Agarbiceanu ion   fefeleaga (aprecieri)
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Agarbiceanu ion fefeleaga (aprecieri)

on

  • 507 views

 

Statistics

Views

Total Views
507
Views on SlideShare
507
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Agarbiceanu ion   fefeleaga (aprecieri) Agarbiceanu ion fefeleaga (aprecieri) Document Transcript

  • IonAG~RBICEANU FEFELEAGA
  • Ion Ag`rbiceanu REFERIN|E ISTORICO -LITERARE E o mic[ schi[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de stil, de cumobi=nuie=te acest minunat povestitor, =i ]n care se revel[ cu o putere din ce ]nce mai mare o ]ntunecat[ =i ad`nc[ imaginaie. }ntr-]nsa, Ag`rbiceanu nepoveste=te ultimele clipe ale unei biete babe — baba M`ia — care bole=tesingur[ ]ntr-o c[su[ de la o margine de sat =i moare ]ncerc`nd zadarnic s[pun[ m`na pe luminia (noi am zice: lum`n[rica), pe care i-o puseseal[turi, ]mpreun[ cu chibriturile, fiica ei, Salvina, c`nd plecase dup[ munc[la oameni. Mult timp plouase =i, neav`nd de lucru, Salvina, fat[ b[tr`n[,trebuise s[ r[m`n[ cu ea ]n cas[, f[r[ nici de unele. Greu ap[sa asuprab[tr`nei vremea rea, mai cu seam[ c[ simea c`t se s[turase fiica ei deaceast[ bolire; dar iat[ vine vremea cea bun[, afar[ se vede soarele, Salvinapleac[ l[s`ndu-i lapte de b[ut =i „luminia“, iar baba ]=i simte sufletul cuprinsde-o bucurie, de-o n[dejde, de-un dor de via[, ce parc[ are s[ i se ]mplineasc[;bea lapte, se simte ]ntremat[, colind[ cu mintea uliele satului, vorbe=te cucutare =i cu cutare despre viaa din sat, din care o smulsese boala — o simte iar]n juru-i — e o fericire nespus[ pentru ea, c[ mai poate atinge m[car cug`ndul realitatea: drumul, casele, oamenii, cerul, soarele... Dar ]n mijloculacestei nea=teptate viei, moartea venise pe nea=teptate; =i zadarnic ]ntindeacum m`na dup[ lum`n[ric[: b[tr`na se rostogole=te din pat =i moare, ]nod[ia mic[, ]ntunecoas[ =i p[r[sit[, ]n care, cu o clip[ mai ]nainte, p[trunseseparc[ toat[ bucuria vieii, cu nesf`r=itele ei sperane =i doruri. Aceast[ analiz[sufleteasc[, at`t de original[ =i at`t de simpl[, nu-=i poate g[si perechea dec`t]n scrierile lui Tolstoi, ne]ntrecutul descriitor al ultimelor momente ale vieii. Mihail DRAGOMIRESCU, Luminia de I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, III, nr. 1, 25 ianuarie 1909. Peste ]ntreaga oper[ a lui Ag`rbiceanu se ridic[... dou[ din povestirilesale: Luminia =i Fefeleaga. }n Luminia asist[m la clipele din urm[ ale babei M`ia, uitat[ devreme =i de moarte, uscat[, g`rbovit[; de teama iadului n-are alt[ dorin[dec`t s[ poat[ aprinde luminia sf`nt[ ]nainte de a muri; ]ncep`nd s[ sesting[ din picioare =i f[r[ s[ fie bolnav[, i se p[ru c[ devine tot mai u=oar[, 340
  • Fefeleagac[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[spre luminia de cear[, baba r[sturn[ ulcica, a=a c[ muri f[r[ ultima-im`ng`iere. }n Fefeleaga e schiat[ viaa unei femei nenorocite, ce-=i agonise=tebucata ei de p`ine muncind cu Bator, un cal tot at`t de b[tr`n =i denenorocit ca =i d`nsa. A muncit astfel din greu p`n[ ce =i-a ]ngropatb[rbatul =i cei cinci copii, r`nd pe r`nd; nemaiav`nd apoi pentru cinemunci, Fefeleaga =i-a luat calul de c[p[stru =i s-a dus cu el la t`rg, ca s[-lv`nd[. Cu