• Like
Fundamentele consilierii in managementul calitatii vietiisi conditiei umane
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

Fundamentele consilierii in managementul calitatii vietiisi conditiei umane

  • 344 views
Published

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
344
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
28
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Aurelian Burcu Angela VasiuMANAGEMENTULCALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEIUMANE*Fundamentele ConsilieriiEditura Mega2004D E L P H YCENTRUL ARTEMISConsultanţă şi Proiectare în Managementul Calităţii VieţiiINSTITUTUL DELPHYInstitutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară
  • 2. Cuvântul autorilorConcepţiile şi practicile expuse în prezentul volum sunt rodulactivităţii de cercetare realizate de autori în perioada 1999-2003 în cadrulInstitutului Român de Studii Transdisciplinare şi Cercetări în domeniulŞtiinţei Universale, “Hyperion” Cluj-Napoca, al Institutului Internaţionalpentru Dezvoltare Umană şi Comunitară, precum şi urmarea activităţilor deconsiliere, educaţie paideică şi psihoterapie realizate în cadrul proiectelorşi programelor derulate pe parcursul anilor 1992-2003, în nume propriuşi/sau în colaborare cu diverse instituţii publice ori private, dintre caremulţumirile noastre se îndreaptă îndeosebi spre următoarele: CasaMunicipală de Cultură şi Universitatea Populară Cluj-Napoca, CentrulRegional pentru Educaţia Adulţilor, Cluj, Institutul Internaţional de StudiiUmaniste, SUA, Centrul Internaţional de Studii şi CercetăriTransdisciplinare, Paris, Fundaţia Cultural-Ştiinţifică “Mercur”, AsociaţiaCultural-Umanitară “Lumina Armoniei”, din Cluj-Napoca.Mulţimim de asemenea numeroşilor autori, deopotrivă români şistrăini care, prin studiile, cercetările şi materialele lor publicate de-a lungulcursului istoric al civilizaţiei umane, şi-au adus aportul la progresul ştiinţei,culturii şi societăţii, sprijinind astfel şi contribuţia noastră în realizareaacestui demers. O parte dintre cei mai apropiaţi viziunii noastre suntevidenţiaţi la finele volumului de faţă, cu unele dintre operele care seconstituie ca fundament ori demers complementar la ceea ce supunematenţiei dumneavoastră în prezentul material.Şi nu în ultimul rând mulţumirile noastre se adresează tuturorsemenilor (umani sau din alte regnuri) care prin gândul, fapta, cuvântul sauafecţiunea lor, au contribuit, după posibilităţi, la realizarea obiectivelorcercetării, dezvoltării ştiinţei şi progresului comunităţii.
  • 3. Reţeta sufletului:se hrăneşte cu speranţă, dar creşte numai dinîmpliniri*Încercările vieţiisunt precum pietrele de moară:ele transformă boabele speranţei în recoltaîmplinirilor*Fiecare Destinaduce cu sine promisiunea unei Înfăptuiri; dar, pecât e de adevărat că în spatele lui stăresponsabilitatea unui om de a facedin Promisiune - Realizare,tot la fel, o întreagă comunitate umanădatoare este să sprijine acestProiect!
  • 4. CUPRINSCAPITOLUL IINTRODUCEREI. Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane în sinteză.................5II. Generalităţi ..........................................................................................12CAPITOLUL IICONDIŢIA UNIVERSALĂ A OMULUI SOCIAL CONTEMPORANI. Statutul cosmic al Fiinţei Umane........................................................21II. Misiunea existenţială a Fiinţei Umane ................................................33III. Cele 4 Dimensiuni ale Vieţii Omului Social......................................40IV. Despre conceptul de Calitate a Vieţii ................................................51V. Împlinirea de Sine ...............................................................................67CAPITOLUL IIIMANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI UMANEI. Conceptul de “management” ................................................................75II. Conţinutul Proiectului Vieţii Personale...............................................83III. Lumea de Vis ....................................................................................96CAPITOLUL IVCONSILIEREA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢIIVIEŢIIŞI CONDIŢIEI UMANEI. Generalităţi.......................................................................................103II. Definiţie...........................................................................................108III. Câmpul de acţiune şi optica faţă de client a consilierii .................110IV. Obiectivele Consilierii ...................................................................116A. Obiective generale........................................................................116B. Obiective structurale ....................................................................120C. Obiectivele manageriale...............................................................132V. Principiile Consilierii ......................................................................135A. Principii conceptuale....................................................................136B. Principii Funcţionale ....................................................................142VI.Funcţiile Consilierii .........................................................................148VII. Formele generale ale consilierii.....................................................149
  • 5. CAPITOLUL VINSTRUMENTE ŞI PROCEDURI DE CONSILIEREI. Instrumente şi proceduri de consiliere ............................................... 154A. Instrumente descriptiv-investigatorii.............................................. 1541. Astrologia .................................................................................. 1542. Grafologia .................................................................................. 1583.Fizionomia .................................................................................. 1604. Numerologia .............................................................................. 1615. Regresia în vieţile anterioare .................................................... 163B. Instrumente de intervenţie .............................................................. 1651. Feng-Shui .................................................................................. 1652. Hipnoza ..................................................................................... 1673. Terapiile alternative ................................................................... 169C. Psihograma .................................................................................... 173a) Introducere ................................................................................. 173b) Conţinutul Psihogramei ............................................................ 177c) Utilitatea şi utilizarea Psihogramei ........................................... 180d)Testul Psihologic Special............................................................ 181II. Procedura generală de consiliere ...................................................... 184A. Generalităţi ..................................................................................... 184B. Metodologia standard a consilierii.................................................. 189ANEXEANEXA IOpere în completarea volumului de faţă .................................................... 200ANEXA IIPoveşti terapeutice ...................................................................................... 201ANEXA IIIAlgoritmul procedurii de consiliere ............................................................ 218
  • 6. 5Capitolul IINTRODUCERES-a spus că viaţa este un chin, o provocare, o competiţie,un mare banchet, o cale spre mântuire, o datorie, o închisoare, o şansă (ultima) etc.Dar viaţa e o simplă Zi de Şcoală: adică toate acestea şi încă altele nebănuite.I. Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane în sintezăScopul este un vis cu termen de împlinire. Dacă nu şti ce vreişi încotro te îndrepţi, nu vei ajunge niciodată, nicăieriJohn C. MaxwellPentru a facilita cititorului înţelegerea materialului prezentat învolumul de faţă, am considerat a fi de mare utilitate, trasarea – încă de laînceput – a unei schiţe foarte sumare a ceea ce urmează a fi regăsit încontinuare. Schiţa aceasta nu este un rezumat al prezentului volum, cimai degrabă o hartă, un ghid orientativ ce leagă între ele – evidenţiindu-le în acelaşi timp – conceptele cheie aflate la baza întreguluiManagement al calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane.Iată aşadar liniile majore care jalonează şi definesc opticaexistenţială a Psihologiei Fiinţei şi respectiv Managementul calităţiiVieţii şi Condiţiei Umane ca parte aplicativă a acesteia:1. „Omul este o parte a ceea ce numim Univers” (Einstein), o parteîncadrată armonic în întregul ansamblu al ordinii Cosmice, organizatesistemic şi holografic, pe multiple nivele de realitate, guvernate delegi/reguli şi ordini specifice; de la microuniversul subatomic până lamacrouniversul intergalactic totul este un flux continuu de viaţă şi fiinţă,
  • 7. 6în cadrul căruia omul reprezintă numai una dintre nenumăratele forme –în perpetuă schimbare – pe care le îmbracă Existenţa „una dinnenumăratele nervuri formând evantaiul anatomic şi spiritual al vieţii”(Theillard de Chardin)2. Omul social reprezintă o realitate în sine hipercomplexă,determinată prin creaţia de sine continuă, ca urmare a impulsului şiacţiunii sinergice permanente a unei multitudini de factori ce pot firepartizaţi pe categorii majore, dintre care se remarcă în principal:Factorii Cosmici (adică Forţele ce modelează evoluţia Vieţii la toatenivelele), Forţele Naturii (influenţa reciprocă pe care formele de viaţă –Fiinţele – o produc unele asupra altora ca urmare a existenţei,manifestării şi interacţiunilor reciproce), Forţele Sociale (acelea născuteca urmare a existenţei şi organizării societăţii specific-umane; tot ceea ceputem numi cultură şi civilizaţie sub toate sensurile şi aspectele), FiinţaUmană în sine (cu structura sa internă: Sinele, Conştiinţa, Caracterul,Natura individuală) şi Fiinţa Umană în Manifestare (Personalitatea),alături de care se adaugă Fiinţa Umană în perspectivă (adică ceea ce îşipropune să devină ori ceea ce devine ca urmare a opţiunii proprii, adeciziei, efortului, unui plan sau pur şi simplu ca urmare a perpetuăriiunui anumit Stil de Viaţă).3. În calitate de fiinţă cu statut cosmic, omul – acea formă/structurăşi standard de evoluţie la care viaţa devine conştientă de ea înseşi, iarfiinţa responsabilă de sine – are întreita misiune existenţială de participa(de acum) activ la procesul perfecţionării, al progresului şi evoluţieicondiţiei proprii ca fiinţă, de a sprijini celelalte fiinţe în evoluţia lor
  • 8. 7personală şi de asemenea, de a interpreta cât mai bine rolurile primitepe Scena Lumii. Toate acestea se întemeiază pe libertatea sa de opţiune,pe capacitatea sa de creaţie, pe puterea de a înţelege (a pătrunde) taineleuniversului şi pe necesitatea dezvoltării continue ce animă toate formelede viaţă pretutindeni în Cosmos.4. Pe de altă parte „omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect.”Întreaga sa existenţă constă în „punerea în formă a destinului său.Căci ceea ce sinele său este în mod potenţial, omul trebuie să devinăactualizat în această viaţă.” (Maslow, Rogers)5. Omul contemporan (omul social) este totodată o fiinţă – sau maicorect un fenomen – de o maximă complexitate. Această situaţie derivădin două categorii de factori: pe de o parte Piramida Trebuinţelor areactivitate în prezent, în egală măsură, un număr de 9 trepte (din 12 câteexistă în totalitate) cuprinzând necesităţi ce trebuie satisfăcute – de lacele primare (fiziologice) până la cele de spiritualitate şi transcendenţă –iar pe de altă parte, omul, în demersul său de a satisface acestenecesităţi, interacţionează într-o gamă extrem de variată deopotrivă atâtcu sine însuşi, cât şi cu factori de mediu (Societate, Natură, Cosmos),având astfel o arie de manifestare ce acoperă toate cele 4 Domenii aleVieţii sale: Viaţa Materială, Viaţa Socială, Viaţa Individuală şi respectivViaţa Spirituală.6. Specific, deci, prin excelenţă omului contemporan este NecesitateaExistenţială de a rezolva concomitent şi în egală măsură 3 aspecte:
  • 9. 8a) -împlinirea întreitei misiuni existenţiale, echivalentă asumării condiţieisale specific umaneb) - satisfacerea deopotrivă a celor 9 trepte ale Piramidei Trebuinţelorc) - acoperirea tuturor celor 4 Domenii ale Vieţii sale în această LumeRezolvarea acestor trei aspecte se realizează prin combinarea lorsinergică într-o reţetă absolut unică şi individuală, personalizată,dinamică, în continuă adaptare, trans-formare şi evoluţie/ progres,numită Drumul Devenirii Personale.7. Toate problemele pe care le întâmpină în viaţa lor individul şiomenirea, în ansamblu, se datorează în prezent (şi subliniem înprezentul continuu) faptului că fiinţa umană trăitoare în lume – omulsocial – nu îşi descoperă şi urmează acest Drum personal, rătăcind maitoată viaţa pe cărări străine naturii şi condiţiei sale individuale.Condiţia/ starea actuală a omului este o mare întunecare datoratăpierderii sensului vieţii (cu tot ceea ce se află în ea) şi a rostuluipropriu. Omul contemporan este singura fiinţă (la nivelul întregii Naturi)pierdută de sine.Pentru că în lumea Naturii toate fiinţele îşi satisfac/îndeplinescstarea/condiţia existenţială în baza Legilor imuabile ce le guvernează,prin simplul fapt de a fi. Însă omul are libertatea de a participa el însuşila asumarea condiţiei sale specifice şi de aceea faptul de a fi nu mai esuficient: el trebuie completat cu a voi (adică responsabilitatea) şi a face(adică realizarea, creaţia, efortul personal).8. Pentru ca fiinţele să fie stimulate a participa la procesele cosmiceale devenirii vieţii asumându-şi condiţia existenţială proprie fiecăreia, le-
  • 10. 9a fost lăsat, ca factor de stimulare şi atragere spre acest demers,sentimentul împlinirii de sine, ca trăire profundă (la toate nivele fiinţei)a vibraţiei în deplină armonie atât cu sine înseşi cât şi cu toatecomponentele universului în care vieţuieşte. Fiinţa umană se simteîmpăcată cu sine şi cu rosturile lumii, bucurându-se plenar de toateaspectele existenţei la care participă clipă de clipă. Împlinirea de sinereprezintă concretizarea, actualizarea, materializarea/obiectualizarea şiexperimentarea, în viaţă şi în lume, aici şi acum, în mod continuu, a ceeace abstract şi filozofic se numeşte fericire, ca stare de spirit. Însăîmplinirea de sine nu exclude suferinţa, ci aceasta reprezintă chiarmotorul, instrumentul de orientare pe calea ce duce la dobândirea şipermanentizarea (prin continua reactualizare) trăirii armonizate pe toateplanurile. Este factorul ce direcţionează fiinţa atrăgându-i atenţia cândse abate de la standardele cerute de această împlinire: adică de lamanifestarea condiţiei existenţiale în complexitatea cerinţelor actualeprezentate la pct. 6.Deci, până la urmă, cerinţa fundamentală a existenţei fiinţei umane(ca dealtfel a tuturor fiinţelor) trebuinţa/nevoia/dorinţa sa cea mai mare,impulsul şi imperativul ce orientează toate manifestările sale esterealizarea împlinirii de sine în viaţă şi în lume. Toate celelalte lucruri(evenimente, fiinţe, obiecte, procese, fenomene etc.) gravitează, seraportează şi sunt supuse acestei Necesităţi de prim rang. Toate resurseleenergetice (externe şi interne, atât ale individului cât şi ale societăţii /naţiunilor / grupurilor) sunt orientate şi consumate în acest demers deobţinere a împlinirii.
  • 11. 109. Calea spre Împlinirea de Sine trece însă prin următorii paşi(schematic prezentaţi mai jos):A. Dobândirea cunoaşteriia) – cunoaşterea de sine, a naturii proprii, a tuturor aspectelorce definesc, personalizează şi determină deopotrivă complexitatea şiunicitatea unei fiinţe umane.b) – cunoaşterea Naturii, a Universului, a celorlalte Fiinţepentru a înţelege Lumea (cu rosturile ei) şi a descoperi în acest ansamblurostul şi valoarea proprie precum şi sensul devenirii individuale.c) – cunoaşterea Forţelor Modelatoare ale Vieţii, a influenţeloracestora asupra propriei dezvoltări, a tehnicilor de manipulare a acestorforţe şi a regulilor de combinare a lor;B. Conştientizarea/înţelegerea/asumarea:a) – misiunii existenţiale întreiteb) – celor 9 categorii de Trebuinţe Fundamentale necesare a fisatisfăcutec) – celor 4 Domenii Fundamentale ale Existenţei persoaneiumane în această Viaţă şi LumeC. Realizarea şi implementarea Proiectului strategic al VieţiiPersonale, care presupunea) – luarea în calcul a tuturor aspectelor ce definesc deopotrivăcondiţia existenţială de ansamblu a fiinţei umane (arătate la pct B) cât şia tuturor elementelor ce conturează şi concretizează specificul,individualitatea şi unicitatea proprie (nivelul şi cerinţele Conştiinţei,valorile Caracterului, conţinutul Naturii, Forţele modelatoare, structuraPersonalităţii, Organizarea vieţii şi Scopurile/Obiectivele stabilite pentruviitor).
  • 12. 11b) – combinarea acestora sinergică (într-o interdependenţă,intercondiţionare, interacţiune reciproc-transformatoare) într-un plansistematizat, viabil şi eficient: Proiectul Vieţii Personalec) – stabilirea modalităţiilor concrete de transpunere înpractică a Proiectului, de obiectualizare a lui sub forma unei realităţiposibil de implementat aici şi acum, în această viaţă şi în această lume,modalitate cunoscută drept: Drumul (Calea) Vieţii Personaled) – stabilirea strategiilor generale în măsură să asigurefiabilitatea şi posibilitatea de adaptare continuă a Drumului Vieţii, demodelare, orientare a lui în funcţie de conjuncturile concrete ce apar pemăsura avansării şi derulării existenţei individuale, fără ca Proiectul săfie afectat în esenţa sa de toate transformările la care este supus acesta(Drumul), ori ale factorilor de mediu (sociali, naturali, cosmici) ceîntâmpină fiinţa umană în procesul devenirii sale.D. Realizarea şi derularea Programului de Dezvoltare Individuală.Fiinţa umană – ca toate fiinţele la nivelul întregii Naturi – trebuie sădea curs procesului de creştere/dezvoltare/evoluţie continuă. Numai că,spre deosebire de Lumea Naturii, omul este responsabil de bunul mers,de progresul propriei sale fiinţe. Programul de dezvoltare asigurăîndeplinirea acestei necesităţi existenţiale. Implementarea şi derularea saîn această lume şi viaţă sunt asigurate prin intermediul (şi în cadrul)Proiectului Vieţii Personale. Acesta din urmă îmbracă/dă un trup, oformă, primului, însă este limitat (ca orice trup) la această lume şi pentruperioada acestei vieţi. Programul Dezvoltării Individuale însă,transcende limitele spaţio-temporale ale rolului jucat la un moment datpe Scena Lumii, însoţind şi asigurând devenirea Fiinţei Umane în
  • 13. 12întreaga sa existenţă, în diversele planuri de manifestare aleUniversului, pe toate planetele, sistemele sau nivelele de exprimare.*Astăzi, Fiinţele Umane de pe Terra – omul social contemporan –sunt în măsură să perceapă (chiar dacă, deocamdată confuz) necesitateaşi continuitatea acestui Program, deopotrivă cu valorile superioare(rosturile, sensurile, legile şi ordinea sistemică a vieţii la nivelulCosmosului şi a părţilor subsistemelor sale: Societate şi Lumea Naturii)pe care le înţeleg, le împărtăşesc şi realizează în acelaşi timp necesitateaadaptării conduitei individuale, punerea ei în armonie cu aceste rosturi şiordini ale Lumii, Vieţii şi Cosmosului.Întreg ansamblul operaţiunilor prezentate enumerativ până aici estecuprins sub titulatura „Managementul Calităţii Vieţii şi CondiţieiUmane” şi despre acesta va da socoteală în continuare volumul de faţă,iar procesul de management al vieţii şi condiţiei specifice şi unice, afiecărei fiinţe umane în parte, se prezintă – la gradul cel mai general deschematizare – conform algoritmului şi diagramei de mai jos:Cauza: Pierderea Sensului Vieţii şi Pierderea de SineObiectivul: Realizarea Împlinirii de SineProcedeul: (Întreita Misiune Existenţială) + (Armonizarea NivelelorPiramidei Trebuinţelor) + (Armonizarea celor 4 Domenii ale Vieţiiîn această Lume)Calea: (Cunoaşterea de Sine) + (Cunoaşterea Forţelor Modelatoareale Mediului: Societate, Natură, Cosmos)Modalitatea: Programul Dezvoltării individualeProcesul: Proiectul Vieţii Personale.
  • 14. 13Este momentul să facem unele observaţii prealabile:! Obs 1: “Personal” şi “Individual” sunt termeni echivalenţi şi sereferă la întreg complexul determinat de o anumită Fiinţă Umană prinluarea în calcul deopotrivă a Fiinţei-în-Sine cât şi a Fiinţei-în-Manifestare, într-un ansamblu unitar şi în continuă [auto-] transformare,în continuă devenire, exprimat mult mai plenar de sintagma “FenomenulUman” (Theillard de Chardin).! Obs 2: Având în vedere că, în momentul actual omenirea are unbagaj extrem de valoros în materie de cunoaştere şi înţelepciune – dinpăcate insuficient cunoscut şi tocmai de aceea prea puţin aplicat –volumul de faţă se constituie totodată şi într-un îndrumar, deschizător deviziune spre înţelegerea la un nivel superior a necesităţii utilizării acestuiCunoaştereade SineProgramuldeDezvoltareIndividuală• Întreita MisiuneExistenţială• Cele 9 TrebuinţeFundamentale• Cele 4 Domeniiale VieţiiCunoaştereaForţelorModelatoareProiectulVieţiiPersonaleÎmplinireade SineOMULDrumul Vieţii Individuale
  • 15. 14bagaj, prin revenirea la textele fundamentale ale umanităţii din ultimele4-5 mii de ani, prin transpunerea acelor cunoştinţe în forme noi, adoptateşi proprii satisfacerii necesităţilor de progres ale omului contemporan şilumii prezente.Considerând inutil a discuta aici progresul istoric al conceptelorprezentate, cât şi fundamentarea lor în realitatea practică, facem trimiterela acei autori şi acele cărţi care, la diverse momente în devenirea lumii aurealizat aceste lucruri. Titlurile respectivelor opere sunt cuprinse înAnexa I şi ele reprezintă baza, dar şi conţinutul pentru aprofundareastructurii cadru constituite de prezentul volum.În acelaşi timp am lăsat posibilitatea cititorului de a avea accesdirect la informaţiile cuprinse în respectivele volume, precum şilibertatea (şi totodată datoria!) de a le trece prin filtrul proprieipersonalităţi, de a recepta în spiritul propriei sale fiinţe ceea ce îi estenecesar şi folositor aici şi acum, dar mai ales de a putea, potrivitcapacităţii de înţelegere şi pătrundere personală, să integreze acesteaspecte în sistemul propriu de orientare în viaţă şi în lume.Căci fiecare lucru ce ne întâmpină pe drumul Vieţii are menirea de apreda o lecţie, de a transmite un mesaj Călătorului. Şi, deşi, mesajul esteacelaşi (ţinând de condiţia existenţială şi unică a respectivului lucru) else exprimă prin mii de voci în mii de feluri, câte unul pentru specificul,înţelesul, necesitatea şi unicitatea fiecărui Călător în parte.„E rău – zicea Platon – să nu cunoşti nimic. Dar cu mult mai răueste să ştii multe lucruri, însă prost înţelese şi greşit învăţate.” Căci eledevin cele mai ademenitoare capcane şi căi sigure spre rătăcireadrumului [propriu şi] drept, ducând în final la pierderea sensului vieţii şia rostului propriu.
  • 16. 15De aceea rugăm cititorul să nu privească în grabă informaţiile şitoate lucrurile ce-i ies în Cale, ci aplecându-se profund asupra lor să lesupună unei analize atente, reflexive şi introspective; să mediteze asuprasensurilor mesajelor, asupra locului pe care ar putea să-l ocupe însistemul propriu de valori, asupra rostului şi utilităţii pe care o au în viaţapersonală. Pentru că nimic nu este întâmplător şi tot ceea ce ni se dă estecel mai necesar lucru pentru progresul la momentul respectiv.Să nu ne irosim timpul dedicat minunatei experienţe a Faptului de aFi, căutând adevăruri absolute ori legi imuabile. Totul este în continuătransformare la nivel cosmic. Astfel încât adevărul, legile, valorile,principiile, obiectivele, noi înşine, nu suntem decât perspective ce seschimbă cu fiecare pas realizat mai departe pe drumul progresului nostruindividual. Ele se înfăţişează fiecăruia într-un chip anume şi secret;numai fiinţa lui cea mai profundă îl poate cunoaşte – şi nimeni altcineva.Dar acest chip în fiecare zi, cu fiecare pas, se schimbă, se transfigurează.Trebuie deci, ca înainte de orice altceva să învăţăm – nu atât a cunoaşte– cât a re-cunoaşte, mereu, clipă de clipă, chipurile adevărurilorabsolut individuale, care ne luminează calea personală aducându-nespre noi orizonturi, pe noi trepte de emancipare şi progres.De aceea înainte de a căuta valori adevărate în sine, să descoperimşi urmăm valori utile şi necesare dezvoltării fiinţei noastre: acum şimereu, la fiecare pas, pretutindeni pe unde trece Drumul VieţiiPersonale.La fel cu privire la cărţile indicate – indiferent prin vocea cărui actorsocial au fost ele rostite – , la fel cu volumul de faţă.Drum Bun!
  • 17. 16II. GeneralităţiCeea ce vă prezentăm în volumul de faţă este doar un început de“drum nou”. Poate chiar e prea mult spus un început; mai degrabă pas înplus realizat în marea procesiune a devenirii lumii şi vieţii. Dezvoltareacontinuă a fiinţei umane, la nivelul individual şi colectiv (social) neaduce, la graniţa dintre milenii, în postura de a putea observa cu maimare claritate acest curent al evoluţiei ce poartă cu sine şi transformănecontenit tot ce ţine de existenţa noastră umană, deopotrivă interioară şiexterioară. Omul contemporan ajunge astfel în punctul de maturizare afiinţei sale, în care este în măsură a-şi conştientiza rostul său – şirosturile lumii în care trăieşte – de a-şi asuma condiţia, demnitatea şiresponsabilitatea corelative speciei de care aparţine, dar, mai mult şi maiimportant decât oricând în istoria sa, de a-şi putea lua destinul înpropriile-i mâini, de a-şi făuri o viaţă în acord cu dorinţele sale şi cuexigenţele condiţiei specific umane. Pentru că omul contemporan estecreatorul propriului destin la nivel cosmic şi modelatorul devenirii salepersonale. Aşa cum arăta Tudor Muşatescu: “omul nu e numai o fiinţăcare se naşte, mănâncă, doarme, se înmulţeşte şi moare, ca toate celelaltefiinţe; omul nu e numai o fiinţă care, cu şiretlicuri ori cu brutalitate,călcând şi strivind pe alţii caută să-şi cucerească un loc la ospăţul vieţii.Omul e o fiinţă ce, deşi e uneori mai puţin înarmată pentru izbândă, spredeosebire de toate celelalte vieţuitoare, năzuieşte ca în această oglindă aconştiinţei cu care a fost hărăzit să cuprindă o cât mai mare parte a lumiiîn care trăieşte – o fiinţă care cu această scânteie de dumnezeire caută săpătrundă bezna de taine şi îndoieli care-l împresoară”.
  • 18. 17Pentru că “la intersecţia dintre universul creaţiei umane şi cel alcreaţiei naturale se defineşte statutul omului de fiinţă cosmică,supraordonat calităţii sale de fiinţă bio-psiho-socială şi spirituală.Principiul universal al rezonanţei holografice ne sugerează posibilitateacă omul care cunoaşte, creator este, oricând în măsură să surprindă şi săînţeleagă adevăruri tot mai subtile ale existenţei universale, la a cărorafirmare contribuie prin propria sa existenţă de fapt. Unitatea ontologicăa fiinţei creatoare, manifestată între multiplele nivele ale existenţei saleeste singura în măsură să răspundă opţiunii epistemologice de înălţare îngrad, de la <<Cosmosul mic>> la <<Existentul Absolut>>care cuprindeîn sine tot”. Şi de aceea – continuă autorul citat “un om care crede înexistenţa unei ordini universale dacă observă tulburarea unei ordiniparţiale [la nivelul societăţii sau a vieţii sale individuale], va căuta sărestabilească ordinea parţială în conformitate cu principiile ordiniiuniversale. El nu va fi filosof – căci filosofia se naşte din îndoiala înexistenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o construi – ci reformator, pentrucare principiile ordinii universale sunt bine stabilite, deci programul săude acţiune e fixat de la început în temeiul acestor principii.” (TraianStănciulescu)*Această stare de maturizare a omului contemporan, complexul deaptitudini, componenţe, abilităţi pe care le are încă din naştere mult maidezvoltate decât în perioadele anterioare în istoria speciei, această lumecare îl solicită necontenit punându-i la încercare întreaga sa capacitate,iscusinţă şi motivaţie pentru supravieţuire, fac din el un adevărat atlet, uncampion al existenţei sale proprii. Astăzi, în competiţia vieţii – ca înorice competiţie – omul-atlet contemporan se regăseşte, în faţa probelor,
  • 19. 18obstacolelor şi încercărilor, absolut singur, bazându-se doar pe sineînsuşi, pe ceea ce el este, ceea ce ştie şi ceea ce poate.Şi la fel ca în orice competiţie, şi în cea a Vieţii, nu există decâtdouă categorii de finalişti: învingătorii şi cei care pierd. Învingetotdeauna acela care, în orice clipă a vieţii lui trăieşte cu rostul împlinit,fiind ceea ce trebuie să fie, făcând ceea ce trebuie să facă, înflorind,rodind şi dăruind lumii şi vieţii prinosul recoltei fiinţei sale intime.Fiindcă numai în Anotimpul Culesului pomul roditor se simte cu rostulîmplinit şi numai acum existenţa sa devine cu adevărat SărbătoareaBucuriei Vieţii. Iar pentru omul învingător, această sărbătoare se petreceîn fiecare moment al existenţei sale.Învinşi vor fi, de aceea, numai cei ce trec prin viaţă şi prin lumefără să-şi descopere, asume şi manifeste rostul lor ca fiinţe umane.Dar omul contemporan nu-şi poate permite decât condiţia deînvingător. De aceea, el aruncă acum cârjele vechi şi aleargă, pepropriile-i picioare, spre sine însuşi: victoria finală.Iată de ce în arena vieţii de astăzi, toate instituţiile sociale deodinioară încep a-şi pierde valoarea. Căci omul contemporan are nevoiede un singur lucru: de un Antrenor; cineva care să-i arate cum, iar apoisă-l lase a se antrena singur; să-l sprijine şi corecteze din când în când,dar mai ales să-i ofere metode, tehnici eficiente prin care să-şi crească,dezvolte şi optimizeze capacităţile proprii şi unice. Omul contemporanare nevoie de cineva care să-l înveţe cum să învingă, iar pentru aceastanu se dau nici cunoştinţe, nici reţete, ci un singur lucru: arta strategiei:managementul. Pentru că tot ce are nevoie omul, astăzi mai mult caoricând, pentru a realiza împlinirea în viaţă şi în lume este să devinămanagerul propriei sale existenţe.
  • 20. 19Iarăşi arta managementului vieţii şi condiţiei sale nu o poatedeprinde nici din şcoală, nici din clinicile de terapie. Aceste douăinstituţii sunt, de fapt, extremele unei realităţi – viaţa socială a omuluicontemporan – între care acesta îşi trăieşte agonia desfiinţării.Căci dacă iniţial Şcoala – în baza celor două mari revoluţii:Revoluţia Iluministă şi Revoluţia Socialistă – avea menirea de a-l ajutape om să se descopere pe sine, să se cunoască în profunzimea fiinţei saleşi de asemenea să cunoască universul în care trăieşte spre a se regăsi caparte constituentă organic a acestuia, conştientizându-şi astfel locul şirostul personal, astăzi sistemul educaţional a devenit piesă de muzeu: omaşinărie uriaşă, vetustă, ruginită şi mai ales stearpă. Ea nu face decât săintoxice fiinţa umană cu poluţiile sale raţionaliste şi nicidecum să-i ofereun sprijin în dezvoltarea personală pe calea vieţii. Ba mai mult, printonele de teorie şi invenţii utopice, inadaptate şi chiar false, ea împiedicăomul chiar de la începutul drumului său, ademenindu-l pe căi totalgreşite. Oferindu-i cele mai fascinante himere despre sine şi despre viaţă,distrăgându-l mereu de la aflarea adevăratei sale identităţi şiîndoctrinându-i toată existenţa sa cu discursuri demagogice şi îndemnuricătre cele mai nenaturale scopuri. Căci omul de astăzi este total abătut dela natura sa. Aşa cum arăta Rousseau încă de acum două veacuri: “numai găsim în sufletul omenesc care se poartă întotdeauna după principiicerte şi invariabile, nu mai găsim cereasca şi majestuoasa simplitate pecare i-a imprimat-o Creatorul lui, ci contrastul diform între pasiunea carecrede că raţionează şi intelectul în delir”.Omul de astăzi este o maşinărie inventată de o societate bolnavă; omaşinărie sinistră.
  • 21. 20Şi atunci a fost absolut firesc să apară Clinicile de terapie. Ca ceamai mare şi puternică dovadă a monstruozităţii lumii în care trăim. Căcisănătatea oricărui organism – deci şi a celui social – se raportează lanumărul celulelor sale bolnave, a celor ce necesită reparaţii uneoricapitale.*Dar Omul contemporan vrea să pună capăt acestei agonii. Elpregăteşte ceea ce Rogers numea „revoluţia liniştită”. Omulcontemporan îşi vrea înapoi viaţa şi identitatea furate de lume; îşi vreaînapoi devenirea personală şi împlinirea de sine, răpite de către Societate.Omul contemporan este un supravieţuitor. Singur, în 6 miliarde deexemplare. Tot ce i-a rămas este visul, speranţa şi voinţa crescută înlunga încrâncenare cu lumea. Acestea sunt armele lui pentru cea de-atreia revoluţie: regăsirea de sine.*Tot ceea ce-i mai necesită omului contemporan este un cadru, unloc, cineva de la care să înveţe managementul vieţii sale personale. Şi,poate, să-l sprijine din când în când, până deprinde complet aceastătehnică şi să-l îndrume uneori atunci când riscă să se abată prea mult dela „calea de mijloc”. Pentru că managementul vieţii personale nu este oreţetă şi nici o tehnologie; reprezintă o artă ce valorifică potenţele şiabilităţile creatoare ale înfăptuitorului ei. De aceea şi fiecare traseu,fiecare destin vor fi absolut unice, ele transpunând în lumea obiectivăunicitatea creatoare a artistului, iscusinţa, deprinderile şi talentul său de aîntrebuinţa forţele fiinţei sale şi forţele naturii, în combinaţii originale,toate conlucrând la edificarea templului existenţei sale în lume şi viaţă.
  • 22. 21CAPITOLUL IICONDIŢIA UNIVERSALĂA OMULUI SOCIAL CONTEMPORANNe găsim în mijlocul torentului evoluţiei, dar îl observăm tot atât de puţin ca şi rotaţiapământului. În această conexiune cosmică, unde viaţa individului este parte, tendinţa deasimilare victorioasă la lumea exterioară este o condiţie. Chiar dacă cineva ar vrea săpună la îndoială faptul că încă de la începutul vieţii a existat aspiraţia către perfecţiune,parcursul miliardelor de ani ne arată clar că azi aspiraţia către perfecţiune este orealitate ereditară, care există în orice om.Alfred AdlerI. Statutul cosmic al Fiinţei UmaneOmul nu reprezintă decât una din nenumăratele nervuri formândevantaiul anatomic şi spiritual al Vieţii.Theillard de Chardin“Fiinţa umană – arăta Einstein – este o parte a întregului numit de noiUnivers; o parte limitată de timp şi spaţiu. Ea-şi resimte propriaidentitate, sentimentele, gîndurile, ca pe ceva separat de restul, un fel deiluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este pentru noi o adevăratăînchisoare ce ne limitează la dorinţele personale şi la afectaţiunea pentrucâteva fiinţe apropiate.Misiunea noastră este însă aceea de a ne elibera din această închisoareprin lărgirea cercului compasiunii, îmbrăţişând toate fiinţele şi întreaganatură în frumuseţea sa.”Pentru a putea înţelege în profunzimea sa, condiţia universală aFiinţei Umane, trebuie să facem apel la conştiinţele pe care ni le aduce înacest sens Psihologia Fiinţei, ea înseşi inspirată din învăţăturile şipracticile tuturor Ştiinţelor existente în civilizaţia actuală (deopotrivăŞtiinţele Antice, hermetice şi esoterice precum şi Ştiinţele pozitiviste ale
  • 23. 22secolului XX) şi orientată după principiile Ştiinţei Universale, aşa cumnoi am arătat în volumul „Psihologia Fiinţei”, conceput ca parte cuaccent teoretic, având aspect complementar materialului aplicativ cuprinsîn volumul de faţă.Fără a relua cele expuse acolo privitoare la condiţia de ansamblu aFiinţei Umane, ne vom permite totuşi o trecere în revistă (cu îngăduinţadumneavoastră) punctuală şi sintetică a liniilor majore ce contureazăoptica după care se direcţionează tehnicile, metodele, principiile şiîntreaga activitate de consultanţă în managementul calităţii vieţii şicondiţiei umane.Iată aşadar aceste direcţii de percepere, înţelegere şi pătrundere astatutului, rostului şi misiunii Fiinţei Umane:1. Omul este o parte a Universului, aşa cum se exprima Einstein. Înfapt Universul însuşi ni se descoperă ca un mare ocean de viaţă subdiverse forme de manifestare, dintre care, ceea ce numim „fiinţă”reprezintă numai un anumit stadiu în evoluţia vieţii, ce se înfăţişeazăacum ajunsă la un nivel superior de dezvoltare. Acest nivel îi permite săposede o anumită organizare internă proprie, să fie dotată cu un „centrude comandă şi control”, numit Sine, să posede anumite abilităţi si funcţii,precum şi capacitatea de a dobândi şi dezvolta altele noi, proprii,individuale, pe parcursul devenirii acesteia. Astfel încât, la nivel cosmic,putem spune că totul se înfăţişează intr-o viziune holografică precum unflux continuu de viaţă şi fiinţă, o procesualitate in devenire neîntreruptă,cu o organizare sistemică (după principiul sferă in sferă) ierarhizată pemultiple nivele de realităţi (în funcţie de progresia lor evolutivă), în carefiecare componentă se naşte şi se transformă neîntrerupt prin acţiunile
  • 24. 23sinergice, manifestările şi existenţa concomitentă a tuturor celorlalte şi,totodată, fiecare componentă reflectă în sine Întregul, la fel precumÎntregul le conţine şi reprezintă pe toate acestea.Iată de ce Sinele (sau Fiinţa) este un „sâmbure de viaţă” dotat cuidentitate proprie, după „chipul şi asemănarea” Marii Fiinţe (FiinţeiPrime, Demiurgului etc.) indiferent sub ce denumire se înfăţişează eaprivirilor sufletului nostru uman.Pentru că în ziua de astăzi a evoluţiei vieţii pe Terra, a devenit unlucru de elementară educaţie existenţială, faptul de a şti (= a crede + aînţelege + a trăi) că Marea Fiinţă (preferăm această denumire ce seplasează în afara oricărui curent religios, filozofic, ştiinţific inventat deoameni) se află la originea tuturor celor ce sunt (atât cele perceptibile câtşi multora încă de nepătruns pentru omenirea prezentului), la origineaîntregii Ordini Cosmice; că există anumite legi fundamentale de maximăuniversalitate care pătrund, susţin şi promovează (direcţionează) bunacreştere şi dezvoltare a vieţii pe toate nivelele de Realităţi; că Fiinţa esteo parte a Naturii având constituţia internă si externă, funcţionalitateaprecum şi toate procesele ei existenţiale organizate sistemic şi ciclic, înarmonie deopotrivă cu celelalte categorii de fiinţe precum şi cu ciclurilecosmice ale evoluţiei. Că fiinţele îşi sunt absolut necesare unele altorapentru existenţă şi dezvoltare (fiindu-şi deopotrivă „învăţătorii şiînvăţăceii”, cum ar spune Richard Bach) şi mai mult că reprezentândfiecare creaţia sinergiei manifestărilor celorlalte se vădeşte de odeosebită necesitate faptul că de propria dezvoltare depinde fundamentalexistenţa, creşterea şi împlinirea tuturor celorlalte.În ziua de astăzi, “tot mai mulţi oameni realizează unitatea ştiinţelorşi unitatea cultelor; ridicându-se deasupra tuturor fanatismelor religioase
  • 25. 24ei demonstrează că toate cultele nu reprezintă decât traducerea uneisingure şi aceleiaşi religii; ridicându-se deasupra tuturor formalismelordoctrinare, ei demonstează că toate doctrinele sunt expresia unei singureşi aceleiaşi ştiinţe. Ei arată materialiştilor că nu au observat decât o laturăa naturii, dar observaţiile lor sunt juste; ei arată idealiştilor că nu auvăzut decât o latură a adevărului, dar că şi ei au dreptate. Idealizândmaterialismul şi materializând idealismul, ei proclamă unitatea ştiinţei înechilibrul rezultat din armonizarea contrariilor. Apoi, ridicându-se şi maisus, ei fac să se vadă că politeismul şi monoteismul sunt doar concepţiidiferite ale uneia şi aceleiaşi credinţe, după cum materialismul şiidealismul, nu sunt decât concepţii diferite ale aceleiaşi ştiinţe. Pentru eiştiinţa şi credinţa sunt două concepţii diferite ale unicului şi veşniculuiAdevăr şi de aceea ei proclamă unitatea religiei şi a ştiinţei într-o nouăsinteză a cărei deviză este: <<Ceea ce este sus, e la fel cu ceea ce estejos, pentru a împlini miracolul Unităţii>>. (Papus)2. În acest context întreg Universul este perceput ca o vastă ŞcoalăCosmică a dezvoltării Vieţii, pe grade ierarhice în funcţie de Nivelul deevoluţie al Fiinţei, la fiecare astfel de treaptă existând lecţii specifice,experienţe de parcurs în vederea accesării (deprinderii şi dezvoltării)capacităţilor cerute de Programa Evoluţiei Universale. Pentru uşurinţa şiclaritatea înţelegerii acestui extraordinar proces al devenirii fiinţei, decea mai mare utilitate ne este comparaţia, analogia şi meditaţia asuprastructurilor, procedurilor şi întregului ansamblu al şcolii sociale, alînvăţământului public organizat pe 12 nivele. Iar această meditaţie nueste nici parabolică nici alegorică, ci realitatea şcolii sociale a foststructurată (în toate liniile ei majore) de doar câteva „spirite luminate”
  • 26. 25ale istoriei, care au pus bazele acesteia prin contemplarea lumilorsuperioare şi a universalităţii procesului evoluţiei vieţii şi prin adaptareala cerinţele actuale ale dezvoltării umane.Astfel încât toate cele regăsite aici jos îşi au corespondentul loruniversal în lumile superioare. După o analiză mai atentă a situaţiei, dupăce vom fi consultat deopotrivă prezentarea noastră realizată în„Psihologia Fiinţei” precum şi bibliografia indicată, lucrurile acestea nevor deveni mult mai clare şi logice. Vom putea – deţinând această cheie,a Vieţii ca Şcoală – să înţelegem majoritatea lucrurilor ce ies în caleaexistenţei noastre bulversându-ne sufletul şi mintea aruncându-ne înhăţişuri create de confuzia conceptelor şi ignoranţei umane, ori mai rău,aruncându-ne în tenebrele pierderii sensului, a rostului şi frumuseţiivieţii, la fiecare pas când ne întâlnim cu suferinţa, eşecul, cu teama, cudorinţele, cu războaiele şi revoluţiile, cu întreg fenomenul fals denumit„mizeria umană”, numai pentru că lipsa de elementară atenţie şiinvestigaţie interioară a omenirii nu îi percepe rostul, utilitatea şi, de celemai multe ori necesitatea.Aşadar, după accesarea cunoaşterii de care vorbeam şi în urmaprocesului de analiză meditativă, realitatea ni se înfăţişează într-o cutotal altă lumină, limpezind câmpul percepţiei noastre, care acum poatezări până departe în zări nebănuite înainte şi poate aduce în faţasufletului întreaga panoramă a creşterii şi dezvoltării vieţii şi fiinţei dupăreguli clare şi precise, în acord cu necesităţile fiecărui Nivel la care seridică acestea la un moment dat. Aşa cum arăta V.V. Moisescu: “Toatelegile Naturii decurg ca o infinitate de raze dintr-o singură LegeCentrală. Iar dacă ele trezesc mereu admiraţia noastră, prin exactitatea şiregularitatea lor permanentă, aceasta se datorează faptului că Universul e
  • 27. 26un sistem unitar. O aceeaşi Esenţă e răspândită cu dărnicie pretutindeni,diferenţiată doar prin varietatea gamelor armonioase. Aceleaşi legiprezidă şi la căderea unui măr ca şi la gravitaţia lunii în jurul pământuluisau la atracţia dintre două suflete. Buchetul de flori şi persoana iubităcăreia i-l oferim sunt realităţile aceleiaşi armonii atotcuprinzătoare”.Putem înţelege acum cel puţin unele aspecte utile fundamentăriiprocesului de consiliere, privitoare în mod direct la condiţia umană,astfel:a) – ceea ce se numeşte în mod obişnuit „om” ne apare ca oanumită etapă în procesul de creştere şi dezvoltare a Fiinţei, de la care eaîncepe a realiza conştienţa de sine, adică, pe de o parte să îşi dea seamade existenţa, identitatea şi rostul propriu, iar pe de altă parte să-şi poatălua soarta în propriile mâini, adică să participe prin voinţa, efortul şicapacităţile individuale la dezvoltarea – la procesul de educaţie – laŞcoala Vieţii. O dată cu stadiul uman, putem spune că Fiinţa merge laşcoală în clasa I, adică primeşte un nume, o identitate, Conştiinţa seindividualizează, dobândeşte posibilitatea de a împărtăşi şi urma anumitevalori (= Caracter) de a se apropia ori îndepărta, de a îndrăgi ori urî, de aconlucra ori refuza anumite lucruri (activităţi, fenomene, fiinţe, stări,etc., ceea ce-i conturează Natura individuală), dobândeşte posibilitateade a avea alte organisme / vehicule de lucru mai performante (CorpurileFiziologice, Astral, Mental, ulterior Cauzal etc.), posibilitatea (dar şiîndatorirea) de a progresa prin străduinţă şi autoeducaţie precum şi peaceea de a suferi atunci când greşeşte, ca factor indicator şi corector alatitudinilor, căilor şi manifestărilor greşite. (Recomandăm a se vedeapentru detalii „Psihologia Fiinţei”).
  • 28. 27Totodată, acţiunea Modelatorilor Evoluţiei dobândeşte o altă alură,prin aceea că, dacă pentru stadiile anterioare (corespunzătoare, deexemplu regnurilor mineral, vegetal şi animal) aceşti Modelatori secomportau precum moaşele ori doicile din creşe şi cămine, începând custadiul uman, se exprimă sub forma educatorilor, învăţătorilor,antrenorilor care predau o lecţie, lasă timp pentru asimilarea şi exersareaei (punerea în practică, dobândirea aptitudinii necesare) după careurmează examenul, testul de verificare. Suferinţa ori satisfacţia/împlinirea nu sunt decât modalităţi subsecvente de autocontrol: ele nearată dacă ne-am făcut temele sau nu.b) – iar temele sunt absolut individuale, personalizate dupănatura, caracterul şi nivelul de Evoluţie al fiecărui elev-Fiinţă umană.Există teme pentru clasa a II-a şi teme pentru clasa a X-a; există temepentru profilul de filologie şi respectiv pentru cel de biologie-chimieaflate ambele pe aceeaşi treaptă de evoluţie (clasa a X-a de exemplu).Există apoi, în cadrul colectivului aceleiaşi clase şi la acelaşi profil, elevimai avansaţi şi elevi mai puţin avansaţi: unii au mai multe cunoştinţe /capacităţi / valori ale Fiinţei lor dezvoltate, alţii mai puţine; unii, deasemenea, au mai mare atracţie pentru matematică, pe când alţii cătrebiologie, istorie, filozofie, religie ori sport. Continuând astfel şirulmeditaţiei, vedem că în Lumea Universului, la fel ca în învăţământuluman, există o varietate infinită de combinaţii şi posibilităţi care facastfel încât fiecare Fiinţă la stadiul uman să reprezinte un fenomen unic(pe de o parte) iar pe de altă parte să se afle într-o schimbare evolutivăpermanentă.c) – dacă ne înălţăm acum privirea spiritului şi supunemcontemplaţiei noastre întreg Pământul, în calitate de Şcoală, putem
  • 29. 28observa că, dacă în planurile „superioare” ale acestuia (Astral, Mental şiCauzal – deocamdată), elevii se situează fiecare în clasa lui, potrivitnivelului de dezvoltare atins (ca atunci când am fi în timpul celor 50 deminute de curs), în Planul Fizic în schimb toţi elevii se amestecă unii pealţii la fel cum se întâmplă în timpul pauzelor pe coridoare şi în curteaşcolii. Aceasta nu înseamnă – nici pe de parte – că realitatea fizică arcorespunde unui moment de pauză în procesul educativ al Fiinţei-om.Dimpotrivă, Planul Fizic reprezintă cel mai complex laborator de lucru alTerrei în momentul de faţă, datorită unei multitudini de factori, dintrecare amintim doar câţiva:- coexistenţa şi manifestarea tuturor categoriilor de fiinţe pecare le găzduieşte Planeta noastră (de la regnurile numite „elementale”până la cele angelice – dar şi altele în tranzit)- posibilitatea de a beneficia de toate organismele/corpurile şiinstrumentele de lucru puse la dispoziţie de Şcoala Terrei la nivelulactual de evoluţie al ei (de la Corpul Biologic până la cel Cauzal şi de lasimţurile fiziologice până la cele superioare ale Transcendenţei şiUnificării)- posibilitatea de a realiza experienţe, de a parcurge probepractice, de a dobândi şi exersa abilităţi, de a verifica puterile şiprincipiile proprii prin contactul şi combinaţia multor categorii deenergii, forţe, tendinţe şi influenţe aparţinătoare tuturor planurilor Terreişi tuturor fiinţelor- iar pentru om, cel mai important, posibilitatea (unică, în acestplan numai) de a dezvolta acele puteri interioare ce-i permit să adere, sărespecte şi să urmeze anumite valori, puteri numite Virtuţi şi care nu sepot naşte decât prin prelucrările realizate asupra Organismului Astral
  • 30. 29(sediul dorinţelor, pasiunilor, viciilor, a tot ce ţine de atracţie şi repulsie,a curenţilor/ Tendinţelor Naturii ce înlănţuie Fiinţa, limitându-i libertateaşi constituind o problemă – un “cal” ce trebuie sărit – în dezvoltareapersonală).Virtutea (sau virtuţile) permit Fiinţei-om să aibă capacitatea(puterea) de a înţelege (şi nu e deloc paradoxal că nu au legătură cumentalul!), de a urma şi de a transpune în faptă, de a da curs LegilorUniversale ce au fost orânduite pentru bunul progres al procesuluieducativ la nivel cosmic. Adler exprima această condiţie existenţială afiinţei umane astfel: “individul – spunea el – nu poate progresa îndezvoltarea sa autentică decât dacă trăieşte şi năzuieşte ca parte aîntregului. Obiecţiile superficiale ale sistemelor individualiste suntrealmente lipsite de importanţă în faţa acestei concepţii. Pot însă să mergmai departe, arătând cum toate funcţiile noastre sunt aşa fel calculateîncât să nu tulbure colectivitatea oamenilor, să-i lege pe indivizi desocietate. A privi înseamnă a accepta, a fertiliza ceea ce cade pe retină.Văzul nu este pur şi simplu un proces fiziologic, el îl arată pe om caparte a întregului, care primeşte şi dă. Prin văz, auz, vorbire noi neasociem unii cu alţii. Omul priveşte, ascultă, vorbeşte numai cândinteresul său este legat de lumea exterioară, de ceilalţi. Raţiunea sa,bunul său simţ (common sense) se supun controlului semenilor,adevărului absolut şi ţintesc la corectitudinea eternă. Sentimentele şiconcepţiile noastre estetice, care poartă în sine poate cea mai mare forţămotrice de creaţie, au o valoare eternă numai dacă se desfăşoară întorentul evoluţiei întru bunăstarea umanităţii. Toate funcţiile noastrecorporale şi sufleteşti sunt dezvoltare corect, normal, sănătos în măsura
  • 31. 30în care poartă în ele suficient sentiment de comuniune socială şi suntapte pentru colaborare”.Iar sentimentul de comuniune socială este conceput ca fiind:“model suprem al umanităţii, al unei stări în care ne reprezentăm casoluţionate toate problemele vieţii, toate relaţiile cu lumea exterioară,este un ideal înălţător, un ţel normativ, ţel al desăvârşirii care trebuie săpoarte în el ţelul unei colectivităţi ideale, deoarece tot ceea ce găsim noivaloros în viaţă, ceea ce există şi dăinuie pentru veşnicie este un produsal acestui sentiment de comuniune socială ... Sentimentul de comuniunesocială înseamnă înainte de toate o aspiraţie către o formă decolectivitate pe care trebuie să o gândim ca eternă, aşa cum ar putea figândită dacă unitatea ar fi atins ţelul perfecţiunii. Nu este vorbanicidecum de o colectivitate sau societate din prezent, nici de instituţiipolitice sau religioase, ci de ţelul cel mai potrivit al perfecţiunii, caretrebuie să fie un ţel al colectivităţii ideale a întregii umanităţi, ultimaexpresie a evoluţiei. Fireşte că voi fi întrebat – continuă Adler – de undeştiu eu acestea. Cu siguranţă nu din experienţa nemijlocită şi trebuie săadmit că au dreptate cei care găsesc în psihologia individuală ( şi,adăugăm noi, cu atât mai mult în Psihologia Fiinţei) o bucată demetafizică. Pe care unii o laudă, iar alţii o dezaprobă. Din păcate existămulţi oameni care au o concepţie greşită despre metafizică şi care ar vreasă elimine din viaţa umanităţii tot ceea ce ei nu pot percepe direct. Dacăam face lucrul acesta, am anula posibilităţile de dezvoltare ale oricăreiidei noi. Orice idee nouă se situează dincolo de experienţa nemijlocită.Experienţa nemijlocită nu ne oferă niciodată ceva nou, ci numai ideeasintetizatoare, care leagă faptele. Fie că o numim speculativă sau
  • 32. 31transcendentală, nu există ştiinţă care să nu fie obligată să conflueze înmetafizică”.d) – la fel ca în învăţământul social şi la Şcoala Universului, toateFiinţele-elevi sunt absolut egale între ele în faţa vieţii. Aşa cum nu putemafirma că un elev din clasa a X-a este mai valoros decât unul din clasa aII-a numai pentru că a parcurs mai multe etape ale procesului deînvăţământ, tot astfel nu ne este permis a judeca şi valoriza fiinţele.Singura măsură a Fiinţei Umane (deci fiinţa ce are libertatea,posibilitatea şi îndatorirea autodezvoltării) este dată de străduinţapersonală în a parcurge procesul educativ al vieţii, în efortul şiconştiinciozitatea cu care îşi face temele, împlinindu-şi astfel întreitamisiune existenţială (a se vedea mai jos). Astfel încât înţelegem că subacest aspect, un elev din clasa a X-a poate fi surclasat de cel dintr-a II-a.Dar aceste lucruri nu pot fi evaluate corect decât de Conştiinţa proprie afiinţei în cauză (şi această evaluare stă la baza alcătuirii destinului pentrunoua revenire în laboratorul Planului Fizic), împreună cu ModelatoriiEvoluţiei.De aceea tuturor oamenilor şi, în special consilierilor, le revineîndatorirea de a privi toate fiinţele cu dragoste, cu admiraţie şi cuprofund respect. Un bun părinte nu face deosebiri între copiii săi, iar unbun dascăl îi priveşte pe toţi învăţăceii ca şi cum ar fi unul singur. La felconsilierii, dar şi oamenii neiniţiaţi în tainele evoluţiei, vor trebui să seprivească precum fraţi ai tuturor fiinţelor, dispuşi în orice moment asprijini creşterea şi dezvoltarea lor corespunzătoare.Oamenii simplii greşesc profund atunci când judecă acţiunilesemenilor, gândind că „nu ar fi trebuit” ori „e greşit/e păcat” să faci unanumit lucru ori altul. Sigur, pentru convieţuirea şi gradul mediu de
  • 33. 32dezvoltarea al comunităţii la un moment dat, există anumite normestandard de conduită şi atitudine interioară. Însă pentru fiecare fiinţă înparte există cu totul alte teme, reguli şi norme specifice nivelului propriude dezvoltare şi cerinţelor acestuia.Să ne gândim o clipă: două greşeli de ortografie pe pagină potreprezenta un dezastru într-un document oficial al elevului de clasa a XI-a, pe când, la nivelul clasei a II-a, într-o compunere obişnuită, ele pot fiun bun început. Totul se raportează la nivelul, identitatea şi unicitateafiecărei entităţi în parte.e) – vedem tot acum, că ceea ce înainte ni se prezenta ca„mizerie umană”: războaie, boli, crime, suferinţe, catastrofe naturale etc.nu reprezintă decât probe şi lecţii practice, experimente pe care fiinţele –om le parcurg pentru creşterea şi dezvoltarea personală.3. Aşa cum am văzut şi în materialul dedicat Psihologiei Fiinţei,„omul este numai jumătate el însuşi, cealaltă jumătate este manifestareasa” (cum ar fi spus Ralph W. Emerson). Această manifestare o reprezintăceea ce numim Personalitate după cum ştim (a se vedea “PsihologiaFiinţei”) este structurată sub influenţa Sinelui, Conştiinţei, Caracterului,Naturii (pe de o parte), a Forţelor exterioare (Cosmice, ale Naturii, aleSocietăţii) şi a Organizării Vieţii Personale (Stilul, obişnuinţele,eforturile, principiile etc.) pe de altă parte. Această combinaţie multiplăde factori face ca fiecare Fiinţă umană socială să reprezinte un fenomenunic, trăind într-o realitate absolut proprie de asemenea mică, dar care seinterferează, interacţionează şi este modelată neîntrerupt sub acţiuneasinergică a celorlalte realităţi, aparţinătoare atât altor fiinţe cât şiProceselor (Necesităţilor) specifice pentru Devenirea Vieţii.
