Your SlideShare is downloading. ×
PROF.UNIV.DR. ŞTEFAN MARIN FITOTEHNIE I - IIMANUAL UNIVERSITAR          pentru învăţământul   la   distanţă       CRAIOVA ...
CUPRINSTEMA NR.1. GRÂUL ……………………………………………….................…......                                              4         ...
1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …                                    134            ...
Tema nr. 1                                           GRÂUL     Unităţi de învăţare:          Importanţa; Răspândire, supr...
Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase, macaroane,spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror co...
(grânele din Europa occidentală, Anglia, Franţa, Suedia, conţin numai 9 - 12 % substanţeproteice).         O influenţă mai...
Grâul cere un climat moderat de cald şi umed (cu ierni nu prea friguroase şi veri nuprea călduroase şi cu ploi moderate în...
18 - 200C. În timpul formării boabelor, temperatura de 200C este optimă pentru acumulareasubstanţelor de rezervă şi pentru...
Pe baza condiţiilor de climă şi sol pe care le oferă teritoriul ţării noastre şi a cerinţelorbiologice ale plantelor de gr...
TEST DE EVALUARE        1. Care sunt substanţele predominante care intrǎ în compoziţia boabelor de           grâu?        ...
Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune premergătoare pentrugrâu sunt leguminoasele (mazărea, fa...
mălură (Tilletia sp.), făinare (Erysiphe graminis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) ca şialte boli şi dăunători, tre...
Excesul de azot determină creşterea suprafeţei foliare, întârzierea vegetaţiei, scăderearezistenţei la cădere, reduce rezi...
Se vor stabili doze mai mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor pe solurile cu fertilitatescăzută (solurile podzolice, solu...
acestea nu s-au aplicat cu lucrarea de bază, se pot da odată cu lucrările premergătoaresemănatului, însă eficienţa lor est...
de cultură (tipul de sol) şi în funcţie de planta premergătoare. În funcţie de plantapremergătoare, grâul poate să urmeze ...
măreşte pericolul degerării grâului, se favorizează procesul de dezrădăcinare („descălţare“) aplantelor.         Adâncimea...
La alegerea variantei se va ţine seama de timpul rămas până la semănat şi deadâncimea arăturii efectuate la planta premerg...
Ea trebuie să aparţină soiului recomandat în zonă şi să posede o valoare culturalăridicată (puritate minimă 99 % pentru cl...
Între preparatele cu acţiune mixtă (insectofungicidă), cu cea mai largă răspândire seînscriu produsele Yunta 246 FS - (2 -...
gerului; atacul dăunătorilor în timpul toamnei este mai accentuat; culturile sunt expuseîmburuienării încă din toamnă; ata...
încrucişate şi în benzi.         În ţara noastră grâul de toamnă se seamănă la distanţa între rânduri de 12,5 cm. În alteţ...
importanţă mai mare prezintă condiţiile climatice şi natura solului. O parte din lucrările deîngrijire din timpul vegetaţi...
înapoi, grapa stelată sau grapa rotativă cu poziţia dinţilor înapoi.         Nu se grăpează semănăturile de grâu dezrădăci...
10-12 oC cu tendinţă de creştere. Erbicidul Glean se poate aplica şi preemergent (pre sau postsemănat).          Alte erbi...
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Fitotehnie  i+ii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Fitotehnie i+ii

7,219

Published on

0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
7,219
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
202
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Transcript of "Fitotehnie i+ii "

  1. 1. PROF.UNIV.DR. ŞTEFAN MARIN FITOTEHNIE I - IIMANUAL UNIVERSITAR pentru învăţământul la distanţă CRAIOVA 2011
  2. 2. CUPRINSTEMA NR.1. GRÂUL ……………………………………………….................…...... 4 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 4 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 10 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 18 Rezumatul temei………………………………………………………….. 30TEMA NR.II. ORZUL……………………………………………….................…...... 31 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 31 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 36 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 38 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 42TEMA NR.III. SECARA ………………………………………….................…......... 43 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....…………………………. 43 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 47 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 49 Rezumatul temei …………………………………………………………. 62TEMA NR.IV. OREZUL …………………………………………….................…...... 53 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 53 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 58 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 63 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 70TEMA NR.V. PORUMBUL ……………………………………………..................... 73 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 73 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 84 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 97 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 110TEST RECAPITULATIV I…………………...…....................................................... 111TEMA NR.VI. MAZĂRE ………..………………………………….................…...... 115 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 115 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 118 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 121 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 125TEMA NR.VII. FASOLEA ………………………………………….................…...... 126 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 126 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 131 2
  3. 3. 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii … 134 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 140TEMA NR.VIII. SOIA……………………………………………….................…...... 141 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 141 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 152 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 158 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 165TEMA NR. IX. NĂUT……………………………………………….................…...... 166 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 166 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 168 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 170 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 173TEMA NR. X. ARAHIDE ………………………………………….................…....... 174 1.1. Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare ……....………………………..… 174 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului...................................... 176 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii …… 178 Rezumatul temei ………………………………………………………….. 180TEST RECAPITULATIV II.......................................................................................... 181BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................. 186 3
  4. 4. Tema nr. 1 GRÂUL Unităţi de învăţare:  Importanţa; Răspândire, suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare;  Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului;  Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii. Obiectivele temei: - trecerea în revistă şi fixarea principalelor aspecte ce ţin de importanţa culturii acestei specii fitotehnice care este grâul, suprafeţele cultivate, compoziţia chimică şi respectiv cerinţele faţă de climă şi sol coroborat cu zonarea pe zone de favorabilitate; - fixarea elementelor tehnologice ce ţin de rotaţia culturii (plante foarte bune premergătoare, bune premergătoare, şi mai puţin favorabile), fertilizarea (principii generale, particularizări, consum specific, doze de îngrăşăminte, mod de aplicare, epocă de aplicare, tipuri de îngrăşăminte) şi lucrările solului; - fixarea aspectelor mai importante ce ţin de verigile tehnologice sămânţă şi semănat (tratamente la sămânţă cu fungicide, insecticide, doze, mod de efectuare, epocă de semănat, cantitate de sămânţă folosită pentru semănat la ha, desime etc.), lucrări de îngrijire, recoltare-producţii. Timpul alocat temei: 6 ore Bibliografie recomandată: 1. Bâlteanu Gh., Bârnaure V., 1989 - Fitotehnie, vol.I, Editura Ceres,Bucureşti 2. Ceapoiu N. şi colab., 1984 - Grâul, Editura Academiei Române, Bucureşti 3. Muntean L., Borcean I., Axinte M.,Roman Ghe., 1995 - Fitotehnie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 4. Ştefan Marin, 2009 - Fitotehnie - Cerealele, Editura Universitaria, Craiova. 1.1. Importanţa; Răspândire; Suprafeţe cultivate; Compoziţia chimică; Cerinţe faţă de climă şi sol; Zonare. 1.1.1. Importanţă Grâul este una din cele mai vechi plante de cultură, fiind cultivată de om în OrientulMijlociu cu circa 10 - 12 mii de ani î.e.n. În ţara noastră, cultura grâului datează de peste 2500 ani, martore în acest sens fiindinscripţiile de pe monedele vechilor cetăţi de pe malul Mării Negre (Tomis, Kallatys). Deexemplu, monedele cetăţii Tomis (Constanţa), purtau pe o parte chipul zeiţei Demeter, zeiţaagriculturii, iar pe cealaltă parte, spice de grâu. Aşadar, din cele mai vechi timpuri, grâul a fost folosit mai mult decât oricare altăplantă în alimentaţia oamenilor şi a rămas nedespărţit de omul civilizat de-a lungul întregiiistorii. Grâul este cereala cea mai importantă, ca urmare a întrebuinţărilor pe care le primeşte. Principala întrebuinţare o are grâul în fabricarea pâinii, alimentul de bază a pestejumătate din populaţia globului. Pâinea de grâu este foarte valoroasă, datorită conţinutului ridicat de proteine şidigestibilităţii mari pe care o are, fiind mai gustoasă decât cea obţinută din alte cereale. 4
