tare,altele mai ]ncet, dup[ cum erau de tari =i ageri de picior cei cetr[geau s[niuele. Se schimbau mereu caii =i st[p`nii, c[cis[niile singure nu mergeau fiind uliele drepte, mai f[r[pov`rni=uri chiar, dec`t erau sub z[pad[. Din zi ]n zi s[niuele de pe ulie ]ncepur[ a se r[ri. Copiiimai mari =i chiar cei numai m[ri=ori porneau cu s[niuele pecoasta din capul satului din sus, c[tre r[s[rit. Era o coast[ ]nalt[,larg[, de unde puteau pleca, din v`rful ei, deodat[ zeci des[niue =i veneau ca tr[snetul p`n[ la poalele ei, unde era loc=es, ad[postit — nu ducea pe-aici nici un drum de care. Era,din vremuri vechi, locul de s[niat al satului. +i nu veneau numai copii, ci =i feciora=i =i feciori mari ]nunele dup[-amiezi, mai ales duminicile =i ]n s[rb[tori. Ei veneaucu s[nii largi cu care aduceau =i lemne din p[dure, cu patrupari ]nfipi ]n capetele t[lpilor, cu c`teva sc`nduri drept leas[,=i altele pe de l[turi. }ntr-unele se gr[m[deau =i zece in=i deodat[. C`nd se urneadin v`rful coastei una dintre ele, era adev[rat pr[p[d: v`j`iaca vijelia. S[ nu fi ]nt`lnit ]n cale nici s[niue, nici om, c[ eraprimejdie mare. +tiau =i ei, =i nu intrau pe d`ra micilor s[nii, ci mai la oparte, c[ci loc era destul la cobor`=. +tiau =i copiii, =i se tr[geau=i ei mai deoparte de ele, =i mult[ vreme uitau s[ se mai s[nieze.+i se uitau la fulgerarea s[niilor mari, ]n care chiuiau feciori =ifeciora=i. Dar se ]nt`mpla uneori, c`nd s[nii de cele mari erau maimulte =i porneau din v`rful coastei una dup[ alta prea aproape,s[ se ajung[, s[ se izbeasc[, s[ se r[stoarne =i s[ vezi rostogolin- 280
  • 278. Fefeleagadu-se prin z[pad[ feciori mari =i feciora=i, unii r`z`nd, aliioc[r`nd, ba se iscau mai rar =i certe =i chiar b[t[i cu cei vinovaipentru r[sturnare... ... A=a c[ nu-i nici o mirare c[ doi b[iei vecini, copii dedoi ani la =coal[, prin=i veri la S`ntoader, trebuir[ s[ se roagezile ]n =ir p`n[ ]i l[sar[ p[rinii s[ se duc[ la s[niu=ul de pecoast[. Se s[turar[ s[ se s[nieze pe uli[, ]n r`nd cu cei mici. Oric`tde repede ar fi alergat calul, nu se putea asem[na cu lunecareape coast[ ]n jos. Nu! Nici poveste! Au fost =i ei iarna trecut[ devreo dou[ ori, cu un frate mai mare al lui Vasilic[. Dar anul [sta fratele lui Vasilic[ era ]n armat[, iar Niculi[,tovar[=ul lui, nu avea mai mare dec`t o sor[. Dar o fat[ marecum s[ vin[ cu ei la s[niat pe coast[? Ar fi r`s-o toi feciorii,socotea Niculi[. A=a c[ anul acesta trebuiau s[ se duc[ singuri. S[ se duc[ dac[-i vor l[sa p[rinii, dar ei se socotir[ multp`n[ s[ le dea voie. — Dac[ p[ii ceva, nici s[ nu mai venii acas[. S[ plecai]n lume! Cine a mai v[zut a=a copii neascult[tori! Plecar[ sup[rai, p`n[ ce ie=ir[ din curte. Mergeau cu sanialui Vasilic[. Era mai tare =i mai frumoas[. — M[i! Ne-au l[sat! — Bine c[ ne-au l[sat! — Acum hai s-o tulim! Se f[cur[ am`ndoi cai =i pornir[ ]n fug[ c[tre coastas[niu=ului. C`nd se apropiar[, st[tur[ cu r[suflarea oprit[; nu de alergare,ci de mirare cum veneau, ca din pra=tie, s[niuele pe coast[, lavale. Cinci, =ase, opt, ]n zece r`nduri, drepte, linie, coborau =i]ntr-o clip[ erau la poale. La cobor`= nu se prea vedeau bine ceidin s[niue, c`te doi, c`te trei, chiar c`te patru, dar c`nd ]ncepur[s[ urce pe alt drum, cunoscur[ muli copii de =coal[. Ce dec[ciuli, maica mea Doamne, urcau, cl[tin`ndu-se, coasta! Era zi de lucru, dar tot venir[ =i feciori mari =i copilandri la 281
  • 279. Ion Ag`rbiceanus[niat. Nu muli, numai cinci s[nii mari. Cu deosebire deacestea trebuiau s[ se fereasc[, cum le-au dat ]n grij[ p[rinii. Dar nu era nici o pimejdie! Acestea coborau pe alt drum,v[zur[ ei bine. +i, Doamne, cum mai zburau! Parc[ le-ar pl[cea=i lor s[ fie ]ntr-una din ele. Cum v`j`iau spintec`nd gerul! Privir[ o vreme cum coboar[ zbur`nd =i s[niile mari =i celemici, apoi ]ncepur[ s[ urce coasta ]n r`nd cu ali copii careajunseser[ cu s[niuele jos. Parc[, parc[ le-ar fi oleac[ fric[! Anul trecut ]n fruntea sanieia stat fratele lui Vasilic[, ei doi la spatele lui. Acum, care vasta ]n frunte =i care la spate? Am`ndoi nu ]nc[peau la un loc. C`t privir[ de jos ei v[zur[ c[ cei doi ce =edeau ]n frunteas[niuei d[deau uneori =i din picoare, c`nd cu unul, c`nd cucel[lalt. — Oare de ce fac a=a? ]ntreb[, ]nc[ jos, Vasilic[. — +tiu eu?! Poate s[ fac[ s[ nu lunece sania prea tare. — Ori poate s-o fac[ s[ coboare drept, vorbi Vasilic[. — Se poate =i asta. Ajun=i ]n v`rful coastei, se mai sf[tuir[ care s[ =ad[ ]nainte.Vorbeau tare =i cam ]nfricai. — S[ =ad[ cel care conduce! zise un b[iat din apropiere,care-i auzise sf[tuindu-se. Care dintre voi se =tie s[nia maibine? — Vasilic[, zise Niculi[. — Ba Niculi[ =tie mai bine. — Ai mai fost singuri cu sania pe coast[? Cei doi nu r[spunser[, ci cl[tinar[ numai din cap, privind]nfiorai cum pornir[ de l`ng[ ei vreo trei s[niue ]nc[rcate,lunec`nd cu repeziciune mare. — Cel care =ade ]n fa[ tr[b[ s[ =tie conduce, vorbi acela=ib[iat, apropiindu-se de sania lui, unde ]l a=teptau doi ortaci. S[ conduc[! Ce s[ conduc[? Sania dac[ porne=te odat[, seduce ea de capul ei. +i ]nc[ cum! Cei doi nu mai vorbir[ nimic, se uitar[ cum =ed ]n s[niue,]n care erau numai doi ca =i ei =i se urcar[ la ]nt`mplare. Se 282
  • 280. Fefeleagatrezi ]n fa[ Vasilic[, iar la spatele lui Niculi[. Lunecu=ul era destul de mare de unde porneau s[niuele.Sania lor abia o mi=car[, =i lunec[ ]ntr-o parte. — Stai, Vasilic[, s[ o oblesc, stig[ Niculi[. Se cobor], o ]ndrept[, se urc[ din nou, dar c`nd mi=car[s[niua, o lu[ costi= de cealalt[ parte. Un b[iat mai m[ri=or se apropie de ei =i-i zise celui dinfa[, pe care nu-l cuno=tea: — Tr[b[ s[-i dai direcia cu picioarele inute ]nainte, s[ n-ola=i s[ se abat[ nici la dreapta, nici la st`nga, p`n[ porne=teodat[ bine. Dup[ ce a pornit odat[, se duce ea de capul ei ]n liniedreapt[. Dup[ multe ]ncerc[ri, cei doi vecini reu=ir[ s[ porneasc[s[niua ]n linie dreapt[. P`n[ nici nu s-au g`ndit bine cum s-a]nt`mplat, au ajuns la poala coastei. Obrajii le ardeau de bucurie =i ochii le sc`nteiau. Au gr[bit spre culme =i, dup[ c`teva drumuri, Niculi[ zise: — Acum tu =tii, las’ s[ =ed eu ]nainte. — +ezi =i ]nva[ =i tu, nu-i mare lucru. Se pare c[ tot era mare, c[ci pe la mijlocul coastei, cum,cum-nu, s[niua se ]ntoroi, alta o ajunse din spate =i copiii dinam`ndou[ se trezir[ claie peste gr[mad[. — M[, tr[b[ s[ ii picioarele gata =i, dup[ ce a pornit sania,s[ n-o la=i c`nd vrea s-o ia ]ntr-o parte. E lunecu= mare =i u=orse abate din drum, zise sup[rat un b[iat mai mare care venisecu sania a doua, ridic`ndu-se cam =chiop[t`nd. Cu toat[ silina =i grija, sub conducerea lui Niculi[ se mair[sturnar[ de dou[ ori, =i atunci trecu la c`rm[ din nou Vasilic[=i nu mai p[ir[ nimic. C[tre sear[ erau rupi de osteneal[ am`ndoi, c`nd ]i v[zula poala coastei un v[r al lui Niculi[, unul Ilie, fecior junecare venise =i el la s[niat cu ali trei cu o sanie de cele mari. — Suntei venii de mult? ]i ]ntreb[ el. — De mult. — Ispr[vii acum, nu mai urcai =i mergei acas[. Dar ]nainte 283
  • 281. Ion Ag`rbiceanuurcai-v[ ]n sania noastr[ =i v[ s[niai o dat[, =i cu ea. Ei se codir[ s[ urce ]n sania cea mare pe coast[, ]n sus,dar ardeau de dorina s[ vin[ o dat[ =i cu ea, s[ vad[ cumvine de repede. — Urcai-v[, c[ suntei ostenii. N-avei grij[, nu vei figrei. Cei doi vecini =i tovar[=i ascultar[, ajunser[ pe culmeacoastei, se a=ezar[ ]n sanie la mijloc, ]n jurul lor patru feciori]n picioare =i v[rul lui Niculi[ la c`rm[. C`nd pornir[ ]n chiotele celor mari, le p[ru c[ trec ameitorprin ceva fierbinte, a=a le t[ia obrajii curentul ce-l f[cea sania,despic`nd fulger[tor aerul. — V-a pl[cut? ]i ]ntreb[ Ilie. — Vine mai iute ca a noastr[! — Vezi bine! cu c`t e mai grea cu at`ta fuge mai repede.Mai vrei o dat[? — Mai! +i mai vrur[, de patru ori, p`n[ ce Ilie ]i duse la s[niua lor=i-i porni spre cas[. Se ]nsera, c`nd intrar[ cu s[niua ]n curtea lui Vasilic[ =ipuser[ sania sub =opron. — Acum se vine, cu noaptea-n cap? le strig[ din u=a tinziimama lui Vasilic[. A=teptai de-acum s[ v[ mai l[s[m! Sunteini=te copii care nu avei nici o m[sur[. Cei doi tovar[=i nu se ]nfricar[, cunoscur[ de pe glas c[mama lui Vasilic[ nu era m`nioas[, ci numai se f[cea. +tiauei: c`nd era m`nioas[, ipa ascuit =i iute. — Da’ n-ai p[it nimic? — N-am p[it. — De =chiop[tat v[d c[ nu =chiop[tai. Dar haidei ]n cas[,s[ v[ v[d la lumina l[mpii: ]ntregi suntei, ori ba? Cei doi tovar[=i z`mbir[. +tiau c[ n-are ce vedea. S-aulovit, la a treia r[sturnare, unul la frunte, cel[lalt la un ochi,dar nu-i mai durea de mult. Intrar[ hot[r`i ]n lumina l[mpii ]naintea femeii, care mai 284