  • 34. 33Unul dintre scopurile de bază ale Consilierii în Managementulcalităţii Vieţii şi Condiţiei Umane este acela de a realiza deopotrivă şiconcomitent, atât actualizarea unei realităţi proprii cât mai satisfăcătoarepentru fiecare fiinţă umană în parte, precum şi integrarea acesteia înansamblul tuturor realităţilor în mijlocul cărora se află la un moment datîn evoluţia sa, de o aşa manieră încât să-şi simtă existenţa cu adevăratîmplinită, clipă de clipă.II. Misiunea existenţială a Fiinţei UmaneOamenii, fiecare în parte, trebuie să vegheze singuri, în mod continuu.Să-şi descopere frica şi credinţa. Oamenii sunt învăţătorii unii altora, iar de aceeadevenirea impersonală este o virtute ce se trage din aceea că fiecare om are să înveţe pecelălalt. Cât de repede vom învăţa asemenea lecţii, tot atât de repede vom fi liberi.Suferinţa nu este necesară dezvoltării; ea rezultă din valoarea legii etice şi moraleaplicate. Dar fără suferinţă oamenii nu s-ar trezi din„Somnul colectiv al sufletelor lor““.-Ulm Spineanu-“Problema sensului vieţii – afirma Alfred Adler în urmă cu multedecenii – are valoare şi semnificaţie numai dacă o privim în cadrulsistemului Om – Cosmos. Este în acest caz de văzut că, în această relaţie,Cosmosul posedă o putere modelatoare. Cosmosul este, ca să spunemaşa, tatăl tuturor vieţuitoarelor. Iar întreaga viaţă este de conceput ca oluptă perpetuă de satisfacere a cerinţelor Cosmosului. Nu ca şi cum arexista o impulsie care mai târziu în viaţă ar fi în stare să ducă totul lafinal şi care nu trebuie decât să se desfăşoare, ci ceva înnăscut ceaparţine vieţii, o năzuinţă, un imbold, o dezvoltare de la sine, un Cevafără de care viaţa nu poate fi nicidecum reprezentată. Viaţa înseamnă ase dezvolta de la sine. Spiritul uman este din cale afară de obişnuit săînchidă într-o formă toate cele ce curg, să ia în consideraţie nu mişcarea,
  • 35. 34ci mişcarea încremenită, mişcarea care a devenit formă. Noi,protagoniştii psihologiei individuale, (care stă la baza Psihologiei Fiinţei,aşa cum s-a mai arătat) suntem dintotdeauna preocupaţi de a dizolva înmişcare ceea ce sesizăm ca formă.Faptul universal al evoluţiei creatoare a tuturor vieţuitoarelor nepoate lămuri că direcţia dezvoltării la fiecare specie are un ţel, ţelulperfecţiunii, al adaptării active la cerinţele cosmice.Este vorba mai degrabă de o adaptare sub specie aeternitatis,deoarece este „justă” numai acea dezvoltare corporală şi psihică carepoate să treacă drept „justă” pentru viitorul cel mai îndepărtat. În afarăde aceasta, noţiunea de adaptare activă înseamnă că atât corpul cât şispiritul, precum şi întregul domeniu organizat al vieţii trebuie să tindă laaceastă ultimă adaptare, care este stăpânirea tuturor prin avantajele şidezavantajele instituite de Cosmos. Aparentele compromisuri carepersistă, poate, pentru o vreme, sucombă în cele din urmă, strivite deadevăr.”În ansamblul Şcolii Universale de evoluţie a Cosmosului, Fiinţeiumane îi revine misiunea existenţială de a îndeplini trei îndatoririprincipale:a) În faţa Divinităţii Universului şi Fiinţei, datori suntem săcreştem şi să ne dezvoltăm ca entităţi spirituale, să ne perfecţionămneîncetat, să învăţăm din vreme lecţiile vieţii şi să ne luăm la timpexamenele existenţiale. “Omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect,afirma Abraham Maslow, şi întreaga sa viaţă constă în punerea înpractică a destinului său…”.”Fiindcă există o tendinţă generală şi
  • 36. 35universală care îl conduce pe fiecare om să devină ceea ce sinele său esterealmente “ (CarlRogers)“Căci omul este liber în dezvoltarea sa – arăta Giovanni Gentile; el nueste om de la natură şi nimeni nu este, în felul acesta, cineva. Ci devineşi se reînnoieşte în mod continuu şi progresiv, prin forţele proprii. Înacest regim, Fiinţa – om nu are valoare atât prin ceea ce a făcut, cât princeea ce ar putea face”. “Căci am parcurs drumul de la vierme laumanitate dar a rămas mult vierme în noi…”(Nietzsche)“Am crezut că am ajuns la suprema realizare a altruismuluiiubindu-ne între noi; dar iată că vine Sfîntul Francisc şi ne reaminteşte căîntreaga realitate a lumii trebuie iubită, îmbrăţişată, făcută să retrăiascăprin conştiinţa noastră. Altruist cu adevărat va fi acela care va fi ştiut sădepăşească personalitatea lui empirică prin care se opune fiinţelor şilucrurilor ce-l înconjoară, cuprinzând în sine toată lumea, făcând din earealitatea însăşi a activităţilor sale spirituale. Dar la un astfel de altruism,care ar însemna realizarea cea mai completă a spiritului nu se ajungedecât prin etape, depăşind formele mai apropiate de alteritate, acelea încare ne este încă uşor să ne recunoaştem pe noi înşine, până când vomajunge să cucerim şi pe cele mai îndepărtate, acelea care la prima vederear părea veşnic străine.” (Giovani Gentile) Pe această Cale porneşte“fiecare om care, la momentul potrivit, recunoaşte, presimte saupresupune măcar, în cele vizibile existenţa celor ascunse şi care,conştient de faptul că forţele de cunoaştere pot fi dezvoltate, dobândeştesentimentul că cele ascunse se pot revela. Astfel, acestui om nu doar că ise deschide posibilitatea de a primi răspuns la întrebările ce iau naşteredin strădania lui după cunoaştere, ci totodată i se oferă şi perspectiva dea învinge greutăţile pe care le întâmpină şi care istovesc viaţa. Ba mai
  • 37. 36mult, ea îl conduce spre un punct de vedere superior şi îi descoperă că defericirea şi nenorocirea sa individuală atârnă fericirea sau nefericireaîntregii lumi, că din pricina nedezvoltării juste a forţelor sale, din pricinaslăbiciunii proprii şi a ignoranţei devine păgubitor întregii lumi şi tuturorfiinţelor, ajungând o piedică pentru întreg universul în care fiinţează.”(Rudolf Steiner)b) În faţa Vieţii şi a Lumii, datori suntem să ne îndeplinim câtmai iscusit şi cu toată dăruirea noastră Rolul ce l-am primit înscenariul Existenţei Sociale, la momentul vieţii prezente. Epictetne îndemna de acum câteva mii de ani: “adu-ţi aminte că eştiinterpretul rolului dorit de maestru. Dacă este scurt, ca pe unul scurt,dacă este lung, ca pe unul lung. Dacă doreşte să interpretezi rolul unuicerşetor, joacă-l şi pe acesta astfel încât să pară cât mai natural. Dacăvrea să joci rolul unui şchiop, al unui magistrat, sau al unui simpluparticular, fă la fel. Căci datoria ta este să interpretezi rolul ce ţi s-a dat,într-o prezentare cât mai potrivită, dar să aleagă acest rol, stă în putereaAltcuva”.Fie că îndeplinim rolul unui rege ori cerşetor, magistrat ori muncitor,patron ori angajat, bogat ori sărac, părinte, copil, bunic, bărbat saufemeie, credincios ori ateu, războinic ori călugăr, etc. datori suntem săajutăm, după puterea şi iscusinţa noastră, la înfrumuseţarea acesteilumi, la starea de mai bine a tuturor oamenilor.Chiar dacă rolurile se repartizează de către Altcineva, ceea ce facemăreţia jocului scenic este interpretarea şi virtutea Actorilor.
  • 38. 37Pentru că, spunea Sf. Francis de Sales “fiecare clipă vine la noiîncărcată de o poruncă a Providenţei, pentru a rămâne în veşnicie ceeace-am făcut noi din ea”.c) În faţa Fiinţelor ce le întâlnim pe calea vieţii, în baza rudenieispirituale, datori suntem a le sprijini mereu, cu toată puterea, dăruirea şiînţelepciunea noastră, în creşterea şi dezvoltarea lor individuală, de a lefi un ajutor de nădejde în momentele de cumpănă, de a merge alături deele atunci când pasul le şovăie în oboseală, dar fără a uita că nu avemdreptul a le răpi Drumul şi propria lor Dezvoltare.“Comunitatea, spunea Einstein, este un copac, nu o maşină”. Deaceea cuvintele lui Bernard Shaw reprezintă cel mai bine starea de spiritce trebuie să ne însoţească mereu în realizarea celei de-a treia valenţe aMisiunii noastre existenţiale, ca oameni. “Aceasta este – afirma el –adevărata bucurie a vieţii: a fi folosit într-un scop a cărui măreţie o şirecunoşti. A fi o forţă a naturii, şi nu o mână de pământ frământată denecazuri şi de revendicări, plângându-se că lumea nu se dedică fericiriiei. Sunt de părere că viaţa mea aparţine întregii comunităţi umane;consider că e un privilegiu să fac pentru ea tot ce-mi stă în putere, atâtcât voi trăi. Vreau să fiu de folos până în ceasul morţii. Cu cât măstrăduiesc mai mult, cu atât trăiesc mai intens. Mă bucur de viaţă dedragul ei. Pentru mine nu e o lumânare, ci o splendidă torţă care mi-afost încredinţată pentru o vreme şi pe care vreau să o fac să străluceascăatât cât pot mai mult înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.”*Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane,aplicând principiile cunoaşterii şi metodele de cercetare/investigare ale
  • 39. 38Psihologiei Fiinţei, înţelege că pentru omul contemporan, mult maidezvoltat pe toate planurile fiinţei sale – datorită standardelor cosmiceale evoluţiei – decât omul din trecut, trăind într-o lume de asemeneaultra-complexă, aparent haotică şi total bulversantă, toate neîmplinirile,suferinţele, problemele (interioare) şi majoritatea proceselor psihicenegative se datorează, în proporţii variate, neîmplinirii corespunzătoare amisiunii existenţiale. Întreaga stare de disconfort, insatisfacţie, suferinţăori pierderea sensului vieţii, sunt semnale că undeva, pe unul sau maimulte din palierele fiinţei noastre intime s-au produs anumite erori însatisfacerea acestei misiuni; misiune ce ne-a fost dată tocmai spre bunacreştere, dezvoltare, evoluţie a noastră înşine; spre a deveni o fiinţă câtmai împlinită, mai spiritualizată, mai bucuroasă de viaţă, de lume, desine, care să poată dărui pretutindeni celor din jur sprijin şi dragoste,speranţe şi realizări/împliniri.De aceea, nici spitalele, nici cabinetele de psihiatrie, nicimedicamentele, nici descântecele, vrăjile ori invocarea astrelor, nicirugăminţile fierbinţi către Dumnezeu nu ne pot rezolva problemele! Elene pot asista ori sprijini (dacă ştim să le folosim corespunzător).“Omul, ca produs al acestei planete – arăta Alfred Adler – înraporturile sale cosmice, a putut exista şi s-a putut dezvolta numai încadrul societăţii, pe care a sprijinit-o material şi spiritual, prin diviziuneamuncii şi hărnicie. În evoluţia sa el a fost înzestrat somatic şi psihic prinstrădania de a-şi ameliora aptitudinile fizice şi printr-o mai bunădezvoltare spirituală. Toate experienţele acumulate, toate tradiţiile,imperativele morale şi legile nu au fost decât tentative, bune sau rele,durabile sau fragile, în strădania omenirii către superioritate şi cătrebiruirea dificultăţilor vieţii”.
  • 40. 39De aceea numai prin schimbarea atitudinii interioare şi exterioare, aopticii, gândirii, sentimentelor, prin ascultarea Vocii Conştiinţei, prinreconstrucţia personalităţii, putem accede la împlinire şi bucurii în viaţă.Pentru aceasta trebuie să cunoaştem cine suntem noi cei adevăraţi, fiinţanoastră lăuntrică şi unică, ce capacităţi are aceasta, ce potenţialităţi, valenţeşi aptitudini poate dezvolta, care este întreita misiune a noastră individuală(şi de asemenea unică) în această lume, cum putem să o realizăm mai bine şipentru aceasta ce structură/model de Personalitate (masca necesarăinterpretării rolului, chiar şi etimologic) trebuie să ne alcătuim.Căci Personalitatea este Corabia ce ne poartă spre Destinaţa călătorieinoastre în viaţă. Poate fi o călătorie plăcută, poate fi zbuciumată saupoate fi eşuată. Un lucru este cert însă: Marea Vieţii e plină de surprize,furtuni, stânci periculoase şi multe încercări.De aceea, pe lângă o corabie puternică, mai este necesar şi uncorăbier destoinic, în măsură să orienteze pânzele pentru a capta cele maifavorabile vânturi, să mânuiască timona cu toată măiestria necesarătrecerii prin furtuni, să fie mereu cu ochii pe harta Cerului spre a nurătăci drumul şi să înveţe a deprinde Limbajul Mării. Căci prin miile eide voci, Marea vorbeşte şi ghidează clipă de clipă pe fiecare călător; eaare nenumărate căi, însă numai una este cea a Corăbierului: este caleaîmplinirii sale individuale în lume şi în viaţă, faţă de Divinitate, faţă deUnivers (celelalte fiinţe, semeni, etc.) ori faţă de sine însuşi!Misiunea consilierului este de a-l ajuta pe fiecare să descopere săparcurgă cu bine, la parametri optimi şi să finalizeze la cel mai înalt nivelde performenţă această călătorie. Pentru că, să ne reamintim o dată cuAdler: “în torentul evoluţiei nu există repaus. Ţelul perfecţiunii nemână spre înălţimi”.
  • 41. 40III. Cele 4 Dimensiuni ale Vieţii Omului SocialDoar printr-o aberaţie a inteligenţei şi printr-o violenţă morală îndreptată împotrivapropriei naturi, oamenii se îndepărtează de credinţele lor religioase; o înclinaţie deneînfrânt îi aduce înapoi. Lipsa de credinţă este un accident;doar credinţa este starea permanentă a umanităţii.Alexis de TocquvilleNumim „Om Social”, Fiinţa Umană exprimată sub formaPersonalităţii (aşa cum am văzut, rezultată în urma acţiunii sinergice aunei multitudini de factori), manifestată în cadrul istoric al uneicomunitităţi la un moment dat şi îndeplinind un anumit destin, exprimatsub forma unei vieţi în planul fizic. Omul social este deci fiinţa umanăcare joacă un anumit rol pe Scena Vieţii, continuându-şi în acelaşitimp dezvoltarea sa ca elev la Şcoala evoluţiei Cosmice şi îndeplinindu-şi totodată atributele de susţinător al progresului şi dezvoltăriicelorlalte Fiinţe (indiferent sub ce formă ar face aceasta: ca părinte, orisimplă rudă, ca profesor, medic, inginer, agricultor, preot sau călugăr,voluntar de mediu, asistent social, consilier psihologic etc. ori pur şisimplu în calitatea sa de cetăţean, de om, de fiinţă).Datorită stadiului de dezvoltare la care a ajuns „Şcoala Terrei” înprezent, (şi de acum încolo tot mai frecvent), oamenii sociali se prezintăcu toate cele 9 nivele ale Piramidei Trebuinţelor activate, desigur îngrade diferite, în funcţie de treapta evolutivă, de clasa în care se aflăfiecare. La momentul actual pe Pământ (în Planul Fizic) îşi fac temeleelevi-Fiinţe umane aflaţi în clasele 3-9, cu ponderea cea mai mare petreptele 6 şi 7, corespunzând nivelelor de afirmare a demnităţii şiidentităţii personale şi respectiv a manifestării ca fiinţă creatoare. (Pentru
  • 42. 41detalii facem trimitere la „Psihologia Fiinţei”, capitolul dedicat PiramideiTrebuinţelor Fundamentale).Activarea celor 9 nivele determină ca omul contemporan săreprezinte un fenomen în sine de o mare complexitate, multidirecţional şipolivalent, care pe de o parte se poate manifesta, exprima, transpune şitrăi într-o multitudine de realităţi (ne apropiem de credinţa/constatareaPsihologiei Individuale care prin vocea creatorului ei Alfred Adlerrecunoştea că „fiecare om poate totul”) dar pe de altă parte, acelaşi omare el însuşi, nevoie de o multitudine de manifestări pentru a-şi actualiza/realiza aceste nevoi şi a se putea simţi astfel cu rostul împlinit, reuşind ase bucura de fiecare clipă din existenţa sa.Din punctul de vedere practic, al consilierii pe care o tratăm înprezentul volum, întreaga această multitudine de realităţi şi necesităţi demanifestare se repartizează în 4 mari categorii, cuprinzând DomeniileFundamentale ale Vieţii oricărei Fiinţe umane existente în societate lamomentul actual, denumite după cum urmează:a) viaţa materială: - cuprinzând raporturile şi acţiunile fiinţeiumane ce tind spre actualizarea Trebuinţelor primare, în special (celefiziologice, de siguranţă şi ambientale), precum şi cele ce depăşescstrict aceste nevoi, urcând şi spre altele, superioare, dar păstrând, cutoate acestea o legătură fermă cu ceea ce naşte în mod comun materie,energie, resorturi fiziologice. Astfel, aici vor fi incluse capitolele vieţiivizând, spre exemplu achiziţiile de bunuri (case, maşini, instrumente,obiecte etc.); investiţiile; afacerile; profesiunea şi locul de muncă; totceea ce ţine de avere şi proprietate, de folosinţa şi utilizarea „energiei”,în sensul ei generic: acela de resursă exterioară care întreţine,
  • 43. 42perpetuează şi îmbunătăţeşte existenţa individului, a grupurilor (popoare,triburi, formaţiuni de interese etc.) sau speciilor.Deşi, la prima privire ar putea să pară străine de o ştiinţă precumPsihologia – adică aceea ştiinţă ce prin excelenţă se preocupă de studiulSufletului –, totuşi la o analiză mai atentă observăm că aceste aspecteexterioare, precum şi „bătălia pentru resurse” ce le însoţeşte nureprezintă decât faţada, forma, sau uneori, instrumentele cu ajutorulcărora fiinţa umană urmăreşte să atingă şi satisfacă nivele multsuperioare (ex: de cunoaştere, comunicare, stimă de sine ori cel decreaţie). În lipsa acestor mijloace, de multe ori satisfacerea acelor niveleavând de suferit, fiind incompletă ori chiar imposibil de realizat într-oconjunctură dată sau chiar în istoria vieţii individuale a unui subiectanume. Acest fapt duce imediat la afectarea standardului de calitate avieţii, la absenţa împlinirii de sine, la pierderea gustului, apoi bucuriei şiîn cele din urmă a sensului vieţii, la pierderea de sine, culminând în finalcu aspecte dramatice.De aceea este necesar să ne reamintim două principii de bază alepsihicului uman: primul este acela observat şi de Francis Bacon, cândafirma că „sufletul progresează mai bucuros prin împlinirea lucrurilormărunte, decât în contemplarea idealurilor îndepărtate.” Cel de-aldoilea, complementar, aparţine înţelepciunii populare: „buturuga micărăstoarnă carul mare”. Adică trebuie dată atenţie tuturor aspectelor ceînsoţesc fiinţa umană în existenţa şi dezvoltarea sa în viaţă. Dinpunctul nostru de vedere, deci, nu există lucruri nesemnificative, oriinsuficient de importante pentru a fi luate în seamă. Ci tot ceea ce omulîntâlneşte în Calea sa (înfrângeri sau succese, oportunităţi sau lucruri,fiinţe ori fenomene, „materie” sau „spirit”) i-au fost scoase în faţă
  • 44. 43spre a beneficia din plin de ele ca de aspecte necesare creşterii,dezvoltării, împlinirii sale în viaţă şi în lume. Mai trebuie ca el să înveţecum să le recunoască şi utilizeze cel mai bine conform principiului:„fiecare lucru la timpul său” şi „lucrul potrivit la locul potrivit”.b) viaţa socială: - cuprinde toate aspectele prin care omul seraportează la mediul în care trăieşte, precum şi la fiinţeleconlocuitoare ale acestuia. Vizează în special satisfacerea Trebuinţelorde pe nivele 4,5 şi 6, adică acelea de sociabilitate, comuniune, de adărui şi primi afecţiune, de integrare şi apartenenţă, de comunicare, deinvestigare, descoperire şi cunoaştere, de libertate şi orizont, devalorizare proprie şi demnitate/ stimă de sine, de statut şi valoaresocială etc.Desigur vor fi incluse aici, deci, acele capitole ale vieţii uneipersoane ce se referă la raporturile de filiaţie şi rudenie, raporturile decuplu şi familie, raporturile de muncă, cele de grup; cele ce ţin deconjuncturi şi cerinţe sociale (profesiuni şi demnităţi publice, războaieori conflicte, schimburi culturale, manifestări de orice natură publicăetc.).Tot la capitalul vieţii sociale se încadrează şi opiniile, credinţele,optica individuală asupra vieţii, curentele, doctrinele, ritualurile şipracticile (nu doar religioase) pe care Persoana umană leîmpărtăşeşte, indiferent că le exteriorizează/ manifestă într-o măsurămai mare ori mai mică.Aşa cum observa Einstein: “personalitatea care se încheagă esteformată în bună parte de mediul în care se întâmplă să se afle un om încursul dezvoltării sale, de structura societăţii în care creşte, de tradiţia
  • 45. 44acestei societăţi şi de aprecierea pe care o dă ea diferitelor tipuri decomportament. Conceptul abstract de „societate“ înseamnă pentruindividul uman ansamblul relaţiilor lui directe şi indirecte cucontemporanii săi şi cu toţi oamenii din generaţiile anterioare. Individuleste capabil să gândească, să simtă, să năzuiască şi să lucreze singur; darel depinde atât de mult de societate în existenţa sa fizică, intelectuală şiemoţională, încât este imposibil să-l gândim sau să-l înţelegem în afarasocietăţii. „Societatea“ este cea care îi oferă hrană, îmbrăcăminte, uncămin, unelte de muncă, limbajul, formele de gândire şi cea mai mareparte a conţinutului gândirii (sublinierile noastre); viaţa lui este posibilăprin munca şi realizările multor milioane de oameni din trecut şi dinprezent care sunt cuprinşi cu toţii sub cuvântul „societate“.“Chiar şi acele gânduri, credinţe, sentimente, valori etc. ce nu au fostniciodată exprimate deschis ori nu au luat o formă externă, rămânând înforul interior al individului, produc importante influenţe şi efecte încomportamentul său social, în raporturile cu lumea, cu mediul, cucelelalte fiinţe. Şi nu ne referim doar la cele refulate (adică stopate şiascunse dintr-un motiv sau altul, împiedicate de a se actualiza) – peacestea le-a observat foarte bine Psihanaliza. Noi avem în vedere chiar şiacele lucruri care există în mintea şi sufletul (în mentalul şi astralul)unei fiinţe umane, chiar fără ca aceasta să-şi dea seama de ele, fără săle valorizeze (considere, aprecieze ori deprecieze) în vreun fel, ori să seraporteze la ele.Toate acestea creează nu doar o potenţialitate de manifestare, cichiar concură la modelarea Personalităţii şi exprimării ei exterioare,clipă de clipă.
  • 46. 45Astfel, simplul fapt de a gândi la un moment dat „ce caractermizerabil”, „ce rea e lumea”; de a avea sentiment de ură, frică, repulsieetc. sau dimpotrivă gânduri precum „câtă frumuseţe poate cuprindenatura într-un suflet de om”, „ce faptă bună a realizat x”, „trebuie să măarăt recunoscător vieţii pentru ceea ce-mi oferă” etc. sau sentimente deafecţiune, de grijă şi ocrotire pentru alte fiinţe, de încântare, etc., toateacestea produc impulsuri într-o direcţie evolutivă sau negativă, impulsuricare, chiar dacă nu se exteriorizează pe moment (datorită autocontroluluiori altor factori), prin repetare vor lăsa o amprentă în structura dePersonalitate sub forma Obişnuitei (obişnuinţa e o forţă fantastică pentruprogres, dacă e întrebuinţată corespunzător), ce, în timp, prin uzaj vaaltera valorile Caracterului, corupând nu doar Personalitatea (ca structurălimitată în timp la o viaţă în Planul Fizic), ci chiar manifestarea(identitatea) universală a Fiinţei.În acest context, cea mai sugestivă explicaţie ni se pare a fiurmătoarul aforism din înţelepciunea chineză: „Semeni un gând – culegio faptă. Semeni o faptă – culegi un obicei. Semeni un obicei – culegi uncaracter. Semeni un caracter – culegi un Destin.”Pentru că omul este ceea ce gândeşte şi devine ceea ce face!c) viaţa privată: - cuprinde toate aspectele (trăiri, gânduri,acţiuni, fenomene, intreprinderi etc.) prin care fiinţa umană seraportează la sine înseşi, spre a se descoperi şi cunoaşte, spre a găsiadevărata sa identitate şi măsură, precum şi locul şi rostul său înunivers, deopotrivă cu sensul întregii Existenţe, a tot ceea ce întâlneşteîn viaţa sa.
  • 47. 46La acest capitol întâlnim toate frământările omului în căutarearosturilor existente universale şi, în cadrul acesteia, a celei personale.Căci cea mai mare trebuinţă a fiinţei umane actuale este aceea de aavea o „axis mundi”, o ordine a cosmosului propriu organizată dupăprincipii care să-i permită deopotrivă atingerea unei stări de bine atât îninteriorul acestui cosmos personal, cât şi atunci când iese şi îlraportează pe acesta la o Ordine mai mare, la Cosmosul ce cuprinde însine totul.Deci, în primul rând omul are nevoie să cunoască această Ordineexterioară. Apoi are nevoie de sens. Sensul presupune înţelegereaproceselor, a legilor şi a devenirii; presupune descoperirea conexiunilorşi interdependenţelor dintre lucruri, concomitent cu descoperirea – saucrearea – rosturilor proprii, a locului şi misiunii sale în cadrul acestuimare Joc Cosmic, cu multiple secţiuni: Eu, Tu, Ceilalţi, Societate, Viaţa,Moartea, Transformarea, Lumea, Bucuria, Suferinţa, Istoria, etc.Pentru a putea trăi o viaţă împlinită, omul prezentului nu semulţumeşte a fi doar un spectator pasiv şi inert, privitor de pe margine laderularea scenelor din marele Joc al Vieţii. El vrea să deprindă regulile,să descopere locul şi momentul în care să intre în joc, să participe şitrăiască în toată plenitudinea întregul spectacol şi chiar mai mult: săinventeze şi să impună propriile reguli. Omul prezentului vrea să fiecreator de cosmos, de existenţă şi nu consumator al energiei universalenumite viaţă şi al oportunităţilor pe care „Bătrânul” Demiurg i le-adeschis în calea sa.În domeniul vieţii private, omul prezentului se dovedeşte în pragulmaturităţii sale. Ca elev la Şcoala Evoluţiei, el se află acum în clasele 6-8(în medie, cum spuneam anterior). Adică e momentul în care el se
  • 48. 47descoperă pe sine ca aparţinând marii Familii de Fiinţe a Universului;descoperă de asemenea că, în calitate de „Fiu de Creatorului” aredeopotrivă capacitatea, dar şi misiunea de a se manifesta dând viaţălucrurilor, începând de la cele mai simple şi care presupun crearea uneinoi ordini în mediul înconjurător (acasă, la serviciu, în domeniulconceptelor, al sistemelor filozofice), adică permutarea între ele alucrurilor deja existente, prin aceasta luând naştere o nouă regulă dearanjare, până la cel mai autentic act de creaţie care-i este dat a-lexperimenta la stadiul de om: creaţia de sine.Până la acest stadiu s-au ocupat Modelatorii Evoluţiei de creşterea şidezvoltarea sa ca fiinţă. Chiar şi în primele etape (clasele „mici” aleŞcolii Vieţii) ei au îndeplinit un rol important, suplinind insuficienţacapacităţilor şi încă imatura Conştienţă de Sine a Fiinţei – om.De-acum însă, Fiinţa este lăsată liberă să se edifice pe sine ca om, săînveţe acele teme, să parcurgă acele lecţii şi experienţe, să dobândeascăacele capacităţi necesare promovării examenelor stadiului uman. Ea arelibertatea şi îndatorirea de a modela acum cosmosul său intern, de aorganiza, prelucra, structura forţele proprii astfel încât să poată parcurgeeficient procesele devenirii. Ea are de asemenea libertatea de a modelacosmosul extern (trupurile sale: biologic, energetic, astral, mental;realităţile sociale, culturale, tehnologice etc.) astfel încât să-şi creezemijloace, instrumente şi tehnici auxiliare, de sprijin în acest demers aldezvoltării individuale. Ea începe să deţină puteri asupra proceselorvieţii specifice altor regnuri de fiinţe, dar aceste puteri le foloseşte înscopul edificării unei ordini comune, deopotrivă benefică tuturor pentrucreştere şi evoluţie. Omul prezentului urcă spre nivelul la care înţelegedemnitatea personală de ordin cosmic (nivelul 6 al Piramidei)
  • 49. 48manifestată în procesul de creaţie (nivelul 7) şi exprimată sub aspectulreformării: al reformării de sine (nivelul 8).Până aici a trebuit să fim, desigur, aşa cum arăta Nietzsche, „critici,sceptici, dogmatici, istorici şi în afara de acestea poeţi, colecţionari,călători, ghicitori de enigme, moralişti vizionari sau <<spirite libere>>,în fine, să fim aproape toate, pentru a fi parcurs cursul valorilor umane şial sentimentului valorilor, pentru a putea privi cu ochi şi cu o conştiinţămultiplă din înălţime către toate depărtările, din adâncime către toateînălţimile, dintr-un colţ către ceea ce este pretutindeni. Dar toate acesteanu reprezintă decât condiţii prime ale misiunii noastre; această misiuneînsă cere altceva: cere ca noi să creăm valori…”Acum însă, fiecare Fiinţă umană şi umanitatea întreagă înceteazăsă mai pună întrebări. Privind în zări îndepărtate, înţelegem acumsensurile şi deci, începem să primim răspunsuri. De aceea, Omulcontemporan poate fi numit „reformator – aşa cum explică TraianBrăileanu – un om care crede în existenţa unei ordini superioare şi care,atunci când observă tulburarea unei ordini parţiale [la nivelul societăţiisau a vieţii sale individuale], va căuta să restabilească ordinea parţială înconformitate cu principiile ordinii universale. El nu va fi filosof – căcifilosofia se naşte din îndoiala în existenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a oconstrui – ci reformator, pentru care principiile ordinii universale suntbine stabilite, deci programul său de acţiune e fixat de la început întemeiul acestor principii.”Omul prezentului, pentru a realiza împlinirea de sine în viaţă şilume, va participa activ la restructurarea, reformarea, re-inventarea
  • 50. 49tuturor realităţilor la care participă, începând de la cele mai străine şiîndepărtate, exterioare, până la realitatea sa interioară cea mai profundă.Căci omul prezentului este propriul său creator: Homo SuiTranscendentalis, fiinţa care din omidă de transformă într-o realitatenouă: fluturele, deloc întâmplător simbolul universal (din cele mai vechitimpuri) al Sufletului: Omul, cu „o” mare de-abia de aici începe.Aceasta este aşadar tendinţa ce guvernează acest capitol al vieţiiprivate, al vieţii individuale, intime, prin care individul uman tinde să secreeze pe sine însuşi. Iar această tendinţă îl împinge a se manifestacorespunzător în toate actele vieţii sociale: când îşi cumpără sauconfecţionează un obiect, când se căsătoreşte, ori dă naştere copiilor,când înfiinţează o firmă, o casă, ori când îşi schimbă mediul, grupul deprieteni, religia etc., omul contemporan vrea ca toate acestea să fie „dupăchipul şi asemănarea sa”. Viaţa întreagă, destinul, şi le doreşte de-acumastfel modelate încât să reflecte îndeaproape identitatea proprie,cosmosul propriu.Iar cosmosul său începe a reflecta, la rându-i, tot mai fidel şi tot maiplenar marele Cosmos al Legilor, Rosturilor şi Armoniei Universale atuturor Proceselor Existenţei Infinite, în acord cu cerinţele Şcolii şi dupăexemplul Marii Fiinţe.d) viaţa spirituală: - reflectă raporturile fiinţei umane cusensurile profunde ale realităţii prezente, cu ceea ce stă în spatelelucrurilor şi face posibilă existenţa şi manifestarea a toate câte sunt:Marea Fiinţă, indiferent cum ar fi ea denumită într-un limbaj sau altul(Fiinţa Primă, Zeus, Dumnezeu, Allah, Isis etc.). Pentru că limbajul nune poate spune nimic despre Aceasta; el nu poate decât să îndrepte
  • 51. 50privirea sufletului uman spre a o percepe singur, întocmai precumdegetul ce arată spre lună serveşte doar ca indicator, fără a comunicaceva despre obiectul arătat. Raportul cu Marea Fiinţă se trăieşte de cătrefiecare făptură umană în profunzimea cea mai adâncă a sufletului său şise experimentează clipă de clipă în multitudinea realităţilor ce oînconjoară. Căci fiecare lucru, fiecare formă de viaţă particulară,fiecare fiinţă este în întregime pătrunsă de Fiinţa Fiinţelor.Această trăire a perceperii vieţii ca fenomen sacru ce conferăidentitate, unitate, unicitatea dar şi fiinţă tuturor celor ce există, seexprimă într-o gamă din cea mai variată de forme întâlnite în realitateade zi cu zi. Deşi îşi atinge actualizarea maximă pe nivelul 9 al PiramideiTrebuinţelor, Nevoia de Spiritualitate are un specific aparte prin aceea căse răsfrânge asupra tuturor celorlalte trepte inferioare.Încă de la primele stadii ale evoluţiei sale, când nu erau activitatedecât primele Trebuinţe (fiziologice, ambientale, de siguranţă şi câtevade societate), omul a resimţit puternic nevoia de sacralitate. Sentimentulacesta al transcendenţei l-a făcut a se manifesta în cele mai variateformule, adoptând, inventând, practicând o serie întreagă de ritualuri, deprocesiuni, de gesturi, toate dând curs acestei trăiri lăuntrice de profundăadmiraţie, de respect şi dăruire în faţa fenomenului sfânt al vieţii. Chiardacă nu-şi putea da seama de rosturile celor ce-l înconjoară, chiar dacănu înţelegea resorturile ce le pun în mişcare şi nici legăturile care le facsă rămână împreună, omul intuia fiinţa, viaţa şi ordinea ce stau la bazatuturor acestora.
  • 52. 51IV. Despre conceptul de Calitate a VieţiiCâte vieţi valabile nu se susţin prin calităţi minore, chiar prin defecte:încăpăţânare, ambiţie, orgoliu. Totul e bun, chiar lucrul vinovat, cu condiţia să nuîntârzii la el; totul e rău, chiar lucrul bun, dacă întârzii.Constantin NoicaAm încercat să arătăm până aici, atât în cuprinsul prezentului volumcât şi prin trimiterile realizate la „Psihologia Fiinţei”, elementeleprincipale ale condiţiei omului social contemporan.Am văzut, astfel, că omul prezentului este o fiinţă complexă, ocreaţie continuă născută la confluenţa unei serii întregi de factori,deopotrivă cosmici, naturali şi sociali. Dar, că deopotrivă el este o fiinţăde esenţă creatoare; că în conştiinţa sa existenţială se regăseşte impulsulspre modelare, spre transformare, spre generare; că omul modeleazăuniversul înconjurător, spaţiul existenţei sale cotidiene la un moment dat(prin forme, fenomene, atitudini şi conduite, stări de spirit etc.), dar că, larândul său, mediul acesta exterior îşi pune amprenta asupra dezvoltăriiprezente şi viitoare a fiinţei umane. Aşa încât am putut constata că, ceeace numim în mod obişnuit „om” reprezintă mai curând un fenomen deamploare nebănuită încă de ştiinţele fragmentare ale prezentului, darresimţită, intuită, trăită, deopotrivă de scriitori, muzicieni, pictori – artiştiîn general – de mistici, filozofi (în sensul autentic, acel din antichitate),de omul obişnuit din toate culturile şi civilizaţiile lumii care, urmândînvăţăturile simple şi practice ale preoţilor, şamanilor (călăuzitorilorspirituali ai comunităţii, indiferent cum s-au numit ei) îşi ducea existenţaîn armonie deplină cu Universul, cu Natura, cu Lumea şi cu sine însuşi.Pentru că principalul lucru pe care îl învăţa el atunci era să transformeviaţa sa, dintr-un simplu fapt natural, într-un mediu al armonizării tuturor
  • 53. 52forţelor creşterii şi dezvoltării (deopotrivă exterioare şi interioare), sătransforme astfel portativul infinitului, prin propria sa fiinţă, dintr-unconglomerat de factori, impulsuri şi potenţialităţi, într-o simfonie abucuriei existenţiale, dând curs împlinirii de sine în viaţă şi în lume.Dar omul prezentului este departe de acele vremuri şi acel mod de afi; el se aseamănă întru totul lui Peer Gynt, eroul lui Ibsen, despre a căruicondiţie (şi deci condiţia omului implicit) ne vorbeşte foarte frumosElena Zamfir în cartea sa „Incursiune în universul uman”:Un colţ liniştit şi izolat de lume nordică. Peer Gynt, un tânăr cuprinsde neliniştea aventurii umane. El nu vrea, sau mai bine spus, nu poate să-şi ducă viaţa asemenea celor din jurul său. Aşa începe una dintre celemai profunde lucrări literare, “Peer Gynt”, dedicate de Ibsen veşniceiteme a căutării fericirii. Este de fapt începutul oricărei mari experienţe deviaţă de oriunde şi de oricând. Şi Peer Gynt porneşte în lume, viaţa luiparcurgând toate ipostazele experienţei umane: neguţător de sclavi înAfrica, împărat al nebunilor în Egipt... Bătrân şi obosit se reîntoarceacasă. În drum se întâlneşte cu un personaj ciudat: „topitorul de nasturi.”Oamenii sunt ca nişte nasturi pe mantia lumii: unii viu coloraţi,strălucitori; alţii însă se dovedesc a nu fi izbutiţi şi trebuie topiţi din nou.<Am venit, Peer Gynt, spune topitorul de nasturi, pregăteşte-te. Nuai reuşit. Trebuie să te retopesc>. Degeaba protestează Peer Gynt.Ciudatul personaj îi demonstrează că întreaga sa viaţă a fost o eroare, ocăutare zadarnică. <Mai lasă-mă puţin, se roagă Peer Gynt>. <Bine,răspunde neobişnuitul personaj, dar voi reveni>.“Niciodată nu este prea târziu să încerci să dobândeşti ceea ce cauţi,ceea ce nu ai obţinut; dar întotdeauna există un moment în care trebuietrasă linia experienţei umane şi socotit ce s-a realizat şi ce nu. Acest
  • 54. 53moment e în mod deosebit important pentru conştiinţa lăuntrică,interioară a omului” – ne spune Elena Zamfir. Mai are Peer Gynt vreoşansă, oare? El a plecat de acasă în căutarea sensului vieţii; a cutreieratlumea în lung şi lat. Dar nu l-a găsit. Unde să-l mai caute, se întreabă el.Şi acum este din nou acasă unde îl aşteaptă liniştită şi cu netulburatăsperanţă, frumoasa Solweig. În acest moment, Peer Gynt are revelaţiasupremă ce înseamnă a fi tu însuţi în existenţa ta autentică, în linişteavieţii, conclude Peer Gynt, să fii tu însuţi mereu, în orice împrejurare.Rătăcirea prin lume nu a dus la împlinirea umană; ea s-a dovedit osimplă căutare doar. Nu este neapărat nevoie să rătăceşti pe căi ocolitepentru a ajunge la fericire. Important este să te regăseşti în universultău interior, să fii tu însuţi, să te simţi ca la tine acasă în propria tapiele, în propria personalitate. Dar cum putea şti această năzdrăvanul şineliniştitul tânăr înainte de a cutreiera lumea? Rătăcirea prin lume a fostdesigur, o cale spre înţelepciune, spre cunoaştere de sine.“Există aici o comunitate de simbol – continuă autoarea citată –între poemul dramatic al lui Ibsen şi Odiseea lui Homer, metafora „luiacasă”. Înţeleptul Odiseu ştia că locul lui este acasă. Împotriva tuturorpiedicilor dar şi a tentaţiilor, chiar împotriva voinţei zeilor, Ulise se vaîntoarce acasă. Acolo este locul lui, acolo se recunoaşte pe el, numaiacolo poate fi el însuşi. Derutat de vâltoarea rătăcirii prin aceeaşi lumeprin care şi Ulise umblase, mânat parcă de un instinct lăuntric, şi PeerGynt se întoarce acasă. Aici el va afla ceea ce înţeleptul grec părea s-oştie dintr-un început: „să fii tu însuţi în universul tău”. Acasă nuînseamnă însă curtea limitată, colţişorul de loc pe care îl ocupi, acasăînseamnă lumea ta, împlinirea ca fiinţă umană complexă, posibilitateaautoconstrucţiei permanente în raport de universul tău interior.
  • 55. 54Există în cele două mari opere sugestia a două universuri. Ununivers străin ce nu e pe măsura omului. Lumea prin care rătăceşte Ulisee ciudată, nefirească. În nici un loc el nu se simte bine în măsură să-iîndepărteze gândul plecării, nu se regăseşte pe el însuşi. La fel şi lumeaperegrinărilor lui Peer Gynt este nefavorabilă împlinirii lui. Există însă şiun al doilea univers, cel pe care ţi-l creezi tu însuţi. Acest al doileaunivers te aşteaptă mereu. El ţi se oferă ca posibilitate de împlinireumană, posibilitate ce trebuie să o actualizezi doar”.Marea lecţie a lui Peer Gynt este să fim noi înşine în universulpropriu, transformând lumea exterioară într-un „acasă la noi”. A fugidin acest univers echivalează cu a fugi de noi înşine. Aventura în afaralumii proprii, lăuntrice este o înstrăinare de sine, o depărtare în timp deesenţa noastră autentică. Deci nu aceasta poate fi soluţia la căutareafericirii; nu evadarea, nu aventura exterioară. Solweig, ca şi Penelopa suntsimboluri ale acestui sens adânc al vieţii: al revenirii la propria existenţă,al deşteptării, al speranţei. Ele marchează punctul de împlinire dat dintr-unînceput în adâncurile fiinţei umane spre care tindem neîncetat şi care neaşteaptă mereu cu o neînchipuită răbdare şi dragoste. Sunt simbolurile lui„a fi noi înşine”, în universul devenit umanizat pe măsura aspiraţiilor,transformat în locul de viaţă al omului, al regăsirii de sine. Solweig şiPenelopa sunt certitudinea că omul, întorcându-se la sine însuşi, ajungesă dobândească fericirea”(Elena Zamfir).*Omul actual trăieşte o experienţă similară din multe puncte devedere cu cea a lui Peer Gynt când se întâlneşte cu topitorul de nasturi.Am pornit de la o stare simplă şi săracă, dominată de nevoi şi lipsuri –continuă autoarea citată. Şi am construit cu puterea minţii şi a braţelor o
  • 56. 55nouă lume plină de lucruri nemaivăzute, surprinzătoare. Şi după unasemenea efort poposim pentru o clipă să ne contemplăm creaţia. Cumeste această lume pe care am construit-o? Ne face ea mai fericiţi? Unstraniu sentiment de insatisfacţie şi amărăciune încearcă omul moderngândindu-se la acest fapt. E admirabil ceea ce s-a creat, dar parcă înaceastă magnifică operă ceva a fost uitat. Apare un moment derăscruce. Aceasta impune cu siguranţă o schimbare în sfera cunoaşteriişi acţiunii umane dominată de o reîntoarcere către noi înşine, oregândire şi redefinire de ce suntem şi ce vrem, putem să evaluăm maibine ce a fost construit pe măsura omului şi ce urmează a se întreprinde.Putem şti mai bine în ce direcţie să continuăm.Fericirea este un ideal constant care a însoţit existenţa umană. Eaeste în acelaşi timp un scop. Dar care este mijlocul de a ajunge la ea?Cartea de faţă încarcă să sugereze cititorului un mijloc rapid în curs decristalizare în societatea contemporană: Managementul calităţii Vieţii şiCondiţiei Umane. Aceasta nu este o simplă temă ştiinţifică saufilozofică nouă care se adaugă la multe altele. Ea reprezintă un punctcrucial în aventura cunoaşterii umane. A pornit dintr-o criză şi s-aconstruit într-un răspuns. Tematica modernă a calităţii vieţii a crescut înpunctul de convergenţă devenit necesar al celor două universuri. Ununivers exterior, prin care omul mai mult a rătăcit decât s-a simţit la elacasă, şi un univers uman, „universul lui însuşi”, pe care vrea să-lregândească, reconstruiască.Momentul actual al dezvoltării umane conţine o posibilitate unicăpe care nu avem dreptul să o ratăm. La începutul aventurii sale omuldorea, aspira, dar îi lipseau posibilităţile de acţiune. Ulise ştia unde vreasă ajungă, dar marea mirare şi încântare a ascultătorului antic al
  • 57. 56poemului homeric era că până la urmă Ulise şi izbuteşte. Era, desigur, unsfârşit frumos, fericit, un „Happy-end”. În viaţa reală, însă lumea anticănu a reuşit să ajungă la locul visat, soarta ei fiind o continuă rătăcire.Omul modern a început să poată. Ştiinţa i-a oferit instrumente care audus la o creştere uimitoare de putere şi acţiune. Dar pe măsură ceacestea creşteau, o nouă criză a apărut la orizont: cea a identităţii de sine.El şi-a dat seama că nu mai ştie precis ce este şi unde vrea să ajungă.Rătăcirea lui este de un cu totul alt gen. Omul antic se simţea pierdutîntr-o lume străină făcută şi dominată de zei. Omul contemporan sesimte străin într-o lume construită de el însuşi. Omul contemporan sesimte – aşa cum arăta Marx, cu mult timp în urmă – alienat. Pierdut desine însuşi, de rostul propriu, de sensul vieţii.Cinci dimensiuni fundamentale ale alienării trebuie luate înconsiderare, fiecare asociindu-i-se mai mulţi indicatori:- Lipsa de putere. Omul se simte neputincios în realizarea scopurilorsale. El nu poate influenţa cursul evenimentelor. Nu-i poate influenţa peceilalţi, dar depinde fundamental de aceştia. Persoanele sunt lipsite deposibilităţi de a controla evenimentele, lucrurile, propria lor viaţă, înultimă instanţă.- Anomia reprezintă lipsa ne normă. Criza normelor şi valorilor.Viaţa omului este construită după reguli care disting binele de rău,dreptul de nedrept. Dar ce se întâmplă când omul nu mai poate sădiscearnă ce este bine de ce este rău, în ce direcţie trebuie să acţioneze?Dispare orice posibilitate de orientare. Viaţa se desfăşoară la întâmplare.Confuzia normelor, a valorilor, adică anomia, este o componentăimportantă a stării de alienare.
