Your SlideShare is downloading. ×
  • Like
Analiza rentabilitatii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Now you can save presentations on your phone or tablet

Available for both IPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Analiza rentabilitatii

  • 725 views
Published

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
725
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
19
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. ANALIZA RENTABILITATII FINANCIARE LAS.C. X S.A.CUPRINSIntroducere.Capitolul I. Activitatea financiară a întreprinderii şi componentele acesteia.1.1. Prezentarea întreprinderii.1.1.1. Cadru legal.1.1.2. Scurt istoric.1.1.3. Scop. Obiect de activitate.1.1.4. Capitalul social.1.2. Structura organizatorică a întreprinderii.1.3. Principalele atribuţii ale compartimentului financiar-contabil.1.4. Veniturile întreprinderii.1.5. Cheltuielile întreprinderii.1.6. Profitabilitatea întreprinderii.Capitolul II. Bilanţul contabil.2.1. Bilanţul contabil – generalităţi.2.2. Structura bilanţului contabil.2.3. Structura activului si pasivului bilantier.2.4. Interpretarea financiară a bilanţului contabil.Capitolul III. Contul de profit şi pierdere3.1. Descrierea contului de profit şi pierdere3.2. Structura contului de profit şi pierdere3.3. Abordări contemporane privind contul de profit şi pierderiCapitolul IV. Analiza rentabilităţii.4.1. Consideratii generale4.2. Analiza rentabilitatiiCapitolul V. Analiza rentailittii pe baza profitului.5.1. Rezultatul exploatarii
  • 2. 5.2. Rezultatul financiar5.3. Rezultatul exceptionalCapitolul VI. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate.6.1. Rata rentabilitatii comerciale6.2. Rata profirului net6.3. Rata rentabilitatii economiceCapitolul VII. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.5.2. Valoarea adăugată.4.3. Excedentul brut de exploatare.4.4. Profitul exploatării.4.5. Profitul curent şi profitul net.Capitolul VIII. Concluzii şi propuneri.Bibliografie.Anexe:Bilanţ Contabil,Contul de profit şi pierderi.Organigrama S.C. X S.A.
  • 3. Capitolul II. Bilanţul contabil.2.1. Bilanţul contabil – generalităţi.Documentul care sta la baza analizei economico-financiare a unei unitati este bilantulcontabil.Bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al unitatii patrimoniale, care ofera celputin teoretic o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare (conformLegii contabilitatii nr. 82/1991 art.10).Bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valoricamijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire ale acestora, precum si rezultatulactivitatii unui agent economic la un moment dat.Intr-o formulă generală, deci simplificatoare, bilanţul a fost şi este considerat ca un documentcare permite să se cunoască, la un moment dat, patrimoniul unuii comerciant, persoană fizică saujuridică, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor acestui comerciant.De asemenea, bilanţul a fost, şi mai este încă, recunoscut ca un instrument static.2.2. Structura bilanţului contabil.Procedând la o reformă inspirată de experienţa franceză, în acord cu dispoziţiile Directiveia IV-a europene, normalizatorii români au optat pentru o schemă de bilanţ sub formă de tablou cu douăpărţi - partea stângă, numită activ, si partea dreaptă, numită pasiv.Viziunea generală asupra bilanţului este una funcţională. Elementele natrimoniuluiîntreprinderii sunt clasificate în activ şi în pasiv, conform destinaţiei economice, respectiv dupăprovenienţă (natură juridică). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare declasificare: în interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate în ordinea crescătoarea lichidităţii lor, iar pasivele, în ordinea crescătoare a exigibilităţii lor.Pentru o analiză financiară riguroasă, pe baza criteriilor de lichiditate -exigibilitate, seimpun reclasificări pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de al treilea cont anual: anexa.Apelul la criteriile destinaţie economică - natură juridică, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scopiniţial să orienteze informaţia bilanţieră spre cerinţele contabilităţii naţionale şi ale analizei financiare externe,în acest mod, s-arfi permis sase urmărească, de la un an la altul, fluxurile de resurse şi de utilizări, deci să sedetermine şi să se valorifice informaţiile aferente unui tablou de finanţare de tipul tabloului de utilizări şi deresurse.
