Calinescu george viata lui mihai eminescu (aprecieri)

1,325 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,325
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
9
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Calinescu george viata lui mihai eminescu (aprecieri)

  1. 1. GeorgeVIA|A LUI MIHAI EMINESCUC{LINESCU
  2. 2. APRECIERIL-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presimi talentul,dar cu mult prea puin pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambiiace se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune=i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publicanumai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonane italiene, ]ncrustate dedurit[i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran[ de judecat[ =ifacilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezena unui nou talent,d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[.La baza acestei atitudini am ]neles de la ]nceput c[ se g[sea dorina legitim[a afirm[rii ]n independen[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[reaciuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin liber-tatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`iva ani d. C[linescu =i-ac`=tigat situaia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independenei sale,dar chiar =i susceptibilit[ii ei. Anul trecut, cu prilejul iniiativei unei revistede a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cuun studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evoluiei activit[ii melecritice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civilizaiei rom`ne moderne, adic[ p`n[]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[ilor dogmatice de p`n[atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprinddin amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cutpl[cere, nu numai prin intenii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planulcreaiunei artistice. Nu e ]n obligaia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-sela acela=i obiect al formaiei mele spirituale, unele din paginile acestor memo-rii conin de la sine =i punctele de interferen[ =i cele de ]ndep[rtare aleatitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabiluls[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,
  3. 3. 359Viaa lui Mihai Eminescususinut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitateaconstruciei de arborescene ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]norganisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urina cu carese mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea,sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[putem prevedea dac[ aceste dou[ fiine vor intra ]n conflict sau se vorarmoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de creaie critic[ pe un plan ]n care situaiade fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[i restr`nse =isatisfacii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se vapune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[ii mele, c[ci nueste exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastreliterare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropierisau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiina acestui horoscop.Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol.Memorii. Textele alese =i postfa[ de Nicolae Balot[, colecia “Arcade”,Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172.Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[ride ea. O in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentrufaptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imagineace =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuseea limbii =i a stilului— =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]nelesul pe care, cu exces de modestie,autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfaa sa.Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprimaici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[reairealizabil[ ]n condiiile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici,pe mas[, dinaintea mea.Cartea dlui C[linescu ]i ]mbog[e=te cuno=tinele despre Eminescu, ]id[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de creaie, =i]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti.Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicatp`n[ ast[zi lui Eminescu. [...]Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte,este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Estecon=tiina ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurileliterare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai puin am fiputut avea critic[ literar[.[...]
  4. 4. 360 G. C[linescuAcum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescue acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[.D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber deorice alte consideraii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tiidinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articoluluis[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[precupeeasc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogiicopioase pe scriitorul din tab[ra sa.Iar cu Viaa lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[,=i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...]D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavullor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esenialul =icaracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multeizvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =iprin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dluiC[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu=i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]nimaginea unui om. [...]Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =inesigurana m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D.C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nicinumai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i caestetician =i critic. [...]D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[rile, metodic — a= fitentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul,personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...]Cartea dlui C[linescu nu este o colecie de locuri comune, de idei r[suflate,ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[,=i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergena. Afar[de asta, Viaa lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explicaii, esterealizarea concepiei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil cadoi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =ichiar despre un simplu obiect ne]nsufleit. Exist[ tot at`ia Napoleoni, tot at`iaVictori Hugo, c`i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`teaVeneii c`i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeaunatot at`ia Emine=ti c`i cercet[t[rori se vor mai ivi.+i consider ca o datorie fa[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiecii.+i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[ite — ]ntruc`t
  5. 5. 361Viaa lui Mihai Eminescuobieciile de concepie pot fi ]ndrept[ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimicvaloarea excepional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia ade-v[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discuii. P`n[ acum, dac[nu m[ ]n=el, afar[ de rari excepii, n-a avut parte dec`t de laude goale =iatacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturiinoastre ]nc[ ]ncep[toare.Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Viaa lui Eminescu ]n vol. G.Ibr[ileanu, Eminescu, Colecia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974,p. 348, 349—350, 352—353, 354.Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emoie, apariia acestei magistralelucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =imultiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnificaia“biografiilor romanate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrulc[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informaia =i spiritulcritic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Viaa lui Eminescu, cu caredl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una dincele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din aceleromanate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstituidin disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudiie, critic[ a textelor=i a ipotezelor, iniiativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[peste rume=ugul de fosfor al unei viei ruminat[ de soart[ =i de oameni sau,ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via[, graielicoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice.Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a luiEminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de odevoiune r[u ]neleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faunede necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situaie, la primavedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[,graie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra,p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Amamintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai puin dur, legende. Eibine, viaa lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]nplanul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]ntoate direciile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mairecomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i lamajoritatea cititorilor credina c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe careun coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost
  6. 6. 362 G. C[linescu]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disecie, ia caracterde simbol, =i de revelaie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nunesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capullor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ preve-nire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproxi-mativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecereade veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeilehomerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[=i geografic[, graie instrumentelor de investi-gaie critic[ ajunse la a=a demare perfecie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ sepetreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprindede pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin[, aadev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confeci-onarea unor documente “de colecie particular[“, misterioase =i pe care nimeninu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[ite r`nduri: “Din aceste scrisori]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoitotu=i cu suficiente argumente, graie relei credine sau ignoranei numiilor“eminescologi”, suntem silii s[ extragem cu pruden[ adev[rul. Cu c`t[greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe[ se adaog[ aceifantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon alcolecionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dlC[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizuiipe limbuia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-larat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[iile c`te se pun pe socotealacopilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele maimulte ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de ar[,]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia [r[ne=te”.Amicii poetului =i toi cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-audefavorizat mai puin imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipulS[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care=i-amintesc tinereea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei salecu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclinais[ ne ]nf[i=eze viaa poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceastaeste =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”.Cu aceste precauiuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[la legend[ =i la c`t[ semnificaie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezeleneconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[ile metodei critice a dluiG. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t lareu=ita pe care o repurteaz[.
  7. 7. 363Viaa lui Mihai EminescuDin acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`ndde via[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcatseva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =iciorile irevenioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vieile paraleleale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laerianulsunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai puinautentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G.C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fierezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensulvieii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistralad-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utila-jul critic cu care d-sa a desp[rit gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentrumisteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparenelor =i de a fi alc[tuitimaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprinsresorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, deaceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[eni, ]n istoria literelornoastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescua fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Graie ei =i consider[rii f[r[ de scru-pule dar cu pruden[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene,viaa S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescua ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea estesubtilitatea cu care biograful pune ]n contribuie opera lui Eminescu. }n eadl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experienelor de via[=i psihologice ale lui Eminescu, =i operaia aceasta, artificial[ c`nd e un sim-plu exerciiu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i maidocumentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscreie, amanuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu operapublicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupraimaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremeaboemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =iJunimii sunt tot at`tea revelaii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordinpsihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu.Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradiciilorbiografice, “spiritul vieii” lui Eminescu face ca viaa Poetului s[ apar[, a=acum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[independen[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unarea soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debutpublicistic =i peregrin[ri teatrale, formaie artistic[ =i intelectual[, probitate
  8. 8. 364 G. C[linescu=i ]nalt[ concepie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[,toate aspectele unei viei a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu,trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G.C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimis-mul incurabil” cu care Bariiu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ peEminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o poziie speculativ[a spiritului, f[r[ consecine practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeriametafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea dearbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]nelegerii contemporanese desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin[,parte dintr-un absurd =i ne]neleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omulacesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere demunc[ excepional[ =i de o tot at`t de excepional[ clarvedere social[ =ipolitic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznicechinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cuscuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G.C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[,cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care aimprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i imprecaia pentru uzul s[upersonal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare defurtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul suntprea elocvente pentru ca s[ nu justifice concepia acelora, =i a dlui G.C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai preios atestat biografic.Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificareaautobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[it[.De aceea nu sunt pagini mai emoionate ca acelea povestind declinul luiEminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos,un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai multcredit credinei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damnailorbaudelairiani, n-a fost mai puin crucificat de contemporani. C[ci =i dac[izvoarele de via[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv.Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informaie,ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vieii lui Eminescu, fiec[ e=ti diletant, fie c[ ii s[ te iniiezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminescienene a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[.PERPESSICIUS, G. C[linescu: Viaa lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesci-ana, vol. II, Ediie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colecia “B.P.T.”,Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132.