  • 282. Fefeleaga]nv`rti ceva prin tind[, de unde-i ]ntreb[: — Nu v-ai r[sturnat? Copiii se privir[ cu ]neles: ce s[-i mai spun[? — Nu, r[spunser[ ei. — Nu v-a ajuns alt[ sanie din urm[? — Nu! Gospodina intr[ ]n camer[, cu n[frama cam pe-o ureche,— cernuse o sit[ de f[in[ =i era n[frama neagr[ nins[ puin depulbere fin[. Se duse ]n faa lor =i ]i privi ]n lumina l[mpii. Dar abia-=i arunc[ ochii =i-=i plesni palmele: al ei, Vasilic[,avea um[rul obrazului drept v`n[t, iar cel[lalt avea un cucui]n frunte. — Vai, blestemailor, v-ai ]neles s[ mai =i minii! Seapropie de copilul ei =i puse degetul pe pata v`n[t[: — Da-aici ce-i? Apoi ap[s[ cu degetul pe cucuiul din fruntealui Niculi[: +i aici ce-i? Copiii r[maser[ n[ucii: cum nu-i mai durea nimic de mult,nu =tiau c[ le-a r[mas vreo urm[. }=i =i uitaser[ de durere. — Nu-i nimic! r[spunser[ ei hot[r`i. — A=a? Nimic? Mai minii o dat[? +i ea lu[ la repezeal[oglinjoara ag[at[ de perete =i le-o inu ]nainte pe r`nd. Nu-inimic? Hai! Nu-i nimic nici aici? Tovar[=ii se minunar[ de semnele r[mase. — Da’ nu m[ doare deloc, zise Vasilic[. — Nici pe mine, spuse tovar[=ul. — Nu v[ doare acum, dar v-a durut. +i de ce ai minit?V-ai r[sturnat, nu-i a=a? — Ne-am r[sturnat, r[spunser[ ei blego=ai. — S[ v[ mai cerei voi la s[niat pe coast[! Nu-i aicidrumul? Vrei s[ v[ schil[vii, s[ r[m`nei neoameni, cu om`n[ ori cu un picior rupt! S[ v[ mai aud numai c[-mi vorbiis[ mai mergei acolo! Cei doi tovar[=i iar[=i nu se nelini=tir[; mama lui Vasilic[se f[cea numai =i acum c[-i m`nioas[, dar nu era. O cuno=teau 285
  • 283. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSei dup[ glas. — A=teptai numai s[ v[ vad[ =i ceilali. Pe tine, Vasilic[,tat[l t[u, iar pe tine, Niculi[, tat[l t[u =i mama ta! Mi se parec[ ]n seara asta pl`ng =i la noi =i la voi m`ele! Vorbind, ie=i ]n tind[ =i se ]ntoarse ]ndt[ cu doi bulzi dem[m[lig[ cu br`nz[, pe care-i preg[tise de cu ziu[, iar c`ndsosir[ copiii ]i puse s[ se ]nc[lzeasc[. — Luai =i m`ncai, c[ vei fi ]ngheai. A=a copii mincino=icine a mai v[zut? S[ v[ mai cerei voi s[ mergei la s[niat pecoast[! S[ vedei ce papar[ vei m`nca! Copiii m`ncar[ bulzii =i Niculi[ se duse acas[. Mam[-sanici nu b[g[ de seam[ cucuiul din fruntea lui. Bucuros, copilulse dezbr[c[ =i se sui repede ]n pat =i ]=i trase olul peste cap.}ncepu s[ sfor[ie ]ndat[. De-acum nu-i mai p[sa: p`n[ diminea[umfl[tura aceea pe care o pip[ia cu degetul sub ol va trece =iva merge iar la s[niat cu Vasilic[. POG{NICIUL A r[mas orfan de tat[ la doisprezece ani. Avea trei fraimai mici =i mam[-sa, lipit[ de s[rac[, trebui s[-l dea sluguli[]n sat. La ea nu avea ce p[zi: nici cap de oaie, dar ]nc[ devit[ mare. Copilul crescuse m[ri=or pentru v`rsta lui =i era de=tept foc,n-ar fi crezut nimeni la c`te se pricepea. Se ]nv`rtea ca osf`rleaz[ prin curtea st[p`nului =i numai ]ngheai cu ce isprav[intra ]n cas[. B[g[ de seam[, dintr-o arunc[tur[ de ochi, carelucru nu era la locul lui, sub =opron, ]n grajd, pe l`ng[ cl[ilecu f`n, la gr[mada de lemne, la coteele porcilor, la cuibarulg[inilor, =i le punea toate ]n bun[ r`nduial[. Slujba lui, c`t se ]nverzea c`mpul =i d[dea frunza tufi=urilor,era s[ pasc[ ]nt`i oile cu miei mici, apoi, dup[ ]n[rcat, s[ 286
  • 284. Fefeleagamearg[ cu vitele st[p`nului la p[=une. Dar p`n[ nu se ivea ]nc[ colul ierbii, ]ndat[ ce se dezghea,se zv`nta =i ]ncepeau ar[turile de prim[var[, slujba lui era s[ fiepog[nici, s[ m`ne vitele la plug, s[ trag[ toate =i s[ in[ brazda. St[p`nul lui, un [ran cu stare, ]nv[a la jug aproape ]nfiecare prim[var[ o pereche de junci sau junici. Mo=teniseobiceiul [sta de la ]nainta=ii lui ]n gospod[rie, care nu vindeauniciodat[ viei nici m[celarilor care cutreierau satul ]n fiecareiarn[ =i prim[var[, ci ]i ineau s[ creasc[, =i, dup[ ce-i ]nv[aula jug, ]i duceau la t`rg =i-i vindeau cu pre bun. St[p`nul copilului, unul Precup, inea la obiceiul [sta, =ia=a, ]n toat[ prim[vara, avea lips[ de un b[iea= care s[ m`nevitele la plug, s[ le fac[ s[ trag[ toate =i s[ in[ brazda, subsupravegherea lui care era la coarnele plugului. Perechea ne]nv[at[ ]nc[ o prindea ]ntre boii de la rud[ =ivacile din frunte, cu t`njala mai subire, mai u=oar[, ]mbelciugat[de celelalte dou[, a=a c[ nu prea puteau s[ri din brazd[, nici s[se ]nepeneasc[ pe picioare, c[ci le tr[geau vacile mari dinaintealor, iar din urm[ le ajungeau coarnele boilor. Totu=i era mare zoal[ =i fr[m`ntare, zile ]n =ir, =i pog[niciulr[gu=ea c`t striga la ele. Era u=or s[ r[gu=easc[, pentru c[ aerul era ]nc[ rece de tot,iar el, cum se fr[m`nta pe l`ng[ vite, se ]nc[lzea =i, c`nd ]=iscotea c[ciula, capul ]i aburea. +i trebuia s[ =i-o ridice adeseori. De multe ori, pe juncul sau junica de c[tre om trebuia s-oduc[ de corn, pentru a inea cea din afar[ brazda. Vitele tinerese b[teau repede la grumaji, jugul le ajungea dureros =i ]ncercaumereu s[ ias[ din r`nd. }n jug nu le puneau ]nt`ia oar[, c`nd ]ncepeau ar[turile deprim[var[. Prin curte, pe uli[, purtau adeseori jugul, prins ]ntr-ot`njal[, uneori chiar la ruda carului, pentru a obi=nui pe junciine]nv[ai sau pe junice. Totu=i, numai c`nd ie=eau din muncagrea a aratului de prim[var[, st[p`nul Precup ]i putea l[uda c[=tiu a trage ]n jug. Dar p`n[ ajungea la lauda lui, prin c`te greut[i trebuia s[ 287
  • 285. Ion Ag`rbiceanutreac[ bietul pog[nici! Nu-i vorb[, avea =i Precup biciul pe um[r, striga =i croia =iel cu biciul perechea care ]nv[a, dar greul c[dea tot peNichifor, pe b[iatul pog[nici. Nu era u=or s[ duc[ de corn vita de c[tre om. Precup ineaun soi de vite mari, care la trei ani nu mai p[reau junci =ijunice, ci boi =i vaci ]n toat[ legea. Copilul ajungea cu greu lacornul lor, mai cu seam[ c`nd vita ]=i ridica sau ]=i smuceacapul. +i, adeseori, ]i era destul s[-=i ]ncordeze grumajii pentrua se scutura de pog[nici. Era grea =i ostenitoare slujb[ =i pe vreme lini=tit[, dar c`ndb[teau v`nturile reci, arz[toare, ale ]nceputurilor de prim[var[!+i Precup era cel dint`i plugar ]n sat care r[sturna brazda, abiac[ se ducea z[pada. +i de c`te ori ar[tura lui era acoperit[ decovorul alb al iernii, care se ]ntorcea s[ mai vad[ ce-i prinar[! St[p`nul trebuia s[ vad[, chiar dac[ nu era prea bucuros,c[ pog[niciul era sprinten =i curajos, neobosit =i ]ndem`natic. Alt copil ]n locul lui nu ar mai fi cutezat s[ prind[ juncul decorn dup[ ce s-a scuturat o dat[ de m`na lui. Dar Nichifor nuse d[dea b[tut. Iar[=i =i iar[=i se s[lta ]n v`rful opincilor s[ajung[ la corn, iar c`nd nu izbutea f[cea un salt =i tot ]l prindea. Purta biciul pe spate, dar rareori ]l folosea, dec`t s[pocneasc[ cu el. +i pocnetele erau rare, pentru c[ dinapropierea celor =ase vite nu putea pocni, fiind prea aproapede ele. Numai c`nd — pentru un r[stimp — cele tinere semulcomeau =i ineau brazda, se dep[rta puin de plug =i-=i]ncerca pleasna cea nou[. Ce pustiu era ]ns[ pe c`mp, pe ogoare, ]n v[zduh! Pustiu =isur pretutindenea. +i frig! Nici cioc`rlia nu se ridica ]nc[ ]nv[zduh, numai ciori treceau din c`nd ]n c`nd =i se l[sau pear[tur[, iar prin v[zduh trecea cronc[nind spre p[duri vreuncorb, rar de tot. Nichifor simea c[ toat[ firea era moart[ ]nc[, nicimireasma de iarb[ verde, nici de ploaie, nici o str[lucire a 288
  • 286. Fefeleagasoarelui. Cerul era mereu cenu=iu, neclintit, =i rareori fluturauc`iva fulgi de nea. Precup avea vorb[ ]n fiecare prim[var[ cu nevasta =i cusoacra pentru aratul prea timpuriu. — Nu-i nici un c`=tig. Zadarnic sameni de acum orzul =i ov[zul— dai hran[ ciorilor. Cine mai iese cu plugul odat[ cu tine? Omul le l[sa s[ vorbeasc[ =i-=i vedea de treburile lui. — Duci =i pe copilul [sta cu iarna-n cap, ]nc`t vine degeratseara, cu buzele =i m`inile cr[pate, vine, s[r[cuul, fript dev`nturile prim[verii. Ce va zice biat[ mam[-sa? C[ l-a dat pem`na unui nes[turat care... — Care vrea s[ fac[ om din el, s[ =tii voi! le t[ia vorba. Cezici tu, Nichifore? Copilul, ]n c[ldura din cas[, simea durerea din degete, ]lpi=cau mai tare cr[p[turile de pe buze =i de pe m`ini, dar nu sear[ta. — Dac[ ar fi dup[ Precup, ai pleca cu plugul ]n toiul iernii,zicea b[tr`na. C`nd se s[tura de gura lor, b[rbatul se proptea pe picioare=i ]ntreba: — Numai anul [sta am ie=it prea ]n grab[ la plug? — P[i, chiar asta spuneam =i noi, c[ ]n tot anul faci a=a. — +i mi-au m`ncat ciorile s[m`na? S-a f[cut r[u orzul =iov[zul? Nu am avut noi cl[ile cele mai multe la secere? — Am avut. — P[i, ce mai vorbii? Tac[-v[ pliscul c[ =tiu eu ce fac! Eunu m[ amestec ]n treaba voastr[: c`nd v[ apucai de tors fuiorul,c`nd punei r[zboiul, c`nd ]n[lbii p`nza. Nu v[ amestecainici voi unde nu v[ fierbe oala. Alteori cele dou[ femei c[inau juncii sau junicile pe carele dejugau seara, ]n curte, Precup =i Nichifor. — Le pui =i tu la munca cea mai grea s[ ]nvee la jug! Uitecum sunt de zolite =i de ostenite junicile! — Da’ c`nd vrei s[ le ]nv[[m? — La lucru mai u=or, c[-i p[cat s[ chinui vita crud[. 289
  • 287. Ion Ag`rbiceanu — N-o chinuie nimeni, c[ trage ]ntre boi =i vaci. Mai multse plimb[ dec`t trag. — S-or plimba! zicea b[tr`na pip[ind grumazul b[tut dejug al juncului. Uite ce-i aici. Omul nu le mai r[spundea, ci ducea cu Nichifor vitele ]ngrajd =i le d[dea de m`ncare. Dimineaa plecau iar, c`nd abia se lumina. P[m`ntul undearau era departe de sat, cale de-un ceas =i mai bine. Era adev[rat ce ziceau femeile: ]nc[ nu ]ncepuse nimenila arat. Dar, de c`nd se =tie satul, tot din neamul lui Precupie=eau cei dint`i cu plugul. Plugul era pus pe cobile, a=a-l duceau =i-l aduceau de lac`mp, =i pe cobil[ era legat[ =i sarcina de f`n pentru vite.Mare sarcin[, pentru =ase capete. Precup ]l l[s[ pe Nichifor s[ se cuib[reasc[ pe f`n, darpog[niciul nu putea r[m`ne mult[ vreme nemi=cat, ]l p[trundeafrigul =i s[rea ]n drum, ]ncerc`ndu-=i pleasna cea nou[, ]n toat[slobozenia, ]n urma plugului. — Bun[ pleasn[ i-ai f[cut, Nichifore. — Bun[! — Pagub[ c[, pe l`ng[ brazd[, nu prea ai loc s[ pocne=ti. — S[ am, ar trage vitele mai bine, =i juncii. — Cred =i eu. Peste sat mai st[ruia fumul de cu sear[ =i ceaa nopii. Cerulera jos =i ]ntunecat, un aer rece, un frig uscat. Respirarea celor=ase vite `=nea pe n[ri ca ni=te fuioare albe. Nichifor se mai urca uneori pe sarcina de f`n, apoi c`nd ]lp[trundea frigul iar cobora =i pocnea din bici. Ajun=i iar ]n brazd[, lui Nichifor ]i p[rea c[ juncii au, la]nceput, aceea=i simire ca =i el: le era sil[ s[ plece iar. Dardup[ dou[-trei brazde intrau =i ei ]n ritmul cunoscut, din zi ]nzi tot mai bine, tot mai u=or. De la o vreme, juncul de c[tre om nu-=i mai ferea cornul dem`na lui; lui Nichifor ]i p[rea chiar c[ ]l prive=te cu prietenie,cu ochii lui negri, mari, ]nl[crimai parc[. P[rea c[-i spun: 290
