Dimitrie Cantemir De Ecaterina Tzaralunga

4,543 views
4,448 views

Published on

monografie cu acces la arhivele rusesti

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
4,543
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
95
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Dimitrie Cantemir De Ecaterina Tzaralunga

  1. 1. DIMITRIE CANTEMIR
  2. 2. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
  3. 3. DIMITRIE CANTEMIR !
  4. 4. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;
  5. 5. DIMITRIE CANTEMIR #
  6. 6. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $
  7. 7. DIMITRIE CANTEMIR % C UVANT INAINTE ac[ plec[m de la ipoteza c[ fiecare cultur[ exist[ ca D ansamblu de r[spunsuri, de soluii pe care spiritul unui popor le d[ istoriei – adic[ timpului – condiiilor geografice – adic[ spaiului – atunci interogarea respectivei culturi ar trebui s[ ofere o imagine a însu=i spiritului creator. Aflat în Balcani, pe linia care odinioar[ desp[rea dar =i unea Orientul =i Occi- dentul, poporul român a produs în plan cultural unele din cele mai puternice reacii de acoperire a faliilor spirituale ce puteau produce ruperi de echilibru între cele dou[ spaii. Dimitrie Cantemir ni se înf[i=eaz[ ast[zi, prin demersul s[u creator, prin întreaga atitudine de om de cultur[, ca o astfel de reacie de armonizare spiritual[. O armonizare menit[ s[ dovedeasc[ atât Orientului cât =i Occidentului vitalitatea poporului capabil s-o afirme. Acesta a fost gândul mai adânc, mobilul profund al c[rii care urmeaz[ a se înf[i=a cititorului. Lui i s-a ad[ugat supoziia c[ trebuie s[ existe o consecven[ cu sine însu=i a spiritului unui popor, consecven[ în virtutea c[reia – în ciuda tuturor modific[rilor provocate de timp – recunoa=tem specificul s[u. Cum se vede a=adar spiritul poporului român din unghiul culturii? +i dincolo de ce modific[ri ale plafonului cultural continu[ s[ existe unitatea sa? Poate fi detectabil acest spirit în creaia fiec[rui om de cultur[ indiferent de domeniul în care lucreaz[? Este el detectabil =i în creaia lui Cantemir? Faptul c[ ne-am oprit la el pentru a g[si r[spuns la toate aceste întreb[ri este numai aparent întâmpl[tor. Dimitrie Cantemir se afl[ situat la începuturile însele ale acestui proces de con=tientizare a unit[ii spirituale a poporului român ca unitate raportabil[ la Orient =i Occident. În plus, a fost un personaj enciclopedic, care deci a încercat r[spunsuri proprii,
  8. 8. E C AT E R I N A | A R { L U N G { soluii spirituale în mai multe domenii ale cunoa=terii. Aceste dou[ considerente ne-au îndemnat s[ c[ut[m a evalua activitatea lui spre a descifra întregul magmatic al unei epoci în faetele polizate ale unui unic demers creator, spre a lumina înc[ posibilele noastre raport[ri la acel moment a culturii române, moment care poate atesta deci capacitatea universului contemporan de a-=i p[stra resorturile intime ale unit[ii sale pe aceast[ punte ce comunic[ în mod real cu trecutul =i, nu mai puin, poate defini capacitatea trecutului de a fi descoperit trasee ale permanenei spirituale în stare s[ proiecteze în ochii contemporanilor no=tri întreb[ri =i r[spunsuri viabile. Pe lâng[ aceste motive de ordin intelectual, autoarea s-a simit îndemnat[ s[ abordeze acest subiect deloc simplu care este creaia =i personalitatea lui Dimitrie Cantemir în urma descoperirii, în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, a unei substaniale arhive de documente cu privire la acest autor r[mase de la Grigore Tocilescu, cel ce a fost trimis în 1877–1878 de c[tre Societatea Academic[ Român[ în misiune în Rusia spre a copia manuscrisele cantemiriene =i orice alte documente referitoare la autor, la epoca sa =i la istoria poporului român. Atât manuscrisele aduse, cât =i raportul misiunii, au fost cunoscute de cercet[tori înc[ din perioada respectiv[. Dar arhiva Gr. G. Tocilescu, având în jur de o mie de pagini referitoare la Dimitrie Cantemir, a r[mas pân[ acum necercetat[. Ea alc[tuie=te principalul dialog al acestei c[ri, prezent în structura ei, ca =i în Note =i comentarii. În sfâr=it, având prilejul s[ abordeze „pe viu“ unele manuscrise cantemiriene datorit[ unei c[l[torii în Uniunea Sovietic[ pe urmele lui Tocilescu, spre a stabili poziia actual[ în arhive a manuscriselor cantemiriene, autoarea a avut prilejul o dat[ mai mult s[ mediteze la valoarea acestor scrieri pentru lumea contemporan[. Pentru sprijinul adus la elaborarea lucr[rii ea aduce mulumirile sale cele mai deferente urm[toarelor persoane: Conf. dr. Ion Ardeleanu, prof. dr. Virgil Gândea, cerc. princ. dr. Paul Cernovodeanu, compozitorul Eugeniu Doga, regizorul Ion Popescu Gopo, poetul Kirill Kovalgi, K. Ô. H. V I. Lebedeva, .
  9. 9. DIMITRIE CANTEMIR ' dr.Ion Matei, K.È.H. L. Egorova-Semionova, prof. dr. doc. membru al Academiei +tefan +tef[nescu, dr. Gabriel +trempel, cerc. princ. dr. +erban Tana=oca, prof. dr. doc. acad. Radu Voinea, pre=edinte al Academiei R.S.R. De asemenea, autoarea mulume=te pentru sprijin urm[toarelor instituii: Academia RSR, Academia de +tiine a URSS, Biblioteca Academiei RSR, Biblioteca „V I. Lenin“ din Moscova, Biblioteca Academiei de . +tiine din Leningrad, Biblioteca public[ „Saltîkov Scedrin“ din Leningrad, Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ din Bucure=ti, Institutul de studii sud - est europene din Bucure=ti, Institutul de slavistic[ =i balcanistic[ al Academiei de +tiine a URSS din Moscova, Muzeul de istorie naional[ Bucure=ti, Muzeul C[rii Moscova =i revistele: Manuscriptum, Revista muzeelor =i monumentelor, Transilvania, Revue Roumaine d’Histoire. decembrie 1988
  10. 10. E C AT E R I N A | A R { L U N G { P ROLEGOMENE uncte de pornire În zorii veacului al XVIII-lea Ia=ul se P preg[tea s[ înfrunte desele treceri ale polonezilor, turcilor =i altor armate ca un ora= deschis spre câmpie, f[r[ ziduri de ap[rare ori cet[i fortificate, doar cu cele =ase mii de case ale sale, în principal de meseria=i =i negustori, =i cu cele dou[zeci =i opt de biserici =i m[n[stiri, majoritatea având c[lug[ri greci din ordinul Sf. Vasile1. Podeaua de lemn a str[zilor, plin[ de noroi la vreme de ploaie =i de praf vara, ducea c[tre palatul domnesc. Bordee =i case mai m[runte la marginea ora=ului, apoi case mai solide, aflate în vecin[tatea pieelor unde se vindeau – în pr[v[lii cu tarabele la drum – tot felul de coloniale venite din Asia, m[t[suri =i tafta, toate acestea alc[tuiau spectacolul ce putea fi v[zut de pe dealul unde se afla a=ezat palatul domnesc, singurul înconjurat de un zid de ap[rare =i de un =an cu ap[ st[tut[, plin[ de linti[ =i de broa=te. Pe vremea lui Gheorghe Duca palatul avea o curte mare =i p[trat[, înconjurat[ de un zid de p[mânt bine b[tut între pari de lemn. Od[ile erau joase, c[ptu=ite cu lemn frumos lucrat cu înflorituri =i aurit în unele înc[peri, cu divane acoperite de covoare dup[ moda turceasc[. Pentru oaspeii mai de vaz[ erau camere zugr[vite în stil olandez =i m[sue cu intarsii, unde li se serveau oaspeilor votc[ =i dulceuri.2 C[lug[rii =i negustorii mi=unau pretutindeni, ducând în harabale (acoperite ori nu) diverse produse pe care le ad[posteau în incinta m[n[stirilor de teama deselor n[v[liri ale t[tarilor, dar =i ale polonezilor aflai în plin conflict cu Imperiul Otoman. Pentru restul populaiei p[durile din preajm[ ofereau poate aceea=i siguran[, dac[ nu cumva chiar una mai mare decât aceste incinte. Înc[ timid, dar cu scopuri bine precizate, iezuiii poloni î=i construiesc dup[ firea =i puterea locului c[sue acoperite cu
  11. 11. DIMITRIE CANTEMIR =indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite – fie =i în perspectiv[ – s[ contracareze puternica influen[ a ortodoxiei grece=ti infiltrat[ mai de mult =i cu mai mult[ putere. Tentativa iezuit[ nu este de altfel decât una din înf[i=[rile acelui moment de dezechilibru pe care-l traversau Ia=ul, Moldova, ca =i [rile române în general. Desele schimb[ri ale domnilor atestau nu numai l[comia crescut[ a turcilor, dar =i motivul acestui fapt: Imperiul Otoman simea strângându-se în juru-i lanul ce-i amenina, din partea Europei, existena îns[=i. |[rile române, gata s[-l tr[deze, trebuiau inute într-o ve=nic[ stare de nesiguran[ pentru a nu se mai gândi la altceva decât la ziua de mâine. Ne afl[m în pragul instaur[rii domniilor fanariote. Constantin Cantemir, tat[l lui Dimitrie, a domnit în Moldova cel mai mult timp în aceast[ vreme de nelini=te: între 1685– 1693. A fost ultimul domn p[mântean al principatelor care a murit pe tronul s[u. Nu era un domn înv[at, dar deinea în mare m[sur[ arta diplomaiei. A =tiut s[ vireze printre interesele polonilor, turcilor =i t[tarilor f[r[ a pierde nimic din ceea ce avea când venise pe tron.3 La moartea sa domnul era înc[ ales de sfatul boieresc, de=i trebuia apoi confirmat de sultan. A=a se face c[ fiul s[u Dimitrie, cel mai mic =i mai înv[at, =colit cu Ieremia Cacavela,4 a fost ales domn la cei dou[zeci de ani ai s[i. Ahmed al II-lea nu l-a confirmat. Tân[rul domn, r[mas pe tron doar dou[ s[pt[mâni, nu prezenta suficiente garanii politice, mai ales c[ imperiul urma s[ susin[ însemnate b[t[lii politice la graniele Poloniei, deci s[ foloseasc[ teritoriul Moldovei drept surs[ de aprovizionare pentru oameni =i cai, precum =i drept zon[ de reorganizare a efectivelor în caz de înfrângere. Dac[ n-ar fi fost serviciile personale f[cute sultanului, Cantemir tat[l nu s-ar fi bucurat, cu opt ani în urm[, de preuirea sultanului Mahomed al IV-lea. Acesta i-a d[ruit tronul ca r[splat[ pentru salvarea haremului s[u din mâna mereu du=manilor polonezi. Totu=i urma=ul lui Mahomed, sultanul Soliman al II-lea, i-a cerut b[trânului Constantin Cantemir drept garant pe unul din fii. Astfel, la cincisprezece ani, tân[rul Dimitrie a luat drumul Constan- tinopolului. Avea s[ r[mân[ acolo vreme de dou[zeci =i doi
  12. 12. E C AT E R I N A | A R { L U N G { de ani. S-a, =colit la Academia Patriarhiei din Constantinopol cu dasc[li greci. Chiar leciile de muzic[ =i limb[ turceasc[ le-a luat nu numai cu dasc[li turci, ci =i cu greci renegai, r[ma=i îns[, în forul lor interior, eretici fa[ de credina în Alah =i puterea ve=nic[ a Islamului. Dup[ moartea lui Constantin Cantemir i-a fost preferat la tronul Moldovei Constantin Duca, unchiul dup[ mam[ al lui Dimitrie. El a domnit pân[ în 1695, când în locul lui Ahmed al II-lea a venit pe tron r[zboinicul Mustafa al II-lea. Odat[ cu el a devenit mare vizir sângerosul Daltaban Pa=a, cunosc[tor al Cantemire=tilor dintr-o vreme când haremul lui Mahomed al IV-lea trecuse cu strig[te însp[imântate pe teritoriul Dobrogei, c[utându-=i salvarea spre sud. Ridic[rii lui Daltaban 6 i-a datorat Antioh Cantemir venirea pe tron. P[rea s[ fie pentru otomani un om sigur. Între 1695 =i 1700 Antioh a avut libertatea s[-=i probeze credina fa[ de st[pânire respectând canoanele tributului crescut la 65 000 de galbeni anual (de la 4 000 pe vremea lui Bogdan Vod[), ajutorul în caz de r[zboi cu provizii =i oameni (cam 500 de suflete oaste regulat[). În acest interval reprezentantul s[u la Poart[ a fost Dimitrie Cantemir însu=i, care =i-a rafinat atunci atât mijloacele de persuasiune politic[, des[vâr=indu-=i cuno=tinele în materie de înelegere a c[ilor de acces spre putere, cât =i cuno=tinele filosofice, lingvistice, artistice. A deprins la Academia Patriarhiei =tiinele: matematica, topografia, arheologia, geografia.7 Nu e gre=it dac[ afirm[m c[ lui Dimitrie i-a datorat Antioh, în aceast[ prim[ domnie, orientarea politicii sale atât fa[ de Imperiul Otoman, cât =i fa[ de alte state. Rafael Leszczynski, tat[l lui Stanislas, viitorul rege polon, trecând spre Turcia la 1700 pentru a rediscuta în favoarea polonilor unele articole ale tratatului de la Carlowitz (evacuarea t[tarilor din Bugeac, st[pânirea Hotinului =i Cern[uilor), se opre=te =i la Ia=i. Solul st[ la dreapta domnului, iar Dimitrie la stânga sa. Discuia animat[ pe probleme politice condus[ de Dimitrie, cunosc[tor al limbii latine, îl impre- sioneaz[ pe sol. Spre sfâr=itul audienei acesta e rugat s[-=i aduc[ micul grup orchestral, iar acela=i Dimitrie face remarci pertinente în leg[tur[ cu muzica european[ =i interpretarea
