4 radu cinamar pergamentul secret

3,417 views
3,256 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
3,417
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
10
Actions
Shares
0
Downloads
81
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

4 radu cinamar pergamentul secret

  1. 1. Radu CinamarPergamentul secret Cinci tehnici initiatice tibetane  PHAba Publishing House
  2. 2.  PH Aba Publishing HouseMigdal Haemeq - 2009
  3. 3. CAPITOLUL 1 REMOTE VIEWING EVOLUŢIE IN SUA După o pauză considerabilă de laeditarea volumului 3 al seriei, revin cuprezentarea unor aspecte inedite care implicăatât modificarea spectaculoasă a statutuluimeu profesional, cât şi unele particularităţinebănuite ale cunoaşterii şi existenţei omului.Par douălucruri diferite, dar ele se integreazăîn curgerea naturală a evenimentelorpetrecute după întoarcerea din expediţiaprin tunelul spre Egipt. Pot spune chiarcă experienţele pe care le-am trăit atunci,precum şi cunoştinţele preţioase dobânditeprin bunăvoinţa lui Cezar Brad, au contribuitatât la maturizarea mea spirituală, cât şi laintegrarea surprinzătoare într-un domeniurelativ străin mie până la acel moment. Ştiu că au trecut aproape doi animarcaţi de tăcere din partea mea, însă îl rogpe cititor să înţeleagă că lucrurile au luato turnură complet diferită în ceea ce mă 3
  4. 4. priveşte, că au intervenit elemente neprevăzutea căror dezvăluire sper să compenseze, măcarîntr-o anumită măsură, această aşteptare. Nu voiface decât să relatez succesiunea evenimenteloraşa cum le-am trăit în acest interval de timp;aceasta ar fi partea uşoară. Partea dificilă, însă,va fi aceea de a reuşi să explic cât mai bine şicorect elementele incluse în Pergamentul primitde la zeiţa Machandi. Este adevărat că mă voighida după indicaţiile şi observaţiile importantepe care le-am primit de la Repa Sundhi, adicăde la doctorul Xien, atunci când el a realizattraducerea textului secret, desluşindu-mi uneleaspecte oculte ale acestuia. Totuşi, dată fiindresponsabilitatea pe care o am la prezentareatraducerii şi comentariilor respective, consideraceastă parte a cărţii ca fiind cea mai dificilă.După puterea de înţelegere a fiecăruia şi maiales după afinităţile sale, noţiunile revelate întextul Pergamentului pot deschide cititoruluiatent un orizont complet diferit în percepţiavieţii şi a ţelurilor sale. - Nu spune tot, dar nici nu lăsa lucrurileîn ceaţă, m-a sfătuit Cezar. Oricum, pentru aînţelege elementele specifice textului este nevoieca cel care citeşte acele explicaţii să dea dovadăde bunăvoinţă, de discernământ şi de abilitatea 4
  5. 5. de a nu fi orgolios. - Crezi că vei întâlni aceasta la mulţioameni? - Mă gândesc că, în felul acesta, mai alestinerii vor fi receptivi şi vor percepe sensulprofund al învăţăturilor din Pergamentul zeiţei. - Iar eu îţi spun că poţi avea mari surprizeîn direcţia asta. Cei mai mulţi dintre ei suntînchişi, sunt chiar semidocţi. Se orientează doarspre idei lipsite de suport spiritual, confundătotul cu ştiinţa şi “dovezile” ei. - Cum de ştii aceasta? Cezar zâmbi uşor, în stilul luicaracteristic. - Avem anumite programe de cercetareşi selecţie din rândul acestei categorii de vârstă.Sunt nişte teste speciale, care le arată adevăratelecapacităţi. Poţi naviga însă şi pe internet, peforumuri; e deajuns să-ţi faci o idee. Fiecarevrea să pară mai isteţ decât ceilalţi, fiecare vreasă epateze prin cunoştinţele sale, dar când vinevorba de discenământ sau de aspecte oculte,spirituale, majoritatea dintre ei îşi dovedeşteneputinţa, orgoliul sau aroganţa. - Nu eşti cam aspru? am întrebat, timid. - Ai vrea să spun altceva? Sigur, nu toţisunt astfel. Dar există o statistică în această 5
  6. 6. privinţă, care nu poate fi ignorată. Sistemul sociale pur şi simplu jenant, îi năuceşte. Dar nu vomdiscuta acum despre ce ar trebui făcut, pentrucă asta simt că vrei să mă întrebi. Să sperăm cătextul Pergamentului va avea totuşi efect asupralor, arătându-le, într-un fel, că nu tot ce zboarăse mănâncă. După ce am primit textul de la zeiţaMachandi şi după ce acesta a fost tradus, mi-amdorit ca el sa fie publicat cât mai repede. ÎnsăRepa Sundhi a spus că nu venise timpul, că eranecesar să mai aştept. Brusc, într-o combinaţieuluitoare de evenimente, a venit îndemnul dea face cunoscut acest text secret celor care suntinteresaţi. Dar până la acel moment a avut loc omodificare majoră în viaţa mea, care mi-a orientataltfel existenţa. A deschis mari oportunităţi, dara creat şi responsabilităţi deosebite. Totul a început la câteva zile după ce amrevenit din expediţia ce a avut ca punct finalCamera Ocultă, în subsolul Egiptului, foarteaproape de Marea Piramidă de pe platoulGizeh, lângă Cairo. Fusesem destul de marcat deexperienţa deplasării în timp cu ajutorul aceluidispozitiv antic, iar efectele energetice încă seresimţeau. În mod neaşteptat,Cezar a insistat sămai rămân câteva zile la Baza Alpha în camera 6
  7. 7. ce îmi fusese repartizată, pentru a mă odihni şirelaxa. Am acceptat cu bucurie propunerea lui,mai ales că în atest fel urma să-i fiu mai multtimp în preajmă. A doua zi după ce ne-am întorsla Bază a sosit generalul Obadea, pentru a primiraportul direct de la Cezar. S-a dovedit însă destul de curând că acelanu era singurul motiv al venirii sale. Ziua următoare a decurs normal; Cezar şigeneralul au rămas aproape tot timpul în birou,în timp ce eu m-am relaxat pe terenul de sport alBazei, respirând cu nesaţ aerul curat de munte şireflectând la ceea ce tocmai văzusem şi simţisemîn decursul expediţiei. M-am adâncit atât demult în acele gânduri, încât am pierdut noţiuneatimpului şi nu am sesizat că se înserase decâtatunci când frigul mi-a amorţit corpul. Tocmaimă pregăteam să revin în cameră, când am văzutun curier de serviciu apropiindu-se de mine. S-aoprit respectuos cam la doi metri distanţă şi m-aanunţat că eram solicitat în camera de protocol. - Cezar a transmis aceasta prin tine? amîntrebat. - Domnul colonel Brad şi domnul generalObadea, a răspuns el fără să clipească. Am înclinat capul afirmativ. Uitasem 7