  • 288. Fefeleaga„Ce s[ facem? N-avem ce face!“ Adic[ nici juncul, nici el,Nichifor. La amiaz[ le punea juncilor f`nul cel mai bun, otava, dac[aduceau =i otav[. +i ce pl[cere era pentru pog[nici s[ =ad[ peruda boilor =i s[ se uite cum m`ncau juncii!Dar ce bucurie s[=ad[, ce pl[cere, dup[ at`tea ceasuri de umblet! C`nd ]ncepea s[ m[n`nce i-ar fi pl[cut s[-=i poat[ deschidemai bine gura, dar, o vreme, cum buzele-i erau cr[pate tare dev`nt, nu o putea deschide bine =i trebuia s[-=i taie cu briceagulbuc[i mici de p`ine, p`n[ i se mai desepeneau buzele. V`nturile astea, de la cr[patul prim[verii, parc[ nici nuerau v`nturi, ci adieri t[ioase de pe z[pad[, de pe ghea[,care se strecurau prin aer nev[zute, ca ni=te =erpi subiri culimbi ascuite. V`nturile! Dac[ n-ar fi v`nturile astea secetoase =i ]ngheate! Da, v`nturile =i umblatul cel mult al[turea de vite, adeseoriprin bru=i tari, ]nc[ nedezgheai de tot! Nu-i mirare c[ ]nspresear[ ]i tot veneau ]n g`nd versurile auzite nu mai =tia de lacine: — Sfinte, Doamne, soarele, C[ m[ dor picioarele. Poate tot un pog[nici a iscodit =i vorbele astea!... Dar ce bucurie pe Nichifor c`nd juncii sau junicile eraudate bine la brazd[, c`nd tr[geau ]ntins cu celelalte, c`nd se]nv[aser[ cu jugul! }n toat[ seara le m`ng`ia pe b[rbie c`ndle dejuga, iar ]n iesle se strecura, adeseori f[r[ =tirea st[p`nului,=i c`te un bra de otav[. +i apoi ce sup[rare pe capul lui, c`nd venea t`rgul de laIspas, c`nd Precup ducea de obicei la v`nzare juncii saujunicile! Cu s[pt[m`ni ]nainte era tot ]ntunecat, ]nc`t st[p`na, orimam[-sa, zicea adeseori: — Ce s[ fie cu copilul [sta de-i tot cu voie rea? 291
  • 289. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS — Poate-l doare ceva. Nici nu mai m[n`nc[ cumsecade. — I-am spus eu lui Precup, c[-l prea zole=te la plug cuiarna ]n cap. Precup ]ns[ vedea pe Nichifor c[ ]ndat[ ce nu avea alt[treab[, era tot pe l`ng[ perechea de v`nzare. Le sc[rpina pegrumaji, le es[la, le hr[nea bine. — A=a le grije=te, de parc[-s ale lui! zicea st[p`nul. — P[i, nu le-a ]nv[at el la jug? r[spundeau femeile. +iacum c`nd ]s ]nv[ate, le vinzi! Dar c`t[ vreme a stat Nichifor sluguli[ la Precup, ]n doiani n-au v`ndut vitele tinere. }ntr-un an au inut juncii =i auv`ndut boii cei mari, ]n cel urm[tor au inut junicile =i au v`ndutvacile. Pog[niciului ]i trecu sup[rarea. Cele dou[ femei se ineau cu gura de Precup, c`nd mergeala t`rg cu juncii sau junicile: — S[ nu uii s[-i cumperi =i b[iatului ceva. — Ce s[-i mai cump[r? P[l[rie i-am cump[rat. — S[-i cumperi o pereche de bocanci, s[ aib[ =i el duminicao ]nc[l[minte ]n picioare. S[ mai ias[ =i el din opinci. Precup se ]mbufna: — Dac[ vor ie=i toi din opinci, n-o s[ fie bine de noi, tumuiere! PLOAIE CU +IROAIE De trei zile se pusese z[duf mare. +i mai ]nainte s-a aprinscerul senin =i dogorea v[zduhul, dar, din c`nd ]n c`nd, tot semai isca o arip[ de boare =i adia prin cuptorul lui iulie. Dar de trei zile s-au ]ncuiat porile v[zduhului =i s-a cobor`tpeste lume o cloceal[, un n[duf greu, care scurta respirarea,care cobora parc[ de pe t[r`muri cu boli=ti grele, =i mirosea aglod, a putreziciune. Prin curi, la umbra gardurilor, c`inii scoteau limbi de-un 292
  • 290. Fefeleagacot, ca ni=te panglici fine de catifea ro=ie, ]n vreme cefl[m`nz[rile li se zb[teau de respirarea deas[. }n [r`na desub stre=ini se sc[ldau g[inile, cu penele r[=chirate, c`nd l[s`n-du-se pe-o parte, c`nd pe alta, cu sprijinul picioarelor, ridic`ndmereu noura=i de praf. Vr[biile se pitulau prin cuiburile din acoperi=urile de paie ale=urilor, ori se v`rau ad`nc ]n stre=inile de spini =i paie ale gardurilor.Rar se l[sa o arc[ ]n v`rful unui par, c`r`ia repezit =i sl[b[nog dec`teva ori =i ]=i lua zborul. +i mai rar se r[t[cea o mierl[ galben[]n c`te-un nuc, dar nu fluiera dup[ obicei, ci se miorl[ia ur`t, capisicile, semn c[-i era sc`rb[ =i ei de cloceala asta. Era ]nc[ devreme, dar n[duful era ]n[bu=itor. Uliele eraupustii. Peste sat lini=te mare =i un fel de cea[ alburie, care detrei zile se tot ]ndesa ]n ]n[limi, c`t nu se mai vedea seninulcurat, ci unul sp[l[cit de tot. Pe podmolul de lut de sub strea=ina lung[ de paie a casei,mo= Vintil[ adormise cu pipa ]n gur[, rezemat[ de piept, cumi se plecase capul. Petri=or, nepotul, ]n m`n[ cu o crengu[ denuc, alung[ mu=tele ce ]ncercau s[ se a=eze pe faa =i pe ochiib[tr`nului. Erau =i mu=te mari, verzi, care se izbeau ca alicelede perete =i de capul b[tr`nului. Petri=or era gata s[ leplesneasc[ cu creanga de nuc. }l ap[ra bine pe mo=ul s[u.B[tr`nul, ]n vremea din urm[, adormea u=or c`t ce =edea =i-itare sc`rb[ de mu=te. }i asigurase lui Petri=or c`te dou[ nuci =iun m[r, de fiecare dat[ c`nd ]l p[zea de mu=te. Nu le-a pututsuferi toat[ viaa, iar acum era neputincios ]n faa lor c`t ceaipea. Petri=or =tia c[, dac[ mo=ul s[u se trezea la o pi=c[tur[ demusc[, nu mai c[p[ta nimic; a=a c[ era mereu cu ochii ]npatru, c`t[ vreme dormea sau mo[ia b[tr`nul. +i acum, pe z[pu=eala asta, mu=tele parc[ obosiser[ =izburau ca turbate. Petri=ir se mira de fiecare dat[ de unde scocior[=te mo=uls[u nucile =i merele, c[ci dup[ =tiina lui nu mai avea de la 293
  • 291. Ion Ag`rbiceanuPa=ti nici de unele, nici de altele. C`t a putut l-a p`ndit peb[tr`n s[ vad[ de unde le scoate, dar n-a putut afla. C`nd nicinu se g`ndea, mo= Vintil[ deschidea palma =i-i ]ntindeabun[t[ile. Azi b[tr`nul nu aipise prea mult pe podmol, sub strea=inacasei. Aerul era mai greu, mai ]nec[cios ca ieri =i alalt[ieri. Seridic[ cu greu de pe podmol, f[cu c`iva pa=i ]n curte, pusepalma strea=in[ =i cercet[ cu b[gare de seam[ cerul, mai alesc[tre apus. +i, dup[ mult[ c[utare, descoperi, ]n sf`r=it, ce c[utasezadarnic de dou[ zile: chiar la apus, pe culmea M[gurii mari,se pusese o pat[ mare, ]ntunecat[, care p[rea c[ cre=te mereu. — Azi, c`t ce trece de amiaz[, vine potopul, m[i Petri=or.D[ fuga ]n gr[din[ =i ad[ mohorul pe care l-am cosit, azidiminea[, pentru viei =i du-l ]n =ur[, s[ nu-l ude. — Da’ chiar plou[, mo=ule? — Plou[! +i ]nc[ ce ploaie! Potop o s[ vie. Bine-i c[ sedezleag[, ]n sf`r=it, ]ncuietorile cerului; numai s[ nu bat[gheaa. C`nd se ]ntoarse nepotul din gr[din[, b[tr`nul era ]n cas[,]n camera de dinainte, =i-i d[du cele dou[ nuci =i m[rul. — }nc[ nu plou[, mo=ule, da’ soarele abia se mai vede dincea[. }n vreme ce vorbi mu=c[ din m[r =i se g`ndi c[ mo=ul s[u arede bun[ seam[ o ascunz[toare aici, ]n lad[, sau ]n vreo lavi[. — }nc[ nu plou[, c[ mai ]nt`i tr[b[ s[ se adune furtuna cuputerile ei ]n jurul s`mburelui celui negru de la asfinit, c`ndporne=te s[ vin[ ]n galopul cel mai mare, s[-l ajung[ pe S`ntiliecu tr[snetele lui. Lui mo= Vintil[, c`nd era z[pu=eala mare, ]i pl[cea s[ =ad[]n odaia asta, cu toate ferestrele astupate cu n[fr[mi negre, cas[ nu umble musca =i s[ r[m`n[ r[coarea de-diminea[. Aerulera mai subire, mai u=or de respirat. B[tr`nul fu de p[rere s[ m[n`nce de amiaz[ p`n[ nu sedezl[nuie potopul, =i copilul fu bun bucuros, c[ci de mult ]iera foame. 294
  • 292. Fefeleaga Osp[tar[, la masa din tind[, m[m[lig[ rece cu br`nz[ =icu ceap[, b[ur[ ap[ rece din ulciorul de lut, lumin`nd frumosdin smalul verde. C`nd g`lg`i mo= Vintil[ cea din urm[ ]nghiitur[, ]nplimbarea m[rului lui Adam, mare c`t o vertebr[, se sparsedeparte ]nt`iul tunet, care hurduc[ parc[ cap[tul p[m`ntului. Afar[ se cobor] ]n grab[ o ]ntunecime, c`t p[rea c[ se facesear[ =i numaidec`t pomii ]ncepur[ s[ se ]ndoaie =i ]ntr-o clip[din curte, de pe uli[ mai ales, se ridicar[ nori de praf. Mo= Vintil[ luase n[frama cea neagr[ de la fereastra cer[spundea ]n curte =i se uita cu ]ncordare. Fulgerele sporeau,se ]ncol[ceau vinete prin norii ce veneau ]nv[luii =i grei, cani=te turme de bivoli ]nsp[im`ntai, =i cerul se surpa acum ]ntoat[ clipa, c`nd aici, c`nd acolo, tot mai aproape. — Vreme tare, m[i Petri=or! Copilul se speriase, ghemuit ]ntr-un col. — Nu mai tr[sne=te, mo=ule? — Mai tr[sne=te, cum s[ nu, c[-i mare pr[p[dul. Numai den-ar bate gheaa. Se mir[ c[ nu se surp[ odat[ cerul =i nu porne=te ploaia. Eracu ochii prin geam tot ]n curte: s[ vad[, sar de la p[m`nt ]nt`iipicuri? Dac[ s[reau, era ghea[. Zadarnic p`ndi el cu ochii ]n curte, c[ci ploaia se desc[rc[dintr-una peste tot satul, r[p[itoare, bubuitoare, v`j`ietoare,asurzitoare. Nu erau picuri nici de ghea[, nici de ploaie, cisfori groase, ]ntinse, =i ele ]mp`nzir[ ]n c`teva clipe v[zduhul,din cer p`n[ ]n p[m`nt, ]ntunec`nd lumea. Copilul r[mase cu gura c[scat[; nu mai auzise, nu maipomenise a=a furtun[. O vreme pomii se mai ]ndoir[, crengilese ]nv[luiau ca =i c`nd ar fi vrut s[ se smulg[ din trunchi,v`ntul ducea piezi= perdelele sforilor de ploaie. Apoi v`ntultrecu, pomii se lini=tir[, iar ploaia p[rea c[ numai acum ]ncepes[ se descarce cu toat[ puterea. Mo= Vintil[, f[c`ndu-=i o cruce larg[, veni de la fereastr[. — Ce te zg`ie=ti a=a , m[i copile? Putea s[ bat[ gheaa 295