  13. 13. DIMITRIE CANTEMIR ! ei. În final el pronun[ câteva cuvinte în limba polon[. Raphael Leszczynski e astfel impresionat mai mult de Dimitrie decât de Antioh. Pentru otomani îns[ aceast[ orientare pro-euro- pean[ nu p[rea de bun augur. Mustafa al II-lea se gr[be=te deci s[-l schimbe din nou pe Antioh cu Constantin Duca, ale c[rui reacii erau cunoscute dintr-o domnie anterioar[ =i deci puteau fi previzibile. Duca era îns[ un domn pe care-l urm[reau ghinioanele. El c[zuse de la domnie odat[ cu c[derea lui Ahmed al II-lea =i avea s[ cad[ din nou odat[ cu c[derea lui Mustafa al II-lea. Un nou sultan, o nou[ lupt[ pentru domnie. Sl[biciunea [rilor române fa[ de Poart[ era, în primul rând pentru ele, prilej de nelini=te. Nevoia subteran[ a unit[ii de aciune, a unui spor de putere obinut în acest fel fa[ de st[pânirea turceasc[, îl fac pe Dimitrie Cantemir s[ viseze la o domnie a sa asupra ambelor [ri române. Dar Brâncoveanu era un domn puternic =i suficient de bun diplomat pentru a împlini el însu=i acest deziderat. În plus, dispunea deja de puterea unei domnii, ceea ce nu era cazul lui Cantemir. A reu=it deci s[-l instaureze domn în Moldova pe Mihail Racovi[, boier de ar[ cu sânge cantacuzinesc, cumnat 8 al lui Dimitrie Cantemir. Pierzând b[t[lia politic[, tân[rul Dimitrie a încercat în continuare s-o câ=tige pe cea cultural[. El =i-a descris e=ecul în Istoria ieroglific[. Se anuna astfel unul din cele mai de temut condee ale vremii. Fora scrierilor sale ilustreaz[ în fond puterea compensaiilor culturale de care avea nevoie Cantemir. Dup[ Mihai Racovi[, de=i continua s[ fie pretendent la tron, Dimitrie a pierdut din nou, de data aceasta în favoarea fratelui s[u Antioh, venit a doua oar[ domn în virtutea principiului otoman c[ ceea ce este cunoscut e de preferat fa[ de ceea ce e cu des[vâr=ire nou. Dimitrie continu[ s[ spere c[, în timp ce fratele s[u va domni în Moldova, el însu=i va fi domn al |[rii Române=ti. Precedentul existase: Ieremia =i Simion Movil[. Dar Brâncoveanu, intuind direcia acestui vânt contrar, îl va rechema în ar[ pe Toma Cantacuzino 9, capuchehaia sa la Poart[ – =i va lua m[suri pentru ca pe tronul Moldovei s[ vin[ din nou Mihai Racovi[. Lunga domnie a lui Ahmed al III-lea10 a permis nu numai finalizarea politicii turce=ti fa[ de [rile
  14. 14. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; române în sensul pe care =i-l propusese de mult – instaurarea domnilor fanarioi – ci =i gr[birea aciunii acestor state mici în sensul desprinderii lor de lanul otoman. O prim[ venire pe tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul,11 anun[ deja acest dublu fenomen. Mavrocordat a domnit prima oar[ doar un an: 1709 – 1710. Lipsa lui de calit[i ost[=e=ti, flagrant[ în b[t[lia Cameniei, i-a f[cut pe turci s[ încerce o variaie. E în sfâr=it adus pe tron Dimitrie Cantemir. A obinut domnia printr-o filier[ complicat[, care presupunea sprijinul hanului t[tar Develt Ghirai (1707– 1713), al c[rui mare haznedar, Davul Ismail Efendi, fusese elevul lui Cantemir întru arta tanburului. Cu =coala protocolului Otoman bine deprins[, dar cu sufletul r[mas la suferinele patriei sale, Cantemir nu se sfiie=te s[ joace – aparent – pe cartea lui Ahmed al III-lea, iar în fond s[ caute o soluie pentru a-=i împlini ceea ce considera misiunea sa de suflet: eliberarea [rii de sub dominaia otoman[, revenirea ei la prerogativele pe care le avea pe vremea marelui +tefan. Ochii lui Cantemir privesc deopotriv[ harta Europei =i Asiei. El simte faptul c[ pentru marele imperiu începuse declinul. Pierderea unor poziii însemnate ale acestuia în Europa =i Asia nu-i era str[in[. Simte de asemenea c[ [rile europene încep s[ intre în mari sisteme de aliane antiotomane, modificându-=i astfel propriile granie.12 Nu vrea ca patria sa s[ r[mân[ în afara acestor aliane. Ideea Daciei unite îl captiveaz[. Momentul când Carol al XII-lea se afl[ prizonier în Bugeac i se pare favorabil declan=[rii unui r[zboi ruso-turc. Rusia, angajat[ în marele r[zboi al nordului,13 încerca s[ p[streze cu orice pre pacea cu turcii. Dar Carol al XII-lea nu f[cea mai puin parte din peisajul nordic cu care Rusia se confrunta de mai muli ani. Capturarea lui era prin urmare o mare tentaie. Pe de alt[ parte otomanii, =tiind mai puin ap[rate aceste poziii dinspre Polonia, încearc[ recu- cerirea teritoriilor pierdute. Se contureaz[ astfel conflictul de la Prut. Pentru ca imaginea s[ sa fie mai aproape de adev[r, trebuie s[-i ad[ug[m configuraia forelor în prim[vara lui 1711. Ru=ii deplasaser[ o parte a efectivelor din nord conduse de brigadieri care vor deveni mai târziu amirali sau conduc[tori
  15. 15. DIMITRIE CANTEMIR # de armate. Exemplul lui Cernî=ev14, a c[rui coresponden[ e cunoscut[, este edificator în acest sens. Petru I însu=i spera, folosindu-se de aliana cu [rile române, s[ opun[ turcilor o rezisten[ suficient de mare spre a-i potoli mai mult timp =i spre a-=i elibera astfel forele necesare frontului deschis în nord. Armata otoman[ st[ în espectativ[ dincolo de Dun[re, m[su- rând cu pruden[ distana pân[ la poziiile ruse=ti =i continuând s[ mizeze pe proviziile din teritoriile române=ti. Brâncoveanu înclina =i el spre aliana cu Rusia, dar numai atât cât se putea f[r[ a-=i compromite poziia fa[ de sultan ori de Iosif al II-lea de Habsburg. Era credincios propriei sale politici de p[strare a echilibrului, adic[, în fond, a domniei. Toma Cantacuzino în schimb se aliaz[ deschis cu Rusia. Dimitrie Cantemir l-a primit pe Castriot, un cleric trimis de Brâncoveanu pentru tratative, dar n-a primit propunerea ca domnul muntean s[ mediteze între ru=i =i otomani. S-a aliat cu Toma Cantacuzino, unchiul soiei sale, candidat la tronul |[rii Române=ti =i împreun[ au declan=at tratativele cu Petru I.15 Cantemir a avut grij[ s[ formuleze toate doleanele care însemnau pentru el eliberarea Moldovei de otomani =i p[strarea independenei sale fa[ de orice alt[ putere. Tratatul de la Luk,16 important pentru Can- temir întrucât stipula domnia ereditar[ a Cantemire=tilor (fapt de care Neculce nu pomene=te în Letopiseul s[u probabil fiindc[ nu v[zuse versiunea original[ a tratatului), nu avea de fapt valabilitate în condiiile date, deoarece, în calitatea sa de principat tributar Imperiului Otoman, Moldova n-avea dreptul s[ încheie acorduri pe cont propriu. De altfel, încheierea tratatului nici n-a dus la declan=area operaiilor militare. Toma Cantacuzino a fost cel care a asediat =i cucerit Br[ila, în oastea generalului rus Ronne. În aceast[ situaie armata otoman[ a intrat în teritoriile române=ti pe podul construit în acest scop (ce-i drept cu tergivers[ri) de Brâncoveanu. Cantemir n-a putut asigura, a=a cum se angajase, provizii suficiente pentru armata rus[. Ru=ii în=i=i nu erau suficient de buni cunosc[tori ai tacticii =i strategiei otomane, forele lor erau incomparabil mai mici, terenul nu era favorabil unei lupte dus[ în condiii inegale.17 În câteva zile soarta r[zboiului s-a decis în favoarea otomanilor.
  16. 16. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Cantemir, care se gr[bise crezând c[ împline=te astfel un destin istoric, a fost silit s[-l urmeze pe Petru I în Rusia, împreun[ cu 4 000 de oameni, împlinindu-=i mai departe doar propriul s[u destin.18 Ia=ul a r[mas în continuare deschis spre câmpia de unde-l b[teau toate vânturile istoriei. Era un ora= pe care nu-l puteau ap[ra atât armele, cât spiritul locuitorilor s[i, acest focar al enti- t[ii naionale, singura arm[ de care va mai dispune în continuare Dimitrie Cantemir, r[mas pân[ la sfâr=itul vieii (21 august 1723) pe teritoriul Rusiei, locuitor al unui alt imperiu decât cel otoman, dar r[mas în spirit pentru totdeauna moldovean =i român. I-a urmat la domnie din nou Nicolae Mavrocordat. Peste aceast[ parte de lume începe zona de umbr[ a domniilor fanariote. Lunga noapte otoman[ se va termina abia dup[ Unirea Principatelor, în a doua jum[tate a secolului al XlX- lea (1877). Nelini=tit[ =i nelini=titoare, umbra lui Cantemir a continuat s[ colinde spiritele tuturor în momente hot[râtoare. Hronicul s[u, intrat în biblioteca de la Blaj19, a fost cartea de c[p[tâi a membrilor +colii Ardelene în b[t[lia pentru drepturi naionale. Pa=opti=tii î=i vor aminti de Cantemir cel care simise nevoia s[ ofere patriei sale un lob egal între naiunile europene în marile aliane antiturce=ti. Cât despre r[zboiul de inde- penden[, el nu era decât consfinirea a ceea ce Cantemir considerase totdeauna sensul vieii sale. Înfrânt pe deplin în plan politic, demersul lui Cantemir s-a dovedit pe deplin fecund, vreme de secole, în plan spiritual. Într-o vreme de mari rupturi pe harta Europei, atunci când unitatea ei spiritual[ se f[urea cu greu, pe fondul b[t[liilor cre=tin[t[ii contra Islamului, el a ilustrat cu str[lucire na=terea con=tiinei de sine a unui popor, fundamentul naiunii române moderne. Ceea ce pierduse cu sabia, Dimitrie Cantemir a câ=tigat cu condeiul. Tot ceea ce a scris atest[ con=tiina faliilor adânci la toate nivelele existenei sociale, politice, religioase, economice, culturale, ca =i dorina de a arunca puni pe dea- supra lor. Aceste dou[ elemente – con=tiina =i aspiraia – constituie, de multe ori, singurele c[i de acces spre unitatea personalit[ii lui Cantemir. Dar urmându-le drumul plin de
  17. 17. DIMITRIE CANTEMIR % sinuozit[i, ne simim pe deplin r[spl[tii. Din negura celor trei secole care ne despart de eruditul domn moldovean se ivesc în lumina clar[ a sfâr=itului de veac dou[zeci întreb[rile =i fr[mânt[rile unui spirit înrudit cu noi. Timpul, spaiul, istoria =i semenii au orientat creaia sa. Circumscrise momentului când a tr[it sau vizionare, trasând linii luminoase în istoria poporului român, soluiile cantemiriene merit[ s[ fie receptate ast[zi nu numai ca fapt încheiat, ci =i ca mesaj. Este mesajul operei sale. Lucr[rile lui Dimitrie Cantemir Prima clarificare de care socotim c[ are nevoie cititorul se refer[ la stadiul actual de cunoa=tere =i valorificare a lucr[rilor ce ne-au r[mas de la înv[atul moldovean, deoarece acestea constituie principalul plafon de referin[ în paginile care urmeaz[. Au circulat pe seama lui, ca =i a scrierilor sale, în decursul veacurilor, tot felul de legende; majoritatea pronunate cu intenii benefice la adresa autorului =i operei, dar =i vizând diferite alte scopuri, dup[ momentul istoric =i calitatea cercet[rii. S-a alc[tuit astfel, cu vremea, un adev[rat scut protector care ne las[ cu greu s[ p[trundem în miezul operei propriu-zise =i s[-i urm[rim ideile directoare. El este cu atât mai dificil de înl[turat cu cât limba scrierilor lui Cantemir nu este tocmai la îndemâna celui interesat s[ le parcurg[. În sfâr=it, operaiile de desprindere a scrierilor originale dintre apocrife n-au fost nici ele dintre cele mai u=oare =i au cerut trud[ îndelung[, din partea unor oameni calificai în multe domenii. Beneficiem de munca lor, ca =i de întreaga contribuie a interpret[rilor de tot felul20. Problema cea mai important[ devine justa selectare a materialului aflat la îndemân[. În 1698, pe când Dimitrie Cantemir avea 25 de ani, a publicat prima lucrare, la Ia=i, în limbile român[ =i greac[. Era Divanul sau Gâlceava îneleptului cu lumea sau Giudeul sufletului cu trupul. Unitatea ei surprinz[toare, ca =i stilul =i problematica ne las[ s[ b[nuim c[ nu e vorba =i despre prima încercare de acest fel. Fiind totu=i prima lucrare cunoscut[ =i publicat[ la vremea ei, a intrat astfel în bibliografia lui Dimitrie Cantemir. S-a bucurat de o r[spândire relativ mare pe teritoriul
  18. 18. E C AT E R I N A | A R { L U N G { de limba român[ =i greac[, circulând în copii manuscrise, tot astfel cum a circulat în copii =i în traducere arab[21. Mult[ vreme ediia cea mai cunoscut[ la noi a Divanului a fost aceea din 1878, în transcriere cu alfabet latin, de=i în grafia dificil[ impus[ de Societatea Academic[.22 Este vorba despre volumul al V-lea ale ediiei Operele Principelui Demetri½ Cantemir½. Ultimele ediii de care beneficiem Sunt dou[: una din 1969, ap[rut[ la EPL, întocmit[ de Virgil Gândea =i una ap[rut[ în 1974, la Editura Minerva, ca prim volum al ediiei de Opere complete, ediie îngrijit[ tot de Virgil Gândea =i înc[ nefinalizat[. Nici una din aceste ediii nu reproduce =i textul grecesc. Ele conin transliterarea în alfabet latin (conform normelor actuale) a textului scris cu chirilice. Manuscrisul original al Divanului nu s-a g[sit. Pentru ediiile actuale menionate mai sus baza a constituit-o textul românesc tip[rit la Ia=i în 1698. Cât despre versiunea greceasc[, o parte dintre cercet[tori consider[ c[ ea a fost f[cut[ de altcineva, prin traducerea textului cantemirian românesc. În ce ne prive=te, consider[m c[ ambele versiuni i-au aparinut autorului, deoarece desenele executate de Cantemir pentru Divan au în chenar text în ambele limbi, ceea ce înseamn[ c[ au avut în vedere ambele versiuni. Divanul n-a fost o scriere izolat[ în contextul creaiei lui Cantemir. Prin factura sa filosofic[ ea se prezint[ doar ca o pies[ dintr-un ansamblu mai larg, care l-a preocupat pe autor toat[ viaa, dar cu prec[dere pân[ în 1714. Un prim grupaj important al lucr[rilor de acest fel dateaz[ de la 1700, urmând în ordine dup[ Divan. Este vorba în primul rând despre lucr[ri scrise ca urmare a educaiei primite de la Cacavela. S-a g[sit de pild[ manuscrisul, copiat de mâna lui Cantemir, al unei lucr[ri a lui Cacavela însu=i – Institutio logices ad mentem neotheoricum philosophorum.23 Acest manuscris atest[ o direcie anume a studiului, bazat[ pe logica aristotelic[ – mai exact aristotelismul scolasticii medievale – în confruntare cu doctrina cre=tin[. Aflat în circulaie printre profesorii Academiei din Constantinopol, numele lui Jean Baptiste van Helmont,24 puin luat în consideraie de contemporanii s[i occidentali, este folosit mult în Orient pentru c[ ideile sale se