  8. 8. că mă aflam într-o facilitate secretă cu regimspecial, în care viaţa îşi avea regulile ei precisede acţiune şi adresare. - Generalul? am replicat eu surprins. Ştiicumva care este motivul? - Nu am nicio idee, domnule. Am plecat însoţit spre clădirea în care seafla sala de protocol. Pe măsură ce mă apropiamde acel loc mă simţeam cuprins din ce în cemai mult de o emoţie inexplicabilă. Parcă nicigândurile nu mai luau o formă definită în minteamea. Când am pătruns în sala elegantă, am fostîntâmpinat de Cezar, care m-a întrebat zâmbinddacă mă simt bine. Am îngăimat un răspunsafirmativ în timp ce mă îndreptam spre masadin centrul încăperii, la care generalul Obadearăsfoia un dosar. Mă simţeam ca un copil mic,sfios şi temător în faţa unora mai mari ca el,neştiind ce se petrece. Am dat mâna cu generalul,care m-a invitat să iau loc. Masiv, plin de forţă,serios şi dur, generalul Obadea avea un impactfoarte putemic asupra oamenilor. Dacă nu aşfi simţit influenţa lihiştitoare a lui Cezar, aş fipărăsit în grabă acel loc. Deşi cunoşteam faptulcă generalul este o persoană integră, devotatăbinelui acestei ţări şi plină de abnegaţie, totuşi 8
  9. 9. mă simţeam oarecum timorat în prezenţa lui. Mi s-a adresat direct, fără ocolişuri: - Radule, am înţeles că expediţia ţi-afolosit şi că ai trecut cu bine rigorile ei, atât celefizice cât şi cele psihice. Cezar m-a informat îndetaliu şi să ştii că ceea ce ai văzut în deplasareata temporală ne interesează foarte mult. Nureprezintă o noutate pentru noi, dar oriceinformaţie în plus este binevenită. O să maidiscutăm despre asta. Generalul Obadea s-a oprit câtevamomente, lăsând ochii în jos şi căutând parcăexpresia potrivită. I-am privit cu respect părul cărunt, tunsscurt, faţa cu trăsături puternice, sprâncenelestufoase, bărbia voluntară, arătând o mare tăriede caracter. În toată fiinţa lui se simţea experienţamultor ani de grele încercări, de lupte şi eforturisusţinute, pe care în mare parte le cunoşteamdeja. Toate acestea nu l-au doborât, ci l-auîntărit şi mai mult; relaţiile şi conexiunile saleerau acum mai puternice ca oricând, fiind directlegate şi de sfera politicului. Am tresărit la auzul vocii sale puternice: - În situaţia actuală, Cezar a făcut opropunere pe care, sincer îţi spun, am acceptat-ocu anumite rezerve. Dar faptul că ai fost alături 9
  10. 10. de noi toţi aceşti ani şi că ai respectat condiţiilenoastre în cărţile pe care le-ai publicat, precumşi existenţa anumitor abilităţi pe care Cezar separe că le-a observat la tine, m-au determinat săfiu de acord. Oricum, este un caz unic, o excepţieîn legăturăcu care îmi asum responsabilitatea. Încă nu aveam idee despre ce putea fivorba, deşi în mintea mea începuse să mijeascăceva. - Propunerea pe care o facem este ca tu săintri în componenţa Departamentului Zero. Estevalabilă începând cu acest moment, dacă eşti deacord. În mod excepţional, integrarea ta va ficivilă, dar funcţia va prima. Fusesem deci pe drumul cel bun. Intuiţiamea, coroborată cu o veche şi nerostită dorinţă,s-a adeverit. Clipa mi se părea ireală şi totuşiplină de conţinut. Abia reuşind să-mi ascundbucuria, astfel încât să nu depăşească prea multcadrul oarecum solemn impus de prezenţageneralului Obadea, am acceptat imediat,întrebând şi despre specificul activităţii meleviitoare. Cezar mi-a oferit câteva detalii: - Există unele domenii pe careDepartamentul nostru doreşte să le iniţieze şisă le dezvolte. Profităm astfel de colaborarea 10
  11. 11. americană, iar tu, în principiu, vei avea sarcinade a conduce şi coordona secţiunea al căruidomeniu de activitate este de “ frontieră”, lalimita dintre real şi nereal. Oamenii noştri aunevoie de aşa ceva, pentru că în ultimul timp ne-am orientat mai mult spre evenimentele tacticeşi administrative. Ritmul a fost impus de descoperirilefăcute. Am devenit brusc îngrijorat, pentru cănu consideram că eram pregătit pentru o astfelde activitate. Îi înţelegeam rolul important încadrul Departamentului, dar era mai greu să măobişnuiesc cu ideea că eu trebuia să fiu cel caresă o coordonez. Văzând agitaţia mea interioară,generalul Obadea mi se adresă cu bunăvoinţă: - Ţi-am spus că şi eu am fost sceptic laînceput faţă de propunerea lui Cezar. Într-unastfel de post nu ne permitem însă o persoanădin afară, fie ea şi competentă în domeniu.Situaţia e prea delicată şi trebuie să fim precauţi.Personalul agent e una, dar coordonarea uneisecţiuni “crepusculare” implică acces la multeelemente secrete. Datorită funcţiei pe care o areacum, Cezar nu se mai poate ocupa în particularde această activitate. Generalul făcu o scurtă pauză, privindu- 11
  12. 12. mă iscoditor. - Am înţeles că ai aflat totuşi multe despreacest domeniu şi că te interesează în moddeosebit. Apoi mai sunt şi legăturile speciale pecare le ai cu doctorul Xien şi cu zeiţa Machandi.Într-un mod care nu îmi este prea clar nici mie, aifost împins constant către noi. Aici are şi Cezar ocontribuţie importantă. Deja eram mai relaxat şi mai încrezătorîn viitorul care mi se deschidea în faţă; la urmaurmelor, trebuie să existe întotdeauna un începutpentru orice. - Nu-ţi face griji, vei urma anumitecursuri de specializare, a continuat generalul.Am analizat situaţia împreună cu Cezar şi elte va instrui în legătură cu sarcinile pe care vatrebui să le îndeplineşti aici. Totuşi, trebuie să înţelegi că dinacest moment ai anumite obligaţii care suntspecifice serviciilor secrete şi, cu atat mai mult,Departamentului nostru special. Gândeşte-te bine, încă mai ai timp sărefuzi. Am clătinat din cap, fiind decis să acceptacea funcţie. Văzusem prea multe lucruri deo excepţională însemnătate, ca să mă simtconstrâns de unele reguli inerente unei astfel 12
  13. 13. de activităţi. În plus, după cum am aflat ulteriorde la Cezar, situaţia mea socială fără problemea cântărit greu în decizia generalului. Nefiindcăsătorit şi neavând alte obligaţii familiale,porneam încă de la început cu un atu importantpentru a fi admis. Au urmat apoi câteva procedurispecifice: am semnat un contract de maximăconfidenţialitate şi am fost iniţiat în direcţiilemai puţin cunoscute mie ale DepartamentuluiZero. În mod normal, candidaţii susţin o serie deteste foarte dificile, atat fizice cât şi psihologice.Cei selectaţi urmează apoi un training specialtimp de trei luni, după care are loc evaluareafinală pe teren. - Au fost situaţii în care, la sfârşit, nu amputut alege niciun candidat, mi-a mărturisitCezar. La înscriere sunt de obicei câteva sute,apoi după teste rămân aproximativ patruzeci, iarla evaluare trec doar doi, cel mult trei. De multeori rămâne unul singur, iar la unele selecţii, aşadupă cum ţi-am spus nu a fost nici măcar unul. Agenţii departamentului tehnic trebuiesă fie foarte bine pregătiţi. După descoperireafăcută în munţii Bucegi, Cezar a înăspritfoarte mult condiţiile de admitere şi aceastanu neapărat pentru a fi la înălţimea pregătirii 13
