thfgjhqveqbtnbqh

1. Rezumat :
Radiculopatiilediscogene se referă la unele dintre cele mai frecvente nosologii
printre dorsopatiile cu leziuni compresionale ale rădăcinii nervuluispinal şi
simptomatică neurologică focală în zona de inervaţie, ponderea acestei afecţiuni,
după uniiautori, constituind 36,7%. Printre leziunile sistemului nervos periferic,
radiculitele lombo-sacrale constituie 70%. Radiculopatiilediscogene cauzează cel
mai înalt procent al invalidităţii, însă, lucrări consacrate acestei probleme sunt
puţine. Astfel, în prezent numărultotal autentical pacienţilor şi invalizilor cu
radiculite discogene nu este cunoscut [72]. Afectarea persoanelor de vârsta tânără
(25-45 ani) în maxima activitate fizică și intelectuală confirmă importanța medico-
socială a problemei.
Durerea lombară (DL), manifestarea clinică clasică a radiculopatiei
discogene lombare (RDL), este cea maicostisitoare condiţie benignă în ţările
industrializate [20]. Experţii din domeniu au estimat că circa 80% din populaţia SUA
suferă pe parcursulvieţii de DL cauzată de patologia coloanei vertebrale [15].
[23:24:04]Dvornic Dorin Vladimir:Una din cele mai frecvente cauze ale durerii
lombare este hernia de disc, afectând 1/3 din populaţia cu vîrstă maimare de 20 ani,
iar în 3% cazuri este observată și implicarea radiculară
Actualitatea temei
Radiculopatiile discogene se referă la unele dintre cele mai frecvente nosologii
printre dorsopatiile cu leziuni compresionale ale rădăcinii nervului spinal şi
simptomatică neurologică focală în zona de inervaţie, ponderea acestei afecţiuni,
după unii autori, constituind 36,7%. Printre leziunile sistemului nervos periferic,
radiculitele lombo-sacrale constituie 70% [47]. Sindroamele radiculare se determină
la 37,4% bolnavi cu modificări degenerative distrofice ale discurilor intervertebrale
[71].
Radiculopatiile discogene cauzează cel mai înalt procent al invalidităţii, însă,
lucrări consacrate acestei probleme sunt puţine. Astfel, în prezent numărul total

2. autentic al pacienţilor şi invalizilor cu radiculite discogene nu este cunoscut [72].
Afectarea persoanelor de vârsta tânără (25-45 ani) în maxima activitate fizică și
intelectuală confirmă importanța medico-socială a problemei. Pierderea temporară a
capacității de muncă este determinată cel mai frecvent de anumite dereglări la nivelul
lombar, manifestate clinic prin dureri lombare. Una din cele mai frecvente cauze ale
durerii lombare este hernia de disc, afectând 1/3 din populaţia cu vîrstă mai mare de
20 ani, iar în 3% cazuri este observată și implicarea radiculară.
HDL este o patologie foarte gravă, provocând durei lombare, deficite neurologice
precum și probleme sfincteriene. Totodată, aceasta implică un costsocial al
tratamentului atît terapeutic cât și chirurgical, destul de mare (între 16 și 50 miliarde
de dolari SUA pe an în Marea Britanie). HDL reprezintă principala cauză în lume,
conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de încetare a activării persoanelor
tinere în câmpul muncii [62]. HDL este principala cauză a lombalgiei [48].
Durerea lombară (DL), manifestarea clinică clasică a radiculopatiei discogene
lombare (RDL), este cea mai costisitoare condiţie benignă în ţările industrializate
[20]. Experţii din domeniu au estimat că circa 80% din populaţia SUA suferă pe
parcursul vieţii de DL cauzată de patologia coloanei vertebrale [15]. Prevalenţa
anuală a DL este de 15-45%. Circa 33,2% din pacienţi cu lombalgie prezintă
simptomatologie pentru o perioadă mai puţin de o lună, 33% raportează durere pentru
1-5 luni şi 32,7% pacienţi – mai mult de 6 luni. Cronicizarea simptomatologiei se
observă la circa 2-7% pacienţi [6].
DL ocupălocul doidupă motivele de adresare la medic pentru o boală cronică,
este a cincea cauză de spitalizare şi al treilea cel mai frecvent motiv pentru o
intervenţie chirurgicală, impactul socio-economic fiind unul major [46]. Lombalgia
reprezintă un simptom, cauza căruia este complexă, implicând afectarea musculară,
articulară, vertebrală şi/sau a structurilor spinale şi nervilor periferici.
Dat ținând cont de faptul că RDL reprezintă o manifestare clinică ce apare cel mai
frecvent în urma unei HDL, în studiul în cauză se va face o analiză medico-socială a
ambelor entități nozologice.

