Your SlideShare is downloading. ×
Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii

201

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
201
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
4
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. DESPRE TOLERANŢĂ, ÎN DIALOG CU ADOLESCENŢII Prof. Popa Daniela Maria Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”
  • 2. Conform Dicţionarului Enciclopedic, „toleranţa reprezintă, în prezent, un pilon central al societăţii libere care promovează pluralismul moral şi cultural.” [1] Discuţiile şi urmărirea unor modele comportamentale (pattern-uri) sunt puncte de sprijin în promovarea unui comportament tolerant al adolescenţilor.
  • 3. ETAPE PARCURSE ÎN DIALOGUL DESPRE TOLERANŢĂ: • Identificarea surselor care generează frustrarea • Identificarea situaţiilor cu potenţial antisocial • Ameliorarea comportamentelor agresive • Exerciţii şi activităţi de promovare a comportamentelor prosociale
  • 4. De multe ori, părinţii constituie modele pentru copii şi, până la vârsta integrării lor într-un sistem organizat, familia are rolul principal în sistemul de greşeli-pedepse, expectanţe-recompense. Frica generată de reacţia parentală la o greşeală a copilului generează o atitudine nesinceră din partea lui. Astfel, el preferă să ascundă adevărul, decât să-l mărturisească, din cauză că nu suportă o reacţie negativă.
  • 5. Pentru copil, e mult mai uşor de acceptat o modificare comportamentală a părintelui, un sfat, un exemplu concret în mod conştient şi responsabil, decât să-i ceri să înţeleagă şi să se schimbe, pentru că el -copilul- nu are discernământ şi nici putere decizională.
  • 6. De aceea, ca adult, trebuie să ai puterea de a-l ierta, aceasta fiind premisa toleranţei în familie în relaţia părinte-copil. O astfel de atitudine va determina din partea copilului şi apoi a adolescentului, responsabilizarea şi corijarea ulterioară a lui.
  • 7. Toleranţa poate fi rezumată în zicala: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”
  • 8. Şcoala este principalul formator educaţional având rolul de stimula interesul şi participarea tuturor celor implicaţi în procesul instructiv-formativ în pregătirea adolescenţilor ca viitori adulţi cu comportamente etice responsabile, care să manifeste toleranţă. Responsabilităţile familiei şi şcolii includ "realizarea unei comunicări eficiente cu adolescenţii“[2].
  • 9. Intransigenţa şi respingerea din partea profesorilor, dezacordul şi mustrările părinţilor vor submina încrederea în sine şi dezvoltarea personalităţii adolescenţilor. În acest caz e foarte important dialogul deschis, ascultarea activă, încurajarea exprimării diferitelor puncte de vedere.
  • 10. Ce NU este toleranţa: • • • Indiferenţă. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, nu înseamnă că îl tolerezi. Se pune problema toleranţei atunci când ai putea să respingi un lucru, dar tu alegi să înţelegi şi să accepţi. Resemnare. Să accepţi ceva numai pentru că nu ai încredere că se poate schimba. Acest mod de a pune problema adună foarte multe frustrări care vor izbucni la un moment dat. Disimulare. Să te prefaci că eşti de acord cu un lucru, numai ca să faci impresie bună sau ca să eviţi alte neplăceri.
  • 11. Referinţe bibliografice: 1. Dicţionar Enciclopedic, vol. VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2009 2. West, M.A. – Lucrul în echipă, Editura Polirom, Iaşi, 2005

×