  14. 14. soldaţilor americani detaşaţi aici din cadrultrupelor speciale ci mai ales pentru a se puteaface faţă problemelor şi condiţiilor neprevăzutedin expediţiile care ar avea loc prin cele treituneluri. Această pregătire intensă, profesională, seadresa însă celorlalte tipuri de intervenţii de peteritoriul României. Totuşi, candidaţii admişi înfinal aflau abia după aceea că vor face parte dinDepartamentul Zero, urmând să îndeplineascănişte formalităţi separate. Timp de câteva săptămâni m-am obişnuitcu ritmul Bazei, care era destul de intens. Seînţelege că nu am permisiunea de a descrieactivităţile principale de aici şi nici structurainternă a locaţiei. Voi spune doar că mi s-aarătat sala pentru studiu, în care voi voi formagrupele specializate. De fapt, erau două astfel desăli, însă una dintre ele avea o comartimentarediferită. La început nu am înţeles despre ce eravorba, dar Cezar m-a lămurit destul de repede. - Am convenit cu generalul Obadeasă înfiinţăm o grupă specializată în remote-viewing, adică în abilitatea de a “vedea” ladistanţă. Trebuie să ne creăm propria noastrăechipă de experţi în acest domeniu şi tu veiîncepe şi vei conduce activitatea specifică. Este 14
  15. 15. important să realizăm acest obiectiv. Iată că încadrarea mea în DZ începea săprindă contur. Despre remote-viewing citisemdoar tangenţial, fără să aprofundez subiectul. - Ştiu şi eu? Îmi trebuie cunoştinţe, îmitrebuie timp. Din câte înţeleg, sunt singurul carese va ocupa de aceasta în Departament. - Da, mi-a răspuns Cezar hotărât. Veimerge însă la un curs intensiv de specializare înStatele Unite. Există o propunere a americanilor,care se adresează câtorva servicii secrete aleunor ţări, printre care şi a noastră, de a asiguraun training elaborat pe această temă. Nu suntemprea siguri ce ascunde mărinimia lor, dar nevom folosi de ocazie. Dacă nu ar fi existat SalaProiecţiilor, nu cred că ne-ar fi chemat. Lucrurile au avansat într-un ritm alertşi, după aproximativ o lună şi jumătate de lasemnarea contractului, Cezar m-a anunţat căurma să plec în câteva zile la acel curs de pregătireintensivă. Între timp, m-am documentat serios înlegătură cu subiectul în cauză. Din păcate, ceeace am găsit pe internet despre remote-viewingatinge doar suprafaţa domeniului. Curând amrealizat faptul că, pentru a pătrunde mai adâncmisterele acestei capacităţi extrasenzoriale, nusunt de ajuns elementele prezentate în diferite 15
  16. 16. cursuri sau lucrări de specialitate, ci este necesarăo îndrumare practică foarte competentă. Poate că tocmai acesta era scopulantrenamentului intensiv propus de americani.O logică simplă ne spunea că, dacă acea iniţiativăa lor implica opt ţări la nivel de servicii secrete şide securitate naţională, atunci era de presupuscă trainingul respectiv însemna cu mult maimult decât noţiunile de circulaţie generalădespre remote-viewing, la care oricine poateavea acces. În al doilea rând, acel curs urma să-misporească relaţiile şi cunoştinţele într-o lume aagenţiilor speciale, care avea încă multe lacunepentru mine. Probabil eram un caz cu totul neobişnuitîn acest domeniu, pentru că situaţia l-a făcut peCezar să exclame amuzat - Nu cred că există persoană, angajatăîn serviciile secrete care să aibă aşa puţinăexperienţă şi totuşi să ia parte la acest curs! Veiîntâlni anumite personalităţi militare acolo şifoarte probabil că vei avea unele discuţii, însăsubiectul descoperirii din Bucegi trebuie sărămână închis. Iniţial, Departamentul a dorit să-l trimită,pe locotenentul Nicoară, dar el răspundea de 16
  17. 17. operaţiunile tactice pe teritoriul ţării şi dinacest punct de vedere prezenţa lui la Bază eraindispensabilă. Aveam unele emoţii, gândindu-măcă, într-un fel, intram în gura lupilor, dar măsimţeam totuşi sigur şi stăpân pe mine pentrua rezista eventualelor ”presiuni” conjuncturale.Avantajul acestei oportunităţi deschise deamericani consta în faptul că serviciile secreteputeau trimite agentul pe care îl doreau. Chiarşi aşa, am înţeles de la Cezar că, în ceea ce măpriveşte, au existat semne de întrebare şi ridicăridin sprâncene din partea secţiunii americane,care nu înţelegea alegerea făcută, bânuind oinfiltrare de altă natură. Aici a intervenit generalul Obadea, care erabun prieten cu directorul programului american,generalul Roddey. În 2004, după primele lunide la efectuarea descoperirii din munţii Bucegi,acesta fusese unul dintre colaboratorii americanicu partea română, dovedindu-se un om integruşi rezonabil. În panica ce marcase acea perioadă,orice decizie pripită putea declanşa acţiuni cuefect ireversibil, care ar fi putut arunca în haossituaţia ambelor ţări. Generalul Obadea a avut oscurtă convorbire telefonică cu omologul său şirezultatul imediat a fost că am primit aprobarea 17
  18. 18. pentru a participa la acel training special. Înainte de plecare, în paralel cu formareaactivităţii mele în Departament am avut partede o instruire specială pe care am primit-o de laCezar şi de la generalul Obadea. Aceasta priveaunele aspecte secrete de stat şi de interacţiune aagenţiilor de contrainformaţii, precum şi uneledirective de comunicare, pe care din motiveevidente nu le pot dezvălui aici. Cititorul nutrebuie să se simtă frustrat din acest motiv. De-alungul timpului am fost informat de acuzeleaduse mie, referitoare la faptul că nu dezvăluilocaţia exactă a descoperirii din munţii Bucegi.După toate cele relatate în primul volum, oastfel de idee mi se pare chiar infantilă. Cititorulpoate să înţeleagă foarte uşor că, într-un astfelde caz, societatea noastră nu ar mai avea nevoiede servicii secrete, că nu ar mai exista niciunfel de bariere în colaborarea cu marile puteri,că oamenii i-ar primi cu braţele deschise pemembrii altor civilizaţii din cosmos şi că oriceastfel de descoperire ar deveni un fel de muzeucare este deschis oricui şi oricând. Am explicat faptul că, pe lângă forţelede rezistenţă manifestate la dezvăluirilefulminante pentru umanitate - şi aici nu mă referdoar la Sala Proiecţiilor şi la cele trei tuneluri 18
  19. 19. subpământene -, există de asemenea o facţiuneputernică ce sprijină curentul opus, al binelui,al informării populaţiei, însă această informaretrebuie realizată într-un mod just şi adecvatrealităţii de moment. A judeca simplist astfelde situaţii complicate nu aduce niciun beneficiupentru inteligenţă şi îi privează pe cei grăbiţi şiaroganţi de o cunoaştere mai profundă. Totuşi,sunt sigur că cititorul atent va reuşi să înţeleagăîn mod corect motivele care nu îmi permitsă dezvălui informaţii extrem de importanteşi nu va cădea în plasa unor observaţii ieftineşi concluzii năstruşnice privitoare la acestsubiect. Unele lucruri pot fi spuse, altele nu, celpuţin deocamdată. Dar chiar şi cele care suntdezvăluite, sunt doar parţial menţionate,pedeoparte datorită intereselor guvernamentale,iar pe de altă parte datorită impactuluineprevăzut asupra societăţii. Am înţeles de lafactorii de răspundere că acestea sunt aspectefoarte delicate, care nu pot şi nu trebuie să fietratate cu uşurinţă. Maturizarea mea în cadrul serviciilorsecrete s-a realizat destul de repede, pentru cădeja eram familiarizat cu problemele respectivedin cele povestite de Cezar şi din incursiunilela care am luat parte. “Preluarea” mea în cadrul 19