3. 1.1.1. Degenerescența discală [26; 59; 67]
Deteriorarea discului intervertebral este cauzată de îmbătrînirea acestuia: odată
cu îmbătrînirea discului intervertebral, structura acestuia se modifică. Drept rezultat,
în a doua decadă a vieții, apar numeroase crăpături și fisuri în special în porțiunea
posterioară și posterolaterală periferică a inelului fibros, ce vor crește treptat în
dimensiuni. Acestui proces se mai asociază și reducerea înălțimii posterioare a
discului. Aceste crăpături apar între lamelele inelului fibros care se îngroașă și se
hialinizează, dezvoltîndu-se simultan o metaplazie cartilaginoasă, un proces de
fibrozare în relație cu fenomenul de calcifiere și neovascularizare.
Modificările nucleului pulpos potapărea din cauza prezenței unor anomalii
avansate ale inelului fibros. Totodată, modificările degenerative ale acestuia pot
apărea în egală măsură foarte precoce. Aceste modificări sunt provocatede un proces
de colagenizare și de neovascularizare din partea inelului fibros. Nucleul se
deshidratează (acesta este format din 88% de apă la naștere, iar la 70 de ani – 70%),
devine fibros și se delimitează din ce în ce mai mult de inelul fibros, pe baza creșterii
nivelului de colagen. Din nucleu, mai tîrziu, se vor forma fisuri radiale, apariția
cărora vor coincide cu apariția manifestărilor clinice.
Factorii favorizanți ai degenerescenței discale sunt:
 Traumatismele severe;
 Supraponderabilitatea care acționează, probabil, prin modificarea staticii
vertebrale;
 Inegalitatea membrelor inferioare;
 Anomaliile curburii lombare: scolioza și hiperlordoza;
 Anomaliile structurale: lombalizarea vertebrei S1(este o anomalie
congenitală a primei vertebre sacrale care, în loc să fie sudată - cum este
normal de celelalte vertebre care formează sacrumul, se află separată și
constituie o vertebră liberă suplimentară [41]) și sacralizarea vertebrei L5
( reprezintă dezvoltarea exagerată a apofizelor transverse ale lui L5, care

4. iau caracter de aripioare sacrate: iau contact cu oasele iliace sau cu
sacrul, iar corpul vertebral poate fi unit cu corpul lui S1[37]);
 Creșterea dimensiunilor apofizelor transversale ale vertebrei L5;
 Asimetria fațetelor articulare;
 Spondiloliza și spondilolisteza.
1.1.2. Hernia de disc
Pe un disc intervertebral degenerat, procesulde flexie-extensie, va comprima
puternic nucleul care tinde să enucleeze, cel mai frecvent posterior, unde discul este
mai subțire și mai puțin rezistent. La acest nivel, nucleul pulpos va întîlni două
bariere suprapuse[59]:
- Prima este constituită din fibrele verticale ale inelului fibros al discului
intervertebral;
- Cea de-a doua, mult mai rezistentă, este formată de fibrele ligamentului
vertebral posterior comun, fiind mai rezistent în partea mediană.
În prima etapă, de o durată mai mult sau mai puțin lungă, nucleul refulat va
dilata inelul fibros și va împinge ligamentul vertebral posterior comun: aceasta este
etapa distensiei discale, carese poate manifesta clinic printr-o lombalgie pură sau
lombosacralgie.
La cea de-a doua etapă, distensia nucleului printre inelul fibros și ligamentul
vertebral comun posterior, va produceo umflătură posterioară, adesea amplasată
lateral de acest ligament: acesta reprezintă etapa protruziei discale (blocajul lombar).
La această etapă (ca și la etapa următoare) presiunea asupra nucleului tinde să fie
redusă prin dilatarea (deschiderea) spațiului intervertebral posterior homolateral. În
mod similar, atunci cînd nucleul este reintegrat în interiorul inelului fibros, repausul
prelungit permite cicatrizarea posterioară a discului, asigurînd astfel vindecarea
herniei.
În stadiul III, inelul fibros va ceda, sechelele fibrocartilaginoase și o parte din
nucleu vor fi enucleate și vor determina formarea unei hernii cu conținutul acesteia