  19. 19. DIMITRIE CANTEMIR ' conjug[ bine cu inteniile educativ-religioase ale ortodoxiei grece=ti. Înv[[celul Dimitrie Cantemir scrie Index tractatum ex operibus van Helmontii excerptorum, solummodo ad phisica pertinentium (Catalog de scrieri din operele lui Van Helmont numai spre interesul =tiinelor naturii). Acest manuscris, g[sit de Tocilescu în aceea=i bibliotec[ unde se afl[ lucrarea lui Cacavela copiat[ de Cantemir, atest[ nu numai p[trunderea lui, obturat[ de grila ortodoxiei grece=ti, spre cultura occidental[ – ne afl[m în plin veac cartezian – dar =i m[sura în care Cantemir se formeaz[ în ali parametri decât spiritul european al vremii, adic[ m[sura în care va încerca, pe parcursul vieii, s[ se apropie de acest nivel al Europei, s[ renune la balastul religios în favoarea rigorii =tiinifice. În ceea ce-l prive=te pe J.B. van Helmont, el este receptat de Cantemir mai ales graie unei sinteze specifice acestui înv[at între principiile fizice ale =tiinelor naturii =i cele filosofice ale scolasticii medievale, treapt[ intermediar[ între raionalismul care se impunea în Europa =i nevoia bisericii cre=tine de pretutindeni de a înv[lui logica în aura dubitativului. Astfel, dup[ ce copiaz[ textele altora, Cantemir întreprinde o operaie de desprindere parial[ de model. El întrege=te un text copiat printr-unul propriu, scris atât în latin[, cât =i tradus în român[, în aceea=i bibliotec[ a Academiei teologale se p[stra manuscrisul intitulat Ioannis Baptistae van Helmont toparchae in Merode Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Phisices Universalis Doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia. Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius moldavo idiomate interpretatum (Doctrina fizicii universale =i filosofia subîneleas[ =i necesar[ a credinei cre=tine a lui Jean Baptiste van Helmont, toparh în m[n[stirile Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Lauda c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[[turii lui). Lauda, tradus[ de Cantemir însu=i din latin[ în român[, este semnul înc[ timid al exprim[rii unei atitudini, chiar dac[ laudative. Era în fond un gen literar (de sorginte bizantin[) =i folosirea lui semnifica descoperirea unei c[i de traversare de la problemele generale ale =tiinelor naturii la cele spirituale ale individului. Cantemir intuia un drum spre c[utarea de sine.
  20. 20. E C AT E R I N A | A R { L U N G { De altfel, prima lucrare în întregime original[ din acest grup de lucr[ri datând de la 1700, adic[ Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago, tomus primus quo comprehenduntur theologo-phisices principis sacra (Imaginea de nezurg[vit a =tiinei sacre, vol. I, care cuprinde principiile sacre ale teologo- fizicii) este revelatoare în acest sens mai ales prin scrisoarea pus[ în fa[ =i adresat[ dasc[lului Cacavela, scrisoare cu valoare de explicare a întregului demers. Textul acestei lucr[ri a fost tradus o singur[ dat[ în limba român[, ed. Ancora, 1928, cu titlul neadecvat Metafizica =i f[r[ respectarea criteriilor unei ediii =tiinifice. Lipse=te scrisoarea c[tre Cacavela gândit[ de autor ca prefa[ a lucr[rii.25 Totu=i, fie =i la o privire sumar[, cititorul î=i poate da seama în ce m[sur[ Divanul =i Metafizica ilustreaz[ un univers comun de preocup[ri. Ambele texte au drept scop g[sirea mijloacelor =i punctelor de sprijin pentru des[vâr=irea de sine, pentru fortificarea unei linii de conduit[ etice, =tiinifice =i nu în ultimul rând religioase. Cu aceasta grupul lucr[rilor datând din jurul anilor 1700 =i g[site de Tocilescu la Biblioteca Academiei de teologie din Moscova a fost epuizat. Ceea ce nu înseamn[ c[ în perioada respectiv[ Cantemir n-a mai finalizat =i alte lucr[ri. Faptul c[ toate manuscrisele aparinând începuturilor lui Cantemir se afl[ în arhive ruse=ti denot[ c[ autorul lor le-a purtat cu sine în exil, acordându-le deci o mare importan[. Cantemir avea, ca orice om modern, cultul cuvântului scris =i con=tiina existenei sale în plan cultural. El a dus cu sine, dup[ m[rturia fiului s[u Antioh f[cut[ într-o scrisoare c[tre Voltaire, =i culegerea de melodii însemnate cu notaia muzical[ pe care-o inventase pentru muzica turceasc[26. Cantemir a compus în jurul anului 1700 mai mult de o sut[ de melodii pentru tanbur, cu text sau f[r[, în stil tradiional. Pagina de echivalene între modurile turce=ti =i cele europene, g[sit[ de Tocilescu în Collectanea orientalia =i publicat[ în vol. VII al ediiei de Opere a Societ[ii Academice, nu aparine autorului. În Rusia metoda lui Cante- mir n-a fost cunoscut[. El s-a mai ocupat puin de muzic[, inventând un instrument de m[surare optic[ a în[limii sune- telor, instrument pe care-l descrie în Historia incrementorum
  21. 21. DIMITRIE CANTEMIR atque decrementorum... Acesta nu s-a p[strat. Cât despre manuscrisul original al tratatului de muzic[ turceasc[, Kitâbu ilm’i musikî ala v¸ghi maksus (în alte versiuni Tarifu ilm’i musikî ala veghi kurufat, tradus „Cartea =tiinei muzicii dup[ felul literelor“), se afl[ la biblioteca Institutului de turcologie din Istanbul. Versiunea româneasc[ a tratatului, ca =i o parte a culegerii de cântece, în transcripie european[, au fost publicate la noi în 1973 la Editura muzical[. Datat[ de c[tre majoritatea cercet[torilor ca aparinând anului 1701, lucrarea Compendiolum Univerae Logices Institutiones (Compendiu despre doctrina logicii universale), g[sit[ de Tocilescu în Biblioteca Arhivelor principale din Moscova (poziia actual[ n-o cunoa=tem), aparine prin coninut perioadei precedente, fiind inspirat[ de acela=i context în care logica aristotelic[ se confrunta cu religia cre=tin[ de tip oriental. De altfel lucrarea =i este în principal o logic[. În ordinea lucr[rilor lui Cantemir semnificaia ei este mai mult aceea a des[vâr=irii unui instrumentar de argumentare cu care autorul va lucra apoi toat[ viaa. Acest manual plin de definiii ajut[ adesea la înelegerea sinuozit[ilor gândirii cantemiriene în probleme fundamentale de istorie =i politic[. Lucrarea n-a fost înc[ tradus[ în române=te. Ediia de Opere a Societ[ii Academice a publicat textul latinesc în volumul al VI-lea, 1883. Volumul cuprinde =i dou[ desene alegorice considerate de Tocilescu a fi cantemiriene, de=i nu indic[ unde le-a g[sit. |inând seama de faptul c[ autorul a ilustrat toate lucr[rile mai însemnate cu desene proprii, credem c[ Tocilescu le-a g[sit chiar printre manuscrisele lucr[rilor. În afara preocup[rilor filosofice =i artistice ale acestei perioade, când se îmbin[ des[vâr=irea studiului cu primele manifest[ri scrise, Cantemir este cât se poate de interesat de politic[. El fusese ostatic =i devenise apoi capuchehaie, adic[ ambasador, un personaj care avea deschise o serie de c[i de manevr[ în ce prive=te politica Moldovei fa[ de Sublima Poart[, cât =i fa[ de |ara Româneasc[ =i alte state europene. Faptul c[ nu el, ci fratele s[u Antioh devenise domn, poate în virtutea dreptului de primogenitur[, nu p[rea s[-l încânte. Visa
  22. 22. E C AT E R I N A | A R { L U N G { în tain[ la domnie =i aciona în acest sens. Suferea înfrângeri =i credea în victorii pe acest teren ve=nic nisipos al politicului. Lucrarea sa din 1705, cunoscut[ sub numele de Istoria ierog- lific[, este numai pentru noi cei de azi un roman, o problem[ de literatur[ pur =i simplu. Pentru Cantemir era o alegorie politic[ transcris[ cu mijloace artistice. Chiar insistena lui asupra ideii de lectur[ cifrat[ indic[ sensul real al lucr[rii. El voia s[ lase un document asupra evenimentelor istorice, s[-=i justifice demersul =i s[ explice motivele pentru care nu se putea pronuna mai clar f[r[ primejdie. Titlul complet al c[rii – Istoria ieroglific[ în dou[sprezece p[ri împ[rit[, a=ijderé cu 760 de sentenii frumos împodobit[. La încep[tur[ cu scara a numerelor dezvelitoare. Talif... indic[ o aciune dubl[ a autorului. El n-a neglijat stilul de dragul informaiei brute =i nici informaia de dragul naraiunii. A pus „sentenii“ moralizatoare ca form[ educativ[ derivat[ din faptele însele =i un dicionar de neologisme la început, primul de acest fel la noi. Cuvântul „talif“ este scris cu caractere arabe, iar dubla folosire a literelor alfabetului slavon, ca litere =i cifre, este baza cheii de lectur[ a numelor proprii. Dup[ cuvântul „talif“ numele însu=i al autorului este scris în acest fel pentru a indica cheia de descifrare. La rândul lor numele, odat[ decodificate, înf[i=eaz[, dup[ pilda fabulei orientale, animale =i p[s[ri, adic[ un cod secund. Toate acestea presupuneau din partea cititorului un ridicat nivel de cunoa=tere =i indic[ mai ales dorina lui Cantemir de a impune un standard de lectur[ decât convingerea c[ el exist[. Adresabilitatea în epoc[ a lucr[rii era foarte restrâns[. Istoria ieroglific[ nu s-a bucurat îns[ de norocul Divanului. O parte din cei vizai, inclusiv fratele s[u Antioh, trebuie c[ s-au opus public[rii. +i Istoria a r[mas în manuscris la Biblioteca Arhivelor principale din Moscova (actual Arhivele de Stat pentru Acte Vechi) unde ajunsese prin donaia consilierului aulic Nicolae Bantî=-Kamenski, nepotul dup[ mam[ al Cantemire=tilor, donaie f[cut[ în 1783. Manuscrisul a r[mas astfel pân[ în 1878, la misiunea lui Gr. Tocilescu în Rusia. Acesta a adus în ar[ copia textului =i el s- a publicat în ediia de Opere a Societ[ii Academice vol. VI,
  23. 23. DIMITRIE CANTEMIR ! 1883. Dup[ facsimile f[cute ulterior s-a publicat la EPL, ediia din 1965 a lui P P Panaitescu =i I. Verde=. E ultima de care .. beneficiem. Din aceea=i arie de preocup[ri =i aproximativ din acela=i interval face parte =i planul Constantinopolului =i al împrejurimilor, lucrat probabil pân[ la 1707 =i numit astfel prin contaminare cu versiunile tip[rite în rus[ =i englez[. În fond este o foarte am[nunit[ hart[ strategic[ (în jur de 150 de toponime). Sunt indicai curenii marini de pe Bosfor, cei mai mici aflueni, denivel[rile de teren, pâlcurile de pomi în împrejurimile asiatice =i europene ale fostului Bizan (care, evident, dup[ Cantemir trebuia recâ=tigat de cre=tini, urma=i ai fostului Imperiu Roman din care f[cuse parte =i Dacia). Harta, gravat[ de A. P Zubov, se afla în Biblioteca Statului . major din Petersburg (actual la Biblioteca Academiei de +tiine din Leningrad). Nu se =tie unde se afl[ harta manuscris[ original[. Placa lui Alexei Zubov e depus[ la Ermitaj, în versiunea englez[ a Istoriei Imperiului Otoman unul din cele dou[ desene marginale lipse=te (desenul portului). Vâlsan, comentând în 1924–1925 în „Lucr[rile Institutului de geografie al Universit[ii din Cluj“, opera de geograf a lui Cantemir, public[ versiunea englez[ a h[rii. Gr. Tocilescu a g[sit la Petersburg gravura lui Zubov =i la 1898 coresponda înc[ pentru a intra în posesia unei copii dup[ aceast[ versiune. Originalul este intitulat în arhiv[ Ïëàí Koícmaímuíonoëÿ uëu Öàðèãðàäà èæå ïðåæäå íàðèöàåòñÿ Âèçàíòèÿ, äðåâëå æå Âèãîñ, çàâîåâàí Ìóõàìåäîì âòîðûì ëüåòà, ãîñïîäíÿ 1453. ìueceöa ìàÿ 29, íapucoâàííûé Êíÿçåì Äèìèòðèåì Kaíòåìðîì, Ñò. Ïeòåðáóðã. (Planul Constantinopolului sau |arigradului care înainte se chema Bizan, iar în vechime Vigos; a fost luat cu r[zboi de Mahomed al II-lea în anul 1453, luna mai, 29; ridicat de Principele Dimitrie Cantemir)27. Faptul c[ harta este lucrat[ în acela=i interval cu Istoria ieroglific[ este atestat =i de o surprinz[toare apropiere între desenul alegoric care ilustreaz[ Cetatea Epithymiei (Constantinopolul) în Istorie =i respectiva hart[. Desenul înf[i=eaz[ Bosforul exact în aceea=i manier[ ca =i harta (tehnica ha=urilor, simbolizarea apei).