  • 4. Prin această concepţie, bilanţul (şi anexa) este mai puţin traducerea unică şi generală a situaţieiîntreprinderii, ci o bază de date pe care fiecare poate să o prelucreze conform opticii şi necesităţilor sale(juridice, de gestiune, financiare).Totuşi, acest avantaj al modului de clasificare a structurilor bilanţiere nu pare sa fi avut ecoul scontat încontabilitatea românească.Normele contabile din ţara noastră lăsau agenţilor economici posibilitatea să întocmească bilanţulcontabil (şi, în general, întregul ansamblu al documentelor de sinteză) cu un grad diferenţiat de detaliere, înfuncţie de mărimea întreprinderii. Astfel, unităţile patrimoniale mici şi mijloci urmau să întocmească conturileanuale în sistem simplificat, iar cele mari, în sistem de bază. Criteriile de delimitare între cele două categoriide întreprinderi respectau dispoziţiile Directivei a IV-a europene. Ele se refereau la (i) totalul bilanţier; (ii)cifra de afaceri; (iii) numărul mediu de salariaţi permanenţi. Starea de tranziţie, restructurarea permanentăa ţesutului economic românesc şi, mai ales, caracterul discutabil al pragurilor primtor doi indicatori (criterii), încondiţiile cotelor înalte de inflaţie (în fapt, hiperinflaţie) atinse de economia ţării noasrre, au determinat orenunţare (sau o amânare), în fapt, la practica diferenţierii sistemelor documentare în funcţie de mărimeaîntreprinderilor.Intr-o forma rezumativa, bilantul intreprinderilor prezinta urmatoarele structuri:Bilant incheiat la...Mii leiExerciţiulfinanciarExerciţiulfinanciarACTIV N-1 N PASIV N-1 NACTIVE IMOBILIZATEImobilizări necorporaleImobilizări corporaleImobilizări financiareI Active imobilizate -TotalCAPITALURI PROPRIICapital socialPrime legate de capitalDiferenţe din reevaluareRezerveRezultatul raportatRezultatul exerciţiului FonduriSubvenţii pentru investiţiiProvizioane reglementateI Capitaluri proprii - TotalACTIVE CIRCULANTEStocuriAlte active circulanteII Active circulante - TotalCONTURI DE REGULA-RIZARE Şl ASIMILATEIII Conturi de regularizare şiasimilate - TotalII PROVIZIOANEPENTRU RISCURI ŞlCHELTUIELIIV PRIME DE RAMBUR-SAREA OBLIGAŢIUNILORDATORIIImprumuturi şi datorii asimilateFurnizori şi conturi asimilateClienţi - creditoriAlte datoriiIII Datorii - TotalCONTURI DE REGULARI-ZARE Şl ASIMILATEIV Conturi de regularizare şiasimilate - Total
  • 5. TOTAL ACTIV (I+II+III+IV) TOTAL PASIV (l+II+II+IV)După câte se poate constata, informaţiile bilanţiere se referă la două exerciţii consecutive:sfârşitul exerciţiului precedent şi sfârşitul exerciţiului recent încheiat, în privinţa activului,elementele sunt prezentate la valoarea netă, rezultată din valoarea brută corectată cu deprecierileconstatate pe parcursul exerciţiului. Apelul în exclusivitate la valorile nete micşorează valenţelebilanţului, mai ales pe linia annizelor financiare. Dimpotrivă, modelul bilanţier practicat înFranţa conservă cele trei informaţii - valoarea brută, deprecierea şi valoarea netă - la nivelulexerciţiului recent încheiat. Valorile brute se dovedesc extrem de utile în cazul intocmirii unuitablou de finanţare de tipul tabloului de utilizări şi de resurse, în cchimb, pentru sistemul românesc,utilizarea valorilor brute implică recursul la •nformaţiile din anexă. Este şi aceasta o probăsuplimentară a concluziei că în oroiectarea modelelor de documente de sinteză nu s-au avut în vedereaspectele igqate de valorificarea informaţiilor contabile.După prezentarea modelului general, se impune o detaliere a structurilor de activ şi de pasiv,însoţită de definiri, caracterizări şi precizări privind modul de evaluare a diferitelor elemente.2.3. Structura activului si pasivului bilantierStructurile calitative folosite pentru modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ sipasiv Ele se explica si definesc simultan prin prisma ecomnomicului, juriticului si financiarului.Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia lui grupeaza elementele in bunurireale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii.Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctieintre structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se impartein activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitalurisi datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare.Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora, iar pasivul, infunctie de exigibilitatea lor (termen de plata).Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile sidisponibile (lichiditatii) iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung) si pe termenscurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurseeconomice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iarpasivul, originea resurselor (provenienta acestora).In cadrul activului sunt delmitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub formade bunuri de imvestitie, utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri, creante si valorimobiliare de plasament.