  • 58. 57- Izolarea socială. Sentimentul înstrăinării de ceilalţi, al lipsei de„aderenţă” la celălalt om, al neapartenenţei, la vreun grup saucolectivitate, însingurare, lipsă de comunicare. Mai mult, pierdereaîncrederii în oameni.- Înstrăinarea de propria viaţă. Sentimentul că tot ceea ce omulface este impus de o logică exterioară. Că finalităţile propriei activităţisunt străine; că în viaţa sa, omul face exact ceea ce nu doreşte, şi nu faceceea ce ar dori mai mult. Împrejurările nu oferă posibilităţi de a utilizacapacităţile, talentele care, în consecinţă, rămân simple potenţialităţinerealizate. La fel aspiraţiile, dezideratele, idealurile sau scopurile/obiectivele de viaţă. Şi orice potenţialitate/ deziderat / aspiraţieneactualizată (nerealizată) – şi până la urmă refulată, respinsă dinordinea cotidiană a cerinţelor – devine, în timp, un factor esenţial deperturbare psihică; pentru că afectează în mod direct identitatea uneianumite fiinţe umane (care se definea prin acea potenţialitate/aspiraţie)unicitatea ei şi chiar faptul de a fi, de a simţi că există (că fiinţează) caom, nu în calitate de simplă piesă în agregatul biologic şi social.Se poate observa cu uşurinţă că teoria alienării presupune existenţaunei naturi umane de origine socială şi spirituală (iar nu numai bio-fiziologică) ce există, într-un anumit fel, în anumite contexte socio-culturale. Este conţinută în logica existenţei lor şi răbufneşte de aicidifuz, ca o aspiraţie constantă a omului de a o depăşi. Un mod deorganizare social viciat poate să impună vieţii omului o altă logică,străină naturii umane individuale. În acest caz, omul trăieşte dramaopoziţiei dintre existenţa concretă, determinată de împrejurări şi naturasa profundă, exprimată prin aspiraţii. Omul poate fi prins în cea maiacerbă concurenţă, dar poartă în el aspiraţia-nostalgie a cooperării,
  • 59. 58sincerităţii, dragostei şi încrederii. El poate fi rău, dar în inima lui ştie ceeste binele şi regretă sau îşi inventează scuze că nu vrea sau nu poate să-lrealizeze. Am putea reinterpreta – o dată cu Elena Zamfir – dinperspectiva biblică teoria alienării, prin parabola izgonirii din rai. Omulpoartă în sine „raiul”, natura sa umană „generică” sub formă de aspiraţie,de matrice fundamentală a unor valori umane universale. Acesteasubzistă mereu în străfundurile existenţei sale şi funcţionează permanentca termen de evaluare a acesteia, aşa cum este ea modelată de varietateacondiţiilor „de pe pământ”. Raiul este în el; este aspiraţia generată mereude structurile fundamentale ale existenţei umane perene. Şi, din când încând, experimentează fragmente ale binelui, de viaţă care se desfăşoarăîn conformitate cu aceste aspiraţii. Această dualitate fundamentală întrenatura umană potenţială şi realitatea ei concretă dă existenţei capacitateade a fi alienată. Omul se poate naşte sclav. Şi toţi ideologii din lume potsă facă tot posibilul să-l convingă, cu argumente ce par de necombătut,că această condiţie a lui este naturală, normală. El va descoperi, maidevreme sau mai târziu în străfundurile sufletului licărirea aspiraţiei sprelibertate. El nu a fost niciodată liber. Şi nici nu ştie ce înseamnă a filiber. Dar libertatea este o condiţie fundamentală a naturii lui umane şide aceea ştie ce este. Pentru Marx - arată în continuare autoarea – nunumai proletarul, dar şi capitalistul este o fiinţă alienată. Alienareaacestuia din urmă este însă diferită de cea a primului. Bogăţia capitalistă,materială şi socială, nu este o bogăţie umană. Şi de aceea nici ea nu ducela împlinire umană. A existat mereu la om în toate vremurile şi în toatetimpurile o anumită insatisfacţie structurală cu viaţa pe care o duce. Nucu faptul că nu are un lucru sau altul, ci că ceva nu este în regulă cumodul mai general de organizare a vieţii sale. Starea de alinare este
  • 60. 59asociată cu insatisfacţie profundă din sine, cu sentimentul neîmpliniriiumane, că s-a mers pe o cale greşită, că s-a făcut nu ceea ce trebuia înmod real (sublinierea noastră).Şi nu este o întâmplare faptul că în lumea contemporană,caracterizată printr-o profundă criză umană, există un interes atât demare pentru tematica alienării, şi respectiv pentru condiţiile şi căiledepăşirii acestei stări (ne referim aici în special la oameni de ştiinţăprecum Alfred Adler, Abraham Maslow, Carl Rogers, Erich Fromm,care se numără printre aceia – poate mai puţin aplaudaţi, sau înţeleşi –dar care au oferit şi soluţii concrete pentru dezvoltarea uamnă, puse înpractică de ei înşişi, dincolo de discursurile şi teoriile, atât de fascinanteşi atrăgătoare ce-au împânzit secolul celor mai mari catastrofe din istoriaspeciei umane) .Şi iarăşi dictonul socratic ni se pare mai actual ca oricând. Nu esteimportant să ştii cât mai mult (şi am adăuga şi să poţi multe) într-o lumea civilizaţiei moderne, ci, lucrul fundamental este să fii înţelept. Să nereamintim în acest sens cuvintele discipolului lui Socrate, Platon,întemeietorul primei Şcoli publice – Academia – menite a-l pregăti peom pentru regăsirea rostului propriu în cursul Devenirii universale: “celmai mare dintre toate relele – ne spunea el – nu este acela de a nucunoaşte nimic, ci acela de a şti multe lucruri dar prost înţelese şi greşitînvăţate!”“Înţelepciunea omului modern – arată în continuare Elena Zamfir –este cu totul alta decât cea a antichităţii; ea este de data aceastaînţelepciunea omului care poate să definească şi să construiască unnou univers (s.n.). Avem instrumentele necesare de a crea o lume anoastră, este nevoie să ştim însă cum.
  • 61. 60Noua înţelepciune nu se mai poate rezuma la un simplu îndemnabstract de genul „cunoaşte-te pe tine însuţi”. Substanţa ei trebuie să fie,(pentru că a devenit posibil acum) dublată de o cunoaştere de sineefectivă şi eficientă.. Progresul descoperirilor a fost uimitor în ultimeledecenii. Dar să nu uităm că cele mai mari succese ale cunoaşterii umanes-au repurtat asupra lumii exterioare. Înţelegem mai bine pământul,apele, florile şi fluturii (universul fizic deci), dar suntem încă laînceputul unei cunoaşteri de noi înşine. Universul interior rămâneîncă de descifrat, el ascunde încă multe taine. “Adesea se ştie mai multdespre fier, oţel, cărbune, petrol, ciment şi aceste obiecte sunt tratate cumai mult respect şi interes decât omul, psihologia sa, stările sale de spirit– arăta Petru Pânzaru. S-au făcut şi se fac investiţii – materiale,organizaţional-instituţionale şi intelectuale – pentru a se studia şi a şti cese petrece în interiorul atomului, pentru a se lua în stăpânire şi dirijaenergiile uriaşe ascunse acolo. Se procedează oare la fel – se întreabăretoric autorul citat – pentru a se studia, şti şi stăpâni ceea ce se petreceînăuntrul sufletului uman, pentru a valorifica şi cultiva uriaşele energiiascunse în el?… E o moştenire grea, o mentalitate păgubitoare de care nedebarasăm din cale afară de greu!”Noua înţelepciune, însă, este activă, transformatoare, iar nucontemplativă. Să ne reamintim vorbele profesorului Traian Stănciulescu:“omul prezentului nu este filosof, căci filosofia se naşte din îndoiala înexistenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o construi – ci reformator, pentrucare principiile ordinii universale sunt bine stabilite, deci programul săude acţiune e fixat de la început în temeiul acestor principii.”“Cunoaşterea este doar un instrument – arată Elena Zamfir. Scopuleste crearea unei lumi a omului. Un nou tip de inginerie se constituie. O
  • 62. 61inginerie a edificiului existenţei umane, a propriului Univers. Ceea ce alipsit creaţiei umane de până acum a fost în mod cert perspectivaansamblului (sublinierile noastre).Tot ce s-a creat trebuie evaluat din punct de vedere al Vieţii. “A vorbi înnumele omului, al păcii şi al lui Dumnezeu – arăta Erich Fromm – toateaceste cuvinte sunt ambigue cât timp ele nu sunt însoţite de expresia caretrebuie să fie alfa şi omega: în numele Vieţii”. “Căci cuvintele sunt şi rămânsunete goale, iar drumul spre pierzanie al omenirii a fost întotdeauna însoţitde exaltarea în vorbe a câte unui ideal”(Einstein)“Omul, însă, are nevoie pentru certitudine în simţire, pentru riguroasadesfăşurare a voinţei, de o cunoaştere a lumii spirituale. Deşi poate simţigrandoarea, frumuseţea, înţelepciune lumii naturale în modul cel maiamplu, aceasta nu-i dă nici un răspuns la întrebarea despre propria fiinţă.Cunoaşterea trebuie să fie acum integratoare, sintetică şi transcendentă”,arăta Rudolf Steiner. Ştiinţele pozitive ale societăţii oferă informaţiibazate pe studiul empiric al realităţii fiziologice. Dar când e pusă îndiscuţie problema sufletului, a Fiinţei Umane, experienţa nemijlocită nune poate spune decât foarte puţine lucruri. De aceea avea perfectădreptate Alfred Adler observănd că “în Psihologia Individuală (care, aşacum am arătat stă la baza Psihologiei Fiinţei, şi implicit a consilieriitratate în volumul de faţă) există o bucată de metafizică, pe care unii olaudă, iar alţii o dezaprobă. Din păcate există mulţi oameni care au oconcepţie greşită despre metafizică şi care ar vrea să elimine din viaţaumanităţii tot ceea ce ei nu pot percepe direct. Dacă am face lucrulacesta, am anula posibilităţile de dezvoltare ale oricărei idei noi. Oriceidee nouă se situează dincolo de experienţa nemijlocită. Experienţanemijlocită nu ne oferă niciodată ceva nou, ci numai ideea sintetizatoare,
  • 63. 62care leagă faptele. Fie că o numim speculativă sau transcendentală, nuexistă ştiinţă care să nu fie obligată să conflueze în metafizică”(s.n).Pentru că, observa Hegel “adevărata ştiinţă este stare de conştiinţă”. Şiiarăşi: “Conştiinţa este nivelul la care existenţa devine ştiinţă, este re-flexie (aplecare adânc-meditativă către altul şi către sine) discriminare şiierarhizare valorică, trăire aprobatoare a faptei morale înălţătoare şiinstanţa dezaprobatoare a gândului şi actului degradant. La nivelulconştiinţei se realizează trăirea tonică a datoriei împlinite, cât şi stareaastenică de insatisfacţie, impulsul spre autodepăşire.“*Tot ce se va crea nu mai poate să nu se realizeze cu o conştiinţă clarăa acestei perspective; începând de la om şi mergând în toate profunzimileorganizării sociale. Dezvoltarea omului şi progresul lumii trebuie sămeargă în paralel dar în perfectă armonizare cu Legile naturale ceguvernează starea de bună dezvoltare a tuturor proceselor Vieţii lanivelul Terrei şi în Univers. A dori să schimbăm lumea, fără a modelaomul pentru ea, duce la crearea de utopii – şi avem destule în istoriacivilizaţiei occidentale. A dori să schimbăm omul, fără a progresacorespunzător şi structurile societăţii, înseamnă crimă cu premeditare: sădăm naştere unui avorton, unei fiinţe nepregătite a supravieţui într-unmediu ostil ei. A dezvolta deopotrivă omul şi societatea, dar în afaraOrdinii de desfăşurare a devenirii Vieţii, fără a respecta Normeleuniversale, drepturile şi entitatea celorlalte Fiinţe conlocuitoare aleEcosistemului Planetar, a creat criza globală în care se află omenireaultimului secol.*
  • 64. 63Tematica actuală a calităţii vieţii reprezintă tocmai acest efort deelaborare a unei perspective globale asupra omului lumii şi vieţii, pecare omul de la începutul existenţei şi-a dorit-o, dar nu a ştiut şi nici nua putut să o creeze, nefiind pregătite nici cadrele comunitare, niciştiinţele societăţii, nici individul uman ca parte componentă aecosistemului natural. Suntem, desigur, doar la început, dar ni seconturează clar că acesta este drumul.“Calitatea vieţii este un concept care obligă ştiinţele socio-umane la ostrânsă colaborare, la o legătură organică cu ştiinţele naturii, cu filosofia.E un concept care oferă un teren larg, fructuos pentru abordăritransdisciplinare şi o deschidere generoasă spre realităţi social-umanecontemporane, vii, dinamice, contradictorii, problematice” – arăta PetruPânzaru încă de acum câteva zeci de ani. Întrebare deloc retorică: ceelement, ce “fir” al realităţii natural-sociale şi psihologice, al existenţei şiconştiinţei nu-şi găseşte locul în ţesătura <calităţii vieţii>? Ce disciplinăfilosofică şi ştiinţifică, clasică sau modernă, nu-şi poate aduce contribuţiaproprie, nu-şi poate îndrepta propriul curs din apa vie a cunoaşterii sprefluviul numit “calitatea vieţii”? De la conştiinţa acestui “ager publicus”epistemologic, gnoseologic şi ontic trebuie şi se poate porni în cucerireateritoriului pe care în viitor să se instaleze ceea ce numim şi dorim să fiecalitatea vieţii ca viaţă şi calitatea vieţii social-umane ca parte a vieţii îngeneral.Tocmai din cauză că pe planul realităţilor sociale, naţionale şiuniversale, vorbind despre calitatea vieţii, vorbim despre un viitordezirabil, şi nu lesne de construit, nici apropiat, ceea ce ne propunem aicieste doar o “incursiune în posibil”, în posibilul transformării umane; într-un posibil atât conceptual (epistemologic), regăsit într-un proiect realist
  • 65. 64şi lucid, cât şi într-un posibil ontic, într-un posibil transformat de oameniînţelepţi şi calmi, într-o societate macrosocială şi microumană cotidianădurabilă.Să refuzăm utopismul în numele realismului, dar să nu barăm caleaimaginaţiei (şi de ce nu, chiar a romantismului controlat de ştiinţă şi maiales de învăţămintele unei istorii sociale “neromantice”, dramatice şi, înanumite privinţe, chiar iraţionale, absurde) – iată ce ni se pare (continuăautorul citat) că solicită abordarea nu numai transdisciplinară, dar şiumanistă a temei numită calitatea vieţii.Calitatea vieţii depinde şi e constituită dintr-o pluralitate de elementeşi factori aparţinând mediului înconjurător, cosmic natural şi social, darşi mediului interior, psihic şi psihosocial, mental şi spiritual(recomandăm a se vedea volumul nostru “Calitatea Vieţii şi CondiţieiUmane”) .Calitatea vieţii nu este doar un simplu obiectiv al consilierii noastre;ea reprezintă în acelaşi timp un domeniu profund de cunoaştere, o temăspecială de cercetare ştiinţifică şi meditaţie universală, o sferă generoasăa acţiunii şi prefacerii umane. “Ea încearcă să regândească de dataaceasta în termenii activităţii practice aspiraţia dintotdeauna a omuluispre fericire” (după cum sublinia Elena Zamfir)Dar dacă vrem “să judecăm acţiunile, mişcarea, relaţiile etc. umanepe baza principiului utilităţii, trebuie să cunoaştem natura umană îngeneral şi modificările suferite de ea în fiecare epocă dată”(Marx)context în care, aşa cum s-a arătat (Oltea Miştol) “praxisul rămânesupremul cadru de afirmare a posibilităţilor omului doar în măsura încare permite punerea în act a capacităţilor sale esenţiale, deci afirmarealibertăţii sale reale. …Libertatea este acea participare activ-creatoare a
  • 66. 65omului la devenirea universală şi la propria sa devenire, pe temeiulopţiunilor sale deliberate, concrete, între alternative determinate denecesitatea obiectivă într-un anumit moment al existenţei”.“Omul fiind condamnat să fie liber poartă greutatea întregii lumi peumerii săi: el este responsabil de lume şi de sine însuşi ca manieră de afi”, arăta Jean Paul Sartre.Iată de ce dezalienarea morală, sau respiritualizarea fiinţei umane(aşa cum am spune într-o formulare adusă la zi) este unul dintre cele maicomplexe procese care se întemeiază nu numai pe edificarea socialului,obiectivului, materialului, a progresului cunoaşterii şi praxisului ci, “cudeosebire, pe restructurarea convingerilor, reformularea şi reelaborareaaspiraţiilor, a idealurilor de viaţă” (Elena Voiculescu). A oferi un sensvieţii înseamnă, din perspectiva Managementului calităţii Vieţii şiCondiţiei Umane, să oferim omului sentimentul demnităţii, autodepăşirii,libertăţii, creaţiei; să-l sprijinim în a produce satisfacţii şi bucurii, pentrusine şi pentru ceilalţi; să-l ajutăm a fi fericit nu atât prin şi datorită a ceeace posedă, ce dobândeşte, a puterii sale economice, politice, sociale, ci,în primul rând datorită trebuinţei sale de creaţie, devenire, autodepăşire,a forţei sale morale de autostăpânire, a capacităţii de autodezvoltarepersonală multilaterală, a ceea ce el poate să dăruiască, prin fapta şitrăirea proprie, semenilor, lumii şi Vieţii.*Fericirea însă, nu este decât un alt termen, poate mai filosofic, poatemai romantic sau mai abstract (deşi figurează ca drept fundamental alcetăţeanului, dar, desigur, în Constituţia Japoniei) pentru ceea ce noi amnumit „împlinirea de sine.”
  • 67. 66Am preferat această sintagmă şi pentru faptul că este mai apropiatăde limbajul comun şi realităţile pragmatice adaptate cerinţelor concreteale omului contemporan. Omul prezentului are nevoie de o plenitudinede realizări spre a trăi sentimentul de satisfacţie în faţa vieţii, nu numaiîntrucât aceasta ar fi mai complexă decât altă dată în istorie (ştim că decele mai multe ori complexitatea nu este nici pe departe cel mai beneficlucru) ci, în primul rând întrucât el însuşi, acum, se îndreaptă spremultiple orizonturi, îşi orientează privirea spiritului spre zări altădatănebănuite, explorează, experimentează şi, desigur, culege roadele unoradintre cele mai diversificate trăiri pe tărâmul existenţei sale concrete,deopotrivă cotidiene şi universale. Aşa cum sublinia Marx, “omul nu sereproduce într-o singură direcţie determinată, ci se produce, în totalitateasa; el nu caută să rămână ceva ce-a fost definitiv stabilit, ci se află înmişcarea absulută a procesului de devenire”.Pentru că omul contemporan se află într-un stadiu superior dedezvoltare la Şcoala Evoluţiei universale, iar puterea lui de înţelegereîmbrăţişează acum o plenitudine de realităţi, care îl ademenesc, îl incită,îl cheamă şi îi dovedesc toate necesitatea pentru devenirea sa viitoare.Reprezentând o structură în sine complexă, omul actual are nevoie deo varietate întreagă de satisfacţii, pentru fiecare dintre ungherelesufletului său. În baza principiului organizării holografice a tuturorrealităţilor şi sistemelor în Univers, el constată că dacă una din părţilestructurale ale fiinţei sale rămâne neâmplinită, atunci şi întregul varesimţi în mod direct şi acut aceeaşi stare de insatisfacţie, de discordanţăsau deficit de armonie internă. Pentru că sufletul omului actual esteprecum o mare familie: dacă unul dintre membrii ei rămâne flămând, oriîn suferinţă, întreaga familie suferă, chiar dacă ceilalţi sunt pe deplin
  • 68. 67sătui, feriţi, protejaţi. Iar echilibrul, armonia nu poate fi readusă în sânulacesteia decât prin satisfacerea directă, obiectivă, punctuală şi imediată anevoii concrete pe care o prezintă respectivul membru component. Oricealtceva se dovedeşte ineficient. În domeniul sistemului psihic se aplicăprincipiul „să-i dăm cezarului ce-i al cezarului.” De aceea împlinireade sine presupune plenitudinea de satisfacţii prin care se acoperătrebuinţele individuale ale fiecărei componente interne a psihiculuiuman; şi deopotrivă ale tuturor.V. Împlinirea de SineVisul este tatăl oricărei Împliniri; Strădania omului – mama sa.Şi cum nu poate exista zămislire fără ambii părinţi, tot aşa nu poate existaîmplinire decât din împreunarea acestor două. Fără Vis, Împlinirea nu este decât unavorton, un copil nedorit, aruncat din sufletul omului şi lăsat pe drumurile pustiite alesorţii. Fără Strădanie, rămâne simplă sămânţă spulberată în zările speranţei deşarte.Scopul principal al consilierii în Managementul calităţii Vieţii şiCondiţiei Umane şi Axul Existenţial al Fiinţei Umane îl reprezintăÎmplinirea de Sine, starea de Satisfacţie a Sinelui Individual, reflectatăla nivelul vieţii manifestate, prin prisma, după modelul şi exigenţelepropriei Conştiinţe.Desigur nu trebuie confundat termenul de „satisfacţie” sau„împlinire”, cu senzaţia grosieră, hedonică, ori cu sentimentulautomulţumirii determinat de obţinerea unui lucru/rezultat/trăireafectivă sau cognitivă.Împlinirea de Sine este acea stare a Conştiinţei, care se simteîmpăcată în sine însăşi cu sine însăşi ca urmare a faptului de a-şi firealizat îndatoririle existenţiale. Această stare corespunde „trăirii
  • 69. 68morale” pentru că ea, Conştiinţa, este sediul Legilor Universale ceguvernează Viaţa în ansamblu şi trecerea Individului prin probele acesteiVieţi. „Este o atitudine faţă de lume, angajare plenară, omnilaterală,forum de dezbatere cu noi înşine şi cu alţii, opţiune valorică, impulsinterior către acţiune şi motivare comportamentală. În conştiinţă şi princonştiinţă trăim sublimul dar şi ridicolul, trăim comedia umană dar şidrama şi tragedia ei, trăim fastul dar şi nefastul, lumina şi întunericul“ –cum ar spune Ion Moraru.Fiindcă într-adevăr „cel mai bun dintre toţi cazuiştii este conştiinţa“ –recunoaştea Rousseau – şi numai cine se târguieşte cu ea recurge lasubtilităţile raţionamentului. Prima dintre toate grijile este aceea de noiînşine, ori de câte ori vocea interioară ne spune că, făcând binele nostruîn dauna altora facem rău! Ne închipuim că ne conformăm impulsuluinaturii, când de fapt îi rezistăm; ascultând ceea ce spune simţurilor,dispreţuim ceea ce a spus inimilor noastre; fiinţa activă se supune, fiinţapasivă comandă. Conştiinţa este vocea sufletului, pasiunile sunt voceatrupului. E de mirare că adesea aceste două limbaje se contrazic? Şiatunci pe care să-l ascultăm? Prea adesea raţiunea ne înşală; am dobânditdreptul de a o respinge; dar conştiinţa nu ne înşală niciodată, ea esteadevărata călăuză a omului; ea este pentru suflet ceea ce instinctul epentru corp; cine o ascultă, ascultă Natura şi nu se poate teme că se varătăci… fiindcă ascultă de un Instinct divin, nemuritor şi un glas ceresc;de o călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligente şilibere; de un judecător infailibil al binelui şi răului, care îl face pe omasemenea lui Dumnezeu. Conştiinţa reprezintă excelenţa naturii noastreşi moralitatea acţiunilor noastre; fără ea nu simţim nimic din ceea ce ne-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din
  • 70. 69eroare în eroare cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiunilipsite de principii.“De aceea trebuie să observăm că fiecare fiinţă umană are un standardpropriu de dezvoltare a Conştiinţei, adică un nivel anume de„acumulare” a experienţelor normative ce reglementează toate proceseleVieţii şi menţin armonia Sistemului individual în ansamblul OrdiniiCosmice. Orice „experienţă” acumulată la nivel de Conştiinţă, oriceLege o dată învăţată , nu se mai pierde; eventual se poate uita (temporarşi parţial) de existenţa ei. (Acest lucru se întâmplă prin procesul naşterii,al întrupării, de ex.). De aceea este cu atât mai necesar procesul deautocunoaştere/autoevaluare prin introspecţie profundă până la acestnivel superior al Conştiinţei. Conştiinţa deci, reprezintă o mare bază dedate la nivel existenţial, ce poate doar să se îmbogăţească, dar nu poatesărăci niciodată. Aceasta este Devenirea Fiinţei!La Marea Şcoală a Vieţii, unii Elevii-Fiinţe Umane-sunt în clasa adoua, alţii în clasa a opta ori a unsprezecea. Aceste trepte corespund nivelelorproprii de dezvoltare a Conştiinţei, de învăţătură a Lecţiilor Vieţii.Pentru fiecare om, în timpul vieţii (în planul fizic) Conştiinţa semanifestă ca o cerinţă de adaptare, de conformare şi respectare anormativelor dictate de ea (care în fapt sunt Legi ale Vieţiiexperimentate, învăţate de către fiinţă în alte “zile de şcoală” şidepozitate acolo pentru Veşnicie). Conştiinţa îi cere deci omului să sepoarte după nivelul propriu de dezvoltare la care se află.Desigur că lumea, societatea în ansamblu şi Viaţa însăşi se vor grăbisă-i pună numeroase piedici şi să-i ridice în cale o mie de imagini falsedespre sine şi despre ceea ce este şi ceea ce trebuie. Îi vor prezenta omie de idoli, care mai de care mai tentanţi, numai să-l abată de la Drumul
  • 71. 70Dezvoltării sale, drum pe care numai şi numai propria-i Conştiinţă i-lpoate arăta.De aceea numim Implinire de Sine, starea rezultată atunci cândOmul stă de vorbă mereu, ascultă şi urmează pas cu pas sfatul şiimperativele Conştiinţei Sale, când Sinele simte că are un punct desprijin stabil şi ştie în fiecare moment ce şi cum trebuie să facă, darmai presus de toate ştie unde să apeleze, pe cine să întrebe, la cine şi lace sistem să se raporteze, spre a se regăsi cu datoria împlinită, ca partecomponentă, ca membru al Marii Familii de Fiinţe a Universului.Bineânţeles, elevii din clasa a doua nu vor şti, la nivelul mentaluluiobişnuit – şi chiar de li se va spune, nu vor crede – despre existenţa şiresponsabilităţile acestei Mari Familii. Conştiinţa lor este încă nebuloasă,iar Sinele semi-adormit. Totuşi, şi la acest nivel există norme şiimperative ce se impun a fi respectate, există un standard de exigenţă alConştiinţei şi o datorie a Omului ca în manifestările sale (fizice, psihice,mentale rezultate în urma raporturilor cu alte fiinţe) să se conformezeacestor standarde de exigenţă. În măsura în care reuşeşte acest lucru,resimte o stare de armonizare interioară, o stare de bine la nivelulSinelui, care-i confirmă că – aşa cum se spune în limbaj comun – „s-amanifestat în acord cu natura proprie”. Este ceea ce Fiinţele regnuluianimal realizează sub conducerea Instinctului; dar oamenii au libertateaşi îndatorirea de a înfăptui ei înşişi, prin efort, străduinţă şi sacrificiupropriu. Nerealizarea se traduce în Suferinţă.Vedem astfel cum Împlinirea de Sine fiind determinată de gradul deelevare al Conştiinţei, are tot atâtea forme, modalităţi şi nivele (grade),câte Conştiinţa însăşi. Astfel înţelegem de ce un criminal în clasa a douapoate fi împlinit, iar unul de pe nivelul şapte nu (termenul „criminal”
  • 72. 71aparţine accepţiunii sociale), aşa înţelegem de ce un „sfânt” (elev în clasaa douăsprezecea), deşi e mai curat decât întreaga omenire la un loc, s-arputea să nu realizeze, să nu atingă această împlinire: pentru căÎmplinirea de Sine ţine în mod direct de realizarea îndatoririlorexistenţiale ca fiinţă umană, îndatoriri despre care Universul ne dă deştire la nivelul şi prin intermediul Conştiinţei. După cum a spus Isus:Fiecare are propria sa Cruce de dus.Împlinirea de sine nu trebuie confundată cu stările (trăirile) desubstanţă astrală ori mentală – şi ne referim aici la plăceri, satisfacţii,bucurii etc (în accepţiunea comună a termenilor). Împlinirea de sinereprezintă o stare superioară de vibraţie a Conştiinţei în armonie cuOrdinea Universală si ea se realizează numai atunci când fiinţa umanăîşi îndeplineşte sarcinile/misiunile existenţiale asumându-şi rolul ce l-aprimit în marea regie a vieţii şi conştientizându-şi rostul ca parte într-opiesă ce trebuie jucată. De aceea Împlinirea de Sine nu excludesuferinţa. Având în vedere că pentru majoritatea oamenilor prezentului(elevi în clase mai mari la Şcoala evoluţiei) sarcinile de viaţă, misiunealor întreită, presupun muncă, sacrificiu, dăruire, explorarea orizonturilorinterioare etc, transformarea/restructurarea ordinilor existente – la nivelde societate şi individ, ceea ce se traduce în efort, risc, chin al creaţiei –este absolut normal ca, pentru realizarea Împlinirii de Sine, omul sătrebuiască a parcurge drumul prefacerilor care trec implicit prindimensiunea suferinţei.Este vorba, însă, de o suferinţă înţeleasă, asumată, interiorizată, deacea suferinţă creatoare, care clădeşte caracterul şi edificăfundamentele virtuţii în fiinţa umană.*
  • 73. 72Pe cât este adevărat faptul că Împlinirea de Sine ţine fundamental deimperativele Conştiinţei şi reprezintă un indicator şi o măsură a realizăriiMisiunii existenţiale în viaţa prezentă, tot pe atât este însă de cert şifaptul că îi este lăsată omului libertatea totală de a da o formă acestorimperative, de a găsi modalităţile practice, concrete şi individualizate(adaptate după natura sa intimă) pentru realizarea lor.Dacă Sinele are anumite trebuinţe (a se vedea “Psihologia Fiinţei”),Viaţa (Şcoala Evoluţiei) de asemenea anumite cerinţe (lecţii de învăţat,experienţe de parcurs), Conştiinţa e cea care luminează calea Fiinţei(ajutând-o să-şi recunoască „temele” şi să discearnă ce e corect de ceeace e greşit), Caracterul vine să aducă energia/ puterea, motorul valoric alacţiunilor şi intreprinderilor acesteia, ei bine, Natura individuală este, înschimb, „maestrul de ceremonii”, care nu doar că devine responsabil detransformarea tuturor acestor cerinţe abstracte în realităţi concrete, ci maimult chiar, în calitatea sa de „impresar al fiinţei” are misiunea de adescoperi căile, mijloacele, momentele, modalităţile etc. cele maifavorabile, mai utile, corespunzătoare şi în acelaşi timp cele mai plăcute.Natura individuală este purtătoarea sevei/ gustului vieţii, a bucurieide a trăi, de a participa la cursurile acestei Grandioase Şcoli aExistenţei. Dacă celelalte instanţe cer conduite, valori, atitudini,principii etc, Natura în schimb este singura care oferă: ea oferăîmplinirea vieţii prin satisfacerea deopotrivă a cerinţelor primelor, dar,în acelaşi timp prin descoperirea modalităţilor celor mai plăcute/atractive de realizare a lor.Natura este cea care coboară în existenţa manifestă a Fiinţei, printrelucruri, fenomene, evenimente şi alte Fiinţe, căutând punţi de legătură aSinelui cu toate acestea. Natura este cea care relaţionează şi dă unitate
  • 74. 73vieţii Fiinţei, atât în Lume cât şi în sine însăşi; este totodată agentul decomunicare şi forma de transmitere a mesajului. Ea face posibilăapropierea dintre fiinţe, sentimentele şi trăirile de comuniune, bucuria dea fi şi a lucra împreună. Ea dă satisfacţie şi Împlinire de pe urma faptuluide a face, de a realiza.*Pentru că într-adevăr, aşa cum s-a arătat , “sufletul omului se bucurăşi se înviorează mai mult prin înaintarea în lucruri mărunte, decât prinbaterea pe loc în lucruri mari.“(Francis Bacon)Fiindcă ceea ce contează până la urmă, este trăirea (cu toată putereasufletului nostru) pe care o punem la baza fiecărei împliniri. Putem să nefacem temele – ca fiinţe la Şcoala Vieţii – să ne îndeplinim misiuneaexistenţială, ca datorie ori ca stare de spirit. Depinde de fiecare în parte.Însă numai când punem suflet din sufletul nostru în actele vieţii(indiferent cât de mărunte ar fi acestea) când îndeplinim fiecare lucru cudragoste, cu admiraţie şi cu profund respect, când înţelegem sau măcarne dorim şi ne bucurăm de existenţa acelui lucru, de faptul că noi înşineputem participa la înfăptuirea lui, numai atunci simţim cu adevărat, nudoar că suntem cu datoria îndeplinită, ci că am trăit, că am luat parteactivă la spectacolul cosmic al transformării universale.“Se poate vorbi – arăta André Compte –Spouville – despre două tipuride virtute: virtutea exclusiv morală (virtute în sensul pe care i l-a dat Kant :acţiune din datorie) şi virtutea etică (cea descrisă de Aristotel şi Spinoza :“fă binele de bunăvoie şi cu bucurie”). Avem nevoie desigur de amândouă,de prima cu atât mai mult cu cât nu suntem din păcate capabili totdeaunade a doua.”
  • 75. 74CAPITOLUL IIIMANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI UMANE„Să facem – cum spune Scriptura – o oprire pe calea cea vecheşi apoi să privim în jurul nostru şi să aflăm care este calea cea bună şi dreaptă,şi după aceea să mergem pe ea.“Francis BaconI. Conceptul de “management”Fluturele nu este o negaţie a omizii; este desăvârşirea ei. Această continuitate avieţii care scapă conştiinţei adormite a plantei, omul a ştiut s-o descopere. Ea îi apare înistorie de îndată ce nu mai caută simpla succesiune a evenimentelor, ci urmeleeforturilor lui încăpăţânate şi manifestarea intenţiilor lui profunde.Gaston BergerLa prima vedere, conceptul de „management” ar putea să pară cafiind o noutate, o creaţie specifică societăţii occidentale a secolului XX.Nimic mai fals, însă. Chiar dacă este adevărat că terminologia deorientare anglofonă s-a impus venind dinspre domeniul economiei depiaţă, în substratul său managementul aparţine şi se regăseşte în maitoate domeniile vieţii sociale (şi nu numai, după cum vom vedea maijos).Pentru că dincolo de orice pretenţie a unei ştiinţe ori alteia de a seconsidera iniţiatoarea acestui formidabil instrument pus în slujba omului,în fapt, managementul este la fel de “bătrân” precum utilizatorul său.Chiar în primele faze ale dezvoltării sale, atunci când mergea la pescuitori la vânătoare, atunci când îşi săpa o vizuină ori construia o colibă,când îşi conducea tribul la bătălie sau îşi agonisea hrana pentru iarnă,omul îşi punea la punct mai întâi un plan de acţiune, un proiect, ostrategie.
  • 76. 75Fiindcă, dacă este să trecem dincolo de academismele definiţiilormoderne, care mai de care mai ornate cu specific “sectar”, de breaslă,trebuie să recunoaştem esenţa pură a managementului ca fiind acelansamblu de strategii, opţiuni, de instrumente şi reguli, care îi permitfiinţei umane, la un moment dat să ştie, să poată, să aleagă şi decidă,să realizeze şi să avanseze spre un anumit scop, cu maxim de eficienţăşi cu cele mai mari şanse de reuşită.Omul este jumătate vis, jumătate împlinire. Visul este tatăl oricăreiîmpliniri. Străduinţa omului – mama sa. Şi cum nu poate exista zămislirefără ambii părinţi, la fel nu poate exista împlinire decât din împreunareaacestor două. Fără vis, orice realizare nu este decât un avorton, un copilnedorit, aruncat din sufletul omului şi lăsat pe drumurile pustiite alesorţii. El nu creşte în împlinire. Fără strădanie, rămâne simplă sămânţăspulberată în zările speranţei deşarte.Ca să transpună realitatea interioară a visului propriu în lumeaexterioară, ca să o extragă din sfera utopică a posibilului şi să-i dea oformă în spaţiul realizabilului, să facă din ea un cămin pentru sufletulsău, omul are nevoie în primul rând de un plan, de un proiect. Mai areapoi nevoie de cunoaştere, de instrumente şi strategii eficiente precum şide educaţie, dezvoltare, antrenament în măsură a-i activa capacităţile şispori performanţele atingerii obiectivului.Însă realizarea nu este împlinire. Realizarea reprezintă o starefaptică exterioară, străină, petrecută într-un univers rece şi distant. Pentruca ea să reprezinte un adevărat cămin al sufletului, ca să-i poată oferiacestuia căldură, afecţiune, ocrotirea, bucuria necesară, să-i permită agusta nectarul vieţii în toată plenitudinea sa, pentru a fi cu adevăratîmplinire, deci, este necesar, ca – dincolo şi mai presus de orice –
  • 77. 76sufletul să-şi fi dorit cu toată puterea sa acea realizare. Aşa cum uncopil se vrea lângă mama sa; aşa cum iubitul îşi doreşte iubita; aşa cumcredinciosul îl adoră pe Dumnezeu, tot astfel trebuie ca Sufletul omuluisă simtă pentru realizările sale o legătură organică şi o stare devibraţie în deplină armonie.Indiferent cât de mare sau mic, de important sau nu, de valoros sauinutil ar părea el în ochii celorlalţi, visul reprezintă o parte din fiinţaintimă şi unică a oricărui om. De aceea şi împlinirea nu poate fi decâtabsolut individuală, personală, irepetabilă.Putem acum să înţelegem mai bine ce rol are şi deci, ce estemanagementul.A) În primul rând, aşa cum am arătat, managementul reprezintă unset de strategii, de reguli şi norme unite printr-o logică internă mobilă(adică adaptabilă, nerigidă); dacă ar fi să ne exprimăm metaforic pentru areleva mai bine substanţa acestor norme, managementul ar putea fi privitca lecţie de dans, care predă nu doar paşii, mişcările, succesiunile etc., cideopotrivă deschide sufletul spre perceperea ritmului, a muzicalităţii;dansatorul nu numără paşii, dansatorul trăieşte armonia; el dansează cutoată fiinţa sa, iar ceea ce trupul realizează în exterior este numaitranspunerea ritualică în lumea fizică (punerea în formă) a realităţii trăitede suflet în toată plenitudinea ei.B) De aceea managementul este deopotrivă raţiune şi afectivitate,opţiune şi decizie, calcul şi prospecţiune, viziune şi trăire; dar maipresus de toate, este în mod fundamental stare de spirit. Modalitate princare fiinţa, în unicitatea splendorii sale, se trans-pune şi trans–pare într-o
  • 78. 77realitate exterioară, al cărui trup îl împrumută de la această lume, dar alcărui suflu de viaţă este parte din fiinţa înseşi, este suflet din sufletul ei.Să ne amintim de Meşterul Manole, care edificase multe forme,multe realizări, dar nici o împlinire. Împlinirea sa era încă un vis şipentru a se putea actualiza a trebuit mai întâi ca el, meşterul să înveţe a-ida viaţă, să pună fiinţă din fiinţa sa – Ana, simbolul jumătăţii lui Manole– la temelia acestei realizări, să se identifice ce ea, numai astfel putând-otrans-forma dintr-o formă moartă, imposibil a se naşte, într-o realizarevie, în măsură a-i oferi satisfacţie, bucurie, strălucire interioară: Împlinirede Sine.C) Managementul presupune apoi un plan, un proiect, o hartă pecare să fie marcat traseul spre obiectiv, spre scop, spre reuşită. Dar caşi în Lumea Naturii, şi în cea a realizărilor nu există trasee drepte şi niciposibilităţi unice. Există multe căi care duc în acelaşi loc – unele maigrele, dar mai scurte, altele mai uşoare dar ocolitoare. Există multesurprize, obstacole, peripeţii; există neprevăzutul: adică ceea ce nu poatefi prevăzut. Şi tocmai de aceea, mai important decât orice, pentru reuşitaparcurgerii traseului este, nu detaliul hărţii, ci steaua-călăuză care să-lghideze pe călător, şi capacitatea sa de a se descurca în toate situaţiilepe care expediţia i le scoate în cale.Fiindcă orice întreprindere a fiinţei umane este o expediţie – maimare ori mai mică, mai amplă sau mai restrânsă, după caz. Întreaga saViaţă, însă, reprezintă Marea Călătorie, Marea Trecere dinspre ceea ceeste, spre ceea ce va să devină, dinspre naştere spre actualizare, spreÎmplinirea de Sine. Să ne amintim ce spunea Maslow: „omul este o
  • 79. 78fiinţă înzestrată cu un proiect; de aceea, ceea ce Sinele său este în modpotenţial, el trebuie să devină actualizat în această viaţă.”Omul trebuie să parcurgă drumul dinspre Existenţă, ca dat al Naturiispre Existenţa lui, ca şi câştig, reuşită, construcţie, realizare şi împlinireproprie. Pentru că – arăta Giovani Gentile – „dacă în lumea Naturii, totuleste prin natură; în lumea spiritului, nimeni şi nimic nu e prin natură. Cie intregime ceea ce devine prin opera sa proprie; şi nimic nu este fiindcăar fi deja făcut, ci totul e veşnic de înfăptuit. Iar tot ceea ce s-a înţeles, nue nimic faţă de ceea ce se vrea a se înţelege, dar nu s-a înţeles încă; şi totastfel, meritele faptelor celor mai frumoase pe care le-am săvârşit nuscad nici măcar un fir de păr din suma datoriilor ce le avem încă deîndeplinit şi a căror îndeplinire va costa întreaga valoare a conduiteinoastre, datorită căreia vom continua să contăm ca fiinţe spirituale. Căcimemoria care nu se înnoieşte, care nu creează ex novo, nu are nimic,absolut nimic a-şi aminti!… Omul este om pentru că se face Om!”Mereu, clipă de clipă!De aceea Călătoria Vieţii şi Împlinirea de Sine nu sunt finalităţi, ciobiective, realizări ce nasc realizări noi, mai ample, mai profunde, maiîndepărtate şi mai înalte. Călătoria Vieţii este un proces în progresiecontinuă, iar Împlinirea de Sine reprezintă confirmarea realizăriifiecărui pas, pe acest drum individual, propriu şi unic al creşterii şidezvoltării personale, al Devenirii de Sine.D) Managementul presupune deci acest Plan care este Proiectul VieţiiPersonale, alcătuit din următoarele etape structurale:1) Steaua Călăuză: - adică obiectivul central, scopul întregiiCălătorii a Vieţii, Misiunea existenţială.
  • 80. 792) Strategia atingerii acestui obiectiv: - trasarea hărţii;marcarea căilor posibile; selectarea şi optarea pentru cele mai favorabile;păstrarea deschiderii către opţiuni viitoare mai potrivite; observareaobstacolelor şi oportunităţilor etc.3) Stabilirea punctelor de control şi a refugiilor: - acestea nepermit să verificăm mereu cât de mult ne-am abătut de la direcţianecesară, precum şi să facem faţă anumitor schimbări în planurileNaturii, ori intemperii necunoscute ale Destinului, sau altor surprize alevieţii.4) Pregătirea rucsacului: - adică a instrumentelor (de toatecategoriile) necesare pentru drum, de la capacităţi interioare alesufletului, până la raporturile acestuia cu lumea exterioară pe toate cele 4Dimensiuni ale vieţii arătate în capitolul anterioar. Trebuie să fim foarteatenţi la toate cerinţele, pentru că, a pleca la drum cu un instrumentarnecorespunzător, gândindu-ne că vom improviza pe traseu, este – nudoar cea mai mare nesocotinţă de care dă dovadă omul prezentului – ci şio elementară lipsă de educaţie pentru viaţă. Lipsa mijloacelor,instrumentelor (capacităţi proprii, mediu şi factori cosmici, fiziologici,sociali, politici, economici, spirituali etc.) ne vor face să schimbămmereu traseul, să o luăm adesea pe căi nedorite, să rătăcim – de multe ori– calea, întrucât pe harta (proiectul) vieţii nu figurau potecile lăturalnice,să cădem în prăpastii ori să ne încurcăm în mari hăţişuri, să ne rănimadesea şi să suferim continuu, să ne temem până la disperare, să neregăsim pentru ca la următorul pas să ne pierdem din nou, să nu putemface faţă probelor vieţii şi să sfârşim călătoria prin abandon. Sau chiarmai rău: continuăm coşmarul, hăituiţi mereu de umbre şi demoni,bântuiţi de voci şi vedenii, torturaţi de semeni şi lume, dând vina pe
  • 81. 80destin, pe întâmplări, pe oameni şi lucruri, pe noi înşine – în final – darprea târzi şi fără nici un rezultat. Toate acestea nu ne ajută cu nimic, atâtatimp cât am pierdut singura şi veritabila călăuză ce poate da răspunstuturor întrebărilor noastre şi, luminându-se căile sufletului să ne scoatădin agonie, punându-ne iarăşi la Drum, dându-ne iarăşi posibilitatea de atrăi – ca fiinţe vii, înzestrate cu un proiect – şi de a ne putea bucura defiecare pas realizat înainte; iar o dată cu el a ne încânta sufletul dincontemplarea splendorilor ce ne însoţesc în fiecare clipă. Căci numai dinacestea se poate naşte Împlinirea noastră ca oameni şi numai în împlinireputem avea certitudinea că suntem, că existăm ca fiinţe vii şi nu doar caproiecte abstracte, ori mai rău, seminţe de umanitate aruncate în vânturilesorţii şi îngropate în lutul mort al deşertăciunii.5) Apoi trebuie să căutăm a obţine şi cunoaşte cât mai multeaspecte despre Călătorie în toate elementele ei posibile. Să învăţăm deasemenea că pe tot parcursul e necesar a fi cu mintea şi sufletuldeschise, mereu pregătite a întâmpina noutăţile. Căci această Călătorieeste deopotrivă un pelerinaj sacru şi personal (deci trebuie tratat cu toatăseriozitatea şi puterea noastră de trăire şi devoţiune), dar mai este şi oŞcoală a Creşterii şi Dezvoltării noastre individuale. Fiecare lucru ce neîntâmpină pe Cale este pus acolo spre a ne preda o lecţie de viaţă, absolutnecesară progresului şi înaintării Sufletului nostru spre desăvârşire. Deaceea şi greutăţile ce ne ies în faţă nu sunt obstacole, ci probe prin carene sunt puse la încercare iscusinţa, pregătirea, educaţia acumulată fiindevidenţiate şi scăpările, lipsurile ori carenţele datorate neatenţiei oriabsenteismului (ignorării mesajului de înţelepciune al lecţiilor). Astfel căorice greutate reprezintă o veritabilă oportunitate în dezvoltare. Fie că oînvingere de prima dată, fie că nu, ea ne ajută mereu.
  • 82. 81Putem trece examenul cu fruntea plecată, plângând-ne şi văitându-ne mereu de greutăţi şi suferinţe, torturaţi de griji, urmăriţi de temeri,înfricoşaţi de faptul că nu vom lua nota cea mare. Sau putem rămânecalmi, demni, cu fruntea sus, mulţumiţi că am progresat atât, dornici sădovedim mai mult, neconcurând cu nimeni decât cu propria noastrăconştiinţă şi dând socoteală doar Stelei noastre Călăuză. Iar acesteadouă sunt răbdătoare şi înţelegătoare fiindcă în eternitatea lor timpul nuexistă. De aceea importantă e nu atât Ajungerea, cât Parcurgerea:asumarea acestei Călătorii şi înaintarea pe Cale prin proprie decizie şidupă propria măsură. Împlinirea de Sine este, nu o finalitate, ci oCălătorie continuă ce se trăieşte ca o Sărbătoare a fiecărui Pas.6) Şi nu în ultimul rând, managementul acestui Proiect al Vieţiipersonale presupune şi o pregătire a Călătorului. „Soldatul, spuneaSeneca, aleargă la luptă când peste tot e pace şi nu-i nici urmă deduşman; înalţă parapete şi trudeşte cu o muncă deşartă ca să poată rezistauneia impuse de nevoie. De aceea dacă vrei ca un om să nu tremure înluptă, pregăteşte-l mai înainte de bătălie. Sufletul să se deprindă cunevoile vieţii chiar când nu duce grijă de nimic şi să se căleascăîmpotriva loviturilor sorţii chiar când norocul îi zâmbeşte”.E) Suntem acum în momentul şi postura de a observa cămanagementul reprezintă în fond o pregătire interioară complexă şicontinuă, o creştere şi dezvoltare personală neîntreruptă, o adaptare,integrare, trans-formare şi actualizare permanentă.Vedem astfel că accepţiunea modernă (terminologia folosită astăzi),dacă o aplicăm direct fiinţei umane (şi nici nu putem altfel, fiindcă totceea ce există în societate – bunuri, servicii, materii etc. – nu reprezintă
  • 83. 82decât instrumente create de oameni pentru a se raporta unii la alţii), sesuprapune peste conţinutul a ceea ce anticii denumeau Paideea. Adicăeducaţie continuă (de la naştere şi pe toată durata vieţii), formatoare şitransformatoare a fiinţei umane, deopotrivă filosofie, religie, ştiinţă,inginerie, mod de a trăi şi a se raporta la lume, semeni şi univers, opractică neîntreruptă a desăvârşirii prin armonizarea rostului propriucu toate aspectele existenţiale, prin adoptarea conduitei individualedupă Ordinea întregului Cosmos, prin celebrarea Bucuriei Existenţialede a participa la creaţia continuă a lumii şi vieţii.II. Conţinutul Proiectului Vieţii PersonaleOrice acţiune trebuie reprodusă la început în gând…, tot cese clădeşte de mâna omului trebuie creat întâi la scară mică,precedat de o machetă…în proiect stă înseşi esenţa umanităţii.Mircea MaliţaAm văzut anterior, din punct de vedere strategic, principalele etapemarcante în pregătirea Planului de Viaţă, altfel spus acele elemente- cadrumenite a-i asigura succesul în procesul implementării lui în această lume.În cele ce urmează ne vom opri asupra esenţei, a conţinutului pecare trebuie să-l aibă Proiectul Vieţii Personale, adică acele lucruri fărăde care, nu numai că nu am putea vorbi de un veritabil proiect, dar acestanici nu ar avea caracterul personal.Pentru că, prin definiţie, Planul de Viaţă se adresează unei anumiteşi unice, irepetabile, persoane umane. Să ne reamintim că Personalitateareprezintă acea „mască” în măsură a-l transpune (şi integra) pe actor –fiinţa umană – în rolul ce-i este menit pe Scena vieţii prezente şi a-l ajuta
  • 84. 83să se integreze armonic în ansamblul ultra-complex al scenariului acesteilumi. Personalitatea este, deci, acel vehicol adaptat şi adaptabil astfelstructurat şi în continuă re-structurare, în funcţie de conjuncturileScenariului, fără de care fiinţa-om nu şi-ar putea îndeplini întreitamisiune existenţială, aşa cum am văzut-o mai sus. Dar în afară deîndeplinirea îndatoririlor – de elev la Şcoala Vieţii, de Actor pe ScenaLumii şi de Tovarăş de Drum pentru celelalte fiinţe – Personalitatea maiîndeplineşte şi o altă funcţiune, deloc neglijabilă: aceea de a determinaatitudinea în faţa vieţii şi a lumii, în faţa temelor şi îndatoririlor, înfaţa sufletului însuşi, la fiecare pas realizat pe drumul devenirii.Putem parcurge acest drum în tristeţe sau în bucurie, cu fruntea susori capul plecat, veseli şi optimişti, ori încruntaţi, plângându-ne mereu degreutăţile ieşite în cale. Putem vedea în fiecare probă un obstacol denetrecut – şi să aşteptăm a fi împinşi de la spate – ori putem să înţelegemcă fiecare dificultate este în fapt o oportunitate pentru dezvoltarea proprie.Putem trece prin viaţă şi lume cu ochii sufletului larg deschişi,admirând fiecare lucru ce ne iese în cale, bucurându-ne de fiecare colţ deunivers în care experienţa ne poartă la un moment dat, sau ne putem lăsapurtaţi de torentul evoluţiei, loviţi de stânci şi maluri, în beznainconştienţei, ignorând totul inclusiv propria noastră existenţă şinepăstrând decât imaginea furibundă a raţiunii delirante ce ne înfăţişeazădoar un munte uriaş de probleme, la care fiecare clipă de suferinţă vinesă se adauge spre împlinirea tragismului condiţiei noastre închipuite.Căci ce este Sufletul nostru? – un spaţiu gol, care după caz poate luaorice întrebuinţare: o groapă de gunoi care să adune mizeriile vieţii, oriun hambar în care să fie depozitate îmbelşugatele roade ale împliniriimisiunii de om. După străduinţa gospodarului purtător.
