Fereste ma , doamne de prieteni.....larry watts

3,226 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
3,226
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
5
Actions
Shares
0
Downloads
126
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Fereste ma , doamne de prieteni.....larry watts

  1. 1. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Larry Watts ÄWith Friends Like These«´ FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lor O carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!!POATE FI COMANDATA ON LINE DE LA EDITURA RAO, FACEŢI CLIK PE LINK-ULDE MAI JOS:http://www.libris.ro/politica/fereste-ma-doamne-de-prieteni---larry-watts-RAO978-606-8255-95-8--p370518.htmlIn stoc la 16 decembrie 2011Preţ: 56.09 leiCod: RAO978-606-8255-95-8An aparitie: 2011Autor: Larry WattsCategoria: PoliticaEditia: IEditura: RAOFormat: 15.3 x 23.2 cmNr. pagini: 800 1
  2. 2. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - ExtraseLarry Watts ÄWith Friends Like These«´ FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lorO carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!! CuprinsCuprins......................................................................................................................................................2Scurtă prezentare a autorului ....................................................................................................................3Capitolul I..................................................................................................................................................4Mihail Gorbaciov ± 1989..........................................................................................................................4ÄFalsa´ independenţă şi Äinsignifianţa´ strategică....................................................................................5Strategia inducerii în eroare......................................................................................................................7ÄRelaţia specială´ secretă şi arhivele dispărute.........................................................................................9Continuitatea post-1989 a revoluţiei Änegociate´...................................................................................10Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. Basarabia.............11CAPITOLUL II.......................................................................................................................................13Ambiţii imperiale, conflicte comuniste...................................................................................................13Influenţa asupra politicii Cominternului.................................................................................................13Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. Cominternul in Romania.................................14Coaliţiile Änaţionale´ din Comintern.......................................................................................................16Transilvania.............................................................................................................................................17Comisia Litvinov 1944............................................................................................................................17Guvernul Maghiar 1946..........................................................................................................................18Coaliţia Äroşie-albă´ în a doua campanie transilvăneană........................................................................18Politicile paralele de deznaţionalizare.....................................................................................................19Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană.................................................................20Controlul Sovietic şi realocarea Transilvaniei........................................................................................22Contracararea controlului sovietic: 1953-1964.......................................................................................24Nikita Hruşciov, septembrie 1960...........................................................................................................24Nikita Hruşciov, august 1964..................................................................................................................24Mecanismele controlului sovietic: Armata.............................................................................................26Serviciile de informaţii şi securitate........................................................................................................27Începerea retragerii trupelor sovietice.....................................................................................................29Pericolul şi oportunităţile din 1956.........................................................................................................30Alungarea trupelor şi a consultanţilor sovietici.......................................................................................32Blocarea infiltrării instituţionalizate........................................................................................................35Implicarea României în al doilea război mondial în viziunea istoricilor................................................36Etnogeneza daco-romană a poporului român ± negare permanentă din partea regimurilor maghiare,inclusiv cel comunist...............................................................................................................................36Alungarea consultanţilor pe probleme de informaţii...............................................................................37Unitatea speciala anti-KGB.....................................................................................................................38Percepţiile serviciilor de informaţii americane.......................................................................................39 2
  3. 3. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Larry Watts ÄWith Friends Like These« The Soviet Bloc¶s Clandestine War Against Romania´ ÄCu aşa prieteni« Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României´ Scurtă prezentare a autorului Ziaristi Online.ro publică fragmente din ÄWith Friends Like These« The Soviet Bloc¶sClandestine War Against Romania´ (ÄCu aşa prieteni« Războiul clandestin al blocului sovieticîmpotriva României´), noua lucrare a istoricului american dr. Larry L. Watts, un excepţionalcunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care a văzutlumina tiparului la Edituira Rao, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali,amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia dindecembrie µ89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhiveleserviciilor speciale americane şi nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentăexplozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri. Fragmentele sunt obtinute in exclusivitate de Civic Media.ro Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattleşi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Între 1990 şi 1991 a fost conducătorulBiroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şidirector al Biroului PER din România. Din 1990, dl.Watts a fost consilierul mai multor autorităţiromâne, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat directîn înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnatnumeroase cărţi şi studii de istorie, între care ³Reforma militară românească şi integrarea în NATO´,³O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941´- volum considerat dreptcea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la ³Globalization of Civil-MilitaryRelations: Democratization, Reform and Security´ etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent înpublicaţii precum ³Studies in Intelligence´, ³Problems of Post-Communism´, ³Armed Forces &Society´, ³World Policy Journal´, ³ European Security´ ş.a.m.d. Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat, în inamic alblocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şiameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putemtrage concluzii privind operaţiunea de reocupare a institutiilor statului roman prin aceleaşi modalităţica şi kominternistii bolşevici Valter Roman, Leonte Tismăneanu, Leonte Răutu, Gizela Wass sauDionis Patapievici. Printr-o coincidenţă, aceste nume importante de agenţi kominternişti şi NKVD-iştidin perioada ocupaţiei sovietice se află astăzi pe aceleaşi firmamente politico-instituţionale prinurmaşii lor direcţi. 3
  4. 4. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Capitolul I Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bună-vecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şial păcii. Mihail Gorbaciov ± 1989 În toiul revoluţiei române din 1989, autorităţile sovietice îşi anunţau dorinţa şi intenţia de aasigura o Äasistenţă´ masivă statului Ävecin prieten´ şi aliatului din Tratatul de la Varşovia. Moscovaanunţa că Crucea Roşie sovietică trimisese la frontieră Äaproximativ 60 de echipe mobile´ de chirurgişi personal medical, multe dintre acestea trecuseră deja graniţa în teritoriul românesc şi îşi coordonaueforturile cu cele ale altor membrii ai Pactului. De asemenea, liderii comunişti de la Budapesta anunţaucă Äun grup de lucru din cadrul pactului de la Varşovia care este în contact permanent´ urma să seîntâlnească la Moscova pentru a discuta situaţia din România. Aceste declaraţii de prietenie şi preocupare binevoitoare se situau în totală contradicţie cu unuldintre cele mai bine păzite secrete ale operaţiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de laVarşovia şi erau contrare uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din arhivele blocului sovieticdin timpul Războiului Rece. În perioada Revoluţiei, România a fost ţinta operaţiunilor de dezinformareşi timp de mai bine de două decenii, ţintă a Ämăsurilor active´. Din 1962, Kremlinul a început sătrateze România ca pe un stat ostil, atunci când Hrusciov a ordonat statelor membre Äaflate în strânsăcooperare´ ± RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria şi Polonia ± să restricţioneze cooperarea înmaterie de spionaj cu aceasta. În 1963, această animozitate a motivat o tentativă de asasinat împotrivaconducătorului român Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securităţii de Stat al Germaniei de Est(STASI) avea motive independente pentru ostilitatea faţă de Bucureşti, deoarece acesta refuzase sărecunoască divizarea permanentă a Germaniei şi încheiase un acord, negociat în secret, cu Germaniade Vest, la sfârşitul anului 1963. Între 1962-1964, Departamentul Securităţii Statului din România(DSS sau Securitatea) a fost exclus din programul de transformări, asistate de sovietici, ale serviciilorde informaţii, prin care au fost introduse