banii primii, s-a ]ntors ]n sat s[ ]mpodobeasc[ sicriul celei dinurm[ copile moarte. Prin duio=ie, prin fineea observaiei, prin intuiiepsihiologic[, am`ndou[ schiele sunt strajele ]naintate ale literaturii luiAg`rbiceanu. E. LOVINESCU, Literatura Ardealului. Cu prilejul povestitorului I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, XLIV, nr. 7, septembrie 1910. Trat`nd aceste conflicte tragice =i dezv[luind r[nile grele l[sate der[zboi, Ag`rbiceanu s-a a=ezat ca observator ]n centrul epocii noastre.Povestirile sale te captiveaz[, te tulbur[, te ]nal[, te ]nt[resc suflete=te.Durerile morale ale altora, autorul le simte ca pe ale sale, le-nelege ad`nc=i le red[ cu sinceritate. Ai crede c[ dintr-un respect religios pentrusuferinele — v[zute, nu n[scocite — ale semenilor s[i, Ag`rbiceanu sefere=te de orice me=te=ugire, ca de o profanare... Eroii s[i au inimi viteze(clas[ s[n[toas[!...): r[nile cele mai grele sf`r=esc prin a se cicatriza. }nsufletele ]ntregi, suferinele morale au putere elementar[, dar =i foreleregeneratoare nu se las[ mai prejos... }l numesc diletant pe Ag`rbiceanu, fiindc[ operele sale nu sunt scrisecu maxima ]ncordare a minii =i a sufletului, ci ]n ceasurile pe care i le-au l[sat libere alte ocupaiuni =i preocup[ri... Dac[ durerile de dup[ r[zboi ale Ardealului — pe care ]n mod firesc at`tde bine ]l cunoa=te — el le-ar studia oarecum =tiinifice=te, str`ng`nd mate-rial, dac[ apoi, izol`ndu-se pe vreun an de zile, ar organiza acest material ]ncadrul unui roman =i ar scrie acest roman chibzuind, medit`nd,fr[m`nt`ndu-se =i =lefuind fiecare r`nd, atunci ar crea o oper[ de scriitorde vocaie, o oper[ care ar r[m`ne vie pentru generaiile urm[toare. Dar =i a=a cum este, opera sa st[, ]n literatura noastr[ actual[, peplanul ]nt`i; iar prin sinceritatea simirii sale =i prin nobleea sa moral[,Ag`rbiceanu ]ntrece pe toi ceilali scriitori de ast[zi“. H. SANIELEVICI, Citind pe Ag`rbiceanu, ]n Adev[rul literar =i ar- tistic, VI, nr. 234, 31 mai 1925. Ion Ag`rbiceanu este scriitorul care, al[turi de Sadoveanu, a oferit cu 341 View slide
  • Ion Ag`rbiceanugenerozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substanial[literatur[ mai multor generaii de cititori. Aceast[ literatur[ — ]n ceea ceare ea mai revelator — vine parc[ din ]nsu=i izvorul inepuizabil al spirituluipopular, are ceva din aureola acelui epos anonim ]n care tr[iesc, sintetizate,tr[s[turile eseniale, specifice omului din popor, experiena lui de via[. Povestitor prin excelen[, Ag`rbiceanu e un maestru al genului scurt=i tocmai aceast[ parte a operei sale ]l define=te cel mai adecvat =i neoblig[ s[-l recunoa=tem ca pe un mare poet al vieilor umile, al durerilor]n[bu=ite, al unei lumi ce-a tr[it ]n bun[ m[sur[ ]ntr-un fel de ]mp[r[iea ]ntunericului, ca s[ folosim expresia lui Dobroliubov. Aici, ]n povestire,Ag`rbiceanu — cu toate c[ e at`t de legat de anumite ]mprejur[ri locale=i de o anumit[ epoc[ — are multe afinit[i cu scriitori ru=i, ca Gogol,Tolstoi, Cehov, Gorki, a c[ror concepie =i viziune de ad`nc[ umanitate=i poezie l-au impresionat ]n mod hot[r`tor. Scriitorul ardelean cunoa=te=i el, ca =i ceilali mari povestitori, secretul naraiunii, acea art[ subtil[=i durabil[ a evoc[rii concentrate, a sintezei dintre epic =i liric, ]n carematerialul de via[ se ordoneaz[ ]n modul cel mai firesc ]n vederea uneimaxime eficiene artistice. +tie s[ ]nf[i=eze, cu elemente puine, viaa =idestinele omene=ti cu acel farmec aparte pe care ]l posed[ numaipersonalitatea scriitorului profund umanist. +i un astfel de scriitor esteAg`rbiceanu. La el emoia estetic[ nu poate fi desp[rit[ de atitudineaetic[, de compasiune =i simpatie, de ]ncrederea ]n valorile rezistente alesufletului omenesc. Povestirile sale — dup[ cum se =tie — evoc[ sauzugr[vesc ]nt`mpl[ri =i oameni dintr-o epoc[ revolut[, oameni de condiieumil[ de obicei, suferind toate nedrept[ile =i constr`ngerile unui regimnedrept, obligai adeseori s[ creasc[ diform =i s[ tr[iasc[ ]ntr-un cumplitprimitivism. Ag`rbiceanu a avut pentru astfel de personaje obidite oprivire sigur[ =i ]neleg[toare, de o rar[ c[ldur[ poetic[, lipsit[ ]ns[ deidilism; aici atinge culmile artei sale, d[ruind literaturii noastre o seriede tablouri realiste de o ad`nc[ frumusee, care prin specificul lor, princuloarea =i accentul lor, ]ntregesc peisajul poetic naional. Iat[ dou[ povestiri, una despre o femeie s[rman[ (Fefeleaga), cealalt[despre un cal b[tr`n =i orb (Cer=itorul). C`t[ noblee =i umanitatecuprinde fiecare din ele! Despre Fefeleaga s-au rostit multe aprecierielogioase =i e socotit[ pe bun[ dreptate o capodoper[ a prozei noastrescurte. Ea face parte dintre buc[ile pe care le cite=ti =i le recite=ti, cuuimirea de a g[si ]n acel univers restr`ns al eroinei at`tea lucruri neb[nuite,cu ]nelesurile =i amara lor frumusee. Privirea noastr[, format[ la =coalacinematografului =i deprins[ cu observarea mai atent[ a am[nuntelorsemnificative, a detaliilor discrete, dar gr[itoare, vede ]n Fefeleaga un 342 View slide
  • Fefeleagafilm de o tragic[ m[reie, adecvat =i celor mai moderne exigene, prinsobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmosfera lui p[trunz[toare. Aceastae numai una din sugestiile pe care i le propune ast[zi povestirea amintit[.Pentru un cineast, aci se afl[ un filon ce merit[ a fi exploatat, put`ndduce la rezultate din cele mai fericite. Cer=itorul, povestea calului b[tr`n =i orb, p[r[sit de st[p`n s[-=i cautesingur hrana, e la fel de trist[, pentru c[ soarta acestui animal se confund[,de fapt, cu soarta multor oameni pe care Ag`rbiceanu i-a descris ]n altepovestiri, ar[t`ndu-i ]n aceea=i stare jalnic[, inuman[, la periferia vieii =ia societ[ii. E un poem al durerilor mute, neluate ]n seam[, cum puine s-au scris la noi. A= spune, ca ]ncheiere, c[ trebuie s[ lu[m mai mult amintela aceste frumusei care trec pe l`ng[ noi =i nu le observ[m, la posibilit[ile=i ]nv[[tura ce se ascund ]n numeroasele povestiri ale maestrului. E olume care nu a r[mas numai un document de epoc[; ea tr[ie=te ]n filelescriitorului s[rb[torit =i ne solicit[ dragostea =i fantezia. Victor FELEA, Citindu-l pe Ag`rbiceanu, ]n Steaua, XIII, nr. 9, septembrie 1962. Exist[ ... numeroase aspecte ]n povestirile lui Ag`rbiceanu care arat[c[ el =tie s[ utilizeze cuv`ntul ]n vederea obinerii unor efecte artistice.Eroul din povestirea Dragoste veche revine la aceea=i idee, pe care oexprim[ ]ntr-o formulare aproape invariabil[ =i care ilustreaz[imposibilitatea de a evita ratarea. Alteori, ca ]n povestirea Popa Vasile,Ag`rbiceanu arunc[ lumin[, doar prin c`teva fr`nturi de fraz[, asupraunui teritoriu vast al suferinei omene=ti. Oralitatea este, f[r[ ]ndoial[, una din tr[s[turile caracteristice alestilului lui Ag`rbiceanu, cum este =i a lui Slavici, predecesorul s[u. Oralitateaapare ]n primele scrieri c[utat[, uneori, chiar cu insisten[. Pornea, c`ndproceda a=a, de la ideea c[ scria „frumos“, pe c`t[ vreme, prin excesul deoralitate, nu f[cea dec`t s[ ]ncetineasc[ istorisirea ]nt`mpl[rilor.Locuiunile populare ]i sunt la ]ndem`n[ =i, cum lumea evocat[ este ceade peste muni, cuvintele cu circulaie local[ se ]nt`lnesc frecvent.Particularit[ile de grai local nu par, ]ns[, s[ fie ]n opera sa mai numeroasedec`t ]n cea a lui Sadoveanu =i chiar Gala Galaction. Nu aceasta este ]ns[problema principal[. Ag`rbiceanu face, comparativ cu ali scriitori, oprea mare risip[ de cuvinte. Ea se explic[ prin nerevenirea asupramanuscriselor, prin nesupunerea lor la reelabor[ri. +i tocmai acestea facgloria marilor arti=ti ai cuv`ntului. Dimitrie VATAMANIUC, Povestirile, ]n Ion Ag`rbiceanu, Bucure=ti, 343
  • Ion Ag`rbiceanu Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84. Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziunea noastr[, re]nnoit[ =iinepuizabil[ ca satisfacii estetice, deoarece constituie un univers uman divers=i conving[tor prin dramatismul fiec[rei viei ]n parte, =i pentru c[, aidomapovestirii de totdeauna, ne invit[ la reflecia despre valorile ireductibile alefiinei. Femei muncite de necazuri, din aceea=i lume cu Fefeleaga (V`rvoara,Copilul Chivei), oameni ]nfr`ni =i lovii de via[, ajun=i la cap[tul rezisteneilor fizice (Fi=panul, S[racul Toni), sunt ]n acela=i timp portrete definitive.Scriitorul este un portretist =i a ]nv[at arta lui din creaia marilor reali=ti aisecolului al XIX-lea. Unele au dimensiuni de simbol sau reclam[ un str`nsparalelism cu limbajul plastic. Bunica aduce-aminte de procedeele picturiiflamande, de tonurile ei ]ntunecate =i exacte, de sobrietatea ei, ]n general. }nschimb Bunica Iova ne duce cu g`ndul spre pasta mai luminoas[ =i mai fluid[a picturii veacului trecut. Ag`rbiceanu e adesea cehovian, asociindu-ne o literatur[ a provinciei(Maupassant, bun[oar[). O inevitabil[ apropiere se impune c`nd e vorbade povestirea inspirat[ din mediul micilor slujba=i. Pictura acestui mediureine automatismul sufletesc =i epuizarea, vidul interior sau anchilozarea,paralizarea =i atrofierea sentimentelor generoase proprii omului. O anumedemocratizare sufleteasc[ e ]nsoit[ de reacii dezarticulate de fanto=e, deunde nota depresiv[ prezent[ =i la Cehov. (Bolnavii, Dragoste veche,}nt`rziatul, O zi rea). Se pot explica unele geneze, deoarece c`teva povestiri prevestesc (tematicsau prin structuri preg[titoare) unele opere mai ample de mai t`rziu.Arhanghelii nu e str[in de povestiri cu ]nt`mpl[ri triste (Duhul b[ilor,Costina=), sau de altele prefigur`nd datele conflictului: consecinele]mbog[irii. V`lva b[ilor =i, mai ales, Lada (cu tot caracterul ei vizibildidacticist) preg[tesc motivele din roman. +i ]n aceea=i direcie a observaiilor de mai sus, un num[r compact depovestiri