  9. 9. 365Viaa lui Mihai EminescuDintre confraii de critic[ literar[ ap[rui dup[ Mihail Dragomirescu, G.Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t PompiliuConstantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu,Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudii propriu-zis =i totodat[ erudii aiimpresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiinaestetic[ a unei generaii. Grupai din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune,inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ oalc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicatunei materii comune. O anumit[ gesticulaie intelectual[, comportamentulpersonal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a par-ticulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[rit tipologic. [...]Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregulat`t fa[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privinele, biografic,socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[,impetuoas[, curg`nd ]n direcii multiple =i chiar opuse pe spaii mici, p[r`ndde aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direcia de curgerepe spaii mari, energie decis[, prin debit =i violen[, s[ inunde regiuni oric`tde cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legeamoral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impuneca for[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care inte=te =i ajunge tempera-mentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[=i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilulcantit[ii. }n limitele monumentalului, afirmaiile critice, intuiiile, impresiile,asociaii, disociaii, referin[ erudit[, paradoxul, raionamentele, sofismele=i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc,se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-oimpun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticulacesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i unfilozof, se ]nf[i=eaz[ ]n condiia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cunostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole.Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care lecople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[imagine se poate obine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere celmai ]nalt. [...]Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[ii, ]n vol. Bibliografia literar[rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Ediie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu,Colecia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339,341—342.
  10. 10. 366 G. C[linescuG. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ producia]n aceast[ direcie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una dincalit[ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptareastilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu,r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu.(Limba aici e un mijloc de creaie a vieii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[,analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare,aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turide Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. Dealtfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toatecaracterele scrisului s[u. Puini oameni cunosc care s[ =tie exprima, directori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligenii =iimaginaiei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observaiifine justificate prin consideraii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). RomanulEnigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =icu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =ide ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excepional creatorepic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuane, ]n acela=itimp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n funciune...;impresia de realism, de experrien[ treptat[, a=a cum o imprim[ viaa, cusinuozit[ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. Oscen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanulrudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri,]n a=teptarea morii, cu lini=te =i satisfacie, este de un relief =i de o exactitatepsihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ esteavariia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa[ de spectacolul sobru, uman,de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ estelupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovialde escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multefronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupu-le. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambiia de a fiinformat, m[sluitor de situaii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ sea=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgudin Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[se desf[=oar[ ]n ample evoluii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tipde rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epiceinoastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane,
  11. 11. 367Viaa lui Mihai Eminescud`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu).+un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una dincalit[ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=tede biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi).G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editurapentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377.Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n [rile rom`ne]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim atenia prin Viaalui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neromanat[, ]n caden[ de poemepic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[,]ntemeiat[ pe documentul esenial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =iun amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrulfizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[,iniial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sinteticeprivind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntre-giri ]n privina culturii poetului =i descrierii operei. Contribuia esenial[const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor emines-ciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecu-t[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Viaalui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei,]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[,]n erudiia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istorialiteraturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucitcompendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu(1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timpprin abundena am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploareaanalizelor =i fineea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiilesistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]nPrincipii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin[inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, elconcepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca peo epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem deter-mina capacitatea de creaie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na-ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contem-poran[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-