  24. 24. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; Cu aceasta prima perioad[ a activit[ii lui Cantemir ia sfâr=it. Era un om pe deplin format, iar scrierile sale atest[ toate direciile pe care anii viitori le vor împlini, în ciuda evenimentelor de natur[ s[ tulbure f[urirea unei opere scrise. Din p[cate contemporanii n-au fost în m[sur[ s[ judece decât foarte puin din aceast[ oper[. Chiar urma=ii au intrat târziu în posesia unora dintre lucr[ri. Câteva din ele sunt pân[ ast[zi cvasinecunoscute cititorului român. Vom încerca s[ proiect[m, dup[ aproape trei veacuri, pentru contemporanii no=tri, ansamblul unei opere =i personalitatea f[uritorului ei plecând de la ipoteza c[ barierele timpului au fost pe m[sura m[rimii creaiei =i c[ ne afl[m în faa unuia dintre cele mai înalte piscuri din câte a ridicat cultura omeneasc[ în aceast[ parte de lume într-o vreme traversat[ de falii dintre cele mai adânci. Urmeaz[ o perioad[ mai puin propice creaiei =i mai adecvat[ manifest[rilor publice. Este perioada când a devenit domn al Moldovei, adic[ din toamna lui 1710 pân[ la vara lui 1711. N-a scris atunci lucr[ri închegate =i ample, dar a înf[ptuit un act politic decisiv pentru evoluia lui viitoare. În afara actelor de cancelarie care atest[ o direcie reformatoare în ce prive=te punctele de sprijin ale domniei în mica boierime, a unor corecii de procedur[ juridic[, Dimitrie Cantemir =i-a manifestat opiunile în acest interval prin ceea ce numim tratatul de la Luk =i manifestul c[tre popor, ca si printr-o serie de acte de cancelarie privind politica intern[ a Moldovei. Textul tratatului este cuprins în Diploma lui Petru I dat[ domnitorului moldo- vean.28 Manifestul domnului c[tre poporul Moldovei în limba român[, ca =i manifestul arului, nu s-au p[strat. Cele dou[ exemplare latine de la Record Office =i respectiv British Museum din Londra publicate în ediia lui Gr. Nandri= din Revue des études roumaines pe 1953 conin de fapt una =i aceea=i scrisoare a lui Cantemir c[tre Petru I din perioada r[zboiului, scris[ în latin[. Textul real al manifestului în limba latin[, „ad usum Europae“, e cel publicat în Documentele Hurmuzachi, vol. I, 1886, pp. 936–937, copiat de Al. Odobescu de la Biblioteca Naional[ din Paris. A urmat exodul în Rusia =i, pentru Cantemir, ultima parte a vieii, când a scris lucr[rile cele mai importante. Aceast[
  25. 25. DIMITRIE CANTEMIR # parte poate fi împ[rit[ în dou[ perioade distincte. Prima începe cam la 1714, când Cantemir a venit de la Harkov la Moscova =i apoi la Petersburg =i ine cam pân[ la r[zboiul austro-turc din 1718. A doua începe la 1718 =i ine practic pân[ la sfâr=itul autorului, adic[ în 1723 (21 august, Dimit- rovka). Prima din cele dou[ perioade debuteaz[ prin textul scris de Cantemir în greac[ al Panegiricului =i cel latin numit Monarchiarum Phisica Examinatio, ambele pronunate de fiul s[u +erban, în vârst[ de =apte ani, cu ocazia s[rb[torilor de iarn[ ale anului 1714, în faa lui Petru I, c[ruia tân[rul +erban le =i dedica. Dar, prin ideile afirmate, prin inuta =i subtilitatea lor filosofic[, toi cercet[torii au c[zut de acord în a recunoa=te mâna tat[lui, care debuta astfel în societatea petersburghez[. Trebuie s[ menion[m c[ pân[ în prezent se =tia numai despre Panegiric c[ a fost dedicat arului. Dar, la Biblioteca Academiei de =tiine din Leningrad, am g[sit în cursul anului 1988 manuscrisul autograf al ambelor lucr[ri, legate împreun[ în m[tase verde cu flori imprimate în es[tur[. Pe prima copert[, într-o inimioar[ decupat[ din hârtie, se afl[ dedicaia c[tre ar în limba rus[, f[cut[ de prinul +erban Cantemir. Urmeaz[ textul grecesc al Panegiricului, apoi traducerea lui rus[. Dup[ aceea, textul latin al lucr[rii Monachiarum..., urmat de traduce- rea lui rus[. Totul e scris de mâna lui Cantemir, cu desenele foarte fin executate în tu= negru, acela=i tu= cu care e scris =i textul, încadrat într-un chenar fin trasat. Mai pe larg despre aceste manuscrise la locul cuvenit. Titlul grecesc al panegiricului, r[mas inedit pân[ la publicarea lui în 1981 de c[tre E. Lozovan (RIDS nr. 92), al[turi de versiunea latin[ (copiat[ =i de Tocilescu dar nepublicat[ în ediia de Opere) este urm[torul: P¸trw te prwtw ’Upergalhnot¡tw ka° ’Iskurwt¡tw Eusebei NiktÖka° Eusplak nikwt¡tw AÌtokr¡tor Dedp¨th ka° ’Antilhptori autoÐ Panhgurikon... Titlul continu[ cu textul, nefiind separat de el prin sens.29 În versiunea latin[ textul poart[ titlul Petro Primo Hyper- serenissimo et potentissimo Pio, Victori et Clementissimo Imperatori Domino et Protectori Suo Panegyricum holocaustum humillime litat et offert, Inclitae et Theophruritae Phalangis
  26. 26. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Sanctae Metamorphoseos miles necnon Sacri Rossiaci Imperii Princeps et Moldav (i) ae Hospodarowicz, servus deditus, Serbanus Cantemyr, in Burgos S. Petri anno Partu Virg(inis) 1714 Mart (ii) in eunte septimo aetatis suae hellenica dialecto peroratum (Panegiric lui Petru I, superserenisimul, virtuosul, înving[torul =i preaîndur[torul împ[rat, st[pânul =i ap[r[torul s[u, jertf[, în chip prea umil îi face =i îi ofer[ o=teanul renumitei =i închinatei armate a sfintei prefaceri =i de asemenea Principe al Sacrului Imperiu Rus =i Prinul Moldovei, sclav devotat +erban Cantemir, în Sanct Petersburg, în anul p[rii Fecioarei 1714, martie, în aceast[ vârst[ a sa de =apte ani, rostit în limba greceasc[). Evident, titlul latin aparine unei copii traduse de altcineva decât de Cantemir, fiind =i tip[rit, al[turi de versiunea rus[, în 1714, la Petersburg. Dincolo de forma savant compus[, ca o „captatio benevolentiae“, r[zbate dorina domnului mol- dovean de a vorbi curii marelui ar în limbajul unei culturi superioare, menit[ s[ impun[ pe Cantemir cel format la Bizan acestei noi capitale, a c[rei glorie era abia în formare (ora=ul fusese înfiinat de Petru I =i devenise capital[ de câiva ani). Dovada continuit[ii de preocup[ri o constituie desf[=urarea ulterioar[ de fore în planul creaiei cantemiriene. Cât despre Monarchiarum Phisica Examinatio, a doua lucrare dedicat[ arului al[turi de Panegiric, adic[ „Examinarea fizic[ a monar- hiilor“, Gr. Tocilescu n-a g[sit manuscrisul original =i nici copii ale lui. A emis ipoteza c[ ar fi trebuit s[ figureze în Biblioteca Academiei teologale din Moscova =i a susinut, f[r[ a cunoa=te textul, c[ este vorba despre volumul al II-lea, anunat de autor, al lucr[rii Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago. Ambele afirmaii s-au dovedit a fi eronate. Traducerea româneasc[ a acestei lucr[ri s-a publicat în revista Studii. A fost f[cut[ de +ulea Firu. Tot el a publicat =i versiunea latin[ a textului.30 Editorul nu indic[ nic[ieri sursa dup[ care traduce =i nici nu vorbe=te despre manuscrisul ori tip[ritura care i-au permis editarea =i traducerea. Notele marginale ale textului latin, cu trimiterile bibliografice ale autorului, n-au fost menionate. Anul 1714 a fost =i acela al alegerii lui Cantemir ca membru al seciei de orientalistic[ a Academiei din Berlin. A considerat-o
  27. 27. DIMITRIE CANTEMIR % el însu=i deschidere spre Europa. +i-o dorise de mult, cores- pondena o atest[ din plin. Ca =i testamentul de altfel. I-a oferit deci Academiei cele mai exacte informaii despre ara sa =i problemele ei. Înc[ înainte de 1714, probabil pe baza informa- iilor culese când era domn, ba chiar mai înainte, a alc[tuit harta Moldovei. Impulsul trebuie s[ i-l fi dat alc[tuirea la 1700 de c[tre Constantin Cantacuzino Stolnicul a h[rii |[rii Române=ti. Originalul h[rii Moldovei, 510 X 385 mm, se afl[ la Biblioteca Naional[ din Paris. A fost tip[rit[ prima oar[ în 1737 în Olanda =i a stat apoi la baza Atlasului Europei al lui d’Anville, alc[tuit la jum[tatea secolului al XVIII-lea. În România harta a fost reprodus[ de trei ori, în alb-negru, în format redus, în volumul I, 1872, al seriei de Opere scoase de Societatea Academic[, în Memoriile Seciunii istorice seria III, t. VI, 1927 =i în ediia Descrierii Moldovei, editura Academiei RSR, 1973. Titlul cu care figureaz[ în Biblioteca din Paris este Principatus Moldaviae nova § accurata Descriptio delineate Principe Demetrius Cantemirio (Descrierea Principatului Moldovei nou[ =i exact[ desenat[ de Principele Dimitrie Cantemir). Alc[tuirea h[rii, la un deceniu dup[ aceea a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul (pentru |ara Româneasc[) v[dea o aciune dac[ nu conjunct[, totu=i con=tient îndreptat[ spre cunoa=terea situaiei [rilor române, aflate sub dominaie otoman[, de c[tre popoarele europene. Toat[ aceast[ mi=care se desf[=ura în contextul mai larg al alianelor antiotomane. Lucrarea pe care Cantemir a alc[tuit-o pe baza acestei h[ri, scris[ în latine=te tot pentru Academia din Berlin,31 se nume=te Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei). Ea a fost terminat[ în 1714. Manus- crisul original se afl[ la arhiva Institutului de orientalistic[ din Leningrad. S-a publicat pentru prima oar[ la Frankfurt =i Leipzig în 1771. În traducere româneasc[ a ap[rut întâi cu titlul Scrisoarea Moldovei, la Ia=i, în 1825. Prima ediie =tiinific[ a fost aceea a Societ[ii Academice din volumul I de Opere, 1872 (versiunea latin[) =i vol. II, 1875 (versiunea român[). Ultima ediie de care beneficiem este aceea a editurii Academiei din 1973, text bilingv, ediie alc[tuit[ de Gh. Guu =i Ion Verde=. Acestei perioade consider[m c[ aparine =i invenia despre
  28. 28. E C AT E R I N A | A R { L U N G { care am pomenit mai sus, a unui instrument de m[surare optic[ a în[limii sunetelor, metod[ fin[ de cuantificare pentru foarte numeroasele m[suri din muzica oriental[. Nimeni n-a încercat s[-l refac[. În continuare Dimitrie Cantemir î=i va reorienta grabnic eforturile dup[ vânturile prielnice =i mult mai pertinente ale istoriografiei. Dou[ direcii importante urmeaz[ istoriografia cante- mirian[. Sunt direcii conjuncte prin unghiul de atac, de=i difer[ prin specific. Una se refer[ la studiile legate de Imperiul Otoman, alta la cele legate de istoria propriului s[u popor. Cercet[torii Sunt unanim de acord în a afirma existena unei versiuni iniiale a Istoriei Imperiului Otoman, versiune mult redus[ ca proporii – primii patru sultani – =i sensibil diferit[, prin modul de tratare a materialului, de versiunea final[. Ea s-ar fi numit De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea politic[ a Curii otomane) =i s-ar fi pierdut în naufragiul pe care =alupa cu lucrurile lui Cantemir l-a suferit pe Marea Caspic[ la întoarcerea din expediia persan[ – 1722).32 Dup[ ali cercet[tori, aceast[ lucrare ar fi cuprins aspecte diferite fa[ de Istoria cunoscut[ a Imperiului Otoman, =i anume o descriere – a=a cum indic[ titlul – a st[rii politice de declin a acestuia. Opt[m pentru aceast[ versiune deoarece titlul însu=i, faptul c[ autorul a luat lucrarea cu sine într-o campanie de cucerire a unor zone aflate sub influena Imperiului Otoman, intenionând probabil s[ foloseasc[ argumentele ei în manifestele arului c[tre populaiile locale, pledeaz[ pentru acest lucru. Totu=i nu putem, în absena textului, decât s[ facem presupuneri. Cantemir însu=i, în jurnalul s[u de campanie, care cuprindea =i relatarea naufragiului, nu pomene=te decât de faptul c[ lucrurile sale „au r[mas pe =alupa lui Volînski“ 33, f[r[ a oferi vreun am[nunt în leg[tur[ cu aceste lucruri. Între 1716–1718 a scris Historia Incrementorum atque Decremen- torum Aulae Othomanicae (Istoria cre=terilor =i descre=terilor Curii Otomane) a c[rei copie manuscris[ se afla la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, iar originalul scris de Cantemir a fost descoperit de Virgil Cândea în Statele Unite.34 Gr. Tocilescu a copiat textul aflat la Petersburg, iar Virgil Cândea