  20. 20. relativ restrâns al acestei activităţi secrete s-aprodus fără probleme şi, după un timp foartescurt, mă simţeam deja integrat perfect înschema Departamentului Zero. Entuziasmatastfel de importanţa şi de ineditul misiuniimele, nu am pierdut deloc timpul, ci am realizato documentare intensă asupra capacităţiiextrasenzoriale de remote-viewing, pentru a fiastfel cât mai pregătit la începutul traininguluiîn SUA. Până să fiu integrat în structura DZştiam doar în mare că remote-viewing se referăla procesul de “a vedea la distanţă”, adică înlocuri în care simţurile noastre obişnuite nu lepot cunoaşte. După ce am început să studiezproblema, mi-am dat seama chiar de la începutcă această capacitate paranormală nu se referădoar la “a vedea în spaţiu”, ci de asemenea şi la“a vedea în timp”. Fiind mtr-o anumită măsurăiniţiat şi familiarizat cu multe noţiuni ezoterice,mi-a fost relativ uşor să înţeleg pe ce anume sebazează fenomenul şi cum este posibil să nedepăşim astfel limitele simţurilor obişnuite pecare le avem. În acelaşi timp, am înţeles repedecă acest domeniu este vital în aplicaţiile militareşi de asemenea în cadrul serviciilor secrete.Este util să ştii unde anume se găseşte o bază 20
  21. 21. strict secretă a adversandui, este reconfortantsă cunoşti dinainte armamentul secret al părţiioponente, este necesar să afli unde sunt anumitepersoane care au planuri ascunse. Şi gamaaplicaţiilor poate fi mult extinsă. - Americanii au dezvoltat în mod intensivacest domeniu şi, din câte ştiu de la generalulObadea au ajuns la rezultate extraordinare,mi-a explicat Cezar. Iniţial, ruşii atinseseră prinanii ‘70 un nivel ridicat în cercetarea de acesttip. Cam pe atunci, SUA a fost luată completprin surprindere în cazul unui incident; şi-au imaginat că reţeaua de securitate fusesestrăpunsă de spionajul rusesc. De fapt lucrurilestăteau cu totul altfel. Contrainformaţiile le-aufurnizat dovada că ceea ce ruşii aflaseră nu eraun rezultat direct al spionajului activ, ci avea onatură paranormală; şi-au dat astfel seama căstudiile “tovarăşilor” erau deja avansate în acestdomeniu. S-au speriat foarte tare, nu ,doar pentrucă nu puteau controla în vreun, fel procesul princare ruşii puteau afla cele mai mari secrete alelor, dar şi pentru că nu ştiau de unde să înceapăpentru a contracara aceasta. Totuşi, americanii s-au mobilizat repede.Cezar mi-a spus că a fost înfiinţată o bază 21
  22. 22. de antrenament şi au fost concepute primeleprotocoale sau etape în legătură cu ceea ce eiau numit “remote-viewing”. Mi s-a părut foarteinteresant faptul că acei oameni din echipa carea demarat cercetările au realizat sute şi mii deexperimente cu subiecţi umani, pentru a puteaînţelege gradat care este baza procesului depercepţie prin remote-viewing. Ei şi-au, datseama că este necesar un antrenament rigurospentru a putea intra într-o stare modificatăde conştiinţă, unde se pot detecta informaţiirelevante pentru o ţintă propusă, aflată la maredistanţă în spaţiu şi chiar în timp. Această percepţie se referă de fapt lainterpretarea corectă, a unui gen de informaţieenergetică ce nu are legătură cu spaţiul nostrutridimensional. Ea se transmite prin ceea cenoi am putea aprecia ca fiind un fel de “unde”energetice informaţionale care există într-un spaţiu sau plan superior celui fizic în caretrăim, un plan cu mai multe dimensiuni spaţialedecât cele trei cu care suntem obişnuiţi. Cândamericanii au ajuns la această concluzie, a fostrelativ simplu pentru ei să înţeleagă procesulprin care pot folosi informaţia astfel obţinută.Dificultatea constă doar în decodificarea corectăa informaţiei de formă şi de stare, care provine 22
  23. 23. dintr-un plan superior celui fizic, dar la care noisuntem conectaţi totuşi clipă de clipă, chiar fărăsă ne dăm seama de aceasta. Mărturisesc că nuînţelegeam prea bine cum este cu putinţă aşaceva, dar speram ca Cezar să mă lămurească.Prilejul a venit foarte repede, deoarece în aceaperioadă ne întâlneam zilnic în cadrul Bazei. - Ştii deja că omul este mai mult decâtcorpul fizic, material, mi-a spus el. Dar ce anumeeste el în afară de acesta, e greu de spus pentruomul obişnuit. Dacă am fi doar trupul din carneşi oase, nu am avea prea mari speranţe în viaţăşi nici un ţel bine definit. Însă fiinţa noastrăeste mult mai complexă şi există simultan înmai multe planuri ale universului sau, ca să măexprim mai corect, în Creaţie. - M-am documentat, am aflat desprecele trei planuri principale de existenţă: planulfizic, planul astral şi planul cauzal, în ordineafrecvenţei lor crescătoare de vibraţie, am precizateu. Dar şi tu mi-ai mai vorbit despre asta. Înclinând din cap aprobator, Cezar acontinuat: - Da, cele trei planuri fundamentaleale Creaţiei au, fiecare dintre ele, o frecvenţăgenerală de vibraţie care le este caracteristică.Mai bine zis, o plajă de frecvenţă de vibraţie, ca 23
  24. 24. un fel de scală radio. La un loc, planul fizic, astralşi cauzal formează ceea ce ocultiştii numescMacrocosmos, adică însăşi Creaţia. - Interesantă comparaţia cu scala radio,am remarcat eu. Îmi creează o imagine mai clarădespre structura Macrocosmosului. - Gândeşte-te că omul poate accesa oricaredintre aceste frecvenţe de vibraţie, dacă şi-adezvoltat frecvenţa respectivă în el însuşi. E caşi cum ai vrea să prinzi un anumit post de radio,din multele pe care le ai la dispoziţie pe scalaaparatului. Există deci o corespondenţă precisăîntre ce are omul în el însuşi şi ce este în afaralui. Eram pe un teren relativ cunoscut, pentrucă aveam ceva cunoştinţe în acest domeniu,graţie cărţilor din biblioteca lui Elinor. - Ştiu, corespondenţa este sintetizată încelebra Tablă de Smarald atribuită lui HermesTrismegistus. Ce este sus, la nivel Macrocosmic,trebuie să se regăsească întcmai şi jos, la nivelmicrocosmic, adică la nivelul fiinţei umane. - Când vorbesc de microcosmos, nu mărefer doar la corpul fizic, ci şi la celelalte structuride natură subtilă cate există simultan cu acesta,adică iau de asemenea în consideraţie corpulastral şi cauzal al omului. Cred că ai înţeles bine 24
