4.ceccar 2011 audit rezolvate
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
No Downloads

Views

Total Views
7,952
On Slideshare
7,952
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
282
Comments
1
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. 4. Disciplina: AUDIT1. Definiţi auditul în general şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.Raspuns:Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opiniiresponsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.Se reţin elementele principale care definesc auditul, în general, a căror absenţă poate pune în discuţie dacă oactivitate este sau nu audit şi anume:examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională:Ø scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;Ø opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce presupune că persoana careface această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;Ø examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standardsau normă legală sau profesională care constituie criteriu decalitate.2. Ce este auditul financiar?Raspuns:"Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opiniiasupra situatiilor financiare, in conformitate cu Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei Internationale aContabililor (IFAC)".3. Definiţi auditul statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.Raspuns:Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asuprasituaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete apoziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lorsituaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unordispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatuluiprimit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:· profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;· obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor:bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabilaplicabil;· scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare(patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;· criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) deaudit şi standardele (normele) contabile.Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea suntrezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurărireferitoare la:- acurateţea declaraţiilor financiare;- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;- existenţa unor fraude;- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale4. Abordări privind metodologia auditului statutar.Raspuns:Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asuprasituaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete apoziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lorsituaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unordispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatuluiprimit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:v profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;v obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ,cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;1
  • 2. v scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare(patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;v criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) deaudit şi standardele (normele) contabile.Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acesteasunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurărireferitoare la:v acurateţea declaraţiilor financiare;v continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;v existenţa unor fraude;v respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;v comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.5. Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit, de bază.Raspuns:1. Faza initiala;- acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;- orientarea si planificarea auditului.2. Faza executarii lucrarilor;- - aprecierea controlului intern;- controlul conturilor;- examenul situatiilor financiare.3. Faza finala.- evenimente posterioare inchiderii exercitiului;- utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari;- raportul de audit;- documentarea lucrarilor de audit.6. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit.Raspuns:Acceptarea mandatului. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesarefundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la:- cunoasterea globala a intreprinderii;- examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;- examenul competentei;- contactul cu fostul auditor sau cenzor;- decizia de acceptare a mandatului;- fisa de acceptare a mandatului.Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sase desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termeniisi conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o „Scrisoare de misiune de audit” sau in orice alt tip decontract adecvat.7. Orientarea şi planificarea auditului.Raspuns:Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoareceeste etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute invedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiuniide audit financiar contabil.Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele:• culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere;• determinarea si studierea domeniilor si sistemelor semnificative ale intreprinderii;• alcatuirea planului de misiune al auditului financiar contabil;• alcatuirea programului de lucru al auditului financiar contabil;• supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia, care, potrivit cadrului teoretic, conceptual si legal, trebuie safie auditor financiar autorizat de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR).2
  • 3. 8. Planul de misiune: conţinut, rol.Raspuns 1:Planul de misiune este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrările de efectuat,mijloacele necesare, datele intervenţiilor în teren, rapoarte şi relaţii de stabilit, bugetul de timp şi costurile angajate.Continutul planului de misiune:- prezentarea intreprinderii;- informatii contabile;- definirea misiunii;- sisteme si domenii semnificative;- orientarea programului de lucru;- echipa si bugetul; - planificarea.Rolul planului de misiune: planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la:lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp sicosturile angajate.9. Evaluarea controlului intern: conţinut, etape.Raspuns 1:Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelorinterne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor, pe dealta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari:- care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient?- aceste proceduri sunt aplicate?