preg[tesc nervul satiric =i liniile caricaturale dedicate stigmatiz[riiacide a micii =i marii burghezii rom`ne=ti din Transilvania. }n tradiiaunui Caragiale, scriitorul ardelean (bun cunosc[tor =i al literaturii rusedin secolul trecut) dezv[luie neputina micii burghezii de a reu=i ]n via[,de=i voina de parvenire ]i decide aciunile (Milionul). Sau condamn[ipocrizia burghez[, filistinismul ei moral (Morala public[, Un candidat,Distana ]n societate etc.). Cele mai multe din aceste povestiri de tip satiric au valoarea unuiexerciiu pentru romanele sale, dintre care Sectarii este un momentinteresant ]n aria romanului satiric (oper`nd cu modalit[ile pamfletului). 344
  • Fefeleaga Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale po- vestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperirea operei, Cluj, Editura Dacia, 1970, p. 140-141. Multe volume de nuvele =i schie ale scriitorului Ion Ag`rbiceanu suntconsacrate ]n temei vieii satului, cu [rani ap[sai =i obijduii p`n[ las`nge de neomenoasele or`nduieli capitaliste. Durerile sf`=ietoare alesufletelor simple nu degenereaz[ niciodat[ sub pana scriitorului ]nmelodrame. Ag`rbiceanu, dup[ cum a menionat critica, are un des[v`r=ittact artistic. Dou[ din nuvelele lui Ag`rbiceanu, Fefeleaga =i Luminia,pot fi considerate flori nu numai ale nuvelisticii rom`ne, ci =i ale celeiuniversale. Prin umanizmul =i poezia lor suav[ multe din schiele =i nuvelele luiAg`rbiceanu ne amintesc de nuvelele marelui scriitor italian GiovanniVerga, ]n care, la fel, lirismul =i realizmul se contopesc ]n chip des[v`r=it.Iat[ de ce culegerile de nuvele ale scriitorului s-au bucurat =i se bucur[ deo mare popularitate printre cititori. Vasile COROBAN, Ion Ag`rbiceanu — Studii, eseuri, recenzii,Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 303—304. Dac[ tragediile tr[ite de at`tea femei de la ora= ]n epoca lui IonAg`rbiceanu nu fac obiectul interesului s[u, povestirile inspirate din viaasatului sunt rareori lipsite de tenta mohor`t[ a tristeilor de tot felul carecov`r=esc sufletul femeilor din Transilvania acestei epoci. S[tencele din proza lui Ion Ag`rbiceanu sunt ]mb[tr`nite de suferine=i s[r[cie, biete epave umane, victime ale unor patimi m[runte, crescuteca plantele veninoase ]n mediul ]ntunecat de ne=tiin[ al satului de alt[dat[.M[tu=a Stana, alt[dat[ doftoroaia satului, a r[mas singur[ pe lume =i s-a dedat beiei. }n monologul ei poticnit, mai p`lp`ie ]nc[ o firav[ lumin[a con=tiinei: „S[ te-mbei ca beutorii!... Tic[loas[!...“ O Nu[ adulter[, o nor[ r[ut[cioas[, o soacr[ rea, o bab[ M`ie,z[c`nd pe patul ei imund, cu suprema dorin[ de a muri cu lum`nareaaprins[, sunt c`teva din chipurile pe care cade fugara lumin[ a interesului,desprinz`ndu-le o clip[ din fresca tern[ a satului, refugiat ]n eresuri =ibigotism. Nuvela Stana este un mic roman cu o puternic[ tensiunepsihologic[, purt[tor al mesajului de condamnare a r[zboiului care distruge=i dezumanizeaz[, sf[r`m`nd cele mai puternice leg[turi de familie,dezl[nuind instinctele cele mai josnice. Numai ]n contextul r[zboiuluisetea bestial[ de pl[ceri a Stanei ajunge s[ calce ]n picioare sentimenteletuturor, oprobriul satului ]nteg =i toate ]ndatoririle ei de soie =i mam[. 345