  5. 5. Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase, macaroane,spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror consum se măreşte în întreaga lume pe an ce trece. Celemai bune paste făinoase se obţin din grâul durum, a cărui suprafaţă cultivată pe plan mondialeste în creştere. Tărâţele care rezultă de la măcinarea grâului, constituie un nutreţ concentrat foartevaloros pentru animale, fiind bogate în proteine, grăsimi şi substanţe minerale. Cultura grâuluipoate fi complet mecanizată, fapt ce asigură obţinerea unor producţii ieftine. Grâul este o excelentă plantă premergătoare pentru culturile de primăvară, deoarecepărăseşte terenul devreme (prima parte a verii) lăsând în acest fel timp pentru executarealucrărilor de vară. De asemenea, grâul este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă,având un grad de acoperire a solului de 50 - 75 %. 1.1.2. Răspândire. Suprafeţe cultivate Ca urmare a importanţei pe care o prezintă, grâul se cultivă pe toate continentele, înpeste 50 de ţări. Cultura lui este extinsă până la 66o latitudine nordică şi 45o latitudine sudică(Bâlteanu Gh., 1991). După datele furnizate de FAO, la nivelul anului 2007, suprafaţa cultivată cu grâu peglob a fost de 208,765 milioane hectare, suprafeţele semănate şi producţiile medii pe ha pezone geografice fiind cele înscrise în tabelul 1. Ţări mari exportatoare de grâu sunt: S.U.A. (29,0 mil tone), Canada (14,4 mil tone),Franţa (12,2 mil tone), Australia (16,0 mil tone), Argentina (8,7 mil tone). În ţara noastră, suprafaţa cultivată cu grâu a avut fluctuaţii, la nivelul anului 2007gǎsindu-se cultivate cu grâu 2295,9 mii ha, din care 2227,3 mii ha în sector privat. 1.1.3. Compoziţia chimică În compoziţia boabelor de grâu predomină în cea mai mare parte substanţele extractiveneazotate, substanţele proteice şi apa, într-un procent mai mic găsindu-se substanţele grase,substanţele minerale, vitaminele, enzimele şi alte substanţe . Substanţele extractive neazotate reprezintă componentul principal al boabelor degrâu, conţinutul lor fiind cuprins între 63 - 75,5 % din greutatea bobului de grâu. Acestea suntcompuse din amidon (peste 90 %) şi din cantităţi mici de zahăr şi dextrine (2,7 % şi respectiv2,3 %). Substanţele extractive neazotate ocupă partea centrală a boabelor. Substanţele proteice reprezintă din punct de vedere al valorii nutritive şi al însuşirilorde panificaţie componentul cel mai important al boabelor de grâu. Ele se găsesc în boabele degrâu într-o proporţie de 12 - 16 % şi sunt dispuse mai mult spre periferia boabelor. De aceeafăina integrală este mai bogată în substanţe proteice decât făina albă. Cantitatea de proteine din boabele de grâu variază în funcţie de specie, soi, factorii demediu şi măsurile agrotehnice. Marea majoritate a soiurilor de grâu comune din colecţia mondială, conţin în boabelelor între 12 - 16 % substanţe proteice (Bâlteanu Gh., 1989). Condiţiile de mediu şi măsurile agrotehnice influenţează în măsură importantăconţinutul boabelor de grâu în substanţe proteice. În zonele secetoase conţinutul de proteine din grâu este mai mare decât în zoneleumede şi mai răcoroase. Aceasta se explică prin faptul că în zonele secetoase, duratadepunerii amidonului în boabe se scurtează prin uscarea mai de timpuriu a plantelor din cauzasecetei şi căldurilor care intervin. Aşa de exemplu, grânele din sud-estul Europei au un conţinut în substanţe proteicecare depăşeşte de multe ori 15 %. În schimb, în condiţiile unui climat mai umed şi mai răcoros, perioada de formare aboabelor este mai lungă, ceea ce favorizează acumularea unei cantităţi mai mari de amidon 5
  6. 6. (grânele din Europa occidentală, Anglia, Franţa, Suedia, conţin numai 9 - 12 % substanţeproteice). O influenţă mai mare asupra conţinutului de proteine din boabe o au îngrăşămintele. Îngrăşămintele cu azot sporesc cantitatea de proteine, iar cele cu fosfor aplicatesingure o reduc. În acelaşi sens este influenţat conţinutul de proteine al boabelor de grâu şi de bogăţiasolului în azot. Pe cernoziomuri, care sunt soluri fertile, bogate în nitraţi, grâul acumuleazăcantităţi mai mari de proteine decât pe alte soluri mai puţin fertile. Aplicarea mai târzie a azotului în primăvară, în perioada de diferenţiere a organelor dereproducere şi de formare a bobului, sporeşte conţinutul de proteine în boabe. Plantele premergătoare influenţează de asemenea conţinutul de proteine din boabe.Cele care îmbogăţesc terenul în azot, cum sunt leguminoasele, sporesc procentul de proteine,iar cele care îl sărăcesc, îl reduc. În condiţiile de irigare, procentul de proteine al boabelor degrâu este mai scăzut. De aceea, pentru asigurarea şi în aceste condiţii a unui conţinut ridicatde proteine în boabele de grâu, trebuie aplicate cantităţi mai mari de îngrăşăminte cu azot şi întimpul vegetaţiei. Cantitatea de gluten este influenţată de condiţiile climatice şi conţinutul de azot dinsol, iar calitatea glutenului depinde de soi. Astfel, soiurile de grâu durum deşi sunt mai bogateîn gluten, acestea fiind de calitate mai slabă, sunt inferioare în ceea ce priveşte însuşirile depanificaţie ale grânelor comune. În schimb, grânele durum formează un aluat de calitate superioară pentru pastelefăinoase. Un gluten de calitate trebuie să aibă elasticitate, extensibilitate şi tenacitate. Unasemenea gluten reţine bioxidul de carbon, aluatul se formează şi creşte. Substanţele grase (lipidele), se găsesc în boabele de grâu în cantităţi reduse, de cca.2%, cea mai mare parte din acestea găsindu-se în embrion şi stratul aleuronic. Grăsimileformate în special din acizii oleic şi linoleic, reprezintă un ulei uşor oxidabil, care râncezeşteuşor, putând altera astfel calităţile organoleptice ale făinurilor. Celuloza se află de asemenea în cantităţi reduse în boabele de grâu şi anume, înproporţie de 1,9 - 2,5 %, proporţia cea mai mare fiind localizată spre periferia boabelor(pericarp, tegumentul seminal). Substanţele minerale se află în boabele de grâu într-o proporţie de 1,5 - 2,0 % şi segăsesc în cantităţi mai mari spre periferia boabelor. De aceea, făina integrală conţine ocantitate mai mare de substanţe minerale. În cenuşa boabelor de grâu se găseşte fosfor,potasiu, magneziu şi în cantităţi reduse calciu, clor, sodiu etc. Vitaminele. Boabele de grâu mai conţin cantităţi importante de vitamine, între care:B 1 (0,5-0,8 mg/100 g), B 2 (0,2-0,4 mg/100 g), B 6 (3-6 mg/100 g), PP (2-5 mg/100 g),E (4-7 mg/100 g), vitamina K (K 1 , K2 , K3 ) şi vitamina H. Boabele de grâu sunt sărace învitamina A şi nu conţin vitaminele C şi D. Toate aceste vitamine se găsesc în cantităţi maimari spre periferia boabelor. Conţinutul în apă al boabelor de grâu este de 13 - 14 %. 1.1.4. Cerinţe fată de climă şi sol Grâul are o arie de răspândire foarte largă pe glob, fiind cultivat de la 450 latitudinesudică (în Argentina) până la 670 latitudine nordică (în Norvegia). Aria cea mai largă de cultură a grâului se află în zona temperată, unde întâlneştecondiţiile de mediu cele mai favorabile. Altitudinea până la care se cultivă grâul, este mare în zona ecuatorială, unde poateajunge până la 4000 m (în Peru) şi mică în zona temperată (în Europa centrală atinge rareorialtitudinea de 500 m). La noi în ţară, în Munţii Apuseni, ajunge până la altitudinea de 1400 m. 6
  7. 7. Grâul cere un climat moderat de cald şi umed (cu ierni nu prea friguroase şi veri nuprea călduroase şi cu ploi moderate în timpul toamnei şi mai frecvente primăvara şi laînceputul verii). El suportă însă condiţii climatice foarte variate, atât în ceea ce priveşte temperatura,cât şi umiditatea, datorită numeroaselor specii şi soiuri existente în cultură. Perioada de vegetaţie în condiţiile ţării noastre este de 250 - 280 zile pentru grâul detoamnă şi de 90 - 120 zile pentru grâul de primăvară. Temperatura minimă de încolţire a grâului este de 1 - 30, însă la temperaturi mairidicate el încolţeşte şi răsare mai repede. Astfel, la o temperatură de 14 - 170C şi la oumiditate suficientă în sol, grâul răsare în 7 - 9 zile. Temperaturile mai scăzute şi umiditateamai redusă în sol întârzie răsărirea. După răsărire, pentru ca grâul să crească bine, să înfrăţească şi să se călească până lavenirea iernii, are nevoie de zile însorite, cu temperaturi moderate şi cu nopţi răcoroase.Înfrăţirea începe la circa 2 săptămâni de la răsărire şi se poate continua până la venirea iernii. Numai în condiţii excepţionale ea se continuă şi în primăvară. Înfrăţirea se petrece încondiţii normale la temperaturi de 8 - 120C. Temperaturile mai ridicate, ca şi cele mai scăzute,sunt nefavorabile. Cele mai mari de 120C favorizează o creştere vegetativă viguroasă şiformarea nodului de înfrăţire aproape de suprafaţă, care slăbesc rezistenţa la ger, iar cele maiscăzute de 80C încetinesc ritmul de înfrăţire. Spre sfârşitul toamnei, când temperatura scade mai mult, creşterea plantelor se reduceşi are loc un proces de „călire“ a plantelor de grâu. Călirea plantelor de grâu constă înacumularea în frunze şi în nodul de înfrăţire a unor cantităţi sporite de zaharuri şi de proteine,ceea ce asigură o creştere a rezistenţei acestora la gerurile din timpul iernii. În prima fază, temperaturile mai ridicate şi lumina intensă din timpul zilei favorizeazăsinteza zaharurilor, iar temperaturile scăzute din timpul nopţii (între 0 şi +60C) reducrespiraţia, şi deci consumul de zaharuri în plante. În a doua fază, când temperatura scade sub 00C (până la -100C), are loc un proces dedeshidratare, ca urmare a transpiraţiei mai intense decât absorbţia apei din sol şi a îngheţăriiunei părţi din apa liberă în spaţiile intercelulare, precum şi de sporire a conţinutului de coloizihidrofili din plante. Călirea asigură în felul acesta o rezistenţă sporită plantelor la ger.Rezistenţa la ger este cu atât mai mare cu cât la intrarea în iarnă plantele conţin o cantitatemai mare de zaharuri şi de substanţe proteice şi o cantitate mai mică de apă. Plantele care au parcurs în condiţii optime procesul de călire, pot suporta temperaturipână la -220C, -230C fără zăpadă. Acoperite însă cu zăpadă, grâul suportă temperaturi şi maiscăzute. Rezistenţa la ger a grâului depinde de soi. Se cunosc soiuri cu o rezistenţă la ger maimare şi soiuri cu o rezistenţă la ger mai scăzută. Rezistenţa la ger mai depinde de epoca de semănat, de condiţiile climatice dinperioada de la semănat şi până la intrarea în iarnă, de îngrăşămintele folosite şi de grosimeastratului de zăpadă. Rezistă astfel mai bine la ger o cultură de grâu, dacă semănatul s-a făcutla epoca optimă, condiţiile climatice au favorizat răsărirea, înfrăţirea şi călirea plantelor, s-auaplicat îngrăşăminte şi s-a reţinut zăpada pe semănături. Zăpada constituie un izolator faţă de temperaturile scăzute. Aşa de exemplu, sub unstrat de zăpadă gros de 23 cm, temperatura a fost de -12,60C, faţă de -31,30C în aer. Pagubemai provoacă grâului gerurile venite brusc, înainte ca plantele să fi parcurs procesul de călire.Primăvara, când temperaturile depăşesc +50C, grâul începe să crească, până la împăiere fiindfavorabile temperaturile de 8 - 100C. Pentru perioada de împăiere (formarea paiului) sunt necesare temperaturi de 14 - 180C.Temperaturile mai ridicate determină o creştere accelerată a paiului, însă ţesuturile mecanicese dezvoltă slab şi rezistenţa la cădere se micșorează. Pentru înspicare sunt necesaretemperaturi de 16-180C, iar pentru înflorire şi fecundare sunt necesare temperaturi de 7