5. situat anterior de ligamentul vertebral posterior comun: această etapă reprezintă
sechestrarea discală. Hernia devine ireductibilă. La această etapă (ca și la etapa
următoare) conflictul disco-radicular poate fi foarte acut, așa numita sciatică
hiperalgică. De asemenea, poate apărea ischemia radiculară prin compresie provocînd
un deficit motor (forma paralizantă).
În stadiul IV, ligamentul vertebral comun posterior poate fi însuși perforat,
exteriorizîndu-se sechestrul: acesta reprezintă stadiul de excluziunediscală,
simptomatologia și evoluția herniei variind în dependență de volumul sechestrului.
(Figura 1.6)
1.1.3. Mecanismeledurerii
Radiculalgia este probabil provocatănu doar de un singur mecanism, dar
reprezintă rezultatul diverselor agresiuni mecanice și chimice complicate.
1.1.3.1. Factorii mecanici
Compresia radiculară acută, realizată experimental la animale, are consecințe
variabile în dependență de gradul acesteia. În cazul unei compresii lejere, se produc
dereglări ale circulației intraneurale prin congestie venoasă. În cazul unei compresii
mai semnificative, aceasta provoacăo ischemie radiculară și un colaps al vitezei de
conduceresenzitivo-motorie.
Compresia cronică a fost studiată la om pe biopsii nervoase realizate atunci în
timpul intervențiilor chirurgicale pentru herniile de disc. Există o hiperplazie a
țesutului conjunctiv al durei-mater și al arahnoidei cu fibroză endoneurală și
reducerea numărului fibrelor senzitive mielinice.
1.1.3.2. Factorii chimici
1.1.3.2.1.Proprietățile pro-inflamatoareale nucleuluipulpos
Mai multe studii au sugerat existența unei reacții auto-imune dirijate contra
nucleului pulpos. Acesta, odată expulzat în spațiul epidural, este considerat drept corp
străin. Experimentele pe animale au arătat că nucleul pulpos secreta substanțe

6. susceptibile ce declanșau o reacție inflamatoare, producîndu-seanticorpi și alterîndu-
se viteza de conducerenervoasă. Studiile histologice realizate la pacienții operați
pentru hernie de disc, au relevat, în țesutul epidural, țesut de granulație și infiltrate de
celule mononucleare [26].
1.1.3.2.2.Mediatorii inflamației [26]
În discul intervertebral au fost detectate mai multe molecule (fosfolipaza A2,
prostaglandina E2, citokinele proinflamatorii precum interleukina 6 și factorul de
necroză tumorală (TNF), molecule de aderență, oxidul nitric, leucotriene…). Unele
molecule sunt susceptibile de a favoriza dereglări radiculare directe (acționează
asupra fosfolipidelor membranare), sau indirecte (modifică pragul nociceptiv,
sensibilizează substanțele algogene)
Un nivel considerabil al fosfolipazei A2 a fost detectat la pacienții operați
pentru hernie de disc. Un studiu a demonstrat că nivelul discal al fosfolipazei A2 era
independent de stadiul radiologic al degenerescenței discale, care nu era corelat cu
semnul Lasegue sau cu intensitatea durerii, dar corelat cu nivelul seric al fosfolipazei
A2, crescut în cazul sechestrelor și redus după un tratament cu anti-inflamatoare
Astfel se observao ameliorare a herniei de disc în urma utilizării AINS sau
infiltrațiilor cu corticoizi ce acționează prin inhibarea fosfolipazei A2, a citokinelor și
a prostaglandinelor.
1.1.3.3. Factorii neurofiziologici
Rezultatul corespunzător unei rădăcini nervoase comprimate este epuizarea
fibrelor mielinice mari de unde apare și pierderea efectului inhibitor asupra
fibrelor nociceptive. Circuitele mici între aceste două tipuri de fibre transformă
un stimul tactil în senzație dureroasă. Substanțele algogene eliberate de discul
intervertebral și reacția inflamatorie induce o sensibilizare periferică prin
scăderea pragului de activitate a receptorilor nociceptivi.
1.2. Analiza epidemiologică a RDL în corelație directă cu HDL

7. 1.2.1. Definiție
Termenul de radiculopatie reprezintă o disfuncție radiculară cauzată de
compresie, fiind asociată de durere, dereglări senzoriale şi motorii, sau diminuarea
reflexelor osteotendinoase segmentare.
Prin termenul de radiculopatie discogenă lombară (RDL) se înțelege un
sindrom clinic secundar compresiei sau iritării rădăcinii nervoase lombare în urma
hernierii discului intervertebral, clinic manifestîndu-se prin dureri lombare
(lombalgie) cu iradiere în membrele inferioare.
RDL sau altfel spus, lombalgia de origine discogenă poatefi
interpretată clinic în dependență de nivelul segmentar de afectare a discului
intervertebral.
Hernia de disc lombară (HDL) reprezintă o afecțiune de natură neurologică ce
se caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei
spinării și coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce prin apariția unor dureri de
spate (lombalgii) foarte intense în zona respectivă. Această afecțiune apare în
momentul în care o parte sau întregul nucleu pulpos este expulzat în afara inelului
fibros printr-o ruptură a pereților acestuia [21], sau printr-o fantă (o zonă slăbită) a
inelului fibros a discului intervertebral [18].
1.2.2. Incidența
Incidența HDL în rîndul populației generale a fost evaluată în diverse țări.
În SUA, în perioada 1950-1979, a fost determinată o incidență anuală a HDL
de 52,3 cazuri la 100.000 de populație [13].
În Elveția, în urma efectuării a două studii, unul retrospectiv și altul prospectiv,
efectuat pe un lot de 360.000 de populație cu vîrsta cuprinsă între 20-69 ani, s-a
determinat o incidență a HDL de 41 și respectiv 43 cazuri la 100.000 populație [9].
Heliovara [30] prezintă un studiu efectuat în Finlanda în care a fost determinată
o incidență cuprinsă între 31-36 cazuri la 100.000 populație.
1.2.3. Prevalența