  • 85. 84Personalitatea este, deci, aceea care ne poate ajuta să venim laşcoală bucuroşi de reîntâlnirea cu prietenii, colegii, cu profesorii şi sălilede clasă; cu materiile şi laboratoarele de lucru; să ne bucurăm de fiecareoră de curs, în care trebuie să muncim alături de alţi semeni şi de pauzelecând ne putem relaxa şi reîntâlni cu toţii; să descoperim frumuseţea şinecesitatea învăţăturii, să vedem cum ea ne ajută să creştem să nedezvoltăm, să dobândim mai multe competenţe, să ne ridicăm tot maisus, mai aproape de Steaua Călăuză ce ne-a fost dăruită spre a luminaorizonturile devenirii noastre.De aceea este de maximă importanţă şi de primă necesitate săacordăm toată atenţia noastră structurii unei Personalităţi în măsurădeopotrivă a ne permite realizarea misiunii existenţiale pentru care neaflăm aici şi acum, dar şi a putea să trecem prin viaţă şi lume cu frunteasus şi zâmbetul pe buze, bucurându-ne de splendoarea tuturor celor cene întâmpină pe Cale.Pentru că putem să facem din simplul fapt de a fi, SărbătoareaBucuriei Existenţiale. Rămâne la propria latitudine a fiecăruia. Un lucrueste cert, însă: dacă ne-au fost date libertatea, oportunitatea şicapacitatea, înseamnă că ele reprezintă şi o datorie de a face, de aîmplini. Mai trebuie doar să le alăturăm voinţa, decizia şi efortul nostru.Şi, bineînţeles un Plan de acţiune corespunzător.Proiectul Vieţii Personale urmăreşte deci dezvoltarea şi modelareape parcurs a propriei noastre Personalităţi, astfel încât să reuşimmaximul posibil de împlinire în viaţa prezentă, în condiţiile de rol, deconjuncturi, de posibilităţi şi mai ales în funcţie de Natura noastrăindividuală. Pentru că, să ne reamintim (a se vedea „Psihologia Fiinţei”),Natura este cea care ne apropie, ne uneşte, ne face să ne legăm de ceea
  • 86. 85ce ne înconjoară (de lucruri, de semeni, de alte fiinţe, evenimente,fenomene etc.), ne ajută să pătrundem în intimitatea lor ieşind dingraniţele strâmte ale fiinţei noastre, să le cunoaştem să descoperim căsufletul lor şi sufletul nostru pot fi puse în armonie pentru că au aceeaşiorigine şi aparţin aceleiaşi mari Familii a Vieţii. Natura ne aducebucuria de a fi în viaţă şi în lume, de a realiza misiunea existenţială într-o formă proprie, plăcută şi de maximă satisfacţie. Natura ne ajută nudoar să trăim ca spectatori, ci să participăm activ ca modelatori, fiecaredupă propria-i creativitate, în procesul continuu de transformare aDecorurilor Lumii.De aceea observăm că Proiectul Vieţii Personale reprezintă, înesenţa sa, o punere în formă – cea mai potrivită formă – a Naturiinoastre intime. Sigur acesteia i se vor adăuga valorile proprii, aleCaracterului, normele şi imperativele Conştiinţei şi bineînţeles,trebuinţele Sinelui. (A se vedea „Psihologia Fiinţei”).*Astfel încât, spre a identifica, sub aspectul conţinutului, în ce constăProiectul, va trebui să pornim de la analiza Naturii, să descoperim ceelemente sunt cuprinse acolo. Pentru aceasta vom purcede la uninterogatoriu introspectiv (sau dacă termenul pare dur, putem să-ispunem „interviu”) prin intermediul căruia vom descoperi cât mai multedintre lucrurile care ne atrag, ne sunt dragi, ne impresionează într-un felplăcut, ne fac să „simţim” ceva pentru, sau în prezenţa lor ne sunt utilefiinţei noastre (întrucât ne dau siguranţă, stabilitate, ne scapă de griji, nesatisfac anumite trebuinţe – de estetic, de confort, de afecţiune, decunoaştere, spirituale etc. – a se vedea în Piramida Trebuinţelor în„Psihologia Fiinţei”) sau, dimpotrivă, acele lucruri pe care nu le dorim în
  • 87. 86preajma noastră, ori care ne resping, ne sunt reci, distante, nu ne creeazănici un sentiment, o stare de vibraţie favorabilă, ori chiar ne potîmpiedica în propria dezvoltare. (În descoperirea şi identificarea lortrebuie să ne analizăm întreaga existenţă până la zi). Pe cele dintâi levom plasa pe o listă ce o vom completa apoi cu introspecţia la nivelulCaracterului. De aici vom extrage toate valorile personale care neghidează viaţa sau pe care noi ne-am dori să le putem manifesta înraporturile cu semenii, cu lumea, cu noi înşine. Vom vedea apoi cevirtuţi avem, la zi, şi ce virtuţi (puteri de înfăptuire) ne sunt necesare,pentru a putea da viaţă, pentru a putea implementa în conduita noastrăcotidiană celelalte valori caracteriale pe care ni le dorim.Continuând apoi analiza şi mai în profunzime, vom încerca sădeterminăm care sunt legile majore, normele după care propriaConştiinţă ne cere a ne manifesta. Până unde poate merge libertatea de ane exprima şi de unde începe responsabilitatea. Cât (şi sub ce formă)înţelegem noi din sensurile şi devenirea lumii şi vieţii. Cum ne raportămla condiţia umană şi cum înţelegem demnitatea aferentă acesteia. Cumprivim celelalte fiinţe şi cum ne comportăm faţă de acestea. Ni se spune– de către vocea interioară – că n-avem voie să ne ucidem fraţii de sânge(dar că străinii nu contează), sau ea ne învaţă că trebuie să privim toatefiinţele cu dragoste, cu admiraţie şi cu profund respect? Că putem strivi,fără nici o mustrare, pe acelea care atentează la averile noastre, care neîntrece în performanţe, care este altfel, ori care ne jigneşte orgoliulpersonal, înfrânându-ne bucuria de a fi noi înşine unici şi de a beneficiade o stare proprie de satisfacţie şi bună dezvoltare? Sau că nu avem voiesă ridicăm mâna asupra nici unui seamăn, că e bine şi necesar să dăruimşi sacrificăm din ce-i al nostru pentru alţii, că nici măcar gândul nu
  • 88. 87trebuie să rănească vreo făptură – fie ea cât de mică – şi că datori suntemsă facem din sufletul nostru o casă pentru toate sufletele lumii şi vieţii?Până aici am obţinut (dacă suntem conştiincioşi, obiectivi şi cuadevărat serioşi în această analiză proprie) o bază de date cu adevăratimpresionantă despre noi. Omul prezentului – în paranteză fie spus – esteo fiinţă de o complexitate uimitoare. Acest fapt se datorează momentuluiactual de evoluţie, nivelului la care sunt elevii din Planul Fizic al Terreişi care, aşa cum am arătat, se plasează, ca medie, între 6-8, ceea ce faceca 9 dintre cele 12 Trepte ale Piramidei să fie activate, determinând, înstructura fiecărei Personalităţi, existenţa întregii game de necesităţi – darşi de împliniri corelative – de la cele fiziologice până la cele spirituale.Altfel spus, omul contemporan are la dispoziţie o gamă mult maivariată de surse pentru asigurarea împlinirii în viaţă, dar şi o paletăvastă de posibilităţi prin care el să se manifeste pe sine în lume,îndeplinindu-şi menirea. El este precum a fântână ce captează apa dintoate zările, pentru a o dărui apoi lumii prin mii de izvoare.Căci el are o misiune în viaţa aceasta, constând în anumite lecţii deînvăţat (proprii, specifice şi unice, ale lui personale), un rol anume dejucat pe scena lumii prezente şi în acelaşi timp de a-i sprijini pe tovarăşiide clasă în rezolvarea temelor. Iată tot atâtea provocări: în ce clasă este –cine-i sunt tovarăşii şi cum poate/trebuie să-i ajute? Ce rol are de jucat(oare va fi prinţul sau cerşetorul; profesorul, medicul, agricultorul,părintele cel bun sau cel rău etc.)? Dar mai ales – şi cel mai greu – caresunt temele sale? Cum să le recunoască pe toate acestea? Unde să lecaute spre a le descoperi?Dintotdeauna s-a spus: „toate răspunsurile sunt în noi” şi „cunoaşte-te pe tine însuţi spre a cunoaşte întreg Universul”. Căci într-adevăr
  • 89. 88toate cât sunt au o logică internă specifică; o anumită organizare; unanumit sens şi anumite rosturi. Dar mai ales, toate îşi sunt strict necesareunele altora, fiind rânduite ca piese unice şi la fel de importante înmarele “mecanism” cosmic. Fiecare cu locul, rolul şi funcţia proprie deîndeplinit. La fel în afară, în Universul mare, la fel în universul mic:interiorul fiinţei umane.Ceea ce trebuie să realizăm noi în continuare este să constatămurmătorul lucru: avem un bagaj mare de date extrem de utile şi valoroasedespre noi: aptitudini, orientări, atracţii, plăceri, împliniri, bucurii,idealuri, speranţe, împreună cu agenţii/lucrurile care le determină; apoivalorile proprii, trăsăturile de caracter, virtuţile – posedate ori dorite;normele conştiinţei care ne luminează calea, ajutându-ne să decidemcorect, să nu rătăcim, să nu călcăm strâmb etc. Dar ne lipseşte un aspect:legea internă după care să le organizăm pe toate acestea; sâmburelecatalizator care să dea un sens, o direcţie, un rost acestei mari bogăţii.Acesta este Sinele nostru individual, în nuda sa identitate. Va finecesar, deci să stăm de vorbă cu El. Să facem linişte şi să ascultăm cene spune. El este cel care ne dezvăluie răspunsurile la toate întrebărileanterioare. Dar vocea sa ar putea fi slabă, mai ales la nivelele fiinţelor-elevi în clasele mai mici ale evoluţiei. Aceştia au avut nevoie, pentrucălăuzirea lor, de intervenţii externe, de voci externe, de revelaţii şi chiarde Fiinţe-fraţi mai mari, colegi în clasele superioare, trimişi cu misiuneaorganizării vieţii şi procesului educativ de creştere, dezvoltare, împlinirea acestora. Facem aici o paranteză pentru a ne reaminti că este absolutnecesar a ne dezobişnui pentru totdeauna de a mai aprecia valoareaFiinţelor după clasa evolutivă/nivelul de dezvoltare (regn/specie/înrudiriori deosebiri cu noi etc) în care se află ele la un moment. Trebuie să ne
  • 90. 89obişnuim a respecta Viaţa ca Fenomen Universal, de natură cosmică, întoate Formele sale de manifestare; Viaţa ca Esenţă sacră, ce nu poate fisupusă judecăţilor de valoare parţiale de care este capabilă fiinţa lastadiul uman actual, întrebuinţând forţele Mentalului. De aceea, defiecare dată când vorbim despre Fiinţă sau despre Viaţă, la fel ca atuncicând ne referim la Marea Fiinţă (Dumnezeu, Allah, Brahma, Tao etc.)este necesar să înţelegem că Mintea ne este de un prea mic ajutor; astfelîncât trebuie să apelăm la alte facultăţi interioare de percepţie arealităţilor transcendente, facultăţi ce aparţin Sinelui nostru individual.În prezent însă, datorită – aşa cum spuneam – nivelului de evoluţieal omului social, fiecare entitate este în măsură să poarte un dialog cuSinele său, pentru că omenirea actuală şi elevii aflaţi acum aici sesituează (în medie) la jumătatea nivelului realizării Conştiinţei de Sine.De aceea în prezent nu mai avem religii, nu mai avem mistere, numai avem maeştri. Cu toţii suntem deopotrivă învăţătorii şi învăţăceiiunii altora. Dar atenţie, încă este necesar să ne călăuzim dupăManualele Vieţii, după învăţătura pe care Fiinţe mai avansate ne-opredau sub diverse forme necesare fiecăruia în parte. (Altfel am fiprecum orbii ce ar încerca să conducă alţi orbi de nicăieri spre niciunde,în căutarea a ceva ce nu ştiu cum arată, dar se numeşte lumină). Astăzievoluţia (procesul educativ) nu se mai realizează în grup; temele suntabsolut individualizate, personalizate. Fiecare fiinţă-om este creatorulpropriului destin, al propriei programe şcolare, organizată dupăcerinţele Şcolii şi nivelului individual la care se află.O dată sosit în Laboratorul Planului Fizic, tot ceea ce trebuie să facăeste să redescopere această programă şi să o pună în aplicare. Iar pentru
  • 91. 90aceasta, primul şi cel mai îndreptăţit să-i ofere răspunsul este el însuşi:Sinele său. Fiind totodată şi o îndatorie.Pentru aceasta, trebuie însă ca Sinele să fie activ, trezit (nu în sensmistic), întrupat în structura entităţii omului social. Ştim deja – a sevedea în „Psihologia Fiinţei” – că Sinele (Fiinţa noastră propriu-zisă)„coboară”, se întrupează în omul social abia după ce toate vehiculele/trupurile (biologic, eteric, astral, mental) au fost relativ structurate subinfluenţa – pe de o parte – a factorilor externi (Forţele Cosmice, ForţeleNaturii, cele Sociale), iar pe de alta sub acţiunea factorilor interni, proprii(Natura, Caracterul, Conştiinţa). Acest proces de întrupare, în modnormal se realizează începând (în prezent) cu vârsta de 12-14 ani şi sedefinitivează la vârsta majoratului. De-acum încolo începe, cu adevărat,munca proprie la construcţia Personalităţii. Până în acest moment aulucrat Forţele. De acum se alătură lor Fiinţa înseşi.Deci momentul acestei „majorări” (în sens social) ce poate fioriunde între 14-24 de ani (pentru omul contemporan, în funcţie denivelul propriu de evoluţie) este punctul de referinţă pentru ceea ce noinumim „debutul zilei de şcoală”, adică să începem a lucra activ,conştient, responsabil asupra temelor. Este momentul pentru primul pasal Călătoriei.Faptul că nu se petrece acest lucru în societatea contemporană,faptul că după 60 sau 70 de ani trăiţi oamenii îşi dau seama ce ar fitrebuit să facă în viaţă, cum, cine şi de ce ar fi trebuit să fie; faptul că,din elementară lipsă de educaţie – şi răpusă de mirajul spiritului de turmă– umanitatea şi individul îşi consumă pe cărări lăturalnice şi rătăcitoaretimpul alocat acestei extraordinare experienţe numite „îndatorirea de afi”; tuturor acestora li se datorează deopotrivă apariţia seriei de faţă
  • 92. 91(cuprinzând alături de volumul de faţa: “Psihologia Fiinţei”, “AbilităţileConsilierului”, “Centrul de Consultanţă” şi respectiv ”Calitatea Vieţii şiCondiţiei Umane”) precum şi practicile consilierii cu accent peManagementul educaţional al condiţiei umane.*Nu e un păcat să cerem sprijin din afară – de la fraţi, surori, semeniumani, de la lumea Naturii, de la Modelatorii Evoluţiei ori de la mareaFiinţă. Aceasta este chiar o îndatorire a lor. Greşeala noastră, însă, esteatunci când cerşim acestea. Adică am refuzat a munci pentru a le obţineşi zacem la poarta Templului Vieţii aşteptând să iasă vreun sfânt cupomana de fericire atât de dorită sufletului nostru. Pentru că omuluicontemporan i s-au dat deopotrivă ogorul, sămânţa şi instrumentele delucru. Lui îi revine misiunea să are şi să însămânţeze, astfel încât lavremea culesului să poată dărui lumii şi vieţii din roadele muncii sale.Nu i se cere mult. Fiecăruia după propria măsură. Căci răsplata nu estedupă cantitate, ci după hărnicie; după străduinţă personală şiconştiinciozitate. Iar răsplata constă în Împlinirea de Sine. Pentruaceasta omul trebuie să discute cu Sinele său. Va auzi acolo o voce careîl va orienta, îl va atrage în mod deosebit ori îl va împinge mereu spre unceva anume de aici din lumea aceasta. Va simţi un impuls într-un felaparte, deosebit, profund, care vibrează în toţi porii fiinţei sale,orientând-o spre un orizont anume.Dar atenţie, Sinele nu este o realitate transcendentă. Nu trebuieconfundat cu sensurile mistice, ori filozofice. Sinele suntem noi caFiinţe. Să ne reamintim că fiecare dintre fiinţele cunoscute (şi maiapropiate nouă ca evoluţie) au un Sine al lor (plante, animale, îngeri,arhangheli etc.). Însă doar începând cu stadiul uman de dezvoltare Sinele
  • 93. 92începe a fi conştient, a vedea, a cunoaşte şi realiza sensurile şi rosturilelucrurilor în univers. Pe măsura creşterii/evoluţiei fiinţei, Sinele poatezări tot mai departe, poate înţelege tot mai în profunzime, acumulează şidezvoltă puteri/forţe/capacităţi tot mai mari şi participă din ce în ce maiactiv, mai pregnant la modelarea externă a Proceselor Vieţii şi internă afenomenului propriei evoluţii.Vocea aceasta interioară a Sinelui va putea fi mai uşor sau mai greupercepută, în funcţie atât de intensitatea ei (dacă Fiinţa-elev este maiavansată, în clasele mai mari, va avea mai mare atracţie şi dorinţă, o datăvenită la şcoală, de a-şi reaminti ce teme are de realizat) cât şi „debruiajul de fond” de forţa cu care factorii externi abat Fiinţa de la datoriade a se centra pe sine, răpindu-i timpul pentru introspecţie şi aruncând-oîn torentul haotic al stilului de viaţă social.Cel mai important sprijin, însă, pentru identificarea şi urmareaacestei voci (uneori pot să apară şi altele „mincinoase”, ce au rolul de ane pune la încercare şi a ne abate din drumul nostru, făcându-ne sărătăcim) îl constituie chiar bagajul de date despre noi, pe care l-amvăzut anterior. Pentru că toate acele aspecte sunt deopotrivăinstrumentele, metodele, mijloacele de orientare, formele de realizareprecum şi forţele de sprijin în realizarea obiectivelor misiunii noastreexistenţiale revelate de Vocea Sinelui. Vocea ne descoperă Scopul;celelalte toate converg, se strâng în jurul scopului, se pun în slujba luispre a-l face posibil, spre a-i da formă, viaţă şi nume în lumea aceasta.Iată de ce, dacă nu reuşim să percepem încă această Voce, ori să odistingem din vacarmul înconjurător, vom putea, totuşi, să nerecunoaştem Scopul identificând, analizând, cunoscând rostul fiecăruiadintre acele lucruri ce ne-au fost date spre împlinirea lui. Altfel spus,
  • 94. 93fiecare om social trebuie să observe ce instrumente de lucru are, ceutilaje, ce echipamente, ce abilităţi, cunoştinţe, ori potenţe, ce sămânţăpusă în sacii săi – şi în felul acesta, meditând asupra lor, văzândconexiunea dintre ele şi cum îşi sunt complementare unele altora spre ase face utile unei anumite munci, el va putea identifica misiunea lui înaceastă lume, pe care îndeplinind-o va reuşi deopotrivă să se dezvolte încontinuare pe sine ca fiinţă (să dobândească noile abilităţi cerute detemele vieţii), să cultive partea sa din ogorul vieţii şi totodată, înanotimpul culesului să dăruiască lumii şi vieţii prinosul străduinţei sale.Numai această analiză, realizată pe toate palierele structurale alefiinţei noastre, ne poate oferi datele necesare pe baza cărora să nealcătuim apoi Proiectul de Viaţă. Aceste date vor fi introduse mai întâiîntr-o formulă a Personalităţii noastre. Ea va fi vehicolul de ajutor căruiavom întreprinde călătoria Vieţii. Dar trebuie să fim de asemenea atenţi,că Personalitatea este cea mai instabilă dintre structurile noastre,caracterizată de un grad extrem de mobilitate. Pe de o parte, ea poate fi lafel de uşor influenţată, schimbată, denaturată de acţiunea, de fluxulcontinuu al forţelor externe, pe cât poate fi, pe de altă parte, extrem derepede abătută de la drumul cel bun. De aceea se impune să ţinem strânshăţurile în mână şi cu privirea ţintă la Steaua Călăuză, la scopul fixat,să fim mereu concentraţi la transformările ce se produc în interiorulacesteia. Să poposim de asemenea din când în când, chiar şi când nu sesimte nevoia (cu atât mai mult atunci când începem a ne rătăci, a pierdesensul, a ni se întuneca perspectivele), pentru a proceda la operaţiuneade control al direcţiei, obiectivelor, mijloacelor, instrumentelornecesare etc. precum şi al regăsirii de sine. Trebuie mereu şi în fiecaremoment (chiar dacă acest lucru pare mai dificil la început) să re-
  • 95. 94facem cunoştinţă cu noi înşine; să ne reamintim cine suntem, de undevenim, încotro ne ducem; pe ce cale mergem, ce ţinuturi urmează sătraversăm, ce dotări avem, ce şanse de reuşită cu aceste dotări, ce nelipseşte, pe unde să ocolim, ca să ne continuăm drumul după puterilenoastre etc.Mereu trebuie să facem bilanţul, autoevaluarea, analiza prospectivă(pentru viitor), să ne reorientăm şi adaptăm strategiile .Pentru că în toată această Călătorie a Vieţii există numai un singurlucru ce nu trebuie să se schimbe: Steaua Călăuză – chiar dacăimaginea ori strălucirea ei pot avea diverse înfăţişări pe măsură ceprogresăm pe Cale. În rest însă, totul se transformă neîncetat: peisajul,încercările, instrumentele şi mijloacele de lucru, speranţele şi visele,dorinţele şi obiectivele, călătorul însuşi.III. Lumea de VisVisul e începutul oricărui drum/Trebuie să visezi /Şi asta nu e tot /Trebuie să crezi / Dar asta nu-i destul / Trebuie să poţi / Şi asta nu e totul /Trebuie multă, multă multă muncă / Trebuie!Marin SorescuLumea de Vis este acea Realitate care cuprinde în sine toatelucrurile ce ne reprezintă, dar care nu pot face parte din viaţa noastrăcotidiană aici şi acum, în realitatea fizică şi socială a momentului. Eava conţine toate visele, aspiraţiile, lucrurile dragi sau plăcute, oricedorinţă ce nu-şi poate găsi loc în lumea prezentului. De la cele mainesemnificative lucruri îndrăgite, până la cele mai mari idealuri, oricefantezie, orice dorinţă poate prinde viaţă aici. Lumea de Vis reprezintă
  • 96. 95universul creaţiei noastre personale, un spaţiu dincolo de spaţiu şi timpîn care putem face orice, în care suntem creatorii şi modelatoriirealităţilor – adevăraţi Demiurgi. Atâta doar că nu putem să nemanifestăm oricum. La fel precum Marele Demiurg în Cosmosul săueste „îngrădit” de Legile pe care el însuşi le-a creat spre buna dezvoltarea procesului vieţii, la fel noi, în Lumea de Vis trebuie să respectămanumite reguli necesare funcţionalităţii acesteia.Pentru că, în primul rând Lumea de Vis este imaginea în oglindă avieţii cotidiene pe care o trăim în planul fizic; este complementul ei curol de echilibrare şi compensare a deficitelor de manifestare, acarenţelor sau îngrădirilor pe care fiinţa noastră le întâmpină în, saudin partea lumii exterioare.Astfel faptul că nu putem avea o casă pe lună sau zboruri şicunoştinţe în alte galaxii; că nu mai putem trăi în epoca de piatră oricivilizaţia indiană vedică; faptul că ne dorim o vilă în cel mai pitorescloc din lume; că vrem să participăm la expediţii prin jungle şi ţinuturimisterioase; că ne dorim să avem trup de păsări şi să experimentămsenzaţiile zborului fără aparate; că vrem să nu mai fim paralizaţi, ori cucocoaşă, ori negri ori bătrâni etc. – toate aceste lucruri, care la momentulprezent nu le putem avea în această viaţă, le vom transpune, le vom creaşi modifica necontenit în Lumea de Vis. Aceasta reprezintă universul încare noi trăim mai multe existenţe deodată, acolo unde putem fi ceea cene dorim, putem experimenta fără pericol diverse atitudini/conduite/stiluri de viaţă etc. fără consecinţe dramatice în caz de eşec. Lumea deVis este totodată laboratorul nostru în antrenament şi formare, estemediul în care ne întâlnim cu noi înşine cei adevăraţi, dar şi cu lucruriledragi – şi care ne lipsesc din lumea aceasta – este sursa reîncărcării
  • 97. 96energetice a sufletului obosit de pe urma eforturilor de a supravieţui înrealitatea brutală/tristă/ostilă/străină a concretului, este posibilitatea dea ne satisface cea mai profundă dorinţă (: aceea de a fi creatori însensul autentic), precum şi toate dorinţele, aparent mărunte dar de peurma cărora se nasc cele mai mari bucurii ale vieţii. Căci, să nereamintim: realizarea Împlinirii de Sine în viaţă şi în lume ţine nudoar de împlinirea îndatoririlor existenţiale, ci şi de echilibrarea(satisfacerea) tuturor nivelelor Piramidei Trebuinţelor, de armonizareacelor 4 Dimensiuni ale Vieţii Individuale în manifestare şi în acelaşitimp, de posibilitatea de a ne întâlni pe drumul Vieţii şi a strânge înjurul nostru toate lucrurile dragi, adică, toate acele elemente ce searmonizează în vibraţie şi afinitate cu sufletul nostru, cu Natura,sistemul de valori, normele Conştiinţei şi optica personală de viaţă.Însă e puţin probabil ca în spaţiul fizic să le întâlnim pe toateacestea în acelaşi timp. De aceea le vom crea acolo pe toate acelea carene lipsesc aici ori vom da forme noi, satisfăcătoare celor ce în lumeaaceasta nu ne convin.Singura lege care ne îngrădeşte este aceea a progresului, adezvoltării noastre personale. De aceea trebuie avut grijă ca Lumea deVis, interioară, să nu fie coruptă de aceleaşi pricini pe care le întâlnimîn viaţa exterioară. Lumea de Vis reprezintă tocmai complementulceleilalte; ea este şi trebuie să rămână un paradis al sufletului, unspaţiu în care fiinţa noastră se regăseşte pe sine în toate ipostazeleposibile şi favorabile.De aceea la intrarea în Lumea de Vis vom avea grijă să lăsămafară temerile, frustrările, ura, insuccesele, suferinţele, toate acelelucruri ce le dorim înlăturate din calea vieţii noastre. Acest fapt nu va
  • 98. 97fi greu de realizat, întrucât acest univers interior ţine în mod esenţial despecificul oricărei fiinţe. Fiinţa la stadiul uman al dezvoltării sale areînsă două însuşiri fundamentale şi specifice: Visul/Imaginaţia şiSperanţa. Ne amintim că omul, prin definiţie, reprezintă etapa deevoluţie la care fiinţa învaţă/parcurge procesul formării/instruirii saleca şi creator, după chipul şi asemănarea Marelui Arhitect. Visul şiSperanţa sunt instrumentele sale de ucenicie: primul reprezintă spaţiulde lucru, cealaltă motorul tuturor acţiunilor sale, imboldul care o susţineşi o ajută să păşească mereu mai departe, luminându-i orizonturiledevenirii şi îndepărtând negurile aşezate peste sufletul său în momentelede restrişte.Acestor două li se alătură Trebuinţele Fundamentale. În lumeaNaturii totul se înfăptuieşte în baza Instinctului Universal ce poartă pebraţe fiinţele în procesul dezvoltării lor. În lumea umană, existăposibilitatea opţiunii şi deciziei, precum şi îndatorirea individuală de aparticipa la propria evoluţie. Ceea ce în natură este instinct – adicăimpuls ce depăşea puterea de conştientizare a individului precum şicapacitatea sa de a decide asupra acestuia – în lumea umană devineNecesitate/Trebuinţă supusă posibilităţii de control şi gestionare dinpartea fiecărei fiinţe. Rostul Trebuinţelor este acela de a da motivaţiaacţiunii/manifestării/înfăptuirii. Căci dacă în regnul animal fiinţa învaţăsă fie/să existe, în cel uman ea descoperă că există numai dacăface/creează şi că principala şi unica sa creaţie autentică este creaţia desine. Omul este om numai dacă se face pe sine om, pentru că în lumeaspiritului totul există numai ca urmare a eforturilor individuale alefiinţei, prin participarea sa activă şi conştientă la procesul propriei
  • 99. 98dezvoltări şi, mai târziu (în etapa de „maturitate” a stadiului uman) ladevenirea întregii lumi.Având în vedere rolul de principal agent instrumentator alTrebuinţelor în progresul Fiinţei Umane, putem înţelege de ce ele nu vorfi niciodată satisfăcute în întregime. Ele sunt vocile interioare careşoptesc (şi uneori strigă) fiinţei sfaturi despre calea şi orizonturile sprecare trebuie să-şi îndrepte pasul următor. Satisfacerea totală a PiramideiTrebuinţelor ar însemna stagnare şi moarte a spiritului. De aceeaModelatorii Evoluţiei au mereu grijă, ca prin destinul, conjuncturile,evenimentele etc. la care este solicitată fiinţa umană să participe, sărămână mereu incomplet împlinite unele (sau mai multe) trebuinţe, înspecial acelea care, pentru fiecare individ în parte, sunt cele maipotrivite, la un moment dat (şi în fiecare moment al vieţii sale) să-iîndrume paşii, să-l împingă spre trăirea anumitor experienţe de viaţă depe urma cărora el va ieşi îmbogăţit chiar cu lecţia ce-i era necesarăprogresului personal. Este motivul pentru care consilierea înManagementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane nu caută satisfacereaTrebuinţelor, ci mai degrabă înţelegerea rostului fiecăreia la unmoment dat, ascultarea vocii ei şi perceperea mesajului, precum şirealizarea unui echilibru dinamic şi armonic între toate cele 9 Niveleale Trebuinţelor, astfel încât, din conlucrarea lor sinergică să rezulte ocombinaţie complexă de experienţe (şi satisfacţii), de învăţături şitransformări interioare, ce împing fiinţa mai departe pe drumuldevenirii sale individuale.Acele Trebuinţe, însă, care nu-şi găsesc împlinirea în această viaţăşi în această lume, vor fi proiectate în Lumea de Vis. Ele trebuie aduseaici pentru a putea fi satisfăcute prin participarea la experienţele ce le
  • 100. 99implică. Nesatisfacerea acestora, datorată conjuncturilor socio-istoriceale lumii exterioare, nu doar că ar crea frustrări, ci lasă fiinţa umanălipsită de elemente/experienţe şi rezultate necesare evoluţiei, bunei saledezvoltări.Lumea de Vis nu este o realitate ce se trăieşte în somn, chiar dacă,de multe ori visele din timpul somnului preiau roluri şi scenarii (înspecial cele compensatorii) ale acesteia. Lumea de Vis este o realitateparalelă în care trăim în stare trează, conştienţi de tot ceea ce sepetrece, noi înşine regizând fiecare amănunt al acesteia: decoruri,personaje, evenimente, sentimente, gânduri, dialoguri, gaturi, etc. Esterealitatea ce o purtăm mereu cu noi şi în care pătrundem de fiecare datăcând timpul şi activităţile din lumea exterioară ne permit: în mijlocul detransport în comun, în pauza ce o facem la birou, dimineaţa la trezire şide asemenea seara înainte de a adormi etc. Dar mai ales pătrundem aiciori de câte ori lumea exterioară ne atacă, ne răneşte, ne consumăenergia, ne împinge pe cărări greşite, ne răpeştelucruri/fiinţe/evenimente etc. dragi, ne face să suferim într-un fel saualtul. Fiindcă Lumea de Vis este sanctuarul sufletului nostru; ea neoferă protecţia, călăuzirea şi forţa de a merge mai departe pe drumuldezvoltării personale, de a participa şi învinge în toate bătăliile ce leavem de purtat clipă de clipă cu viaţa, cu lumea, cu noi înşine.Lumea de Vis reprezintă un al doilea Proiect al Vieţii,complementar celui exterior şi care, spre deosebire de acesta din urmă,poate lua orice înfăţişare necesară, ori chiar mai multe deodată şi poatecuprinde toate aspectele (lucruri, fiinţe, evenimente etc.) care, la unmoment dat sau altul (indiferent pentru cât timp) ne solicită atenţia pedrumul vieţii. Astfel, de exemplu, în Lumea exterioară, în baza
  • 101. 100Proiectului Vieţii, o dată ce am decis să ne legăm destinele de unpartener sau o familie, nu putem renunţa la ei oricând şi oricum (aceastadoar dacă nu suferim de viciul iresponsabilităţii), dar mai ales nu putemsă-i schimbăm aşa cum ne-am dori. Pentru că de multe ori aceştia (catoate lucrurile importante ce intră în viaţa noastră) ţin de reguli mult mainumeroase şi au destinele lor proprii. Aşa că, o dată ce am decis săintrăm în horă, trebuie să jucăm până la capăt. În Lumea de Vis, însă nuexistă aceste îngrădiri, pentru că aici noi suntem Demiurgi. Nu ne placecum sunt copiii noştri reali, sau partenerul de viaţă? Nu-i nimic, în acestunivers îi vom recrea aşa cum am vrea noi să fie, ca modele ideale. Dupăce vom trăi un timp alături de aceste modele, însă, vom începe săobservăm un paradox uimitor al vieţii: modelele reale nu ne satisfăceaucorespunzător nu pentru că le-ar fi lipsit lor anumite trăsături, ci pentrucă noi nu eram atenţi la ceea ce ei aveau şi reprezenta pentru noi celmai important aspect al dezvoltării. Fiindcă obişnuinţele greşite alelumii exterioare în care trăim ne mână/împing tot timpul să ne dorimceea ce nu avem şi să ignorăm tocmai ce este mai necesar pentru noi şicare ne e dat în fiecare moment şi la fiecare pas. Alergăm după fericireadorită şi călcăm în picioare fericirea prezentă şi necesară.Datorită caracterului său de complement al lumii reale,experimentând în Lumea de Vis modelele dorite ne dezvoltămcapacitatea de a trăi alături de cele reale, de a le înţelege înţelegându-ne mai întâi pe noi înşine, de a vedea locul şi rostul lor în viaţa noastrăşi, în final de a putea, noi înşine să fim utili propriei lor dezvoltăripersonale.În felul acesta vom învăţa (experimentând în Lumea interioară) sădeosebim simplele dorinţe efemere de Necesităţile Fundamentale utile
  • 102. 101evoluţiei, să facem diferenţa între iluzii şi trebuinţe, să înţelegem cinesuntem, încotro ne îndreptăm, de ce avem nevoie cu adevărat în drumulnostru, şi astfel, reveniţi în Lumea exterioară, urmându-ne Calea săputem întâmpina fiecare lucru/fiinţă/eveniment intrat în viaţa noastră, cutot respectul cuvenit, înţelegând că tot ce ne este de trebuinţă ni se dă înviaţă şi tot ce ni se dă ne este de mare utilitate. Deschizând astfel ochiipropriei noastre consecinţe vom fi în măsură a şti care este locul şirostul tuturor lucrurilor ce îmbogăţesc fiecare clipă a existenţei noastreîn lumea reală.
  • 103. 102CAPITOLUL IVCONSILIEREA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢIIVIEŢII ŞI CONDIŢIEI UMANECeea ce contează astăzi nu este diferenţa dintre cei care cred şi cei care nu cred,ci deosebirea dintre cei preocupaţi şi cei indiferenţi.Abatele PireI. GeneralităţiPrefer de o mie de ori existenţa dramatică, torturată pentru destinul ei în lume şichinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare, decât un om abstract, frământatde probleme abstracte şi impersonale, care nu angajează fondul subiectivităţiinoastre…Pentru a face din destinul tău o problemă subiectivă şi universală în acelaşitimp, trebuie să scobori toate treptele unui iad lăuntric.Emil CioranCa şi în orice domeniu şi cu privire la aproape oricare dintreinstituţiile importante şi în cazul consilierii opiniile sunt variabile şivariate, definiţia dată acesteia depinzând mai ales de optica împărtăşită laun moment dat de un curent sau altul din psihologie, teologie, economie,medicină etc.În ceea ce ne priveşte, trebuie să observăm un aspect delocneglijabil: dincolo de această varietate a domeniilor şi opticilor, axulcentral al conceptului consilierii păstrează ideea de practică a sfătuirii,proces prin care o persoană este îndrumată, orientată, informată cuprivire la anumite aspecte necesare unei anumite întreprinderi umane.Prin excelenţă deci, consilierea are un caracter absolut utilitar, practicşi vine în întâmpinarea unei necesităţi existente, dar nesatisfăcute. Eareprezintă partea conceptuală (sau un fragment) a unui plan concret de
  • 104. 103acţiune ce urmează a fi lansat în desfăşurare şi care vizează obţinereaanumitor finalităţi reale, atingerea unor obiective bine definite; vizează,altfel spus un produs finit, necesar, dorit, planificat şi în cele din urmăobţinut datorită (şi) procesului de consiliere.Prin aceasta, din start, vom putea distinge consilierea de simplelesfaturi amicale, familiale etc. (interumane) precum şi de orice altetransferuri de informaţii sau utilităţi, de la o persoană la alta, chiar şiatunci când acestea nu sunt ocazionale, ci au la bază o programare. Deexemplu serviciile oferite de agenţii/agenţiile de informare (sub oriceformă ar fi acestea organizate) nu reprezintă consiliere. Precum nuîntruneşte acest statut nici sfătuirea părintească, ori cea bisericeascăoferită pentru redresarea sufletească, pentru orientarea în viaţă, ori sprebuna dezvoltare morală a unei persoane. Acestea sunt şi rămân sfaturi,sugestii, informaţii, opinii, păreri mai mult sau mai puţin personale sauaparţinătoare unei instituţii reprezentate de sfătuitor la un moment dat(mai ales în cazul preoţilor ori călugărilor sau chiar al prietenilor,părinţilor etc.). Dincolo de buna intenţie a tuturor acestor persoane (faptabsolut incontestabil), activitatea desfăşurată sub astfel de forme estemult prea generală, prea abstractă, parţială şi teoretică. Nu conturează unplan concret de acţiune şi nici nu vizează obţinerea unui rezultat final„palpabil” prin metode concrete şi după anumite proceduri bine stabilite.Reprezintă în principal mijloace de suport şi sporire a performanţelorindividuale la modul general, chiar dacă într-un domeniu specific (ex:raporturile spirituale, moralitatea, conduita şi comportamentul socialetc.), producând mai mult o „alinare a sufletului” (dacă nu chiar un eşecşi o distanţare interpersonală – cum e cazul „sfaturilor părinteşti”), decâtun efect practic, imediat şi concret.
  • 105. 104Un alt aspect important de evidenţiat în procesul consilieriiautentice este acela că nu se pun în discuţie opinii personale.Consilierul este un specialist care oferă metode, tehnici, instrumentenecesare şi utile satisfacerii problemei clientului. El oferă soluţii practiceşi viabile, de aceea orice amestec al părerilor sale subiective riscă sătransforme consilierea într-o simplă discuţie filozofică pe o temă dată.Or, adevărata consiliere este inginerie şi nu filozofie. Ea reprezintă unproces obiectiv de identificare a soluţiilor, a răspunsurilor laproblemele clientului şi nu acela de a da naştere la noi întrebări şidileme. Atunci când ni se strică maşina o ducem la atelier să i se rezolveproblema de către un mecanic, nu mergem la universitate să audiemcursuri despre rulmenţi, ori legile transformărilor termice.Oricât de mult ar ţine omul contemporan la unicitatea sa individuală, sănu uităm ca „omul este numai jumătate el însuşi, cealaltă jumătate fiindmanifestarea lui” (Emerson). Însă manifestarea fiinţei umane, la fel camanifestarea tuturor lucrurilor din univers, se desfăşoară după legileorganizării sistemice şi holografice a proceselor vieţii. Chiar şistructurile noastre intime (aşa cum am văzut în volumul „PsihologiaFiinţei”) sunt create tot de către Forţele naturii, după anumite standardeşi conform unor tipare.Ca să înţelegem mai bine acest aspect, apelăm din nou la exemplulanterior: fiecare maşină ieşită pe poarta uzinei este unică în felul ei – eadevărat – ,iar această unicitate se evidenţiază şi mai mult pe parcursulexistenţei şi folosinţei acesteia, diferenţiind-o mai accentuat de altele dinaceeaşi serie prin acţiunea factorilor de mediu (modalitatea deîntreţinere, pilotul şi modul de pilotare, utilizarea, drumurile, numărul dekilometri parcurşi etc.). Însă toate maşinile au aceleaşi componente!