  25. 25. aceasta. Am înclinat capul în mod afirmativ. - La fel, când vorbesc despre Macrocosmos,mă refer atât la universul fizic sau cosmos,cum îl denumesc oamenii de ştiinţă, cât şi launiversurile astral şi cauzal. Văd că eşti pus întemă cu relaţiile care există între Macrocosmos şimicrocosmos. Asta este foarte bine. Unii cred căe vorba despre o metaforă, atund când se afirmăcă întreaga Creaţie se regăseşte în om, înţeles caun microcosmos. Dar această metaforă exprimăde fapt un mare adevăr, deoarece acum ştii cămicrocosmosul fiinţei umane, care cuprindecele trei corpuri ale ei: fizic, astral şi cauzal, esteanalogic vorbind Macrocosmosul în miniatură.Aici e vorba despre o corespondenţă foarteprecisă, în sensul că absolut tot ceea ce se află înMacrocosmos, se află şi în microcosmosul fiinţeiumane. - Am înţeles. Însă această corespondenţăeste valabilă şi în ceea ce priveşte esenţaspirituală a omului, despre care mi-ai vorbit maidemult? Dacă omul are un Sine şi dacă existăaceastă corespondenţă, înseamnă că sunt doide Sine, unul mai mic şi unul mai mare pentruMacrocosmos? Cezar a râs eu poftă. 25
  26. 26. - Nu, bineînţeles că nu. Dar trebuie să ştiică esenţa Macrocosmosului este chiar Sinele luiDumnezeu. Ocultiştii îl numesc spiritul omniştient,omnipotent şi etern, care este de fapt esenţaultimă a lui Dumnezeu. Această esenţă existăde asemenea ca o “scânteie divină”, în fiecarefiinţă umană. Şi chiar dacă omul nu-şi dă seamaşi nu crede că aşa ceva este posibil, totuşi el areo natură divină, care este eternă. Lămurisem deci acest punct darrămăseseră altele de clarificat. Am reflectatpuţin înainte de a vorbi. - Nu prea înţeleg cum sunt delimitate celetrei planuri în Macrocosmos. Există demarcaţieîntre ele? Ideea mea, ca reprezentare este că suntprecum nişte straturi suprapuse, de grosimidiferite: mai întâi cel fizic, la bază; apoi cel astral,la mijloc; şi cel cauzal; care este cel mai rafinat.Totuşi, îmi dau seama că aceasta nu este decât osimplă reprezentare mentală. Cum stau de faptlucrurile în această privinţă? - Mai întâi trebuie să-ţi fie clar că cele treiuniversuri: fizic, astral şi cauzal, care împreunăalcătuiesc Macrocosmosul, există simultanşi sunt legate intim de ceea ce le corespundeîn microcosmosul pe tare îl reprezintă fiinţa 26
  27. 27. omană. Nu se poate vorbi despre o manifestarela nivelul fiinţei umane, care să nu corespundă laun anumit nivel şi în Macrocosmos. De exemplu,emoţiile îl leagă pe om, chiar dacă el ştie aceastasau nu, de universul astral. Aspectul lui fizic îlleagă de universul fizic, pe care îl putem observaîn jurul nostru sau privind printr-un telescop.De asemenea, universul cauzal este în strânsălegătură eu lumea ideilor. Chiar dacă acestunivers este mai dificil de înţeles şi perceput,pentru că este foarte subtil, totuşi el este prezentîn fiecare om prin intermediul “corpuluicauzal” al acestuia, ca să folosesc terminologiaezoterică. - Totuşi, cei mai mulţi nu au nicio ideedespre existeriţa corpul astral şi a celui cauzal,am spus eu. Aproape toţi ne concentrăm numaiasupra corpului nostru fizic, pe care îl vedem şiîl simţim. - E adevărat, pentru că acţiunea omului cucelelalte două corpuri invizibile, astral şi cauzal,este strâns legată de gradul în care el şi-a trezitconştiinţa în aceste lumi fundamentale. De obiceifiinţa umană se mulţumeşte să trăiască aproapeinstinctual, doar la nivelul corpului fizic. Dar,dacă ea devine destul de conştientă de lumeaastrală, atunci se va putea manifesta mai mult în 27
  28. 28. acest plan şi va acţiona în deplină cunoştinţă decauză, întocmai aşa cum procedează în lumeafizică. La fel e şi în cazul corpului cauzal. Aveam totuşi o mică nedumerire. - Dacă avem totul în noi, dacă avem acestestructuri energetice sau corpuri fundamentale înfiinţa noastră, atunci de ce nu suntem conştienţide ele, aşa cum suntem conştienţi decorpulnostru fizic? - Fii sigur că, atunci când conştiinţa ta seaflă în unul dintre aceste două corpuri subtile,în cel astral sau în cel cauzal, eşti pe deplinconştient de existenţa acelui corp. Cezar a făcut o scurtă pauză, privindu-mă fix: - Spune-mi, atunci când dormi sau visezi,eşti conştient că ai un corp fizic? - Nu, am răspuns eu, intuind deja ce aveasă urmeze. Explicaţia a venit imediat. - În acele momente în care dormi, se poatespune că trăieşti şi actionezi cu corpul tău astralîn timp ce corpul tău fizic se odihneşte în pat.Atunci nu eşti conştient de el, deşi e clar căacesta există. La fel este cazul şi când te trezeşti:devii conştient de corpul tău fizic, dar conştiinţacorpului astral dispare. Aceasta arată că este 28
  29. 29. necesar în continuare un antrenament adecvat depurificare a conştiinţei, pentru ca ea să înglobezeun câmp mai larg de cunoaştere, adică într-un felsă se extindă. Dacă în lumea fizică în care trăieştinu sunt dificultăţi să fii conştient de trupul tău şide felul în care poţi să actionezi, în lumea astralăşi în cea cauzală lucrurile se prezintă diferit.Trebuie să depui eforturi pentru ca să le poţipercepe şi înţelege, pentru ca mai apoi să poţiactiona pe deplin conştient în ele. Vehiculele lor,care sunt invizibile percepţiei obişnuite, trebuiepurificate şi elevate cât mai mult. - Despre ce “vehicule” vorbeşti? l-amîntrebat eu contrariat. - E o terminologie specifică în literaturaezoterică şi spirituală. Corpul fizic este“vehiculul” pe care îl are la dispoziţie conştiinţata pentru a acţiona în lumea fizică în care te afli.La fel, corpul tău astral este “vehiculul” care teajută să acţionezi în lumea astrală. Bineînţeles, corpul cauzal este “vehiculul”foarte special care te ajută să cunoşti lumeacauzală şi să acţionezi în cadrul ei. Ţi-am, maivorbit despre aceasta. Am rămas puţin pe gânduri. Lucrurile îmipăreau destul de dare şi totuşi mă întrebam undeşi cum apărea evoluţia omului, din moment ce 29
  30. 30. el se naşte în fiecare existenţă a sa cu cele treicorpuri menţionate. I-am: pus această întrebare lui Cezar caremi-a răspuns zâmbind uşor, mulţumit de felulîn care decurgea discuţia. - Structural vorbind, corpul fizic rămâneacelaşi de la o existenţă la alta, adică el nu sepoate modifica la modul fundamental. Vreau,să spun că, dacă acum ai aspectul binecunoscutal unei fiinţe umane în viaţa următoare nu tevei naşte într-o cu totul altă formă, adică nuvei fi o ciudăţenie prin raport la forma trupuluiuman. Karma personală şi informaţia geneticăte vor ghida spre aceeaşi structură a formeiumane în planul fizic. Ceea ce se modifică,însă, sunt structurile subtile ale fiinţei, adicăvehiculul astral şi vehiculul cauzal. Ele sunt,de fapt, cele care evoluează mai mult sau maipuţin de la o viaţă la alta şi în ele sunt încriptate,ca esenţă, vectorii principali care îţi vor definicaracteristicile următoarelor existenţe. Desigur, după cum ştii, aceşti vectoridepind de felul în care tu ai acţionat în existenţarespectivă. Discuţia mi-a lămurit un elementfundamental: nimic din ceea ce existăîn Macrocosmos, adică în tot ceea ce ne 30
