1. UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA
Facultatea de Litere, Ştiinţe ale comunicării
Analiza conflictului dintre Turcia şi Siria
Relaţii Internaţionale
Jurnalism, anul III
Smaranda TOADER
1

2. CONFLICTUL TURCIA- SIRIA
Motivul principal de la care porneşte lucrarea de faţă îl reprezintă analiza din punct de vedere
sociologic, geopolitic si diplomatic a conflictului turco- sirian.
Întrebările de cercetare pornesc de la cadrul istoric si geopolitic a celor două ţări, de unde a
apărut conflictul, cine stă în spatele Siriei, cum reacţionează Turcia şi comunitatea internaţională
la atacul sirian, cum influenţează geopolitica petrolului relaţiile dintre statele implicate, etc.
O altă etapă o constituie cunoaşterea spaţiului geografic. Valoarea geopolitică a unui spaţiu va
fi data de caracteristica sa dominantă. Spaţiul geographic în centrul căruia se găseşte Marea
Caspică nu are aceeaşi valoare cu spaţiul Mării Mediterane. În primul caz, dominanta este
economică, zona Mării Caspice fiind una dintre cele mai bogate în resurse energetice. În cel de-
al doilea, dominanta este strategică, datorită drumului comercial care leagă două zone
complementar economice, Europa şi Asia. 1
Metodele de analiză pot fi variate, provenind din sociologie, context politic, strategii militare,
economice, etc.
Relatiile internationale reprezintă un domeniu academic care studiază relaţia intre actorii statali
din cadrul sistemului internaţional şi interacţiunile lor cu actori non-statali. Principalele arii de
cercetare înrudite domeniului relaţiilor internaţionale sunt: economia politică internaţională,
politica externă, studiile de securitate şi cercetările asupra păcii.
Geopolitica, prin metodele sale de analiză poate să de un răspuns la întrebarea de ce un actor
intra in raport de rivalitate într-un spatiu geographic şi de ce nu prezintă interes pentru un altul.
Geostrategia va răspunde întotdeauna la întrebarea prin ce mijloace (strategii) actorul îşi poate
realiza interesul în acel spaţiu.2
Dacă geopolitica are un aspect interdisciplinar, geostrategia are un caracter integrat. 3
Imaginile care se transmit prin televiziune sau prin cuvinte sunt cât se poate de… colorate, şi
noi, oamenii obişnuiţi, copleşiţi de grijile zilei de azi şi ale celei de mâine, nu ne batem capul să
„vedem“ dincolo de ceea ce se vede. Nu ne prea pasă de ce spunea cândva Exupery: ‘ceea ce se
vede nu este decât o suprafaţă; ceea ce este important rămâne invizibil pentru ochi.” 4
1
Claude Raffestin, Geopolitică şi istorie.
2
HLIHOR, Constantin , Geopolitica si geostrategia in analiza relatiilor internationale contemporane
3
HLIHOR, Constantin , Geopolitica si geostrategia in analiza relatiilor internationale contemporane.
4
Exupery, op. citat, pag.215
2