- in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documentefinanciar – contabile corecte?Auditorul nu trebuie să verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa sesprijine, alcătuind în acest sens un program de verificare a controlului intern.Obiectivul urmărit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce măsură auditorul se poate sprijini peacest control pentru a-şi putea defini natura, întinderea şi calendarul lucrărilor şi intervenţiilor sale.Etapele aprecierii controlului intern:- intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;- confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate;- evaluarea riscurilor de eroare;- verificarea functionarii controlului intern;- evaluarea preliminara; teste de permanenta;- evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi?Raspuns:Obiectivele controlului intern sunt1 - protejarea activelor intreprinderii :- definirea responsabilitatilor- separarea sarcinilor si functiilor- descrierea functiilor- procedura acordarii imputernicirilor2- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile- modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia- respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile- controalele de baza ale activitatii contabile3- asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii4- promovarea eficacitatii exploatarii11. Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi?Raspuns:Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt :a) Existenta unui plan de organizare,cuprinzand :− definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca);− definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate e3
  • 4. indiscutabila;− circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficient de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta sifantezia.b) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabiliicompartimentelor, bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le ducc) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:− producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual deproceduri;− arhivarea informatiilor: « memoria » unei intreprinderi este un element esential al controlului intern care,de altfel,conditioneaza toate controalele ulterioare.12. Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi.Raspuns:Separarea sarcinilor este necesar a fi facută astfel încât să permită controlul reciproc al execuţiei lor. Este de dorit săse evite ca una şi aceeaşi persoană să poată comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate - având posibilitatea de a oascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de ao descoperi.Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimonialintreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca:- pentru un numar redus de personae, pentru a nu se dilua raspunderea;- asigurand specializarea acestor personae imputernicite;- asigurand independent persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului;- asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respective dreptul de a impune luarea anumitor masuri.13. Definiţi auditul intern şi controlul intern, şi relaţia dintre acestea.Raspuns:Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată deun profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şicorecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; faceparte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în acest caz, auditorul internface parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe bazecontractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.Controlul intern – un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare deconducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţiloracesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor,exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare.Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalulentitatii respective.Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor decontrol intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul decontrol intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila.14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?Raspuns:Obiectivele auditului intern sunt:-verificarea conformităţii activităţilor din entitatea auditată cu politicile, programele şi managementul acestuia, înconformitate cu prevederile legale;- evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de cătreconducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii;- evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterearealităţii din entitate:- protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şipierderilor de orice fel.15. Planul de audit şi programele de lucru: rol, conţinut, forme de prezentare.Raspuns:4
  • 5. § Planul de misiune este programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe bazacarora să poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentrutoti intervenienţii de-a lungul intregii misiuni de audit.Redactarea planului de misiune si, pe aceasta bază, a programului de muncă presupune:- alegerea membrilor echipei în functie de experienta şi cunostintele lor in sectorul de activitate al intrep;- repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in ţară si in strainatate etc.);- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, de alti auditori externi sau experti;- coordonarea cu auditorii de la societatile surori şi de la societatea-mamă;- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor şi datelor informatizate în orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.);- calendarul sedintelor AGA si CA;- termenul de depunere a raportului.IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de taliaintreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specifică utilizata de auditor; din planul de misiune nu potlipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si de control intern,riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului şi intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea,supravegherea si revizuirea hcrarilor.Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta unProgram de muncă in care sunt definite natura, calendarul si întinderea procedurilor de audit necesare.§ Programul de muncă este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit,care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea,să detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedură de auditfolosite.Pentru elaborarea programului de muncă, auditorul va aprecia evaluarea specifică a riscurilor inerente si a riscurilor legatede control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii aleauditorului).Altfel spus, Programul de muncă este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vedereaasigurarii indeplinirii acestuia din urma.16. Elementele probante: definiţie, rol, criterii de apreciere.Raspuns:Elemente probante într-o misiune de audit reprezintă informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe careacesta îsi fondează opinia; aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care stau la bazasituatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.Elementele probante îi permit auditorului să îsi formeze o opinie asupra situatiilor financiare. elementele probante suntobtinute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controalesubstantive. Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea labaza fondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate).Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la bazafondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste în raport cu numărul deelemente probante colectate. Caracterul just se apreciează în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor.Factorii care influentează rationamentul auditorului în legătură cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:- importanta riscului de inexactitate, care depinde de: natura elemnetelor în cauză, adecvarea controlului intern, naturaactivitătilor realizate, existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influentă neobisnuită asupra conducerii întreprinderii,situatia financiară a întreprinderii;- importanta relativă a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil- experienta căpătată în cursul unor auditări anterioare- concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori- tipul de informatie disponibilăobtinerea de elemente probante privind o informatie dată, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea deelemente probante pentru o altă afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de origine si denaturaă diferite sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obTine un grad de certitudine global superior celui pe care îlobtine din fiecare din elementele probante luate izolat.Invers, când elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesară folosireaunor proceduri suplimentare în scopul rezolvării contradictiei.Trebuie să existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea de elemente probante si utilitateainformatieiobtinute. Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informative care prezintă o importantă semnificativă, eltrebuie să se străduiască să obtină elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dacă nu este în măsură săobtină aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie să formuleze o opinie fără rezervă5
  • 6. 17. Tehnica sondajului în audit.Raspuns:Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o mulţime, aplicarea laacestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreagamasă sau mulţime. Tehnica sondajului este reglementată de Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 530.Sondajele pe care le realizează auditorul în cursul misiunii sale sunt de două naturi diferite:− cu ocazia verificării funcţionării controlului intern, - sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuţiilor;− cu ocazia controlului conturilor - acestea sunt sondaje asupra valorilor.Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic. Alegerea între celedouă tipuri de sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului şi de gradul de credibilitate pe care acesta doreştesă îl dea concluziilor sale.Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupraeşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii:A. alegerea naturii multimii, a masei – trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit;B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poatedecide verificarea integral a acestora;C. alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice;D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupraatributiilor sau asupra valorilor;E. selectionarea esantionului – care trebuie sa fie reprezentativ;F. studiul esantionului – toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate;G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru ase aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala;H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilorexceptionale asupra restului masei.18. Tehnica observării fizice.Raspuns:Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu aduce decât o parte dinelementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietateaasupra bunului,valoarea atribuită etc. trebuie verificate prin alte tehnici.Acţiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea că:− intreprinderea a prevăzut mijloace corespunzătoare care permit recenzarea activelor în condiţii de fiabilitate; această fazăa intervenţiei constă în studierea procedurilor de inventariere şi se situează deci înaintea inventarierii propriuzise;− aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfăcător; această fază constă în verificarea faptului că persoaneleînsărcinate cu inventarierea aplică în mod corect procedurile şi se situează în timpul inventarierii propriu-zise;− lucrările de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); această fază constă în a controla dacă cantităţile recentesunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor şi se situează deci după inventarierea propriu-zisa.19. Confirmarea externă (directă).Raspuns:Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea verificată, să confirmedirect auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şiîntinderea acestei proceduri.Procedura se demarează cu acordul conducerii intreprinderii supusă controlului; dacă aceasta nu se arată favorabilăpentru o astfel de procedură, auditorul se poate găsi în una din următoarele două situaţii:− sau consideră că tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probă;− sau consideră că alte controale nu-l conduc la elemente probante faţă de limitele impuse de conducerea intreprinderii,care va suporta consecinţele necesare cu privire la certificare.Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are obligaţia săprocedeze la folosirea tehnicii confirmării directe:− confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii;− confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare;− confirmarea conturilor de clienţi şi debitori;6