8. Durerea lombară discogenă reprezintă o problemă medicală frecvent întâlnită
în practica cotidiană. Estimativ, prevalența în populația adultă este de 12-40%, iar
până la 60-80% de populație vor avea de suferit de dureri lombare într-un anumit
moment al vieții [32; 44]. Diapazonul larg al prevalenței este condiționat pe de o
parte de lipsa de consens privitor la definiția noțiunii de durere lombară cronică, iar
pe de altă parte reprezintă reflecția varietății metodologiilor de apreciere a ratei
durerii lombare cronice în populație [23]. Aproximativ 5- 10% din populație care au
avut un episod de durere lombară dezvoltă un sindrom de durere lombară cronică care
durează mai mult de 3 luni [2].
În Franța, lombalgia este motivul cel mai frecvent de consultare a pacienților în
reumatologie, 26% dintre consultații sunt acordate bolnavilor spitalizați, iar în 30%
de cazuri lombalgia reprezintă motivul consultațiilor externe. Totodată, acest
simptom este prezent în anamneza a 25-30% dintre pacienți operați la coloana
vertebrală [17]. În SUA, 50-90% dintre populație, prezintă lombalgie de origine
discală [18].
1.2.4. Aspectele socio-economice
Radiculopatiile discogene cauzează cel mai înalt procent al invalidităţii, însă,
lucrări consacrate acestei probleme sunt puţine. Astfel, în prezent numărul total
autentic al pacienţilor şi invalizilor cu radiculite discogene nu este cunoscut[72].
Radiculopatia discogenă lombară sau durerea lombară discogenă esteo
problemă medico-socială contemporană importantă, care generează pierderi
economice semnificative. Ea afectează aproximativ ¾ din populaţie, fiind a doua
cauză de invaliditate primară, ocupând o cotă-parte de 15-17% [19].
Hernia de disc lombară (HDL) este o patologie foarte gravă, provocând durei
lombare, deficite neurologice precum și probleme sfincteriene. Totodată, aceasta
implică un costsocial al tratamentului atât medical cât și chirurgical, destul de mare
(între 16 și 50 miliarde de dolari SUA pe an în Marea Britanie).

9. HDL este o patologie a sexului masculin, fiind prezentă în 72,6% de cazuri.
Mundt [52] pe un lot de 177 de pacienți cu HDL confirmată, a stabilit că vîrsta medie
de apariție a acesteia în rîndul femeilor este de 44 de ani, iar în rîndul bărbaților de 43
de ani. Într-un alt studiu, în urma efectuării a 1028 de operații la 909 pacienți, s-a
determinat că vîrsta medie pentru femei era de 42 de ani, iar pentru bărbați de 41,5
ani [14]. O vîrstă medie de 43,7 ani pentru bărbați și de 44,6 ani pentru femei s-a
determinat într-un studiu efectuat pe 289 de cazuri [9]. Astfel, grupa de vârstă cel mai
des afectată la ambele sexe este cuprinsă între 30-60 de ani. Aceștia reprezintă
pacienții în perioada fertilă de activitate profesională [5]. Conform Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS), HDL reprezintă principala cauză în lume, de încetare a
activării persoanelor tinere în câmpul muncii [62].
Costulsocial al herniei discale lombare rămîne ridicat, situîndu-se în mai multe
țări precum Marea Britanie, între 16 și 50 miliarde de dolari SUA pe an [33].
În Mali, hernia discală lombară degenerativă este patologia neurochirurgicală cea
mai frecventă (23,6%) conform DIARRA M. din 2002 [17] și a doua patologie cea
mai frecventă din cadrul secției de ortopedie și traumatologie din cadrul CHU
GABRIEL TOURE (24,6%) [65], avînd un costeconomic foarte înalt, estimat la 6
379 095 franci în 6 luni conformSANDJONG D. din 2003 [65].
1.3. Factoriietiologiciairadiculopatiei discogene lombare
Există două cauze principale ale radiculopatiei lombare discogene:
- Lombosciatica cauzată de herniile de disc sau vertebrale (cea mai frecventă);
- Lombosciatica cauzată de leziunile degenerative sau traumatice ale discului
intervertebral [22].
În continuare sunt descrisecauzele premergătoare ale HDL și indirect ale RDL:
1.3.1. Traumatismelesevere ale coloanei vertebrale