  • 106. 105Chiar dacă există un număr infinit de probleme ce pot apare în structuraşi funcţionarea lor, pentru acestea, în schimb,numărul soluţiilor practiceeste absolut determinat, finit, regăsit în manualele şi studiat/învăţat decătre profesionişti pregătiţi pentru a le implementa: inginerii, mecanicii.Întocmai şi în cazul fiinţei umane, varietatea nelimitată (şi doaraparent nelimitată) a problemelor ce pot să apară în cursul existenţei,are totuşi o gamă finită de soluţii aplicabile. Chiar dacă ele pot combinaîn fel şi chip, cauzele determinante (şi care, în cazul omului ţintotdeauna de interior – aspectul esenţial) sunt limitate, avându-şioriginea în structura şi funcţionalitatea mecanismelor şi proceselorinterne, la diverse nivele (fiziologic, afectiv, mental).Cele afirmate până aici nu reprezintă deloc o noutate. Acesteprincipii stau la baza tuturor tehnicilor terapeutice puse la punct de cătrefiecare curent major în psihologie. Pentru că, să ne amintim, psihologiaeste prin excelenţă o ştiinţă practică, ce urmăreşte obţinerea unorrezultate concrete, transformatoare ale fiinţei umane. Ea nu se ocupăde filozofia, ori concepţiile teologice despre om şi omenire şi nici nu ointeresează neapărat, ori primordial să ştie a defini cu exactitatestructurile interne ale psihicului uman. De fapt aici au păcătuit toatecurentele psihologice tinere de până acum alunecând pe panta doctrinelorfilozofice, ieşind în piaţa cetăţii şi întrecându-se în polemici academiceîn loc să-şi vadă de treabă în atelierele lor. Astăzi însă, Psihologia estematură şi înţeleaptă. Ea ştie să beneficieze de aportul în cunoaştereaFiinţei Umane promovat de Ştiinţa Universală (acea ştiinţă plasatădincolo de orice dualitate conceptuală, dincolo de subiectivitateapercepţiei umane, în sfera unde nu există întrebări, ci doar răspunsuri,prezente sub forma Legilor şi Simbolurilor, pretutindeni în Lumea
  • 107. 106Naturii). Astăzi Psihologia participă la Cursurile Vieţii, învaţă Manualeletrebuitoare, după care merge în producţie. Gata cu teoriile. Ea este ŞtiinţaSufletului, aceea care îl trage la rampă şi îi repară stricăciunile produseprin existenţa sa în viaţă şi în lume; nu-şi pierde vremea cu discursuriacademice şi întrebări retorice, aşteptând să moară pacientul pe masa deoperaţie. Acum este momentul aplicării în practică a soluţiilor.Iată de ce Psihologia este în primul rând inginerie a dezvoltăriiumane. Ştiinţa aplicativă prin excelenţă ce are ca misiune în faţa vieţiigrija pentru starea de bine a Fiinţei Umane şi pentru asigurareaîmplinirii sale în această lume.Toate celelalte ştiinţe au ca obiectiv fie cunoaşterea şi amenajarealumii exterioare pentru om, fie „dresarea”/adaptarea omului pentru a trăialături de ceilalţi, ori încercarea de a-l ademeni pe cărarea vreunui zeumai mult sau mai puţin strălucitor, ameninţător sau promiţător.Singură Psihologia, în esenţa ei autentică, ajunsă astăzi (aşa cum amvăzut în volumul amintit) la stadiul de maturitate numit PsihologiaFiinţei, se doreşte – şi dovedeşte – în modestia specifică oricăreiinginerii, a fi cu ochii la cer, dar cu picioarele pe pământ, înţelegând cărostul nostru, al fiinţelor umane este, aşa cum se exprima NikosKazantzakis să ne ajute “să fim uniţi, să ne prindem strâns unii de alţii,să ne punem inimile în armonie şi – atât cât ne mai rabdă călduraPământului, atât cât nici cutremur, nici gheţari, nici comete nu se abatasupra noastră – să zămislim o minte şi o inimă pământului, să dăm unînţeles omenesc luptei supraomeneşti. Să scapăm de trufia deşartă aminţii care are de gând să impună mereu ordinea, în speranţa că vasupune fenomenele. Să scăpăm de teroarea inimii, aflată în eternă
  • 108. 107căutare, mereu cu speranţa că va descoperi esenţa lucrurilor. Săcucerim cea de pe urmă şi cea mai grozavă ispită: Speranţa”.De aceea, înainte de a vorbi în numele omului sau în numele luiDumnezeu, Psihologia Fiinţei, urmând îndemnul de acum trei deceniilansat de Erich Fromm, se străduieşte a realiza/înfăptui în numeleVieţii şi al Fiinţei. A face astfel încât Fiinţa Umană, regăsindu-şi loculşi rostul în ansamblul universal al Devenirii vieţii să-şi poată cunoaşte,asuma şi îndeplini condiţia existenţială, să poată adopta şipăstra/menţine un comportament şi o atitudine de completăarmonizare cu sine, cu lumea, cu Legile Naturii.Pentru că un principiu de bază al Psihologiei Fiinţei este şi acesta:„fapte nu vorbe”, adică să redăm omului, Omul!II. DefiniţieDin cele de mai sus rezultă aşadar definiţia cadru a Consilierii.Spunem astfel, întrucât ea reprezintă o structură orientativă, nefiind nicicompletă, nici infailibilă. Şi nici nu ar avea cum să fie altfel, tocmaiîntrucât în ziua de astăzi asistăm la cel mai spectaculos moment îndezvoltarea ştiinţelor aplicative cu impact direct asupra fiinţei umane: şianume diversitatea extremă a fiecărei personalităţi umane devenite unice(pe de o parte) şi de aici, corelativ, necesitatea ca fiecare consilier,practician, să adopte o gamă cât mai variată de tehnici şi metode, să aibădeci un spectru larg de manifestare aplicativă şi în mod absolut normal,să fie el însuşi creativ şi modelator de noi metode. Astăzi, consilierea,mai presus de oricare alt serviciu comunitar (poate doar creaţiavestimentară să o depăşească) reprezintă un proces în continuă
  • 109. 108transformare de sine, o practică ce se adaptează din mers la nevoilemereu variate şi variabile ale omului, pentru a ţine pasul cu progresulcondiţiei şi devenirii fiinţei umane.În acest cadru, vom defini Consilierea ca fiind procesul princare o persoană, numită consilier, parcurgând procedura deinvestigare, conceptualizare, soluţionare şi implementare, oferă uneiasau mai multor persoane – numite clienţi – pachete de soluţii pentruproblemele specifice (sub formă de proiecte, programe oricomponente/structuri de programe), împreună cu asistenţa tehnicănecesară implementării acestora şi trainingul de specialitate pentruasigurarea viabilităţii, perenităţii şi derulării în continuare aprogramului/proiectului de către clienţi prin forţe proprii.Consilierea se apropie astfel, foarte mult de terapie, mai ales în sensulacesteia originar, din antichitate, mult mai larg decât cel modern. Sedeosebeşte însă de aceasta prin câmpul ei de acţiune, prin optica faţă declient, prin obiectivele ce şi le propune şi de asemenea prin tehnicile/metodele întrebuinţate, or, mai exact exprimat, prin modul cum suntexplicate metode mai noi sau vechi, unele create chiar pe parcursulprocesului de consiliere, altele existente de când lumea. Despre acesteavom trata mai jos, cu precizarea că ele se află în strânsă legătură cuviziunea pe care Psihologia Fiinţei a adus-o privitor la om şi la condiţia saexistenţială, fapt care determină necesitatea unor reluări sau repetiţii, orichiar a suprapunerilor de discurs sau obiective. Pentru că, în fapt,Consilierea reprezintă procedura de punere în practică a Psihologiei,fiind, de aceea, în calitatea sa de principal instrument de implementare,deopotrivă un factor de intervenţie şi terapie, pe de o parte, cât şi, pe de
  • 110. 109altă parte, de formare, training şi educaţie paideică (continuă şitransformatoare) a fiinţei umane, aşa cum am arătat până aici.III. Câmpul de acţiune şi optica faţă de client a consilierii„Când ridicăm privirile spre minunile lumii înstelate, când contemplăm mersuluniversului cu toate splendorile lui, avem totuşi sentimentul cătoată această frumuseţe care ne înconjoară nu are sens decât atuncicând se reflectă într-un suflet de om care o admiră.“GoetheAvând la bază fundamentul conceptual determinat de PsihologiaFiinţei, consilierea se adresează Fiinţei Umane înţeleasă ca elev la ŞcoalaVieţii, parcurgând procesul gradual al Devenirii sale Cosmice, folosindîn acest scop o serie de instrumente puse la dispoziţie de CoordonatoriiEvoluţiei şi o gamă de Medii de lucru, în care să-şi desfăşoare activitateade formare a capacităţilor proprii.În baza acestei viziuni, orice problemă apărută în viaţa de zi cu ziprovine din nerespectarea Legilor Vieţii şi din neîmplinirea temelorexistenţiale (date fiecăruia după nivelul şi posibilităţile sale), temenecesare satisfacerii/împlinirii întreitei misiuni existenţiale (aşa cum s-aarătat în capitolul II): faţă de Univers şi de Procesul Devenirii; faţa detovarăşii de drum şi faţă de Rolul ce trebuie jucat în fiecare „viaţă” fizică(a se vedea şi „Psihologia Sinelui”).De aceea viziunea consilierii cu privire la client are următoarelecoordonate:a) nu există oameni bolnavi (psihic) şi oameni sănătoşi; starea dealteritate nu se determină prin raportare la majoritate ci prin raportare launiversalitate; în raport cu aceasta se evidenţiază situaţiile de blocajpsihic existenţial
  • 111. 110b) fiecare om trăieşte într-o realitate a lui şi numai a lui; faptul cămai mulţi dintre noi avem realităţile individuale asemănătoare în maimare măsură între ele, nu ne dă dreptul să-i răpim propria identitate,închizându-l în rezultanta comună a realităţii noastre; deci nu există „bolimintale”, ci numai coordonate diferite de trăire în realităţi de asemeneadistincte de realitatea aparent comunăc) nu există „probleme psihice”, ci doar situaţii de viaţă; acesteareprezintă veritabile lecţii ale devenirii ce trebuie învăţate; starea desuferinţă sau disconfort este succesivă şi în raport de cauzalitate cuneîmplinirea acestui imperativd) de aceea, concepte precum „clinică”, „bolnav”, „pacient” etc.nu au acoperire. Există doar oameni care se adresează unui Consilier, încalitate de Clienţi, pentru a primi sprijin în depăşirea anumitor situaţii deviaţă restantee) consilierul nu vindecă şi nici nu rezolvă situaţiile. El încalitate de specialist analizează situaţia, identifică soluţiile posibileprecum şi mecanismele de aplicare a lor şi sprijină Clientul în procesulaplicării/implementării soluţiilor. Însă acesta din urmă este cel careoptează pentru o soluţie sau alta, opţiune ce se realizează în urmaprocesului analitic de autocunoaştere şi de conştientizare a cauzelor ce audeterminat respectiva situaţie. Totodată, i se oferă Clientului şi un pacheteducaţional, adică trainingul necesar pregătirii personale, astfel încât peviitor să poată singur să se descurce, în cazul în care apar astfel desituaţii scăpate de sub controlul preventiv.f) consilierea percepe Omul ca pe un Sistem de Forţe de ocomplexitate extremă, aflate într-o continuă transformare reciprocă,acţionând şi determinând totodată existenţa , manifestarea şi dezvoltarea
  • 112. 111de ansamblu a Fiinţei. Totul apare ca o „maşinărie” uriaşă în cadrul căreiaorice „dereglare”/dizarmonie este efectul consecutiv al uneidisfuncţionalităţi interne, un dezechilibru de forţe şi influenţe, care bruiazăordinea specifică a marelui Sistem Uman, având ca rezultat imediatperturbarea stării Împlinirii de Sine, ori obstrucţionarea realizării acesteia.De aceea, pentru a putea rezolva chiar şi cel mai mic detaliu deneregularitate, pentru a înlocui fie şi cel mai mic “şurub” în această„maşinărie”, Consilierul trebuie să aibă schema de ansamblu a alcătuirii saleşi principiile de funcţionare. Astfel încât cunoaşterea – adevărata cunoaştere– a Clientului este primul şi principalul pas al oricărei forme de consiliere,fără de care, aşa cum s-a spus „orice teorie, ori psihologie care nu sefundamentează pe natura reală a fiinţei umane, pe ontologie, este o minciunăşi o trădare” (Laing). Sigur că de aici derivă şi obligaţia profesională aConsilierului de a păstra confidenţialitatea în limitele convenite cu Clientulsău( a se vedea în acest sens volumul “Abilităţile Consilierului”).g) Ontologia ce stă la baza Psihologiei Fiinţei – şi implicit aconsilierii, aşa cum am arătat – porneşte de la principiul că omul nu enici bun, nici rău, nici bolnav, nici sănătos, nici mare, nici mic, nicicomun, nici sfânt, nici păcătos, ci se află dicolo de orice dualitate, plasatla confluenţa unei multitudini de factori şi influenţe, mereu într-ocontinuă transformare. Această transformare se poate manifesta haotic,„întâmplător”, ori poate fi ordonată, calculată şi programată, constituindastfel o reală devenire în care Voinţa individuală preia cârma Destinuluişi, folosindu-se deopotrivă de puterea interioară a Fiinţei – dobândităprin educaţie (cunoaştere + exerciţiu) – şi de Forţele externe ale Vieţii,reuşeşte a-l ajuta pe Om să fie . Pentru că o Conştiinţă care nu se
  • 113. 112înnoieşte şi auto-creează mereu, nu există: nici pentru sine, nici pentrusemeni, nici pentru Univers.h) Clientul – Fiinţa umană a zilelor noastre – are din partea Vieţiiîn Planul Fizic un nivel de solicitare foarte complex axat pe toatepalierele, de la material la spiritual. Adică omul contemporan trebuie săştie să conducă o afacere (să se descurce pe cont propriu); să ştie săformeze şi să dăruiască un cămin şi o familie, trebuie să ştie cum să secunoască pe sine şi să se autovalorizeze (pună în valoare la potenţialulmaxim, în folosul întregii comunită) şi de asemenea, trebuie să aibăacces direct la Divinitate (să ştie cum să stea de vorbă cu Dumnezeu).Dar mai presus, e necesar să fie, să vrea, să ştie şi să le facă deopotrivăşi împreună pe toate acestea. Pentru că omul trebuie să realizeze bucuriaparticipării şi trăirii active, cu toată fiinţa sa în cadrul Marelui Spectacolal Vieţii. Trebuie să fie în măsură a se bucura de fiecare clipă şi de toatedarurile pe care aceasta i le scoate în cale, înţelegând şi culegând roadelefiecărui eveniment la care participă, într-o viziune trans-dualistă,unificatoare şi integratoare.Pentru aceasta este necesar mai întâi ca el însuşi să se supună unuiproces de disciplinare interioară şi de dezvoltare personală progresivă,până la atingerea standardului de conştiinţă transpersonală şi universală.Consilierul este, de aceea, fiinţa trimisă în Calea Omului spre a-lînvăţa, călăuzi şi sprijini în realizarea tuturor acestor cerinţe.i) Clientul este privit ca o fiinţă absolut liberă din punct de vederepsihic, liberă să creadă ori să se îndoiască, liberă să adere la o mişcare(religioasă, politică, filosofică, socială etc) sau nu, liberă să aibă conţinuturide gândire adevărate sau false etc, într-un cuvânt, liberă să trăiască înpropria Realitate, să-şi construiască propriul Univers. Consilierii nu vor face
  • 114. 113sub nici o formă prozelitism, îndoctrinare ori presiuni pentru schimbareaopticii de viaţă. Rolul lor este să îl ajute, să îl sprijine pe Client în realizareaÎmplinirii de Sine acolo în Lumea, în Realitatea lui. Şi numai dacă acestlucru nu e posibil să opereze modificări.Pentru că orice Fiinţă Umană porneşte din start, în viaţa fizică,cu un scop bine determinat (este rolul pe care Universul i-lîncredinţează) şi cu anumite mijloace necesare (influenţele primite dinpartea Forţelor Vieţii – a se vedea “Psihologia Fiinţei”) ce trebuie să facăel, este: să-şi amintească scopul; să-şi conştientizeze mijloacele, să facăplanul de acţiune (pentru că în afara misiunii determinată de Rol, mai aredouă Îndatoriri existenţiale: aceea de a-şi ajuta Tovarăşii de Drum, şiaceea de a se perfecţiona continuu, ca elev la Şcoala Vieţii şi a-şipromova examenele), să dobândească şi alte mijloace sau valenţenecesare, să înveţe a fi conştient de Lucrurile care-l întâmpină spre a-iaduce mesaje/lecţii de viaţă, să se recunoască mereu pe sine în mareacurgere a timpului .j) În această optică, imaginea Clientului ne apare drept imagineaunui veritabil Om Nou, atât la figurat cât şi la propriu, pornind de la celVechi (uneori pierdut – şi atunci trebuie ajutat să se regăsească mai întâi –,alteori inexistent – şi atunci trebuie învăţat să se inventeze, de la zero) şide la mediul său în care trăieşte la momentul respectiv, de la Lumea şisocietatea umană a timpului său. Nu se urmăreşte nici schimbarea Lumiipentru om, nici schimbarea, adaptarea omului pentru lume, nicitransferarea lui într-un alt mediu. Tot ce se doreşte este formarea(educarea, regăsirea, reinventarea, antrenarea) omului pentru sine însuşi,căci numai omul regăsit şi împăcat în sine însuşi cu sine însuşi (cel care arealizat Împlinirea de Sine), numai acela este un om deplin, un om despre
  • 115. 114care se poate spune că există cu adevărat , iar de fiinţarea lui se poatebucura atât el, cât şi cei ce-l înconjoară: semenii, fiinţele, întreg Universul.k) Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi CondiţieiUmane refuză să privească în urmă. Pentru ea „Omul de Ieri” nu există.Tot ceea ce contează este „Omul de Mâine”! „Ieri”, „Azi”, „Mâine” nusunt unităţi temporale, ci dimensiuni psihice, matrici pentru manifestărilede Conştiinţă. Timpul însuşi este, în fond, nimic altceva decât măsuraDevenirii noastre, a progresului nostru ca Fiinţe-părţi ale Marelui Sistemal Ordinii Cosmice.De aceea „Astăzi” este dimensiunea spirituală în care Clientul şiConsilierul lucrează pentru ca Fiinţa acestuia din urmă să se edifice pesine, Cea de Mâine! Este ceea ce numim „Terapia Împlinirii de Sineprin Profilaxia Viitorului”.IV. Obiectivele ConsilieriiCe orbi suntem până ce nu vedem/ Că-n orice zămislire omenească/Nu merită nimic să realizăm/ Dacă nu ne gândim pe om să-l crească/De ce să ridicăm oraşe şi palate / Când omul tot în tină îl lăsăm/Zadarnic e să construim o lume/ Când pe constructor nu îl înălţămEdwin MarkhamA. Obiective generaleAstfel, în primul rând consilierea are la bază principiul formulat deLaing: “fără Ontologie (ca ştiinţă despre fiinţă şi despre existenţă) oricepsihologie este doar o minciună şi o înşelătorie a fiinţei umane”. Pentrucă, într-adevăr, consilierea priveşte omul ca o parte componentă a
  • 116. 115Marelui Flux de Viaţă, aflat într-o continuă transformare evolutivă, elînsuşi plasat la confluenţa unei game complexe şi multiple de factori şiinfluenţe a căror rezultantă mereu fluctuantă determină direcţia şiorientarea dezvoltării viitoare a fiinţei umane.Aceste forţe se pot împărţi primar în două mari categorii: Forţe alevieţii (sau cosmice) care acţionează din exterior după Legile Universaleale Naturii, şi, respectiv, Forţe proprii, rezultate din exprimareacapacităţilor intrinseci fiecărei fiinţe în parte, potrivit cu natura proprie,caracterul, nivelul Conştiinţei (ca standard de evoluţie a fiinţei la ŞcoalaDevenirii Cosmice), Trebuinţele Fundamentale şi Funcţiile active aleSinelui, configuraţia Ecuaţiei Existenţiale – care ia în calcul şifenomenele mixte, derivate din structura de personalitate, temperament,moştenire genetică (fiziologică şi psihică) etc.Este de datoria fiecăruia în parte a cunoaşte aceste forţe şi a le utilizaconstructiv, atât cele interioare (ce trebuie configurate şi dezvoltatecorezpunzător), cât şi cele exterioare (spre identificarea momentuluicelui mai oportun pentru îndeplinirea fiecărui act al vieţii).Pentru că în viziunea consilierii omul este un corăbier pe mareadevenirii. În baza destinului individual, el şi-a trasat o Călătorie pe caretrebuie să o întreprindă (este misiunea vieţii sale prezente). Pentruaceasta, înainte de a se lansa, trebuie să fi deprins arta navigaţiei, apoi să-şi pregătească în toate amănuntele corabia şi echipamentele şi, mai ales,să se informeze despre stâncile, obstacolele şi vânturile care-l vorîntâmpina pe traseu. Căci toate forţele ce acţionează sinergic asuprafiinţei umane reprezintă doar oportunităţi şi utilitătăţi, aflate dincolo debine şi de rău, în egală măsură a fi la fel de folositoare, pe cât destânjenitoare. Revine Corăbierului sarcina de a-şi pune în lucru întreaga
  • 117. 116măiestrie şi toate cunoştinţele sale de navigaţie spre a identificamomentul şi mişcarea potrivită de orientare a velelor, astfel încât corabiaVieţii sale să aibă un mers lin şi armonios, dar mai ales să fie ferită depericolele catastrofale ale naufragiului.Ceea ce propune consilierea, în primul rând, este să acorde trainingşi susţinere Fiinţei umane pentru ca aceasta să poată beneficia în viaţăde întreaga plenitudine a Realizării de Sine. Însă o astfel de viaţă nicinu se ia cu împrumut, nici nu se obţine la comandă, ci trebuie construităîn toate momentele sale, de la alfa la omega. Pentru aceasta este necesarăîn primul rând autocunoaşterea reală, în toată complexitatea şiprofunzimea fiinţei proprii şi, în al doilea rând, educaţia continuă,educaţia paideică. Acest model de educaţie reprezintă o practică adezvoltării (deopotrivă doctrină spirituală, cod de norme în viaţă, tehnicişi metode de antrenament etc.) absolut personalizată, adică structuratădupă anumite cadre generale (în acord cu Principiile Universale ceguvernează derularea sistemică a tuturor proceselor, la toate nivelele defiinţare şi manifestare), dar adaptată concomitent la structura – ecuaţiaexistenţială – a fiecărei fiinţe manifestate sub forma unei persoaneumane istorice, la momentul/ conjunctura fiecărui act al vieţii şi latrbuinţele/ necesităţile pe care le întâmpină fiinţa în momentul respectivşi de a căror satisfacere depinde starea ei de bună dezvoltare încontinuare.De aceea consilierea are misiunea de a determina cea maieficientă astfel de practică a dezvoltării pentru fiecare entitate umană-client în parte, a-i oferi mai multe posibilităţi de alegere şi a-i asigura“suportul tehnic”, sprijinul pentru implementarea şi dezvoltarea uneivieţi personale cât mai împlinite.
  • 118. 117Dar pentru reuşita acestui demers trebuie respectate şi îndeplinitecâteva criterii/etape/obiectivede bază:1.- o viziune corectă asupra omului, care să permită cunoaşterea aceea ce numim “Fenomenul Uman” (pentru că este un proces în devenireneîntreruptă) în profunzimile cât mai detaliate ale complexităţii sale.2.- cunoaşterea/recunoaşterea de către fiecare om în parte amisiunii sale existenţiale, a rostului şi îndatoririlor pe care le are deîndeplinit în această viaţă prezentă.3.- înţelegerea faptului că fiecare viaţă reprezintă doar o zi dinmarea şi eterna viaţă a Fiinţei, la fel precum stadiul de om este numai operioadă/etapă din procesiunea Vieţii în dezvoltarea ei spre standardesuperioare şi de aceea forţele ce acţionează la un moment dat asupraomului îşi au cauze şi ramificaţii ce depăşesc percepţiile noastrelimitate/restrânse spaţial şi temporal.4.- înţelegerea fenomenului uman ca un proces de exprimare aSinelui (acel sâmbure de viaţă, esenţă din Esenţa Lumii) pe mai multeplanuri de vieţuire/fiinţare/existenţă (nu spaţiale), concomitent:Fiziologic, Astral, Mental, Cauzal, Spiritual etc., pe fiecare dintre acesteafiinţa dezvoltând anumite forţe şi structuri de autocreaţie, din acţiunealor sinergică manifestându-se în universul social ceea ce numim în modobişnuit Persoana Umană, adică, în sens chiar şi etimologic, “masca” pecare fiinţa-actor o poartă spre a-şi juca rolul la un moment dat pe Scenatransistorică a Universului (facem din nou trimitere la volumul“Psihologia Fiinţei”).5.- înţelegerea faptului că în momentul de faţă al evoluţieiprocesualităţii vieţii la nivelul Terrei, îi este lăsată omului libertatea şiîndatorirea, concomitent cu responsabilitatea creării acestei măşti, cu
  • 119. 118ajutorul căreia să fie în măsură a-şi realiza cât mai bine cele treiîndatoriri existenţiale: să-şi împlinească destinul (rolul), să ajute semenii,şi celelalte forme de viaţă, să se dezvolte/emancipeze pe sine (ca nivel defiinţare), în calitate de Elev la Şcoala Vieţii6.-folosirea atât pentru cunoaşterea, cât şi pentru implementarea“Planului vieţii individuale” a unei game lărgite de instrumente de lucru:a) în primul rând se reconsiderară/revine la învăţăturatransformatoare şi transfiguratoare a fiinţei umane, cuprinsă în ŞtiinţeleAntice, deopotrivă ale orientului şi occidentului, urmată de adaptareaacesteia la necesităţile prezente de dezvoltare a omului şi manifestarea/punerea ei în lucru în cadrul unor formule noi, combinate şi exprimateprin intermediul inclusiv al tehnologiilor moderneb) în al doilea rând se întrebuinţează o gamă mult maivastă de instrumente de investigare, mergând de la teste şi probe, până lahipnoză, clarviziune, regresie în vieţile anterioare (alături de acestea:astrologia, numerologia, chiromanţia, grafologia, fizionomia, explorareaviselor, hermeneutica etc.)c) în al treilea rând se are în vedere aplicarea principiilorarmonizării universale şi echilibrării proceselor vieţii, pornind de latehnici cunoscute din cele mai vechi timpuri, dar adaptate, puse în noiformule şi implementate cu ajutorul cadrelor actuale existente însocietate la nivel de dezvoltare fizică, psihică, mentală, tehnologică,culturală etc. Astfel sunt vizate tehnicile de: feng-shui, reiki şireflexoterapie, geomanţie, terapie florală, melo-, cromo-, aromo-,cristalo- terapie, meditaţia transcendentală şi cea gnostică, relaxarea,asanele, mantrele şi yantrele, gimnastica etc.
  • 120. 119B. Obiective structuraleAm văzut anterior că din punct de vedere al managementului, viaţapersoanei umane poate fi împărţită/structurată în 4 mari secţiuni înfuncţie de raportarea ei la lume, la univers, la sine înseşi: viaţa materială,viaţa socială, viaţa individuală şi respectiv viaţa spirituală.Pentru aceste secţiuni, Consilierea se structurează funcţional dupăurmătoarele obiective propuse:a) Managementul Vieţii Spirituale-se adresează nivelului Conştiinţei şi respectiv nivelului 9 alPiramidei Trebuinţelor-are în vedere reluarea contactului cu Divinitatea, găsirea formelorspecifice de percepere a acesteia (cognitivă, intuitivă, mistică, religioasăetc), trăirea şi valorizarea sacrului- presupune formarea unei imagini şi concepţii cosmogonice desprelume, viaţă, univers, în care individualitatea umană (şi clientul în cauză)să se regăsească şi să-şi conştientizeze statutul ca fiinţă.-individul va regăsi unitatea adevărului util dincolo de varietateaopiniilor sociale, concepţiilor filosofice ori a dogmelor religioase; va fisprijinit să descopere Adevărul în sine însuşi, Adevărul său propriu şinecesar, deschizându-şi prin credinţă o cale directă de comunicare cuDivinitatea.-va descoperi totodată sistemul Legilor Universale care guverneazăOrdinea Cosmică, Procesele Naturii şi viaţa umană, deopotrivă cu Ştiinţaşi Tehnica disciplinării şi transformării sufletului omenesc: adică Morala
  • 121. 120şi Catharsisul (a se vedea şi volumul nostru “Introducere în TehnologiaDezvoltării Umane”)-finalitatea maximală propusă: clientul să conştientizeze (să-şireamintească) necesitatea împlinirii celor 3 Îndatoriri Existenţiale să aflede ce?, cum?, prin ce mijloace?şi cu ce resurse? îşi poate satisface câtmai bine scopul său ca fiinţă cosmică-finalitatea minimală: presupune măcar readucerea omului la credinţă(minimul absolut necesar), resacralizarea vieţii, reluarea legăturii directecu Divinitatea şi, foarte important, pornirea pe drumul perfecţionăriimorale. Fără aceasta din urmă orice alte aspecte rămân lipsite definalitate practică la nivelul cosmic al individualităţii umane. (Pentru căo viaţă trăită cu cea mai puternică adoraţie şi credinţă în Divinitate, darfără cel mai mic efort de virtute, de voinţă de a fi, de act de participareprin strădania propriei fiinţe la viaţa Marelui Univers al creaţiei şidevenirii, e o viaţă cerşită, ratată, neproductivă, fără progres. Scrierileascetice sunt pline de astfel de exemple şi învăţăminte. Cu atât mai multcu cât în prezent ne aflăm în perioada planetară de manifestare creatoarea omului prin puterea propriei sale fiinţe exprimată în voinţa de a face,de a se valoriza dăruindu-se/sacrificându-se în produsul şi în actulcreaţiei sale. Omul începe să simtă că este Fiu de Dumnezeu şi de aceearesimte totodată şi nevoia de Sine Însuşi.)b) Managementul Vieţii Private-se adresează Naturii interne proprii a fiecărui individ, înţelegând prinaceasta întregul set de aptitudini, trăsături şi caracteristici dobândite prinexerciţiu, antrenament sau ca urmare a modelării şi influenţării din parteaTendiţelor externe, perpetuate şi exercitate mai multe vieţi la rând. De
  • 122. 121exemplu: cineva care are mai multe vieţi se exercită în arta picturii, ori adidacticii, ori a muzicii, etc., sau în cultivarea virtuţilor înalte(autocontrol, răbdare, dăruire) ori a pasiunilor inferioare (lene, mânie,dorinţe de tot felul), va implementa în structura Naturii sale valenţelespecifice acestora, astfel încât cu fiecare venire în planul fizic va fi din ceîn ce mai bun muzician, pictor, educator, etc. Desigur că aceste activităţiau o continuitate şi în planurile superioare, unde, în plus se şi corecteazădevierile sau greşelile de personalitate – atunci când s-au cultivatpasiunile inferioare, mai ales. Pentru că Personalitatea este masca saumodelul cu care fiinţa lucrează pe perioada unei vieţi fizice, dobândindsau câştigând prin efort propriu anumite forţe sau valenţe. Ulterioracestea se vor depozita în marea bază internă – Naturaproprie/individuală – pentru a fi apoi utilizate multe vieţi la rând. Naturaproprie – spre deosebire de Personalitate, care se poate schimba chiar peparcursul unei singure vieţi – este mult mai stabilă, este perenă, ca săspunem aşa, şi deosebit de puternică, în comparaţie cu prima.Trebuie să observăm aici două lucruri extrem de împortante:1ocaracterul stabil al Naturii proprii conferă omului continuitate petoată durata procesului educaţional, ajutându-l în fiecare „zi de şcoală”(viaţă fizică) să se regăsească pe sine în tumultul existenţei şi să seechilibreze astfel. Ea este cea responsabilă de conturarea Nivelului 8 alPiramidei: Identitatea proprie, acea „terra firma” în ansamblul existenţeila nivelul căreia, precum în întreg universul, totul se găseşte în continuătransformare, o devenire neîntreruptă. Ceea ce clientul realizează prinintrospecţie în procesul de autocunoaştere, este în principal descoperirea,aducerea-aminte de existenţa acestei Naturi proprii, cunoaşterea ei. Abiaapoi urmează corelarea acesteia cu nivelul imediat următor, al
  • 123. 122Conştiinţei şi încadrarea (orientare, stabilirea poziţiei existenţiale) înAnsamblul Cosmic al Vieţii. Chiar şi cei ce nu se ridică la necesităţi deordin cosmic (la nivelul Spiritual al Piramidei) vor descoperi Natura, capas esenţial în procesul de identificare şi autovalorizare la nivel social şicreator.2ocaracterul instabil, sau mai exact relativ stabil al Personalităţiieste cel de-al doilea factor important şi benefic în conturarea educaţiei deansamblu a fiinţei umane. Aspectul benefic se manifestă prin aceea că,pe de o parte ”lucrurile rele” învăţate şi implantate în ea pot fi remediatechiar pe parcursul unei vieţi (de fapt oricând), iar cele”bune” (vituţile) lanivelul acesta sunt încă efemere, deci trebuie mereu luptat, trebuie depusefort continuu pentru păstrarea lor. Numai printr-o continuitate, printr-opermanentă prezenţă şi acţiune a lor la nivel de Personalitate, se vorimplementa apoi în structura internă a Naturii proprii, putând fiivalorificate de la o viaţă la alta.Ceea ce psihologiile contemporane denumesc drept „Caracter” esteîn fapt manifestarea exterioară a combinaţiei anumitor aspecte aleNaturii şi ale Personalităţii din viaţa prezentă, iar ceea ce se numeşte„Temperament” reprezintă manifestarea omului sub impulsul Forţelorprimite la naştere sau pe parcursul vieţii din partea diverselor Sisteme deInfluenţe (Tendinţe) ex: astrele, numerele, formele etc.Putem spune astfel că între Personalitate, Natură, şi Conştiinţă existăurmătorul raport: Personalitatea este laboratorul de încercări (prin efortpropriu şi cu ajutorul Tendinţelor) unde fiinţa reproduce din „aluatulpropriu” machete şi forme mai mult sau mai puţin reuşite. Acestea, dupăo riguroasă selecţie (realizată în planurile superioare celui fizic) vor fidepozitate, împreună cu experienţa şi puterea dobândite în procesul de
  • 124. 123obţinere a lor, în arhiva numită Natura proprie. Toată această bază dedate va suferi un proces de sedimentare, de omogenizare şi detransformare referenţială, prin raportare la Legile Universale ale Vieţii.Acestea reprezintă matriţa în care materia sedimentului Naturii esteturnată pentru a lua forma normativă, pentru a i se conferi caracter dePrincipiu, principiu pus în acord, în armonie cu Marile Principii aleOrdinii Cosmice. Suma tuturor acestor Principii particulare, culese decătre fiinţă pe parcursul Şcolii sale de Om, vor forma conţinutul a ceeace numim „Conştiinţă” şi prin care ea, fiinţa, se va afla mereu în contactcu Universul, raportându-se la standardele normative ale acestuia, care oajută să parcurgă mai uşor şi mai eficient procesul Evoluţiei. Conştiinţaeste, în fapt, adevărata Educaţie pe care Omul o dobândeşte la ŞcoalaVieţii; este transformarea produsă în structura intimă a fiinţei de toatăînvăţătura (cunoaştere, experimentare, greşeli etc) primită pe parcursulevoluţiei. De aceea progresul ei este în medie geometrică: pe măsură cedevine mai educat, mai conştient, un om este din ce în ce mai responsabilde procesul educaţie sale şi, făcându-şi temele mai conştiincios, vadeveni şi mai educat. La fel precum în şcolile lumii terestre, pentru că elesunt copiate, reflectate după Marea Şcoală a Universului, în baza Legiipotrivit căreia „Cum e sus, aşa şi jos”.-Managementul Vieţii Private se axează deci pe cunoaşterea Naturiiproprii, cu toate capacităţile şi valenţele acesteia şi pe valorizarea ei aicişi acum, în viaţa aceasta. Se are în vedere mai ales aprofundarea Planuluide Viaţă, găsirea celor mai bune soluţii ori variante combinatorice,însuşirea unor tehnici de autoanaliză şi analiză (cunoaştere, descoperire)a celorlalţi – în general cunoaşterea mecanismelor şi proceselorpsihicului uman, la standardul specific al Psihologiei Fiinţei, adică prin
  • 125. 124luarea în calcul a tuturor Forţelor şi Determinantelor care participă laedificarea structurilor umane de la nivelul elementar (al Tendinţelor carese manifestă prin intermediul diverselor categorii de forme de viaţă) pânăla nivelul influenţelor cosmice, cu accent pe capacitatea proprie a omuluide autotransformare şi pe posibilităţile şi necesităţile de educare a sa înacest sens-se va accentua aşadar pe puterea de creaţie şi de educaţie a fiinţeiumne, făcând din client un adevărat centru de influenţă transformatoare,capabil să sprijine pe cei cu care vine în contact în demersul lor alregăsirii propriei identităţi (regăsirea de sine), întocmai precum o face şiel în cadrul consilierii.-clientul învaţă să se stabilizeze în el însuşi, să se emancipeze de subdependenţa mediului social ori tehnologic, să-şi câştige libertateainterioară şi să se antreneze în a deveni o fiinţă puternică prin cunoaştereşi exerciţiu de autocontrol. Omul învaţă propriu-zis să devină propriulsău stăpân dar şi să înţeleagă şi să respecte viaţa în toate formele ei demanifestare. Pentru că numai prin armonizare cu procesele universaleale vieţii, omul poate participa activ la Simbioza Existenţială a MareluiUnivers şi îşi poate manifesta rolul de Creator, ca o cale de regăsire,identificare şi valorizare a fiinţei sale intime.c)Managementul Vieţii Sociale-scopul principal al acestui sector este educarea şi sprijinirea omuluiîn demersul său de edificare a unei structuri de personalitate cât maifavorabile, înţelegând prin aceasta că ea trebuie să fie în acord atât cuPlanul său de Viaţă cât şi cu mediul social în care clientul trăieşte. Pentrucă în fapt Personalitatea este chiar interfaţa ce realizează conexiunea
  • 126. 125interior-exterior, este primul nivel de procesare a factorilor deinfluenţare, de combinare, prelucrare şi armonizare a acestora, astfelîncât să rezulte o „mască” pe cât posibil mai potrivită în măsură a-ipermite omului dezvoltarea propriei sale individualităţi, adicămanifestarea Sinelui propriu şi acordarea simbiotică a lui cu sinelecelorlalţi.-de aceea clientul va învăţa în primul rând cum să-şi edifice şiîntărească structura de Personalitate astfel încât să poată obţine unbeneficiu maxim pentru realizarea Planului de Viaţă, o dezvoltareinterioară (a Naturii) cât mai armonioasă (adică structura Personalităţiiprezente să contribuie la îmbogăţirea Naturii interne şi nu la degradareaei) şi implicit o stare de mulţumire, de împlinire de sine. Este aceeaşitrăire – desigur, la un alt nivel – asemănătoare celei pe care o resimţimca „stare de bine”, de armonizare, când îmbrăcăm haina potrivită cu noiînşine, cu locul unde suntem şi cu activitatea pe care o desfăşurăm.Pentru că la fel este şi Personalitatea: o haină care în primul rând neprotejeză propria fiinţă, ne asigură contactul, colaborarea şi încadrareaarmonică în mediu, iar apoi, propria dezvoltare de pe urma activităţiidepuse în acest mediu (prin raportare la semeni şi la celelalte Fiinţe). Deaceea trebuie să o “croim” cât mai potrivită scopurilor noastre şi maimult, trebuie să învăţăm să o protejăm şi „reparăm” mereu, fiindcă aşacum ştim, este extrem de vulnerabilă, chiar şi cea mai nesemnificativăinfluenţă a mediului putând să-şi lase amprenta asupra ei. Iată de cevoinţa noastră trebuie să fie mereu trează, să avem în minte foarte clarscopul, ţelul, Planul de Viaţă, şi mai mult ca orice să păstrăm mereu vieimaginea, modelului ideal după care ne-am construit Personalitateareală. Acest model este vital pentru noi, fiindcă la el vom raporta mereu
  • 127. 126cursul actual al Personalităţii spre a observa devierile şi a le îndrepta latimp. Altfel lumea şi viaţa ne fură pe nesimţite şi într-o bună zi ne vomtrezi cu totul altfel decât ne propusesem să fim, eşuaţi pe cine ştie ceplajă pustie alături de alţi naufragiaţi la fel de neatenţi.-în al doilea rând clientul va învăţa să răspundă în mod adecvatcontactului cu Mediul şi necesităţii sale interne de sociabilitate. Adică vaînvăţa tehnica şi ştiinţa comunicării, a transmiterii informaţiei şi maimult, a întrebuinţării practice a mesajului. De aceea vor fi două mariaspecte ale Ştiinţei Comunicării, ce se vor trata la acest capitol:1oComunicarea cu semenii: – realizată deopotrivă pecanalele celor 5 simţuri clasice precum şi pe canalul „simţului intern”,afectiv-intuiţional, în care se încadreză şi forma cunoscută ca„telepatie”.2oComunicarea cu Viaţa: – sau Limbajul Lumii(în terminologia alchimică), în care va învăţa să perceapă mesajullucrurilor, fenomenelor, evenimentelor, fiinţelor în ansamblu, camodalităţi prin care Universul i se adresează spre a-i preda Lecţiile deViaţă necesare propriei sale dezvoltări, precum şi îndeplinirii misiunilorşi îndatoririlor existenţiale (sociale, spirituale, faţă de sine şi faţă deîntreg Universul, după necesităţile evolutive ale fiecăruia în parte).Această formă de comunicare foloseşte atât capacitatea de înţelegere,analiză şi percepere cognitivă a simbolurilor, cât mai ales simţul intern alintuiţiei, capacitatea de a „vibra” în acord cu semnificaţia mesajului, şicare se apropie de starea numită „empatie”, manifestată mai ales înraporturile cu semenii, dar şi cu alte fiinţe.-în cadrul comunicării la nivel social, cu semenii în special, clientulpractic învaţă să joace rolul de actor pe care el însuşi îl alege din gama
  • 128. 127de posibilităţi oferite de destin şi de viaţă în general, la momentulexistenţei sale fizice. Acest rol are multiple valenţe (din care unele saualtele vor fi mai accentuate, de la caz la caz), vizând: Raporturile de prietenie cu alţi semeni Raporturile familiare/raporturile afective Raporturile de muncă şi colegialitate Raporturile de grup social (cluburi, piaţă, mijloace detransport în comun etc)În fapt, ne aflăm în prezenţa unui Cod General al Comunicării, avândîn deschidere capitolulu „Bunelor Maniere” şi cuprinzând deopotrivă:Negociere şi Manipulare, Educaţie a copiilor şi adulţilor, Educaţie Civicăgenerală, Educaţia vieţii afective etc. Se va accentua – dincolo de laturade „beneficiu” propriu al clientului – pe faptul că acesta trebuie să înveţea se transforma într-un adevărat centru de cataliză şi modelare a celor dinjurul său. Este ceea ce azi numim „imaginea omului de succes”, stăpânpe sine, educat şi civilizat, care, cu cât dăruieşte mai mult prin exemplulpersonal al propriei imagini, cu atât devine mai nobil-partea de consiliere acordată în cadrul acestui capitol alM.V.Sociale se va axa pe întreagă această gamă de aspecte alecomunicării, de fapt, la acest nivel întâlnindu-se şi cea mai mare parte aproblemelor manifestate în viaţa de zi cu zi a omului socialcontemporan. Dar chiar şi în cazul unei simple consilieri pe o problemăspecifică, particulară (ex: nu poate suferi câinele vecinului, ori se ceartăcu soţul/mama/copilul etc), clientului i se vor preda şi aspecte tehnicemai vaste, în măsură a-l ajuta ca pe viitor să identifice astfel de situaţiiînainte de a se manifesta şi să ştie/să poată acţiona singur. Acolo unde vafi cazul, mai ales dacă se observă o gravă deficienţă în educaţia pentru
  • 129. 128viaţă în ansamblu (dezorientare, fuga de lume şi societate, neînţelegerearosturilor vieţii ) sau pe domenii (nu cunoaşte ori se teme de raporturilede cuplu, ori cele cu copiii/animalele/semenii în general etc), i se vaoferi un training corespunzător, fie în programul privat, fie în cel public.Pentru că, să ne amintim, consilierea vizează nu atât de a vindeca rana,cât mai ales de a fortifica organismul, ori de a reclădi unul puternic şicorespunzător, deviza fiind „Nu tratament pentru moment, cireconstrucţie prin educaţie!”.d) Managementul Afacerilor (Managementul Vieţii Materiale)-vizează predarea principiile generale de strictă utilitate şi universal-necesare în managementul oricărei afaceri, indiferent de obiect, în stilultradiţional al şcolilor de profil existente deja pe piaţă-la fel, consultanţa oferită pe acest sector se axează în cea mai mareparte pe linia clasică specifică unui Centru de consultanţămultireferenţială-specific consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi CondiţieiUmane este însă faptul că atât în cadrul cursului cât şi în şedinţele deconsultanţă, se va pune accentul în special pe dorinţele intime aleclientului, orientându-i acestuia activitatea şi preferinţele de investiţiispre sectoare care să se apropie cât mai mult de acestea. Ideea deprincipiu este aceea că omul, prin natura sa de creator, trebuie „să punăsuflet”în ceea ce face (vezi Legenda Meşterului Manole); întreaga saviaţă şi toate aspectele, oricât de „nesemnificative”, care contureazăuniversul existenţei sale, inclusiv cea mai măruntă afacere, trebuie săcuprindă în ele o parte din fiinţa sa proprie; trebuie să li se dedice.Astfel, orientându-şi şi canalizându-şi eforturile de „a face” spre ceea ce
  • 130. 129simte că e în acord cu structura sa intimă (dorinţele, voinţa, capacităţileetc), fiecare se va simţi – ca orice creator – împlinit de rezultatul munciisale. Acesta vine ca o confirmare a finalizării unui stadiu, a unei etape,însă adevărată satisfacţie şi împlinire stă jumătate în acţiunea, înactivitatea înseşi, şi cealaltă jumătate în utilitatea şi utilizarea activităţii,în folosul pe care acest rezultat îl are pentru ceilallţi. Căci numai înmăsura în care opera sa de creaţie (în sens general, deci ca rezultat alefortului fiinţei umane ) poate fi sau este concret folositoare progresului,semenilor, celorlalte fiinţe, sau mai mult, Universului în ansamblu,numai în această măsură poate fi considerată cu adevărat valoroasă. Căcioricât ne-ar plăcea nouă, oamenilor, să credem, din fericire nu existăvalori în sine, ci numai valori ale timpului, ale momentului sau epocilor,pentru că, aşa cum am văzut, definiţia valorii se face prin proporţiadirectă în care un lucru (în sens generic) slujeşte evoluţiei fiinţei la nivelparticular sau universal, prin utilitatea sau necesitatea sa particulară. Săluăm un exemplu pentru mai buna înţelegere: faptul de a producesuferinţă unui seamăn (ex:jignire, rănire fizică) putem spune că foloseşteevoluţiei în ansamblu a ambelor fiinţe: agresorul prin pedeapsa de peurma greşelii, agresatul prin posibilitatea ce i s-a dat de a-şi manifestaputerea de iertare etc, dar acest folos este doar indirect, în comparaţie cucel direct ce s-ar fi tras de pe urma unei fapte bune. De aceea, societateaconsideră ca fiind valoare fapta bună (ex:de a ajuta pe cineva benevol şinecondiţionat ) şi nu fapta rea (agresiunea); aceste calificative: „bun” şi„rău” oglindind imaginea unui strict necesar sistem de evaluare care săorienteze omul pe direcţia corectă în procesul formării sale educaţionalela Şcoala Vieţii. Desigur, sistemul acesta de normare fiind universal şimediu (pentru întrega societate) are inerţia sa specifică în a se adapta şi
  • 131. 130progresa în acord cu schimbările timpului (în sens de înălţare a ştachetei,a standardului de exigenţă), având a se confrunta mereu cu reculul derigoare, care e cu atât mai puternic şi mai amplu (deci de întoarcere sprestarea de barbarie) cu cât impulsurile de avansare sunt ele însele mairadicale. Întreaga istorie a civilizaţiei occidentale e plină de acesteimagini, iar secolul XX le înfăţişează chiar înzecitCăci omul este creator şi prin fiecare gest al său, prin respiraţiafiecărei clipe de viaţă, participă la opera Marelui Univers al Creaţiei,revenindu-i de aceea întreaga responsabilitate pentru felul cum seprezintă şi, nu mai puţin, pentru ceea ce face ca finalitate. Pentru cămajoritatea finalităţilor nu sunt decât miraje, ori Stele Călăuză care neajută să străbatem Calea. Opera noastră este chiar această Străbatere.Calea şi Steaua sunt acolo dintotdeauna şi pentru fiecare, aşteptându-lsă-l conducă prin Şcoala Marii Arte a Construirii de Sine: opera şicotribuţia sa ca om la Devenirea Cosmică.C. Obiectivele managerialeSub aspectul său de esenţă, ca management al calităţii vieţii şicondiţiei umane, Consilierea vizează următoarele aspecte corelative,aflate într-o interdependenţă absolută:a) – Cunoaşterea de sine a Fiinţei Umane în toată complexitatea sa,printr-un proces de analiză şi autoanaliză introspectivă, precum şi prinaplicarea testelor de specialitate, coroborate cu analiza hermeneutică atâta datelor astfel obţinute, cât şi a întregii sale vieţi şi a comportamentuluiîn ansamblu.
  • 132. 131b) – Cunoaşterea, de către Consilier, în primul rând a Forţelor deMediu ce concură la modelarea devenirii Fiinţei Clientului sub toateaspectele: atât la nivelul Fiinţei-în-sine (Natură, Caracter, valori aleConştiinţei, trebuinţe ale Sinelui) cât şi la nivelul Fiinţei-în-manifestare(Personalitatea şi omul social în comportamentul său de zi cu zi). Se auîn vedere, astfel: Forţele cosmice, Forţele Karmice, Forţele Naturii(Tendinţele), Forţele genetice, Forţele sociale (educaţie, cultură şicivilizaţie, contacte inter-umane, obişnuinţe şi stil de viaţă...), Forţeleproprii (valorile Conştiinţei, Caracterului, voinţa, efortul personal),Organizarea vieţii.c) – Identificarea cerinţelor Misiunii existenţiale sub toate cele treiaspecte:ca Fiinţă-elev la Şcoala Vieţii: - care este standardul/nivelul deevoluţie, ce teme (îndatoriri) trebuie realizate conform acestuia, ceatitudine faţă de viaţă şi lume este specifică şi utilă pentru acest nivel, cepractici de dezvoltare personală pot fi adoptate pentru asigurareaprogresului continuu al propriei fiinţeca Fiinţă-în-lume: - cum se exprimă îndatorirea sa de a sprijinidezvoltarea celorlalte fiinţe, ca întindere, cuprindere, nivel de raportare;se referă doar la semeni sau se întinde şi la alte categorii sau specii cât şicui şi cum poate dărui efortul, valoarea, munca, rezultatele şi fiinţa saproprieca actor pe scena vieţii: - ce rol are de jucat şi, mai importantdecât cunoaşterea dinainte a rolului, este pregătirea actorului pentru aputea primi şi interpreta o gamă cât mai largă dintre acestea, într-ovariantă cât mai personală dar şi de calitatea cerută de standardeleScenariului şi ale propriei Conştiinţe.
  • 133. 132d) – Identificarea modalităţilor personalizate sub care se exprimăcele 9 Nivele ale Piramidei Trebuinţelor, a lucrurilor şi formelor acestoraexistente în lumea aceasta în măsură a satisface respectivele trebuinţe, amodalităţilor cum pot fi ele atinse şi de asemenea identificareaTrebuinţelor cheie din întreg ansamblul.e) – Prospectarea modalităţilor de combinare sinergică şiinteracţiune constructivă a elementelor de la lit. c, d, concomitent cusatisfacerea necesarului de manifestare simultană pe cele 4 Direcţiimajore ale vieţii: Viaţa Materială, Viaţa Socială, Viaţa Individuală şirespectiv Viaţa Spirituală. Prospectarea şi conceperea primelor soluţiicombinatorice, concomitent cu schemele cadru – cu scenariile – ipoteticede implementare a lor.f) – Stabilirea scopurilor şi obiectivelor majore ale vieţii, în funcţiede toţi parametrii identificaţi în cadrul procedurilor de la lit. a-e;g) – Determinarea necesarului de utilităţi şi dotări pentru atingereascopurilor, obiectivelor şi satisfacerea cerinţelor de la punctele c,d,e:calităţi, aptitudini, dexterităţi / abilităţi, cunoştinţe, experienţe, trăsăturide caracter, forţe de sprijin (cosmice sau ale lumii naturii), conjuncturi şicontexte sociale, stil de viaţă şi modalităţi de eficientizare / optimizare aperformanţelor individuale etc.h) Stabilirea unui model de Personalitate – ca vehicul şi instrumentpentru atingerea şi realizarea celor de mai sus. Modelul personalităţiieste construit in abstracto şi în liniile sale fundamentale, cuprinzând înprincipal aspectele care accentuează latura exterioară a fiinţei umanesociale (: comportament, relaţionare, atitudini, abilităţi, integrare şiadaptare, etc.). Deci, Personalitatea va fi structurată în funcţie de locul,timpul şi mediul social în care fiinţa umană se regăseşte sau îşi propune a
  • 134. 133derula programul existenţei sale. Reprezintă interfaţa omului cu lumea,însă rolul principal este acela de armonizare a lor astfel încât fiinţaumană să-şi poată manifesta plenar identitatea şi unicitatea proprie înaceastă lume comună.i) Stabilirea programului de dezvoltare Individuală, acel set depractici şi tehnici, metode şi strategii destinate creşterii şi împliniriiomului ca fiinţă în sine, evoluţiei sale depline pe toate planurile.j) Stabilirea unui stil de organizare a vieţii în măsură a permitedeopotrivă derularea programului de Dezvoltare Individuală, asigurareaexprimării identităţii proprii, realizarea misiunii existenţiale (în formelealese), armonizarea celor 4 Direcţii ale Vieţii individual-sociale,satisfacerea celor 9 Trebuinţe Fundamentale.k) Apoi trasarea Proiectului Vieţii Personale, acel plan de viaţăstrategic, sistematizat, viabil şi eficient, în măsură a traduce în realitatealumii prezente toate aspectele stabilite până aici şi de asemenea înmăsură a permite actualizarea lor permanentă, în timp, deopotrivă cuadaptarea continuă la conjuncturile exterioare de mediu.l) Lansarea Proiectului în derulare, de către client sub supraveghereaconsilierului, urmărindu-se în acelaşi timp eficienţa strategiilor cât şicapacitatea / dexteritatea clientului în a le implementa la nivel optim. Peaceastă perioadă se oferă training şi suport managerial, se retuşează oriadaptează întreg Proiectul realizat anterior, astfel încât să se ajungă la unmoment de homeostazie dinamică determinat, un punct de echilibruconstructiv şi funcţional conturat de 2 variabile majore: viabilitateaproiectului în această lume şi viaţă şi, respectiv, posibilitatea(capacitatea) clientului de a derula (de la un moment dat) singur acestproiect.
  • 135. 134V. Principiile ConsilieriiPrincipiile Consilierii sunt determinate de două aspecte principale şistructurate – din acest motiv – pe două secţiuni: principii conceptuale(derivate din fundamentele Psihologiei Fiinţei) şi respectiv principiifuncţionale (determinate de caracterul practic, aplicativ al consilierii).A. Principii conceptuale1. Principiul omului ca fenomen cosmic- în baza acestuia, fiinţa umană este percepută ca parteintegrantă a Lumii naturii, constituită şi funcţionând, în toate aspectelevieţii sale, după legile acesteia şi conform standardelor de armonizare aproceselor evoluţiei vieţii la nivel cosmic.2. Principiul omului ca sistem psihic ierarhizat şi holografic- în baza acestui principiu, fenomenul uman se descoperă a fi omare încrengătură de procese, derulate pe multiple nivele de realitate,guvernate de legi şi ordini bine stabilite, organizate ca sisteme de sisteme(sisteme incluse anatomic şi funcţional, după modelul sferă în sferă) şi încadrul cărora, fiecare componentă (structurală, funcţională sauprocesuală) se constituie concomitent şi continuu prin acţiunea sinergicăa tuturor celorlalte, şi tocmai de aceea reflectând în sine imaginea deesenţă a întregului.
  • 136. 1353. Principiul realităţii individuale / viziunii personalizate-la nivelul fiinţei umane, Realitatea este o percepţie subiectivă,specifică fiecăruia şi rezultată a combinării multiplelor factori şiinfluenţe ce acţionează asupra Sinelui individual. Putem spune căRealitatea reprezintă pentru om reflexia Adevărului (obiectiv) în oglindaSufletului său individual. De aceea, spre deosebire de celelalte regnuriale Naturii pentru care Realitatea este unică, obiectivă, coincizând cuceeea ce numim Adevăr, în cazul omului, această realitate nu poate fidecât subiectivă, iar Adevărul parţial, ierarhizat pe nivele, în funcţie degradul de evoluţie al fiecărei entităţi în parte.De aceea, fiecare entitate umană are un limbaj specific decomunicare cu Universul şi cu semenii, propriu reaalităţii lui, motivpentru care consilierul în primul rând trebuie să identifice aceastărealitate, să se transpună în ea şi abia apoi să deschidă adevăratul dialog.Astfel, pe bună dreptate putem afirma că fiecare om e un Univers însine, cu ordinea sa structurală şi funcţională specifică. Iată de ce pentrunoi termenul de „normal/normalitate” nu trebuie şi nici nu poate săexiste. Pe de altă parte şi tot în baza acestui Principiu, consiliereapriveşte ceea ce se denumeşte în mod frecvent prin termenul de „boală”,drept un dezechilibru produs în ordinea internă a universului fiecăruia,astfel încât, de la simplele mici probleme de afaceri, de sănătate fizică,afective, cognitive şi până la problemele de conştiinţă şi identitate, toateacestea reprezintă manifestări de diverse grade, intensităţi şi niveleproduse din – şi numai din – acest motiv: destabilizarea, bruierea ordiniiinterne a propriului sistem. Vedem astfel de ce, pentru a putea rezolvachiar şi cel mai mic detaliu de neregularitate, pentru a strânge un
  • 137. 136singur şurub în marea maşinărie a fiinţei umane trebuie să cunoaştemîntreaga schemă şi principiile ei de funcţionare.Întrucât consilierea şi consilierul au misiunea de a rezolva nu atâtproblemele trecute sau problemele prezente, dar mai ales pe celeviitoare.4. Principiul ierarhizării Trebuinţelor Fundamentale pe 12 nivelepiramidale- Trebuinţele sunt factori de stimulare şi actualizare aDezvoltării individuale, repartizaţi pe sfere de cuprindere/acoperire aRealităţii psihice a fiinţei umane şi supraetajate piramidal în funcţie deprincipiile majore ale progresului universal al vieţii (pentru că ele suntîntâlnite la toate formele de viaţă dotate cu individualitate/identitate –adică Sine – proprii).5. Principiul complexităţii unitare a Fenomenului Uman- fiinţa umană este percepută ca un fenomen hipercomplex,rezultat al armonizării tuturor structurilor şi nivelelor sale constituente;interacţiunea sinergică a tuturor acestora dă naştere unei rezultanteglobale, funcţionând ca un întreg-unitar, aflat în continuă transformarede sine prin chiar procesele evolutive petrecute la nivelul structurilorconstitutive. Principalele forţe structurale sunt determinate de trebuinţelefundamentale ale Sinelui, de gradele de dezvoltare a Conştiinţei, deconţinutul Naturii individuale şi al Caracterului, de Forţele mediului(Cosmosului, Lumii, Naturii, Societăţii), de organizarea şimanagementul proprii vieţi în ansamblu, de Personalitate.
  • 138. 1376. Principiul progresului continuu- omul este un fenomen în perpetuă devenire. Fie că vrea, fie căse împotriveşte, fie că participă activ, fie se lasă purtat de curentulevoluţiei, fie că realizează/conştientizează, fie că ignoră total, fiinţaumană – ca parte a Lumii Naturii – este supusă procesului creşterii şidezvoltării neîntrerupte. Doar că opoziţia, neparticiparea şi abaterea de laregulile acestui proces evolutiv sunt sancţionate prin starea de suferinţă.În baza acestui principiu şi ca asumare a condiţiei sale existenţiale(specifică regnului din care face parte), aceea de fiinţă conştientă de sineînseşi, omului social (fiinţei umane manifestate în lume) îi revineîmplinirea întreitei misiuni existenţiale: de a se dezvolta prin efortulpropriu, de a-i ajuta pe alţii în dezvoltarea lor personală, de a jucarolurile sociale primite pe scena vieţii (a se vedea supra Cap.II/2) .7. Principiul realizării Împlinirii de Sine- pretutindeni în Lumea Naturii fiinţele tind către manifestareacondiţiei lor existenţiale, către exprimarea plenară în viaţă a esenţei lorindividuale (sau de grup, specie etc.). Pentru Fiinţa la stadiul uman deevoluţie acest proces echivalează sub aspect exterior, manifest,comportamental cu simultaneitatea celor 3 aspecte definitorii pentru omulcontemporan: realizarea întreitei misiuni existenţiale, satisfacereaconcomitentă a celor 9 nivele active ale Piramidei Trebuinţelor şi respectivarmonizarea sinergică a celor 4 Domenii Fundamentale ale vieţii.Sub aspect interior, de trăire, atingerea/satisfacerea fiecăruia dintrecele 3 aspecte concomitent şi continuu, echivalează cu perceperea stăriinumite Împlinire de Sine.
