Your SlideShare is downloading. ×
  • Like
Dimitrie Cantemir De Ecaterina Tzaralunga
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Now you can save presentations on your phone or tablet

Available for both IPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Dimitrie Cantemir De Ecaterina Tzaralunga

  • 4,151 views
Published

monografie cu acces la arhivele rusesti

monografie cu acces la arhivele rusesti

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
4,151
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
85
Comments
0
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. DIMITRIE CANTEMIR 
  • 2. E C AT E R I N A | A R { L U N G {
  • 3. DIMITRIE CANTEMIR !
  • 4. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;
  • 5. DIMITRIE CANTEMIR #
  • 6. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $
  • 7. DIMITRIE CANTEMIR % C UVANT INAINTE > > ac[ plec[m de la ipoteza c[ fiecare cultur[ exist[ ca D ansamblu de r[spunsuri, de soluii pe care spiritul unui popor le d[ istoriei – adic[ timpului – condiiilor geografice – adic[ spaiului – atunci interogarea respectivei culturi ar trebui s[ ofere o imagine a însu=i spiritului creator. Aflat în Balcani, pe linia care odinioar[ desp[rea dar =i unea Orientul =i Occi- dentul, poporul român a produs în plan cultural unele din cele mai puternice reacii de acoperire a faliilor spirituale ce puteau produce ruperi de echilibru între cele dou[ spaii. Dimitrie Cantemir ni se înf[i=eaz[ ast[zi, prin demersul s[u creator, prin întreaga atitudine de om de cultur[, ca o astfel de reacie de armonizare spiritual[. O armonizare menit[ s[ dovedeasc[ atât Orientului cât =i Occidentului vitalitatea poporului capabil s-o afirme. Acesta a fost gândul mai adânc, mobilul profund al c[rii care urmeaz[ a se înf[i=a cititorului. Lui i s-a ad[ugat supoziia c[ trebuie s[ existe o consecven[ cu sine însu=i a spiritului unui popor, consecven[ în virtutea c[reia – în ciuda tuturor modific[rilor provocate de timp – recunoa=tem specificul s[u. Cum se vede a=adar spiritul poporului român din unghiul culturii? +i dincolo de ce modific[ri ale plafonului cultural continu[ s[ existe unitatea sa? Poate fi detectabil acest spirit în creaia fiec[rui om de cultur[ indiferent de domeniul în care lucreaz[? Este el detectabil =i în creaia lui Cantemir? Faptul c[ ne-am oprit la el pentru a g[si r[spuns la toate aceste întreb[ri este numai aparent întâmpl[tor. Dimitrie Cantemir se afl[ situat la începuturile însele ale acestui proces de con=tientizare a unit[ii spirituale a poporului român ca unitate raportabil[ la Orient =i Occident. În plus, a fost un personaj enciclopedic, care deci a încercat r[spunsuri proprii,
  • 8. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & soluii spirituale în mai multe domenii ale cunoa=terii. Aceste dou[ considerente ne-au îndemnat s[ c[ut[m a evalua activitatea lui spre a descifra întregul magmatic al unei epoci în faetele polizate ale unui unic demers creator, spre a lumina înc[ posibilele noastre raport[ri la acel moment a culturii române, moment care poate atesta deci capacitatea universului contemporan de a-=i p[stra resorturile intime ale unit[ii sale pe aceast[ punte ce comunic[ în mod real cu trecutul =i, nu mai puin, poate defini capacitatea trecutului de a fi descoperit trasee ale permanenei spirituale în stare s[ proiecteze în ochii contemporanilor no=tri întreb[ri =i r[spunsuri viabile. Pe lâng[ aceste motive de ordin intelectual, autoarea s-a simit îndemnat[ s[ abordeze acest subiect deloc simplu care este creaia =i personalitatea lui Dimitrie Cantemir în urma descoperirii, în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, a unei substaniale arhive de documente cu privire la acest autor r[mase de la Grigore Tocilescu, cel ce a fost trimis în 1877–1878 de c[tre Societatea Academic[ Român[ în misiune în Rusia spre a copia manuscrisele cantemiriene =i orice alte documente referitoare la autor, la epoca sa =i la istoria poporului român. Atât manuscrisele aduse, cât =i raportul misiunii, au fost cunoscute de cercet[tori înc[ din perioada respectiv[. Dar arhiva Gr. G. Tocilescu, având în jur de o mie de pagini referitoare la Dimitrie Cantemir, a r[mas pân[ acum necercetat[. Ea alc[tuie=te principalul dialog al acestei c[ri, prezent în structura ei, ca =i în Note =i comentarii. În sfâr=it, având prilejul s[ abordeze „pe viu“ unele manuscrise cantemiriene datorit[ unei c[l[torii în Uniunea Sovietic[ pe urmele lui Tocilescu, spre a stabili poziia actual[ în arhive a manuscriselor cantemiriene, autoarea a avut prilejul o dat[ mai mult s[ mediteze la valoarea acestor scrieri pentru lumea contemporan[. Pentru sprijinul adus la elaborarea lucr[rii ea aduce mulumirile sale cele mai deferente urm[toarelor persoane: Conf. dr. Ion Ardeleanu, prof. dr. Virgil Gândea, cerc. princ. dr. Paul Cernovodeanu, compozitorul Eugeniu Doga, regizorul Ion Popescu Gopo, poetul Kirill Kovalgi, K. Ô. H. V I. Lebedeva, .
  • 9. DIMITRIE CANTEMIR ' dr.Ion Matei, K.È.H. L. Egorova-Semionova, prof. dr. doc. membru al Academiei +tefan +tef[nescu, dr. Gabriel +trempel, cerc. princ. dr. +erban Tana=oca, prof. dr. doc. acad. Radu Voinea, pre=edinte al Academiei R.S.R. De asemenea, autoarea mulume=te pentru sprijin urm[toarelor instituii: Academia RSR, Academia de +tiine a URSS, Biblioteca Academiei RSR, Biblioteca „V I. Lenin“ din Moscova, Biblioteca Academiei de . +tiine din Leningrad, Biblioteca public[ „Saltîkov Scedrin“ din Leningrad, Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ din Bucure=ti, Institutul de studii sud - est europene din Bucure=ti, Institutul de slavistic[ =i balcanistic[ al Academiei de +tiine a URSS din Moscova, Muzeul de istorie naional[ Bucure=ti, Muzeul C[rii Moscova =i revistele: Manuscriptum, Revista muzeelor =i monumentelor, Transilvania, Revue Roumaine d’Histoire. decembrie 1988
  • 10. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  P ROLEGOMENE uncte de pornire În zorii veacului al XVIII-lea Ia=ul se P preg[tea s[ înfrunte desele treceri ale polonezilor, turcilor =i altor armate ca un ora= deschis spre câmpie, f[r[ ziduri de ap[rare ori cet[i fortificate, doar cu cele =ase mii de case ale sale, în principal de meseria=i =i negustori, =i cu cele dou[zeci =i opt de biserici =i m[n[stiri, majoritatea având c[lug[ri greci din ordinul Sf. Vasile1. Podeaua de lemn a str[zilor, plin[ de noroi la vreme de ploaie =i de praf vara, ducea c[tre palatul domnesc. Bordee =i case mai m[runte la marginea ora=ului, apoi case mai solide, aflate în vecin[tatea pieelor unde se vindeau – în pr[v[lii cu tarabele la drum – tot felul de coloniale venite din Asia, m[t[suri =i tafta, toate acestea alc[tuiau spectacolul ce putea fi v[zut de pe dealul unde se afla a=ezat palatul domnesc, singurul înconjurat de un zid de ap[rare =i de un =an cu ap[ st[tut[, plin[ de linti[ =i de broa=te. Pe vremea lui Gheorghe Duca palatul avea o curte mare =i p[trat[, înconjurat[ de un zid de p[mânt bine b[tut între pari de lemn. Od[ile erau joase, c[ptu=ite cu lemn frumos lucrat cu înflorituri =i aurit în unele înc[peri, cu divane acoperite de covoare dup[ moda turceasc[. Pentru oaspeii mai de vaz[ erau camere zugr[vite în stil olandez =i m[sue cu intarsii, unde li se serveau oaspeilor votc[ =i dulceuri.2 C[lug[rii =i negustorii mi=unau pretutindeni, ducând în harabale (acoperite ori nu) diverse produse pe care le ad[posteau în incinta m[n[stirilor de teama deselor n[v[liri ale t[tarilor, dar =i ale polonezilor aflai în plin conflict cu Imperiul Otoman. Pentru restul populaiei p[durile din preajm[ ofereau poate aceea=i siguran[, dac[ nu cumva chiar una mai mare decât aceste incinte. Înc[ timid, dar cu scopuri bine precizate, iezuiii poloni î=i construiesc dup[ firea =i puterea locului c[sue acoperite cu
  • 11. DIMITRIE CANTEMIR  =indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite – fie =i în perspectiv[ – s[ contracareze puternica influen[ a ortodoxiei grece=ti infiltrat[ mai de mult =i cu mai mult[ putere. Tentativa iezuit[ nu este de altfel decât una din înf[i=[rile acelui moment de dezechilibru pe care-l traversau Ia=ul, Moldova, ca =i [rile române în general. Desele schimb[ri ale domnilor atestau nu numai l[comia crescut[ a turcilor, dar =i motivul acestui fapt: Imperiul Otoman simea strângându-se în juru-i lanul ce-i amenina, din partea Europei, existena îns[=i. |[rile române, gata s[-l tr[deze, trebuiau inute într-o ve=nic[ stare de nesiguran[ pentru a nu se mai gândi la altceva decât la ziua de mâine. Ne afl[m în pragul instaur[rii domniilor fanariote. Constantin Cantemir, tat[l lui Dimitrie, a domnit în Moldova cel mai mult timp în aceast[ vreme de nelini=te: între 1685– 1693. A fost ultimul domn p[mântean al principatelor care a murit pe tronul s[u. Nu era un domn înv[at, dar deinea în mare m[sur[ arta diplomaiei. A =tiut s[ vireze printre interesele polonilor, turcilor =i t[tarilor f[r[ a pierde nimic din ceea ce avea când venise pe tron.3 La moartea sa domnul era înc[ ales de sfatul boieresc, de=i trebuia apoi confirmat de sultan. A=a se face c[ fiul s[u Dimitrie, cel mai mic =i mai înv[at, =colit cu Ieremia Cacavela,4 a fost ales domn la cei dou[zeci de ani ai s[i. Ahmed al II-lea nu l-a confirmat. Tân[rul domn, r[mas pe tron doar dou[ s[pt[mâni, nu prezenta suficiente garanii politice, mai ales c[ imperiul urma s[ susin[ însemnate b[t[lii politice la graniele Poloniei, deci s[ foloseasc[ teritoriul Moldovei drept surs[ de aprovizionare pentru oameni =i cai, precum =i drept zon[ de reorganizare a efectivelor în caz de înfrângere. Dac[ n-ar fi fost serviciile personale f[cute sultanului, Cantemir tat[l nu s-ar fi bucurat, cu opt ani în urm[, de preuirea sultanului Mahomed al IV-lea. Acesta i-a d[ruit tronul ca r[splat[ pentru salvarea haremului s[u din mâna mereu du=manilor polonezi. Totu=i urma=ul lui Mahomed, sultanul Soliman al II-lea, i-a cerut b[trânului Constantin Cantemir drept garant pe unul din fii. Astfel, la cincisprezece ani, tân[rul Dimitrie a luat drumul Constan- tinopolului. Avea s[ r[mân[ acolo vreme de dou[zeci =i doi
  • 12. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  de ani. S-a, =colit la Academia Patriarhiei din Constantinopol cu dasc[li greci. Chiar leciile de muzic[ =i limb[ turceasc[ le-a luat nu numai cu dasc[li turci, ci =i cu greci renegai, r[ma=i îns[, în forul lor interior, eretici fa[ de credina în Alah =i puterea ve=nic[ a Islamului. Dup[ moartea lui Constantin Cantemir i-a fost preferat la tronul Moldovei Constantin Duca, unchiul dup[ mam[ al lui Dimitrie. El a domnit pân[ în 1695, când în locul lui Ahmed al II-lea a venit pe tron r[zboinicul Mustafa al II-lea. Odat[ cu el a devenit mare vizir sângerosul Daltaban Pa=a, cunosc[tor al Cantemire=tilor dintr-o vreme când haremul lui Mahomed al IV-lea trecuse cu strig[te însp[imântate pe teritoriul Dobrogei, c[utându-=i salvarea spre sud. Ridic[rii lui Daltaban 6 i-a datorat Antioh Cantemir venirea pe tron. P[rea s[ fie pentru otomani un om sigur. Între 1695 =i 1700 Antioh a avut libertatea s[-=i probeze credina fa[ de st[pânire respectând canoanele tributului crescut la 65 000 de galbeni anual (de la 4 000 pe vremea lui Bogdan Vod[), ajutorul în caz de r[zboi cu provizii =i oameni (cam 500 de suflete oaste regulat[). În acest interval reprezentantul s[u la Poart[ a fost Dimitrie Cantemir însu=i, care =i-a rafinat atunci atât mijloacele de persuasiune politic[, des[vâr=indu-=i cuno=tinele în materie de înelegere a c[ilor de acces spre putere, cât =i cuno=tinele filosofice, lingvistice, artistice. A deprins la Academia Patriarhiei =tiinele: matematica, topografia, arheologia, geografia.7 Nu e gre=it dac[ afirm[m c[ lui Dimitrie i-a datorat Antioh, în aceast[ prim[ domnie, orientarea politicii sale atât fa[ de Imperiul Otoman, cât =i fa[ de alte state. Rafael Leszczynski, tat[l lui Stanislas, viitorul rege polon, trecând spre Turcia la 1700 pentru a rediscuta în favoarea polonilor unele articole ale tratatului de la Carlowitz (evacuarea t[tarilor din Bugeac, st[pânirea Hotinului =i Cern[uilor), se opre=te =i la Ia=i. Solul st[ la dreapta domnului, iar Dimitrie la stânga sa. Discuia animat[ pe probleme politice condus[ de Dimitrie, cunosc[tor al limbii latine, îl impre- sioneaz[ pe sol. Spre sfâr=itul audienei acesta e rugat s[-=i aduc[ micul grup orchestral, iar acela=i Dimitrie face remarci pertinente în leg[tur[ cu muzica european[ =i interpretarea
  • 13. DIMITRIE CANTEMIR ! ei. În final el pronun[ câteva cuvinte în limba polon[. Raphael Leszczynski e astfel impresionat mai mult de Dimitrie decât de Antioh. Pentru otomani îns[ aceast[ orientare pro-euro- pean[ nu p[rea de bun augur. Mustafa al II-lea se gr[be=te deci s[-l schimbe din nou pe Antioh cu Constantin Duca, ale c[rui reacii erau cunoscute dintr-o domnie anterioar[ =i deci puteau fi previzibile. Duca era îns[ un domn pe care-l urm[reau ghinioanele. El c[zuse de la domnie odat[ cu c[derea lui Ahmed al II-lea =i avea s[ cad[ din nou odat[ cu c[derea lui Mustafa al II-lea. Un nou sultan, o nou[ lupt[ pentru domnie. Sl[biciunea [rilor române fa[ de Poart[ era, în primul rând pentru ele, prilej de nelini=te. Nevoia subteran[ a unit[ii de aciune, a unui spor de putere obinut în acest fel fa[ de st[pânirea turceasc[, îl fac pe Dimitrie Cantemir s[ viseze la o domnie a sa asupra ambelor [ri române. Dar Brâncoveanu era un domn puternic =i suficient de bun diplomat pentru a împlini el însu=i acest deziderat. În plus, dispunea deja de puterea unei domnii, ceea ce nu era cazul lui Cantemir. A reu=it deci s[-l instaureze domn în Moldova pe Mihail Racovi[, boier de ar[ cu sânge cantacuzinesc, cumnat 8 al lui Dimitrie Cantemir. Pierzând b[t[lia politic[, tân[rul Dimitrie a încercat în continuare s-o câ=tige pe cea cultural[. El =i-a descris e=ecul în Istoria ieroglific[. Se anuna astfel unul din cele mai de temut condee ale vremii. Fora scrierilor sale ilustreaz[ în fond puterea compensaiilor culturale de care avea nevoie Cantemir. Dup[ Mihai Racovi[, de=i continua s[ fie pretendent la tron, Dimitrie a pierdut din nou, de data aceasta în favoarea fratelui s[u Antioh, venit a doua oar[ domn în virtutea principiului otoman c[ ceea ce este cunoscut e de preferat fa[ de ceea ce e cu des[vâr=ire nou. Dimitrie continu[ s[ spere c[, în timp ce fratele s[u va domni în Moldova, el însu=i va fi domn al |[rii Române=ti. Precedentul existase: Ieremia =i Simion Movil[. Dar Brâncoveanu, intuind direcia acestui vânt contrar, îl va rechema în ar[ pe Toma Cantacuzino 9, capuchehaia sa la Poart[ – =i va lua m[suri pentru ca pe tronul Moldovei s[ vin[ din nou Mihai Racovi[. Lunga domnie a lui Ahmed al III-lea10 a permis nu numai finalizarea politicii turce=ti fa[ de [rile
  • 14. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; române în sensul pe care =i-l propusese de mult – instaurarea domnilor fanarioi – ci =i gr[birea aciunii acestor state mici în sensul desprinderii lor de lanul otoman. O prim[ venire pe tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul,11 anun[ deja acest dublu fenomen. Mavrocordat a domnit prima oar[ doar un an: 1709 – 1710. Lipsa lui de calit[i ost[=e=ti, flagrant[ în b[t[lia Cameniei, i-a f[cut pe turci s[ încerce o variaie. E în sfâr=it adus pe tron Dimitrie Cantemir. A obinut domnia printr-o filier[ complicat[, care presupunea sprijinul hanului t[tar Develt Ghirai (1707– 1713), al c[rui mare haznedar, Davul Ismail Efendi, fusese elevul lui Cantemir întru arta tanburului. Cu =coala protocolului Otoman bine deprins[, dar cu sufletul r[mas la suferinele patriei sale, Cantemir nu se sfiie=te s[ joace – aparent – pe cartea lui Ahmed al III-lea, iar în fond s[ caute o soluie pentru a-=i împlini ceea ce considera misiunea sa de suflet: eliberarea [rii de sub dominaia otoman[, revenirea ei la prerogativele pe care le avea pe vremea marelui +tefan. Ochii lui Cantemir privesc deopotriv[ harta Europei =i Asiei. El simte faptul c[ pentru marele imperiu începuse declinul. Pierderea unor poziii însemnate ale acestuia în Europa =i Asia nu-i era str[in[. Simte de asemenea c[ [rile europene încep s[ intre în mari sisteme de aliane antiotomane, modificându-=i astfel propriile granie.12 Nu vrea ca patria sa s[ r[mân[ în afara acestor aliane. Ideea Daciei unite îl captiveaz[. Momentul când Carol al XII-lea se afl[ prizonier în Bugeac i se pare favorabil declan=[rii unui r[zboi ruso-turc. Rusia, angajat[ în marele r[zboi al nordului,13 încerca s[ p[streze cu orice pre pacea cu turcii. Dar Carol al XII-lea nu f[cea mai puin parte din peisajul nordic cu care Rusia se confrunta de mai muli ani. Capturarea lui era prin urmare o mare tentaie. Pe de alt[ parte otomanii, =tiind mai puin ap[rate aceste poziii dinspre Polonia, încearc[ recu- cerirea teritoriilor pierdute. Se contureaz[ astfel conflictul de la Prut. Pentru ca imaginea s[ sa fie mai aproape de adev[r, trebuie s[-i ad[ug[m configuraia forelor în prim[vara lui 1711. Ru=ii deplasaser[ o parte a efectivelor din nord conduse de brigadieri care vor deveni mai târziu amirali sau conduc[tori
  • 15. DIMITRIE CANTEMIR # de armate. Exemplul lui Cernî=ev14, a c[rui coresponden[ e cunoscut[, este edificator în acest sens. Petru I însu=i spera, folosindu-se de aliana cu [rile române, s[ opun[ turcilor o rezisten[ suficient de mare spre a-i potoli mai mult timp =i spre a-=i elibera astfel forele necesare frontului deschis în nord. Armata otoman[ st[ în espectativ[ dincolo de Dun[re, m[su- rând cu pruden[ distana pân[ la poziiile ruse=ti =i continuând s[ mizeze pe proviziile din teritoriile române=ti. Brâncoveanu înclina =i el spre aliana cu Rusia, dar numai atât cât se putea f[r[ a-=i compromite poziia fa[ de sultan ori de Iosif al II-lea de Habsburg. Era credincios propriei sale politici de p[strare a echilibrului, adic[, în fond, a domniei. Toma Cantacuzino în schimb se aliaz[ deschis cu Rusia. Dimitrie Cantemir l-a primit pe Castriot, un cleric trimis de Brâncoveanu pentru tratative, dar n-a primit propunerea ca domnul muntean s[ mediteze între ru=i =i otomani. S-a aliat cu Toma Cantacuzino, unchiul soiei sale, candidat la tronul |[rii Române=ti =i împreun[ au declan=at tratativele cu Petru I.15 Cantemir a avut grij[ s[ formuleze toate doleanele care însemnau pentru el eliberarea Moldovei de otomani =i p[strarea independenei sale fa[ de orice alt[ putere. Tratatul de la Luk,16 important pentru Can- temir întrucât stipula domnia ereditar[ a Cantemire=tilor (fapt de care Neculce nu pomene=te în Letopiseul s[u probabil fiindc[ nu v[zuse versiunea original[ a tratatului), nu avea de fapt valabilitate în condiiile date, deoarece, în calitatea sa de principat tributar Imperiului Otoman, Moldova n-avea dreptul s[ încheie acorduri pe cont propriu. De altfel, încheierea tratatului nici n-a dus la declan=area operaiilor militare. Toma Cantacuzino a fost cel care a asediat =i cucerit Br[ila, în oastea generalului rus Ronne. În aceast[ situaie armata otoman[ a intrat în teritoriile române=ti pe podul construit în acest scop (ce-i drept cu tergivers[ri) de Brâncoveanu. Cantemir n-a putut asigura, a=a cum se angajase, provizii suficiente pentru armata rus[. Ru=ii în=i=i nu erau suficient de buni cunosc[tori ai tacticii =i strategiei otomane, forele lor erau incomparabil mai mici, terenul nu era favorabil unei lupte dus[ în condiii inegale.17 În câteva zile soarta r[zboiului s-a decis în favoarea otomanilor.
  • 16. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Cantemir, care se gr[bise crezând c[ împline=te astfel un destin istoric, a fost silit s[-l urmeze pe Petru I în Rusia, împreun[ cu 4 000 de oameni, împlinindu-=i mai departe doar propriul s[u destin.18 Ia=ul a r[mas în continuare deschis spre câmpia de unde-l b[teau toate vânturile istoriei. Era un ora= pe care nu-l puteau ap[ra atât armele, cât spiritul locuitorilor s[i, acest focar al enti- t[ii naionale, singura arm[ de care va mai dispune în continuare Dimitrie Cantemir, r[mas pân[ la sfâr=itul vieii (21 august 1723) pe teritoriul Rusiei, locuitor al unui alt imperiu decât cel otoman, dar r[mas în spirit pentru totdeauna moldovean =i român. I-a urmat la domnie din nou Nicolae Mavrocordat. Peste aceast[ parte de lume începe zona de umbr[ a domniilor fanariote. Lunga noapte otoman[ se va termina abia dup[ Unirea Principatelor, în a doua jum[tate a secolului al XlX- lea (1877). Nelini=tit[ =i nelini=titoare, umbra lui Cantemir a continuat s[ colinde spiritele tuturor în momente hot[râtoare. Hronicul s[u, intrat în biblioteca de la Blaj19, a fost cartea de c[p[tâi a membrilor +colii Ardelene în b[t[lia pentru drepturi naionale. Pa=opti=tii î=i vor aminti de Cantemir cel care simise nevoia s[ ofere patriei sale un lob egal între naiunile europene în marile aliane antiturce=ti. Cât despre r[zboiul de inde- penden[, el nu era decât consfinirea a ceea ce Cantemir considerase totdeauna sensul vieii sale. Înfrânt pe deplin în plan politic, demersul lui Cantemir s-a dovedit pe deplin fecund, vreme de secole, în plan spiritual. Într-o vreme de mari rupturi pe harta Europei, atunci când unitatea ei spiritual[ se f[urea cu greu, pe fondul b[t[liilor cre=tin[t[ii contra Islamului, el a ilustrat cu str[lucire na=terea con=tiinei de sine a unui popor, fundamentul naiunii române moderne. Ceea ce pierduse cu sabia, Dimitrie Cantemir a câ=tigat cu condeiul. Tot ceea ce a scris atest[ con=tiina faliilor adânci la toate nivelele existenei sociale, politice, religioase, economice, culturale, ca =i dorina de a arunca puni pe dea- supra lor. Aceste dou[ elemente – con=tiina =i aspiraia – constituie, de multe ori, singurele c[i de acces spre unitatea personalit[ii lui Cantemir. Dar urmându-le drumul plin de
  • 17. DIMITRIE CANTEMIR % sinuozit[i, ne simim pe deplin r[spl[tii. Din negura celor trei secole care ne despart de eruditul domn moldovean se ivesc în lumina clar[ a sfâr=itului de veac dou[zeci întreb[rile =i fr[mânt[rile unui spirit înrudit cu noi. Timpul, spaiul, istoria =i semenii au orientat creaia sa. Circumscrise momentului când a tr[it sau vizionare, trasând linii luminoase în istoria poporului român, soluiile cantemiriene merit[ s[ fie receptate ast[zi nu numai ca fapt încheiat, ci =i ca mesaj. Este mesajul operei sale. Lucr[rile lui Dimitrie Cantemir Prima clarificare de care socotim c[ are nevoie cititorul se refer[ la stadiul actual de cunoa=tere =i valorificare a lucr[rilor ce ne-au r[mas de la înv[atul moldovean, deoarece acestea constituie principalul plafon de referin[ în paginile care urmeaz[. Au circulat pe seama lui, ca =i a scrierilor sale, în decursul veacurilor, tot felul de legende; majoritatea pronunate cu intenii benefice la adresa autorului =i operei, dar =i vizând diferite alte scopuri, dup[ momentul istoric =i calitatea cercet[rii. S-a alc[tuit astfel, cu vremea, un adev[rat scut protector care ne las[ cu greu s[ p[trundem în miezul operei propriu-zise =i s[-i urm[rim ideile directoare. El este cu atât mai dificil de înl[turat cu cât limba scrierilor lui Cantemir nu este tocmai la îndemâna celui interesat s[ le parcurg[. În sfâr=it, operaiile de desprindere a scrierilor originale dintre apocrife n-au fost nici ele dintre cele mai u=oare =i au cerut trud[ îndelung[, din partea unor oameni calificai în multe domenii. Beneficiem de munca lor, ca =i de întreaga contribuie a interpret[rilor de tot felul20. Problema cea mai important[ devine justa selectare a materialului aflat la îndemân[. În 1698, pe când Dimitrie Cantemir avea 25 de ani, a publicat prima lucrare, la Ia=i, în limbile român[ =i greac[. Era Divanul sau Gâlceava îneleptului cu lumea sau Giudeul sufletului cu trupul. Unitatea ei surprinz[toare, ca =i stilul =i problematica ne las[ s[ b[nuim c[ nu e vorba =i despre prima încercare de acest fel. Fiind totu=i prima lucrare cunoscut[ =i publicat[ la vremea ei, a intrat astfel în bibliografia lui Dimitrie Cantemir. S-a bucurat de o r[spândire relativ mare pe teritoriul
  • 18. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & de limba român[ =i greac[, circulând în copii manuscrise, tot astfel cum a circulat în copii =i în traducere arab[21. Mult[ vreme ediia cea mai cunoscut[ la noi a Divanului a fost aceea din 1878, în transcriere cu alfabet latin, de=i în grafia dificil[ impus[ de Societatea Academic[.22 Este vorba despre volumul al V-lea ale ediiei Operele Principelui Demetri½ Cantemir½. Ultimele ediii de care beneficiem Sunt dou[: una din 1969, ap[rut[ la EPL, întocmit[ de Virgil Gândea =i una ap[rut[ în 1974, la Editura Minerva, ca prim volum al ediiei de Opere complete, ediie îngrijit[ tot de Virgil Gândea =i înc[ nefinalizat[. Nici una din aceste ediii nu reproduce =i textul grecesc. Ele conin transliterarea în alfabet latin (conform normelor actuale) a textului scris cu chirilice. Manuscrisul original al Divanului nu s-a g[sit. Pentru ediiile actuale menionate mai sus baza a constituit-o textul românesc tip[rit la Ia=i în 1698. Cât despre versiunea greceasc[, o parte dintre cercet[tori consider[ c[ ea a fost f[cut[ de altcineva, prin traducerea textului cantemirian românesc. În ce ne prive=te, consider[m c[ ambele versiuni i-au aparinut autorului, deoarece desenele executate de Cantemir pentru Divan au în chenar text în ambele limbi, ceea ce înseamn[ c[ au avut în vedere ambele versiuni. Divanul n-a fost o scriere izolat[ în contextul creaiei lui Cantemir. Prin factura sa filosofic[ ea se prezint[ doar ca o pies[ dintr-un ansamblu mai larg, care l-a preocupat pe autor toat[ viaa, dar cu prec[dere pân[ în 1714. Un prim grupaj important al lucr[rilor de acest fel dateaz[ de la 1700, urmând în ordine dup[ Divan. Este vorba în primul rând despre lucr[ri scrise ca urmare a educaiei primite de la Cacavela. S-a g[sit de pild[ manuscrisul, copiat de mâna lui Cantemir, al unei lucr[ri a lui Cacavela însu=i – Institutio logices ad mentem neotheoricum philosophorum.23 Acest manuscris atest[ o direcie anume a studiului, bazat[ pe logica aristotelic[ – mai exact aristotelismul scolasticii medievale – în confruntare cu doctrina cre=tin[. Aflat în circulaie printre profesorii Academiei din Constantinopol, numele lui Jean Baptiste van Helmont,24 puin luat în consideraie de contemporanii s[i occidentali, este folosit mult în Orient pentru c[ ideile sale se
  • 19. DIMITRIE CANTEMIR ' conjug[ bine cu inteniile educativ-religioase ale ortodoxiei grece=ti. Înv[[celul Dimitrie Cantemir scrie Index tractatum ex operibus van Helmontii excerptorum, solummodo ad phisica pertinentium (Catalog de scrieri din operele lui Van Helmont numai spre interesul =tiinelor naturii). Acest manuscris, g[sit de Tocilescu în aceea=i bibliotec[ unde se afl[ lucrarea lui Cacavela copiat[ de Cantemir, atest[ nu numai p[trunderea lui, obturat[ de grila ortodoxiei grece=ti, spre cultura occidental[ – ne afl[m în plin veac cartezian – dar =i m[sura în care Cantemir se formeaz[ în ali parametri decât spiritul european al vremii, adic[ m[sura în care va încerca, pe parcursul vieii, s[ se apropie de acest nivel al Europei, s[ renune la balastul religios în favoarea rigorii =tiinifice. În ceea ce-l prive=te pe J.B. van Helmont, el este receptat de Cantemir mai ales graie unei sinteze specifice acestui înv[at între principiile fizice ale =tiinelor naturii =i cele filosofice ale scolasticii medievale, treapt[ intermediar[ între raionalismul care se impunea în Europa =i nevoia bisericii cre=tine de pretutindeni de a înv[lui logica în aura dubitativului. Astfel, dup[ ce copiaz[ textele altora, Cantemir întreprinde o operaie de desprindere parial[ de model. El întrege=te un text copiat printr-unul propriu, scris atât în latin[, cât =i tradus în român[, în aceea=i bibliotec[ a Academiei teologale se p[stra manuscrisul intitulat Ioannis Baptistae van Helmont toparchae in Merode Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Phisices Universalis Doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia. Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius moldavo idiomate interpretatum (Doctrina fizicii universale =i filosofia subîneleas[ =i necesar[ a credinei cre=tine a lui Jean Baptiste van Helmont, toparh în m[n[stirile Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Lauda c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[[turii lui). Lauda, tradus[ de Cantemir însu=i din latin[ în român[, este semnul înc[ timid al exprim[rii unei atitudini, chiar dac[ laudative. Era în fond un gen literar (de sorginte bizantin[) =i folosirea lui semnifica descoperirea unei c[i de traversare de la problemele generale ale =tiinelor naturii la cele spirituale ale individului. Cantemir intuia un drum spre c[utarea de sine.
  • 20. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  De altfel, prima lucrare în întregime original[ din acest grup de lucr[ri datând de la 1700, adic[ Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago, tomus primus quo comprehenduntur theologo-phisices principis sacra (Imaginea de nezurg[vit a =tiinei sacre, vol. I, care cuprinde principiile sacre ale teologo- fizicii) este revelatoare în acest sens mai ales prin scrisoarea pus[ în fa[ =i adresat[ dasc[lului Cacavela, scrisoare cu valoare de explicare a întregului demers. Textul acestei lucr[ri a fost tradus o singur[ dat[ în limba român[, ed. Ancora, 1928, cu titlul neadecvat Metafizica =i f[r[ respectarea criteriilor unei ediii =tiinifice. Lipse=te scrisoarea c[tre Cacavela gândit[ de autor ca prefa[ a lucr[rii.25 Totu=i, fie =i la o privire sumar[, cititorul î=i poate da seama în ce m[sur[ Divanul =i Metafizica ilustreaz[ un univers comun de preocup[ri. Ambele texte au drept scop g[sirea mijloacelor =i punctelor de sprijin pentru des[vâr=irea de sine, pentru fortificarea unei linii de conduit[ etice, =tiinifice =i nu în ultimul rând religioase. Cu aceasta grupul lucr[rilor datând din jurul anilor 1700 =i g[site de Tocilescu la Biblioteca Academiei de teologie din Moscova a fost epuizat. Ceea ce nu înseamn[ c[ în perioada respectiv[ Cantemir n-a mai finalizat =i alte lucr[ri. Faptul c[ toate manuscrisele aparinând începuturilor lui Cantemir se afl[ în arhive ruse=ti denot[ c[ autorul lor le-a purtat cu sine în exil, acordându-le deci o mare importan[. Cantemir avea, ca orice om modern, cultul cuvântului scris =i con=tiina existenei sale în plan cultural. El a dus cu sine, dup[ m[rturia fiului s[u Antioh f[cut[ într-o scrisoare c[tre Voltaire, =i culegerea de melodii însemnate cu notaia muzical[ pe care-o inventase pentru muzica turceasc[26. Cantemir a compus în jurul anului 1700 mai mult de o sut[ de melodii pentru tanbur, cu text sau f[r[, în stil tradiional. Pagina de echivalene între modurile turce=ti =i cele europene, g[sit[ de Tocilescu în Collectanea orientalia =i publicat[ în vol. VII al ediiei de Opere a Societ[ii Academice, nu aparine autorului. În Rusia metoda lui Cante- mir n-a fost cunoscut[. El s-a mai ocupat puin de muzic[, inventând un instrument de m[surare optic[ a în[limii sune- telor, instrument pe care-l descrie în Historia incrementorum
  • 21. DIMITRIE CANTEMIR  atque decrementorum... Acesta nu s-a p[strat. Cât despre manuscrisul original al tratatului de muzic[ turceasc[, Kitâbu ilm’i musikî ala v¸ghi maksus (în alte versiuni Tarifu ilm’i musikî ala veghi kurufat, tradus „Cartea =tiinei muzicii dup[ felul literelor“), se afl[ la biblioteca Institutului de turcologie din Istanbul. Versiunea româneasc[ a tratatului, ca =i o parte a culegerii de cântece, în transcripie european[, au fost publicate la noi în 1973 la Editura muzical[. Datat[ de c[tre majoritatea cercet[torilor ca aparinând anului 1701, lucrarea Compendiolum Univerae Logices Institutiones (Compendiu despre doctrina logicii universale), g[sit[ de Tocilescu în Biblioteca Arhivelor principale din Moscova (poziia actual[ n-o cunoa=tem), aparine prin coninut perioadei precedente, fiind inspirat[ de acela=i context în care logica aristotelic[ se confrunta cu religia cre=tin[ de tip oriental. De altfel lucrarea =i este în principal o logic[. În ordinea lucr[rilor lui Cantemir semnificaia ei este mai mult aceea a des[vâr=irii unui instrumentar de argumentare cu care autorul va lucra apoi toat[ viaa. Acest manual plin de definiii ajut[ adesea la înelegerea sinuozit[ilor gândirii cantemiriene în probleme fundamentale de istorie =i politic[. Lucrarea n-a fost înc[ tradus[ în române=te. Ediia de Opere a Societ[ii Academice a publicat textul latinesc în volumul al VI-lea, 1883. Volumul cuprinde =i dou[ desene alegorice considerate de Tocilescu a fi cantemiriene, de=i nu indic[ unde le-a g[sit. |inând seama de faptul c[ autorul a ilustrat toate lucr[rile mai însemnate cu desene proprii, credem c[ Tocilescu le-a g[sit chiar printre manuscrisele lucr[rilor. În afara preocup[rilor filosofice =i artistice ale acestei perioade, când se îmbin[ des[vâr=irea studiului cu primele manifest[ri scrise, Cantemir este cât se poate de interesat de politic[. El fusese ostatic =i devenise apoi capuchehaie, adic[ ambasador, un personaj care avea deschise o serie de c[i de manevr[ în ce prive=te politica Moldovei fa[ de Sublima Poart[, cât =i fa[ de |ara Româneasc[ =i alte state europene. Faptul c[ nu el, ci fratele s[u Antioh devenise domn, poate în virtutea dreptului de primogenitur[, nu p[rea s[-l încânte. Visa
  • 22. E C AT E R I N A | A R { L U N G { în tain[ la domnie =i aciona în acest sens. Suferea înfrângeri =i credea în victorii pe acest teren ve=nic nisipos al politicului. Lucrarea sa din 1705, cunoscut[ sub numele de Istoria ierog- lific[, este numai pentru noi cei de azi un roman, o problem[ de literatur[ pur =i simplu. Pentru Cantemir era o alegorie politic[ transcris[ cu mijloace artistice. Chiar insistena lui asupra ideii de lectur[ cifrat[ indic[ sensul real al lucr[rii. El voia s[ lase un document asupra evenimentelor istorice, s[-=i justifice demersul =i s[ explice motivele pentru care nu se putea pronuna mai clar f[r[ primejdie. Titlul complet al c[rii – Istoria ieroglific[ în dou[sprezece p[ri împ[rit[, a=ijderé cu 760 de sentenii frumos împodobit[. La încep[tur[ cu scara a numerelor dezvelitoare. Talif... indic[ o aciune dubl[ a autorului. El n-a neglijat stilul de dragul informaiei brute =i nici informaia de dragul naraiunii. A pus „sentenii“ moralizatoare ca form[ educativ[ derivat[ din faptele însele =i un dicionar de neologisme la început, primul de acest fel la noi. Cuvântul „talif“ este scris cu caractere arabe, iar dubla folosire a literelor alfabetului slavon, ca litere =i cifre, este baza cheii de lectur[ a numelor proprii. Dup[ cuvântul „talif“ numele însu=i al autorului este scris în acest fel pentru a indica cheia de descifrare. La rândul lor numele, odat[ decodificate, înf[i=eaz[, dup[ pilda fabulei orientale, animale =i p[s[ri, adic[ un cod secund. Toate acestea presupuneau din partea cititorului un ridicat nivel de cunoa=tere =i indic[ mai ales dorina lui Cantemir de a impune un standard de lectur[ decât convingerea c[ el exist[. Adresabilitatea în epoc[ a lucr[rii era foarte restrâns[. Istoria ieroglific[ nu s-a bucurat îns[ de norocul Divanului. O parte din cei vizai, inclusiv fratele s[u Antioh, trebuie c[ s-au opus public[rii. +i Istoria a r[mas în manuscris la Biblioteca Arhivelor principale din Moscova (actual Arhivele de Stat pentru Acte Vechi) unde ajunsese prin donaia consilierului aulic Nicolae Bantî=-Kamenski, nepotul dup[ mam[ al Cantemire=tilor, donaie f[cut[ în 1783. Manuscrisul a r[mas astfel pân[ în 1878, la misiunea lui Gr. Tocilescu în Rusia. Acesta a adus în ar[ copia textului =i el s- a publicat în ediia de Opere a Societ[ii Academice vol. VI,
  • 23. DIMITRIE CANTEMIR ! 1883. Dup[ facsimile f[cute ulterior s-a publicat la EPL, ediia din 1965 a lui P P Panaitescu =i I. Verde=. E ultima de care .. beneficiem. Din aceea=i arie de preocup[ri =i aproximativ din acela=i interval face parte =i planul Constantinopolului =i al împrejurimilor, lucrat probabil pân[ la 1707 =i numit astfel prin contaminare cu versiunile tip[rite în rus[ =i englez[. În fond este o foarte am[nunit[ hart[ strategic[ (în jur de 150 de toponime). Sunt indicai curenii marini de pe Bosfor, cei mai mici aflueni, denivel[rile de teren, pâlcurile de pomi în împrejurimile asiatice =i europene ale fostului Bizan (care, evident, dup[ Cantemir trebuia recâ=tigat de cre=tini, urma=i ai fostului Imperiu Roman din care f[cuse parte =i Dacia). Harta, gravat[ de A. P Zubov, se afla în Biblioteca Statului . major din Petersburg (actual la Biblioteca Academiei de +tiine din Leningrad). Nu se =tie unde se afl[ harta manuscris[ original[. Placa lui Alexei Zubov e depus[ la Ermitaj, în versiunea englez[ a Istoriei Imperiului Otoman unul din cele dou[ desene marginale lipse=te (desenul portului). Vâlsan, comentând în 1924–1925 în „Lucr[rile Institutului de geografie al Universit[ii din Cluj“, opera de geograf a lui Cantemir, public[ versiunea englez[ a h[rii. Gr. Tocilescu a g[sit la Petersburg gravura lui Zubov =i la 1898 coresponda înc[ pentru a intra în posesia unei copii dup[ aceast[ versiune. Originalul este intitulat în arhiv[ Ïëàí Koícmaímuíonoëÿ uëu Öàðèãðàäà èæå ïðåæäå íàðèöàåòñÿ Âèçàíòèÿ, äðåâëå æå Âèãîñ, çàâîåâàí Ìóõàìåäîì âòîðûì ëüåòà, ãîñïîäíÿ 1453. ìueceöa ìàÿ 29, íapucoâàííûé Êíÿçåì Äèìèòðèåì Kaíòåìðîì, Ñò. Ïeòåðáóðã. (Planul Constantinopolului sau |arigradului care înainte se chema Bizan, iar în vechime Vigos; a fost luat cu r[zboi de Mahomed al II-lea în anul 1453, luna mai, 29; ridicat de Principele Dimitrie Cantemir)27. Faptul c[ harta este lucrat[ în acela=i interval cu Istoria ieroglific[ este atestat =i de o surprinz[toare apropiere între desenul alegoric care ilustreaz[ Cetatea Epithymiei (Constantinopolul) în Istorie =i respectiva hart[. Desenul înf[i=eaz[ Bosforul exact în aceea=i manier[ ca =i harta (tehnica ha=urilor, simbolizarea apei).