departamentele de dezinformare în RDG, Ungaria şiCehoslovacia (precum şi în Bulgaria şi Polonia, la scurt timp după aceea) şi le-a modificat rolul dinservicii satelit, în principal pasive, în operaţiuni active. În 1965, DSS a fost din nou pierdută din vedereatunci când Centrala KGB a introdus Ärelaţiile operaţionale regulate şi directe´ dintre departamentelede dezinformare, excluzându-l din operaţiunile blocului de Ämăsuri active´ (propagandă, dezinformareşi provocare). La mijlocul anului 1965, România a fost Äbrusc´ eliminată cu totul din strategia derăzboi a Pactului de la Varşovia. Arhivele KGB confirmă că, în 1967, Moscova desfăşura Ämăsuri active´ pentru izolareaRomâniei pe plan internaţional şi pentru divizarea conducerii interne. Condamnarea clară a intervenţieidin Cehoslovacia, condusă de sovietici, şi încercările permanente de a ajuta Praga au pus capăt până şiaparenţei de politeţe dintre serviciile de informaţii ale aliaţilor oficiali. Leonid Brejnev, Janos Kadar,Eduard Gierek, Todor Jivkov şi Gustav Husak au acuzat în mod repetat trădarea conducerii dinRomânia pe care nu l-au mai numit stat Äfrăţesc´. În perioada care a urmat invaziei Cehoslovaciei, laordinul Moscovei, serviciile din statele satelit au stabilit Ärezidenţe cu acoperire legală´ pe teritoriulromânesc, acesta fiind singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care se bucura de o asemeneaÄatenţie ostilă´. România devenise atât de inacceptabilă încât celelalte servicii din Pactul de la Varşovia oîncadraseră nu numai la categoria statelor socialiste Ädeviaţioniste´, precum Iugoslavia, Albania şiChina, cât chiar alături de adversarii din NATO. Centrala KGB şi serviciile est-europene subordonate culegeau informaţii referitoare la sprijinulinternaţional pentru România (din partea S.U.A. şi China), la nemulţumirile interne ale muncitorilor şiale minorităţilor, precum şi la opoziţia din cadrul partidului comunist şi au început să recruteze agresivelite româneşti influente pentru a înlătura conducerea Änaţionalistă´. Această ofensivă clandestină nu 4
  5. 5. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrases-a limitat numai pe planul serviciilor de spionaj. În 1971, Brejnev şi alţi conducători ai Pactului auconsiderat că este necesar Äsă fie identificate acum acele persoane din România pe care ne vom puteabaza în viitor´ şi recrutate prin intermediul Äambasadelor de acolo şi prin alte contacte´, pentru Äaexercita influenţă asupra evenimentelor din ţară´. Pentru a evita atragerea atenţiei opiniei publiceasupra dizidenţei româneşti, Äpartenerii apropiaţi vor continua să se informeze reciproc asuprapoziţiilor României în problemele de importanţă majoră´ şi vor decide în secret cum este mai bine Äsărezolve situaţiile´. Liderul sovietic anunţa că secretarii Secţiilor internaţionale ale Comitetelor Centralerespective se vor întâlni cu partenerii din Secţiile ideologice Äpentru a coordona activitatea comună´,aşa cum făcuseră deja Äspre exemplu, în legătură cu România şi China´. Brejnev se referea direct la operaţiunea INTERKIT ± lansată oficial în 1967 Äcu ocaziadeliberărilor interne din China´. INTERKIT coordona resursele de propagandă, ideologice, mass-media şi ştiinţifice ale tuturor partenerilor apropiaţi, plus Mongolia (şi mai târziu Cuba) prin SecţiileInternaţionale al C.C., pentru a submina şi discredita regimul maoist şi a menţine izolarea Beijingului.România reprezenta deja o ţintă în cadrul INTERKIT deoarece, aşa după cum formulase liderul bulgarJivkov, Ächinezii se bazau pe România şi românii sprijineau politica Chinei´. ÄPartenerii apropiaţi´ audecis acum să lanseze o operaţiune similară având drept ţintă exclusiv România. Scala copleşitoare a unui asemenea efort a avut implicaţii devastatoare într-o ţară care nu avea,sub nici o formă, o influenţă strategică asemănătoare Chinei. Spre exemplu, în cadrul INTERKIT,partenerii îşi coordonau Äorice referire făcută´ la conducerea ţintă, activităţile de spionaj internaţionaleşi Äactivităţile în scopul diminuării influenţei´. ÄActivităţile de propagandă şi cercetare ştiinţifică alepartidelor frăţeşti´, începând cu Äpresa, radioul, televiziunea, agenţiile de presă şi editurile´ şi până laacademiile de ştiinţă şi institutele de cercetare erau coordonate pentru a revigora şi focalizapropaganda împotriva ţintei. Activităţile coordonate includeau de la Äpropagandă orală´, la articole şiemisiuni radio-TV, până la simpozioane ştiinţifice bine mediatizate şi un plan anual coordonat Äpentrupublicaţii şi lucrări ştiinţifice´ pentru fixarea liniei propagandistice, conform adevărului stabilitacademic. Rezultatul tipărit al acestui efort era apoi tradus Äîn engleză, franceză, spaniolă şi arabă´ şidiseminat Äîn ţări terţe´- tot prin efortul coordonat al partenerilor ± Äpresei, agenţiilor de informaţii şialtor organe de propagandă străină´. O asemenea operaţiune a copleşit serviciile de spionaj occidentaleşi comunităţile academice, insuficient pregătite pentru a face faţă, în primul rând, unei dezinformăricoordonate şi neobişnuite cu dezinformarea la o asemenea scală. Logica sintezelor de spionaj şi aanalizelor, în general vorbind, a metodologiei de cercetare ştiinţifică occidentală, au condus laconcluzia că o asemenea multitudine de resurse coordonate, ajungându-se chiar la câteva sute vorconduce, inevitabil, la atenuarea vocii singulare a României. ÄFalsa´ independenţă şi Äinsignifianţa´ strategică Necesitatea de a explica de ce a constituit România o asemenea ţintă este ea însăşi elocventăpentru eficacitatea dezinformării coordonate de sovietici. Spre finalul războiului rece se creaseconsensul că regimul din România era Äun cal troian sovietic´, care îşi proclama zgomotos aura deindependenţă, în timp ce alţii ± în special, conducerea din Polonia şi Ungaria ± erau angajate tăcut înforme mai substanţiale de dizidenţă. Această presupusă dependenţă secretă, combinată cu aserţiunirepetate referitoare la lipsa de importanţă strategică a ţării pentru politica sovietică şi conflictul est-vest, şi-au dovedit succesul în relevarea insignifianţei României pentru URSS (şi pentru vest) înpercepţia occidentală din anii ¶80. Descoperirile din arhive, ulterioare războiului rece, au scos la iveală o poveste diferită.Opoziţia României la preferinţele sovietice s-a dovedit a fi fost mult subestimată şi, cu excepţiaPrimăverii de la Praga, destul de singulară după 1956, în timp ce dizidenţa altor state membre alePactului a fost mult exagerată, daca nu cumva întru-totul fabricată. La consiliile miniştrilor de externeai Pactului, toţi ceilalţi membri Äau fost constant de acord cu analizele şi cu propunerile sovietice´ petoată perioada Războiului Rece, în timp ce România a fost excepţia, în permanentă opoziţie, care a 5
  6. 6. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extraseafectat Äaproape toate subiectele de pe agendă´. De asemenea, românii au fost singulari, printreconducătorii militari ai Pactului, în contestarea dominaţiei şi controlului sovietic, în timp ce Polonia,Ungaria, Germania de Est, Cehoslovacia şi Bulgaria au continuat să se alinieze Äfără rezerve, în spatelesovieticilor´. Opoziţia ne-românească la politica Kremlinului era aproape absentă. ÄPartenerii apropiaţi´ auacţionat deseori ca mandatari ai sovieticilor în atacarea României pentru dizidenţă, în timp ce concurauîntre ei pentru a stabili Äcea mai specială relaţie´ cu Moscova. Ca o regulă generală, Ädizidenţa´raportată de alţi membri ai Tratatului şi aparenta simpatie pentru poziţia României erau pre-stabilite cuMoscova pentru a prezenta guvernele loiale sovieticilor drept parteneri mult mai de încredere pentruOccident şi pentru a diminua unicitatea opoziţiei româneşti. Aceasta se realiza de multe ori prinatribuirea iniţiativelor României altora ± din nou, mai ales, Poloniei şi Ungariei ± precum, de exemplu,blocarea aderării Mongoliei la Pactul de la Varşovia în 1963 şi opoziţia la diversele planuri deintervenţie militară ale Moscovei. Lipsa de importanţă strategică a continuat să fie citată de istoricii Războiului Rece ca fiind, înacelaşi timp, cauză şi efect a presupusei lipsei de consecinţe pentru Moscova, chiar şi după ce strategiaÄcalului troian´ a fost demascată drept o mistificare a adevărului. Este semnificativ faptul că rapoarteleasupra insignifianţei României ieşeau la iveală în perioadele de vârf ale antagonismului sovieto-român.De exemplu, conceptul Äcuartetului´ de importanţă strategică din aripa nordică a Pactului, cuprinzândRDG, Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia a circulat pentru prima oară în perioada presupusei tentativede asasinat a KGB-ului asupra lui Dej, în 1963. Apoi, conceptul a reapărut în perioada ÄprimuluiEchelon strategic´ de la jumătatea anului 1965, când armata română a fost brusc exclusă din strategiade război a Pactului de la Varşovia. Cu siguranţă, contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită deimportanţă strategică. În 1965 ea era, de fapt, inexistentă. În orice caz, nu se poate spune acelaşi lucrudespre semnificaţia ţării pentru securitatea sovietică. România fusese considerată o principalăameninţare militară (alături de Polonia) de către liderii armatei şi ai serviciilor de informaţii, peaproape întreaga perioadă interbelică. Ea rămăsese singura cale terestră dintre URSS şi Bulgaria ultra-loială şi Balcanii puternic rusofili: o realitate geografică reamintită atunci când România a refuzattrupelor sovietice permisiunea tranzitării ţării pentru exerciţii militare în Bulgaria, după 1963, şi arefuzat forţelor bulgare tranzitul pentru a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968. Că Moscova ar fiputut sau ar fi vrut să ignore vreo ţară cu care avea 1000 km de frontieră şi încă 200 km de ţărm laMarea Neagră ± controlată de sovietici ± e greu de crezut, mai ales după ce, la conducerea ţării, a venitun guvern care se opunea principalelor sale intenţii pe plan internaţional. De asemenea, Moscova nu putea ignora cele câteva milioane de etnici români din învecinateleRepublici Sovietice Socialiste Moldova şi Ucraina, din teritoriile foste româneşti (Basarabia şiBucovina). Abordând problema într-o manieră asemănătoare cu cea urmată în teritoriile polonezeanexate, Stalin a încercat să schimbe compoziţia etnică a regiunilor, executând mii de conducători aicomunităţilor şi deportând sute de mii de etnici români în Siberia şi Asia Centrală, între anii 1940-1941 şi 1950-1951. Acel efort, împreună cu politicile de asimilare forţată şi Ärusificare´ pe termenlung nu şi-au dovedit succesul deplin, determinând Moscova să închidă relaţiile româno-moldoveneştiîn anii ¶60. La mijlocul anilor ¶60, autorităţile sovietice erau intens preocupate de impactul Ädăunător´ alRomâniei asupra acestei regiuni, cauzat de atracţia culturală, modelul independent şi influenţasubversivă activă, prin mass-media sa Äantisovietică´ şi publicaţiile care treceau peste graniţă. În 1967,conducătorul Partidului Republicii Sovietice Socialiste Moldova a solicitat o campanie de propagandăcare să mobilizeze Äcei mai calificaţi intelectuali´ şi Äoficialităţile din conducerea partidului şiorganele economice´ pentru a publica în Äziare, emisiuni de radio şi televiziune, cărţi, broşuri şi altepublicaţii´ astfel încât Äcopiii noştri şi generaţiile viitoare´ să Äştie că părinţii lor nu şi-au închipuitviaţa în afara graniţelor URSS´ şi au aspirat dintotdeauna Äla unirea cu Rusia şi la o reunificare custatul rus.´ În 1968, şeful forţelor KGB din Regiunea Frontierei de Vest a URSS, plasa politicaRomâniei vis-a-vis de această zonă în aceeaşi categorie cu Äactivităţile subversive sporite ale 6