  • 293. Ion Ag`rbiceanudup[ a=a n[duf. Nepotul se apropie cu team[ de fereastr[, dar repede setrase ]napoi: curtea nu se mai vedea din ap[, p`raie ie=eau pesub poart[ ]n uli[. — Ce-i, m[i Petri=or, i-e fric[? Dup-un r[stimp de g`ndire, r[spunse: — Oare nu ne duce casa, mo=ule? — A noastr[ nu, c[ ulia noastr[ e pe-o costi=[. Dar jos, ]nvatra satului, nu =tiu ce va fi. Asta nu mai e ploaie, m[i b[iete! C[ pe cine ai avutAsta-i rupere de nori! A pus capul pe p[m`nt! Vorbeau strig`nd tare, ca surzii. Dar ]n cur`nd nu se mai Te-ai bucurat, intirime,auzeau oric`t de tare vorbeau. }ncepu s[ floare-i vine: C[ frumoas[ vuiasc[ =i s[clocoteasc[ ulia, tivit[ pe de margininu vine s[-nfloreasc[, Da’ cu =anuri ad`nci. Dar nu vuiau numai =anurile,Ci vine s[ putrezeasc[, de nu numai ele clocoteauap[ groas[, murdar[, care s[rea ]nPe p[rini s[-iapucase razna valuri mari =i am[rasc[,=i pe uli[, ci ulia ]ntreag[ curgeaLumea-ntreag[ s-o de valuri. ]ntunecat[, plin[ cerneasc[, Uit`ndu-se ]n uli[, pe copil ]l prinse ameeala =i-i venea s[ Florile s[ ofileasc[...se clatine. Era gata s[ verse. }=i lu[ la repezeal[ ochii dinuli[. — Acum chiar ne duce, mo=ule, se miorl[i el ]nfricat. — Ne duce pe noi? — Cu cas[ cu tot. N-ai v[zut cum s[lta pe valuri o c[pi[de f`n? — O cas[ nu-i o c[pi[ de f`n, m[i fricosule! Nici nu =tiam c[te-a f[cut maic[-ta a=a de fricos. O cas[ nu-i un bordei ig[nesc,are temelii tari de piatr[. Da’ nu-i vorb[, acolo jos, ]n vatra satuluiunde se adun[ toate p`raiele, n-o s[ fie u=or. Noroc c[ acolo nusunt case de oameni s[raci, de nuiele, numai de c[r[mid[ =ipiatr[. Dup[ ce r[p[i =i vui vreo jum[tate de ceas, ploaia ]ncet[dintr-o dat[, a=a cum se =i pornise. }n cur`nd nu mai curgeaunici uliele, numai =anurile ad`nci de pe margini. Mo= Vintil[ deschise fereastra dinspre curte =i ]n odaie n[v[liun miros greu de glod. Miroseau p`raiele cele murdare, care 296
  • 294. Fefeleaga CUPRINScontinuau s[ clocoteasc[ ]n =anurile ad`nci, zv`rlind deasupraspin[rii sure. Mirosea a glod, dar era r[coare. Ce r[coare! Ce prospeime!+i nici o musc[ nu mi=ca. }n cur`nd cerul se cur[i de nori, =i ]n cer lumin[ un soaret`n[r, proasp[t. — Bine c-a venit curat[, m[i b[iete. Acum te poi duce s[dai mohor la viei. A trecut de mult de-amiaz[. Hei! Dar ce pl[cere s[ umbli descul prin b[ltuele =i tinac[ldu[ de prin curte! A dat mohor la vielu=i, dar a mai ]nt`rziatprin b[ltuele calde. Trase cu urechea. Parc[ nu mai vuiau at`t de tare p`raieledin =anurile de pe uli[. A deschis portia; vezi bine c[ nu!Apa a sc[zut =i ]n =anuri. C`nd ploua mai puin =i p`raiele astea erau mai mici, dec`te ori n-a intrat cu picioarele ]n apa c[ldu[. Poate mai scadeapa =i acum!... P`n[ i-a spus lui mo=u-s[u ce fac vieii, p`n[ s-a mai ]nv`rtitprin odaie, c`nd =i-a aruncat ochii ]n uli[ v[zu copii desculi,numai ]n c[m[=ue, cu capul gol, b[l[cindu-se ]n p`raiele din=anuri. }=i ridicau c[m[=uele p`n[ la br`u =i umblau veseliprin apa c[ldu[. Ie=i ]n grab[ =i el. +tia c[ mo=ul s[u ]l l[sa, numai s[ aib[grij[ s[ nu-=i stropeasc[ cu apa aceea glodoas[ c[ma=a. C`ndie=i el la porti[, =i de-o parte =i de alta a uliei, =anurile erau]nflorite cu copii. +i acum r`sul lor umplea ulia. ADORMIREA M{RIU|EI S[rb[toarea Constantin =i Elena cade c[tre sf`r=itul lui mai,c`nd prim[vara e pe duc[, dar tot mai are ]nc[ destule flori =iprin gr[dini =i pe c`mp. Prin gr[dini iasminul abia acum 297
  • 295. Ion Ag`rbiceanu]nflore=te, trimi`nd p`n[ departe mireasma lui dulce =i tare,din delicatele lui mici potire albe. Bujorii, gherghinele =i-audezvelit ]n soare florile aprinse, mari =i ro=ii. Garoafele s`ngeriimiresmeaz[ u=or straturile =i adieri subiri din parfumul lorp[trund p`n[ ]n suflet. Vioarele albe =i ro=ii, cu rozetelec[rnoase, delicate, abia =i-au deschis c`te-un ochi; ele vor]nflori pe ]ndelete, dar aerul e plin de pe-acum de mirosul lor.Peste toate se ridic[ =i plute=te ca o cea[ nev[zut[ mireasmarezedei ]nflorite de cur`nd, m[runel =i sfios, peste care au datn[val[ sute de albine, z[p[cite de-at`ta dulcea[. Da, gr[dinile sunt ]nc[ ]n floare =i c[tre sf`r=itul lui mai,iar c`mpul nu r[m`ne ]n urma lor. }n iarba ]nalt[, ce seapropie de coas[, ]nflore=te acum ochiul boului ]n firesinguratice, sau ]n tufe, cu petalele desf[cute =i albe, cumiezul rotund =i galben, c`t un b[nu de aur nou — un fel decrizantem[ s[lbatic[ ce ]mpodobe=te, de-acum p`n[ lacoas[, luncile =i f`neele. Se ridic[ cutez[tor ciucurul ro=ual trifoiului, de=i numai culoarea e de capul lui, ]ncolo n-are nici o arom[. }nflore=te acum coada =oricelului — o floare]n ciorchine albe, cu mireasm[ dulce, care aduce amintede iasmin. +i se ridic[ sau se leag[n[, ]n r`nd cu iarbaundulat[ de v`nt, p`lcuri de s`nziene galbene =i albe, cumirosul lor pip[rat =i ameitor. Dup[ un obicei vechi al satului, ]n ziua praznicului deConstantin =i Elena se inea examenul de sf`r=it de an. Veneavara =i cei mai muli p[rini aveau nevoie de copiii lor s[-itrimit[ cu vitele la p[=une, sau cu noatenii. Ca de obicei, =i ]n anul [sta, cu o zi ]nainte de examen,dasc[lul ie=i cu =colarii pe c`mp s[ aduc[ cele mai mari ramuriverzi din p[dure, iar ceilali s[ adune flori, s[ ]mpodobeasc[=coala. De c`te ori plecau din clas[ =i din curtea =colii, laexcursie pe c`mp, fiecare =colar =i =col[ri[ ]=i avea tovar[=ul,acela=i de la ]nt`iul drum. Acum, ]n preziua praznicului, c`nd porni dasc[lul cu toi=colarii la c`mp, Anua Surdului se trezi singur[, f[r[ tovar[=[. 298
  • 296. FefeleagaSe z[p[ci c[ nu =tia ce s[ fac[. Se uita ]n dreapta, se uita ]nst`nga: toate copilele aveau tovar[=e, nici una nu era singur[. }=i duse pumni=orii la ochi =i ]ncepu a suspina. — Ce-i, tu Anu[, ce-i cu tine? o ]ntreab[ dasc[lul. — P[i, n-am tovar[=[, domnule! — Da’ cine i-e tovar[=[? N-a venit la =coal[? — Nu, domnule. Nu poate! — Cum? De ce nu poate? — E M[riua Bologoaei, domnule! — A=a! Ea este! S[r[cua de ea! Dasc[lului i se muie glasul: M[riua Bologoaei era bolnav[de trei s[pt[m`ni. Lu[ de m`n[ pe Anua Surdului =i o duse la dou[ fete, careerau ]n r`ndul din curte al =colarilor =i se ineau de m`n[. — Anua n-are soa[, le zise el, c[ tovar[=a ei, M[riua, ebolnav[, =tii =i voi. Luai-o cu voi. Vei fi trei ]n r`nd. +colarii ie=ir[ cumini, ]n r`nduri frumoase, ]n uli[ =i luar[drumul spre c`mp, s[ aduc[ ramuri verzi =i flori s[]mpodobeasc[ =coala pentru examenul de m`ine. }n vremea asta, M[riua z[cea alb[ ca o floare vestejit[, ]np[tucul ei de l`ng[ fereastr[. Rugase pe mam[-sa s[-i pun[a=ternutul aproape de fereastr[, s[ poat[ vedea ]n curte, s[poat[ vedea cerul senin =i, prin v[zduh, zborul r`ndunicilor.Sub strea=ina casei lor erau, de muli ani, trei cuiburi der`ndunici, =i suveicile, cu coad[ neagr[, ]nforfecat[, mereueseau linii nev[zute prin aer, ]ntorc`ndu-se mereu la cuiburilelor. De c`te ori le vedea ]ntorc`ndu-se =i le auzea ciripindm[runt pe marginea cuiburilor, pe M[riua o g`dila la inim[, =iun z`mbet i se ]nfiripa ]n jurul gurii cu buzele arse de febr[. C`t erau de frumoase, de zvelte =i de dulci! +i cum ciripeaude m[runt! Oare ce g`ndesc ele c`nd vorbesc a=a cu pui=oriilor de pe marginea cuibului? Le pare bine de ei? Se bucur[?Cum s[ nu se bucure, dac[-i iubesc! Uite, toat[ ziua alearg[s[ le aduc[ de m`ncare! Oare ce le dau de m`ncare? mam[-sa 299
  • 297. Ion Ag`rbiceanui-a spus c[ musculie, pe care le prind din zbor. Nu-i mirare c[le pot prinde, dac[ zboar[ a=a de repede! Cum st[ pe spate, cu capul pe pern[, vede prin geam =i ]n]naltul cerului. Acolo se rote=te uneori un uliu mare, care se mistuienu se =tie unde ]n v[zduh, =i iar se arat[. }n parii din gard se las[uneori — nu =tie, stau ]ntr-un picior, ori cum — [rci sau coofenecu coada lung[, cu aripile tivite cu negru, =i c`r`ie repezit, =i se tot]nchin[. Se ceart[ aprins o vreme, apoi f`lf`ie din aripi =i pleac[]ntr-alt[ parte. M[riua =tie c[ [rcile caut[ =i cuiburile cu ou[ de g[ini, =i,dac[ le afl[, nu mai r[m`n ]n urma lor dec`t cojile. Fie! Da’ p[s[rile-s frumoase, p[cat c[ nu =tiu c`nta frumos!Baremi a=a cum fluier[ mierla galben[ ce se opre=te adeseori]n nucul din gr[dina lor. Adev[rat c[ uneori =i mierla seproste=te =i miorl[ie ca m`ele. De trei s[pt[m`ni, toat[ prim[vara de-afar[ n[v[le=te, prinfereastra asta, ]n sufletul M[riuei. Peste zi mam[-sa ]i aduce din gr[din[ flori proaspete. A]nceput cu florile de p[p[die, care-=i revars[ mai ]nt`i aurul ]niarba verde; au urmat cur`nd ramuri de p[ducei ]nflorii, apoipotopul de flori de cire=, de vi=ini, de peri =i de meri. M[riuavoia s[ aib[ mereu ]n pat, pe perini, l`ng[ capul ei, o floare, ocrengu[ ]nflorit[. Le mirosea cu nesa, iar c`nd nu o vedeamam[-sa =i le lipea de obrajii fierbini. C`t erau de r[coroase! — M[riua mamei, nu i-e foame? Ea cl[tina din cap. — Un strop de lapte! Acela=i semn. — Un p[h[ru de ap[! — Ap[! }=i muia buzele, ]nghiea c`t o p[s[ric[. — Las[ paharul aici, pe fereastr[, mam[. — Ajungi cu m`na la el? F[cea semn din cap c[ ajunge. Pe mam[-sa o m`nca sup[rarea de c`nd se ]mboln[vise 300