10. Un traumatism sever al coloanei vertebrale sau mai multe microtraumatisme
repetitive, vor fi responsabile de provocareaunei hernii lombare de disc. Această
etiologie este destul de frecventă, astfel 35-65% de pacienți suferinzi de o HDL
prezentînd în antecedente diverse traumatisme ale coloanei vertebrale [31].
Din aceeași categorie mai fac parte și următoarele:
 Un efort violent de ridicare în 52% de cazuri,
 Lovitură indirectă a coloanei vertebrale prin cadere în 33%,
 Lovitură directă a coloanei vertebrale în 8%,
 Mișcare brutală prin torsiune în 7% [11].
1.3.2. Deteriorarea structurală a discului intervertebral
- Efectele tardive ale traumatismelor coloanei vertebrale
- Supraîncărcarea mecanică localizată (scoliozele, dezechilibrul static
important al joncțiunii lombosacrale)
- Anomaliile congenitaleși cele dobînditeale discurilor intervertebrale
(amortizarea precară a forței transmise discului intervertebral precum și
inserția slabă a fibrelor inelului fibros în corpul vertebral, accelerează
procesulde deterioriorare a discului intervertebral)
- Mai multe patologii metabolice și tisulare ale cartilajlui, cum ar fi:
osteochondrodisplazia, chondrocalcinoza, hiperostoza vertebrală [11].
1.3.3. Factorii fizici sau fiziologicice au legătură directă sau indirectă cu HDL
- Un studiu a prezentat o creștere semnificativă a incidenței HDL în rîndul
persoanelor de talie înaltă [29].
- Un alt studiu prezintă faptul că o hipotrofie a mușchilor trunchiului, la
pacienții cu vîrstă cuprinsă între 20 și 30 de ani, poate provocao incidență a
HDL de 30% în rîndul femeilor și de 21% în rîndul bărbaților.
- Prezența unei asocieri dintre fumat, lombalgie și HDL este explicată prin
faptul că fumul de țigară provoacă hipoxie și vasoconstricție, inducînd

11. perturbarea metabolismului vertebrelor, posedăun efect fibrinolitic, de
asemenea poate provoacao creștere a presiunii intradiscale în timpul tusei
[45].
- Există un risc crescut de a dobîndio HDL în rîndul persoanelor din clasele
sociale defavorizate [25].
1.3.4. Factorii etiologici non-discogeniai RDL
- Spondilitele;
- Spondiloartrita anchilozantă;
- Tumorile intrarahidiene;
- Leziunile maligne vertebrale sau epidurale;
- Canalul radicular lombar îngustat.
1.5. Factoriide risc ai radiculopatiei discogene lombare
 Înaintarea în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor în regiunea lombară
inferioară, la fel ca și accidentările frecvente ale discurilor sau mușchilor
spinali cresc predispoziția pentru apariția radiculopatiei discogene lombare;
 Sexul masculin;
 Antecedente ale unei accidentări la nivel lombar;
 Activități cu risc crescut de dezvoltare a unei hernii de disc, cum ar fi poziția
șezândă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau
aplecări frecvente, exerciții fizice grele, vibrații constante (cum ar fi condusul
mașinii);
 Exerciții executate neregulat sau efectuarea de exerciții cu încordare crescută
pentru o perioadă lungă de timp;
 Fumatul.
 Obezitatea. Creșterea greutății corporale cauzează o sarcină crescută asupra
discurilor de la nivelul lombar;

12.  Tusea frecventă;
 Anomalii congenitale sau dobîndite ale coloanei vertebrale;
 Anomalii tranzitorii lombosacrale (lombalizarea vertebrei S1 sau sacralizarea
vertebrei L5);
 Sechele ale unei distrofii rahidiene de creștere;
 Spondilolisteza secundară unei spondilolize;
 Antecedente familiale de hernie discală care reflectă existența unei
predispoziții genetice;
 Dereglări statice antrenînd o supraîncărcare ponderală localizată pe porțiunea
lombară a coloanei vertebrale (scolioza).
CONCLUZII
1. Radiculopatia discogenă lombară a devenit o gravă problemă de sănătate
publică, datorită caracteristicilor sale epidemiologice, clinice şi a impactului
său socio-economic, iar afectarea persoanelor de vârsta tânără (25-45 ani), cu o
predominanță de 60% în rîndul bărbaților, în maxima activitate fizică și
intelectuală confirmă importanța medico-socială a problemei.
2. Una din cele mai frecvente cauze ale durerii lombare este hernia de disc,
afectând 1/3 din populaţia cu vîrstă mai mare de 20 ani, iar în 3% cazuri este
observată și implicarea radiculară.
3. Identificarea și evaluarea factorilor de risc medico-sociali implicați în RDL
este primul pas către prevenirea și combaterea bolii.
4. Evaluarea grupurilor de risc din cadrul RDL permite orientarea măsurilor de
profilaxie și tratament în modul cel mai rațional posibil, ceea ce reprezintă un
factor cheie extrem de important în remedierea globală a situației demografice
din contextul radiculopatiilor discogene