  31. 31. înconjoară, vizibil sau invizibil, nu lipseştedin microcosmosul pe care îl reprezintă fiinţanoastră. Dar, deşi Macrocosmosul este mereuactiv, noi ne confruntăm totuşi cu o stare de“adormire” a acestor elemente. De aceea estefoarte important să trezim ceea ce este în starelatentă în microrosmosul fiinţei noastre, pentruca în acest fel să putem înţelege pe deplinMacrocosmosul. În plus, deoarece fiecareom are în mod proporţional ceea ce existăîn Macrocosmos şi în Dumnezeu, aceasta nepermite ca şi noi să putem realiza într-o anumităproporţie ceea ce Dumnezeu realizează înCreaţia Sa. Cezar mi-a lămurit acest punct într-un mod admirabil: - Faptul că omul poate realiza proporţionalceea ce însuşi Dumnezeu făptuieşte în CreaţiaSa, adică în Macrocosmos, este corelat cu ceeace se spune în Biblie, şi anume că fiinţa umanăeste făcută după chipul şi asemănarea luiDumnezeu. Semnificaţia profundă a acestuiaspect este legată de faptul că ceea ce se află înMacrocosmos, se află şi în microcosmosul fiinţeiumane. Îţi spun toate acestea pentru că trebuiesă fii conştient că în fiinţa ta se află totul, daracest tot nu a fost încă trezit. Fii sigur însă că 31
  32. 32. eforturile tale consecvente vor duce gradat laaceastă activare a ceea ce este latent în fiinţa ta, şiatunci vei înţelege că diferenţele care există întreoameni sunt date de fapt de gradul de trezire aceea ce există în microcosmosul fiecăruia dintreei. Am ascultat cu atenţie ce mi-a spus Cezarşi în final am sintetizat câteva idei principale:în primul rând, faptul că noi suntem un totcomplex, un veritabil cosmos în miniatură, adicăun microcosmos. Am înţelesi de asemertea, că microcosmosulcare suntem fiecare dintre noi este în acelaşi timpo replică în miniatură a Macrocosmosului, adicăa Creaţiei, a Marelui Tot din care facem parteintegrantă. Nu se pune deci problema să fim înexteriorul acestui Tot, adică să existe o separaţieîntre noi şi Macrocosmos. Acesta este un mister insondabil, acelacă suntem îmbrăţişaţi şi cuprinşi în Tot, înMacrocosmos, şi că acesta este simultan reflectatîn microcosmosul fiecărei fiinţe care există înplanul fizic sau în oricare dintre planurile subtileale Creaţiei. Ar fi ciudat să ne imaginăm, depildă, că îngerii sau alte zeităţi nu au în ele Totul.Ceea ce deosebeşte însă o fiinţă de alta este, aşadupă cum Cezar mi-a specificat, preponderenţa 32
  33. 33. unui tip sau altul de energie, care face ca aceafiinţă să aibă o anumită “afinitate” sau înclinaţiespre ceva anume în Creaţie, care îi este specific. Meditând astfel la ceea ce mi-a dezvăluitbunul meu prieten, am înţeles şi mai profundfaptul că Macrocosmosul este reflectat în modproporţional în microcosmosul fiinţei noastre.Mai toate textele ezoterice lasă să se înţeleagăacest tucm, dar nu îl precizează în mod dar. Ideeaprincipală este că, prin evoluţia spirituală pe careomul o realizează utilizând anumite metode sautehnici iniţiatice, el poate să scoată din stareade latenţă focarele energetice care există înmicrocosmosul fiinţei lui. Aceasta determinăca, în timp, să poată dobândi puteri colosaleprin afinitate cu marile energii macrocosmice.Faptul în sine este deci un rezultat direct altrezirii focarelor de forţă şi de energie care suntcorespondente în microcosmosul fiinţei noastre.Şi totuşi, dacă acest proces nu este înţeles în modcorect, el poate conduce la nişte idei completeronate. Cu tactul său remarcabil, Cezar mi-adesluşit în mod exemplar acest aspect: - Unii şi-ar putea imagina că, evoluând şitrezind în ei focarele de forţă corespondente dinMacrocosmos, ar putea deveni chiar stăpâniiacestuia, adică Dumnezeu. Adevărul este că, 33
  34. 34. oricât de mult am creşte şi am amplifica acesteenergii, chiar ajungând la maximum, niciodatănu vom putea spune că îl egalăm pe Dumnezeu.Aceasta este o demenţă pe care numai Lucifer,în imensa lui prostie, a putut să o gândească.Este deci foarte important să reţii că aceastăanalogie între Macrocosmos şi microcosmosulfiinţei umane, sau al oricărei alte fiinţe dinMacrocosmos, indică nu egalitate, ci proporţie.Sigur, picătura poate să se unească cu oceanul, casă evoc metafora cunoscută în textele spirituale.Dar ar fi o nebunie ca picătura să-şi imaginezecă ea este oceanul şi că poate să facă ce vrea.În realitate, dincolo de ea sunt forţe care fac caoceanul să se manifeste aşa cum se manifestăşi care nu pot fi controlate de ea, pentru că estedoar o picătură. Sper că ai înţeles analogia. Oriceparte a microcosmosului unei fiinţe este precumo celulă într-un imens organism şi sigur că, înfuncţie de acţiunile pe care le săvârşeşte, eapoate să contribuie prin specificul ei la armoniaunor planuri ale Creaţiei. - Aşa îmi explic acţiunea sfinţilor sau cea amarilor învăţători spirituali ai omenirii; am spuseu, captivat de explicaţiile pe care le primeam. - Întocmai. O fiinţă care optează pentrumanifestarea ei divină va fi într-un deplin acord 34
  35. 35. şi unison cu această realitate divină, va fi o partedin această unitate. Totul acestei realităţi se vareflecta atunci în ea, iar ea va fi solidară cu Totul.În felul acesta poţi înţelege cum se manifestămiracolele, poţi înţelege sfinţenia, puritateaşi sacralitatea unor fiinţe extraordinare, poţiînţelege cum apar stările de extaz mistic şiputerile paranormale pe care unii oameni ledeţin. Într-o astfel de fiinţă nu se va manifestaniciodată răul şi tocmai de aceea ţi-am spus maidemult că absenţa răului înseamnă binele. La fel,cazul unei fiinţe care angrenează răul în faptelepe care le săvârşeşte, ea va ajunge să reprezinterăul şi să-l manifeste ca atare în lumea care oînconjoară. Prin alegerea pe care o face, fiecarepoate să contribuie fie la zidirea binelui, fie lacea a răului, însă bineînţeles că şi consecinţeleacţiunilor vor fi radical diferite. - Da, asta este clar, am spus eu. Totuşi, edestul de dificil cum poate să încapă ceva practicinfinit, cum e Macrocosmosul, în ceva care estefinit, adică microcosmosul. Cu răbdare, Cezar mi-a desluşit şi aceastăneânţelegere: - Acum poţi să intuieşti mai bine dece se spune că fiinţa umană este de fapt un 35