  • 298. Fefeleagacopila. Era sur[ la obraji, ochii ]i c[zuser[ ]n orbite, sl[bise. — Bag[ de seam[ c[ o s[ te ]mboln[ve=ti =i tu! zicea b[r-bat-s[u. Ea f[cea semn cu m`na c[ nu-i mai pas[ de nimic, chiar s[moar[, dac[ nu i se mai ridic[ din pat copila. Nu mai aveaualt copil. Nu se =tia din ce se ]mboln[vise M[riua. }ntr-o zi se ]ntorsesecu durere mare de cap de la =coal[ =i [sta fusese tot semnul.Copila c[zuse la pat =i nu-l mai p[r[si. }n sat nu era doctor,ora=ul era departe =i bani s[ pl[teasc[ o c[ru[ =i pe doctor, deunde s[ ieie? M[riua ]nghiea cu sil[ puin lapte =i bea ap[. Ap[ mult[:ar fi stat cu buzele =i cu limba tot ]n pahar. Copila p[rea c[-i dus[ mereu cu g`ndul, c[ se risipe=te ]nprim[vara de afar[. }n alt[ parte a camerei, de unde s[ nupoat[ vedea afar[, nu putea r[bda patul. Mam[-sa ]ncerc[ ]nzadar, c`nd vremea afar[ era ur`t[ =i rece, s[ o duc[ de lafereastr[. Dar puine zile fur[ friguroase =i ]ntunecoase de treis[pt[m`ni, de c`nd M[riua c[zu la pat. }nc[ a doua s[pt[m`n[ se r[t[ci un cuc ]n gr[dina lor =i ea-l ]ntreb[ ]n g`nd: „C`i i-a da, p`n’ s-a m[rita?“ +i pas[rea ]=ispuse numele cadenat, ]n r[stimpuri egale, de zece ori. Acumera de opt ani. A=a c[ se va m[rita c`nd va fi de optsprezece —socoti ea — =i un z`mbet luminos ]i inund[ obrajii palizi =isubiai. Nu vorbi nim[nui de taina ce i-o spuse cucul. Se simeabine =i lini=tit[ ]n sufletul s[u cu sigurana asta. Apoi nu simeanici o durere, nici nu-=i d[dea seama c[-i bolnav[. }i p[rea, dec`nd st[tea ]n pat, c[ e o... alt[ copil[. Nu-i mai M[riua de p`n-acum. +i-i p[rea c[ se face totmai u=oar[, ca un abur, =i se risipe=te, se risipe=te ]n prim[varade afar[. }n cele trei s[pt[m`ni venea uneori tovar[=a ei de banc[,Anua, care nu locuia departe, pe aceea=i uli[. O trimitea =idasc[lul s[ vad[ ce mai este cu ea, =i dac[-i mai bine s[-i arate 301
  • 299. Ion Ag`rbiceanuce s[ mai ]nvee din carte, s[ nu r[m`n[ ]n urm[ de ceilali=colari din clasa ei, acum c`nd se apropia, ba era chiar aici,examenul. Anua veni de dou[ ori cu carte, ]n care puse semne, s[-iarate M[riuei ce s[ mai citeasc[. Dar M[riua nu ]nelese nimic din ce-i spuse tovar[=a sa.Se uit[ ca la un lucru str[in, la cartea de citire ]n care Anuapunea semnele. Ce s[ fac[ ea cu cartea aceea? — S[ cite=ti, s[ =tii =i tu la examen, o ]ndemn[ Anua. La examen? Ce putea fi asta? A treia oar[, tovar[=a de banc[ nu mai veni cu cartea. I-aadus ni=te flori de liliac ]nvolt, albe ca spuma. Bolnava z`mbi =i-=i ]ntinse am`ndou[ m`inile dup[r[murelele ]nflorite, =i-=i ]ngrop[ obr[zuul, r[mas numai c`tun pumn de copil mic, ]n ele. Numai acum b[g[ de seam[Anua c`t erau de subiri, de firave, braele M[riuei. +i-i intr[o r[ceal[ ]n tot trupul, =i se gr[bi acas[. C`t st[tea la bolnav[ nu vorbeau nimic ]mpreun[. M[riuap[rea c[ nu o cunoa=te, ori c[ nu are s[-i spun[ nimic. Eramereu cufundat[ ]n lumea ei cea nou[. Numai prim[vara de afar[ o tr[gea cu putere. Ar fi tot privit,ar fi tot ascultat, pip[indu-=i mereu florile proaspete de pe perin[=i r[corindu-=i uneori cu ele obrajii aprin=i. Cu trei zile ]nainte de examen, bolnava nu mai b[u nicipicurul de lapte de p`n[ atunci. Nu-i mai trebuia dec`t ap[, culinguria, c[ci din pahar sau lingur[ mare nu mai putea sorbiacum. P[rea c[ nu o mai cunoa=te nici pe mam[-sa. Nu mai vorbea.Dar urm[rea =i acum zborul =i asculta ]ntins ciripitulr`ndunicilor. Iar ]ntr-un r`nd, c`nd coco=ul lor cucurig[ dinr[sputeri, chiar sub fereastr[, ultimul z`mbet trecu pe faa ei... C`nd se ]napoiar[ =colarii de la c`mp cu ramuri verzi =i cuflori s[lbatice, Anua se repezi s[-i aduc[ un m[nunchi cu ochiulboului, garoafe, s`nziene =i coada =oricelului. I-l preg[tise afar[de florile pe care le adunase pentru =coal[. 302
  • 300. Fefeleaga Curtea era pustie, tinda era goal[, pretutindenea lini=te,nici o mi=care. Copila se ]nfior[ toat[ =i se strecur[ cu mareteam[ ]n odaia bolnavei. Mama M[riuei st[tea la c[p[t`iul ei cu o lumini[ de cear[aprins[ ]n m`n[. Dar, oare, era mam[-sa? Nu mai sem[na!Asta era o femeie uscat[ =i b[tr`n[. }i veni s[ ias[ repede pe u=[, dar ochii ]i r[maser[ pironiipe fruntea M[riuei. Ce alb[ era! +i cum juca deasupra flac[raluminiei peste ochii ]nchi=i... Copila adormise pe veci, =imam[-sa nu credea. *** A treia zi, pe-o vreme senin[ =i cald[, o duser[ la groap[.Dasc[lul, de=i se inuse examenul, adun[ pe toi =colarii s-o]nsoeasc[. Pe copile le ]nv[ase un „vers“, care se c`nt[ lafete tinere. Mama M[riuei o ]mpodobi cu cununi[ de mireas[ pe cap. }n curte, dup[ ce se ispr[vi prohodul, dasc[lul porni corul=col[rielor: Frunz[ verde busuioc N-avui ]n lume noroc! Busuioace, nu-nflori, C[ n-are cin-te plivi. Busuioc, floare frumoas[, N-are cin-s[ te-amiroas[, Nici la br`u de-aci-n colea Nu te-a purta cineva, Nici la grind[ nu-i mai sta, La icoane nici a=a! Mai departe corul unison al copilelor nu mai putu continuacu toate st[ruinele dasc[lului: izbucnir[ toate ]n pl`ns =i dup[ele ]ncepur[ =i femeile din curte. Patru feciora=i luar[ sicriul pe sub care trecuser[ dou[n[fr[mi lungi, =i pornir[ cu M[riua la cimitir. 303
  • 301. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS NI|{ DE LA COASTA MORII Hotarul satului e tare deluros, carele urc[ =i coboar[ mereu— de departe p[r`nd c[ le poart[ ni=te valuri largi =i potolite.Nu sunt ]n[limi mari =i cobor`=uri iui, se ar[ destul de u=or, =ip[m`ntul e negru, roditor destul, dac[-i gunoit tot al treilea an.Coaste mari, cu fruntea-n cer, abia sunt dou[: M[gura mare =iCoasta Morii. Cea dint`i e p[=unea satului, mai potrivit[ pentru oi =i capre,dec`t pentru vite mari. Iarba e rar[, s[rac[, =i la secet[ ardetoat[, ]nc`t p[=unea se schimb[ ]ntr-o ]ntindere ro=cat[, pecare numai tufele rare de spini mai poart[ s[m`na de verdea[. Oamenii au noroc cu Coasta Morii ]n vreme de secet[: aicisunt p[duri mari =i t[ieturi tinere, pe care la str`mtoare marevitele s[tenilor nu le cru[, de=i ]i globe=te de-i arde. Ce s[faci? S[ lase vitele s[ le moar[ de foame? Sub Coasta Morii nu e nici o moar[, nu curge nici un r`u.R`ul =i moara sunt la vreo cinci kilometri de-aici. Dar ]i spunea=a, pentru c[ pe sub ea duce drumul la moar[ =i aici e =i miezuinacu satul vecin, e cel din urm[ loc cu nume de pe hotarul lor. P`n[ sus, la culmea ]mp[durit[, ce pare o spr`ncean[nesf`r=it[ a cerului, coasta e goal[, pustie, cu surp[turi de nisip,cu m[sele uria=e de piatr[ g[lbuie, ce iese din p[m`nt =i sepr[jesc la soare, cu fire rare de ierburi seci =i de p[i=. Pe-aiciurcu=ul e greu. Dar, din partea dimpotriv[, p[durile coboar[lin pe ]ntinderi nesf`r=ite =i ajung p`n[ la =es, la r`ul cu moara,]nghiind =i drumul ce duce la moar[. La poalele urcu=ului greu, ]ntre pruni =i meri, se pituleaz[casa p[durarului, =i c`teva acareturi zgulite =i sperioaseacoperite cu paie vechi, ]nnegrite de vreme. Nu trece car la moar[ — vara, sanie — iarna, s[ nu seopreasc[ la poarta p[durarului. — Uhu! M[i nene Visarioane, acas[ suntei? Dac[ nu-i acas[ p[durarul, e acas[ nevasta, ori feciora=ulCuli[, ori b[iatul Ni[. Cineva e totdeauna acas[, n-o putem 304
  • 302. Fefeleagal[sa pustie, l`ng[ un drum umblat. — Acas[! Acas[! r[spunde cineva din curte. Apoi portiasc`r`ie. — Bun[ dimineaa! — S[ dea Dumnezeu! — Ce-i mai nou pe la moar[, nene Visarioane? Au trecutmuli ]naintea mea? — Nu prea muli. Trei care. Alt[ dat[ mai multe. Alt[ dat[ nici un car. — Dar nu =tii, umbl[ am`ndou[ roile? — Umbl[. Alteori, c`nd era apa mic[, nu m[cina dec`t o piatr[. — Da’ pe-aici ce mai facei? — O ducem =i noi! — Este ghind[ ]n p[durile de pe Coasta Morii? — Este destul[. — Se vor pr[si iar turme de porci s[lbatici =i va fi vai decucuruzele noastre. — Poate nu va fi vai! Mai sunt pu=ca=i pe lumea asta. Da’prin sat ce-i mai nou? — Mai nimic! Ori vorbea p[durarul, ori nevast[-sa, ori feciorul, b[iatulNi[ se strecura de pe unde era, se oprea la spatele vorbitorului=i asculta cu ]ncordare. Cuno=tea pe cei mai muli s[teni, care treceau pe sub CoastaMorii cu carele. Asculta =i se amesteca mereu ]n vorb[, maiales c`nd r[spunsurile la ]ntreb[rile drumeului le d[dea ma-m[-sa, ori frate-s[u. Dar, uneori, =i c`nd vorbea tat[l s[u cuomul de l`ng[ car: — De ieri nu mai umbl[ o roat[. Apa pe irug[ a sc[zut. Sau: — Acum umbl[ am`ndou[, de c`nd a dat ploaia. — Mai sunt la moar[ oameni =i dintr-alte sate. A=a, =i cu alte =tiri, se amesteca mereu ]n vorba celor mari. De la o vreme, ziceau drumeului: 305
  • 303. Ion Ag`rbiceanu — }ntreab[-l mai bine pe Ni[, c[ el =tie mai bine ca noi. — De unde s[ =tie mai bine un copil ca el? ]ntreba vreundrume, care ]nc[ nu cuno=tea taina b[iatului. — +tie, d[-l ]n foc, c[ aproape nu-i zi s[ nu mearg[ cu uncar p`n[ la moar[ =i s[ se ]ntoarc[ spre sear[ cu altul. — Auzi comédie! +i dumneavoastr[ ]l l[sai s[ se in[ m`nzdup[ car[? — Nu-l l[s[m, dar nu-l putem inea legat de piciorul patului. — +i nu v[ e fric[ s[ nu p[easc[ ceva? Apa-i primejdioas[,nu te poi juca cu ea. — }noat[ ca o ra[, arz[-l focul, s[ tot vrea cineva s[-l]nece, =i nu ar putea. Ni[ aude =i i se l[rge=te gura mare ]ntr-un sur`s. Pestenepl[cerile ce le avea cu p[rinii pentru moar[, trecuse el demult. }ncepuse s[ scape la moar[ de c`nd a fost de opt ani, =iacum era de doisprezece. Sup[rarea cea mare a p[rinilor era c[ nu-=i puteau punen[dejdea ]n el, c`nd ]l trimiteau cu vitele. Se f[cea nev[zut,c`nd ]l credeai mai cuminte =i mai lini=tit cu slujba sa. Norocc[ vitele nu intrau ]n loc oprit, c[ci nu era dec`t p[durea. Iardin p[dure p[durarul nu-=i putea globi vitele sale. At`ta lucru =tia =i Ni[, =i a=a avea curaj s[ scape de acas[cu vreun car care mergea la moar[. Nu-i p[sa c[ n-are traist[cu dem`ncare dup[ grumaji, morarul ]i d[dea totdeauna s[m[n`nce. }ngrijorat era numai s[ poat[ veni mai devreme,p`n[ nu se ]nnopteaz[, s[-=i caute vitele prin p[dure. De c`tevaori s-a ]napoiat f[r[ ele =i a m`ncat ni=te b[t[i, s[-i pl`ng[ =im`ele de mil[. De-atunci nu se mai ]ntorcea seara f[r[ vite=i, dac[ nu era car de la ei din sat s[ se ]ntoarc[ dup[-amiaz[,Ni[ pleca pe jos, =i ajungea mai iute ca =i cu carul cu boi. Pusese el pe Joiana, vaca cea mai neast`mp[rat[ dintrevitele lor, un clopot cu limba ascuit[, care se auzea din maridep[rt[ri, =i totdeauna afla vitele duse departe prin p[dure. Leafla totdeauna ]n t[ieturile cele mai tinere, unde cre=tea iarbamare =i gras[, trifoi =i lucern[ s[lbatic[ =i lujerii cei mai fragezi. 306