  29. 29. DIMITRIE CANTEMIR ' l-a descoperit =i facsimilat pe cel original. Prima ediie a lucr[rii a fost traducerea englez[. Ea a ap[rut în 1734 la Londra graie lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului care a furnizat tradu- c[torului Tindal textul original. I-a asigurat, vreme de un secol, autorului ei o supremaie european[ absolut[ în probleme de orientalistic[. În limba român[ textul a fost tradus o singur[ dat[, dup[ copia lui Tocilescu, =i anume în volumele III–IV ale ediiei de Opere a Societ[ii Academice în 1876. Despre profunzimea =i semnificaiile acestei lucr[ri s-a scris de multe ori, de c[tre cercet[tori români =i str[ini. Vom relua problema în acest studiu la locul cuvenit. Istoria Imperiului Otoman, titlul sub care este cunoscut[ îndeob=te la noi lucrarea lui Cantemir, aminte=te =i de un desen alegoric al autorului, simbolizând cre=terea Imperiului, asem[n[toare coroanei unui copac crescut din inima unui om adormit (primul sultan) =i înv[luind cele trei personaje aflate în centrul imaginii (continentele unde se întindea imperiul: Asia, Africa, Europa) cu ramurile sale care poart[ în loc de frunze =erpi. Acest desen nu s-a publicat îns[ în ediia Istoriei Imperiului Otoman în nici una din versiunile epocii, de=i legenda e relatat[ în text, ci el a ilustrat Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, versiunea rus[ din 1722. Istoria lui Cantemir a fost, în versiune rus[, postum[ =i nici un exemplar n-a ajuns pân[ la noi.35 Rezult[ deci c[ autorul a folosit desenul la Sistemul s[u (gravura Iui A. P . Zubov). În ediia româneasc[ desenul s-a publicat tot în fruntea Sistemului, în 1977, la editura Minerva. Cealalt[ serie de preocup[ri istoriografice din aceast[ perioad[ se refer[ la istoria Moldovei =i a poporului român în general. Acest trunchi principal de preocup[ri este secondat de lucr[ri mai mici, menite s[ arate importana =i rolul (în trecut =i viitor) al casei Cantemir în istoria poporului român. Din 1716–1717 dateaz[ ciornele care au preg[tit Hronicul lui Cantemir. Una se nume=te Historia Moldo-Vlachica, dateaz[ din 1716 =i este un rezumat latinesc al viitorului hronic. Originalul se afl[ la Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS, de unde a fost adus un xerox dup[ care Dan Sul=anski a alc[tuit ediia din 1983 (vol. IX, Partea I, original latinesc =i
  30. 30. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! traducere, editura Academiei RSR). Existena acestui manuscris atest[ dorina iniial[ a lui Cantemir de a-=i scrie lucrarea referitoare la teritoriul =i poporul vechii Dacii iniial în limba latin[ „ad usum Europae“. De altfel, a=a cum arat[ corespondena, Academia din Berlin a=tepta aceast[ lucrare (pe care diver=i membri ai ei o numeau De Dacia.1 Cantemir a început aceast[ lucrare mergând =i pe o cale diferit[ de Historia Moldo-Vlachica, a=a cum se vede din ciorna intitulat[ De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus (Despre numele vechi =i actuale ale Moldovei). Originalul manuscris se afl[ tot în Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS =i a fost publicat, în latin[ =i român[, tradus de Dan Slu=anski în acela=i volum IX, partea I, editura Academiei RSR, 1983. O versiune româneasc[ anterioar[ acesteia este cea a lui G. Pascu, datând din 1923. Ulterior acestei scrieri Cantemir realizeaz[ faptul c[ demersul s[u este sortit unei minime rezonane. Eliberarea de otomani nu se anuna atât de grabnic[ pe cât sperase. Prin urmare, nu atât Europa cât propriul s[u popor trebuia înarmat cu argumentele necesare pentru a r[spunde poziiilor adverse ale diver=ilor istoriografi care, din interese deosebite, minimalizau ori denigrau trecutul poporului român =i drepturile lui. Cantemir se gânde=te s[ procedeze astfel nu numai pentru edificarea contemporanilor lui de pe întinsul Europei, ci =i pentru a produce argumente care s[ poat[ fi folosite de propriul s[u popor în marile b[t[lii ale istoriei. În acest sens a f[cut cuvenitele preciz[ri în Pridoslovia hronicului. A scris între 1717–1718 aceast[ lucrare fundamental[ pentru români, folosit[ ca surs[ de inspiraie de c[tre toi corifeii +colii Ardelene =i numit[ Hronicul a vechimii romano-moldovlahilor, întâi pre limba latineasc[ izvodit, iar[ acmu pre limba româneasc[ scos cu truda =i ostenina lui Dimitrie Cantemir, voievodul =i de mo=ie domn a Moldovei =i svintei rosie=ti împ[r[ii cneaz. Manuscrisul original a fost g[sit de Gr. Tocilescu în biblioteca Arhivelor principale din Moscova =i copiat. În principal dup[ aceast[ copie s-a alc[tuit ediia din 1901, conceput[ ca volumul al VIII-lea de Opere scos la editura Societ[ii Academice. Ediia a fost alc[tuit[ de Gr. Tocilescu
  31. 31. DIMITRIE CANTEMIR ! însu=i, prin confruntare cu copia ediiei scoas[ la Ia=i în 1837 pe baza exemplarului existent la biblioteca seminarului din Blaj. Ediia lui Tocilescu este ultima de care beneficiem.38 Paralel cu aceste preocup[ri Cantemir a scris Vita Constantini Cantemirii Cognomento Senis Moldaviae Principis (Viaa lui Constantin Cantemir numit cel B[trân, domnul Moldovei), 1716–1717. Manuscrisul autograf a fost g[sit de Gr. Tocilescu în Biblioteca Academiei de +tiine din Peters-burg39 =i editat de el, numai în versiune latin[, în volumul al VII-lea din ediia de Opere a Societ[ii Academice, 1883. Traducerea româneasc[ a textului s-a publicat în colecia „Scriitori români“ a editurii Minerva în 1973 =i aparine lui Radu Albala. A fost f[cut[ probabil dup[ textul latin tip[rit de Tocilescu în vol. VII al ediiei de Opere. Textul în rus[ s-a tip[rit în 1783 de T. S. Bayer cu titlul Èñòîðèÿ î æèçíè è äåëàõ ìîëäàâñêîãî ãîñíîãàðÿ êíÿçÿ Êîíñòàíòèíà Êàíòåìèðà. Ñ ðîññèéñêèì ïåðåâîäîì è ñ èðèäîñëîâèÿ Êíÿçåé Êàíòåìèðîâ (Ïåð. Í.Í. Áàíìûø-Êàìåíñêèé)40 =i cu prefaa lui N. N. Bantâ=-Kamenski referitoare la genealogia Cantemire=tilor. Lucrarea ne informeaz[ despre originea =i nobleea familiei, despre vitejia lui Constantin Cantemir (motiv central al alegerii sale ca domn) =i este, în totalitate, o pledoarie pentru drepturile urma=ilor s[i de a domni, ba chiar de a domni ereditar, a=a cum fusese consfinit prin tratatul de la Luk. Diver=i cercet[tori afirm[ c[ ar mai fi existat dou[ texte apar- inând lui Cantemir =i care erau fiecare o pledoarie pentru nobleea originar[ a poporului român. Unul s-ar fi numit De origine Nostrae Gentis (Despre originea neamului nostru) =i altul Moldaviae Nobilitatis Genealogia (Genealogia familliilor boiere=ti din Moldova). În ambele cazuri exist[ argumente pro =i contra. Astfel, faptul c[ una din tezele pe care le combate Hronicul este aceea a provenienei poporului român din t[lhari adu=i de romani pe teritoriul Daciei spre a o coloniza, este cert. Pornind de aici pare plauzibil ca autorul s[ se fi preocupat mai pe larg de demonstrarea nobleii originare a poporului român în general =i a moldovenilor în special. De asemenea, în acest context este plauzibil iar[=i s[ fi încercat demonstrarea
  32. 32. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! nobleii propriei sale familii (Vita Constantini Cantemirii chiar atest[ aceast[ preocupare). Ceea ce pare mai puin probabil, mai ales în ce prive=te Moldaviae Nobilitatis Genealogia, este ca aceste lucr[ri s[ se fi pierdut în naufragiul de la Marea Caspic[. Fiindc[ leg[turile lor cu coninutul expediiei ruse Sunt atât de vagi, încât probabil Cantemir nu le-ar fi luat cu sine. Dac[ îns[ inem cont de corespondena lui Cantemir, =i anume de acele scrisori în care el solicit[ arului trecerea numelui unor boieri care-l însoiser[ în exil în Cartea genealogiei familiilor nobile ale Rusiei, ceea ce presupunea câ=tigarea unor drepturi egale cu ale nobililor ru=i, atunci ar fi fost posibil ca el s[ fi luat cu sine astfel de lucr[ri spre a i le ar[ta arului. Oricum bio-bibliografia lui Cantemir din 1726, g[sit[ de Tocilescu în corpusul a ceea ce se numea în arhiv[ Collectanea orientalia, nu conine nici o referire la astfel de titluri. Orice fel de argumente pro sau contra am folosi, fapt este c[ nu dispunem de aceste lucr[ri =i nici de relat[ri în leg[tur[ cu coninutul lor. Grigore Nândri=, care a încercat s[ refac[ dup[ +t. Ciobanu =i dup[ alte surse repertoriul de nume al familiilor boiere=ti care-l însoiser[ pe Cantemir ajunge la 102 nume.41 Dar ele trebuie s[ fi fost mai multe, deoarece oastea care l-a însoit iniial era de 4 000 de suflete.42 În sfâr=it, ultima lucrare care aparine acestei perioade de pân[ la 1718 =i poate fi al[turat[ prin coninutul ei celor ce însoesc marele trunchi al istoriografiei cantemiriene, este Äèâíûå ðåáîëþöèè ïðàâåäíàãî Úîæèÿ îò ìùåíèÿ íà ôàìèëèþ Êàíòàêóçèíûõ â Âàëàõèå ñëàâíûõ è Áðàíêàáàíó (Minunatele revoluii ale dreptei r[zbun[ri a lui Dumnezeu împotriva Cantacuzinilor vestii în |ara Româneasc[ =i a lui Brâncoveanu).Probabil manuscrisul original, dac[ a aparinut lui Cantemir, a fost în limba român[ sau latin[. Titlul aminte=te foarte exact de acela al lucr[rii lui Del Chiaro. Tot ce-a g[sit Tocilescu =i a adus în ar[ a fost versiunea rus[ a acestui text, pe care el îl consider[ cantemirian. L-a copiat din Æóðíàëü… Ïåòðà Âåëèêîãîpublicat là Petersburg în 1772. De altfel, Tocilescu v[zuse =i manuscrisul jurnalului lui Petru I la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, reperând acolo
  33. 33. DIMITRIE CANTEMIR !! textul cantemirian. Tocilescu a =i adus în ar[ un exemplar al ediiei princeps a jurnalului (dou[ volume) =i l-a depus la Biblioteca Academiei, unde se afl[ =i acum.43 Textul s-a tradus în român[ în ediia de Opere a Societ[ii Academice în vol. al V-lea, 1878. Dup[ tonul p[tima=, e posibil ca traducerea rus[ s[ fi accentuat unele asperit[i ale textului. Traduc[tor va fi fost Ivan Ilinski, secretarul particular al lui Cantemir, îndrumat chiar de autor, deoarece =tia probabil latin[ 44 (nu =i în român[). Este iar[=i plauzibil ca textul s[ nu fi fost scris înainte de 1719–1720, deoarece e pomenit[ venirea P[unei Cantacuzino, v[duva domnului +tefan, în Rusia, la 1719 când speranele lui Cantemir de a reveni domn în [rile române aveau motive s[ fie ap[rate. Probabil doamna P[una a adus =i lucrarea lui Del Chiaro. Ultima perioad[ de creaie începe pentru Cantemir dup[ r[zboiul austro-turc din 1718. Î=i pusese în el mari sperane în ce prive=te modificarea echilibrului european astfel încât [rile române s[ fie într-o situaie mai favorabil[ eliber[rii de Imperiul Otoman. R[mânea în continuare interesat de recâ=- tigarea tronului.45 Soarta r[zboiului, ca =i refuzul lui Petru I de a-i îng[dui un drum pentru tratative, dac[ nu la Viena cel puin prin Polonia în Transilvania,46 l-au edificat îns[ pe deplin în ce prive=te raportul de fore dintre Habsburgi =i Rusia, dintre el însu=i =i arul Rusiei. A renunat deci la un demers care p[rea f[r[ sori de izbând[. S-a c[s[torit cu Anastasia Trubekaia 47, fiica prinului Trubekoi, personaj însemnat al nobilimii ruse, fost ambasador al Rusiei în Suedia într-o perioad[ marcat[ de r[zboiul nordului. Cantemir a încercat astfel, cel puin aparent, soluia adapt[rii sale la situaia de membru al societ[ii ruse.48 Europenizat pân[ =i în vesti- mentaie, prime=te în vizit[ pe ducele de Holstein, care-=i pierduse ducatul în urma aceluia=i r[zboi al nordului, precum =i alte personaje de vaz[ ale înaltei societ[i ruse. Cu mijloace noi, în calitate de senator, a c[utat s[ serveasc[ fie =i mediat scopurilor Moldovei =i poporului român. Considera c[ baza religioas[ comun[ între Rusia =i poporul vechii Dacii poate fi un punct de pornire în aliana antiotoman[. A intervenit deci în discuiile epocii în aceast[ problem[ a religiei. Tendina