  36. 36. microcosmos făcut după chipul şi asemănareaMacrocosmosului, dar într-un mod analogic.Aici este cheia. Fără să înţelegi în profunzimeacest aspect, este practic imposibil să cunoşticum este cu putinţă să descoperi în tine însuţipe Dumnezeu sau Creaţia Lui, ori cum este cuputinţă ca în om să existe şi infernul, şi lumiledemoniace, dar şi paradisul. Dacă nu înţelegiîn profunzime acest adevăr fundamental, că totceea ce există în Creaţia lui Dumnezeu este deasemenea în mod analogic şi proporţional şi întine însuţi, nu vei putea descoperi răspunsul launele paradoxuri. Nu vei înţelege, de exemplu,cum este posibil ca unii să spună că Dumnezeunu există, în timp ce alţii să spună că El există;unii să spună că iubirea nu există, iar alţii,dimpotrivă, să spună că ea este nesfârşită.Aşa cum Dumnezeu a creat Macrocosmosul,omul este şi el un univers în miniatură, adicăun microcosmos fidel Macrocosmosului, darîn mod analogic. Pentru că Dumnezeu existăşi este omniprezent, el se află şi în om, iaraceastă prezenţă divină în fiinţa noastră esteprecum o scânteie din Dumnezeu, eternă şiindestructibilă. Sfinţii şi iluminaţii vremurilor trecute oafirmă cu tărie, pentru că ei au ajuns să trăiască 36
  37. 37. această prezenţă divină în ei înşişi, într-un modprofund. Aceste lămuriri care mi-au fost oferite deCezar au constituit o revelaţie pentru înţelegereamea, prin precizarea unor aspecte nuanţate.Sunt un microcosmos după tiparul analogic alMacrocosmosului şi în mine există totul într-oformă latentă şi proporţională. Nu îmi rămâne decât să actualizez acestelatenţe, pentru a obţine tot ceea ce doresc, darcare, bineînţeles, este bun. Procesul care implică remote-viewing estede asemenea o capacitate latentă, care aşteaptăsă fie trezită în mine. Acum înţelegeam de cedecodificarea informaţiei prin remote-viewing,care provine dintr-un plan superior celui fizicprin intermediul undelor energetice specifice,este atât de dificilă. Chiar dacă în microcosmosulfiinţei mele există toate planurile şi realităţileCreaţiei, eu totuşi nu sunt conştient de foartemulte dintre ele. Acest lucru este valabil şipentru cei mai mulţi dintre oameni şi aspectulîn sine se află chiar la baza ignoranţei civilizaţieiactuale. Referindu-mă doar la remore-viewing, informaţia există deja în structuramicrocosmosului meu sau al oricărei alte fiinţe 37
  38. 38. umane, aşteptând să fie actualizată. Indiferent care ar fi ţinta sau obiectulcercetării mele prin intermediul acestuiprocedeu, eu am deja în mine răspunsul corect.În final, totul constă în a dinamiza suficient demult calea de acces către această informaţie,aflată într-un plan subtil mai complex decât celfizic. De fapt, plaja informaţională a procesuluide remote-viewing este chiar subconştientulcolectiv. Ca în orice alt domeniu, oricine poateînvăţa să practice cu succes remote-viewing.Fiecare dintre cei care se hotărăsc să facă aceastava avea însă realizări şi succese pe măsuraeforturilor pe care le va depune şi a experienţelordobândite. Dacă îi veţi asculta pe cei carevă vor spune că nu puteţi practica, deoarecetrebuie să aveţi anumite capacităţi înnăscutepentru a realiza remote-viewing, atunci îl potasigura pe cititor că nu va face decât să permităacelor persoane să-i limiteze posibilităţile şipotenţialităţile pe care le are. Veţi permite astfel cuiva să vă spună ceeste şi ce nu este posibil pentru voi, iar aceastaînseamnă conditionare umană. Din fericire, eunu numai că am fost propus şi încurajat pentrua-mi dezvolta capacitatea de remote-viewing, 38
  39. 39. dar am primit şi cunoştinţe ezoterice preţioasede la Cezar, care mi-au permis să înţeleg într-un mod mai profund fenomenul. Ofer cu toatădeschiderea aceste informaţii cititorilor meiîn speranţa că ele vor reprezenta un punct decotitură în concepţia despre lume şi viaţă amultora dintre ei. Remote-viewing înseamnă un pas dincolode obişnuit şi rutinier, chiar un plonjon într-unocean al cunoaşterii colective. Persoanele careau credinţa, dorinţa şi voinţa necesară pentrua se convinge că dincolo de universul fizic încare trăim mai există altceva, au tot ceea ce letrebuie pentru a realiza remote-viewing. Estenecesar însă să precizez că ultimele etape aleprotocolului de realizare fac obiectul unorinformaţii şi investigaţii cu totul speciale îndomeniul militar şi al serviciilor secrete, darchiar şi fără aceste faze superioare există cadrulsuficient pentru a reuşi cu succes transcendereacondiţionării umane şi a limitării simţurilor. Vreau să precizez încă o dată că fiecareom care are o stare normală de sănătate fizică,psihică şi mentală poate să realizeze remote-viewing. Prin aceasta, noi practic ne dezvoltămcapacitatea de a călători în timp şi spaţiu pentrua vedea diferite persoane, locuri sau lucruri şi 39
  40. 40. pentru a aduna informaţii despre ele. Mulţidintre cititori şi-ar putea imagina că aceastaeste precum în cazul vizionării unui film latelevizor sau la cinematograf, dar se înşalăamarnic. Cu excepţia fazelor superioare secretedespre care am menţionat mai sus, remote-viewing se referă precis la doar două acţiunipe care fiecare om le manifestă aproape clipăde clipă: a detecta şi a decodifica. Vom detectaastfel informaţii şi date dintr-un plan superiorca vibraţie planului fizic, apoi le vom decodificaîn forme-gând tridimensionale coerente şila sfârşit vom obiectiva aceste forme-gândtridimensionale în informaţii bidimensionale.Pe acestea din urmă le vom înregistra folosindcontururi dimensionale, adică schiţe. Estede asemenea posibil să scrieţi cuvinte caredescriu culoarea, textura, temperatura, gustul,mirosul, sunetul. În concluzie, remote-viewingeste detectarea unor date şi informaţii dintr-oaltă dimensiune a manifestării, în care esteintegrat oceanul subconştientului colectiv alomenirii, apoi urmează decodificarea acestordate în forme-gând tridimensionale coerente;în final realizăm obiectivarea şi captarea lor îninformaţii bidimensionale sub formă de schiţe şidate senzoriale verbale. 40
  41. 41. Dacă ne gândim bine, acesta este un procescare se repetă zilnic în viaţa noastră. Să zicem căascultăm ceva la căşti; ceea ce spunem că auzimsunt de fapt unde energetice informaţionalecare se află în mişcare, îndreptându-se sprenoi. Urechile noastre le aud, iar creierul nostrudecodifică electro-chimic acele date care se aflăsub formă de undă. Obţinem astfel forme-gândtridimensionale coerente, care au un înţeles, osemnificaţie. Aceste forme-gând noi le numimsunet. Mai apoi, putem reda verbal sau chiarpictural impresiile cauzate de sunetele pe carele auzim. La fel stau lucrurile şi în cazul în carecineva ni se adresează într-o limbă pe care nuo înţelegem. Nu putem decodifica informaţia şiastfel va trebui să ne bazăm pe altceva pentrua înţelege ce ne spune persoana respectivă. Vatrebui să apelăm la o altă capacitate pe carefiecare dintre noi o avem, de pildă la gesturilesemnificative. Iniţial ideea mea a fost căimaginile recepţionate prin remote-viewing auo natură directă, cum ar fi cea în care privimun tablou sau un ecran pe care se derulează unfilm. În realitate, atunci când o persoană aplicăîn mod just etapele din remote-viewing pentrua afla informaţii despre un loc sau un timp 41