3. Aparent, informaţia este liberă şi complet scăpată de sub orice control, fiecare putând afla, fără
nici un fel de dificultate, tot ceea ce doreşte să ştie. Există o aşa de largă diversitate a sistemelor
de informaţii, încât, practic, controlul lor pare imposibil. Cu alte cuvinte, informaţia n-ar mai
putea fi controlată; ea controlează însă totul.
Tocmai de aceea, ea poate fi (şi este) folosită, în dezordinea informaţională de azi, ca
instrument de putere pentru mâine, în primul rând pentru realizarea unei anumite ordini
informaţionale (care este sistemul nervos al noii ordini mondiale) în dezordinea reorganizării
politice, economice şi culturale a lumii.
În acest scop, marile centre de putere ale planetei urmăresc cu virulenţă realizarea unor sisteme
performante şi unor coridoare şi noduri importante de control şi prelucrare a informaţiei,
concomitent cu crearea şi menţinerea unei dezordini relative, care se apreciază a fi utilă marilor
scopuri, marilor strategii de reorganizare a lumii, intr-o apărare masivă a Arabiei Saudite. 5
Iată cam în ce termeni geopolitica de azi devine geostrategie. În faţa acestei realităţi, inclusiv
tradiţia islamică potrivit căreia, dacă o ţară islamică primeşte pe pământul său infideli pentru a le
permite să lupte, toate celelalte ţări islamice trebuie să se întoarcă împotriva renegatului, n-a fost
respectată.
De unde rezultă că, în noua ordine mondială, aşa cum se preconizează ea în unele strategii
geopolitice, tradiţiile sunt neavenite. Iar lupta împotriva lor este evidentă. Există însă şi o
puternică reacţie la aceste tendinţe de depersonalizare a ţărilor şi deopotrivă a entităţilor
civilizaţionale, ca şi atenţionări care se cer luate în seamă.
Spre exemplu, Samuel P. Huntington6
, în celebra sa lucrare „Ciocnirea civilizaţiilor“ , atrage
atenţia asupra faptului că entităţile civilizaţionale sunt realităţi care, în viitor, se pot înfrunta.
Pentru că ele se opun civilizaţiei occidentale care, în concepţia profesorului de la Harvard, a fost
şi este încă agresivă. Cu alte cuvinte, strategia civilizaţiei occidentale, ca şi geopolitica ei,
trebuie să se reformuleze în termeni civilizaţionali, renunţând la presiunile de altădată. Altfel
viitorul război va fi un război al civilizaţiilor.
Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului,
numită în izvoarele islamice „Marea discordie”, stă la originea împărţirii musulmanilor în:
sunniţi (90% dintre musulmani), kharigiţi (0,2%) şi şiiţi (9,8%), dintre care 80% se
află în Iran.
Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această divizare are la
bază, în principiu, ponderea acordată în dreptul canonic următoarelor surse: Coranul, tradiţia
profetului
5
Paul Dobrescu- Geopolitica, ed.SNSPA B, 2003
6
Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizatiilor
3

4. Muhammad (sunna), reflecţia şi consensul.
Majoritatea populaţiei musulmane a lumii urmează Islamul sunnit, iar aproximativ 10-15%
urmează Islamul şia. Şiiţii locuiesc în mai multe ţări, însă formează majoritatea în Iran, Iraq,
Bahrein şi Azerbaidjan. De asemenea, există un număr semnificativ şi în Afganistan, Kuweit,
Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria7
şi Yemen. Suniţii şi şiiţii urmează aceleaşi principii
religioase, totuşi diferenţele dintre ei au condus câteodată la intoleranţă religioasă, lupte politice
şi confruntări violente. În următoarele rânduri vom face o prezentare obiectivă a contextului
istoric în care au evoluat aceste două ramuri ale Islamului (secte) şi diferenţele practice şi de
credinţă dintre ele.
Diferenţele dintre Şia şi Sunni pornesc de la neînţelegerile în ce priveşte succesorul Profetului
Muhammad, care a murit în 632, şi în ce priveşte natura conducerii politice a comunităţii
musulmane.
Dezbaterea istorică s-a centrat pe decizia de a oferi succesiunea unei persoane calificate şi pioase
care să conducă Ummah urmând obiceiurile Profetului, sau exclusiv unei persoane rudă cu el.
Chestiunea a fost ridicată în momentul în care comunitatea a ales un companion apropiat
de Profet (Abu Bakr) pentru a deveni primul calif. Deşi cei mai mulţi dintre musulmani au
acceptat această decizie, unii au susţinut candidatura lui Ali ibn Abu Talib, vărul Profetului şi
ginere al său, soţul fiicei Fatima. Ali a jucat un rol important pe timpul Profetului, dar nu a
triumfat în cadrul sistemului tribal arab.
Situaţia a fost inacceptabilă pentru unii dintre urmaşii lui Ali,care i-au considerat pe Abu Bakr şi
cei doi califi care au urmat (Omar şi Uthman) ilegitimi. Urmaşii lui Ali credeau că Profetul
însuşi l-a numit pe Ali ca succesor şi cele ce se petreceau erau împotriva dorinţei divine. Câţiva
dintre partizanii lui Ali au organizat uciderea celui de-al treilea calif, Uthman, născut în 656, iar
Ali a fost numit calif. Ali, la rândul său, a fost asasinat în 661, iar fiii săi Hassan şi Hussein au
murit în bătăliile împotriva forţelor califului sunnit. Cei care l-au susţinut pe Ali au devenit
cunoscuţi mai târziu ca Şi’a, derivat de la shi’at Ali, adică susţinători ai lui Ali. Mai existau şi
alţii care respectau şi acceptau legitimitatea califatului său, dar se opuneau succesiunii politice
bazate pe linia sanguină a Profetului. Grupul, care constituia majoritatea musulmanilor, s-a numit
în timp sunni, adică urmaşi ai obiceiurilor Profetului (Sunna).
În concepţia lor, sunniţii cred că conducătorul comunităţii musulmane (imamul) trebuie selectat
prin acord comun, pe ordinea politică existentă şi pe baza meritelor sale individuale. Premisa a
fost practicată neconstant în interiorul comunităţii Sunni de-a lungul istoriei Islamului. Califatul
nu a mai fost instituţie religioasă şi politică după secolul al XIII-lea, deşi termenul de calif
continuă să fie folosit de anumiţi conducători musulmani până în 1924, când a fost total abolit de
către primul preşedinte al Turciei, Mustafa Kemal Ataturk.
7
http://www.forter.ro- Revista fortelor terestre romane.
4