  • 6. Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor sianume:Resurse permanente sau pe termen lung, furnizate de proprietar (individual sau asociatii),resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat, subforma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.Astfel, privind in genere, putem spune ca activul, prin componenţa sa evidentieazadestinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare infunctie de modul de constituire (surse proprii-straine) si exigibilitatea lor.Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilantul contabil este simultan un model structuralsi global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partilesale componente catre caracteristicile de ansamblu.Astfel in cadrul bilantului contabil.patrimoniul este reprezentat prin prisma activului sipasivului, in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind grupate in raportul destinatieibunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate, circulante, si active deregularizare si asimilate. La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizarinecorporale corporale si financiare, cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care oimbraca in stocuri de productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile deformare a surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasivede regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea imversa lichiditatiiactivelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, pana la cele mai lichide,adica catre disponibilitatile banesti, care, imbraca deja forma de bani. Analizand elementelepasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand cuelementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele curente sau petermen scurt.Astfel, structura bilantiera poate prezenta mai multe forme (abordari) folosind elementelepatrimoniale in mai multe abordari:Prima dintre acestea se bazeaza pe conceptul de patrimoniu, definit ca ansamblulbunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia uneientitati patrimoniale la un moment dat. Astfel, pornind de la acest concept bilantul poate fi privit inmai multe moduri:- ECONOMIC- JURIDICPARTEA ECONOMICA pune in fata utilizarile cu resursele, generand urmatoareaecuatie:
  • 7. UTILIZARI = RESURSEsauACTIV = PASIVAcest tip de bilant permite sa raspunda unor intrebari,cum ar fi:- de unde provin fondurile necesare finanterii necesitaitlor inteprinderii ?- care sunt necesitatile si care a fost utilizarea data resurselor de care intreprinderea adispus?Astfel de intrebari ofera posibilitatea unei previzionari si dezvoltarii viitoare a societatii.A doua si ultima abordare bilantiera “patrimoniala” ABORDAREA JURITICA prezintabilantul ca o lista de drepturi de proprietate si creante inscrise in activ si de obligatii catre terti caresunt inscrise in pasiv.Aceasta abordare are la baza o relatie care este urmatoarea:SN = A – DSN - situatia neta (capitalurii propri)A - activeD - datorii fata de terti2.4. Interpretarea financiară a bilanţului contabil.Modelul de bilanţ lansat de noul sistem contabil românesc (începând cu 1 ianuaria 1994),inspirat, într-o oarecare măsură, după modelul francez, prevede o structurare a activelor după destinaţialor, iar a pasivelor, după originea lor. Plecând de la bilanţul întocmit şi prezentat de întreprinderi, printr-o regrupare după funcţiile acesteia, se poate ajunge la o abordare de tip funcţional.Prezantarea functionala a bilantuluiFunctia deinvestitiiFunctia deexploatareFunctia detrezorerieActiv imobilizatCapitaluri propriiFunctia definantareStocuri (+)Creante clienti (-)Datorii fata de furnizoriDatorii financiareTitluri de plasament(+) Disponibilitati
  • 8. Printr-o prelucrare adecvată, se poate face trecerea de la bilanţul funcţional la bilanţulfinanciar. Pentru aceasta, elementele de activ şi de pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei:cu o durată peste un an; cu o durată sub un an. Pentru aceasta, fie prin informaţiile de la baza bilanţului(modelul francez), fie prin anexe (modelul francez, dar şi cel românesc) se dau detalii asupra duratelorunor posturi (elemente) din bilanţ.Sub aspect financiar, orice bilanţ se descompune în trei mari mase:- fondul de rulment,- necesarul în fond de rulment,- trezoreria.Aceste trei mase informeaza asupra echilibrului financiar al intreprinderii, prin relatia:Fondul de rulment – Necesarul in fond de rulment = TrezoreriaAceasta relatie de echilibru, rod al abordarii de tip financiar, evidentiaza faptul caechilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de intreprindere, pe termenscurt, privind gestiunea stocurilor, politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de decontarecu furnizorii, cat si pe termen mediu si lung, privind investitiile si acoperirea lor cu resurse definantare permanente.