  8. 8. 18 - 200C. În timpul formării boabelor, temperatura de 200C este optimă pentru acumulareasubstanţelor de rezervă şi pentru maturizarea treptată a boabelor. Umiditatea. Sub aspect al umidităţii grâul se cultivă în regiuni foarte diferite,întâlnindu-se culturi de grâu în zone cu 2.500 mm precipitaţii anuale, dar şi în zone cu200 mm. Peste 75 % din suprafaţa mondială cultivată cu grâu se extinde în regiuni cuprecipitaţii anuale cuprinse între 370 şi 875 mm ( Bâlteanu Gh., 1989). Aceste cerinţe ale grâului faţă de umiditate sunt diferite în timpul vegetaţiei. Astfel, înperioada după semănat şi până la intrarea în iarnă, grâul are nevoie de precipitaţii moderate,care să asigure încolţirea, răsărirea şi înfrăţirea. În toamnele cu secete accentuate fapt careobligă însămânţarea în teren uscat, grâul răsare numai după o ploaie, iar dacă seceta seprelungeşte, răsăritul poate avea loc în timpul iernii sau chiar primăvara timpuriu. În aceastăfază, răsăritul se petrece în condiţii optime la umiditatea solului de 70 – 80 % din capacitateacapilară pentru apă. Primăvara, grâul are nevoie de ploi moderate, până în perioada coacerii. La începutulprimăverii, el foloseşte foarte bine apa acumulată în sol în timpul iernii. În perioada formăriipaiului, insuficienţa apei îl scurtează, iar excesul de umiditate favorizează atacul bolilor. În perioada de alungire a paiului-înspicare, consumul mediu zilnic de apă atinge4 - 4,5 mm. În această perioadă, plantele au cea mai mare suprafaţă de asimilaţie şiînregistrează cea mai mare producţie de substanţă uscată. În perioada de fecundare şi umplerea boabelor, grâul are de asemenea cerinţe ridicate faţă de umiditate. Insuficienţa apei în sol, însoţită şi de secetă atmosferică şi temperaturi ridicate întimpul umplerii boabelor, duce la şiştăvirea acestora. Datorită şiştăvirii boabelor, recolta poatescădea în astfel de ani cu 20 - 40 %. În schimb, ploile prea multe în această perioadăfavorizează căderea, atacul bolilor şi scad calitatea recoltei. Solul. Faţă de sol, grâul este mai pretenţios decât celelalte cereale păioase. Pentru grâusunt indicate solurile profunde şi permeabile, în care rădăcinile sale să pătrundă cu uşurinţă şiunde nu bălteşte apa. Solurile lutoase şi luto-argiloase, cu o bună capacitate pentru apă, sunt foarte potrivitepentru cultura grâului. Sunt foarte indicate pentru grâu solurile cu fertilitate ridicată, capabilesă aprovizioneze bine plantele cu substanţe nutritive, al căror sistem radicular nu este deosebitde dezvoltat şi de activ. Din acest punct de vedere, tipurile de sol cele mai indicate pentru cultura grâului suntsolurile brune-deschise de stepă, cernoziomurile, solurile brun-roşcate, solurile aluvionare deluncă, pe care datorită însuşirilor lor fizice şi chimice foarte favorabile, acestea dau producţiimari şi de calitate superioară. Sunt puţin favorabile pentru grâu solurile nisipoase, nisipurile, solurile sărăturoaseşi cele puternic acide. Pe solurile prea acide sau prea alcaline, plantele de grâu sedezvoltă slab şi dau producţii mici. Cel mai potrivit pH se încadrează în limitele6 - 7,7 (Bâlteanu Gh., 1989). Solurile podzolice, dacă primesc amendamente pentru corectarea reacţiei şiîngrăşăminte, pot asigura producţii însemnate la grâu. Terenurile în pantă, cu diferite grade deeroziune, pot de asemenea să asigure producţii bune la grâu dacă primesc îngrăşăminte şi oagrotehnică corespunzătoare. Soiurile de grâu au cerinţe diferite în ceea ce priveşte fertilitatea solului. Astfel,soiurile intensive şi semiintensive cer soluri fertile, în timp ce soiurile extensive, mai rustice,dau producţii mulţumitoare şi pe solurile cu fertilitate mai redusă. 1.1.5. Zonarea ecologică a grâului În ţara noastră, grâul găseşte condiţii favorabile de cultură pe aproape toată suprafaţaarabilă a ţării. 8
  9. 9. Pe baza condiţiilor de climă şi sol pe care le oferă teritoriul ţării noastre şi a cerinţelorbiologice ale plantelor de grâu, s-au stabilit următoarele zone favorabile pentru culturagrâului. Zona foarte favorabilă. Cuprinde suprafeţe mari în toate câmpiile ţării, în generalterenuri plane sau uşor ondulate. Se extinde în linii mari în cea mai mare parte din Câmpia Banatului şi Crişanei, cusoluri bogate cum sunt cernoziomurile, aluviunile solificate, lăcoviştile şi condiţii climaticedeosebit de favorabile (ierni blânde, veri puţin călduroase). Suma precipitaţiilor în lunile detoamnă este de 130 - 180 mm. Primăvara, precipitaţiile însumează 150 - 120 mm, acestea fiind bine repartizate cuperioada de maximă necesitate (diferenţierea organelor de reproducere). Anual cad600 - 700 mm precipitaţii. În sudul ţării, Câmpia Băileştilor, Câmpia Caracalului, Câmpia Bărăganului, cu soluricernoziomice şi în mai mică măsură soluri brun-roşcate şi aluviale şi condiţii climaticefavorabile. În această zonă foarte favorabilă din sudul ţării, spre deosebire de câmpia de vest, seînregistrează frecvent precipitaţii insuficiente în perioada de însămânţare a grâului de toamnă(suma medie a precipitaţiilor din luna septembrie şi octombrie este cuprinsă între 70 - 80 mm). În Transilvania, suprafeţe mari în Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor şi ŢaraBârsei, cu cernoziomuri levigate, soluri brune şi aluviale, cu condiţii climatice foartefavorabile culturii grâului (cu 115 - 125 mm precipitaţii în toamnă şi 150 - 175 mmprecipitaţii în primăvară, din care mai mult de jumătate în luna mai). În Moldova, câmpia din nord-estul Moldovei, cu cernoziomuri propriu-zise şi levigate,mai grele şi foarte fertile. Zona favorabilă a grâului de toamnă cuprinde în ţara noastră suprafeţe mult mai maridecât zona foarte favorabilă. Ea se împarte în favorabilă I şi favorabilă II. Zona favorabilă I cuprinde vestul ţării, o fâşie situată la est de zona foarte favorabilă.În sudul ţării cuprinde o zonă întinsă la nord de zona foarte favorabilă din Oltenia şiMuntenia, estul Munteniei şi o zonă în sudul Dobrogei. Solurile din această zonă sunt cernoziomuri şi soluri aluviale. În Transilvania, porţiuni din centrul şi nordul Câmpiei Transilvaniei, zona dintreCopşa Mică, Deva, Sibiu şi porţiuni din depresiunea Sfântu-Gheorghe şi Ţara Bârsei, cusoluri foarte variate (soluri brune, brune podzolice şi cernoziomuri levigate, soluri aluviale,lăcovişti). În Moldova, o fâşie în dreapta Prutului, care se lăţeşte în zona Iaşi, cu cernoziomuri şisoluri de luncă. Zona favorabilă II. Cuprinde în Vestul ţării zona deluroasă cu soluri brun roşcatepodzolite şi podzoluri. În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord dezona favorabilă I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică. În această zonă predomină solurile brune şi aluviale, iar în Dobrogea cernoziomulcastaniu. În Transilvania, cuprinde porţiuni întinse din Câmpia Transilvaniei, PodişulTârnavelor şi Câmpia Maramureşului, cu soluri brune şi brune podzolite. În Moldova, PodişulSucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu soluri brune şi cenuşii. Zona puţin favorabilă asigură cerinţele grâului din punct de vedere climatic, însăsolurile se caracterizează prin fertilitate redusă, cu însuşiri fizice şi chimice puţincorespunzătoare. Se întinde în regiunea dealurilor subcarpatice şi a dealurilor erodate din nordulDobrogei. În această zonă se pot obţine producţii satisfăcătoare de grâu, dacă se aplică soluluimăsuri ameliorative şi se asigură o tehnologie optimă de cultivare. 9
  10. 10. TEST DE EVALUARE 1. Care sunt substanţele predominante care intrǎ în compoziţia boabelor de grâu? Răspuns: În compoziţia boabelor de grâu predominǎ substanţele extractive neazotate - 37,7 % (amidon 90 %, zahǎr 2,7 %, dextrine 2,3 %), substanţele proteice - 13,5% (gliadinǎ 40-50 %, gluteninǎ 30-40 %, globulinǎ 6-10 %, albuminǎ 3-5 %), substanţele grase - 2 % (lipide în cea mai mare parte), celuloza - 2,2 %, apǎ - 13,0 %, substanţele minerale 1,5-2 %, vitamine (B 1 0,5-0,8 mg/100 g, B 2 0.2-0,4mg/100g, B6 3-6mg/100g, PP 2-5 mg/100 g, E 4-7 mg/100g şi K 1 , K 2 , K 3 , H). 2. Care sunt cerinţele grâului pe faze de vegetaţie faţǎ de temperaturǎ, umiditate şi sol ? Răspuns: Exerciţii. Exemplu rezolvat: 1. Temperatura minimǎ de germinaţie la grâu este: a) 4 - 50 C b) 5 - 60 C c) 6 - 70 C d) 1 - 30 C e) 7 - 80 C Rezolvare: d. De rezolvat: 2. Zona foarte favorabilǎ pentru cultura grâului se întinde în: a) Ţara Bîrsei, depresiunea Sfîntu GheorGh., zona Copşa Micǎ, Deva,Sibiu b) Câmpia Banatului şi Crişanei, Câmpia Bǎileştiului, Câmpia Bǎrǎganului, Câmpia Transilvaniei, Câmpia din Nord-Estul Moldovei c) Câmpia Olteniei, Munteniei, Podişul Sucevei, Terasele Siretului şi Podişul Bârladului d) În Moldova, Podişul Sucevei, lunca şi terasele Siretului şi Podişul Bârladului, cu soluri brune şi cenuşii. e) În sudul ţării, cuprinde zona deluroasă, cu o fâşie situată la nord de zona favorabilă I şi în Dobrogea partea centrală şi nordică. Rezolvare: 1.2. Rotaţia culturii; Fertilizarea; Lucrările solului 1.2.1. Rotaţia culturii Grâul este o plantă pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi la rândul ei constituieo plantă bună premergătoare pentru toate plantele care se seamănă primăvara. Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recolteazătimpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi combatbine buruienile şi dăunătorii. 10
  11. 11. Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune premergătoare pentrugrâu sunt leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă, borceagul de primăvară). După leguminoase, solul are o fertilitate ridicată, datorită azotului acumulat debacteriile simbiotice în nodozităţile plantelor. Foarte bune premergătoare pentru grâu sunt şi rapiţa, inul de fuior, inul de ulei, care serecoltează de timpuriu. După in, grâul dă producţii apropiate de cele obţinute după mazăre. De asemenea, foarte bune premergătoare pentru grâu, sunt leguminoasele perene(trifoiul, lucerna, sparceta), dacă arătura se face vara adânc şi terenul se menţine afânat şicurat de buruieni până toamna la semănatul grâului. Plante bune premergătoare pentru grâu, sunt cartofii timpurii, porumbul furajer,porumbul şi floarea soarelui cultivate pentru siloz şi bostănoasele. Cerealele păioase, ca orzul de toamnă, orzul de primăvară şi ovăzul, suntpremergătoare mijlocii şi uneori neindicate pentru grâul de toamnă, având cerinţeasemănătoare pentru substanţele nutritive, favorizează înmulţirea buruienilor şi a unor boli şidăunători, comune grâului. Ele pot deveni bune premergătoare atunci când solul nu este infestat de boli şidăunători comuni. Porumbul pentru boabe, este o premergătoare mediocră pentru grâu, deoareceeliberează terenul târziu, fapt ce determină întârzierea însămânţării grâului. De asemenea, demulte ori, în perioada de recoltare, solul fiind uscat, pregătirea terenului în vedereaînsămânţării, nu se poate face în condiţii atât de bune. Cu toate aceste neajunsuri, cultura grâului de toamnă după porumb este pentru ţaranoastră o necesitate inevitabilă, aceasta, pe de o parte datorită faptului că porumbul se cultivăpe suprafeţe mari, iar pe de altă parte, datorită faptului că