  34. 34. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !quot; reformatoare a lui Teofan Prokopovici, primul în ierarhia bisericii ruse, tendin[ potrivit[ cu ansamblul reformelor lui Petru I numai pân[ la un punct, deoarece urm[rea subor- donarea puterii religioase celei laice, trebuie s[ fi fost unul din motivele de fond ale aciunii lui Cantemir. Al doilea ine de îns[=i esena afirmaiilor lui Teofan Prokopovici f[cut[ în Catehismul s[u. Este vorba despre o anumit[ înclinaie care lui Cantemir i se p[rea primejdioas[, de acceptare a unor principii educative formulate de catolici. Pentru Prokopovici, format în Italia, trebuie s[ fi fost vorba de preluarea unei metodologii educative. Pentru Cantemir, educat la Constan- tinopol în spiritul ap[r[rii bisericii grece=ti ortodoxe de orice infiltraii ale bisericii cre=tine occidentale, ideile lui Teofan Prokopovici au funcionat ca un semnal de alarm[. Originalul latin al scrierii lui Cantemir se afl[ la Biblioteca Lenin din Moscova. O copie a fost adus[ înc[ de Tocilescu. Traducerea rus[ a textului a fost f[cut[ de Ivan Ilinski (probabil). Ea a circulat în manuscris înc[ din 1720. Titlul originalului este Loca obscura in Catechisi quae ab Anonymo Authore slaveno idiomata edita est et ‘Ïepáoe yp¸íûå ompoêîìü’ intitulata est, delucidata authore Principe Demetrio Cantemirio (Locuri obscure în Catehismul tip[rit în slavone=te de un autor anonim sub titlul ‘Prima înv[[tur[ pentru prunci, iar acum clarificat de Principele Dimitrie Cantemir). Teofan Prokopovici, care nu- =i semnase lucrarea, nu va uita totu=i acest afront. În calitatea sa de primat al Sf. Sinod Rus se va opune apariiei Sistemului religiei muhammedane =i numai intervenia expres[ a arului, care avea nevoie de informaia cuprins[ în text pentru expediia caspic[, a f[cut ca lucrarea s[ se publice în 1722.49 Textul latin al lucr[rii Loca obscura nu s-a publicat niciodat[ în România. Singura traducere existent[ dateaz[ din 1973.50 În continuare, a=a cum am ar[tat mai sus, preocup[rile lui Cantemir au p[strat aceast[ tent[ de polemic[ religioas[, dar s-au orientat împotriva islamismului, înf[i=area religioas[ sub care s-a cristalizat mai întâi spiritul european,51 sentimentul apartenenei la o entitate continental[ care trebuia s[ p[streze echilibrul planetar în favoarea sa =i împotriva preteniilor
  35. 35. DIMITRIE CANTEMIR !# otomane, nu i-a r[mas str[in[ lui Cantemir. El a încercat deci s[ propun[ Imperiului Rus aceast[ versiune, aflat[ de altfel în circulaie, care justifica o campanie precum aceea persan[, purtat[ sub drapelul cre=tinilor care voiau s[ se elibereze de otomani în numele unit[ii lor religioase, dar =i al apartenenei la fostul Imperiu Roman de R[s[rit.62 |inuta european[ a Rusiei lui Petru I, mai ales din cauza reformelor masive la toate nivelele vieii sociale, îl f[cea pe Cantemir s[ considere c[ nu se în=al[ în demersul s[u. El încercase s[ capteze atenia arului prin teoria din Monarchiarum Phisica Examinatio. A continuat cu afirmaiile referitoare la Imperiul Otoman ca uzurpator al drepturilor Imperiului Roman. S[ nu uit[m c[ Dacia îns[=i f[cuse parte din acest Imperiu Roman, chiar îi furnizase împ[rai =i prin urmare recucerirea fostelor lui granie de c[tre o putere contemporan[, intrat[ în marele sistem de aliane antiotomane, nu f[cea decât s[ redeschid[ discuia cu privire la drepturile popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu Roman. Tezele Hronicului, privite în aceast[ perspectiv[, cap[t[ o dimensiune nou[, iar nota polemic[ la adresa punctelor de vedere r[uvoitoare despre originea poporului român, a terito- riului locuit de el =i a continuit[ii pe acest teritoriu, îl lumineaz[ odat[ în plus. L[muririle pe care Cantemir se consider[ chemat s[ le ofere Rusiei în leg[tur[ cu religia musulman[ întregesc nu numai Istoria Imperiului Otoman, ci =i acest demers politic pe care-l viza. A scris, înainte de 1722, dar e de presupus c[ dup[ încheierea p[cii de la Nystadt (1720), Curanus, o schi[ iniial[ a viitorului Sistem al religiei muhammedane. Acest text latinesc conine c[rile I, II =i IV ale viitorului Sistem. El s-a tradus în 1927 la Cern[ui în limba român[ într-o ediie f[r[ pretenii, cu titlul Despre Coran. Tocilescu a g[sit Curanus în biblioteca Arhivelor principale din Moscova. El a copiat doar 30 de coli din cele 120 g[site. Ali cercet[tori ulteriori afirm[ c[ ar fi existat un text cu titlul generic De muhammedana religione deque politico-musulmane gentis regimine (Despre religia mahomedan[ =i despre regimul politic al poporului musulman). Aceast[ lucrare ar fi fost conceput[ în dou[ p[ri: prima era sistemul religiei mahomedane, iar a doua, nescris[
  36. 36. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !$ de autor, ar fi avut drept obiect substratul religios al regimului politic la populaiile turcice în general =i în Imperiul Otoman în special. Titlul, afirm[ respectivii cercet[tori, ar fi fost De regimine othmanidum politico. De regimine Othmani Imperii (Despre regimul politic la otomani. Despre regimul Imperiului Otoman.) În sfâr=it, ali cercet[tori presupun c[ =i aceast[ a doua parte ar fi fost scris[ =i s-a pierdut în naufragiul de pe Marea Caspic[. Numele ei ar fi fost îns[ De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea politic[ a Curii Otomane). Ea ar fi fost o schi[ de lucru a Istoriei Imperiului Otoman. Biografia lui Cantemir din 1726, menionat[ =i mai sus, nu se refer[ la acest titlu. Dincolo de întreaga aglomerare de supoziii care înv[luie singurul text ferm cantemirian, Historia Incremen- torum atque Decrementorum..., r[mâne sugestiv faptul c[ toate aceste presupuneri creeaz[ în fapt puni de trecere între acest text =i Sistemul religiei muhammedane, tip[rit în 1722 la Petersburg cu titlul Kíèãà ñèñòèìà èëè ñîñòîÿíèå ìóõà- ììåäàíñêîé ðåëèãèè (Cartea sistemului sau întocmirii religiei muhammedane). Versiunea rus[ a stat la baza versiunii române=ti din 1977 (comparat[ cu textul numit Curanus) scoas[ la editura Minerva sub îngrijirea lui Virgil Cândea, cu titlul Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. Dac[ a existat un original latin al lucr[rii, el nu s-a g[sit pân[ ast[zi. Ultimele preocup[ri =tiinifice ale lui Cantemir Sunt legate de expediia persan[ a lui Petru I. A fost o activitate nefinalizat[ de autor (din cauza morii sale), r[mas[ în bun[ parte sub form[ de schi[ de lucru =i proiect de perspectiv[. Prin urmare concluziile pe care le putem trage nu Sunt definitive. Chiar titlurile lucr[rilor Sunt cele care figureaz[ în arhive =i nu cele date de autor. Grigore Tocilescu a g[sit în 1878, la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, sub titlul comun Collectanea orientalia, pe care l-a p[strat în volumul al VI-lea al ediiei de Opere, 1883, mai multe texte desemnate ca aparinându-i, majoritatea, lui Cantemir. Biografia cu titlul Vita Principis Demetrii Cantemirii s-a stabilit ulterior c[ n-a fost scris[ de autor, ci puin dup[ moartea sa, în 1726. Principalul argument în acest sens l-a constituit lista de titluri din final,
  37. 37. DIMITRIE CANTEMIR !% destul de aproximativ[. În afara ei mai exist[ dou[ texte: Demetrii Cantemirii Principis Moldaviae schedis autographis (Schie autografe ale principelui Moldovei Dimitrie Cantemir) =i Ex eiusdem Demetrii Cantemirii schedis manuscriptis regiones quae ab Baku circa littus Caspium usque ad Czircassos extenduntur (Din acelea=i schie manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir =i despre regiunile care se extind de la Baku în jurul Caspicii pân[ la caucazieni)53. Primul dintre aceste manuscrise conine o încercare de fixare în spaiu =i timp a dinastiei lui Ghirai, hanul t[tarilor (dinastie din care se tr[gea – cf. Vita Constantini Cantemiri – dar nu =i cf. adev[rului istoric – stirpea lui Cantemir însu=i), de descriere a evoluiei ulterioare a t[tarilor (cum au cuprins regiunea Moscovei etc.). În cel de-al doilea text e descris[ situaia geografic[ a zonei unde avea loc expediia, în principal împrejurimile Derbentului, ca =i monumentele sale =i porile de acces spre exterior. Se pomene=te despre zidul care fusese construit de cei vechi (probabil Cyrus) pentru a separa inuturile per=ilor de ale lui Hakan. Cantemir considera c[ a descoperit ruinele acestui zid.54 Tocilescu a publicat =i numeroase inscripii, desene dup[ detalii arhitectonice =i de art[, schie de h[ri executate de Cantemir chiar în cursul expediiei. Ele figureaz[ în Opere vol. VII, 1883, ediia Societ[ii Academice. Collectanea orientalia, aflat[ în întregime în acela=i volum, e publicat[ numai în latin[.55 O alt[ parte a textelor, sau poate =i acestea, au stat la baza lucr[rii lui T. S. Bayer, fost profesor al copiilor lui Cantemir, devenit mai târziu membru al Academiei din Petersburg. Acesta a sintetizat informaia provenit[ de la Cantemir, ceea ce precizeaz[ chiar în introducerea lucr[rii obinute astfel =i publicat[ în 1726 cu titlul De muro Caucaseo (Despre zidul caucazian) la Petersburg. Textul s-a retip[rit în 1771 la Halle. Gr. Tocilescu nu =tia despre el. Se pot recunoa=te u=or ideile lui Cantemir în leg[tur[ cu necesitatea restabilirii în drepturi a popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu Roman de R[s[rit. Felul cum e folosit[ argumentaia pentru a veni în sprijinul aciunii Rusiei ne trimite cu gândul la misiunea lui Cantemir în cadrul respectivei expediii: el a fost responsabil