  • 24. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; Cu aceasta prima perioad[ a activit[ii lui Cantemir ia sfâr=it. Era un om pe deplin format, iar scrierile sale atest[ toate direciile pe care anii viitori le vor împlini, în ciuda evenimentelor de natur[ s[ tulbure f[urirea unei opere scrise. Din p[cate contemporanii n-au fost în m[sur[ s[ judece decât foarte puin din aceast[ oper[. Chiar urma=ii au intrat târziu în posesia unora dintre lucr[ri. Câteva din ele sunt pân[ ast[zi cvasinecunoscute cititorului român. Vom încerca s[ proiect[m, dup[ aproape trei veacuri, pentru contemporanii no=tri, ansamblul unei opere =i personalitatea f[uritorului ei plecând de la ipoteza c[ barierele timpului au fost pe m[sura m[rimii creaiei =i c[ ne afl[m în faa unuia dintre cele mai înalte piscuri din câte a ridicat cultura omeneasc[ în aceast[ parte de lume într-o vreme traversat[ de falii dintre cele mai adânci. Urmeaz[ o perioad[ mai puin propice creaiei =i mai adecvat[ manifest[rilor publice. Este perioada când a devenit domn al Moldovei, adic[ din toamna lui 1710 pân[ la vara lui 1711. N-a scris atunci lucr[ri închegate =i ample, dar a înf[ptuit un act politic decisiv pentru evoluia lui viitoare. În afara actelor de cancelarie care atest[ o direcie reformatoare în ce prive=te punctele de sprijin ale domniei în mica boierime, a unor corecii de procedur[ juridic[, Dimitrie Cantemir =i-a manifestat opiunile în acest interval prin ceea ce numim tratatul de la Luk =i manifestul c[tre popor, ca si printr-o serie de acte de cancelarie privind politica intern[ a Moldovei. Textul tratatului este cuprins în Diploma lui Petru I dat[ domnitorului moldo- vean.28 Manifestul domnului c[tre poporul Moldovei în limba român[, ca =i manifestul arului, nu s-au p[strat. Cele dou[ exemplare latine de la Record Office =i respectiv British Museum din Londra publicate în ediia lui Gr. Nandri= din Revue des études roumaines pe 1953 conin de fapt una =i aceea=i scrisoare a lui Cantemir c[tre Petru I din perioada r[zboiului, scris[ în latin[. Textul real al manifestului în limba latin[, „ad usum Europae“, e cel publicat în Documentele Hurmuzachi, vol. I, 1886, pp. 936–937, copiat de Al. Odobescu de la Biblioteca Naional[ din Paris. A urmat exodul în Rusia =i, pentru Cantemir, ultima parte a vieii, când a scris lucr[rile cele mai importante. Aceast[
  • 25. DIMITRIE CANTEMIR # parte poate fi împ[rit[ în dou[ perioade distincte. Prima începe cam la 1714, când Cantemir a venit de la Harkov la Moscova =i apoi la Petersburg =i ine cam pân[ la r[zboiul austro-turc din 1718. A doua începe la 1718 =i ine practic pân[ la sfâr=itul autorului, adic[ în 1723 (21 august, Dimit- rovka). Prima din cele dou[ perioade debuteaz[ prin textul scris de Cantemir în greac[ al Panegiricului =i cel latin numit Monarchiarum Phisica Examinatio, ambele pronunate de fiul s[u +erban, în vârst[ de =apte ani, cu ocazia s[rb[torilor de iarn[ ale anului 1714, în faa lui Petru I, c[ruia tân[rul +erban le =i dedica. Dar, prin ideile afirmate, prin inuta =i subtilitatea lor filosofic[, toi cercet[torii au c[zut de acord în a recunoa=te mâna tat[lui, care debuta astfel în societatea petersburghez[. Trebuie s[ menion[m c[ pân[ în prezent se =tia numai despre Panegiric c[ a fost dedicat arului. Dar, la Biblioteca Academiei de =tiine din Leningrad, am g[sit în cursul anului 1988 manuscrisul autograf al ambelor lucr[ri, legate împreun[ în m[tase verde cu flori imprimate în es[tur[. Pe prima copert[, într-o inimioar[ decupat[ din hârtie, se afl[ dedicaia c[tre ar în limba rus[, f[cut[ de prinul +erban Cantemir. Urmeaz[ textul grecesc al Panegiricului, apoi traducerea lui rus[. Dup[ aceea, textul latin al lucr[rii Monachiarum..., urmat de traduce- rea lui rus[. Totul e scris de mâna lui Cantemir, cu desenele foarte fin executate în tu= negru, acela=i tu= cu care e scris =i textul, încadrat într-un chenar fin trasat. Mai pe larg despre aceste manuscrise la locul cuvenit. Titlul grecesc al panegiricului, r[mas inedit pân[ la publicarea lui în 1981 de c[tre E. Lozovan (RIDS nr. 92), al[turi de versiunea latin[ (copiat[ =i de Tocilescu dar nepublicat[ în ediia de Opere) este urm[torul: P¸trw te prwtw ’Upergalhnot¡tw ka° ’Iskurwt¡tw Eusebei NiktÖka° Eusplak nikwt¡tw AÌtokr¡tor Dedp¨th ka° ’Antilhptori autoÐ Panhgurikon... Titlul continu[ cu textul, nefiind separat de el prin sens.29 În versiunea latin[ textul poart[ titlul Petro Primo Hyper- serenissimo et potentissimo Pio, Victori et Clementissimo Imperatori Domino et Protectori Suo Panegyricum holocaustum humillime litat et offert, Inclitae et Theophruritae Phalangis
  • 26. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Sanctae Metamorphoseos miles necnon Sacri Rossiaci Imperii Princeps et Moldav (i) ae Hospodarowicz, servus deditus, Serbanus Cantemyr, in Burgos S. Petri anno Partu Virg(inis) 1714 Mart (ii) in eunte septimo aetatis suae hellenica dialecto peroratum (Panegiric lui Petru I, superserenisimul, virtuosul, înving[torul =i preaîndur[torul împ[rat, st[pânul =i ap[r[torul s[u, jertf[, în chip prea umil îi face =i îi ofer[ o=teanul renumitei =i închinatei armate a sfintei prefaceri =i de asemenea Principe al Sacrului Imperiu Rus =i Prinul Moldovei, sclav devotat +erban Cantemir, în Sanct Petersburg, în anul p[rii Fecioarei 1714, martie, în aceast[ vârst[ a sa de =apte ani, rostit în limba greceasc[). Evident, titlul latin aparine unei copii traduse de altcineva decât de Cantemir, fiind =i tip[rit, al[turi de versiunea rus[, în 1714, la Petersburg. Dincolo de forma savant compus[, ca o „captatio benevolentiae“, r[zbate dorina domnului mol- dovean de a vorbi curii marelui ar în limbajul unei culturi superioare, menit[ s[ impun[ pe Cantemir cel format la Bizan acestei noi capitale, a c[rei glorie era abia în formare (ora=ul fusese înfiinat de Petru I =i devenise capital[ de câiva ani). Dovada continuit[ii de preocup[ri o constituie desf[=urarea ulterioar[ de fore în planul creaiei cantemiriene. Cât despre Monarchiarum Phisica Examinatio, a doua lucrare dedicat[ arului al[turi de Panegiric, adic[ „Examinarea fizic[ a monar- hiilor“, Gr. Tocilescu n-a g[sit manuscrisul original =i nici copii ale lui. A emis ipoteza c[ ar fi trebuit s[ figureze în Biblioteca Academiei teologale din Moscova =i a susinut, f[r[ a cunoa=te textul, c[ este vorba despre volumul al II-lea, anunat de autor, al lucr[rii Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago. Ambele afirmaii s-au dovedit a fi eronate. Traducerea româneasc[ a acestei lucr[ri s-a publicat în revista Studii. A fost f[cut[ de +ulea Firu. Tot el a publicat =i versiunea latin[ a textului.30 Editorul nu indic[ nic[ieri sursa dup[ care traduce =i nici nu vorbe=te despre manuscrisul ori tip[ritura care i-au permis editarea =i traducerea. Notele marginale ale textului latin, cu trimiterile bibliografice ale autorului, n-au fost menionate. Anul 1714 a fost =i acela al alegerii lui Cantemir ca membru al seciei de orientalistic[ a Academiei din Berlin. A considerat-o
  • 27. DIMITRIE CANTEMIR % el însu=i deschidere spre Europa. +i-o dorise de mult, cores- pondena o atest[ din plin. Ca =i testamentul de altfel. I-a oferit deci Academiei cele mai exacte informaii despre ara sa =i problemele ei. Înc[ înainte de 1714, probabil pe baza informa- iilor culese când era domn, ba chiar mai înainte, a alc[tuit harta Moldovei. Impulsul trebuie s[ i-l fi dat alc[tuirea la 1700 de c[tre Constantin Cantacuzino Stolnicul a h[rii |[rii Române=ti. Originalul h[rii Moldovei, 510 X 385 mm, se afl[ la Biblioteca Naional[ din Paris. A fost tip[rit[ prima oar[ în 1737 în Olanda =i a stat apoi la baza Atlasului Europei al lui d’Anville, alc[tuit la jum[tatea secolului al XVIII-lea. În România harta a fost reprodus[ de trei ori, în alb-negru, în format redus, în volumul I, 1872, al seriei de Opere scoase de Societatea Academic[, în Memoriile Seciunii istorice seria III, t. VI, 1927 =i în ediia Descrierii Moldovei, editura Academiei RSR, 1973. Titlul cu care figureaz[ în Biblioteca din Paris este Principatus Moldaviae nova § accurata Descriptio delineate Principe Demetrius Cantemirio (Descrierea Principatului Moldovei nou[ =i exact[ desenat[ de Principele Dimitrie Cantemir). Alc[tuirea h[rii, la un deceniu dup[ aceea a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul (pentru |ara Româneasc[) v[dea o aciune dac[ nu conjunct[, totu=i con=tient îndreptat[ spre cunoa=terea situaiei [rilor române, aflate sub dominaie otoman[, de c[tre popoarele europene. Toat[ aceast[ mi=care se desf[=ura în contextul mai larg al alianelor antiotomane. Lucrarea pe care Cantemir a alc[tuit-o pe baza acestei h[ri, scris[ în latine=te tot pentru Academia din Berlin,31 se nume=te Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei). Ea a fost terminat[ în 1714. Manus- crisul original se afl[ la arhiva Institutului de orientalistic[ din Leningrad. S-a publicat pentru prima oar[ la Frankfurt =i Leipzig în 1771. În traducere româneasc[ a ap[rut întâi cu titlul Scrisoarea Moldovei, la Ia=i, în 1825. Prima ediie =tiinific[ a fost aceea a Societ[ii Academice din volumul I de Opere, 1872 (versiunea latin[) =i vol. II, 1875 (versiunea român[). Ultima ediie de care beneficiem este aceea a editurii Academiei din 1973, text bilingv, ediie alc[tuit[ de Gh. Guu =i Ion Verde=. Acestei perioade consider[m c[ aparine =i invenia despre
  • 28. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & care am pomenit mai sus, a unui instrument de m[surare optic[ a în[limii sunetelor, metod[ fin[ de cuantificare pentru foarte numeroasele m[suri din muzica oriental[. Nimeni n-a încercat s[-l refac[. În continuare Dimitrie Cantemir î=i va reorienta grabnic eforturile dup[ vânturile prielnice =i mult mai pertinente ale istoriografiei. Dou[ direcii importante urmeaz[ istoriografia cante- mirian[. Sunt direcii conjuncte prin unghiul de atac, de=i difer[ prin specific. Una se refer[ la studiile legate de Imperiul Otoman, alta la cele legate de istoria propriului s[u popor. Cercet[torii Sunt unanim de acord în a afirma existena unei versiuni iniiale a Istoriei Imperiului Otoman, versiune mult redus[ ca proporii – primii patru sultani – =i sensibil diferit[, prin modul de tratare a materialului, de versiunea final[. Ea s-ar fi numit De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea politic[ a Curii otomane) =i s-ar fi pierdut în naufragiul pe care =alupa cu lucrurile lui Cantemir l-a suferit pe Marea Caspic[ la întoarcerea din expediia persan[ – 1722).32 Dup[ ali cercet[tori, aceast[ lucrare ar fi cuprins aspecte diferite fa[ de Istoria cunoscut[ a Imperiului Otoman, =i anume o descriere – a=a cum indic[ titlul – a st[rii politice de declin a acestuia. Opt[m pentru aceast[ versiune deoarece titlul însu=i, faptul c[ autorul a luat lucrarea cu sine într-o campanie de cucerire a unor zone aflate sub influena Imperiului Otoman, intenionând probabil s[ foloseasc[ argumentele ei în manifestele arului c[tre populaiile locale, pledeaz[ pentru acest lucru. Totu=i nu putem, în absena textului, decât s[ facem presupuneri. Cantemir însu=i, în jurnalul s[u de campanie, care cuprindea =i relatarea naufragiului, nu pomene=te decât de faptul c[ lucrurile sale „au r[mas pe =alupa lui Volînski“ 33, f[r[ a oferi vreun am[nunt în leg[tur[ cu aceste lucruri. Între 1716–1718 a scris Historia Incrementorum atque Decremen- torum Aulae Othomanicae (Istoria cre=terilor =i descre=terilor Curii Otomane) a c[rei copie manuscris[ se afla la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, iar originalul scris de Cantemir a fost descoperit de Virgil Cândea în Statele Unite.34 Gr. Tocilescu a copiat textul aflat la Petersburg, iar Virgil Cândea
  • 29. DIMITRIE CANTEMIR ' l-a descoperit =i facsimilat pe cel original. Prima ediie a lucr[rii a fost traducerea englez[. Ea a ap[rut în 1734 la Londra graie lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului care a furnizat tradu- c[torului Tindal textul original. I-a asigurat, vreme de un secol, autorului ei o supremaie european[ absolut[ în probleme de orientalistic[. În limba român[ textul a fost tradus o singur[ dat[, dup[ copia lui Tocilescu, =i anume în volumele III–IV ale ediiei de Opere a Societ[ii Academice în 1876. Despre profunzimea =i semnificaiile acestei lucr[ri s-a scris de multe ori, de c[tre cercet[tori români =i str[ini. Vom relua problema în acest studiu la locul cuvenit. Istoria Imperiului Otoman, titlul sub care este cunoscut[ îndeob=te la noi lucrarea lui Cantemir, aminte=te =i de un desen alegoric al autorului, simbolizând cre=terea Imperiului, asem[n[toare coroanei unui copac crescut din inima unui om adormit (primul sultan) =i înv[luind cele trei personaje aflate în centrul imaginii (continentele unde se întindea imperiul: Asia, Africa, Europa) cu ramurile sale care poart[ în loc de frunze =erpi. Acest desen nu s-a publicat îns[ în ediia Istoriei Imperiului Otoman în nici una din versiunile epocii, de=i legenda e relatat[ în text, ci el a ilustrat Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, versiunea rus[ din 1722. Istoria lui Cantemir a fost, în versiune rus[, postum[ =i nici un exemplar n-a ajuns pân[ la noi.35 Rezult[ deci c[ autorul a folosit desenul la Sistemul s[u (gravura Iui A. P . Zubov). În ediia româneasc[ desenul s-a publicat tot în fruntea Sistemului, în 1977, la editura Minerva. Cealalt[ serie de preocup[ri istoriografice din aceast[ perioad[ se refer[ la istoria Moldovei =i a poporului român în general. Acest trunchi principal de preocup[ri este secondat de lucr[ri mai mici, menite s[ arate importana =i rolul (în trecut =i viitor) al casei Cantemir în istoria poporului român. Din 1716–1717 dateaz[ ciornele care au preg[tit Hronicul lui Cantemir. Una se nume=te Historia Moldo-Vlachica, dateaz[ din 1716 =i este un rezumat latinesc al viitorului hronic. Originalul se afl[ la Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS, de unde a fost adus un xerox dup[ care Dan Sul=anski a alc[tuit ediia din 1983 (vol. IX, Partea I, original latinesc =i
  • 30. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! traducere, editura Academiei RSR). Existena acestui manuscris atest[ dorina iniial[ a lui Cantemir de a-=i scrie lucrarea referitoare la teritoriul =i poporul vechii Dacii iniial în limba latin[ „ad usum Europae“. De altfel, a=a cum arat[ corespondena, Academia din Berlin a=tepta aceast[ lucrare (pe care diver=i membri ai ei o numeau De Dacia.1 Cantemir a început aceast[ lucrare mergând =i pe o cale diferit[ de Historia Moldo-Vlachica, a=a cum se vede din ciorna intitulat[ De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus (Despre numele vechi =i actuale ale Moldovei). Originalul manuscris se afl[ tot în Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS =i a fost publicat, în latin[ =i român[, tradus de Dan Slu=anski în acela=i volum IX, partea I, editura Academiei RSR, 1983. O versiune româneasc[ anterioar[ acesteia este cea a lui G. Pascu, datând din 1923. Ulterior acestei scrieri Cantemir realizeaz[ faptul c[ demersul s[u este sortit unei minime rezonane. Eliberarea de otomani nu se anuna atât de grabnic[ pe cât sperase. Prin urmare, nu atât Europa cât propriul s[u popor trebuia înarmat cu argumentele necesare pentru a r[spunde poziiilor adverse ale diver=ilor istoriografi care, din interese deosebite, minimalizau ori denigrau trecutul poporului român =i drepturile lui. Cantemir se gânde=te s[ procedeze astfel nu numai pentru edificarea contemporanilor lui de pe întinsul Europei, ci =i pentru a produce argumente care s[ poat[ fi folosite de propriul s[u popor în marile b[t[lii ale istoriei. În acest sens a f[cut cuvenitele preciz[ri în Pridoslovia hronicului. A scris între 1717–1718 aceast[ lucrare fundamental[ pentru români, folosit[ ca surs[ de inspiraie de c[tre toi corifeii +colii Ardelene =i numit[ Hronicul a vechimii romano-moldovlahilor, întâi pre limba latineasc[ izvodit, iar[ acmu pre limba româneasc[ scos cu truda =i ostenina lui Dimitrie Cantemir, voievodul =i de mo=ie domn a Moldovei =i svintei rosie=ti împ[r[ii cneaz. Manuscrisul original a fost g[sit de Gr. Tocilescu în biblioteca Arhivelor principale din Moscova =i copiat. În principal dup[ aceast[ copie s-a alc[tuit ediia din 1901, conceput[ ca volumul al VIII-lea de Opere scos la editura Societ[ii Academice. Ediia a fost alc[tuit[ de Gr. Tocilescu
  • 31. DIMITRIE CANTEMIR ! însu=i, prin confruntare cu copia ediiei scoas[ la Ia=i în 1837 pe baza exemplarului existent la biblioteca seminarului din Blaj. Ediia lui Tocilescu este ultima de care beneficiem.38 Paralel cu aceste preocup[ri Cantemir a scris Vita Constantini Cantemirii Cognomento Senis Moldaviae Principis (Viaa lui Constantin Cantemir numit cel B[trân, domnul Moldovei), 1716–1717. Manuscrisul autograf a fost g[sit de Gr. Tocilescu în Biblioteca Academiei de +tiine din Peters-burg39 =i editat de el, numai în versiune latin[, în volumul al VII-lea din ediia de Opere a Societ[ii Academice, 1883. Traducerea româneasc[ a textului s-a publicat în colecia „Scriitori români“ a editurii Minerva în 1973 =i aparine lui Radu Albala. A fost f[cut[ probabil dup[ textul latin tip[rit de Tocilescu în vol. VII al ediiei de Opere. Textul în rus[ s-a tip[rit în 1783 de T. S. Bayer cu titlul Èñòîðèÿ î æèçíè è äåëàõ ìîëäàâñêîãî ãîñíîãàðÿ êíÿçÿ Êîíñòàíòèíà Êàíòåìèðà. Ñ ðîññèéñêèì ïåðåâîäîì è ñ èðèäîñëîâèÿ Êíÿçåé Êàíòåìèðîâ (Ïåð. Í.Í. Áàíìûø-Êàìåíñêèé)40 =i cu prefaa lui N. N. Bantâ=-Kamenski referitoare la genealogia Cantemire=tilor. Lucrarea ne informeaz[ despre originea =i nobleea familiei, despre vitejia lui Constantin Cantemir (motiv central al alegerii sale ca domn) =i este, în totalitate, o pledoarie pentru drepturile urma=ilor s[i de a domni, ba chiar de a domni ereditar, a=a cum fusese consfinit prin tratatul de la Luk. Diver=i cercet[tori afirm[ c[ ar mai fi existat dou[ texte apar- inând lui Cantemir =i care erau fiecare o pledoarie pentru nobleea originar[ a poporului român. Unul s-ar fi numit De origine Nostrae Gentis (Despre originea neamului nostru) =i altul Moldaviae Nobilitatis Genealogia (Genealogia familliilor boiere=ti din Moldova). În ambele cazuri exist[ argumente pro =i contra. Astfel, faptul c[ una din tezele pe care le combate Hronicul este aceea a provenienei poporului român din t[lhari adu=i de romani pe teritoriul Daciei spre a o coloniza, este cert. Pornind de aici pare plauzibil ca autorul s[ se fi preocupat mai pe larg de demonstrarea nobleii originare a poporului român în general =i a moldovenilor în special. De asemenea, în acest context este plauzibil iar[=i s[ fi încercat demonstrarea
  • 32. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! nobleii propriei sale familii (Vita Constantini Cantemirii chiar atest[ aceast[ preocupare). Ceea ce pare mai puin probabil, mai ales în ce prive=te Moldaviae Nobilitatis Genealogia, este ca aceste lucr[ri s[ se fi pierdut în naufragiul de la Marea Caspic[. Fiindc[ leg[turile lor cu coninutul expediiei ruse Sunt atât de vagi, încât probabil Cantemir nu le-ar fi luat cu sine. Dac[ îns[ inem cont de corespondena lui Cantemir, =i anume de acele scrisori în care el solicit[ arului trecerea numelui unor boieri care-l însoiser[ în exil în Cartea genealogiei familiilor nobile ale Rusiei, ceea ce presupunea câ=tigarea unor drepturi egale cu ale nobililor ru=i, atunci ar fi fost posibil ca el s[ fi luat cu sine astfel de lucr[ri spre a i le ar[ta arului. Oricum bio-bibliografia lui Cantemir din 1726, g[sit[ de Tocilescu în corpusul a ceea ce se numea în arhiv[ Collectanea orientalia, nu conine nici o referire la astfel de titluri. Orice fel de argumente pro sau contra am folosi, fapt este c[ nu dispunem de aceste lucr[ri =i nici de relat[ri în leg[tur[ cu coninutul lor. Grigore Nândri=, care a încercat s[ refac[ dup[ +t. Ciobanu =i dup[ alte surse repertoriul de nume al familiilor boiere=ti care-l însoiser[ pe Cantemir ajunge la 102 nume.41 Dar ele trebuie s[ fi fost mai multe, deoarece oastea care l-a însoit iniial era de 4 000 de suflete.42 În sfâr=it, ultima lucrare care aparine acestei perioade de pân[ la 1718 =i poate fi al[turat[ prin coninutul ei celor ce însoesc marele trunchi al istoriografiei cantemiriene, este Äèâíûå ðåáîëþöèè ïðàâåäíàãî Úîæèÿ îò ìùåíèÿ íà ôàìèëèþ Êàíòàêóçèíûõ â Âàëàõèå ñëàâíûõ è Áðàíêàáàíó (Minunatele revoluii ale dreptei r[zbun[ri a lui Dumnezeu împotriva Cantacuzinilor vestii în |ara Româneasc[ =i a lui Brâncoveanu).Probabil manuscrisul original, dac[ a aparinut lui Cantemir, a fost în limba român[ sau latin[. Titlul aminte=te foarte exact de acela al lucr[rii lui Del Chiaro. Tot ce-a g[sit Tocilescu =i a adus în ar[ a fost versiunea rus[ a acestui text, pe care el îl consider[ cantemirian. L-a copiat din Æóðíàëü… Ïåòðà Âåëèêîãîpublicat là Petersburg în 1772. De altfel, Tocilescu v[zuse =i manuscrisul jurnalului lui Petru I la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, reperând acolo
  • 33. DIMITRIE CANTEMIR !! textul cantemirian. Tocilescu a =i adus în ar[ un exemplar al ediiei princeps a jurnalului (dou[ volume) =i l-a depus la Biblioteca Academiei, unde se afl[ =i acum.43 Textul s-a tradus în român[ în ediia de Opere a Societ[ii Academice în vol. al V-lea, 1878. Dup[ tonul p[tima=, e posibil ca traducerea rus[ s[ fi accentuat unele asperit[i ale textului. Traduc[tor va fi fost Ivan Ilinski, secretarul particular al lui Cantemir, îndrumat chiar de autor, deoarece =tia probabil latin[ 44 (nu =i în român[). Este iar[=i plauzibil ca textul s[ nu fi fost scris înainte de 1719–1720, deoarece e pomenit[ venirea P[unei Cantacuzino, v[duva domnului +tefan, în Rusia, la 1719 când speranele lui Cantemir de a reveni domn în [rile române aveau motive s[ fie ap[rate. Probabil doamna P[una a adus =i lucrarea lui Del Chiaro. Ultima perioad[ de creaie începe pentru Cantemir dup[ r[zboiul austro-turc din 1718. Î=i pusese în el mari sperane în ce prive=te modificarea echilibrului european astfel încât [rile române s[ fie într-o situaie mai favorabil[ eliber[rii de Imperiul Otoman. R[mânea în continuare interesat de recâ=- tigarea tronului.45 Soarta r[zboiului, ca =i refuzul lui Petru I de a-i îng[dui un drum pentru tratative, dac[ nu la Viena cel puin prin Polonia în Transilvania,46 l-au edificat îns[ pe deplin în ce prive=te raportul de fore dintre Habsburgi =i Rusia, dintre el însu=i =i arul Rusiei. A renunat deci la un demers care p[rea f[r[ sori de izbând[. S-a c[s[torit cu Anastasia Trubekaia 47, fiica prinului Trubekoi, personaj însemnat al nobilimii ruse, fost ambasador al Rusiei în Suedia într-o perioad[ marcat[ de r[zboiul nordului. Cantemir a încercat astfel, cel puin aparent, soluia adapt[rii sale la situaia de membru al societ[ii ruse.48 Europenizat pân[ =i în vesti- mentaie, prime=te în vizit[ pe ducele de Holstein, care-=i pierduse ducatul în urma aceluia=i r[zboi al nordului, precum =i alte personaje de vaz[ ale înaltei societ[i ruse. Cu mijloace noi, în calitate de senator, a c[utat s[ serveasc[ fie =i mediat scopurilor Moldovei =i poporului român. Considera c[ baza religioas[ comun[ între Rusia =i poporul vechii Dacii poate fi un punct de pornire în aliana antiotoman[. A intervenit deci în discuiile epocii în aceast[ problem[ a religiei. Tendina
  • 34. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !quot; reformatoare a lui Teofan Prokopovici, primul în ierarhia bisericii ruse, tendin[ potrivit[ cu ansamblul reformelor lui Petru I numai pân[ la un punct, deoarece urm[rea subor- donarea puterii religioase celei laice, trebuie s[ fi fost unul din motivele de fond ale aciunii lui Cantemir. Al doilea ine de îns[=i esena afirmaiilor lui Teofan Prokopovici f[cut[ în Catehismul s[u. Este vorba despre o anumit[ înclinaie care lui Cantemir i se p[rea primejdioas[, de acceptare a unor principii educative formulate de catolici. Pentru Prokopovici, format în Italia, trebuie s[ fi fost vorba de preluarea unei metodologii educative. Pentru Cantemir, educat la Constan- tinopol în spiritul ap[r[rii bisericii grece=ti ortodoxe de orice infiltraii ale bisericii cre=tine occidentale, ideile lui Teofan Prokopovici au funcionat ca un semnal de alarm[. Originalul latin al scrierii lui Cantemir se afl[ la Biblioteca Lenin din Moscova. O copie a fost adus[ înc[ de Tocilescu. Traducerea rus[ a textului a fost f[cut[ de Ivan Ilinski (probabil). Ea a circulat în manuscris înc[ din 1720. Titlul originalului este Loca obscura in Catechisi quae ab Anonymo Authore slaveno idiomata edita est et ‘Ïepáoe yp¸íûå ompoêîìü’ intitulata est, delucidata authore Principe Demetrio Cantemirio (Locuri obscure în Catehismul tip[rit în slavone=te de un autor anonim sub titlul ‘Prima înv[[tur[ pentru prunci, iar acum clarificat de Principele Dimitrie Cantemir). Teofan Prokopovici, care nu- =i semnase lucrarea, nu va uita totu=i acest afront. În calitatea sa de primat al Sf. Sinod Rus se va opune apariiei Sistemului religiei muhammedane =i numai intervenia expres[ a arului, care avea nevoie de informaia cuprins[ în text pentru expediia caspic[, a f[cut ca lucrarea s[ se publice în 1722.49 Textul latin al lucr[rii Loca obscura nu s-a publicat niciodat[ în România. Singura traducere existent[ dateaz[ din 1973.50 În continuare, a=a cum am ar[tat mai sus, preocup[rile lui Cantemir au p[strat aceast[ tent[ de polemic[ religioas[, dar s-au orientat împotriva islamismului, înf[i=area religioas[ sub care s-a cristalizat mai întâi spiritul european,51 sentimentul apartenenei la o entitate continental[ care trebuia s[ p[streze echilibrul planetar în favoarea sa =i împotriva preteniilor
  • 35. DIMITRIE CANTEMIR !# otomane, nu i-a r[mas str[in[ lui Cantemir. El a încercat deci s[ propun[ Imperiului Rus aceast[ versiune, aflat[ de altfel în circulaie, care justifica o campanie precum aceea persan[, purtat[ sub drapelul cre=tinilor care voiau s[ se elibereze de otomani în numele unit[ii lor religioase, dar =i al apartenenei la fostul Imperiu Roman de R[s[rit.62 |inuta european[ a Rusiei lui Petru I, mai ales din cauza reformelor masive la toate nivelele vieii sociale, îl f[cea pe Cantemir s[ considere c[ nu se în=al[ în demersul s[u. El încercase s[ capteze atenia arului prin teoria din Monarchiarum Phisica Examinatio. A continuat cu afirmaiile referitoare la Imperiul Otoman ca uzurpator al drepturilor Imperiului Roman. S[ nu uit[m c[ Dacia îns[=i f[cuse parte din acest Imperiu Roman, chiar îi furnizase împ[rai =i prin urmare recucerirea fostelor lui granie de c[tre o putere contemporan[, intrat[ în marele sistem de aliane antiotomane, nu f[cea decât s[ redeschid[ discuia cu privire la drepturile popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu Roman. Tezele Hronicului, privite în aceast[ perspectiv[, cap[t[ o dimensiune nou[, iar nota polemic[ la adresa punctelor de vedere r[uvoitoare despre originea poporului român, a terito- riului locuit de el =i a continuit[ii pe acest teritoriu, îl lumineaz[ odat[ în plus. L[muririle pe care Cantemir se consider[ chemat s[ le ofere Rusiei în leg[tur[ cu religia musulman[ întregesc nu numai Istoria Imperiului Otoman, ci =i acest demers politic pe care-l viza. A scris, înainte de 1722, dar e de presupus c[ dup[ încheierea p[cii de la Nystadt (1720), Curanus, o schi[ iniial[ a viitorului Sistem al religiei muhammedane. Acest text latinesc conine c[rile I, II =i IV ale viitorului Sistem. El s-a tradus în 1927 la Cern[ui în limba român[ într-o ediie f[r[ pretenii, cu titlul Despre Coran. Tocilescu a g[sit Curanus în biblioteca Arhivelor principale din Moscova. El a copiat doar 30 de coli din cele 120 g[site. Ali cercet[tori ulteriori afirm[ c[ ar fi existat un text cu titlul generic De muhammedana religione deque politico-musulmane gentis regimine (Despre religia mahomedan[ =i despre regimul politic al poporului musulman). Aceast[ lucrare ar fi fost conceput[ în dou[ p[ri: prima era sistemul religiei mahomedane, iar a doua, nescris[
  • 36. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !$ de autor, ar fi avut drept obiect substratul religios al regimului politic la populaiile turcice în general =i în Imperiul Otoman în special. Titlul, afirm[ respectivii cercet[tori, ar fi fost De regimine othmanidum politico. De regimine Othmani Imperii (Despre regimul politic la otomani. Despre regimul Imperiului Otoman.) În sfâr=it, ali cercet[tori presupun c[ =i aceast[ a doua parte ar fi fost scris[ =i s-a pierdut în naufragiul de pe Marea Caspic[. Numele ei ar fi fost îns[ De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea politic[ a Curii Otomane). Ea ar fi fost o schi[ de lucru a Istoriei Imperiului Otoman. Biografia lui Cantemir din 1726, menionat[ =i mai sus, nu se refer[ la acest titlu. Dincolo de întreaga aglomerare de supoziii care înv[luie singurul text ferm cantemirian, Historia Incremen- torum atque Decrementorum..., r[mâne sugestiv faptul c[ toate aceste presupuneri creeaz[ în fapt puni de trecere între acest text =i Sistemul religiei muhammedane, tip[rit în 1722 la Petersburg cu titlul Kíèãà ñèñòèìà èëè ñîñòîÿíèå ìóõà- ììåäàíñêîé ðåëèãèè (Cartea sistemului sau întocmirii religiei muhammedane). Versiunea rus[ a stat la baza versiunii române=ti din 1977 (comparat[ cu textul numit Curanus) scoas[ la editura Minerva sub îngrijirea lui Virgil Cândea, cu titlul Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. Dac[ a existat un original latin al lucr[rii, el nu s-a g[sit pân[ ast[zi. Ultimele preocup[ri =tiinifice ale lui Cantemir Sunt legate de expediia persan[ a lui Petru I. A fost o activitate nefinalizat[ de autor (din cauza morii sale), r[mas[ în bun[ parte sub form[ de schi[ de lucru =i proiect de perspectiv[. Prin urmare concluziile pe care le putem trage nu Sunt definitive. Chiar titlurile lucr[rilor Sunt cele care figureaz[ în arhive =i nu cele date de autor. Grigore Tocilescu a g[sit în 1878, la Biblioteca Academiei de +tiine din Petersburg, sub titlul comun Collectanea orientalia, pe care l-a p[strat în volumul al VI-lea al ediiei de Opere, 1883, mai multe texte desemnate ca aparinându-i, majoritatea, lui Cantemir. Biografia cu titlul Vita Principis Demetrii Cantemirii s-a stabilit ulterior c[ n-a fost scris[ de autor, ci puin dup[ moartea sa, în 1726. Principalul argument în acest sens l-a constituit lista de titluri din final,
  • 37. DIMITRIE CANTEMIR !% destul de aproximativ[. În afara ei mai exist[ dou[ texte: Demetrii Cantemirii Principis Moldaviae schedis autographis (Schie autografe ale principelui Moldovei Dimitrie Cantemir) =i Ex eiusdem Demetrii Cantemirii schedis manuscriptis regiones quae ab Baku circa littus Caspium usque ad Czircassos extenduntur (Din acelea=i schie manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir =i despre regiunile care se extind de la Baku în jurul Caspicii pân[ la caucazieni)53. Primul dintre aceste manuscrise conine o încercare de fixare în spaiu =i timp a dinastiei lui Ghirai, hanul t[tarilor (dinastie din care se tr[gea – cf. Vita Constantini Cantemiri – dar nu =i cf. adev[rului istoric – stirpea lui Cantemir însu=i), de descriere a evoluiei ulterioare a t[tarilor (cum au cuprins regiunea Moscovei etc.). În cel de-al doilea text e descris[ situaia geografic[ a zonei unde avea loc expediia, în principal împrejurimile Derbentului, ca =i monumentele sale =i porile de acces spre exterior. Se pomene=te despre zidul care fusese construit de cei vechi (probabil Cyrus) pentru a separa inuturile per=ilor de ale lui Hakan. Cantemir considera c[ a descoperit ruinele acestui zid.54 Tocilescu a publicat =i numeroase inscripii, desene dup[ detalii arhitectonice =i de art[, schie de h[ri executate de Cantemir chiar în cursul expediiei. Ele figureaz[ în Opere vol. VII, 1883, ediia Societ[ii Academice. Collectanea orientalia, aflat[ în întregime în acela=i volum, e publicat[ numai în latin[.55 O alt[ parte a textelor, sau poate =i acestea, au stat la baza lucr[rii lui T. S. Bayer, fost profesor al copiilor lui Cantemir, devenit mai târziu membru al Academiei din Petersburg. Acesta a sintetizat informaia provenit[ de la Cantemir, ceea ce precizeaz[ chiar în introducerea lucr[rii obinute astfel =i publicat[ în 1726 cu titlul De muro Caucaseo (Despre zidul caucazian) la Petersburg. Textul s-a retip[rit în 1771 la Halle. Gr. Tocilescu nu =tia despre el. Se pot recunoa=te u=or ideile lui Cantemir în leg[tur[ cu necesitatea restabilirii în drepturi a popoarelor care aparinuser[ fostului Imperiu Roman de R[s[rit. Felul cum e folosit[ argumentaia pentru a veni în sprijinul aciunii Rusiei ne trimite cu gândul la misiunea lui Cantemir în cadrul respectivei expediii: el a fost responsabil
  • 38. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !& pentru partea civil[ (ca =ef al Cancelariei) al[turi de contele Tolstoi56, în timp ce amiralul Apraxin 57 se ocupa de partea militar[. Cercet[rile lui Cantemir s-au materializat =i în executarea unor h[ri ale zonei caucaziene. În afara celor cuprinse în Collectanea orientalia mai exist[ dou[ h[ri, una descoperit[ de geograful Vâlsan la Biblioteca Naional[ din Paris cu titlul dat la înregistrare Charta major continens delineationem muri illius vasti in dorso Caucasi protensi (Harta mare cuprinzând schia zidului celui mai întins de pe coasta Caucazului). Vâlsan d[ dimensiunile originalului, 62 x 58 cm =i menioneaz[, în descrierea publicat[ în Lucr[rile Institutului de geografie a Universit[ii din Cluj, 1926, c[ respectiva hart[ a intrat în Frana prin Olanda, graie lui Antioh Cantemir, ca =i harta Moldovei.88 Descoperirea în 1986 a originalului cantemirian înregistrat la Biblioteca Academiei din Leningrad cu numele pe care i I-a dat geograful francez Delisle – Mur auprès de Derbent par Prince Cantemir – ne face s[ credem – de altfel George Vâlsan a avansat aceast[ ipotez[ – c[ lucr[rile cartografice cantemiriene la Marea Caspic[ au interesat nu numai geografia rus[ a epocii, ci =i pe cea francez[. H[rile lui Cantemir, în totalitatea lor, au servit lui d’Anville pentru alc[tuirea marelui atlas al Europei. Aceast[ hart[ înregistrat[ de Delisle are dimensiunile 63,2 x 51,2 cm. Din aceea=i sfer[ de preocup[ri, de=i puin diferite prin coninut, Sunt cele care preced ori se desf[=oar[ în paralel cu expediia din 1722. E vorba despre alfabetul cu caractere orientale alc[tuit de Cantemir în vederea primei tipografii portabile astfel specializate din Rusia. Ea a fost instalat[ pe un vas cu fundul plat, a=a cum erau navele de lupt[ ruse=ti ale vremii. Fusese lucrat[ la Preobrajenskoe în vederea tip[ririi manifestelor pentru populaiile locale. Nu s-a p[strat nici un exemplar din aceste manifeste al c[ror text, a=a cum reiese din scrisori, a fost tip[rit de Cantemir la Astrahan (f[r[ probabil a-l fi =i compus) 59. În schimb s-a semnalat existena la Hunterian Museum Library din Glasgow a caracterelor de liter[ aparinând tipografiei lui Cantemir. Ele au fost probabil extrase dup[ singura pagin[ r[mas[ a Catehismului în limba persan[
  • 39. DIMITRIE CANTEMIR !' =i rus[ (trimis[, susin cercet[torii, spre aviz Sfântului Sinod).60 Titlul sub care figureaz[ în bibliotec[ acest alfabet este Alphabetum Arabicum ex typographia Demetrii Cantemiri Principis Moldaviae. În catehismul pentru populaiile din zona oriental[ Cantemir trebuie s[-=i fi dezvoltat principiile educative pe care le susinuse în Loca obscura. În sfâr=it, am menionat mai sus existena unui jurnal al expediiei persane inut de Cantemir =i care ne-a parvenit numai prin intermediar =i fragmentar. Prin confruntare cu jurnalul secretarului particular al lui Cantemir, cunoscut sub numele de Notationes quotidianae, ca =i cu alte informaii de epoc[ (jurnale, consemn[ri, acte oficiale) se pare c[ existena unui jurnal cantemirian nu poate fi contestat[.61 Ceea ce a mai l[sat Dimitrie Cantemir este o coresponden[ relativ bogat[. Se cunosc azi 98 de scrisori, cele mai multe fiind publicate de +t. Ciobanu în anexa lucr[rii sale cu privire la Cantemir. Aceste scrisori Sunt scrise fie în latin[, fie în român[, greac[, rus[. Ultimele meniuni în leg[tur[ cu corespondena lui Cantemir, inclusiv refacerea repertoriului, se afl[ la sfâr=itul revistei Dacoromania nr. 2/1974. Mai trebuie s[ menion[m testamentul lui Dimitrie Cantemir – legatar universal Petru I – dar actul e trimis Ecaterinei I. El conine ultimele dorine ale domnitorului moldovean =i este edificator din mai multe puncte de vedere. Traducerea sa în limba român[ este f[cut[ în anexa c[rii lui +tefan Ciobanu dedicat[ lui Cantemir =i ap[rut[ în 1925. Ceea ce menion[m aici, în aceast[ prezentare sumar[ =i cronologic[ a scrierilor cantemiriene, este faptul c[ =i din testament r[zbat n[zuinele sale din-totdeauna. Aceea a orient[rii spre Europa pare s[ fie cea mai evident[. Era, fie =i mediat, visul întoarcerii în patrie, al deschiderii spre Europa. Pe Antioh, „cel mai bun dintre fii“, îl recomand[ în mod deosebit spre a fi trimis la studii în apus. Îi scrisese la Paris mai înainte lui de Chateauneuf, fostul ambasador al Franei la Constantinopol de pe vremea =ederii sale la Poart[, rugându-l s[-l primeasc[ pentru studii pe cel mai mare fiu al s[u, Constantin. |arul a murit la numai doi ani dup[ Cantemir. Antioh a plecat totu=i la Londra =i Paris, dar într-o conjunctur[
  • 40. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; fericit[ =i nu în baza testamentului tat[lui s[u.63 El a contribuit la cunoa=terea de c[tre europeni a activit[ii tat[lui. Dimitrie Cantemir a intrat astfel în toate enciclopediile mari ale lumii ca autor al Istoriei Imperiului Otoman =i al Descrierii Moldovei, al câtorva h[ri. A avut, sper[m c[ paginile de fa[ o indic[, o activitate infinit mai bogat[ =i mai complex[. Se cuvine cititorului român aflat la sfâr=itul mileniului al II-lea s-o cunoasc[ în toat[ amplitudinea ei, deoarece prin deschiderile sale umaniste a oferit cele mai solide puncte de sprijin în formarea spiritual[ a poporului român =i a chipului modern al culturii sale. Structura acestui studiu Ceea ce ne intereseaz[ în principal este personalitatea cultural[ a lui Cantemir. Pentru o mai corect[ înf[i=are a ei, deoarece e vorba despre un personaj situat la o distan[ suficient de mare în timp ca epoca s[ nu-i mai spun[ cititorului mare lucru, vom ilustra perioada lui Cantemir prin evenimentele cele mai de seam[ pentru [rile române =i pentru Europa, adic[ prin posibilii factori modelatori ai demersului s[u. În ordinea importanei zonelor culturale pe care le-a str[b[tut ne vom ocupa, în continuare, de activitatea de istoriograf a lui Dimitrie Cantemir. În leg[tur[ cu aceast[ activitate =i ca un complement al ei se afl[ cea de geograf, arheolog, numismat etc. Ea presupune, fire=te, cuno=- tine =i impulsuri deosebite dar, din perspectiva scopului vizat, Dimitrie Cantemir istoricul, geograful =i toi ceilali Sunt asem[n[tori. Urmeaz[ un alt grup de preocup[ri =i anume acelea care ofer[ cea mai larg[ suprafa[ de înelegere a fenomenelor de orice fel: filosofia. Cantemir a fost interesat de filosofie din mai multe unghiuri, de la metafizic[, etic[ =i estetic[ (sensurile termenilor Sunt cele actuale, nu cele de epoc[) la filosofia religiei, a politicii, a culturii. Ceea ce istoriografia =i filosofia ca zone culturale ilustreaz[ în chip nemediat, prin expunerea argumentelor =i a concluziilor, Cantemir a ilustrat =i prin alte serii de preocup[ri. E vorba despre cele artistice. Cantemir literatul, muzicianul =i plasticianul vor privi acelea=i evenimente =i aceea=i lume ca =i
  • 41. DIMITRIE CANTEMIR quot; istoriograful, geograful, filosoful. Sunt perspective ce ne fac s[ vedem feele interioare ale personalit[ii sale, mobilurile psihologice care stau, de multe ori, la baza respectivei creaii. Evident, odat[ cu studiul preocup[rilor literare ale lui Cantemir vor fi abordate =i problemele de lingvistic[, traduceri, stil etc. Fiecare din domeniile abordate va conine, în cazul lucr[rilor necunoscute cititorului român, =i o parte descriptiv[. Dup[ concluziile care vor încerca s[ r[spund[, în urma argument[rii pe capitole, la premisele Cuvântului înainte, vor urma în anex[ un dicionar al surselor bibliografice folosite de Cantemir, absolut edificator pentru orientarea de fond a creaiei sale dicionar care nu s-a mai f[cut pân[ acum, apoi Notele =i comentariile =i Bibliografia lucr[rii. La sfâr=it Sunt reproduse selectiv desenele =i h[rile autorului.
  • 42. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; C ADRU GENERAL ccidentul =i Orientul Vreme de un secol, de la jum[tatea O veacului al XVII-lea pân[ la 1750, politica european[ este dominat[ de dou[ mari tendine: ap[rarea în faa expansionismului Imperiului Otoman =i lupta pentru rotunjirea granielor sau, cel puin, pentru rotunjirea sferei de influen[. De altfel, Imperiul Otoman însu=i e supus acestui traseu ce caracterizeaz[ cre=terea statului. Între 1654–1667 se desf[=oar[ r[zboiul ruso-polonez încheiat prin pacea de la Andrusovo. În urma ei Ucraina r[s[ritean[ revine Rusiei, iar cea apusean[ Poloniei. În 1655 debuteaz[ r[zboiul polono-suedez încheiat dup[ patru ani prin tratatul de la Oliwa. Acum Polonia cedeaz[ Suediei o parte a Livoniei =i recunoa=te suveranitatea prinului de Brandenburg asupra Prusiei. În 1656 Suedia se angajeaz[ în r[zboi cu Rusia câ=tigând peste doi ani Estonia =i alte ora=e ale Livoniei. De altfel, anul 1655 e un an limit[ pentru suedezi. Atunci încep r[zboaiele nordului. Aliat[ numai cu Brandenburg, Suedia atac[ deodat[ Polonia, Rusia =i Danemarca, luând de la fiecare câte ceva. Austria, dornic[ s[ participe =i ea la aceast[ împ[rire, trebuie totu=i s[ stea cu ochii îndreptai spre s[geata otoman[, gata s[ â=neasc[ din arc în direcia sa. R[zboiul austro-turc desf[=urat între 1660–1664 îi aduce sperana înglob[rii Ungariei în sfera sa de influen[. Lucrul acesta nu-i va reu=i decât în 1670, când Leopold I de Habsburg abole=te autonomia Ungariei, provocând furtun[ în dieta acesteia, ca =i o serie de r[scoale. În 1672 otomanii atac[ Polonia (din nou ea) deschizând un lung r[zboi de uzur[ reciproc[ =i plin de urm[ri mai ales pentru Moldova, peste care treceau când o oaste, când alta. R[zboiul se încheie în acela=i an prin tratatul de la Buczacz. Cu acest prilej Polonia pierde Camenia =i
  • 43. DIMITRIE CANTEMIR quot;! Ucraina apusean[ în favoarea Porii. R[zboiul îns[ continu[ =i Ioan Sobieski iese victorios în final (Lvov, 1676), recâ=tigând toate teritoriile. În acest timp apusul Europei nu este mai puin preocupat de chestiuni asem[n[toare. Ridicarea Franei =i Angliei, una pe uscat =i alta pe mare, ca fore militare de prim ordin, tinde s[ neutralizeze hegemonia Spaniei. Tratatul de la Pirinei, care pune cap[t (1659) r[zboiului franco-spaniol, aduce Franei Roussillon, Flandra, Luxemburg, dup[ ce în urm[ cu mai bine de zece ani ea luase de la Leopold I de Habsburg, prin tratatul de la Münster, Alsacia, Metz =i Verdun. Spania cedase =i Olandei Flandra =i Brabantul, recunoscându-i independena. A fost pentru Spania o perioad[ cu totul nefast[. Ea a trebuit atunci, într-un interval de cincisprezece ani, s[ recunoasc[ Olanda, Portugalia (1668), ascendentul politic al Franei în Europa, ocuparea de c[tre englezi a insulei Jamaica =i capturarea la Cadix a tezaurului spaniol de c[tre aceia=i englezi întrep- rinz[tori =i nu mai puin pirai. La orizontul politic al Europei se ive=te un nou conflict: dou[ puteri navale, Olanda =i Anglia, se confrunt[ o dat[ în 1652 =i alt[ dat[ în 1665. Dac[ dup[ primul r[zboi olandezii Sunt redu=i la t[cere, dup[ al doilea, aliai cu Frana, reu=esc s[ blocheze chiar gurile Tamisei. Ei smulg Angliei, prin tratatul de la Breda (1667), Surinamul,1 dar nu =i New-Amsterdam 2. Anglia e silit[ de asemenea s[ modifice actul de navigaie din 1651 f[când concesii serioase Olandei. Nu îns[ =i Irlandei, ale c[rei m[rfuri continu[ s[ ocoleasc[ graniele Angliei. Cromwell, inaugurând în 1649 Commonwealthul, nu reu=ise s[ înglobeze decât Scoia acestei forme republicane de conducere pe care irlandezii o contestau în ciuda tuturor presiunilor comerciale.3 Toate aceste r[zboaie, în majoritate bilaterale, desf[=urate pe fondul unor ample aciuni de cucerire a Africii =i a celor dou[ Americi de c[tre aceste puteri vest-europene, au drept urmare izbucnirea unor conflicte ample. Ele produc aliane care practic generalizeaz[ r[zboaiele la nivel continental. În 1672, pe când turcii atacau Polonia, izbucne=te =i r[zboiul între Frana, Anglia =i Suedia pe de o parte =i Olanda, Imperiul Habsburgic =i Spania pe de
  • 44. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;quot; alta. Aliane mai mult sau mai puin solide, care încercau s[ lase în umbr[ conflictele existente între aliaii în=i=i pentru a obine avantaje evidente ori doar sperate. Avansul Habsburgilor de Austria nelini=tea pe muli. Totu=i ei nu erau suficient de puternici pentru a lupta singuri împotriva tuturor statelor europene fa[ de care aveau interese politice =i teritoriale. Olanda a pierdut în urma acestui r[zboi, prin tratatul de la Nijmegen (1678), regimul vamal favorabil de care se bucurase din partea Angliei =i Franei. Cât despre Spania, ea a trebuit s[ cedeze vecinei sale Frana o serie de noi teritorii: Franche- Compte, Valenciennes, Combrai. Nu-i mai puin adev[rat c[ scopul final nu fusese atins: Habsburgii câ=tig[ mai mult decât pierd =i, pe ansamblu, puterea lor cre=te mai mult decât a Franei. Conflictul european se extinde la proporii planetare, sistemele coloniale Sunt incluse în aceast[ lupt[ de continu[ reîmp[rire teritorial[. La 1671 piratul englez Henry Morgan aduce coroanei Angliei Panama, aflat[ pân[ atunci la spanioli.4 Danemarca înfiineaz[ Compania danez[ a Indiilor de Vest5, iar în anul urm[tor (1672) englezii întemeiaz[ Royal African Company, intuind c[ e nevoie de o conducere centralizat[ a acestor noi posesiuni pentru a le ap[ra astfel de ochii europe- nilor =i nu mai puin ai otomanilor6. În acest timp în estul Europei se desf[=oar[ conflicte la fel de acute, generate de Imperiul Otoman care tatona c[ile de deschidere spre aglomerarea de fore din restul continentului. În 1676 izbucne=te r[zboiul turco-t[taro-rus pentru Crimeea. T[tarii voiau autonomie în Crimeea =i, pentru a o obine, s-au aliat cu coreligionarii lor turci. Rusia, angajat[ în r[zboaiele nordice spre a obine deschidere la Marea Baltic[, nu putea acorda atenie prea mare acestui du=man potenial: Imperiul Otoman. Ea pierde deci Crimeea în urma p[cii de la Baccisarai (1681),7 dar câ=tig[ dou[zeci de ani de pace =i o frontier[ recunoscut[ de ambele p[ri: pe Nipru. Pe de alt[ parte, sultanul, edificat în privina acestui du=man de temut care era Rusia, se consider[ liber s[ declare r[zboi Europei, a c[rei rezisten[ bloca trecerea spre nord a islamismului. În 1683 izbucne=te r[zboiul turco-austriac. El angajeaz[ nu numai
  • 45. DIMITRIE CANTEMIR quot;# otomanii =i Habsburgii, ci, a=a cum era de a=teptat, iradiaz[ pe harta Eurasiei inând încle=tate aproape toate forele militare disponibile, într-un conflict care va dura pân[ la sfâr=itul secolului, cu focare diferite, victorii =i înfrângeri spectaculoase, cu lini=ti aparente. Când a izbucnit acest r[zboi Dimitrie Cantemir avea zece ani. El se n[scuse la 26 noiembrie 1673 – locul nu se =tie exact, dar se b[nuie=te a fi F[lciu sau Galai, locuri ale mo=iilor p[rinte=ti – =i se =colea înc[ sub îndrumarea dasc[lului s[u Ieremia Cacavela. Ochii elevului nu p[trundeau tainele =i sensul atâtor întâmpl[ri pe care maestrul se silea s[ i le t[lm[ceasc[. Un lucru e sigur: nici Cacavela =i nici Curtea din Ia=i nu vedeau cu ochi buni expansiunea turceasc[. Faptul c[ Jan Sobieski =i Carol de Lorena despresuraser[ Viena la 1683 nu putea fi privit altcum decât drept un câ=tig în b[t[lia cea mare a alung[rii turcilor din Europa. De=i, nu-i mai puin adev[rat, Sobieski era o ameninare pentru moldoveni în calitatea lor de supu=i ai Imperiului Otoman. În 1685, când vine domn, Constantin Cantemir, tat[l viitorului înv[at, are grij[ s[-l sprijine pe Sobieski cu o pruden[ de om trecut prin multe, dar mai ales cu o simpatie de fost lefegiu la le=i. Ca r[splat[ acesta vrea s[-l alunge din Ia=i într-o incursiune pustiitoare, despre care pân[ =i folclorul a p[strat amintiri.8 Pe fondul marelui conflict al [rilor europene cu turcii se p[streaz[, u=or umbrite, dar nu mai puin dramatice, toate celelalte conflicte. Ungaria nu voia s[ devin[ dependent[ de Austria. În 1681 Dieta de la =opron restabilise autonomia Ungariei. Imre Thököly devenise regele ei cu sprijin turcesc (în 1682). P[strând Viena, forele europene aliate se îndreapt[ îns[ c[tre Pesta. Thököly e înfrânt la Eperjes =i în 1684 Habsburgii p[trund din nou în Ungaria.9 Turcii pierd Pesta, au de f[cut fa[ unei r[scoale în Dalmaia de Nord =i Sunt pe cale s[ piard[ =i Dubrovnikul. Frana, ve=nic refractar[ ordinii europene impus[ de Habsburgi, intr[ în conflict nu numai cu ei, ci =i cu toi sprijinitorii s[i reali ori poteniali. Existena acestei nemulumiri gata s[ izbucneasc[ oricând în spatele liniei frontului desemnat[ de conflictul islamo-cre=tin, îl face
  • 46. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;$ pe Papa Inoceniu al Xl-lea s[ iniieze o alian[ continental[ cu aparen[ religioas[ =i fond antiotoman: Liga Sfânt[, din care fac parte Austria, Polonia, Veneia. Dup[ doi ani, în 1686, se al[tur[ =i Rusia.10 Aceasta din urm[, cu ochii îndreptai spre Asia =i Europa deopotriv[, prinsese momentul favorabil intr[rii în marele circuit al alianelor antiotomane de la care spera atâtea. Împins[ într-o astfel de situaie extrem[, Franei nu-i r[mânea altceva de f[cut decât s[ se alieze cu sultanul. Ceea ce a =i f[cut. Cucerirea de avantaje tactice =i nu mai puin teritoriale de la Habsburgi caracteriza politica „regelui Soare“, a c[rui mam[ se numise totu=i Ana de Austria. Frana a revocat în 1685 Edictul din Nantes care prevedea libert[i religioase pentru hughenoi. În acela=i an, prin Edictul de la Postdam, ei cap[t[ dreptul de a se stabili în Prusia =i Brandenburg. O respingere dintr-o parte echivala cu o acceptare din alta. Problemele religioase, care erau în principal acelea ale cre=ti- n[t[ii fa[ de mahomedani, tind s[ se f[râmieze în diferende de proporii =i orient[ri diferite. Acela dintre biserica apusului =i a r[s[ritului era cel mai însemnat. Tentativa ortodoxiei grece=ti de a cuceri noi poziii, ori de a le p[stra pe cele deja cucerite, e mereu mai evident[. A=a se =i explic[ p[trunderea masiv[ a dasc[lilor greci în [rile române. Ei încercau, în bun[ m[sur[, s[ se opun[ iezuiilor polonezi pentru a p[stra neschimbat[ grania celor dou[ tipuri de cre=tinism.11 Extin- derea influenei grece=ti de la religie la comer a dus, din partea [rilor române, la m[suri protecioniste, cum ar fi, la jum[tatea secolului al XVII-lea, interdicia pentru greci de a ocupa slujbe domne=ti.12 Mai târziu Imperiul Otoman a folosit detenta impri- mat[ de aceste presiuni pentru a instaura domniile fanariote. De altfel, înc[ la 1685 ofensiva antiotoman[ era în plin proces pe toat[ linia european[ a frontului. Veneianul Francesco Morosini a ocupat Moreea =i Atena (1685 – 1687). Iacob al II- lea al Angliei se cl[tina continuu din cauza simpatiei sale pentru Frana =i catolicism. C[derea lui în 1688 e semnalul ridic[rii irlandezilor contra Angliei =i prilejul instaur[rii pe tronul Angliei a lui Wilhelm de Orania (William III). Frana pierde atunci supremaia pe mare. Împotriva ei se ridic[ Liga de la
  • 47. DIMITRIE CANTEMIR quot;% Augsburg (1687–1697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania, Anglia, Olanda, Suedia. Intervenia acestui nou partener – Suedia – devenit activ odat[ cu urcarea pe tron (în 1697) a lui Carol al XII-lea, era anunat[ prin politica tat[lui s[u, care, propulsându-=i regatul în prim planul conflictelor europene, preg[tea de fapt terenul viitoarelor cuceriri de poziii. Cre=terea prestigiului Rusiei lui Petru cel Mare f[cea ca Suedia s[ caute sprijin în partea teritorial opus[ acesteia. 1688 e îns[ un an de graie nu numai pentru Wilhelm de Orania, ci =i pentru Constantin Brâncoveanu. Ambii au venit pe tron în acela=i timp. Dup[ +erban Cantacuzino, care se aliase cu Leopold I în dauna turcilor, primejduindu-=i astfel nu numai tronul, ci =i viaa, noul domn promitea s[ se in[ în umbra semilunii, adic[ s[ nu se alieze cu du=manii ei =i s[ nu se amestece în conflicte religioase de orice fel ar fi fost. Fiindc[ predecesorul s[u p[c[tuise =i sub acest aspect. El tip[rise în 1688 Biblia în limba român[, ceea ce promitea consolidarea unei linii de rezisten[ atât fa[ de catolicismul de peste muni, cât =i fa[ de nu mai puin activa ortodoxie greceasc[. Existena unui popor în primul rând prin limba sa, era o con=tientizare a unui fapt, dar una de netolerat de c[tre cei din jur, în diverse chipuri interesai s[-=i infiltreze influena pe teritoriile româ- ne=ti. Peste nici un deceniu Constantin Brâncoveanu avea s[ devin[ principe al Imperiului Habsburgic. Cu arme mai subtile, el continu[ în fond linia politic[ a predecesorului s[u. Turcii pierdeau continuu teren. Chiar atunci, în 1688, dup[ ce fuseser[ luate Buda =i Seghedinul de c[tre Habsburgi, e înl[turat Thököly, Ungaria devine regat ereditar al Habsbu- rgilor, iar Mihai Apafi, principele Transilvaniei, împreun[ cu Dieta sa, accept[ protecia Imperiului Habsburgic. Formula protectoratului varia între cererea de ajutor în caz de primejdie =i condiionarea politic[. Transilvania se afla în a doua situaie. Atunci ea a intrat, practic, în componena Imperiului Habsbur- gic, a viitorului Imperiu austro-ungar. În sfâr=it, anul 1688 este cel în care Imperiul Otoman pierde Belgradul, având, provizoriu, o nou[ grani[.
  • 48. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;& Tentativa Orientului islamic de a cuceri centrul Europei luase sfâr=it. Începea declinul. R[zboiul austro-turc continu[. Aflat de trei ani pe tronul Moldovei, Constantin Cantemir =edea înc[ într-o espectativ[ prudent[, sprijinind în secret cre=ti- n[tatea =i dând provizii armatelor turce=ti aflate în trecere. Venirea la putere a lui Petru I în 1689, de=i nu se concretizeaz[ printr-o schimbare brusc[ a manetei politicii externe a Rusiei, debuteaz[ totu=i printr-o m[sur[ concret[: delimitarea graniei ruso-chineze prin tratatul de la Nercinsk. K,hang-hsi, înv[atul împ[rat al Chinei, care =tia latin[, matematic[ =i era un confucianist de marc[, urm[rea astfel s[-=i asigure lini=tea fa[ de vecinul turbulent separând imperiul s[u14 de problemele survenite între Imperiul Otoman =i restul Eurasiei. Petru I, pe de alt[ parte, î=i elibera forele pentru susinerea b[t[liilor ce aveau s[ aduc[ Rusia în centrul ateniei puterilor europene. Ea se afla înc[ în intervalul p[cii de dou[zeci de ani cu Imperiul Otoman, astfel încât era liber[ s[-=i consolideze poziiile pe grania european[. O tentativ[ de absorbire a hanatului Crimeii fusese consumat[ în 1687. Dar t[tarii, aliai cu coreligionarii lor turci, nu putuser[ fi biruii. Era limpede c[ lupta trebuia început[ din alt punct =i era o problem[ de durat[. Între timp, flota Ligii Sfinte, condus[ de Morosini, îi bate pe turci la Mitilene. Contraofensiva nu întârzie. Ace=tia iau Smederevo =i recuceresc Belgradul. Aliai cu Thököly =i profitând de sprijinul lui Brâncoveanu =i al t[tarilor, turcii îi bat pe austrieci la Z[rne=ti (1690) =i-l iau prizonier pe unul din generalii de marc[: Heissler.15 R[scoala antiotoman[ a lui Gheorghe Brancovici, care încerca s[ obin[ independena Balcanilor fa[ de turci, dar =i fa[ de austrieci, tocmai fusese stârpit[ =i se profileaz[ la orizont o nou[ alian[: aceea dintre Muntenegru =i Rusia. Ea a fost definitivat[ abia în 1697, dar existase ca proiect cu mult înainte, deoarece avea un pretext religios: ap[rarea ortodoxiei în faa invaziei catolicismului. Aceast[ mi=care deocamdat[ subteran[ a Rusiei câ=tig[ în continuu teren. Dosoftei, mitropolitul Moldovei, va primi o tiparni[ =i se va bucura, dincolo de câ=tigul cultural, de faptul c[ centrul constantinopolitan =i grecesc al ortodoxiei tindea s[ fie
  • 49. DIMITRIE CANTEMIR quot;' echilibrat printr-un al doilea centru, cel de la Moscova. Ori acest lucru permitea Moldovei s[ jongleze între dou[ fore, în virtutea principiului c[ atunci când doi se ceart[... Este momentul când Dosoftei traduce Biblia, prima lucrare ampl[ în versuri ap[rut[ pe teritoriul românesc. Ceea ce f[cuse +erban Cantacuzino în |ara Româneasc[ se împlinea =i în Moldova. Între timp, b[trânul domn al Moldovei se s[vâr=e=te din via[ asistat de patriarhul Iacob al |arigradului, Gherasim al Alexan- driei =i Dositei al Ierusalimului.16 Era iarna anului 1693, când tân[rul Dimitrie se confrunt[ pentru prima oar[ cu domnia Moldovei. Boierii îl aleg, dar turcii nu-l confirm[.17 Atingerea unui statut de informare politic[ suficient de înalt pentru a rezista în faa conjuncturilor de tot felul i se pune pentru prima oar[ cu acuitate. Avea atunci aproape dou[zeci de ani =i înc[ se mai afla în prin proces de studiu. Ostatic al tat[lui s[u la Constantinopol, Dimitrie începe acum, pentru prima oar[, s[ se orienteze în spaiul politic al Imperiului Otoman, al Europei =i nu mai puin al [rilor române. Faptul c[ Brâncoveanu dorea centralizarea puterii ambelor teritorii române=ti de dincoace de muni în mâna sa nu-i scap[. Astfel interpreteaz[ el venirea pe tron a lui Mihai Racovi[. O tendin[ centrifug[ v[dea =i complotul Costine=tilor18 împotriva tat[lui s[u. Evident, se gânde=te mai ales c[ familia Cantemir ar avea tot atâta drept la tronul Munteniei cât Brâncoveanu la cel al Moldovei. Pentru c[ exista o leg[tur[ de rudenie cu +erban Cantacuzino (Dimitrie îi era ginere). În acela=i interval de timp când Dimitrie Cantemir deschid[ ochii spre lumea complicat[ a Europei, otomanii stârpesc mi=carea de eliberare din Muntenegru =i nu mai r[mân decât relaiile religioase cu Rusia spre a aminti aspiraiile sale de eliberare =i aspiraiile Rusiei de a-=i extinde influena spre vest. Aceasta din urm[ se afla într-o rodnic[ etap[ de stabilire a ceea ce în limbaj modern se cheam[ capete de pod. În afar[ de aciunea Muntenegru, Petru I stabile=te =i alte contacte politice. Între 1697–1698 c[l[tore=te în Curlanda, Prusia, Olanda, Anglia, Austria.19 Inaugureaz[ astfel un nou tip de conducere a treburilor statului, bazat pe cunoa=tere direct[, tinzând s[ elimine falsificarea informaiei provenit[
  • 50. E C AT E R I N A | A R { L U N G { # de la intermediari. De altfel, el va fi primul =ef de stat european care va l[sa un jurnal politic al evenimentelor, justificându-l prin necesitatea inform[rii corecte a urma=ilor. Dup[ Imperiul Otoman, care legiferase un asemenea tip de informaie de cel puin un secol, folosind istorici calificai,20 Petru I face din acest principiu al inform[rii exacte =i selective un principiu politic graie c[ruia Rusia va avea numai de câ=tigat (a=a cum, de altfel, avuseser[ de câ=tigat =i sultanii Imperiului Otoman). Prima victorie nu se las[ a=teptat[. În 1695 =i 1696, în cele dou[ campanii, Petru I cucere=te cetatea Azovului restabilind un echilibru favorabil Rusiei în Crimeea =i inând sub supra- veghere întregul hanat. Încet =i greu, cu pierderi =i cuceriri succesive de poziii, generator de insolite aliane =i prietenii adev[rate, conflictul turco-austriac se apropie de sfâr=it. Ultimul act nu fusese scris înc[. B[t[liile erau grele pentru ambele p[ri. Anglia g[se=te cu cale s[ înfiineze Banca Angliei =i s[ împr[=tie în toat[ Europa scrisorile sale de credit, ceea ce u=ura transferul banilor,21 pentru operaiile militare inclusiv. Aceast[ putere a Angliei, înc[ ignorat[ de adversari, dar =i de prietenii momentani, va face, în timp, ca totul s[ se m[soare nu în taleri sau pungi, ci în lire. Lumea era preg[tit[ pentru începerea unei b[t[lii decisive. În sfâr=it, în 1697 vine pe tron Carol al XII-lea al Suediei, cel care va face obiectul c[rii lui Voltaire, bine cunoscut[ pân[ ast[zi. B[t[lia decisiv[ se d[ la Zenta în 1697 22. Cantemir era atunci capuchehaia fratelui s[u Antioh, venit domn în 1695 =i prin urmare se afla în tab[ra turceasc[. E de aceea cu atât mai interesant[ perspectiva european[, antiotoman[ din care descrie mai târziu desf[- =urarea evenimentelor. Turcii Sunt înfrâni de Eugeniu de Savoia. Frana, ca aliat potenial ori de fapt al turcilor, e silit[ =i ea s[ depun[ armele. Prin tratatul de la Ryswick din 1697, care dizolv[ practic Liga de la Augsburg, Frana restituie tot ceea ce ocupase cu începere din 1678, din timpul r[zboiului franco-olandez. Olanda î=i recap[t[ privilegiile comerciale, de=i trebuie s[ restituie Franei Pondichery23 în Indiile Orientale. În sfâr=it, ultimul act al anului 1697, dup[ vizita european[ a lui Petru I, este Sinodul de la Alba Iulia, prin care o parte din
  • 51. DIMITRIE CANTEMIR # românii ortodoc=i din Transilvania se unesc cu catolicii. Era o soluie particular[ a acestei provincii cu statut specific în Imperiul Habsburgic, fixat prin diploma leopoldin[ din 1691. În 1698 nu se mai întîmpl[ nimic de seam[. Soarta r[zboiului turco-austriac fusese decis[. Ceea ce se desf[=ura în continuare era lunga procedur[ a tratativelor de pace, prin medierea Angliei =i Olandei. Din partea Imperiului Otoman particip[ Alexandru Mavrocordat, mare dragoman al Porii,24 =i Rami Reis Effendi.25 }n ciuda grijii extreme pentru forme a tuturor delegaiilor, fapt care întârzie cu un an pacea, tratatul de la Carlowitz (1699) stabile=te o nou[ ordine european[, din care Imperiul Otoman nu mai face parte. Astfel, Veneia ia Moreea, coasta Dalmaiei =i câteva insule în marea Ionic[. Austria ia Transilvania, Croaia, Slovenia. Cât despre Ungaria, ea devine un drept ereditar al coroanei Habsburgilor. Polonia recap[t[ Podolia =i Ucraina apusean[, pierdute în r[zboiul turco-polon încheiat la 1676. Se sfâr=ea astfel secolul al XVII-lea. Zorii lumii moderne se ar[tau la orizontul politic iradiind tot fastul problematicii secolului urm[tor. Pacea era o floare fragil[, a c[rei cre=tere avea s[ fie curând stopat[ de st[rile conflictuale latente aflate în germene în înse=i condiiile care-o n[scuser[. Antioh Cante- mir, domn al Moldovei, simte ap[sarea sporit[ a tributului – imperiul trebuia s[-=i refac[ forele, mai ales armate – ceea ce îl face s[ înlocuiasc[ „darea pre an“ a [ranilor cu patru rate trimestriale, pentru ca ap[sarea asupra individului s[ fie mai mic[ =i mai uniform[ pe unitatea de timp. De asemenea, secolul al XVIII-lea face s[ se iveasc[ pe harta Europei configuraii politice noi, dar în care cele vechi sunt înc[ înglobate. Continu[ procesul de eliminare a Imperiului Otoman, paralel cu afir- marea unor fore noi ce vor atinge abia acum str[lucirea. Pe de alt[ parte, Asia repet[, cu reflexe îndep[rtate, marile b[t[lii europene, într-o încercare de p[strare a liniei extreme de rezisten[ a Imperiului Otoman pe de o parte, a celui arist pe de alta. Persia pierde în aceast[ confruntare ultimele poziii importante.