plantele considerate foarte bune şibune premergătoare pentru grâu se cultivă pe suprafeţe mici. Cultura grâului în rotaţie cu porumbul se impune şi din motive economice. Astfel,producţia însumată a grâului şi porumbului cultivate în rotaţie, nu poate fi egalată nici pedeparte de oricare alt cuplu al grâului cu altă plantă. Nu se poate însă semăna grâu după porumb în cazul când în cultura porumbului s-afolosit erbicid pe bază de Atrazin în cantitate mare (mai mult de 3 kg/ha; Atrazinul are efectremanent negativ asupra grâului). Floarea soarelui este premergătoare slabă pentru grâu, datorită faptului că sărăceştesolul în elemente nutritive şi în apă, ceea ce face ca pregătirea terenului să se facă dupăaceastă plantă greu şi de calitate inferioară. Dacă ea se recoltează la timp şi cât mai repede, cultura a fost întreţinută bine prinpraşile, se ară adânc şi se folosesc îngrăşăminte, floarea-soarelui poate deveni o bunăpremergătoare pentru grâu. Sfecla de zahăr este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, dacărecoltatul ei se face mai timpuriu, deoarece lasă terenul afânat, curat de buruieni şi fertil. Pe măsură ce data recoltării se apropie de epoca semănatului grâului de toamnă,valoarea sfeclei pentru zahăr ca premergătoare pentru grâu se reduce. Nu sunt indicate ca premergătoare pentru grâu, sorgul, iarba de Sudan, meiul,deoarece se recoltează târziu, epuizează solul în apă şi substanţe nutritive. Faţă de cele arătate, rezultă că grâul trebuie să urmeze în cultură în primul rând dupăcele mai bune premergătoare (leguminoase anuale sau perene) şi după prăşitoare care lasăterenul curat de buruieni şi permit semănatul grâului la timpul optim. Grâul se poate cultiva şi după el însuşi 2 sau cel mult 3 ani, cu condiţia ca solul să selucreze în cele mai bune condiţii, să se aplice îngrăşăminte şi terenul să nu fie infestat cu bolişi dăunători. În cazul terenurilor infestate de boli şi dăunători şi mai ales de fuzarioză (Fusarium sp.), 11
  12. 12. mălură (Tilletia sp.), făinare (Erysiphe graminis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) ca şialte boli şi dăunători, trebuie exclusă cultura grâului după grâu şi revenirea acestuia peasemenea terenuri numai după cel puţin 2 - 3 ani. Cultura grâului după grâu este indicată în toamnele secetoase, când pregătireaterenului după plantele care se recoltează târziu nu se poate face în condiţii bune, sau întoamnele excesiv de ploioase, când nu se pot şi se întârzie recoltarea premergătoarelorplanificate (porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr), terenul în acest caz fiind încăpregătit în condiţii bune din vară. Monocultura de grâu în alte condiţii şi pe un număr mai mare de 2 - 3 ani, reduce multproducţia, faţă de aceea obţinută în cadrul rotaţiei cu alte plante. Reducerea producţiei în monocultură de grâu se datoreşte îmburuienării terenului,înmulţirii bolilor şi dăunătorilor etc. Rotaţia are o influenţă pozitivă chiar şi în cazul folosirii îngrăşămintelor. Astfel, înmedie pe 6 ani şi 3 staţiuni experimentale pe agrofond nefertilizat, grâul cultivat după mazărea dat un spor de producţie de 889 kg/ha; după porumb de 522 kg/ha; faţă de monocultură, iarpe agrofond cu N 96 P 64 , sporul a fost de 644 kg/ha; după mazăre şi de 611 kg/ha; dupăporumb. Rezultă deci că aplicarea îngrăşămintelor a făcut ca la grâul cultivat după porumbproducţia să fie practic egală cu cea obţinută după mazăre, compensând astfel efectul mai slabal porumbului ca premergătoare pentru grâu, în comparaţie cu mazărea. În ceea ce priveşte comportarea grâului ca premergătoare pentru alte culturi, suntevidente avantajele pe care le prezintă pentru culturile prăşitoare de primăvară. Recoltându-se vara, permite executarea arăturii de vară în condiţii bune, solulacumulează apă, substanţe nutritive uşor asimilabile şi combaterea buruienilor. De asemenea, în zonele cu precipitaţii mai multe în timpul verii şi mai ales în condiţiide irigare, după grâu se pot cultiva în mirişte plante furajere şi pentru boabe. 1.2.2. Fertilizarea Grâul de toamnă valorifică foarte bine îngrăşămintele, fiind chiar o plantă pretenţioasădin acest punct de vedere. El valorifică economic, atât îngrăşămintele organice, cât şi îngrăşămintele minerale,constituind una din măsurile cele mai importante de sporire a producţiei de grâu. Consumul de elemente nutritive nu este mare. Pentru 100 kg boabe şi cantitateacorespunzătoare de paie, grâul extrage din sol următoarele cantităţi de elemente nutritive:2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O. Acest consum relativ mic de substanţe nutritive nu se corelează însă cu cerinţelereduse faţă de aplicarea îngrăşămintelor. Din contră, grâul este foarte pretenţios şi reacţionează pozitiv la aplicareaîngrăşămintelor, datorită sistemului său radicular slab dezvoltat şi cu o putere redusă desolubilizare a rezervelor nutritive greu accesibile din sol, iar consumul cel mai mare deelemente nutritive are loc primăvara într-o perioadă scurtă şi când procesele biochimice dinsol au intensitate mică. Grâul are nevoie de cantităţi mari de elemente nutritive în tot timpul vegetaţiei şiacestea trebuie să fie sub formă uşor solubile. În cantitate corespunzătoare el asigură o bunăînfrăţire şi înrădăcinare a plantelor, măreşte rezistenţa la ger, sporeşte numărul de boabe înspic şi îmbunătăţeşte calitatea boabelor. Insuficienţa azotului se manifestă prin reducerea numărului de fraţi, reducereasuprafeţei de asimilaţie, debilitatea pronunţată a plantelor, reducerea rezistenţei la iernare,reducerea numărului de flori fertile în spic, scăderea conţinutului boabelor în substanţeproteice. 12
  13. 13. Excesul de azot determină creşterea suprafeţei foliare, întârzierea vegetaţiei, scăderearezistenţei la cădere, reduce rezistenţa la iernare, măreşte sensibilitatea la boli, reducerezistenţa la secetă, reduce capacitatea de fructificare a plantei. Azotul este principalul element nutritiv pentru grâu pe toate solurile din ţara noastră.Grâul absoarbe azotul atât sub formă nitrică, cât şi sub formă amoniacală. Fosforul favorizează înrădăcinarea, înfrăţirea, rezistenţa la iernare, rezistenţa lacădere, precocitate şi măreşte conţinutul de proteine din boabe. Este necesar în primul rând, în formă uşor solubilă, tinerelor plante cu sistem radiculardezvoltat. Carenţa în fosfor încetineşte creşterea plantelor, reduce capacitatea de înfrăţire, reducemasa de rădăcini şi întârzie maturitatea. Excesul de fosfor determină creşterea în bobul de grâu a conţinutului de P 2 O 5 şi aamidonului şi reducerea conţinutului de proteină. Fosforul este necesar la grâu alături de azot, pe toate tipurile de sol din ţara noastră,mărind eficacitatea acestuia. Potasiul favorizează sinteza şi depunerea substanţelor hidrocarbonate în boabe,măreşte rezistenţa grâului la ger, secetă, cădere şi boli. Insuficienţa se manifestă prin îngălbenirea specifică („opărirea“) a limbului frunzei înpartea superioară şi pe margini (Bâlteanu Gh., 1989), iar la baza plantei se formează fraţiaxilari, încât planta capătă aspect de tufă. Pe solurile din ţara noastră, nu apare necesară folosirea îngrăşămintelor potasice lagrâu, decât pe podzoluri, în urma aplicării amendamentelor de calciu, unde aduce sporuri deproducţie. Grâul valorifică bine atât îngrăşămintele chimice cât şi pe cele organice. Îngrăşămintele minerale, în special cele cu azot şi fosfor, au un efect pozitiv asupraproducţiei de grâu. Cele mai mari sporuri de producţie se obţin când îngrăşămintele cu azot şi fosfor sedau împreună. Aplicarea unilaterală a azotului şi mai ales a fosforului, aduce sporuri mai mici, sumasporurilor de producţie obţinute de fiecare element nutritiv separat fiind mai mică decât sporulobţinut când ambele elemente s-au aplicat împreună. La aplicarea îngrăşămintelor minerale lagrâul de toamnă, trebuie luate în calcul două aspecte: dozele folosite şi timpul de aplicare. La stabilirea dozelor de îngrăşăminte, trebuie ţinut seama de soiul cultivat, tipulgenetic de sol, planta premergătoare, umiditatea solului, caracteristicile climatice ale anuluiprecedent şi interacţiunea elementelor nutritive. Alături de aceşti factori, trebuie luaţi în calcul şi tipul de îngrăşământ folosit,interacţiunea îngrăşământ-sol, epoca de aplicare şi metoda de încorporare, etc. Influenţa soiului cultivat asupra stabilirii dozei de îngrăşăminte minerale semanifestă prin particularităţile biologice ale sale. Folosirea unor cantităţi mari de îngrăşăminte depinde în special de rezistenţa la căderea acestora, de rezistenţa la boli foliare şi la capacitatea lor de a valorifica îngrăşămintelor. Referitor la tipul genetic de sol, grâul de toamnă reacţionează la azot şi fosfor, dateîmpreună, pe toate tipurile de sol din România. Doza optimă economică de azot este cuprinsă între 77 - 120 kg/ha; (substanţă activă),iar doza optimă de fosfor 58 - 90 kg/ha; P 2 O 5 . Raportul de N:P se situează, în favoarea azotului, mai ales în anii umezi sau dupăpremergătoare ce consumă o cantitate mare de azot (porumb, floarea soarelui etc.). Trebuie reţinut faptul că fertilizarea unilaterală cu azot şi mai ales cu fosfor, nusporeşte economic recoltele de grâu. În general, pe solurile din ţara noastră, raportul N : P esteegal cu 1:0,7 - 0,8. 13