5. Islamul Sunnit
În anumite ţări seculare, cum ar fi Turcia8
, opinia învăţaţilor religioşi reprezintă o călăuzire
morală şi socială, drept cum ar trebui musulmanii să îşi practice religia, şi nu se consideră legi
„legale”.
Cele patru şcoli legale, care variază în anumite aspecte, sunt:
Malekismul, Şafiismul, Hanbalismul si
Hanefismul: sau şcoala hanefită, ce îl are drept fondator pe Abu Hanifa (născut în 700, Kufa –
mort în 767, Bagdad), acceptă, pe lângă izvoarele primare ale dreptului canonic, Coranul şi
tradiţiile, opinia personală raţională, atunci când nu se găseşte un precedent al cazului în discuţie
în sursele amintite. Hanefismul este predominant în Turcia şi în regiunile aflate cândva sub
dominaţie otomană, în afară de Maghreb şi Egipt. Musulmanii din Dobrogea sunt hanefiţi.
Samuel Huntington încadreazã „fundamentalismul“ într-un concept mai larg: renasterea islamicã, proces
considerat de autor „la fel de semnificativ“ ca si revolutia americanã, Revolutia Francezã sau Revolutia
din Octombrie, fenomen „similar si comparabil cu Reforma protestantã: fundamentalismul islamic,
conceput în general ca Islam politic, este doar o componentã a renasterii mult mai extinse a ideilor,
practicilor si retoricii islamice si a reîntoarcerii la Islam a populatiilor musulmane“.
Siria şi Turcia: o relaţie complexă intre beligeranţi
8
Hlihor Constantin, Istoria secolului XX.
5