  7. 7. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extraseserviciilor SUA, RFG şi Anglia contra URSS.´ Arhivele KGB au relevat că intenţiile Bucureştiului şiactivităţile privitoare la regiune erau încadrate la categoria primă prioritate.´ Acest război clandestin a continuat neabătut până la colapsul comunismului. Rapoartele KDS-ului bulgar, de exemplu, excludeau în mod evident România din descrierea colaborărilor Äcu organelede securitate din statele frăţeşti´. Această absenţă era cu atât mai notabilă cu cât, pe lângă KGB,serviciile de informaţii din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi RDG, KDS mai colabora cu Äserviciile´frăţeşti din Vietnam, Mongolia, Libia, Benin şi Angola. Instrucţiunile KGB către agenţii din România, interceptate de DSS în 1982, au relevat căÄRomânia era lucrată ca un stat inamic, o abordare care nu numai că a fost perpetuată, ci chiaraccentuată după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov´. Ultimul director al puternicei Unităţi 0110(unitatea anti-KGB) a Securităţii, a declarat în faţa unei Comisii de anchetă a Senatului că, atunci cânda preluat comanda unităţii, în 1983, şi până la dizolvarea sa imediat după revoluţie, poziţiaoperaţională a KGB faţă de ţara sa era Ädestul de clară´. KGB considera România o ţintă la fel deostilă Äca orice stat occidental´. În contrast cu zvonurile mult-vehiculate despre o Äcoaliţie´ comunistă conservatoare dintreCeauşescu şi Honecker contra politicii de perestroika a lui Gorbaciov, în 1989, şeful STASI, ErnstMielke, a subliniat excluderea DSS dintr-o circulară care conţinea Älista serviciilor socialiste prietene´cu care organizaţia sa coopera. ÄPentru a nu crea neînţelegeri´ circulara stabilea clar ca Äprietene´numai serviciile sovietice, maghiare, poloneze, cehoslovace, bulgare şi vietnameze. Chiar şi Poloniaspiona pentru Moscova serviciile de securitate şi militare româneşti. În timp ce arhivele serviciilormaghiare au fost mai puţin cooperante, judecând după dimensiunea contramăsurilor Bucureştiului,AVH se plasa imediat după KGB, din punct de vedere al extensiei operaţiunilor anti-româneşti. Pentrua plasa acest lucru într-o perspectivă, în 1989, sub 1% din personalul unităţii anti-KGB a DSS,responsabilă pentru combaterea celorlalte servicii din blocul comunist, era destinat STASI, în ciudaputernicelor operaţiuni anti-româneşti din interiorul ţării. Majoritatea personalului unităţii era destinatpentru contracararea operaţiunilor de spionaj ale sovieticilor şi maghiarilor, care Äaveau mereuprioritate´. Strategia inducerii în eroare Nu era simplu să poţi ţine ascunsă pentru mult timp adevărata stare de lucruri. Era necesar unefort concertat al Moscovei şi al aliaţilor loiali din pactul de la Varşovia pentru a menţine România înmod formal în cadrul alianţei blocului sovietic şi a masca gradul şi semnificaţia opoziţiei sale lascopurile internaţionale ale sovieticilor. Strategia lor de inducere în eroare era simetrică strategieiadoptate de Hrusciov faţă de Belgrad, la mijlocul anilor ¶50, Äpentru a evita întărirea legăturilorIugoslaviei cu Occidentul şi a poziţiilor sale neutre´, simultan cu Äizolarea lui Tito´ de către serviciilesovietice. Readucerea României în rândurile sale a devenit scopul comun al operaţiunilor din regiuneale serviciilor Blocului, în perioada lui Hrusciov şi a succesorilor acestuia. Aşa după cum explicaHrusciov conducerii cehoslovace, în august 1964, Ärevenea Partidului responsabilitatea să opreascăRomânia să se retragă din Tratat´ şi să o reunească cu Äfamilia noastră socialistă´. Un deceniu maitârziu, serviciul de spionaj al Germaniei de Est descria Äpolitica externă convenită, vis-a-vis deRomânia, a statelor din Tratatul de la Varşovia´ ca făcând presiuni Äpentru o mai mare implicarepractică a României în activităţile economice şi politice multilaterale´ pentru a crea Äelementele delegare a României la comunitatea socialistă´ şi pentru a-i îngusta Äspaţiul de manevră´. Ca şiHrusciov, Brejnev a insistat pentru ca Äpartenerii apropiaţi´ să continue Äsă încerce influenţarea înacest scop a României´. Această politică a rămas constantă în perioada Andropov, ca şi subconducerea protejatului său, Mihail Gorbaciov. După cum menţiona STASI la începutul anilor 80: Statele membre ale comunităţii socialiste (SCS) au încercat şi continuă să încerce să atragăRomânia spre politica lor externă, corelată cu politica de securitate. « Utilizarea continuă a tuturorposibilităţilor statelor membre ale comunităţii socialiste pentru a acţiona în Republica SocialistăRomânia, cu scopul menţinerii şi intensificării legăturilor existente dintre România şi Tratatul de la 7
  8. 8. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - ExtraseVarşovia şi CAER, precum şi contactele bilaterale, ar trebui avute în vedere în activitatea operaţională-politică.´ Strategia inducerii în eroare a fost în final atât de plină de succes în întărirea dubiilor opinieipublice din Vest referitoare la sinceritatea dizidenţei regimului din România, în perioada anilor ¶80,încât până şi conflictele frontale sovieto-române au trecut neînregistrate de serviciile Occidentale.Totuşi, conform serviciilor de spionaj ale Pactului, strategia a eşuat complet în ţinta sa de a modificacomportamentul României în maniera dorită. După cum menţiona acelaşi raport STASI în continuare,politica României continua să contravină Äintereselor fundamentale de politică externă a statelor dincomunitatea socialistă´, opunându-li-se Äîn aproape majoritatea problemelor importante ale evoluţiilorinternaţionale´ (dezarmare, procesul de destindere, conflictul din Orientul Mijlociu), precum şicolaborarea din cadrul Tratatului de la Varşovia şi CAER.´ Bucureştiul s-a angajat Ämai intens´ înÄconfruntări publice referitoare la intenţiile´ comunităţii şi Äs-a aliniat cu politica occidentală, în toateprivinţele´, astfel încât ceilalţi membri ai Pactului de la Varşovia puteau anticipa Äaccentuareapredictibilă a poziţiilor speciale adoptate de România´. Cu alte cuvinte, România se opunea politiciiexterne şi de securitate a Pactului, refuza subordonarea în cadrul alianţei, îşi apăra poziţiile care eraususpect de apropiate de ale Vestului şi dădea toate semnele că va continua să procedeze astfel şi peviitor. Împreună cu tentativele sale de a evita un conflict deschis şi de re-atragere a României înaranjamentele şi politicile de securitate, Pactul a ascuns diferendele româno-sovietice. După 1968,Moscova a făcut rareori publice neînţelegerile majore cu Bucureştiul la şedinţele Pactului de laVarşovia, CAER sau alte întruniri socialiste internaţionale însă, în schimb, şi-a folosit apropiaţii ± deobicei Polonia, Germania de Est, Bulgaria sau un stat în curs de dezvoltare ± în acest scop. Deasemenea, Kremlinul a eliminat consemnările neînţelegerilor fundamentale cu România din rapoarteleşi transcriptul şedinţelor, chiar şi atunci când au ajuns la un nivel considerat de miniştrii de externe aiblocului ca fiind Äo confruntare directă cu linia de politică externă a URSS şi a celorlalte naţiuni dinTratatul de la Varşovia´. Dosarele sovietice nu au înregistrat veto-ul Bucureştiului contra utilizării CAER pentruasistarea clienţilor arabi în timpul şi după războiul arabo-israelian, la fel cum au uitat să menţionezecriticile repetate din cadrul reuniunilor comunităţii socialiste, la adresa invaziei Äpartenerilor apropiaţi´în Cehoslovacia . Atunci când, spre exemplu, România a respins pregătirile Poloniei pentru extindereapactului de la Varşovia, în primăvara lui 1984, Änici o menţionare a dezbaterilor nu a fost inclusă înprocesul verbal´, o omisiune uimitoare a unei obiecţii la însăşi continuitatea Pactului. Conducătorii,începând cu Brejnev şi până la Gorbaciov, au apelat la conducerea României pentru a păstra tăcereaasupra diferendelor Äîn familie´ şi au caracterizat declaraţiile sale periodice drept iraţionale. Operaţiunile contra ţintei România erau tratate ca fiind extrem de sensibile şi îndeplinite cu ungrad de secretizare extraordinar. Cât de secret au acţionat Kremlinul şi Äpartenerii apropiaţi´ poate fijudecat după faptul că, cu toate că operaţiunile au durat peste douăzeci de ani şi au implicat servicii dincel puţin şase ţări, nimic nu a răsuflat până când nu au fost refăcute parţial bazele de date ale dosarelorserviciilor Germaniei de Est, care au fost returnate Germaniei de către SUA la începutul mileniului. Strădania extraordinară a Moscovei pentru a menţine această acoperire este reflectată prinordinul din 1983, de extindere a operaţiunilor Pactului împotriva României. Semnificativ, în RDGacest ordin a fost transmis ca venind direct de la şeful STASI, Ernst Mielke, prin intermediul şefuluiZAIG (Zentrale Aufwertungs- und Informationsgruppe), departamentul de analiză cu 1000 depersoane, care furniza serviciului est-german Äputerea de motivare´. Şeful ZAIG a dat instrucţiunipersonalului operaţional al HVA să se asigure că Ävor fi folosite numai surse de absolută încredere´ şică asupra acestora Äse vor impune măsuri de severe de păstrare a secretului şi a caracteruluiconspirativ´. De asemenea, a subliniat că Äîn nici un caz nu trebuie să se observe că MinisterulSecurităţii de Stat a luat măsuri specifice´ împotriva ţintei România şi a avertizat că Äsursele nu trebuiesă ia nici un fel de măsuri specifice de spionaj care ar putea permite altor persoane sau organe sădescopere sau să recunoască scopurile finale pe care ni le propunem.´ Operaţiunea de inducere îneroare era considerată necesară nu numai ± sau în primul rând ± pentru a evita contramăsuri tactice.Descoperirea unei operaţiuni coordonate a Pactului împotriva României, membră a Tratatului, ar fi 8