  • 7. − confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignaţie şi alte stocuri la terţi;− valori imobiliare cumpărate prin intermediari financiari;− împrumuturi de la terţi;− confirmarea soldurilor costurilor de furnizori şi creditori.Confirmarea poate să fie pozitivă, atunci când terţul solicitat îşi exprimă acordul asupra informaţiei primită saufurnizează chiar el informaţia, sau negativă, atunci când terţului solicitat I se cere să nu răspundă decât în cazul în care nueste de acord cu informaţia care i s-a prezentat.Auditorul trebuie să ia în consideraţie orice fapt de natură să pună în discuţie fiabilitatea răspunsului obţinut la cerereade confirmare externă (directă).Procedurile şi principiile fundamentale, precum şi modalităţile lor de aplicare, în legătură cu utilizarea de către auditora procedurii confirmării externe (directe) ca mijloc de obţinere a elementelor probante, sunt reglementate prin StandardulInternaţional de Audit (ISA) nr.505.20. Examenul situaţiilor financiare.Raspuns:Situaţiile financiare (bilanţ, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente) constituie documente de sinteză acontabilităţii asupra cărora auditorul îşi exprimă opinia.Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obţină unele elemente probante pe baza cărora sătragă concluzii cu privire la diferite posturi şi rubrici din situaţiile financiare.Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziilesale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare aintreprinderii.Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea:− faptului că bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente, concordă cudatele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont deevenimentele posterioare datei de închidere;− faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale, financiare şirezultatele obţinute.Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute in ISA 520 si in mod deosebitpe:− stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului deactivitate;− comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previziunile intreprinderii sauale altor intreprinderi similare;− compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere.Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şicompletă:− poziţiei financiare intreprinderii;− rezultatelor financiare;− situaţiei financiare.În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil, auditorul îşi divizează diligenţele verificând şi satisfacerea unorreguli generale şi particulare.Reguli generale:− bilanţul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare, auditorul asigurandu-se ca principiul prundentei si alcontinuitatii activitatii sunt respectate, iar principiul independentei a fost aplicat;− bilanţul contabil este întocmit sub o formă comparativă, metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele aleanului precedent; daca intervin modificari , ele trebuie sa fie inscrise si justificate in anexa;− elementele de activ şi pasiv sunt evaluate separat fără să se opereze compensaţii;− bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent;− auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a credibilitatii componentelor sale si ale soldului sau;− datele de inventar ale elementelor de active si pasiv sunt regrupate in registrul-inventar cantitativ si valoric, dupa caz.Reguli particulare.Auditorul verifică modul de înregistrare a:− capitalurilor proprii;− împrumuturi şi datorii asimilate;− imobilizări;− stocuri şi producţie în curs de execuţie;7
  • 8. − conturile de terţi;− conturile de provizioane;− conturile de trezorerie.În legatură cu rezultatul exerciţiului, auditorul :- examinează unele conturi de cheltuieli (chiriile, primele de asigurare, comisioanele, onorariile, impozitele, cheltuielilesociale, contracte diverse etc.)- examinează bazele de impozitare stabilite în materie de taxe şi impozite asupra conturilor de venituri;- examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si propune, daca este cazul,efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele sunt justificate;- examinează situaţia comparativă a diverselor conturi de venituri şi cheltuieli.În legatură cu anexele la situaţiile financiare, auditorul examinează informaţiile furnizate de acestea, analizând în moddeosebit:- evoluţia conturilor prezentate de aceste anexe;- respectarea modului şi metodelor de evaluare a posturilor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere;- metodele utilizate pentru calculul amortizării şi provizioanelor şi fundamentarea lor.21. Elementele posterioare închiderii exerciţiului.Raspuns:Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelorfavorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului, care pot fi de două tipuri:- evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului; sunt acele evenimentecare aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii;- evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului; sunt evenimente careindică circumstanţe noi, apărute după data închiderii.Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţeleevenimentelor posterioare închiderii exerciţiului, atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său, distingându-setrei etape:- fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa puna in lucru procedure care urmarescidentificarea tuturor elementelor care pot necesita ajustari ale situatiilor financiaresau informatii suplimentare in anexe, panala data raportului sau- fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat safaca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa data raportului. Conducerea intreprinderii trebuie sa informezeauditoul despre eventualele modificari survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare.- fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – daca auditorul ia cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare,de existent unui eveniment care ar condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectariisituatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.22. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului.Raspuns:Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu depăşeşte exerciţiul controlat; el permiteansamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea raportului.Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru:- mai buna organizare şi control ale misiunii;- documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat fără omisiuni;- înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la colaboratori;- justificarea opiniei emise şi redactarea raportului.23. Rolul şi importanţa dosarului permanent.Raspuns:Unele informaţii şi documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toată duratamandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate în fiecare an. Clasarea lor într-un dosar separat, dosarul permanent,permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la zi.Dosarul permanent permite deci evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altula elementelor de recunoaştere a intreprinderii.Elementele caracteristice continutede dosarul permanent sunt:a) fisa de prezentare;b) scurt istoric al intreprinderii;c) organigrame;d) situatiile financiare ale ultimelor exercitii;e) note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc;8