  • 139. 1388. Principiul performanticii umane- dintre toate fiinţele Naturii, omul este cea mai adaptabilăşi totodată cea mai modelabilă putând, în baza libertăţii sale, să aleagăorice direcţie a dezvoltării, să îmbrace orice formă, să adopte oricemodel sau tehnică de lucru. Prin educaţie formatoare (cunoaştere plusexerciţiu), folosindu-se de toate Forţele de sprijin care îi stau ladispoziţie (deopotrivă ale sale cât şi cele sociale, ale Naturii sauCosmice), fiinţa umană poate (şi este datoare) să îşi traseze drumulpropriei sale dezvoltări, consilierea nefiind altceva decât unmijloc/instrument de sprijin în acest demers.9. Principiul subsidiarităţii consilierii- consilierul şi consilierea îşi fac intrarea pe scena vieţiiindividuale a clientului numai atunci când sunt îndeplinite cumulativurmătoarele două condiţii:a) clientul conştientizează necesitatea procesului consilieriib) este pregătit să transpună în practică soluţiile obţinute înurma parcurgerii acestui proces.În lipsa oricăreia dintre acestea, şansele de implementare aprogramelor vor fi minime, tocmai întrucât îi revine clientului sarcinaacestei implementări (şi deci trebuie să fie pregătit, decis, motivat aparticipa la propria schimbare), consilierea având doar funcţieinstrumentală, de suport şi de orientare. De aceea şi consilierul vainterveni mai mult pe latura de educaţie formatoare, de training şimotivare pe parcurs; el în nici un caz nu va fi cel ce determină deciziaparticipării/înscrierii în procesul consilierii (aceasta aparţine clientului şivieţii ca factor de motivare) şi nici nu va rezolva situaţiile în locul
  • 140. 139acestuia. Consilierul se prezintă mai mult ca un antrenor ce ştie călucrează cu sportivi de performanţă – oamenii sociali ai prezentului – şică misiunea sa de bază este aceea de a le oferi acestora în primul rândtehnici eficiente, metode optime şi personalizate de dezvoltare,orientarea şi corectarea progresului acestora, deopotrivă cu suportulafectiv tehnic, cu încurajarea şi susţinerea morală. Consilierul este fratele–care-merge alături, constituindu-se deopotrivă în umărul pe care seplânge în suferinţa înfrângerii, în vocea care îndeamnă la reluareaasaltului precum şi primul suflet care se bucură la fiecare victorie.10. Principiul multitudinii de normalităţi- fiecare fiinţă umană trăieşte într-o realitate proprie şispecifică ce pentru ea reprezintă starea de normalitate. Nu există deci onormalitate universal valabilă, ci numai specificităţi aparţinătoarefiecăruia în parte. În baza acestui principiu nu există „bolnavi” în sensulactual, clasic, al cuvântului, ci doar oameni care nu şi-au armonizatstarea propriei normalităţi cu cea a celorlalţi. Normalitatea reprezintăaspectul calitativ al stării pe care o trăieşte fiecare fiinţă în realitatea sa,la un moment dat. De aceea, problemele pot apărea deopotrivă dinneadaptarea interioară (neacomodarea în propria realitate), cât şi de lanearmonizarea exterioară, neîncadrarea sinergică în ansamblulinteracţiunilor perpetue cu toate componentele Mediului (societate,natură, cosmos).Obiectivele consilierii vizează, de aceea, restructurarea realităţiiinterioare într-o formulă care să-i asigure clientului obţinerea Împliniriide Sine (trăirea plenară a bucuriei existenţiale) şi totodată planificarea
  • 141. 140strategică a mecanismelor şi proceselor de integrare armonică şisinergică a acestei realităţi personale în ansamblul complex al Mediului,fără ca prima să fie alterată în esenţa sa.B. Principii FuncţionalePrincipiile funcţionale sunt în număr mult mai mare decât celeconceptuale şi ele, derivând din aspectul aplicativ, practic şi metodologicnu ţin cont de specificul aparte al unei optici ori alteia în psihologie, ciau ca ax central al orientării lor ideea de finalitate şi utilitate, defuncţionalitate şi atingere a obiectivelor.Astfel, printre cele mai frecvent utilizate dintre principii se numărăşi cele de mai jos:1. Consilierea vizează nu repartiţie, ci reconstrucţie, adicăedificarea pornind de la bază, de la elementele cheie ale edificiului numit“Fiinţa umană”.2. Nu se vizează atât rezolvarea situaţiilor (nu acesteareprezintă obiectivul final) cât pregătirea clientului pentru viaţă, în toatăcomplexitatea ei. Se acţionează asupra cauzei şi nu asupra efectelor,vizându-se nu alinarea suferinţei, ci modelarea propriei dezvoltări.3. Trecutul şi prezentul sunt aspecte secundare valoroase subanumite aspecte ca surse informaţionale şi atât. Accentul se pune peviitor, pe fiinţa în devenire, pe realitatea vie a ceea ce numim om,pornindu-se de la principiul că omul poate fi ceea ce voinţa lui decide; şide aceea trecutul şi prezentul au doar valoare orientativă; în fiecare zi,
  • 142. 141omul se poate naşte din nou: acelaşi, dar mereu altul. El trăieşte doar înviitorul său.4. Consilierea nu vizează aplicarea de tratamente, ci oferirea/modelarea, implementarea şi derularea de programe de dezvoltareindividuală, de educaţie, training şi formarea paideică.5. Fiecărui client trebuie să i se ofere şanse egale de acces laserviciile oferite de consiliere, iar furnizarea de informaţii să fie peînţelesul fiecăruia.7. Consilierul trebuie să fie obiectiv, imparţial, să nu impunăopţiunea sa personală şi să nu influenţeze clientul în luarea deciziei.8. Consilierul asistă şi ajută clientul în clarificarea scopurilorconsilierii, el nu impune, ci ei lucrează împreună.9. Consiliatul trebuie să beneficieze de respectul consilierului.10. Consilierea are caracter confidenţial.11. Consilierea trebuie să fie personalizată, să evite stereotipiile.12. Consilierii au responsabilitatea să descopere şi utilizezecapacitatea de dezvoltare şi schimbare a clienţilor.13. Centrarea se face pe trebuinţele clientului.14. Trebuie încurajată o atitudine realistă din partea clientuluiîn ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii deciziilor.15. Încurajarea unor atitudini active din partea clientului(„ajută-te singur”), ceea ce contribuie la dezvoltarea unui sistem propriude autoevaluare.16. Consilierea se face printr-o abordare globală care includenu numai propria persoană a clientului, ci va fi implicată şi familia,şcoala, alte grupuri sau comunitatea.
  • 143. 14217. Clienţii au nevoie de a fi apreciaţi, au nevoie de stimă şirespectul de sine, iar ca să le dobândească au nevoie de confirmareapropriei valori din partea persoanelor semnificative pentru ei (persoanede referinţă: familie, profesori, prieteni, colegi).18. Acceptarea, respectul, grija, încurajarea, sprijinirea,ajutarea, contribuie la afirmarea valorilor clienţilor şi la dezvoltarea lor.19. Un comportament deschis, autentic al consilieruluiprovoacă acelaşi comportament şi clientului.20. Exersarea competenţelor şi abilităţilor de consilier precumşi racordarea la problemele şi nevoile clienţilor sunt premise alesuccesului consilierii.21. Orice metode şi tehnici utilizate în consiliere pentruatingerea obiectivele trebuie să respecte demnitatea şi responsabilitateacelor doi parteneri.22. A fi conştient de tine este primul pas în autorealizare.23. Îndrumarea clientului spre alt consultant atunci când nuputem răspunde cerinţelor.*Alte principii funcţionale sunt următoarele:24. Principiul acţiunii nevralgice, conform căruia consilierultrebuie să „aştepte” sau să „grăbească” procesul de conştientizare aclientului prin aducerea acestuia în starea critică, echivalentă limitei„ultimului ceas”, a şansei ultimative. Clientul fiind factorul cheie înprocesul Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane(chiar dacă nu din primele faze, ci de abia mai târziu, când i seîncredinţează derularea programului prin forţe proprii), este absolut
  • 144. 143necesar ca acesta să participe activ, să se concentreze pe obiectivelepropuse de consilier, să fie total motivat şi să lucreze cu toată puterea şisinceritatea. Or, toate acestea se exprimă eficient şi cu cea mai marepregnanţă în chiar momentele de criză acută (indiferent că aceasta s-aprodus datorită vieţii ori prin aportul catalizator al consilierului).25. Principiul personalizării mesajului, în baza căruiaconsilierul trebuie să descopere acea formă de comunicare absolutspecifică realităţii personale şi unice a clientului; el trebuie, ca prim pasal consilierii, să pătrundă şi trăiască în realitatea celui din urmă, numaiastfel şi numai atunci metodele şi tehnicile aplicate vor fi înţelese,acceptate şi implementate de către client. Fără comunicare şi transfer demesaj, consilierea nu există. În acest sens, una dintre cele mai utile şieficiente soluţii o reprezintă comunicarea metaforică, ce se adreseazăfiinţei profunde a clientului, evitând astfel distorsiunile de mesajprovocate de factori mentali, afectivi, comportamentali sau depersonalitate, deficitul de empatie, lipsa de experienţă din parteaconsilierului ori de receptivitate de către client etc.26. Principiul valorizării euristice a fiinţei umane. Conformacestuia, omul este considerat creator de valori ca şi condiţie de esenţă asa, iar una dintre laturile – şi cea mai importantă – manifestării salecreatoare o reprezintă modelarea de sine. De aceea, programele dedezvoltare propuse fiecărui client, pe lângă faptul că sunt personalizate,adaptate specificului său unic, trebuie să fie în acelaşi timp absolutflexibile, permisive şi cu mare potenţial de recombinare; clientul trebuiesă aibă rolul central de implementare şi în acelaşi timp de transformare
  • 145. 144permanentă a propriului program. Orice program viabil e necesar să laseclientului libertatea creaţiei şi combinării elementelor componente dupăpropria-i măsură, păstrând însă – şi aici intervine rolul consilierului înprocesul implementării – direcţiile majore ale derulării, obiectivelefundamentale de atins şi regula de bază a progresului continuu.27. Principiul utilităţii minimale: nu sunt admise, atât înconsiliere, cât şi în cuprinsul programelor de dezvoltare decât elementelenecesare sau cel puţin utile. Se vizează claritatea, limpezimea câmpuluide lucru. De aceea se folosesc în special elemente cu aspect de principii,legi, simboluri, modele, metafore, care într-un conţinut restrâns cuprindo mare cantitate de semnificaţie transformatoare. Procesul de consilieretrebuie să fie simplificat la maxim, mai mult un cadru, o structură pe careclientul însuşi să construiască, prin efort propriu şi prin valorizareacapacităţilor fiinţei sale, modelul cel mai potrivit pentru creşterea şidezvoltarea sa personală.28. Principiul progresului: se originează în legea conformcăreia toate lucrurile se află în continuă dezvoltare a fiinţelor, trecândmereu dintr-o formă în alta, la nivelul Lumii Naturii. Astfel încât fiecarestare prin care trece sufletul omului reprezintă deopotrivă un proces utilşi necesar creşterii, fortificării, modelării acestuia la un standardsuperior. Chiar dacă forma de manifestare, la un moment dat, poate părearetrogradă faţă de linia generală a procesului, esenţa, însă, îşi continuăcalea ascendentă tocmai datorită forţelor derivate/născute dintr-o astfelde formă. În termeni populari este binecunoscută regula: „ca să faci unsalt mare înainte, câţiva paşi înapoi sunt, de multe ori, necesari”.
  • 146. 14529. Principiul eficienţei: consilierul trebuie să descopere şiaplice acele metode/tehnici/instrumente şi proceduri cu cea mai mareeficienţă pentru client. Dacă, din diverse motive, nu reuşeşte a leidentifica ori aplica pe acestea (din lipsă de experienţă, de mijloace, decadru pentru implementare, ori datorită faptului că e necesară o terapiepe care nu o practică), consilierul este dator să apeleze ori să îndrumeclientul spre un alt coleg de breaslă.Dar în cazul când nu se găseşte cineva (altcineva ) specializat oripotrivit pentru necesitatea unică a unui client anume, orice consilier estede asemenea dator să intervină şi sprijine, după propriile posibilităţi.Fiindcă deşi nu oricine este medic chirurg, toată lumea, în schimb aredatoria să dea ajutor unui rănit până soseşte chirurgul; de multe ori viaţasa stă în acel ajutor. Întocmai şi în domeniul consilierii.30. Principiul efectivităţii: în lucrul cu oamenii, în procesulconsilierii, toate eforturile, indiferent cât de mari sau mărunte ar fi ele,sunt până la urmă răsplătite, încununate de rezultatele pe măsură. Deaceea, consilierului i se solicită răbdare şi înţelegere. Chiar dacă nu suntvizibile ori manifeste pe moment (în cursul terapiei sale) eforturileproprii, precum şi eforturile pe care clientul le depune cu sinceritate, maidevreme sau mai târziu îşi produc rezultatele. Consilierul, deci, nutrebuie să se lege de rezultate şi să forţeze obţinerea lor. Misiunea saconstă în efortul eficient; trebuie lăsată să lucreze fiinţa internă aclientului apoi, după legile naturii şi în ritmul de dezvoltare propriu.Pentru că şi în consiliere ca şi în medicina trupului se aplică principiul:„medicul tratează, natura vindecă.”
  • 147. 14631. Principiul sacralităţii: sacrul este trăirea de profunzime aFiinţei umane care se simte parte a lumii, vibrând în armonie cu viaţa, culumea, cu întreg universul. Sacrul este totodată acea stare de simţire cedepăşeşte/transcende barierele convenţionale impuse de existenţa omuluiîntr-un cadru determinat spaţio-temporal, reuşind să dezvăluie fiinţei saleidentitatea reală în unitatea întregului ansamblu al vieţii, simţindu-seastfel fiinţă din Marea Fiinţă, creată după „chipul şi asemănarea”acestuia, atotputernică şi stăpână pe propriul destin şi propria devenire.Sacrul nu trebuie confundat cu fenomenul credinţei, care presupuneo exteriorizare şi îndreptare spre un obiect anume a trăirii mistice interne.Credinţa este deci, oarecum direcţionată (şi de aceea „îngustă”), pe cândsacrul lasă fiinţei umane libertatea şi posibilitatea de a se regăsi pe sineîn fiecare atom al universului, fiind astfel calea cea mai sigură spredescoperirea puterii nelimitate, a potenţialului de creştere şi dezvoltaredincolo de graniţele oricăror condiţionări care, de acum vor păreailuzorii.VI. Funcţiile ConsilieriiConsilierea în Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei Umaneîndeplineşte cumulativ următoarele funcţii:1. Funcţia educaţională, facilitând descoperirea, cunoaşterea desine atât la prezent cât mai ales pentru viitor2. Funcţia de stimulator şi accelerator al procesului de training şiautoformare
  • 148. 1473. Funcţia de realizator al integrării, adoptării, sinergiei şisimbiozei omului cu mediul prin armonizarea interioară şi exterioară (cusocietatea, lumea, natura, cosmosul)4. Funcţia de instrument, metodă şi cadru al dezvoltării umaneindividuale5. Funcţia de promovator al progresului comunitar, al dezvoltăriisociale6. Funcţia de inductor, catalizator şi suport în procesele dezvoltăriipersonale şi colective7. Funcţia de cercetare/identificare a noi orizonturi şi profunzimiale fiinţei umane, precum şi a noi modalităţi de îmbunătăţire a calităţiivieţii şi a standardelor împlinirii de sine a fiinţei umane.8. Funcţia de valorizator al fiinţei umane la capacitatea maximă aacesteia.VII. Formele generale ale consilierii„Adevărul e străin de timpul devenirii. Pentru a ajunge la contemplareaadevărului, sufletul, prizonier al trupului, al simţurilor, al aparenţelor, trebuie să seelibereze de legăturile care-l încătuşează.Ilia PrigogineÎn activitatea de consiliere pe care o realizează psihologul-consilier îngeneral s-au conturat (în practica şi literatura de specialitate – a se vedeaAdriana Băban) mai multe modalităţi de abordare a problemelor cu carese confruntă oamenii pe parcursul evoluţiei lor şi în acest scop serealizează consilierea următoarele modalităţi aplicative/tipuri deconsiliere:
  • 149. 1481.Informaţională – constă în furnizarea de informaţii credibile şiutilizabile pentru identificarea corectă a problemelor, pentru evaluarea şiierarhizarea lor, precum şi pentru elaborarea procedeelor în soluţionareaacestora. În general, se oferă informaţii care să-i scoată pe clienţi dinconfuzia în care se află la un moment dat şi pentru a le da un set deprincipii prin care să poată să se adapteze optim solicitărilor vieţii, să-şiformeze norme şi valori de convieţuire conforme cu solicitărilegrupurilor în care trăiesc (în luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, aconflictelor, tehnici de studiu în orientare spirituală, socială, familială şiprofesională, pentru formarea carierei etc).2.Prescriptivă (educativă) în baza cărora sunt redate anumiteprevederi care conţin repere pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, aveniturilor materiale, a raporturilor interumane, a dezvoltării personaleetc. Este o formă mai dezvoltată a celei informative prin care i sesugerează clientului ce ar fi de evitat, care ar fi argumentele „pro” şi„contra” ale variatelor alternative în demersul soluţionării situaţiilorproblematice.3.Confruntativă – de încurajare a clientului să-şi formulezeproblemele şi să-şi exprime sentimentele adiacente acestora. Încurajareaca depindere de bază în relaţia de consiliere este un indicator esenţialcare facilitează comunicarea client – consilier;4.Catalitică – are efect catalizator, oferindu-i-se clientului unimbold mobilizator pentru a-şi depăşi situaţiile dificile cu care seconfruntă;5.Suportivă – prin care i se oferă clientului sprijin, prin susţinere înplan emoţional prin oferire de recompense, ori soluţii pentru a depăşimomentele grele din viaţă;
  • 150. 1496. De criză – se aplică pentru asistarea psihologică a persoanelor casă-şi depăşească situaţiile problematice din viaţă.7.De remediu – presupune reabilitarea, ameliorarea, eliminareavariatelor disfuncţii şi se axează pe învăţarea unor tehnici de negocierepentru depăşirea situaţiilor problematice, cum ar fi: dependenţe de fumat,alcool, droguri, etc.8.Preventivă – constă dintr-un sistem concret de metode şi acţiuniprin care se urmăreşte învăţarea unor tehnici cum să abordeze şi cum săprocedeze cu propriile nevoi în raport cu diversele exigenţe şi solicităriexterne pentru a diminua sau evita disconfortul psihic. Din aceastăperspectivă, este important de a ajuta clienţii să-şi formeze o imaginedespre sine obiectivă pentru a-şi elabora şi însuşi criterii concrete deevaluare a semnificaţiei propriilor solicitări şi interese, dar şi privitor lasolicitările externe prin interiorizarea normelor şi valorilor grupului.Prevenţia presupune anticiparea situaţiilor şi a factorilor de risc care potfi un obstacol în dezvoltarea armonioasă şi funcţionarea persoanei laparametrii optimi ai resurselor proprii. Preocuparea pentru prevenţieconstă în implicarea în acţiune înainte de declanşarea unui impactnegativ şi de apariţia unei crize personale. Este modalitatea cea maieficientă şi mai economicoasă de consiliere, dar şi cea mai puţin uzitată.9.De dezvoltare personală – este un model mai complex care constăîn identificarea şi formarea abilităţilor necesare soluţionărilor problemei.Tehnicile de intervenţie folosite sunt: transmiterea de informaţii şiasimilarea acestora, jocuri de rol, tehnici experienţiale şi exerciţiispecifice prin care sunt vizate formarea de competenţe, dintre caremenţionăm: rezolvarea de probleme, luarea deciziilor, deprinderi decomunicare, de rezolvare a conflictelor, de relaţionare, adoptarea unui
  • 151. 150comportament de responsabilitate pentru problemele academice,management al stresului, etc.10. Religioasă – spirituală, care se bazează pe principiile şiînvăţăturile religioase. Premisa majoră a acestui tip de consiliere, scriaBackus (apud. McDowel & Hostetler, 1999) este că „adevărul îieliberează pe oameni, atunci când aceştia îl cred şi îi dau ascultare”.11. Promovării şi menţinerii sănătăţii – prin programe de educaţiepentru reducerea riscului de îmbolnăviri şi scăderea frecvenţeisimptomelor de risc, fumat, consum de droguri, alimentaţieneechilibrate, etc., care să facilitează formarea unui stil de viaţă sănătos.12.Familiei – cu variantele sale, premaritale, maritale şi a divorţului;13.Carierei – sau de orientare şcolară şi profesională, care se axeazăpe creşterea oportunităţilor de angajare, plasare, inserţie pe piaţa munciia tinerilor şi adulţilor conform aspiraţiilor, intereselor şi abilităţilor lor,antrenându-i drept coparticipanţi la propriul lor destin prin informare,educare, autoformare, autoorientare şi demersul alegerii şi dezvoltăriicarierei;14.Specifică genului – se conturează ca o specializare care necesităcunoştinţe şi disponibilităţi speciale pentru exercitarea diferenţiată, înfuncţie de apartenenţa la genul masculin sau feminin. Perspectivedistincte de consiliere există pentru fiecare gen. De exemplu, s-a profilatpentru femei abordarea integrativă (Woreel), modelul Stone, terapiafeministă radicală (Burstow).Esenţial însă pentru consilierea în Managementul calităţii Vieţii şiCondiţiei Umane este faptul de a avea libertatea (dar şi obligativitatea)abordării întregii plaje a tipologiilor expuse mai sus. În fapt, aceastăclasificare este desuetă în cea mai mare parte, iar dacă noi am amintit-o
  • 152. 151aici am avut în vedere aspectul didactic al acesteia, acela de a contribuila mai buna înţelegere a conţinutului operaţional al consilierii înManagementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane. Aşa cum am pututobserva pe parcursul volumului de faţă, omul social contemporan este unfenomen de o maximă complexitate, în structura psihică a lui, forţelegeneratoare – atât interioare, cât şi exterioare – combinându-se într-ovarietate în continuă perpetuare de forme.Procesele psihice se află într-odependenţă strictă unele de altele, în fapt creându-se reciproc şi continuu.Astfel încât orice problemă apărută la un moment dat într-un anumit“sector” al psihicului (raportată desigur la situaţiile de viaţă reale) cusiguranţă că a produs ori este pe cale să producă disfuncţionalităţi şi pealte planuri. De aceea consilierea priveşte Fiinţa umană în modholografic, integrator, deopotrivă în toate dimensiunile sale şi aplicându-i în acelaşi timp toate tipologiile de tehnici enumerate mai sus,combinate sinergic după cadrele expuse până aici, în volumul de faţă.
  • 153. 152CAPITOLUL VINSTRUMENTE ŞI PROCEDURI DE CONSILIERECeea ce putem face în privinţa marii înţelepciuni, deopotrivă orientale şioccidentale, a trecutului, este să o asimilăm şi să ne îndreptăm spre noi şi originalepercepţii, relevante în condiţiile noastre prezente în viaţăDavid BohmI. INSTRUMENTELE DE CONSILIEREFilistinul cultural credea până de curând că Astrologia a fost înlăturată de mult şi că eraceva de care se putea râde fără riscuri. Dar astăzi, ridicându-se din nivelele obscure alesocialului, ea bate la uşile universităţilor din care a fost exilată acum trei sute de ani.Carl Gustav JungA. Instrumente descriptiv-investigatorii1. ASTROLOGIAAstrologia reprezintă una dintre ramurile ştiinţelor hermetice, ocultesau mai bine zis ocultate de istorie, care şi-a căpătat faima nefavorabilăde “ghicit în stele” sau prezicere.Mecanismul de la baza ştiinţei este explicat de ocultismulfundamental, înlocuit în ultimele secole de interpretări ale simbolisticii,într-un mod tehnic. Astfel, se impune a scoate la iveală sursa de latemelia acestei ştiinţe, devenite acum tot mai puţin rezervată elitiştilor.Originile acestei ştiinţe o arată ca fiind de mare însemnătate înstabilirea influenţelor pozitive sau negative ale momentelor alese pentruacţiuni – cheie care să manifeste voinţele celor puternici. În acestcontext amintim faptul că un număr mare de personalităţi relevantepentru evenimentele majore ale umanităţii, printre care şi conducători de
  • 154. 153state, aveau unul sau chiar o echipă de astrologi asociaţi care analizaumomentele oportune pentru negocieri, lupte, întâlniri etc. De aceea,înţelegerea şi folosirea unei astfel de ştiinţe denotă creditul enormacordat astrologiei, care de-a lungul deceniilor modernităţii şi-a micşoratcapacitatea de a interveni ca un factor modelator şi descifrator al vieţiioamenilor, decăzând în ochii raţionalişti şi materialişti ai celornedeprinşi a înţelege raporturile lumii în care întâlnim ArmoniaUnivesală. Poate tocmai această cădere din …stele face ca astrologia săredevină una din porţile ce odată deschise, oferă o perspectivă diferităasupra cauzelor şi efectelor fenomenelor care stau la baza direcţiilor sprecare se îndreaptă oamenii. Pericolul ce premerge orice revenire la viaţă aunei ştiinţe oculte este acela de a se interpreta greşit substratulfundamental, simbolistica şi existenţa posibilelor expectanţe exagerate.De aceea este necesară conturarea limitelor astrologiei în contextulpretenţiilor de a descifra forţele care acţionează asupra omului şi a vieţiisale. Astfel, se impune prezicerea că astrologia nu poate răspunde latoate întrebările legate de viaţa cotidiană, ci este doar unul din factoriiinfluenţatori, care împreună cu alţii pot explica şi îndruma o acţiune saualta. În acest mod, astrologia se defineşte ca fiind ştiinţa hermetică cedescifrează maniera în care forţele astrale determină predispoziţia spreun anumit gen de acţiune, comportament, detaliind asupra contextului(spaţiu şi timp). Totodată există segmente ale acestei discipline cu rolulde a explica combinaţia de calităţi şi defecte, motivaţia momentului încare se naşte un om, predispoziţiile de manifestare ale acestuia şi cursuldestinului său.Din punct de vedere fizic, planetele din sistemul nostru solar au fostconsiderate neanimate (cel puţin cele studiate prin mijloace tehnologice),
  • 155. 154oamenii de ştiinţă considerând că o formă de viaţă trebuie săîndeplinească anumite condiţii stabilite de cadrele unei limite de gândiregeneral acceptate. De altfel, modul de vedere îngust, dar şi gradulinsuficient dezvoltat al tehnologiei prezentului, la care se adaugă nivelulevolutiv actual al fiinţei umane, toate împreună fac imposibilăcunoaşterea exactă a sursei de provenienţă a acestei ştiinţe. Totuşi,trecutul omenirii relevă raporturi diferite de cele de astăzi, alelocuitorilor Pământului, cu spaţiul celest, cunoaşterea provenită din altedimensiuni de care aceştia beneficiau şi căile directe de comunicaredeschise între oameni şi entităţile spirituale locuitoare ale planetelorsistemului solar. În acest mod s-au putut diferenţia înfluenţele pe planete,fiecare dintre acestea având caracteristicile sale, spiritele care lepopulează fiind grupate pe grade de evoluţie; în momentul conceperiitraseului destinului uman, aceste entităţi conlucrează pentru a stabililiniile generale ale destinului, dar şi structura psihică, potenţialităţileînnăscute, dictate de necesităţile evolutive ale fiinţei umane în cauză.Astfel, se crează legături puternice, invizibile, menite să ajute şi săcoordoneze viaţa pe Pământ.Combinaţiile influenţelor astrale sunt de fiecare dată altele; în acestsens Irene Andrieu vorbeşte de condiţiile în care o astrogramă devinerelevantă şi relevatoare: “noi nu putem realiza previziuni astrale fiabilefără analiza trecutului. Pentru un individ riguros este necesar a se bazape reacţiile anterioare şi pe modelele disponibile la fel de bine ca şiexperienţele întâlnite care i-au condiţionat răspunsurilesale psihologice şiintelectuale. Vom putea să analizăm tema naşterii într-un mod sistematic,adică în contextul unei personalităţi reale care trăieşte în mod necesar îninteracţiune cu mediul exterior. Cunoscând răspunsurile pe care este
  • 156. 155înclinat să le dea, le putem deduce pe cele care au tendinţa să se repete.Putem să punem în acelaşi mod problema asupra devenirii unui grup, aunei formaţiuni sociale sau a unei populaţii întregi. Un eveniment nusurvine datorită hazardului, ci este condiţionat de către o înlănţuire decauze şi efecte. Perspectivele unui grup de fiinţe care se nasc în acelaşimoment într-un context global lărgit (Pământul) sau restrâns (o anumităţară şi o anumită civilizaţie), nu pot să se bazeze decât pe o anterioritateposibilă: istoria…, cea care este văzută de astrologie pare a fi rezultatulcâtorva mari cicluri cruciale care uneori – dar nu întotdeauna – şi-au datîntâlnire în marile epoci ale umanităţii.”În fapt, astrologia analizează caracteristicile fiecărui moment istoricpersonal sau contextual, caracteristici armonizate cu principiul “acţiuniişi reacţiunii”, cauzei şi efectului. Determinismul astrelor sefundamentează pe ideea creării “spaţiului”, mediului cel mai potrivitlichidării legăturilor karmice, contribuind la construcţia personalităţiiumane cu influenţele optime pentru împlinirea evoluţiei individuale şicolective; pentru aceasta, spiritele astrelor lucrează permanent la relaţiicât mai performante în ceea ce priveşte relaţia om – context social(contacte umane) – perioadă istorică – nivel de dezvoltare al civilizaţiei.Chiar dacă aparent istoria demonstrează că nu întotdeauna aceastărelaţie funcţionează, în sensul că uneori conjunctura istorică nu a fostsimilară sau apropiată ca nivel etapei evolutive a omenirii, sau invers.Dar cum trecutul este mereu susceptibil interpretărilor, tot mai des nedovedim că ceea ce am considerat ca fiind negativ pentru umanitate, afost doar util şi bine-venit pe ansamblu. “Detaşarea noastră esteinsuficientă pentru a putea estima importanţa istorică a unei revoluţii, aunui război sau a unei crize economice.” (I. Andrieu) De aceea, o analiză
  • 157. 156profundă în contextul strict al ideei de evoluţie, învăţarea unor lecţii prinsuferinţă scoate la iveală reversul medaliei – răul este doar o faţă abinelui. Alternanţa perioadelor fatidice cu cele înfloritoare din viaţa raseiumane, perioade “anunţate” de astre relevă de fapt legea cosmică aciclurilor.În momentul de faţă dezvoltarea spirituală a societăţii umane concepescoaterea acestei ramuri a Cunoaşterii – astrologia – atât din zonaprofanului falsificator, cât şi din zona hermetismului , pentru a o asimilaunei metode practice de a răspunde întrebărilor “cine sunt eu?” “de cesunt aşa?” “de ce m-am născut acum?” “ce viitor am?”.Această nouă viziune asupra astrologiei reprezintă de fapt cel maimare pas înspre evoluţia acesteia, integrarea printre celelalte ştiinţe,unificarea lor şi deschiderea spre noi Orizonturi.2. GRAFOLOGIAÎn scris suntem noi înşine, pentru că orice idee, sentiment sau trăire afiinţei noastre interioare tinde să prindă viaţă în lumea exterioară, să semanifeste într-o anumită înlănţuire de forme simbolice după o anumităconfiguraţie şi un ritm propriu, ascultând întru totul de muzicalitateaunică a sufletului.Ne mişcăm, vorbim, scriem, prinşi în Dansul Cosmic al Vieţii dincare facem parte organică, aducând contribuţia originalităţii şi unicităţiifiinţei noastre la marea armonie a Întregului. În raporturile cu semenii,cu natura, cu existenţa cotidiană, cu noi înşine, cu aspiraţiile, visele,înfăptuirile sau dimpotrivă eşecurile, greutăţile ori deznădejdile; cuîndoielile sau credinţele; în relaţia cu lumea şi cu Divinitatea, scrisulexprimă cel mai bine, ca gest simbolic, ritualul fiinţei noastre interioare,
  • 158. 157atitudinea personală şi irepetabilă (a fiinţei noastre intime) în faţaFenomenului sacru al existenţei.În Catedrala Vieţii, în faţa Altarului Conştiinţei noastre, toate măştilefalse cad, iar Actorul se prezintă în nuda măreţie a purităţii Sufletuluisău. Şi nimic din cele lăsate afară nu rămân să dea socoteală despreLiturghia celebrată în profunzimea Templului Interior precum ritualulsfânt al Sufletului în extazul mistic al exprimării de sine prin PutereaFormei: Scrisul. În scris suntem noi inşine, pentru că orice idee,sentiment sau trăire a fiinţei noastre interioare tinde să prindă viaţă înlumea exterioară, să se manifeste printr-o anumită înlănţuire de formesimbolice după o anumită configuraţie şi în ritm propriu, ascultând întrutotul de muzicalitatea unică a sufletului.De fiecare dată când aşezăm creionul pe hârtie, dăm la iveală cele maiizbitoare adevăruri despre noi: firea, experienţa personală, copilăria,speranţele şi visele; în fapt povestea întregii noastre vieţi, trecutul,prezentul şi viitorul. Scrisul ne spune ce fel de Om suntem – nu doar înexterior : personalitatea şi celelalte aspecte pe care le văd alţii – ci nedezvăluie Sinele nostru autentic, profund şi tainic.Scrisul este totodată oglinda în care putem vedea – uneori cu oprecizie exasperantă – ce fel de om am devenit peste ani. Puţini dintrenoi au şansa să se descopere pe ei înşisi aşa cum sunt văzuţi de cătreceilalţi şi probabil că am avea un şoc la prima impresie. Pentru că, deîndată ce începem să scriem, totul iese la suprafaţă: temperamentul,comportarea , gândurile, optica de viaţă, trăirile noastre profunde,conştiinţa, toate trăsăturile de caracter bune sau rele, care fac din noiînşine o persoană absolut unică.
  • 159. 158Scrisul ne poate fi de folos ca să ne măsurăm respectul de sine, săvedem cât de împliniţi suntem în viaţă, în muncă, în familie, înraporturile sociale ori cât de împăcaţi suntem cu noi înşine şi cuDumnezeu. Ne arată dacă relaţiile, sentimentele, gândurile, vorbele şifaptele noastre sunt sincere, afectuoase, deschise ori egoiste, meschine,mincinoase .Dar cel mai important, poate, este faptul că scrisul ne dezvăluie cât deaproape ori cât de departe suntem de îndeplinirea destinului, de viaţacare ne-a fost dăruită ca potenţialitate şi pentru care am fost lăsaţi să nebucurăm, edificând-o cu propriul efort şi trăind-o în toată frumuseţea ei,clipă de clipă. Scrisul ne arată dacă ne aflăm încă în căutarea răspunsuluila multe întrebări ori am descoperit deja Drumul care duce acolo: spreScopul divin al Vieţii noastre personale.De aceste lucruri avem cu toţii cea mai mare nevoie, atât spre a nedescoperi şi împlini pe noi înşine, cât şi pentru a-i sprijini pe ceilalţi(persoane apropiate, dragi, semeni ori, chiar necunoscuţi) să găsească şiprogreseze pe propria Cale a dezvoltării personale.Fiindcă jumătate din bucuria/împlinirea vieţii noastre stă înprivirea fericită a celui de alături!3.FIZIONOMIACredinţele religioase atestă faptul că omul a fost făcut după Chipul şiAsemănarea lui Dumnezeu. Dacă Divinul e singular, atunci de ce fiinţelenoastre au înfăţişări atât de diferite între ele? Răspusul la aceastăîntrebare constă în înţelegerea sensului armoniei corpului uman.Organismul are rolul de a fi un vehicul pentru celelalte corpurineorganice, care împreună alcătuiesc un tot unitar: individul. Legăturile
  • 160. 159dintre aceste corpuri capătă o anumită exprimare la nivel superificial, -rezultatul tuturor influenţelor naturale ce vin să se grupeze după oformulă diferenţiată, în funcţie de necesităţile spirituale ale persoaneirespective. Din acest motiv, structura fizică a fiinţei umane reflectăcombinaţia de forţe care compune personalitatea individului exprimatăprin caracteristici standardizate numite tipologii.Fizionomia se înscrie în acest ordin al tipologiei, fiind extensiapersonalităţii la nivel material, şi oferind toate semnele necesare pentrucunoaşterea celuilalt.Clasificările după tipurile fizionomice au urmărit suprapunereacaracterelor psihologice, atât corelativ cu simbolistica de gen, cât şi casinteză a observaţiilor menite să surprindă în figura omului trăsăturilecaracterului său.Trăsăturilor fizice le-au fost descoperite substratele geometrice,animaliere, cromatice etc., a căror combinaţie formează un portretpsihologic unic. În acest mod, figura umană poate oferi informaţii utilecu privire la personalitatea şi tendinţele care se întrevăd că vor fi urmateîn dezvoltarea psihologică.4. NUMEROLOGIAO privire sumară asupra matematicii şi uimitoarei configuraţii auniversului sau o analiză a vieţii omului de-a lungul timpului ne vordemonstra că, practic, totul este condus de numere; folosite de om încăde la începutul existenţei sale, acestea ne oferă datele pe baza cărora s-aucreat studiile şi conceptele omenirii de-a lungul întregii sale evoluţiiistorice.
  • 161. 160Numerele sunt, în fapt, manifestarea exterioară a principiilor care aucontribuit la formarea lumii; sunt forţe vii şi trebuie să cunoaştem nunumai energia pe care o transmit, ci să învăţăm să dezvoltăm calităţilecelor care apar în Tabloul Numerologic al vieţii noastre individuale.Recunoscând că există o ordine în Univers, care cuprinde totul, de lacea mai mică particulă, până la Universul însuşi, şi pornind de laprincipiul că nimic nu este static, ci totul vibrează în jurul nostru, putemsă înţelegem cum numerele transmit o energie ce interacţionează şiinfluenţează tot ceea ce există, iar forţa lor îl atinge şi pe om,modelându-i caracterul şi destinul.Toţi ne-am născut într-o anumită zi predestinată în cadrul PlanuluiUniversal şi am fost influenţaţi de Vibraţiile emise în acel moment încâmpul cosmic de energie; astfel încât, din chiar momentul naşterii, nesituăm permanent sub influenţa numerelor. Aceste Vibraţii ne vorsprijini buna dezvoltare, ne vor modela gândirea şi simţirea, ne vormotiva relaţiile şi atitudinile în faţa vieţii.La început, Ştiinţa Numerelor se învăţa în ţările orientului îndepărtat,şi numai de către grupuri foarte reduse de persoane. Ulterior Pitagora şidupă el Platon, în Academia din Atena au introdus această practică acunoaşterii şi dezvoltării umane şi în Occident. În prezent, descoperirileunor cercetători moderni, precum Dr. Jordan de la Institutul deInvestigaţii Numerologice din California , ori alţi prestigioşi oameni deştiinţă englezi ori americani, au îmbogăţit aceste cunoştinţe, adaptândtehnicile şi prevederile numerologice la necesităţile contemporane aleomului şi vieţii. În acest fel, ştiinţa actuală a numerelor a ajuns, nu numaisă atingă vârsta autentică a maturităţii, ci şi, prin Carta Cetăţeniei
  • 162. 161Universale, să fie recunoscută în numeroase ţări ca o practică deosebit deutilă cunoaşterii personalităţii şi destinului omului.Fiinţa Primă, Demiurgul, care stă la baza a tot ceea ce există şicompune lumea înconjurătoare, ne-a înlesnit mijloacele prin care săputem pătrunde în misterul fiinţei umane prin intermediul procedeelorştiinţifice , printre care şi Numerologia.Folosind Vibraţiile Numerice, pe baza principiilor numerologice,putem schimba aspectele conflictuale ale personalităţii noastre, putemplanifica destinul şi propria dezvoltare conform oportunităţilordescoperite în Tabloul Numerologic. Vom învăţa să acţionăm înmomentele cele mai potrivite spre a profita de vibraţiile pozitive şi sămoderăm în acelaşi timp activităţile care nu ne sunt favorabile.Majoritatea persoanelor se nasc posedând foarte multe calităţi, dar care,însă, le rămân necunoscute toată viaţa. A ne descoperi capacităţileînseamnă a face un mare pas spre perfecţiunea interioară şi îndeplinireaaspiraţiilor noastre sau, altfel spus, spre fericirea şi realizarea personală.Cunoscându-ne în egală măsură posibilităţile şi calităţile înnăscute,precum şi punctele slabe ori vulnerabile, putem să le folosim şidezvoltăm pe primele, iar în acelaşi timp să le dominăm sau eliminăm peultimele, spre a nu altera şi nici împiedica mersul nostru ascendent spreîmplinire şi succes.5. REGRESIA ÎN VIEŢILE ANTERIOARESpiritul uman, de-a lungul vieţii sale pe pământ are posibilitatea de a se foloside numeroasele încarnări pentru a-şi atinge desăvârşirea. Aceste încarnărireprezintă de fapt o multitudine de aspecte, reflexii, imagini, valenţe ale Vieţiiînsăşi, pe care spiritul are datoria de a le trăi, înţelege, şi de a căpăta forţa
  • 163. 162necesară revenirii la Unitatea care l-a generat. Cu fiecare viaţă, spiritulacumulează cunoaştere, dovedindu-şi virtuţile şi eliberându-se treptat de datoriilekarmice înlănţuitoare. Altfel spus, fiecare moment al existenţei sale aduceposibilitatea de a-şi făuri un trecut mai bun pentru a avea un viitor al libertăţii.Numeroasele aspecte ale vieţii pe care omul le trăieşte îl pun în faţa unorroluri ce se succed indiferent de sistemele ierarhice sociale ale istoriei, cândîntr-o epocă acelaşi spirit poate să fi avut o funcţie de împărat, iar laulterioara încarnare acesta nu a fost decât un biet cerşetor. Acest lucrudemonstrează faptul că omul nu e decât un actor pe scena Vieţii, cu menireade a-şi îndeplini misiunea rezervată special pentru el, participând laspectacolul Existenţei în calitate de actant.Toate experienţele avute de-a lungul vieţilor repetate pe pământ, seînregistrează în memoria universală, omului fiindu-i blocat accesul la trecutulsău, pentru a fi protejat de trauma eventualelor amintiri nefaste, dar şi pentrua i se oferi şansa unui nou început. Doar copiii mai au unele reminiscenţe aleamintirilor, dar care vor fi uitate la o vârstă mai înaintată.Prin transa de tip hipnotic se pot accesa informaţii din vieţile anterioare alefiinţelor umane, pentru a localiza cu precizie originea eventualelor traume dintrecut ce se manifestă sub forma unor dereglări psihice sau fobii,comportamente alienate etc. Transa oferă persoanei care apelează la unasemenea serviciu, posibilitatea de a-şi corecta anumite aspecte din vieţiletrecute, pentru ca în prezent să nu se mai poată exprima greşelile acum uitate.Regresia în vieţile anterioare este de fapt o formă de hipnoză careavansează mai profund în istoria personală a oamenilor, descoperă şi învieexperienţe trăite cu mult timp în urmă, vindecă răni vechi, ajutând pe cei încauză să înţeleagă sursa răului din viaţa pe care o trăiesc în momentul de faţă.În acest fel nu se anulează datoriile karmice, ci este adusă în prim plan
  • 164. 163posibilitatea unei conştientizări a motivului pentru care anumite aspecte dinviaţa unor pesoane sunt nefaste şi cauzatoare de probleme psihologice.Consilierul care apelează la această metodă este responsabil de rezultatulintervenţiei în vieţile anterioare, prin faptul că se află pus în faţa a douărealităţi distinctece vizează aceeaşi persoană, sieşi revenindu-I datoria de aregle relaţia dintre acestea, în sprijinul clientului său.B. Instrumente de intervenţie1. FENG - SHUILa fel ca în toate artele asiatice, şi în special cele chinezeşti, Armoniaera în trecut rezultatul tuturor acţiunilor oamenilor sau orientareaacestora; pentru aceasta, viaţa semenilor era orânduită conform legilorechilibrului, căpătând forma ritualurilor. De fapt tot ceea ce aparţineaomului şi / sau avea legătură cu el respecta Armonia, iar Ritualul eraforma prin care se regăsea şi se transpunea în viaţa de toate zilele,Echilibrul Universal.Pe aceste considerente, Feng – Shui-ul a devenit metoda fiinşeiumane de a se armoniza şi echilibra cu energia spaţiului unde trăieşte,conform arhetipului energetic regăsit la nivelul său. În acest mod omultransformă locul, pentru ca acesta la rândul său să-i ofere suportulconectării la Energia Universală.Respectând anumite teorii şi principii, Feng – Shui este arta refaceriilegăturilor vitale dintre fiinţa umană şi Univers, astfel încât omul să seregăsească ca parte a Întregului, fiind o Imagine / Reflexie a acestuia,“după Chipul şi Asemănarea Sa”. Este “arta vechilor chinezi de a pune în
  • 165. 164armonie energia ch’i din mediul înconjurător cu fluxul ch’i pe care îl arefiecare om, în scopul eficientizării întreprinderilor umane”.Omul modern a renunţat de multă vreme să conştientizeze că ceeace-l înconjoară (şi aici ne referim la mediul ambiental) îl influenţeazăprofund, şi practic orice manifestare a sa sau mai bine zis rezultatulmanifestării reprezintă “dialogul” dintre el şi spaţiu. Pentru ca acest“dialog” să-l favorizeze, omul are nevoie să înţeleagă interdependenţadintre sine şi Cosmos, deoarece acesta din urmă are acea puteremodelatoare (Adler) care se implică în viaţa lui, determinându-i un curssau altul. Prin Feng – Shui fiinţa umană reuşeşte să recreeze echilibrulcerut de viaţă şi care să-I aducă maximul de succes ce şi-l doreşte. Pentruviaţa privată, omul are la dispoziţie o casă, o grădină şi eventual un locnumai al lui pentru linişte şi calm. Mediul social îl aduce într-un birou /cabinet / atelier / maşină etc.; în acest mod, toată viaţa lui are un suportfizic care rămâne constant sau se modifică. Ceea ce aduce satisfacţie estefaptul că se simte oriunde “acasă”. Pentru a se simţi “acasă”, Feng – Shuiîi arată ce trebuie modificat, rearanjat şi transformat pentru ca energiafavorabilă să-l ajute în acţiunile sale. În speţă, Feng – Shui se poateextinde la toate compartimentele vieţii cotidiene, realizând Armonia decare vorbeam anterior, relaţiile sentimentale, sociale, partenerialetrebuind să se echilibreze conform anumitor reguli care să-i aducărezultate pozitive. Starea de sănătate fizică şi mentală reprezintă de faptnormalul, echilibrul, funcţionabilitatea; din punct de vedere al Feng –Shui-ului, această dublă integritate este asigurată de legăturile favorabilecu energia spaţiului, de acordul cu sensurile şi legile Cosmice.Fiecare om în parte se supune anumitor reguli de funcţionare care-lprivesc ca individ comun cu cei din categoria sa, dar şi aparte, ca
  • 166. 165persoană distinctă, unitară şi nerepetitivă, ce particularizeazămanifestarea aceloraşi legi coodonatoare. De aceea, Arta Armoniei,denumită Feng – Shui foloseşte un sistem general de principii, dar lasăposibilitatea intuiţiei individului să-şi găsească formula proprie dearmonizare. Rezultatul unei integrări în spaţiu de aceastămanieră,conduce la dezvoltarea şi aprofundarea capacităţilor deînţelegere şi comuniune între microcosmosul uman şi macrocosmosuluniversal, relaţie în care omul se simte parte integrantă a vieţii,cooperând la demersul evolutiv al manifestării Geniului Creator.În această ordine de idei, Feng – Shui-ul este metoda cea mai eficacede a se media contactul energetic om – mediu înconjurător, contact carese transformă într-o relaţie de dublu schimb ce presupune transferul, darşi încărcarea cu vitalitate a celor doi “parteneri”, în sensul deveniriispirituale care să ne apropie de Originea fiinţei noastre.2. HIPNOZAPotrivit ştiinţei moderne, hipnoza se defineşte ca fiind “starea indusă,de regulă în mod artificial, asemănătoare cu somnul, dar în acelaşi timpdiferită de acesta din punct de vedere fiziologic, stare caracterizată prinsugestibilitate crescută, ca rezultat al căreia pot fi induse pacientului, maiuşor decât în stare normală, o serie de modificări senzoriale, perceptive,mnezice şi motorii.” (I.Holdevici). Într-o accepţie mai concretă şi maiprofundă, hipnoza reprezintă o stare de transă indusă de cătrehipnotizator, în care cele două voinţe, cea a subiectului şi cea ahipnoterapeutului devin una singură prin detaşarea temporară a primeia.În această fază, voinţa subiectului nu se poate interpune în relaţia cuconsilierul, acesta din urmă putând să aibă acces la fondul de date
  • 167. 166înregistrat în subconştient, pe care de obicei clientul nu le poate avea înmod obişnuit. Prin această intervenţie, conducătorul operaţiunii dehipnoză află informaţii din trecutul persoanei ce au cauzat traumepsihice, refulate, dar în prezent manifestate sub forma unor complexe,fobii, dereglări comportamentale etc. De fapt, originea acestor lucrurieste lipsa atitudinii corecte cu rolul de a preîntâmpina conflictulpsihologic, dezarmonizarea produsă între sentimente, convingeri şiraţiune, reflectată într-o atitudine nepotrivită, care generează aspectepsihologice neconcordante cu personalitatea individului, împiedicându-lsă relaţioneze eficient cu mediul.Hipnoza reînvie treptat, treptat trecutul subiectului, scoţând la ivealăfragmente din viaţa acestuia, necunoscute conştient sau uitate. Starea de transăintensifică considerabil sugestibilitatea, de aceea psihoterapeutul intervineactiv prin comenzi menite să refacă, să corecteze deficienţele existente.Hipnoza nu se utilizează doar în scop terapeutic, ci şi pentru sporireaperformanţelor personale care în opinia Irinei Holdevici cuprind:“perfecţionarea capacităţii de concentrare a atenţiei, a deprinderilormotrice (sportivi), o mai bună autoreglare a comportamentului înansamblu. De hipnoză pot beneficia şi artiştii cu trac la scenă sau eleviişi studenţii hiperemotivi, care au tendinţa de a se bloca la examene şi dea obţine rezultate sub posibilităţile lor reale; creşterea eficienţei învăţării,dezvoltarea unor posibilităţi creative latente.”3.TERAPIILE ALTERNATIVETerapiile vechilor înţelepţi ai timpurilor trecute cuprindeau în sinemetode de evaluare şi diagnosticare energetică, prin asociereadisfuncţiilor organice sau mentale cu alterări ale substratului energetic de
  • 168. 167suport şi funcţionare. Acest lucru determină în ultimă instanţămanifestări de natură patologică la nivelul organismului uman. În aceastăsferă intră şi psihicul, calitatea acestuia depinzând de legătura cu surselevibratorii cu rolul de a-i regla funcţionabilitatea.Având în vedere că manifestarea corporalizată şi necorporalizată apersoanei umane urmează cu fidelitate legile sistemice universale,necesităţile sale de aliniere şi armonizare cu Marele Întreg Cosmic, seîndreaptă spre instrumente exterioare cu care deţine corespondenţesubtile şi prin folosirea cărora structuralitatea umană se remodelează, setransformă, se îmbunătăţeşte pentru a ajunge la optimul său individual.Această relaţie între anumite forme de manifestare vibratorie –energetică şi morfologia omului se fundamentează pe legi comune, careasigură recunoaşterea de către sistemul de control intrinsec uman asimilitudinii cu structuri externe pe care le foloseşte pentrurecondiţionare proprie.Pe aceste considerente s-au pus bazele animitor forme de terapie careau ca substrat corespondenţele vibratorii – energetice dintre arome /culori / structuri minerale etc. şi elementele constituente ale psihicului /fizicului uman (întrepătrunse).În acest sens, terapiile alternative identifică câteva metode de ajustareşi armonizare vitală: aromaterapia, cromoterapia, meloterapia,cristaloterapia / mineraloterapia. Fiecare dintre acestea are drept mecanismexistenţa legăturii dintre potenţialul vibraţional pe o anumită frecvenţă,simţurile senzoriale – ca intermediar şi sistemul somato – psihic.