6. Rezidenţii din oraşul sirian de nord a Ras Al-Ain traversează un gard de frontieră în oraşul turc de
Ceylanpinar să scape bombardarea sirian lor de rebeli a avut loc oraşului pe 12
noiembrie. Fotografie de Murad Sezer / Reuters.
În ciuda faptului că sunt vecini , relaţia politică dintre Siria şi Turcia din punc tde vedere istoric nu a
fost foarte bună, dar lucrurile erau în curs de normalizare, până la primavara arabă.
Pentru cea mai mare parte a secolului trecut, relaţia Turcia şi Siria a fost "extrem de rea", Turcia a
fost o putere imperială începând din 1517 - cunoscută sub numele de Imperiul Otoman - şi de
naţionalismul de care dădea dovadă. În timp a început să prindă rădăcini în Siria, iar în secolul XX,
turcii au început să fie văzuti ca asupritori.
Până la sfârşitul primului război mondial, turcii au fost invinsi, dar ei au ucis o multime de sirieni
care au aderat la revolta arabă împotriva lor, iar "Acest lucru a lăsat un gust foarte amar", a spus
Joshua Landis , director al Centrului pentru Studii în Orientul Mijlociu
Relaţia a rămas tensionată în temeiul liderulului sirian Hafez al-Assad, tatăl actualului preşedinte
Bashar al-Assad. În timpul conducerii lui Assad bătrân, Turcia a luat o bucată din peninsula Hatay
provincie - siriană, care figurează şi astăzi în Turcia, , deşi unele hărţi siriene încă o arată ca parte a
ţării lor, a spus Landis.
O altă problemă majoră implicată sunt resursele de apă.
În anii 1970, Turcia a început îndiguirile râurilor Tigru şi Eufrat, pe partea Turciei.
Aceasta a fost o lovitură majoră pentru Siria şi Irak, care sunt acum ciuruite de secetă.
"primul motiv ar fi faptul ca aceştia au suprapopulat zona şi au folosit in scopuri inutile apa, dar
problema se datorează faptului că Turcia şi-a folosit poziţia sa de putere superioară şi a canalizat
energia pe braţele superioare ale râurilor.
În replică, Hafez al-Assad a dat refugiu în Siria unor kurzi naţionalişti, un grup etnic care caută
independenţa faţă de Turcia,
După ce a crescut presiunea asupra Turciei, Siria l-a transformat pe separatistul kurd Abdullah
Ocalan lider la sfarsitul anilor 1990, care era arestat în Turcia.
Partidul Muncitorilor din Kurdistan, PKK este încă aliat cu Siria împotriva Turciei - contribuind la
dinamica etnică a arealului.
Predarea lui Ocalan a ajutat relatiile dintre cele două ţări , care s-au îmbunătătit si mai mult în
2003, când Statele Unite au invadat Irakul. Assad a fost îngrijorat de o invazie în propria sa ţară,
începând să caute alianţe cu ţări vecine, inclusiv Turcia.
Şi Turcia, care a fost nemulţumită de acţiunile SUA în Irak, a fost bucurosă şă aibă relaţii mai bune
cu Siria.
6

7. În 2004, Bashar al-Assad, a fost primul preşedinte sirian care a mers în Turcia, după primul război
mondial iar cele două naţiuni au început să vorbească despre cum să-şi soluţioneze litigiile.
Au deschis graniţele pentru realizarea comerţului, sirienii şi turcii au inceput sa-şi viziteze ţările
reciproc pentru cumpărături şi vacanţe, iar în acest proces s-a descoperit o legătură culturală
comună.
Turcia a declarat ca Siria are aceleaşi radacini. (“Aceasta este istoria noastră, aceasta este o parte
din cele mai bune arhitecturi otomane şi souk-urile mari (pieţe stradale)”.
Odată cu primăvara arabă , relaţiile au început sa se rupă. Ea a arătat cât de diferite sunt cele două
ţări.
Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a sărit în apărarea opoziţiei siriene în numele
democraţiei, pentru a ajuta la cultivarea unei relaţii favorabile cu orice guvern al lui Assad.
Erdogan a încercat timp de câteva luni să-l convingă pe Assad să renunţe la putere, dar în
momentul în care nu a reuşit s- a întors împotriva lui, declarând că acesta ar trebui să plece din
fruntea guvernului..
Rolul Turciei în sprijinirea opoziţiei, a făcut lucrurile mai dificile în cadrul ţării, a spus Landis.9
Trupe incontrolabile de luptatori si miliţieni sunt alături de regimul Assad, iar cetăţenii turci - în
special şiiţii turci - nu doresc să se implice.
"Chiar dacă aceştia nu sunt simpatizanţi ai grupării Alawites (o ramură a Islamului şiit în care
Assad este membru),le este teamă de aspectul aşezat al insurgenţilor .
De asemenea, lupta brutală între opoziţia siriană şi forţele guvernamentale face ca mulţi sirieni să
treacă graniţa în Turcia pentru a scăpa de violenţă, creând o criză umanitară.
"Turcia are o frontieră de 530 de mile cu Siria, de-a lungul liniilor etnice, sectare, dar şi din
punct de vedere economic ", a spus Landis.
Guvernul turc a făcut o solicitare către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, de a disloca
pe teritoriul său sisteme antirachetă PATRIOT. Solicitarea vine după o perioadă de
bombardamente la frontiera turco-siriană și destabilizarea securității regionale pe care a adus-o
războiul civil în Siria. Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen a declarat că
9
http://www.pbs.org/newshour/rundown/2012/11/syria-and-turkey.html
7