  14. 14. Se vor stabili doze mai mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor pe solurile cu fertilitatescăzută (solurile podzolice, solurile brune erodate, nisipuri şi doze mai mici, în special cuazot, pe soluri cu fertilitate mare, cum sunt cernoziomurile). Planta premergătoare. Natura plantei premergătoare constituie un important criteriuîn stabilirea dozelor de îngrăşăminte ce se administrează grâului de toamnă. Astfel, dupăplante foarte bune premergătoare, cum sunt leguminoasele anuale şi perene, care îmbogăţescsolul în azot, dozele de îngrăşăminte, în special cu azot, trebuie să fie mai mici. De exemplu,cantitatea de azot ce se administrează grâului semănat după mazăre, se reduce cu 30 - 40 %faţă de cantitatea utilizată la grâul semănat după porumb. După premergătoarele mijlocii (porumb, floarea soarelui, sfecla pentru zahăr), dozelede îngrăşăminte cu azot şi fosfor trebuie să fie mai mari, predominând în asemenea condiţiiazotul. Dozele de îngrăşăminte ce se administrează grâului sunt în corelaţie strânsă cuumiditatea solului. În zonele mai umede, ca urmare a asigurării plantelor cu apă în cantitatesuficientă, grâul poate valorifica doze mai mari de îngrăşăminte. În schimb, în zonele secetoase, valorificarea îngrăşămintelor este limitată într-omăsură importantă de insuficienţa apei. Aşadar pentru grâul de toamnă, dozele de azot sunt diferite de la un an la altul, înfuncţie de cantitatea de precipitaţii din lunile septembrie-februarie. În funcţie de umiditate, încercetările efectuate timp de 11 ani, dozele optime de azot au variat între 54 - 105 kg(Bâlteanu Gh., 1989). În condiţii de irigare, ca urmare a prezenţei apei în cantităţi suficiente, grâul estecapabil să valorifice doze sporite de îngrăşăminte. În aceste condiţii, dozele medii de azot sesituează în general, între 100 - 110 kg/ha;, iar dozele de fosfor între 31 - 61 kg/ha. Consumul economic de azot determinat pe baza eficienţei economicea îngrăşămintelor pentru realizarea unei producţii maxime de grâu se ridică în medie la180 kg/ha. Caracteristicile climatice ale anului precedent influenţează de asemenea stabilireadozelor de îngrăşăminte. După ani secetoşi, dozele de îngrăşăminte pot fi reduse, în acest cazmanifestându-se efectul remanent al substanţelor nutritive date plantei premergătoare. Cândanul precedent a fost bogat în precipitaţii, dozele de îngrăşăminte se măresc, pe de o partedatorită levigării substanţelor mai solubile, iar pe de altă parte, datorită producţiei mari aplantei premergătoare, în acest caz consumul de elemente nutritive din sol fiind mai mare. În ceea ce priveşte interacţiunea elementelor nutritive, în alcătuirea dozelor deîngrăşăminte trebuie să se acorde importanţă raportului între azot şi fosfor, în funcţie de sol,planta premergătoare, îngrăşările din anii anteriori, etc. Un raport nefavorabil poate duce la insuficienţa unuia dintre aceste elemente, ceea celimitează şi consumul celuilalt. Se creează astfel un dezechilibru în nutriţia plantei,valorificarea îngrăşămintelor este neeconomică şi în consecinţă se obţin producţii scăzute şi laun preţ de cost ridicat. În ceea ce priveşte folosirea potasiului ca îngrăşământ la grâu, determinant rămâneconţinutul solului în acest element şi potenţialul productiv al soiurilor. Se consideră soluri bine aprovizionate pentru grâul de toamnă, cele care conţin peste15 mg K2 O la 100 g sol uscat, sub 15 mg K 2 O administrându-se 50 - 60 kg/ha K2 O. Pe solurile cu un conţinut mai mic de 6 mg P 2 O 5 /100 g sol uscat, doza de P 2 O 5 semajorează cu 15 - 20 kg/ha; pentru fiecare mg P 2 O 5 sub această limită. În general, grâulvalorifică bine, doze de P 2 O 5 cuprinse între 60 - 120 kg/ha. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor minerale. Îngrăşămintele cu fosfor, fiind maigreu solubile, trebuie să se administreze odată cu arătura de bază, pentru ca încorporarea lorsă se facă adânc în sol, în zona în care se dezvoltă majoritatea rădăcinilor. În cazul când 14
  15. 15. acestea nu s-au aplicat cu lucrarea de bază, se pot da odată cu lucrările premergătoaresemănatului, însă eficienţa lor este în acest caz mai redusă. Aplicate în timpul vegetaţiei,îngrăşămintele fosfatice nu aduc nici un spor de producţie, deoarece rămân la suprafaţă şi suntfolosite numai într-o mică măsură de către plante. Sub formă de îngrăşământ complex, fosforul poate fi aplicat peste iarnă sau primăvarăpentru fertilizarea grâului cu azot. Situaţia este asemănătoare şi pentru potasiu. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor cu azot prezintă diferenţieri, în funcţie decondiţiile climatice, planta premergătoare etc., dat fiind în primul rând stabilitatea mare aacestor îngrăşăminte, precum şi cerinţele grâului pentru azot în diferite faze din timpulvegetaţiei. Ţinând seama de factorii amintiţi (înfrăţirea plantelor, gradul de răsărire, suprafeţeerodate etc.) şi făcând o analiză atentă a celorlalţi factori fitotehnici, în majoritatea zonelor dela noi din ţară îngrăşămintele cu azot se pot aplica peste grâul de toamnă sub formă de azotatde amoniu cât şi sub formă de uree, odată cu lucrarea de bază sau cu lucrările premergătoaresemănatului, la semănat, la intrarea în iarnă sau la ieşirea din iarnă. Întrucât nu se poate prevedea din toamnă mersul vremii şi modul cum vor iernaplantele de grâu, apare mai indicat să divizăm de la început doza de îngrăşământ cu azot, dincare o parte să se dea cu arătura de bază sau la semănat şi o parte (1/3 până la 1/2 din doză) laieşirea din iarnă-începutul primăverii. Aplicarea în primăvară a unei părţi din doza de azot ajută creşterea şi fructificareaplantelor şi îmbunătăţeşte conţinutul de proteine din boabe. În regiunile umede, în moddeosebit este necesară divizarea dozei de azot, din care o parte trebuie aplicată în primăvară. Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, 6 - 8 kguree pură, la 100 litri soluţie şi cu combaterea bolilor foliare şi a ploşniţelor (Bâlteanu Gh.,1989). Îngrăşămintele organice. Dintre îngrăşămintele organice, la grâu se poate folosi cubune rezultate, gunoiul de grajd. El se poate aplica în cultura grâului direct, sau planteipremergătoare, în toate regiunile de cultură. Gunoiul de grajd se poate aplica grâului atât nefermentat, cât şi fermentat, fără a seînregistra diferenţe de producţie semnificative între cele două forme de utilizare. Gunoiulproaspăt prezintă avantajul că se poate transporta la câmp imediat ce există posibilitatea deîncorporare în sol. Gunoiul de grajd administrat împreună cu îngrăşămintele chimice, în special pesolurile argilo-iluviale şi erodate, îşi măreşte eficacitatea. Gunoiul de grajd se poate da directgrâului sau plantei premergătoare. Deoarece în ţara noastră grâul urmează pe suprafeţe mari după porumb, cu toate căgrâul valorifică mai bine decât porumbul gunoiul dat direct, în rotaţie porumb-grâu, gunoiulde grajd trebuie dat întotdeauna porumbului, la grâu folosindu-se îngrăşămintele chimice. Se procedează în felul acesta, deoarece timpul disponibil pentru aplicarea gunoiuluieste foarte scurt, se întârzie pregătirea terenului şi însămânţarea. De asemenea, grâulbeneficiază de efectul prelungit în al doilea an al gunoiului, iar aplicarea lui la o plantăpremergătoare prăşitoare asigură o mai bună combatere a buruienilor. Prin folosirea a20 t/ha gunoi, doze care sunt cele mai recomandate, s-au obţinut sporuri de recoltă între6,69 - 15,5 q/ha (Bâlteanu Gh., 1989). 1.2.3. Lucrările solului Grâul de toamnă este o plantă foarte pretenţioasă la pregătirea terenului. Solul în carese însămânţează grâul, trebuie să fie afânat pe o adâncime de 15 - 20 cm, mărunţit, nivelat,suficient aşezat, curat de buruieni şi bine aprovizionat cu apă şi substanţe nutritive. Lucrările solului pentru grâul de toamnă se efectuează diferenţiat, în funcţie de zona 15
  16. 16. de cultură (tipul de sol) şi în funcţie de planta premergătoare. În funcţie de plantapremergătoare, grâul poate să urmeze în cultură după plante care eliberează terenul vara, lasfârşitul verii sau toamna. După plante care eliberează terenul vara. Se recoltează vara rapiţa, borceagul detoamnă şi de primăvară, mazărea, fasolea, orzul, ovăzul şi grâul. Lucrarea de bază pentrugrâul de toamnă după recoltarea plantelor timpurii sus menţionate, o constituie aratul, laexecutarea căruia trebuie luate în considerare două aspecte: data efectuării şi adâncimea. Data efectuării. Arătura se execută imediat după eliberarea terenului, folosindu-seplugul în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Dacă solul este uscat sau nu sunt forţe mecanice suficiente, se execută imediat dupărecoltarea plantelor premergătoare o lucrare cu grapa cu discuri, urmând ca cel mai târziu înluna august să se execute arătura. Aşadar, lucrarea cu discul nu înlocuieşte arătura, ci numai o amână. Prin această lucrare se combat buruienile, se creează un strat protector de mulci pentruconservarea apei, se favorizează procesele de nitrificare. Adâncimea arăturii. Adâncimea arăturii de vară pentru grâu cea mai indicată este de20 cm, în toate zonele de cultură. Pe solurile cu exces de umiditate temporar, arăturile maiadânci de 20 cm, sunt recomandate în vederea înmagazinării în sol a apei. Hotărâtor în realizarea unor producţii ridicate la grâu nu este adâncimea arăturii, citimpul când se execută şi calitatea acesteia. O arătură de bună calitate, fără bulgări, păstrează bine apa în sol, influenţeazăfavorabil procesele biochimice din sol, pune seminţele de buruieni în condiţii de încolţirepentru a fi distruse prin lucrările următoare şi semănatul se face în condiţii bune. În schimb, o arătură bulgăroasă este lipsită de toate aceste avantaje şi în plus necesitălucrări suplimentare cu tăvălugul şi grapa cu discuri, pentru mărunţirea bulgărilor, terenul nuse poate pregăti bine şi semănatul se face în condiţii puţin favorabile. Lucrarea arăturii de vară până la semănatul grâului. Arătura de vară, dupăexecutare şi până toamna la semănat, trebuie menţinută afânată şi curată de buruieni, prinlucrări cu grapa reglabilă, repetate de 2 - 3 ori, pentru spargerea crustei, nivelarea solului şidistrugerea buruienilor. Ultima discuire trebuie făcută cu 1 - 2 zile înainte de semănat,perpendicular pe direcţia de însămânţare, la adâncimea de 8 - 10 cm, în agregat cu grapareglabilă, iar în ziua semănatului, imediat înaintea maşinilor de semănat, se lucrează cucombinatorul pentru pregătirea patului germinativ şi cultivaţie totală a solului, asigurându-seîn felul acesta cele mai potrivite condiţii pentru răsărirea seminţelor de grâu. De reţinut, că pentru grâu nu trebuie să se realizeze nici o mărunţire exagerată asolului, deoarece bulgării rămaşi reţin zăpada în timpul iernii, iar primăvara se sfărâmă şiacoperă rădăcinile plantelor dezrădăcinate. După plante care se recoltează la sfârşitul verii. La sfârşitul verii se recolteazăcartofii timpurii, porumbul de siloz şi diferite plante anuale furajere. După recoltarea acestorplante, terenul trebuie să se are imediat la adâncimea de 20 cm, în agregat cu grapa stelată saureglabilă. Dacă după arătură terenul este bulgăros, se lucrează cu grapa cu discuri în agregatcu grapa reglabilă. Până toamna, se mai execută 1 - 2 discuiri în agregat cu grapa reglabilă, în funcţie deformarea crustei şi de apariţia buruienilor. După plante care se recoltează toamna. Grâul se cultivă pe suprafeţe mari după plantecare se recoltează toamna târziu, în cursul lunii septembrie, uneori la începutul lunii octombrie(porumb pentru boabe, soia, floarea-soarelui, cartofii târzii, sfecla pentru zahăr etc.). Data efectuării. Arătura şi pregătirea terenului trebuie să se facă cu cel puţin 14 zileînainte de semănat. În arătură proaspătă şi neaşezată, seminţele nu germinează bine, se 16