  • 9. f) note asupra statutului;g) procese verbale ale CA si AGA;h) lista actionarilor sau asociatilor;i) structura grupului;j) contracte, asigurari.24. Structura dosarului exerciţiului.Raspuns:Dosarul exerciţiului este bine să fie împărţit pe secţiuni (părţi) pentru a uşura utilizarea sa. În general se foloseşte oîmpărţire în 10 secţiuni (părţi) simbolizate de la A la J, astfel:- EA (dosarul exerciţiului, Secţiunea A) intitulată “Acceptarea misiunii”;- EB (dosarul exerciţiului, Secţiunea B) intitulată “Sinteza misiunii şi rapoarte”;- EC (dosarul exerciţiului, Secţiunea C) intitulată “Orientare şi planificare”;- ED (dosarul exerciţiului, Secţiunea D) intitulată “Evaluarea riscului legat de control”;- EE (dosarul exerciţiului, Secţiunea E) intitulată “Controale substantive”;- EF (dosarul exerciţiului, Secţiunea F) intitulată “Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”;- EG (dosarul exerciţiului, Secţiunea G) intitulată “Verificări şi informaţii specifice”;- EH (dosarul exerciţiului, Secţiunea H) intitulată “Lucrările de sfârşit de misiune”;- EI (dosarul exerciţiului, Secţiunea I) intitulată “Intervenţii cerute prin reglementări diverse”;- EJ (dosarul exerciţiului, Secţiunea J) intitulată “Controlul conturilor consolidate”.25. Structura dosarului permanent.Raspuns:Dosarul permanent se organizează în secţiuni (părţi) care uşurează clasarea documentelor şi consultarea lor. Fiecaresecţiune poate fi materializată printr-un despărţitor comportând un sumar al conţinutului. Ţinerea la zi se efectuează pesumar, indicând data introducerii documentului.Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea organismuluiprofesional, după cum urmează:- PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”;- PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”;- PC (dosarul permanent, Secţiunea C) intitulată “Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile precedente”;- PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”;- PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”;- PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”;- PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenţii externi”;26. Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.Raspuns:Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente de bază:- titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l distinge de rapoartele care pot fielaborate de alte persoane;- destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.- paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;- responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca cei din conducere suntresponsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;- responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului este sa exprime o opinieasupra situatiilor financiare;- paragraful opiniei – raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau oimagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, dacasunt conforme prevederilor legale; acest paragraph poate avea urmatoarele forme:♣ opinia fara rezerve (curata);♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;♣ opinia cu reserve;♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii;♣ opinia defavorabila.9
  • 10. - alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-osectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei;- semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnaturaauditorului;- data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;- adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului.27. Opinia defavorabilă: motive, mod de prezentare.Raspuns:Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-limpiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare.Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile,nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita……O astfel de opinie datorată de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel:“Astfel, cum este explicat în nota “X”, nu s-au constatat _______. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cuNormele __________ În consecinţă________.După părerea noastră, datorită incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare nu dau oimagine fidelă situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiatla această dată, şi nu sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”28. Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive, mod de prezentare.Raspuns:Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansambluluisituatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedicasa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve.Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt atat de materiale (semnificative)incat situatiile financiare in ansamblul or ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. In acest caz,auditorul renunta sa exprime o opinie. In raportul sau, acesta va specifica clar ca se afla in imposibilitatea de a exprima oopinie si va preciza clar toate elementele de incertitudine.Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii curezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustariale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea.Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta decat aceea favorabila / necalificata.Dezacordul cu conducereaAuditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi: acceptabilitatea politicilor contabileselectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. In cazul in careaceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve)sau o opinie contrara.Exemplu:- conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii;- conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor;- conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare.Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din:- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc;- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea costurilor;- incalcarea principiului independentei exercitiului;- erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc.O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel:“Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea directă a conturilor de clienţi,din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către direcţiune. Având în vedere importanţa faptelor expuse maisus, noi nu ne exprimăm opinia asupra conturilor anuale.”29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.Raspuns:Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multeelemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru bunaintelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termenicare indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si précis elementele cu careauditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve.Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formulează astfel:Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor:10