8. această solicitare va fi analizată în mod prioritar, statele membre deținătoare de astfel de sisteme
antirachetă, urmează să decidă în cadrul parlamentului dacă susțin sau nu această solicitare.
Federația Rusă și-a manifestat dezacordul privind amplasarea sistemului PATRIOT în Turcia.
Un pas în acest sens a fost și utilizarea dreptului de veto în cadrul Consiliului de Securitate al
ONU privind o rezoluție de condamnare a regimului lui Bashar Assad.
Primăvara araba a fost o perioada care a adus multe schimbări în statele Africii de nord si
orientul mijlociu. În unele state schimbarea guvernului s-a produs în urma unor proteste mai mult
sau mai puțin pașnice, în altele, protestele de strada sau transformat în război civil. Cazul Libiei,
este cel elocvent în acest sens, lupa dintre forțele generalului Kadafi și cele antiguvernamentale,
au îndemnat comunitatea internatională să acționeze, iar Consiliul de Securitate ONU a aprobat
și o rezoluție care impune un embargou de arme și blocarea spațiului aerian al Libiei. Chiar dacă
8

9. în Libia situația se normalizează, în Siria aceasta este departe de un armnistițiu. Războiul civil
din această țara continuă de peste un an, iar președintele sirian Bashar Assad a declarat că nu va
ceda presiunilor interne, dar și externe manifestate împotriva sa. Comunitatea internațională a
încercat să treacă prin Consiliul de Securitate o rezoluție care ar condamna violențele împotriva
civililor, dar și ar veni cu unele măsuri de soluționare a situației create, rezoluția nu a trecut,
state precum Federația Rusă și China au apelat la dreptul său de veto. Escaladarea conflictului
intern a dus la destabilizarea securității în întreaga regiune. Statele vecine precum Turcia,
înregistrează un număr mare de refugiați sirieni. Peste 3000 de persoane au fost nevoite să
părăsească casele lor pentru a-și salva viața. De asemenea, Turcia a înregistrat și bombardări ale
9

10. teritoriului său de la frontiera cu Siria, ceea ce a provocat o reacție de răspuns din partea Turciei
care a bombardat cîteva zile mai multe zone de frontieră.
Între Turcia și Siria se întinde o frontieră de peste 900 km, una din cele mai lungi pe care
le are Siria cu vecinii săi. Istoria relațiilor dintre aceste două state a cunoscut multe momente
tensionate, motivele fiind diferite. Astăzi, Turcia a declarat că frontiera cu Siria este una extrem
de instabilă, unele puncte de trecere fiind controlate de rebeli, iar altele de guvernul de la
Damasc. Bombardamentele care se produc la frontiera unui stat în care acestea se agravează.
Turcia nu invoca articolul 5 al tratatului, dar de cîteva ori pe parcursul anului, aceasta a făcut
apel la art. 4 care prevede organizarea unor consultări cu statele membre în cazul în care unul din
membri anticipează unele pericole la adresa securității sale. Pericolul pentru Turcia este
utilizarea de către sirieni a armelor chimice și bilogice pe care aceștia le dețin. În luna iulie,
guvernul de la Damasc a declarat public că va utiliza aceste arme împotriva statelor care vor
încerca să intervină în treburile interne ale statului, chiar dacă anterior nega faptul că deține
astfel de arme dar și rachete capabile să le transporte.10
10
Alexandru Musteata, Expert asociat CID- NATO
10