  • 52. E C AT E R I N A | A R { L U N G { # Între 1701 - 1714 se desf[=oar[ r[zboiul de succesiune la tronul Spaniei. În el sunt implicate Spania, Portugalia, Italia, Frana, Savoia, Mantua, Bavaria, Köln, Imperiul Habsburgic, Anglia, Olanda. Coloniile, mai ales cele din Indiile-Orientale =i Americi, î=i modific[ u=or graniele dup[ victoriile =i înfrângerile momentului. Habsburgii, Anglia =i Olanda se opun proclam[rii ducelui de Anjou ca rege al Spaniei (sub numele de Filip al V-lea). B[t[lia de la Blenheim, unde Eugeniu de Savoia (împreun[ cu Malborough) îi bate pe franco-bavarezi (1704), aceea de la Oudenade (1718) =i Malplaquet, unde francezii sunt înfrâni de forele aliate, traseaz[ pa=ii acestui r[zboi îndelungat, a c[rui miz[ era autoritatea european[ a Franei =i, nu, mai puin, a Imperiului Habsburgic. Pe de alt[ parte, forele în continu[ cre=tere ale comerului englez =i olan- dez c[utau c[i de captare a unor surse de noi venituri. Tratatele bilaterale încheiate pe parcurs, ca =i cele dou[ tratate finale (Utrecht 1713 =i Ratstadt 1714) ilustreaz[ cât de mult =i cum anume s-au schimbat într-un deceniu raporturile de fore.26 Filip al V-lea de Bourbon e recunoscut rege al Spaniei cu condiia s[ nu-=i asocieze Frana nici m[car în formula „uniune personal[“. În schimb Frana cedeaz[ Angliei Acadia, Terra Nova, St. Kitts, toate în America. P[streaz[ doar Quebec. Spania cedeaz[ Angliei Gibraltarul =i monopolul comerului cu sclavi în coloniile spaniole din Africa, iar ducelui de Savoia i se d[ Sevilla, pe care acesta o va schimba în 1720 cu Sardinia, primit[ de Habsburgi tot de la spanioli, odat[ cu regatul Neapolului, o parte din Toscana, ducatul de Milano, Mantua =i unele posesiuni în |[rile de Jos. Olanda cap[t[ =i ea dreptul de a ine garnizoane în Belgia (Mons, Namur) drept garanie împotriva atacurilor Franei.27 Odat[ cu acest final al r[zbo- iului, Anglia, care câ=tigase printr-o pace separat[, de la Portugalia, avantaje comerciale în teritoriile st[pânite de aceasta, î=i consolideaz[ =i în interior puterea. Dup[ regina Ana vine dinastia de Hanovra (George). Odat[ cu ea Common- wealth-ul beneficiaz[ de uniune personal[ cu celelalte posesiuni ale dinastiei. Spre sfâr=itul celui de-al doilea deceniu al veacului se constituie sistemul cabinetului ministerial. Habsburgii
  • 53. DIMITRIE CANTEMIR #! întreprind aciuni similare. Prin „Pragmatica sanciune“ se stabile=te indivizibilitatea teritoriilor monarhiei =i posibilitatea succesiunii =i în linie feminin[. Hegemonia francez[ în Europa se sfâr=ise =i, odat[ cu ea, punctul cel mai avansat de susinere pe care-l aveau turcii în occidentul continentului. Pentru teritoriile române=ti singurul lucru important care se întâmpl[ în timpul acestui r[zboi ine de pacea de la Satu Mare, din 1711, când Habsburgii înglobeaz[ Transilvania (dup[ în[bu=irea ultimei r[scoale a curuilor izbucnit[ în 1793 sub conducerea lui Francisc al II-lea Rakoczi). Pus în situaie defensiv[ prin pierderea unui aliat preios, Frana, Imperiul Otoman caut[ s[ recâ=tige Europa pe mare =i pe uscat. R[zboiul turco-veneian izbucnit în chiar anul încheierii tratatului de la Ratstadt, ca =i r[zboiul austro-turc izbucnit doi ani mai târziu, în 1716, marcheaz[ declinul armatelor otomane =i ridicarea unor stele noi. Tratatul încheiat cu Rusia în 1713, pentru asigurarea spatelui, valabil dou[zeci de ani, îl continua pe cel din 1711 de la Vadul Hu=ilor. Eliberat astfel de un al doilea front posibil, Imperiul Otoman reu=e=te s[ ia de la veneieni Moreea. Dar ajutorul austriac nu întârzie =i turcii se v[d în situaia de a pierde în faa lui Eugeniu de Savoia Petrovaradinul =i Belgradul. Prin tratatul de la Passaro- witz din 1718 o parte a Munteniei (Oltenia =i Banatul) trec, împreun[ cu Serbia de Nord =i Bosnia de Nord, în posesiunea austriecilor. Turcii pierdeau astfel teritorii tributare, adic[ surse importante de venituri, nu doar poziii avansate în Europa. În plus, supu=ii austrieci cap[t[ drept de comer în Imperiul Otoman. În timp ce Europa desf[=ura acest evantai de fore pentru a stabili hotarele naionale ale statelor ca =i conturul coloniilor fiec[ruia, problema de fond continu[ s[ r[mân[ aceea a respingerii otomanilor. În acela=i interval nordul Europei e str[b[tut de valul pe care-i stârne=te venirea lui Carol al XII-lea pe tronul Suediei. De asemenea, trebuie luat[ în consideraie dorina Rusiei de a-=i asigura deschiderea la Marea Baltic[. Era, între altele, motivul pentru care Petru I dorea pacea cu turcii. La 1700 el încheie tratatul de la Constantinopol, reînnoit în 1713 prin tratatul de la Adrianopol, apoi în 1720 printr-un
  • 54. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #quot; alt tratat la Constantinopol =i, în sfâr=it, în 1724, ultimul tratat de neagresiune cu turcii încheiat la Constantinopol, de aceast[ dat[ pentru a l[sa Rusiei mâinile libere în r[zboiul cu per=ii.28. R[zboiul nordic dintre suedezi =i ru=i a inut între 1700–1721. Acesta a fost =i intervalul de timp când a domnit Dimitrie Cantemir, a avut loc r[zboiul ruso-moldo-turc =i apoi a urmat refugiul în Rusia al domnului moldovean. Menionarea acestui fapt este important[ deoarece, pe de o parte, Rusia nu era interesat[ în deschiderea unui conflict cu Poarta din cauza b[t[liilor din nord, pe de alta deoarece polonezii, moldovenii =i Carol al XII-lea acionau, fiecare în parte =i din motive deosebite, pentru a determina un conflict deschis între cele dou[ mari fore armate. Polonia 29 lupta în acela=i timp =i contra Suediei =i a turcilor. Moldova simea nevoia s[ intre într-un sistem european de aliane, ca =i celelalte provincii române=ti, pentru a putea lupta astfel mai eficient contra Imperiului Otoman. Suedia voia s[-=i p[streze supremaia în peninsul[ =i pe marea Baltic[. În conflictul cu Petru I a cerut de aceea sprijin Porii.30 Acest r[zboi de dou[ decenii, care a m[cinat forele mai multor armate, a avut o soart[ schimb[toare. La Narva, chiar în 1700, Carol al XII-lea îl bate pe Petru I. Pân[ prin 1706 balana înclin[ în favoarea Suediei. Ea a reu=it s[-l impun[ rege în Polonia pe Stanislav I Leszczinski. Mi=care interesant[, la care tân[rul Dimitrie va fi vibrat amintindu-=i c[, pe vremea domniei fratelui s[u Antioh, îl cunoscuse pe tat[l acestui rege polon.31 Opiunea din 1706 pentru Stanislav, devenit rege dup[ tratatul de la Altranstadt, se produce pe fondul cre=terii îngrijor[toare (nu doar pentru Polonia) a unei noi stele la r[s[rit: Rusia lui Petru cel Mare. Acesta reu=e=te în 1709 s[-l bat[ pe Carol al XII-lea la Poltava. Aliana dintre Rusia =i Danemarca face ca armata înfrânt[ s[ se retrag[ nu spre nord, ci spre sud, c[tre Tighina. A fost momentul când Dimitrie Cantemir a venit domn (toamna, 1710). În prim[var[ a început r[zboiul de la Prut, marcat prin b[t[lia de la St[nile=ti (vara). Acest r[zboi l-a silit pe Carol al XII-lea, expulzat din Bender =i adus la Adrianopol, s[ se întoarc[ în patrie cu greu, abia în 1714. El atac[ în 1716 Norvegia, dar nu reu=e=te s[-=i
  • 55. DIMITRIE CANTEMIR ## asigure supremaia în faa ei. Moartea sa, în 1718, gr[be=te sfâr=itul îndelungatului r[zboi al nordului. Regina Ulrike Eleonore, sora defunctului, se vede silit[ s[ încheie pace mai întâi cu Danemarca (1720, Frederiksborg) cedându-i ducatul de Schleswig-Holstein 32. Îndelungatul conflict pentru câ=tigarea de poziii la marea Baltic[ a fost doar o parte a aciunii lui Petru I de ridicare a prestigiului Rusiei. Concomitent au loc numeroase reforme interne menite s[ modernizeze sistemul de relaii, de guvernare, ca =i instituiile [rii. Ritmul rapid al reformelor, puterea cu totul remarcabil[ a marii aristocraii, refractar[ conducerii centralizate, duc la r[zmerie unde se exploateaz[ sentimentul religios al populaiei =i nemulumirile provocate de situaia social[ complex[. În 1703 e întemeiat Petersburgul, devenit capital[ în 1712. Lupta surd[ dintre conduc[torii bisericii ruse =i Petru I pentru deinerea de avantaje, ca =i impozitele sporite care-i priveau mai ales pe [rani, provoac[ r[scoala streliilor din 1705-1706 =i aceea a cazacilor lui Kondrati Bulavin din 1707-1708. În 1708 începe seria de reforme administrative menit[ se u=ureze conducerea treburilor interne: crearea guberniilor (1708), înfiinarea Senatului (1711), din care mai târziu va face parte =i Dimitrie Cantemir, organizarea colegiilor (1718–1722). În 1721 Petru I adopt[ titlul de împ[rat (Imperator). Trebuie c[ Dimitrie Cantemir n-a fost complet str[in de acest eveniment, deoarece Panegiricul s[u din 1714 folose=te din plin acest apelativ 33. În 1722 în Rusia se stabilesc rangurile nobiliare. Este reorganizat[ armata, mai ales flota, cu instructori germani. Este înfiinat[ Academia din Petersburg (1724). Era o tentativ[ subtil[ de dominare pe c[i spirituale a vastului spaiu rus, m[rturia interesului Europei pentru aceast[ parte a lumii. Leibniz, cel care a dus tratative pentru întemeierea Academiei ruse, nu f[cea decât s[ se al[ture instructorilor care instruiau armata, =efilor de cabinete care organizau sistemele de circulaie a informaiei =i chiar de guvernare. Petru I a considerat îns[ c[ mijloacele europene pot fi subsumate unui scop propriu: asigurarea prestigiului Rusiei printr-o bun[ consolidare a
  • 56. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #$ granielor. Dup[ r[zboiul nordului, urma grania r[s[ritean[ =i de sud. R[zboiul ruso-persan, la care a participat =i Dimitrie Cantemir în calitate de responsabil pentru partea civil[ a expediiei, a fost pentru el =i ultimul. A murit înainte de sfâr=itul r[zboiului, dar =tiind c[ izbânda va fi a Rusiei. Jurnalul ultimului s[u an de via[ o atest[.34 În urma acestui r[zboi – încheiat în 1723 prin pacea de la Petersburg – Derbent =i Baku revin Rusiei. Pa=ii ei urm[tori sunt îndreptai spre recucerirea poziiilor pierdute între timp. Astfel, prin r[zboiul din 1723– 1735, încheiat cu tratatul de la Viena, Rusia particip[ la r[zboiul de succesiune la tronul Poloniei =i-=i consolideaz[ influena în aceast[ ar[. În 1739, prin pacea de la Belgrad, încheiat[ cu turcii, Rusia ia înapoi Azvoul, pierdut în 1711. Între 1741 – 1743 se desf[=oar[ un nou r[zboi ruso-suedez, dup[ care Rusiei îi revine Finlanda de sud-est, r[mas[ Suediei prin pacea de la Nystadt. La jum[tatea veacului al XVIII-lea Rusia devenise una din marile puteri ale Europei, dispus[ s[ intre în competiie cu restul continentului pe toate planurile. În acela=i timp declinul Imperiului Otoman continu[. Practic, dup[ luarea Moreii de la veneieni în 1714, el pierde în mod constant poziii: Banatul, Serbia de Nord, Oltenia, Bosnia de Nord. În 1711 Algeria se declar[ independent[ fa[ de Poart[. Declinul în Asia vine ceva mai târziu decât în Europa, dar cu pa=i la fel de mari: dup[ ce, în 1724, prin tratatul turco- rus de la Constantinopol, Porii îi reveneau Hamadan =i Tabriz, ea pierde dup[ b[t[liile din Azerbaidjan (1730–1736), încheiate cu tratatul de la Constantinopol, tot ceea ce luase Imperiului Persan cu începere din 1723. Pân[ =i Imperiul Marilor Moguli, care pierdea constant teren înc[ de la începutul veacului, obine victorii împotriva odinioar[ atotputernicilor otomani. Dimitrie Cantemir m[surase bine panta descendent[ pe care mergeau, chiar dac[ f[cuse erori de calcul în ce prive=te viteza declinului. De la jum[tatea secolului al XVII-lea pân[ la jum[tatea celui de-al XVIII-lea Europa =i Asia au fost antrenate, în proporii diferite dar însemnate, în mai bine de dou[zeci de r[zboaie. Ele au avut, aproape în exclusivitate, un singur motiv: cucerirea
  • 57. DIMITRIE CANTEMIR #% de noi teritorii sau cel puin de ascendent politic în zona de influen[ a altor [ri. Chiar lupta împotriva Imperiului Otoman are acest caracter din partea celor care nu luptau pentru eliberarea propriei [ri, ci pentru a lua de la turci teritorii ce nu le aparinuser[ niciodat[. Modernizarea vieii economice, social-politice, modific[rile religioase =i câ=tigurile culturale trebuie m[surate deci pe acest fond în continu[ mi=care, specific lumii de la intersecia veacurilor al XVII-lea =i al XVIII-lea. Ceea ce a decis în aceast[ confruntare a fost buna organizare a vieii interne, a armatei, o cunoa=tere exact[ a situaiei din celelalte [ri =i, nu mai puin, nivelul valoric al surselor de venituri. În Anglia se înfiineaz[ sistemul parlamentar, Common- wealth-ul, Banca Angliei, Royal African Company. În plus, buna organizare a flotei a f[cut din Anglia una dintre marile puteri ale lumii, în defavoarea Franei, care a pierdut teren, recuce- rind mai târziu lumea, pe c[ile nev[zute, dar nu mai puin sigure, ale culturii. Habsburgii au avut una din cele mai bune armate de uscat. Disciplina, antrenamentul sistematic, dotarea =i-au spus cuvântul în b[t[lii decisive. Un corp de comandani de elit[ i-au asigurat faima. Rusia a folosit modelul german mai mult decât altele în organizarea propriei armate ca =i a vieii social-politice. În plus, o mare deschidere spre nou, venit[ la momentul oportun, a ridicat brusc =ansele ei de reu=it[. Petru cel Mare a intuit =i importana unui bun sistem infor- maional. Spania =i Polonia, unde orgoliul nobiliar era una din coordonatele de baz[ ale înse=i politicii de stat, pierd continuu teren pe toate fronturile. La fel Imperiul Otoman, a c[rui întindere uria=[ nu mai putea fi inut[ sub control cu acela=i sistem de relaii =i organizare militar[ =i religioas[35 care d[duse rezultate la începuturile avântului s[u. Societatea european[ parcurge acum drumul de la Evul Mediu la lumea modern[. Vreme de un secol =tiina =i tehnica, filosofia, artele, jurisprudena beneficiaz[ de un avans care s- a dovedit, în perspectiva timpului, de-a dreptul spectaculos. Fizicianul german Otto von Guericke inventeaz[ pompa pneu- matic[ (1650), prima ma=in[ de generat electricitate (1663) =i demonstreaz[ existena presiunii atmosferice (1654).
  • 58. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #& Fizicianul francez Edmé Mariotte descoper[ legea comprim[rii gazelor (1679), independent de fizicianul =i chimistul englez Robert Boyle, care define=te =i elementul chimic (1662). Anatomistul italian Marcello Malpighi descoper[, cu ajutorul microscopului, circulaia capilar[ la om.36 De altfel, în acela=i timp se public[ lucr[ri importante în domeniul opticii: Tratatul despre optic[ al olandezului Christian Huygens apare în 1690, cu efecte salutare atât în domeniul micro cât =i macro-univer- sului. El însu=i a descoperit satelitul Titan =i inelul planetei Saturn, iar concet[eanul s[u Anthony van Leeuwenhook a descris nu numai circulaia capilar[, ci =i hematiile, sperma- tozoizii, bacteriile. În acela=i an 1690 francezul Denis Papin descrie ciclul închis termodinamic al motorului cu abur. Pe baza acestor descrieri doi inventatori englezi, Thomas Newcomen =i John Calley au inventat ma=ina cu abur (1705). +tiinele naturii,37 zon[ de leg[tur[ între filosofie =i astronomie, având în centrul lor, în ultim[ instan[, cunoa=terea omului =i a mediului s[u de via[, se dezvolt[ împreun[ cu =tiinele pure, mai ales matematica. Newton, cel care s-a ocupat de calculul infinitezimal, a inventat =i telescopul cu oglind[ (1668) =i a descoperit legea atraciei universale (1682). De altfel, titlul lucr[rii sale este caracteristic stadiului de simbioz[ al matematicii =i =tiinelor naturale: Principiile matematice ale filosofiei naturale (1687). Marchizul de Vauban, cel care a perfecionat arta fortificaiilor, coexist[ cu Halley, iar înfiinarea observatorului din Greenwich este un eveniment contemporan cu inventarea termometrelor Reaumur =i cu mercur. Un loc deosebit continu[ s[ ocupe filosofia, în bun[ m[sur[ în virtutea drepturilor pe care le avusese în trecut, când semnificase suma cunoa=terii omene=ti. Una dintre cele mai importante direcii este aceea reprezentat[ de dezvoltarea logicii.38 Thomas Hobbes, René Descartes, Baruch Spinoza, Nicolas de Malebranche, Leibniz, Vico, Christian Wolf dezvolt[, în sectoare anume ale filosofiei, idei =i argumente care structureaz[ aceast[ sfer[ a cunoa=terii preg[tind saltul imediat urm[tor, cel al lui Kant, n[scut în prima parte a veacului al XVIII-lea.
  • 59. DIMITRIE CANTEMIR #' Literatura european[ produs[ în intervalul cuprins între jum[tatea secolului al XVII-lea =i jum[tatea celui urm[tor e dominat[ de francezi, tot a=a cum arta plastic[ e dominat[ de olandezi, iar muzica de italieni. O în=iruire a celor mai cunoscute nume e suficient[ pentru a indica principalele curente c[rora aparin, ca =i tabloul general al epocii: scriitorii cei mai importani sunt Paul Scarron, La Rochefoucauld, Andreas Gryphius, Cyrano de Bergerac, La Fontaine, Molière, marchiza de Sevigné, Bossuet, John Dryden, Charles Perrault, La Fayette, Boileau, pictorii sunt Gabriel Metsu, Pieter de Hooch, Nicolaes Maes, Mansart, Antoine Watteau, François le Moine, Tiepolo, Hogarth39, muzicienii Henri Purcell, Alessandro Scarlatti, François Couperin, Antonio Caldara, Tomaso Albinoni, Antonio Vivaldi, Telemann.
  • 60. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Spaiul românesc al sfâr=itului de secol =aptesprezece =i început de secol optsprezece r[mâne îns[ conectat în m[sur[ covâr=itoare la lumea Orientului Apropiat =i a fostului Bizan. Este edificator faptul c[ o serie de patriarhi ai Ierusalimului sau Constantinopolului au înfiinat tipografii la Ia=i =i Bucure=ti (mai ales Dositei), au scris despre [rile române (Matei episcop al Mirelor) sau pur =i simplu personalit[i politice =i culturale formate în lumea orientalo-bizantin[ au publicat lucr[ri 40 menite s[ impun[ standardul cultural al acestui spaiu (Constantin Duca a scris filosofie, Alexandru Mavrocordat despre istoria evreilor =i lucr[ri de medicin[, Nicolae Mavro- cordat a publicat dialoguri în stil platonic =i a editat autori greco-bizantini). O recucerire a Occidentului poate fi remarcat[ =i pe aceast[ cale ocolit[. A=a de pild[ Hrisant Notara studiase în Italia =i la Paris, Ilias Miniati în Italia, Ieremia Cacavela la Viena, Leipzig =i Cambridge, Alexandru Mavrocordat la Padova etc. Accentul preponderent al activit[ii acestor personalit[i culturale r[mâne cel polemic: Orientul ortodox e opus Occiden- tului catolic. O excepie face doar preluarea informaiei =tiinifice: medicin[, geografie, istorie, tehnic[, matematic[ =.a. Ambiia de a menine în Balcani =i mai departe supremaia spiritului bizantin (Dositei e tipic ca demers în acest sens), adic[ ortodox în faa avansului spre est a spiritului european (vizibil îndeosebi în parametri religio=i – catolicismul, ajuns pân[ în Rusia) a fost receptat[ de tân[rul Cantemir la justa ei valoare. El citeaz[ lucr[rile acestor autori cre=tini nu doar în lucr[rile de tineree, ci =i în cele de maturitate. Acest unghi de receptare a Orientului de c[tre Cantemir, pe fondul unei aspiraii europene, n-a exprimat îns[ nici pe departe marele evantai al tentaiilor pe care acesta le oferea Balcanilor epocii. Un adev[rat program de influenare cultural[, urm[rit =i coordonat atent de spaiul de cultur[ arab[, îl dubla pe cel politic, de meninere a zonei dun[rene în sfera islamismului. Astfel, luptele desf[=urate de otomani la jum[tatea secolului al XVII-lea pe teritoriul princi- patelor române, ca =i împotriva Ucrainei, Poloniei sau Rusiei, sunt dublate de persuasiuni culturale menite s[ exalte originea bizantin[ a cre=tinismului oriental, pentru c[ Bizanul se afla
  • 61. DIMITRIE CANTEMIR $ de mult în spaiul arabofan. A=a de exemplu C[l[toria Patriarhului Macarie din Antiohia în |[rile Române =i în Rusia, în 1652–1658, descris[ de nepotul acestuia, Paul de Alep, ca =i Cartea c[l[toriilor a lui Evlya Celebi, cel care l-a însoit pe vizirul Köse Ali pa=a în expediia de represalii contra [rilor române, indic[ nu doar stilul epocii, care f[cea din descoperirea exotic[ (ca mai târziu în Europa) un punct de atracie cultural[, ci indic[ mai ales acest program dublu de captare a spaiului românesc, program care nu ezit[ s[ foloseasc[ în sprijinul s[u chiar ideea deosebirii de religie (cea cre=tino-bizantin[ fa[ de cea islamic[), ignorând deocamdat[ faptul c[ aici se poate afla =i începutul pierderii controlului bizantin =i grecesc asupra acestui spaiu. |[rile Române au contribuit în mare m[sur[ la aceast[ pierdere. Cantemir însu=i se înscrie pe aceast[ linie graie c[reia curentul grecofil câ=tig[ succese hot[râtoare în spaiul rusesc,41 atras vizibil de occident. Resuscitarea latinit[ii pe acest teren de lupt[, ca argument al specificului poporului român în Balcani =i ca justificare a aspiraiilor sale europene, contribuie nu numai la obinerea distan[rii fa[ de spaiul arabofon =i islamic, ci =i fa[ de bazinul slavon al începuturilor religios-culturale române=ti. Faptul c[ Petru Movil[, mitro- politul Kievului, fundeaz[ o Academie unde se folosesc forme ortodoxe de cultur[ latin[, î=i cap[t[ în acest context propor- iile =i valoarea exact[. Ar merita poate o meniune deosebit[, pe acest fond problematic, relaiile [rilor române cu insula Creta. În Istoria Imperiului Otoman Cantemir acord[ o importan[ deosebit[ acestei insule, f[când istoricul luptelor ei cu Imperiul Otoman =i menionând oamenii de cultur[ pe care i-a dat. Aceast[ atenie a autorului nu era întâmpl[toare =i nu se datora pur =i simplu faptului c[ acolo se n[scuse Ieremia Cacavela. El =tia – =i simea pretutindeni în jur – pregnana cu care se impunea [rilor române spiritul acestei vechi colonii bizantine. Astfel, George Palamed, cretan de origine, a scris o cronic[ despre Mihai Viteazul, Constantin Cantacuzino Stolnicul fusese =i el elevul unui cretan (Gherasim Vlahos), pe vremea lui Brâncoveanu predica la Bucure=ti un alt cretan, Ioan Avramios. În sfâr=it, înainte de a veni în
  • 62. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ Moldova, Cacavela însu=i st[tuse la curtea lui +erban Canta- cuzino. O n[zuin[ comun[ apropie lumea acestei insule din arhipelagul grecesc de [rile române42: aceea a eliber[rii de sub dominaia otoman[. Un spirit comun: acela al culturii fostului Imperiu Roman de R[s[rit. +i o mentalitate comun[: a unui popor mic, care nu se poate impune altfel decât pe calea culturii. Acest ajutor reciproc între dou[ popoare =i culturi venea s[-l dubleze pe cel de mai mari proporii dintre cre=ti- n[tatea arab[ =i cea a [rilor române. Ortodoc=ii din Arabia, Siria =i Liban î=i tip[reau la Ia=i, Bucure=ti sau Târgovi=te (Antim Ivireanul a fost în acest sens unul dintre factorii cei mai activi) lucr[ri menite s[ p[streze viu spiritul bizantin ca factor al distan[rii fa[ de lumea islamic[. Menion[m Cartea orelor tip[rit[ în 1702 la Bucure=ti în arab[, apoi o serie de lucr[ri religioase tip[rite în partid[ dubl[, în arab[ la Alep =i în român[ la Ia=i sau Bucure=ti (ceea ce indic[ de fapt con=tientizarea unei aciuni comune de p[strare, pe c[i religioase, a identit[ii ambelor spaii fa[ de islamism, în virtutea apartenenei lor la lumea apus[ a romanit[ii orientale.) Leg[turile cu Athosul, Sinaiul, Antiohia, Alexandria =i Ierusalimul, uneori chiar împov[- r[toare pentru m[n[stirile române=ti, constituie o alt[ cale, nu mai puin religioas[, de p[strare a contactelor între cele dou[ spaii care alc[tuiser[ limitele de est =i de nord ale Imperiului Roman de R[s[rit. În sfâr=it, o corect[ proiectare a parametrilor cei mai generali care au condiionat demersul cultural al lui Dimitrie Cantemir presupune relevarea prizei sale la lumea otoman[, mai ales a istoriografiei, dar =i a artelor. Numeroasele cit[ri din Istoria Imperiului Otoman sau Sistemul religiei muhamme- dane ne las[ s[ întrevedem cu prisosin[ acest lucru. Problema care se pune, în cadrul acestui capitol, este aceea a conturului real al acestui spaiu cultural, receptat de Cantemir doar dintr-un anumit unghi =i prin anumite aspecte considerate de el prioritare. Limba culturii Imperiului a fost mult[ vreme cea persan[. Ca urmare era firesc s[ se asimileze cultura vechilor per=i (muzica, plastica, arta c[rii, administraia etc.) pân[ la a fi recunoscut[ drept fundament al culturii turce=ti. În secolele
  • 63. DIMITRIE CANTEMIR $! al XVII-lea =i al XVIII-lea aceast[ cultur[ producea de mult pe cont propriu, se afirmase prin seriozitate =tiinific[ în probleme de istorie43, prin opere de art[ remarcabile (îndeosebi arhi- tectur[) fiind înc[ în curs de asimilare a tehnicii (mai ales navale =i mai ales de la veneieni, dar =i a construciilor de poduri, fortificaiilor etc.). O lips[ de apeten[ pentru =tiinele cu valoare practic[ (medicina, geografia =.a.) ca =i fa[ de cuceririle cele mai noi ale spiritului european (fizic[, chimie, tactic[ =i strategie militar[, dar =i de art[, cultur[ =i civilizaie) produc decalaje sesizate ca atare de Dimitrie Cantemir drept început al declinului, de=i nesesizate probabil în toat[ adânci- mea faliei pe care-o f[ceau vizibil[ între lumea Orientului =i aceea a Occidentului. |[rile Române Dac[ pornim de la ipoteza – care urmeaz[ a fi demonstrat[ în cursul acestui studiu – c[ Dimitrie Cantemir a fost determinat în chip mai mult sau mai puin direct de contextul vieii social-politice, aceea care i-a determinat =i opiunile fundamentale ca domn al Moldovei, fiu, frate =i ginere de domn, atunci este evident c[, pe lâng[ acest spaiu oriental =i occidental percutat de atâtea puncte de foc, trebuie luat[ în consideraie situaia [rilor române. Numai pe acest fundal amplu se poate exprima apartenena lui Cantemir la poporul român =i la problemele care priveau existena lui. De mai multe secole, dominantele politicii [rilor române, adic[ ale Moldovei, Munteniei =i Transilvaniei, r[m[seser[ neschimbate. Un excurs fie =i sumar indic[ puternice linii de for[: pe de o parte, lupta pentru independen[, pe de alta, tentativele de consolidare intern[ =i, în ce prive=te principatele dun[rene, incluzând uneori =i Transilvania, de unificare sub o singur[ dinastie. Situat[ geografic în imediata apropiere a Imperiului Otoman (preg[tit prin întreaga politic[ de stat, ca =i prin religie, s[ cucereasc[ Europa), Muntenia este prima dintre provinciile române=ti care trebuie s[-i opun[ rezisten[. În 1359, atunci când Bogdan Vod[ intra în Moldova, pe linia Dun[rii Nicolae Alexandru particip[ deja la o aciune antiotoman[.44 Prima barier[ în calea Islamului – cea religioas[ – e creat[ tot atunci:
  • 64. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $quot; Mitropolia de la“ Curtea de Arge=. Ea e conceput[ ca sprijin nemijlocit al domniei. Dovada c[ lucrurile stau a=a se las[ întrev[zut[ în aciunea lui Vladislav (Vlaicu) Vod[ care, la 1269, înfrânge (în sudul Dun[rii) forele pro-catolice. În acela=i an |ara Româneasc[ se vede supus[ dublei presiuni a regatului maghiar =i Imperiului Otoman. Turcii întreprind prima incursiune la nordul Dun[rii în timp ce, în schimbul F[g[ra=ului =i Amla=ului, Vlaicu e silit s[ recunoasc[ suzeranitatea maghiar[ asupra sa. Situaia era limpede. Aceast[ fâ=ie de p[mânt dintre Dun[re =i Carpai devenise spaiu tampon între un Imperiu =i un regat. Cele dou[ puteri c[utau s[ obin[ un ascendent asupra ei. Forele interne aveau de ap[rat independena politic[ =i teritorial[. La numai câiva ani de la venirea pe tron, Mircea cel Mare se aliaz[ cu Wladislaw Jagello al Poloniei, care tocmai obinuse suzeranitatea asupra Moldovei, din dorina de a-=i f[uri =i el un spaiu-tampon împotriva aceluia=i Imperiu Otoman. Mircea, cu spatele astfel asigurat, îi bate pe turci la Vidin =i-l reinstaureaz[ la sudul Dun[rii pe arul Stracimir. Era propria sa asigurare c[ Poarta nu-l va ataca. Totu=i, cu numai =ase ani înainte de sfâr=itul veacului al XlV-lea, sultanul însu=i intr[ în |ara Româneasc[. Baiazid Ilderîm, a c[rui faim[ cutreierase Asia =i lumea, se îndrepta de fapt spre Europa. Înfrânt la Rovine, este urm[rit de Mircea dincolo de Dun[re, pân[ la Nicopole. Se impunea pentru Muntenia, în lipsa unor aliane certe, care s[-i asigure ajutor la nevoie, o delimitare limpede a teritoriilor sale fa[ de cele turce=ti. În 1402 Mircea ia Chilia de la genevezi,45 care-=i infiltraser[ acolo comerul. El câ=tig[ prin lupt[ =i o parte a Dobrogei, sprijinindu-=i astfel hotarul pe Marea Neagr[. Nevoia de lini=te din partea Porii îl face s[ susin[ în 1409 pe Musa, cel ce va ocupa Adrianopolul =i va deveni sultan. Aceast[ victorie diplomatic[ a fost îns[ de scurt[ durat[. La 1415 |ara Româneasc[ a început s[ dea haraci turcilor. Ce-i drept simbolic: 2000 de galbeni pe an. Nicolae B[lcescu, analizând peste veacuri domnia lui Mircea, consider[ c[ tratatul s[u, prin care Poarta se obliga s[ protejeze ara de ali cuceritori în schimbul acestui tribut, nu era =i unul de subordonare politic[ ori teritorial[, ci unul – conform tratatelor
  • 65. DIMITRIE CANTEMIR $# internaionale – de întrajutorare. Acela=i lucru s-a întâmplat cu +tefan cel Mare în Moldova.46 Mircea cel Mare s-a eliberat îns[ repede de povara acestui tribut. Dup[ numai un an a procedat dup[ o metod[ bine cunoscut[: l-a susinut la tron, împotriva sultanului în funcie, pe Mustafa, un alt pretendent, de pe urma c[ruia n-a beneficiat îns[ de nici un ajutor. La 1419 Sigismund de Luxemburg anexeaz[ Severinul, Or=ova =i Mehadia, iar Imperiul Otoman Dobrogea. Domnia lui Mircea se sfâr=ise. Umbra ei protectoare continua s[-=i întind[ aripa asupra |[rii Române=ti. Tratatul de pace turco-ungar de la 1429 confirm[ independena [rii fa[ de Poart[. Abia la 1432 Alexandru Aldea supune ara turcilor. +i numai dup[ ali treizeci de ani Vlad |epe= reu=e=te s[ elibereze Giurgiul. Era un început care se cerea continuat. Dar Mahomed al II-lea, sultanul acelui timp, nu putea ceda atât de u=or. El intr[ în Târgovi=te în 1462 =i-l pune domn pe Radu cel Frumos. Lupta antiotoman[ continu[ pe diverse alte c[i. Formarea con=tiinei naionale este un proces continuu. În cadrul lui joac[ un rol important componenta religioas[ ca element de desprindere de contextul politic nefavorabil impus prin islamism =i catolicism. Apariia Liturghierului lui Macarie în zorii veacului al XVI-lea marca un pas câ=tigat. Laicizarea procesului n-avea s[ întârzie. De la 1521 ni se p[streaz[ primul document de limb[ român[. El tr[deaz[ obi=nuina unei limbi îndelung folosite. E vorba despre scrisoarea lui Neac=u din Câmpulung c[tre negustorii bra=oveni care aveau privilegii în |ara Româneasc[ înc[ de pe vremea lui Vladislav I. Cu puin înainte de jum[tatea veacului al XVI-lea apare prima tip[ritur[ în limba român[: Catehismul românesc (Sibiu, 1544). Spiritual, terenul era preg[tit pentru ofensiva antiotoman[. Dar abia venirea pe tron a lui Mihai Viteazul o va declan=a. El a exprimat punctul de vedere al |[rii Române=ti în ce prive=te unitatea poporului =i teritoriului românesc în ansamblul s[u, clipa de str[lucire care a impus Porii recunoa=terea domniei p[mântene în 1597, dup[ b[t[liile de la Rusciuk =i C[lug[reni, dup[ luarea Br[ilei =i a Giurgiului. Fulger[tor, în ultimul an al veacului al XVI-lea, Mihai Viteazul, care-l b[tuse pe Andrei
  • 66. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $$ Bathory la +elimb[r =i intrase triumfal în Alba Iulia, intr[ =i în Moldova, alungându-l pe Ieremia Movil[.47 Un stat puternic în Balcani era ceea ce nu convenea nici maghiarilor, nici polonezilor =i cu atât mai puin Porii. Prin urmare Ieremia Movil[ va fi grabnic reinstaurat cu ajutor polon ca Moldova s[ r[mân[ în sfera de influen[ a Poloniei. Mai mult decât atât: Polonia g[se=te de cuviin[ s[ pun[ domn în |ara Româneasc[ pe Simion Movil[. În primul an al veacului al XVII-lea Mihai Viteazul e ucis la Câmpia Turzii din ordinul lui Gheorghe Basta, fostul s[u aliat antiotoman, care se simea tr[dat prin cererea de ajutor adresat[ de Mihai împ[ratului de la Viena.48 Este interesant de observat ce se întâmpla in acest interval de timp în celelalte provincii române=ti. Cantemir, care strângea material în vederea scrierii unei istorii unitare a tuturor provinciilor române=ti pân[ în vremurile contemporane lui, a =i l[sat m[rturii mai ales în leg[tur[ cu p[rerea sa despre istoria Munteniei, mai puin a Transilvaniei. Aceste p[reri sunt perma- nent confruntate cu soluiile pe care i le oferea istoria Moldovei. Concepia sa se deta=eaz[ ca specific[ tocmai pe fondul a ceea ce vedem azi, de la distana impus[ de timp, ca fiind adev[r obiectiv sau punct de vedere personal. În Transilvania se desf[=oar[, mai mult ca în celelalte provincii române=ti, o b[t[lie de clas[. R[scoala de la Bobâlna din 1437 marcheaz[ prima jum[tate a veacului al XV-lea, a=a cum r[zboiul [r[nesc al lui Gheorghe Doja va marca începutul veacului urm[tor. Între aceste dou[ evenimente, care tr[deaz[ o neaderen[ de mas[ la politica de stat, se desf[=oar[ alte importante b[t[lii: pentru p[strarea independenei Transilvaniei fa[ de coroana maghiar[, a independenei Ungariei fa[ de Habsburgi =i, nu în ultimul rând, pentru p[strarea independenei tuturor fa[ de Poart[. Banul Severinului, Iancu de Hunedoara, ajunge voievod al Transilvaniei în 1441. Primele sale aciuni sunt îndreptate împotriva turcilor. Cu ajutorul muntenilor el ajunge în 1443 pân[ la Morava. Pacea încheiat[ în anul urm[tor între unguri =i turci confirm[ haraciul |[rii Române=ti, dar recu- noa=te neamestecul Porii în treburile ei interne. Iancu de Hunedoara începea s[ se impun[ ca simbol al luptei anti-
  • 67. DIMITRIE CANTEMIR $% otomane. El a devenit în 1446 guvernator al Ungariei. La 1452, prin pacea de la Adrianopol, Iancu obine din partea turcilor promisiunea de pace la nordul Dun[rii. În r[zboiul declan=at de Poart[ pentru luarea Belgradului acela=i Iancu de Hunedoara iese victorios la Salankemen =i apoi la Belgrad. Din p[cate nu-=i poate finaliza victoria, fiind r[pus de cium[ chiar în tab[ra militar[. În locul s[u lupta antiotoman[ o va continua Matias sau Mateia= Corvin, român transilv[nean. La 1526 Ioan Zapolya, principele Transilvaniei, deschide seria luptelor pentru independena Transilvaniei fa[ de Ungaria. Conflictul început în parametri caracteristici Evului Mediu se ascute în anii urm[tori, ducând la aliana cu regele Franei (în 1528) =i, ceea ce e mai important, cu Imperiul Otoman.49 Se configureaz[ tipuri noi de aliane, mult mai obi=nuite secolului urm[tor. La 1529 moldovenii vin =i ei în ajutorul lui Ioan Zapolya. Habsburgii sunt b[tui în lupta de la Feldioara. Soarta b[t[liilor va fi schimb[toare în tot cursul veacului al XVI-lea. De pild[ în 1541, prin tratatul de la Gil[u, Habsburgii iau ora=e =i cet[i din Ungaria =i Transilvania. Dar la un veac dup[ asta, în plin secol al XVII-lea, cu prilejul p[cii westfalice (1644), Transilvania particip[ la tratative ca stat independent. Tot cam atunci, mitropolitul Transilvaniei, sârbul Sava Brancovici, se afirm[ ca lupt[tor împotriva calvinismului, iar Gheorghe Rakoczi al II-lea ocup[ Cracovia =i Var=ovia, pe care le vizau =i turcii. Este de aceea mazilit de sultan, dar luptele împotriva Porii vor continua. Un loc aparte în contextul vieii politice române=ti a Evului Mediu trebuie f[r[ îndoial[ acordat Moldovei, deoarece de numele ei se leag[, în cea mai mare m[sur[, viaa =i activitatea lui Dimitrie Cantemir. Dup[ ce Bogdan Vod[ devine întemeietor =i domn al [rii la 1359,50 vremurile de pace =i de consolidare a poziiilor nu dureaz[ mai mult de un sfert de veac. La 1387 Petru I Mu=at recunoa=te suzeranitatea regelui Poloniei Wladislaw Jagello. Era începutul ofensivei polone împotriva Imperiului Otoman, tentativa acestui regat de a-=i asigura graniele creând spaii-tampon. În aceea=i tentativ[ se încadreaz[ aliana lui Mircea cel Mare, menionat[ mai sus,
  • 68. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $& ca =i dorina, repetat exprimat[, de a impune domni atât în Moldova cât =i în Muntenia. Ar mai trebui luat în consideraie, evident, =i un alt factor, care ine de tendina expansionist[ propriu-zis[ a Poloniei, tendin[ proprie statelor europene =i asiatice ale vremii, suficient de consolidate interior spre a putea privi în afar[. Prin aceast[ tendin[ statele române se aflau într-o continu[ poziie de alert[, fiind vizate din mai multe p[ri. Moldova trebuie s[ resping[, pân[ la sfâr=itul veacului al XIV-lea, nu numai persuasiunea polon[, ci =i n[v[lirea maghiarilor, ba chiar conflictul deschis, de=i nu armat, cu Patriarhia din Constantinopol, care încerca, pe c[i religioase, s[ limiteze prerogativele domnului, ca =i infiltrarea catoli- cismului, în favoarea propriei sale dominaii, în ultim[ instan[ de ordin politic. În aceast[ situaie Mircea cel B[trân l-a instalat domn în Moldova pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman. A fost o mi=care salutar[, graie c[reia Moldova intr[ într-o perioad[ de stabilitate de câteva decenii. Patriarhia din Constantinopol e silit[ s[-l recunoasc[ mitropolit pe Iosif, cel care fusese uns în prealabil de c[tre domn. R[mâne îns[ valabil[ suzeranitatea Poloniei =i eliberarea de ea va constitui unul din obiectivele de fond – de=i vizibil numai în timp – ale politicii lui Alexandru cel Bun. În 1430 el a ajuns pân[ la Lvov =i Camenia. Din p[cate moartea sa, urmat[ de lupte interne între fii pentru ascensiunea la tron, a dus iar[=i la o perioad[ de sl[biciune. În 1448 Petru al II-lea cedeaz[ Chilia lui Iancu de Hunedoara. Polonezii îl susin la domnie pe Petru Aron, cel care-i elimin[ din competiia pentru tron pe Bogdan al II-lea =i Alex[ndrel. Sub Petru Aron Moldova pl[te=te haraci Porii în schimbul unor privilegii pe Mediterana acordate negustorilor s[i. În acela=i an când Moldova devine tributar[ turcilor, anume 1456, Imperiul Otoman începe asediul Belgradului. Era deci un moment critic când =i-a început domnia +tefan cel Mare. În 1457 el l-a înl[turat, cu ajutorul o=tirii muntene, pe Petru Aron =i a inau- gurat o perioad[ de echilibru politic =i social de aproape o jum[tate de veac. Grija cea mai important[ a acestui domn a fost consolidarea =i ap[rarea granielor. Dup[ o prim[ perioad[ de orientare în privina mi=c[rii politice din [rile vecine, +tefan
  • 69. DIMITRIE CANTEMIR $' a luat înapoi Chilia (1465) respingând, la doi ani dup[ asta, atacul lui Mateia= Corvin intrat în Moldova pân[ la Baia. Dup[ înc[ doi ani +tefan ap[r[ cu arma în mân[ grania de la Nistru, atacat[ de t[tari (Lipnic, 1469). Peste ali doi ani îl bate la Soci pe Radu cel Frumos, pus domn în |ara Româneasc[ de Mahomed al II-lea, =i-l instaleaz[ în loc pe Laiot[ Basarab, favorabil politicii unitare a principatelor fa[ de du=manul potenial cel mai puternic: Imperiul Otoman. Ochiul politic al lui +tefan, bine antrenat în a vedea ce se petrece în apropiere ca =i în dep[rtare, l-a f[cut s[ presimt[ necesitatea unui act pe care Europa =i papalitatea îl vor percepe acut abia mai târziu . E vorba despre alianele între state =i fore capabile s[ susin[ politic, armat, economic, religios etc. lupta antiotoman[. Astfel, la 1474 +tefan încearc[ s[ încheie o alian[ cu papa Sixt al IV- lea împotriva turcilor. Fundamentul cre=tin al acestei aliane antiislamice nu-l interesa îns[ în aceea=i m[sur[ pe pap[, pentru care otomanii nu erau un pericol iminent, cât îl interesa pe +tefan, din motive mai puin religioase =i mai mult de supravieuire politic[. Luptând cu armata otoman[ în dou[ b[t[lii decisive, la Vaslui =i la R[zboieni, =i neajutat de nici unul dintre vecini, cu atât mai puin de Sixt al IV-lea, +tefan procedeaz[ dup[ reeta cunoscut[: îl înlocuie=te din nou pe domnul muntean pus de turci, anume Basarab |epelu=, cu Vlad C[lug[rul, de la care spera sprijin. În plus, încearc[ o alian[ bazat[ pe înrudire. Î=i c[s[tore=te fiica, pe Elena, cu fiul lui Ivan al III-lea, cneazul Moscovei. A fost îns[ o alian[ care nu i-a asigurat în nici un fel spatele. La numai un an dup[ ea, Baiazid a smuls Moldovei Chilia =i Cetatea Alb[, adic[ deschiderea ei la mare, Bugeacul de mai târziu. Cu preul unui omagiu pe care l-a depus la picioarele regelui Poloniei, la doi ani dup[ aceast[ înfrângere, +tefan a b[tut armata otoman[ f[r[ a reu=i totu=i s[ scape Moldova de plata tributului, ajuns la suma de 4000 de galbeni. Dezonoarea de a se fi închinat polonezilor a fost sp[lat[ dup[ b[t[lia de la Codrul Cosminului, din 1497, când Ioan Albert =i-a v[zut armata pus[ s[ semene ghind[ pe câmpul de b[taie. Pentru Moldova a fost epoca cea mai glorioas[, aceea la care se vor gândi cu nostalgie toi domnitorii viitori. Echilibrul
  • 70. E C AT E R I N A | A R { L U N G { % politic =i social pe care l-a realizat +tefan, f[r[ nici un ajutor din afar[, a constituit pentru moldoveni modelul cel mai puternic – de altfel ca =i pentru români în general – în lupta contra marelui Imperiu Otoman.51 Petru Rare=, urma=ul lui +tefan, a fost cel care a reu=it s[ încheie un tratat de alian[ cu Ferdinand de Habsburg (Ia=i 1535) împotriva Porii. Motivele lui Rare= nu erau îns[, în principal, =i acelea ale Habsburgilor. În situaia în care atât Ungaria cât =i Transilvania doreau s[ r[mân[ independente fa[ de ea, ambele teritorii trebuiau inute sub control, puse în situaia de zon[ închis[. În plus, faptul c[ Ungaria era dispus[ s[ se foloseasc[ =i de sprijin otoman pentru a-=i p[stra independena fa[ de Habsburgi, a permis aceast[ alian[ cu Moldova împotriva unui du=man devenit comun, dar din motive deosebite. De altfel, aliana a r[mas mai mult formal[. Moldova a fost atacat[ deopotriv[ de t[tari, polonezi =i turci, f[r[ ca Habsburgii s-o ajute. La 1538, dup[ ce f[cuse Br[ila raia turceasc[, sultanul ocup[ Suceava =i face raia =i Tighina, luând întreg Bugeacul. Acela a fost momentul retragerii lui Rare= la Ciceu, în Transil- vania, teritoriul unde veacuri de-a rândul =i-au g[sit refugiul atâia lupt[tori împotriva Porii din celelalte provincii române=ti. Abia în a doua jum[tate a secolului al XVI-lea Ioan vod[ cel Cumplit a reu=it s[ ia din nou Br[ila =i Tighina. A fost îns[ grabnic ucis de trimi=ii sultanului, deloc dispus s[ piard[ aceast[ poart[ dintre mare =i continent care-i asigura cale liber[ spre nord. Aliana lui Aron Tiranul cu Habsburgii, din ultimii ani ai veacului, de=i reediteaz[ tentativa aceluia=i Petru Rare=, nu mai are acelea=i efecte. Dup[ încercarea lui Mihai Viteazul de unificare a tuturor teritoriilor române=ti, a urmat lunga perioad[ a luptelor pentru tron (1607 – 1611) dintre Simion Movil[ =i Ieremia Movil[. Domn a devenit, de aceast[ dat[, Alexandru Movil[.52 Principatele române devin, insesizabil pe moment, dar limpede în perspectiva timpului, mai puternice, organizarea intern[ permite înt[rirea justiiei =i înflorirea culturii. În 1640 Vasile Lupu înfiineaz[ Academia vasilian[, iar în Muntenia se editeaz[ în acela=i an Pravila de la Govora. La un deceniu dup[ aceasta, în 1652, se tip[re=te Ia Târgovi=te
  • 71. DIMITRIE CANTEMIR % Îndreptarea legii, primul cod unificat al practicilor juridice. Constantin +erban, domnul |[rii Române=ti, ca =i Gheorghe +tefan, domnul Moldovei, au de respins diverse atacuri t[tare, turce=ti, unul din ei chiar e mazilit, dar în rest linia principal[ de atac a Porii nu se îndreapt[ spre [rile române. Putea fi momentul favorabil pentru a se câ=tiga independena. Cel puin a=a a socotit Mihnea al III-lea al Munteniei când a provocat r[scoala antiotoman[ luând Giurgiu la 1659, ca =i Br[ila, Or=ova, Nicopole, Rusciuk. Era fire=te aliat cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea. A fost o tentativ[ de eliberare cu victorii de scurt[ durat[, deoarece Mihnea a murit la S[tmar. Imperiul Otoman era înc[ în plin proces de cre=tere. La 1660 Oradea a devenit centrul unui pa=alâc. Cam atunci, prin uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino, se declan=eaz[ lunga b[t[lie intern[ din Muntenia între partida B[lenilor =i a Cantacuzinilor.53 Pe lâng[ acest aspect mai trebuie menionat înc[ unul relevant pentru politica [rilor române de dincoace de Carpai. Familiile Duca, Ghica =i Cantacuzino î=i împart domnia în ambele p[ri, uneori de mai multe ori. Grigore Ghica54 provocase moartea postelnicului f[r[ a b[nui c[ prile- juie=te astfel venirea la putere a uneia din cele mai numeroase =i puternice familii: Cantacuzinii. În acela=i timp cu el domnul Moldovei era Gheorghe Duca. Ambii vor fi înlocuii, nu imediat, dar semnificativ, de Cantacuzini: Dimitrie în Moldova =i +erban în |ara Româneasc[.56 Revenirea pe tron în trei rânduri a înv[atului Constantin Duca în Moldova,57 ca =i lunga domnie a lui Constantin Brâncoveanu în Muntenia, a pus familia Cante- mire=tilor în postura de a se strecura pur =i simplu cu abilitate printre interesele unor familii puternice, cu multe prerogative la tron, câ=tigate înc[ de înainta=i. Constantin Cantemir a c[p[tat tronul dup[ a doua domnie a lui Dumitra=cu Cantacuzino, în 1685, la vârsta de 71 de ani. El a încercat s[ obin[ stabilitatea politic[ prin acte diplomatice remarcabile. Dup[ moartea sa Dimitrie, fiul cel mic, ales domn de boieri, nu e totu=i confirmat de Poart[. Vine pe tron Constantin Duca, pentru scurt[ vreme îns[, fiindc[ sultanii se schimbau =i ei des58, iar marii viziri =i mai des. Sunt de sperat deci =i pentru fiii lui Cantemir vremuri
  • 72. E C AT E R I N A | A R { L U N G { % mai bune. Antioh ajunge domn la 1695 =i st[ pân[ la 1700. Urmeaz[ iar Constantin Duca, apoi Mihai Racovi[ cel impus de Brâncoveanu. Din nou Antioh Cantemir, în cea de-a doua domnie, mult mai scurt[, ba chiar scurtat[ din cauza influenei la Poart[ a aceluia=i Brâncoveanu, care-l impune pe acela=i Mihai Racovi[.59 Sultanul se afla în postura celui de-al treilea care câ=tiga când doi se ceart[. Haraciul crescuse incredibil.60 Folosirea acelora=i domni în ambele [ri române – majoritatea aparinând unor familii nep[mântene – era mai mult decât o revan=[. Era, din punctul de vedere al Imperiului Otoman, preg[- tirea domniilor fanariote. A fost momentul când, dup[ domnia lui Nicolae Mavrocordat, a venit pe tronul Moldovei Dimitrie Cantemir. Aciunea lui rapid[ împotriva Porii l-a f[cut nu numai s[ piard[ domnia ci =i s[ gr[beasc[ un deznod[mânt de mult programat: înlocuirea domnilor p[mânteni cu domni fanarioi. Moartea principelui Dimitrie Cantemir n-a stins =i dorina Cantemire=tilor de a recuceri tronul Moldovei. În 1739, la intrarea armatelor ruse în Ia=i sub conducerea lui Münnich, erau prezeni =i Dumitra=cu =i Constantin, fii lui Antioh Cantemir, fostul domn al Moldovei 62. Tratatul de la Luk era un fapt uitat =i de c[tre Rusia. Atunci s-a instaurat în Moldova administraie militar[ rus[,63 ceea ce ilustra limpede inteniile de fond ale puterii ariste. Grigore al II-lea Ghica =i-a p[strat tronul în aceste condiii. În peisajul plin de mi=care al Europei secolelor al XVII-lea =i al XVIII-lea [rile române parcurg, din punct de vedere politic, un traseu mai ales defensiv, de ap[rare a fiinei naionale, fie fa[ de otomani, fie de poloni, Habsburgi etc. Necesitatea de a sta mereu în gard[ ocup[ în principal forele acestor state feudale mici. În plus, principatele dun[rene sunt în situaia – mai devreme ca Transilvania – de a pl[ti Porii un haraci mereu sporit. Ele nu dispun, prin urmare, de sisteme informaionale eficiente, ci sunt, de cele mai multe ori, la discreia informaiilor provenite din surse secundare, afiliate altor sisteme de interese. Armata nu e instruit[ =i organizat[ în mod special, ea fiind alc[tuit[ din întregul popor ridicat la lupt[ de apropierea du=manului.84 Instruirea populaiei nu se
  • 73. DIMITRIE CANTEMIR %! face prin înv[[mântul organizat. Academia vasilian[, înfiinat[ de Vasile Lupu, e un început bun, dar care prive=te doar boie- rimea. Se observ[ tentativa de organizare intern[. Dimitrie Cantemir însu=i a produs, în anul cât a fost domn, o astfel de mi=care de deschidere spre mica boierime =i r[ze=i, în dauna marii boierimi, strict ierarhizat[ =i ea.65 Se observ[ tentativa de consolidare a puterii domnului prin elaborarea unei legislaii unitare. Se dezvolt[, dintre =tiine, mai ales istoriografia, iniial pe baze cronic[re=ti (cronologii de domni), dar evoluând rapid spre înelegerea importanei =i rolului politic al acestei discipline. De la Grigore Ureche =i Ion Neculce la Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul =i Dimitrie Cantemir e parcurs drumul de la cronicari la istoriografi. Patristica (Antim Ivireanul, Dosoftei66) este intens folosit[ pentru p[strarea independenei bisericii române fa[ de cea catolic[ =i ortodox[ (greceasc[) deopotriv[, pentru afirmarea limbii române. Sunt foarte puini cei care str[pung cortina acestui complicat Ev Mediu românesc spre cunoa=terea plafonului înalt al problemelor europene. Printre ei se num[r[ Constantin Cantacuzino Stolnicul, Constantin Duca, Nicolae Milescu =i Dimitrie Cantemir, de departe cel mai solid istoriograf al poporului român în momentul respectiv =i cel mai bun specialist în probleme orientale al Europei începutului de veac optsprezece. Contacte culturale Pentru formarea unei personalit[i culturale =i politice nu faptul biografic în sine are importan[, cât are capacitatea de a stabili conexiuni între evenimente trecute =i prezente, de a prevedea desf[=urarea celor viitoare. În acest scop trebuie educat[ o capacitate special[ a spiritului, bazat[ pe o mare mobilitate =i pe reacia prompt[. Aceast[ capacitate se formeaz[ nu atât în procesul propriu-zis de înv[- are sau nu numai, cât în practica propriu-zis[. De aceea socotim c[ sistemul de relaii c[ruia îi este conexat[ respectiva perso- nalitate îi poate defini, în bun[ m[sur[, caracteristicile. Sau cel puin i le direcioneaz[ într-un anumit sens. Când s-a n[scut Dimitrie Cantemir, la 26 octombrie 1673, tat[l s[u avea 59 de ani =i era serdar. Comanda provinciile de
  • 74. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %quot; dincolo de Prut. Mama sa, Ana Bata=, era cea de-a treia soie a vârstnicului tat[, mult mai tân[r[ decât el. Aparinea unei familii boiere=ti atestat[ din secolul al XVI-lea =i se înrudea, prin doamna Anastasia, soia lui Duca vod[, cu una din familiile domnitoare =i cultivate ale Moldovei. Tat[l nu =tia carte,67 dup[ cum spune Ion Neculce în Letopiseul s[u, dar avea s[ se dovedeasc[ un bun diplomat, l[sându-se, când trebuia, condus de marea boierime. El considera c[ trebuie s[ le asigure fiilor s[i Antioh =i Dimitrie cea mai bun[ educaie din câte se puteau oferi. Intuiia =i experiena de o=tean, fost lefegiu la le=i, îi spuneau c[ numai astfel vor vedea orizontul lumii în care tr[iau =i se puteau conduce c[tre limanul unei cariere militare =i politice pe m[sura rangului lor. Mama trebuie s[ fi avut =i ea un rol în afirmarea acestei intenii a tat[lui. Dasc[lul Ieremia Cacavela, cel care l-a înv[at carte pe Dimitrie, era originar din insula Creta68 =i, fiind educat în Europa, a contribuit la ridicarea nivelului =i calit[ii informaiei culturale, producând un viraj spectaculos de la cultura slavo-bizantin[ de care ar fi avut parte fiul de domn în virtutea tradiiei moldovene=ti a secolului al XVI-lea, spre umanismul de tip european.69 Concurena în epoc[ dintre iezuitismul polon =i ortodoxia greceasc[ pe teritoriul princi- patelor dun[rene s-a tradus =i printr-o cre=tere a plafonului politic al acestor mici state medievale. Constantin Cantacuzino Stolnicul citea ziare tip[rite în Italia, iar Cacavela a =i tradus din italian[, la 1686, pentru Constantin Brâncoveanu, Raggua- glio, o lucrare despre asediul Vienei. În anul urm[tor, tot el a tradus Vieile papilor Palatinului.70 De altfel, pentru evoluia viitoare a lui Dimitrie Cantemir, cel c[s[torit cu fiica lui +erban Cantacuzino, nu este deloc lipsit de importan[ faptul c[ în ambele locuri s-a aflat, la un moment dat, acela=i Ieremia Cacavela. Pân[ la vârsta de 15 ani, în 1688, anul morii lui +erban Cantacuzino, când tân[rul Dimitrie a plecat la Constantinopol ca ostatic al tat[lui s[u, înlocuindu-l pe Antioh, fratele mai mare, Cacavela reprezentase profesorul tot atât cât duhovnicul. Amprenta personalit[ii lui s-a s[pat adânc în plasma spiritual[ a adolescentului, alc[tuind fundamentul pe care se va cl[di edificiul viitor. De altfel, primele trei lucr[ri,