  • 169. 168a) AromoterapiaAromoterapia este modalitatea de armonizare prin intermediularomelor extrase din plante, fructe, alte surse, cu menirea de a induceanumite stări necesare unei optimizări ale funcţiilor psihice. La nivelorganic, prin simţul mirosului, energia substanţelor odorante este folosităconform unor reguli de prescripţie cu manifestări pe nivelul corporal/fizic corespondent.Esenţele mirositoare reprezintă de fapt nucleul vital al planteirespective, acestea concentrează toată puterea activă într-o substanţăpură. Esenţele îşi sporesc forţa prin diluare cu solvenţi pentru a se acordacât mai bine necesităţilor morfologice, fiziologice şi psihice ale celuicare apelează la metodă. De fapt, se utilizează vibraţiile sub formăenergetică a substanţei respective, pentru a interveni în corpul eteric(substratul vital al organismului uman) în vederea remedierii deficienţeiexistente pe un anumit segment.Robert Tisserand în cartea sa “Arta aromaterapiei” preciza: “…aşacum fiecare dintre noi avem personalitatea noastră, fiecare specie deplantă are personalitatea ei sau setul ei de proprietăţi.” În acest modreiese conceptul care stă la baza acestei metode terapeutice, recunoscândidentitatea tipologiilor psihologice umane cu anumite specii de plante;tratamentele curative cu arome vegetale sub formă de uleiuri, unguente,soluţii de odorizare, inhalare etc. reprezintă de fapt modalităţi decorectare energetică prin intermediul corespondenţei vitale dintre plante(în totalitate sau parţial: flori, fructe, rădăcini etc.), esenţele de lemnexotic, răşini ş.a.m.d., şi componentele organice ale corpului uman,având ca suport dublura etrică / enegetică.
  • 170. 169Prin această lege a similitudinii, persoana umană care suferă de oalterare fizică / psihică învaţă să reintre în armonia universală, folosindu-se de capacitatea sa de autovindecare şi cunoaşterea rostului plantelor.b) CromoterapiaCulorile din spectrul vizual al omului reprezintă de fapt luminaabsorbită de către organul optic al omului, având diferite lungimi deundă. La nivel de vibraţie, lumina este una dintre cele mai puternicesurse, folosită ca modalitate de intervenţie din punct de vedere energeticîn corpul eteric al persoanei.La fel ca celelalte ramuri terapeutice alternative, cromoterapia sebazează pe aceleaşi legi ale corespondenţei, care de data aceasta se referăla culori, asimilate concret unor anumite stări psihologice. Cu toate căsunt folosite pentru armonizarea funcţiilor psihice, culorile s-au doveditutile şi în tratamentele organice, deoarece s-au constatat similarităţi denatură vibratorie – energetică cu domeniul biologic (etero-fizic).Terapia prin culoare are la bază o metodă simplă şi aume vizualizareade către client a anumitor culori necesare vindecării sau optimizăriifuncţiilor / structurilor biologice / psihologice.c) MeloterapiaDacă celelalte forme de terapie pot fi mai greu concepute ca având oinfluenţă adevărată de către minţile raţionaliste, dar puţin ştiinţifice aleunor oameni, muzica a fost din totdeauna recunoscută pentru impactulsău; fie că este lentă sau ritmată, vocală sau instrumentală, arta muzicalăa determinat odată cu apariţia sa imemorială şi existenţa unei vechi
  • 171. 170metode de tratament: meloterapia. Pe această cale a sunetelor, bolile saudiferitele disfucţii au fost ameliorate sau chiar vindecate.Epoca ştiinţifică contemporană a deschis o nouă cale terapeutică cecombină muzica şi culorile, ce semnifică redarea culorilor prinintermediul sunetelor.Prin rezonanţa sunetelor sau mai mult, a muzicii armonice, serestabileşte echilibrul vibraţional între om şi mediu, prin schimbareastării de spirit a persoanei, acest lucru având o extensie somatică ceanulează maladiile de natură organică.d)CristaloterapiaAşa cum se ştie, mineralele, respectiv cristalele reprezintă forma ceamai viabilă de conservare a energiei. Această capacitate a cristalelor darşi a celorlalte minerale de a stoca energie a fost exploatată de om dinvremuri de mult apuse, când erau folosite ca mijloace de comunicare,amplificatoare energetice sau modalităţi de transport. Pentru a punctacapacităţile extraordinare ale cristalelor, DaEl Walker afirmă: “cristaluleste un coridor între dimensiunea fizică şi dimensiunile mentale. Sepoate folosi pentru a comunica cu plantele, animalele, inteligenţaexterioară dimensiunii fizice. Folosirea metafizică cea mai eficientă estepentru vindecare. Cristalul ajută mentalul metafizic să dirijeze corpulfizic spre refacere şi echilibrare. Astfel, cristalul poate fi vehicul de unirea fizicului şi metafizicului.”În terapie, cristalele şi mineralele sunt folosite ca relee enegetice,reglatoare pentru rezervele corpului uman, dar şi instrumente necesare îndezvoltarea funcţiilor superioare (de exemplu telepatia).
  • 172. 171Terapiile alternative reunite nu reprezintă altceva decât manifestăridiferite ale unor legi unice ale energiei care subzistă formelor fizice,culorile, sunetele, mineralele nefiind altceva decât canale de focalizare aenergiei vitale în diverse scopuri: curativ, amplificator, optimizator.C. PSIHOGRAMAa) IntroducereConsilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umaneaplică bazele ştiinţifice ale Psihologiei Fiinţei, în prezent cea maicomplexă structură de cunoaştere şi valorizare a fiinţei umane, ceîntrebuinţează deopotrivă tehnicile curentelor psihologice moderne (înspecial Psihologia Umanistă, Psihologia Existenţială, PsihologiaIndividuală, Psihologia Pozitivă, Psihologia Comportamentală,Psihologia Ecologică, Logoterapia, Psihologia Unificării.), dar şicunoştinţele şi practicile Ştiinţelor Antice (numite şi oculte/ ezoterice/hermetice/ spirituale), deopotrivă existente şi permanatizate pe întregpământul, până în zilele noastre.Toate aceste cunoştinţe despre Cosmos, Om, Natură şi Viaţă suntadaptate la Necesităţile fiinţei umane contemporane şi aplicate dupăprincipii universale (în acord cu Marile Legi Naturale ale progresului)validate de experienţa milenară a omenirii, atât în Orient cât şi înOccident.Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umanepriveşte fiecare Fiinţă Umană ca un fenomen în sine, unic şi irepetabil,având propriile trebuinţe, propriile modalităţi de dezvoltare efcientă şi
  • 173. 172propriile aspiraţii ce trebuie îndeplinite, şi de aceea nu oferă reţete şi nicimetode universale (pentru toată lumea). Ci fiecare act al procedurii deconsiliere (în indiferent ce fază a sa) urmăreşte a se adapta specificuluiclientului, în maniera cea mai personalizată până în cele mai mici detalii.Credinţa consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi CondiţieiUmane este că Viaţa i-a fost dăruită omului de către Divinitate, ca opotenţialitate, pe care el – fiul Creatorului – să o transforme înRealitate, să o dezvolte, împlinească şi înfrumuseţeze după propria-iiscusinţă. Căci viaţa este o misiune şi o datorie personală : aceea de a otransforma în Sărbătoarea Bucuriei faptului de A Fi.Ea reprezintă tema noastră personală în această Lume. Şi nimeni nupoate să o realizeze în locul nostru. Dacă avem credinţă măcar cât un bobde muştar, înţelegem că nici Dumnezeu nu-şi permite a se amesteca înviaţa individuală a omului, decât spre a-l sprijini în suferinţă, a-l încurajala greu şi a-i da la tot pasul învăţături despre cum să acţioneze spre arealiza împlinirea bucuriei de a fi în viaţă şi în lume. Iar dacă existăastrele şi numerele şi alte multe (subliniem, mult mai multe) forţe aleVieţii care acţionează asupra noastră, acestea sunt numai spre a ne slujila îndeplinirea misiunii şi existenţei personale. Ele sunt o voce prin careDumnezeu ne vorbeşte şi ne îndeamnă. Noi – fiecare în parte – suntemsingurii care decidem dacă vrem să avem o viaţă înfloritoare şi plină debucurii, plăcută deopotrivă nouă, semenilor şi Divinităţii, sau ne lăsăm încontinuare purtaţi de Valurile Ignoranţei, striviţi de StâncileDeşertăciunii, pustiiţi de absenţa Sacrului şi a Valurilor Vieţii, aruncaţide Furtunile Disperării pe plajele însingurate ale cadavrelor vii, profandenumite “oameni”.
  • 174. 173Omul adevărat începe numai din clipa deciziei; din momentul în carea aşezat prima cărămidă la temelia Templului Fiinţei sale.*Fiindcă omul este un aluat dăruit de Dumnezeu cu toate aromelevieţii. De aceea el poate fi tot ceea ce-şi doreşte. Misiunea lui este de apersonaliza o formă unică, proprie, care să-i aducă împlinirea maximă aexistenţei sale în această lume.Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane,aplicând principiile cunoaşterii şi metodele de cercetare/investigare alePsihologiei Fiinţei, înţelege că pentru omul contemporan, mult maidezvoltat pe toate planurile fiinţei sale – datorită standardelor cosmiceale evoluţiei – decât omul din trecut, trăind într-o lume de asemeneaultra-complexă, aparent haotică şi total bulversantă, toate neîmplinirile,suferinţele, problemele (interioare) şi majoritatea proceselor psihicenegative se datorează, în proporţii variate, neîmplinirii corespunzătoare amisiunii existenţiale. Íntreaga stare de disconfort, insatisfacţie, suferinţăori pierderea sensului vieţii, sunt semnale că undeva, pe unul sau maimulte din palierele fiinţei noastre intime s-au produs anumite erori însatisfacerea acestei misiuni; misiune ce ne-a fost dată tocmai spre bunacreştere, dezvoltare, evoluţie a noastră înşine; spre a deveni o fiinţă câtmai împlinită, mai spiritualizată, mai bucuroasă de viaţă, de lume, desine, care să poată dărui pretutindeni celor din jur speranţe, realizări,sprijin (şi fericire) .De aceea, nici spitalele, nici medicamentele, nici descântecele, vrăjileori invocarea astrelor, nici rugăminţile fierbinţi către Dumnezeu nu nepot rezolva problemele! Ele ne pot asista ori sprijini (dacă ştim să lefolosim corespunzător). Însă numai schimbarea atitudinii interioare şi
  • 175. 174exterioare, a opticii, gândirii, sentimentelor, prin ascultarea VociiConştiinţei, prin reconstrucţia personalităţii, putem accede la împlinire şibucurii în viaţă.Pentru aceasta trebuie să cunoaştem cine suntem noi cei adevăraţi,fiinţa noastră lăuntrică şi unică, ce capacităţi are aceasta, ce potenţialităţi,valenţe şi aptitudini poate dezvolta, care este întreita misiune a noastrăindividuală (şi de asemenea unică) în această lume, cum putem să orealizăm mai bine şi pentru aceasta ce structură/model de Personalitate(masca necesară interpretării rolului, chiar şi etimologic) trebuie să nealcătuim.Căci Personalitatea este Corabia ce ne poartă spre Destinaţa călătorieinoastre în viaţă. Poate fi o călătorie plăcută, poate fi zbuciumată saupoate fi eşuată. Un lucru este cert însă: Marea Vieţii e plină de surprize,furtuni, stânci periculoase şi multe încercări.De aceea, pe lângă o corabie puternică, mai este necesar şi uncorăbier destoinic, în măsură să orienteze pânzele pentru a capta cele maifavorabile vânturi, să mânuiască timona cu toată măiestria necesarătrecerii prin furtuni, să fie mereu cu ochii pe harta Cerului spre a nurătăci drumul şi să înveţe a deprinde Limbajul Mării. Căci prin miile eide voci, Marea vorbeşte şi ghidează clipă de clipă pe fiecare călător; eaare nenumărate căi, însă numai una este cea a Corăbierului: este caleaîmplinirii sale individuale în lume şi în viaţă, faţă de Divinitate faţă deUnivers (celelalte fiinţe, semeni, etc.) ori faţă de sine însuşi!Misiunea Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi CondiţieiUmane este de a-l ajuta pe fiecare să descopere să parcurgă cu bine, laparametri optimi şi să finalizeze la cel mai înalt nivel de performenţăaceastă călătorie.
  • 176. 175b) Conţinutul PsihogrameiPsihograma este cel mai complet şi complex sistem de analiză,reprezentare şi descriere folosit în prezent, în măsură a pune în evidenţănu doar structurile psihice existente, ci şi condiţia umană a fiecăreipesoane în parte, întreita ei misiune existenţială, forţele Naturii şiUniversului care acţionează asupra sa, trebuinţele personale (şi unice!)necesar a fi satisfăcute pentru realizarea unei vieţi împlinite.De asemenea, ea furnizează datele de bază şi esenţiale stabilirii/alcătuirii Planului Individual de Viaţă, a strategiilor de managementpentru situaţiile ce ies în calea existenţei noastre, a modalităţilor şiinstrumentelor ce trebuie create pentru ca, pe viitor, clientul însuşi să fieîn măsură ca, luându-şi soarta în propriile mâini, să gestioneze cu ceamai mare eficienţă orice aspect cotidian – de la necesităţile materiale,fiziologice, până la cele spirituale şi transcendente – astfel încât să sepoată bucura de viaţă în toată plenitudinea ei, fără a mai avea nevoievreodată să apeleze la serviciile vreunui (oricărui) consilier ori centru deconsultanţă/terapie.Astfel, Psihograma oferă cele mai edificatoare date despreurmătoarele aspecte principale :1.Sinele individual şi unic, evidenţiind caracteristicile sale principale,funcţiile activate, funcţia predominantă, precum şi aspectele acesteia latente(şi care pot fi actualizate/ trezite), trebuinţele fundamentale ale Sinelui etc.(pentru detalii a se vedea şi “Psihologia Fiinţei” ).
  • 177. 1762.Nivelul Conştiinţei, presupunând evidenţierea gradului deevoluţie (care ne arată ce sarcini, misiuni/teme sau mai exact la cestandard de exigenţă i se cere fiecăruia să le reanalizeze spre a se simţiîmplinit, bucurându-se total de fiecare clipă a vieţii) a stadiului dedezvoltare a Intuiţiei şi Empatiei, a câmpului Conştienţei de Sine, etc.3.Structura de personalitate:• Caracterul şi valorile definitorii ale acestuia; normele/principiile după care ne ghidăm în viaţă; virtuţile (sau viciile) care neînsoţesc, etc.• Natura personală/individuală, cuprinzând aptitudinile,capacităţile, înclinaţiile, vocaţiile, aspiraţiile etc. ce ne definesc (şiatenţie! Pe care trebuie să le realizăm în această lume pentru a putea săne simţim împliniţi, să ne putemi bucura de fiecare clipă a existenţeinoastre.)• Temperamentul şi resursele energetice de care dispunemactualmente, precum şi resursele latente (neactivate încă) dar şiposibilităţile de conectare, de “împrumut “ ori de creare a unor noi sursede captare a energiei de viaţă.4.Forţele Universului şi Lumii Naturii care acţionează încă de lanaştere şi în fiecare moment al vieţii, precum şi alte forţe care pentrudvs. personal reprezintă cel mai bun sprijin în dezvoltarea proprie, orirezolvarea cu bine a tuturor situaţiilor/problemelor vieţii.
  • 178. 1775.Organizarea vieţii individuale:• Cum ne raportăm la semeni şi la lume; care este optica deviaţă; sensurile şi valorile pe care le atribuim diverselor aspecte esenţialece ne întâmpină pe Calea dezvoltării personale; cum ne văd semenii şicum ne acceptă; nivelul integrării şi comuniunii sociale etc.• Scopurile şi obiectivele, aspiraţiile, preocupările şiîndeletnicirile pe care le avem ori le dorim a face parte din viaţa noastră(de multe ori chiar să ne dăm seama) ori pe care e necesar a le avea, saua renunţa la ele pentru buna noastră dezvoltare armonioasă.• Obiceiurile/obişnuinţele şi deprinderile, atât cele pe care leavem deja, (şi dintre care trebuie selectate şi păstrate doar celefolositoare progresului personalităţii noastre) cât şi altele noi, necesar a fideprinse în acelaşi scop; (să ne amintim că bucuria pe care o simţimtrăind este o măsură a progresului – cu cât progresăm mai mult, cu atâtne simţim mai împliniţi, viaţa are mai multă savoare şi frumuseţe- iarprogresul înseamnă/este echivalent îndeplinirii misiunii noastre ca fiinţespirituale, ca oameni şi ca membri ai comunităţii sociale şi universale).6.Starea de sănătate :• Starea fiziologică de ansamblu a organismului; problemelepotenţiale moştenite karmic şi transmise genetic; problemele apărute peparcursul vieţii datorită greşelilor (igienico-alimentare, odihnă, gândire şisimţire, comportament şi atitudine de viaţă, vicii şi excese, greşelispirituale, etc.)• Problemele care pot să apară datorită factorilor de mai susexistenţi în trecut şi/sau prezent, dar care pot fi prevenite şi contracarate,ori evitat efectul lor asupra dezvoltării/ progresului personale.
  • 179. 1787.Aspectele karmice prezente la toate nivelele şi domeniile vieţii şicare ne indică ce lecţii trebuie învăţate cu prioritate.c) Utilitatea şi utilizarea PsihogrameiPsihograma constituie principalul (şi cel mai complex şi complet)instrument pentru descoperirea şi cunoaşterea propriei (şi unicei noastrefiinţe)Psihograma ne ajută să identificăm, să dezvoltăm şi întrebuinţămtoate forţele necesare construcţiei propriei personalităţi şiorganizării/trăirii unei vieţi împlinite, aşa cum ne dorimPsihograma este un instrument de cunoaştere a celorlalţi,ajutându-ne în sporirea capacităţilor şi şanselor de comunicare, integrare,convieţuire şi dezvoltare eficientă alături de, şi, împreună cu aceştia.Psihograma se dovedeşte de cea mai mare utilitate atunci când nealegem persoanele cu, sau alături de care ne plasăm eforturile, speranţeleşi împlinirile, realizările noastre: partenerul de viaţă, angajaţii firmei,asociaţii în afaceri, pietenii, etc.Psihograma ne ajută să descoperim cele mai eficiente căi şitotodată resurse nelimitate de energie personală, pentru a întâmpina, aface faţă şi soluţiona cum se cuvine problemele, mai mari sau mai micicare ne ies în calea vieţii la tot pasulPsihograma este suportul pe baza căruia ne putem trasa viaţa şidestinul aşa cum ne dorim, sau le putem schimba, adapta ori reconstrui,aşa cum, acolo unde şi oricând se vădeşte necesarPsihograma conţine cifrul reţetei noastre de personalitate,indicându-ne cu cea mai mare exactitate cât, unde, cum şi de ce trebuie
  • 180. 179să adăugăm unele sau altele din ingredientele vieţii, pentru a simţi că trăimcu adevărat, putându-ne bucura de fiecare clipă a existenţei noastre.d)Testul Psihologic SpecialRedăm în continuare liniile directoare majore în construirea T.P.S.,rămânând fiecărui centru, cabinet sau consilier în parte adaptareaconţinutului complet al acestuia la cerinţele optime derivate dinraporturile imediate/ concrete cu clienţii.a) Date de identitate:- numele şi prenumele- data, ora şi locul naşterii- numele preferat a fi purtat- numele de sex opus, preferat- numele părinţilor- locul/locurile unde şi-a petrecut copilăria (0-14 ani) şi decine a fost crescut (părinţi, bunici, rude etc. – se aratănumele, ocupaţia, gradul de rudenie şi o scurtă descriere aceea ce făcea acolo – stilul de viaţă, ocupaţiile)- dacă avea anumite vise ce se repetau, ori care l-au marcat (săprezinte atât cât îşi aduce aminte fără efort)- ce îşi dorea sa fie când va deveni mare- preocupările majore pe care le-a avut în perioada deşcolarizare (7-18 ani), din indiferent ce domeniu: sport,cultură, creaţie artistică, ştiinţă, literatură, activităţi de timpliber şi divertisment, pasiuni/hobby, olimpiade şcolare,competiţii şi concursuri etc
  • 181. 180- dacă a avut animale sau plante îndrăgite (scurtă amintire alor)- evenimente marcante în perioada de până la 18 ani (din oricedomeniu)b) Elemente de cultură şi civilizaţie1. Personalităţi preferate:- culturale, artistice, ştiinţifice,politico-istorice, creaţii literare ori cinematografice etc. (cu oscurtă argumentaţie, vizând în special răspunsul la întrebareade ce?)2. Epoci istorice şi locuri în lume unde/când i-ar place ori i-arfi plăcut să trăiască (să realizeze o scurtă descriere a ceea ceeste şi face el în acea realitate)3. Ocupaţii, hobby, pasiuni, profesiuni, îndeletniciri: pe carele are, pe care şi le-ar fi dorit, pe care le preferă4. Creaţii umane preferate: din toate domeniile culturii şicivilizaţiei (se poate sugera un număr anumit de domeniispecial alese, ori se lasă la latitudinea clientului să-şiexprime liber opţiunile)5. Instrumente preferate: ustensile de uz gospodăresc, arme,maşini, mijloace de transport, instrumente muzicale, etc.c) Elemente ale Naturii1. Animalele2. Plantele (flori, arbori, alte plante etc)3. Peisaje/ forme geologice (munte, câmpie etc): să realizeze oscurtă descriere a peisajului preferat4. Locul preferat de pe glob (scurtă prezentare)
  • 182. 1815. Raportul cu elementul “Apă”: sub ce forme de prezenţă îiplace/displace, ce sentimente încearcă în faţa apei în diversesituaţii (ocean, cascadă, lac întins şi liniştit, apă tulbure,gheaţa polară – fie sunt lăsate la alegerea clientului, fie i sedau anumite variante/situaţii predeterminate)6. Raporturile cu elementul “Foc”: (idem)7. Cerul: cum îşi imaginează cerul (aspectul plăcut/neplăcut)8. Anotimpurile: preferat/ refuzat; descrierea unui fragmentplăcut din anotimpul preferat9. Fenomene ale naturii10. Culoriled) Visele1. Visele obişnuite2. Visele repetate3. Aspiraţiile: ce şi-ar dori să profeseze/să fie/ unde să trăiască;cum ar arăta lumea sa ideală; ce stil de viaţă şi-ar dorie) Întrebări preformulatepe categorii de domenii şi interes: matrimoniale/ de cuplu/familiale/ domeniul muncii/ integrare socială/ compatibilităţi/imaginea de sine/ spiritualitate/ aspiraţii etc. (eventual se realizeazăpe seturi )test unic general: un singur set cuprinzând întrebări din toatedomeniile de la a) dar selecţionate şi eventual adaptatef) Tabele cu itemi de opţiune1. Profesiune/interese
  • 183. 1822. Valori morale3. Trăsături de caracter4. Stilul de viaţă5. Eventual alţi itemi: care nu au fost întrebuinţaţi pînă aiciSe oferă clientului liste cu aceşti itemi din care el alege elementele care îlcaracterizează cel mai bine ori crede el că îl reprezintă.g) Alte date personaleRubrică lăsată la latitudinea clientului să completeze cu orice alteaspecte (indiferent cât de nesemnificative le-ar considera) privitoare lasine şi viaţa sa. Pot fi folosite substantive, adverbe, adjective, pronume,fraze sau chiar eseuri. Poate să se exprime în desene ori alte reprezentărigrafice etc.; orice are legătură cu viaţa sa şi nu este premeditat (saudimpotrivă trebuie să aleagă în urma unei reflecţii profunde lucrurileacestea? Sau poate amândouă: o dată să le precizeze pe cele “la primastrigare”, iar apoi să refacă lista în urma reflecţiei.)II. PROCEDURA GENERALĂ DE CONSILIERELibertatea e capacitatea de a valorifica înfrângerile şi de a-ţi depăşi reuşitele.Constantin NoicaA. GeneralităţiProcedura cadru a consilierii în Managementul calităţii Vieţii şiCondiţiei Umane defineşte paşii majori, etapele marcante pe careconsilierul trebuie să le parcurgă în vederea atingerii obiectivelor arătate
  • 184. 183în secţiunea anterioară şi, desigur, având ca finalitate principalăsatisfacerea nevoilor clientului prin rezolvarea/soluţionarea situaţiei sale,atât în aspectele conştientizate de acestea (de obicei superficiale) ce l-audeterminat să apeleze la un specialist, cât şi a celor ascunse (care de celemai multe ori constituie adevăratele cauze asupra cărora trebuieintervenit).Această procedură este schematică şi reprezintă, de aceea, mai multo strategie de lucru şi abordare, însă o strategie cadru care lasăposibilitatea fiecărui consilier în parte ca, la faţa locului, în funcţie desituaţiile concrete derivate din personalitatea unică şi combinaţiilespeciale de necesităţi şi conjuncturi ale fiecărui client în parte, săidentifice, să abordeze, să aplice, să modeleze şi implementeze tehnici,proceduri, situaţii, momente, stări, concepte, credinţe, sentimente etc.dintre cele mai corespunzătoare.Pentru că la baza Consilierii în Managementul Clităţii vieţii şiCondiţiei Umane stă principiul finalităţii, al scopului, al rezolvăriisituaţiei clientului. Încercările nu au decât valoare simbolică. Aşa cumchirurgul face orice pentru a salva viaţa pacientului – poate chiar să-iamputeze o mână, un picior, anumite ţesuturi sau organe – la felconsilierului îi este permisă adoptarea oricărei strategii. Scopul scuzămijloacele; dar numai dacă el a fost atins, îndeplinit. Dacă, pentrurezolvarea situaţiei clientului este necesar ca acesta să fie aruncat maiîntâi în cea mai adâncă prăpastie a vieţii sale, ori pârjolit în foculpustiirii de sine – foarte bine. Pentru a înălţa un edificiu nou, trebuiemai întâi înlăturate ruinele celui vechi; a clădi pe structuri în ruinăpoate deveni cel mai periculos lucru pentru clien;, fără o bază solidă, totce s-a construit se va nărui dramatic. Iar prăbuşirea aceasta este
  • 185. 184incomparabil mai tragică decât distrugerile controlate ale structuriloriniţiale.Construcţia unei persoane umane, ca şi înălţarea unui templu,trebuie realizată cu multă grijă, după calcule minuţioase şi numai în bazaunui plan arhitectonic viabil. Totul în univers este formă, structură: de laparticule subatomice până la spaţiile intergalactice. Aceste structuri suntinterdependente, legate unele de altele prin legi şi ordini specifice,fiindu-şi deopotrivă unele altora surse de creaţie şi mediu de dezvoltare.De aceea şi în situaţia fiecărui client în parte trebuie ţinut cont de toţifactorii cosmici majori care îi stabilesc un loc şi un rost în ansamblulMarii Ordini la nivel de Univers, şi în funcţie de momentul său cosmic(timpul/ locul/ gradul de dezvoltare/ nivelul de evoluţie etc.) aici şiacum, pe Pământ.Numai luând în calcul toate aceste aspecte (aşa cum s-a arătat îndetaliu în cuprinsul acestui volum, până aici), Consilierul va fi în măsurăsă traseze planurile edificiului uman (Proiectul Vieţii Personale şi Planul/Programul de Dezvoltare Individuală) după care (şi în funcţie deacestea), lucrând în continuare în strânsă colaborare cu clientul, săpurceadă la implementarea şi adaptarea / dezvoltarea acestor planuri peparcurs.Vor fi, desigur, mulţi care vor obiecta împotriva acestei metode. Eis-au format în academiile societăţii care, îndoctrimându-i cu discursuridemagogice şi speculaţii filosofale, i-au determinat să uite complet delume, de om şi de necesităţile reale ale acestuia.Acestora le vom reaminti – alături de indicaţia de a lăsa jocul lor decopii bătrâni şi a pune mâna pe carte, adică pe adevăratele manuale deviaţă – că dintotdeauna, în toate culturile lumii, deopotrivă pe lângă
  • 186. 185temple, mănăstiri, biserici sau şcoli publice (de la Orientul Chinei lacivilizaţia Imperiului Roman) au fost predate învăţături utile dezvoltăriiumane individuale şi colective, având la bază principiile utilizate astăzide Consilierea în Managementul Calităţii vieţii şi Condiţiei Umane. Aşacum s-a arătat deopotrivă în volumul de faţă precum şi în „PsihologiaFiinţei” sau „Abilităţile Consilierului”, cele expuse în aceste materiale:principii, tehnici, metode, concepte, strategii etc. au existat de cândlumea, pretutindeni în comunităţile sociale, pentru că ele ţin în modul celmai intim de Fiinţa umană, de Procesul Evoluţiei Universale, precum şide Normele majore după care se desfăşoară progresul tuturor formelor deviaţă la nivelul Planetei Pământ, de la firul de iarbă la comunitateaumană, şi de la evoluţia biologică a speciilor la dezvoltarea conştiinţei înregnul uman.Ceea ce am încercat noi în aceste volume, a fost să dăm o nouăformă, actuală, unor conţinuturi de cunoaştere şi practică eterne, să leadaptăm – nu esenţa, ci modul de utilizare – la trebuinţele actuale aledezvoltării individului uman şi comunităţii sociale în ansamblu.Omul contemporan este suficient de matur, de inteligent şi deînţelept pentru a-şi putea lua soarta în mâini pentru a putea singur săparticipe la propria dezvoltare individuală şi să acceadă la o staresuperioară de bine, la un standard sporit de calitate a vieţii şi de împlinirepersonală. El poate să facă acestea singur, fără să aibă nevoie deinstituţii, de şcoli, de structuri sociale ori chiar de ceilalţi semeni. De cenu reuşeşte? Pentru că structurile societăţii, lumea aşa cum este ea înprezent, îi răpeşte cel mai important instrument de lucru: posibilitatea dea fi cu sine însuşi, de a se cunoaşte prin introspecţie şi autoanaliză. Poatecunoaşte Universul, aşa cum îl învaţă şcolile prezentului, dacă îşi rămâne
  • 187. 186străin de sine însuşi nu va fi altceva decât un artefact al societăţii, ocreaţie artificială, un robot al acestui lumi, programat să funcţionezedupă cerinţele ei. Însă persoana umană este unică, irepetabilă şi nu poatefi programată să facă altceva decât ceea este ea în sine înseşi; altfel estesupusă riscului des-fiinţării.În lumea Naturii fiecare specie şi fiecare individ se manifestă înconformitate cu specificul lor propriu, cu Natura intimă, numai astfelputând atinge maximul de dezvoltare şi progres.La fel şi omul, pentru a-şi îndeplini rostul în viaţă şi a participa lapropria sa devenire, trebuie, pe lângă cunoaşterea Întregului din care faceparte – lumea şi universul cu tot ceea ce există în ele – să se cunoască pesine, în complexa structură internă şi unicitatea naturii personale.Această cunoaştere îi va arăta locul, momentul şi ceea ce trebuie el săfacă în lume şi viaţă pentru a realiza împlinirea de sine, bucuria plenară afaptului existenţei sale, ca indice şi măsură a progresului pe drumulpropriei deveniri.Întrucât societatea îi răpeşte posibilitatea cunoaşterii de sine,Consilierul este cel chemat să repare această deficienţă în organizareacomunităţii umane. El este fratele-de-alături (nu mai mare!) care îidescoperă Clientului propria identitate (îl ajută, deci, să îşi aducă amintede sine) îi arată unele tehnici şi strategii de înaintare pe Calea Personalăşi merge cu el atât cât este nevoie până când va deprinde antrenamentulde a progresa singur prin forţe proprii.Pentru că numai un om care îşi descoperă, înţelege, asumă şidezvoltă condiţia sa existenţială poate contribui deopotrivă la binelecomunităţii şi al semenilor, la progresul său individual şi al lumii înansamblu, încadrându-se armonic prin fiinţa şi manifestarea sa, în
  • 188. 187simbioza Marelui Ecosistem Terestru alături de toate fiinţeleconlocuitoare ale acestei case comune, deopotrivă participante lacursurile şi programele Şcolii Universale de Evoluţie a Vieţii.B. Metodologia standard a consilieriiConceptul de “metodologie standard” se referă la liniile majore caretrasează procesul consilierii şi, totodată la cadrul complet, vizând situaţiaunei proceduri întregi, altfel spus a unui pachet de servicii complet oferitclientului. Desigur, de la caz la caz, s-ar putea ca situaţiile concrete săfacă, de multe ori inutile sau inaplicabile unele sau altele dintre etapeleînfăţişate mai jos. Aceste aspecte vor fi evaluate şi stabilite de cătrefiecare consilier în parte, în funcţie de datele concrete ale fiecărui caz şide tehnicile/ metodele/ procedurile de intervenţie folosite de acestaconform necesităţilor de soluţionare a respectivei situaţii.Iată în continuare paşii majori ai procedurii de consiliere înManagementul Calităţii vieţii şi Condiţiei Umane:1. Identificarea problemei clientuluiClientul trebuie lăsat să expună motivul pentru care se adreseazăconsilierului. Se va observa cu atenţie dacă acesta este conştient desituaţia sa, dacă, altfel spus este suficient de pregătit spre a se înscrie înprogramul de consiliere şi a urma instrucţiunile necesare pe parcurs. Estebine cunoscut că mulţi dintre clienţi (ca şi pacienţii care merg la unmedic al trupului) se retrag imediat, “dau bir cu fugiţii”, li se pare că numai au probleme ori că „se simt mai bine” sau „starea lor nu necesită
  • 189. 188intervenţie externă”. Simplul fapt, însă, de a apela la un consilier – maiales în România – este un motiv foarte important pentru acesta din urmăde a considera serioasă problema/situaţia clientului. Nu însă şi motivulsuficient. De aceea trebuie stabilit de la început în ce măsură, prinintervenţia şi suportul consilierului clientul poate fi conştientizat asupranecesităţii procesului şi pregătit astfel să colaboreze cât mai deplin. Înafara cooperării clientului, consilierea în Managementul Clităţii vieţii şiCondiţiei Umane nu doar că nu se poate desfăşura corespunzător, ci,mult mai grav: nu-şi poate atinge obiectivele.Tot în această etapă, consilierul trebuie să aibă în vedere faptul cărelatările clientului sunt cu totul altceva decât realitatea de fapt, motivpentru care consilierul va proceda în etapa următoare la identificareaacestei realităţi cauzale, determinate pentru situaţia prezentă a clientului.Însă şi ceea ce spune acesta din urmă este de un real folos, pentru că, dinconţinutul relatării se poate desprinde adevărul subiectiv alindividualităţii sale. Adică felul cum priveşte lumea şi pe sine însuşi,cum se raportează la viaţă, la evenimente, la conjuncturi etc. Sigur,aceste aspecte pot fi alterate, bruiate (sau ascunse) de mecanismele deautoapărare care tind să minimizeze, pentru sine însuşi (pentru starea dehomeostazie a sistemului psihic), efectele stării de fapt reale. La acestease adaugă şi aspecte inerţiale, refractare la schimbare. Ca orice sistem şisistemul psihic al clientului are tendinţa de a conserva/păstra stareaprezentă, indiferent de conotaţia acesteia pozitivă ori negativă. Învirtutea acestei tendinţe clientul va ridica uneori motive dintre cele mai(aparent) plauzibile în favoarea actualei stări de fapt; va pleda chiar cutoată convingerea şi sinceritatea pentru menţinerea problemei saleprezente. Este ca o vrajă ce pune stăpânire pe voinţa şi raţiunea sa,
  • 190. 189determinându-le să acţioneze într-o direcţie greşită. De aceea consilierulnu trebuie să se lase înşelat de aceste aparenţe, ci trecând dincolo devălul acestei iluzii superficiale să descopere, mai întâi, adevărul subiectival persoanei clientului (optica sa de viaţă conturată sub acţiuneacomplexităţii factorilor interni: sinele, conştiinţa, natura, caracterul,voinţa, etc. şi externi: factorii cosmici, cei de mediu, societatea cu toateaspectele sale, educaţia şi autoeducaţia, obişnuinţele etc.) din cauzacăruia, de multe ori se nasc majoritatea problemelor şi apoi să pătrundăîn profunzimea fiinţei acestuia (a clientului), acolo unde se află origineastrigătului de ajutor şi sursa insatisfacţiilor ori a trebuinţelor neîmplinite:Sinele Individual.2. Identificarea cauzelor reale ce au dus la apariţia şi dezvoltareasituaţiei/ problemei clientuluiÎn egală măsură sunt importante deopotrivă cauzele mediate şiimediate, cele principale ca şi cele secundare sau conexe.Fiinţa umană reprezintă un întreg-unitar. Orice influenţă/ intervenţiela un anumit nivel al psihicului se propagă în toate structurile acestuia,dând naştere la efecte care, la rândul lor vor reprezenta cauze pentru noitransformări ulterioare. Este de asemenea important de ştiut că acest lanţal cauzalităţilor nu este liniar, adică nu reprezintă un fir roşu al Ariadnei,al cărui capăt o dată descoperit putem să ne orientăm fără dificultate maideparte. Datorită complexităţii structurale a psihicului uman, precum şivarietăţii de forţe (interne şi externe) ce acţionează necontenit asupraacestuia, nu putem vorbi de o liniaritate cauzală ci de o transformarecontinuă, un proces în derulare neîntreruptă, rezultat progresiv al acţiuniisinergice a tuturor acestor forţe, la care se adaugă pe parcurs şi
  • 191. 190influenţele structurilor/ forţelor/ rezultatelor (fie şi parţiale, supuseremodelării) derivate din chiar dinamica acestor procese.Pentru că sistemul psihic reprezintă un veritabil univers cuantic, încare totul se constituie într-un continuum, o perpetuă transformare/dinamică, singurele poziţii-cheie ferme constituindu-le normele/ legilemajore ale psihicului după care se desfăşoară evoluţia fiinţei. În rest totulse modifică determinat de conjuncturi.De aceea pentru buna înţelegere a succesiunii proceselor şideterminarea punctelor cauzale în care trebuie acţionat pentru remediereasituaţiei, de mare utilitate este detalierea (controlată de către consilier)din partea clientului a cât mai multor aspecte din viaţa sa trecută ce ausau pot avea (după aprecierea consilierului) legătură ori relevanţă pentruînţelegerea situaţiei prezente.Desigur, se va evita risipa de timp printr-un control riguros al detaliilor,nelăsând clientului posibilitatea de a fabula pe tema vieţii lui şi nici de aconstrui/relata scenarii de foileton. Consilierea în Managementul calităţiiVieţii şi Condiţiei Umane se raportează la categoria terapiilor de scurtădurată; intervenţia consilierului trebuie să se efectueze după normeleoricărei inginerii: cât mai operativ, obiectiv şi eficient (în materie derezultat şi de randament).În această etapă, consilierul se va concentra, de asemenea asupraidentificării structurilor eronate, a greşelilor de optică, a deformărilor cuefect negativ pentru buna dezvoltare personală a clientului, dintre careunele au dus deja la situaţia/problema prezentă, iar altele, neremediate latimp, vor duce, cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, la apariţia altordezechilibre. Persoana umană reprezintă un întreg a cărui stare deechilibru se atinge numai printr-o dublă armonizare: interioară şi
  • 192. 191exterioară, fapt ce se realizează numai în urma cunoaşterii şi exprimăriiplenare a naturii proprii în cadrul (şi contextul) asumării/îndepliniriicondiţiei existenţiale individuale determinate de cele trei îndatoririfundamentale, cele 9 trebuinţe şi cele 4 dimensiuni ale vieţii înmanifestare (despre acestea am arătat în prima parte a volumului de faţă,precum şi în „Psihologia Fiinţei”.)Elementele / Datele obţinute până aici vor fi coroborate apoi cu celede la pasul următor, corespunzător analizei complete şi complexe afiinţei consilierului, constând în realizarea psihogramei.3. Realizarea psihogrameiRealizarea psihogramei reprezintă o etapă de maximă necesitate înprocesul consilierii. Dealtfel conţinutul informaţional, în sine, este înegală măsură util tuturor oamenilor, indiferent că întâmpină sau nudificultăţi majore în viaţă (de natura celor ce necesită suport şiintervenţie din partea consilierului), fiind un veritabil instrument nu doarde autocunoaştere ci şi de eficientizare a dezvoltării personale, de sporirea performanţelor individuale şi creştere a standardului împlinirii de sine.Despre psihogramă noi am tratat în prezentul volum la capitolulanterior, motiv pentru care facem trimitere la cele precizate acolo.*După realizarea psihogramei consilierul se află la jumătateadrumului necesar îndeplinirii procedurii complete a consilierii înManagementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane El are acum cunoştinţădespre problema clientului, despre cauzele prime şi conexe ce audeterminat-o, despre viaţa acestuia (existenţa sa manifestă, exterioară şirezultantele/ structurile psihice interne pe care acest mod de a fi le-a
  • 193. 192determinat) şi mai ales (cel mai important) despre entitatea şi identitateapersoanei umane a clientului. Aceasta din urmă este cheia de boltă atâtpentru soluţionarea problemei prezente, născută din greşita gestionare aresurselor/capacităţilor şi conjuncturilor vieţii personale cât şi (mai ales)pentru identificarea strategiilor, a managementului vieţii în viitor.Etapele următoare ale procesului de consiliere vor urmăriplanificarea şi implementarea procesului de reconstrucţie individuală apersoanei umane. (Despre Personalitate recomandăm a se vedea şivolumul nostru “Pihologia Fiinţei”).4. Identificarea soluţiilorÎn această etapă, consilierul, asistat (dacă este posibil) de cătreclient, va identifica in abstracto soluţiile/scenariile posibile, aplicabile şieficiente pentru situaţia de fapt, absolut unică şi irepetabilă a clientului.Consilierul trebuie să facă uz de întreaga sa capacitate creativă,luând în calcul, într-o primă fază, orice idee ori sugestie internă apreciatăca utilă ori aplicabilă. În etapa următoare aceste variante vor ficombinate între ele în pachete de soluţii, dintre care, mai apoi se varealiza o primă selecţie, rămânând în vizor doar cele apreciate ca viabile,după consultarea clientului.5. Combinarea soluţiilor scenarii de programeFiinţa umană reprezintă un sistem complex şi holografic, în carefiecare componentă depinde existenţial de starea şi manifestareacelorlalte. Astfel încât o alternare în funcţionalitatea ei „bruiază”/determină disfuncţionalităţi pe mai multe nivele şi poate chiar în întregsistemul (în funcţie de amplitudine). De aceea soluţionarea problemei nu
  • 194. 193este în sine un remediu eficient; trebuie acţionat deopotrivă la nivelulîntregului sistem în primul rând pentru a înlătura urmeledisfuncţionalităţilor prezente şi apoi spre a preveni apariţia altora înviitor. Iar acest lucru este posibil numai prin intermediul unui programspecial conceput care să vizeze atât nivelul şi structura în principalafectată cât şi întreg sistemul, atât remedierea cât şi profilaxia, dar maiales, rolul principal al programului este acela de a imprima sistemului unastfel de impuls care să-l aducă spre o stare superioară de organizare, să-lajute a-şi structura o anumită ordine internă şi conduită de manifestareexterioară în măsură a-i permite nu doar să fie mai puternic şi maiechilibrat, ci, în plus, prin sporirea performanţelor de adaptare şiintegrare în mediu să poată, păstrându-şi ordinea valorică internă, săacceadă pe nivele şi standarde superioare de dezvoltare.Aceste programe sunt cadre paideice, formatoare şi transformatoareale fiinţei umane, structuri de sprijin în progresul / dezvoltarea personală.Ele preiau omul de unde se află şi îl duc acolo unde ar trebui să fie.6. Realizarea/întocmirea Proiectului Vieţii Personale şi aProgramului Dezvoltării IndividualeCele mai multe dintre problemele pe care le întâmpină omul pedrumul vieţii sale se datorează lipsei de orientare, marii rătăciri în care seaflă acesta, pierderii sensului şi rosturilor tuturor lucrurilor şi a sensuluiexistenţei, sau mai grav, inventarea unora false. Proiectul VieţiiIndividuale, construit după criteriile arătate mai sus (a se vedea Cap. III)şi având conţinutul format din elementele specifice rezultat din analizapsihogramei, va pune ordine în viaţa personală ajutând fiinţa umană să
  • 195. 194participe activ la propria sa devenire. Proiectul se fundamentează înpartea sa de implementare şi derulare pe programele stabilite la pct. 5.Dintre aceste programe – unele cu accent tehnic, altele metodologice,unele specifice formării ori antrenării de competenţe, altele adoptatesoluţionării disfuncţionalităţilor (prezente ori viitoare/ potenţiale) – unul seremarcă prin caracterul său aparte: Programul Dezvoltării Individuale.Dacă Proiectul Vieţii vizează adaptarea, integrarea şi armonizarea omuluicu lumea în care trăieşte, aici şi acum, Programul de Dezvoltare vizeazăraporturile fiinţei cu sine înseşi şi cu Universul, progresul, devenirea saca elev la Şcoala Evoluţiei Cosmice, pentru care primul constituie şicadrul / suportul de implementare pe scena acestei lumi.Programul de Dezvoltare Individuală nu se rezumă însă la aceastăviaţă ci însoţeşte fiinţa pe tot parcursul evoluţiei sale, în toate planurilede manifestare ale Universului. În Orientul Antic purta denumirea de„Sadhana”, practica dezvoltării/evoluţiei şi era dat discipolului de cătremaestrul său; însă discipolii erau puţini.Astăzi fiinţa umană manifestată în Planul Fizic al Terrei estesuficient de matură pentru a putea recunoaşte necesităţile proprii deevoluţie şi a-şi stabili singură acest Program. Astăzi cu toţii suntemdeopotrivă discipoli şi maeştri unii pentru alţii.Consilierul nu face altceva decât să ajute fiinţa umană, rătăcită de eaînseşi în haosul lumii, să-şi amintească de sine, să-şi stabilească acestProgram şi de asemenea să o susţină în procesul implementării până înmomentul când va deveni suficient de echilibrată spre a putea înainta deuna singură în această viaţă şi în această lume pe calea dezvoltării saleindividuale.
  • 196. 1957. ImplementareaEtapa aceasta constă în stabilirea / determinarea celor mai eficientestrategii, adaptate la situaţia unică şi personală a clientului, necesarepunerii în practică a programelor. Este vorba deci atât de programelenecesare remedierii ori înlăturării deficienţelor ce l-au adus în faţaConsilierului, cât şi de programele ce compun Proiectul Vieţii Personale(dintre care, cel mai important, am văzut, este Programul de DezvoltareIndividuală).Urmează procesul propriu-zis al implementării, cu accent şiconcentrare din partea consilierului atât asupra restabilirii echilibruluiintern al clientului cât şi pe educarea sa, pe antrenamentul de formare adeprinderilor de a se descurca singur în cadrul unui nou stil de viaţă,organizat şi desfăşurat după cerinţele Proiectului.8. Supravegherea şi CorectareaReprezintă prima etapă a procesului desfăşurării consilieriiaplicative propriu-zise. Până aici s-au cules informaţii şi formulat soluţiicombinate împreună cu strategii adaptate, sub formă de programe. Acumînsă programele sunt testate prin implementarea lor în realitatea concretă,sau mai exact exprimat, sunt verificate în vederea aplicării corecturilornecesare maximei lor funcţionalităţi şi eficienţe. Ca orice strategiemanagerială şi în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane seaplică principiul conform căruia orice bătălie se câştigă mai înainte deîncrucişarea primelor spade. De aceea revine consilierului (la fel ca şimedicului, pentru trup) identificarea soluţiilor viabile de la început,înainte de orice implementare. Trebuie să înţelegem că nu se poatemerge pe încercări, ori experimente în contul clientului. Certitudinea
  • 197. 196valabilităţii programelor ce urmează a fi aplicate este necesar să existeîncă de la început, corecturile ce operează pe parcurs vizând aspecte maimult tehnico-metodologice, de formă şi nu de conţinut. Conţinutul seformulează încă din primele faze ale procesului de consiliere (primele 3expuse mai sus), printr-o analiză şi aprofundare complexă a structuriiproprii fiinţei clientului, la care se adaugă o bună cunoaştere ainstrumentelor şi tehnicilor de intervenţie pentru echilibrarea şiarmonizarea proceselor sistemului psihic uman cu lumea, cu viaţa cuordinea naturală a cosmosului.De aceea în procesul de supraveghere se va urmări în mod specialreacţia clientului faţă de procesul implementării, măsura în care acesta sedeschide spre colaborarea cu sine însuşi, este dispus a lucra asupra vieţiipersonale şi îşi dezvoltă capacitatea de acţiune, puterea de a derula încontinuare, pe cont propriu, atât programele particulare cât şi întregProiectul Vieţii Individuale.9. Evaluarea pe parcursEvaluarea progreselor realizate de client este absolut necesară.Pentru că tot ceea ce contează în procesul consilierii este finalitatea,rezultatul propriu-zis şi nu încercările. S-ar putea ca cele maiperformante programe ori pachete de soluţii la un anumit client să nu fieeficiente ori suficient de rentabile datorită unei întregi varietăţi de factorişi conjuncturi externe ori interne apărute pe parcursul implementării.Evaluările ne vor spune, la fiecare pas, dacă se produse vreun progres îndirecţia vizată. Căci dacă nu, atunci trebuie readaptată procedura deimplementare sau chiar restructurată complet, în sensul găsirii altormodalităţi sau tehnici. S-ar putea să fie necesare schimbări majore în
  • 198. 197viaţa socială publică ori intimă, cu sau fără internare într-un centru despecialitate, cu sau fără retragere din lume, cu sau fără tratamentmedicamentos ori energetic etc.10. Finalizarea proceduriiEste punctul terminus al intervenţiei consilierului. Misiunea sa seîncheie aici, cu o victorie (în situaţia în care s-a rezolvat problemaclientului şi acesta şi-a redefinit viaţa, fiind totodată în măsură a derulasingur proiectul dezvoltării sale personale) sau cu un eşec, în caz contrar.În această ultimă situaţie fie se reorientează clientul spre alţi specialişti,fie este lăsat în seama vieţii pentru că nu a fost încă suficient de pregătitspre a se schimba, spre a putea avea grijă de sine. Viaţa îl va arunca înnumeroase prăpăstii, îl va trece prin arşiţa pustiirii de sine şi îi va ardesufletul în focul disperării. Numai ajuns pe culmile disperării va putearenunţa, în sfârşit la nepăsarea ce-l stăpânise până atunci şi eliberat desine însuşi cel din trecut, va fi disponibil să înceapă munca regăsirii celuidin viitor, cel născut din efortul şi suferinţa proprie, asumată,constructivă.Căci omul este om numai dacă se creează pe sine ca om. În rest osimplă umbră – dar una tragică şi dureroasă.*Procedura cadru înfăţişată aici se completează cu cele precizate lasecţiunile privind managementul, conţinutul Proiectului VieţiiIndividuale precum şi obiectivele consilierii, motiv pentru care amconsiderat inutilă încărcarea prezentului material (secţiuni) cu reluarealor, făcând astfel trimitere la cele arătate acolo.