11. Solicitarea Turciei către alianță a fost de a disloca la frontiera sa cu Siria a sistemului antirachetă
PATRIOT. Acest sistem prevede instalații cu rachete sol-aer de tip PAC-3 capabilă să
intercepteze rachete balistice la orice altitudine, dar și avioanele de luptă. Statele care dețin astfel
de sisteme antirachetă şi le-ar putea pune la dispoziţia Turicei sunt: SUA, Danemarca şi
Germania, dar nici un stat nu este gata să amplifice conflictul de aceea un accent mare este pus
pe caracterul defensiv al acestui sistem. Sarcina pe care o are sistemul PATRIOT este una de
apărare şi nu atac, acest aspect fiind reiterat atît de Secretarul General NATO cît şi de liderii
statelor care ar putea pune la dispoziţie aceste sisteme. Decizia finală o va lua parlamentul
fiecărui stat, astfel fiind o decizie a reprezentanţilor poporului şi nu a generalilor.
Dezacordul pe care l-a manifestat Federaţia Rusă cu privire la această solicitare este absolut
motivată. Declaraţiile liderilor de la Kremlin se axează pe destabilizarea securităţii regionale pe
care ar putea să o aducă creştere a capacităţii militare a Turciei în această regiune. Soluţia pe care
o propune partea rusă este ce-a diplomatică, prin construirea unui dialog între Damasc şi Ankara.
Chiar dacă calea diplomatică mereu a fost şi este una prioritară pentru toţi actorii internaţionali,
inclusiv şi NATO, un dialog în scopul încetării bombardamentelor dintre Siria şi Turcia este
lipsit de sens întrucît o bună parte din punctele de control de la frontiera acesto două state nu
este controlată de Damasc ci de rebelii sirieni. Aceasta complică dialogul deoarece necesită
implicarea şi a reprezentanţilor rebelilor pe care guvernul sirian nu-i recunoaşte.
Relaţia Federaţiei Ruse cu Siria este una care îşi trage inceputurile din timpul Uniunii Sovietice.
Siria a fost şi este un prieten bun pentru Federaţia Rusă, iar în portul sirian Tartus se află unica
bază de reparaţie şi întreţinere a forţelor navale ruse, amplasată în afara teritoriului ex-sovietic.
Menţinerea funcţională a acestei baze este o necesitate strategică a guvernului rus. Un alt aspect
este şi relaţia economică a Siriei cu Federaţia Rusă, peste 2 miliarde USD au fost investite în
economia siriană de către companiile ruse, iar industria petrolieră este una strategică, companiile
ruse fiind activ implicate în extragerea, prelucrarea şi livrarea petrolului. Din perspectiva
11

12. cooperării militare, Siria a devenit la începutul anului 2010 al şaptelea cel mai mare client al
industriei militare ruse. În perioada 2000 – 2010 procurînd arme şi utilaje militare de peste 4
miliarde USD. De asemenea, Siria a acceptat iniţierea negocierilor în vederea amplăsării unei
baze navale permanente care va găzdui nave militare ruse dotate arme nucleare. Sumînd aceste
aspecte ale cooperării ruso-siriene, la care poate fi adăugat şi faptul că în Siria locuiesc peste 30
000 cetăţeni ruşi, decizia Kremlinului de a susţine regimul lui Bashar Assad şi desigur
dezacordul cu amplasarea sistemului PATRIOT în Turcia este foarte clară.
Războiul civil din Siria a încetat să mai fie unul intern şi a devenit un conflict regional în ziua în
care primele obuze au lovit ţinte de pe teritoriul turc. Guvernul Turciei putea invoca art. 5 al
tratatului întrucît a avut loc un atac militar direct asupra sa. Cu toate acestea nu a făcut acest
lucru. Tentativele sale de a descuraja forţele siriene prin bombardarea unor ţinte de pe teritoriul
Siriei, nu au dat rezultate. Astfel statutul turc este în drept să solicite susţinerea alianţei în
procesul de întărire a sistemelor de apărare, acest fapt fiind un alt drept prevăzut de dreptul
internaţional. Aspectul defensiv pe care îl poartă sistemul PATRIOT este o dovadă în acest sens,
chiar dacă acesta ar fi capabil să asigure o zonă interzisă pentru zbor, statele membre NATO au
declarat deja că nu vor recurge la acest pas atît timp cît pericolul asupra securităţii statului
membru nu se va amplifica, dar va scădea din intensitate. Decizia finală este de partea NATO.
Aceasta urmează sa fie discutată şi în cadrul Consiliului Nord Atlantic dar şi trecută prin
parlamentele naţionale ale Danemarcei şi Germaniei, unicele instituţii abilitate de a decide
misiunile militare internaţionale în care pot participa armatele sale naţionale. O decizie pozitivă
în acest sens ar fi un semnal ferm al unităţii alianţei.
Ce se mai intampla cu Primavara Araba? Intre iarna islamista si revolutia
continua
In decembrie 2010, un tanar tunisian pe nume Mohamed Bouazizi si-a dat foc in oraselul Sidi
Bouzid, dupa ce politistii i-au confiscat fructele si legumele pe care le vindea pe strada. Gestul
lui "Basboosa", asa cum era strigat cel ce a devenit "Eroul din Tunisia", a declansat proteste
violente in tara nord-africana, care au dus la alungarea presedintelui Zine El Abidine Ben Ali, si
a aprins un val de revolte in state din lumea araba, din Egipt pana in Mauritania si din Algeria
pana in Oman. De peste un an de zile, revolutiile pro-democratie zguduie din temelii Orientul
Mijlociu si nordul Africii, ecourile lor auzindu-se si in orasele din Europa, Asia si SUA ocupate
de cei din OWS. Ce se mai intampla insa astazi cu Primvara Araba si revolutiile care au daramat
presedinti si premieri, au impus concesii economice, au redesenat harta politica a Orientului
Mijlociu si au permis accesul democratic la putere a unor partide islamiste?
12