  • 75. DIMITRIE CANTEMIR %# aparinând etapei de început a creaiei lui Dimitrie Cantemir, îi =i sunt dedicate lui Cacavela: Divanul..., Imaginea... =tiinei sacre, Logica. În plus, în fruntea celei de-a doua dintre acestea exist[, în chip de explicare, o scrisoare a lui Dimitrie Cantemir c[tre dasc[lul s[u. Ea e scris[ cam la trei ani dup[ ce Antioh devenise domn a doua oar[, adic[ prin 1702, în preajma evenimentelor pline de tensiune relatate în Istoria ieroglific[. Scrisoarea este edificatoare pentru relaiile dintre elev =i profesor, ca =i pentru atestarea efortului de trezire spiritual[ a înv[[celului în parametrii atât de fix trasai de dasc[l. Scrisoarea a r[mas pân[ azi inedit[.71 La data când a fost scris[ Cantemir se desp[rise, practic, de Cacavela de mai bine de un deceniu =i avea s[ mai stea în capitala Imperiului Otoman înc[ vreo câiva ani buni.72 Tip[rise la Ia=i Divanul..., era un om matur dup[ regulile lumii de-atunci =i dup[ felul cum se formase, dar nu-=i uitase primul dasc[l. De altfel, în Istoria ieroglific[ îl cinste=te numindu-l Privighetoarea. Toi mae=trii s[i de la Patriarhia din Constantinopol – =i n-au fost puini – înelepii turci ori turcii cu care a venit în contact, perso- nalit[ile occidentale au ad[ugat câte ceva acestui prim bloc spiritual, f[r[ a-l modifica îns[ în esen[ decât greu =i târziu . Academia Patriarhiei din Constantinopol era cea mai înalt[ form[ de înv[[mânt a cre=tin[t[ii orientale.73 Ea p[stra tradiiile fostului Bizan, ambiia de a educa la o în[lime egal[ cu aceea a înaltelor =coli ale cre=tin[t[ii occidentale, de a folosi forme de înv[[mânt egale cu ale fostului Imperiu Roman de Apus. Schisma religioas[ survenit[ pe fondul unor dispute cu caracter laic, care provocaser[ sciziunea teritorial[ =i politic[ a vastului Imperiu Roman, întins din insulele britanice pân[ în Persia =i din Germania pân[ în nordul Africii, î=i meninea, dup[ secole, caracteristicile: credina fiec[reia dintre p[ri în dreptul s[u la supremaie aparent religioas[, vizând de fapt pe cea politic[ =i fiind în fond cultural[. Faptul c[, venii din inima Asiei, otomanii voiau s[ intervin[ în aceast[ complicat[ reea de contacte =i confrunt[ri, impunând propria lor lege, de=i p[rea s[ uneasc[ cele dou[ p[ri ale cre=tin[t[ii, p[stra totu=i linia desp[ritoare. La Academia Patriarhiei din Constan-
  • 76. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %$ tinopol s-au format Petru Movil[, mitropolitul Kievului, Alexandru Mavrocordat Exaporitul =i fiii s[i Nicolae =i Ion, Constantin Duca, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir. La data când a ajuns acolo Cantemir Academia avea profesori marcani, pe care elevul îi va evoca nostalgic =i copios într-o not[ a Istoriei Imperiului Otoman: Blasius Scaevophilax, predicator în catedrala Patriarhiei, acolo unde se p[strau toate documentele cre=tin[t[ii orientale începând de la cucerirea Constantinopolului de c[tre turci. Apoi Antoniu =i Spandoniu, filosofi peripatetici, lacomiu, specialist în gramatic[, de la care Cantemir a deprins elementele filosofiei, Sevastus, teolog, specialist în controversa dintre biserica greac[ =i latin[, Alexandru Mavrocordat,74 mare dragoman al Porii, Meletie, arhiepiscop de Arta =i Atena, geograf, reputat autor al unei Geografii univer- sale (tip[rit[ dup[ moartea lui Cantemir).75 Tân[rul Dimitrie nu numai c[ era un mediu absorbant pentru cuno=tinele transmise de mae=trii s[i, dar avea s[ încerce, mai târziu, s[ implice (pe bun[ dreptate) numele Moldovei în aceast[ mare arie cultural[. De pild[, în leg[tur[ cu preocup[rile de istoric =i naturalist ale lui Alexandru Mavrocordat ine s[ precizeze, în Istoria Imperiului Otoman, faptul c[ ele s-au materializat prin tratate publicate la Ia=i de c[tre fiul s[u Nicolae, domnul Moldovei, în fond predecesorul =i urma=ul la tron al lui Cantemir însu=i. În ceea ce-l prive=te pe Meletie, Cantemir îl remarc[ nu numai ca geograf, ci =i ca bun cunosc[tor al literaturii universale. Are în vedere filosofia occidental[ a=a cum fusese ea preluat[ de grila ortodoxiei grece=ti, fiindc[ se refer[, în continuare, la Baptiste van Helmont, cel ce-l prelucrase pe Thales din Milet. Or van Helmont (1577–1644), elev al lui Paracelsus, medic =i chimist din Bruxelles, care încerca o sintez[ între atomismul antic =i filosofia contem- poran[ lui, bazat[ pe ultimele descoperiri ale =tiinelor naturii (într-o vreme când chimia f[cea primii s[i pa=i pentru a se desprinde de caracteristicile magice ale alchimiei), era departe de ceea ce însemna cultura european[ prin marile ei centre de interes. Cantemir n-a pomenit niciodat[ despre Rena=tere =i reprezentanii s[i în art[ =i în dezvoltarea =tiinelor, dezvol-
  • 77. DIMITRIE CANTEMIR %% tarea raionalismului =i turul de for[ al statelor europene în câ=tigarea de poziii economice =i coloniale. Ceea ce a preluat, în aceast[ faz[ de prim contact pe care i-o oferea Academia, inea, în bun[ m[sur[, de urm[rirea – dincolo de devenirea în timp – a ceea ce produseser[ fostele colonii bizantine împr[=ti- ate prin Europa dup[ cucerirea Bizanului de otomani. Abia târziu, dup[ periplul petesburghez, Cantemir se va deschide plenar =i spre cealalt[ Europ[. Ea avea s[ fie mai mult Europa nordului decât a Rena=terii, în formula preexistent[ deci a asimil[rii sudului de c[tre nord. La 1700 îns[ Cantemir consi- dera Phisica lui van Helmont una din produciile cele mai importante ale timpului s[u. A scris despre ea formulând p[reri explicite în leg[tur[ cu semnificaia =i importana pe care i le acorda. În plus, faptul c[ menioneaz[ anume relaia dintre Thales =i van Helmont, adic[ prioritatea culturii grece=ti în formarea spiritului european, dovede=te – de altfel sensul întregii note privitoare la Academia Patriarhiei acesta este – c[ se considera ca aparinând unei arii culturale de vârf, care mai avea înc[ lucruri de seam[ de spus lumii =i Europei. Cantemir îi mai menioneaz[ în respectiva not[ pe Calinic patriarhul Constantinopolului, Dositei =i nepotul s[u Hrisant Notara, ambii patriarhi ai Ierusalimului. Faptul c[ Dositei fusese în Moldova, chiar participase la ceremonia înmormânt[rii lui Constantin Cantemir, atest[ nu numai bunele relaii pe care domnul Moldovei încerca s[ le p[streze cu superiorii cre=ti- n[t[ii grece=ti, ci =i, cel puin din partea lui Dimitrie Cantemir, tentativa de a obine de la patriarhul Ierusalimului profituri pentru Moldova. În anul cât a fost domn el a reu=it performana de a lua pentru ar[ venitul unora din m[n[stirile închinate pân[ atunci Sinaiului. Fibra iluminist[ a lui Cantemir s-a manifestat rapid prin tentativa de subordonare a puterii religioase celei laice =i de satisfacere a necesit[ilor tributului nu prin suplimentarea d[rilor populaiei, ci prin protecia acesteia. Dac[ ne gândim =i la faptul c[ pe vremea domniei lui Antioh se produsese scindarea d[rii anuale în patru rate trimestriale (în Moldova chiar mai târziu decât în Muntenia), pentru a sc[dea ap[sarea uria=[ produs[ asupra micilor gospod[rii,
  • 78. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %& atunci distingem una din orient[rile limpezi ale politicii interne a ultimilor domni p[mânteni. Cantemir n-a ezitat nici o clip[ s[ afirme, în ochii Europei, c[ exist[ în Balcani o ar[ =i un popor care lupt[ pentru a p[stra gloria culturii mo=tenite de la romani.76 În nota pe care am menionat-o mai sus, referitoare la absolvenii Academiei din Constantinopol, el pomene=te la loc de cinste pe ruda sa dup[ mam[, Constantin Duca, elev al lui Spandoniu, pe Cacavela, predicator o vreme la catedrala Patriarhiei, pe Likinios din Monembasia, medicul Cantemi- re=tilor, devenit conte al republicii veneiene, prins apoi =i spânzurat de turci, Anastasie Condoidi, profesorul copiilor lui Cantemir, om cu studii în Italia, emigrat cu el în Rusia, care i-a p[strat lui Cantemir mult[ vreme relaiile cu istoriografia italian[ =i, în sfâr=it, Anastasie Nausios, cel ce studiase la Oxford =i era recunoscut drept un lingvist de marc[, specialist în limba greac[. Prin el a stabilit Cantemir relaii, pe când se afla în Rusia, cu mediile pietiste din Halle, în special cu lingvistul din America de Nord Cotton Mahler (1663–1728), reprezentant al puritanismului auglican, specialist în limbi slave =i pastor la Boston =i cu Peter Müller, teolog =i el. La sugestia acestui Müller Cantemir a luat ca profesor pentru fiii s[i =i ajutor al s[u pe Johann Gotthilf Vockerodt (1693–dup[ 1737), jurist =i nedagog. Acesta a =i scris o descriere a Rusiei care aminte=te, ca plan de expunere, de cantemiriana Descriere a Moldovei. De asemenea, Vockerodt l-a ajutat pe Cantemir la ordonarea uria=ului material al Istoriei Imperiului Otoman.11 Proieciile pe care sistemul de note al acestei lucr[ri le face asupra românilor =i a Moldovei atest[ nu doar patriotismul unui om aflat departe de ar[, ci =i convingerea lui ferm[ c[ poate contribui, pe calea scrisului, într-o vreme când se defineau spiritul european =i spiritul popoarelor europene, la ap[rarea independenei propriu-zise – teritoriale (vechea Dacie) =i politice – a românilor. Prima parte a =ederii lui Cantemir la Constantinopol (1688– 1693)78 se încheie odat[ cu moartea tat[lui s[u, când fiul sper[ s[ preia domnia. El este ales de sfatul [rii,79 dar neconfirmat de sultan, mai ales c[ nici un personaj influent al lumii turce=ti
  • 79. DIMITRIE CANTEMIR %' nu-l sprijin[,80 asigurându-i ceea ce se chema o garanie moral[. În consecin[ Cantemir procedeaz[ în continuare la strângerea relaiilor nu numai în lumea otoman[, ci =i în Moldova. Ion Neculce, cronicarul =i viitorul hatman al Moldovei, avea s[-i devin[ rud[ prin Bogd[ne=ti. Lupu Bogdan, cumnatul lui Cantemir, este unul din personajele interesante ale Istoriei ieroglifice. Cei trei frai Rosette=ti – Iordache, Scarlat =i Manolache – care aparinuser[ =i partidei lui Constantin Cantemir, descriu o curb[ interesant[, de desprindere de familia domnitoare. Deocamdat[ îns[ toi ace=tia contureaz[ in nuce o partid[ cante- mireasc[. Paralel cu amplificarea relaiilor cu boierimea moldovean[, Cantemir î=i fortific[ argumentele de ordin istoric. Ia cuno=tin[ de cronica lui Grigore Ureche cu interpol[rile lui Simion Dasc[lul =i Misail C[lug[rul, îl admir[ pe Miron Costin,81 cite=te pe Nicolae Costin. Peste ani, scriind Academiei din Berlin î=i anun[ dorina de a traduce De neamul moldo- venilor.82 Tocilescu a =i g[sit, în arhivele principale ale Minis- terului de externe din Moscova, exemplarul lucr[rii adnotat de mâna lui Cantemir. A fost, se pare, imboldul originar de a scrie Hronicul. 83 L-a interesat =i informaia despre Muntenia (anonimul brâncovenesc, Del Chiaro, cronica logof[tului +erban) =i Transilvania (Toppeltin =.a.). Apartenena la un popor =i o cultur[ erau deci fapt con=tientizat, linie a demersului s[u cultural =i politic. Evident, cunoa=terea întregii arii de preocup[ri a istoriog- rafiei române=ti n-avea cum s[ se definitiveze în scurtul interval petrecut la Ia=i. De altfel o parte dintre lucr[ri înc[ nici nu existau. Dar e remarcabil faptul c[ înc[ din tineree Cantemir a urm[rit concecvent tot ce ap[rea nou în [rile române, ca =i în cele vecine (despre români): cronici slavone, rutene=ti, poloneze, maghiare, germane, adic[ o serie de surse pe care bibliografia bogat[ =i sistematic[ a lucr[rilor sale le reflect[. În 1695, când fratele s[u Antioh, care nu pierduse zadarnic vremea la Constantinopol, ajunge domn, Dimitrie devine reprezentantul s[u diplomatic (capuchehaie). Deinea pentru prima oar[ o funcie politic[, de=i una care nu-i l[sa loc pentru iniiative personale. A=a cum reiese din corespondena acelei
  • 80. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & perioade (1695–1700), rolul lui era în principal de a face leg[tura între domnie =i Poart[: primea din ar[ banii pentru tribut, ca =i pentru numeroasele pe=che=uri c[tre demnitari =i- i înmâna destinatarilor.84 Ar fi îns[ gre=it s[ credem c[ Dimitrie Cantemir s-a mulumit cu acest rol. El =i-a consolidat propriul s[u sistem de relaii, pe baza c[ruia avea s[ ajung[ domn =i care l-a servit, în unele cazuri, =i dup[ aceea. Trebuie s[-i menion[m în primul rând pe profesorii s[i turci. Prin ei =i-a creat o imagine despre sistemul de funcionare a înv[[- mântului =i instituiilor Imperiului, adic[ a dispus de primele instrumente graie c[rora a putut aprecia raporturile Porii cu lumea. Trebuie menionat între profesorii s[i mai întâi Yamali Es’ad Effendi, de fel din lanina, primul corector al primei imprimerii din Turcia. El a tradus în turce=te din ordinul marelui vizir Damad Ibrahim Pa=a 85 Phisica lui Aristotel. A fost profesorul de limb[ turc[ al lui Dimitrie Cantemir, dar =i al lui Hrisant Notara, Nicolae =i Ion Mavrocordat. De la acest Es’ad (Saadi) Effendi a înv[at Cantemir nu numai limba turc[, arab[ =i persan[, elemente de teologie musulman[, ci =i matematic[ =i filosofie greceasc[, în special pe Aristotel. De la profesorul de muzic[ al seriaului, Kiemani Ahmed, a înv[at nu numai istoria muzicii turce=ti, ci =i s[ cânte din gur[ =i la unul din cele mai grele instrumente: tanburul cu dou[ corzi duble =i una simpl[. De la Angeli, un grec turcit, a înv[at nu numai muzic[ turceasc[, ci =i teoria muzicii modale grece=ti de tip religios. Cariera sa viitoare, inclusiv cea politic[, avea s[ datoreze mult, dac[ nu totul, perfecion[rii continue în domeniul muzical. Devenit, conform ierarhiei din înv[[mântul turcesc, maestru („usta“), el e considerat de speciali=ti pân[ azi unul din întemeietorii muzicii culte turce=ti =i orientale. În calitate de muzician Cantemir a avut mai muli elevi printre personalit[ile cu rang destul de înalt ale Imperiului, cum ar fi marele hazne- dar (vistiernic) Davul Ismail Effendi, care era =i capuchehaie a hanului t[tar Devlet Ghirai al II-lea86, pe Latif Celebi, haznedar =i el, ambii susin[tori politici, dar =i în domeniul strict al muzicii, principalii s[i elevi care l-au îndemnat s[-=i scrie tratatul de notaie muzical[. De asemenea, cunoa=terea =i
  • 81. DIMITRIE CANTEMIR & preuirea acordat[ de aceste personaje lui Dimitrie Cantemir a atras dup[ sine frecventarea unor cercuri mai largi ale lumii musulmane de la Curte. Trebuie menionat Ibrahim Pa=a, perso- naj cu totul interesant, haznedar de asemenea, bun cunosc[tor al st[rii financiare =i sistemului fiscal al Imperiului, dar =i al r[zboaielor acestuia cu cre=tin[tatea. Informaiile orale pe care le-a c[p[tat de la Ibrahim Pa=a, devenit mai târziu guvernator al Belgradului, sunt m[rturisite pe larg în Istoria Imperiului Otoman, dup[ cum sunt m[rturisite =i fenomenele de deca- den[ pe care le-a surprins în leg[tur[ cu regimul financiar al Imperiului în general. O serie de alte relaii pe care le-a cultivat Dimitrie Cantemir în lumea turceasc[ vizau, în principal, acest scop întreit: obinerea de ascendent politic fa[ de rivalii la tron; obinerea de informaii de orice fel în leg[tur[ cu starea Porii; obinerea de cuno=tine culturale menite s[ l[rgeasc[ aria celor pe care le poseda. Deasa schimbare a funciilor în lumea turceasc[, precum =i ridicarea la demnit[i importante a unor persoane pe care tat[l s[u le sprijinise pe când acestea se aflau la înce- putul carierei, l-au ajutat pe fiu s[-=i ating[ scopul. Evident, f[când aceast[ afirmaie, ignor[m cu bun[ =tiin[ o serie de ali factori care i-au adus domnia, pentru a accentua asupra impor- tanei cultiv[rii relaiilor în Imperiul Otoman. Dimitrie Cantemir l-a avut drept prototip pe tat[l s[u în cel puin dou[ cazuri de acest fel: în cursul b[t[liei de la Zenta din 1697 l-a ajutat s[ se salveze pe Ainedji Pa=a, mai târziu mare vizir, care-l va ajuta într-o vreme când r[zboinicul Mustafa Pa=a (1695–1703) a ucis aproape f[r[ alegere du=mani =i supu=i. Al doilea caz este al lui Kapudgi Pa=a, demnitar la serai, fiul lui Bostandji Mustafa Pa=a, prins de polonezi la Esztergom =i eliberat de Constantin Cantemir, care pl[tise r[scump[rarea. Dimitrie Cantemir =tia cât de influent[ este, pentru interesele sale, aceast[ cale a seraiului. E de presupus c[ ea i-a facilitat intrarea în leg[tur[ cu Levni, pictorul oficial al Curii, singurul care avea dezlegare s[ picteze portretele sultanilor turci spre a le depune în biblioteca seraiului, unic[ în Imperiu prin exactitatea informaiei în leg[tur[ cu istoria sultanilor =i b[t[liilor. Graie
  • 82. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & relaiei sale cu Levni, Cantemir a avut acces la o informaie cu des[vâr=ire interzis[ publicului larg (mai ales cre=tinilor).87 Copiile de pe portretele sultanilor, obinute de Cantemir prin aceast[ relaie =i duse de el în Rusia, au fost luate de Antioh, fiul s[u, publicându-se (o parte) în ediia englez[ a Istoriei Imperiului Otoman. Exemplarele color aflate în posesia lui Cantemir nu s-au g[sit. Mai menion[m, pentru importana pe care au avut-o în existena lui Cantemir, pe Baltadji Mehmed Pa=a, mare vizir la 1704 =i între 1710–1712, ca =i pe defterdarul Firari Hasan Pa=a. Primul dintre ei acel care-i d[ firmanul de domn, cunoscându-l dintr-o perioad[ când era doar capuchehaie a fratelui s[u Antioh, iar al doilea îl ascunde pe Cantemir în palatul s[u când oamenii lui Brâncoveanu, cu concursul unor demnitari otomani, îl caut[ spre a-l deporta pe insula Creta.88 Episodul este relatat cu detalii în Istoria ieroglific[. În sfâr=it, contactele lui Cantemir în lumea turceasc[ au vizat =i personaje importante prin evlavia cu care turcii în=i=i se refereau la ele. Dou[ dintre acestea, Ciorluli Ali Pa=a =i Rami Mehmed Pa=a ies cu totul din serie. Primul aparine unei familii care ocupa o situaie de excepie în Imperiu prin faptul c[, de=i membrii ei nu deineau poziii oficiale, totu=i li se cerea sfatul în fiecare situaie critic[ =i nu erau niciodat[ uci=i. În plus, ei sprijineau financiar, din averea proprie, toate marile campanii militare ale turcilor cu cre=tin[tatea. Cel de-al doilea, de=i mare vizir, era cunoscut mai ales ca unul dintre cei mai remarcabili poei =i cunosc[tori ai culturii europene. Adept al politicii de pace a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Rami Pa=a 89 a fost una din personalit[ile care a contribuit, în cea mai mare m[sur[, la înflorirea artelor sub Ahmed al III-lea. Inevitabil, faptul de a fi locuit în vechiul Bizan vreme de aproximativ dou[zeci de ani, n-a fost deloc lipsit de urm[ri nici pentru stabilitatea contactelor europene ale lui Dimitrie Cantemir. El întreine relaii în primul rând cu ambasadorii acreditai la Poart[, prin urmare colegi de corp diplomatic. Ne-am referit deja la excentricul Ferriol, cel care l-a ascuns pe vremea evenimentelor relatate în Istoria ieroglific[. Un calcul
  • 83. DIMITRIE CANTEMIR &! deloc sentimental l-a f[cut s[ cear[ atunci sprijinul Franei. El =tia despre aliana acesteia cu Poarta, dorina sultanului de a p[stra bunele relaii cu acest singur aliat al s[u european.90 În plus, în ceea ce-l privea pe Cantemir, el apela la reprezentantul unui popor romanic în virtutea unit[ii popoarelor de gint[ latin[, unitate care va deveni peste un secol =i jum[tate definitorie în politica statelor europene fa[ de principatele dun[rene. Ca oaspete al lui Ferriol (ambasador între 1700–1711) se pare c[ l-a cunoscut Cantemir pe Jean Baptiste van-Mour, un om trecut atunci de treizeci de ani, care se stabilise la Constantinopol în 1699, la 28 de ani, pictând personaje orientale în ambian[ specific oriental[ =i introducând în Europa, pân[ la 1737, gustul pentru „turqueries“, de care nu numai pictura, ci =i literatura – Voltaire însu=i – se vor resimi. Acest Jean Baptiste van Mour a pictat portretul tân[rului îmbr[cat jum[tate turce=te =i jum[tate europene=te, despre care speciali=tii ulteriori susin c[ este portretul lui Cantemir tân[r. Mai înainte Cantemir cunoscuse =i pe predecesorul lui Ferriol, contele de Chateauneuf, ambasador între 1689–1700 =i a fost în bune relaii =i cu acesta,91 scriindu-i peste ani, din Rusia, spre a-l primi pe fiul s[u Constantin pentru studii la Paris. De altfel a dorit el însu=i s[ cunoasc[ Europa în mod direct, i-a cerut acest lucru arului printr-o scrisoare. +afirov =i +eremetev 92 îns[, care l-au însoit pân[ la urm[ pe ar în c[l[toria prin Europa, au fost de p[rere c[ Poarta se va simi lezat[ de aceast[ promovare a lui Cantemir în anturajul lui Petru I. Faptul e semnificativ pentru efortul diplomatic al lui Cantemir, care a ajuns totu=i în acest anturaj. Revenind îns[ la relaiile constantinopolitane ale lui Cantemir, trebuie s[ amintim, la loc de cinste, pe aceea cu Iacob Colyer, amba- sadorul Olandei. Spiritul liber al politicii olandeze nu i-a sc[pat tân[rului moldovean. Peste ani, exilat în Rusia, considerându- se vinovat pentru adev[ratul arest la domiciliu al fratelui s[u Antioh, r[mas la Constantinopol, Dimitrie a încercat, prin diverse persoane (negustori greci, medici, c[lug[ri) s[-l contacteze pe Colyer spre a-i ajuta fratele s[ evadeze. 93 Cantemir l-a mai cunoscut la Constantinopol pe Thököly,94 fost
  • 84. E C AT E R I N A | A R { L U N G { " „rege“ al Ungariei, nerecunoscut de [rile europene în principal din pricina alianei cu Poarta (care avea în subtext eliberarea Ungariei de coroana habsburgic[, ceea ce nu s-a împlinit). Tot la Constantinopol se apropie Cantemir de Toma Cantacuzino, unul din cei doi ambasadori ai lui Constantin Brâncoveanu, v[rul soiei sale Casandra =i aspirant el însu=i la tronul Mun- teniei. La 1711 Toma s-a aliat mai mult pe cont propriu decât cu acordul domnului s[u, cu Rusia.95 Evident, dup[ r[zboi soarta sa e refugiul.96 În ce prive=te relaiile lui Cantemir cu Cantacuzinii nu e lipsit de importan[ s[ evideniem faptul c[ prin c[s[torie el a des[vâr=it o alian[ politic[, trimiând soli în Transilvania, unde era refugiat[ soia lui +erban Cantacuzino cu copiii.97 Cantemir se va considera toat[ viaa mo=tenitorul politicii lui +erban. În sfâr=it, la Constantinopol l-a cunoscut Cantemir pe contele Piotr Alexeevici Tolstoi,98 venit acolo ca ambasador în 1701 =i r[mas pân[ în 1711, la conflictul de la Prut, când a fost întemniat la Edicule. În Jurnalul s[u Petru I face precizarea c[ P A. Tolstoi avea misiunea secret[ de a culege . informaii despre popoarele cre=tine st[pânite de otomani =i de a câ=tiga simpatia acestora. În acest context stabilirea relaiilor cu reprezentanii ambelor [ri române era o necesitate. În ceea ce-l prive=te pe Cantemir el considera c[ n-are nimic de pierdut din cultivarea bunelor relaii cu una din puterile europene care luptau împotriva Imperiului Otoman. Pentru c[ n[zuia el însu=i s[ obin[ domnia, ba chiar s[ obin[ pentru sine însu=i domnia |[rii Române=ti =i pentru fratele s[u pe aceea a Moldovei.99 N[zuia, pe de alt[ parte, s[-=i elibereze ara =i toate scrierile lui sunt o pledoarie pentru necesi- tatea acestui act. Contele Tolstoi va fi mizat pe aceast[ dorin[ limpede afirmat[ de Cantemir în toate împrejur[rile. Dup[ înfrângerea de la St[nile=ti, odat[ ajuns în Rusia, Dimitrie Cantemir continu[ s[ cultive o serie de relaii menite s[-i deschid[ accesul c[tre lumea germanic[ spre care se îndreptau speranele sale politice. Am amintit deja leg[turile cu pieti=tii din Halle =i Johann G. Vockerodt, stabilite prin intermediul lui Nausios.100 Trebuie s[ le ad[ug[m pe acelea stabilite prin intermediul lui H. F. von Huyssen (1666–1739),
  • 85. DIMITRIE CANTEMIR &# aflat în anturajul lui Petru I. Acesta p[stra strânse leg[turi cu cercurile intelectuale din Berlin. Academia înfiinat[ acolo de puin timp, dup[ modelul celei pariziene101 =i la iniiativa lui Leibniz, era dispus[ s[-=i sporeasc[ faima cu savani de pretutindeni, mai ales dac[ ace=tia puteau furniza informaii care dep[=eau plafonul cultural propriu-zis. De altfel, pentru primirea în Academie a lui Cantemir a fost nevoie de avizul împ[ratului însu=i, ceea ce e semnificativ. Faptul c[ von Huyssen, membru al Academiei berlineze, l-a recomandat pe Cantemir vicepre=edintelui Johann Jablonski pentru secia de orientalistic[, are o semnificaie dubl[. Nu numai Cantemir era interesat s[ obin[ aceast[ deschidere pentru a putea pronuna în faa Europei adev[rul în leg[tur[ cu acest inut despre care nu se =tia aproape nimic, de=i alc[tuia grania, gata s[ cedeze, a vastului Imperiu Otoman.103 Descrierea Moldovei =i harta Moldovei au fost primele informaii pe care le-a oferit Cantemir Academiei. Faptul c[ harta lui a intrat în corpusul surselor geografului francez Delisle104 este edificator. Cantemir a mai fost, în societatea petersburghez[, în relaii apropiate cu Andrei Matveevici Apraxin,105 amiralul al[turi de care va preg[ti în 1721 expediia la Marea Caspic[. Numeroase vizite în familie, ca =i discuii în Senat, unde erau colegi, s-au ad[ugat leg[turilor strict oficiale. În casa lui Cantemir, al c[rui mod de via[ se europenizase datorit[ Anastasiei,106 venea lume mult[, arul inclusiv, Men=ikov,107 dar =i personaje din str[i- n[tate, ca ducele de Holstein, pe care l-am mai menionat108. În bune relaii, mai ales sub aspect intelectual, a fost Cantemir cu contele Golovkin. Scrisoarea despre con=tiin[ trimis[ acestuia este edificatoare pentru natura relaiilor lor. Cantemir g[sise un partener de discuii filosofice într-o societate pe care adesea a calificat-o drept barbar[ în comparaie cu cea constantinopolitan[, mai ales din pricina absenei c[rilor fundamentale pân[ =i din cele mai bune biblioteci. Chiar în societatea arului Cantemir discuta adesea despre c[ri. În însemn[rile sale zilnice Ivan Ilinski menioneaz[ de pild[ c[ arul a venit =i a luat de la Cantemir traducerea din Agapit.109
  • 86. E C AT E R I N A | A R { L U N G { &$ Concluzii Imperiul Bizantin f[urise un tip de unitate spiritual[ a lumii care s-a comunicat departe în timp, dup[ ce structurile care-o produseser[ încetaser[ de mult s[ mai existe. Imaginea vechiului Bizan a continuat s[ pluteasc[ în bazinul Mediteranei, mai ales în Grecia =i Italia, în insulele ioniene, dar =i, cu intermitene, în Balcani. Printre altele, virulena r[spândirii ortodoxiei orientale în aceast[ zon[ de contact a ei cu cre=tinismul de tip catolic, latin, s-a datorat faptului c[ ea a exaltat modelul bizantin ca pe un fundament îndrept[it al s[u, ca pe o capacitate specific[ de a rezolva echilibrul populaiilor numeroase =i diferite ale Orientului, r[mase în plutire liber[, dup[ direcii necontrolabile, odat[ cu descom- punerea Imperiului Roman de R[s[rit. Dimitrie Cantemir n-a f[cut niciodat[ leg[turi explicite între aceste serii de fapte. Pentru el problemele care derivau din descendena bizantin[ a teritoriilor pe care le-a str[b[tut erau de ordin strict cultural, vizau o în[lime spiritual[ de atins, un model ideal pentru fiecare intelectual (termenul e înc[ un barbarism în epoca respectiv[, specialit[ile nefiind atât de strict definite) =i, evident, pentru fiecare cultur[. Cât despre ortodoxia oriental[, o vedea ca pe un corp de doctrin[ constituit în lumina proble- maticii contemporane – lupta cu islamismul =i definirea deosebirilor teoretice fa[ de cre=tin[tatea latin[ – corp de doctrin[ al c[rui scop politic îi era limpede. Cu atât mai puin stabilea el leg[tura între faptele de tip istoric care generaser[ conflictul între diferite religii. În secolul al XVI-lea, odat[ cu constituirea marilor imperii coloniale, misionarii catolici asiguraser[ cu înt[rituri spirituale aceste noi cuceriri. Islamis- mul, care avusese o epoc[ de str[lucire, întinzându-=i dominaia din Indonezia pân[ în Spania =i nordul Africii, minând în chip eficient ceea ce constituise odat[ întinsul Imperiu Roman de R[s[rit, se vedea din nou încercuit, de data aceasta în parametri planetari, mai apropiai de ceea ce constituia esena îns[=i a demersului s[u, pentru care cucerirea de ordin militar era echivalent[ cu aceea de ordin religios. Prin urmare Islamul preg[te=te recucerirea ascendentului pierdut, iradiind chiar în centrul zonei de influen[ a cre=tinismului. Dimitrie Cantemir
  • 87. DIMITRIE CANTEMIR &% sesizeaz[ clar ameninarea =i caracterul ei, necesitatea de a se r[spunde pe linia principal[ de atac, dar nu-l preocup[ în nici un fel r[d[cinile conflictului. Imaginea pe care a avut-o Cantemir despre devenirea Bizanului =i despre conflictul dintre islamism =i cre=tinism a evoluat cu timpul în anumite limite care ne las[ s[ vedem c[ el s-a apropiat de cunoa=terea dimensiunilor reale pe care le implicau aceste serii de probleme, a intuit, dac[ nu leg[tura lor, cel puin posibilitatea de a specula pe marginea simili- tudinilor de situaii vizibile înc[ pentru contemporanii s[i. Speculaia lui avea o intenie politic[ imediat[: aceea de a justifica necesitatea =i sensul aciunii antiotomane. Astfel, de exemplu, în aciunea de cucerire a lui Petru I la Derbent =i în zona Baku, aciune evident[ de asigurare a deschiderii Rusiei la Marea Caspic[, el vede, conform propriei sale teorii filosofice, dup[ care str[lucirea Imperiilor merge de la sud spre nord – Imperiul Persan – Roman – în sfâr=it Rusia – otomanii fiind o excrescen[ monstruoas[,110 vede deci aciunea Imperiului arist de a reface str[lucirea celui Roman de R[s[rit. Dac[ al[tur[m acestei teorii ideile Hronicului, dup[ care Dacia – adic[ provinciile istorice Moldova, |ara Româneasc[, Transilvania – ca =i românii de la sudul Dun[rii p[streaz[ sus steagul romanit[ii fiind un popor mai vechi, în acest sens, ca altele de pe teritoriul fostului Imperiu Roman, considerate glorioase pentru faptul de a-i fi aparinut111 (Frana, Anglia, Germania), atunci intuim rolul pe care-l acorda Cantemir [rii sale în cadrul restabilirii echilibrului european. Caracteristicile viziunii lui Cantemir, ca =i sensul demersului s[u, erau acelea ale unui om politic. Chiar istoria a fost pentru el un instrument ce trebuia s[ serveasc[ acest scop al aciunii imediate, instrument menit s[ ofere toate argumentele, adic[ îndrept[irile necesare actului politic. El a sesizat perfect acest mecanism folosit pretutindeni în conflictele Eurasiei =i una din tentativele lui cele mai durabile a fost aceea de a oferi po- porului s[u argumentul istoric de finee =i de anvergur[, valabil atât în demersul imediat, cât =i în cel de durat[. În ce prive=te rolul ortodoxiei grece=ti, Cantemir percepe cu claritate faptul c[ aciunea ei este una de rezisten[ în faa
  • 88. E C AT E R I N A | A R { L U N G { && islamismului. În acest sens e limpede opiunea lui iniial[, între marile puteri care ar fi putut ajuta Moldova, pentru Rusia, deoarece ea concentra din ce în ce mai mult forele ortodoxiei orientale, tinzând s[ capteze gloria Bizanului, devenit între timp Constantinopol. Precedentul opiunii de acest fel era creat. +tefan cel Mare se aliase cu cneazul Ivan al III-lea al Moscovei. Ceea ce n-a intuit în nici un fel Cantemir a fost faptul c[ persu- asiunea grecilor era mult mai subtil[ =i mai durabil[, inclusiv în principate. Ace=tia, sub pretext religios =i al p[str[rii spiritului culturii bizantine, au obinut mai întâi avantaje economice apoi, acionând prin intermediul Porii, priorit[i politice care au culminat cu domniile fanariote. Cantemir n-a sesizat momen- tul de prag pe care l-a constituit domnia lui, echilibrul pe care putea =i trebuia s[-l in[ ca domn p[mântean, ba chiar, în ce-l prive=te pe Nicolae Mavrocordat, îi justific[ domnia prin aceea c[ se tr[gea dup[ mam[ din Mu=atini. Con=tiina unit[ii limbii =i a poporului, a necesit[ii integrit[ii teritoriale a vechii Dacii constituie îns[ merite de vârf, mai ales c[ el a afirmat toate aceste teze pentru întreaga Europ[, printr-o atitudine polemic[ =i =tiinific[ de istoriograf modern. Ceea ce, iar[=i, n-a sesizat Cantemir se refer[ la mi=carea de basculare a puterii religioase a ortodoxiei dinspre Constantinopol spre Moscova. Educat la Academia Patriarhiei, el remarc[ de pild[ pe mitropolitul Kievului, Petru Movil[, în calitatea lui de elev al aceleia=i Patriarhii, dar nu simte tentativa lui Teofan Prokopovici =i a Sf. Sinod Rus de captare a energiilor, inclusiv ale grecilor atra=i spre Moscova, în scopuri care sc[pau controlului operat de centrul constantinopolitan al puterii în sens naional în primul rând, în probleme de înv[[mânt, dar =i supranaional, prin ambiia de a opera o sintez[ echilibrat[ =i profitabil[ între metodologia ortodoxiei grece=ti =i a papalit[ii. Cantemir surprinde perfect acest amestec insolit pentru cineva format în spiritul sobru al ortodoxiei grece=ti =i-l acuz[ pe Prokopovici de pactizare cu catolicismul, cam a=a cum f[cuse =i Vasile Lupu cu Chiril Lukaris. Numai c[ vremurile se schimbaser[, biserica rus[ avea o arm[tur[ suficient de rezistent[ pentru ca reformele propuse de Teofan Prokopovici s[ se impun[ =i abia apoi, dup[ ce noul
  • 89. DIMITRIE CANTEMIR &' centru al înv[[mântului religios se modernizase, Petru I întreprinde gestul esenial de subordonare a puterii religioase celei laice, ceea ce implic[ =i tentativa, deocamdat[ necedat[ de ortodoxia de la Moscova, de subordonare religioas[ a Orien- tului ortodox. Dimitrie Cantemir n-a avut o imagine clar[ a constelaiilor =i raporturilor de fore de anvergur[ continental[ care au precedat =i au urmat propriei sale domnii. Sursele de informaie de natur[ diplomatic[ de care putea uza erau în principal conectate la alte sisteme politice decât al s[u propriu, deci serveau unor interese pe care fie le ignora, fie nu le putea nici controla, nici influena. Ceea ce putem deduce ast[zi din opera lui scris[, ca =i din sensul degajat de diferite alte demersuri ale sale, ne las[ s[ credem c[ adesea febrilitatea intelectual[ a devansat luciditatea politic[. Astfel, Cantemir a observat decadena real[ a Imperiului Otoman, dar n-a calculat deloc bine viteza desf[=ur[rii proceselor în sisteme atât de mari =i ineriale ca cele turce=ti: armata, guvernarea, finanele, economia, înv[[mântul. Din aceast[ pricin[ a mizat pe aliane care n-aveau sori de izbând[ imediat[. În ceea ce prive=te Rusia, Cantemir n-a =tiut care era orientarea ei politic[ de substan[. Marele r[zboi al nordului a fost pentru el, în bun[ parte, unul cu Carol al XII-lea, care era aliatul turcilor. Când, la ani buni dup[ r[zboiul de la Prut, a îneles c[ eforturile lui de presiune nu pot clinti nimic în linia de conduit[ a politicii Rusiei, c[ el =i Moldova au pierdut definitiv =i c[ Imperiul Otoman nu ceda teren atât de repede pe cât ar fi trebuit, a încercat s[ se reorienteze c[tre Imperiul Habsburgic. Angrenat îns[ pe deplin în politica Rusiei, nu i-a mai putut sc[pa. Cunoa=terea st[rii de fapt nu era dublat[ =i de posibilitatea de aciune, îi r[mânea doar calea creaiei. Schimbarea de optic[ a lui Cantemir din ultima parte a vieii o m[rturise=te pe deplin doar corespondena sa adresat[ arului ori, mai târziu, numai secretarului de cabinet al acestuia, coresponden[ prin care cerea permisiunea de a intra în tratative cu împ[ratul Impe- riului Habsburgic.112 N-a primit niciodat[ o astfel de permisiune, nici m[car sub o masc[ diplomatic[.
  • 90. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ' Modelul cultural al lui Dimitrie Cantemir, cel dup[ care se formase, era unul bazat pe antichitatea greco-latin[ =i pe cultura oriental[. Locul tradiiei române=ti, apartenena sa la cultura universal[ erau ferm încadrate în tot acest ansamblu. Pe parcursul activit[ii sale Cantemir i-a ad[ugat informaii provenite din diverse modele ale umanismului occidental, îndeosebi italian =i francez. Trebuie precizat[ în chip explicit aspiraia spre Occident a acestui specialist în Orient. Intuia c[, a=a cum trecutul aparinuse Orientului, viitorul aparinea Europei. Aflat în zona median[ a Balcanilor, în spaiul tuturor întâlnirilor posibile, dar =i al tuturor rupturilor, Dimitrie Cante- mir, care n-a avut decât puin =ansa s[ tr[iasc[ marea istorie, ca =i pe aceea a poporului s[u, în sensul plenar al desf[=ur[rii sale, s-a revan=at scriind. A acoperit mai multe zone ale cunoa=terii, unele dintre ele considerate de vârf atunci ca =i acum. A atins gloria – mai mult postum[ – =i este interesant de v[zut ast[zi ce =i cât din intuiia lui cu b[taie mai scurt[ ori mai lung[ – s-a adeverit ori, fapt la fel de important, a servit urma=ilor în afirmarea drepturilor lor, a culturii =i spiritului poporului român.
  • 91. DIMITRIE CANTEMIR ' D IMITRIE CANTEMIR – ISTORIOGRAF eneralit[i Întreaga activitate de istoric a lui Dimitrie G Cantemir se înf[i=eaz[ ca un comentariu – fie el explicaie, argumentare, ap[rare, teorie, îndemn – realizat pe marginea unui demers politic. O m[rturise=te autorul însu=i în una din Pridosloviile Hronicului, stabilind deopotriv[ amplitudinea aciunii unui politician ca =i pe aceea a unui istoric, concepia evoluionist[ care trebuie s[ stea la baza ambelor demersuri: „A=é deciia, mândria assirilor, midilor; a midilor, per=ilor; a per=ilor, grecilor; a grecilor, romanilor; =i pân[ mai pre urm[ a romanilor împ[r[ie, care de la apus la r[s[rit s[ris[ =i de la miaz[zi la miaz[noapte s[ întinsese =i cu m[rinimos trupul puterii armelor, puin de nu toat[ faa p[mântului l[cuit c[ptu=is[: dachiior, gothilor, vandalilor, unilor, slovenilor, bulga- rilor, sârbilor, franozilor, ghermanilor =i altor nenum[rate neamuri în prad[ =i c[lcare au dat-o; =i în ce mai de apoi turcului st[pâniré Asiei, Afric[i =i Evropii în care =i împ[r[teasa cet[ilor (zic ora=ul lui Constantin Marele) st[ (...) =i cândaile împreun[ cu f[c[torii =i faptele tot într-un mormânt s-ar fi îngropat de n-ar fi fost îndat[ scrâ=netul condeelor dup[ tunetul =i tr[snetul armelor.“ 1 Aceast[ viziune de ansamblu asupra istoriei universale, în contextul c[reia stabile=te locul =i însemn[tatea poporului român de la începuturi pân[ în perioada contem- poran[ lui, caracterizeaz[ activitatea de istoric a lui Cantemir fa[ de toi cei care au scris, în limba român[, înaintea sau în vremea sa. Cu puine excepii – stolnicul Cantacuzino =i Miron Costin – la care se g[sesc germenii unor asemenea viziuni de perspectiv[, istoriografia româneasc[ se rezuma la cronologii de domni, cu vagi situ[ri ale aciunilor lor fa[ de vecinii mai apropiai =i, uneori, ca la Radu Popescu de pild[, ori Nicolae Costin, cu pasaje unde se indic[ (uneori exact, alteori fabulos,
  • 92. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ' din auzite) ceea ce se întâmpla la momentul respectiv în alte p[ri ale lumii. Nici unul dintre istoricii români care l-au precedat ori l-au urmat imediat n-a avut, ca Dimitrie Cantemir, sentimentul c[ traverseaz[ un moment de mare r[scruce în evoluia lumii cunoscute, moment când, pentru poporul s[u, sunt înc[ deschise perspective grandioase, care s[-l impun[ cu str[lucire în ochii tuturor. Aceast[ credin[ a ghidat activitatea de om politic a lui Dimitrie Cantemir =i, dup[ e=ecul ei, neprev[zut de autor, pe aceea de istoriograf. Vom aborda în paginile care urmeaz[ principalele teme ale istoriografiei cantemiriene pentru a distinge, dincolo de ele, ce credea autorul lor despre puterea politicului de a modifica lumea =i despre puterea istoriei de a modifica înf[i=area politicii. Pentru Cantemir cheia momentului politic contemporan era dat[ de situaia Imperiului Otoman. Acesta, dup[ o cre=tere glorioas[, care ameninase Asia, Africa =i Europa, se afla într-un moment de fragil echilibru care, bine influenat de factorii de putere ap[rui în rândul popoarelor cucerite din cele trei conti- nente, dar mai cu deosebire în Europa, putea fi împins pe calea regresului, a descre=terii. Din aceast[ situaie a Imperiului Otoman decurg pentru restul temelor istoriografiei cantemiriene o serie de determin[ri care produc unghiuri diferite de convergen[ ale istoriilor locale c[tre istoria otoman[. Astfel, bazinul Mediteranei – adic[ arhipelagul grecesc, Grecia, nordul Africii, peninsula italic[, precum =i zona Balcanilor =i restul [rilor europene sunt tratate de Cantemir – cu puine excepii – prin prisma modului cum au încercat, de-a lungul timpului, s[-=i p[streze o personalitate distinct[ de invazia turceasc[, s[ resping[ agresiunea acestui du=man ce amenina îns[=i fiina lor naional[, identificabil[, în bun[ m[sur[ pentru Cantemir, cu cea religioas[. Se putea distinge, în acest sens, un conflict potenial cu doi poli: islamismul =i cre=tin[tatea. În acest conflict întins la scar[ planetar[, miza politic[ a lui Cantemir a vizat Imperiul Rus =i apoi pe cel Habsburgic. Considera c[ Rusia, canalizând forele cre=tin[t[ii orientale, care apar- inuser[ Imperiului Bizantin, poate bloca avansul otomanilor spre Asia. Cu timpul se face remarcat[ mai mult deschiderea
  • 93. DIMITRIE CANTEMIR '! european[ a lui Cantemir, îndeosebi c[tre [rile germanice care puteau împiedica trecerea turcilor spre Europa: Habsbur- gii, Prusia, mai puin Anglia, Olanda, Frana.2 Acest impuls final al concepiei politice a Iui Cantemir se va reflecta, în termeni mai exaci, în activitatea fiului s[u Antioh, devenit ambasador al Rusiei în Anglia =i apoi în Frana. În sfâr=it, toate temele istoriografiei cantemiriene enumerate mai sus pot fi puse în adev[rata lor lumin[ doar pe fondul interesului lui Cantemir pentru problema româneasc[ în general =i pentru situaia Moldovei în special. Chestiunea esenial[ era aceea a eliber[rii de turci, a intr[rii într-un mare sistem de aliane care s-o poat[ propulsa în primul plan al interesului lumii. Acest lucru ar fi fost posibil, dup[ Cantemir, în virtutea ascendentului s[u fa[ de alte [ri europene. Motivul principal al acestui ascendent era acela c[ Dacia aparinuse zonei grece=ti de cultur[ înainte chiar de a fi parte a Imperiului Roman. Or reînvierea Bizanului, adic[ a str[lucirii cre=tinismului de tip grecesc, fie =i prin intermediul Rusiei, care canalizase aceste fore ale ortodoxiei orientale, nu putea decât s[ aduc[ str[lucire urma=ilor vechii Dacii în comparaie cu ceea ce putea aduce unor popoare mai noi, ap[rute mai târziu din trupul f[râmiat al Imperiului Roman: germanii, francezii, spaniolii, aflai cu toii într-un latent conflict religios cu cre=tinismul de tip ortodox. Vom urm[ri în continuare principalele teme ale istoriog- rafiei cantemiriene, adic[ ceea ce se leag[ de coninutul problemelor abordate, interpretarea pe care le-o d[ Cantemir în comparaie – atunci când acest lucru este posibil – cu inter- pretarea dat[ de ceilali istoriografi care scriseser[ în limba român[ =i, în sfâr=it, vom oferi cititorului o perspectiv[ actual[ asupra chestiunilor în discuie. În finalul capitolului concluziile care se impun cu privire la istoriografia cantemirian[ îneleas[ – în spiritul autorului ei – ca reflectare a unui sens politic al aciunii, dar =i în spiritul determinismului, nici el str[in lui Cantemir, determinism care afirm[ puterea omului politic de a face istoria. Problema otoman[ Vreme de peste dou[zeci de ani, cât a stat la Constantinopol, Dimitrie Cantemir a observat atent
  • 94. E C AT E R I N A | A R { L U N G { 'quot; lumea în care tr[ia, încercând s[ p[trund[ dincolo da aparene, c[tre esena faptelor, c[tre sensul fundamental al proceselor aflate în plin[ desf[=urare. Se cuvine s[ facem înc[ de la început o precizare menit[ s[ elibereze pentru cititorul contemporan semnificaia real[ a ceea ce a v[zut Cantemir martorul =i participantul la viaa Imperiului Otoman. A fost considerat de c[tre europeni =i de cercetarea româneasc[, vreme de decenii =i secole, cel mai bun orientalist al Europei. Înc[rc[tura semantic[ a cuvântului „orientalist“ nu acoper[ îns[ nici pe departe aria de preocup[ri a lui Dimitrie Cantemir. Un orien- talist este pentru noi un specialist în probleme orientale, specializarea lui fiind aleas[ pe fondul dicotomiei Orient/ Occident cu care a început s[ se lucreze în cultura european[ înc[ de pe vremea lui Cantemir. Gustul pentru „turqueries“ =i alte orientalisme a p[truns atunci în mediile intelectuale ale europenilor. Dezvoltarea domeniului a înglobat cu vremea distinciile necesare pentru un tip de spiritualitate, de viziune asupra lumii diferit[ de cea occidental[, adic[ în principal european[. Pân[ la Malraux3 de pild[, care stabile=te aceste deosebiri din perspectiva unui european, sau Okakura Kakuzo4, care o face din perspectiva unui oriental, zona orientalisticii a înglobat – din acest unghi al definirii tipologiei spirituale – cele mai diverse personalit[i. Dimitrie Cantemir a atins =i el, fire=te, aceast[ problem[. Dar ea a fost doar unul dintre mijloace =i nu scopul real al cercet[rii. Nu orientalistic[,5 ci Imperiul Otoman ca putere politic[, religioas[, militar[ =i, evident, =i ca acumulare a culturii orientale este ceea ce l-a interesat în principal. Ameninarea pe care-o distingea planând deasupra [rii sale, a poporului român ca entitate, planând deasupra Europei =i a cre=tin[t[ii ca unitate spiritual[ medieval[ era faptul c[ruia i-a definit parametrii prin cerce- tarea sa. Contracararea acestei fore a fost scopul final al preocup[rilor lui. Tocmai de aceea structura de ansamblu a Istoriei Imperiului Otoman este fundamentat[ dup[ un principiu de filosofia istoriei, principiu al cre=terii =i descre=terii de esen[ organicist[, pe care Europa îl va considera una din marile descoperiri ale lui Gianbattista Vico.6 Aceasta i-a permis
  • 95. DIMITRIE CANTEMIR '# lui Dimitrie Cantemir s[-=i împart[ lucrarea în dou[ mari seciuni: una cu privire la cre=terea teritorial[ a Imperiului – ca urmare a perfecion[rii unui tip de organizare a structurilor statului =i religiei – cealalt[ cu privire la descre=terea sa teritorial[ ca urmare a îmb[trânirii, a epuiz[rii acelora=i struc- turi, rafinate în timp, dar nu regenerate prin modific[ri de substan[. Partea întâi este incomparabil mai întins[ decât a doua, care începe, semnificativ, cu atacul Cameniei de c[tre turci la 1672 =i sfâr=e=te la 1711 cu lupta de la St[nile=ti. Prin urmare, în timp ce cre=terea Imperiului era un fapt încheiat, descre=terea era înc[ incipient[, germenii ei trebuiau detectai dincolo de înfrângeri =i victorii. Era o idee principial clar[, pe care europenii au receptat-o ca atare într-o vreme când se închegau marile aliane antiotomane. De altfel, sistematizarea uria=ului material faptic al Istoriei a fost f[cut[ de Cantemir cu ajutorul unor persoane avizate în circulaia european[ a ideilor: J. Vockerodt =i Nausios, educat la Oxford, aflat în leg[tur[ cu pieti=tii din Halle, cunosc[tor al lucr[rilor europene fundamentale, cum ar fi celebrul dicionar al lui Moreri.7 Orientarea european[ a lucr[rii lui Cantemir despre Imperiul Otoman este susinut[ printr-o argumentaie pe m[sur[. Modalitatea de expunere este cea cronologic[, a sultanilor care =i-au urmat unul altuia la conducerea Imperiului. Acest punct de pornire v[de=te dou[ reminiscene diferite: una provenit[ din istoriog- rafia turceasc[8 pe care a consultat-o =i alta din asimilarea stadi- ului istoriografiei române=ti a epocii.9 În ambele cazuri metoda de abordare a fenomenelor era cronologic[. Nu evenimentele care modelau istoria se aflau pe primul plan al expunerii, ci personalitatea conduc[torilor. Aceast[ concepie caracteriza nu numai istoriografia turceasc[ inspirat[ de vechile cronografe orientale, ori cronicile române=ti care sintetizau tehnici de lucru =i modalit[i de abordare orientale =i slave, ci era un bun comun al istoriografiei vremii. Evul mediu european se ghida, pentru a distinge pa=ii istoriei, tot dup[ activitatea marilor perso- nalit[i care se implicaser[ în evenimentele fundamentale. E adev[rat, nu cronologia, adic[ situarea în timp, se afla pe primul plan, cât „gesta“, adic[ viziunea asupra unui personaj cu valoare
  • 96. E C AT E R I N A | A R { L U N G { '$ de ideal. Trebuie s[ remarc[m îns[ c[, la începutul veacului al XVIII-lea, când î=i scrie Cantemir istoria sa, concepia oriental[ =i cea occidental[ mai deineau înc[, în comun, acest accent al investig[rii: istoria o face personalitatea politic[. Lucrarea lui Cantemir, mai apropiat[ de concepia oriental[ prin prezentarea mi=c[rii în timp, a cronologiei sultanilor, se supune totu=i, în ansamblul ei, concepiei c[ rolul fundamental îl deine, în modificarea lumii, conduc[torul politic. Al[turi de ideea cre=terii =i descre=terii, aceast[ viziune despre omul politic a constituit al doilea motiv pentru care Istoria lui Cantemir s-a bucurat de cea mai larg[ audien[ printre europeni. Nu este iar[=i mai puin adev[rat c[, p[strând nemodificate aceste accente ale expunerii la toate nivelele ei de ansamblu, Cantemir le devanseaz[ pas cu pas, dublând practic expunerea propriu- zis[, textul principal, de un text secundar, acela al vastului registru de note care dep[=esc, ca volum, pe acela al naraiunii istorice propriu-zise. +i este cu atât mai important de observat c[ nu volumul în sine al notelor constituie caracteristica lor în ansamblul lucr[rii, cât valoarea pe care le-o atribuie autorul: ele f[râmieaz[ practic, pas cu pas, structura cronologic[ =i expunerea liniar[ practicând bre=e de adâncime, denivel[ri temporale, faptice =i interpretative. S-a afirmat adesea c[ acest lucru nu indic[ decât personalitatea complex[ a autorului, temperamentul =i vasta lui cultur[. Consider[m îns[ c[ toate acestea se exprim[ „à travers de“. În mod contient, deliberat, Cantemir a uzat de acest sistem de note nu pentru a lumina structura lucr[rii, ci pentru a o dubla de o structur[ secund[, cea real[ în fond, menit[ s[ comunice cititorilor avizai un set de informaii eseniale – inclusiv strategice – despre stadiul proceselor din Imperiul Otoman la toate nivelele statului, informaii despre raporturile cu vecinii =i tendinele subtextuale ale Imperiului în aceste raporturi – [rile române ocup[ aici un loc de seama – =i în sfâr=it, informaii despre istoria =i tendin- ele popoarelor aflate sub turci ori, cel puin, în zona lor de influen[. Acesta a fost al treilea =i poate cel mai important motiv al audienei europene a Istoriei lui Cantemir, considerat[ vreme de un secol sursa cea mai important[ pentru cunoa=terea
  • 97. DIMITRIE CANTEMIR '% st[rii Imperiului =i pentru evaluarea corect[ a m[surilor care se cuveneau luate spre a contracara tendinele sale expansioniste. Vom urm[ri, în continuare, principalele chestiuni abordate de Cantemir în Istoria sa, ca =i registrul de note, cu scopul de a desprinde modalit[ile de argumentare a cre=terii =i descre=terii Imperiului, diagnosticul =i soluiile pe care le propune proceselor aflate în curs. Marea Istorie a lui Cantemir debuteaz[ cu momentul când legenda se îmbin[ înc[, în chip graios, cu faptele certe, =i anume atunci când Othman întemeiaz[ statul printr-un joc subtil de substituire la conducerea Imperiului de Iconium al lui Aladin.10 Acest episod, desprins din surse turce=ti, s-a constituit pentru Cantemir ca un început absolut al r[ului. În gravura pe care a executat-o pentru Kíèãà ñèñòèìà... ima- ginea reproduce aceea=i concepie care ghideaz[ =i începutul Istoriei. Notele însoitoare ale acestor prime dou[ capitole aduc revelaii importante pentru lectura subtextual[ a lucr[rii: una din ele se refer[ la luptele per=ilor cu t[tarii lui Ghinghis han, lupte din pricina c[rora Aladin a trebuit s[ cear[ sprijin triburilor de turci oguzani. Alta se refer[ la gre=elile tactice pe care le-a s[vâr=it Aladin în urma alianei cu turcii. Astfel, în leg[tur[ cu momentul alianei, Cantemir face aceste preciz[ri: – t[tarii s-au simit frustrai de intervenia turcilor =i i-au consi- derat du=mani; – turcii au acionat ab initio în numele unui principiu religios care trebuia s[ unifice forele adverse sub conducerea lor; – substituindu-se la conducerea Imperiului de Iconium turcii au început prin a folosi structurile lui organi- zatorice, asimilând =i p[strând o parte din ele. În leg[tur[ cu gre=elile lui Aladin, Cantemir se refer[ la faptul c[ i-au permis lui Othman, care era comandantul armatei sale, s[ transmit[ fiului puterea =i însemnele de comandant, ceea ce f[cea ca el s[ fie recunoscut de supu=i drept guvernator de provincie în virtutea Alemului =i tobulhanaei. În al doilea rând Aladin a gre=it permiându-i lui Othman s[ bat[ moned[, drept rezervat atunci doar împ[ratului. Toate aceste punct[ri f[cute de Cantemir î=i cap[t[ semnificaia =i profunzimea real[ numai