  9. 9. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extraserelevat o mult mai mare importanţă acordată ţării decât cea pe care campania de dezinformare publicăa Moscovei dorea să o recunoască şi ar fi indicat adevăratul grad de ostilitate dintre România şi Pact ,aspecte care până atunci fuseseră atât de bine ascunse. O astfel de dezvăluire ar fi năruit legendeleÄcalul Troian´ şi Ädependenţa ascunsă´, probabil ar fi împins România şi mai mult spre tabăraoccidentală şi, posibil, ar fi încurajat un mai mare angajament într-o perioadă în care succesulÄmăsurilor active´ impulsionau capitalul vestic să se retragă. Aceasta fusese exact aceeaşi secvenţă deevenimente care a urmat rupturii Tito-Stalin din 1948 şi care avusese drept rezultat o strângere arelaţiilor SUA-Iugoslavia şi o masivă asistenţă politică, economică şi militară acordată de OccidentBelgradului. Era de aceea imperativ necesar să se evite o ruptură explicită, care ar fi adus României oasistenţă similară din partea vestului şi i-ar fi garantat independenţa. În mod ironic, Moscova a avut un mai mare succes în prezentarea Belgradului, ne-membru alTratatului de la Varşovia, analiştilor serviciilor americane şi britanice, drept Ävaca-sacră´ a sfidăriianti-sovietice. La mijlocul anilor ¶60, Iugoslavia era angajată într-o cooperare militară şi de spionajmult mai strânsă cu Moscova decât fosta aliată din Tratat, România. În 1962, la un an după ceBucureştiul stopase această practică, Belgradul a început să-şi trimită ofiţerii la academiile militaresovietice pentru instruire şi le-a interzis piloţilor de luptă să înveţe engleza de teamă să nu Ädefecteze´cu tot cu MiG-uri. În 1967 şi 1973, când România a refuzat să ofere sprijin militar şi şi-a închis spaţiulaerian pentru forţele sovietice şi membrele Tratatului în încercarea acestora de a acorda ajutor statelorsprijinite de sovietici din Orientul Mijlociu, Tito a pus la dispoziţia URSS facilităţile Iugoslaviei şi,mai mult, a găzduit chiar un regiment al Diviziei 106 de Asalt Aerian Äîn aşteptarea intervenţiei înSiria´. Devierea iugoslavă, observată de Bucureşti, în timp ce comunitatea serviciilor SUA o interpretainsistent ca nefiind un indiciu al unei întoarceri către Moscova, a impulsionat, la începutul anilor 80,reorganizarea unităţii româneşti anti-KGB în patru direcţii. Două direcţii se ocupau exclusiv deoperaţiunile KGB şi GRU. Una era destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei, cuacelaşi număr de angajaţi şi resurse care fuseseră dedicate serviciilor maghiare. Ultima direcţie seocupa de celelalte servicii din statele socialiste, de la Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania deEst până la regimurile pro-sovietice din Asia, Africa şi America Latină. ÄRelaţia specială´ secretă şi arhivele dispărute Un alt motiv pentru care informaţiile despre relaţia ostilă dintre România şi ceilalţi membri aiTratatului de la Varşovia au rămas atât de limitate a fost natura secretă a Ärelaţiei speciale´ pe careBucureştiul o stabilise cu Washingtonul, Beijingul şi Bonnul. În combaterea acestei lupte internecontra unor forţe superioare, începând din 1950 şi până la sfârşitul anilor ¶70, România a încercat săevite atenţia opiniei publice şi crescânda presiune sovietică, pe care o atrăgea inevitabil. Regulile debază fuseseră stabilite în 1964, când România a avertizat partenerii din SUA: «.cu cât se va face mai puţină publicitate independenţei României în această perioadă, cu atâtmai bine. O atenţie sporită în presa străină ar putea dăuna, mai degrabă decât să ajute, relaţiilor noastreviitoare. Pentru moment, România ar dori să fie plasată în ochii opiniei publice după Iugoslavia şiPolonia, printre ţările est europene. Aspiraţiile noastre de independenţă pot fi mult mai bine atinse nuprintr-o publicitate insistentă şi zgomotoasă, ci prin dezvoltarea constructivă şi în linişte a relaţiilorRomâniei cu Statele Unite şi Occidentul. Astfel, cu excepţia unor rare scăpări în presă, foarte puţin din încercările sale de mediere aconflictului din războiul SUA -Vietnam şi, practic, nimic din negocierea relaţiilor Chinei cu Italia,Austria, Germania de Vest şi Suedia, în a doua parte a anilor ¶60, nu a fost făcut cunoscut publicului.La sfârşitul anilor ¶70, schimbările din conducerea României au condus la o pierdere catastrofală adirecţiei strategice în campania de subminare a controlului şi influenţei sovietice în regiune. Dreptrezultat, relaţia specială a Bucureştiului cu Occidentul a cedat progresiv ca urmare a campaniei demăsuri active pe care Moscova o exercita prin intermediul celorlalţi membri ai blocului, ca şi prinmembrii de facto ai Alianţei, precum Mongolia, Cuba şi Coreea de Nord şi prin grupul de agenţi 9
  10. 10. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrasesovietici şi ai Pactului, de la preşedintele finlandez Urho Kekkonen, până la analista şefă pentru URSSşi Europa de Est a spionajului vest german, Gabrielle Gast. În al treilea rând, acest văl a continuat să se dovedească foarte rezistent şi pentru că Moscova areuşit să sorteze arhivele securităţii din toate ţările loiale. Guvernele de tranziţie ale Germaniei de Est,Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei şi Bulgariei au încheiat acorduri oficiale cu Moscova, permiţândaccesul KGB la dosarele serviciilor de spionaj extern, între 1989-1991, cu specificarea dreptului Äde aextrage orice material legat de securitatea Sovietică´. În 1990, personalul KGB a lucrat chiar în paralelcu grupurile cetăţeneşti, sortând arhivele serviciilor de informaţii externe din Cehoslovacia şiGermania de Est. În acelaşi timp, serviciile însele erau angajate în distrugerea propriilor dosare (maiales a celor operative). Acest efort a eşuat în cele din urmă în cazul Germaniei de Est, din cauza vitezei cu care s-aprăbuşit edificiul statului. În mijlocul colapsului, spionajul SUA care căuta arhivele STASI a dobânditarhivele Rosenholz înainte de a fi expediate la Moscova sau dispersate prin nenumăratele clădiri aleSTASI. Baza de date, reconstruită şi decriptată, a acestei arhive a serviciilor secrete externe a scoslimpede la iveală relaţia ostilă dintre serviciile României şi ale Tratatului de la Varşovia şi, împreunăcu dosarele est-germane care au supravieţuit referitoare la operaţiunea INTERKIT, au oferit un roadmap care a explicat şi alte informaţii incidentale despre operaţiuni ale KGB asupra României, oferitede foşti ofiţeri de informaţii sovietici, şi au fost ulterior confirmate de rapoartele puternic cenzurate dinarhivele serviciilor bulgare. Paradoxal, în ciuda opoziţiei neabătute la dominaţia sovietică în regiune, în anii ¶80, chiar şidupă ce România îşi pierduse locul strategic, agenţii dubli sovietici din ţară au fost capabili să strângăcapital din impopularitatea lui Ceauşescu, să discrediteze toate iniţiativele independente de politicăexternă şi de securitate ale României şi să exercite controlul temporar asupra instituţiilor de securitateşi de afaceri, în timpul şi imediat după Revoluţia din 1989. Este ilustrativ în acest sens faptul că fostulambasador în Statele Unite şi agentul dublu sovietic, Silviu Brucan, a propus cu succes alţi cunoscuţiagenţi dubli sovietici în posturi cheie pentru securitatea naţională, în timpul şi după revoluţie, inclusivpe ministrul apărării Nicolae Militaru (26 decembrie 1989 ± 14 februarie 1990), pe fostul director alserviciului de informaţii externe Mihai Caraman (13 ianuarie ± 23 aprilie 1992). Brucan însuşi adevenit principalul consilier al preşedintelui Iliescu până în iunie 1990 şi a rămas alături de primul-ministru Petre Roman până în septembrie 1991. Era greu de aşteptat o transparenţă a arhivelorserviciilor din partea cuiva care, aşa după cum îi declara în decembrie 1989 lui Viktor Zagladin, şefulSecţiei Internaţionale a Comitetului Central Sovietic, Äva face totul pentru a combate imperialismulamerican, chiar dacă aceasta contravenea directivelor ONU şi legilor internaţionale.´ Continuitatea post-1989 a revoluţiei Änegociate´ În cele din urmă, spre deosebire de revoluţia din România, care a condus la dezintegrareainstituţiilor, la anularea constituţiei şi la o abruptă şi imediată schimbare de putere, Polonia, Ungaria,Cehoslovacia şi Bulgaria şi-au negociat schimbarea de guvern. Continuitatea rezultantă a instituţiiloradministrative ale statului şi continuitatea virtuală a personalului instituţional a diminuat posibilitateaca adevăruri surprinzătoare să iasă la suprafaţă din acele sedii, mai ales în condiţiile competiţiei post-comuniste. Ca o ironie, cu toate că fusese singura ţară care îşi dizolvase aparatul de spionaj,desfiinţând direcţii întregi şi concediind peste 60% din personal în timp ce celelalte ţări şi-au asigurat oremarcabilă stabilitate a cadrelor şi aranjamentelor instituţionale, numai despre România s-a spus cătărăgăna reforma serviciilor´. Chiar şi Cehoslovacia a optat pentru continuitate până la sfârşitul anului1990 când, cu sprijin excepţional din partea Marii Britanii, SUA şi Germaniei a introdus o reformăradicală. Chiar şi acea reformă a lăsat personalul şi structurile serviciilor militare de informaţii practicneatinse şi a menţinut mare parte din personalul din serviciul extern. Situaţia a fost de departe mult maiproastă în Polonia şi Ungaria, unde aceleaşi discuţii de la masa rotundă şi-au atins strălucit scopul de aface o tranziţie paşnică de la sistemul partidului unic la cel pluripartid şi a menţinut o mare parte dinconducerea armatei şi a serviciilor instruită de KGB şi GRU. 10
  11. 11. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Raportul Macierewicz, elaborat de guvernul polonez în februarie 2007, a detaliat modul în careofiţerii din serviciile militare au continuat să fie instruiţi în taberele GRU şi KGB, nu numai între1989-1991, ultimii ani ai Uniunii Sovietice ± dar şi în perioada 1992-1993, de către serviciilesuccesoare ruseşti, uşor reformate. Numirile şi promovările au continuat să se facă dintre cadrele Ädeperspectivă´, aprobate şi instruite de Moscova, incluzând trei dintre şefii şi patru dintre adjuncţii deservicii, până şi după intrarea în noul mileniu. Spre exemplu, 301 de instructori sovietici/ruşi au activatîn serviciul de informaţii militare al Poloniei (WSI) între 1991-2006, iar câteva zeci de absolvenţiactivau în Äeşalonul superior´ al structurilor WSI chiar şi în 2006. Stabilitatea cadrelor din serviciile maghiare, antrenate de KGB şi GRU, a fost chiar mai mare.Atunci când Ungariei i-a revenit şefia Comitetului NATO de contraspionaj a explodat un scandalinternaţional pentru că şeful serviciului de contraspionaj maghiar ± Serviciul de securitate naţională(NBH) ± petrecuse şase ani şi jumătate la Academia KGB Dzerjinschi din Uniunea Sovietică. Înacelaşi timp, directorul general al contraspionajului militar (Serviciul de securitate militară: KBH) şiofiţeri responsabili cu arhivarea, atât de la KBH cât şi de la serviciul de informaţii externe (Serviciulde Informaţii: IH), erau absolvenţi ai academiei KGB. Unii observatori au privit aceste conexiuni ca fiind un câştig, oferind mai multe informaţiiasupra serviciilor ruseşti, asupra metodelor şi operaţiunilor acestora. Totuşi, aşa după cum menţionaraportul Macierewicz, scopul principal al instructorilor KGB şi GRU era identificarea dependenţelor şislăbiciunilor studenţilor şi vulnerabilităţile instituţionale ale serviciilor ţărilor de origine, sugerândmijloace de contracarare. Cel puţin în cazul Bulgariei, reţeaua cooperării clandestine, Äconstruită timpde 45 de ani´, a însemnat că personalul superior Ädiplomatic, de securitate şi militar şi-a păstratobiceiurile şi practicile de a-şi coordona atitudinile şi practicile´ cu Kremlinul. De aceea, este mult maiprobabil ca Moscova să fi continuat să-şi exercite influenţa pentru păstrarea secretului asupraoperaţiunilor trecute şi să conducă politica curentă, şi în cazul Poloniei şi Ungariei, făcând improbabilfaptul ca membri ai conducerii serviciilor să se grăbească să dezvăluie ceva ce Moscova ar fi dorit săpăstreze secret. Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. Basarabia Pe lângă continuitatea structurilor, a personalului şi a atitudinilor partenerilor Äapropiaţi´,existau de asemenea mai multe interese specifice care s-au menţinut după colapsul Uniunii Sovietice.În puternic contrast cu relaţia polonezo-rusă, în care problemele frontierelor, identităţii naţionale,opţiunilor politice fuseseră rezolvate în mare măsură înainte de sfârşitul războiului rece, problemelecare au alimentat ostilitatea sovietică şi maghiară împotriva României s-au menţinut în continuare înnoul mileniu. În consecinţă, cu toate că chestiunile Basarabiei/Moldovei şi Transilvaniei au rămas ţinteprioritare ale spionajului ungar sau sovietic încă de la sfârşitul primului război mondial, aproape nimicdespre operaţiunile maghiare sau sovietice nu a fost declasificat sau publicat. Legea securităţiinaţionale a Ungariei, de exemplu, stipulează clasificarea operaţiunilor de spionaj pentru o perioadă depână la 90 de ani, făcând improbabilă, pe termen mediu, posibilitatea unor revelaţii arhivistice,referitoare la perioada comunistă. Într-adevăr, structurile tradiţionale de cooperare au fost mult întărite prin similarităţile dintrediaspora maghiară post-imperială şi mult mai numeroasa diasporă rusă Ädin vecinătate´, după colapsulimperiului sovietic. Ungaria a fost primul stat cu care Rusia a încheiat un tratat bilateral de ţară, îndecembrie 1991, pregătit anterior la ambasada Ungariei de la Moscova. Moscova şi Budapesta austabilit atunci relaţionarea oficială a disputelor etnico-teritoriale cu România, semnând în noiembrie1992 o declaraţie comună de cooperare pentru Asigurarea Drepturilor Naţionale, Etnice, Religioase şiLingvistice ale Minorităţilor, document desemnat de ambele părţi drept un punct de cotitură în relaţiileruso-maghiare. Liderii postcomunişti din Ungaria au susţinut cu insistenţă autonomia teritorială a maghiarilordin Transilvania, reminiscenţă a campaniei revizioniste de decenii, lansată de Budapesta după primul 11
  12. 12. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extraserăzboi mondial. Într-adevăr, cei doi care, în 1987, au întemeiat ceea ce urma să devină primul partidconducător al Ungariei post-comuniste ± Forumul Democratic Maghiar ± au fost Sandor Csoori,preşedinte al Federaţiei Mondiale a Maghiarilor, înfiinţată în 1927 pentru a forţa pretenţii teritoriale, şiun proeminent iredentist, Istvan Czurka. În orice caz, acuzaţiile exagerate de încălcare a drepturilorminorităţilor, asimilare forţată şi Ägenocid cultural´, care părea plauzibile în perioada izolării Românieidin timpul Războiului Rece, au făcut loc primelor misiuni de supraveghere din partea instituţiiloreuropene. Transparenţa referitoare la aceste aspecte ale relaţiei sale cu România lipsesc în cazul Rusiei.La începutul anilor ¶90, Kremlinul era intens preocupat de atracţia pe care o Românie stabilă, orientatăspre vest ar fi putut să o exercite asupra Republicii Socialiste Moldova. La fel cum URSS propagaimaginea României ca având Äo influenţă primitivă şi negativă asupra identităţii moldoveneşti´, ceeace impunea protecţia sovietică împotriva Äasimilării româneşti´ în perioada războiului rece,dezinformarea rusă alimenta acum animozitatea Chişinăului şi Kievului împotriva Bucureştiului,prezentându-l ca având Äambiţii teritoriale faţă de Moldova şi părţi ale Ucrainei pe care le pierduse înfavoarea URSS, după cel de-al doilea război mondial´, în timp ce descriau Moscova Äca fiindapărătoarea integrităţii teritoriale a vecinilor din nord ai României´. La începutul anilor ¶90, CIA considera că Äpresiunile separatiste vor continua să crească´ înRSS Moldova şi că: Sentimentele naţionaliste din Moldova au fost întărite de evenimentele recente din România. Eposibil ca ele să se intensifice dacă noul regim român va putea stabiliza ţara şi va începe să introducăun sistem politic democratic, viabil. Opt luni mai târziu, comunitatea serviciilor de informaţii ale SUA a căzut de acord că, în timpce Moldova va continua să încerce să obţină independenţa, Äo deplasare a României către un maiputernic autoritarism, îi va face, probabil, pe moldoveni să-şi dorească să rămână în Uniune.´ Deci,Moldova Sovietică putea fi păstrată şi apropierea Moldova-România putea fi blocată, împiedicândconsolidarea autorităţii administrative şi progresul reformelor din România, încurajând turbulenţele,divizarea şi reacţiile autoritare. În cazul în care KGB-ul a tras concluzii privitoare la evoluţia relaţieiMoldova-România similare cu cele ale CIA, atunci este probabil că acesta a identificat un interespentru continuarea instabilităţii din România. Focalizarea Rusiei pe relaţia Moldova-România a devenit mult mai intensă în 1993, cândNATO şi-a deschis oficial uşa pentru noi membri, iar SUA au iniţiat primul program de asistenţăpentru România. O Românie stabilă, prosperă şi sigură ar fi exercitat o atracţie enormă pentruRepublica Moldova şi, posibil, chiar şi pentru Ucraina. Evgheni Primakov, director adjunct al KGB şişef al Primul Directorat ± redenumit rapid Sluzba Vneshnei Razvedki: SVR, la începutul lui octombrie1991- a condus campania împotriva extinderii NATO, insistând că România va emite pretenţiiteritorial dacă va fi admisă în Alianţa Nord Atlantică şi îşi va anexa Moldova. Primakov s-a implicat şiîn dezinformările privitoare la discreditarea conducerii independente a României, afirmând, deexemplu, că ÄCeauşescu a cerut să fie trimise trupe sovietice în România´ pentru a-l sprijini în timpulRevoluţiei când, de fapt, conducătorul român protesta energic contra inexplicabilului aflux de Äturişti´sovietici din ţară Äşi ameninţa cu contramăsuri´. Kremlinul post comunist a încercat, de asemenea, să exploateze Äeşecul´ stabilirii de relaţiibune cu vecinii ± o cerinţă premergătoare pentru statutul de membru NATO ± ca pârghie de manevră atratatului de alianţă cu România. În efortul său de dezbinare a Chişinăului şi Bucureştiului, deexemplu, chiar şi cel mai dezinteresat ajutor şi asistenţă românească au fost etichetate drept amestec întreburile interne ale Moldovei, ajutând evident, în acelaşi timp, separarea regiunii Transnistria şiexercitând puteri monopoliste pentru adjudecarea conflictului Moldova-Transnistria şi a urmăriloracestuia. Emblematică pentru strategia Rusiei a fost condiţionarea tratatului bilateral cu Bucureştiul deincluderea unei clauze care să excludă aderarea la alianţa nord-atlantică. Drept rezultat, România a fostsingurul stat fost membru al Tratatului de la Varşovia cu care Rusia a refuzat să încheie un astfel detratat de-a lungul anilor ¶90. În cele din urmă, Moscova a acceptat să încheie un astfel de tratat, numaidupă iulie 2003, la aproximativ opt luni după ce NATO a anunţat oficial admiterea României şi la 12
  13. 13. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrasepeste un deceniu după ce Rusia încheiase tratate similare cu Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şiBulgaria. Insistenţa Rusiei, din 2008, ca SUA să anuleze unilateral acordurile de înfiinţare a unor bazemilitare în România şi continua sa implicare în problemele Moldovei, într-o manieră care descurajeazăputernic relaţii mai apropiate cu România, indică persistenţa unor obsesii strategice foarte similare cucele care au motivat ostilităţile anterioare ale sovieticilor faţă de România. Ca urmare, în viitorulapropiat, pare a fi redusă posibilitatea unor interese instituţionale care să aducă o clarificare a relaţiilorşi operaţiunilor Moscovei contra României, din perioada războiului rece. CAPITOLUL II Ambiţii imperiale, conflicte comuniste Larry Watts pune acest capitol al lucrării sub un Motto datorat lui«Leon Troţki, din 1921 : ´Aceste fapte fac lumină asupra declaraţiilor ciudate, deplasate şi absolut monstruoase făcutede unii«referitoare la faptul că între România, Rusia şi Ucraina ³relaţiile de bună vecinătate´ ar fiavut un loc primordial.Dacă am da o interpretare mai largă acestui tip de relaţii de bună vecinătate,diferenţa dintre război şi pace ar dispărea cu totul«´ De-a lungul primelor 30 de pagini din acestcapitol , reputatul istoric american relatează cronologic, cu date concrete, că, de fapt, Äluptaclandestină dintre România şi celelalte state membre ale Tratatului de la Varşovia a fost ecoul uneischeme de comportament cu o durată de peste«un secol´! ÄPuterile imperiale , direct implicate în regiune ± Imperiul Rus, Monarhia Austro-Ungară sauImperiul Otoman ± nu puteau privi favorabil unificarea şi independenţa Principatelor Române(«) Inspecial Rusia ţaristă şi partea ungară a dualei monarhii se temeau că unirea principatelor ar reprezentao irezistibilă atracţie pentru majorităţile etnice româneşti din Basarabia şi Transilvania(«)Astfel detemeri erau bine motivate, dat fiind şovinismul extreme al conducătorilor ruşi şi maghiari împotrivalocuitorilor români, care fuseseră privaţi de drepturi, în secolele 19 şi 20. Atât St.Petersburgul, cât şiBudapesta se temeau că un stat românesc consolidat va constitui un punct de reper pentru mişcărilenaţionale ale popoarelor din Europa de Sud-Est´ Cu alte cuvinte, istoricul american demonstrează că strânsa legătură ruso-maghiară a căutat săsubmineze mai bine de un secol consolidarea statului şi credibilitatea României, ca potenţial partenerpentru puterile externe. Din acest al doilea capitol al lucrării, Ziaristi Online.ro publică fragmentul intitulat Influenţa asupra politicii Cominternului De la înfiinţarea sa, la începutul lui martie 1919 şi până la dizolvarea sa oficială, în 1943,Cominternul a fost centrul mişcării comuniste mondiale şi forul în care erau rezolvate conflictele departid. Dintre toate partidele din statele care urmau să facă parte din Blocul Sovietic, România era celmai slab situată în definirea unei perspective cu caracter naţional şi, cu atât mai puţin, în apărarea unuiasemenea caracter. În perioada primilor ani ai existenţei Cominternului, România a fost singura carenici măcar nu era reprezentată la Congres, cu atât mai puţin în forurile de decizie şi în aparatuladministrativ. Chiar şi după afilierea românilor la Comintern, în 1921, ei au rămas o prezenţăinsignifiantă în comparaţie cu toţi ceilalţi viitori Äparteneri apropiaţi´ din Tratatul de la Varşovia.Absenţa românească era în contrast flagrant cu prezenţa şi influenţa ungurilor în Comintern. Ei au avutuna dintre cele mai largi reprezentări din Europa de Est, formată atât din foşti prizonieri de războirecrutaţi de Armata Roşie ± un număr de 100.000 adică 33% dintre voluntarii prizonieri de război dinRăzboiul Civil Rus ± şi refugiaţi, foşti membri ai guvernului Kun. Astfel, un număr extraordinar deÄvechi bolşevici´ maghiari cu cetăţenie sovietică ± zeci de mii ± au devenit elemente de bază aleaparatului Cominternului şi ale altor organe sovietice. Infiltrate larg şi adânc în structurile de puteresovietice, datorită rolului avut în stadiile iniţiale ale revoluţiei şi războiului civil, rolul şi dimensiunealor le-au oferit o influenţă enormă asupra politicii sovietice şi a Cominternului. 13