13. * SIRIA
O miscare de protest fara precedent a inceput in 15 martie in Siria, in urma unui apel lansat pe o
pagina Facebook, intitulat "Revolutia siriana impotriva lui Bashar al-Assad 2011", in care se
incurajau manifestarile pentru "o Sirie fara tiranie, fara lege de urgenta (in vigoare din 1963) si
fara tribunale exceptionale".
Assad a ajuns la putere in iulie 2000, dupa moartea tatalui sau, Hafez al-Assad, care a guvernat
tara timp de 30 de ani.
Inegalitatile s-au accentuat in tara, saracia afectand 14% din cei 22 de milioane de locuitori.
Rata somajului, care afecteaza in principal tinerii, este evaluata de experti la 22%.
La 2 septembrie, Uniunea Europeana a hotarat sa impuna sanctiuni impotriva exporturilor
petroliere siriene, afirmand ca presedintele Bashar al-Assad isi masacreaza propriii cetateni.
Natiunile Unite au anuntat recent ca 5.000 de persoane au fost ucise in confruntarile dintre
fortele guvernamentale si opozantii regimului lui Bashar al-Assad.
In urma demonstratiilor continue, guvernul a decis eliberarea unor prizonieri politici, eliberarea
din functie a unor guvernatori provinciali, incetarea starii de urgenta, in timp ce guvernul si unii
parlamentari au demisionat. Fortele armate guvernamentale au desfasurat actiuni in Hama,
Daraa, Homs si alte orase, luptand impotriva protestatarilor si a soldatilor dezertori, grupati in
armata siriana libera.
Opoziţia a format un Consiliu Naţional, iar Siria a fost suspendată din Liga Arabă.
13