  • 9. Capitolul III. Contul de profit şi pierdere.3.1. Descrierea contului de profit şi pierdere.Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la unmoment dat, indicand si marimea rezultatului. Apare insa necesara prezenta unui alt instrument demodelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprindereaunor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii. Acest instrument este cea de-a douacomponena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand labaza:- valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic venituri;- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajatepe alte piete, denumite cheltuieli. Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie.Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marimevalorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau omarime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decatcheltuielile.In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului. Astfel,profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiindasimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere acheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora, celalalt pleaca de lafunctiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont (schema orizontala)-sub forma de lista (schema verticala)Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile sicheltuielile perioadei de gestiune.Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu deactivitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afacerirealizata de inteprindere in cursul exercitiului.Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere incursul exercitiului.
  • 10. 3.2. Structura contului de profit şi pierdereDaca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contulde profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isigestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluriinstituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datoritadiferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentariistandadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multescheme de cont de profit si pierdere.
  • 11. STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT “LISTA”CU PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17Marimea reala acifrei de afaceri.Variati stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie.Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ.Alte venituri de exploatare.a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.b) Alte cheltuieli externe.Cheltuieli de personal.a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale sinecorporale.b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care eledepasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.Alte cheltuieli de exploatare.Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de laintreprinderile legate.Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cumentionare separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de laintreprinderile legate.Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinandactivului circulant.Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderilelegate.Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare.Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare.Venituri exceptionale.Cheltuieli exceptionale.Rezultate exceptionale.Impozitul asupra rezultatelor exceptionale.Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare.Rezultatul exercitiului
  • 12. .18.19.20.21.3.3. Abordări contemporane privind contul de profit şi pierderiOrganismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultateca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadruconceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:- veniturile- cheltuielileVeniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiulfinanciar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat crestereacapitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este oricecrestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este oricecrestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta aintreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte
  • 13. venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profituriledin cedarea imobilizarilor, etc)Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantajeeconomice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care augenerat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci oricediminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea dedividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:- cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costulvanzarilor, cheltuielile de personal, etc).- pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzareaactivelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitaticurente ale intreprinderii.Capitolul IV. Analiza rentabilităţii4.1. Consideraţii generaleAnaliza financiara constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permitaprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi.Scopul analizei financiare este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. Pe baza acesteianalizec are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare în mediul specificeconomiei locale. În sens general, finalitatea analizei financiare constă în oferirea de informaţiifinanciare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaţi din afara acesteia.Când problema analizei este pusă din interiorul întreprinderii (analiza financiara interna)utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii. Obiectivul urmărit în acest caz estede a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare aîntreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de oparte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.