  12. 12. 368 G. C[linescunea[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigurperiodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ numai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucitescriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea litera-turii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai lanoi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, deproteste violente, de acuzaii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi.Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o ediie nou[ cu numeroase adaosuri lamonumentala ediie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ osingur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturiispaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, ro-mantism, baroc, nu curente, ci stiluri de creaie, tipuri ideale, inexistentepractic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =irezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni=i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substanial sub aspect teoreticeste =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face uninventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completa-rea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri des-pre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ amizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al luiGiuseppe Baretti); Studii =i conferine (1956) =i Estetica basmului (1958) com-pleteaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar.Autorul Vieii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...]Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cune]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construcie artificial[, deexemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate,nici de imaginaie, nici de ]nfiorare real[ ]n faa universului, relev`nd undestin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscene eminesciene=i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se indivi-dualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ meta-morfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd laturalor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percepia microcosmului,reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emoia v`rstelor, facerea =i desfacerea,pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incon-testabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[latur[ a creaiei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]
  13. 13. 369Viaa lui Mihai EminescuNu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau caleaneturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea(1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cureconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezen-tate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenariipentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului deIstorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...]Cronicile optimistului (1964) au un coninut foarte variat, sunt mici eseuriliterare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast,esena realismului, pathos, fantezia naturii, perfeciune ]n art[, dans, joc, ches-tiuni de limb[, art[ =i via[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradicie). }ncea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil=i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un de-ceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, creaia literar[.Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura“Grai =i suflet —Cultura Naional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295,297, 298.Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-adat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...].Vocaia lui ]n aceast[ direcie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile despecialitate.Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, caLovinescu (Viaa lui Mihai Eminescu, 1932, =i Viaa lui Ion Creang[, 1938, suntreconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o intenie de romanare, bazate pedocumente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescuv[dea o extraordinat[ putere de insufleire a oamenilor =i faptelor de care seocupa.Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...]ap[rea simitor corectat[ de ]nclinaia sainte-beuvian[ a descoperirii caractere-lor ]nd[r[tul operelor =i a descripiei lor ]n complexul determin[rilor social-istorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu oadmirabil[ intuiie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiina scriitorilor,individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lumeconcret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-aspus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Franei, a=a cum Balzacd[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face unlucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “creaie” e fascinant[
  14. 14. 370 G. C[linescu=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fiasemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[cu o neobi=nuit[ for[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural.[...]Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ intenie programa-tic[ a ei. [...]Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizareclasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n generemarea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re ]n romantism, baroc— spune el — aparine tot inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autormodern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experienei f[cute, pe caren-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, darpatosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim autoanalitic.[...]Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificareacaracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584—585, 600, 603.Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”;de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i.Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei.Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dicia lui detotciudat[.Cuv`ntul lui era aidoma unui glon cu aripa de fluture.G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger.A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorina luptei =i din absena unui du=manmai du=m[nos lui, sie=i.}l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar.Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat.Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri dinprezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143.[...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o vocaie critic[ (e o calitatede seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, delocul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.