  14. 14. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Într-unul din momentele cele mai proaste, ungurii ocupau 300 de poziţii în aparatul Cominternşi erau prezenţi la cele mai înalte niveluri de decizie, de la management şi până la tâmplari şiinstalatori la Hotelul moscovit Lux, care îi găzduia pe membrii din străinătate ai Cominternului.Prezenţa lui Kun, Endre Rudiansky şi Matyas Rakosi în conducerea Comintern arată onoarea cu careerau trataţi la Moscova. Jenö Varga a condus timp de peste două decenii Institutul de EconomieMondială şi Relaţii Internaţionale (IMEMO) ± un centru de informaţii şi think-tank. Jenö Landler,succesorul lui Bohm la comanda Armatei Roşii Ungare, în iulie 1919, a fost unul dintre cei şaptestrăini îngropat la Zidul Kremlinului (şi singurul ne-occidental).??? Ungurii au avut una dintre cele mai ridicate rate de supravieţuire din perioada purificărilor dinanii 30, care au eradicat practic etnicii polonezi, români şi germani din Comintern. Stalin i-a tratat, înperioada Ezhovschina, mai degrabă ca pe o naţionalitate sovietică, decât ca pe trădători Ästrăini´.Nikolai Ezhov însuşi a subliniat în diverse ocazii că ţintele sale principale erau Äpolonezii, românii şigermanii´, în timp ce Stalin stabilea că statele europene implicate în conspiraţia ÄZinovevistă-Troţchistă´ erau Germania, Polonia, România, Finlanda şi Statele Baltice ± nu Ungaria (şi respectivCehoslovacia sau Bulgaria). Stalin a intervenit chiar, atunci când Iezhov l-a reprimat pe DirectorulIMEMO, Varga, pentru Äatitudinea sa extrem de necooperantă´ şi l-a apărat pe ungur. Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. Cominternul in Romania Mai important, Cominternul constituia sediul unei reţele clandestine internaţionale de agenţi,care operau împotriva guvernelor din statele lor de origine, în serviciul Ärevoluţiei mondiale´ care, prinÄcentralizarea democratică´, devenise sinonimă cu Moscova. Sarcinile principale ale Cominternuluierau finanţarea acoperită, propaganda albă şi neagră şi spionajul direct, toate acestea în scopulconstruirii unei reţele de partide comuniste necesare pentru doborârea Ärevoluţionară´ a adversarilor.Operativii Cominternului nu au avut prea multe probleme în realizarea transferului de la conspiraţiapolitică acoperită, la munca de informaţii oficială. Ei erau deja, în principal, agenţi de informaţii, careoperau pentru o putere străină şi foloseau metodele învăţate la Moscova: nume false, documente false,legende, comunicări criptate, căsuţe poştale oarbe, finanţări acoperite, construirea de reţele şicontrafilajul. Tentativele de a-i exonera pe Cominternişti de a fi fost agenţi sovietici, făcând deosebirea întreaceştia şi ofiţerii de informaţii sovietici, nu ţine cont de această realitate fundamentală. De exemplu,viitorul conducător maghiar Imre Nagy a fost cominternist şi agent NKVD, cu toate că s-au făcutîncercări de negare a ambelor afilieri. Eforturi similare au fost făcute referitor la Valter Roman, SilviuBrucan şi Leon Tismăneanu, ultimul fiind unul dintre primii doi cei mai bine plătiţi agenţi sovietici din1945. Toţi cominterniştii trimişi peste hotare erau agenţi sovietici. Nu existau graniţe fixe între muncade partid şi cea de spionaj sau între diversele servicii ale tinerei comunităţii de informaţii sovietice, iarcominterniştii treceau constant de la o activitate sau organizaţie la alta. Reţelele de informaţii sovietice erau construite pe scheletul stângii radicale, stabilit mult înaintede fondarea Cominternului în 1919. Cei 300.000 de prizonieri de război care au trecut la bolşevici şi s-au oferit voluntari în perioada Războiului Civil au furnizat bazinul iniţial de recrutări pentru serviciilede informaţii şi cele coercitive sovietice. Supra-reprezentarea ungurilor printre voluntarii prizonieri derăzboi s-a oglindit şi în servicii. În Siberia, în anii 1920-1930, ei erau atât de prevalenţi în sistemul desecuritate sovietic, încât termenul vengrii (cuvântul rusesc pentru ungur) era sinonim cu Cheka(CEKA). Bela Kun, tot un agent al Cominternului, a fost probabil cel mai cunoscut, dar au existat deasemenea personaje proeminente în organizaţiile succesoare OGPU, GPU şi NKVD. Karl V. Pauker,de exemplu, a fost şef al Serviciului de Gardă NKVD, responsabil cu paza personală a lui Stalin (pânăla epurările din 1930) şi un intim al dictatorului. Teodor Maly ± unul dintre Äcei mai mari ilegalişti´ alcărui portret a fost aşezat mai apoi Äpe pereţii din Camera memorială a KGB´ ± i-a recrutat între 1936- 14
  15. 15. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase1937 pe membrii grupului de la Cambridge ÄCei cinci magnifici´ (iar compatriotului său Laszlo Dobos± Louis Gibarti i se atribuie recrutarea iniţială a lui Philby, în 1934). RU a fost primul şi probabil cel mai frecvent recrutor al Äcredincioşilor adevăraţi´ dinComintern. La începutul lui 1918, la simpla solicitare a RU, Cominternul va hotărî ca Äun mare număr,uneori sute de comunişti, să devină agenţi sovietici secreţi.´ Eclipsaţi poate de polonezii şi nemţii dinRU, ungurii tot s-au putut mândri cu agenţi precum Bela Vago, şeful operaţiunii Äcorespondenţiimuncitori´ (RABCOR) din Germania, Arthur Koestler şi Sandor (Alexander) Rado de la RedOrchestra. Rado, cu toate că avea numai 19 ani când a intrat în Armata Roşie a lui Kun, era consideratun membru al Ävechii gărzi´ din Moscova, transferat Äîn cele mai înalte cercuri ale InternaţionaleiComuniste´ şi care se bucura de protecţia Äpreşedintelui Comintern, Zinoviev´. În 1919, Rado aorganizat prima agenţie sovietică de presă (ROSTA) în Haparanda, Suedia, combinând jurnalismul cumunca de informaţii, ceea ce va deveni Äo a doua natură a Rado´ şi o specialitate a spionajuluimaghiar. Fostul comisar de război al lui Kun, Vilmos Böhm, operând sub numele de cod sovieticOrestes, s-a infiltrat în spionajul britanic (şi american) în perioada celui de-al doilea război mondial.Lucrând în Camera britanică de analiză a presei din Stocholm (British Press Reading Office), el ainfluenţat evaluările tentativelor aliaţilor lui Hitler de a părăsi Axa, poziţionându-se în acelaşi timp caintermediar pentru ieşirea Ungariei din alianţă. Lui Böhm i se atribuie manipularea operaţiunilor luiRaul Wallenberg şi, apoi, facilitatea arestării sale de către autorităţile sovietice. Cel mai puternic serviciu de spionaj, din punct de vedere al legăturii directe la ierarhiasovietică, era Departamentul de relaţii internaţionale (Otdyel Mezhdunarodnoi Svyazi: OMS) alCominternului. OMS acţiona ca un centru de coordonare al celorlalte servicii, ducând în acelaşi timp laîndeplinire funcţia de bază, aceea de conducere a partidelor comuniste străine. Acesta distribuia ordine,fonduri şi teme de propagandă partidelor Änaţionale´; servea drept contact către organizaţiile dinilegalitate; asigura documente false agenţilor Comintern; menţinea contactul cu celelalte organe alesecurităţii sovietice şi conducea operaţiunile de spionaj şi culegere de informaţii din străinătate. Fostulşef al operaţiunilor sovietice de spionaj din Europa îl descria drept Äinima Cominternului´, carecontrola liderii Äpartidelor comuniste autonome din Europa´. Pe lângă celelalte funcţii, OMS conduceafalsele organizaţii de front ÄPrietenii Uniunii Sovietice şi găzduia organizaţii´ umanitare şi pentrudrepturi civile aşa-zis non-partizane. Propaganda OMS şi efortul de dezinformare din Occident erau conduse de Willy Münzenbergşi de mâna sa dreaptă, fostul prizonier de război sovietic, Lászlo Dobos, mai bine cunoscut sub numeleclandestin Louis Gibarti. Münzenberg şi Gibarti au creat o vastă reţea de organizaţii şi camarazineştiutori care puteau fi mobilizaţi în sprijinul Moscovei, prin ceea ce Münzenberg denumea ÄClubulInocenţilor´. Gibarti-Dobos sunt consideraţi a fi fondatorii tehnicii împletirii Äpropagandei cuspionajul şi acţiunile sub acoperire´ ± baza Ämăsurilor active ± şi având o contribuţie la inventareafrontului Äagenţiilor de presă´, care puteau Äplasa pentru propagandă poveştile fabricate, dorite deaparat, puteau servi ca acoperire pentru agenţi şi ca acoperire pentru fluxul de informaţii obţinut dinspionaj.´ În 1924, când Moscova a anunţat crearea Republicii Socialiste Sovietice Autonome a Moldovei± Äbaza României sovietice´ ± care în cele din urmă Äva elibera fraţii care gemeau sub juguloligarhiei´, centrele sovietice de informaţii din Odesa şi Tiraspol au condus o Ärevoltă´, cu centrul înoraşul basarabean Tatar Bunar, care a fost rapid înăbuşită de Siguranţă şi de militarii români.Müntzenberg şi Gibarti au montat apoi o campanie Äumanitară´ internaţională, împotriva autorităţilorromâne pentru eliberarea Äţăranilor şi muncitorilor nevinovaţi´ aduşi în faţa tribunalului. IntelectualiiRomain Rolland şi Henri Barbusse au fost foarte uşor de înrolat în această campanie, din moment cecolegul lor, secretar la asociaţia Amsterdam-Peyler, Alex Kellerman (Sandor Nogradi) era tot agentOMS. Gibarti şi şeful lui au activat apoi în SUA, creând nenumărate organizaţii umanitare, producândfilme la Hollywood şi adunând semnături ale senatorilor şi congresmanilor SUA pe petiţiile lor. J. Peters (Joszef Peter), veteran al Armatei Roşii maghiare, a condus Departamentul pentruMinorităţi Naţionale al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii (CPUSA) înainte să devină 15