  • 98. E C AT E R I N A | A R { L U N G { '& prin situarea lor în contextul veacului al XVIII-lea, deoarece contemporanilor le era destinat[ lucrarea. Stabilind relaia cu acest context, rezult[ urm[toarele: urma=ii t[tarilor lui Ghinghis han, care se aflau în Crimeea, încercau înc[ s[-=i p[streze, în ciuda asimil[rii religioase, independena fa[ de otomani. În aceast[ situaie Rusia n-ar fi trebuit s[ lupte împotriva lor, ci s[ se alieze cu ei. Aciunea în numele religiei, care condusese înc[ de la început cuceririle turce=ti, ar fi trebuit s[ carac- terizeze =i aciunea forelor opuse, s[ produc[ o unitate suficient de puternic[ spre a birui pe cea otoman[. Faptul c[ Imperiul Otoman î=i asimilase =i perpetuase în timp structurile celui de Iconium desemna o cale nu numai de înelegere a metodelor de aciune ale turcilor, ci permitea =i constituirea tacticii =i strategiei de r[spuns. Cât despre transmiterea ereditar[ a insemnelor puterii (Alemul era stindardul sfânt al Profetului, iar tobulhanaua muzica militar[ a conduc[torului de o=ti), ea era considerat[ de Cantemir primul semn al distan[rii de vechea putere a Selgiucizilor din Iconium, de aciune pe cont propriu, adic[ de independen[. În acest sens e limpede de ce a inut, pentru sine însu=i – tratatul de la Luk a fost actul cel mai limpede în acest sens – s[ obin[ domnia ereditar[ a Moldovei. Independena turcilor a devenit fapt împlinit odat[ cu dreptul de a bate moned[ pe cont propriu, drept pe care sultanii turci nu l-au cedat nim[nui – decât, fapt semnificativ, hanului t[tar. Prin urmare puterea armat[ =i cea financiar[ erau, dup[ Cantemir, pârghii ale independenei. Iar domnii principatelor române trebuiau adu=i în situaia de a le obine. Am detaliat poate mai mult decât o permite ansamblul expunerii explicaia notelor acestor prime dou[ capitole ale p[rii I a Istoriei pentru a sublinia în ce fel lectura textului trebuie dublat[ de lectura subtextelor =i care sunt direciile principale ale expunerii subtextuale. În timp ce capitolele p[rii I demonstreaz[, pas cu pas, ideea cre=terii Imperiului – cre=terea teritorial[ fiind doar efectul unei cre=teri de putere provenit[ din perfecionarea structurilor statului – notele p[rii l atrag atenia asupra punctelor slabe, atacabile ale structurii. În prima
  • 99. DIMITRIE CANTEMIR '' parte este coninut[ istoria a nou[sprezece sultani, ultimul din ace=tia fiind Mahomed al IV-lea, în cuprinsul domniei c[ruia începe dup[ Cantemir dec[derea Imperiului. Ace=ti sultani sunt: Othman I, cel care d[ numele otomanilor, Orhan, fiul s[u, Murad I, Baiazid I Ilderîm, Mahomed I, Murad al II-lea, Mahomed al II-lea, Baiazid al II-lea, Selim I, Soliman I, Selim al II-lea, Murad al III-lea, Mahomed al III-lea, Ahmed I, Mustafa I, Osman I, din nou Mustafa I, Murad al IV-lea, Ibrahim l =i, în sfâr=it, Mahomed al IV-lea. Avansul otomanilor în primul rând spre Europa, dar =i spre Africa =i Asia, începe înc[ de la Orhan. El a organizat corpul de infanterie (spahiii), format din turci pl[tii, dar =i din cre=tini trecui la islamism =i tratai în mod egal cu turcii. De asemenea a introdus folosirea ma=inilor pentru a cuceri cet[ile, în special din cauza solidelor înt[rituri exterioare. Prin urmare, ideea afirmat[ de Cantemir înc[ de la început, c[ organizarea armatei e un factor de seam[ în ascensiunea puterii Imperiului, continu[ a fi demonstrat[. Orhan a organizat, într-un mod nea=teptat, =i populaia civil[, introducând un element distinctiv între or[=eni =i [rani: fiecare categorie era obligat[ s[ îmbrace doar anumite culori. Acest lucru avea menirea s[ u=ureze sarcina forelor publice care p[strau ordinea unei societ[i în plin[ mi=care. Aceste fore aveau de meninut lini=tea într-o zon[ unde negustori venii din toate colurile lumii, pe uscat sau pe ap[, c[lug[ri, arabi =i vânz[tori de sclavi îi îngreunau foarte mult împlinirea obligaiilor. Ca urmare a acestei duble organiz[ri, a armatei =i a societ[ii civile, Orhan a cucerit Prusa (Brusa), unde a mutat capitala, =i apoi Bithinia. Acestea sunt faptele relatate în capitolul al III-lea. Notele lui ne informeaz[ în leg[tur[ cu modalit[ile de consolidare a puterii în teritoriile nou cucerite. M[n[stirea de pe vârfui Olimpului, lâng[ Brusa, leag[n al civilizaiei bizantine, ea îns[=i romanic[ la origine, a fost pref[cut[ în geamie. Au fost edificate instituii de înv[[mânt: medrese (academii), mekteb (=coli elementare), apoi imarete (spitale, cantine). Aceast[ grij[ pentru aspectul formativ al lucrurilor în societatea nou cucerit[, dintr-o tendin[ de asimilare care s-ar zice c[ nu face altceva decât s[ completeze,
  • 100. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  în note, ideile capitolului, beneficiaz[ îns[ =i de sugestii de natur[ s[-i r[stoarne semnificaia. În leg[tur[ cu geamia de pe Olimp, Cantemir relateaz[ o discuie a sa cu Saadi Efendi, profesorul lui de limba turc[, matematician =i filosof aristotelic. La întrebarea elevului: cum poate fi crezut Coranul care afirm[ c[ de la aceast[ geamie c[lug[rii zburau la Sfânta Sofia când acest lucru e împotriva raiunii, Saadi a r[spuns: „Dup[ cursul naturii aceasta este imposibil; ba chiar este contra principiilor naturii. Dar acest miracol este scris în Coran ca fapt[; a=a renun la raiune =i m[ supun credinei.“11 Prin urmare educaia se f[cea dup[ regula „crede =i nu cerceta“, regul[ oarb[ a conducerii despotice. Tot sistemul de =coli creat în teritoriile ocupate avea la baz[ acest precept. Mai mult decât atât: în notele aceluia=i capitol, Cantemir ofer[ cititorilor un mic compendiu în leg[tur[ cu ierarhia religioas[ la turci, însoind explicaiile referitoare la fiecare rang cu echivalene cre=tine: mufti (papa), cadiulascher (patriarh), mevla sau mola (arhiepiscop sau mitropolit), cádi (episcop), imam (preot), danishmed (diac). Dou[ lucruri rezult[ din explicaiile lui Cantemir : c[ nu se putea avansa de la un rang la altul; nimeni nu se putea muta de la o medrese la alta, fiind pl[tit în funcie de venitul geamiei pe lâng[ care funciona respectiva medrese (academie). Prin urmare toat[ structura era osificat[, cadrele religioase fiind =i profesorii care asigurau formarea =i educarea populaiei. Din pricina acestei osific[ri nemulumirile erau mari, adeseori dau loc la revolte (menionate ca atare în diverse note de c[tre Cantemir). Acest fapt, al[turi de preceptul credinei în dauna raiunii produceau în fond o dedublare a individului, un mod specific oriental de a privi lumea =i viaa, ceea ce =i-a spus cuvântul în cre=terea îns[=i a Imperiului Otoman. Astfel, episodul trecerii turcilor în Europa, ca =i, mai târziu, al lu[rii Constantinopolului, au fiecare, înglobate în tactica =i strategia lor, aceast[ deosebire dintre a spune =i a face, deosebire ce constituie, de altfel, Cantemir o accentueaz[ de câte ori i se ive=te prilejul, unul din principiile otomane de persuasiune. Urma=ul lui Orhan, Murad I, a fost primul care a organizat corpul ienicerilor, compus din 40 000 de oameni =i
  • 101. DIMITRIE CANTEMIR  considerat pân[ în vremea lui Cantemir elita infanteriei turce=ti. Fora lui venea în principal din aceea c[ osta=ii erau bine pl[tii. Solda zilnic[ prevedea 3 aspri, dou[ pâini, 200 dramuri de carne de berbec, 100 de orez, 30 de dramuri de unt. Domnitorii principatelor române, odat[ devenii tributari, au fost înglobai în e=alonul superior al ienicerilor cu rang de pa=[ cu dou[ tuiuri. Surplusul de organizare armat[ a adus Imperiului noi cuceriri în Europa: o parte din Tracia =i Arnaudia. Încep primele lupte la grania Serbiei. Ca urmare, principele sârb Laz[r consolideaz[ o lig[ antiotoman[ f[cut[ din români, unguri, dalmai =i albanezii aflai înc[ în libertate. Deoarece, în lupta împotriva Ligii, la Cosovo, sultanul a fost ucis, fiul s[u Baiazid l-a decapitat pe Laz[r. Notele acestui capitol al IV-lea surprind în principal trei aspecte: unul legat de mentalitatea osta=ului turc. Cantemir pleac[ de la faptul c[, odat[ cu luarea Frigiei, pentru consolidarea poziiilor, Baiazid s-a c[s[torit cu fiica principelui Frigiei, iar c[ciula frigian[ a intrat în dotarea armatei cu numele „iscuf“. Comple- tarea din not[ merit[ îns[ toat[ atenia: la iscuf s-a renunat cu timpul, ca =i la protejarea trupului osta=ului, deoarece, conform Coranului, „ce i-e scris în frunte i-e pus.“ Acest lucru considera Cantemir c[ e important s[ fie cunoscut cre=tin[t[ii care dispunea, din acest punct de vedere, de o armat[ mai bine ap[rat[. Un al doilea aspect surprins în note este de natur[ istoriografic[: Dimitrie Cantemir polemizeaz[ cu Mauro Orbini care afirmase c[ sciii, italienii, suezii, germanii, grecii =i macedonenii (Alexandru cel Mare inclusiv) se trag din slavoni (cite=te sclavoni 12). Despre bulgari =i sârbi se face pe loc precizarea c[ provin din tribali. Nu coment[m in extenso afirmaiile adev[rate =i erorile lui Cantemir din aceast[ not[, ele vor ie=i mai clar la iveal[ în urma întregii expuneri a istoriografiei sale, dar vrem s[ subliniem acest aspect principal: istoriografia sa e permanent dublat[ de o privire reflexiv[ a autorului, adesea polemic[, privire a c[rei intenie limpede e s[ favorizeze unele idei în dauna altora pentru ca, în final, s[ alc[tuiasc[ un corp de doctrin[ în baza c[ruia putea propune soluii =i revendic[ri st[rii de fapt. Un al treilea aspect surprins
  • 102. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  de Cantemir în notele capitolului al IV-lea se refer[ la un alt precept al Coranului, dup[ care cel decedat nu trebuie jelit, nu trebuie inut mai mult de o zi =i nu poate fi transportat la distan[. Fapte aparent nesemnificative, dar care se încarc[ de sens dac[ ne gândim la viteza ie=irii la atac a armatei dup[ o lupt[ în comparaie cu orice armat[ cre=tin[. Capitolul urm[tor se refer[ la perioada sângeroas[ a domniei lui Baiazid Ilderîm, inaugurat[ prin uciderea principelui Serbiei. Acesta a organizat flota otoman[, compus[ din 300 de vase lungi, a desf[=urat primele b[t[lii navale =i a cucerit poziii atât în Europa (Nicopole, Silistra, Rusciuk), cât =i în Asia (Amasia, Niksar =.a.). Manuel al II-lea Paleolog al Bizanului i-a devenit tributar. Baiazid a avut soarta tuturor tiranilor: luat prizonier de Timurlenk, a sfâr=it purtat într-o cu=c[ de fier pe toate drumurile Imperiului s[u, lovit cu portocale putrede de cei care puteau pl[ti doar astfel cele îndurate. Soarta lui Baiazid era pentru Cantemir expresia unei abateri de la norma fundamental[ de conducere l[sat[ mo=tenire de Othman însu=i urma=ilor s[i sultani din dinastia pe care-o întemeiase. Cuvintele lui Othman reproduc însu=i crezul politic al lui Cantemir, acela al despotului luminat, c[l[uzit de ideile umaniste: „Nu cerca niciodat[, te conjur, o tu care e=ti încoronat de fericire, nu cerca niciodat[ reazemul t[u în tiranie =i întoarce-i faa de la cruzime. Cultiv[ din contra adev[rul =i f[ din el ornamentul p[mântului. Îmbucur[ inima mea dep[rtat[ cu o serie de frumoase victorii. +i când vei fi cucerit lumea, atunci s[ propagi religiunea prin arme. Întreine amiciia dreapt[ cu împ[r[iile Rumeilor. Promoveaz[ pe înv[ai în funcii onorifice; acesta e mijlocul pentru înt[rirea legii divine. +i oriunde vei auzi c[ este un om devotat =tiinei, d[-i onoare, respect si graia ta. (...) =i fiindc[ justiia este fundamentul imperiilor, întoarce-i faa de la tot ce este contra ei. (.. .)“13 Aceste cuvinte, puse de Cantemir la începutul Istoriei sale, au menirea s[ m[soare pr[pastia care se adâncise cu timpul, de la primii sultani la samavolniciile ultimilor, felul cum justiia =i înv[[mântul – axele de rezisten[ ale Imperiului – sl[biser[ în timp. Notele care însoesc nararea succint[ a domniei lui
  • 103. DIMITRIE CANTEMIR ! Baiazid I sunt mai stufoase decât în cazul capitolelor precedente, în principal din cauza interveniei în discuie a fenomenului românesc: atunci au fost atacate pentru prima oar[ principatele dun[rene. Prilej pentru Cantemir de a face o expunere de motive în leg[tur[ cu vitejia poporului s[u =i cu epoca de glorie din timpul lui +tefan cel Mare, cel care a luptat cu Baiazid al II-lea: „A susinut dou[ b[t[lii cu Baiazid: în amândou[ a fost victorios. (...) O spunea aceasta însu=i Hezarfenn, probul =i fidelul istoric turc. A supus dominaiunii sale |ara Româneasc[ pân-la Bucure=ti, l[sând pe Vintil[ guvernator acestei [ri. Era domn Basarabiei, numit[ ast[zi Bugeac =i cet[ii Chilia la gurile Dun[rii, f[r[ a mai vorbi de Ackermann, adic[ Alba-greca sau Oxia celor antici, loc memorabil prin exilul poetului Ovidiu. Cu un cuvânt, el a întins mâinile Moldovei în toate p[rile, ceea ce sper a putea ar[ta pe larg dac[ Dumnezeu îmi va da via[ ca s[ pot termina descripiunea mea despre starea antic[ =i prezent[ a Moldovei (...). Fiul s[u Bogdan a f[cut Moldova tributar[ turcilor:“14 Mai multe chestiuni de principiu ale corpului de doctrin[ catemirian rezult[ din aceast[ evlauare global[ a domniei lui +tefan cel Mare: – faptul c[ unificase practic domnia celor dou[ principate, având sub control =i cealalt[ Valahie; – c[ a meninut independena [rii fa[ de turci, de Mateia= Corvin =i de polonezi, p[strând între graniele sale, ca semn al continuit[ii romane, locul unde tr[ise poetul Ovidiu; – consi- dera domnia lui +tefan15 drept un ideal politic de atins. O alt[ serie de note alc[tuie=te comentariul lui Cantemir pe marginea tentativelor lui Baiazid II de a cuceri pe de o parte capitala Bizanului, pe de alta poziii noi în Asia, pe ruinele fostului Imperiu Persan. Faptul c[ a luat Gallipoli, cheia de intrare spre capitala Bizanului, =i acela c[ a construit în jurul ei cet[i menite s[ izoleze Europa de Asia pentru cazul când romani- tatea r[s[ritean[ ar fi cerut ajutor Europei, sunt menionate ca aspecte ale cre=terii Imperiului Otoman. Dar notele precizeaz[, în tonul cu care ne-au obi=nuit de-acum notele capitolelor precedente, c[ totul s-a f[cut prin viclenie =i mituirea celor avizi de câ=tig, iar nu pe calea luptei drepte. În ce prive=te
  • 104. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; poziiile asiatice, Cantemir menioneaz[, a=a cum a f[cut-o =i în cazul lui Othman, c[ ele s-au datorat unui calcul gre=it din partea hanului Bagdadului, aliat cu otomanii spre a-i ajuta s[ se elibereze de egipteni. În leg[tur[ cu aceste fapte Cantemir face =i un scurt istoric al Imperiului Persan, care =i-a mutat atunci capitala de la Bagdad (Babilonia) la Revan (Erevan), apoi la Ispahan. El preg[te=te în acest fel terenul pentru abordarea ulterioar[, aceea a structurilor Imperiului Otoman preluate =i conservate de la persani. Cu domnia lui Baiazid II ia sfâr=it Cartea I a primei p[ri a Istoriei. Urm[toarele dou[ c[ri ale p[rii I, dintre care a doua mai scurt[, doar de patru capitole, numerotate I, II, III, V iar a treia mai lung[, de , dou[sprezece capitole, nu fac decât s[ amplifice aceste linii de atac din textul =i subtextul Istoriei. În cuprinsul p[rii a II-a sunt descrise, în paralel cu luptele de cucerire a unor noi teritorii, luptele fratricide între mo=tenitorii tronului. Pedeapsa pentru fraii înfrâni ai noului sultan era moartea. Atunci, pe vremea lui Soliman I, s-a decis ca ei s[ fie doar deinui în palatul imperial. Cantemir atenioneaz[ îns[ imediat, într-o not[ detaliat[, c[ paza care li se asigura a sl[bit mult cu vremea, astfel încât Ahmed al III-lea, actualul sultan, s-a bucurat de multe libert[i, ceea ce l-a =i adus pe tron. Aceast[ not[ seam[n[ unei invitaii adresate cre=tinilor de a-i cultiva pe pretendenii la tron. F[când aceast[ invitaie Cantemir avea probabil în minte cel puin un precedent: pe acela al lui Mircea cel Mare care procedase astfel, prilejuind aducerea pe tron a lui Musa, favorabil domniei sale. Textul c[rii a II-a se refer[ la noi cuceriri de poziii, mai mult în Europa decât în Asia. În afar[ de Caramania, teritoriu unde revoltele contra Porii izbucnesc continuu, Imperiul nu-=i mai alipe=te în Asia nimic altceva. În Europa el cucere=te Zante (lacinthus) de la veneieni, Tesalonic, Atena, Moreea, trece la islamism Arnaudia =i Epirul. Rezistena vitejeasc[ a albanezului Castriot Skanderberg nu aduce victoria asupra turcilor. Linia frontului fa[ de Europa se deseneaz[ la grania Ungariei. Notele acestei c[ri aduc elemente noi =i inte- resante ale demonstraiei lui Cantemir. În ce prive=te armata, autorul ofer[ informaii în leg[tur[ cu înfiinarea primelor
  • 105. DIMITRIE CANTEMIR # unit[i de cavalerie (serage), denumire disp[rut[ cu vremea în favoarea aceleia de spahii. El consider[ c[ atât denumirea cât =i structura acestor unit[i era calchiat[ dup[ persani. În ce prive=te instrucia armatei, atât a infanteriei, cât =i a cavaleriei, Cantemir descrie antrenamentele la care asistase =i care se practicau =i ele de mult[ vreme fiind o reminiscen[ de pe vremea persanilor. E vorba despre sulia de fier numit[ „girid“, pe care un osta= o putea arunca de 2000 de ori la rând, cu o for[ neobi=nuit[. Aceast[ instrucie obligatorie a osta=ilor turci, în comparaie cu cea superficial[ a celor cre=tini, f[cea ca armata s[ fie incomparabil mai puternic[, fapt de care trebuie inut seama. În leg[tur[ cu mo=tenirea persan[ Cantemir merge =i mai departe cu informarea cititorului, precizând care sunt diferendele religioase dintre per=i =i turci, ambele popoare fiind islamce. Pe parcursul Istoriei el va amplifica aceste informaii de natur[ s[ ajute cre=tinilor în virtutea preceptului „când doi se ceart[ al treilea câ=tig[“. De asemenea, Cantemir indic[ =i felul cum musulmanii au preluat teze ale religiei cre=tine cu intenia de a o r[sturna. Astfel Coranul vorbe=te despre dubla natur[ a Profetului, dup[ pilda dublei naturi a lui Hristos. Ceea ce ar trebui s[ constituie pentru cre=tin[tate un semnal de alarm[, un punct în care doctrina (ar fi mai potrivit spus ideologia comun[) trebuie ap[rat[, mai ales fiindc[ otomanii atacau întotdeauna sub pretext religios. Un alt set de informaii date în notele c[rii a II-a se refer[ la guvernarea Imperiului =i la principii tactice pe care numai un bun cunosc[tor al lucrurilor, cum era Cantemir, le putea furniza. Imperiul era împ[rit în trei guvern[minte numite beglerbegate, conduse de pa=i cu trei tuiuri: de Rumelia, cu capitala la Sofia; de Anatolia, cu capitala la Kiutahia; de Damasc, cu capitala la Damasc. Asta în timp ce religios Imperiul se împ[rea în dou[ zone, asiatic[ =i european[, conduse de doi kadiulaskeri. Aceast[ nepotrivire f[cea ca, în ciuda accentului religios al statului, conducerea lui religioas[ s[ fie mai greu de cuprins de c[tre autorit[i decât cea laic[. Era un semn de sl[biciune. Pe parcursul c[rilor ulterioare Cantemir va =i insista asupra acestui fapt ce a dus, în cele din urm[, la
  • 106. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ uciderea, de c[tre osta=ii revoltai, a unor muftii. Precizarea cea mai important[, de natur[ tactic[, pe care-o face Cantemir, se refer[ la faptul c[ un teritoriu nou ocupat era dat spre prad[ o=tenilor numai dac[ el nu se predase de bun[ voie. Acest principiu teoretic cap[t[ valoare nea=teptat de mare în ansamblul notelor lui Cantemir deoarece va insista asupra faptului c[, de=i Moldova devenise tributar[ de bun[ voie, totu=i i se r[piser[ avuii inestimabile, al c[ror inventar îl =i d[ de altfel, indicând chiar locul (aflat cu greu de la haznedarul Ibrahim) unde se aflau pe vremea autorului respectivele obiecte de pre. În sfâr=it, un set însemnat de informaii oferite de notele c[rii a III-a se refer[ la relaiile dintre Poart[ =i popoarele cu care intra în conflict. În acest punct Cantemir are =i o serie de observaii polemice la adresa afirmaiilor produse de ali istoriografi. Un lucru mai important i se pare autorului acela c[ otomanii încercau s[ alipeasc[ teritorii ce fuseser[ ale Imperiului Roman de R[s[rit. Acest lucru era valabil atât în Asia, cât =i în Europa. Astfel Nicephor Gregoras =i Georgios Phranzes gre=esc amândoi considerând c[ zona Caramaniei aparinuse per=ilor, când istoricii turci în=i=i afirm[ c[ între marea Egeic[ =i India fuseser[ doar romanii. Cât prive=te locurile de lâng[ Constantinopol, Cantemir însu=i a g[sit, între ruinele unui palat, o bucat[ de porfir de pe vremea celei de-a 64-a olimpiade grece=ti, adic[ din 520 î.e.n., semn al civilizaiei grece=ti care-o precedase pe cea roman[. Respectivul porfir a r[mas în palatul s[u de pe Bosfor, intrat în posesia lui Ion Mavrocordat. Chiar, ne spune Cantemir, faptul c[ turcii numesc Europa în general =i Grecia în special Rumelia, iar Imperiului Roman îi spun Rum, este un semn al recunoa=- terii apartenenei originare a acestor teritorii la Roma. Pe acest fond al romanit[ii trebuie deci judecate =i cuceririle f[cute de Imperiul Otoman în teritoriile române=ti. Astfel, luarea Severinului este tot o cucerire a unei foste poziii romane, acolo fiind înc[ ruinele turnului lui Sever =i ale podului lui Traian. Numai lipsa de aliai i-a adus pe români în situaia de a pl[ti tribut. Nici Ioan Huniade n-a fost ajutat în lupta de la Cossovo cu Murad al II-lea. În aceast[ situaie, când trebuia s[ lupte
  • 107. DIMITRIE CANTEMIR % singur[, Moldova a pierdut =i ea mult, tributul ajungând, dup[ Petru Rare=, la 75.000 de galbeni, iar bairam-pe=che=ul la 50.000. în sfâr=it, Cantemir ine s[ aminteasc[ faptul c[, de=i salinele =i v[mile Moldovei reveniser[, dup[ majorarea tributului, tezaurului [rii, totu=i aceast[ reglementare nu mai era respectat[ de c[tre turci. Prin urmare, pe fondul general al evenimentelor Imperiului =i Europei, Dimitrie Cantemir se întoarce mereu, în subtextul Istoriei, la problemele Moldovei =i ale românilor. Cartea a III-a =i cea mai întins[ a lucr[rii conine, în expunerea firului principal al evenimentelor, dou[ trasee distincte: unul unde se demonstreaz[ cum, urmând impulsului iniial dat de Othman, Imperiul cre=te vertiginos, cre=tere ce culmineaz[ cu luarea Bizanului, altul unde cititorul e l[sat s[ vad[ c[ dup[ o perioad[ de cre=tere urmeaz[ una de maturizare, de coacere =i rafinare a structurilor, când sporul teritorial nu mai st[ pe primul plan. Se anun[, în acest fel, îmb[trânirea care aduce descre=terea, este pus în lumin[ momentul când cre=tin[tatea trebuie s[ acioneze spre a gr[bi acest proces. Intervalul de maxim[ str[lucire a Imperiului, de la Mahomed al II-lea, cel care a luat Bizanul, pân[ la Soliman Canuni, cel ce a codificat în Teshrifa, sistemul de legi dup[ care se conducea Imperiul, este inspirat de lucrarea lui Ali Efendi din Philipopole, secretarul marelui defterdar al lui Selim I. Cantemir afirm[ c[ a deinut respectiva lucrare, foarte rar[, =i ea a r[mas de asemenea în palatul s[u de la Bosfor. Oricum, cele patru capitole dedicate lui Mahomed al II-lea, Baiazid al II-lea, Selim I =i Soliman Canuni sunt cele mai extinse =i mai atent adnotate din întreaga istorie, de=i Cantemir m[rturise=te c[ a scris în bun[ m[sur[ din memorie. Acest fapt, rezultat din analiza intern[ a lucr[rii, poate fi un argument, serios în combaterea p[rerii lui Hammer, care considera c[ Ali Efendi nici n-a existat. Povestea lu[rii Bizanului debuteaz[ cu enume- rarea punctelor slabe ale cet[ii =i ale împ[ratului ei: nu era fortificat[ decât prin „natur[ =i arte”; între ea =i Europa turcii construiser[ o cetate pe o fâ=ie de p[mânt obinut[ prin viclenie; între ea =i Asia aceia=i turci ridicaser[ o fort[rea[ unde au construit de altfel =i navele de r[zboi, transportate apoi pe
  • 108. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & uscat pân[ la Galata. De=i istoricii cre=tini susin c[ lupta a fost îndârjit[, cei turci, mai înclinai s[ scoat[ în eviden[ vitejia o=tilor lor, spun c[ ea n-a mai însemnat, în aceste condiii, mare lucru. Bizanul a fost atacat în mai multe puncte deodat[: dinspre Phanar, dinspre Adri[nopol, dinspre Topkapî, Egri Capî. Consecinele au fost, în timp, atât de spectaculoase, odat[ cu lichidarea Imperiului Roman de R[s[rit, încât Cantemir se opre=te îndelung, chiar în textul expunerii, la enumerarea erorilor Bizanului. Astfel, de=i ora=ul se afla lâng[ dou[ m[ri deschise, era lipsit de fortificaii. A cedat o fâ=ie de p[mânt otomanilor, de=i era cunoscut precedentul Didonei care pierduse Cartagina printr-un procedeu asem[n[tor. El a mai cucerit, dup[ Bizan, înc[ dou[sprezece regate =i dou[ sute de cet[i, printre care Trapezuntul (Niceea), Peloponezul, antica Eubeea (Negroponte), Crimeea, Paflagonia =.a. Dat[ fiind valoarea de simbol a Bizanului pentru romanitate =i pentru cre=tini, Cantemir enumera în notele capitolului valorile pe care le deine, deplângând faptul c[, mai târziu, veneienii, colonie bizantin[, intrând cu fora în ora=, au ars din temelii o bun[ parte a lui, p[strat[ de barbarii în=i=i. De asemenea enumera obiectivele strategice care, bine lovite, s[ ajute europenilor la recucerirea acestui preios obiectiv =i la reinstaurarea în drepturi a p[rilor componente ale Imperiului Roman de R[s[rit (Dacia inclusiv). Astfel, în Phanar se afl[ palatele ultimilor împ[rai greci, ale c[ror tezaure – între care un diamant de 120 de karate – au intrat în haznaua sultanului. În dreptul portului Cassim Pa=a, care deservea Constantinopolul, se afla catedrala Patriarhiei, unde se p[strau scrierile tuturor patriarhilor ortodoc=i de la luarea Bizanului pân[ în vremurile contemporane. Tot acolo era =i Academia, focar al p[str[rii =i r[spândirii spiritului vechiului Bizan, cu profesori =i elevi la fel de ilu=tri, pe deplin comparabili celor din restul Europei. Spre Cumcapî era gr[dina de legume a ora=ului, alt[dat[ portul galerelor de la Marmara, loc de unde Bizanul fusese u=or de atacat de pe ap[. Mai sunt indicate locul pulber[riei, caz[rmilor =i palatului unde se aflau sult[nesele cu copii, viitorii mo=tenitori ai tronului, p[zii doar de 500 de enunci. În sfâr=it, în privina cre=tinilor în general,
  • 109. DIMITRIE CANTEMIR ' dar =i a principatelor române în special, Cantemir ine s[ aduc[ urm[toarele informaii: au fost d[râmate catedralele din piatr[ =i s-a autorizat (în Constantinopol) practicarea religiei cre=tine doar în biserici de lemn. El însu=i, Cantemir, a reu=it s[ repun[ în drepturi, pe vremea lui Ahmed al III-lea, o biseric[ din zid, în virtutea unui vechi act de donaie de pe vremea lui Mahomed al II-lea. Cât prive=te palatele |[rii Române=ti =i al Moldovei, dar mai ales palatul particular al lui +erban Cantacuzino, termi- nat de Dimitrie Cantemir, ele dein poziii strategice în inte- riorul ora=ului, din turnurile ultimului putându-se privi chiar în curtea seraiului. Acesta nu este singurul motiv pentru care cre=tin[tatea trebuie s[ se alieze cu domnii [rilor române. Pe teritoriul lor exist[ o serie de vestigii antice, precedând chiar existena Imperiului Roman, m[rturii ale civilizaiei grece=ti, în aria c[reia se cuprinseser[ =i aceste teritorii. Astfel, +tefan cel Mare a luptat, ca =i Petru I în 1711, la F[lciu, identificat de Cantemir a fi antica Taiphalie a lui Herodot.16 Baiazid al II-lea a continuat linia impus[ de tat[l s[u, Mahomed al II-lea. El a înt[rit armata formând un corp de voluntari numii „giongulli“, care au alc[tuit apoi nucleul unit[ilor de cavalerie ale mercenarilor bosnieci =i unguri. Tot el a format corpul de elit[ al cavaleriei, supranumit „delileri“ (furio=ii), care se aruncau în lupt[ unde era mai greu. Armatele europene nu dispuneau, nici în perioada lui Cantemir, de batalioane de sacrificiu de acest fel. Ideea alc[tuirii lor era pur oriental[. Baiazid al II-lea a avut grij[ s[ extind[ =i sistemul de înv[[mânt, introducând discipline caracteristice pân[ atunci doar Evului Mediu european, pentru a face capabili pe înv[ai s[ ofere Europei cuvenitele replici =i la acest nivel spiritual. Înv[aii în=i=i au început s[ capete pensie anual[ =i îmbr[c[minte în contul statului. Prilej pentru Cantemir de a-=i instrui cititorii în privina sistemului monetar turcesc. +tiinele enumerate sunt oratoria, logica, gramatica, sintaxa, filosofia, teologia, jurisprudena, astronomia, matematica, geografia, aritmetica, poezia =.a. În leg[tur[ cu acest sistem de instruire intelectual[ constituit în replica celui european, Cantemir ofer[, în notele capitolului, informaii în leg[tur[ cu punctele lui atacabile, puncte care
  • 110. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  vizau însu=i fundamentul islamic. Dou[ dintre acestea – contradicia între Dumnezeu (care determin[ destinul) =i libera voin[ a omului; contradicia între musulmanii turci (sunii) =i cei persani (sudii), primii considerând c[ Othman a avut ca frai =i colaboratori în întemeierea religiei pe Omer =i Ali, ceilali recunoscându-l doar pe Ali17 – puteau constitui falii care, exploatate ingenios, aveau s[ duc[ la sl[birea Imperiului însu=i. Înc[ o gre=eal[ care trebuia exploatat[ deoarece prin efectele ei în timp l[rgise bre=a, era cea referitoare la restriciile religioase impuse per=ilor în=i=i de conduc[torii lor, ceea ce provocase, spune Cantemir, fuga locuitorilor exact ca a hughe- noilor în Frana. Relaia este cu totul interesant[ =i actual[, atât pentru c[ v[de=te o bun[ cunoa=tere, de c[tre Cantemir, a problemelor europene (hughenoii fuseser[ alungai în 1685), cât =i pentru c[, în expediia persan[ din 1721 – 1723, el =i-a urm[rit aceast[ idee a depist[rii diferenelor dintre musulmanii de provenien[ persan[ =i turcic[, pentru a folosi bre=a despre care vorbeam în scopul mai u=oarei înfrângeri a islamismului de c[tre cre=tin[tate. Notele capitolului ofer[ =i câteva informaii importante, în principal pentru Rusia, deoarece erau proiecii ale unor conflicte abia încheiate ori incipiente. Astfel, nota polemic[ la adresa istoricului Michalo Lituanul se refer[ la faptul c[ acela g[sea o origine t[tar[ (cinghiz[) poporului lituanian cu intenia de a demonstra, în virtutea ei, necesitatea independenei teritoriale. Cantemir, pe baza istoriografiei turce=ti, afirma lipsa de temei a celor spuse de Michalo, consi- derând c[ t[tarii lituani sunt ceremu=i, ca =i cei din Bugeac. Urmeaz[ o not[ ampl[ despre familiile ereditar nobile ale t[tarilor din Crimeea, una dintre aceste familii fiind Mârza, cu filiaii atestate =i în Bugeac („Basarabia anticilor“). Aceasta era, conform Vieii lui Constantin Cantemir, o familie aflat[ în relaie cu a Cantemire=tilor în=i=i. R[zboaiele Azovului atestau cât de fierbinte era zona Crimeii pentru Rusia în condiiile în care, pe de o parte, t[tarii voiau s[-=i p[streze independena atât fa[ de ea, cât =i fa[ de turci. Ace=tia din urm[ luaser[ Caffa (colonie genovez[). În sfâr=it, o a treia not[ ofer[ infor- maii ample cu privire la cercazieni =i situaia lor privilegiat[
  • 111. DIMITRIE CANTEMIR  atât în optica t[tarilor, cât =i a otomanilor. Zona Caucazului avea s[ devin[ fierbinte odat[ cu expediia la care a participat Cantemir însu=i. La 1717, deci cu câiva ani mai înainte de a fi participat la expediia în Caucaz, Cantemir spune despre locuitorii zonei c[ sunt considerai printre t[tari „francezii Asiei“ pentru gustul lor rafinat. Cât despre vitejie, cercazienii ofereau cele mai bune =coli militare pentru =efii de armate ai t[tarilor. În ce-i prive=te pe turci, ace=tia cump[rau la preuri foarte ridicate sclavi cercazieni (caucazieni) – prilej pentru Cantemir de a da o list[ a preurilor diverselor categorii de sclavi – cu scopul de a face din ei mo=tenitorii averii st[pânilor lor, în special în Egipt, zon[ mai nou cucerit[ =i unde asimilarea era un proces în curs. O precizare interesant[ este aceea c[ Baiazid al II-lea construise la Derbent un fort, chiar pe locul unde Tomisis, regina sciilor, cea pomenit[ de Eminescu mai târziu, l-a atras pe Cyrus, regele per=ilor, =i l-a ucis. În schiele executate de Cantemr în Caucaz el consider[ a fi descoperit acest fort, pe care-l =i descrie Bayer în De muro Caucaseo (tip[rit în 1726 în Rusia), text inspirat de notele cantemiriene. În sfâr=it, întâlnim informaii cu privire la soarta Moldovei, la faptul c[ +tefan cel Mare a pierdut atunci Chilia =i Cetatea Alb[, care deci fuseser[ ale Moldovei (=i nu ale |arii Române=ti cum pretindeau autorii =i h[rile ungure=ti, zice Cantemir). Lui Baiazid al II-lea i-a urmat Selim I-ul. El a mi=cat cele 70 de triburi arabe dintre Mecca, Damasc, =i Cairo silindu-le s[-i pl[teasc[ tribut, a luat Tibrisul (Persepolis), capitala Imperiului Persan, dar nu =i Imperiul însu=i, a luat Alepul, dar nu =i Damascul, Mesopotamia pân[ la Ninive. Principala s[geat[ de aciune a acestui sultan fiind îndreptat[ spre Asia, el a fost nevoit s[-=i consolideze o tactic[ în consecin[. A fortificat deci spionajul =i a adus la ordinea zilei pedeapsa cu moartea. În leg[tur[ cu Alepul, Cantemir precizeaz[ c[ acolo se afl[ consulatele Franei, Olandei =i Angliei. Notele acestui capitol sunt printre cele mai substaniale, de=i expunerea se refer[ în principal la Asia. Cantemir are r[gazul s[ încheie o serie de informaii strecurate pe parcurs cu descrierea in extenso a unor întregi sisteme funcionale ale Imperiului, valabile în actualitatea
  • 112. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  imediat[. Analiza cea mai am[nunit[ vizeaz[ veniturile b[ne=ti ale Imperiului. Autorul descrie atribuiile =i modul de conducere al fiec[reia din cele dou[sprezece cancelarii care manevrau finanele statului, faptul c[ documentele se emiteau în turc[, dar conturile se ineau în persan[, faptul c[ fiecare cancelarie era dublat[ de oficii cu atribuii speciale, care foloseau pentru armat[ diferena de venit reie=it[ la încheierea conturilor (ele nu se puteau calcula exact). Sunt date atribuiile tuturor acestor oficii =i câ=tigul fiec[rui =ef de oficiu. În sfâr=it Cantemir analizeaz[ tezaurul public (extern) =i cel imperial (intern), veniturile nete anuale =i veniturile de care dispuneau =efii acestor tezaure, adic[ defterdarul =i haznedarul. Indic[ drept surs[ a informaiilor pe acela=i mare haznedar Ibrahim, elevul s[u întru arta muzicii, care câ=tiga 200 000 de taleri imperiali anual, în comparaie cu vizirul, care avea 600 000 plus pe=che=urile. Fiecare tezaur primea anual 27 000 de pungi a câte 500 de taleri, informaia atât de actual[ =i care dezv[luia cre=tin[t[ii situaia financiar[ a Imperiului, era de fapt un aviz în leg[tur[ cu aceea c[, în ciuda marii corupii a lumii otomane, vârfurile ei câ=tigau suficient spre a nu putea fi atacabile pe aceast[ cale. În ce prive=te armata, interesul lui Cantemir continu[ s[ fie ghidat, =i la acest capitol, de problema Constantinopolului. În absena sultanului =i a vizirului acesta e condus de un caimacam care are doi adjunci: unul r[spunde de serai =i suburbii =i altul de garnizoan[ =i ieniceri. Dac[ ne amintim c[ din palatul lui +erban Cantacuzino se vedea în interiorul seraiului =i c[ adjuncii caimacamului nu erau nici pe departe la fel de bine pl[tii ca vizirul, haznedarul =i defter- darul, nota respectiv[ se încarc[ de o semnificaie anume: îndemn la aciune. Singura meniune direct[ cu privire la cre=tini, f[cut[ în notele acestui capitol, vizeaz[ faptul c[, de=i exista un hati=erif de scutire, al c[rui text e reprodus de Cantemir, totu=i c[lug[rii de pe muntele Sinai erau obligai s[ pl[teasc[ haraci. Aceast[ not[ î=i cap[t[ adev[rata adâncime dac[ o corobor[m cu documentele domniei lui Cantemir, care dovedesc18 c[ el obinuse pentru o parte din m[n[stirile Moldovei închinate Sinaiului s[-=i verse veniturile în contul
  • 113. DIMITRIE CANTEMIR ! [rii. Capitolul referitor la Soliman legiuitorul este ultimul din seria celor foarte bogate în note =i care cuprind prima etap[, a cre=terii rapide a Imperiului. Este de aceea, pentru Cantemir, prilejul unor concluzii pariale =i al unor recapitul[ri semni- ficative. Nararea evenimentelor perioadei lui Soliman, menite s[ arate cre=terea teritorial[ a Imperiului, cuprinde perioada legat[ de luarea Belgradului, poarta de ap[rare a Budei, apoi luarea Budei =i a Pestei, pori de ap[rare ale Vienei =i, în sfâr=it, primele atacuri asupra Vienei, pe care turcii nu reu=esc s-o ia. Pe direcia european[ turcii câ=tig[ teren =i prin aliana cu Frana, care ceruse ajutor împotriva Spaniei. Sub acest pretext otomanii atac[ peninsula iberic[ vizând Gibraltarul, poarta de intrare în bazinul Mediteranei. Pe direcia Balcanilor Soliman avanseaz[ mereu mai spre nord, trecând prin foc =i sabie Moldova =i r[pindu-i, cum am menionat =i mai sus, tezaurul (diademe, sceptre, cruci etc.), de=i se supusese de bun[ voie, ceea ce îi da dreptul s[-=i p[streze valorile. Pe direcia asiatic[ Soliman supune Yemenul =i Van, dar nu =i capitala de atunci a per=ilor, Ispahan. Cucere=te în schimb o bun[ parte a Georgiei =i a Armeniei. În afara acestor fapte, încearc[ s[-=i consolideze poziiile în Egipt, Arnaudia, Moreea =i alte teritorii unde revoltele locale atestau nemulumiri fa[ de noua st[pânire musulman[. Bogatul inventar de note care folose=te drept puncte de plecare relat[ri diverse din cuprinsul capitolului, urm[re=te în fond scopuri sesizabil diferite fa[ de relat[rile respective. Ele vizeaz[ situaia Imperiului Otoman din punct de vedere militar, juridic, al formulei guvernamentale etc., a Constantinopolului în mod deosebit, relaiile Imperiului cu popoarele cucerite =i, în acest context, cu detalii, situaia Moldovei. Afl[m deci c[ armata otoman[ are 111 companii de ieniceri =i felul special al ordon[rii lor. Cre=tinii sunt invitai s[ ia aminte c[ otomanii omoar[ garnizoana cet[ii care nu li se pred[. Pentru buna funcionare a armatei Soliman a dat un corp al legi. El a legiferat de asemenea dreptul civil.19 Constan- tinopolul are dou[zeci =i opt de pori, cum arat[ =i harta executat[ de Cantemir, unele mai greu de ap[rat din interior. În urma cre=terii substaniale a întinderii imperiului, relaiile
  • 114. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; cu popoarele cucerite, ori numai ameninate, s-au complicat mult. Cantemir consider[ util s[ produc[ pentru cititorii s[i europeni o serie de limpeziri cu privire la accepiile date de turci unor zone geografice (Rumelia de pild[ are cinci accepii, Hurmius înseamn[ Portugalia plus insula Ornus, Asia Mic[ e considerat[ parte a Europei, Yemenul e considerat indian din cauza originii locuitorilor =.a.), cu privire la tipologiile afro- asiatice cu care lucreaz[ istoricii turci – t[tari per=i, zengi – =i cu teritoriile ce se atribuie acestor tipologii. Este interesant c[ limita nordic[ a informaiilor cantemiriene e dat[ de Munii Caucaz. Dintre zengi un loc deosebit acord[ Cantemir triburilor arabe, De asemenea, el informeaz[ mai în detaliu în leg[tur[ cu limita nordic[ a populaiilor afroasiatice, vorbind despre Georgia, Azerbaidjan, Armenia, despre influenele europene în aceste zone (de pild[ olandezii trimiseser[ la Tiflis, prin 1712, o tiparni[, dup[ cum a aflat Cantemir dintr-o surs[ oral[, de la un nobil georgian fugit la ru=i =i mort la Stockholm în timpul r[zboiului nordului, ca general al lui Petru I). A r[mas prin urmare interesat, în anii petrecui în Rusia, de situaia politic[ a Imperiului Otoman. Analiza pe care-o ofer[ în aceste note în leg[tur[ cu infiltrarea turcilor în bazinul Mediteranei =i cu punctele de rezisten[ antiotoman[ este edificatoare. Despre Algeria, Egipt, Moreea, Arnaudia20, Calabria, Piemont =i Portugalia afl[m c[ izbucneau continuu revolte. Despre Creta, Corfu, Rodos, Lemnos, Sicilia, Ornus se ofer[ date substaniale în leg[tur[ cu istoria insulelor =i cu rezistena antiotoman[ organizat[ în principal cu ajutorul Veneiei, veche colonie bizantin[, care domina întregul bazin al Mediteranei. Dou[ detalii sunt cât se poate de interesante în referirile lui Cantemir la problemele asiatice =i cele mediteraneene ale Imperiului: unul se refer[ la tentativa lui Soliman de a construi, cu me=teri t[tari, canalul Volga-Don, care îns[ n-a putut fi dus la bun sfâr=it din pricina incapacit[ii de a aproviziona cu hran[ pe lucr[tori. Autorul ine s[ precizeze c[ locul fusese ales în apropierea Astrahanului. Al doilea detaliu se refer[ la tentativa de a construi un canal de trecere pentru nave între Marea Mediteran[ =i Marea Ro=ie, spre a înv[lui astfel mai bine pe
  • 115. DIMITRIE CANTEMIR # de o parte peninsula arabic[, pe de alta Egiptul. Canalul era aproape construit când, deodat[, s-a umplut cu nisip. Ambele detalii au menirea s[ indice amploarea planetar[ a inteniilor otomane =i s[ constituie semnale de alarm[ pentru cre=tin[tate. În leg[tur[ cu toate populaiile afro-asiatice =i mediteraneene care intr[ în vizor în cadrul acestor note, Cantemir precizeaz[, în mod expres, al[turi de denumirea turceasc[ =i european[ a punctelor geografice, pe cea latin[, ceea ce constituie un argument lingvistic în leg[tur[ cu apartenena zonei respective la Imperiul Roman, deci cu dreptul de a-=i recâ=tiga inde- pendena în virtutea acestui fapt. Dacia se integra, fire=te, acestui vast teritoriu al Imperiului Roman. Cantemir ine s[ fac[ o observaie surprinz[toare în leg[tur[ cu unitatea de fond a populaiei de pe teritoriul vechii Dacii: turcii spun voievozi deopotriv[ principilor Moldovei, |[rii Române=ti =i Transilvaniei. În ceea ce prive=te Moldova, autorul ine s[ prezinte situaia atât din punct de vedere istoric, cât =i al contemporaneit[ii, chiar repetând lucruri pe care le-a mai menionat în decursul notelor precedente. Cantemir ilustreaz[ momentul când +tefan cel Mare a pus domnia în mâinile fiului s[u Bogdan relatând discursul b[trânului domn în leg[tur[ cu soarta viitoare a Moldovei fa[ de Imperiu: „(...) El a înghiit pân[ acum prin intrigi =i uneltiri mai toat[ Ungaria; a supus prin puterea armelor sale Crimeea =i acele pân[ acum neînvinse triburi ale t[tarilor =i le-au legat sie=i prin introducerea superstiiunii mahomedane; Basarabia noastr[ cotropit[ de violenele sale; Valahia, ai c[rei locuitori de=i inamici nou[, dar sunt cre=tini ca =i noi, geme sub jugul tiran (...) Pe poloni îi cunosc =i =tiu c[ sunt inconstani =i incapabili de a rezistea furiei turcilor: ungurii gem deja cu toii sub jugul lor; germanii au precum se pare atâtea încurc[turi interne (...); dac[ pe lâng[ preservaiunea legilor noastre civile =i ecleziastice putei obine pacea sub condiiuni onorabile, chiar fie =i pe lâng[ un tribut, atunci este mai consult a v[ încrede în clemena sa decât în armele sale. Dar dac[ v-ar prescrie alte condiiuni, atunci mai bine s[ pierii cu toii de mâna inamicului.” 21 Discurs inventat f[r[ îndoial[, dar nu mai puin semnificativ prin
  • 116. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ luciditatea observaiei de natur[ istoric[. Logof[tul T[utu, ambasadorul lui Bogdan la Poart[, trimis s[ trateze problema tributului, e înf[i=at de Cantemir în cei mai favorabili termeni, cu intenia v[dit[ de a evidenia condiiile avantajoase pe care a reu=it s[ le obin[ pentru Moldova. T[utu =tia greac[, latin[, polon[ =i limbile altor popoare învecinate. Era foarte prudent, iar replicile lui, de adev[rat Nastratin Hogea, în leg[tur[ cu preteniile otomane, au favorizat misiunea pe care-o avea de împlinit. Un am[nunt interesant: Cantemir spune Logotheta =i nu Logof[tul, acreditând o nobil[ origine greceasc[ a numelui. Acest lucru reflect[ aceea=i intenie de a-i spori valoarea. Ea se al[tur[ faptului c[, în comparaie cu Gr. Ureche ori Neculce, aduce am[nunte noi despre edificarea de c[tre T[utu a palatului Moldovei (Bogdan serai) la Constantinopol. Sursele lui Cantemir trebuie s[ fi fost, =i în aceast[ privin[, turce=ti. El compar[ situaia de pe vremea lui Bogdan cu timpurile de dec[dere de la începutul secolului al XVIII-lea =i ine s[ precizeze c[ la 1686 fusese ars de c[tre Jan Sobieski, sub pretextul eliber[rii de turci, actul prin care Soliman Canuni recuno=tea moldovenilor credina cre=tin[ în schimbul tributului. Acest lucru se întâmplase în timpul domniei lui Constantin Cantemir =i fiul s[u reproduce din memorie documentul, dup[ cum urmeaz[: „Moldova de bun[ voie =i neconstrâns[ de nimeni a oferit supunerea sa sultanului; =i chiar pentru aceea voina sultanului este ca toate bisericile lor, riturile religioase =i legile [rii neatinse s[ r[mân[; =i nici c[ pretind alta de la principe decât ca în tot anul s[ trimit[ prin boieri credincio=i la Sublima Poart[ patru mii de galbeni (...)“ 22. Insistena obsesiv[ a lui Cantemir, în toat[ istoriografia sa, asupra acestor condiii iniiale (pe care tratatul de la Luk le stipula în mod chiar mai favorabil f[r[ plata nici unui tribut23) modificate cu timpul, arat[ cât de mult[ importan[ le acorda în contextul politic contemporan. De altfel, chiar în notele respective, face un scurt rezumat al Descrierii Moldovei: descriere geografic[, granie, împ[rire economico-politic[, vestigii romane =i antice grece=ti, mod de primire a învestiturii domne=ti (în Moldova =i |ara Româneasc[). O serie de informaii provin, f[r[ a fi menionate
  • 117. DIMITRIE CANTEMIR % ca atare (inscripia de la Gherghina =.a.) din lucrarea lui Miron Costin – De neamul moldovenilor. În final Cantemir spune: „Care dore=te mai larg[ cuno=tin[, consulte istoria mea despre Moldova, care sper c[ în scurt timp se va publica.” 24 Autorul avea în minte fie partea a doua, nefinalizat[, a Hronicului fie, mai curând, dac[ ne ghid[m dup[ cele expuse mai sus, chiar Descriptio Moldaviae, publicat[ abia în 1770 (la Leipzig), dar terminat[ din 1716. În sfâr=it, în leg[tur[ cu inteniile turce=ti fa[ de Moldova, Cantemir face o observaie pe care, probabil, la 1710, când a venit dormn, înc[ n-o decelase cu toat[ maturitatea. De=i nici un act nu prevedea acest lucru, cu timpul Imperiul Otoman a început s[ impun[ Moldovei domni din rândul grecilor de la Constantinopol: Cantacuzino, Ruset, Duca, Mavrocordat. Anun[ c[ va vorbi mai pe larg despre alegerea domnilor în Moldova într-o lucrare anume, probabil tot Descrierea Moldovei. Ultima fraz[ a notelor lui Cantemir izbe=te prin fora ei catilinar[ (în latin[ începe chiar prin „quousque tandem...“): „Pân[ când, o, Doamne, s[ mai domneasc[ înc[ r[utatea în lume!“25 Restul p[rii I a Istoriei nu aduce nimic în plus ca intensitate a sentimentului antiotoman al lui Cantemir, ca linii de atac ale istoriografiei =i ca substan[ a informaiei. Urm[torul punct nodal îl ofer[ începutul p[rii a II-a, adic[ sfâr=itul lui Mahomed al IV-lea, a c[rui domnie seam[n[, prin evenimentele sale, cu vremurile contemporane. Situaia european[ devenise incomparabil mai complicat[ decât pe vremea lui Soliman Canuni: Ioan Sobieski, tocmai venit rege al Poloniei, pierde Camenia în favoarea otomanilor. Cazacii zaporojeni lupt[ cu t[tarii de Crimeea care tindeau s[ se alieze cu turcii. Imre Thököly se declar[ „rege“ al Ungariei =i, cu sprijin turcesc, încearc[ s[-=i p[streze independena fa[ de Imperiul Habsburgic. Otomanii vizeaz[ Viena. În Moldova e numit Dimitrie Cantacuzino. În Muntenia e reconfirmat +erban Cantacuzino, aliat în secret cu Leopold I de Habsburg. Situaia de inferioritate a Moldovei nu dureaz[ mult deoarece vine domn Constantin Canternir. Ne afl[m într-un punct al Istoriei când Dimitrie Cantemir se simte obligat s[ apere principii politice =i de guvernare care-i erau dragi, fiind vorba de tat[l
  • 118. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & =i socrul s[u. Nu afl[m lucruri în plus fa[ de Vita Constantini Cantemiri..., dar ideile sunt expuse sintetic cu scopul de a justifica faptele celor doi domni – mai ales ale tat[lui – luminând un context politic bine determinat. Astfel, Imperiul Habsburgic cere Rusiei s[ se alieze cu el în lupta antiotoman[. |arii Petru =i Ivan sunt de acord, cu condiia s[ nu fie atacai de Polonia. Ioan Sobieski e =i el de acord, cu condiia s[ aib[ sprijinul lui Constantin Cantemir, supus otoman dar cre=tin, deoarece Moldova se afla între Rusia =i Imperiul Habsburgic. Constantin Cantemir, tentat de domnia pe via[ 26 care i se promitea, nu se poate alia totu=i pe fa[ cu Polonia, având fiul ostatic la turci. Ba chiar blocheaz[ tendinele filopolone ale unor boieri (Velicico =i Miron Costin, naturalizai nobili poloni, au fost uci=i). Ioan Sobieski devasteaz[ Moldova. +erban Cantacuzino se aliaz[ cu Leopold I trimiându-l în acest scop la Viena chiar pe fratele s[u. |arii Ivan =i Petru ai Rusiei se aliaz[ =i ei cu casa de Habsburg. +erban a strâns o armat[ de mercenari din rândul popoarelor balcanice =i muniii pe care le-a ascuns în p[duri. A fost îns[ ucis de fratele s[u =i de Constantin Brâncoveanu, afirm[ în chip nedovedit Cantemir. A=adar aceste dou[ mari mo=teniri trebuia s[ le împlineasc[, prin demersul lui politic, fiul, fratele =i ginerele de domn. Pierderea r[zboiului din 1711 a pref[cut acest demers politic în unul istoriografic =i, în sens mai larg, cultural. Pentru Cantemir perspectiva victoriei se dep[rtase în timp, dar nu disp[ruse cu totul. El spera s[ poat[ oferi celor ce deineau puterea politic[ =i armat[ suficiente argumente pentru ca lupta decisiv[ împotriva Porii s[ poat[ începe, popoarele s[ devin[ libere, iar Moldova s[ str[luceasc[ pe cerul Europei. Aceste argumente, a=a cum sunt ele prezen- tate în primul capitol al p[rii I, se refer[ la faptul c[ o serie de cre=tini trecui la islamism (dar sângele ap[ nu se face!) ori chiar r[ma=i la credina lor, p[trunseser[ în e=aloanele superioare ale guvernului =i armatei otomane. Exemplul marelui vizir Ainedji Soliman, al c[rui unchi era arhimandrit în Bosnia, ca =i al marelui dragoman Alexandru Mavrocordat, sunt doar cele mai semnificative dintr-o serie de-a dreptul impresionant[. Situaia cre=tinilor =i a celor de alt[ religie,
  • 119. DIMITRIE CANTEMIR ' oameni simpli din Imperiul Otoman, ajunsese de nesuportat =i Cantemir o ilustreaz[ cu numeroase exemple, cum ar fi faptul c[ evreii de pild[ nu puteau locui decât într-o anumit[ zon[ a Constantinopolului =i nu aveau dreptul s[ practice decât anumite îndeletniciri. În sfâr=it, în ce prive=te situaia terito- riilor române=ti – Moldova, |ara Româneasc[, Transilvania, Dobrogea =i Bugeacul, precum =i a populaiei române=ti din sudul Dun[rii, Cantemir g[se=te de cuviin[ s[ afirme unitatea demersului s[u antiotoman, vizibil[ dincolo de orice alte diferende politice. Alianele cu vecinii (t[tarii, ungurii, ger- manii, ru=ii, polonii) ca =i istoria unor familii domnitoare (Vasile Lupu, Ghica) sunt menite s[ indice acest lucru. Un alt moment important asupra c[ruia Cantemir insist[ în partea a II-a a Istoriei sale, este acela al p[cii de la Carlowitz din 1699, ce încheia lungul r[zboi turco-austriac, r[zboi prin care turcii pierduser[ Ungaria =i Transilvania =i, odat[ cu ele, pierduser[ practic una din deschiderile spre Europa. Descre=terea era un fapt, iar cre=tin[tatea avea datoria s[ acioneze în deplin[ unitate spre a gr[bi acest proces. Cantemir privea problema turceasc[ în mod concentric, inând seama de cel puin dou[ fronturi ce trebuiau activate: cel european, menit s[ elibereze Balcanii =i bazinul Mediteranei de turci, sperana cea mai mare fiind Habsburgii, =i cel asiatic, unde trebuia eliberat[ zona- cheie a întregului continent: Caucaz–Caspica, sperana cea mare fiind Rusia. În aceast[ situaie a momentului prezent, iat[ cum prezint[ autorul prolegomenele încheierii p[cii: ostenii de uzura r[zboiului, otomanii trimit în 1698 la Viena pe Zulficar Pa=a =i pe Alexandru Mavrocordat, care propun dou[ variante ale tratatului de pace: una pe termen scurt, pentru refacerea forelor, în care caz Ungaria urma s[ revin[ Imperiului Habsburgic (Thököly oricum fusese înfrânt de mult), Transilvania s[ aib[ o situaie de dubl[ dependen[ – fa[ de germani =i de otomani – Camenia s[ revin[ Poloniei dar, fapt semnificativ, Belgradul s[ r[mân[ otoman. A doua variant[, care propunea pace pe termen lung, era, evident, mult mai favorabil[ Porii: ea propunea ca nu numai Belgradul, ci întreaga Ungarie, Buda =i Pesta inclusiv, s[ r[mân[ Porii.