13. 5. Analiza RDL punct de vedere medico-social permite inițierea și implementarea
unei game largi de proiecte care vizează reducerea numărului deceselor în
cancer, precum și scăderea numărului îmbolnăvirilor în special la persoanele de
vîrstă tînără și apte de muncă.
6. Elaborarea unui complex de măsuri profilactice utile în prevenirea și
tratamentul RDL și a HDL este indispensabilă, deoarece anume aceste strategii
stau la baza remedierii situației populaționale ale radiculopatiilor discogene, iar
neglijarea acestui aspectare repercusiuni negative pentru zona geografică în
cauză.
BIBLIOGRAFIE
1. ADRIAN MARIUS MAGHIAR – Studiul privind aportul neuroendoscopiei
în tratamentul chirurgical al herniei de disc lombare. Rezumat. Oradea 2013
2. Airaksinen O., Brox J.I., Cedraschi C., et al. Chapter 4. European guidelines
for the management of chronic nonspecific low back pain. Eur Spine J, 2006.
15 Suppl 2: p. S192-300
3. Amhajji L, Louaste J, Hatim M et coll. Traitement chirurgical des sciatiques
par hernies discale. A propos de60 cas. Rev Maroc Chir Orthop Traumatol
2006; 26: 9- 11
4. AraszcewirzG, Mery B, Tumerelle E et al. Hernies discales lombaires et
travail. Etude de 201 observations cas-témoins. Documents pourle médecin du
travail, 1999; 17; 77 TF 85: 5
5. AraszkiewirzG, Méry B, Tumerelle E et al. Hernies discales lombaires et
travail. Etude de 201 observations cas-temoins. Documents pourle médecin du
travail. 1999; 77: 3-12.
6. Assendelft WJJ, Morton SC, Yu EI, et al. Spinal manipulative therapy for low-
back pain (review). The Cochrane Library 2004, Issue 1. Art. No.: CD000447
7. Belcambre B, Leroux JL, Siame JL, Chistiaens JL. Le syndrome du canal
lombaire étroit. Rev Rhum 1980; 25: 52-62
8. Benvenuti C, Longoni L. Mulicentre study on affectivenessand safety of
AINS versus alternative therapy in 738 rheumatic patients. Curr Ther Res
1983; 34: 30-44

14. 9. Berney J, Jeanpretre M, Kostli A. Facteurs épidémiologiques de la hernie
discale. Neurochirurgie 1990; 36: 354-365
10.Binard A, SarauxA. Dorsalgie. Paris: Elsevier Masson, Encycl Med Chir
2007, 15-867-A-10: 8-11
11.BrégeonCH, Renier JC. Les facteurs etiologique des hernies discales
lombaires. In: Simon L, HerissonCh, Privat JM, Bouvier JP, FedouP, eds.
La hernie discale lombaire. Acquisition en rhumatologie, Paris: Masson, 1990:
8-14
12.Bruder N, Dufour H. Anesthésie pour hernie discale. Encycl Med Chir
Anesth Rea 2000; 36-605-A-15: 1-6
13.Bruske-HohfeldI, Meritt JL, Onofrio BM et al. Incidence of lumbar disc
surgery. A population-based study in Olmsted County, Minnesota, 1950-1979.
Spine 1990; 15: 31-35
14.BRUSKE-HOHFELD I., MERITT J.L., ONOFRIO B.M., STONNINGTON
H.H., OFFORDK.P., BERGSTRAHL E.J., BEARD C.M., MELTON L.J
3RD., KURLAND L.T. - Incidence of lumbar disc surgery.A population-based
study in Olmsted County, Minnesota, 1950-1979. Spine, 1990, 15, pp. 31-35.
15.Childs JD, Fritz JM, Flynn TW, et al. A clinical prediction rule to identify
patients with low back pain most likely to benefit from spinal manipulation: a
validation study. Ann Intern Med 2004;141:920- 28.
16.DestandauJ. Aspects techniques de la chirurgie endoscopiquedes hernies
discales foraminales lombaires. A propos de191 cas. Paris: Masson,
Neurochirurgie 2004; 50: 6-10
17.Diarra M. Etude des pathologies neurochirurgicales opérées dans le service
d’orthotraumatologie de l’hôpital Gabriel Touré de Novembre 2000 à
Novembre 2001. A propos de106 cas. Bamako: Thèse médecine, 2002
18.Dictionnaire de Médecine. Flammarion, 4ème édition Française, 1991: 988
19.Eft odiev E. Microneurochirurgia herniei de disc lombare. Autoreferatul tezei
de dr. în med., Chișinău, 2009, p. 7.
20.Engers A, Jellema P, Wensing M, et al. Individual patient education for low
back pain. The Cochrane Database Syst Rev 2008:CD004057
21.Fattorus V, Ritter O. Hernie discale. Vadémécum clinique. Du diagnostique
au traitement. Masson, 17ème édition, 2004: 727-728.
22.Frymoyer J. W, Cats -Baril W: Predictors of low back pain disabily. Clin
orthop, 1987; 221: 89 – 98