  • 304. Fefeleaga C`nd intra ]n curte cu vitele s[tule tob[, ai casei =tiau undes-au s[turat, dar li s-a ur`t s[-l mai tot ]nfrunte pe Ni[: =tiau c[=i a=a era ]n zadar. De trei-patru ani ]l tr[gea aa la moar[. Ar fi putut merge =ipe jos, c[ci =tia prin z[voiul din lunca morii poteci pe careajungea mai cur`nd dec`t cu carul. Dar era una din marilepl[ceri ale vieii lui s[ mearg[ cocoat pe sacii plini — ]ncolocu gr[une, ]ncoace cu f[in[ c[ldu[ ]nc[. Drumeul se trezea numai cu Ni[ c[ iese dintr-un tufi= der[chite. Cuno=tea pe nume pe cei mai muli. — Bade Dumitre, m[ la=i ]n car? — Te las, da’ unde te duci? — La moar[. — Avei =i voi m[cini=? — Nu avem. — P[i, cum? Ce s[ faci la moar[? — Nu fac nimic, numai m[ uit. — La ce te uii? — N-am la ce? Cum se-nv`rt roile, cum se-nv`rt pietrele,cum curge f[ina. — Hm! D-apoi cei de-acas[ te las[? — M[ las[. — N-ai nici o treab[? — N-am. Sunt cu vitele. — P[i, ele nu tr[b[sc p[zite? — N-au unde merge, numai ]n p[dure. A=a se ]nt`mpla de c`te ori era un c[r[u= nou, care nu-icuno=tea felul. Cei care ]l luaser[ o dat[ cu carul, nu-l mai]ntrebau nimic, ci-l l[sau s[ se urce pe saci. Ce drum neted =i moale era prin z[voiul din lunca morii!Niciodat[ nu se f[cea tin[. Dedesubt era un strat de nisip depe vremea c`nd a curs odat[ aici r`ul morii. Nu se auzeauroile, nici pa=ii vitelor, chiar c`nd carul era tras de caipotcovii. Lui Ni[ i se p[rea c[ plute=te, iar dac[ ]nchidea ochii ]i 307
  • 305. Ion Ag`rbiceanup[rea c[ st[ pe loc. Mireasma gr[unelor uscate p[trundea prinsaci, iar la ]ntoarcere mirosul f[inii proaspete de gr`u =i deporumb ]l ameea. }i pl[cea s[ se ]ntind[ c`t era de lung pe un sac plin, cufaa ]n sus, cu braele ]ncruci=ate c[p[t`i. Dar nu r[m`neamult a=a. +ez`nd ]n carul ]nc[rcat cu saci, vedea pe deasupraz[voiului, ]mb`csit de tufe de r[chit[ =i de s[lcii. Aici se simeamai st[p`n dec`t ]n p[durea cea mare de pe Coasta Morii. Dinspre r`u veneau adieri r[coroase, tot mai umede, cu c`tse apropiau. Deodat[ urechea lui prindea o larm[ u=oar[,dep[rtat[, mai mult un zvon, =i Ni[ tres[rea de bucurie =i depl[cere: cuno=tea c[derea dep[rtat[ a r`ului prin iazul care-lt[ia, de la un [rm la altul, ca o spinare neagr[ de balaur. Asculta cu ]ncordare, =i de multe ori nu auzea ce-l ]ntreab[omul de pe l`ng[ vite. — Ce-i cu tine, m[i Ni[? Parc[ ai amuit. — La ce te g`nde=ti, m[i b[iete, de nu mai spui o vorb[? — Ai vo=tri c`nd au mai dus pe urm[ la moar[? — Mai prins-a tat[l-t[u vite ]n t[ieturi, ]n vremea din urm[? — Sunt ]n anul [sta alune pe Coasta Morii? Unii, c`nd vedeau c[ nu r[spunde, ]n[lau din umeri =i semirau de ciud[enia b[iatului. }l vedeau cu faa cam schimbat[,cu linii de seriozitate grea, ce nu se potrivea pe obrajii unuicopil, =i se mirau ]n sinea lor. Alii nu-l l[sau p`n[ nu r[spundea. — Pare c[ asculi ceva, m[i Ni[. Ce tot asculi? — Dumneata nu-l auzi? — Nu! Ce s[ aud? — Cum sun[ iazul. — Ce spui? Iazul? D-apoi e ]nc[ departe. Tu-l auzi de-aici? B[iatul ]nclina din cap. Omul ]=i ]ncorda auzul, dar nu prindea nici un zgomot. Erade fiecare dat[ o mare ]nc`ntare pentru Ni[ s[ prind[ dedeparte murmurul iazului, s[-l urm[reasc[, cocoat pe saci,cum cre=te ]n mersul nezdruncinat, lin, al carului pe drumul 308
  • 306. Fefeleagapielos. C`nd mergea sau venea pe jos, nu se putea ]nc`nta a=ade tare de c`ntecul iazului, nu-l putea urm[ri a=a de bine. +i cum se ]nt[rea c`ntecul acela pe m[sura apropierii deiaz, p`n[ c`nd se pierdea deodat[ ]n larma r[sun[toare, seac[,totu=i, =i ip[toare, ca la despicarea cu securea a blanelor uscatede stejar, a c[derii r`ului spintecat de ]mpletitura iazului! Atunci, ]ntr-o clip[, Ni[ s[rea din car =i alerga la iaz, lamarginea r`ului, deasupra morii. Omul care-l vedea mai ]nt`i rup`nd-o la fug[ se speria, nu=tia ce l-a apucat, oprea carul ]n drum =i se lua fuga dup[ el. — Ce-i, m[i Ni[, ce te-a apucat? ]ntreba omul cu sufletulla gur[ de at`ta alergare. }n larma iazului trebuia s[-i strige mai de multe ori vorbele,p`n[-i r[spundea b[iatul. — Ascult cum v`j`ie =i r[sun[! — Apa? Ni[ f[cea semn din cap. — Mi-era fric[ s[ nu faci vreo prostie. }n al doilea r`nd, c`nd ]l aducea pe b[iatul p[durarului desub Coasta Morii, nu mai alerga dup[ el, cum nu-i mai aveaugrij[ nici ceilali rum`ni care ]l aduceau la moar[ =i-i cuno=teaun[ravul. De c`te ori venea la moar[, Ni[ se oprea mai ]nt`i l`ng[iaz. Vuietul =uvoaielor de ap[ ce n[v[leau printre coastele negreale iazului, ca ni=te =erpi gro=i, sclipitori de ghea[, se pr[bu=eaude la o ]n[lime de peste doi metri =i se sf[r`mau ]n valuri cefierbeau cu furie ]n spuma alb[, clocotitoare, ]mpr[=tiind puzderiide stropi ]n aer. Vuietul acesta ne]ntrerupt parc[ ]l ridica pe Ni[de la p[m`nt =i-l inea at`rnat ]n v[zduh. At`rnat de ce? Denimic! Nu avea ochi s[ vad[ tot, nu avea urechi s[ aud[ tot. Ar fir[mas cu ceasurile s[ vad[ =i s[ asculte mereu, dar =tia c[-lmai a=teapt[ =i altele. +i c`nd venea ]ntr-o alt[ zi, minunile dela iaz ]ncepeau din nou, ca =i celelalte. Al doilea popas al lui era la irug[, unde erau stavilele ce 309
  • 307. Ion Ag`rbiceanuopreau =i d[deau drumul apei b[tute de iaz, la roile morii. }ipl[cea apa oelit[ parc[ de alunecu=ul c[derii =i de str`nsoarea]ntre pereii de blane groase. P[rea un balaur ]ncordat, o vietatesur[ =i grea, pornit[ la atac. Puterea apei, a curentului dinirug[, sporea pe fiecare metru de apropiere de roi. }nainte dea se repezi ]n ele, mu=c[ ]ntr-alt[ stavil[ =i se arunc[ sub roisf`=iat ]n dou[, cu dou[ capete cu coama spumoas[, s[ =i lesparg[ ]n lopeile ce le a=teptau ascunse ]n ap[, ]n valuri despum[, ]n noura=i de negur[ =i ]n stropi grei care ]mpro=caup`n[ departe. Ni[, de c`nd a venit ]nt`ia oar[ la moar[ cu tat[l s[u,]nlemni la priveli=tea asta, =i de-atunci o vede mereu, ourm[re=te pe-ndelete, =i mereu r[m`ne ]nfipt pe podeul dinfaa celor dou[ roi mari =i negre, de pe care, c`nd ajungdeasupra =i cad razele soarelui acolo, ciuruie =iraguri nesf`r=itede pietre scumpe. Oamenii vin =i trec peste pode, umbl`nd dup[ treburilem[cini=ului, =i care nu-l cunosc, care ]l v[d acolo ]nt`ia oar[se uit[ la el ]ntreb[tor, =i unii chiar ]ngrijorai. — Oare de ce sg[ur[ at`ta vreme aici copilul [sta? — +tiu eu? Pare cam ameit. — Numai s[ nu ameeasc[ de tot, Doamne fere=te, s[ cad[]n ap[. Trece altul, care-i cunoa=te n[ravul: — N-avei nici o grij[! {sta-i copilul p[durarului de la CoastaMorii. A=a e felul lui. — E cu tat[l s[u aici? — Nu. Vine cu c`te un car, cum nimere=te. — +i de ce vine? — Iat[, se uit[ =i el, vrea s[ cunoasc[, pare-se, ce-i pe lao moar[. — Poate o fi cam luat de pe drojdii. — Nu pare. E un b[iat cuminte. Oamenii vorbesc, trec pe l`ng[ el, dar Ni[ nu-i vede, nu-i aude. Cum s[-i vad[ =i s[-i aud[ c`nd ]naintea lui cele dou[ 310
  • 308. Fefeleagacapete spumoase ale irugii se sfarm[ mereu ]n valuri de spum[,]n lopeile negre ale roilor, =i stropii se ridic[ mereu ]n noura=isubiri, =i pietrele scumpe ciuruie mereu din ]n[limea roilor?+i unde mai pui larma, fierberea aceea nesf`r=it[ ce se audedin curentul sf[r`mat, pulverizat, care a `=nit din irug[ cudou[ capete pletoase? S[ tot vezi =i s[ tot asculi! Uneori, c`nd r[m`ne prea mult aici, pe podeul dinaintearoilor, parc[ i-ar veni o sl[biciune la inim[, se prinde demargine, de peretele podeului. }i trece ]ns[ ]n grab[. De altfel rar r[m`ne prea mult acolo. De cele mai multeori se treze=te cu o m`n[ prietenoas[ pe um[r. — Ai mai venit pe la noi, Ni[? Vocea asta moale o cunoa=te bine =i o aude u=or. E b[diaNichifor, morarul. — Mai, bade Nichifor! Azi ai ap[ mai mult[, nu-i a=a? — A=a este! — Se vede c[ a plouat la munte. E =i cam tulbure apa. — A plouat, vezi bine. Acum vino ]n moar[, stai de multaici? Din vorbele oamenilor din moar[ despre copilul care a]nepenit ]naintea roilor, badea Nichifor afl[ devreme de sosirealui Ni[. Dar ]l las[ ]n voia lui, =tia c[ p`n[ nu vede ce-i pe-afar[ nu-l poate inea ]n moar[. C`nd ]nt`rzia ]ns[ prea mult,ie=ea s[-l caute. +tia c[ Ni[ mai are ]nc[ destul[ treab[ ]nmoar[. Copilului p[durarului de la Coasta Morii ]i pl[ceau, c`t ceintra ]n cl[direa morii, dou[ lucruri: mireasma f[inii proaspete=i colbul alb ce era a=ezat pe toate lucrurile din moar[. }l tr[gea]nl[untru =i-l g`dila oarecum la inim[ huruitul acela potolit,ce se auzea ]nc[ de afar[, iar ]n moar[ ]i umplea auzul. Era ca pe alt t[r`m, de unde n-ar mai fi voit s[ se ]ntoarc[acas[. De c`nd tot venea la moar[ a observat mereu =i a urm[rittoat[ r`nduiala m[cinatului. Morarul Nichifor, c`nd a v[zut 311