  • Ion Ag`rbiceanu Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret maimig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[sim: „B[rbia galben[, ]ncreit[, se reazim[de =tergarul alb ]nnodat sub ea, de pieptul tras ]n[untru, iar deasuprab[rbiei, gura larg[ st[ smerit ]nchis[, p[zit[ de nasul lung, f[r[ culoare.Cele dou[ puncte de argint viu, ce lic[resc mereu din fundul capului, pardou[ luminie dep[rtate, ce bat ]n stingere. Pe obrajii vechi, din mijloc,pornesc ]ncreiturile — o mulime — =i trag spre coada ochiului. Altfel,izvor`nd de la ]mbinarea nasului cu umerii obrajilor, se r[sfir[ pe toat[faa, ca tot at`tea r`ulee. +tergarul alb e tras p`n[ peste frunte. Nici unfir din cuviosul argint al b[tr`neelor nu scap[ de sub acoper[m`ntul lui.Cele dou[ dungi u=oare de spr`ncene rare se tot ascund =i iar[ ies de sub]nveli=ul alb.“ Una dintre cele mai puternice creaii ale acestui scriitor ]ns[ esteFefeleaga. Ceea ce d[ acestui personaj maxim[ capacitate de a r[scolisufletele ... este tocmai execuia lui lapidar[. }n faa noastr[, Fefeleagatr[ie=te ultimul act al cutremur[toarei sale drame. Cu chip imobil, ca destatuie, pe care nici un g`nd =i nici o simire omeneasc[ nu se mai reflect[,Fefeleaga poate fi luat[ ]n tragicul cuplu pe care-l alc[tuie=te cu Bator,anexa ne]nsufleit[ a calului care poart[ povara. Munca istovitoare,batjocura =i nedreptatea n-au ]nfr`nt-o. Dragostea pentru soul =i copiiiei, m[cinai de oftic[, a susinut-o. De-a lungul unei viei ]ntregi, singureleevenimente au fost ]nmorm`nt[rile succesive, sporind ]ncremenireachipului =i pustiul din sufletul ei. Dar azi, c`nd ultimul copil — P[unia— ia drumul cimitirului, resortul automatului se fr`nge =i o und[ delacrimi ]i umeze=te ochii. Podoabele de ]nmorm`ntare le va avea tot cuajutorul singurului ei prieten, Bator, =i recuno=tina fa[ de cal ]i umeze=tea doua oar[ ochii. Nici fetele tinere din povestirile lui Ag`rbiceanu, prinse ]n aceea=iperioad[ istoric[, nu au parte de un destin mai fericit. Puine dintre eletrec pe ecranul operei, ]n prim[vara vieii, z`mbind. Cele mai multe pardesprinse dintr-un co=mar dantesc. Lina n-a avut tineree, natura n-a pus nici un farmec ]n fiina ei.P[rinii au murit am`ndoi de oftic[; trei dintre frai s-au risipit ]n lumedup[ p`ine. Ea a r[mas s[-l ]ngrijeasc[ pe Ion, bolnav =i el, cer=ind lapte dela vecine. Dup[ moartea lui, cu mintea r[t[cit[ de lipsuri =i dezn[dejde,intr[ p[zitoare la vaci, dar ]n cur`nd sf`r=e=te ]n patul ]ngheat din colibapustie. Sora lui Simion e schil[vit[ din tineree de propriul ei frate, ca s[-i laselui averea. A venit ]n c`rji s[ se ]mp[rt[=easc[, n[d[jduind c[ o va iertaDumnezeu de suferine. }n mintea ei de sclav[ mutilat[, silit[ s[ stea ]nduhoarea din co=arul mieilor, nu ]ncape dec`t un g`nd: s[ nu-i ias[ vreun 346