  15. 15. 371Viaa lui Mihai EminescuMai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu laG. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fonddec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]nabundena epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din=apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de literai de vocaie,calofili angajai (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce pro-moveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poatecel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[r[zboaie.G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare:un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destinpropriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascen-tist?).Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exactmotivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istorialiteraturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnificaie, veritabilul “com-pendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezeloristorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[i ale criticii c[linesciene,toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescuse desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale ome-nirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n producia noastr[ local[, cu un irezistibilelan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ aApropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al luiPaul Zarifopol s[ fi fost denunat de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[at`ta pruden[ fa[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor —exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insaiabil cu ingenuitate —, G.C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiectiveale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic,romantic =i baroc; =i se ]nelege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extremde impure fa[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre celetrei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole —forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu euneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[ile sale critice din Istoria literaturii,care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste,niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentrucel care poate p[stra distana fa[ de imensul material critic c[linescian. C[ci
  16. 16. 372 G. C[linescudac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori]nsoit fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasuls[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziuneaistoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a creaiilor bele-tristice rom`ne=ti, numeroase intuiii critice cuceritoare, nea=teptate, savurospenetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G.C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importanteopere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cereacu care generaii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, peBenvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz.G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operelesale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate luiEminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, unHasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene,printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebistudiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini caredin p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necen-zurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[torpurt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a seopri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizelesale, oric`t de vivace curgerea de abstraciuni din Universul poeziei. A=a seface c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spirituluispaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante.G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, elsusine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condiionat de criticul estetic. Deaici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a naraiunii,a vocaiei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acestpas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prinliteratura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasicifundamentali fa[ de care s-a simit atras prin caracterul de elementaritate=i de haos din existena lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cum[re apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, princon=tinciozitatea informaiei, prin inteligena obiectiv[ a interpret[rii docu-mentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare“=tiinific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloceap[n[, ci numai calm[), Viaa lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator
  17. 17. 373Viaa lui Mihai Eminescuprin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=atde litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Viaa lui IonCreang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via[ =i oper[ este posibil[ la acestautor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorulunor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiuafumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu dini de fasole =ibarb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii fripi =i alivencile, m`nca asemeniunui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescui ]nbumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-id[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nuse-ncurc[ asemeni boierilor sfrijii rup`nd cu degetele-i groase picioarelesubiri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron[ie racul strivind cojileafar[ cum arunc[ r`=nia pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ deprune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare,cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor=i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului]nsp[im`ntat =i ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghiindc`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi[de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n faaunei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoicu alt[ cofi[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin.Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oifieri, gron[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=temulumit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapulpus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam, la m`n[stire, str`nge burei=i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre anu i se ]mpuina poria, apoi toi afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duceb[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numaiacas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu
  18. 18. 374 G. C[linescum`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[i desl[nin[, o g[in[ fript[ pe igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iarpe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-nbr`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mulumea cu o cofi[ de vin amestecat cu ap[»”,C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru maibuna ]nelegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nureu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observaiile sale asupralimbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente.Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi,lipsite de un comentariu revelator. Judec[ilor prea constatative ad[og`ndu-li-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fruc-tuoase r[m`n p`n[ azi consideraiile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }nfond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitorescde bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna marelucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a decolorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care toi eroii aproape numai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmeculpove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet alfilologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observaia nu epsihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Viaa lui Mihai Emi-nescu, ]n Viaa lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar]n subtextul biografiei lui.[...]Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el unhalucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian.Spre a intra ]n Viaa lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat:“Moldova, Bistria =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pereii ]naliai munilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri dinatetrec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[i fantastice de piatr[, =i r`ultrece printre perei de st`nc[ apropiai ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii=i ienuperii se ca[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor.P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii desetotul, f[c`nd inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drepi =i crestele a=ade multe ]nc`t ceaa se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curgpeste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =ispume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inu-ind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar
  19. 19. 375Viaa lui Mihai Eminescumateria ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare saumonstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitelerealismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectelegrandioase `=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Viaa lui MihaiEminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani,de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —,]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u,italienisme, franuzisme, creaii proprii; el se complace printre cuvinte in statunascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[;informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiina informului dreptcomponent[ a pl[cerii. Apetena concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete:“Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[ruluipoetului ]nchipuie cu fastuoas[ finee decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate”(coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de politee, desc[rc[turade citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[gei]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ dela ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[la plesnire, fac poziiile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un opro-briu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelulartei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G.C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile forate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce epe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textelesimilare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu cara-cterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al luiPompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imitaie dincele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[,ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu apreluat =i asimilat, din creaia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri,de la atitudinea stilistic[ la concepia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tablade valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ inemseam[ de domolirea contradiciilor =i inadvertenelor flagrante din criticafoiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mairiguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`nede la origini p`n[ ]n prezent).Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Edi-tura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.

×