15. 23.Gaetani P., Aimar E., Panella L., et al. Surgery for herniated lumbar disc
disease: factors influencing outcome measures. An analysis of 403 cases. Funct
Neurol, 2004. 19(1): p. 43-9
24.Gilbert Dechambenoit. Sciatique pour hernie discale. Manuel de
neurochirurgie 1996: 157-162.
25.Gordon SJ, Yang KH, MayerPJ et al. Mechanism of disc rupture. A
preliminary report. Spine 1991; 16: 450-456
26.GOUPILLE PHILLIPE: Lombosciatique, la théorie mécanique remise en
cause. Revue du praticien tome 12, n°432. 5 Octobre1998
27.Guigui P. Sciatique L5 ou S1. Etiologie, physiologie, diagnostic, traitement.
Rev Prat 2001; 51: 1591-1599
28.HAJJAJI-HASSOUNI N: Les sciatiques. Journal du praticien –TomeXII-
N°3-p: 13-16, Janvier 2002
29.Heliovaara M. Body height, obesity and risk of herniated lumbar
intervertebral disc. Spine 1987; 12: 469-472
30.HELIOVAARA M., KNEKT P., AROMAA A. - Incidence and risk factors of
herniated lumbar intervertebral disc or sciatica leading to hospitalization.
Journal of Chronic Diseases, 1987, 40, pp. 251-258
31.Heliovara M, Knekt P, Aromaa A. Occupationand risk of herniated lumbar
intervertebral disc or sciatica leading to hospitalization, Incidence and risk
factors of herniated lumbar intervertebral disc or sciatica leading to
hospitalization. J Chronic Dis 1987; 40: 251-264
32.Hoy D., Brooks P., Blyth F., et al. The Epidemiology of low back pain. Best
Pract Res Clin Rheumatol, 2010. 24(6): p. 769-81.
33.http : www.chirurgie_vertebrale.com/pathologies/HDLomb/hdlomb.html
34.http://inn.md/ro/content/hernia-de-disc-lombara
35.http://www.crossfitforglory.com/wp-content/uploads/2012/09/05-
4_overall_spine.jpg
36.http://www.dureridespate.com/img/Hdisc1[1].jpg
37.http://www.medicinasportiva.ro/SRoMS/revista/Nr.5%202006/Modificari%20
ale%20coloanei%20vertebrale%20la%20sportivi%20-
%20aspecte%20radioimagistice.html
38.http://www.mille-
soeren.dk/20_du_kan_redde_liv/20a_anatomy_pictures/06_Vertebral_and_Inte
rvertebral_Disc_Anatomy.jpg
39.http://www.patologievertebrala.ro/resource/images/structuri%20ligamentare.jp
g