  • 120. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  Aceast[ ameninare în faa Vienei nu convenea îns[ lui Leopold. El a pus prin urmare urm[toarele condiii: Ungaria, Transilva- nia, Serbia, Bosnia, Croaia, restul Sclavoniei =i Bulgaria s[ revin[ în exclusivitate Habsburgilor, Moldova =i Muntenia s[ devin[ teritorii libere; Thököly s[ fie extr[dat; Ierusalimul s[ revin[ franciscanilor, iar practica religiei romano-catolice s[ devin[ liber[ pe teritoriul Imperiului Otoman; Veneia, care avea interese în bazinul Mediteranei, a propus ca în urma p[cii s[-i revin[ Moreea, insulele cele mai importante din arhipelagul grecesc, coasta greceasc[ de la Corint cam pân[ în dreptul insulei Corfu, o parte a Dalmaiei. Cât despre Polonia, vecina Moldovei, ea a propus ca Moldova =i Muntenia s[ revin[ regatului polonez. La fel Crimeea t[taric[ =i malurile Niprului pân[ la Dun[re. În acest amplu proces de mediere, unde Anglia =i Olanda au jucat un rol de seam[ începând din 1691, intervine =i Frana, ex-aliata Porii împotriva Spaniei, care lupta pentru meninerea propriei sale supremaii europene. Marchizul de Chateauneuf, cunoscutul lui Cantemir, avea misiunea delicat[ de a-l împiedica pe sultan s[ încheie pace pân[ când nu vor fi luate în consideraie =i dorinele Franei: s[-i revin[ în exclusivitate, în virtutea faptului c[ Ana de Austria era mama Regelui Soare, o parte a Imperiului Habsburgic care ar fi mers pân[ la Viena, în timp ce, cu generozitate semnificativ[, ea se gândea s[ lase Porii Ungaria. Tratativele se anun[ pline de peripeii, nici una dintre p[ri necedând de bun[ voie poziii. Cantemir, care anunase înc[ de la începutul Istoriei sale c[ sursele de informare sunt turce=ti, p[r[se=te, în aceast[ a doua parte dar mai ales în problema Carlowitz, aceast[ linie, pentru a-=i expune p[rerea în mod liber, executând un adev[rat tur de for[ în politica internaional[ a momentului respectiv. Dincolo de istoric, omul politic atent la evenimente înf[i=eaz[ imaginea amplelor desf[=ur[ri de fore care au urmat propunerii de tratative ducând, de fapt, la înf[i=area final[ a marelui tratat de la Carlowitz. În Imperiul Otoman se schimb[ marele vizir =i, ca urmare, solilor trimi=i la tratative li se retrage mandatul. Mai mult decât atât: Mavrocordat, în calitatea sa de cre=tin (deci implicit tr[d[tor) e ameninat cu moartea dac[
  • 121. DIMITRIE CANTEMIR  se întoarce la Constantinopol. În aceast[ situaie otomanii reîncep lupta. Recuceresc Belgradul, îl trimit principe pe Thököly în Transilvania (1690). Veneienii blocheaz[ coasta Moreii =i-i bat pe turci la Lepanto. Polonezii intr[ în Moldova, ungurii =i germanii armatei lui Heissler lupt[ între ei, iar arul Petru o închide la Novodevicie pe sora lui care-l tutela =i provocase o r[scoal[ cu substrat religios (a streliilor) în rândurile armatei ruse. Dup[ ce face ordine ucigând 12.000 de oameni, el atac[ Azovul =i-l ia (1691). Între timp Soliman al II-lea fusese schimbat cu Ahmed al II-lea (1691) =i acesta cu Mustafa al II-lea (1695). Se anun[ marea b[t[lie de la Zenta, unde turcii sunt practic m[cel[rii, prin=i între râul Carlowitz si armata cre=tin[. Cantemir, care a participat la aceast[ b[t[lie în calitate de supus turc, consider[ c[ ea a fost decisiv[.27 Otomanii s-au v[zut silii s[ accepte pacea. Apre- cierea lui Cantemir în privina b[t[liei de la Zenta o aminte=te de departe pe aceea privitoare la expediia de la marea Caspic[, unde respingerea turcilor i se p[rea un act de importan[ egal[ cu respingerea lor la Zenta. Tratativele începute la sfâr=itul lui 1698 se desf[=oar[ chiar pe câmpul de la Carlowitz, unde acela=i inamovibil Alexandru Mavrocordat, dar însoit de Rami Reis Efendi =i Muharemi Esrar, pune de acord p[rile în privina protocolului tratativelor. Anglia (prin lordul William Paget) =i Olanda (prin Jacob Colyer) r[mân mediatoare. Cantemir indic[ f[r[ nici un comentariu graniele trasate în urma acestei p[ci, semnate de toi participanii cu excepia Franei, pace prin care Transilvania revine Habsburgilor, Camenia Poloniei (dar restituind Moldovei toate cet[ile), Rusia p[streaz[ graniele existente, veneieniî iau Moreea, dar f[r[ Lepanto. În aceast[ situaie vine mare vizir Daltaban Pa=a, susin[torul la domnie al lui Antioh Cantemir. El cere anularea tratatului =i ca urmare e ucis de sultan. Atunci se produce o revolt[ a armatei, l[sat[ f[r[ front de lupt[, ceea ce duce la schimbarea sultanului. Noul venit, Ahmed al III-lea (1703), bun tactician, reu=e=te s[ reinstaureze ordinea în Imperiu omorând toi capii revoltei, cam 14 000 de oameni, în numai cinci luni. Ultimul episod semnificativ al Istoriei lui Cantemir se refer[ la evenimentele
  • 122. E C AT E R I N A | A R { L U N G {  în care a fost implicat în modul cel mai direct =i tragic: r[zboiul ruso-turc de la Prut din 1711. Este interesant în ce fel prezint[ situaia =i motivele pentru care a acionat în modul cunoscut. Imperiul Otoman încerca, prin toate mijloacele, s[ nu violeze pacea încheiat[ la Carlowitz. Semn c[ nu se considera suficient de puternic s[ susin[ noi b[t[lii, mai ales în situaia când era vizibil[ tendina cre=tinilor de a se alia contra sa. Conflictul a izbucnit îns[ în alt[ parte, =i anume pe fondul r[zboiului nordului, între Suedia =i Polonia, deoarece Carol al XII-lea al Suediei inea s[ impun[ un alt rege în locul lui August al II-lea, aliatul Rusiei. E adus Stanislav I Leszczinski, fiul lui Rafael.28 Carol al XII-lea nu se mulume=te îns[ cu atât. El îl atac[ pe Petru I în virtutea faptului c[ fusese aliat cu August. Cum îns[ între timp Rusia î=i organizase armata folosind instructori germani, Carol e înfrânt la Poltava (1709) =i silit, împreun[ cu aliatul s[u, Stanislav, s[ se retrag[ la Bender. Ei cer sprijin turcilor, dar sultanul refuz[, =i în aceast[ situaie, s[ rup[ trata- tul de pace. Atunci hatmanul Mazeppa 29, care-l ajutase =i pe Carol s[ intre în Ucraina, îl informeaz[ pe sultan despre corespondena secret[ dintre Constantin Brâncoveanu =i ar, sperând s[ obin[ declan=area conflictului. Sultanul îns[ nu consimte decât s[-l aduc[ domn în Moldova pe Dimitrie Cantemir. Îi promite în scris c[ nu va pl[ti tribut =i c[ va avea =i tronul Munteniei30, cu condiia s[-l prind[ pe Brâncoveanu. Dup[ numire îns[ i-a cerut atât pe=che=, cât =i asigurarea de c[tre Moldova a proviziilor pentru suedezi =i t[tarii din Bugeac. Dându-=i seama c[ sultanul nu-=i va ine promisiunea, Cantemir s-a aliat cu arul, mai ales c[ +eremetev venea dinspre Polonia spre a ocupa podul de peste Dun[re. Lupta hot[râtoare s-a dat la St[nile=ti pe Prut, în timp ce un corn de cavalerie al gene- ralului Rönne, împreun[ cu Toma Cantacuzino, printr-o operaie de diversiune, iau Br[ila (raia turceasc[). Forele otomane la St[nile=ti sunt cople=itoare: 220000 de oameni fa[ de cele câteva corpuri de armat[ ale ru=ilor, 470 de tunuri fa[ de cele 30 ale ru=ilor. Propoziia final[ a Istoriei, în leg[tur[ cu pacea de la Prut, ratificat[ la Constantinopol, ne informeaz[ c[ Petru I a preferat s[ piard[ Azovul, decât s[-l extr[deze pe Cantemir.31
  • 123. DIMITRIE CANTEMIR ! Partea a II-a a Istoriei Imperiului Otoman difer[ de prima nu numai a=a cum am remarcat mai sus, prin faptul c[ sursele de informaie turce=ti, considerate de autor mai apropiate de adev[r, sunt p[r[site în favoarea celor mai directe informaii aflate din familie ori bazate pe evenimente tr[ite de autorul însu=i, ci =i printr-o serie de alte caracteristici. Astfel textului Istoriei nu i se mai contrapune subtextul notelor, ci ambele demersuri se desf[=oar[ în acela=i sens, completându-se unul pe cel[lalt, pentru a demonstra, într-un crescendo impetuos, c[ se apropie momentul decisiv care nu trebuie pierdut, al luptei cre=tin[t[ii cu islamismul. Faptul c[ Dimitrie Cantemir identific[, în principal, Europa cu cre=tin[tatea, atest[ dac[ nu ideea explicit[ c[ spiritul european începea s[ se formeze pe baza unui pretext religios, totu=i atest[ înelegerea între- gului complex problematic care genera acest fenomen numit mai târziu unitatea spiritual[ a Europei. Notele p[rii a doua, foarte bogate în informaii culturale, exprim[ tentativa lui Cantemir de a dovedi Europei c[ fostul Bizan n-a pierit, c[ civilizaia Imperiului Roman de R[s[rit î=i p[streaz[ în teritoriile cucerite de turci ml[die suficient de puternice spre a putea rena=te la cel mai mic ajutor. Pe lâng[ reproducerea de documente, cu totul substanial[ în note, indicând surse occidentale, Cantemir folose=te, ca argument suprem adus în favoarea adev[rului, propria sa m[rturie. Este un tip de argumente romantic[, bazat pe credina lui în rolul de model al persona- lit[ii politice, argumentare posibil[ numai în situaia de început a =tiinei istorice, ca =i în situaia de pionierat a autorului în istoriografia româneasc[. Timpul avea s[ dovedeasc[ – i-o dovedise lui Cantemir însu=i – c[ nici istoria =i nici politica nu pot abandona terenul ferm al faptelor în favoarea celui mi=c[tor al sentimentelor. Alte informaii furnizate de note, în leg[tur[ cu justiia Imperiului, organizarea Curii sultanului, faptul c[ atunci când acesta pleca la Adrianopol era practic neap[rat de armat[, au valoare medie în contextul general al notelor Istoriei. Dou[ serii de note î=i p[streaz[ îns[ valoarea deosebit[ printre cele cuprinse în capitolele p[rii a doua. Este vorba despre un scurt compendiu de istorie a |[rii Române=ti
  • 124. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; cu accent asupra lui Constantin Brâncoveanu, du=manul s[u de-o via[, =i despre sfaturi adresate generalilor cre=tini care- i înfruntau pe otomani. În ce-l prive=te pe Brâncoveanu, este f[cut istoricul familiei, se analizeaz[ politica intern[ =i extern[, erorile comise fa[ de turci pe de o parte =i fa[ de austrieci pe de alta, ceea ce a dus în final la sfâr=itul s[u tragic32. Cantemir pronun[, în nota referitoare la uciderea lui Brâncoveanu =i a celor patru fii ai s[i, cuvinte vibrante, adev[rat lamento la adresa unui principe român care luptase cu fore mult superi- oare pentru a p[stra, atât cât se putea, independena poporului s[u. Sfaturile adresate generalilor cre=tini se datorau atât experienei militare propriu-zise a lui Cantemir, cât =i cunoa=terii îndelungate a spiritului armatei otomane. El formuleaz[ prin urmare urm[toarele =apte sfaturi: s[ se cerceteze dac[ moralul armatei cre=tine e suficient de bun spre a rezista num[rului cople=itor al o=tenilor turci; proviziile =i muniiile s[ poat[ fi asigurate în flux continuu, ca pentru o lupt[ de durat[; turcii odat[ respin=i trebuie urm[rii de trei ori (când încearc[ s[ se regrupeze) pentru c[, dup[ Coran, dac[ au fost astfel respin=i, înseamn[ c[ Allah i-a p[r[sit (fapt ignorat de +eremetev în 1711 la St[nile=ti); lupta nu trebuie început[ în prima zi, când turcii au moralul ridicat, ci dup[ mai multe zile; turcii trebuie l[sai s[ atace ei primii pentru c[ sunt mult mai puin discip- linai decât o armat[ cre=tin[ =i pe deasupra merg cu tunurile în prima linie, ceea ce permite anularea relativ u=oar[ a puterii lor de foc; trebuie evitat[, pe cât posibil, lupta corp la corp, deoarece palo=ul cre=tinilor e mai scurt decât sabia turceasc[. Aceste informaii inedite, care aduceau corecii de pre tacticii, strategiei =i armamentului european, ne permit s[ înelegem în ce m[sur[, pe parcursul celor câteva sute de pagini ale Istoriei, Cantemir a executat un viraj spectaculos pentru a se apropia de scopul s[u real, care nu viza alc[tuirea unui inventar al faptelor otomane, ci a unei arme de lupt[ contra puterii num[- rul unu a lumii. Nu putem aprecia în adev[rata lumin[ demersul lui Dimitrie Cantemir f[r[ a-l raporta la demersuri similare ale istoriografiei române=ti a epocii, ca =i la problematica mai general[ a politicii
  • 125. DIMITRIE CANTEMIR # europene îneleas[ ca rezultant[ a intereselor =i tendinelor ce agitau lumea sfâr=itului de veac XVII =i început de secol XVIII. A avut surse moldovene=ti, dar =i traduceri grece=ti ale unor lucr[ri muntene pe care nu le menioneaz[ explicit =i, în plus, a auzit de la diver=i martori oculari despre unele evenimente ori m[rturii arheologice ce pot sprijini propria sa teorie în leg[tur[ cu romanitatea33. În afar[ de aceste surse folosite de autorul însu=i, cititorii de ast[zi ai lui Cantemir pot detecta preocup[ri paralele cu ale altor istoriografi români, mai cu deosebire Ion Neculce, Constantin Cantacuzino Stolnicul =i Radu Popescu. Atât cronicarii moldoveni cât =i cei munteni sunt con=tieni de ap[sarea jugului turcesc asupra popoarelor lor. Ei descriu abuzuri, samavolnicii, au sentimentul c[ asuprirea devine mereu mai grea cu timpul. Din cauza unor lupte cu austriecii, cu t[tarii =.a., turcii sporesc mereu haraciul. Ace=ti cronicari nu formuleaz[ îns[, în chip programatic, soluii pentru combaterea st[rii de fapt =i nici nu-=i organizeaz[ expunerea astfel încât concluzia care se impune s[ fie aceea a necesit[ii luptei antiotomane. Aceste eluri ghideaz[ îns[ întreaga aciune a lui Cantemir. El a preluat tot ceea ce predecesorul s[u Miron Costin formulase drept concluzii valabile pentru Europa – în spe[ pentru polonezi – cu privire la originea =i continuitatea poporului român pe teritoriul Daciei, la structura =i graniele Moldovei, la necesitatea, din partea cre=tinilor =i a romanit[ii, de a ap[ra acest teritoriu. Dar analiza fenomenelor este, în ce-l prive=te pe Cantemir, incomparabil mai fin[, mai multidirecional[. El face din ideea romanit[ii axul unui corp de doctrin[ alc[tuit cu scopul de a argumenta necesitatea luptei antiotomane, motivul pentru care Europa trebuia s[ susin[ lupta poporului român. În plus, cunoa=te foarte bine evenimentele politice europene, =tie în ce fel interesele române=ti se puteau racorda la acestea ca parte a unui întreg. Nici lui Ion Neculce ori Radu Popescu nu le lipse=te o astfel de cunoa=tere a problemelor politice din interior. Dar puterea lor de a vedea dincolo de fapte o linie politic[ =i de a proceda în consecin[ n-o atinge nici pe departe pe aceea a lui Cantemir. În comparaie cu peisajul european al
  • 126. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ epocii, a=a cum îl vedem cu ochii de azi34, Istoria Imperiului Otoman ne înf[i=eaz[ nu un complex problematic evaluat în toate încreng[turile lui, ci câteva serii de probleme conver- gente. Astfel de pild[ chestiunea marilor imperii coloniale care se alc[tuiau atunci nici nu intr[ în discuie, dup[ cum nu e abordat[ nici chestiunea expansiunii planetare a cre=ti- nismului, fenomen care izbucnise cu for[ înc[ din secolul al XVI-lea, impunând, în bun[ m[sur[, islamismului însu=i (aflat în centrul zonei cre=tine =i ameninat cu restrângerea) s[-=i ia m[suri de fortificare. Ele s-au materializat prin alc[tuirea unei doctrine militaro-religioase care a produs însu=i Imperiul Otoman. Multe probleme sunt abordate de Cantemir cu un accent sesizabil modificat fa[ de contextul lor real. Dac[ acest lucru este explicabil în lumina scopului vizat de autor, nu înseamn[ mai puin c[ toate acestea nu puteau constitui unit[i de eroare într-un peisaj pe care autorul îl alc[tuise, dup[ posi- bilit[ile epocii =i dup[ propriile sale posibilit[i de informare, în lumina celui mai strict adev[r. Astfel, de exemplu, în situaia tratativelor care au precedat pacea de la Carlowitz, Cantemir menioneaz[, cu o grij[ notabil[, situaia de mediatori a reprezentanilor Angliei =i Olandei, dar n-are nici o b[nuial[ în privina a ceea ce semnifica în fond aceast[ poziie de egalitate în contextul politic al epocii. Ea era rezultanta momentan[ a unei st[ri conflictuale de mare amploare între cele dou[ puteri navale pentru deinerea supremaiei pe mare, pentru captarea poziiilor-cheie ale lumii (strâmtori, colonii), a avantajelor comerciale pe continentele nou cucerite: Africa, Americile. Acest caracter momentan al echilibrului dintre cele dou[ puteri, =i pe care Cantemir nu-l b[nuia, era în strâns[ relaie cu aciunea Franei de p[strare a supremaiei pe uscat, în principal în Europa. Cantemir îns[ înregistreaz[ politica Franei numai pe fondul alianei sale cu Imperiul Otoman. Ori Frana încercase, în prealabil, s[ se alieze cu Olanda spre a rezista Angliei. Apoi s[ se alieze cu Anglia =i Suedia spre a rezista Olandei, Imperiului Habsburgic =i Spaniei. În cazul acestor trei puteri – Olanda, Anglia, Frana – marja de eroare pe care-o putea avea expunerea lui Cantemir din pricina inform[-
  • 127. DIMITRIE CANTEMIR % rii unilaterale a avut relativ puin[ influen[ asupra istorio- grafiei sale, ca =i a aciunii politice. Este îns[ cu totul surprin- z[toare puterea de analiz[ politologic[ pe care a f[cut-o pe baza datelor ce-i =edeau la dispoziie. Astfel, în întâmpl[rile descrise în Istoria ieroglific[ izbe=te sigurana cu care s-a orientat spre Frana ca soluie de ie=ire din situaia critic[ respectiv[. În acel moment Frana, singurul aliat european al Porii, nu trebuia sup[rat[ cu nimic. Faptul c[ beizadeaua Dumitra=cu se ascundea acolo nu putea fi deci reclamat ca o chestiune de importan[ diplomatic[. Turcii nici n-au f[cut-o. Doar trimisul lui Brâncoveanu. Dar aceast[ caren[ de informare =i-a spus totu=i cuvântul în alt punct, =i anume în chestiunea alianei cu Rusia. El n-a =tiut în ce moment anume se situa Rusia în raport cu celelalte [ri. Observase bine c[ ea lupt[ cu Imperiul Otoman în diverse puncte, dar se în=ela considerând c[ aceasta e inta principal[ a politicii sale externe3i>. Teoria luptei cre=tinismului cu islamismul era bun[, fire=te, pentru orice stat european, dar numai In cazul în care ea ar fi servit =i politicii respectivului stat. Ori, prins[ în conflictul de la marea Baltic[, Rusia n-avea nici un interes s[ deschid[ un al doilea front în sud, a=a cum credea Cantemir sperând c[, în numele cre=tinismului =i apartenenei sale la fostul Imperiu Roman de R[s[rit, Moldova va fi ap[rat[ în primul rând de Rusia, dar =i de celelalte puteri europene, doritoare s[ refac[ gloria fostului Imperiu în virtutea faptului c[ apari- nuser[ acestuia. Modul s[u de a pune problema, intelectual =i umanist corect, era principial fals din punct de vedere politic. În Europa vremii începea s[ câ=tige teren principiul echilibrului între fore =i nu acela al statuquo-ului sau, =i mai puin, al refacerii unui statu-quo bazat pe date ce aparineau trecutului. Concepia evoluionist[ a lui Dimitrie Cantemir, limpede atunci când exprim[ procesul care a dus la momentul politic contem- poran, î=i modific[ brusc parametrii în soluiile formulate pe baza acestui proces. Omul politic se arat[ dublat aici, în mod constant =i edificator, de omul de cultur[ care judec[ în parametrii consecvenei în timp =i nu în aceia ai capacit[ii omului de a modifica timpul însu=i. Personalitatea politic[ se
  • 128. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & subordoneaz[ astfel, în doctrina cantemirian[, marelui simbol cultural al romanit[ii, una dintre expresiile ei cre=tine fiind umanismul bizantin. Problema româneasc[ Un alt pachet însemnat al preocu- p[rilor istoriografice ale lui Dimitrie Cantemir se refer[ la problemele poporului român în general =i ale statului medieval Moldova în special. De=i relaia cu problemele otomane pare destul de fragil[, între ele existând falia care separ[ dou[ concepii existeniale profund diferite – aceea a unui popor mic =i vechi care rezist[ eroic atacurilor unui mare imperiu, totu=i caracteristica întregii activit[i a lui Cantemir este aceea de a acoperi aceast[ falie prin formularea unor soluii. Punile pe care le arunc[ istoriograful român între un mal =i cel[lalt sunt de natur[ s[ ateste nu numai atitudinea programatic[ a unei personalit[i care a creat înelegând interdependena faptelor =i unitatea lumii, ci =i s[ ne indice voina de a comunica substana acestei unit[i, considerat[ de autor premis[ a schimb[rii în bine. Date fiind aceste sensuri ale istoriografiei cantemiriene – deocamdat[ cu valoare mai mult de ipotez[ de lucru – urmeaz[ s[ detect[m sâmburele central al concepiei sale de istoric, sâmbure în jurul c[ruia piloteaz[ toate celelalte idei =i atitudini, cele referitoare la Imperiul Otoman alc[tuind dac[ nu înveli=ul exterior, cu siguran[ sfera cea mai înc[p[- toare unde sunt cuprinse toate celelalte. Trebuie s[ preciz[m înc[ de la început c[, în timp ce punctul de vedere al lui Cantemir în leg[tur[ cu Imperiul Otoman, cu relaiile sale cu lumea =i ale românilor cu el, au fost definite în toi parametrii, deoarece ne afl[m în faa unei opere încheiate, nu tot astfel stau lucrurile în ce prive=te fenomenul românesc. Cantemir n-a izbutit s[ duc[ la bun sfâr=it Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor din cauza sfâr=itului s[u prematur, la nici cincizeci de ani împlinii. De asemenea, în ce prive=te Moldova, el a oferit o descriere complet[ doar a situaiei contemporane. Ceea ce a r[mas în stadiul de intenie – =i prin urmare e destul de greu de formulat o p[rere – se refer[ la istoria propriu-zis[ a Moldovei =i a celorlalte teritorii române=ti, de la al doilea desc[lecat al
  • 129. DIMITRIE CANTEMIR ' principatelor pân[ în vremurile contemporane lui Cantemir. Din aceast[ cauz[ consideraiile în leg[tur[ cu orientarea de fond a istoriografiei cantemiriene în privina fenomenului românesc nu pot fi formulate doar pe baza lucr[rilor însele care privesc acest fenomen – Hronicul =i variantele care l-au precedat, ci =i a Descrierii Moldovei, a Vieii lui Constantin Cantemir =i a Evenimentelor Cantacuzinilor =i ale Brâncovenilor, care toate conin informaii ce converg pân[ la un punct spre Hronic =i, în bun[ m[sur[, sunt paralele cu cele din Istoria ieroglific[ =i Istoria Imperiului Otoman referitoare la Moldova =i teritoriul fostei Dacii. Lucr[rile cu cea mai restrâns[ sfer[ de preocup[ri sunt cele referitoare la viaa tat[lui s[u, Constantin Cantemir, =i la principalul adversar politic al lui Dimitrie Cantemir însu=i, adic[ la Constantin Brâncoveanu =i susin[torul acestuia Constantin Cantacuzino Stolnicul. Cum îns[, dincolo de obiec- tivul principal al acestor dou[ lucr[ri, transpar chestiuni de mai mare cuprindere politic[, ele înglobeaz[ =i aspecte istoriog- rafice însemnate pentru atitudinea =i formaia autorului lor. Ambele lucr[ri au fost datate de speciali=ti ca aparinând anului 1718, deci unei perioade ulterioare Hronicului (1717). Cum îns[ acesta a fost reluat de autor dup[ expediia persan[, rev[zut pân[ în ultimele luni de via[, nu r[mâne decât s[-l consider[m un fel de expresie testamentar[ a concepiei istoriografice a lui Cantemir, orice alte formul[ri fiind precedente acesteia. În plus, în ce prive=te Evenimentele Cantacuzinilor =i ale Brânco- venilor, care a circulat numai în versiune rus[, speciali=tii au presupus existena unui original românesc ghidându-se dup[ coninutul afirmaiilor referitoare la Brâncoveanu =i Cantacuzini din Istoria Imperiului Otoman =i din alte surse cantemiriene. Ceea ce este îns[ surprinz[tor =i trebuie remarcat din capul locului, deoarece pare o neconcordan[ semnificativ[, e faptul c[ de=i la 1717, în Istoria sa, Cantemir se refer[ la Brâncoveanu în termenii iert[rii cre=tine=ti, cel puin spre finalul notei, la 1719, în aceste Evenimente pare s[-=i fi retras creditul postum. Nu este iar[=i mai puin adev[rat c[ exist[ =i contra argumente: Cantemir putea replica la 1719 când circula aceast[ lucrare
  • 130. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! dac[ ea i s-ar fi atribuit în mod ilegal. Momentul politic european era favorabil îns[ rena=terii speranelor sale de a se întoarce pe tron, iar venirea P[unei Cantacuzino cu fiii s[i în Rusia amenina tocmai aceste sperane. Practica de a l[sa s[ circule aceast[ lucrare f[r[ numele autorului o aminte=te pe aceea folosit[ în cazul lucr[rii Loca Obscura doi ani mai târziu (1720). Ambele lucr[ri, Vita Constantini Cantemiri =i Evenimentele au în comun accentul pus asupra culiselor vieii politice moldo- vene=ti =i respectiv muntene=ti de pe vremea lui Constantin Cantemir =i Constantin Brâncoveanu. Istoricul familiei celor doi domni, ca =i al Cantacuzinilor atest[ iar[=i o intenie similar[ de structurare a celor dou[ lucr[ri. În afara acestor argumente exist[ îns[, în fiecare dintre texte, o serie de inadvertene fa[ de adev[rul istoric. Dac[ unele dintre ele sunt explicabile ca intenii ale autorului de a prezenta faptele favorabile într-o lumin[ mai bun[ decât pe celelalte, altele v[desc totu=i carene de informare. Aceste carene nu puteau fi ale lui Dimitrie Cantemir cel ce fusese implicat în evenimentele respective. În plus, de=i cercet[torii susin c[ ambele lucr[ri dateaz[ din 1719, totu=i confruntarea lor duce la concluzia c[ exist[ deose- biri de prezentare destul de mari între ele chiar când e vorba de acelea=i fapte =i acela=i moment istoric. Viaa lui Constantin Cantemir are o intenie cel puin dubl[: – s[ fie o „saga“ a familiei, atestând vechimea =i nobleea ei; – s[ justifice opiunile politice ale lui Constantin Cantemir explicându-le mobilul. Astfel, ceea ce caracterizeaz[ demersul de-o via[ a tat[lui s[u, urma= îndep[rtat al lui Timurlenk (Cantemir = han +Temir) este consecvena filocre=tin[, adic[ antiotoman[. Înc[ din tinereea de lefegiu la le=i s-a ilustrat în luptele contra suedezilor. Aceast[ afirmaie vrea s[ sublinieze, din perspectiva unui moment apropiat de cel când Rusia finaliza r[zboiul nordului, faptul c[, din tineree, Constantin Cantemir d[duse dovad[ de p[trundere politic[. Apoi luptase, ca ceau= sp[t[resc, în oastea lui Grigore Ghica fiind r[nit de un turc la 1644. +i-a îndeplinit cu cinste funciile pe care le-a avut sub diverse domnii, în ciuda faptului c[, tocmai din acest motiv, unii domni l-au invidiat silindu-l s[ se refugieze în Muntenia. A venit domn cu ajutorul
  • 131. DIMITRIE CANTEMIR ! seraschierului de Babadag =i, cu toate c[ era supus otoman, i-a sprijinit în secret pe polonezi în conflictul turco-polon desf[- =urat pe teritoriul Moldovei. Un spaiu destul de însemnat se acord[ explic[rii atitudinii politice a lui +erban Cantacuzino, socrul lui Dimitrie Cantemir. +erban Cantacuzino de pild[ se aliase cu arhimandritul Bosniei, nu altul decât unchiul marelui vizir Ainedji Soliman, cel pomenit ca atare =i într-o not[ a Istoriei Imperiului Otoman. Aceast[ alian[ balcanic[, precum =i aceea cu Leopold I de Habsburg =i cu Petru I al Rusiei aveau ca scop mântuirea cre=tin[t[ii de otomani, scop nobil, c[ruia +erban i-a c[zut victim[ tr[dat fiind de Constantin Cantacuzino Stolnicul =i de Constantin Brâncoveanu. Evenimentele vor înf[i=a cu am[nunte suplimentare acest episod. Cât despre Miron Costin, în ciuda iert[rii repetate a lui Constantin Cantemir, a uneltit cu sprijinul lui Brâncoveanu pentru a destabiliza politica Moldovei. În ce prive=te inadvertenele lucr[rii, despre care pomeneam mai sus, putem considera c[ cele referitoare la Costine=ti sunt menite s[ duc[ la o disculpare. Alte surse îl indic[ pe Dimitrie Cantemir drept martor ocular al uciderii lui Miron. Dar e greu de presupus c[ fiul n-ar fi =tiut ce vârst[ avea tat[l s[u când a murit. Dac[ 1612 ca an al na=terii este exact, atunci el nu putea avea în 1683 doar 66 de ani, ci trebuie s[ fi avut 71. Evenimentele cuprind domnia lui Constantin Brâncoveanu din etapa prelu[rii puterii de la +erban Canta- cuzino pân[ la sfâr=itul tragic al domnitorului împreun[ cu toi fiii s[i. În ciuda aparenelor, personajul central al Evenimen- telor nu e îns[ Brâncoveanu, ci Constantin Cantacuzino Stolnicul, cel care, manevrând din umbr[, a condus de fapt politica Munteniei în tot acest r[stimp. În acest context e definit =i rolul politic al lui Duca, al Racovie=tilor (Mihai =i Dumitra=cu), al lui Alexandru =i Nicolae Mavrocordat, ba chiar al lui Toma Cantacuzino =i Castriot, implicai în mod deschis în conflictul de la Prut din 1711. Câteva momente sunt accentuate în mod deosebit pe parcursul expunerii: credina lui +erban Cantacuzino în cauza cre=ti- n[t[ii, politica duplicitar[ a lui Brâncoveanu la 1711, motivat[ de el prin dorina de a p[stra independena [rii fa[ de slavi =i germani; faptul c[ sfâr=itul s[u tragic, ca =i tot traseul politic,
  • 132. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ! se datorau Cantacuzinilor, care au pl[tit în final =i ei pentru ceea ce f[cuser[, turcii aducând pe tron un grec, anume pe Nicolae Mavrocordat. Câteva motive obsesive ale ideilor politice afirmate de Dimitrie Cantemir se întâlnesc =i aici: faptul c[ Brâncoveanu primise de Ia turci domnia pe via[, ceea ce, de=i nu i-a folosit, crea totu=i un precedent38. În ceea ce-l prive=te pe Dimitrie însu=i, el se ap[r[ în textul Evenimentelor în mod deschis de acuzaia – pe care consider[ c[ partida Cantacuzinilor a formulat-o la adresa lui fa[ de ar – c[ ar fi în fond turcofil. O asemenea acuzaie circulase, dar ea aparinuse lui Nicolae Mavrocordat37. Evenimentele conine, comparativ cu Vita Constantini Cantemiri, o informaie incomparabil mai bogat[ =i mai exact[, prezentându-se în fond ca o cronic[ de r[spuns la relat[rile muntene=ti ori grece=ti despre Muntenia, scrise de pe poziii procantacuzine =i pro- brâncovene=ti. Tendina implicit[ a acestei lucr[ri de a contracara o viziune asupra istoriei printr-o alta, cel puin la fel de autorizat[, este evident[. Trebuie s[ subliniem, pe baza acestei concluzii, una din atitudinile istoriografiei cantemiriene vizibil[ =i în marea Istorie, credina c[ autorul – martor al evenimentelor – trebuie considerat m[sura suprem[ a adev[rului. Cantemir nu-=i pune nici o clip[ întrebarea dac[ nu cumva cititorii s[i îl vor b[nui de subiectivism în prezentarea faptelor, ori a sensului lor, numai fiindc[ menioneaz[, înc[ de la început, de fiecare dat[, c[ a scris în deplin[ obiectivitate, respectând adev[rul. O serie de alte erori ale acestor dou[ lucr[ri cantemiriene de mai mic[ întindere pot fi puse pe seama diver=ilor copi=ti. Astfel, generalul rus care a atacat Br[ila al[turi de Toma Cantacuzino la 1711 se numea Rönne =i nu Coenne, iar ambasadorul Franei la Poart[ fusese între 1689–1700 Pierre Antoine de Castagner marchiz de Chateauneuf (n. 1644 – m. 1728) =i nu Satanow. Aceste dou[ lucr[ri de mai mic[ întindere ale istoriografiei cantemiriene m[rturisesc, în ansamblul lor, o concepie care poate fi atestat[ la Cantemir începând cu Istoria ieroglific[ (1705). E vorba despre tentativa de a revela faa ascuns[ a lucrurilor cu credina c[ aceast[ dezv[luire a adev[rului poate
  • 133. DIMITRIE CANTEMIR !! folosi restabilirii ordinii naturale a lumii. Concepie de esen[ filosofic[ =i nu politic[, ea va fi abandonat[ de autor odat[ cu aceste dou[ lucr[ri. Câ=tigase teren, cam începând cu Descrierea Moldovei, o concepie mai realist-politic[ =i putem afirma f[r[ ezitare c[ Dimitrie Cantemir datoreaz[ acest lucru cunoa=terii operei lui Miron Costin, în spe[ a lucr[rii De neamul moldovenilor, dar probabil =i Cronicii polone ori Letopiseului. Capitolul I al Descrierii Moldovei se cheam[ Despre numele vechi =i cele de azi ale Moldovei, exact ca =i lucrarea nefinalizat[ De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, considerat[ o versiune de lucru a Hronicului. În aceast[ lucrare se poate remarca situarea într-un context mult extins a ideilor afirmate în primul capitol al Descrierii Moldovei. Faptul e cât se poate de important pentru a urm[ri asamblarea concepiei istorio- grafice a lui Cantemir într-un întreg unitar, care cuprinde toate scrierile sale. Astfel, în deschiderea Descrierii se precizeaz[, succint, faptul c[ Moldova este parte a vechii Dacii, al[turi de Muntenia, Transilvania =i o parte a Ungariei de atunci. Aceea=i meniune o întâlnim =i în primul capitol din De antiquis, inclusiv eroarea de împ[rire a provinciilor Daciei: Ripensis, Mediterranea =i Alpestris, echivalat[ fiecare, de Cantemir, cu câte o provincie româneasc[, în timp ce, conform împ[ririi de pe vremea romanilor, Dacia traian[ cuprindea Porolisensis, Apulensis =i Malvensis. O alt[ idee de la începutul Descrierii e aceea a desc[lecatului al II-lea al Moldovei de c[tre Drago= cel venit din Maramure=. Ori De antiquis afirm[ spre sfâr=it acela=i lucru. Prin urmare, în timp ce Descrierea concentreaz[ într-un singur capitol toate afirmaiile referitoare la istoria form[rii statului =i la încadrarea acestui teritoriu al[turi de celelalte teritorii române=ti în ansamblul vechii Dacii, De antiquis detaliaz[ tot intervalul care ine de dinainte de cucerirea Daciei de c[tre romani (anume de când Dacia f[cea parte din marele teritoriu al Scitiei =i din cel mai restrâns al Geiei) pân[ la al doilea desc[lecat al principatelor, urm[rind s[ demonstreze c[ poporul român, latin =i nobil la origine, a r[mas continuu pe teritoriul Daciei, în ciuda trecerii tuturor popoarelor n[v[litoare. Sensul acut polemic din De antiquis,
  • 134. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !quot; susinut prin foarte numeroasele referiri la surse istoriografice str[ine =i autohtone, care fie sunt comb[tute, fie chemate în sprijin, este doar implicit în Descriptio Moldaviae, unde nu e citat nici un autor. De altfel lucrarea, scris[ la solicitarea Academiei din Berlin, avea drept scop principal informarea lumii europene direct de la surs[ în leg[tur[ cu istoria, geografia =i populaia Moldovei, ceea ce elimina necesitatea polemicii în virtutea ideii lui Cantemir c[ implicarea nemijlocit[ într-o serie de fapte a istoricului însu=i este criteriul suficient =i necesar al adev[rului prezent[rii lor. Celelalte capitole ale Descrierii Moldovei, de=i lipsite în totalitate de referiri biblio- grafice, au îns[ o expunere sistematic[, de tratat menit s[ l[mureasc[ toate aspectele însemnate ale problemei în discuie. Caracterul =tiinific al lucr[rii nu poate fi negat nici ast[zi. Dup[ cum nu poate fi negat nici caracterul ei de r[spuns la o serie de descrieri mai mult sau mai puin realiste ale Moldovei f[cute de diver=i c[l[tori str[ini ai epocii: c[lug[ri franciscani =i iezuii (Philippe Avril, Francesco Antonio Renzi din Stipite), soli în trecere spre Poart[ (Raphael Leszczynski, stareul Leontie, ieromonahul Ipolit Vî=enski38) =.a. Socotim îns[ c[ lucrarea este replica descrierii |[rii Române=ti f[cut[ de florentinul Antonio Maria del Chiaro de la curtea lui Brânco- veanu, deoarece urm[re=te descrierea acelora=i instituii, obiceiuri etc. De altfel stilul era în sens mai larg al epocii =i avea o sorginte bizantin[, dar =i european[. Surplusul de concentrare a materiei, vizibil In Descrierea Moldovei, ca =i evantaiul problematic mai larg, ne permit s[ observ[m, în ciuda culoarului temporal care ne separ[ de ea, caracterul de deschiz[toare de drum pe care l-a avut, într-o serie de domenii, dintre care unele vor deveni familiare cercet[rii române=ti peste un veac =i mai bine. Nu vom aborda în acest capitol problemele de geografie, etnografie, lingvistic[ etc. ale lucr[rii, ci doar pe cele legate de concepia istoriografic[ a lui Cantemir. Pentru afirmarea ei autorul folose=te argumente de mai multe feluri: arheologice, politice, juridice, religioase, c[rtur[re=ti ori m[rturii orale despre trecutul =i prezentul [rii. Pentru a susine vechimea =i continuitatea pe teritoriul Moldovei a
  • 135. DIMITRIE CANTEMIR !# poporului român format prin colonizarea Daciei de c[tre romani, Cantemir nu ezit[ s[ afirme c[ a v[zut la Suceava, pe zidul cet[ii, o stem[ care conine =apte turnuri a=ezate pe spinarea a doi pe=ti solzo=i, sub ei fiind capul de bour cu o stea între coarne. Iar deasupra turnurilor se afl[ o coroan[ inut[ între labe de doi lei. Deoarece, conchide Cantemir, capul de bour a devenit stema Moldovei abia de la al doilea desc[- lecat, stema respectiv[ nu poate atesta decât anul repar[rii cet[ii edificate înc[ de romani. Ceea ce „o dovede=te, pe lâng[ altele, felul de construire a zidurilor la cele mai multe cet[i, care, în mod sigur, afar[ de câteva pe care le-am ar[tat mai sus c[ par o lucrare mai nou[ în contra n[v[lirii t[tarilor, nu prezint[ vreo alt[ arhitectur[ decât cea roman[.“ (lucr. cit., p. 89). Cele mai numeroase argumente în sprijinul concepiei istoriografice sunt îns[ cele de natur[ politic[. Acest fapt apropie foarte mult Descrierea Moldovei de Istoria Imperiului Otoman. Practic, capitolele 1–7 ale p[rii a II-a a Descrierii dubleaz[, ca =i Istoria, expunerea propriu-zis[ de consideraii referitoare la starea de dec[dere a prezentului în comparaie cu trecutul, din cauza, presiunii mereu sporite a st[pânirii turce=ti. Ceea ce se „aude“ dup[ lectura acestor capitole sau, mai exact, ceea ce trebuie s[ aud[ cititorii europeni ai lucr[rii, este strig[tul de ajutor al Moldovei, ajutor cerut în numele unit[ii spirituale a celor ce proveneau din fostul Imperiu Roman ca =i în numele mai noii unit[i a cre=tin[t[ii în faa islamismului. Primul din cele =apte capitole menionate mai sus, intitulat Despre organizarea statului moldovean, execut[ un tur de for[ de la expunerea situaiei de pe vremea romanilor, când provincia Dacia era condus[ de magistrai romani, la timpurile de glorie ale celui de-al doilea desc[lecat, când moldovenii „nu erau legai de nici un principe str[in, fie ca vasali, fie prin jur[mânt de credin[: r[zboiul, pacea, viaa, moartea =i bunurile tuturor depindeau de voia lor =i domnul putea hot[rî despre acestea toate dup[ vrerea lui (...)” (lucr. cit., p. 125). Aceast[ perioad[ a durat pân[ în vremea lui +tefan cel Mare. Rândurile pe care i le dedic[ aici Cantemir le amintesc prin str[lucirea lor pe cele din Istoria Imperiului Otoman. În
  • 136. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !$ sfâr=it, starea prezent[ e urm[toarea: dreptul de a alege domnul nu mai este al sfatului [rii, ci al Porii, care nume=te domni str[ini înv[lm[=ind totul astfel încât puterea suprem[ s[ fie a otomanilor. „Domnilor Moldovei li s-a luat dreptul de a declara r[zboi, de a încheia pace, de a face tratate, de a trimite soli la principii vecini în privina treburilor de stat (...)“ (lucr. cit., p. 127). Capitolul Despre alegerea domnilor Moldovei detaliaz[ o parte din afirmaiile celui precedent, enumera toi domnii de la Constantin Cantemir la a doua domnie a lui Mihai Racovi[ =i susine o idee drag[ lui Cantemir: „voi putea s[ susin nu f[r[ temei c[ vechea domnie a Moldovei a fost ereditar[ =i c[ alegerea nu =i-a avut rostul înainte de a se fi stins toi urma=ii de vi[ domneasc[.“ (lucr. cit., p. 135). Punctul din Tratatul de la Luk la care Cantemir a inut cel mai mult era cel al domniei ereditare a Cantemire=tilor. Aceast[ dorin[ î=i recap[t[ adev[rata semnificaie pe fondul dorinei autorului de a reinstaura gloria veche a Moldovei, sau, mai exact, de a o pune în situaia s[ =i-o recapete. Faptul însu=i c[ a încheiat, în numele Moldovei, un tratat, când Poarta nu-i recuno=tea acest drept – =i el nu era recunoscut pe plan european – atest[ dorina lui Cantemir de a vorbi lumii în numele poporului s[u independent. În finalul capitolului Cantemir anun[ intenia de a scrie o lucrare unde s[ urm[reasc[ dec[derea domniilor p[mântene în Moldova pân[ la cele impuse de Poart[. Este vorba probabil de cea de-a doua parte a Hronicului, pe care Cantemir n-a mai apucat s-o scrie. Dar precizarea e foarte important[ deoarece las[ s[ se vad[ unitatea concepiei sale istoriografice, punile de trecere de la o lucrare la alta. Cel de- al treilea capitol, Despre datinile de demult =i cele de azi la însc[unarea domnilor Moldovei, detaliaz[ un aspect al celui precedent cu intenia de a demonstra cât de adânc se infiltrase st[pânirea otoman[ în structurile de guvern[mânt =i în politica statului, în timp ce în trecut domnul era ales în virtutea voinei predecesorului s[u la tron =i cu acordul sfatului [rii, inclusiv al mitropolitului ei, în prezent singurii care decid sunt sultanul =i marele vizir, restul fiind doar un ceremonial de investire. Un am[nunt este cu totul interesant în acest capitol deoarece
  • 137. DIMITRIE CANTEMIR !% pare s[ transcrie o experien[ personal[, =i anume a primei alegeri ca domn al Moldovei în 1693, la moartea tat[lui s[u, când Antioh era z[log la Poart[, iar el a fost numit de Constantin Cantemir drept succesor (cum las[ de îneles în finalul din Vita Constantini...) =i confirmat de sfatul boieresc, de mitropolit, dar nerecunoscut la Poart[. Cantemir spune în acest capitol al III-lea al p[rii politice a Descrierii Moldovei: „marele logof[t citea cu glas tare în adunare testamentul domnitorului r[posat, mai ales în scopul ca, dac[ ar fi fost desemnat ca succesor fratele mai mic, trecându-se peste fratele mai mare, ceea ce s-a =i întâmplat de câteva ori, s[ fie =tiut de toi c[ aceasta s-a f[cut din voina domnului decedat“ (lucr. cit., p. 55). Evident, =i cel[lalt ceremonial, desf[=urat mai întâi la Constantinopol =i apoi la Ia=i, îi era bine cunoscut lui Cante- mir, care fusese astfel numit domn la 1710. El =tie prin urmare s[ distânga între fastul aparent =i dec[derea de fapt. Înregimen- tarea domnului Moldovei în corpul ienicerilor (infanteria turceasc[) e subliniat[ aici, ca =i în Istoria Imperiului Otoman, spre a puncta starea de fapt. Capitolul urm[tor, al IV-lea, aduce o detaliere suplimentar[ a motivului central al capitolului precedent, asem[n[toare temei cu variaiuni din muzic[. El se intituleaz[ Despre confirmarea domnilor =i se refer[ la situaia fa[ de Poart[ a domnului Moldovei din acest unic punct de vedere. Persuasiunea continu[ a Porii, ca =i sl[birea cu timpul a forei Moldovei, l-au adus pe domn în situaia nu numai de a fi numit de sultan, ci =i de a fi reconfirmat la fiecare trei ani prin prezentarea la Poart[ =i plata unui tribut suplimentar (mucarerul mare), iar anual doar prin plata unui surplus de tribut (mucarerul mic). Capitolul al V-lea detaliaz[ un alt aspect înglobat în al III-lea =i se nume=te Despre scoaterea din scaun a domnilor. Evident, lui Cantemir însu=i îi erau cunoscute bine aceste c[i (legale =i ilegale) deoarece el însu=i venise la domnie înlocuindu-l pe Nicolae Mavrocordat =i mijlocise, la Poart[ fiind, pentru venirea la domnie a fratelui s[u Antioh. +tia, de asemenea, ce se întâmpl[ unui domn mazilit, dar r[mas înc[ în situaia de candidat la tron, deoarece fratelui s[u i se întâm- plase acest lucru între prima =i a doua domnie. Cât despre
  • 138. E C AT E R I N A | A R { L U N G { !& detenia la domiciliu a lui Antioh în Constantinopol, întâmplat[ dup[ exilul în Rusia al lui Dimitrie, nu r[zbate nimic în Descrierea Moldovei, afar[ doar de aceast[ consideraie cu caracter general: „sub orice fel de paz[ ar fi pus, cu greu î=i poate dobândi libertatea dac[ n-a r[scump[rat-o cu o sum[ frumoas[ de bani =i cu daruri mari“ (lucr. cit., p. 193). Ori Antioh se afla lipsit de avere din moment ce Cantemir scrie arului în leg[tur[ cu asta, rugând s[ i se trimit[ ban; =i las[ chiar un aliniat testamentar în leg[tur[ cu acest fapt. Capitolul al VI-lea al p[rii a II-a, Despre boierii Moldovei =i treptele lor, prezint[ dubla funcie a rangurilor boiere=ti din Moldova – de curte =i publice – funcie similar[ sistemului bizantin din epoca sa de glorie – „precum odinioar[ la greci, tot a=a =i ast[zi la moldoveni, boierii se împart în boieri de sfat sau consilieri =i boieri de divan, pe care i-ai putea numi asesori“ (lucr. cit., p. 200). F[r[ a putea contesta aceast[ afirmaie cantemirian[, trebuie s[ remarc[m îns[ =i faptul c[ aceste ranguri, de=i de veche provenien[ în istoria principatelor dun[rene, c[p[taser[ totu=i o înc[rc[tur[ semantic[ asem[n[toare cu cele turce=ti. Cel puin a=a reiese comparând funcie cu funcie. De pild[, marele logof[t mai e numit de Cantemir =i „cancelarul suprem“, exact la fel cum este explicat =i rangul turcesc reis efendi pe care l-a deinut la un moment dat marele Rami pa=a, regele poeilor. Logof[tul este =i c[petenia curtenilor, tot a=a cum reis efendi avea îns[rcin[ri la palatul sultanului. Adev[rul este c[ turcii în=i=i mo=teniser[ sistemul bizantin, cu adapt[rile de rigoare, datorate evoluiei lucrurilor. Paralelismele între bizantini =i turci pe de o parte, între turci =i moldoveni pe de alta, nu pot fi constatate în toate cazurile. Cantemir consider[ c[ dreg[toriile moldovene p[streaz[ înc[ date specifice, mai apropiate de Bizan, r[mase din perioada când ara fusese independent[, ba chiar „exemplele neamurilor vecine, sârbii =i bulgarii, dovedesc c[ aceste dreg[torii sunt mai vechi decât întemeierea Moldovei, de=i conduc[torii de demult ai Moldovei nu împ[reau nobililor lor dreg[toriile curii într-o ordine cu totul identic[.“ (lucr. cit., p. 199). În sfâr=it, cel de-al VII-lea capitol al p[rii politice a Descrierii Moldovei, intitulat Despre
  • 139. DIMITRIE CANTEMIR !' armata Moldovei, are intenia de a pune în paralel situaia de glorie trecut[ cu aceea de dec[dere prezent[ a „st[rii militare“, cum va numi B[lcescu mai târziu fenomenul. În locul celor 40.000 de oameni oaste de ar[ care puteau fi sco=i la lupt[ pe vremea Movile=tilor, în prezentul imediat pot fi sco=i 6– 8.000 de oameni, =i aceia mercenari. Iar organizarea armatei are la baz[ un model turcesc, denumirea îns[=i a corpului ofieresc neavând echivalent în limba român[. Alte capitole ale p[rii a II-a a Descrierii..., referitoare la legi, la justiie, la bog[iile [rii, precum =i capitole ale p[rii a III-a, referitoare la ierarhia bisericeasc[, m[n[stirile Moldovei, limba =i literele în Moldova, prezint[ situaia înc[ de la cucerirea Daciei de c[tre romani =i pân[ în vremurile contemporane cu intenia v[dit[ de a ar[ta cum perioada de cre=tere a durat pân[ în vremea lui +tefan cel Mare, a început descre=terea [rii Moldovei în toate sectoarele-cheie ale activit[ii social-politice, economice =i culturale. Capitolul al XV-lea al p[rii a II-a, Despre boierimea moldovean[, se distinge nu numai prin detalierea celor afirmate în capitolul al Vl-lea, ci =i prin acuta lui not[ polemic[ la adresa tezei lui Aeneas Sylvius Piccolomini (papa Pius al II-lea), care susinea c[ Dacia a fost colonizat[ cu tâlhari adu=i de la Roma. Atât versiunile care au precedat Hronicul..., cât =i Hronicul... însu=i se refer[ pe larg la aceast[ tez[, ca =i la o serie de alte teze calomnioase aflate în circulaie pe teritoriul Europei înc[ de pe vremea bizantinilor, ori promovate de autori din [rile vecine Moldovei. Aici, în Descrierea Moldovei, aceast[ tez[ e comb[tut[ prin afirmarea nobleii poporului înc[ de la cucerirea roman[, prin asimilarea mai târzie a unor familii nobile venite spre a sc[pa de prigoana du=manilor. În finalul capitolului Cantemir stabile=te un dicionar alfabetic al familiilor boiere=ti moldovene din vremea sa. Sunt =aptezeci =i cinci de nume =i este primul dicionar de acest fel care s-a alc[tuit la noi. Nu-i mai puin adev[rat c[ în Rusia se întemeiase o carte a rangurilor despre care Cantemir =tia, probabil îi fusese model, ba chiar ceruse arului, prin scrisori, ca boierii moldo- veni refugiai împreun[ cu el s[ fie menionai cu drepturi egale al[turi de nobilii ru=i40. Capitolele referitoare la ierarhia biseri-
  • 140. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; ceasc[ =i m[n[stiri sunt importante pentru concepia istorio- grafic[ a lui Cantemir din câteva puncte de vedere: pentru c[ ilustreaz[ relativa independen[ a mitropoliei Moldovei fa[ de diversele patriarhii (Ierusalim, Constantinopol, Moscova), atest[ situaia de egalitate a puterii în privina mitropolitului =i a domnitorului, precizeaz[ faptul c[ m[n[stirile pl[tesc domnului o dajdie anual[, cu excepia celor închinate Ierusa- limului, Muntelui Sinai =i Athosului. Capitolul nu face meniuni în plus în leg[tur[ cu acestea din urm[, dar situaia expus[ evoc[ aciunea lui Cantemir din anul s[u de domnie când a reu=it s[ deposedeze Muntele Sinai de o parte a m[n[stirilor moldovene care-i d[deau venitul s[u anual. Capitolele referitoare la originea latin[ a limbii =i la cultura european[ (greceasc[, latineasc[, italieneasc[) din ce în ce mai bine reprezentat[ în Moldova contemporan[ (Costine=tii, Constantin Duca =i Cantemire=tii în=i=i sunt citai la loc de cinste) încheie aceast[ lucrare a c[rei deschidere european[ e pus[ sub semnul speranei de ajutor pentru îmbun[t[irea situaiei politice a [rii. Condiia acestei îmbun[t[iri era independena, iar boierii p[mânteni cultivai =i sprijinul larg al cre=tin[t[ii mijloacele cele mai importante. Prin Descrierea Moldovei tratarea problemei române=ti atinge acel grad de finee analitic[ menit s-o proiecteze în orizontul politicii. Ea se învecineaz[, în istoriografia cante- mirian[, chiar mai mult decât Hronicul, cu Istoria Imperiului Otoman =i, de asemenea, cu cele dou[ lucr[ri de mai mic[ întindere analizate mai sus, Vita Constantini... =i Evenimentele... Cheia întregii concepii istoriografice a lui Dimitrie Cantemir st[ în aceast[ proiecie a istoriei ca adâncime temporal[ în universul orizontal al politicii, fie c[ e vorba de problema otoman[, fie de cea româneasc[. Paralelismul între Descrierea Moldovei =i Istoria Imperiului Otoman poate fi extins în bun[ m[sur[ =i la structura de ansamblu, deoarece ambele lucr[ri conin, cu diferene de accent =i proporie, o cronologie a evenimentelor dispus[ în funcie de capetele încoronate, ca =i o sum[ de informaii cu privire la stadiul prezent de dezvoltare al [rii în comparaie cu trecutul. Între cele dou[ lucr[ri exist[
  • 141. DIMITRIE CANTEMIR quot; îns[, din aceea=i perspectiv[ a structurii, =i o deosebire de profunzime: în timp ce istoria Imperiului Otoman e prezentat[ ca o cre=tere masiv[ (teritorial[, armat[, politic[ etc.), urmat[ de o descre=tere incipient[, istoria Moldovei a avut o perioad[ de cre=tere mult mai scurt[, =i ea n-a însemnat nicidecum o cre=tere în proporii, ci o cre=tere a posibilit[ilor sale de a se ap[ra de du=mani venii din exterior, dezvoltându-=i astfel formele interne – economia, guvernarea, legislaia, artele. Dup[ ce ara a fost cople=it[, a urmat descre=terea al c[rei apogeu a fost atins în vremea lui Cantemir. Relaia implicit[ dintre cele dou[ lucr[ri este aceea c[, atât în privina problemei otomane, cât =i a celei române=ti, unei perioade de cre=tere îi urmeaz[ una de descre=tere, într-o mi=care continu[ de oscilare, care impune în lume mereu alte popoare. Imperiile descriu o mi=care de la sud spre nord (conform teoriei din Monarchiurum Phisica Examinatio), otomanii fiind în acest proces natural o excrescen[ monstruoas[. Românii, mai vechi ca popor romanic european decât francezii, englezii, spaniolii au datoria moral[ s[ nu piard[ din vedere momentul când pentru ei s-ar fi ivit aceast[ =ans[ istoric[ de a intra în marele circuit european al valorilor. Ultimul =i cel mai important bloc al scrierilor istoriografice cantemiriene cu privire la problema româneasc[ – =i la contextul mai larg, istoric =i politic în care se situeaz[ ea, îl constituie Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor. De=i scris[ numai pe jum[tate, lucrarea, împreun[ cu cele dou[ schie de lucru care au precedat-o, respectiv Historia Moldo-Vlachica =i De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus ne las[ s[ vedem în ansamblul s[u un mod de gândire în leg[tur[ cu problema româneasc[ pe fondul agitat al problematicii europene a secolului al XVII-lea ca =i un mod de gândire în leg[tur[ cu funcia istoriei în definirea de sine a specificului naional. Ne propunem, în rândurile care urmeaz[, s[ analiz[m aceste ultime scrieri istoriografice. Historia Moldo-Vlachica p[streaz[ înc[ însemnate leg[turi cu Descrierea Moldovei, prezentându-se, în fond, ca un amestec semnificativ de idei între ceea ce au însemnat, în forma lor final[, Descrierea Moldovei =i Hronicul.