  • 309. Ion Ag`rbiceanu 312
  • 310. Fefeleagac[ Ni[ vrea s[ =tie tot, l-a luat de m`n[ =i l-a dus pretutindeneaprin moar[, ar[t`ndu-i toate tainele morii, ca unui om mare,minun`ndu-se de priceperea copilului. — M[i Ni[, tu morar ai s[ te faci, ]i zicea de multe ori. S[-i spui lui tat-t[u s[ mi te dea ucenic. Copilul z`mbea parc[ =i cu urechile. — Nu m[ las[! zicea sup[rat. — De ce s[ nu te lase? — Zice c[ tr[b[ s[ p[zesc vitele. — D-apoi, nu-i vorb[, c[ le =i p[ze=ti tu, z`mbea morarul,=tiind cum scap[ el de-acas[. }n scurt[ vreme cuno=tea, dup[ ce-i ar[t[ morarul de c`tevaori, c`nd era f[ina prea mare sau prea m[runt[, pip[ind-o, c`ndluneca pe urdini=ul luciu, cald[ =i mirositoare. — B[di[ Nichifore, la roata asta vine f[ina prea mare! — B[di[ Nichifore, cea de gr`u vine prea m[runt[. Morarul se ridica de pe un sac, unde =edea colb[ind dinpip[, cerceta =i vedea c[ Ni[ are dreptate. — }i spun eu c[ tu morar o s[ te faci. Copilul z`mbea iar. Ce lucru minunat ar fi s[ ajung[ morar,s[ poat[ vedea ]n toat[ ziua iazul, iruga, roile cele mari =inegre, v`j`itul hurducat al pietrelor de moar[ ce se ]nv`rteauameitor sus, ]n podul morii, sub co=urile pline de gr[une, s[aud[ mereu larma asta dintr-o lume nou[! }n anul al doilea, de c`nd venea pe la moar[, ]ntr-o vremesecetoas[ c`nd nu umbla dec`t o roat[, Ni[ ]i zise morarului: — Bade Nichifore, ]n r`u este ]nc[ ap[ destul[, dar curgeprea mult[ prin iaz, f[r[ nici un folos. — Curge, dar ce s[-i faci? — S[ astupi mai bine iazul, s[ se abat[ mai mult[ ap[ lairug[. — S[-l astup, ca dup[ ce va veni un potop s[ se propteasc[r`ul cu putere ]n iaz =i s[ mi-l duc[ cu totul. — Da’ s[ nu-l astupi, numai c`t e secet[. — Adic[ ce fac azi s[ stric m`ine. Dar cine poate dovedi 313
  • 311. Ion Ag`rbiceanuat`ta =i at`ta cheltuial[? — S[ nu strici. S[ pui ]naintea iazului ni=te st[vilare ca lairug[. C`nd e apa mic[, la=i st[vilarele de dinaintea iazuluip`n[ pe fundul r`ului; c`nd cre=te apa le ridici =i nu-i maiduce r`ul nici un iaz. St[vilarele tr[b[sc numai o dat[ f[cute=i r[m`n acolo ca =i la irug[. Morarul ]l privi mirat, trase un fum ad`nc din pip[ =i zise: — M[i-m[i! Se vede c[ tu e=ti cuminenia p[m`ntului. A=aceva, cum spui tu, mai c[ s-ar putea face. — Se poate, vorbi vesel copilul, de ce s[ nu se poat[? Lairug[ de ce se poate? Alt[ dat[, dup[ ce r[mase mult prin podul morii =i se totuita la v`rtejul pietrelor, dup[ ce ie=i afar[ =i, uit`ndu-se laroi, v[zu c[ nici jum[tatea apei din irug[ nu fugea sub roi, =icealalt[ n[v[lea pe jilipul gol, se apropie de morar =i zise: — Bade Nichifore, nu crezi dumneata c[ s-ar mai putea punedou[ pietre la moar[? Mai mult de jum[tate din ap[ curge f[r[folos, pe jilipul gol. Ce zici dumneata? S[ macini cu patru pietre? — Da’ la la patru pietre le tr[b[ patru roi, m[i Ni[. Undes[ le pui? — S-ar putea =i cu dou[ roi. S[ mai fie un pod =i deasupracelor dou[ roi, s[ se mai pun[ dou[ ]n podul deasupra, subco=urile lor, iar pietrele de sus s[ fie legate oarecum de cele dejos, s[ le ]nv`rt[ acestea. Morarul r`se. — M[i Ni[, mi se pare c[ tu tot n-o s[ te faci morar, cipoate un inginer. +tii carte? Copilul cl[tin[ din cap. Se n[scuse =i crescuse ]n casa desub Coasta Morii, =i satul era la opt kilometri. Cum s[ umble la=coal[? — Dac[ nu =tii carte e r[u, c[ f[r[ =coal[ nu te poi faceinginer. Ni[ nu =tia ce-i un inginer =i nu-i p[ru r[u, el voia doar s[se fac[ morar. 314
  • 312. Fefeleaga B[dicul Nichifor ]l ]ndr[gise pe b[iat =i-i ar[t[ toate=uruburile morii. }i d[dea s[ m[n`nce de amiaz[ =i-i spuneape ce vreme s[ porneasc[ spre cas[, c`nd nu pleca nici un carde la ei, iar c`nd era vreunul ]i spunea din vreme. De ]notat l-a ]nv[at un feciora= al morarului, care umbla prinap[ ca pe=tele. Ni[ a ]nv[at repede toate felurile de ]notare, pecare le =tia acesta, =i se lua la ]ntrecere cu el. Nu se temea s[ sescalde nici sub iaz unde fierbe apa, nici la gura jilipurilor, c`nd apan[v[lea ]n spume de sub roi =i f[cea la coada morii valuri mari. *** Odat[, c`nd p[durarul Visarion veni la moar[ cu Ni[,morarul ]l lu[ pe p[durar la o parte =i-i zise: — P[cat c[ nu dai copilul [sta la =coal[! — Cum s[-l mai dau, c[ a trecut peste anii =colii? Cum s[mai ]nvee cal b[tr`n? Apoi satul e prea departe de noi. — Nici nu zic s[-l dai ]n sat la =coal[. — Dar unde? — La ora=! — Fugi de-aici, bade Nichifor! Acolo nu l-ar mai primi ]nnici o =coal[. Apoi cine are bani pentru asta? }mi pare =i mie r[uc[ n-a ]nv[at carte, dar ce s[-i fac? Unde s[ fi ]nv[at? — Ascult[-m[ pe mine, Visarioane, =i d[ copilul la =coal[la ora=. }ntr-un an face toate clasele primare, adic[ ce se ]nva[patru ani ]n =coala satului. E de=tept — lucru mare. — N-am bani, bade Nichifore! — Vorba ta din urm[? — D-apoi cum?... Dar p`n[ la urm[ p[durarul, cu chiu, cu vai, v`nz`nd ce-aputut, l-a dus pe Ni[ la =coal[, la ora=. Dup[ ani grei de lupt[ cu s[r[cia, dar plin mereu de curaj=i de voie bun[, Ni[, fiul p[durarului de la Coasta Morii, ajunseun inginer vestit. Norocul lui a fost c[ =i pe l`ng[ ora=ul ]n carea ]nv[at trecea un r`u, ]nc[ mai mare dec`t cel de la ei, =iaici, la marginea ora=ului, era o moar[ =i ]nc[ cu patru pietre, 315
  • 313. CUPRINS Ion Ag`rbiceanu=i peste r`ul de aici ]nc[leca un iaz ca o spinare de balaururia=, neted[, lucind ]n soare, c[ci era de beton. +i de c`te orise simea ostenit, sau prea nec[jit, venea s[ se risipeasc[, =icu el deodat[, se risipeau necazurile lui, ]n frumuseile sorbite]nc[ din copil[rie cu at`ta patim[. +i nu ajunsese numai inginer vestit, nu-i lucra numai mintea,ci =i inima, r[m`n`nd ]ndr[gostit de tot ce era frumos, r[m`n`ndt`n[r p`n[ la b[tr`nee. }NTRE STEJARI La marginea p[durii era o poian[ rotund[, care se rezemacu spatele pe ]ntunericul stejarilor b[tr`ni, cu ramuri groase,str`mbe =i ]nc`lcite, iar cu laturea de c[tre lunci cu un br`u destej[ri= mai t`n[r, ca un semicerc de verdea[ luminoas[. }nmijlocul poienii str[juia singuratic un stejar scorburos, cutrunchiul gros, cu scoara aspr[ =i cr[pat[ ca ni=te solzi depe=te str[vechi cu multe ramuri uscate, negre, dar cu coroana]nc[ verde, larg[ =i puternic[. }n poian[ nu cre=teau buruieni =i iarb[ aspr[ de p[dure, ciiarba fraged[ a luncilor din apropiere, semn c[ semicercul destej[ri= t`n[r, ce str`ngea poiana ca-ntr-un bra, nu se pr[=isede mult =i c[ lunca se ]nfunda mai ]nainte ad`nc ]n p[dure. Numele „}ntre stejari“ nu privea poiana, ci p`lcul ]ntins dela marginea p[durii, ]n care nu cre=tea nici un alt neam decopac, ci numai stejari b[tr`ni, dar viguro=i ]nc[, =i care eraula distane mari unul de altul, ]nc`t vedeai printre ei p`n[departe. La umbra lor nu cre=teau tufi=uri, ci numai ierburi ]nalte=i aspre ]n marginea c[rora te puteai t[ia u=or la degete. Aveauni=te fer[straie fine, cu dinii m[runi, ce nu se puteau vedeadec`t tare de aproape. Nici ]ntr-un alt loc din p[dure nu mai cre=teau, pe o ]ntinderemai mare, un singur fel de arbori, ci amestecai: fagi, stejari, 316
  • 314. Fefeleagaarari, juga=tri, mai rar chiar =i tei =i mesteceni. A=a c[, la partea asta de p[dure, ]i zicea „}ntre stejari“ =ichiar poiana purta acest nume. Aici era ]mp[r[ia graurilor. Stejarii cei b[tr`ni erau plinide scorburi, de g[uri scobite de cioc[nitori, =i aici ]=i f[ceaugraurii cuibul. An de an ouau, cloceau =i scoteau pui sute =ipoate mii de grauri. P`n[ nu ]ncepea ouatul, stolurile lor ]ntunecau pe c`tevaclipe soarele, a=a zburau de de=i =i de ]nv[luii peste lunci,peste dealurile ]nvecinate, ca apoi, v`j`ind, s[ se lase ca unnor pe crengile stufoase ale stejarilor celor b[tr`ni. Mai t`rziu,zburau tot mai rar ]n p`lcuri. Apoi se mai ar[tau ]n v[zduhdoar grauri singuratici. C`nd ie=eau puii gola=i =i ]=i ]n=irau ciocurile tivite cu z[balegalbene, pe marginea cuiburilor, ]n poian[, ]ntre stejari ]ncepeao forfoteal[ mare. Se eseau mereu prin aer p[rinii grijulii =iharnici =i le aduceau ]n cioc hrana a=teptat[. B[iatul p[durarului, Vasilic[, pe vremea asta venea mereucu vitele ]n poian[ =i urm[rea, cu ]ncordare, la care g[uri dinstejari, =i la c`te, zburau graurii cei mari cu dem`ncare. Viteleaveau p[=une bun[ aici, a=a c[ el putea s[ nu le mai aib[grij[, =i s[ numere cuiburile graurilor. Dar num[ratul nu erau=or. Cuiburile erau multe ]n acela=i stejar =i c`te trei-patru, =ip`n[ trecea de la un copac la altul =i a=tepta s[ vin[ p[s[rilesure cu m`ncare ]n cioc, uita adeseori p`n[ la ce num[r aajuns. A=a c[ trebuia s[ ]nceap[ din nou, c[ci voia s[ nugre=easc[ nici cu unul, c`nd ]l va ]ntreba fratele lui cel mare,Dumitru, c`te cuiburi cu pui sunt. Avea treab[ Vasilic[, nu glum[! Uneori se uita pierdut laciocurile tivite cu galben ce se ]n=iruiau pe marginea g[uriidin stejar, se uita ]ntins p`n[ ce veneau p[rinii de c`teva oricu m`ncarea, =i z`mbea cu toat[ faa c`nd ]i vedea cum casc[cu toii ciocurile. C`nd se trezea, nu mai =tia unde a r[mas cunum[r[toarea. Din c`nd ]n c`nd, trebuia s[ ias[ dintre stejari s[ vad[ dac[ 317