  • Fefeleagamiel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =iar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie. Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n fresca prozei sale, ]=i ]nscriu pateticam[rturisire despre o epoc[ dureroas[ a satului rom`nesc =i dezv[luiecapacit[ile de narator =i portretist ale acestui fecund scriitor. Emilia +t. MILICESCU, Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n Ramuri nr. 1, ianuarie 1980. }n concentrarea beletristic[ =i ]n profunzimea ei uman[, Fefeleaga(1908) este esenial[ ca o fabul[ de Esop =i problematic[ precum Moartealui Ivan Ilici. }n puin[tatea ei formal[, model artistic asemenea poemuluiLacustr[ de Bacovia. C[ci exist[ la Ag`rbiceanu un realism elementar =isintetic, ce d[ viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au dec`t ideilepoetice =i care este de fapt propriu naraiunii populare. Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991, p. 201. ...Ion Ag`rbiceanu... este mai ales un observator al vieii de toate zilele,]n tradiia lui Ioan Slavici, nu f[r[ afinit[i cu reprezentanii =coliinaturaliste =i debitor marilor prozatori ru=i, ]n special Dostoievschi. Ferindu-se de orice idealizare, scriitorul alc[tuie=te, pe cea mai ]ntins[ poriune anuvelisticii sale de inspiraie rural[, — dup[ un debut romantic cu De laar[ (1906), — o p`nz[ vast[ pe care se ]n=iruie priveli=ti de infern.}nchegate, obi=nuit, fiecare ]n jurul a c`te unui singur personaj, naraiunilerecruteaz[ din ad`ncurile obscure ale satului de pe vremuri o diversitatede figuri omene=ti reduse la numitorul comun al suferinei, ]nf[ptuind ogalerie vast[ de portrete ]n c[rbune. Fiecare portret este chipul unei dureri.Nu rareori, str[b[t`nd imensa colecie de portrete ]ntunecate, ateniacititorului e izbit[ violent de adev[rate viziuni de co=mar, desprinse parc[din tablourile lui Goga... Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, EdituraIriana, Bucure=ti, 1994, p. 351. Scriitor inegal =i monoton, Ag`rbiceanu r[m`ne totu=i un pictor origi-nal, fie =i miniaturist, al lumii transilvane, al Fefeleag[i =i al hocmanilordin minele de aur din |ara Moilor, un povestitor remarcabil c`nd a=ternepeste realitate o lume de fantasme =i de ]nchipuiri. Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet — Cultura 347
  • Ion Ag`rbiceanuNaional[, Bucure=ti, 1994, p. 143. Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici=i Liviu Rebreanu —, Ion Ag`rbiceanu se deta=eaz[ totu=i net de profilulacestora: mai ]ndr[zne prin proiectele-i epice dec`t Slavici, dar mai puinad`nc ]n sondajele psihologice =i sociale dec`t Rebreanu, el e mai liricdec`t am`ndoi, mai receptiv e la zona de fantastic =i de mister a lumii[r[ne=ti, p[str`nd totu=i o atitudine candid[, optimist[ =i tonic[ ]n faaexistenei. Spiritualismul viziunii =i atracia pentru temperamentelepasionale ]l apropie de Gala Galaction, cu care ]mp[rt[=e=te condiia descriitor-prelat, mai puin manifest ]n abordarea laturii speculative-mistice=i savant-teologice prezent[ ]n opera confratelui s[u. El r[m`ne maiaproape de percepia cosmic[ „p[g`n[“ a lui Mihail Sadoveanu, cu ac[rui oper[ se ]nrude=te printr-o comun[ sensibilitate [r[neasc[ =i oidentificare cu formele vechii noastre civilizaii rurale. Masivitateacantitativ[ a creaiei, vasta ei geografie, varietatea topologic[ =i ]ndelungaprezen[ ]n mi=carea literar[ a secolului ]l impun pe Ion Ag`rbiceanu cape unul dintre prozatorii rom`ni cei mai semnificativi, prin viziune, etos=i specific naional. Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura FundaieiCulturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 227. 348