  • 11. “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acesteidate. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri.După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectuacontrolul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cuprevederile legale şi statutare”.Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat______. Această practică nu este, în opinia noastră, înacord cu Normele _______După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful precedent,conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profitşi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”30. Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare.Raspuns:Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca:a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toateaspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii;b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat inconformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare;c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate.“După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer, în toate aspectele lorsemnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200… precum şi rezultatelor acestor operaţii şifluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) decontabilitate”.31. Opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie, mod de prezentare.Raspuns:În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de alămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel deparagraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, îngeneral, că acesta nu constituie o rezervă.Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful deobservaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie.Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea:“Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. Societateaface obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarearedevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurilejuridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fiedeterminatşi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”.32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.Raspuns:Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiaredau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul,daca sunt conforme prevederilor legale;Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toateaspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementelesemnificative privind situatiile financiare.Acest paragraf poate avea urmatoarele forme:♣ opinia fara rezerve (curata);♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;♣ opinia cu reserve;♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii;♣ opinia defavorabila.33. Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit.Raspuns:11
  • 12. Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internaţionale de Audit sau norme şipractici naţionale, precum şi descrierea lucrărilor de către auditor.Raportul auditorului trebuie să descrie întinderea lucrărilor de audit, indicând că ele au fost îndeplinite conformStandardelor Internaţionale de Audit sau conform normelor sau practicilor naţionale.“Întinderea lucrărilor” dă posibilitatea pentru auditor să pună în operă procedurile de audit judecate ca necesare încondiţiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie să se asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor înmaterie; dacă aceasta nu rezultă în mod clar, se presupune că normele şi practicile utilizate sunt cele din ţara indicată prinadresa auditorului.Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil căsituaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative.Raportul de audit trebuie să descrie auditul, ca presupunând:- examenul, pe bază de sondaje, a elementelor probante care justifică sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare;- evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare;- evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile financiare;- revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare.Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a expresiei de opinie.Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare:“Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate face referire la normele saupracticile naţionale).Aceste standarde (norme) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat în scopul de aobţine o asigurare rezonabilă că, situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Un audit constă în a exprima, pebază de sondaje, elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; el constă, deasemenea, în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducereaentităţii, pentru închiderea situaţiilor financiare, cât şi în a efectua o revedere a prezentării de ansamblu a acestora.Estimămcă auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei noastre.”34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.Raspuns:Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situaţiilor financiare auditate.Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data siperioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte notesemnificative.35. Conţinutul raportului de audit.Raspuns:Raportul de audit trebuie să conţină:- relaţia contractuală de executare a misiunii de audit;- observaţiile reieşite din diverse verificări;- informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege;- oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imaginefidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii;- menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:- menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea intreprinderii;- descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit;- situaţiile care fac să apară incertitudini;- natura şi locul observaţiilor în raport.36. Rolul raportului de audit.Raspuns:Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 700 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor deaplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditareasituaţiilor financiare ale unei entităţi (misiunea de bază). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate larapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază.Raportul de audit are un triplu rol:- instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată, respectiv cu publicul, precum şi cuacţionarii pentru decizii economice;- instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare prezentate de o entitate;- instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate.37. Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare?12
