• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii
 

Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii

on

  • 239 views

 

Statistics

Views

Total Views
239
Views on SlideShare
195
Embed Views
44

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

2 Embeds 44

http://spunenuviolentei2014.blogspot.ro 40
http://www.spunenuviolentei2014.blogspot.ro 4

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii Despre toleranţă în dialog cu adolescenţii Presentation Transcript

    • DESPRE TOLERANŢĂ, ÎN DIALOG CU ADOLESCENŢII Prof. Popa Daniela Maria Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”
    • Conform Dicţionarului Enciclopedic, „toleranţa reprezintă, în prezent, un pilon central al societăţii libere care promovează pluralismul moral şi cultural.” [1] Discuţiile şi urmărirea unor modele comportamentale (pattern-uri) sunt puncte de sprijin în promovarea unui comportament tolerant al adolescenţilor.
    • ETAPE PARCURSE ÎN DIALOGUL DESPRE TOLERANŢĂ: • Identificarea surselor care generează frustrarea • Identificarea situaţiilor cu potenţial antisocial • Ameliorarea comportamentelor agresive • Exerciţii şi activităţi de promovare a comportamentelor prosociale
    • De multe ori, părinţii constituie modele pentru copii şi, până la vârsta integrării lor într-un sistem organizat, familia are rolul principal în sistemul de greşeli-pedepse, expectanţe-recompense. Frica generată de reacţia parentală la o greşeală a copilului generează o atitudine nesinceră din partea lui. Astfel, el preferă să ascundă adevărul, decât să-l mărturisească, din cauză că nu suportă o reacţie negativă.
    • Pentru copil, e mult mai uşor de acceptat o modificare comportamentală a părintelui, un sfat, un exemplu concret în mod conştient şi responsabil, decât să-i ceri să înţeleagă şi să se schimbe, pentru că el -copilul- nu are discernământ şi nici putere decizională.
    • De aceea, ca adult, trebuie să ai puterea de a-l ierta, aceasta fiind premisa toleranţei în familie în relaţia părinte-copil. O astfel de atitudine va determina din partea copilului şi apoi a adolescentului, responsabilizarea şi corijarea ulterioară a lui.
    • Toleranţa poate fi rezumată în zicala: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”
    • Şcoala este principalul formator educaţional având rolul de stimula interesul şi participarea tuturor celor implicaţi în procesul instructiv-formativ în pregătirea adolescenţilor ca viitori adulţi cu comportamente etice responsabile, care să manifeste toleranţă. Responsabilităţile familiei şi şcolii includ "realizarea unei comunicări eficiente cu adolescenţii“[2].
    • Intransigenţa şi respingerea din partea profesorilor, dezacordul şi mustrările părinţilor vor submina încrederea în sine şi dezvoltarea personalităţii adolescenţilor. În acest caz e foarte important dialogul deschis, ascultarea activă, încurajarea exprimării diferitelor puncte de vedere.
    • Ce NU este toleranţa: • • • Indiferenţă. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, nu înseamnă că îl tolerezi. Se pune problema toleranţei atunci când ai putea să respingi un lucru, dar tu alegi să înţelegi şi să accepţi. Resemnare. Să accepţi ceva numai pentru că nu ai încredere că se poate schimba. Acest mod de a pune problema adună foarte multe frustrări care vor izbucni la un moment dat. Disimulare. Să te prefaci că eşti de acord cu un lucru, numai ca să faci impresie bună sau ca să eviţi alte neplăceri.
    • Referinţe bibliografice: 1. Dicţionar Enciclopedic, vol. VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2009 2. West, M.A. – Lucrul în echipă, Editura Polirom, Iaşi, 2005