  • 14. Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (analiza financiara externa)utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali, organisme bancare şi financiare sau chiarstatul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitateaîntreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitateaîntreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de o analiza financiara fie pentruacordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundereîn capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte întreprinderi).Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanţelorîntreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităţii; analizariscului şi analiza valorii întreprinderii.De obicei, analiza este efectuată numai în caz de grave dificultăţi sau când cineva cere oastfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfăşurareaevenimentelor, elaborarea unei analize financiare trebuie să aibă loc periodic. Analiza financiaraidentifică factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.De cele mai multe ori informaţiile danalizei financiare trebuie completate cu informaţiireferitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informaţiireferitoare la potenţialul tehnic şi uman, potenţial comercial şi juridic, managementul întreprinderii(informaţii dependente de întreprinderi). Toate aceste elemente influenţează performanţelefinanciare ale întreprinderii determinând, în final, competitivitatea acesteia.Analiza orientată către studiul performanţelor furnizează informaţii utile atâtmanagerilor interni, cât şi partenerilor externi care sunt interesaţi de rezultatele viitoare aleîntreprinderii. Astfel clienţii vor să fie informaţi asupra capacităţii în care întreprinderea le poatefurniza bunurile şi serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate să examinezerezultatele în vederea negocierii de noi convenţii colective; guvernele utilizează informaţiile privindrezultatele pentru fundamentarea politicilor economice şi fiscale; managerii utilizează contul deprofit şi pierdere pentru evaluarea eficacităţii resurselor consumate şi proiectarea de noi strategiide firmă, în principal, deţinătorii de titluri sau potenţialii investitori sunt interesaţi de cunoaştereacapacităţii beneficiare a întreprinderii, care le garantează distribuirea dividendelor şi realizareaplus-valorilor de capital.Aprecierea performanţelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere şi aelementelor din bilanţ poate fi privită într-o dublă perspectivă. Dacă bilanţul exprimă stareapatrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului, atunci contul de rezultate exprimă cums-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care aumarcat traiectoria evoluţiei întreprinderii de la începutul şi până la sfârşitul exerciţiului.
  • 15. Definirea performanţei firmei se face diferit, în funcţie de interesele utilizatorilor deinformaţie contabilă şi de postulatele şi principiile contabile reţinute pentru determinarearezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt interesaţi mai mult deinformaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţii urmăresc fluxurile viitoare de trezorerie.Măsurarea tradiţională a rezultatelor contabile se bazeaza pe o comparare întrecheltuielile reale efectuate de întreprindere în cursul unei perioade şi veniturile reale produse deactivitatea sa în aceeaşi perioadă. Veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi constituie punctul deplecare în stabilirea rezultatelor financiare, de aici rezultând importanţa strategiei şi tacticiifinanciare. Astfel, veniturile se vor analiza ca o creare de bogăţie, în timp ce cheltuielile ca oconsumare de bogăţie reală, în consecinţă rezultatul va permite evaluarea unui câştig sau al uneipierderi produs de activitatea întreprinderii.Toate prezentările contului de rezultate, adoptate în toate ţările cu economie de piaţă auîn comun modul de stabilire a surplusului global fondat pe o formulă de forma:Rezultat - Venituri reale - Cheltuieli realeContul de profit şi pierdere este şi el un instrument, un formular de raportare periodiccare arată modul în care a evoluat patrimoniul unei societăţi între două bilanţuri consecutive.Astfel, dacă bilanţul răspunde la întrebarea: "Unde s-a ajuns?" contul de profit şi pierdererăspunde la întrebarea: "cum s-a ajuns la această situaţie patrimonială?".Folosind metode şi tehnici specifice, analiza financiara permite aprecierea situaţieifinanciare trecută şi actuală, pe baza informaţiilor furnizate pentru luarea deciziilor de cătreconducere acesta vizează viitorul.Informaţiile necesare pentru efectuarea analizei financiare sunt preluate din situaţiilefinanciare simplificate care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ.4.2. Analiza rentabilităţii.Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a obţine profit prinutilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor indiferent de provenienţa acestora. Rentabilitateaeste una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei demuncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează doua categorii de indicatorii: profitul şi ratelede rentabilitate.