  17. 17. măreşte pericolul degerării grâului, se favorizează procesul de dezrădăcinare („descălţare“) aplantelor. Adâncimea arăturii. După aceste culturi, arătura se execută la 20 cm adâncime cuplugul în agregat cu grapa stelată. Arăturile mai adânci nu sunt necesare deoarece nu aduc sporuri de recoltă la grâu sauacestea sunt mici şi nu compensează cheltuielile efectuate în plus. Şi în cazul arăturilor după premergătoare târzii, calitatea trebuie să primeze faţă deadâncime. De aceea, când nu se poate executa o arătură la 20 cm fără bulgări este mai indicatsă se are la o adâncime mai mică de 14 - 16 cm care să nu scoată bulgări. Arătura se face deasemenea în agregat cu grapa stelată sau reglabilă. Tot pentru realizarea unei arături de calitate, deoarece după recoltarea porumbului, aflorii soarelui rămân pe teren resturi numeroase de tulpini, care împiedică executarea uneiarături de calitate, este bine ca înainte de arătură să se lucreze de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri.Prin discuire, resturile de tulpini se sfarmă, se amestecă cu stratul superficial de sol şi arăturacare urmează se execută în condiţii bune şi de calitate. Pentru un efect mai bun de mărunţire a resturilor organice, prima discuire trebuie să sefacă perpendicular pe direcţia rândurilor de porumb sau floarea soarelui. După arătură, de regulă, solul mai trebuie lucrat de 1 - 2 ori cu grapa cu discuri. Primadiscuire se face perpendicular pe direcţia arăturii, iar a doua, în agregat cu grapa reglabilă,trebuie să fie perpendiculară pe direcţia de semănat. Când terenul este bulgăros şi uscat şi nu poate fi suficient de bine mărunţit cu grapa cudiscuri, este necesar să se folosească tăvălugul, care mărunţeşte în bună măsură bulgării, iarpe alţii îi îndeasă în solul afânat şi pot fi mai uşor mărunţiţi de grapa cu discuri cu care selucrează în alternanţă. Tăvălugul este necesar să se folosească şi în cazul când în momentul semănatuluiarătura este prea afânată. Se foloseşte în acest caz tăvălugul inelar sau neted, în agregat cu grapa reglabilă. În toamnele foarte secetoase, când terenul nu se poate ara, sau arătura s-ar face foartebulgăroasă şi pentru a nu întârzia semănatul în speranţa unei eventuale ploi, pregătirea terenuluipentru însămânţarea grâului se face numai cu grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată. Prima discuire se face în acest caz perpendicular pe direcţia rândurilor planteipremergătoare, iar celelalte perpendicular una pe alta. Lucrarea se repetă de mai multe ori până când se mobilizează un strat de sol de 10 - 12 cmadâncime şi apoi se seamănă. În asemenea condiţii, de secetă accentuată pe terenul pregătit numaiprin discuire, se obţin producţii de grâu mai mari decât pe terenul arat bulgăros din cauza secetei. După pajişti. Dacă grâul se seamănă după pajişti naturale sau artificiale, se execută oarătură cu plugul cu antetrupiţă, la o adâncime de 20 - 30 cm, imediat după coasa I înregiunile secetoase şi după coasa a II-a în regiunile umede. Când pajiştea este infestată de plante cu rizomi şi stoloni, premergător arăturii, seexecută o arătură superficială, iar dacă este o pajişte cultivată (lucernă etc.) o arătură dedecoletare. Până la semănat, arătura se menţine sub formă de semiogor. Înainte de semănat, selucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă perpendicular pe direcţia rândurilor. Lucrările solului pentru grâul de toamnă pe terenurile irigate. Pe terenurileirigate, după premergătoare timpurii, solul pentru grâul de toamnă se pregăteşte la fel ca peterenurile neirigate. După premergătoare târzii (soia, porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof), timpul rămas de laeliberarea terenului până la semănat este foarte scurt. Din această cauză, pentru realizareasemănatului de toamnă în epoca optimă, solul se pregăteşte prin lucrări superficiale cu grapa cudiscuri grea (GDS 4,2) sau grapa cu discuri (GD 6,4), în funcţie de resturile vegetale şi texturasolului, sau prin arături mai puţin adânci dar cu încorporarea bună a resturilor vegetale. 17
  18. 18. La alegerea variantei se va ţine seama de timpul rămas până la semănat şi deadâncimea arăturii efectuate la planta premergătoare (Bâlteanu Gh., 1989). TEST DE EVALUARE 1. Care sunt plantele foarte bune premergǎtoare pentru cultura grâului de toamnǎ? Răspuns: Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un consum redus de apă şi combat bine buruienile şi dăunătorii (mazǎrea, fasolea, borceagul de toamnǎ, borceagul de primǎvarǎ, trifoiul, lucerna, spaceta, rapiţa, inul de fuior, inul de ulei). 2. Care sunt cerinţele grâului de toamnǎ pentru principalele elemente nutritive , respectiv azot, fosfor şi potasiu şi în funcţie de ce criterii se stabileşte corect doza de îngrǎşǎminte? Răspuns: Exerciţii. Exemplu rezolvat: 1. Consumul specific de elemente nutritive la grâul de toamnǎ pentru 100 Kg boabe plus producţia secundarǎ de paie aferentǎ este: a) 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 1,9 - 3,7 kg K2 O b) 1,3 - 2,7 kg N, 2,5 - 2,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O c) 2,3 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O d) 2,0 - 2,5 kg N, 1,1 - 1,8 kg P 2 O 5 , 3,2 - 3,7 kg K2 O e) 3,4 - 3,6 kg N, 4,6 - 4,8 kg P 2 O 5 , 3,7 - 3,9 kg K2 O Rezolvare: a De rezolvat: 4. Dozele de îngrǎşǎminte ce se administreazǎ grâului sunt în corelaţie strânsǎ cu: a) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, modul de aplicare, producţia planificatǎ b) soiul cultivat, consumul specific, producţia planificatǎ, tipul genetic de sol, planta premergǎtoare, umiditatea solului, regimul pluviometric, tipul de îngrǎşǎmânt, epoca de aplicare c) soiul cultivat, epoca de aplicat, tipul de îngrǎşǎmânt, regimul pluviometric d) epoca de aplicare şi producţia planificată; e) soiul cultivat şi condiţiile pedoclimatice Rezolvare: 1.3. Sǎmânţa şi semǎnatul; Lucrǎri de îngrijire; Recoltare, producţii 1.3.1. Sămânţa şi semănatul 1. Sămânţa de grâu folosită la semănat trebuie să fie valoroasă, numai în felul acestaexistând premisa obţinerii unor recolte mari. 18
  19. 19. Ea trebuie să aparţină soiului recomandat în zonă şi să posede o valoare culturalăridicată (puritate minimă 99 % pentru clasa I, 98 % pentru clasa a II-a şi 97 % pentru clasa aIII-a, iar capacitatea germinativă minimă de 95% pentru clasa I, 90 % pentru clasele a II-a şi aIII-a). În calitatea seminţelor de grâu destinate semănatului trebuie inclusă şi greutatea lorexprimată prin greutatea a 1000 de boabe (M.M.B., masa a 1000 de boabe). M.M.B. trebuie să fie cât mai mare, deoarece seminţele mari şi grele germinează maibine, au putere de străbatere a solului mare, iar plantele îşi formează nodul de înfrăţire maiadânc şi cresc mai viguroase. Toate aceste aspecte cu referire la calitatea seminţei de grâu semănate trebuie cuprinseobligatoriu în buletinele de analiză emise de laboratoarele Inspectoratelor Judeţene pentrucalitatea seminţelor şi a materialului săditor care însoţesc loturile de seminţe. Sub aspectul acesta sămânţa trebuie să facă parte din categoriile biologice bază,prebază, înmulţirea întâia (C 1 ) sau cel mult înmulţirea a doua (C 2 ). 2. Tratarea seminţelor. Pentru a preveni atacul de boli şi dăunători, seminţele de grâuse tratează obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanţe fungicide sau insectofungicide. Pentru combaterea mălurei comune (Tilletia sp.), a fuzariozei (Fusarium sp.),septoriozei (Septoria sp.), helminthosporiozei (Helminthosporium sp.) şi a altor boli, sămânţase va trata cu Criptodin, fungicid pe bază de clorură de etil-mercurică, foarte eficace,în cantitate de 100 - 150 g/100 kg sămânţă (1 - 1,5 kg/tona de sămânţă de grâu), Pei 431P.T.S. - 2,5 kg/t, Raxil T GEL - 5 l/t, Divident F.S. - 1 l/t, Raxil 2 W.S. - 1,5 kg/t, Bayleton25 W.P. - 2 kg/t, Benit 4,75 D.S. - 2 kg/t, Miclobor 70 P.T.S. - 2 kg/t, Sumi 8 plus - 1,5 l/t,Panoctim 35 L.S. - 2 l/t, Maxim Star - 1 l/t, Wincit F.P. - 1,5 kg/t, Amiral 3 FS - 1 l/t,Artemis - 0,5 l/t, Fortral 2 WS - 1,5 kg/t, Kripto Super 60 FS - 0,5 l/t, Orius 2 WS - 1,5 kg/t,Orius 6 FS - 0,5 l/t, Premise 0,3 l/t, Sirius 1 l/t, Dinizon 1 kg/t etc. Deoarece în interiorul bobului, ca rezultat al infecţiilor din timpul înfloritului, se potgăsi germeni ai tăciunelui zburător (Ustilago tritici), seminţele de grâu se tratează cu Vitavax75 (pe bază de carboxină), în doză de 150 g/100 kg sămânţă (1,5 kg/t sămânţă grâu), Vitavax20, în doză de 250 g/100 kg sămânţă (2,5 kg/t sămânţă grâu), Quinalate 15 PUS (pe bază deoxichinolet de cupru) în doză de 200 g/100 kg sămânţă (2 kg/t sămânţă grâu) Prelude SP,2 kg/t sămânţă (pe bază de prochiloraz + carbendazin) sau Supervax - 2,5 l/t. Aceste produse sistemice sunt eficace şi pentru prevenirea infecţiilor primare cuspeciile de Fusarium, Septoria, Helminthosporium, etc. Împotriva tăciunelui zburător se pot folosi şi fungicidele Benlate sau Fundazol, pebază de benomil, cu acţiune sistemică, în doză de 150 - 200 g/100 kg sămânţă (1,5 - 2 kg/tsămânţă). Pentru prevenirea „piticirii grâului“, produsă de către mălura pitică (Tilletiacontroversa), deoarece nu există fungicide eficace, obligatoriu se va folosi sămânţă sănătoasă,provenită din culturi neatacate şi certificată în acest sens. Deoarece infestarea cu sporii mălurei pitice se face prin sol, sămânţa venind în contactulterior punerii în pământ cu aceştia, obligatoriu se va respecta rotaţia şi se va trata solul cuHexadin 20 în doză de 25 - 30 kg/ha, imediat după semănat sau la 10 - 15 zile după semănat,aceasta în cazul în care nu s-a cunoscut acest aspect al infestării solei respective. În solele în care solul este infestat cu gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) saucu viermele sârmă (Agroties sp.), sămânţa se va trata preventiv cu Aldrin 20 % pulbere(3 - 4 kg/t sămânţă) în amestec cu Criptodin (1,5 - 2 kg/t sămânţă), în felul acestacombătându-se concomitent atât bolile cât şi dăunătorii sau cu Vitalin 85 P.S. - 3 kg/t,Procarb L - 3 kg/t, Tirametox 90 P.T.S. - 3 kg/t, Supercarb T 80 P.S.U. - 3 kg/t, Lindan400 S.C. - 2,5 l/t, Tonic 20 CS - (1 - 1,5 l/t), Dalila - (0,6 - 1 l/t), Picus 600 FS– (0,6-1 l/t),Palisade 600 FS – (0,6-1 l/t), Nuprid AL 600 FS – (0,6-1 l/t) etc. 19