  • 142. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot; Astfel, ideea c[ Academia din Berlin i-a cerut s[ scrie despre Moldova, ca =i împ[rirea în provincii a Daciei Romane, se reîntâlnesc identic în Descrierea Moldovei. În schimb, începutul seam[n[ izbitor cu al Hronicului, fiind o expunere a evoluiei în timp a str[lucirii popoarelor de la asirieni la europeni. Aceast[ idee filosofic[ a Historiei evideniaz[ nu numai caracteristica cea mai pregnant[ care d[ unitate concepiei lui Cantemir în probleme de istorie, ci indic[, în dezvoltarea ei ulterioar[, pe tot parcursul acestei versiuni de lucru, un proces de autode- finire a inutei =tiinifice. Ceea ce a abandonat, a p[strat sau a separat în formele finale ale Descrierii Moldovei =i Hronicului, în comparaie cu Historia Moldo-Vlachica, atest[ o direcie anume a dezvolt[rii =tiinifice a autorului, direcie în funcie de care putem formula câteva ipoteze cu privire la ceea ce ar fi reprezentat istoriografia cantemirian[ dac[ s-ar fi exprimat în toat[ amplitudinea proiectat[. „Prefaa“ Historiei enun[ tema cercet[rii, ca =i atitudinea autorului fa[ de ea: s[ vorbeasc[ despre patria sa nu în spiritul subiectivist al vechii istoriografii (de la greci la bizantini, apoi la unguri, sârbi, bulgari, ruteni, polonezi =i uneori turci), ci respectând adev[rul. Drept care î=i propune s[ foloseasc[ mai mult surse str[ine decât autohtone. Pentru c[, ceea ce laud[ str[inii la români – înclinai fiind s[-=i ridice în sl[vi propriile popoare – merit[ cu siguran[ s[ fie l[udat, în mult mai mare m[sur[ decât ar merita dac[ s-ar referi la faptele respective istoricii români în=i=i. În lumina acestei idei, afirmat[ =i în Istoria Imperiului Otoman, cele nou[ capitole scrise din Historia... lui Cantemir se refer[, pe de o parte, la diver=i autori care au scris în mod favorabil despre graniele =i romanizarea vechii Dacii, pe de alta la ali autori, care au tratat în chip injurios aceast[ problem[ =i, prin urmare, trebuie comb[tui. Urm[rirea procesului de romanizare nu este neap[rat cronologic[, de=i este vizibil[ tentativa de a prezenta continuitatea procesului de formare a poporului român din epoca precedent[ cuceririi romane =i pân[ la apariia în circuit a denumirii de valah =i român. Autori greci, latini, bizantini, polonezi =i unguri sunt confruntai pentru a se da la iveal[ adev[rul =i intenia ascuns[ a textelor,
  • 143. DIMITRIE CANTEMIR quot;! adic[, în ultim[ instan[, pentru a lumina o zon[ niciodat[ explicit luminat[ în istoriografia româneasc[ de pân[ la el: aceea a inteniei politice în folosirea faptului istoric, a rolului acestuia de instrument în afirmarea unor tendine care fie puteau împiedica dezvoltarea poporului român, fie doar ascundeau aspecte menite s[-i pun[ în valoare calit[ile. Capitolele Historiei, în m[sura în care sunt =i o cronologie a evenimentelor, pun accentul, pe de o parte, pe existena unei civilizaii dacice care a precedat-o pe cea roman[ (sunt enumerai regii daci, în num[r de cinci, aparinând unei presupuse dinastii), pe de alta pun accent pe colonizarea roman[, cu urm[toarele preciz[ri: nobleea coloni=tilor, mulimea coloniilor nou înfiinate, multe din ele pe locul unor vechi cet[i grece=ti, ceea ce atest[, iar[=i, vechimea =i continuitatea civilizaiei omene=ti pe aceste locuri. Cea de-a doua versiune de lucru a viitorului Hronic, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, sesizabil mai întins[ decât Historia, atest[ adâncirea unui proces pe care =i aceasta îl prezenta în germene, dar =i, în plus, tentativa de a aborda piste noi ale cercet[rii. Astfel, capitolul l conine aceea=i idee ca =i Historia ori Hronicul: necesitatea absolut[ a obiectivit[tii istoricului, necesitatea adev[rului în prezentarea faptului istoric. În afar[ de aceasta îns[, întâlnim o prezentare abandonat[ apoi de Hronic, ca =i de Descrierea Moldovei: aceea a hotarelor vechii Sciii de dinainte de cuceririle romane în Asia =i în estul Europei, Sciie între graniele c[reia se aflau cuprin=i geii, cu ramura lor dacic[. Zona dintre poarta de fier a Caucazului =i poarta de fier a Carpailor, dintre Marea Mediteran[ =i Marea Baltic[ e privit[ ca un teritoriu unitar la origini, în ciuda tuturor modific[rilor ulterioare. În virtutea acestui fapt, punctele lui cheie, Caucazul =i Carpaii, trebuiau deopotriv[ ap[rate de contemporanii s[i de la începutul veacului al XVIII-lea. Tendina otomanilor de a sparge aceast[ fortificaie eurasiatic[ natural[ era reprobabil[ nu numai pentru c[ amenina sigurana atâtor popoare mai vechi sau mai noi formate în acest leag[n originar al lumii, ci =i pentru c[ amenina cu distrugerea m[rturii de civilizaie inegalabile,
  • 144. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;quot; aparinând, pe de o parte, vechilor scii =i în special ramurii lor getice, (o parte erau dacii), pe de alta cuceritorilor romani, al c[ror imperiu se întinsese mult în Asia, acoperind cu forme noi de cultur[ întinsul teritoriu al Sciiei. Rezonana contem- poran[ a acestor argument[ri cantemiriene – contemporan[ cu începutul veacului al XVII-lea, în anii când marele r[zboi al nordului se apropia de sfâr=it, preg[tindu-se campania în Caucaz – este cu totul limpede =i apropierea între nord =i sud, între vest =i est, prin aceste puncte strategice care erau m[rile =i porile de fier ale munilor, î=i cap[t[ semnificaia real[.41 Ulterior, în Hronic, Cantemir va renuna la acest argument de natur[ geografic[ =i istoric[ deopotriv[, referindu-se doar la ascendentul romanic al românilor în acest vast teritoriu scitic. Cercet[rile pe care le-a întreprins la Marea Caspic[ atest[ îns[ o continuitate a gândirii sale =i r[mâne înc[ o sarcin[ a acestui capitol s[ limpezeasc[ în ce sens a mers aciunea „de teren“ a lui Cantemir la poarta de fier a Asiei. În ce prive=te Hronicul, structura lui s-a delimitat tot atât cât s-a limpezit: el afirm[ c[ originea poporului român este strict romanic[, geto-dacii asimilându-se complet, pân[ la dispariie, în masa coloni- zatorilor. Aceast[ concepie este construit[ ca o replic[ fa[ de istoriografia str[in[ care susinea amestecul de populaii în formula poporului român pentru a sprijini în acest fel diverse conjuncturi politice =i aspiraii teritoriale. În baza acestei concepii Hronicul susine c[ Dacia, ca =i zona Caucazului, adic[ cele dou[ pori de fier ale lumii, precum =i m[rile ei interioare, marea Caspic[ =i marea Neagr[, trebuie ap[rate de otomani în virtutea faptului c[ simbolizau leag[nul culturii romanice a umanit[ii, cultur[ c[reia aparinea tot occidentul Europei, ca =i Dacia. Acest viraj pro-european =i mai explicit occidental al lui Dimitrie Cantemir bazat pe înelegerea, în atmosfera Rusiei lui Petru I, a rolului politic al Europei are =i un substrat politic imediat: conflictul turco-austriac. Miza lui Cantemir se îndrepta la 1717 spre Habsburgi. Dup[ înfrângerea otomanilor în 1718, Cantemir s-a c[s[torit cu Anastasia Trubekaia =i a intrat în marea politic[ a Imperiului Rus. De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus conine înc[ o serie de alte afirmaii
  • 145. DIMITRIE CANTEMIR quot;# interesante pe baza c[rora se poate distinge concepia istorio- grafic[ a lui Dimitrie Cantemir. Astfel, vorbind despre împ[rirea de c[tre Constantin cel Mare a Imperiului Roman de R[s[rit, el situeaz[ Dacia în aceea=i zon[ cu Grecia, Balcanii, bazinul Mediteranei =i Panonia. Acest fapt î=i are importana sa dac[-l corobor[m cu informaiile pe care ni le ofer[ Istoria Imperiului Otoman. În actualitatea imediat[, linia frontului dintre Imperiul Otoman =i Europa trecea prin toate aceste spaii, drept care notele Istoriei ofer[ informaii detaliate în leg[tur[ cu trecutul lor, cu punctele lor strategice ap[rute prin formaii geografice naturale, cu starea lor economic[, social[ =i armat[. În leg[tur[ cu teritoriul Daciei, Cantemir ajunge la concluzia, confruntând o serie de istorici antici, bizantini =i contemporani, c[, de=i în structura limbii române exist[ =i elemente dacice, slave, polone, ungure=ti =i grece=ti, totu=i gramatica ei =i fondul lexical principal sunt latine. De asemenea, de=i vechea Dacie se împarte în prezent în trei inuturi, tot neamul e român. Pe baza acestei argument[ri – Cantemir elimin[ din competiie o serie de puncte de vedere care contravin acestei teorii, precum interpol[rile lui Misail C[lug[rul =i Simion Dasc[lul din cronica lui Ureche, dar =i afirmaii mai ciudate, care pretind c[ românii au venit târziu pe acest teritoriu, ei fiind la origine italieni. Teza continuit[ii poporului român în Dacia, trecând prin perioada marilor migraii =i pân[ în vremea contemporan[ este, al[turi de aceea a vechimii =i nobleii, una din tezele fundamentale ale istoriografiei cantemiriene vizibil[ înc[ din acest De antiquis et hodiernis... Un argument interesant folosit în ap[rarea acestei idei, în lucrarea de care ne ocup[m, dar =i în Descrierea Moldovei, ca =i în Hronic, este acela al vechii steme a Moldovei, stem[ pe care autorul pretinde a fi g[sit-o s[pat[ atât pe zidurile cet[ii Suceava, cât =i pictat[ pe un vechi hronic (din vremea lui Bogdan vod[) existent la Harkov. Aceast[ stem[ cu lei, turnuri de cetate =i coroan[ regal[ aminte=te de gloria vechiului Bizan, vie înc[ pe aceste locuri, unde domnitorii p[mântului fuseser[ parteneri egali cu împ[raii bizantini în lupta împotriva barbarilor. De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus înf[i=eaz[, întocmai ca =i celelalte lucr[ri cantemi-
  • 146. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;$ riene unde intr[ în vizor problema româneasc[, piatra unghiular[ a acestui spaiu: domnia lui +tefan cel Mare. În ansamblul s[u, aceast[ schi[ a Hronicului este mult mai cuprinz[toare decât Historia Moldo-Vlachica. Ea are în mare aceea=i structur[ cu a Hronicului, adic[ înf[i=eaz[ ideea continuit[ii românilor în Dacia, ca =i pe aceea a nobleii originare a poporului. Aceast[ întreprindere e dus[ la bun sfâr=it prin urm[rirea cronologiei împ[railor romani =i apoi bizantini care au st[pânit Dacia, ca =i, mai târziu, cronologia travers[rii de c[tre popoarele barbare a acestui spaiu. Concluziile pe care le trage amintesc =i ele de acelea ale Hronicului: românii nu numai c[ au locuit tot timpul pe acest teritoriu, dar, în mai multe cazuri, prezena lor s-a afirmat prin aceea c[ au furnizat împ[rai atât marelui Imperiu Roman cât =i, mai târziu, Imperiului Bizantin. Cantemir se bazeaz[ în aceste afirmaii pe m[rturia a numero=i istorici antici =i moderni. De asemenea, în perioada marilor n[v[liri sunt descrise, de c[tre aceia=i istorici, c[s[torii între urma=ii principilor români =i ai celor din vecin[tate. Ori, consider[ Cantemir, toate aceste meniuni atest[ faptul c[ era vorba despre un spaiu locuit =i nu de unul pustiu. Confruntând din nou afirmaiile diver=ilor istorici, Cantemir conchide c[ retragerea aurelian[ a însemnat doar retragerea armatei, nu =i a populaiei care, fugind din calea n[v[lirilor în sudul Dun[rii ori în muni, a revenit dup[ ce primejdia trecuse pe locurile unde se fixase iniial. La fel, st[pânirea ungar[ pe teritoriile Daciei a durat cu totul doar 37 de ani, urmând apoi cel de-al doilea desc[lecat al principatelor dun[rene, =i el f[cut cu locuitori de vi[ nobil[. Întocmai ca =i Hronicul, De antiquis... dezbate, prin compararea unor argumente de ordin c[rtu- r[resc, originea denumirii de valah folosit[ pentru poporul român. De altfel, în ambele lucr[ri care au precedat Hronicul, ca =i în el, în Descrierea Moldovei, în Istoria Imperiului Otoman, Cantemir folose=te în mod preponderent ca argumente istorice afirmaiile unor c[rturari care l-au precedat în timp. Chiar când se refer[ la inscripii epigrafice, la monede =i vestigii arhitectonice, e cert c[ sursele sale au fost tot de ordin c[rtur[resc. De neamul moldovenilor a lui Miron Costin este
  • 147. DIMITRIE CANTEMIR quot;% doar una din cele mai u=or recognoscibile surse. Acest mod al lui Cantemir de a trata problemele istoriografiei este în mare m[sur[ nou în comparaie cu cronicarii munteni =i moldoveni care, în afara surselor orale, folosesc, pe lâng[ experiena proprie (care este preponderent[) =i argumente de alt tip: arheologice, etnografice etc. Cantemir are cuno=tin[ de valoarea tuturor acestor argumente, iar Descrierea Moldovei atest[, în cea mai mare m[sur[, recunoa=terea importanei lor. Pentru perioadele când nu poate îns[ acoperi trecutul istoric cu astfel de argumente, în spe[ formarea poporului român =i marile n[v[liri, el d[ câ=tig de cauz[ altor argumente, cum sunt m[rturiile unor istorici reputai ca =i argumente de ordin lingvistic, cu totul cople=itoare în istoriografia cantemirian[. Cu acest tip de argumente Cantemir a inaugurat o optic[ isto- riografic[ ce-i va supravieui cu mult. Ideea c[ nivelul formal al discursului poate condiiona substana coninutului s[u poate fi înc[ observat[ la sfâr=itul secolului al XIX-lea când Maiorescu se ridic[ împotriva formelor f[r[ fond. Coroborat[ cu mai noile idei kantiene =i hegeliene de filosofia istoriei, aceast[ veche idee cantemirian[ a produs în istoriografia =i în cultura român[ o matrice formativ[ dintre cele mai puternice, capabil[ s[ le deturneze de la obiectivul lor real: cercetarea faptelor =i propu- nerea unor soluii referitoare la ele. S-a produs în acest fel o separare între dezvoltarea fenomenelor pe de o parte =i concepia în leg[tur[ cu evoluia lor, pe de alta. Separare de natur[ s[ produc[ nu numai falii între esena =i aparena lucrurilor, ci =i s[ provoace mi=c[ri de acoperire a acestor falii: revoluiile =i mi=c[rile post-revoluionare. Revenind la ideile lui Cantemir din De antiquis..., trebuie s[ remarc[m înc[ vreocâteva lucruri, prezente mai mult în germene, =i pe care Hronicul sau Descrierea Moldovei le dezvolt[ în sensuri =i proporii diferite. E vorba în primul rând despre faptul c[, dincolo de obiectivul general al lucr[rii, autorul folose=te, pentru p[ri întregi ale structurii, urm[toarea metodologie: ipoteza de lucru; argumentaia; conclu- ziile. Dup[ care ar urma s[ trag[ o concluzie general[, din p[cate nefinalizat[, lucrarea nefiind terminat[. Aceste principii ale raionalismului aristotelician, în spiritul c[ruia se formase
  • 148. E C AT E R I N A | A R { L U N G { quot;& Cantemir la Constantinopol, sunt dublate de descoperiri =i meditaii proprii în leg[tur[ cu istoria. Astfel, pe lâng[ principiul platonician al adev[rului, Cantemir introduce ideea c[ el se stabile=te prin consens, ceea ce era o rezultant[ fireasc[ a metodei comparatiste de folosire a surselor. Paralelismul, conjuncia, interferena, relaia parte-întreg ori anularea reciproc[ a argumen- telor sunt tot atâtea procedee comparatiste pe baza c[rora deduce adev[rul istoric. +i, odat[ cu stabilirea lui, procedeaz[ la ceea ce este scopul real al istoriografiei sale, obiectivul ei central, vizibil în toate tipurile de demers: raportarea istoriei la politica momentului contemporan. În De antiquis... exist[ cel puin dou[ indicii ale acestui scop real: unul prive=te delimitarea grijulie, de c[tre Cantemir, a zonelor ocupate de români, chiar când ele nu coincid cu teritoriul vechii Dacii. E vorba despre cei din Grecia =i Epir, ca =i despre cei din Ungaria (Panonia); al doilea prive=te afirmarea inteniei de a scrie o istorie dubl[ (dac[ nu =i sintetic[) a Munteniei =i Moldovei de la al doilea desc[lecat pân[ în prezent. Aceast[ intenie n-a fost acoperit[ nici în Hronic, iar Descrierea Moldovei difer[ simitor, prin finalitate =i structur[, de o astfel de istorie. Ambele formul[ri atest[ îns[ un scop pe care Hronicul îl va amplifica atât prin întreaga sa prezentare, prin accentuarea atitudinii reflexive cu privire la sensul =i scopul istoriografiei, cât =i prin faptul c[ a fost scris în limba român[, deci nu atât pentru a oferi la nivel formal o replic[ istoriografiei europene a vremii, ori argu- mente pentru politica european[, cât pentru a oferi poporului român argumentele de curs[ lung[ =i soluiile de viitor care s[-i aduc[ independena. Târziu =i greu, Dimitrie Cantemir a îneles unde gre=ise în demersul s[u politic, calculând ritmul proceselor istorice dup[ ritmul propriilor sale dorine =i nu dup[ m[rimea mecanismelor intrate în angrenaj. Ne vom ocupa în continuare de Hronicul vechimii a romano- moldo-vlahilor. Acesta, de=i nu este finalizat, sintetizeaz[, din cauza morii premature a autorului, ultimul s[u mesaj în probleme de istoriografie. Mai mult decât oricare alt[ lucrare cantemirian[, judecând la modul absolut, aceasta prezint[ caracteristicile unei întreprinderi =tiinifice. Pridoslovia care-o
  • 149. DIMITRIE CANTEMIR quot;' deschide execut[ un adev[rat tur de orizont în adâncimea istoriografiei cantemiriene vorbindu-ne despre scopul patriotic al lucr[rii în contextul luptei cre=tin[t[ii cu Imperiul Otoman, despre necesitatea obiectivit[ii în preg[tirea argumentelor care s[ serveasc[ acest scop =i, în sfâr=it, despre ipotezele de lucru ale întreprinderii: puritatea roman[, nobleea =i vechimea poporului român ca popor romanic, p[strarea catacteristicilor sale în ciuda n[v[lirilor barbare =i situ[rii în vecin[tatea popoarelor slave. Concepia sa, vizibil[ în diverse alte lucr[ri în proporii diferite, î=i arat[ aici, înc[ de la început, unitatea. Coninutul lucr[rii va scoate apoi în lumin[, dincolo de argu- mentele propriu-zise, c[ile de acces ce stabilesc leg[tura între idei. O închinare c[tre cititor aflat[ dup[ aceast[ pridoslovie iniial[ (dublat[ de Praefatio, versiunea ei latin[), ne informeaz[ asupra unui lucru pe care-l =tiam din finalul lucr[rii De antiquis...: aceasta este doar o prim[ parte a istoriei, cea privitoare la Dacia de dinainte de cucerirea roman[ =i pân[ la al doilea desc[lecat. O a doua parte, anunat[, ar fi urmat s[ se refere la istoria principatelor române=ti Moldova =i |ara Româneasc[ de la al doilea desc[lecat (din Maramure=) =i pân[ în vremurile contemporane lui Cantemir. Aceast[ parte n-a fost scris[ =i asupra ideilor pe care le-ar fi coninut putem face doar aproxi- m[ri pe baza aluziilor relativ bogate cuprinse în celelalte lucr[ri cantemiriene. Dup[ aceast[ „închinare c[tre cititor“ Cantemir a=az[ un dicionar sintetic al surselor bibliografice, stabilit dup[ numele autorilor. Îl intituleaz[ Catastihul istoricilor, gheog- rafilor, filosofilor, poeticilor =i altor oameni înv[ai elini, latini =i alte niamuri... O comparaie între autorii citai de-a lungul Hronicului... =i acest „catastih” v[de=te faptul c[ el cu-prinde doar capetele de afi=, folosite în punctele nodale ale demon- straiei, în timp ce o serie de ali autori, ale c[ror idei sunt doar rezonane ale celor afirmate de primii, nu sunt menionai, rolul lor fiind doar de a atesta bog[ia referirilor la poporul român =i la celelalte chestiuni în discuie. Cartea întâia a lucr[rii se nume=te Prolegomena, denumire ce arat[ valoarea ei de introducere în problem[. Cele =ase capitole ale acestei c[ri reiau chestiunea Sciiei în termeni puin modificai comparativ
  • 150. E C AT E R I N A | A R { L U N G { # cu aceia folosii în De antiquis... Ceea ce-l intereseaz[ pe Cantemir în acest preambul de istorie universal[ este ideea devenirii continue de la popoarele biblice gog =i magog, pe care autorul le recunoa=te a fi asirienii =i arapii, la cele care tr[iau între hotarele vechii Dacii, cea de dinaintea cuceririi romane. Influena lui Miron Costin, ca si obi=nuina crono- grafelor trebuie s[-=i fi pus pecetea asupra acestui început al istoriei care coboar[ spre mitul originar al facerii lumii. Echivalenele cantemiriene între afirmaiile Bibliei =i cele de sorginte istoriografic[ atest[ mai curând dorina logicianului de a limpezi trecutul, decât pe aceea a omului de =tiin[ de a discerne istoria de mit. Aceast[ parte introductiv[ prezint[ o caracteristic[ menit[ pe de o parte s-o diferenieze de formul[rile privitoare la Sciia din De antiquis..., pe de alta s[ anune dezvolt[rile ce urmeaz[ în cuprinsul Hronicului. Astfel, toate toponimele menionate ca fiind pe teritoriul Sciiei sunt prezentate în partid[ dubl[: cum se folosesc de c[tre contemporanii s[i =i cum erau folosite de cei vechi. Faptul c[ în vechime toate aceste toponime, care aparin acum diverselor limbi =i popoare cuprinse în Eurasia, erau latine=ti, atest[ o unitate originar romanic[ suprapus[ peste aceea a Sciiei. Spre deosebire de afirmaiile din De antiquis...,în Hronic Sciia nu este teritoriul locuit de populaii de acela=i tip, ci zona geografic[ pe care s-a afirmat o parte a civilizaiei latine. Acest punct de vedere e dezvoltat în cartea a doua a Hronicului, care cuprinde dou[sprezece capitole. Primul dintre aceste capitole, intitulat Proimion, afirm[ c[ poporul roman însu=i are o origine greceasc[. Aceasta este una dintre luminile importante pe care le proiecteaz[ Cantemir asupra întregii istorii a Daciei =i a poporului român. Pe teritoriul Daciei exis- taser[ colonii grece=ti chiar înainte de întemeierea poporului roman. De unde ascendentul nobil al acestui spaiu, faptul c[ chiar cucerirea Daciei de c[tre romani nu însemna altceva decât reîntâlnirea romanilor cu propria lor origine greceasc[. O mentalitate cultural[ =i umanist[ îl face pe Cantemir s[-i vad[ pe greci în chip de întemeietori ai civilizaiei =i nu, de pild[, de negustori, navigatori etc. În aceast[ ordine de idei, deoarece
  • 151. DIMITRIE CANTEMIR # Dacia fusese cucerit[ de romani înaintea altor teritorii din occidentul Europei, poporul român putea fi considerat, pe drept cuvânt, cel mai vechi popor romanic. În subtext trebuie s[ sesiz[m c[ acestea erau motivele de fond pentru care el trebuia salvat (de c[tre celelalte popoare romanice) de st[pânirea „monstruoas[“ a otomanilor. Aceast[ parte a doua a Hronicului se sfâr=e=te cu afirmaia substanial[ c[, de=i locuiesc ast[zi în trei provincii separate, Moldova, Muntenia =i Ardeal, toi locuitorii vechii Dacii se cheam[ români. Ei =i-au p[strat firea =i credina, nic[ieri pe teritoriul lor turcii neîndr[z- nind s[ construiasc[ geamii. Cartea a treia a Hronicului conine optsprezece capitole. Primele =aisprezece dintre acestea expun diverse teorii cu privire la denumirea =i formarea poporului român =i epoca apariiei lui în istoria lumii. În funcie de cele afirmate Cantemir – polemizând ori raliindu-se istoricilor str[ini – formuleaz[ propria sa teorie. Principalele concepii cu care polemizeaz[ sunt a lui Aeneas Sylvius Piccolomini (c[ruia i se face =i o scurt[ biografie), Jan Zamoiski, Orichovici, Stanislav Sarniki, interpol[rile de sorginte slav[ (un anonim bulg[resc =i un hronic rusesc) preluate de Misail C[lug[rul =i Simion Dasc[lul în cronica lui Grigore Ureche.42 Cantemir menioneaz[ confuziile voite ori nu, ca =i erorile de informare ale acestor autori pe baza m[rturiei scriitorilor antici (greci =i latini) ca =i a celor bizantini (laici =i cre=tini) care toi i-au precedat în timp pe ace=tia, fiind, muli dintre ei, chiar contem- porani cu faptele relatate =i privitoare la întemeierea poporului român =i formarea limbii sale romanice în bazinul slav al sud- estului Europei. Ultimele dou[ capitole ale c[rii a III-a conin un scurt compendiu de istorie roman[ care merge de la întemeierea Romei de c[tre Romulus =i Remus pân[ la primele r[zboaie ale romanilor cu dacii din vremea lui Domiian, urmat la tron de Nerva =i apoi de Traian. Dup[ aceast[ carte a doua urmeaz[ o nou[ pridoslovie, unde Cantemir ine s[ emit[ o serie de consideraii în leg[tur[ cu sursele folosite, cu atitu- dinea lui fa[ de ele, cu alte lucr[ri pe care le-a scris despre acelea=i probleme, ca =i cu menirea prezentei întreprinderi. Contradiciile alît de numeroase între istoricii care l-au precedat
  • 152. E C AT E R I N A | A R { L U N G { # în timp, mergând pân[ la antici, îngreuneaz[ mult cerina de a vorbi în numele adev[rului. Acest lucru nu este îns[ imposibil. El anun[ c[ a terminat de scris despre Moldova de doi ani =i a desenat o hart[ a ei. Aceast[ a doua Pridoslovie repet[ idei ale primeia, dar afirm[ =i lucruri noi, cum ar fi faptul c[ a =i strâns din materialul pentru proiectata parte a II-a a Hronicului ceea ce prive=te istoria Moldovei. O alt[ afirmaie nou[ este aceea c[ s-a gândit s[ foloseasc[ pentru Hronic limba român[, deoarece nu pentru str[ini e important s[ scrie, ci chiar poporului s[u trebuie s[-i ofere temeiul de mândrie =i pilda de lupt[. Dup[ aceast[ precuvântare urmeaz[ din nou cartea I, format[ din paisprezece capitole. Primul dintre ele ofer[ regulile („canoanele“, ca în muzic[) de valorificare a infor- maiei, uria=e ca proporii, pe care-o manevreaz[ autorul. Ca un alt Soliman Canuni, Cantemir stabile=te în materia inform[ =i contradictorie a istoriografiei universale – conceput[ ca al[turare de autori din diverse epoci =i [ri – un principiu clar: t[cerea istoricilor la un moment dat în leg[tur[ cu un eveniment sau teritoriu, nu anuleaz[ afirmaiile precedente, ci înseamn[ doar c[ nu s-a întâmplat nimic nou. În baza acestui principiu celelalte treisprezece capitole ale acestei c[ri prezint[ continuitatea poporului de pe teritoriul Daciei de la cucerirea traian[ pân[ la venirea pe tron a lui Aurelian. Urmeaz[ un nou punct de respiro, adic[ o nou[ Prevorovire. Informuind cititoriul. În ea Cantemir combate teza p[r[sirii Daciei =i a form[rii poporului român la sudul Dun[rii, în Misia (Moesia). Cartea a doua, format[ din nou[ capitole, care urmeaz[ acestei „prevoroviri“, dezvolt[ ideea coninut[ în ea într-un stil ce aminte=te foarte bine de textul (nu =i subtextele) Istoriei Impe- riului Otoman: evenimentele =i biografia împ[railor romani de la Aurelian la Constantin cel Mare, în ordine cronologic[. Ceea ce este interesant de observat în aceast[ expunere e faptul c[ problema Daciei e abordat[ pe fondul cre=terii Imperiului Roman, al extinderii sale în Asia pân[ în Georgia =i Armenia, teritorii aflate în zona Porii de Fier a Caucazului, zon[ asupra c[reia autorul g[se=te de cuviin[ s[ precizeze, marginal, c[ a v[zut-o personal cu prilejul expediiei lui Petru I. Aceast[
  • 153. DIMITRIE CANTEMIR #! perioad[ de cre=tere a Imperiului Roman conine în sine germenii sciziunii, pe care Cantemir îi menioneaz[ atent în capitolul al VIII-lea, f[când =i precizarea c[ ultimul împ[rat care a condus unitar Imperiul, Maximian, era originar din Dacia. Apoi Chlorus a condus Apusul, iar Galerius r[s[ritul. Ultimul capitol al c[rii a doua ne aduce iar în primul plan al con=tiinei chestiunea continuit[ii populaiei romanizate pe teritoriul Daciei. Urmeaz[ cartea a III-a, de unsprezece capitole, care înf[i=eaz[ istoria Imperiului Roman de la împ[rirea acestuia de c[tre Constantin cel Mare pân[ la n[v[lirea hunilor =i a goilor. Câteva chestiuni de optic[ a prezent[rii sunt intere- sante în cuprinsul acestei c[ri: capitolul al IV-lea înf[i=eaz[ motivele împ[ririi Imperiului. Ca =i în De antiquis..., Cantemir nu vede aici începutul descre=terii, cum avea s[ vad[ Gibbon43 mai târziu, ci apogeul gloriei romane, o m[sur[ administrativ[ îneleapt[ pentru a st[pâni imensul teritoriu. O alt[ chestiune interesant interpretat[ este aceea a „constandelor“ g[site la Gherghina, lâng[ Galai, monede despre care relatase =i Miron Costin în De neamul moldovenilor. Spre deosebire de toi ceilali istoriografi moldoveni, Cantemir consider[ c[ stema Moldovei î=i are originea în civilizaia care produsese aceste monede cu capul bourului inând crucea între coarne. Este iar[=i interesant de precizat c[ autorul Hronicului nu considera aceste monede ca fiind bizantine, ci – la originea lor – romane, deoarece Traian ar fi construit la gurile Dun[rii o cetate numit[ Caput Bovis. Aceste afirmaii, nesusinute de surse scrise, cum procedeaz[ autorul ori de câte ori are posibilitatea, îl fac s[ nege toat[ istoriografia moldoveneasc[, de la Ureche la Miron Costin, din dorina de a-=i fundamenta propria sa teorie cu privire la originea exclusiv roman[ =i nobil[ a poporului român, la vechimea =i continuitatea lui pe teritoriul Daciei. Cartea a IV- a conine nou[sprezece capitole scrise cu intenia de a combate punctele de vedere despre p[r[sirea Daciei în timpul marilor migraii. Cantemir se refer[ la goi (cu ramurile lor vizigoii =i ostrogoii) huni =i ali barbari (numii generic „t[t[rime“), ar[- tând falsitatea tezelor lui Maienburg =i Moreri care susineau faptul c[ mai ales primii dintre ace=tia au st[pânit Dacia,
  • 154. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #quot; provocând retragerea aurelian[. Argumentele lui Cantemir sunt de ordin geografic: Bosforul Chimeric al lui Maienburg nu e Dacia, ci Crimeea. În secolul al XVIII-lea mitropolitul Crâ- mului se mai chema al Gothiei. Cât despre vizigoi fiind în imediata vecin[tate a goilor, st[pâneau (deci) Azovul. Hunii au trecut peste Dacia, oprindu-se în Panonia. Retragerea vremelnic[ a populaiei b[=tina=e în Misia a sem[nat retragerii vremelnice în muni a locuitorilor Moldovei în faa t[tarilor, (în De antiquis... se spunea c[ ea s-a practicat deopotriv[ în muni =i în sudul Dun[rii). Afirmaia lui Nicolae Costin c[ Dacia ar fi stat pustie =ase sute de ani, pân[ la al doilea desc[lecat, e comb[tut[ de Cantemir, care formuleaz[ în cartea a V-a, ultimul capitol, al VII-lea, urm[toarele reguli pentru citirea corect[ a izvoarelor documentare de bun[ credin[, în special antice: – expresia „peste Dun[re“ se refer[ la inuturile Imperiului Roman din Sudul Dun[rii, deoarece sensul de venire al goilor era dinspre Sciia spre Europa =i ei s-au a=ezat deci în Tracia, nu în Dacia. Ingeniozitatea de a folosi argumente de psihologie a istoricului în argumentarea faptei or, ca =i de logic[, r[mâne unul din punctele-cheie ale istoriografiei cantemiriene. Mai departe afl[m c[ hunii locuiau în Sclavonia, nu în Dacia, iar cei pe care i-au supus ei se întindeau spre Silezia, Saxonia, Lehia =i Litva. Anticii au menionat explicit intrarea hunilor în Dacia, deoarece ea era provincia Imperiului Roman. Bazat de asemenea pe izvoare antice =i greco-bizantine, Cantemir mai urm[re=te s[ demonstreze, în aceast[ carte a V-a, c[ abia odat[ cu venirea bulgarilor, Daciei i s-a spus Valahia, a=a cum îi spun înc[ toi slavii – ru=i, cazaci, le=i, sloveni, boemi, sârbi, bosnieci – atât Daciei cât =i Italiei, inut originar al latinilor. Numai poporul Munteniei î=i p[streaz[ numele originar spunându-=i român. Cât despre moldoveni, ei =i-au luat numele de la apa Moldovei, care vine de la cetatea roman[ Molisdavia (!) =i nu de la o c[ea, cum pretinde Nicolae Costin. Cele dou[zeci =i dou[ de capitole ale c[rii a VI-a vorbesc despre o etap[ str[lucit[ a b[t[liei Imperiului Roman cu popoarele migratoare pentru p[strarea integrit[ii sale teritoriale. Prin tipul de argu- mentare, urm[rirea cronologic[ a evenimentelor – domnii,
  • 155. DIMITRIE CANTEMIR ## b[t[lii etc. – =i proiectarea continu[, în spaiul geografic, a hotarelor Imperiului – între care se cuprinde =i Dacia – aceast[ descriere aminte=te de tehnica prezent[rii istoriei Imperiului Otoman =i, nu mai puin, a istoriei Moldovei cuprins[ în Descriptio Moldaviae =i în celelalte referiri, mai ales din notele p[rii a doua din Incrementorum atque Decrementorum. Într- un mod chiar mai ap[sat decât în cele dou[ lucr[ri precedente, în Hronic se face raportarea la sursele de informare =i se susine minuios arm[tura desf[=ur[rii cronologice a faptelor, pe de o parte, spre a proba continuitatea în Dacia a populaiei romanice, pe de alta, spre a combate tezele care-o contrazic. Cantemir emite în capitolul al VII-lea al acestei c[ri o nou[ serie de concluzii pariale, numite de el „reguli“ de interpretare, concluzii menite s[-i sublinieze teoriile proprii pe acest fond al descre=terii simitoare a Imperiului Roman, când eveni- mentele nu mai erau raportate de istorici la întregul Imperiu, ci la subansamble ale lui strict limitate teritorial, anunând deja viitoarea dezmembrare: cronicile slavone care spun „Volosca zemlea“ se refer[ la Moldova, aflat[ mai în apropierea marilor mase de slavi; în schimb, istoricii latini care spun Volohia se refer[ la |ara Româneasc[. Aceast[ intuiie a judec[rii suprafeelor în lumina unui centru este cu totul surprinz[toare prin profunzimea ei psihologic[ =i ne permite s[ afirm[m c[ Dimitrie Cantemir însu=i =i-a structurat istoriorafia în acela=i fel, centrul s[u de referin[ fiind Moldova. Era, în fond, concepia cea mai adecvat[ pentru un istoric al marelui spaiu de ruptur[ al Balcanilor veacului al XVII-lea, tentat s[ refac[ punile spre unitate armonioas[ =i s[ echilib- reze, în afirmaii de substan[, argumente de tot felul, care, prin urm[rile lor politice =i istorice, puteau primejdui existena îns[=i a unui popor unitar. Cartea a VI-a sfâr=e=te odat[ cu moartea lui Constantin Porfirogenetul, la 959 e.n., cea de-a VII-a începând cu un scurt capitol de respiro, menit s[ emit[, pe baza celor prezentate mai sus, câteva linii directoare ale viitoarei expuneri. Acest prim capitol, intitulat Introducere pentru pomenirea neamului moldovenesc de c[tre istoricii str[ini, formuleaz[ deci urm[torul principiu: istoricii greco-latini
  • 156. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #$ contemporani marilor migraii, excedai de chiar acest fapt, se ocup[ de el în primul rând, l[sând în umbr[ ceea ce nu provoca tulbur[ri, cum se întâmpla =i cu Dacia, zon[ stabil[, cu populaie bine fixat[. Dup[ marile migraii îns[ istoricii au început iar s[ pomeneasc[ Dacia, ca =i alte teritorii stabile ale Imperiului. Celelalte capitole ale c[rii a VII-a, pân[ la al XV- lea inclusiv, ilustreaz[ acest principiu. Misail C[lug[rul =i Simion Dasc[lul sunt comb[tui cu argumente luate din Leunclavius =i Bonfinius. Autorul consider[ util s[ ofere cititorilor s[i câte o scurt[ istorie a vecinilor Moldovei: ru=ii, le=ii, bulgarii, ungurii, folosind cronici scrise de autori ai respec- tivelor popoare. O astfel de concepie contextual[ a istoriei, afirmat[ pentru prima oar[ în istoriografia româneasc[ =i, nu mai puin, în istoriografia lui Cantemir însu=i, socotim c[ ilustreaz[ asimilarea deplin[ de c[tre autor a unei experiene în primul rând politice =i numai în al doilea rând istoriografice. Evenimentele de la Prut, c[rora c[zuse victim[ din necunoa=- terea contextului politic mai larg pe care-l presupuneau, îl înv[aser[ s[ îneleag[ c[ faptul istoric nu este rezultatul liberului arbitru, al voinei unei personalit[i istorice, cât, în ultim[ instan[, rezultanta unui ansamblu de determinisme care trebuie cunoscute =i folosite în consecin[. Iar prezentarea scurtelor istorii ale vecinilor este primul pas explicit al acestei înelegeri. Cantemir prezenta poporului s[u contextul politic în care se afla plasat, cu toate antecedentele sale menite s[ poat[ fi folosite ca argumente în sprijinul ideilor de indepen- den[ =i unitate naional[. În capitolul al XIII-lea al acestei c[ri a VII-a apar pentru prima oar[ în Hronic otomanii, c[rora li se face, evident, o scurt[ istorie, compendiu al celei expuse în Incrementorum atque Decrementorum... Cele optsprezece capitole ale c[rii a VIII-a poart[ urm[torul titlu explicativ: Care arat[ traiul Romano-Vlahilor în Valahia, apoi =i în Misia, Thracia, Machedonia =i pân[ la Greia, de la Isachie Anghel p[n[ la Ioannis Duca; când =i H[nia T[tarilor în Crâm =i înp[r[iia Aliotmanilor la Asia s-au început. A=ijderé arat[ încep[tura Domnii Monarhice=ti a lui Ioan Domnul a tuturor Românilor =i de Domniia lui Hris, domnul Cuovlahilor în Greia,
  • 157. DIMITRIE CANTEMIR #% =i a=ezaré înp[railor Grece=ti la Nichea =i pe aiuré. Cantemir traverseaz[ în aceast[ carte una din cele mai complicate perioade ale istoriei, aceea când, în cadrul Imperiului Roman, împ[rit în cele dou[ p[ri, de r[s[rit =i de apus, încep luptele interne sub pretextul reunific[rii, lupte resimite de fiecare dintre p[ri ca o tentativ[ de st[pânire a uneia de c[tre cealalt[. Pe acest fond, descris de Cantemir ca o lupt[ între „greci“ =i „latini“, ceea ce echivaleaz[ termenii laici ai conflictului cu cei religio=i (ortodoxia =i catolicismul), este proiectat[ evoluia poporului român de pe teritoriul Daciei, ca =i a enclavelor de la sudul Dun[rii, din Misia =i Grecia. O atât de veche atestare a unit[ii limbii române în totalitatea dialectelor ei, unitate argumentat[ de Cantemir lingvistic, dar =i istoric, folosind cu prec[dere surse bizantine, este dublat[ de o demonstrare a unit[ii statale. Conflictul izbucnit în sânul Imperiului Roman a oferit, consider[ Cantemir, prilejul fericit pentru organizarea intern[ a românilor. Statul lui Petru =i Asan e conceput ca un demers în acest sens, iar statul lui Ioan, fratele lor mai mic, e considerat primul stat al tuturor românilor. Ioan însu=i, „Domnul Românilor, cu mult[ dobând[ =i bog[ie de a Latinilor înc[rcat =i cu mare a numelui cre=tinesc =i vitejeasc[ slav[ =i cinste, înapoi întorcându-s[, au inut pe Balduin la închisoare 16 luni...“ (p. 427). Acest lucru este explicat de Cantemir pe fondul unei aliane a lui Ioan cu „împ[ratul de la Niceea“, alian[ între parteneri egali în putere, împotriva unui du=man comun, care era nu numai apusean, ci =i religios. În acest fel, înc[ de la întemeierea statului român unitar de ambele p[ri ale Dun[rii, înainte de al doilea desc[lecat, problema e pus[ în termenii celei mai stringente actualit[i a vremii lui Cantemir însu=i: dicotomia Orient/Occident se definea în parametri ortodox/ catolic în virtutea apartenenei la bazinul cultural grecesc sau latin. Originea latin[ a poporului =i a limbii române, care-i atest[ vechimea în Balcanii cutreierai de marile migraii, este dublat[ de apartenena la bazinul grecesc, mai vechi decât cel latin însu=i, din moment ce romanii în=i=i s-au constituit ca popor în urma coloniz[rilor de dup[ r[zboiul Troiei. Cartea a VIII-a se încheie, semnificativ, cu r[zboiul dintre Lascaris al
  • 158. E C AT E R I N A | A R { L U N G { #& Bizanului =i sultanul Aladin de Iconium, cel care, în lupta lui, s-a aliat cu turcii prilejuind, prin gre=elile sale tactice, prima ridicare a acestora =i toat[ evoluia cunoscut[ a otomanilor, care ajunsese s[ primejduiasc[ întreaga cre=tin[tate. Episodul merit[ comparat cu cel din Istoria Imperiului Otoman, mai ales întrucât pune pe o baz[ comun[ afirmaiile istoriografice ale lui Cantemir din diverse lucr[ri. Aceste lupte marcheaz[ primul semn al descre=terii Bizanului =i al cre=terii otomanilor. Cartea a IX-a înf[i=eaz[, în cele treisprezece capitole ale ei, procesul de fixare al câtorva dintre ultimele mari popoare migratoare. Pe fondul r[spândirii t[tarilor în Eurasia (condu=i de dinastia fundat[ de c[tre Ghinghis Han) â=nesc la suprafaa istoriei otomanii, care se întind apoi cu relativ[ iueal[ în trei continente – Europa, Asia =i Africa. Ei au fost primii care au rupt Poarta de fier a Asiei (pe care, zice Cantemir, „la 1722 Peter Alexievici au adus-o supt st[pânirea sa“), i-au luat tronul lui Aladin =i, în veacul al XVIII-lea, însumeaz[ o for[ c[reia doar împ[ratul Leopold ar fi capabil s[ i se opun[. Cât despre unguri, ei au avut, dup[ cre=tinare, nou[sprezece regi (Sunt menionai cu toii, în felul bine cunoscut din Istoria Imperiului Otoman) pân[ când s-au desc[lecat, a doua oar[, [rile române. Atunci au început =i ei s[ prade spre Europa. Polemica lui Cantemir cu Simion Dasc[lul e aici mai accentuat[ decât în oricare alt punct, =i el folose=te argumente pe care le culege din Bonfinius, Sansovin =i Dolion, cu toii istorici unguri. În ce prive=te r[spân- direa european[ a slavilor, Cantemir îi remarc[ în primul rând pe bulgari, din pricina a=ez[rii lor în vecin[tatea poporului român, pe sârbi =i marea mas[ a ru=ilor, considerai ca fiind nu doar primii dintre slavi, ci =i unitatea originar[ a tuturor popoarelor de neam slav de pe întinsul Europei, unitate de care ei sunt con=ti- eni, deoarece în virtutea ei cronicile ruse=ti (Cantemir citeaz[ trei) vorbesc =i despre celelalte popoare slave, cu prioritate despre bulgari. În acest peisaj eurasiatic, unde otomanii, t[tarii, ungurii =i slavii alc[tuiesc repere eseniale prin tentativele lor vizibile excentric, =i anume din punctul numit Moldova =i poporul român, este important[, sugereaz[ Cantemir, opiunea exis- tenial[ fundamental[ a fiec[rui popor, demersul s[u politic
  • 159. DIMITRIE CANTEMIR #' de fiecare clip[. În sfâr=it, un capitol din aceast[ carte, al IV-lea, este în mod deosebit interesant prin caracteristicile de tehnic[ a scriiturii pe care Cantemir ni le face cunoscute. E vorba de o comparaie a surselor folosite pentru documentare în vederea scrierii Hronicului: Bonfinius, Dlugosz, Calvitius, Moreri, Ricciolus, Abraham 44 =.a. Autorul analizeaz[ în trecere =i starea bibliotecilor de care dispunea, comparând-o cu ceea ce ar fi avut la Constantinopol. În sfâr=it, se refer[ la sursele române=ti existente =i la cele care-i erau înc[ accesibile. Ochiul s[u lucid opereaz[ o selecie sever[ pentru obinerea unui optim, a echilibrului între cuantumul de informare =i veridicitatea istoric[. Procedura este nu numai logic[, ci =i =tiinific[, în spiritul istoriografiei moderne. În sfâr=it, cartea a X-a =i ultima a acestei prime p[ri a Hronicului continu[ problematic acest capitol al IV-lea al c[rii precedente, oferind, într-o în=tiinare c[tr[ cititoriu, motivele pentru care n-a fost scris[ =i a doua parte a lucr[rii. Primul =i cel mai important este lipsa de material documentar suficient de avizat =i scris chiar de români. Din acesta deriv[ =i al doilea motiv: imposibilitatea de a con- frunta sursele pentru a distinge care din ele sunt obiective =i care tendenioase. Cele nou[ capitole ale acestei ultime c[ri înf[i=eaz[ un inventar problematic minim al surselor tendenioase la care a avut acces autorul, cu replicile =i soluiile sale proprii. Este, în fond, o recapitulare rezumativ[ a ches- tiunilor ridicate pe parcursul întregii lucr[ri. În final întâlnim un adev[rat tur de for[ al procedeului comparatist preconizat de istoriografia lui Cantemir pentru a stabili în modul cel mai corect anul celui de-al doilea desc[lecat. Tabla hronologhiceasc[ pus[ dup[ aceast[ carte a X-a în=ir[ toi împ[raii romani de la Iulius Caesar la bizantinul Andronic Paleolog. Acesta era contemporan, consider[ Cantemir, cu al doilea desc[lecat al [rilor române (el d[ anul 1299 e.n.) În sfâr=it, întreaga lucrare se încheie cu o „Scar[”, aparent asem[n[toare cu cea din Istoria ieroglific[, dar profund deosebit[ de aceea în substan[. E vorba nu de un dicionar de personaje, ca în primul caz, ci de un veritabil index =tiinific al lucr[rii, combinat cu ceea ce ast[zi se cheam[, într-o lucrare =tiinific[, registrul de note. La litera
  • 160. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ R. de pild[, întâlnim între altele: Raba – ap[; Radul Vod[ Negrul; Rhea Silvia, Romulus =i Remus; Ru=ii; Românii; Romanii =.a. Fiecare cuvânt are al[turi o explicaie =i pagina de manuscris unde poate fi întâlnit în contextul s[u. Ceea ce socotim important de precizat, e faptul c[ Scara lucrurilor =i cuvintelor carile sunt mai de îns[mnat într-acest Hronic atest[ o evoluie a concepiei =tiinifice a lui Cantemir în comparaie de pild[ cu alte dou[ lucr[ri capitale ale sale: Sistemul religiei muhamme- dane =i Istoria Imperiului Otoman. Dac[ în prima dintre acestea sursele folosite erau înglobate chiar în text, de cele mai multe ori f[r[ vreo trimitere exact[, iar în cea de-a doua aveau un caracter complementar expunerii, în Hronic ele au menirea s[ lumineze textul propriu-zis, s[ concentreze informaia asupra lui. Caracterul de dicionar alfabetic este un avans al procedurii de lucru folosite de Cantemir. Faptul c[ înglobeaz[ notele în acest dicionar este =i el un mod ingenios de a u=ura cititorului lucr[rii – mai ales celui specializat – istoricul – sarcina de a se orienta rapid în cuprins =i a discerne din ansamblu ceea ce-l interesa în mod deosebit. Probleme derivate În afara celor dou[ mari probleme ale istoriografiei cantemiriene, otoman[ =i româneasc[, exist[ o serie de alte chestiuni care privesc fie cuprinderea în suprafa[ geografic[, la nivelul cercet[rii contemporane lui, a acestor dou[ probleme, într-un efort spectaculos de stabilire a inci- denelor dintre istoriografie =i politic[, fie cuprinderea lor în adâncimea temporal[, traversând epoci =i civilizaii, cu scopul de a distinge un sens al devenirii, adic[, în ultim[ instan[, de a trage din trecut înv[[mintele necesare tot demersului politic al prezentului. În m[sura în care toate aceste probleme derivate au intrat la un moment dat în vizorul lui Cantemir ca argu- mente ale celor dou[ principale, le-am pomenit la locul cuvenit. Ceea ce ne propunem în continuare este s[ le evideniem astfel ca, prin asamblarea lor s[ deducem mai clar ce însemna în profunzime istoriografia cantemirian[ =i care au fost principalele ei tendine. Între problemele momentului, vizând un spaiu geografic sau altul, =i cele pe care le numeam ale adâncimii
  • 161. DIMITRIE CANTEMIR $ temporale, exist[ numeroase culuare de trecere, în virtutea fap- tului c[ esena îns[=i a istoriografiei cantemiriene const[ în folosirea trecutului ca argument politic pentru necesit[ile pe care prezentul le punea în faa poporului =i a [rii sale. Zona geografic[ intrat[ în vizorul lui Cantemir pentru diverse chestiuni de istorie se întinde cam de la lacul Aral (numit de el Balta) si hotarul Chinei =i Indiei, pân[ în Anglia =i de la Marea Baltic[ pân[ în Egipt (Misr) =i Peninsula Arabic[. În acest perimetru sunt spaii uria=e care intereseaz[ doar fugitiv, cum ar fi Yemenul de pild[, despre care afl[m c[ e locuit de indieni (care deci debarcaser[ iniial din India), altele concentreaz[ atenia sa în mult mai mare m[sur[. Se poate vorbi de câteva centre de interes ce ordoneaz[ spaiul geografic al istoriografiei cantemiriene. Unul din aceste centre de interes îl ofer[ grania Imperiului Otoman, grani[ unde se afl[, spre nord, [rile române (în general) cu Moldova (în special). Pe lungimea acestei granie sunt câteva puncte-cheie care trebuie ap[rate: Poarta de Fier a Caucazului, Poarta de Fier a Carpailor, între ele fiind situate, cât se poate de strategic – lâng[ Marea Neagr[, principala mare interioar[, (al[turi de Caspica) aparinând cre=tin[t[ii – principatele române, apoi Belgradul, poarta de trecere spre Buda, Buda îns[=i, poart[ de trecere spre Viena, între ele aflându-se Ardealul, spaiu-tampon cu o situaie la fel de strategic[ pe cât era =i aceea a principatelor dun[rene. Aceast[ poziie geografic privilegiat[ a vechii Dacii, luat[ în consideraie ca atare înc[ de pe vremea romanilor, care f[cuser[ din ea un spaiu tampon la grania imperiului spre a se ap[ra de popoarele migratoare, relev[ faptul c[, pentru Cantemir, era vorba de o similitudine de situaii între cea expus[ în Hronic =i privitoare la Dacia =i cea expus[ parial în notele Istoriei Imperiului Otoman, completat[ apoi în Descrierea Moldovei =i privitoare la spaiul românesc la începutul veacului al XVIII-lea. Un alt centru de interes îl ofer[ bazinul Mediteranei, în principal arhipelagul grecesc, iar în cadrul lui insula Corfu =i mai cu seam[ Creta. Istoria Cretei e menionat[ succint în notele Istoriei Imperiului Otoman 45, atât în virtutea faptului c[ ea reprezenta cea mai puternic[ dintre
  • 162. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $ coloniile vechiului Bizan =i oamenii de cultur[ n[scui acolo, r[spândii în întregul imperiu, inclusiv în principatele române, p[strau viu spiritul vechiului Bizan =i, în sens mai larg, al romanit[ii, cât si din alte motive, care nu pot fi nicidecum considerate secundare. Astfel, interesul veneienilor pentru Creta, îndelungatul r[zboi al lu[rii Candiei, nu exprimau doar dorina unei alte colonii bizantine de a reface unitatea pierdut[ a întregului, ci =i tentativa cre=tin[t[ii apusene de a face avansuri spre est, spre inima îns[=i a ortodoxiei de tip grecesc. În aceast[ b[t[lie pentru respingerea Islamului din Mediterana era, fire=te, de dorit o alian[ a tuturor cre=tinilor, dar, pe de alt[ parte, tendina papalit[ii de a-=i impune punctul de vedere în Orient, ca =i în Balcani sau în Rusia trebuia =i ea blocat[. R[spunsul lui Cantemir e limpede exprimat de-a lungul lucr[- rilor sale: în primul rând trebuia eliberat[ Europa de otomani. În acest sens nici o alian[ nu e de dispreuit. Rolul de mediator al Angliei =i Olandei, tr[darea Franei, interesele Veneiei, jocul politic al Habsburgilor =i Rusiei sunt pe rând trecute în revist[ ca pentru a se inventaria posibilit[ile de opiune ale celui aflat pe teritoriul [rilor române sau mai exact în Moldova. Nu numai celui care conduce destinul Moldovei, al princi- patelor =i al românilor în sens mai larg trebuie s[-i fie limpede necesitatea =i sensul acestei opiuni, ci tuturor reprezentanilor statelor europene implicate în marele conflict cu turcii. Apelul istoriografiei cantemiriene a limpede în acest punct: Europa trebuia s[ vad[ în spaiul vechii Dacii, aflat la intrarea în Balcani, o posibilitate de a f[uri, pe baze cre=tine, un tampon în calea islamismului. În ceea ce-l prive=te, Cantemir a parcurs, din punct de vedere al opiunii, un drum care trece de la Rusia la Imperiul Habsburgic =i în final la Frana. Mai mult decât istoriografia, corespondena sa este edificatoare în acest sens. În ce prive=te p[strarea independenei cre=tinismului oriental fa[ de cel occidental, Cantemir era convins c[ centrul lui trebuia s[ r[mân[ Constantinopolul, ca o garanie a faptului c[ în inima îns[=i a Imperiului Otoman se p[streaz[ germenele viitoarei regener[ri a Bizanului. N-a b[nuit nici o clip[ c[ tr[ia în plin[ mutaie a acestui centru de la Constantinopol în
  • 163. DIMITRIE CANTEMIR $! Rusia =i a încercat chiar s[-l influeneze pe Petru I în spiritul propriului s[u ideal de cre=tin[tate. În sfâr=it, exist[ în interiorul Imperiului Otoman însu=i acest centru de interes numit Constantinopolul. Istoriografia lui Cantemir îi acord[ o atenie constant[ =i diversificat[, în afara delimit[rilor geografice impuse de avansul turcilor în Europa, adic[ determinate, în ultim[ instan[, de problema otoman[, mai exist[ o serie de alte accente secundare ale istoriografiei cantemiriene determinate de problema româneasc[. Astfel, spaiul geografic din jurul Moldovei, al [rilor române formate pe teritoriul vechii Dacii, intr[ în vizorul lui Cantemir în m[sura în care evenimente ale zonelor respective puteau servi demonstraiilor continuit[ii =i unit[ii poporului, a=a cum le avea autorul în vedere. De asemenea, ele intr[ în vizorul s[u pentru combaterea diverselor tendine anexioniste izvorâte din încercarea [rilor respective de a crea între ele =i otomani spaii-tampon. Polonia, Ungaria, chiar |ara Româneasc[ prin diferendul creat în jurul Bugeacului au intrat mai mult în atenia lui Cantemir. În acela=i timp, tentativa acestora de a-=i justifica mi=c[rile prin argumente de tip istoric e comb[tut[ de Cantemir de-a lungul întregii sale istoriografii care se refer[ la problema româneasc[. În ce prive=te concepia lui Cantemir cu privire la epocile vechi ale istoriei lumii, putem spune c[ ea este cuprins[ între limite care o proiecteaz[ în urm[ pân[ la facerea lumii – Biblia e folosit[ de el în chipul cel mai laic, gog =i magog fiind, a=a cum am mai ar[tat, popoare determinate istoric: sirienii =i arapii – =i pân[ la evenimentul strict contemporan (ast[zi s-ar spune gazet[resc) ba chiar cu soluii preconizate pentru viitor, într-un efort cu totul l[udabil de construire a politicii pe baza previziunii =tiinifice. Între aceste limite exist[ îns[, ca si în cazul abord[rii în suprafa[ geografic[, anumite centre de interes. Astfel, de=i marele imperiu al lui Alexandru cel Mare e pomenit în trecere, ca =i cel persan, practic istoria începe s[- l intereseze pe Cantemir odat[ cu constituirea Imperiului Roman. Aceast[ problem[ roman[ se întâlne=te în substratul întregii istoriografii cantemiriene =i acolo se afl[, consider[
  • 164. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $quot; autorul, suma tuturor posibilit[ilor de argumentare în virtutea c[rora p[mântul Daciei trebuie eliberat de otomani =i pus în dreptul s[u firesc al[turi de statele libere ale Europei foste p[ri ale Imperiului Roman. Implantarea civilizaiei romane în Eurasia, urmat[ de marile migraii, a schimbat din temelii înf[i=area lumii, ducând la apariia unor noi popoare, în faa c[rora cele vechi s-au v[zut silite s[ reziste. Hronicul poate fi citit =i din acest unghi al form[rii poporului român ca punct de rezisten[ în faa tuturor n[v[lirilor. Faptul c[ lucrarea a constituit referina fundamental[ a tuturor reprezentanilor +colii Ardelene autori de istorii, ba chiar a multor altor istorici români de pân[ la 1877, ni se pare cu totul semnificativ pentru acest mod de citire a Hronicului, folosit pân[ la 1835 în copii manuscrise =i editat pentru ultima oar[ în limba român[ în 1901. Un alt centru de interes vizibil în istoriografia cantemirian[ privit[ din acest unghi al epocilor pe care le trateaz[, este cel al marilor migraii =i în spe[ al Tartariei sau Sciiei, leag[nul originar al tuturor popoarelor care au n[v[lit în Europa, aducând cu ele denumiri geografice =i fixându-se pe teritoriile din jurul Daciei. Pe lâng[ analiza situaiei Daciei în cadrul Imperiului Roman asist[m =i la o analiz[ a felului cum a rezistat civilizaia ei, de tip romanic, la trecerea popoarelor n[v[litoare. În sfâr=it, problema bizantin[ exist[ ca un corpus distinct de=i difuz, în substratul istoriografiei cantemiriene. Imperiul Bizantin nu este pur =i simplu Imperiul Roman de R[s[rit în devenirea sa istoric[, ci, pe fondul romanit[ii, se altoie=te civilizaia antic[ =i apoi cre=tin[ greceasc[, modificându-i substana =i prin urmare toate formele de manifestare. Între Tartaria =i romanitatea occidental[ a crescut puterea acestui imperiu care a modificat, la secole dup[ Alexandru cel Mare, lumea Asiei Mici, ba chiar mai mult: lumea Mediteranei =i a Balcanilor, alc[tuindu-se ca o stavil[ între t[tari =i turci pe de o parte =i restul Europei pe de alta. Dacia a aparinut acestui spaiu mai mult decât marii romanit[i, a fost apt[ s[-i capteze sugestiile din moment ce colonii grece=ti la pontul Euxin o deschiseser[ acestei zone de civilizaie înainte chiar de colonizarea Italiei de c[tre troieni.