14. REVISTA PRESEI
Marţi, 21 august 2012, 4:58 Revista Presei | Subiectele Zilei, hotnews.ro
Turcia: Opt persoane au fost ucise in urma unui atentat cu masina-capcana.
Opt persoane au fost ucise si alte 50 au fost ranite luni seara intr-un atac cu masina-capcana produs
in Turcia, in centrul orasului Gaziantep, dupa cum a anuntat primarul orasului, Asim Guzelbey, citat de
AFP. Explozia puternica a avut loc in apropierea unei sectii de politie din oras, fapt ce a provocat
incendierea mai multor vehicule si a unui autobuz municipal, a mai declarat primarul orasului
Gaziantep. Canalele de televiziune au transmis imagini ale masinilor carbonizate in timp ce pompierii
incercau sa stinga flacarile. Sud-estul Turciei, al carui teritoriu este populat in principal de kurzi, a
devenit campul de actiune al rebelilor kurzi care fac parte din Partidul Muncitorilor din Kurdistan
(PKK). Gaziantep, unul dintre marile orase din aceasta zona, a ramas relativ neatins de violentele care
au avut loc dupa ce PKK a lansat o rebeliune separatista in 1984 impotriva fortelor de la Ankara,
violente soldate cu 45.000 de morti. De asemenea, Gaziantep gazduieste un centru de ajutor
international pentru refugiatii sirieni care au parasit Siria in urma revoltelor impotriva presedintelui
Bashar Al-Assad. Partidul Muncitorilor din Kurdistan, al carui nume a fost nominalizat de autoritatile
locale in acest atac sangeros, este considerat drept o organizatie terorista de mai multe tari.
26 Jun. 2012, http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_90447.htm?selectedLocale=enn
NAC Statement on the shooting down of a Turkish aircraft by Syria
The North Atlantic Council has met at Turkey's request to hold consultations within the framework of
Article 4 of the Washington Treaty which states that "the Parties will consult whenever, in the opinion of
any of them, the territorial integrity, political independence, or security of any of the Parties is
threatened."The North Atlantic Council discussed the shooting down of a Turkish aircraft by Syria. We
consider this act to be unacceptable and condemn it in the strongest terms. It is another example of the
Syrian authorities’ disregard for international norms, peace and security, and human life. Our thoughts
at this difficult time are with the missing Turkish aircrew, their families and their loved ones. We
continue to follow the situation closely and with great concern, and will remain seized of developments
on the South-Eastern border of NATO. The security of the Alliance is indivisible. We stand together with
Turkey in the spirit of strong solidarity.
Miercuri, 25 iulie 2012, Hotnews.ro
Turcia inchide toate granitele cu Siria
Toate punctele de frontiera ale Turciei cu Siria vor fi inchise miercuri, a delcarat ministrul
de resort sirian Haity Yazici la televiziunea NTV, potrivit Reuters.
Masura vine dupa ce rebelii sirieni au preluat controlul mai multor porti de frontiera cu Turcia si
afecteaza ultimele porti care mai erau inca deschise, la Cilvegozu, Oncupinar si Karkamis.
Astfel, va fi blocat trecerea vehiculelor intre Turcia si Siria. Cateva mii de refugiati din Siria care au
14

15. fugit in Turcia pentru a scapa de conflictul ce dureaza de 16 luni folosesc rute ilegale pentru a intra in
tara. Tensiunile la granita dintre cele doua tari s-au intensificat dupa ce luna trecuta fortele aeriene de
aparare ale Siriei au distrus un avion militar de recunoastere turc. Saptamana trecuta, premierul turc
Tayyip Erdogan a declarat ca revolta impotriva lui Bashar al-Assad este "mai aproape ca oricand de
victorie" si a avertizat ca Turcia ca raspunde ferm oricarei ostilitati din partea Siriei.
03 Oct. 2012
North Atlantic Council statement on developments on the Turkish-Syrian border
As stated on 26 June 2012, the Alliance continues to closely follow the situation in Syria. In view of the
Syrian regime’s recent aggressive acts at NATO’s southeastern border, which are a flagrant breach of
international law and a clear and present danger to the security of one of its Allies, the North Atlantic
Council met today, within the framework of Article 4 of the Washington Treaty, and discussed the
continuous shelling of locations in Turkey adjacent to the Turkish-Syrian border by the Syrian regime
forces.
The most recent shelling on 3 October 2012, which caused the death of five Turkish citizens and injured
many, constitutes a cause of greatest concern for, and is strongly condemned by, all Allies.
In the spirit of indivisibility of security and solidarity deriving from the Washington Treaty, the Alliance
continues to stand by Turkey and demands the immediate cessation of such aggressive acts against an
Ally, and urges the Syrian regime to put an end to flagrant violations of international law.
Sursa: http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_90447.htm?selectedLocale=en
15

16. BIBLIOGRAFIE
1. Marinescu, Valentina- Metode de cercetare in sociologie
2. CHELCEA, Septimiu, - Cercetarea sociologica. Metode si tehnici
3. Hlihor , Constantin , Geopolitica si geostrategia in analiza relatiilor
internationale contemporane
4. Samuel Huntington, Ciocnirea Civilizatiilor
5. CHELCEA, Septimiu, Un secol de cercetări sociologice, Polirom, Iaşi, 2002
6. http://news.yahoo.com/russia-nato-discuss-turkey-missile-request-lavrov-
105604141.html
7. http://voxnato.wordpress.com/2012/11/27/conflictul-turco-sirian-rolul-
nato/
16