  20. 20. Între preparatele cu acţiune mixtă (insectofungicidă), cu cea mai largă răspândire seînscriu produsele Yunta 246 FS - (2 - 2,25 l/t,) Sirius Extra 2,25 l/t, FB - 7, care conţineclorură etil-mercurică şi lindan sau chinodintox PTS (conţine oxichinoleat de cupru + lindan).Aceste produse trebuie folosite pentru tratarea seminţelor de grâu în locul Criptodinului,obligatoriu când grâul se seamănă după grâu sau pe suprafeţele unde sunt semnalate larve deElateridae. Dozele utilizate de FB-7 şi Chinodintox PTS sunt de 250 g la 100 kg sămânţă(2,5 kg/t sămânţă grâu). Pentru orice preparat, timpul de tratare este de 10 - 15 minute, iar operaţia se executănumai cu maşini speciale şi în nici un caz prin lopătare, în saci sau în coşul distribuitor almaşinii de semănat, deoarece prin aceste metode rudimentare se reduce eficacitateatratamentului existând în acelaşi timp pericolul intoxicării muncitorilor. Tratamentul seexecută când seminţele au sub 15-16% umiditate şi numai cu 2 - 3 zile înainte de semănat.Astfel, un interval mai mare între tratamente şi semănat, atrage după sine alterarea capacităţiigerminative a seminţelor. Pe solele unde s-au constatat în anii anteriori atac de viermi sârmă, peste 10 larve/m2,de Zabrus sau Buha semănăturilor peste 2 larve/m2, în afara de tratarea seminţei se va efectuaun tratament general la sol cu Duplitox 3,5, în doză de 25 - 30 kg/ha, Aldrin, 20 - 25 kg/ha;sau alte insecticide, prin încorporare în sol odată cu lucrările de pregătire a patului germinativpentru semănat. 3. Epoca de semănat. La grâul de toamnă, epoca de semănat trebuie aleasă astfelîncât, plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate, înfrăţite şi călite, pentru a putea suporta maiuşor condiţiile nefavorabile din timpul iernii. Pentru aceasta, până la intrarea în iarnă, plantelede grâu au nevoie să vegeteze 40 - 50 zile până la data când temperatura medie zilnică scadesub 50C fără însă să crească vegetativ prea mult. În această perioadă (de la semănat până la faza de 2 - 3 fraţi, deci care includegerminarea, răsărirea şi înfrăţirea), grâul de toamnă solicită o sumă a gradelor termice de cca450 - 5500C. Pe baza unor observaţii îndelungate, începutul epocii optime de semănat seconsideră când temperatura medie a aerului este de 13 - 150C, iar sfârşitul ei, cândtemperatura scade la 8 - 90C. Numai în aceste condiţii, pentru a putea rezista peste iarnă la acţiunea condiţiilornefavorabile, grâul răsare repede şi uniform, îşi dezvoltă puternic rădăcinile embrionare, îşiformează 2-3 fraţi, creşte normal şi acumulează mari cantităţi de zaharuri în frunze şi lanivelul nodului de înfrăţire. Toate aceste aspecte trebuie îndeplinite până la intrarea plantelorîn iarnă (în criptovegetaţie). Semănatul mai timpuriu, ca şi semănatul cu întârziere nu este indicat, deoarecedetermină scăderi importante de producţie. Însămânţarea prea târzie a grâului de toamnă, cumult peste perioada optimă, atrage după sine scăderi importante de producţie (30 - 50 kg/hapentru fiecare zi din cursul lunii octombrie şi 60 - 100 kg/ha pentru fiecare zi din cursul luniinoiembrie (Bâlteanu Gh., 1989). Scăderile de producţie în cazul întârzierii semănatului se datoresc faptului că plantelede grâu intră în iarnă firave, slab înrădăcinate, slab înfrăţite şi necălite. Din această cauză, unnumăr mare de plante sunt distruse de ger, fenomenul de „descălţare“ este mai intens,vegetaţia este întârziată şi expusă astfel într-o măsură mai mare secetei, atacului de rugină etc. Semănatul înainte de perioada optimă, are de asemenea efecte negative asupranivelului producţiei. Scăderea producţiilor de grâu în cazul semănatului mai de timpuriu se datoreşteurmătoarelor cauze: plantele cresc prea mult toamna, devenind mai sensibile la iernare şi ulteriorla cădere; temperaturile mai ridicate de la începutul vegetaţiei determină formarea nodului deînfrăţire mai aproape de suprafaţa solului, crescând astfel pericolul de pierire a plantelor din cauza 20
  21. 21. gerului; atacul dăunătorilor în timpul toamnei este mai accentuat; culturile sunt expuseîmburuienării încă din toamnă; atacul de boli în toamnă cât şi în primăvară este mai accentuat. În legătură cu epoca de semănat a grâului de toamnă, trebuie de asemenea precizat, căîn cadrul epocii optime, semănatul trebuie să înceapă cu parcelele eliberate depremergătoarele timpurii şi să continue cu cele pe care plantele premergătoare se recolteazătoamna. De asemenea, în toamnele secetoase, semănatul trebuie făcut mai spre sfârşitul epociioptime, iar în toamnele reci la începutul acesteia. 4. Desimea culturii şi cantitatea de sămânţă la hectar. Producţia de grâu estedeterminată în mare măsură de desimea culturii şi mai exact de numărul de spice productive,de numărul de boabe în spic şi de greutatea bobului. De măsura în care se corelează aceste elemente depinde producţia. Având în vedere că asupra numărului de boabe din spic şi asupra greutăţii lor nu sepoate interveni apriori, desimea/m2 (plante sau spice) constituie elementul asupra căruia sepoate acţiona prin măsuri fitotehnice, chiar de la semănat. Se consideră că un număr de600 spice la m2 bine dezvoltate, cu o producţie medie pe spic de 1 gram, asigură o producţiebună de grâu/ha (cca 60 q/ha). La desimi prea mari, plantele se etiolează, înfrăţesc slab, spicele rămân mici cu boabepuţine şi slab dezvoltate. Plantele din lanurile prea dese devin sensibile la cădere şi la ataculdiferitelor boli (făinare, rugini, fuzarioză). În plus, o desime prea mare înseamnă o cantitatemai mare de sămânţă, deci în ultimă instanţă o risipă nejustificată de sămânţă. O cantitate prea mică de sămânţă, determină semănături rare, care nu sunt capabile săvalorifice pe deplin condiţiile de mediu, se îmburuienează puternic, iar producţia scade mult. Desimea plantelor de grâu se stabileşte de la semănat prin numărul de boabegerminabile/m2. Numărul de boabe germinabile ce se însămânţează la m2, oscilează în funcţie de soiulcultivat, de fertilitatea naturală a solului, de condiţiile climatice, de nivelul de fertilizare şi îngeneral de agrotehnica aplicată. Se poate asigura desimea de 600 spice productive/m2, asigurând la semănat400 - 600 boabe germinabile/m2. La fiecare soi, se va folosi desimea la limita inferioară sau apropiată de aceasta, cândterenul este bine pregătit pentru semănat, s-au aplicat îngrăşăminte, umiditatea din sol estefavorabilă şi semănatul se face la epoca optimă. Când solul este uscat, patul germinativ nu s-a pregătit bine şi semănatul se face cuîntârziere, desimea folosită va trebui să fie la limita superioară. Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează pe baza numărului deboabe germinabile la m2, de masa (greutatea) a 1000 de boabe (M.M.B.), puritatea şicapacitatea germinativă, după formula: D / m 2 × MMB Cs = x 100 (kg/ha), în care: P×G Cs - cantitatea de sămânţă în kg necesară pentru semănat/ha; D/m2 - desimea (boabe germinabile) la m2; MMB - masa a 1000 de boabe, în grame; P - puritatea, în procente; G - capacitatea germinativă în procente. În general, cantitatea de sămânţă care asigură desimea optimă, oscilează în funcţie defactorii arătaţi, între 220 - 280 kg/ha. 5. Distanţa între rânduri. Grâul se poate semăna în rânduri simple, în rânduri 21
  22. 22. încrucişate şi în benzi. În ţara noastră grâul de toamnă se seamănă la distanţa între rânduri de 12,5 cm. În alteţări, distanţa între rânduri oscilează, ea fiind mai mare sau mai mică, în funcţie departiculariţăţile soiurilor, de condiţiile de vegetaţie şi de nivelul tehnologiei aplicate. În Anglia, de exemplu, se foloseşte frecvent distanţa de 15 - 25 cm, în Franţa18 - 20 cm, în Italia 14 - 20 cm etc. Indiferent de distanţele dintre rânduri, pretutindeni, se are în vedere realizarea desimiiculturii, a numărului de spice recoltabile la unitatea de suprafaţă - component esenţial alproducţiei - având grijă deosebită în stabilirea judicioasă a spaţiului de nutriţie individual şiasigurându-se totdeauna o atenţie deosebită factorului lumină. Direcţia rândurilor de semănat, este recomandabil să fie perpendiculară pe direcţiaarăturii, în felul acesta asigurându-se îngroparea mai uniformă a seminţelor. Pe terenurile cupantă, spre a împiedica scurgerea apelor rezultate din ploile torenţiale şi a reduce procesul deeroziune, semănatul trebuie executat pe curbele de nivel. Cu referire la orientarea rândurilor, cea mai potrivită este direcţia N - S, deoareceplantele folosesc mai bine energia solară dimineaţa şi seara, iar în timpul zilei suferă maipuţin de supraîncălzire. În zonele cu ierni aspre, este indicată orientarea rândurilorperpendicular pe direcţia vântului, împiedicând în felul acesta spulberarea solului şidescoperirea nodului de înfrăţire. Pentru executarea integrală a lucrărilor de îngrijire, prin folosirea mijloacelor terestre,grâul se distruge în cea mai mare parte pe urma de trecere a acestora. Din considerenteleacestea este indicat să se lase cărări încă de la semănat, pentru accesul în parcele a maşinilorşi utilajelor, acest sistem reprezentând numeroase avantaje, cum ar fi repartizarea uniformă aîngrăşămintelor, a erbicidelor, insectofungicidelor, evitând în felul acesta greşelile care duc înfinal la pierderi însemnate de producţie. Cărările se obţin prin închiderea tuburilor 1 - 2 - 3 alesemănătorii, în funcţie de sistema de maşini, la al treilea parcurs în dreptul roţilor tractorului. Procedând în felul acesta, se realizează o diminuare a suprafeţei de cultură cu 4 - 5 %,însă recolta de pe această suprafaţă este compensată de producţia mai mare de pe rândurile delângă cărări (Bâlteanu Gh., 1979). Grâul se seamănă cu semănătorile universale SUP-21, SUP-29, SUP-48, semănătoricare există în prezent în dotare, cu viteza de semănat în medie de 5 km/h, putând fi mai maresau mai mică, mai mare când terenul este bine pregătit şi mai mică când terenul este bulgăros. 7. Adâncimea de semănat depinde de natura solului, de umiditatea şi gradul deafânare al acestuia, de asprimea iernii etc. Pe solurile mai grele şi umede, în zonele cu geruri mai uşoare în timpul iernii, seseamănă la 4-5 cm. La această adâncime, grâul răsare repede, iar nodul de înfrăţire se poateforma la adâncimea specifică soiului, de 2 - 3,5 cm. Pe solurile uşoare şi uscate, ca şi în zonele cu ierni aspre şi vânturi puternice, seînsămânţează mai adânc, la 6 - 8 cm, aceeaşi adâncime de semănat folosindu-se şi în cazul încare se seamănă într-un pământ insuficient aşezat. Nu trebuie însă exagerat cu adâncimea de încorporare a seminţei, indiferent de factoriienumeraţi anterior, deoarece la o adâncime prea mare de încorporare a seminţei, se reducecapacitatea de înfrăţire şi pier în timpul iernii un număr mare de plante (Bâlteanu Gh., 1989). De regulă, la soiurile actuale de grâu ce se găsesc raionate în cultură în ţara noastră,adâncimea de semănat se poate mări cu cel mult 1,5 - 2 cm peste adâncimea la care seformează nodul de înfrăţire (Bâlteanu Gh., 1989). 1.3.2. Lucrările de îngrijire După semănat şi în timpul vegetaţiei grâul de toamnă necesită lucrări de îngrijire.Necesitatea aplicării diferitelor lucrări de îngrijire depinde de mai mulţi factori, între care o 22