  38. 38. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! pentru partea civil[ (ca =ef al Cancelariei) al[turi de contele Tolstoi56, în timp ce amiralul Apraxin 57 se ocupa de partea militar[. Cercet[rile lui Cantemir s-au materializat =i în executarea unor h[ri ale zonei caucaziene. În afara celor cuprinse în Collectanea orientalia mai exist[ dou[ h[ri, una descoperit[ de geograful Vâlsan la Biblioteca Naional[ din Paris cu titlul dat la înregistrare Charta major continens delineationem muri illius vasti in dorso Caucasi protensi (Harta mare cuprinzând schia zidului celui mai întins de pe coasta Caucazului). Vâlsan d[ dimensiunile originalului, 62 x 58 cm =i menioneaz[, în descrierea publicat[ în Lucr[rile Institutului de geografie a Universit[ii din Cluj, 1926, c[ respectiva hart[ a intrat în Frana prin Olanda, graie lui Antioh Cantemir, ca =i harta Moldovei.88 Descoperirea în 1986 a originalului cantemirian înregistrat la Biblioteca Academiei din Leningrad cu numele pe care i I-a dat geograful francez Delisle – Mur auprès de Derbent par Prince Cantemir – ne face s[ credem – de altfel George Vâlsan a avansat aceast[ ipotez[ – c[ lucr[rile cartografice cantemiriene la Marea Caspic[ au interesat nu numai geografia rus[ a epocii, ci =i pe cea francez[. H[rile lui Cantemir, în totalitatea lor, au servit lui d’Anville pentru alc[tuirea marelui atlas al Europei. Aceast[ hart[ înregistrat[ de Delisle are dimensiunile 63,2 x 51,2 cm. Din aceea=i sfer[ de preocup[ri, de=i puin diferite prin coninut, Sunt cele care preced ori se desf[=oar[ în paralel cu expediia din 1722. E vorba despre alfabetul cu caractere orientale alc[tuit de Cantemir în vederea primei tipografii portabile astfel specializate din Rusia. Ea a fost instalat[ pe un vas cu fundul plat, a=a cum erau navele de lupt[ ruse=ti ale vremii. Fusese lucrat[ la Preobrajenskoe în vederea tip[ririi manifestelor pentru populaiile locale. Nu s-a p[strat nici un exemplar din aceste manifeste al c[ror text, a=a cum reiese din scrisori, a fost tip[rit de Cantemir la Astrahan (f[r[ probabil a-l fi =i compus) 59. În schimb s-a semnalat existena la Hunterian Museum Library din Glasgow a caracterelor de liter[ aparinând tipografiei lui Cantemir. Ele au fost probabil extrase dup[ singura pagin[ r[mas[ a Catehismului în limba persan[
  39. 39. DIMITRIE CANTEMIR !' =i rus[ (trimis[, susin cercet[torii, spre aviz Sfântului Sinod).60 Titlul sub care figureaz[ în bibliotec[ acest alfabet este Alphabetum Arabicum ex typographia Demetrii Cantemiri Principis Moldaviae. În catehismul pentru populaiile din zona oriental[ Cantemir trebuie s[-=i fi dezvoltat principiile educative pe care le susinuse în Loca obscura. În sfâr=it, am menionat mai sus existena unui jurnal al expediiei persane inut de Cantemir =i care ne-a parvenit numai prin intermediar =i fragmentar. Prin confruntare cu jurnalul secretarului particular al lui Cantemir, cunoscut sub numele de Notationes quotidianae, ca =i cu alte informaii de epoc[ (jurnale, consemn[ri, acte oficiale) se pare c[ existena unui jurnal cantemirian nu poate fi contestat[.61 Ceea ce a mai l[sat Dimitrie Cantemir este o coresponden[ relativ bogat[. Se cunosc azi 98 de scrisori, cele mai multe fiind publicate de +t. Ciobanu în anexa lucr[rii sale cu privire la Cantemir. Aceste scrisori Sunt scrise fie în latin[, fie în român[, greac[, rus[. Ultimele meniuni în leg[tur[ cu corespondena lui Cantemir, inclusiv refacerea repertoriului, se afl[ la sfâr=itul revistei Dacoromania nr. 2/1974. Mai trebuie s[ menion[m testamentul lui Dimitrie Cantemir – legatar universal Petru I – dar actul e trimis Ecaterinei I. El conine ultimele dorine ale domnitorului moldovean =i este edificator din mai multe puncte de vedere. Traducerea sa în limba român[ este f[cut[ în anexa c[rii lui +tefan Ciobanu dedicat[ lui Cantemir =i ap[rut[ în 1925. Ceea ce menion[m aici, în aceast[ prezentare sumar[ =i cronologic[ a scrierilor cantemiriene, este faptul c[ =i din testament r[zbat n[zuinele sale din-totdeauna. Aceea a orient[rii spre Europa pare s[ fie cea mai evident[. Era, fie =i mediat, visul întoarcerii în patrie, al deschiderii spre Europa. Pe Antioh, „cel mai bun dintre fii“, îl recomand[ în mod deosebit spre a fi trimis la studii în apus. Îi scrisese la Paris mai înainte lui de Chateauneuf, fostul ambasador al Franei la Constantinopol de pe vremea =ederii sale la Poart[, rugându-l s[-l primeasc[ pentru studii pe cel mai mare fiu al s[u, Constantin. |arul a murit la numai doi ani dup[ Cantemir. Antioh a plecat totu=i la Londra =i Paris, dar într-o conjunctur[
  40. 40. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; fericit[ =i nu în baza testamentului tat[lui s[u.63 El a contribuit la cunoa=terea de c[tre europeni a activit[ii tat[lui. Dimitrie Cantemir a intrat astfel în toate enciclopediile mari ale lumii ca autor al Istoriei Imperiului Otoman =i al Descrierii Moldovei, al câtorva h[ri. A avut, sper[m c[ paginile de fa[ o indic[, o activitate infinit mai bogat[ =i mai complex[. Se cuvine cititorului român aflat la sfâr=itul mileniului al II-lea s-o cunoasc[ în toat[ amplitudinea ei, deoarece prin deschiderile sale umaniste a oferit cele mai solide puncte de sprijin în formarea spiritual[ a poporului român =i a chipului modern al culturii sale. Structura acestui studiu Ceea ce ne intereseaz[ în principal este personalitatea cultural[ a lui Cantemir. Pentru o mai corect[ înf[i=are a ei, deoarece e vorba despre un personaj situat la o distan[ suficient de mare în timp ca epoca s[ nu-i mai spun[ cititorului mare lucru, vom ilustra perioada lui Cantemir prin evenimentele cele mai de seam[ pentru [rile române =i pentru Europa, adic[ prin posibilii factori modelatori ai demersului s[u. În ordinea importanei zonelor culturale pe care le-a str[b[tut ne vom ocupa, în continuare, de activitatea de istoriograf a lui Dimitrie Cantemir. În leg[tur[ cu aceast[ activitate =i ca un complement al ei se afl[ cea de geograf, arheolog, numismat etc. Ea presupune, fire=te, cuno=- tine =i impulsuri deosebite dar, din perspectiva scopului vizat, Dimitrie Cantemir istoricul, geograful =i toi ceilali Sunt asem[n[tori. Urmeaz[ un alt grup de preocup[ri =i anume acelea care ofer[ cea mai larg[ suprafa[ de înelegere a fenomenelor de orice fel: filosofia. Cantemir a fost interesat de filosofie din mai multe unghiuri, de la metafizic[, etic[ =i estetic[ (sensurile termenilor Sunt cele actuale, nu cele de epoc[) la filosofia religiei, a politicii, a culturii. Ceea ce istoriografia =i filosofia ca zone culturale ilustreaz[ în chip nemediat, prin expunerea argumentelor =i a concluziilor, Cantemir a ilustrat =i prin alte serii de preocup[ri. E vorba despre cele artistice. Cantemir literatul, muzicianul =i plasticianul vor privi acelea=i evenimente =i aceea=i lume ca =i
  41. 41. DIMITRIE CANTEMIR quot; istoriograful, geograful, filosoful. Sunt perspective ce ne fac s[ vedem feele interioare ale personalit[ii sale, mobilurile psihologice care stau, de multe ori, la baza respectivei creaii. Evident, odat[ cu studiul preocup[rilor literare ale lui Cantemir vor fi abordate =i problemele de lingvistic[, traduceri, stil etc. Fiecare din domeniile abordate va conine, în cazul lucr[rilor necunoscute cititorului român, =i o parte descriptiv[. Dup[ concluziile care vor încerca s[ r[spund[, în urma argument[rii pe capitole, la premisele Cuvântului înainte, vor urma în anex[ un dicionar al surselor bibliografice folosite de Cantemir, absolut edificator pentru orientarea de fond a creaiei sale dicionar care nu s-a mai f[cut pân[ acum, apoi Notele =i comentariile =i Bibliografia lucr[rii. La sfâr=it Sunt reproduse selectiv desenele =i h[rile autorului.
  42. 42. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; C ADRU GENERAL ccidentul =i Orientul Vreme de un secol, de la jum[tatea O veacului al XVII-lea pân[ la 1750, politica european[ este dominat[ de dou[ mari tendine: ap[rarea în faa expansionismului Imperiului Otoman =i lupta pentru rotunjirea granielor sau, cel puin, pentru rotunjirea sferei de influen[. De altfel, Imperiul Otoman însu=i e supus acestui traseu ce caracterizeaz[ cre=terea statului. Între 1654–1667 se desf[=oar[ r[zboiul ruso-polonez încheiat prin pacea de la Andrusovo. În urma ei Ucraina r[s[ritean[ revine Rusiei, iar cea apusean[ Poloniei. În 1655 debuteaz[ r[zboiul polono-suedez încheiat dup[ patru ani prin tratatul de la Oliwa. Acum Polonia cedeaz[ Suediei o parte a Livoniei =i recunoa=te suveranitatea prinului de Brandenburg asupra Prusiei. În 1656 Suedia se angajeaz[ în r[zboi cu Rusia câ=tigând peste doi ani Estonia =i alte ora=e ale Livoniei. De altfel, anul 1655 e un an limit[ pentru suedezi. Atunci încep r[zboaiele nordului. Aliat[ numai cu Brandenburg, Suedia atac[ deodat[ Polonia, Rusia =i Danemarca, luând de la fiecare câte ceva. Austria, dornic[ s[ participe =i ea la aceast[ împ[rire, trebuie totu=i s[ stea cu ochii îndreptai spre s[geata otoman[, gata s[ â=neasc[ din arc în direcia sa. R[zboiul austro-turc desf[=urat între 1660–1664 îi aduce sperana înglob[rii Ungariei în sfera sa de influen[. Lucrul acesta nu-i va reu=i decât în 1670, când Leopold I de Habsburg abole=te autonomia Ungariei, provocând furtun[ în dieta acesteia, ca =i o serie de r[scoale. În 1672 otomanii atac[ Polonia (din nou ea) deschizând un lung r[zboi de uzur[ reciproc[ =i plin de urm[ri mai ales pentru Moldova, peste care treceau când o oaste, când alta. R[zboiul se încheie în acela=i an prin tratatul de la Buczacz. Cu acest prilej Polonia pierde Camenia =i
  43. 43. DIMITRIE CANTEMIR quot;! Ucraina apusean[ în favoarea Porii. R[zboiul îns[ continu[ =i Ioan Sobieski iese victorios în final (Lvov, 1676), recâ=tigând toate teritoriile. În acest timp apusul Europei nu este mai puin preocupat de chestiuni asem[n[toare. Ridicarea Franei =i Angliei, una pe uscat =i alta pe mare, ca fore militare de prim ordin, tinde s[ neutralizeze hegemonia Spaniei. Tratatul de la Pirinei, care pune cap[t (1659) r[zboiului franco-spaniol, aduce Franei Roussillon, Flandra, Luxemburg, dup[ ce în urm[ cu mai bine de zece ani ea luase de la Leopold I de Habsburg, prin tratatul de la Münster, Alsacia, Metz =i Verdun. Spania cedase =i Olandei Flandra =i Brabantul, recunoscându-i independena. A fost pentru Spania o perioad[ cu totul nefast[. Ea a trebuit atunci, într-un interval de cincisprezece ani, s[ recunoasc[ Olanda, Portugalia (1668), ascendentul politic al Franei în Europa, ocuparea de c[tre englezi a insulei Jamaica =i capturarea la Cadix a tezaurului spaniol de c[tre aceia=i englezi întrep- rinz[tori =i nu mai puin pirai. La orizontul politic al Europei se ive=te un nou conflict: dou[ puteri navale, Olanda =i Anglia, se confrunt[ o dat[ în 1652 =i alt[ dat[ în 1665. Dac[ dup[ primul r[zboi olandezii Sunt redu=i la t[cere, dup[ al doilea, aliai cu Frana, reu=esc s[ blocheze chiar gurile Tamisei. Ei smulg Angliei, prin tratatul de la Breda (1667), Surinamul,1 dar nu =i New-Amsterdam 2. Anglia e silit[ de asemenea s[ modifice actul de navigaie din 1651 f[când concesii serioase Olandei. Nu îns[ =i Irlandei, ale c[rei m[rfuri continu[ s[ ocoleasc[ graniele Angliei. Cromwell, inaugurând în 1649 Commonwealthul, nu reu=ise s[ înglobeze decât Scoia acestei forme republicane de conducere pe care irlandezii o contestau în ciuda tuturor presiunilor comerciale.3 Toate aceste r[zboaie, în majoritate bilaterale, desf[=urate pe fondul unor ample aciuni de cucerire a Africii =i a celor dou[ Americi de c[tre aceste puteri vest-europene, au drept urmare izbucnirea unor conflicte ample. Ele produc aliane care practic generalizeaz[ r[zboaiele la nivel continental. În 1672, pe când turcii atacau Polonia, izbucne=te =i r[zboiul între Frana, Anglia =i Suedia pe de o parte =i Olanda, Imperiul Habsburgic =i Spania pe de