  16. 16. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrasesă devină şeful Äaparatului secret´ ilegal al CPUSA, între 1929 şi iunie 1938. Confirmat în funcţie deofiţerul de legătură al Cominternului din SUA, John Pepper (fostul comandat în Armata Roşiemaghiară, Joszef Pogany), el a lucrat în principal pentru spionajul Cominternului şi, deci, cu GRU şiNKVD INO. Penetrând Departamentul de Stat al SUA, serviciile armate, Departamentul de Interneetc., Peters a creat reţeaua de spioni care îi includea pe Whittaker Chambers şi Alger Hiss şi a pusbazele masivei infiltrări a primei agenţii de spionaj americane: Biroul pentru Servicii Strategice(Office of Strategic Services ± OSS) din perioada războiului. Penetrarea extensivă a secţiilor balcanicăşi maghiară din departamentul de analiză şi cercetare al OSS, au permis Moscovei nu numai să capeteo imagine internă inestimabilă asupra percepţiilor şi intenţiilor SUA, dar să şi influenţeze analizeleîntr-o direcţie favorabilă. Coaliţiile Änaţionale´ din Comintern Dominaţia sovietică asupra comunismului basarabean şi dobrogean şi directul control maghiarasupra stângii radicale din Transilvania s-au transformat într-o schemă complexă şi unică de controlasupra RCP care s-a menţinut din 1918 până mult după venirea la putere a comuniştilor, după al doilearăzboi mondial. Situaţia s-a complicat din cauza antagonismului adesea deschis dintre Äbasarabeni´ şiÄtransilvăneni´, pe de o parte şi comuniştii din Vechiul Regat, pe de altă parte. ConducereaCominternului, deja iritată că singura revoluţie victorioasă dintr-o altă ţară fusese înfrântă de armataromână, era Äfurioasă´ că românii, nu numai că nu duseseră la îndeplinire ordinele specifice Äde a-lajuta pe Kun şi a sabota acţiunile guvernului român´, ci Äîi avertizaseră public pe comuniştii unguriÄsă scoată la iveală ţelurile naţionaliste´ şi Äsă spună în faţa opiniei publice că doresc o Ungarie mare´,în loc să compromită idealurile comunismului Äprin intenţiile naţionaliste Äascunse în spatele ideilorsocialiste´. După aceea, comuniştilor români li s-a atribuit un statut inferior în mişcarea comunistă, nu multdiferit de marginalizarea şovinistă a etnicilor români din perioada imperiilor. Una dintre primeleîntrebări adresate românilor atunci când au solicitat afilierea la Comintern, în noiembrie 1921, a fost:Äce au făcut în sprijinul Republicii Sovietice Ungare?´ ÄAripa transilvăneană´, încă ramură aPartidului Comunist Ungar, a refuzat cu ostentaţie să negocieze afilierea pentru nou-înfiinţatul PartidComunist Român (PCR), în timp ce partidul bulgar şi cel maghiar s-au angajat Äîntr-o campanie petermen lung împotriva României şi a clasei sale muncitoare, în interiorul Internaţionalei´, acuzândPCR de Ädeviaţionism social-patriotic´. Agendele Äbasarabeană´ şi Ätransilvăneană´ erau destul de clar reflectate în liniaCominternului pentru cesiunea de teritorii româneşti cu afilierea minoritară, mai degrabă decâtmajoritară la statele vecine. Introdusă oficial la şedinţa Federaţiei Comuniste Balcanice din decembrie1923 (la care au participat Rakovschi, Dimitrov şi Stepanov), anunţarea acestei linii a coincis cucrearea Organizaţiilor Revoluţionare Dobrogene şi Basarabene Äpentru a acţiona ca unităţi iredentisterevoluţionare´. În iulie 1924, al 5-lea congres al Cominternului a accentuat influenţa maghiară,considerând ca fiind Äesenţiala intensificarea activităţii comuniste în rândurile populaţiei maghiare dinteritoriile anexate la Cehoslovacia, România şi Iugoslavia´ şi determinarea Äpartidelor comuniste dinacele ţări´ să lanseze o campanie care Äsă cheme la auto-determinare şi la secesiune de statele care leanexaseră´. Sloganuri similare au fost adoptate pentru separarea Basarabiei şi Äa Bucovinei şi aDobrogei de România.´ Cu PCR obligat acum să promoveze divizarea ţării în baza pretenţiilor teritoriale, mai degrabădecât a componenţei etnice, aripa transilvăneană condusă de unguri a Äre-intrat triumfătoare în partid´.În 1924, sub mâna conducătoare a Cominternului, PCR a ţinut al 3-lea Congres la Viena ± pe atuncisediul central al operaţiunilor de spionaj sovietice din Balcani ± şi l-a ales în frunte pe Elek Koblos,veteran al campaniei din Transilvania a Armatei Roşii Ungare şi membru recent al Partidului ComunistUngar (PCU). Avertizându-i pe români că revoluţia lor şi Äadevărata independenţă´ necesitau mai presus deorice Äca eforturile minorităţilor subjugate să se sprijine pe principiul auto-determinării şi până la 16
  17. 17. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrasesecesiunea completă de statul existent,´ congresul a exprimat totodată speranţa Ämuncitorilor şiţăranilor din Basarabia că revoluţia lor naţională îi va uni cu URSS.´ Köblös a condus după aceeaafacerile PCR de la sediul din Târgu Mureş, folosind numele de cod ÄVekas, până când ancheteleasupra agitaţiei revoluţionare din Chişinău, Basarabia i-au relevat rolul, în 1925.´ Pentru a se asigura că PCR va trece la considerarea dezmembrării statului român ca fiindprioritară celei a schimbării de regim, la conducerea partidului au fost impuşi, în următorii 20 de ani,cetăţeni străini, începând cu 1924 şi până la lovitura internă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi aadepţilor lui, în aprilie 1944. Deşi mulţi au subliniat etnicitatea ne-românească a conducătorilor PCR,în perioada 1924-1944, originea etnică era de fapt mult mai puţin importantă decât faptul că toţi eraureprezentanţi ai intereselor de dezmembrare a României, fără a ţine cont de vreun principiu umanitarsau etnic. Conducerea PCR a oscilat între aripa transilvăneană ÄUngaria Mare´ şi facţiuneaanexaţionistă bulgaro-basarabeană. În 1933, de exemplu, PCR avea 440 de membri maghiari, 380 demembri din aripa basarabeană (bulgari, ruşi, ucraineni şi moldoveni) şi Änumai´ 375 de români.Procentul era practic mult mai slab, date fiind categoriile suplimentare cu 300 de membri evrei şi 70 ±Äalţii´ care ascundeau faptul că aceştia reprezentau în mare măsură agendele aripilor transilvăneană(maghiară) şi basarabeană (sovietică). Chestiunea teritorială şi revizionismul asociat acestora au aliniat Rusia sovietică şi intereselemaghiare vis-a-vis de România atât la nivel de partid, cât şi de stat şi s-au dovedit capabile să motivezechiar şi elitele extrem de conservatoare din Ungaria să coopereze cu comuniştii şi să devină ei înşişicomunişti. Alinierea în această privinţă a programelor comuniste şi naţionaliste în perioada interbelică,a facilitat nu numai un nivel de comunicare excepţională între cele două părţi, dar şi complicitate şicoordonare cu diverse ocazii. Elek Köblös, de exemplu, a fost înlăturat de Moscova şi aripabasarabeană din funcţia de conducător al PCR, la al 4-lea congres românesc de la Harkov, în 1928pentru Äîncercarea de a servi interesele guvernului maghiar din Budapesta şi nu pe cele aleInternaţionalei.´ Înlocuitorul lui Köblös, ucraineanul basarabean Vitali Holoschenco, un protejat al luiRacovschi din Partidul Comunist Ucrainean, a condus PCR din Ucraina, între 1928-1931. El a fostînlocuit de un membru al Partidului Comunist Polonez, ucraineanul polonez Alexander Danieluk-Stefanschi, care a condus PCR de la sediul din Berlin, în perioada 1931-1936. Nepotul lui Racovschi,Boris Stefanov, un secesionist dobrogean, a deţinut funcţia de şef al PCR între 1936-1940, cu toate cădiferiţi membri ai aripii transilvănene (Bela Brainer, Jenö Iakobovicz şi Miklos Goldberger) au conduspractic activităţile în România, în anii 1938-1940 când Stefanov a lucrat la Moscova. TransilvăneanulStefan Foris, un alt veteran al Armatei Roşii Maghiare, a preluat conducerea în 1940, până în aprilie1944 când a fost eliminat prin forţă. Transilvania Soluţia rămâne separarea Transilvaniei « fie provizoriu, până când vom ajunge la un acord cuUngaria sau cu România, fie pe termen lung, ţinând cont că acest mic stat va avea nevoie de unprotector, care nu poate fi decât Uniunea Sovietică« Dependenţa României faţă de noi va fi şi maimare dacă Transilvania rămâne un stat de sine stătător, iar viitorul acesteia va depinde de noi. Comisia Litvinov 1944 Idealul comun nu poate fi realizat decât printr-o propagandă bine direcţionată« Elementelenoastre de încredere trebuie să se infiltreze în Partidul Comunist Român, pe orice cale posibilă, undevor trebui să acţioneze intens şi în manieră disciplinată pentru a câştiga încredere şi a obţine funcţiiimportante mai ales în administraţia de stat. 17
  18. 18. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase Guvernul Maghiar 1946 La începutul celui de-al doilea război mondial, chestiunea teritorială basarabeană şi ceatransilvăneană erau strâns conexate în concepţia sovietică. Politica dusă de Comintern, ca România săcedeze acele teritorii împreună cu Bucovina şi Dobrogea, a fost revigorată după criza cehoslovacă din1938, când Moscova a început să-şi declare sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernuluiHorthy. Evoluţia a fost predictibilă date fiind interesele comune ale ÄUngariei şi Uniunii Sovietice faţăde România, care au împins cele două ţări una spre cealaltă,´ după primul război mondial. Mesajul nua trecut nerecepţionat la Budapesta. Încă odată se prefigura formarea unei coaliţii sovieto-maghiaro-bulgare pentru o ofensivă împotriva României. Paradoxal, Berlinul formase deja o coaliţie cu Ungariaşi Bulgaria, iar, în 1939, va face acelaşi lucru cu URSS, ca parte compinentă a scopului mai larg al luiHitler de a redesena frontierele europene şi a redefini balanţa de putere. Coaliţia Äroşie-albă´ în a doua campanie transilvăneană Horthy l-a rechemat imediat pe generalul Henrik Werth de la pensie şi l-a numit şeful statuluimajor al Honved. Werth, un veteran al operaţiunilor Armatei Roşii Maghiare din prima campanietransilvăneană din 1919, a prezentat planurile unei ofensive militare în Transilvania, prin văileSomeşului şi Mureşului, cu alocarea unui rol semnificativ operaţiunilor de sabotaj ale organizaţiilorparamilitare care se pregătiseră pentru recuperarea militară a Transilvaniei de la începutul anilor `30.Spre exemplu, Membrii Asociaţiei Trăgătorilor de Elită Maghiari (Országos Magyar LövészEgyesület) erau antrenaţi în ordinele militare ale celor 22 de contingente militare ungare etnice dincadrul armatei române, cu scopul evident al infiltrării şi subversiunii. Între 1938 şi 1939, spionajulmaghiar a organizat, din nou, reţele de partizani pentru a sprijini invazia militară. În toamna lui 1939,Serviciul de Siguranţă Internă al României a descoperit astfel de grupuri care operau în Carei, CehulSilvaniei, Cluj, Hunedoara, Marghita, Miercurea Ciuc, Odorhei, Satu Mare, Târgu Mureş şi Zalău.Grupul Satu Mare, unul dintre cele mai mari, cuprindea 130 de persoane şi era condus de clericicatolici şi reformaţi împreună cu personal militar de la Budapesta, mulţi dintre ei fiind instructori înunitatea paramilitară Rongyos Gárda (Garda Furioasă). Rongyos Gárda, formată mai ales din veteranimaghiari din Transilvania, şi-a câştigat reputaţia de a fi de o brutalitate excesivă în perioada în care aactivat pentru dezmembrarea Cehoslovaciei, ocuparea Ruteniei, invazia germană în Polonia şi prinatrocităţile din Serbia. Pe lângă sarcinile principale de provocare a panicii şi îngreunare a retrageriiarmatei române, ea avea şi scopul de a crea un pretext plauzibil, în opinia internaţională, pentruintervenţia armată a Ungariei. În acest sens ei au plănuit Äarderea satelor germane (şvabe sau săseşti)´însoşită de o campanie de propagandă centralizată pentru atribuirea acestor atrocităţi autorităţilorromâne naţionaliste. Intenţia Moscovei de a intra în Basarabia, sprijinul faţă de pretenţiile Ungariei şiîncurajarea pretenţiilor Bulgariei asupra Dobrogei au devenit explicite aproape imediat după semnareapactului Hitler-Stalin, în august 1939. La începutul lui decembrie, fostul şef al PCR ± şi secesionistmilitant al Dobrogei ± Boris Stefanov a publicat un articol în ziarul Cominternului în care sugeracesiunea iminentă a provinciilor româneşti şi pleda pentru necesitatea stabilirii de baze militaresovietice în aceste teritorii. Guvernul maghiar şi conducerea armatei Äs-au angajat instantaneu înpregătiri militare şi diplomatice fervente´, care urmau să le permită să acţioneze la izbucnirea unuiconflict româno-sovietic. Generalul Werth, care întocmise pentru Consiliul Suprem al Apărării al luiHorthy câteva proiecte Äale unei convenţii militare cu Uniunea Sovietică pentru coordonareamomentului atacului´, a fost acum autorizat să negocieze cu partenerii sovietici şi Äa fost realizat unplan detaliat cu specificarea pretenţiilor Ungariei asupra României şi a condiţiilor intervenţiei´. Werthera sprijinit de Horthy şi de un număr de ofiţeri superiori, inclusiv de viitorul său succesor, generalulFerenc Szombathelyi, Äcare considera că încheierea unei înţelegeri cu Rusia, în defavoarea Românieieste şi posibilă, şi dezirabilă ´. Generalul Gabor Faragho, veteran al primului război mondial, vorbitorde limba rusă, implicat în negocieri, a fost numit ataşat militar la Moscova pe 1 iulie 1940, imediatdupă anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. În prima parte a anului 1940, ambasadorul germanla Budapesta a raportat uluit cât de deschis Äambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria să treacă la 18