  • 13. Raspuns:În auditul situatiilor financiare ale unei entităti sunt folosite două categorii de norme de referintă: norme contabile sinorme de audit.Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitătii care sunt, deregulă, organisme de interes public, autonome.Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controlează si utilizează situatiile financiare.Entitătile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevăzute la art. 1, alin 1, din legea contabilitătii 82/1991,republicată. Cei care controlează sunt prevăzuti de legislatia fiecărei tări (auditori, cenzori) si au ca referintă în activitatea lornormele contabile.Situatiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori.Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura sursă de informatii complementare care să lesatisfacă nevoile. Aceste situatii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele următoare:- standardele internationale de raportare financiară- standarde sau norme contabile nationale- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiarenormele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referăauditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:- standardele internationale de audit ISA, practicile internationale de audit IAPS, standardele internationale privindangajamentele de revizuire ISRE, standardele international privind angajamentele de asigurare ISAE, standardeleinternationale pentru misiuni conexe ISRS emise de consiliul pentru standarde de audit si asigurări IAASB din cadrulfederatiei internationale a contabililor IFAC;- norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.Normele de audit permit tertilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în functie de criterii de calitateomogene; ele permit însă si auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor maipotrivite tehnici.Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:- norme profesionale de lucru;- norme de raportare;- norme generale de comportament.38. Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit?Raspuns:Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referăauditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:- Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Practicile Internaţionale de Audit (IAPS), Standardele Internaţionale privindAngajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), StandardeleInternaţionale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurări (IAASB) din cadrulFederţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC);- normele naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitateomogene; ele permit însă şi auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor maipotrivite tehnici.Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:- norme profesionale de lucru;- norme de raportare;- norme generale de comportament.39. Ce sunt şi ce rol au normele contabile?Raspuns:Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii care sunt, deregulă, organisme de interes public, autonome.Normele contabile sunt comune şi obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare.Entităţile care au obligaţia de a stabili situaţii financiare sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea Contabilităţii. Cei carecontrolează sunt prevăzuţi prin legislaţia fiecărei ţări (auditori, cenzori) şi au ca referinţă în activitatea lor normele contabile.Situaţiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Pentrumulţi utilizatori aceste situaţii financiare constituie singura sursă de informaţii complementare care să le satisfacă nevoile.Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referinţele următoare:- standarde internaţionale de raportare financiară;- standarde sau norme contabile naţionale;- alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.13
  • 14. Normele contabile internaţionale sunt stabilite de IASCF (Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale deContabilitate) şi sunt denumite generic Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) care cuprind:- Standardele Internaţionale de Raportare Financiară emise de IASB (IFRS);- Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS);- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.40. Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie?Raspuns:În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că oeroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă arezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii.La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a determina domeniile şisistemele semnificative.În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permiteorientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceastaevită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, îngeneral, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corijate sau săfacă obiectul unei menţiuni în raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze.Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:- orientarea mai bună şi planificarea misiunii;- evitarea lucrărilor inutile;- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de referinţă: capitalurile proprii, rezultatulnet, cifra de afaceri etc.Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii (misiunii) sale să aprecieze maibine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să apreciezedacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opiniefără rezerve.Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie:- existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;- evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;- capitaluri proprii sau rezultate anormale.41. Riscul de audit: componentele şi relaţiile între acestea.Raspuns:Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există însituaţiile financiare. El se divide în trei:- riscul inerent (RI) - riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporteerori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control interninsufficient;- riscul legat de control (RC) - riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie deoperaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şicorectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate;- riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc sădescopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte soldurisau categorii de operaţiuni.Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare:RA = Ri x RC x RN42. Ce este riscul legat de control?Raspuns:Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sauîmpreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prinsistemul contabil şi de control intern utilizate.Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente oricărui sistem contabil şi decontrol intern.În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când:- sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect;- sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.14