  • 16. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul aduceprofit întreprinderii este reflectat de rata rentabilităţii (indicatorii mărimii relative a rentabilităţii).Ca indicatori de reflectare în marime absolută a rentabilităţii, se au în vedere:• Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) masoară profitul economic al societăţii,independent de politica financiară, fiscală şi de distribuţie a dividendelor, ţinând contdoar de consumul capitalului fix (amortizare)Reyultatul exploatarii = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare• Rezultatul financiarReyultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare• Rezultatul extraordinarRezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare• Rezultatul curent este rezultatul aferent activităţilor cu caracter repetitiv şi normal.Acest indicator nu include rezultatele extraordinare care au o natura neobişnuită,permiţând analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multeexerciţii succesive.Rezultatul curent = Rezultatul exploatarii + Rezultatul financiar• Rezultatul brutRezultatul brut = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar• Rezultatul netRezultatul net = Rezultatul brut – Inpozitul pe profit• Rezultatul impozituluiRezultatul impozitului = Rezultatul brut + Elemente nedeductibile fiscal– Elementa deductibile fiscalRatele de rentabilitateAnaliza pe baza ratelor a fost iniţiată încă din secolul al XXI - lea de către bancheriicomerciali şi specialiştii în comercializarea creditelor, înainte ca informaţiile financiare să fieprezentate într-o formă dezvoltată. Astfel, un raport important era cel dintre mărimea surselorproprii faţă de sursele împrumutate considerându-se ca acceptabil raportul de 2:1. Alături deacest raport se foloseşte tot mai mult raportul dintre totalul pasivelor şi valoarea net contabilă acapitalului propriu, raportul normativ fiind de 1:1.Chiar dacă la un moment dat cercetătorii considerau că utilizarea ratelor în analizaperformanţelor financiare ar trebui eliminată datorită gradului redus de semnificaţie, totuşişi astăzi ea ocupă un loc important în analiza financiară.
  • 17. Matematic, există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca urmare acombinaţiilor între posturile bilanţiere, însă selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie de problemelece urmează a fi rezolvate cât şi de poziţia pe care se plasează analistul.Fiind un instrument tradiţional şi deosebit de răspândit al analizei financiare, care acunoscut în ultimii ani importante actualizări şi aprofundări, recurgerea la această metodă se facedin dorinţa de a stabili norme, praguri, care să constituie criterii pentru a aprecia starea uneiîntreprinderi, prin compararea ratelor calculate cu anumite valori de referinţă, în postura devalori de referinţă se pot afla:- aceleaşi rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;- aceleaşi rate înregistrate de o firmă cu care întreprinderea în cauză doreşte săconcureze sau pe care o consideră un exemplu;- obiective pe care şi le propun acţionarii sau managerii.Ratele de rentabilitate evidenţiază caracteristicile economice şi financiare aleîntreprinderilor, permiţând compararea performanţelor industriale şi comerciale ale acestora. Îngeneral aceste rate se determină ca raport între efectele economice şi financiare obţinute şieforturile depuse pentru obţinerea lor.Rata de rentabilitate reprezintă un raport între o formă de exprimare a profitului şi activesau capitaluri (proprii sau permanente) sau un flux activitate ( CA, resurse consumate).Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se utilizează urmatoarele rate derentabilitate:• Rata rentabilităţii comerciale (Rc) exprima corelaţia dintre profitul total aferentvânzarilor şi cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.Profitul aferent cifrei de afaceriRata rentabilităţii comerciale = ––––––––––––––––––––––––––––– x 100Cifra de afaceriProfitul aferente cifrei de afaceri = ∑ qv*p• Rata profitului net (Rp) exprima rentabilitatea neta de dobânzi şi de impozit aactivului economic învestit.Profit netRata profitului net = –––––––––––––––– x 100Cifra de afaceri• Rata rentabilităţii veniturilor totale (Rv)Profitul brutRata rentabilităţii veniturilor totale = –––––––––––––––– x 100Venituri totale
  • 18. • Rata rentablităţii resurselor consumate (Rrc) reflectă corelaţia dintre rezultatulaferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzarii.ProfitRata rentabilităţii resurselor consumate = –––––––––––––––––––––––––– x 100Cheltuieli aferente cifrei de afaceriCheltuieli aferente cifrei de afaceri = ∑ qv*c• Rata rentabilităţii economice (Re) măsoară eficienţa capitalului economic alocatactivităţii productive a întreprinderii. Este independentă de structura financiară,gradul de îndatorare, politica de impozitate a profitului precum şi alte elementeexcepţionale.Rezultatul exploatariiRata rentabilităţii economice = ––––––––––––––––– x 100Active totale• Rata rentabilităţii financiare (Rf) reprezinta capacitatea întreprinderii de a degajaprofit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Este de dorit ca ratarentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piaţa pentru aface mai atractive acţiunile întrprinderii şi a creşte cursul lor bursier.Profit netRata rentabilităţii financiare = –––––––––––––––– x 100Capitaluri propriiIndicatorii prezentaţi anterior se constituie în instrumente de bază ale analizei financiarefolosite pentru caracterizarea performanţelor economico-financiare ale unei intreprinderi.Analiza contului de profit şi pierdere conduce la identificarea unor indicatori sintetici,obţinându-se aşa numitul tablou (cascadă) al soldurilor intermediare de gestiune.Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cuprinde principalii indicatori economico-financiari stabiliţi pe baza datelor din Contul de Profit şi Pierdere, cu ajutorul cărora secaracterizează modul de folosinţa a resurselor materiale, financiare şi umane ale întreprinderii.Un sold intermediar al gestiunii este diferenţa dintre doua valori. Prin scaderi succesive seobţin indicatori de caracterizare a rentabilitaţii şi gestiunii întreprinderii (unii se regăsesc ca atareîn Contul de Profit şi Pierdere, iar alţii se determină în situaţia soldurilor intermediare alegestiunii).Soldurile intermediare ale gestiunii se prezinta într-un tablou care, în esenţa este o altamodalitate de prezentare a contului de rezultate.