  44. 44. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;quot; alta. Aliane mai mult sau mai puin solide, care încercau s[ lase în umbr[ conflictele existente între aliaii în=i=i pentru a obine avantaje evidente ori doar sperate. Avansul Habsburgilor de Austria nelini=tea pe muli. Totu=i ei nu erau suficient de puternici pentru a lupta singuri împotriva tuturor statelor europene fa[ de care aveau interese politice =i teritoriale. Olanda a pierdut în urma acestui r[zboi, prin tratatul de la Nijmegen (1678), regimul vamal favorabil de care se bucurase din partea Angliei =i Franei. Cât despre Spania, ea a trebuit s[ cedeze vecinei sale Frana o serie de noi teritorii: Franche- Compte, Valenciennes, Combrai. Nu-i mai puin adev[rat c[ scopul final nu fusese atins: Habsburgii câ=tig[ mai mult decât pierd =i, pe ansamblu, puterea lor cre=te mai mult decât a Franei. Conflictul european se extinde la proporii planetare, sistemele coloniale Sunt incluse în aceast[ lupt[ de continu[ reîmp[rire teritorial[. La 1671 piratul englez Henry Morgan aduce coroanei Angliei Panama, aflat[ pân[ atunci la spanioli.4 Danemarca înfiineaz[ Compania danez[ a Indiilor de Vest5, iar în anul urm[tor (1672) englezii întemeiaz[ Royal African Company, intuind c[ e nevoie de o conducere centralizat[ a acestor noi posesiuni pentru a le ap[ra astfel de ochii europe- nilor =i nu mai puin ai otomanilor6. În acest timp în estul Europei se desf[=oar[ conflicte la fel de acute, generate de Imperiul Otoman care tatona c[ile de deschidere spre aglomerarea de fore din restul continentului. În 1676 izbucne=te r[zboiul turco-t[taro-rus pentru Crimeea. T[tarii voiau autonomie în Crimeea =i, pentru a o obine, s-au aliat cu coreligionarii lor turci. Rusia, angajat[ în r[zboaiele nordice spre a obine deschidere la Marea Baltic[, nu putea acorda atenie prea mare acestui du=man potenial: Imperiul Otoman. Ea pierde deci Crimeea în urma p[cii de la Baccisarai (1681),7 dar câ=tig[ dou[zeci de ani de pace =i o frontier[ recunoscut[ de ambele p[ri: pe Nipru. Pe de alt[ parte, sultanul, edificat în privina acestui du=man de temut care era Rusia, se consider[ liber s[ declare r[zboi Europei, a c[rei rezisten[ bloca trecerea spre nord a islamismului. În 1683 izbucne=te r[zboiul turco-austriac. El angajeaz[ nu numai
  45. 45. DIMITRIE CANTEMIR quot;# otomanii =i Habsburgii, ci, a=a cum era de a=teptat, iradiaz[ pe harta Eurasiei inând încle=tate aproape toate forele militare disponibile, într-un conflict care va dura pân[ la sfâr=itul secolului, cu focare diferite, victorii =i înfrângeri spectaculoase, cu lini=ti aparente. Când a izbucnit acest r[zboi Dimitrie Cantemir avea zece ani. El se n[scuse la 26 noiembrie 1673 – locul nu se =tie exact, dar se b[nuie=te a fi F[lciu sau Galai, locuri ale mo=iilor p[rinte=ti – =i se =colea înc[ sub îndrumarea dasc[lului s[u Ieremia Cacavela. Ochii elevului nu p[trundeau tainele =i sensul atâtor întâmpl[ri pe care maestrul se silea s[ i le t[lm[ceasc[. Un lucru e sigur: nici Cacavela =i nici Curtea din Ia=i nu vedeau cu ochi buni expansiunea turceasc[. Faptul c[ Jan Sobieski =i Carol de Lorena despresuraser[ Viena la 1683 nu putea fi privit altcum decât drept un câ=tig în b[t[lia cea mare a alung[rii turcilor din Europa. De=i, nu-i mai puin adev[rat, Sobieski era o ameninare pentru moldoveni în calitatea lor de supu=i ai Imperiului Otoman. În 1685, când vine domn, Constantin Cantemir, tat[l viitorului înv[at, are grij[ s[-l sprijine pe Sobieski cu o pruden[ de om trecut prin multe, dar mai ales cu o simpatie de fost lefegiu la le=i. Ca r[splat[ acesta vrea s[-l alunge din Ia=i într-o incursiune pustiitoare, despre care pân[ =i folclorul a p[strat amintiri.8 Pe fondul marelui conflict al [rilor europene cu turcii se p[streaz[, u=or umbrite, dar nu mai puin dramatice, toate celelalte conflicte. Ungaria nu voia s[ devin[ dependent[ de Austria. În 1681 Dieta de la =opron restabilise autonomia Ungariei. Imre Thököly devenise regele ei cu sprijin turcesc (în 1682). P[strând Viena, forele europene aliate se îndreapt[ îns[ c[tre Pesta. Thököly e înfrânt la Eperjes =i în 1684 Habsburgii p[trund din nou în Ungaria.9 Turcii pierd Pesta, au de f[cut fa[ unei r[scoale în Dalmaia de Nord =i Sunt pe cale s[ piard[ =i Dubrovnikul. Frana, ve=nic refractar[ ordinii europene impus[ de Habsburgi, intr[ în conflict nu numai cu ei, ci =i cu toi sprijinitorii s[i reali ori poteniali. Existena acestei nemulumiri gata s[ izbucneasc[ oricând în spatele liniei frontului desemnat[ de conflictul islamo-cre=tin, îl face
  46. 46. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;$ pe Papa Inoceniu al Xl-lea s[ iniieze o alian[ continental[ cu aparen[ religioas[ =i fond antiotoman: Liga Sfânt[, din care fac parte Austria, Polonia, Veneia. Dup[ doi ani, în 1686, se al[tur[ =i Rusia.10 Aceasta din urm[, cu ochii îndreptai spre Asia =i Europa deopotriv[, prinsese momentul favorabil intr[rii în marele circuit al alianelor antiotomane de la care spera atâtea. Împins[ într-o astfel de situaie extrem[, Franei nu-i r[mânea altceva de f[cut decât s[ se alieze cu sultanul. Ceea ce a =i f[cut. Cucerirea de avantaje tactice =i nu mai puin teritoriale de la Habsburgi caracteriza politica „regelui Soare“, a c[rui mam[ se numise totu=i Ana de Austria. Frana a revocat în 1685 Edictul din Nantes care prevedea libert[i religioase pentru hughenoi. În acela=i an, prin Edictul de la Postdam, ei cap[t[ dreptul de a se stabili în Prusia =i Brandenburg. O respingere dintr-o parte echivala cu o acceptare din alta. Problemele religioase, care erau în principal acelea ale cre=ti- n[t[ii fa[ de mahomedani, tind s[ se f[râmieze în diferende de proporii =i orient[ri diferite. Acela dintre biserica apusului =i a r[s[ritului era cel mai însemnat. Tentativa ortodoxiei grece=ti de a cuceri noi poziii, ori de a le p[stra pe cele deja cucerite, e mereu mai evident[. A=a se =i explic[ p[trunderea masiv[ a dasc[lilor greci în [rile române. Ei încercau, în bun[ m[sur[, s[ se opun[ iezuiilor polonezi pentru a p[stra neschimbat[ grania celor dou[ tipuri de cre=tinism.11 Extin- derea influenei grece=ti de la religie la comer a dus, din partea [rilor române, la m[suri protecioniste, cum ar fi, la jum[tatea secolului al XVII-lea, interdicia pentru greci de a ocupa slujbe domne=ti.12 Mai târziu Imperiul Otoman a folosit detenta impri- mat[ de aceste presiuni pentru a instaura domniile fanariote. De altfel, înc[ la 1685 ofensiva antiotoman[ era în plin proces pe toat[ linia european[ a frontului. Veneianul Francesco Morosini a ocupat Moreea =i Atena (1685 – 1687). Iacob al II- lea al Angliei se cl[tina continuu din cauza simpatiei sale pentru Frana =i catolicism. C[derea lui în 1688 e semnalul ridic[rii irlandezilor contra Angliei =i prilejul instaur[rii pe tronul Angliei a lui Wilhelm de Orania (William III). Frana pierde atunci supremaia pe mare. Împotriva ei se ridic[ Liga de la
  47. 47. DIMITRIE CANTEMIR quot;% Augsburg (1687–1697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania, Anglia, Olanda, Suedia. Intervenia acestui nou partener – Suedia – devenit activ odat[ cu urcarea pe tron (în 1697) a lui Carol al XII-lea, era anunat[ prin politica tat[lui s[u, care, propulsându-=i regatul în prim planul conflictelor europene, preg[tea de fapt terenul viitoarelor cuceriri de poziii. Cre=terea prestigiului Rusiei lui Petru cel Mare f[cea ca Suedia s[ caute sprijin în partea teritorial opus[ acesteia. 1688 e îns[ un an de graie nu numai pentru Wilhelm de Orania, ci =i pentru Constantin Brâncoveanu. Ambii au venit pe tron în acela=i timp. Dup[ +erban Cantacuzino, care se aliase cu Leopold I în dauna turcilor, primejduindu-=i astfel nu numai tronul, ci =i viaa, noul domn promitea s[ se in[ în umbra semilunii, adic[ s[ nu se alieze cu du=manii ei =i s[ nu se amestece în conflicte religioase de orice fel ar fi fost. Fiindc[ predecesorul s[u p[c[tuise =i sub acest aspect. El tip[rise în 1688 Biblia în limba român[, ceea ce promitea consolidarea unei linii de rezisten[ atât fa[ de catolicismul de peste muni, cât =i fa[ de nu mai puin activa ortodoxie greceasc[. Existena unui popor în primul rând prin limba sa, era o con=tientizare a unui fapt, dar una de netolerat de c[tre cei din jur, în diverse chipuri interesai s[-=i infiltreze influena pe teritoriile româ- ne=ti. Peste nici un deceniu Constantin Brâncoveanu avea s[ devin[ principe al Imperiului Habsburgic. Cu arme mai subtile, el continu[ în fond linia politic[ a predecesorului s[u. Turcii pierdeau continuu teren. Chiar atunci, în 1688, dup[ ce fuseser[ luate Buda =i Seghedinul de c[tre Habsburgi, e înl[turat Thököly, Ungaria devine regat ereditar al Habsbu- rgilor, iar Mihai Apafi, principele Transilvaniei, împreun[ cu Dieta sa, accept[ protecia Imperiului Habsburgic. Formula protectoratului varia între cererea de ajutor în caz de primejdie =i condiionarea politic[. Transilvania se afla în a doua situaie. Atunci ea a intrat, practic, în componena Imperiului Habsbur- gic, a viitorului Imperiu austro-ungar. În sfâr=it, anul 1688 este cel în care Imperiul Otoman pierde Belgradul, având, provizoriu, o nou[ grani[.
  48. 48. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; Tentativa Orientului islamic de a cuceri centrul Europei luase sfâr=it. Începea declinul. R[zboiul austro-turc continu[. Aflat de trei ani pe tronul Moldovei, Constantin Cantemir =edea înc[ într-o espectativ[ prudent[, sprijinind în secret cre=ti- n[tatea =i dând provizii armatelor turce=ti aflate în trecere. Venirea la putere a lui Petru I în 1689, de=i nu se concretizeaz[ printr-o schimbare brusc[ a manetei politicii externe a Rusiei, debuteaz[ totu=i printr-o m[sur[ concret[: delimitarea graniei ruso-chineze prin tratatul de la Nercinsk. K,hang-hsi, înv[atul împ[rat al Chinei, care =tia latin[, matematic[ =i era un confucianist de marc[, urm[rea astfel s[-=i asigure lini=tea fa[ de vecinul turbulent separând imperiul s[u14 de problemele survenite între Imperiul Otoman =i restul Eurasiei. Petru I, pe de alt[ parte, î=i elibera forele pentru susinerea b[t[liilor ce aveau s[ aduc[ Rusia în centrul ateniei puterilor europene. Ea se afla înc[ în intervalul p[cii de dou[zeci de ani cu Imperiul Otoman, astfel încât era liber[ s[-=i consolideze poziiile pe grania european[. O tentativ[ de absorbire a hanatului Crimeii fusese consumat[ în 1687. Dar t[tarii, aliai cu coreligionarii lor turci, nu putuser[ fi biruii. Era limpede c[ lupta trebuia început[ din alt punct =i era o problem[ de durat[. Între timp, flota Ligii Sfinte, condus[ de Morosini, îi bate pe turci la Mitilene. Contraofensiva nu întârzie. Ace=tia iau Smederevo =i recuceresc Belgradul. Aliai cu Thököly =i profitând de sprijinul lui Brâncoveanu =i al t[tarilor, turcii îi bat pe austrieci la Z[rne=ti (1690) =i-l iau prizonier pe unul din generalii de marc[: Heissler.15 R[scoala antiotoman[ a lui Gheorghe Brancovici, care încerca s[ obin[ independena Balcanilor fa[ de turci, dar =i fa[ de austrieci, tocmai fusese stârpit[ =i se profileaz[ la orizont o nou[ alian[: aceea dintre Muntenegru =i Rusia. Ea a fost definitivat[ abia în 1697, dar existase ca proiect cu mult înainte, deoarece avea un pretext religios: ap[rarea ortodoxiei în faa invaziei catolicismului. Aceast[ mi=care deocamdat[ subteran[ a Rusiei câ=tig[ în continuu teren. Dosoftei, mitropolitul Moldovei, va primi o tiparni[ =i se va bucura, dincolo de câ=tigul cultural, de faptul c[ centrul constantinopolitan =i grecesc al ortodoxiei tindea s[ fie

×