16. 40.http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/ANATOMIA-FUNCTIONALA-
A-COLOANE64.php
41.http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sacrum_2168
42.http://www.yumeiho.org.ro/articole-de-specialitate/notiuni-de-anatomie-si-
biomecanica-ale-coloanei-vertebrale/lang/ro
43.https://izokinetica.files.wordpress.com/2013/05/hernia-de-disc.jpg
44.Juniper M., Le T.K., Mladsi D. The epidemiology, economic burden, and
pharmacological treatment of chronic low back pain in France, Germany, Italy,
Spain and the UK: a literature-based review. Expert Opin Pharmacother, 2009.
10(16): p. 2581-92
45.Kelsey JL, Githens PB, O'ConnorT et al. Acute prolapsed intervertebral
disc. An epidemiologic study with special reference to driving automobiles and
cigarette smoking. Spine 1984; 9: 608-613
46.Kovacs FM, Muriel A, Abriaira V, et al. The influence of fear avoidance
beliefs on disability and quality of life is sparsein Spanish low back pain
patients. Spine 2005;30:E676-82
47.Kreiner D. S., et al. An evidence-based clinical guideline for the diagnosis and
treatment of lumbar disc herniation with radiculopaty. In: Spine J. 2013, Nov
14. doi:pii: S1529-9430(13)01450-2.10.1016/j.spinee.2013.08.003
48.Mankin H. J Douleurs dorsales et cervicales.In T. R Harrison Principes de
Méd. Interne. Flammarion –Médecine Sciences Paris 1992 : 116- 124. 5è
Edition
49.Maurice-Williams RS. Spinal degenerative disease. Rev Rhum 1981; 3: 15-24
50.Mayoux-BenhamouMA, RevelM. Rééducation lombaire de la lombalgie
commune : application à la pathologie discale. In: Simon L, Herisson Ch,
Privat JM, Bouvier JP, FedouP, eds. La hernie discale lombaire. Acquisition
en rhumatologie. Paris: Masson, 1990: 195-200
51.Muller JAA, Schmutz C, Schultz AB. Lumbar disc degeneration: correlation
with age, sex, and spine level in 600 autopsy specimens. Spine 1988; 13: 173-
178
52.MUNDT D.J., KELSEY J.L., GOLDEN L.A., PASTIDES H., BERG A.T.,
SKLAR J., HOSEA T., PANJABI M.M. – An epidemiologic study of non-
occupational lifting as a risk factor for herniated lumbar intervertebral disc.
Spine, 1993, 18, pp. 595-602.
53.NgongangoO. Aspects épidémiologique et étiologique des lombalgies au
service orthopédique et traumatologique de l’hôpital Gabriel Touré de Janvier
à Décembre 2003. A propos de 411 cas. Bamako: Thèse de médecine, 2004

17. 54.O’ConnelJ. Protrusions of the lumbar intervertebral disc. J Bone Jt Surg
1951; 33B: 8-20
55.Ouattara SA. Apportde la tomodensitométrie dans le diagnostique de la
hernie discale lombaire. A propos de54cas. Thèse de médecine, 2001
56.Pinel B, LeloetX, Thomine JM, DeshayesP. Les radiculalgies sciatiques
foraminales à propos de16 observations. Rev Rhum 1983; 50: 603-606
57.PosnerJB. Lésion mécanique des racines nerveuses et de la moelle épinière:
Traité de médecine interne. Masson, 1ère édition française, 1997: 2140-2145
58.Protocolulclinic național PCN-201, Chișinău 2013
59.RENIER J.C, BREGEON CH: Autres manifestions douloureuses en rapport
direct ou indirect avec la détérioration discale lombaire. EMC (Paris, France),
appareil locomoteur 15-840-B-10, 3,1984
60.RevelM. Sciatique et autres lomboradiculalgies discales. Encycl Med Chir
2004; 15-840-D-10: 2-12
61.REVEL M: Sciatique et autres lomboradiculalgies discales. Editions
techniques- Encycl. Méd. Chir. (paris - France). Appareil locomoteur, 15-840-
D-10, 1994, 8p
62.Richard LD, Wayne V, Adam WM. Vue globale: Éléments anatomiques.
Gray’s Anatomie pour les étudiants. Elsevier Masson, 2006: 15-25
63.Runge M. Rachis lombaire: Données anatomiques. Elsevier, Encycl Med Chir
1998: 9-10
64.RYCKEWERT ANTOINE: Détérioration structurale des disques
intervertébraux. Rhumatologie. Pathologie osseuseet articulaire, 5éme tirage,
1994
65.SANDJON D. Coûtde la prise en charge des malades opérés dans le service
de traumatologie et d’orthopédiedu CHU Gabriel Touré de Janvier à Juin
2003. A propos de130 cas. Thèse de médecine 2004 Bamako
66.SHRDING F et coll. Lombalgie: Aspects socio-économiques,
épidémiologiques et médico-légaux. Rev Rhum 1994: 11-21
67.STOFFELVINCENT: Radiculalgies crurales et sciatiques discales, bientôt au
tableau des maladies professionnelles. Revue du praticien, tome 12, n°437 du 9
novembre 1998
68.Tchindjang KF. Aspects épidémiologique, clinique et thépapeutique des
hernies discales opérées dans le service de traumatologie et orthopédie du
CHU GABRIEL TOURE de Mars 2002 à Mars 2003. Thèse de médecine,
2003

18. 69.Treves R. Les médicaments dans le traitement des hernies discales lombaires.
In: Simon L, HerissonCh, Privat JM, Bouvier JP, FedouP, eds. La hernie
discale lombaire. Acquisition en rhumatologie. Paris: Masson, 1990: 153-157
70.Wolff H, Talder H, Guerne PA. Lombalgie aigue. Prim Care 2001; 1: 664-
648
71.Yorimitsu E., et al. Long - term autcomes of standard discectomy for lumbar
herniation. In:Spine, 2001, vol.26, p. 652-657
72.СкоблинA.A. Медико-социальные проблемы инвалидностии
комплексная реабилитация больныхи инвалидов с дорсопатиями.
Автореф. дисс. д.м.н., Москва, 2005