  19. 19. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extraseacţiune armată împotriva Transilvaniei´, idee pe care o exprimase şi faţă de ambasadorul german. Deasemenea, ambasadorul german de la Moscova raporta că Molotov, care de obicei nu avea primiridecât la nivel de ambasadori, acum primea şi diverşi unguri de rang inferior. Pe 25 iunie 1940, lanumai câteva zile după ce forţele sovietice invadaseră Basarabia şi Bucovina, Molotov l-a informat şipe ambasadorul Italiei în legătură cu sprijinul Moscovei faţă de Äpretenţiile la adresa României´exprimate de Ungaria şi Bulgaria. Moscova făcea presiuni asupra Bulgariei să solicite întreagaDobroge, cu scopul evident de a crea o graniţă continuă între Uniunea Sovietică şi Bulgaria. Cu ocaziaprimirii de felicitări din partea ofiţerilor de informaţii bulgari pentru anexarea Basarabiei, parteneriisovietici le-au transmis că Äe posibil să ne mai întâlnim o dată pe Dunăre.´ La mai puţin de 24 de oredupă trimiterea ultimatumului Moscovei către România, reprezentantul maghiar la Moscova, IstvanKristóffy, îşi exprima Ämarea satisfacţie´ în faţa adjunctului comisarului sovietic pentru relaţii externe(şi şef al departamentului extern al NKVD), Vladimir G. Dekanazov. După solicitarea Comisarului ªefMolotov Äde a influenţa Iugoslavia să păstreze tăcerea în cazul în care Ungaria va trebui să intre înconflict cu România´ pentru anexarea Transilvaniei, ministrul maghiar de externe putea nota cusatisfacţie că ÄIugoslavia este calmă şi că el nu crede în posibilitatea ca Iugoslavia să intervină în cazulunui conflict româno-maghiar´. De asemenea, ministrul adjunct de externe maghiar îl felicita peambasadorul sovietic de la Budapesta, afirmând că Ä(ungurii) sunt mai fericiţi pentru aceasta decâtoricare alt stat, deoarece pentru ei înseamna lichidarea principiului integrităţii teritoriale a României şio posibilitate mai facilă de a continua ceea ce (sovieticii) începuseră´. Molotov l-a reasigurat peKristóffy că Moscova considera Äpretenţiile Ungariei asupra României ca fiind bine fundamentate´,adăugând că Budapesta putea conta pe sprijinul Moscovei la Äorice conferinţă internaţională la care seva ridica problema pretenţiilor Ungariei.´ Ministrul maghiar de externe a exprimat Äprofundelemulţumiri´ ale guvernului său pentru prietenia şi sprijinul Moscovei, informându-l pe ambasadorulsovietic de la Budapesta că, Honvedul fiind total mobilizat, ÄUngaria era gata să înceapă războiul´. Cao ironie, aliatul german al Ungariei a împiedicat-o să atace pentru a-i împiedica accesul la resurseleRomâniei, arbitrând în schimb transferul nordului Transilvaniei la Ungaria, pe 30 august 1940. Laînceputul campaniei din est, în 1941, Molotov îi reamintea lui Kristóffy sprijinul Moscovei faţă depretenţiile Ungariei asupra României, precum şi Ädespre tratatul comercial foarte avantajos dintre celedouă ţări´, insistând că Änu era necesar ca Ungaria să intre într-un război germano-rus´. Kremlinulsublinia că Änu a obiectat niciodată şi nu va obiecta nici acum la pretenţiile revizioniste ale Ungarieiprivitoare la Transilvania´ şi că ÄUngaria va putea conta şi în viitor pe sprijinul sovietic în privinţaTransilvaniei´ dacă nu va participa militar în campanie. Budapesta a făcut eforturi semnificative pentrua-şi menţine relaţiile cu Kremlinul, propunând chiar Berlinului să menţină legaţia de la Moscova peperioada războiului, ca un canal de comunicaţie pentru eventuale negocieri de pace dintre Al TreileaReich şi Uniunea Sovietică. Consecvent acestei colaborări împotriva României, Stalin a considerat căse cuvenea să acorde un alibi Ungariei, afirmând la sfârşitul războiului că Äarmata fascistă germană´ aavut Äpe front numai sprijinul direct al trupelor italiene, române şi finlandeze´. Politicile paralele de deznaţionalizare Pe 27 iunie 1940, Moscova a înaintat un ultimatum României solicitând cedarea Basarabiei şiBucovinei de nord cu toată populaţia acestora de 3,7 milioane. Între 300.000 şi 400.000 de refugiaţi aunăvălit într-un stat aflat în mijlocul colapsului politic şi economic. Toate proprietăţile au fostexpropiate şi a fost implementat un program de deznaţionalizare şi rusificare, începând cu interzicereaalfabetului latin, închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti, inclusiv transferareaBisericii Ortodoxe de la Mitropolia Română a Basarabiei ± din care făcuse parte începând cu secolul alXIV-lea ± la Patriarhia Rusă, anulând un element fundamental al organizării comunitare şi alconştiinţei naţionale. Dar cele mai brutale aspecte ale acestei campanii au implicat eliminarea fizică apopulaţiei româneşti din zonă. Această purificare etnică deghizată a fost regizată de conducătorulUcrainei, Nikita Hrusciov, care a luat parte activă la Äeliberarea´ provinciei. Ca un prim pas, legileRSS Ucraina au fost extinse imediat la Basarabia. În prima săptămână de ocupaţie au fost arestaţi peste 19
  20. 20. Larry Watts - ³With Friends Like These«´ ± ³Fereşte-mă Doamne de prieteni ...´ - Extrase1.122 de români ca Äagenţi de securitate, poliţişti şi ofiţeri ai armatei române´. Aproximativ 4.000 aufost încarceraţi, în final, în închisorile NKVD din Basarabia Äpentru infracţiuni contrarevoluţionare´ şisute, poate mii, au fost executaţi de NKVD, începând cu cei care au avut legături cu Sfatul Ţăriibasarabean şi cu unirea din 1918, funcţionari numiţi de Bucureşti, inclusiv lideri ai comunităţilorlocale, care ar fi putut constitui un nucleu de dizidenţă naţională şi un obstacol în calea asimilăriiforţate. La începutul lui iulie, şeful ucrainean al NKVD, Beria, a solicitat suplimentarea cu un numărde 2.000 a personalului necesar pentru operaţiunile din regiune. Cu toate că nu există o înregistrareclară a numărului de deportaţi, se estimează că între 100.000 şi 500.000 de etnici români rămaşi înaceste teritorii au fost deportaţi de autorităţile sovietice în Asia Centrală şi Siberia. Multe dintre acestedeportări au fost denumite realocări de muncă şi mutări voluntare. De exemplu, în august 1940, 53.365de tineri şi tinere, predominant români (moldoveni) din satele basarabene au fost trimişi la muncăforţată în alte zone ale Uniunii Sovietice prin ceea ce a devenit o realocare permanentă, Moscovaplângându-se că ţinta de 77.000 nu fusese atinsă. Preocuparea Moscovei pentru aceste operaţiuni estesugerată de Äalegerea´ în Sovietul Suprem al RSS Moldova, la începutul lui 1941, a lui Stalin,Hrusciov, Molotov, Voroşilov, Kalinin şi Timoşenco. În mai 1941, reprezentantul Moscovei în nouaRSS Moldova a solicitat Ädeportarea în alte regiuni a 5.000 de Äelemente contrarevoluţionare´împreună cu familiile lor´. În noaptea de 12 iunie 1941, 5.479 de persoane au fost arestate Äca fiindmembri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente anti-sovietice´, iar 24.360 de membri aifamiliilor acestora au fost deportaţi. Deportaţii erau încadraţi la categoriile Ämembri ai organizaţiilorcontrarevoluţionare şi elemente anti-sovietice´, Äevadaţi din URSS´, Ärepatriaţi din România´ şipersoane care Äsolicitaseră să fie repatriate în România´. Ei au fost trimişi în gulagurile din republicileKazahstan şi Komi, din Altai, Kirov, Krasnoiarsk, Novosibirsk şi Omsk. În toată perioada 1940-1960,Moscova a continuat să facă publicitate, oferindu-le emigranţilor voluntari moldoveni să se stabileascăoriunde în Äzonele virgine´. Pe 31 august 1940, România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, cu opopulaţie de 2.600.000. Autorităţile maghiare de ocupaţie au expulzat forţat între 40.000 şi 60.000 deetnici români şi au trimis alţi 70.000 pe frontul rusesc Äînrolaţi în companii de muncă forţată´.Metodele utilizate în nordul Transilvaniei şi motivele aflate în spatele lor, au fost simetrice celorutilizate de autorităţile sovietice în Basarabia ocupată şi Bucovina de nord. Astfel, s-a acordatÄprioritate expulzării intelectualilor, specialiştilor şi capilor de familie, care ar fi putut oferi coerenţăoricărei forme de rezistenţă´, iar autorităţile maghiare au executat aproximativ 1.000 de români şi auarestat 15.000, în primele trei luni. Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană Horthy ar fi încercat să satisfacă solicitarea Moscovei de neimplicare militară în schimbulTransilvaniei, dar directa subordonare a forţelor Honved comandei germane, în perioada 1941-1942,au făcut acest lucru imposibil. Situaţia s-a schimbat, în primăvara lui 1943, odată cu numirea laconducerea Forţelor de Ocupaţie din Ucraina a veteranului armatei roşii, Geza Lakatos. Lakatos, cafost consilier al comisarului de război Kun ± agentul sovietic Vilmos Böhm, avea contactele necesarepentru a negocia înţelegeri de neagresiune cu armata sovietică şi grupurile de partizani. DirectivaÎnaltului Comandament Sovietic din ianuarie 1944 adresată Äatât Armatei Roşii cât şi grupurilor departizani din zonă´ menţiona că Äunităţile maghiare nu trebuie să fie atacate´. Chiar dacă Äeledeschideau focul´, unităţile sovietice primiseră ordinul Äsă le treacă cu vederea şi să tragă numai dacaîntâmpinau o rezistenţă puternică şi deosebit de persistentă´. La mijlocul lui octombrie 1942, primul ministru bulgar, Bogdan Firov, a fost invitat în Ungariaca parte a efortului Budapestei de a stabili o relaţie specială cu Sofia, deoarece Äcel mai puternic statdanubian´ şi cel mai mare stat balcanic ± acum că România fusese împărţită între ele şi URSS ± erauÄmenite să colaboreze´. În noiembrie, şeful maghiar al statului major a întors vizita partenerului bulgarla Sofia. În timp ce, în general, erau considerate a avea rezultate minore, aceste vizite la nivel extremde înalt reflectau cel puţin politica comună adoptată de cele două state în respingerea cooperăriiRomâniei pentru ieşirea din război. Negocierile româno-maghiare din 1943 s-au dovedit un eşec, iar 20

×