  • 19. • Marja comercială (MC) sau adaosul comercial vizeaza în exclusivitateîntreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cuactivitate mixta (industrială sau comercială). Activitatea comercială presupunecumpararea şi revânzarea mărfurilor în aceiasi stare.Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor – Costul marfurilor vandute• Producţia exerciţiului (PE) include valoarea bunurilor şi serviciilor fabricate deîntreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii –reflectând nivelul activităţii unei întreprinderi mult mai fidel decât indicatorul CAProducţia exerciţiului = Producţia vândută + Producţia stocată+ Producţia imobilizată (la cost de producţie)• Valoarea adaugată (VA) reprezintă creşterea de valoare rezultată din valoareafactorilor de muncă, în special al forţei de muncă şi a capitalurilor, peste valoareabunurilor şi serviciilor provenite de la terţi in cadrul activităţii curente aintreprinderii. Acest indicator asigura legatura intre contabilitatea întreprinderii şicontabilitatea naţionala. Agregarea valorii adaugate duce la determinarea ProdusuluiIntern Brut.Valoarea adaugată = Marja comercială + Producţia exerciţiului– Consumuri de la terţi• Excedentul brut al exploatarii (EBE) masoară profitul economic brut care provinedin ciclul de exploatere, este independent de politica financiară şi de politica deamortizare a intreprinderii, admitand ca amortizarea şi provizioanele sunt doarcheltuieli calculate nu şi plătite. Constituie resursa principala a întreprinderii care vafi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii,plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi dividendelor, rambursareaîmprumuturilor angajate anterior.Excedentul brut al exploatarii = Valoarea adaugata + Subvenţiile de exploatere –Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu impozite, taxe şi varsăminte asimilateTabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub forma de lista, se prezintă astfel:Nr.crt. IndicatoriiExerciţiul financiarprecedent curent1.2.Vânzari de mărfuriCostul mărfurilor vândute3. Marja comercială (1 – 2)4.5.Producţia vândutaVariaţia producţiei stocate
  • 20. 6. Venituri din producţia de imobilizari7. Producţia exerciţiului (4 + 5 + 6)8. Consumurile exerciţiului provenind de la terţi9. Valoarea adăugată (3 + 7 – 8)10.11.12.Subvenţii de exploatareCheltuieli cu impozite, taxe si vărsaminte asimilateCheltuieli cu personalul13. Excedentul (deficitul) brut al exploatării (9 + 10 – 11 – 12)14.15.16.Alte venituri din exploatare inclusiv cele din provizioaneAlte cheltuieli de exploatareCheltuieli de exploatare privind amortizarea si provizioanele17. Rezultatul exploatarii (13 + 14 – 15 – 16)18.19.Venituri financiareCheltuieli financiare20. Rezultatul curent al exerciţiului (17 + 18 – 19)21.22.Venituri extraordinareCheltuieli extraordinare23. Rezultatul extraordinar al exerciţiului (21 – 22)24.25.Rezultatul brut al exerciţiului (20 + 23)Impozit pe profit26. Rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) (24 – 25)Capitolul V. Analiza rentailităţii pe baza profitului.5.1. Rezultatul exploatării.