  • 165. DIMITRIE CANTEMIR $# Dezmembrarea Imperiului bizantin, sfâr=it[ cu c[derea Bizanului în 1453 =i colonizarea bazinului Mediteranei, ca =i recolonizarea Italiei de nord au avut ecouri prelungi pe vechiul p[mânt al Daciei, împ[rit între timp în trei principate. S[ ne amintim c[ visul Cantacuzinilor din |ara Româneasc[ era acela de a ajunge pe tronul unui Bizan redivivus, luat din mâna otomanilor fie de Habsburgi, fie de ru=i. Înrudit cu Cantacuzinii prin c[s[torie, dar =i educat de Cacavela în acest spirit, Cantemir va abandona luciditatea omului politic în favoarea teoreti- cianului =i a filosofului speculativ, meditând la posibilit[ile pe care le-ar deschide poporului român o Europ[ unde vechiul Bizan s-ar trezi la o nou[ lumin[. Expediia în Caucaz i-a permis lui Camemir s[ schieze un nou corpus problematic în ansamblul istoriografiei sale. Deoarece îns[ el n-a fost definit în toi parametrii din cauza morii premature a autorului, la nici un an dup[ încheierea expediiei, nu r[mâne decât s[ prezent[m cititorului – pe baza textelor latine=ti l[sate de Cantemir, ori receptate de posteritate prin intermediul lui T. S. Bayer, texte niciodat[ traduse în limba român[ – s[ prezent[m deci principalele idei afirmate pentru ca, în baza lor, s[ putem deduce punctele de conexiune la marele trunchi al istoriografiei cantemiriene. În expediia respectiv[ Dimitrie Cantemir a fost, în calitatea sa de senator =i sfetnic intim al împ[ratului, responsabil, al[turi de contele Tolstoi, pentru partea civil[, revenindu-i în chip explicit sarcina de a face propagand[ cre=tin[ în rândul populaiilor locale, în general islamice. Pe lâng[ preg[tirea unei tipografii mobile cu caractere turcice =i pe lâng[ tip[rirea, la Astrahan, a unor manifeste =i a unui Catehism 46 (replic[ dep[rtat[ la cel al lui Prokopovici, cu care polemizase în Loca obscura), Cantemir a întreprins o serie de alte aciuni de investigare etnografic[, arheologic[, geografic[, =i, în sens mai larg, cultural-istoric[, încercând s[ obin[ o sintez[ de informaii care s[ foloseasc[ scopurilor expediiei, dar =i s[ confirme propriile sale teorii istoriografice =i politice, în bun[ m[sur[ textele care ne-au r[mas în leg[tur[ cu toate aceste preocup[ri,
  • 166. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $$ nerev[zute de autor, ca =i schiele desenate de el, atest[ împlinirea mai ales a primei p[ri a obiectivului propus: sinteza de informaii, în leg[tur[ cu cea de-a doua putem întâlni mai puine afirmaii clare =i prin urmare registrul de deducii va fi mai bogat. Textele care-i aparin cu certitudine au fost g[site de Gr. Tocilescu la Muzeul asiatic din Petersburg împreun[ cu altele, sub titlul comun „Collectanea orientalia“. Ele se numesc E(x) Demetrii Cantemiri Principis Moldaviae schedis autographis =i Ex eiusdem Demetrii Cantemiri schedis manuscriptis regiones quae ab Baku circa littus Caspium usque Czircassos extenduntur. Au fost publicate ca atare, f[r[ traducere, o singur[ dat[, în volumul al VII-lea al ediiei de Opere, 1883, a Societ[ii Acade- mice. Textul lui T. S. Bayer intitulat De muro Caucaseo, la începutul c[ruia autorul, fost profesor al copiilor lui Cantemir, afirm[ c[ lucreaz[ pe baza notelor l[sate de principe în urma expediiei, este complet necunoscut în România =i ne vom referi pentru a-l aborda la ediia scoas[ în 1770 la Halle în limba latin[. Problemele de coninut ale fiec[ruia dintre texte vor fi menionate mai întâi pe scurt, din cauza rarit[ii lor. Primul text începe prin a ne informa c[ cei vechi din Daghestan au tradus în limba turc[ istorii arabe =i persane cu privire la vremurile lui Gherai Han, când teritoriul Derbentului a fost trecut la mahomedanism. Cantemir afirm[ c[ i-a c[zut în mân[ o astfel de istorie a îneleptului Avabi Ackraszi, pe care nu face decât s-o transpun[ în latin[. Obsesia expunerii =tiinifice bazat[ pe documente scrise continua deci s[-l urm[reasc[, iar ideea care urmeaz[ a fi demonstrat[ este aceea c[ religia mahomedan[ a fost implantat[ pe aceste teritorii, =i nu origi- nar[. Demonstraia începe prin expunerea r[zboiului dintre Cyrus, regele per=ilor, =i Hakan, regele turcilor: „famosus iile Cubad (Cyrus) parens Nuszrevani, persarum rex diurnum habuit bellum cum Hakano rege Turcorum et Hyzrorum Habebat autem rex Hakan 400.000 exercitum et dominabatur regno Moscoviae, regno Nukrato et omni Ruthenicae genti et omnes hae nationes erant ei tributariae”. (p. 6) Avem de-a face deci cu vremurile Tartariei mari, care cuprindea toat[ partea
  • 167. DIMITRIE CANTEMIR $% nordic[ a continentului asiatic, învecinându-se, la limita Cauca- zului =i a M[rii Caspice, cu Imperiul Persan. Problema e pus[ de Cantemir într-o ecuaie cunoscut[: aceea a unui Imperiu pentru care începea procesul de descre=tere. Spre a-l st[vili, marele Cyrus a edificat pe linia strategic[ dintre Marea Caspic[ =i Munii Caucaz un zid de ap[rare, numit Poarta de Fier a Asiei. Acesta a fost, la origini, zidul caucazian. Conflictul deschis între Hakan =i Cyrus a izbucnit atunci când, cerând-o de soie pe fiica lui Hakan, Cyrus a respins-o dup[ ce a v[zut-o, f[r[ a se atinge de ea, ceea ce regele Tartariei a considerat a fi o jignire. Acest fel de motivare a unui conflict armat, folosit de Cantemir =i în cursul Hronicului, mut[ problema politicului pe terenul vieii private =i atest[ o concepie specific feudal[ în leg[tur[ cu faptul =i personalitatea istoric[. De o parte =i de alta a zidului caucazians sunt masate fore: „Cubad igitur ordi- natis ad singulas utriusque muri portas egregiis et virtuosis militibus tandem in Aderbeidrianiam (Mediani) et in Arak (Irak) est revesus. Similiter Hakan quoque ex parte sua portis expertis et probis (f. probatis – a.m.) viribus în regnum suum abivit. Obstinebat autem Hakan principatus inferius recensitos. 1. Deszti Capezak (b), Semender (qui hodie vocatur Tarku) Indris et Belih (qui hodie est Cuderi (c) et Ihran (qui hodie dicitur principatus Kialbach) et dominium Parai Murer (d) et magno Macrer Czeulad, qui postea fuit apellatus Tatar Szehri (h.e. urbs Tartarorum)” (p. 7) Dincolo de motivaia deficitar[ a conflictului antic distingem, în aceast[ în=iruire de puncte strategice, linia conflictual[ a expediiei din 1722. Cantemir edifica teoretic îndrept[irea r[zboiului la care participa, desemnând linia frontului care fusese =i mai era înc[ zona fierbinte a Asiei în conflictul dintre nordul =i sudul continen- tului. Peste vechea disput[ dintre Cyrus =i Hakan se a=ternea aceea mai nou[ dintre resturile Imperiului Persan =i Imperiul Rus. Comentându-l pe Avabi Ackraszi, Cantemir consider[ c[ r[d[cina iniial[ a conflictului, ca =i primele fundamente ale zidului, sunt mai vechi decât luptele dintre Cyrus =i Hakan. La o dat[ pe care n-o poate preciza, Alexandru cel Mare (în turc[ Iskiender Ziulcarnein) a edificat acest zid pe care, mai apoi,
  • 168. E C AT E R I N A | A R { L U N G { $& Cyrus =i urma=ii lui l-au restaurat. Alexandru î=i ap[ra astfel hotarul de nord al teritoriilor cucerite, u=urându-=i înaintarea spre r[s[rit. Anul restaur[rii, menionat în istorie, ne spune Cantemir, a fost „postea Nuszrevan“ =i „incidit Ao. 6, centesi- mum decimum“ (p. 8), datare deficitar[, din moment ce în mod real Alexandru =i-a întins imperiul în Asia în secolul al IV- lea î.e.n. Este îns[ important, de=i autorul nu precizeaz[ în chip explicit, s[ facem paralela între importana Porii caucaziene =i a Porilor de Fier ale Carpailor, pomenite de el în Hronic, deoarece în ansamblul gândirii istoriografice cantemiriene acestea erau puncte-cheie ale Asiei =i Europei, adic[ ale lumii civilizate de atunci. În m[sura în care pe teritoriul Daciei fuseser[ colonii grece=ti înc[ înainte de cucerirea roman[, rezult[, ne invit[ Cantemir s-o credem, c[ vechimea egal[ a problemelor legate de aceste spaii atest[ =i vechimea drepturilor lor. Cel de-al doilea text cantemirian, de=i mai întins ca num[r de pagini, este mult mai sintetic în expunere, scopurile lui fiind mult mai precis tactice =i strategice în comparaie cu ale celui dint[i. Partea de început enum[r[ toate regiunile caucaziene, fiecare cu vecin[t[ile sale: provinciile Baku, Batran, Muskiura, Kuta, Kiure, Derbent, Caitak, Tarchu, Cari Tamuk, apoi teritoriul avarilor etc. Acestea sunt provinciile Daghestanului, dup[ care urmeaz[ ale cerchezilor (cauca- zienii), „Omnium Scytharum nobilissimi“, dup[ cum afirmase =i Historia Imperiului Otoman. La est de Baku „extat provincia Navahy“. Între provincii curge râul Cura, de-a lungul c[ruia sunt disipate o mulime de populaii, multe din ele organizate în sultanate. Informaia era de cea mai strict[ actualitate pentru expediia lui Petru I la Derbent =i Baku, mai ales dac[ o coro- bor[m cu paginile din jurnalul personal al lui Cantemir din timpul expediiei, unde el menioneaz[ atacul unor astfel de populaii. Partea urm[toare a textului se ocup[ de bazinul hidrografic al zonei, precizând distanele (în zile) de la un râu la altul, a=a cum se uza înc[ în epoc[ =i cum era atât de util pentru o armat[ aflat[ în mar=. Pentru edificare, Cantemir echivaleaz[ uneori cu alte unit[i de lungime: agri sau verste,
  • 169. DIMITRIE CANTEMIR $' mai ales când e vorba de l[imea =i lungimea apelor curg[toare. Î=i propune s[ descrie natura =i furtunile M[rii Caspice, obiectiv pe care nu l-a mai împlinit. De altfel, unei astfel de furtuni de toamn[ îi va datora naufragiul =i revenirea bolii care-i va provoca, în vara urm[toare, moartea47. E descris în schimb muntele Bahdagy unde-=i construise Nuszrevan un palat, la 93 de verste de Derbent. Respectivul munte e comparat cu Araratul de pe teritoriul Armeniei. În continuare, dup[ un plan care ni-l evoc[ îndeaproape pe al Descrierii Moldovei, Cantemir vorbe=te despre clim[ =i regimul vânturilor, despre înf[i=area unor ora=e, în special a Derbentului, unde autorul a stat mai mult. În leg[tur[ cu el menioneaz[ marmurele vechi, arhitec- tura caselor, natura populaiei =i a civilizaiei, hieroglifele antice =i inscripiile oguriehe observate pe zidurile vechi =i pe monumente. Noteaz[ toate porile cet[ii Derbent, numindu-le când „portas“, când „capusi“ ca în turc[. Enumerarea =i descri- erea lor aminte=te de planul Constantinopolului executat de Cantemir, ca =i de multe din notele Istoriei Imperiului Otoman, atât planul cât =i notele având scopuri strategice la fel de precise ca =i aceste texte. În toate situaiile Cantemir oferea cre=tinilor chei de acces spre inima unor fort[ree musulmane, aciona în numele unit[ii cre=tine =i europene pentru respingerea du=manului comun care era deci, nu mai puin, du=manul principatelor române. De altfel, textele referitoare la Caucaz au fost =i ele însoite de h[rile respective ale zonei, a c[ror publicare este datorat[ tot lui Tocilescu =i lui George Vâlsan. Restul acestui al doilea text, unde se pun probleme de arheologie, epigrafie etc. va fi abordat pe m[sur[ ce diverse alte sectoare ale activit[ii lui Cantemir vor intra în vizorul cercet[rii. Ideea spre care duce expunerea acestor argumente este aceea c[ a existat, în cadrul religiei islamice, un ascendent al persanilor asupra turcilor în aceste regiuni. Sabia cu dou[ vârfuri desenat[ pe monumente este insemnul lui Ali, fratele lui Mahomed, în care cred persanii, nu =i turcii. Ecouri din Kíu[a cucmua ... =i Istoria Imperiului Otoman se fac simite în toat[ aceast[ parte a analizei desenelor, inscripiilor, arhitecturii =i monumentelor cet[ii Derbent. Informaia este cu atât mai surprinz[toare
  • 170. E C AT E R I N A | A R { L U N G { % pentru un îns[rcinat cu propaganda oficial[ a expediiei lui Petru I, cu cât r[zboiul în care se afla angrenat era unul ruso- persan. Textul definitivat de T. S. Bayer =i cunoscut îndeob=te sub numele De muro Caucaseo folose=te probabil informaia din cele dou[ texte cantemiriene discutate mai sus, cu prec[dere al doilea, ad[ugându-i surse suplimentare =i rotunjind expunerea în jurul acestui subiect numit zidul caucazian. Autorul se =i refer[ la Cantemir nu numai ca prim[ surs[ de inspiraie, ci admite chiar c[ nu face altceva decât s[ prelucreze textul principelui, c[ruia îi =i face un portret de cercet[tor. „Ad ceteras virtutes eo in Principe summa animi magnitudo erat, multo usu periculisque exercita, et doctrinae eruditi- onisque incredibiles amores ut, quae ad veterum superiorumque temporum inhorum populorum rebus requireres, haud aeque ex alio cognoscere posses: cuius laudes testes sunt commentarii, quos partem perfecit de Turcarum et Moldovarum rebus, partem de antiuqua Dacia aliosque compulses adiectos reliquit.” (p. 95) Sunt pomenite deci, rezumativ, Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei =i Hronicul, înc[ nici una publicat[ la data când se refer[ Bayer la ele. Cât despre cercet[rile caucaziene însele, Bayer precizeaz[: „Chartas, in quibus muris situm descripserat, communicatas accepi ab Antiocho Cantemiro Principe (...)“ (p. 95). Dac[ ne amintim =i de faptul c[ tot Antioh a facilitat =i apariia h[rii Moldovei, ca =i a Istoriei Imperiului Otoman, înelegem c[ între tat[ =i fiu leg[turile spirituale vor fi fost cât se poate de puternice. De altfel în testamentul s[u, Dimitrie îl considera pe Antioh adev[ratul s[u mo=tenitor spiritual. În ce prive=te textul lui Bayer, afl[m =i câteva lucruri în plus: Cura =i-a luat numele, la origini, de la Cyrus. Pe poarta Kyrclar a figurat ginul Piridimsky, specific în credinele celor din Damasc. Bayer confrunt[ bazinul hidrografic notat de Cantemir cu „tabla delilian[“ (a lui Delisle!), corectând longitudinile =i latitudinile. De asemenea, corecteaz[ unele denumiri geografice care sufereau, la Cantemir, de influena pronuniei turce=ti. Astfel muntelui numit de Cantemir Bahdagy i se spune Schahdagy, marele
  • 171. DIMITRIE CANTEMIR % Alexandru e numit ca în Europa etc. În sfâr=it, Bayer confrunt[ observaiile lui Cantemir asupra zidului caucazian cu cele ale misionarului P Archangelus Lambertus, ajungând la concluzia . c[ principele n-a explorat personal decât o parte din acest zid, lungimea lui fiind comparabil[ cu a zidului de la Pontul Euxin menionat în tabla delilian[ (s[ fie valul lui Traian?) Bayer vorbe=te în continuare despre faptul c[ vechii greci numeau munii Caucaz Alpi =i au edificat acolo mai multe colonii, legând astfel Caspica de Pontul Euxin. La est de Caspica se aflau masageii, la sud de Caucaz per=ii, iar la nord de ei diverse populaii scitice. Herodot, Plutarch, Strabo, Tacit, Plinius, Ptolemeu, Lucanus, Appian =.a. sunt =i ei folosii ca surse livre=ti, Bayer încercând s[ distânga existena unor referiri din care s[ reias[, în ultim[ instan[, îndrept[irea expediiei lui Petru I din 1722. Afl[m c[ vechii greci =i latini numeau Albania teritoriul aflat între Armenia =i Caucaz, c[ Volga =i Donul erau numite Amazoane, c[ Bosforul însu=i era trecerea dintre Caspica =i Marea de Azov. Migraia spre occident a denumirilor geografice: Prusa – Prusia; Iberia (Iveria) – Peninsula Iberic[ =.a. se explic[ prin aceast[ cunoa=tere iniial limitat[ în spaiu. Nici Cantemir =i nici Bayer nu remarc[ acest fapt, care ne apare totu=i limpede în perspectiva timpului; punctele-cheie ale planetei – strâmtori, peninsule, muni, fluvii – au p[strat câte ceva din denumirea originar[ pe care le-o d[duser[, în inima de foc a Asiei, primii ei cuceritori: o=tenii lui Alexandru cel Mare. Bayer se refer[ în extenso la imperiul lui Alexandru, ceea ce Cantemir nu f[cuse. Folosirea surselor greco-latine în sprijinirea afirmaiilor proprii, care caracterizeaz[ lucrarea lui Bayer, e de presupus c[ ar fi caracterizat =i opera finalizat[ a lui Cantemir însu=i, care a procedat astfel în toate lucr[rile sale importante de istoriografie. Bayer decodific[ unele din inscripiile copiate de Cantemir deducând c[ e vorba despre vechile popoare gog =i magog din Biblie, pomenite explicit de Cantemir în Hronic. Putem presupune, în virtutea unor astfel de inscripii, c[ Dimitrie Cantemir inea s[ fundamenteze istoriografic (=i nu doar logic) ceea ce fusese începutul mitic al umanit[ii, echivalând aceste populaii cu asirienii =i arapii,
  • 172. E C AT E R I N A | A R { L U N G { % considerând deci c[ a avut loc, în vremurile arhaice, o mi=care de populaii de la sud spre nord, urmat[, în vremea marilor migraii, de una de la est spre vest. N-am întâlnit totu=i nic[ieri în cuprinsul istoriografiei cantemiriene o analiz[ a mi=c[rilor opuse =i care au dus la apariia marilor imperii: al lui Alexandru, cel roman. T. S. Bayer folose=te =i surse mai noi, bizantine =i contemporane (între alii un englez, Thomas Hyde) care se refer[ la zidul caucazian =i la Marea Caspic[ (inclusiv la furtunile ei intempestive care provoac[ adesea naufragii). El formuleaz[ chiar un punct de vedere în leg[tur[ cu ceea ce în Hronic Cantemir numea „câmpii Capciakului“, de unde â=niser[ spre Europa toate popoarele migratoare. Aceast[ zon[ e stabilit[ de Bayer ca fiind între Marea Caspic[, regiunea romanilor sau constantinopolitanilor, aceea a geilor, a regatelor Mogul (India) =i Chatai (China), iar la nord Siberia =i Kapha (colonie genovez[ a c[rei denumire a emigrat =i ea spre Africa devenind Kaffa, patria cafelei). Faptul c[ e copios citat Tadj Altavalich Saadi Efendi (adic[ Tad) el Terarich al lui Saadi ne evoc[ una din sursele de baz[ ale Istoriei Imperiului Otoman, indicat[ în consecin[ de Cantemir, de=i, mai târziu, existena unui istoric cu acest nume a fost violent negat[ de Hammer. Înclin[m s[ consider[m îns[ c[, în absena unei informaii complete despre scrierile lui Cantemir, Hammer însu=i se putea în=ela. Revenirea în discuie a acestui istoric indic[ faptul c[ probabil, dup[ întoarcerea din expediie, Cantemir =i-a pus la punct sursele spre a-=i definitiva lucr[rile referitoare la Caucaz. E de presupus c[ a ad[ugat cel puin o list[ bibliografic[, deoarece majoritatea autorilor antici greci =i latini, ca =i turci, sunt cei folosii în mod uzual în istoriografia cantemirian[. Bayer a folosit îns[ toate informaiile care-i proveneau de la Cantemir într-un sens propriu. De muro Caucaseo a fost o lucrare scris[ spre informarea Europei în leg[tur[ cu o zon[ exploziv[ din cauza r[zboiului ruso-persan =i a fost receptat[ ca atare pe fondul conflictului mai larg dintre cre=tin[tate =i islamism. Probabil în final Cantemir ar fi fost interesat s[-=i finalizeze concepia istoriografic[ afirmând îndrept[irea poporului român format pe teritoriul vechii Dacii
  • 173. DIMITRIE CANTEMIR %! de a fi liber din moment ce rezistase marilor n[v[liri venite din Tartaria, n[v[liri dintre care aceea a turcilor era doar ultima =i cea mai puternic[. N-a apucat s[-=i duc[ lucr[rile la bun sfâr=it, dar arcul deschis pe care l-a proiectat peste timp este cu atât mai semnificativ pentru vremea de cump[n[ pe care a traversat-o. În sfâr=it, ultima lucrare cantemirian[ ajuns[ pân[ la noi fragmentar =i prin intermediar (Nicolae Bantî=-Kamenski) este jurnalul campaniei caspice. Deinem în traducere rus[ fragmentul dintre 18 iulie 1722 – 9 octombrie 1722. Gr. Tocilescu a tradus în român[ acest fragment, ca =i partea din jurnalul lui Ivan Ilinski, secretarul personal al principelui, care a l[sat Notationes quotidinae, parte cuprins[ între 7 nov. 1722 – 24 oct. 1723 4S. Confruntând aceste pasaje cu lucrarea publicat[ în 1951 de V P Lîsov despre r[zboiul ruso-persan (1722–1723)49 .. suntem în m[sur[ s[ discernem unele aspecte însemnate asupra poziiei ocupate de Cantemir în aceast[ campanie, ca =i asupra distanelor care-l separau de obiectivele centrale ale r[zboiului. Ceea ce nu rezult[ explicit din scrierile cantemiriene =i era totu=i obiectivul politic num[rul unu al lui Petru I este faptul c[, dup[ deschiderea la Marea Baltic[, Rusia avea nevoie de asigurarea frontierei sudice, sprijinit[ pe Caspica. Toate teoriile cantemiriene despre cre=tin[tate =i islamism r[mân în stadiul de pure speculaii în faa a ceea ce Lîsov nume=te interese politice, economice =i comerciale. Zona intrat[ în vizor coninea petrol, metale, sare, lân[ =i m[tase. De asemenea, asigura Rusiei un mare drum comercial spre India =i China. Înc[ Nicolae Milescu, la jum[tatea veacului al XVII-lea, investigase acest drum. H[rile Caspicii fuseser[ f[cute de la 1704. Vizibilitatea lui Cantemir asupra acestui r[zboi s-a rezumat, în afara manifestelor, al c[ror text nu-i aparinea, la ecouri ale luptelor percepute din diverse surse =i la cercet[ri arheologice ale c[ror rezultate (de altfel nefinalizate) n-au fost luate în consideraie. Iat[ ce spune Lîsov despre manifeste: „La +emaha, Baku =i Derbent s-a trimis un manifest cerând locuitorilor s[ nu-=i p[r[seasc[ locuinele la apropierea armatei ruse. Acest mani- fest a fost publicat pe 15 iunie 1722 la Astrahan în limbile t[tar[,
  • 174. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %quot; turc[ =i persan[ pentru a ar[ta cauzele acestei campanii tuturor popoarelor pe care ea le atingea. (cf. F. I. Soimonov – Descrierea M[rii Caspice, p. 58)50 +i mai departe: „În manifest se ar[ta c[ supu=ii =ahului – st[pânitorul lezghin Daud-Bek =i st[pânitorul Kazî-Kumîk Surai s-au r[zvr[tit împotriva suveranului lor, au luat cu asalt ora=ul +emaha =i au s[vâr=it un atac cu jaf asupra negustorilor ru=i (...) Din cauza refuzului lui Daud Bek de a da satisfacie, a declarat Petru, suntem silii s[ trimitem armata (...) împotriva r[zvr[tiilor =i tâlharilor (Cabinetul lui Petru I, cartea 62, p. 11 –13)51 Cantemir a plecat în expediie în muni, conform jurnalului s[u, pe 26 iulie. Totu=i el înregistreaz[ exact o serie de subtilit[i neluate în seam[ de Lîsov în lucrarea sa. Astfel, la 6 august, a avut loc o întrevedere cu =amhalul Tarkului, localitate unde Cantemir va ajunge abia la 12 august. De acolo, la 16 august a plecat din nou în expediie în muni, mai multe zile, înregistrând totu=i exact începerea luptelor la 19 august: „La orele 2 dup[ amiazi s-au ar[tat în muni t[tarii de Timi= (râu =i munte) în num[r de 5000, având ca =ef al lor pe Mehtebeg =i înc[ unul lak=ibeg (care a =i fost ucis) =i pe Aitimurbeg. Din t[tari au fost muli uci=i =i au fost vreo câteva mii luai prizonieri. +i cu toi ace=ti t[tari s-au luptat numai cazacii de Don (...), iar comunele =i c[tunele lor =i bucatele lor le-a(u) pârjolit. În aceea=i zi sultanul t[tarilor de Timi= a fost în=tiinat de dou[ ori ca s[ primeasc[ proteciunea m[riei sale imperiale, dar el n-a ascultat. Iar Lîsov, folosind drept surs[ documentele Cabinetului lui Petru I, spune: „Pe 19 august locotenent-colonelul Naumov a trimis la Derbent un deta=ament de 271 soldai =i dragomani. Între timp armata rus[ a trecut f[r[ lupte prin Tarku =i Buinaki, dar pe 19 august a fost atacat[ pe râul Inciko Aus de un deta=ament de 10.000 de oameni ai sultanului din Utemî=, Mahmud.“52 În comparaie cu informaia de cabinet, aceea oferit[ de Cantemir e mai vie, mai colorat[, de=i intervin carene de cunoa=tere în privina efectivelor militare. El transcrie evenimentul aproape gazet[- re=te: daruri primite =i f[cute, prizonierii luai =i torturarea lor, s[rb[torirea victoriilor prin slujbe religioase etc. Cantemir se dovede=te introdus în culisele expediiei, de=i f[r[ nici o putere
  • 175. DIMITRIE CANTEMIR %# de influenare a ei. Astfel, de pild[, informaiile oferite de jurnalul s[u în leg[tur[ cu r[zvr[tirea =amhalului Tarkului =i naipului Derbentului coincid cu cele menionate de Lîsov ca provenind din Cabinetul lui Petru I. R[zboiul, care s-a terminat de fapt în 1725 cu victoria Rusiei, nu mai intereseaz[ activitatea lui Cantemir (decedat în 1723). El a fost de altfel ultimul act al lui Petru cel Mare, decedat chiar în 1725. Dimitrie Cantemir omul politic se define=te printr-o serie de acte care in de accesul la putere, de politica intern[ =i extern[ a statului, dar se define=te =i printr-o serie de afirmaii teoretice pres[rate în numeroase scrieri, mai cu seam[ istoriog- rafice, îns[ =i de alt tip. Abord[m aici, la sfâr=itul capitolului de istoriografie, chestiunile legate de concepia politic[ a lui Cantemir deoarece, prin sensul final, întreaga sa istoriografie a fost conceput[ ca modalitate de justificare =i de argumentare a necesit[ii unor prerogative politice pentru Moldova =i pentru toi românii, al[turi de alte popoare europene, în faa Impe- riului Otoman. Una dintre cele mai importante chestiuni pe care =i le-a pus, înc[ din tineree, a fost aceea a prelu[rii puterii. Avea doar dou[zeci de ani când a fost proclamat urma= la tron de boierii [rii. Nu putem aprecia îndeajuns aceast[ reu=it[ a tân[rului Dimitrie în faa boierilor moldoveni care =tiau, pe de o parte, c[ primul n[scut se cuvine s[ vin[ pe tron, iar pe de alta c[ nimic nu se mi=c[ în Moldova f[r[ încuviinarea sultanului. Ce-i drept, Antioh era atunci ostatic al tat[lui s[u la Constantinopol, iar Poarta n-a încuviinat alegerea lui Dimitrie. Faptul l-a marcat îns[ pentru toat[ viaa. Suntem îndrept[ii s[ credem c[ tân[rul candidat va fi folosit în faa boierilor argumentele pe care le-a l[sat drept m[rturie =i în scrierile sale (Descrierea Moldovei): conform tradiiei, deci dup[ legea p[mântului, domnia era în Moldova ereditar[, iar fiul cel mic putea veni pe tron înaintea celui mare. Acest prim act politic ne las[ s[ întrevedem în Cantemir un bun cunosc[tor al istoriei neamului s[u, dar =i unul din punctele slabe ale întregii sale cariere politice: n-a plecat în judecarea feno-
  • 176. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %$ menelor de la situaia de fapt, care trebuia cunoscut[ =i st[pânit[ progresiv, ci de la un ideal a c[rui atingere o considera iminent[ prin simpla exercitare a voinei domnului =i sfatului [rii. Aceast[ grab[ a intelectului de a devansa faptele, admirabil prins[ în portretul pe care i-l face Neculce în Letopiseul s[u, a primit prima lovitur[ sever[ prin refuzul lui Ahmed al II-lea, la dou[ s[pt[mâni dup[ alegere, de a-l confirma. Tân[rul Cantemir a avut prilejul atunci, pentru prima oar[, s[ înregis- treze uria=a distan[ dintre idealuri =i realit[i =i s[ purcead[ pe lungul drum menit s[ le apropie. Cei =aptesprezece ani care au urmat pân[ la cucerirea puterii politice (cu acordul otomanilor) se prezint[ ca o progresie a cunoa=terii adev[rului =i înelegerii realit[ilor lumii în care tr[ia. În perioada pe care a stat-o la Constantinopol ca chehaia a fratelui s[u =i apoi candidat la domnie, Cantemir a acionat pentru captarea bun[voinei cercu- rilor otomane influente. Am ar[tat c[ a folosit în acest scop mai multe canale: cunoa=terea aprofundat[ a culturii turce =i orientale cu specializarea extrem[ într-una din ramurile ei de vârf: muzica; daruri f[cute unor persoane cu mare putere ocult[ la curtea sultanului =i la serai; invitaii în palatul s[u de pe Bosfor adresate înalilor demnitari otomani care l-ar fi putut ajuta în ascensiunea la putere. În leg[tur[ cu toate aceste demersuri exist[ m[rturii explicite, pe care le-am menionat la locul cuvenit, în capitolul numit Cadru general. În sfâr=it, în toamna lui 1716 Dimitrie Cantemir ajunge pe tronul Moldovei. Considera c[ acest lucru se datora îndelun- gatului s[u demers de persuasiune pe lâng[ înaltele personalit[i ale lumii turce=ti, ca =i calit[ilor lui intrinseci. Considera, de asemenea, c[ momentul politic european – regele Suediei se afla refugiat în Bugeac – îl favoriza. Prezena armatei ruse i s-a impus. Ignora cu totul o serie de ali factori care-i vor influena cariera politic[ =i destinul. Ace=ti factori ineau atât de concepia otomanilor cu privire la [rile române =i rolul lor în ansamblul Imperiului, cât =i de momentul politic european. Pe lâng[ toi ace=ti factori analiza momentului domniei lui Cantemir mai trebuie s[ in[ seama =i de alii, de natur[ intern[, care priveau starea [rii (mai ales tributul
  • 177. DIMITRIE CANTEMIR %% uria=), relaiile noului domn cu marea boierime, cu biserica =i micii boieri. Deoarece tr[ise cam dou[ decenii în capitala Imperiului Otoman, lipsit de surse directe de informare asupra desf[- =ur[rilor de fore pe care le implicau situaia european[ în general =i r[zboiul nordic în special, ba chiar neinteresat în mod deosebit de acest fenomen, dup[ el destul de îndep[rtat de Moldova, Dimitrie Cantemir n-a luat în consideraie refugiul lui Carol al XII-lea în Bugeac decât pentru c[ i se p[rea un moment favorabil de provocare a cre=tinilor la un r[zboi elibe- rator fa[ de Poart[. Lucrul acesta i se p[rea cu atât mai necesar cu cât, iniial, Carol al XII-lea a dorit s[ se stabileasc[ la Ia=i. +tia deci, a afirmat-o deschis, c[ fusese adus pe tron în vederea unui r[zboi. Avea îns[ de gând s[ exprime punctul de vedere al Moldovei =i nu pe acela al turcilor. În acest scop a acionat pe de o parte în virtutea unor tipare preformate – nu era primul domn moldovean care c[uta aliana cu Rusia – marele +tefan, Vasile Lupu îi fuseser[ înainta=i – pe de alta silit de împrejur[ri – armata rus[ era oricum tentat[ s[-l captureze pe Carol al XII-lea. A comis aceea=i eroare ca în prima domnie: a pus idealul mai presus de realitate =i pe aceast[ baz[ fragil[ a trecut la aciune. Abia venit domn, ne=tiind pe ce poate conta din interior, a procedat în virtutea credinei c[ ara îl urmeaz[ pe voievod doar promiându-i eliberarea. Lipsit de o partid[ proprie, de armat[ numeroas[ =i instruit[, de alimente, s-a angajat într-un r[zboi care – chiar în cazul victoriei Rusiei – n-ar fi dus la sperata eliberare. Moldova n-avea dreptul, dup[ acordurile inter-state aflate atunci în vigoare, s[ încheie tratate pe cont propriu. Tratatul de la Luk era oricum nul. Cât prive=te pacea dintre Rusia =i Imperiul Otoman, chiar în cazul victoriei Rusiei, e greu de presupus c[ ar fi avut în centrul ateniei eliberarea Moldovei de turci. Ea nu constituia atunci grania dintre cele dou[ mari puteri, nu interesa ca zon[ tampon =i nici chiar ca un cap de pod pentru c[ bulgarii =i sârbii se dovediser[ (mai ales pe c[i religioase) mult mai ductili ca românii în a susine politica rus[. Petru I, fire generoas[ =i vizionar[, credincios f[g[duielilor sale, ar fi putut cere, evident, împlinirea punctelor
  • 178. E C AT E R I N A | A R { L U N G { %& tratatului de la Luk în caz de victorie, a=a cum a încercat s-o fac[ =i în caz de înfrângere. Nu este îns[ mai puin adev[rat c[ preuirea reciproc[ dintre dou[ personalit[i istorice r[mâne un fapt cu totul particular =i lipsit de semnificaie în contextul politic dat. N-ar fi iar[=i corect dac[ n-am preciza c[ în scurtul r[stimp pe care l-a avut la dispoziie de la venirea pe tron =i pân[ la declan=area r[zboiului ruso-turc nu putea produce consolid[ri de substan[ nici în politica intern[ =i nici în cea extern[ a [rii. În plan intern se observ[ tentativa de conso- lidare a unei partide proprii, fie prin înrudiri, fie prin privilegii (danii de mo=ii, mori, sate53) – cum a fost cazul unor familii boiere=ti, dintre care unele l-au urmat în exil (Lupu, Abaze =.a.), altele s-au dep[rtat de el (fraii Ruset). Un alt demers al lui Cantemir, vizibil pe plan intern a fost acela de consolidare a normelor juridice atât în baza dreptului p[mântului, cât =i a codului feudal. O serie de acte de judecat[ indic[ voina domnului de a fixa robii igani pe mo=ii. În sfâr=it, de=i r[mas[ în stare incipient[, se observ[ tentativa lui Cantemir de a trece veniturile unor însemnate m[n[stiri moldovene dedicate Sfântului Munte în vistieria sa, care =i-ar fi m[rit astfel puterea economic[, lucru necesar în complicatul angrenaj al p[str[rii puterii. Din punctul de vedere al Porii aducerea pe tron a lui Cantemir n-a fost un simplu capriciu datorat persoanelor influente din anturajul sultanului, a=a cum era înclinat s[ cread[ proasp[tul domn. Pentru cel care cite=te depe=ele trimise din Constantinopol de oficiul consular veneian c[tre doge, ca =i însemn[rile diver=ilor martori oculari ai perioadei, fie ei simpli c[l[tori ori implicai direct în evenimente, apare cu claritate c[ Imperiul Otoman se considera într-un moment de cump[n[ =i miza pe un om sigur – domn p[mântean, dar format la Constantinopol – spre a echilibra situaia. Nicolae Mavrocordat era considerat de boieri un venetic =i, în plus, era o fire prea slab[ spre a putea duce la bun sfâr=it sarcina unui eventual conflict deschis. El a fost deci revocat, bucurându-se în conti- nuare de protecie în a=teptarea unor vremuri mai bune. Ceea ce Cantemir iar[=i n-a =tiut. El a sesizat abia mai târziu, pe
  • 179. DIMITRIE CANTEMIR %' când se afla în Rusia, demersul concertat al Porii de a asigura grania Imperiului cu domni nep[mânteni atât în Moldova cât =i în Muntenia. Observaiile pe care le face în Descrierea Moldovei sunt îns[ rodul unei etape mai târzii decât propria sa domnie, ceea ce explic[ lipsa de pruden[ a angaj[rii sale într-un conflict antiotoman în care Constantin Brâncoveanu n-a intrat, chiar dac[ a trebuit s[ pl[teasc[ sultanului un pe=che= considerabil din pricina „tr[d[rii“ v[rului s[u Toma Cantacuzino. Nu este aici locul pentru analiza în paralel a atitudinii celor doi domni ai principatelor în acest conflict ruso- turc. Din punctul de vedere al Porii socoteala era oricum f[cut[. Brâncoveanu a reu=it doar s[ întârzie procesul cu câiva ani. Cât prive=te celelalte fore europene, nici una din ele n-a consi- derat necesar a=a cum era Cantemir tentat s[ cread[, s[-=i modifice linia politic[ mizând pe venirea unui nou domn pe tronul Moldovei. Polonia, Habsburgii, Ungaria, Veneia, ca =i puterile neimplicate direct în conflict, Frana, apoi Anglia =i Olanda, acestea dou[ din urm[ mai mult cu rol de arbitraj, =i-au continuat deci propria lor politic[ de extindere (când se putea) =i consolidare a granielor, încercând s[ nu se implice în mai multe conflicte deodat[ =i, în m[sura în care acest lucru era posibil, s[ respecte tratatele de pace care atingeau, în cel mai bun caz, un sfert de secol de pace. Aceasta era, evident, =i linia Rusiei, care îns[ avea o grani[ asiatic[ în comun cu Imperiul Otoman pe o lungime prea mare pentru ca acesta s[ nu fi observat fortificarea ei în condiii de pace bilateral[. Rusia se preg[tea deci de lupt[, în ciuda afirmaiilor contelui Tolstoi, ambasa- dorul s[u la Poart[, care încerca s[ p[streze pacea pân[ la limpezirea conflictului nordic. Arestarea sa a marcat începutul deschis al conflictului ruso-turc, iar tratatul de pace care a încheiat r[zboiul din 1711 a consfinit ceea ce era de a=teptat: otomanii au impus distrugerea fort[reelor de la Marea de Azov. Mai târziu, r[zboiul ruso-persan din 1722, la care a participat =i Cantemir, n-a f[cut decât s[ anune hot[rârea Rusiei de a relua problema graniei de sud, inclusiv prin viitoare conflicte cu Imperiul Otoman, care se vor deplasa pân[ spre jum[tatea veacului al XVIII-lea.
  • 180. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & Dup[ pierderea tronului au trecut mai muli ani pân[ când concepia politic[ a lui Cantemir a devenit din nou vizibil[, de data aceasta în registrul scrierilor sale, dat fiind faptul c[ poziia de senator, atins[ abia în 1720, nu-i asigura vreo marj[ de independen[ în a f[ptui. Parcurgerea opisului de documente coninute de arhiva Senatului e suficient[ pentru a releva acest fapt.54 Pân[ în 1718, când Imperiul Otoman pierde Belgradul =i Banatul în favoarea Habsburgilor, în urma ultimului r[zboi turco-austriac (1716–1718), miza politic[ a lui Cantemir s-a îndreptat spre ei. Scrisorile adresate arului ori lui Makarov, =eful acestuia de cabinet, atest[ cu claritate opiunea cante- mirian[ ca =i faptul c[ ea n-a fost luat[ în consideraie. Formaia sa cultural[ constantinopolitan[, al c[rei ax era persuasiunea, ca =i idealurile umaniste ale eruditului sufer[ modific[ri substaniale în contact cu politica exact[, realist[ =i bine orientat[ a arului. Anul 1718 a fost acela când Cantemir =i-a dat seama c[ poziia de fost domn moldovean nu-i mai poate oferi nimic pentru recâ=tigarea tronului Moldovei =i c[ nici o cale direct[ de întoarcere nu mai era deschis[ pentru sine. S-a orientat deci în politica Imperiului Rus =i a încercat în continuare s[ produc[ argumente teoretice pentru dreptul la independen[ al Moldovei. A încercat o ie=ire pentru fiii s[i spre Occident =i anume spre Frana, aliat[ a Porii, b[nuind c[ ei ar putea deveni din nou, pe aceast[ cale, candidai la domnie. Nici una din aceste tentative n-a reu=it. Aciunea politic[ a lui Dimitrie Cantemir s-a soldat cu un e=ec deplin. Înainte de a încheia acest periplu prin universul politicii a=a cum a îneles-o Cantemir, trebuie s[ ne referim înc[ la concepia despre stat =i popor. El considera – acest lucru e vizibil în toate scrierile istoriografice – c[ poporul român s-a format pe teritoriul Daciei =i-l locuie=te de atunci neîntrerupt, câteva enclave d[inuind =i la sudul Dun[rii. N-are îns[ con=ti- ina limpede a necesit[ii de unificare sub o conducere unitar[ a acestui popor =i nici pe aceea a cre[rii în Balcani a unui stat puternic care s[ se opun[ expansiunii otomane. El consider[ c[ Moldova deine, ca stat ce merit[ independena, primatul în ordinea teritoriilor române=ti prin m[rimea suprafeei, nobleea
  • 181. DIMITRIE CANTEMIR & populaiei =i mulimea bog[iilor naturale. Se cuvenea deci ca o dinastie moldovean[ s[ produc[ unificarea principatelor dun[rene. Aceast[ idee a fost îns[ numai reflexul gândirii politice a lui Constantin Brâncoveanu, care a =i acionat în acest sens, încercând, prin Constantin Duca =i Mihai Racovi[, s[ controleze =i situaia din Moldova. A fost de asemenea reflexul unei mentalit[i c[rtur[re=ti, formate prin frecventarea istoriografiei moldovene=ti. Am amintit mai sus de pilda lui +tefan cel Mare care l-a impus pe Laiot[ în Muntenia =i a lui Vasile Lupu care spera s[ obin[ pentru fiul s[u +tefan, cu ajutorul lui Bogdan Hmelniki, tronul muntean. Ambele pilde sunt folosite de Cantemir în notele Istoriei Imperiului Otoman. Nu este îns[ mai puin adev[rat c[ dincolo de aceste limit[ri ale gândirii lui Dimitrie Cantemir în privina poporului =i a statului, exist[ în opera sa toate marile deschideri care au f[cut-o apt[ s[ fie folosit[ de urma=ii s[i, c[rturari =i oameni politici deopot- riv[. Muli dintre ei – corifeii +colii Ardelene =i pa=opti=tii mai ales – l-au considerat piatra de temelie a înf[ptuirilor lor. Concluzii Cultura oriental[, c[reia-i fuseser[ înglobate, veacuri de-a rândul, [rile române, cu prec[dere principatele dun[rene, n-a reu=it s[ anuleze specificul poporului =i culturii române. El a d[inuit prin adânci straturi folclorice =i aparte- nena la un bazin de mitologie arhaic[ atâta vreme cât stabilitatea relativ[ a contextului social-politic =i economic a protejat-o, iar substana interioar[ a locuitorilor acestui spaiu n-a fost atins[ de trecerile diver=ilor cuceritori. În m[sura în care ace=tia se puteau permanentiza =i afirmau date noi în registrul exis- tenial, fie la nivelul întregii societ[i, fie al individului – cazul romanilor e cel mai pregnant – s-au produs modific[ri necesare d[inuirii poporului, înregistrate de plafonul cultural (=i nu numai) ca adev[rate ruperi de registru, uria=e dizarmonii mementane pe deasupra c[rora au trecut apoi noi pânze freatice, restabilind fluxul continuit[ii prin relaii cu trecutul, asimil[ri =i elimin[ri ce au structurat firea îns[=i a poporului. Am exemplificat acest proces prin cucerirea Daciei de c[tre romani, exemplu împrosp[tat pentru cititor chiar în cursul capito-
  • 182. E C AT E R I N A | A R { L U N G { & lului de fa[, deoarece Dimitrie Cantemir i-a acordat o impor- tan[ atât de mare. Ceea ce ne intereseaz[ în continuare nu este s[ producem un rezumat al capitolului sau capitolelor scrise, ci s[ revel[m cum =i în ce m[sur[ a fost Cantemir însu=i produsul unui asemenea moment de ruptur[. Plec[m de la ipoteza c[ numai o similitudine de situaii l-a f[cut s[ caute exemplele pe care le atest[ în opera sa, încercând s[ obin[, în baza lor, argumente pentru prezentul imediat. Privit cu ochii cititorului contemporan, mesajul scris pe care ni l-a l[sat principele Moldovei se prezint[ ca o tentativ[ de punere în ecuaie a datelor specifice a unei culturi în momentul de cump[n[ când Orientul, c[ruia aparinuse veacuri de-a rândul, încerca s[ =i-o revendice cu o for[ care nu mai conve- nea spiritului s[u îndreptat de-acum spre lumea european[. Sfâr=itul veacului al XVII-lea se prezint[ ca definire a coordonatelor spiritului european. Confruntarea mereu mai puternic[ dintre Imperiul Otoman =i [rile europene pe de o parte =i f[urirea marilor imperii coloniale pe de alta, fac din lumea european[ terenul unor repezi modific[ri ale raporturilor de putere. Ca urmare au loc între [rile europene însele atât conflicte dintre cele mai acute (laice ca =i religioase) pentru p[strarea supremaiei, cât =i aliane insolite (tot laice ori religioase) afirmate în momentele critice. Nu putem spune c[, în timp ce Occidentul prezenta acest aspect f[râmiat, dincolo de care – ba chiar din pricina c[ruia – se c[utau consensuri, trasee unitare de dezvoltare la diverse nivele ale vieii sociale, în acela=i timp deci Orientul ar fi fost o lume f[r[ fisuri, care încerca s[-=i impun[ ascendentul asupra celeilalte. Marea diversitate de populaii =i culturi ale Asiei, infinit mai vechi =i mai stabile decât cele europene, nu era interesat[ de fenomenul european, între ele =i acest continent se aflau, în partea sudic[, turcii, entitate distinct[ în lumea Orientului prin afirmarea voinei de putere atât religioas[ cât =i laic[. Ei ameninau deopotriv[ Orientul ca =i Occidentul – Cantemir a numit Imperiul Otoman „o excrescen[ monstruoas[“ în dezvoltarea „natural[“ a lumii – punându-le astfel fa[ în fa[ într-un chip cu totul nea=teptat. Pentru orientali turcii reprezentau o
  • 183. DIMITRIE CANTEMIR &! ameninare venit[ din inima unui bazin cultural comun iar pentru Europa una care semnifica una din tentativele barbarilor de a cuceri lumea civilizat[. Viziunea lui Cantemir în aceast[ privin[ este a unui oriental =i a unui european deopotriv[. Datele principale ale acestei viziuni sunt oferite de afirmaia în leg[tur[ cu turcii ca popor n[v[litor. Leag[nul lor originar, citim în „Collectanea orientalia“, ca =i în Hronic, erau Câmpii Capcia- kului din inima Asiei. Nu este mai puin adev[rat c[ turcii au afirmat o cultur[ =i o organizare superioar[ Europei din multe puncte de vedere, ceea ce a =i asigurat ascendentul lor. Pledoaria lui Cantemir merge mai departe p[strând ambele deschideri – cea oriental[ =i cea occidental[. El spune c[ popoarele europene trebuie s[ reziste navalei barbare a otomanilor. În acela=i timp exist[ o serie de coordonate pe care societatea european[ ar trebui s[ le preia, deoarece otomanii le-au verificat în timp: tactica =i strategia militar[, armamentul =i organizarea armatei, înv[[mântul, guvernarea dinastic[ ereditar[ =.a. În funcie de aceast[ viziune dubl[ se definesc ceilali parametri ai istoriografiei lui Cantemir, iar încercarea de armonizare a informaiilor provenite din surse orientale =i occidentale define=te mesajul s[u cultural în totali- tate. Este interesant de observat c[ punctul de priveli=te a fost mereu Moldova, niciodat[ Constantinopolul care-l formase ori Rusia unde-=i scrisese majoritatea lucr[rilor. Din acest punct Cantemir privea deopotriv[ spre Orient =i spre Occident. Dar nu putem s[ nu înregistr[m, din întreaga sa oper[, faptul c[ mesajul Orientului a fost mai puternic decât al Occidentului. Consider[m c[ raportul dintre cele dou[ universuri se exprim[ concis (de=i metaforic) astfel: în timp ce Orientul i-a oferit toate suprafeele bine polizate ale operei – de la uria=ul evantai al sistemelor de referin[ la exemplele concrete – Occidentul e pretutindeni prezent ca o aspiraie spre altceva, Cantemir =i-l apropie pe c[i c[rtur[re=ti. El r[mâne o aspiraie spre libertatea patriei sale în primul rând, o deschidere spre popoa- rele Europei de care Dacia era legat[ prin origini comune. Cantemir a observat, ba chiar a analizat unele aspecte – ceea ce în contemporaneitatea imediat[ era greu =i de observat =i de
  • 184. E C AT E R I N A | A R { L U N G { " întreprins – ale modific[rilor de substan[ pe care lumea oriental[ – el o identifica în principal cu otomanii – le producea în formula spiritual[ îns[=i a poporului român, atât pe c[i religioase, prin educaie, cât =i prin simpla convieuire. În ce prive=te deschiderea spre Occident a lui Dimitrie Cantemir, a=a cum am mai remarcat pe parcursul expunerii, ea e vizibil[ prin oferta subtextual[ sau explicit[ pe care-o face unor posibili aliai =i parteneri de idealuri – Rusia, Habsburgii, Frana – de a folosi [rile române, aflate la grania Imperiului Otoman, drept punct de sprijin într-o aciune concertat[ împotriva du=manului comun, adic[ a Orientului care amenina s[ invadeze Europa. Substratul comun latino-romanic pe de o parte, ca =i apartenena la bazinul antichit[ii grece=ti =i la cel romano–bizantin sunt termenii acestei apropieri a europenilor, termeni v[zui când sub aspect religios, când laic, dup[ cum o cereau necesit[ile argument[rii. Se cuvine iar[=i s[ remarc[m faptul c[ Dimitrie Cantemir deinea acest bloc de referine greco-latine din lumea constantinopolitan[ îns[=i, pe de o parte prin deturnarea sensului în care erau folosite aceste cuno=tine de c[tre otomani, pe de alta purtând mai departe f[clia pro- bizantin[ pe care-o primise de la mae=trii Patriarhiei ortodoxe. În ce prive=te orientarea sa filoeuropean[, vom sublinia aici o remarc[ f[cut[ în trecere pe parcursul capitolului, =i anume aceea c[ pentru Cantemir Europa =i-a modificat conturul de mai multe ori în funcie de evenimentele politicii la care a fost p[rta= ori doar martor. Ea însemna totalitatea [rilor europene în general în perioada sa constantinopolitan[, apoi Rusia ca ar[ ortodox[ =i principal aliat potenial în perioada când a fost domn, Habsburgii în perioada de început a exilului =i în sfâr=it Frana, fie pentru c[ putea oferi o cultur[ în întregime occidental[, fie pentru c[, datorit[ alianei sale cu turcii putea permite urma=ilor s[i reintrarea în arena politic[ a [rilor române. O alt[ serie de concluzii se refer[ la faptul c[ Dimitrie Cantemir =i-a afirmat viziunea sa asupra Orientului =i a Occidentului în virtutea apartenenei sale la poporul român =i la interesele care ghidau existena lui. +tim ast[zi c[ primele atacuri ale otomanilor dateaz[ din secolul al XIV-lea în |ara
  • 185. DIMITRIE CANTEMIR &# Româneasc[ =i al XV-lea în Moldova =i Transilvania. Dimitrie Cantemir a fost un fin analist al procesului de impunere a dominaiei turce=ti cu prec[dere în Moldova. De=i difuz[ în întreaga sa oper[ istoriografic[, aceast[ analiz[, dublat[ de argumente convergente referitoare la restul teritoriilor vechii Dacii, este suficient de limpede în perspectiva timpului care ne desparte de Cantemir spre a putea distinge pledoaria sa. Soluiile propuse ne dau m[sura reaciei sale de istoriograf produs de lenta acumulare în timp, vreme de câteva sute de ani, a unui corp de informaii cu privire la poziia în Balcani a acestui teritoriu dintre Orient =i Occident. Spre deosebire de ceilali cronicari români de pân[ la el, pentru care acest scop al demersului c[rtur[resc fie nu exista (Gr. Ureche, Ion Neculce, Radu Popescu, Radu Greceanu =.a.), fie nu era pe deplin clari- ficat (Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul), Dimitrie Cantemir afirm[ explicit, de mai multe ori iar aciunea sa politic[ a fost traducerea în act a acestor afirmaii – c[ poziia Daciei este una strategic[ în relaia Orient-Occident, iar Europa ar trebui s[ foloseasc[ acest fapt pentru ap[rarea spiritului european însu=i. Toate armonicele care însoesc aceast[ not[ fundamental[ in fie de epoc[ – adic[ de inventarul cultural =i =tiinific al momentului – fie de formaia intelectual[ a lui Cantemir însu=i. Astfel, modalitatea de a percepe zona de ruptur[ dintre Orient =i Occident ca pe un conflict religios (islam/cre=ti- n[tate), politic (otomani/aliaii europeni), teritorial (deinerea punctelor geografic strategice – strâmtori, chei, deschideri la mare etc.) =i nu în ultimul rând comercial era înc[ tributar[ unor concepii medievale dincolo de care se desenau îns[ clar tentativele naionale, dar =i cele de unificare spiritual[ la proporii continentale. Raportul naional/universal se define=te în parametri cu care lucr[m înc[ =i ast[zi. Cantemir vorbe=te despre importana limbii =i a etnografiei ca factori de afirmare a naionalului în plan universal =i constituie un corp de doctrin[ bazat pe argumente istorice, c[rtur[re=ti, arheologice, dar =i pe argumente de istoria politicii ori de politic[ strict contem- poran[. Primele aliane antiotomane ale românilor din Muntenia, pilda marelui +tefan sunt doar dou[ exemple de masiv[
  • 186. E C AT E R I N A | A R { L U N G { &$ concentrare a interesului lui Cantemir spre definirea ascenden- tului politic al [rilor române în p[strarea echilibrului Orient/ Occident. În concepia lui independena Daciei, ca =i puterea ei sporit[ prin recâ=tigarea vechii unit[i – se gândea doar la o dinastie ereditar[ în ambele principate – ar asigura Europei o barier[ în calea lumii musulmane care, de=i intrat[ în declin, mai era înc[ o primejdie, în special pentru Europa oriental[. Perspectiva sa european[ este explicit[ în tot Hronicul de pild[, iar privirea lucid[ pe care-o arunc[ Orientului în toat[ istorio- grafia sa, are menirea de a atrage atenia statelor europene c[ a sosit momentul când conceptul însu=i de „Orient“ trebuia asimilat de c[tre „Occident“ pentru ca Europa s[ poat[ dep[=i cu succes punctul în care se afla. Principele propune deci o sintez[ Orient-Occident, o acoperire a rupturii care s[ fie profitabil[ Europei. Din acest corp de doctrin[ privitor la rolul Daciei în Balcani rezult[ toate celelalte trasee ale istoriografiei lui Cantemir, fie c[ se refer[ la perioadele vechi ale istoriei poporului român, inclusiv formarea sa, fie c[ se refer[ la perioada contemporan[. Aceste trasee deservesc afirmaia de principiu din unghiuri =i cu capacit[i diferite, a=a cum cititorul =i-a dat f[r[ îndoial[ seama pe parcursul acestui capitol, mai ales când atunci ne-am ocupat de problema româneasc[, dar =i de celelalte. E vorba despre felul cum trateaz[ Cantemir problema unit[ii =i integrit[ii teritoriale, a raporturilor cu marele imperiu otoman c[ruia fusese integrat[ Moldova ca =i a coreciilor pe care statele europene ar fi trebuit s[ le aduc[ acestei st[ri de lucruri pentru ca Dacia s[-=i poat[ îndeplini rolul ei strategic în marele echilibru dintre Orient =i Occident. Relaia naional/ universal subordoneaz[ deci toate celelalte probleme ale istoriografiei cantemiriene, aceea cunoscut[ sub numele tradiie/inovaie fiind cea mai important[. În raport cu con- textul istoriografici române=ti Cantemir este de departe un mare inovator. El a modernizat statutul disciplinei ridicând-o la rangul de =tiin[. Se înscrie în tradiia inaugurat[ de cronicari =i consolidat[ în termeni istoriografiei de un Miron Costin ori Constantin Cantacuzino Stolnicul, dar este primul istoric român care concepe modernizarea acestui fel de demers pentru a se
  • 187. DIMITRIE CANTEMIR &% acorda cu demersuri similare din Europa, pentru a stabili un dialog deschis, nemijlocit, cu scopuri nu numai =tiinifice, ci =i politice. Ar mai trebui abordat[, al[turi de relaia tradiie/inovaie, aceea dintre tipologie =i istorism. Evoluionismul în parametri organici=ti caracterizeaz[ viziunea istorist[ a lui Cantemir. El vede devenirea în timp a faptelor, ca =i desf[=urarea lor în spaiu la un moment dat, dar tipologiile la care se raporteaz[ nu au la baz[, de cele mai multe ori, sinteza acestor fapte. Exist[, cu alte cuvinte, o lips[ de acord între viziunea sa istorist[ =i cea tipologic[. În timp ce viziunea istorist[ se formeaz[ pe baza experienei proprii ori a înainta=ilor, cea tipologic[ are o surs[ în principal filosofic[. Autorul pleac[ de la teoria, aflat[ în circulaie în [rile europene, dar pe care el o deprinsese la Academia constantinopolitan[, c[ avansul puterii politice („al str[lucirii imperiilor“) se face de la sud est spre nord-vest, dinspre Orient spre Occident. Era, evident, o teorie care nu se baza pe fapte, ci pe aspiraii: refacerea str[lucirii Bizanului – din punctul de vedere al Academiei – cucerirea supremiei în lume, din punctul de vedere al [rilor europene. Cantemir, acionând numai în virtutea acestei teorii, a pierdut partida politic[ pe care a jucat-o. În sfâr=it, înainte de a încheia se cuvine s[ observ[m c[ scrierile lui Cantemir se ierarhizeaz[ în lumina acestui capitol într-un mod care impune desf[=urarea ulterioar[ a c[rii. Astfel, activitatea sa de istorioraf a fost cu necesitate întregit[ de aceea de geograf, arheolog, numismat, etnograf, lingvist. Filosofia i-a d[ruit un ax al întregii sale con- cepii, afirmate atât în istoriografie, cât =i în celelalte domenii, dintre care literatura =i arta (muzica, desenul) au constituit întregiri necesare ale personalit[ii umanistului.
  • 188. E C AT E R I N A | A R { L U N G { && P ROBLEME DE GEOGRAFIE ctivitatea de geograf desf[=urat[ de Dimitrie Cantemir A urm[re=te firul principal al demonstraiilor sale istorio- grafice – problema otoman[ =i problema româneasc[ – dar nu într-un chip foarte strict. S[ ne explic[m: informaia sa geografic[, dobândit[ în timpul studiilor constantinopolitane de la un profesor ca Meletie de Arta de pild[, educat în Italia =i care a pub- licat în 1728 la Veneia o geografie universal[, ca =i dobândit[ pe cont propriu, prin îndelungi investig[ri de ordin politic =i strict specializat – inclusiv în perioada =ederii în Rusia – l-a dus spre definirea unor puncte de vedere atât despre harta lumii contemporane, cât =i despre diverse epoci istorice ale ei. În principal geografia fizic[, politic[, istoric[, foarte rar cea economic[, ocup[ centrul ateniei lui Cantemir. A lucrat cu proieciile Mercator =i m[sur[torile cu meridianul 0° în insula Ferro, care erau ale epocii. Tot sistemul de coordonate pentru Eurasia =i nordul Africii – singurele zone ale planetei la care se refer[ în calitate de geograf – aparine acestor sisteme, fie când ridic[ h[ri, fie când lucreaz[ cu cele existente. Cât prive=te h[rile istorice, chiar când are în minte epoca lui Alexandru cel Mare, perioada roman[ ori a marilor migraii, el nu face m[sur[torile a=a cum se uza în antichitate, în zile, ci în mile italiene ori marine, ca în veacul al XVII-lea. Odat[ deli- mitai astfel parametrii formali ai concepiei de geograf a lui Dimitrie Cantemir, putem purcede la abordarea coninutului ei. Consider[m c[ exist[ dou[ linii principale de atac a problemelor de geografie, ambele folosite de autor în chip convergent, pentru susinerea argument[rii istoriografice. Prima =i cea mai important[ const[ în formul[rile scrise pe care le-a l[sat în diverse lucr[ri, formul[ri de cele mai multe ori disparate, neînchegate într-o concepie unitar[, dar care, asamblate
  • 189. DIMITRIE CANTEMIR &' cu migal[, se constituie într-un tablou cu rama precis[, chiar dac[ unele elemente lipsesc din interiorul s[u. A doua linie de for[ a preocup[rilor de geograf al lui Cantemir a exprimat-o prin desenarea de h[ri. Caracteristicile complexe =i scopul bine definit al h[rilor le vom discuta la timpul potrivit. Afirmaiile cu coninut geografic f[cute de Dimitrie Cantemir se structureaz[, prin simpl[ al[turare =i confruntare, prin eliminarea repet[rilor, astfel încât dincolo de imaginea pasiv[, obiectiv[ a h[rii istorice =i contemporane a lumii s[ afl[m palimpsestul unui demers cu des[vâr=ire subiectiv =i adesea dramatic prin tensiunea pe care-o implic[. La prima vedere afirmaiile lui Cantemir se reduc la folosirea de toponime: diverse localit[i, mai ales cet[i =i puncte fortificate, [ri, insule, m[ri, râuri =i fluvii, lanuri muntoase, strâmtori =i pasuri. Toate aceste toponime folosesc pentru explicarea unui anumit context istorico-politic: b[t[lii, migraii, cre=teri =i descre=teri teritoriale. Dincolo de aceste probleme care intereseaz[ istoria, exist[ îns[ =i o stratificare problematic[ de interes strict geografic. Astfel, Cantemir încearc[, în chip explicit, s[ produc[ o echivalare a toponimelor, o exprimare unitar[ în suprafa[ a denumirilor care variau în limba diver- selor popoare ce le foloseau, precum =i o exprimare a devenirii denumirilor în timp. Acest proces de identificare =i unificare este printre cele mai masive în preocup[rile de geograf ale lui Dimitrie Cantemir, proces vizibil în Istoria Imperiului Otoman, Hronic, Descrierea Moldovei, ca =i în schiele r[mase din expediia caucazian[. Sunt rare cazurile când un toponim este întâlnit în lucr[rile lui Cantemir cu toate denumirile vechi =i noi, turce=ti =i europene. Asemenea repere ilustreaz[ îns[, mai totdeauna, puncte de foc pe harta lumii din cel mai îndep[rtat trecut pân[ în veacul s[u. De pild[, Movs|ipa8va a devenit pentru latini Epidaurus Limeria, pentru ca turcii s-o numeasc[ Menevce, iar veneienii, ceilali cuceritori ai Mediteranei, Napoli di Malvasia. Localitatea se afla în Moreea, teritoriu atât de fr[mântat în vremea lui Cantemir din pricina luptelor dintre otomani =i veneieni pentru supremaie în Mediterana =i, evident, teritoriu fr[mântat înc[ din antichitate, odat[ cu
  • 190. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ' expansiunea vechilor greci spre Italia, descris[ în Eneida lui Virgiliu, apoi cu aceea a latinilor spre Orient, în tentativa de rotunjire a granielor marelui lor imperiu. Vechiul Naupactum, a c[rui denumire greceasc[ =i latin[ sunt apropiate, aflat la intrarea în golful Corintului, între cunoscutele Misolonghi =i Delfi, era numit Enibacht de turci =i Lepanto de veneieni. Cantemir folose=te toate cele trei denumiri, indicând unul din punctele cele mai fierbini ale momentului, adev[rat[ linie a frontului în lupta dintre islamism =i cre=tin[tate. Antica Parthia, zon[ a luptelor lui Alexandru cel Mare pentru a asigura imperiului s[u lini=tea dinspre îngusta poart[ septentrional[ a Caucazului, a fost numit[ Arak de turci, interesai =i ei s[ p[streze acest teritoriu între graniele islamismului, =i Irak de popoarele europene care începuser[ s[-=i îndrepte atenia spre acele teritorii. Cele mai multe echival[ri terminologice f[cute, ca =i cele de mai sus, din perspectiva denumirii contemporane =i europene, folosesc îns[ doar doi termeni: fie antic =i modern, fie oriental (mai ales otoman) =i european, fie antic =i turcesc. Toate aceste tipuri de echivalare semnific[ un mod anume de susinere a argumentaiei istoriografice. Astfel, faptul c[ o denumire contemporan[ de pe teritoriul Daciei are un echiva- lent antic dovede=te vechimea ei, deci vechimea locuirii pe acest teritoriu: Oia sau Akierman sau Moncastron este Cetatea Alb[, Lycostomon sau Istropolis e Chilia, Hipanis e Bug, Tyras e Nistru, Hierasus e Prut, Patissos e Tisa. Alte denumiri din acela=i registru ilustreaz[ întinderea granielor influenei grece=ti sau a granielor Imperiului Roman c[ruia Dacia fusese integrat[: Yindobona – Viena, Propontida – Marmara, Graucasum – Caucaz, Tanais – Don, Borysthenes – Nipru =.a. Unele dintre aceste echivalene, evident eronate în lumina cercet[rilor actuale – Taiphalia lui Herodot ar fi F[lciu – au menirea s[ susin[ acela=i principiu al vechimii locuirii în Dacia. A doua serie de echivalene, între denumirile greco-latine =i cele otomane indic[ proporia în care avansase islamismul în inima cre=tin[t[ii: vechea Corcyra e numit[ de turci Corfu, Kritosul (Creta) e numit Girid, Rhodesul e numit Rodos, Eubeea – Egriboss, Beroea a devenit Alep. Chiar faptul c[ pentru o parte
  • 191. DIMITRIE CANTEMIR ' a denumirilor geografice contemporane coexist[ cuvinte turce=ti =i europene se constituie, în ansamblul lucr[rilor cantemiriene, ca semnificativ, dac[ nu chiar îngrijor[tor. Astfel Nicopolea Veche e numit[ mai nou Eski Geliboli, Andaluzia a devenit pentru Orientul otoman Endelos, Cairo – Kahire, râul Cura (de la Cyrus) care trece prin Tiflis (azi Tbilisi) a devenit Kiekubat, Mesina – Misine, Navarino – Evarin, vechiul Ninive, Musul, Mesopotamia îns[=i era pentru turci Diarbekir, Algeria era Diesdair, Tighina era Bender, Marea Alb[ (Mediterana) în totalitatea ei era turceasca Mesoghia, Nisa în Piemont era cunoscut[ de turci ca Bidgiane, Byzanthium drept Constan- tinopol, adic[ oricum ora=ul lui Constantin cel Mare, împ[rat bizantin, iar Asia Mic[ este Biladil Rum, suprem[ recunoa=tere a faptului c[ teritoriul respectiv fusese uzurpat Imperiului Roman de R[s[rit, din care f[cuse parte =i Dacia.
  • 192. E C AT E R I N A | A R { L U N G { ' Dincolo de acest proces de punere în pagin[ al toponimelor astfel încât cititorul contemporan s[ recepteze unitar formaiile geografiei politice a lumii, dincolo de ceea ce însemnaser[ ele în timp =i de ceea ce însemnau pentru diverse popoare contemporane lui Cantemir, ghicim îns[ intenia autorului de a pune anumite accente care s[ scoat[ în eviden[ unele formaii în dauna altora. Scopul de ilustrare, de explicare =i prin intermediul geografiei a unor tendine acuzat politice din partea marilor puteri c[rora cele mici trebuiau s[ reziste se deseneaz[ cu claritate. Cantemir stabile=te un paralelism de poziii =i de situaii cu totul interesant, de care nu pare, la prima vedere, s[-=i dea seama, de=i, în lumina ansamblului, intenia subtextual[ e cât se poate de evident[. Astfel, cele dou[ strâmtori de la capetele m[rii Marmara sunt numite Bosfor =i Bosforul Cimeric. Crimeea =i Capadocia sunt numite Chersonesul Tauric =i respectiv Antitaurus, dup[ munii Caucaz sau Taurus. Munii Caucaz în=i=i sunt numii Balcanii Asiei, de unde ideea c[ zona Derbent din Caucaz e dublat[ de Kiz Derbent în Balcani =i de Capuli Derbent în Rodopi. De aseme- nea munii Caucaz mai sunt numii =i Alpii Caucazieni în intenia de a stabili un paralelism cu poziiile europene. Tot a=a întreaga zon[ caucazian[ e numit[ Iberia sarmatic[, ceea ce ne duce cu gândul la Peninsula Iberic[. Ce rezult[ din toate aceste formul[ri, unele aparinând anticilor =i preluate de Cantemir ca atare, dar altele (Caucaz, Balcani, Alpi) aparinând chiar autorului? În primul caz, acela al anticilor, era fire=te vorba despre necunoa=tere. Geografia lumii, nesigur desprins[ de cosmogonie =i theogonie, î=i g[sea denumirile odat[ cu descoperirea locurilor respective, care p[reau, datorit[ impre- ciziei m[sur[rii distanelor =i punctelor cardinale, a fi tot cele cunoscute. Grecii mai întâi, apoi latinii au procedat deci prin a numi noile descoperiri ca pe cele vechi, mai întâi confun- dându-le, apoi ad[ugându-le alte nume clarificatoare când lucrurile se l[mureau. Cele mai vechi h[ri ale lumii, care se p[streaz[ din antichitate – în principal h[ri de navigaie spre folosul negustorilor – alc[tuite dup[ relat[ri orale – conin în structura lor acest stadiu al carenelor de m[surare (în pa=i
  • 193. DIMITRIE CANTEMIR '! sau zile) =i orientare reflectat =i în folosirea toponimelor. În ceea ce-l prive=te pe Cantemir, el judec[ trecutul geografiei din perspectiva timpului s[u, =tiind deci despre ce erori era vorba, dar considerându-le, în bloc, semnificante prin puterea lor de a ilustra la nivel fonetic puncte-cheie asem[n[toare ale planetei. A procedat prin urmare în acela=i sens, chiar cu riscul de a oferi informaii eronate, dezvoltând ceea ce i se p[rea o bun[ sugestie pentru demonstrarea faptului c[ principalele lupte în trecut ca =i în prezent se desf[=urau pentru st[pânirea zonelor geografice respective. E de prisos de pild[ s[ reamintim c[ Taiphalia nu era F[lciu, iar F[lciu era doar locul mo=iei p[rintelui lui Cantemir. Oricu