  • 315. Ion Ag`rbiceanumai sunt vitele ]n poian[, ori au ie=it ]n lunci. +i iar uitanum[r[toarea =i iar ]ncepea de la cap, cu stejarul din mijloculpoienii ]n care erau cinci cuiburi cu pui gola=i. I-ar fi pl[cut s[ vad[ =i pui mai m[ri=ori! +i se mira cumsunt toi de aceea=i v`rst[, toi gola=i ]nc[. De la o vreme, c`nd v[zu c[ gre=e=te mereu, ]=i rupse dincaietul lui o foaie, ]=i puse ]n buzunar un cap[t de creion r[masdin iarn[, de la =coal[, =i, de c`te ori trecea de la un stejar laaltul, f[cea ]nsemnare pe foaia de h`rtie. Dar acum se ivi alt[greutate: numerele erau a=a de multe unul sub altul, coloanelungi c`t foaia de caiet, ]nc`t la adunare ]i ie=ea tot alt rezultat.C`nd a adunat el la =coal[ coloane a=a de lungi de numere?Niciodat[! +i nu numai el, dar nici =colarii mai mari n-au adunat.}nv[[torul nu le d[dea a=a adun[ri mari. Vasilic[ v[zu c[ nu iese bine nici cu ]nsemn[rile. +i, dac[ar fi fost la adun[rile de azi, diferena de numai c`teva cifrefa[ de cele de ieri, ]nc[ treac[-mearg[. Dar erau deosebiri dezeci de cuiburi. Chiar ]n adunarea coloanelor de fiecare zi ]iie=eau sume deosebite. Frate-s[u Dumitru ]nc[ nu l-a ]ntrebat c`te cuiburi de graura aflat. }nc[ nici nu =tia c[ au ie=it puii. Dar ]l va ]ntreba nupeste mult. +i de ce-i va r[spunde, =i cum ]i va r[spunde at`rnaun lucru de mare ]nsemn[tate. De mult tot voia Vasilic[ s[-l duc[ ]ntr-o sear[ =i pe el,frate-s[u Dumitru, c`nd mergea cu pu=ca la marginea p[durii,s[ p`ndeasc[ la iepuri, s[ vad[ =i el cum ]mpu=c[ un iepure.Dumitru l-a tot am`nat =i, pe urm[, c`nd a v[zut c[ nu poatesc[pa de el, i-a zis: — Te duc dac[-mi spui c`te cuiburi de graur sunt ]ntre stejari.Dar s[ =tii c[ pe urm[ le num[r =i eu... Dac[ nu vei fi gre=it, teduc. +i acum asta era nelini=tea =i zdroaba lui Vasilic[: s[ afletoate cuiburile cu pui =i s[ nu gre=easc[ la num[r[toare. De ceinea Dumitru a=a de mult s[ =tie c`te cuiburi sunt =i ]n care 318
  • 316. Fefeleagastejari? Vasilic[ nu =tia. Poate ca s[-l pun[ pe el la prob[,poate c[ =tia ]nainte c[ v[ gre=i, =i anume-i cerea, ca s[ nu-lduc[ cu el la p`nd[ la iepuri. A=a trecur[ zilele =i pui=orii cre=teau. Vasilic[ umpluse =irupsese multe foi r[mase nescrise ]n caietul lui; de c`te orif[cea o adunare pe o foaie, ce nu se potrivea cu cea de ieri,cum aceea nu se potrivea cu cea de alalt[ieri. Le rupea, nu cumva s[-i cad[ ]nsemn[rile ]n m`na luiDumitru, s[ vad[ ce adun[ri =tie face! Ce ar mai r`de de el =i l-ar mai batjocori! Las’, c[-i =tie el felul lui frate-s[u! De ceea ce se temea Vasilic[, se ]nt`mpl[ ]ntr-o zi. Dumitru]l ]ntreb[: — M[i Vasilic[, n-au ie=it ]nc[ puii de graur? — Au ie=it! — De ce nu mi-ai spus? — Sunt ]nc[ mici, gola=i =i cu z[bale. — Ai num[rat tu cuiburile? Copilul st[tu o clip[ la ]ndoial[. — }nc[ nu, b[di[. — Vezi =i le num[r[. +tii ce ]neles avem. S[ nu gre=e=ti. +i]nc[ ceva: s[ bagi de seam[ s[ nu ne trezim f[r[ pui ]n cuiburi.C`t ce le cresc penele, zboar[. De c`nd ai v[zut ]n cuiburipui? — Va fi o s[pt[m`n[. Atunci gr[be=te-te cu num[ratul, c[ peste o s[pt[m`n[ vin=i eu s[ num[r cuiburile. Vasilic[ ]ncepu iar[=i s[ numere ]n cap, f[r[ ]nsemn[ri.Parc[ tot nu gre=ea a=a de tare ca =i cu adun[rile din caiet.Vreme de-o s[pt[m`n[ le mai num[r[ ]n fiecare zi. Vezi bine,tot alte sume ]i ie=eau, c[ci stejarii cu cuiburi erau muli, iarcuiburile =i mai multe. }n ziua c`nd se trezi cu Dumitru ]n poian[, le mai num[rasede dou[ ori =i-i ie=i tot alt num[r. Pe care din dou[ s[ i-l spun[fratelui s[u? 319
  • 317. Ion Ag`rbiceanu Dumitru p[ru c[ =i-a uitat de ]nelesul lor. Porni singur printrestejari, se oprea l`ng[ unul, se oprea l`ng[ altul, se uita lag[urile negre, vedea capetele puilor, iar mergea, iar se oprea.„Le num[r[!“ ]=i zise Vasilic[ =i ]nghe[ de fric[. El r[mase ]npoian[ =i de acolo ]l urm[rea pe fratele s[u. De fric[ ]=i uit[ =icele dou[ sume ce-i ie=ir[ la num[r[toarea de azi. Ce-i vaspune? Dumitru se ]ntoarse. — M`ine, cel mult poim`ine, vor zbura puii, m[i Vasilic[.Trebuia s[-mi spui mai devreme c`nd au ie=it. Acum s[ vedemc`t sunt de mari. V[d c[ ]n stejarul de aici, din mijlocul poienii,sunt cinci cuiburi, =i nu-s prea sus. Haida s[ te ridic s[-i bagim`na ]n gaur[ s[ scoi unul, s[ vedem cum st[ cu penele. Vasilic[ r[mase lemn. — Ce? |i-e fric[? Doar te ridic eu, =i pe urm[ pui piciorulpe umerii mei, cu o m`n[ te ii de creanga ceea care-i chiarl`ng[ un cuib, cu cealalt[ scoi un pui. Tu ai m`n[ mic[ =i]ncape u=or. Dar copilul nu se mi=c[. — Nu vrei? Nu credeam c[ e=ti a=a de fricos. — Nu mi-e fric[, b[di[. — D-apoi ce? — Mi-e fric[ s[ nu-l sugrum c`nd ]l voi prinde cu m`na =i-lvoi trage din gaur[. — +-apoi ce? Vasilic[ nu mai zise nimic. El v[zuse de c`te ori ce t[r[boifac graurii c`nd se apropia vreo arc[ sau vreo cioar[ de uncuib. +i el le-a zbur[t[cit de c`teva ori. Cum s[ se ating[ de unpui? Dumitru ]l privi ciudat. Ce era cu Vasilic[? — Spune-mi dar c`te cuiburi ai num[rat, =i m[ voi urca eu]n stejar. Copilul se z[p[ci =i spuse, pe r[pu=ie, vreo trei numere,cum i-au venit ]n minte. — Nu =tii? 320
  • 318. Fefeleaga — Nu =tiu, de bun[ seam[. La num[r[toare mi-au ie=it totalte numere. — Sunt =aizeci =i =apte de cuiburi, arunc[ Dumitru vorba.Nu le num[rase, dar ]nelegea c[ Vasilic[ va lua de bun[socoteala lui. Copilul puse capul ]n piept =i nu mai zise nimic. — A=a c[ ]nelegerea noastr[ nu mai r[m`ne ]n picioare. +ieu chiar ]n seara asta ies cu pu=ca. — +i nu m[ duci? — Cum s[ te duc, dac[ n-ai num[rat cuiburile? — Du-m[, z[u, b[di[! Dumitru t[cu o vreme, p[r`nd c[ se g`nde=te. — +tii ce, m[i Vasilic[? Te iau desear[ cu mine, dac[ ]miscoi un pui din cuibul ce i-am ar[tat. Iat[, facem o nou[]nvoial[! Dar copilul nu voi. Vor veni graurii c`nd va striga puiul =i-l vor vedea cu m`na ]n cuib! Nu! Nu se poate! Mai bine nu seduce cu Dumitru desear[, s[-l vad[ cum ]mpu=c[ iepurele.+-apoi nu putea s[-l prind[ r[u, de grumaji, c`nd s[-l scoat[din cuib =i s[-l sugrume? Nu! M[n`nce-=i Dumitru iepurele! Feciorul, c`nd v[zu c[ n-are ce face cu el, se c[[r[ ]nstejarul b[tr`n, se prinse cu o m`n[ de creanga ce-i ar[tase luiVasilic[, ]=i v`r] destul de greu m`na ]n scorbur[ =i scoase unpui. I-l ar[t[ =i lui Vasilic[: avea pene mari, era gata de zburat. Dumitru slobozi puiul ]n scorbur[ =i se preg[tea de cobor`t,c`nd sosir[ graurii alarmai de ipetele pui=orului. Vasilic[, cu sufletul la gur[ p`n[ atunci, scoase un suspinde u=urare. Puiul nu p[ise nimic. — Poate te-ai temut s[ nu te m[n`nce graurii cei mari, m[icopile? Seara aceea Dumitru nu avu vreme s[ ias[ cu pu=ca. Avuceva de lucru. Dar ]n dimineaa urm[toare, dis-de-diminea[,se repezi ]ntre stejari, ]n m`n[ cu un mic topora= =i cu o traist[dup[ cap, =i ]ncepu s[ se caere ]n stejarii cu cuiburi, ciopleaintrarea g[urii unde nu-i intra m`na, nu =tiu ce f[cea cu puii, 321
  • 319. Ion Ag`rbiceanuce-i b[ga mereu ]n traist[, =i ]n vreme de un ceas avu traista pejum[tate; =i se opri din lucrul lui. Graurii f[ceau mare t[r[boi, zburau ]n jurul cuiburilor caameii =i erau tot mai muli. C`nd veni mai t`rziu cu vitele, Vasilic[ v[zu zborul neogoitpe la multe cuiburi, auzi ciripituri ]n scorburi, puii ie=eau pemarginea g[urilor =i se l[sau ]n jos ]n zbor nehot[r`t. V[zu =iurme de t[ieturi pe la marginea scorburilor. Ceva se-nt`mplase pe le cuiburi, de bun[ seam[! Dar ce?Nu putea =ti. Dar ceva cu primejdie pentru grauri. Uite-i c`tsunt de nelini=tii! Toat[ ziua a fost sup[rat. Ce s[ fie? |[rci oricioare nu se vedeau. O vulpe nu se putea urca a=a de sus. Darchiar dac[ s-ar fi urcat, nu i-ar fi intrat capul pe gaur[. Poate s[fi tras puii cu laba? La multe cuiburi =tiute de el cu pui, acumnu se mai ar[ta nici unul... Seara, mam[-sa puse pe mas[ o crati[ mare, plin[ cutoc[ni[ de pui, =i o m[m[lig[ c`t o rotil[ de plug. Avur[ =i doicosa=i ]n ziua aceea. Dumitru se uita cu coada ochiului laVasilic[. Mirosul toc[niei umplu odaia. Copilului ]i pl[cealucru mare toc[nia de pui cu m[m[ligu[ cald[. }ncepur[ s[ m[n`nce. — M[i, oameni buni, am tot auzit c[ tocana de grauri eminunat[, dar p`n[ acum n-am m`ncat, zise unul dintre cosa=i. — Ba eu am mai m`ncat, vorbi cel[lalt. — Noi, de c`nd a crescut Dumitru, m`nc[m ]n tot anul odat[ pe vremea asta. Vasilic[ m`nca, asculta, dar nu ]nelese p`n[ nu vorbi tat[ls[u de Dumitru. Atunci m`na ]n care inea furculia, cu ungogolo= de m[m[lig[ cu care ]nmuiase ]n crati[, ]i ]nepeni]ntre mas[ =i gur[, ]ng[lbeni =i-i veni s[ verse. Mam[-sa ]l lu[repede de la mas[ =i-l scoase ]n tind[. — Vezi ce p[e=ti dac[ m[n`nci prea lacom? Hai =i bea unpahar de ap[! Dar copilul se l[s[ pe vine =i nu voi s[ mai scoat[ nici ovorb[. C`t ce-l p[r[si mam[-sa, ie=i ]n curte, din curte ]n 322
  • 320. Fefeleaga CUPRINSgr[din[, =ezu pe-o piatr[ sub nucul cel mare =i izbucni ]ntr-unpl`ns cu sughiuri. T`rziu ]l afl[ Dumitru, care-l c[uta peste tot locul. — Las’, Vasilic[! Tot o s[ te duc eu s[ vezi cum ]mpu=ciepurele. Copilul se smuci m`nios din m`na lui. — Nu! Nu mai viu cu dumneata. Adic[ de-aceea voiaidumneata s[ vezi c`t sunt de mari puii! +i ]ncepu s[ pl`ng[ cu hohote. — Taci, m[i prostule! Tu nu =tiai c[ graurii sunt buni dem`ncare? Ce te miorl[i? Parc[ tocan[ de pui de g[in[ num[n`nci? — Da’ nu-s pui de graur! Of! S[racii de ei! +i iar se puse pe pl`ns. Nici mam[-sa nu l-a putut ]mp[ca! +i toat[ noaptea asuspinat prin somn. NEPOATA LUI MO+ MITRU| E ]n toiul seceri=ului. Satul iuie a pustiu, uliele goalea=teapt[ zadarnic: nici copiii nu mai ies s[ se joace ]n prafullor, r[scolindu-l =i pierz`ndu-se ]n noura=ii ce se ridic[ de=i,grei, ]nec[cio=i, luminai de soare. Afar[ e un z[duf arz[tor, =itoat[ suflarea c`t[ a mai r[mas ]n sat, s-a tras la umbr[. E c[treamiaz[ =i soarele e ca o bobotaie de argint. C`inii =i-au c[utatumbr[ de diminea[ =i