  23. 23. importanţă mai mare prezintă condiţiile climatice şi natura solului. O parte din lucrările deîngrijire din timpul vegetaţiei pot fi înlăturate, printr-o bună pregătire a patului germinativ,prin aplicarea raţională a îngrăşămintelor, semănatul la epoca optimă etc. Tăvălugitul după semănat. În zonele secetoase, în special după prăşitoarele care serecoltează toamna, când semănatul grâului are loc obişnuit în arătură proaspătă, după semănattrebuie să se facă tăvălugitul, pentru a pune seminţele în contact mai bine cu solul şi afavoriza răsărirea. În acest scop este indicat să se folosească tăvălugul inelat, cu acţiune la suprafaţă(Cambridge sau Croskill), care prin construcţie realizează presarea solului, dar în acelaşi timplasă solul uşor afânat la suprafaţă. Tăvălugitul grâului după semănat poate constitui o măsură pozitivă numai în cazul încare în stratul de sol din apropierea seminţei se găseşte o cantitate de apă apropiată denecesarul germinării (1,7-1,8 ori apa higroscopică, Bâlteanu Gh., 1989). Eliminarea excesului de apă. După răsărire, în timpul toamnei şi iernii, trebuie luatemăsuri de îndepărtare a apei stagnate de pe semănături prin crearea de şanţuri de scurgere saude puţuri absorbante. Şanţurile de scurgere sunt mai indicate să se facă toamna după semănatşi să fie verificate la desprimăvărare, când pericolul stagnării apei este mai mare. Îndepresiunile închise este necesar să se facă puţuri absorbante. Reţinerea zăpezii. În zonele cu zăpadă puţină şi vânturi puternice care o spulberă suntnecesare măsuri de reţinerea zăpezii pe semănături. Reţinerea zăpezii pe semănături asigură o mai bună iernare a plantelor şi sporirearezervei de apă din sol. Se pot folosi în acest scop parazăpezi din tulpini de porumb, floarea-soarelui, baloturi de paie, garduri de scândură, precum şi parazăpezile de tip C.F.R. Prin reţinerea zăpezii pe semănături, la S.C.A. Mărculeşti s-au obţinut în unii anisporuri de recoltă de până la 48% (Matei I., 1974). Reţinerea zăpezii este necesară şi pe semănăturile făcute pe terenurile în pantă, sporindastfel rezerva de apă din sol, prin efectuarea de diguleţe din zăpadă sau prin tăvălugitulzăpezii. Controlul semănăturilor de grâu înainte de ieşirea din iarnă. În timpul iernării,după gerurile mai puternice şi mai ales spre sfârşitul iernii, este necesar să se facă controlulsemănăturilor, prin care se stabileşte starea culturii şi măsurile ce trebuie luate la nevoie. La sfârşitul iernii - începutul primăverii, se aplică dozele de îngrăşăminte cu azotlăsate prin fracţionarea dozei totale pentru primăvară şi doze suplimentare când culturagrâului a ieşit din iarnă slăbită, dezrădăcinată, sau când ploile abundente din timpul toamnei şiiernii au spălat azotul la adâncimi mari, în afara zonei de acţiune a rădăcinilor. Dozele de îngrăşăminte cu azot suplimentare se stabilesc în funcţie de măsura în carecultura a suferit în timpul iernii, de precipitaţiile căzute, de soi etc. Se pot folosi în acest scop toate tipurile de îngrăşăminte cu azot care se fabrică la noiîn ţară (azotat de amoniu, sulfat de amoniu, uree, nitrocalcar, îngrăşăminte foliare). Dezrădăcinarea (descălţarea). Când din cauza îngheţului şi dezgheţului repetat, maiales de la sfârşitul iernii, cultura de grâu se prezintă în primăvară dezrădăcinată, trebuie să sefacă tăvălugitul semănăturii imediat ce se poate intra pe teren pentru a pune rădăcinileplantelor şi nodul de înfrăţire în contact cu solul umed, favorizând astfel formarea de noirădăcini şi în consecinţă refacerea plantelor. În acest scop se foloseşte tăvălugul neted. Dezrădăcinarea plantelor trebuie în primul rând prevenită prin semănatul la epocaoptimă, într-o arătură aşezată şi mai adânc. Grăparea. Semănăturile de grâu de toamnă, la care în primăvară terenul prezintăcrustă, se grăpează. Prin grăpare se sparge crusta solului, se reduce evaporarea apei, se distrugburuienile mici etc. În funcţie de grosimea şi tăria crustei se pot folosi, grapa cu colţi reglabili cu dinţii 23
  24. 24. înapoi, grapa stelată sau grapa rotativă cu poziţia dinţilor înapoi. Nu se grăpează semănăturile de grâu dezrădăcinate, ieşite slabe din iarnă şisemănăturile de pe terenurile uşoare, nisipoase etc. Combaterea buruienilor. Numărul cel mai mare de specii de buruieni din culturile degrâu este dat de dicotiledonate, anuale şi perene (peste 40) şi monocotiledonate (aproximativ10). Prezenţa acestora, fără luarea măsurilor de combatere, pot produce pagube cuprinseîntre 60-80%. Dintre dicotiledonate, deosebit de dăunătoare sunt următoarele specii: Cirsiumarvense, Matricaria inodora, Papaver rhoeas, Sinapis arvensis, Argostemma githago,Convolvulus arvensis, Vicia sp. etc. Dintre monocotiledonate, 2 specii sunt deosebit de dăunătoare, Apera spica venti(iarba vântului) şi Avena fatua (odosul). Combaterea buruienilor din culturile de grâu cu ajutorul erbicidelor are în prezent olargă răspândire. Se pot folosi erbicide simple şi combinate. Cele mai bune rezultate se obţin cu erbicidele combinate, care au un spectru de acţiunemult mai larg. Cele mai utilizate în acest scop în ţara noastră sunt erbicidele pe bază de 2,4 D(DMA-sarea de dimetil amină a acidului 2,4 D) şi cele pe bază de MCPA în special Dikotex,Agroxone etc. Cantitatea de erbicid folosită este de 0,5-0,8 kg/ha; (1,5-2,6 litri sare DMA) la 2,4 D,iar dozele de MCPA oscilează între 0,8-1,6 kg/ha; (2,0-4,1 litri Dikotex 40%), în funcţie denatura şi vârsta buruienilor şi gradul de îmburuienare. Sunt distruse foarte bine buruienile crucifere, precum şi loboda, măzărichea, ştirul,pălămida, susaiul, volbura, albăstriţa şi altele. Eficacitatea acestor erbicide este ridicată când la administrare se înregistrează otemperatură a aerului de cel puţin 15oC. Buruienile au cea mai mare sensibilitate la acesteerbicide în faza de rozetă. Erbicidele 2,4 D şi MCPA se pot administra fără să fie afectat grâul, până la începutulformării celui de-al doilea internod. Cu rezultate foarte bune în combaterea buruienilor din cultura grâului şi foarte multfolosit în ţara noastră este Icedinul, erbicid combinat, pe bază de 2,4 D şi dicamba (28% 2,4 D+ 3,5% dicamba – Icedin simplu şi 29% 2,4 D + 5% dicamba – Icedin forte). Are spectrul de acţiune mult mai larg faţă de erbicidele pe bază de 2,4 D. Combate şiburuienile rezistente la 2,4 D cum sunt: Matricaria chamomilla, Matricaria inodora,Agrostema githago, Polygonum sp. etc. Doza optimă de Icedin simplu este de 3,0-3,5 litri/ha şi cea de Icedin forte 1,5-2 l/ha,în funcţie de gradul de infestare cu buruieni. Icedinul se poate administra şi când temperatura aerului este mai scăzută, de 8-10 oC,până la formarea primului internod. Pentru combaterea buruienilor rezistente la 2,4 D, alături de Icedin, se pot folosi şierbicide pe bază de tribensulfuron metil (Granstar 0,020-0,025 l/ha), triasulfuron + 2,4 D(Longran 75WG + SDMA, 0,015l + 1,5 l/ha) sau clorosulfuron (Glean, 0,015-0,020 kg/ha;). De asemenea, se pot folosi Satis 18WP 200 g/ha, Grodyl 30-40 g/ha, Lontrel 418 C 4-5 l/ha, Logran D 1,5 kg/ha;, Oltisan 1 l/ha, etc. toate administrate ca şi Icedinul. În cazul erbicidului Glean, care are o persistenţă îndelungată în sol, după grâu trebuiesă nu urmeze în rotaţie plante sensibile la acest erbicid (sfecla de zahăr sau furajeră, floarea-soarelui). Aplicarea se face când buruienile sunt în faza de rozetă, plantele de cultură de lafaza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod, iar temperatura aerului este de 24
  25. 25. 10-12 oC cu tendinţă de creştere. Erbicidul Glean se poate aplica şi preemergent (pre sau postsemănat). Alte erbicide precum erbicidele sulfonilureice Comod 750 WP– (15-20) g/ha,Dacsulfuron 750 WP – (15-20) g/ha, Sansulfuron 75 WP – (15-20) g/ha, Rival 75 PU , Rival75 PS – (15-20) g/ha, Suclin 75 WG – (15-20) g/ha, Peak 75 WG 20 g/ha, Arkan 75 WG –(20-40) g/ha se pot aplica chiar până în faza de burduf a grâului. Pentru combaterea lui Apera spica venti (iarba vântului) se pot folosi Igran 50 WP(terbutrin 50%) în doză de 3,0-4,0 kg/ha; produs comercial, Granarg (terbutrin 50%)3,0-4,0 kg/ha; aplicate fie toamna, imediat după semănat sau după răsărit, fie primăvara înfaza de 1-3 frunze ale buruienii. Aplicate înainte de semănat şi încorporate în sol, se pot folosi Avadex-BW, sau Trialat40 EC, 3-5 kg/ha;, iar primăvara, când buruiana are 2-4 frunze, se pot face tratamente cuerbicide pe bază de tralkoxydim (Grasp-CE, 2-2,5 l/ha), fenoxapropetil (Puma-S,0,8-1,0 l/ha), diclofometil (Iloxan-CE, 2,5 l/ha). Odosul (Avena fatua), tot monocotiledonată, aduce însemnate pagube în culturagrâului dacă nu se combate. Se folosesc ca erbicide „antiodos“: Avadex BWEC (400 g/ltriallate), 5,0-6,0 l/ha; Avadex BW 10G (10% triallate), 20-25 g/ha. Ele se administrează înainte sau după semănat, încorporându-se imediat în sol,superficial, cu grapa cu colţi reglabili. Tot pentru combaterea acestor buruieni monocotiledonate se pot folosi Puma S (75 g/lfenoxapropetil), 0,8-1 l/ha sau Grasp (100 g/l tralkoxidim), 2-2,5 l/ha, care se vor administraprimăvara când buruienile se găsesc în faza de rozetă iar grâul nu a format primul internod. Erbicidul Puma Super se va aplica separat de erbicidele anticotiledonate pe bază dedicamba deoarece nu este compatibil cu acesta. El se poate aplica asociat cu erbicidele Gleanşi Grodyl.a Alt erbicid folosit împotriva odosului este Illoxan EC 36 (360 g/l diclofos-methyl),3,0 kg/ha;. Se administrează primăvara când plantele de odos sunt în faza de 2-4 frunze.Administrat ulterior eficacitatea erbicidului se reduce. Tot pentru combaterea odosului se pot folosi Avenge, Malaven, Suffix, în faza de 2-3 frunze până la faza de burduf. Se aplică primăvara, când plantele de grâu sunt înfrăţite pânăla formarea internodului al doilea. Se mai pot folosi erbicidele Isoflo 500 SC – (3-5) l/ha, Isoron 500 SC– (3-5) l/ha,Izoguard 500 SC 5 l/ha, aplicate postemergent pentru combaterea lui Apera spica venti (iarbavântului), Tolurex 50 SC – (2-3) l/ha, preemergent pentru combaterea lui Apera spica venti(iarba vântului) şi Avena fatua (odos), Sekator – (0,2-0,3) l/ha, postemergent pentrucombaterea buruienilor dicotiledonate şi parţial monodicotiledonate. Împotriva speciilor Galium aparine şi Galeopsis tetrahit,până în faza de douăintenoduri ale grâului şi la 15-20 cm înălţime a plantei de Galium se pot folosi erbicideleCerlit 0,8 l/ha şi Tomigan 250 EC 0,8l/ha, postemergent, acestea combătând şi alte buruienidicotiledonate şi perene, inclusiv Convolvulus, Stellaria, Capsella, Viola etc. Când în cultura de grâu avem o cultură ascunsă de trifoi, buruienile din grâu se combatcu Aretit 40 WP (dinoseb acetat 40%), 5,6-6,0 kg/ha; Basagran (bentazon 480 g/l),2,0-4,0 l/ha; Acetatin (dinoseb acetat 36 g/l), 5,0-6,0 l/ha etc. În această situaţie, se interzice folosirea icedinului sau a altor erbicide pentru acombate dicotiledonatele, datorită sensibilităţii deosebite a trifoiului faţă de aceste erbicideindiferent dacă este răsărit sau nu (Bâlteanu Gh., 1989). Combaterea bolilor. Principalele boli care aduc pagube însemnate producţiei de grâusunt: făinarea – Erysiphe graminis, fuzarioza – Fusarium graminearum, septorioza – Septoriatritici; îngenunchierea tulpinilor – Ophiobolus graminis; rugina brună – Puccinia tritici etc. 25

×