  • 15. Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să documenteze elementele pecare se sprijină în concluziile sale.43. Ce este riscul inerent?Raspuns:Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erorisemnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control interninsuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:- experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul exerciţiului la nivelulconducerii;- presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte(număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate);- natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor, produselor şi serviciilor,structuri neadecvate);- factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice,evoluţia cererii şi practicile contabile;- situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile anterioare sau estimări;- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;- înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiului.44. Ce este riscul de nedetectare?Raspuns:Riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroaresemnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii deoperaţiuni.Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminatîn totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor.Există anumite relaţii între cele trei componente ale riscului de audit.Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscurilor inerente şi riscurile legate de control. De exemplu,dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfelîncât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi, invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorulva accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit.Pe de altă parte, trebuie sesizată şi relaţia de invers-proporţionalitate: dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit;cu cât pragul de semnificaţie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic şi invers. Dacă, de exemplu, auditorulconstată că pragul de semnificaţie acceptabil este redus, riscul de audit creşte; atunci auditorul va putea:- să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;- să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul şi întinderea controalelor proprii.45. Conceptul de independenţă în audit.Raspuns:Utilizarea termenului “independentă” de unul singur poate crea neîntelegeri. Prin el însusi, Termenul îi poate face peobservatori să presupună că o persoana care exercită rationamentul profesional trebuie să nu fie implicată în nici o relatieeconomică, financiară sau de altă natură.Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al societătii are relatii cu ceilalti membri. De aceea, importantarelatiilor economice, financiare sau de altă natură ar trebui evaluată, de asemenea, În lumina a ceea ce o tertă parte,rezonabilă si informată în legătură cu toate aspectele relevante, ar concluziona în mod rezonabil ca fiind inacceptabil.Independenta implică: independenta spiritului (rationamentul profesional) - starea de spirit care permite emiterea uneiconcluzii fără a fi afectat de influente care compromit judecata profesională si care permite individului unei persoane săactioneze cu integritate, să-si exercite obiectivitatea si scepticismul profesional si independenta conduitei (în aparentă saucomportamentală) - evitarea faptelor si a situatiilor care sunt atât de importante încât o tertă parte, Informată si rezonabilă,care cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv măsurile de protective aplicate, ar concluziona în mod rezonabil căintegritatea, obiectivitatea sau scepticismul professional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fostcompromis(ă).Cerintele cu privire la independenta profesionistilor contabili se pot sintetiza astfel:- pentru misiunile de audit, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie independenti fată de clientii lor- pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor (nonaudit), când utilizatorul anumeprecizat nu este restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie săfie independenti fată de client- pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor(nonaudit), când utilizatorul anume precizateste restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie15
  • 16. independenti fată de client evaluarea amenintărilor la adresa independentei si măsurile ulterioare trebuie să fie bazate pedovezile obtinute înainte de acceptarea misiunii si în timp ce aceasta este în derulare.Obligatia de a proceda astfel apare atunci când un membru al cabinetului sau societătii cunoaste sau s-ar putea să seastepte să apară si să cunoască împrejurări sau relatii care ar putea compromite independenta.Ar putea exista situatii când cabinetul sau societatea sau un membru al acesteia să încalce principiul independentei.Astfel de situatii de neglijentă nu vor compromite, în general, independenta fată de client, dacă există stabilite, de cătrecabinet sau societate, politici sau proceduri interne corespunzătoare de control al calitătii, destinate a promovaindependenta si a corecta imediat abaterile, aplicând orice măsuri necesare de prevenire a amenintărilor la adresaindependentei.46. Controlul de calitate în audit.Raspuns: - Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeazaanaliza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului astandardelor intrnationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.Obiectivele principale urmarite prin controlul de calitate se refera la:♣ oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;♣ armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;♣ contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;♣ aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;♣ dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contractelor dintre colegi, apropierea si respectfulprofesionistilor fata de organismul professional.Principiile care stau la baza controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptareacontrolului si urmarirea.47. Care sunt principalele misiuni speciale şi misiuni conexe ale profesioniştilor contabili?Raspuns: Misiunile de audit cu scop special se pot referi la:- situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit se standardele international de raportare financiara si denormele nationale;- raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;- raport privind respectarea clauzelor contractual;- raport asupra situatiilor financiare condensate.Auditorul trebuie sa examineze sis a evalueze concluziile trase din elementele probante reunite in timpul misiunii deaudit special pt a determina daca ele pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie clar scrisa si exprimata.Misiuni conexe− misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite;− misiuni de compilare a informatiilor financiare.− misiuni de examen limitata al situatiilor financiare;− misiuni de examinarea a informatiilor financiare previzionale.16