  • 199. 198ANEXA IOPERE ÎN COMPLETAREA VOLUMULUI DE FAŢĂA. Autori români1. Bolile psiho-morale sau pierderea sensului vieţii – Olivian Paşcanu2. Teoria şi practica consilierii – Petru Lisievici3. Psihologia Fiinţei - Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şiComunitară (coord. Aurelian Burcu)4. Centrul de Consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţei Umane- Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară (coord.Aurelian Burcu)5. Abilităţile consilierului – Institutul Internaţional pentru DezvoltareUmană şi Comunitară (coord. Aurelian Burcu)6. Centrul de consultanţă în afacerin – C. Mănescu7. Consiliere educaţională – Adriana Băban8. Autovindecarea prin spirit, suflet şi plante – Olivian Paşcanu9. Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de psihoterapie –Irina Holdevici10.Psihologie operatorie: teorie, evaluare, terapie – C. Ţapu11.Elemente de psihoterapie integrativă – P. Dafinoiu12.Incursiune în autoterapia asistată – A. Moreanu13.Psihoterapiile scurte – Irina Holdevici14.Tehnici de sfătuire/consiliere – Constantin Oancea15.Elemente de psihoterapie – Irina Holdevici16.Psihoterapii moderne: noua hipnoză eriksoniană – Irina Holdevici17.Curs practic de hipnoză – C. Nicolau18.Psihologia transcendentului – Felicia Muntean19.Jocurile conştiinţei sau Terapia Unificării – Iolanda Mitrofan20.Metode de psihoterapie – N. Vandici21.Psihoterapie – G. Ionescu22.Timiditatea şi terapia ei – E. Dimitriu23.Reprezentarea socială a psihoterapeutului – Roxana Brânzei24.Optimizarea comportamentului profesional – C. Nedelcea25.Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan26.Psihologia sinelui. Un pelerinaj spre centrul fiinţei – Ion Mânzat27.Psihologia credinţei religioase. Transconştiinţa umană – Ion Mânzat28.Psihologia personalităţii – M. Stoica29.Psihologia persoanei – Nicolae Mărgineanu
  • 200. 19930.Re-introducere în personalitate – C. Leu31.Psihologia schimbării şi a educaţiei – A.D. Toader32.Psihologia generală şi a educaţiei – V. Oprescu33.Psihologia selecţiei şi formării profesionale – H. Pitariu34.Psihologia şi viaţa cotidiană – V. Ceauşu35.Elemente de etică şi deontologie – Carmen Cozma36.Introducere în psihologia orientală – Ion Mânzat37.Sinele şi cunoaşterea lui – Petru Iluţ38.De la geneza personalităţii la trăirea transcendentală – A. Moca39.Psihologia: vocaţie şi profesie – A. Stoica40.Psihologia generală a dezvoltării – N. Jurcanu41.Puterea sufletească – C. Rădulescu-Motru42.Curs de psihologie - C. Rădulescu-Motru43.Personalismul energetic - C. Rădulescu-Motru44.Culmi şi abisuri ale personalităţii – Vasile Pavelcu45.Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii - Vasile Pavelcu46.Drama psihologiei - Vasile Pavelcu47.Psihologia cunoaşterii: îndrumar de psihologie spirituală – FeliciaMunteanu48.Psihologia mediului – C.C. Ioan49.Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan50.Secretele cuplului ideal – A. Gheorghiu51.Armonia cuplului: căi şi răscruci în viaţa familială – S. Gavra52.Consiliere familială – L Şoitu53.În câte felui se poate suferi din dragoste – R. Grindea54.Există iubiri fericite? Psihologia relaţiilor de cuplu – G. Corneanu55.Ştiinţa conştiinţei – C. Trandafir56.Ştiinţa la sfârşit de mileniu – Academia Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia (Coord. V. Cândea)57.Studii şi eseuri filosofice – D.D. Roşca58.Tratat de creatologie – T.D. Stănciulescu, I.Moraru, V. Belous59.Altarul ştiinţei şi al spiritului – Teodor Maghiar60.Ştiinţa pentru secolul XXI – V.Popa61.Istoria pedagogiei: idei şi doctrine fundamentale – C. Cucoş62.În căutarea educaţiei autentice – G. Albu63.Comoara lăuntrică – J. Delors64.Facerea: tratat despre Fiinţă – Corneliu Mircea65.Carte de înţelepciune – Constantin Noica66.Ştiinţă şi religie – Basarab Nicolescu67.Filosofia educaţiei pentru schimbare – V. Cojocaru68.Psihologia cunoaşterii – Felicia Munteanu
  • 201. 20069.Jocurile conştiinţei – Iolanda Mitrofan70.Buddha: esenţa învăţăturilor sale – Liviu Gheorghe71.Esoterismul şi cosmogonia marilor religii – A. Popescu-Bălceşti72.Criterium de sinteză spirituală – George Dulcu73.Viaţa şi moartea în raţiunea Universului – Bogdan Delavrancea74.Din tainele Vieţii şi ale Universului – Scarlat demetrescu75.Sfere cereşti – Adam Ramon76.Evanghelia eseneeană a păcii – Edmond Szekely-Bordeau77.Daoismul prin scrierile şi practicile sale – M. & C. Lupeanu78.Cer şi destin – Armand Călinescu79.Evoluţia spiritului după moarte – Aurel Popescu-Bălceşti80.Antologie filosofică – Nicolae Bagdasar81.Teoria comunităţii umane – Traian Brăileanu82.Calitatea vieţii şi explorarea viitorului – Pavel Apostol83.Calitatea vieţii umane – Ştefan Lanţoş84.Calitatea vieţii: teorie şi practică socială – Institutul Naţional pentruCalitatea Vieţii (coord. Cătălin Zamfir)85.Condiţia umană: aspectele ei bio-psiho-sociale – Nicolae Mărginean86.Condiţia umană şi reconstrucţia personalităţii – Oltea Miştor & col.87.Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene – Petru Pânzaru88.Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinţelor moderne – Petru Pânzaru89.Curs de psihologie: dezvoltarea psihică umană – M. Dumitriu90.Modul de viaţă şi calitatea vieţii – Cătălin Zamfir & col91.Stiluri de viaţă - Cătălin Zamfir & col92.Omul sub semnul posibilului – I. Răceanu93.Eu-l şi personalitatea – Mielu Zlate94.Semnificaţia şi simbolurile culorilor – Dona Grigoruţă95.Sfatul culorilor – C. Vinte96.Culori vindecătoare – L. Bulus97.Cromoterapia – Gregorian Bivolaru98.Limbajul culorilor şi al formelor – Dan Mihăilescu99.Bioritmuri – D. Dumitrescu100. Bioritmurile şi viaţa cotidiană – M. Bordea101. Terapia florală – I. Lascăr102. Imaginea de sine – Nicolae Vartan103. Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică – MihaelaMinulescu104. Teste de autocunoaştere – Victor Bodo105. 29 de teste pentru cunoaşterea de sine – Adrian Neculau106. 26 de teste pentru cunoaşterea celuilalt - Adrian Neculau107. Psihoteste: cunoaşterea de sine şi a celorlalţi – I. Coman
  • 202. 201108. Metode de psihoterapie (teste) – V. Horghidan109. Revoluţia sexuală: 18+18 teste de evidenţiere a compatibilităţii întreparteneri – Victor Bodo110. Constuirea şi utilizarea testelor psihologice – Monica Albu111. Teste Karmice – Victor Bodo112. Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale – Ivan Evseev113. Astrologia practică – Adrian Cotrobescu114. Astrologia generaţiilor – Irina Riţă115. Astrologia în noua eră (ed. a III-a) – Dan Ciupercă116. Astrologia natală – Alexandru Nicoloci117. Astrologia financiară pentru oameni de afaceri – AlexandruNicoloci118. Astrologia medicală– Alexandru Nicoloci119. Zodiacul Chinezesc – Victor Ionescu120. Numerele vii – Firicel Ciarnău121. Tratat de grafologie – Andrei Athanasiu122. Tratat practic de grafologie – M. Negru123. Grafologie: scrisul şi omul – Nae Ionescu124. Scrisul: oglinda personalităţii – A. Frăţilă125. Psihologia ordinii: cunoaşterea omului prin forme – C. Şofronie126. Prenumele şi caracterul – Sofia127. Cartea viselor – Dorin Popovici128. Caracterul umn exprimat prin dermatoglife – M. Isvoranu129. Arta de a comunica – Dan Popescu130. Personalitate şi comunicare: tactici de influenţă interpersonală – A.Petru131. Personalitate şi profesie – A. Nirestean132. Relaţii publice: principii şi strategii – C. Coman133. Psihologia reclamei: publicitate în afaceri – M. Moldoveanu134. Managementul relaţiilor cu publicul – S. Olaru135. Relaţii publice şi comunicare – S. Şerb136. Relaţii publice: succes şi credibilitate – V. Stancu137. Psihopedagogia succesului – C.Creţu138. Cum ne ţesem eul – G. Costandache139. Cheile succesului – Pavel Coruţ140. Cartea adolescentului – Pavel Coruţ141. Ghidul vieţii sănătoase – Pavel Coruţ142. Cartea creaţiei – Pavel Coruţ143. Secretele succesului în viaţă – C. Alexandru144. Secretele succesului şi împlinirii în viaţă – C. Aradavoaicei145. Tehnici de manipulare – Bogdan Firceac
  • 203. 202146. Ghidul afacerilor mici – C. Crecană147. Conducerea afacerilor – Dan Popescu148. Enciclopedia managerială – Constantin Sasu149. Tainele reuşitei în micile afaceri – C. Sasu150. Ghidul managerului eficient – Ovidiu Nicolescu151. Ghidul întreprinzătorului particular – F. Bota152. Management pentru întreprinzători – P. SanduB. Autori străini1. Descoperirea şi realizarea raţiunii de a fi – Alain Houel2. Omul în căutarea sensului vieţii – Viktor Frankl3. Arta de a iubi – Erich Fromm4. Fuga de libertate – Erich Fromm5. Budism şi psihanaliză – Erich Fromm6. Sensul vieţii – Alfred Adler7. Cunoaşterea omului - Alfred Adler8. Tratat practic de cunoaştere a omului – Gaston Gerger9. Descifrarea comportamentului uman – Hans Eyseneck10.Manualul consilierului spiritual creştin – Jay Adams11.Ghid de consiliere a tinerilor – Mc. Dowell12.Cum se formează copii noştri: personalitate, familie,educaţie – D. Nolte13.Despre ancorare. Introducere în psihologia consilierii – S. Dekoven14.Practica psihanalizei – Sigmund Freud15.Caracterologie: cele 10 sisteme de bază – J.P.Joues16.Sinele ascuns – Maya Pilkington17.Descifrarea comportamentului uman – Hans Eysenck18.Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate – G.Senger;W.Hoffmann19.Descoperirea propriei personalităţi – Paul Tieger20.Personalitate plus – Florence Littauer21.Personalitate şi temperament: ghidul tipurilor psihologice – L. Hedge& col.22.Structura şi dezvoltarea personalităţii – Gordon Allport23.Tipuri psihologice – Carl Gustav Jung24.Tipuri mentale: o încercare de înţelegere a conştiinţei – C. Denuett25.Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană – M. Kramer26.Funcţia religioasă a psihicului – L. Corbett
  • 204. 20327.Psihologia evoluţiei posibile a omului – P.D. Ouspensky28.Filosofia esoterică a Indiei – J.C. Chatterji29.Evoluţia ocultă a umanităţii – C. Jinarajadasa30.Cartea spiritelor – Allan Kardec31.Ştiinţă şi magie – Serena Roney Dougal32.Cosmogonia rosicruciană – Max Heindell33.Evoluţia divină – Edouard Schure34.Budismul esoteric – P. Sinett35.Plenitudinea lumii şi ordinea ei – David Bohm36.Taofizica – Fritjof Capra37.Sfârşitul timpului – Krishnamurti & Bohm38.Fenomenul uman – Theillard de Chardin39.În căutarea miraculosului: fragmente dintr-o învăţătură necunoscută –P.D. Uspensky40.Tao în afroisme – Zuang Zi41.Calea zen – Allan Watts42.Cărţile sfinte – Fernand Comte43.Gnoza de la Princeton – Raymond Ruyer44.Marile doctrine: economice, politice, religioase etc – F. Braunstein &col45.Omul modern şi educaţia sa – Gaston Berger46.Omul plural: căte o sociologie psihologică – B. Lahire47.Comoara lăuntrică – Jacques Delors48.A învăţa să fii – Edgar Fauere49.Criza spiritului – Paul Valery50.Didactica Magna – Amos Commenius51.Psihologie şi pedagogie – Jean Piaget52.Înţelepciunea şi iluziile filosofiei – Jean Piaget53.Capitalul Uman – Gary Becker54.Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunităţii umane – W. Mc.Neill55.Scrieri din tinereţe – Karl Marx56.Individul şi devenirea lumii – Julis Evola57.Istoria gândirii şi credinţelor religioase (v 1-3) – Mircea Eliade58.Marele lanţ al Fiinţei: istoria ideii de plenitudinede la Platon la Schelling – W.Janos59.Enciclopedia Ştiinţelor Oculte - ***60.Mistica: studiu despre natura şi dezvoltarea conştiinţei spirituale aomului – Evelin Underhill61.Enciclopedia doctrinelor mistice – M.M. Davy62.Istoria Filosofiei Oculte – Alexandrian
  • 205. 20463.Ştiinţa Secretă – Papus64.Ştiinţă şi credinţă – J. Lonchamp65.Universul lui Edgar Cayce – Dorothe Coechlin de Bizemont66.Evoluţia gândirii din vremurile biblice până în epoca modernă –J.B.Agus67.Nemurirea sufletului şi evoluţia sa după moarte – P.Cornilier68.Orient şi occident: o istorie comparată a ideilor – Hajime Nakamura69.Religiile lumii – Jean Delumeau & col70.Filosofiile Indiei – Heinrich Zimmer71.Zen: nouă texte - Dogen72.Dicţionar de simboluri – J. Chevallier73.Simboluri ale ştiinţei sacre – Rene Guenon74.Simboluri ale transformării (v 1-2) – Carl Gustav Jung75.Psihologie şi alchimie - Carl Gustav Jung76.Psihologie şi astrologie - Carl Gustav Jung77.Nemurire şi reîncarnare – Alexandra David-Neel78.Epoca maselor: tratat istoric supra psihologiei maselor – SergeMoscovici79.Psihologia socială sau maşina de fabricat zei – Serge Moscovici80.Căutătorii: istoria căutării continue a omului pentru a înţelege lumeasa – D. Boorstein81.Psihologia comunităţii – J. Orford82.Despre cunoaşterea maselor – M. Rouquette83.Noua psihologie – Robert Mucchielli84.Ştiinţele secrete – Paul Andreas85.Mistica: studii despre natura şi dezvoltarea conştiinţei – EvellinUnderhill86.Sacrul – J. Wunenburger87.Omul şi îngerul său – Henry Corbin88.Cunoaşterea spirituală – Nee Watchmann89.Împotriva profanării eului – J. Lusseiran90.Despre suflet – Aristotel91.Despre destin – Alberti Magni92.Vindecarea prin culoare – Ted Andrews93.Contribuţii la teoria culorilor – Goethe94.Elemente de Cheakra – N. Ozanciuc95.Dublul eteric şi fenomenele conexe – Arthur E. Powell96.Iniţiere în terapia cheakrelor – D. Diemer97.Ki: energia vitală – B. Briant98.Chi Kung : cultivarea energiei personale – J. Mc. Richte99.Cum să-ţi foloseşti puterile de vindecare – J.Murphy
  • 206. 205100. Vindecarea prin energia palmelor – Kushi Michio101. Reiki tradiţional: metoda de vindecare Ushui – Dumitru Hristenco102. Interpretarea Viselor - Carl Gustav Jung103. Uitata cheie a viselor – Noemi Bonheur104. Carte de vise: tălmăcirea a peste 1300 de vise - ***105. Cartea cristalelor – Da El Walker106. Negociaţi în stil Feng-Shui – Jose Armilla107. Feng Shui şi arta culorilor – Lin Yan & col108. Manual de Feng-Shui – Lin Jami109. Filosofia vestimentaţiei – Th. Carlyle110. Trilogia horoscopului personal – Gabriel Mihailovici111. Magia egipteană: metoda întocmirii horoscopului în tradiţiaegipteană – P. Christian112. Zodiac universal – Dorian Green113. Zodiacul european – Yv De Roterdam114. Zodiacul – Andre Barbault115. Secretele astrologiei chinezeşti – Kwan Lan116. Horoscopul zilelor de naştere întocmit pe criterii numerologice – M.Katakkar117. Planetele care ne guvernează – N. Juliens118. Astrologia şi relaţiile umane – P. Lassalle119. Incursiune în astronumerologie – Michele Perras120. Numerologia magică – Gladis Lobos121. Elementele spirituale ale numerelor – E. Bindell122. Elemente de numerologie – R. Barrat123. Numerele vă decid viaţa – V. Birkenbihl124. Numerologia – J. Fermier125. Incursiune în numerologie – C Fortier126. Numerele în destinul dvs.: abc numerologic – D Prepeliceanu & col.127. Faţa omului şi caracterul – Roger Mucchielli128. Limbajul corpului pentru manageri – H. Ruckle129. Limbajul trupului – Allan Pease130. Structura corpului şi caracterul – E. Kretschmer131. Iniţiere în grafologie – Claude Santoy132. Scrisul şi spiritul – Noemi Bonheur133. Grafologie practică – P. Cash134. Scrisul şi caracterul – Joulien Jamin135. Ce ţi-e scris în palmă ţi-e pus – D. Warren-Davis136. Elemente de chiromanţie modernă – Lori Reid137. De la vieţile trecute la cele viitoare – Pierre Drout138. Cartea completă a prezicerilor – Diagram Group
  • 207. 206139. Incursiune în psihoterapie: cum să ne alegem psihoterapeutul – P.Traube140. Psihoterapiile: terapia potrivită fiecărui pacient – W. Hubber141. Psihoterapia ca sistem – S. Mc. Daniel142. Terapia cognitivă – Ph. Brinster143. Tehnici de concentrare – D. Sevigny144. Tehnici de meditaţie – Marc de Smedt145. Practica meditaţiei – Swami Sivananda146. Tehnicile Mind-Store – J. Black147. Manual de meditaţie – David Fontana148. Meditaţia - Osho149. Puterea gândirii pozitive – N. Vincent150. Cum să evităm eşecurile: metode şi tehnici de psihoterapie – R.Marti151. Ghid practic de formare profesională – D.Noye152. Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile – F. Leonard153. Autoanaliza – Karen Horney154. Terapia bolilor spirituale – J.C. Larchet155. Miracolul moticaţiei – G. Shinn156. Paşi simpli către vise imposibile – S. Scott157. Testul arborelui – Denis de Castilla158. Secretele căsniciei fericite – Zig Ziglar159. Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus – J. Gray160. Despre înţelepciunea iubirii conjugale – Emanuell Swedenborg161. Viitorul familiei – C. Hardiment162. Trup şi suflet: sfaturi pentru o viaţă fericită în doi – C. Iabel163. Teste de iubire spre o viaţă de cuplu armonioasă – V. Rutter164. Un singur trup: Aventura mistică a cuplului – M. Laroche165. Limbajul trupului în relaţia de cuplu – D. Coehen166. Codul manierelor în afaceri – Letitia Baldrige167. Cum să vorbim în public – Dale Carnegie168. Limbajul vorbirii; arta conversaţiei – Allan Pease169. Arta de a vorbi în public – N. Pacout170. Antrenamentul comunicării sau arta de a ne integra –V. Birkenbihl171. Cum să îi citeşti pe ceilalţi - Kate Keenan172. NLP: calea succesului – A. Szekely173. Relaţii publice: imagine şi reputaţie – A. Ritt174. Manipularea în relaţi publice – A. du Moullin175. Arta de a influenţa – Robert Mucchielli176. Profesiunea de relaţionist – B. Dagenais
  • 208. 207177. Cum să prezentăm – Tim Hindle178. Tratat de manipulare – Jean Beauvois179. Modelarea vieţii – W. Grant180. Arta de a reuţi în viaţă – Dale Carnegi181. O călăuză sigură: 8 paşi căte împlinirea în viaţă – John Chafee182. Putere nemărginită: ştiinţa dezvoltării personale – Antony Robins183. Calea fericirii: propria noastră reeducare – V.Panchet184. Curs practic de încredere TM: şapte paşi spre împlinirea personală –W. Anderson185. 10 reguli de încălcat şi 10 reguli de respectat; ce trebuie să faceţipentru a vă trasa propriul destin – Bill Quain186. Seducţia: arta de a cuceri – T.Wren187. Dincolo de vârf – Zig Ziglar188. Eficienţa în şapte trepte sau un abecedar al înţelepciunii –S. R. Covey189. Cele 21 de calităţi ale leaderului – J.C. Maxwell190. Cele 21 de legi supreme ale leaderului – J.C. Maxwell191. Atitudinea învingătorului – J.C. Maxwell192. Cum să devii o persoană cu influenţă – J.C. Maxwell193. Cum să fii un bun manager – Kate Keenan194. Ghid practic pentru conducere – C. Wilson195. Dezvoltă leaderul din tine – J.C.Maxwell196. 30 de minute pentru a învăţa cum să faci cea mai bună impresie – E.Sampson197. Ponturi şi trucuri în afaceri – J. Manacuso198. Cum se naşte o afacere de succes – Rentrop & Straton199. Planul de marketing pas cu pas - Rentrop & Straton200. Cum să îţi organizezi timpul - Rentrop & Straton201. Cum să selectezi personalul - Kate Keenan202. Reflecţii pentru manageri – B. Hyland
  • 209. 208ANEXA IIPOVEŞTI TERAPEUTICE1. Nu totul deodatăUn preot a intrat odată într-o biserică cu gândul să ţină o predică.Biserica era goală, cu excepţia unui singur bătrân care stătea în primulrând. Preotul, meditând dacă să vorbească sau nu, i-a spus bătrânului:„Eşti singur aici. Crezi că ar trebui să vorbesc sau nu? ”. Bătrânul i-arăspuns: „Părinte, eu sunt doar un simplu om şi nu înţeleg aceste lucruri,dar dacă aş intra într-un grajd şi aş vedea că toţi caii au plecat la păşuneşi doar unul singur a mai rămas, atunci l-aş hrăni pe acela”.Preotul, impresionat de spusele omului, a început să predice. El avorbit timp de două ore. După aceasta, mulţumit de predica sa, a vrut săvadă dacă şi bătrânul era la fel de impresionat. El l-a întrebat: „Ţi-aplăcut cum am vorbit? ”. Bătrânul a răspuns: „Ţi-am spus deja că eu suntun simplu om şi nu înţeleg foarte bine aceste lucruri. Totuşi, dacă intruîntr-un grajd şi descopăr că toţi caii au plecat, cu excepţia unuia singur, l-aş hrăni, dar nu i-aş da toată mâncarea pe care o am”.2. AmânareaUn om care a fost condamnat la moarte s-a aruncat la picioarelejudecătorului să ceară îndurare. Dar acesta nu credea în cuvintele sale şiîn nevinovăţia sa. Judecătorul a rămas neînduplecat. Când toaterugăminţile bărbatului s-au dovedit inutile, acesta a cerut să i seîndeplinească ultima dorinţă. „Care este dorinţa ta? ”, a întrebat
  • 210. 209judecătorul. „Doamne, singura mea dorinţă este să mi se permită să spundouă rugăciuni pe care le ştiu din copilărie”. Judecătorul a făcut un gestde generozitate şi i-a împlinit omului dorinţa. Dar condamnatul a privitla judecător cu ochi temători. Nici un cuvânt nu-i venea pe buze.Judecătorul şi-a pierdut răbdarea şi a întrebat brusc: „De ce nu spuirugăciunile?”. „Doamne”, a replicat bărbatul, „nu mă simt în siguranţă.Cine îmi garantează că oribila sabie a călăului nu-mi va reteza capulînainte de a-mi termina rugăciunile?”. „Bine”, a replicat judecătorul întimp ce se întoarce către cei ce prezenţi, „Jur pe ce am mai sfânt că nu ţise va întâmpla nimic atât timp cât nu ţi-ai terminat rugăciunile”. Bărbatuls-a lăsat în genunchi şi a început să se roage. După prima rugăciune el s-a oprit brusc şi s-a ridicat în picioare. „Ce înseamnă asta?”, a întrebatjudecătorul furios. „Tu vrei deja să simţi tăişul securei în ceafă? ”.„Doamne, ai jurat pe ce ai mai sfânt că voi putea spune cele douărugăciuni înainte de execuţie. Prima am spus-o, dar m-am gândit să lassă treacă vreo 25 de ani până s-o spun pe a doua”.3.O grădină şi două lumiÎntr-o noapte de vară foarte călduroasă, membrii unei familii audormit afară, în grădina din spatele casei lor. Mama a observat, cudestulă neplăcere, că fiul său şi soţia acestuia (pe care nu o suportadeloc) dormeau cuibăriţi unul în braţele celuilalt. Neputând să suporteacest lucru, ea i-a trezit şi le-a spus: „Cum puteţi dormi atât de apropiaţiunul de altul pe căldura aceasta? Este nesănătos şi periculos”.În alt colţ al grădinii dormeau fiica sa şi ginerele său, pe care îladora. Aceştia dormeau însă departe unul de altul. Mama i-a trezit uşor
  • 211. 210spunând: „Dragii mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de altul,când este un frig ca acesta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul?”. Nora sa,care a auzit toate aceste vorbe, s-a ridicat în capul oaselor şi , cu vocetare, a spus următoarele cuvinte, ca pe o rugăciune: „Ce milostiv esteDumnezeul nostru. O singură grădină şi o vreme aşa de schimbătoare!”.4.Crede în Dumnezeu şi leagă-ţi caii bineÎntr-o zi de sărbătoare, o mulţime de credincioşi s-a adunat în curteaunei mănăstiri să asculte slujbele şi să se roage lui Dumnezeu. Un bărbata ascultat atent, s-a rugat cu smerenie şi, în cele din urmă, la lăsarea serii,a plecat. El a ieşit cu greu din mulţime, dar s-a întors imediat şi a începutsă se plângă, cu o voce agitată: „O. Doamne! Caii au plecat, cu căruţă cutot, şi eu n-am cu ce să mă întorc acasă. Acesta-i dreptatea luiDumnezeu? Aceasta-i răsplata pentru credinţa mea? Aceasta-imulţumirea pentru rugăciunile mele?”. Un călugăr, care trecea prinapropiere, l-a auzit şi i-a răspuns cu un zâmbet îngăduitor: „Crede înDumnezeu şi leagă-ţi caii bine”.5.Rugăciunea potrivităDoi tineri căsătoriţi şi-au cumpărat o casă şi s-au gândit s-osfinţească pentru a avea noroc cât timp vor locui acolo. L-au chemat pepreotul satului şi au pregătit şi o masă îmbelşugată cu care să încheieceremonia. Gazda avea cele mai bune intenţii şi dorea să-şi dovedeascămăiestria culinară. Când a adus însă mâncarea, femeia şi-a cerut scuzepentru că bucatele pregătite de ea erau cam arse. În timp ce gătise ea
  • 212. 211citise diferite rugăciuni, în speranţa că masa va avea succes. Preotul i-azâmbit prietenos şi i-a spus: „Este bine să te rogi, dar data viitoare cândintri în bucătărie, roagă-te dintr-o carte de bucate”.6. Profesorul, un grădinarMunca oricărui consilier este ca grădinarului care are grijă dediferite plante. O plantă iubeşte strălucirea soarelui, alta umbrarăcoroasă; una iubeşte malul râului, alta piscul sterp al muntelui. Unarodeşte în sol nisipos, alta în pământ argilos. Fiecare necesită cea maibună îngrijire potrivită pentru ea; altfel rezultatul este nesatisfăcător.7. Judecate lui SolomonDouă prostituate au venit la rege şi s-au plecat în faţa lui. Una dinfemeie a spus: „O, doamne, această femeie şi cu mine locuim în aceeaşicasă. Eu am născut un copil şi, la trei zile după mine, a născut şi ea uncopil. Şi nu mai era nimeni cu noi în casă. Într-o seară fiul acestei femeia murit deoarece ea s-a aşezat din greşeală peste el. Atunci, în toiulnopţii, ea mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce eu dormeam, şi a pus înlocul lui fiul ei mort. Când m-am deşteptat dimineaţa pentru a-mi hrănicopilul, ce să văd, era mort; dar când m-am uitat mai bine la el, am văzutcă acela nu era copilul pe care l-am născut eu.”Dar cealaltă femeie a spus: „Nu, copilul care trăieşte este al meu, iarcopilul mort este al tău”. Prima a spus: „Nu, copilul mort este al tău, iarcopilul care trăieşte este al meu”. Astfel au vorbit ele înaintea regelui.Atunci regele a spus: „Una spune «Fiul meu este cel care trăieşte, iar fiul
  • 213. 212tău este mort»; iar cealaltă spune «Nu, fiul tău este mort, iar al meu estecel care trăieşte». Aduceţi o sabie”. Astfel, o sabie a fost adusă regelui,iar acesta a spus: „Tăiaţi copilul în două şi daţi o jumătate uneia şi ojumătate celeilalte”. Atunci femeia al cărei fiu trăia i-a spus regelui: „O,doamne, dă-i ei copilul care trăieşte şi nu-l ucide”. Dar cealaltă a spus:„Dacă nu va fi al meu, nu va fi nici al tău; împarte-l”. Atunci regele arăspuns: „daţi copilul primei femei şi nu-l ucideţi; ea este mama sa”. Şiîntreg Israelul a auzit de judecata pe care a împărţit-o; şi ei s-au aplecatcu teamă în faţa regelui, deoarece au înţeles că înţelepciunea Domnuluiera în el, pentru a împărţi dreptate.8.VrăjitorulUn om a vrut odată să ia nişte nuci pentru soţia sa, deoarece aceasta i-a promis să-i gătească o prăjitură deosebită. Cu gândul la prăjitura sapreferată, omul a băgat mâna într-un borcan cu nuci şi a apucat atâteanuci câte a putut să cuprindă cu o singură mână. Când a încercat săscoată braţul din vas, acesta a rămas blocat în gura borcanului. Oricât demult l-a tras şi l-a răsucit, borcanul n-a vrut să-i elibereze braţul. A plâns,a gemut, a blestemat, aşa cum nimeni n-ar trebui să facă. Dar nimic nu l-a ajutat. Chiar şi atunci când soţia sa a luat borcanul şi s-a aşezat pe el cutoată greutatea, nu s-a întâmplat nimic. Mâna lui a rămas în continuareblocată în gâtul borcanului.După multe încercări inutile, ei şi-au chemat vecinii în ajutor. Toţi auurmărit cu atenţia scena care se desfăşoară în faţa lor. Unul din vecini aaruncat o privire şi l-a întrebat pe bietul om cum de s-a întâmplat acestaccident. Cu o voce plângăreaţă şi cu gemete de disperare, bietul om i-a
  • 214. 213povestit întreaga tărăşenie. Vecinul său i-a spus: „te voi ajuta dacă veiface exact ce-ţi voi spune”. „Îţi promit să fac orice îmi vei cere, dacă măvei elibera din acest borcan”, i-a răspuns omul. „Atunci vâră-ţi mânaadânc în borcan”, a continuat vecinul.Acest lucru i-a părut ciudat omului nostru; de ce ar trebui să bagemâna mai adânc în borcan, când el vroia să o scoată de acolo? Dar afăcut aşa cum i s-a spus.Vecinul a continuat: „Acum desfă degetele şi lasă să cadă nucile pecare le ţii în mână”. Această cerere l-a supărat pe om. La urma urmei, elvoia nucile pentru prăjitura sa favorită, iar acum trebuia pur şi simplu săle dea drumul. Sovăitor, el a urmat totuşi vorbele celui care îl ajuta.Vecinul a mai spus: „Strânge acum mâna şi trage-o foarte încet dinborcan”.Omul a făcut şi acest lucru, şi, iată, fără nici o greutate, a reuşit să-şiscoată mâna. Dar nu era pe deplin mulţumit. „Mâna mea este liberăacum, dar unde sunt nucile?” Atunci vecinul a luat borcanul, l-a înclinatşi a lăsat să se rostogolească atâtea nuci câte avea nevoie acesta. Cu ochiimăriţi şi cu gura căscată, omul nostru l-a privit şi l-a întrebat: „Eştivrăjitor?”.9. Pe cine ar trebui să crezi„Poţi să-mi împrumuţi măgarul în această după-amiază?” l-aîntrebat un om pe prietenul său.„Dragă prietene”, a replicat acesta, „ştii că sunt întotdeauna gata să-ţi dau ajutor când ai nevoie. Inima este gata să fie de acord să-ţiîmprumut măgarul. Mă încântă gândul să văd cum măgarul meu îţi este
  • 215. 214atât de folositor. Dar ce pot să spun, dragă prietene? Pentru moment,altcineva are măgarul meu”.Mişcat de sinceritatea prietenului său, ţăranul i-a mulţumit generos,spunând: „Ei bine, chiar că nu m-ai ajutat, cuvintele tale frumoase m-auajutat foarte mult”. În timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzitrăgetul măgarului. Ţăranul a tresărit şi, plin de uimire, a întrebatneîncrezător: „Ce aud? Măgarul tău este aici totuşi. L-am auzit cum zbiară”.Prietenul s-a întors roşu de furie şi i-a strigat: „Om nerecunoscător.Ţi-am spus că măgarul nu este aici. Pe cine crezi mai mult, pe mine saurăgetele stupide ale unui măgar?”.10. Înţelepciunea sfetniculuiUn împărat era pe un vas împreună cu unul dintre cei mai buni servitorai săi. Servitorul, care nu mai fusese niciodată pe mare, a stat în burta goalăa vasului şi a ţipat, a plâns, a tremurat şi s-a tânguit o bună parte din drum.Toţi erau drăguţi cu el şi încercau să-i calmeze temerile, dar bunătatea lorajungea doar la urechile sale, nu şi la mintea sa temătoare.Unul din sfetnicii împăratului n-a mai putut suporta să audă ţipeteleservitorului, iar voiajul pe apele albastre, sub cerul auriu, nu mai era oplăcere pentru el. Atunci el s-a adresat împăratului: „Măria ta, cupermisiunea voastră eu îl pot calma”. Fără a ezita nici un moment,împăratul i-a dat voie să facă ceea ce credea acesta de cuviinţă pentru arezolva problema. Sfetnicul a ordonat unui marinar să-l arunce peservitor peste bord; marinarul s-a îndreptat bucuros către plângăcios şil-a aruncat în apă. Speriat, simţi că se scufundă, acesta a reuşit să se
  • 216. 215agaţe de vas şi i-a rugat să-l ia din nou la bord. Marinarii l-au tras de părînapoi.De atunci el a stat foarte liniştit într-un colţ. Nimeni n-a mai auzitnici un ţipăt din gura lui. Împăratul era uimit şi l-a întrebat pe sfetnic:„Ce înţelepciune este cuprinsă în această acţiune?”.Sfetnicul i-a răspuns: „El nu a gustat niciodată sarea mării. Şi nicinu a ştiut cât de mare era pericolul în apă. Astfel el nu putea şti cât deminunat este să aibă scândurile trainice sub picioare lui”.11. Un drum greuUn hoinar mergea pe drum ce părea fără de sfârşit, încărcat cu totfelul de poveri. Un sac greu atârna în spatele său; un vas mare cu apăatârna într-o parte. În mâna dreaptă căra o piatră de formă ciudată, iar înmâna stângă, un bolovan. În jurul gâtului avea înfăşurată o frânghieîncâlcită de care era prinsă o veche piatră de moară. Lanţuri ruginite, cucare el căra greutăţi grele prin praf, îl răneau în jurul gleznelor. Pe cap,bărbatul ţinea în echilibru o jumătate de dovleac. Cu fiecare pas pe careîl făcea, lanţurile zăngăneau. Gemând, el trecea mai departe pas cu pas,plângându-se de destinul său nenorocit şi de oboseala care îl chinuia.Când fierbinţeala zilei era mai în toi s-a întâlnit cu un trecător. „O,hoinar obosit, de ce nu laşi jos bolovanul acesta?”, l-a întrebat trecătorul.„Că bine zici”, a replicat hoinarul, „Cum de nu l-am observat mai înainte?”.Spunând acestea, el a aruncat piatra deoparte şi s-a simţit mult mai bine.După ce a mai făcut o bucată bună de drum, un alt trecător l-aîntrebat: „Spune-mi, hoinar obosit, de ce te necăjeşti cu jumătatea dedovleac de pe cap şi de ce tragi acele greutăţi de fier atârnate de lanţuri?”
  • 217. 216Hoinarul i-a răspuns: „Sunt foarte bucuros că mi le-ai arătat. Nu mi-am dat seama de ceea ce făceam”. El a scos lanţurile, a spart dovleaculîntr-un şanţ de pe marginea drumului şi s-a simţit mult mai bine. Deşi ovreme s-a simţit mai uşor, cu cât mergea mai departe cu atât începea săsufere din nou.Un alt trecător l-a privit cu uimire şi i-a spus: „O, bunule om, tu carinisip în sac, dar vezi că în depărtare este mai mult nisip decât vei puteacăra vreodată. Iar vasul tău de apă este prea mare – ca şi cum ai vrea săstrăbaţi un întreg deşert. După puţin timp, un râu cu apă limpede va curgealături de tine, şi te vei însoţi în drumul tău pentru o bucată de vreme”.După ce a ascultat toate acestea, rătăcitorul a deschis vasul cu apă şia vărsat apa pe potecă, a aruncat nisipul din rucsacul său şi a rămasgânditor uitându-se la asfinţitul soarelui. Ultimele raze îşi trimiteaulumina către el. S-a uitat mai atent la el şi a văzut piatra grea de moarădin jurul gâtului său şi brusc a realizat că era piatra care îl făcea sămeargă aplecat. A deprins-o şi a aruncat-o cât de departe a putut. Eliberatde greutăţile sale, el a rătăcit prin răcoarea serii pentru a găsi o colibă.12. Cuiburile murdareO pasăre îşi schimba în mod frecvent cuibul. Mirosul puternic pecare acesta îl răspândea după un anumit timp era de nesuportat. Ea s-aplâns cu amărăciune de acest lucru adresându-se unei păsări înţelepte, învârstă şi cu multă experienţă. Aceasta i-a spus: „Prin schimbareacuibului tău tot timpul, nu schimbi nimic. Mirosul care te deranjează nuvine de la cuib, ci de la tine”.
  • 218. 21713. Un motiv pentru a fi recunoscător„Am nevoie de bani. Poţi să-mi împrumuţi 100 de lei?”, îşi întreabăun bărbat prietenul.„Am bani, dar nu ţi-i voi da. Fii recunoscător pentru aceasta!”.Supărat, prietenul răspunde: „Că ai banii şi nu vrei să-mi dai, potînţelege. Dar că ar trebui să fiu recunoscător pentru aceasta, nu este doarde neînţeles, ci de-a dreptul bizar.”„Dragul meu prieten”, răspunse celălalt, „m-ai întrebat de bani. Aşfi putut să-ţi spun: vino mâine. Mâine aş fi putut spune: îmi pare rău.Încă nu ţi-i pot da, vino poimâine. Dacă ai fi continuat să-mi ceri, aş fiputut spune: vino la sfârşitul săptămânii. În acest mod, te-aş fi pututamâna mereu, sau cel puţin până când altcineva ţi-ar fi dat banii. Dar n-aifi reuşit să găseşti pe altcineva, pentru că ai fi fost prea ocupat să vii lamine şi ai fi contat că vei primi banii mei. Deci îţi spun de la început cănu-ţi voi da banii. Aşa, poţi căuta în altă parte şi încerca să ai mai multnoroc acolo. Fii recunoscător!”.14. Economie costisitoareUn bărbat a adus la judecător spre a fi judecat pentru mituire. Dinmoment ce totul dovedea vina bărbatului, tot ceea ce mai rămăsese defăcut pentru judecător era să pronunţe situaţia.Judecătorul era un om rezonabil. El i-a oferit omului trei variante,din care acesta îşi putea alege pedeapsa. Acuzatul trebuia ori să plătească100 de lei, ori să primească 50 de bice pe spinare, ori să mănânce 5 kg deceapă. „Aleg să mănânc ceapa”, a spus bărbatul cu voce tare. „Acest
  • 219. 218lucru nu poate fi în mod sigur atât de greu”, îşi spunea în gând acesta, întimp ce a muşcat din prima ceapă. Dar după ce a mâncat trei sferturi dincantitate, i se făcea greaţă numai când se uita la ea. Ochii îi lăcrimau demult şi era într-o stare vrednică de milă.„Înaltă curte”, a strigat el, „cruţă-mă. Mai degrabă primesc cele 50 delovituri de bici decât să mai bag fie şi o singură ceapă în gură”. El se gândeacu şiretenie că ar putea totuşi să-şi salveze banii. Aprodul l-a dezbrăcat şi l-aaşezat pe bancă. Privirea puternicului aprod şi biciul l-au făcut să tremure.Cu fiecare lovitură pe spatele său, el ţipa din ce în ce mai tare, până când, laa zecea lovitură, a început să se tânguiască: „Judecătorule, ai milă de mine,cruţă-mă de aceste lovituri”. Aprodul nu s-a oprit până când bărbatul nu l-aimplorat: „Lasă-mă să plătesc cei 100 de lei”.15.Trandafirul cu spiniÎntr-o primăvară, grădinarul unui împărat i-a adus acestuia untrandafir minunat, pe care îl cultivase cu multă grijă. Împăratul l-a luat înmână, încântat de frumuseţea lui, dar, înţepându-se în spinii lui, l-ascăpat din mână. Furios, l-a certat pe grădinar: „Degeaba ai lucrat cuatâta silinţă. Floarea ta nu este perfectă. Vezi de lucrează mai bine,altoieşte-l, încearcă să obţii un trandafir fără spini şi vei fi bine răsplătit”.Grădinarul s-a întors în grădina lui şi, după mai multe încercări, areuşit să obţină ceea ce i se ceruse. Repede a dus trandafirul împăratului.Acesta l-a luat în mână şi s-a bucurat când a văzut cât de netedă îi eratulpina, dar, când l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, aconstatat cu surprindere că nu avea nici un miros. „Ce-ai făcut cu
  • 220. 219trandafirul?”, l-a întrebat împăratul, din nou furios, pe grădinar. „Nu maiare parfumul minunat pe care i-l ştiam”.„Împărate”, i-a răspuns grădinarul, „orice lucru se schimbă dacăvrei să-l altoieşti. Şi nimic pe lumea asta nu este fără cusur, arbori, flori,oameni. Astfel şi acest trandafir, ori înţeapă şi are miros, ori nu-nţeapă,dar rămâne fără nici un parfum”.16.TransformareaTrăiau odată, în fundul unei mlaştini, câteva larve care erau foartenedumerite în legătură cu ceea ce se întâmplă cu suratele lor după ceacestea urcau la suprafaţă, deoarece nici una din ele nu mai reveneau înlocul de unde plecase. Curioase şi chiar uşor speriate, ele s-au sfătuit şi-au hotărât ca prima dintre ele, care va pleca, să se întoarcă şi să lepovestească cum este acolo sus.Foarte curând una dintre ele a simţit un imbold irezistibil de a plecaşi a început să urce uşor pe tulpina unei flori. Ajungând pe petalele florii,ea s-a odihnit puţin şi încet, încet a început a se schimba, până s-atransformat într-o superbă libelulă. Şi-a luat zborul, dar n-a uitat depromisiune şi a încercat fără succes să atragă atenţia larvelor rămase înmlaştină. Şi-a dat seama într-un târziu că, deşi surorile ei, pe care levedea acolo jos, ar fi putut s-o vadă, nici una n-ar fi reuşit să recunoascăîn frumoasa libelulă larva care fusese odată.
  • 221. 22017.Unde trebuie să cauţiTrăiau odată într-un sat nişte oameni care erau mereu nemulţumiţiba de una, ba de alta. Se certau întruna şi tot dădeau vina unul pe altulpentru orice necaz li se întâmpla. Degeaba le dădea sfaturi bune obătrână vestită pentru înţelepciunea sa. Sătenii mai mult se războiau întreei în timp ce relele se tot adunau în casele lor.Într-o seară, aceştia au văzut-o pe bătrână în mijlocul drumului dinfaţa casei aplecată sa caute ceva. Au întrebat-o ce face acolo. Bătrâna le-a spus că şi-a pierdut acul. Atunci, săritori, toţi s-au pus în genunchi şi auînceput să caute de zor. După o vreme, unul dintre ei i-a spus: „Se lasăseara, în curând nu vom vedea deloc, poţi să ne spui mai clar unde ţi-aipierdut acul?”. „L-am pierdut în casă”, răspunse bătrâna. „Eşti smintită”,îi răspunde omul. „Ai pierdut acul în casă şi vrei să-l găseşti afară?”.Liniştită, bătrâna îi răspunde: „Îl caut afară pentru că aici este lumină. Încasă este întuneric”. Cineva intervine: „Totuşi, gândeşte-te, chiar dacă ailumină afară, cum poţi găsi acul afară dacă nu l-ai pierdut aici? Cel maibun lucru ar fi să ducem o lampă în casă şi să căutăm acul acolo un l-aipierdut”. Bătrâna începu a râde: „Cât de inteligenţi sunteţi atunci cândeste vorba de lucruri simple. Când vă veţi folosi această inteligenţăpentru a înţelege ce se întâmplă cu vieţile voastre? V-am văzut mereucăutând în exterior explicaţii pentru necazurile voastre când sunt sigură,din propria experienţă, că ar trebui să căutaţi în casele voastre rădăcinilenefericirii voastre. De ce căutaţi pace în lucrurile exterioare? Acolo aţipierdut-o oare?”.
  • 222. 22118. În căutarea măriiTrăia odată într-un mare acvariu un delfin ce era bucuria copiilorpentru minunatele spectacole pe care le dădea în fiecare vară. Era atât decuminte şi de inteligent încât dresorul îi permitea adesea să iasă în larg,deoarece acesta se întorcea de fiecare dată în acvariul său.Într-o zi însă, delfinul nostru s-a hotărât să plece în căutarea măriidespre care a tot auzit vorbindu-se. Oamenii care veneau la spectacolelesale vorbeau între ei cât de frumoasă este mare, ce ape limpezi are, cât deplăcută este briza mării şi ce minunat străluceşte soarele deasupra ei.Erau unii care povesteau chiar că pot auzi glasul mării şi că de multe oris-au lăsat mângâiaţi de apele sale.Delfinul a pornit deci, într-o frumoasă dimineaţă de vară, încăutarea acestui loc minunat. După puţin timp a întâlnit o broascăţestoasă uriaşă pe care o întrebă cum să ajungă la mare. Aceasta îi spunecă nu este prea sigură, dar îl sfătui să meargă înainte. Foarte curândajunse în dreptul unei balene pe care o întrebă acelaşi lucru. „Am auzitvorbindu-se de ea, dar nu ştiu prea bine unde se află”, îi răspunseaceasta. A mai întâlnit şi alte animale în drumul său, dar nici una nucunoştea locul exact unde se găseşte marea.Într-un târziu, după ce s-a tot învârtit la întâmplare, dezamăgit că n-a reuşit să ajungă în acel ţinut minunat despre care tot a auzit vorbindu-se, a întâlnit o superbă sirenă cu părul de aur. Uimit de frumuseţea ei, s-aapropiat încet şi i-a pus aceeaşi întrebare: „Poţi să-mi spui care estedrumul pentru a ajunge la mare?”. „Dragă prietene”, îi răspunse sirena,„dar tu te afli deja în mare; noi toţi suntem în mare. Ea este aici în jurul
  • 223. 222nostru, cât vezi cu ochii. Apele sale te mângâie cu blândeţe, valurile salete leagănă uşor. Tu trăieşti în această minune”.Apoi sirena dispăru, cu surâsul pe buze, văzând strălucirea din ochiidelfinului.Seara târziu, acesta reuşi să ajungă din nou în acvariul său. A înţelesînsă că trăise în mare tot timpul, fără să-şi dea seama de toată frumuseţeacare îl înconjura şi care îi aparţinea.19.Cum să pleci în călătorieA fost odată un om ce-şi dorea grozav să plece într-o călătorie care,spera el, ar putea să-i schimbe din temelie viaţa ce i se părea din ce maifără rost. A început să se pregătească foarte serios pentru aceastăexperienţă şi a pierdut mult timp pentru a organiza totul cât mai bine. Aurmat cursuri de geografie şi a învăţat mai multe limbi. Locul dedestinaţie conta mai puţin pentru el; important era să plece.Problemele au început atunci când s-a prezentat la agenţia de voiaj,pentru a-şi rezerva bilete de avion. „Nu vreau să merg in Mexic, nici înGrecia, nici în Italia”, a spus omul nostru celui care trebuia să-icompleteze biletul. „Atunci unde vreţi să mergeţi?”, l-a întrebatfuncţionarul. „Sigur nu vreau să merg în Anglia, nici în Africa, nici înAustralia, nici în Germania”. „Asta nu ne ajută cu nimic”, a spusfuncţionarul, din ce în ce mai nedumerit. „Trebuie să ştiu unde doriţi sămergeţi.” „Nu mă interesează Spania, Portugalia, nici Rusia sau India”, acontinuat viitorul turist. Funcţionarul a renunţat să mai discute cu el şi nui-a dat nici un bilet.
  • 224. 223Ajuns în acest impas, omul nostru s-a întors dezamăgit acasă, iarnoaptea a visat că se afla într-un aeroport imens, privind cum decoleazăavioanele. Lângă el a apărut deodată aviatorul Lindberg care i-a spus:„Avioanele sunt gata să zboare oriunde. Pilotul este cel care hotărăşteaeroportul unde acesta vor ateriza”.20. Oraşul libertăţii„Un turist s-a pornit să se odihnească într-un orăşel de munte. S-aîndreptat către un bătrân care stătea pe o bancă în faţa singuruluimagazin din oraş şi l-a întrebat:- Prietene, ai putea să-mi spui ceva prin care este cunoscut acest oraş?- Păi, răspunse bătrânul, nu ştiu să fie cunoscut pentru altceva decâtcă poate fi un punct de plecare în lume. Porneşti de aici şi te poţi duceunde vrei.”21. Ce semeni, aia culegi„Se spune că înainte de a deveni preşedinte al Statelor Unite, Garfieldera director al Colegiului Hram, de Ohio. Atunci când tatăl unui studentl-a întrebat dacă programa nu poate fi simplificată astfel încât fiul lui sătermine cursurile mai curând, Gartfield i-a răspuns: „Sigur că da. Darasta depinde de ceea ce vreţi să faceţi cu fiul dumneavoastră. CândDumnezeu vrea să facă un stejar, are nevoie se o sută de ani. Când vreasă facă un tufiş, are nevoie doar de două luni.”
  • 225. 22422. Fericirea de fiecare zi„Într-o luni de dimineaţă, într-un lift aglomerat, cineva a început săfredoneze un cântec. Cineva din lift, enervat de starea de spirit a omului,l-a repezit:- Ai vreun motiv să fii fericit?- Ei, domnule, răspunse liftierul fericit, este prima oară când trăiescziua acesta”
  • 226. 225ANEXA IIIALGORITMUL PROCEDURII DE CONSILIERENU DAProbelemăcomplexănecesită detaliiAnaliza detaliată a problemeiRepartizarea către un consilierAnaliza primarăCompetenţacentruluiNU DAPROCEDURAADMINISTRATIVĂSemnareacontractelorModalităţide paltăClauze deconfidenţialitateNegocierea limitelorrăspunderiiÎntocmireaPSIHOGRAMEIAlte informaţiinecesare• Despre client• Despre problemă• Tehnice• Ştiinţifice• OrganizatoriceOpţiunea pentru modalitatea desoluţionareConsultanţă Management educaţionalProcedura ProceduraOrientareaspre alţispecialiştiSOLOCITARE