  42. 42. îndepărtat, imaginile ei vizuale sunt de faptimagini perceptive. Este ca şi cum acea persoanăvisează. Deşi imaginile vizuale dintr-un vis potsă pară în momentele respective complet realepentru cel care visează, totuşi acestea nu implicăprocese vizuale în interiorul ochiului. Ceeace se petrece atunci este produsul capacităţiiuniversale a ochiului minţii de a vizualiza, adicăde a imagina. Oricine poate şi are capacitatea dea imagina. Atunci când o persoană visează, ea defapt vizualizează, folosind propria ei imaginaţie.Într-un fel, acelaşi lucru se întâmplă atunci cândnoi citim o carte sau ne imaginăm un peisaj. Mă simt însă dator să precizez din noucă vizualizarea la care mă refer este o calitateinerentă a gândului şi nu un proces biologiccare implică simţul văzului de la nivelulochiului. Toată lumea face aceasta în modconstant în timpul zilei, atunci când de exempluvisează cu ochii deschişi în maşină sau când îşiimaginează diferite lucruri. În cazul procesuluide remote-viewing, tot ceea ce se cere este să semodifice calitatea vizualizării; aceasta implicăo modificare perceptuală în concentrare, de lastimulii exteriori care sunt decodificaţi de creierulnostru în forme-gând tridimensionale, fiindinterpretaţi ca realitatea noastră exterioară, spre 42
  43. 43. stimulii mentali interiori, care sunt întotdeaunaprezenţi în procesele gândirii noastre, dar căroranu le acordăm de obicei o atenţie conştientă.Focalizarea principală a atenţiei noastre estede obicei îndreptată asupra aşa-numitei lumiexterioare, dar percepţia care se află la bazaprocesului de remote-viewing este în legăturăcu nivelurile profunde ale minţii noastre şi maiales cu subconştientul. Pe măsură ce realizăm tot mai multeexperienţe de remote-viewing, apare tendinţade a ne defocaliza atenţia de la sarcinile şiactivităţile simbolice pe care le realizăm înexterior şi de a ne concentra din ce în ce maimult asupra mesajelor pe care le primim prinintermediul minţii subconştiente. Aceasta îşiare originea în Mintea Universală ce operează înafara limitelor spaţiului şi timpului. În anumitesocietăţi ezoterice se urmăreşte chiar obţinereaunei focalizări unidirecţionale spre nivelurilecele mai profunde ale minţii subconştiente,careare acces direct şi imediat la cunoaşterea infinităce poate fi accesată din Mintea Universală. Pare dificil, dar în realitate nu este. Atuncicând recurgem la procedeul remote-viewing,tot ceea ce avem nevoie este să întrebăm în modcorect şi să observăm răspunsurile apărând 43
  44. 44. într-o formă compatibilă cu programarea noastrăculturală şi religioasă. În conexiunile infinite ale ţesăturii vieţii,cunoaşterea este cheia, iar aceasta ne parvineîntr-o formă din ce în ce mai exactă odată cuamplificarea capacităţii noastre de a ne focalizacătre nivelurile profunde ale minţii. Totul seaflă aici, în minte. Unul dintre ofiţerii care ne-au instruit la baza din Maryland obişnuia săne spună: “Întreaga viaţă este ca un safariprin minte; sunteţi expuşi pericolelor, dar deasemenea vă puteţi apăra eficient de ele, dacăajungeţi la profunzimile cauzelor.” Atunci cândaprofundezi tehnica procesului remote-viewing,realizezi din ce în ce mai bine cât de complexăşi vastă este mintea. Între timp, realizezi căpericolele din această junglă a minţii sunt peatât de reale, pe cât vrem noi să le percepemcă sunt. Este alegerea noastră să ne considerămameninţaţi sau înconjuraţi de tot felul de pericole,ori să ne impunem o atitudine liniştită, calmăşi profundă a minţii, care automat schimbăuniversul în care trăim şi acţionăm. Desigur că antrenamentul intensiv înremote-viewing, pe care l-am urmat la bazaamericană, a implicat anumite capacităţimentale care trebuia deja să fie dinamizate. Au 44
  45. 45. existat numeroase teste şi baremuri, iar în finalam rămas doar cinci. Nu ştiu precis ce a contribuit lapromovarea mea în fazele superioare aleantrenamentului. Poate îndelungile discuţii cuCezar, explicaţiile primite de la el, de la Elinorşi de la Repa Sundhi de-a lungul anilor, poatestudiile mele individuale în baza ocultismuluişi a spiritualităţii, poate timidele mele tentativede practică meditativă sub îndrumarea luiCezar. Sau poate toate la un loc. Fapt este că din14 agenţi am rămas doar 5: doi americani, uncanadian, un brazilian şi eu. Serviciile secrete occidentale au folosit şiîncă folosesc multe protocoale pentru a realizaremote-viewing. Protocolul preferat în SUA implicăfolosirea distragerii minţii. Dacă ne păstrămmintea conştientă complet distrasă de la unelesarcini ce se modifică rapid sau sunt neregulate,ne putem concentra asupra mesajelor minţiisubconştiente, din moment ce aceasta estechiar sursa “instrumentului” legat de fluxulinformaţiilor, adică remote-viewing. Unele ţări folosesc tehnici de transformarerapidă a stării de conştiinţă a minţii, pentru aavea acces la nivelul sau starea minţii care este 45
  46. 46. numită theta. Aici, capacitatea remote-viewingdevine o stare naturală pentru oricine opereazăde pe aceste niveluri foarte profunde alesubconştientului. Rezultatele care se obţin suntcu adevărat impresionante. Theta este stareaideală a minţii pentru a realiza remote-viewing,deoarece atunci când undele theta specificepredomină în creier, oricine poate realiza cuuşurinţă remote-viewing. Experienţa mi-a arătatcă, pentru a avea succes în remote-viewing, nueste neapărat necesar un antrenament intensde vizualizare, ci mai curând un antrenamentadecvat pentru obţinerea stării theta a creierului,în care vizualizarea devine o capacitate firească. Încă de la început ni s-a spus că, pentrua progresa intens pe această cale, credinţaeste cheia de bază a succesului. Dimpotrivă,scepticismul este cheia eşecului şi a restricţionării.De asemenea, am fost atenţionaţi că, deşi toţi ceicare eram prezenţi acolo manifestam încredereîn acest procedeu aflat oarecum la limitacunoaşterii ştiinţifice, totuşi credinţa noastrăera structurată pe niveluri diferite la fiecare înparte. Aceasta s-a văzut pe parcurs, atunci cândtestele mai dificile au început să evidenţiezeblocajele pe care unii dintre ceilalţi agenţi leaveau pe unele niveluri ale subconştientului. 46
  47. 47. Nu au reuşit să treacă de acele etape, nu au avutsucces la nivelurile superioare ale trainingului şiau părăsit imediat baza. Problemele în ceea ce priveşte credinţaşi scepticismul acţionează ca o lege universală.În acelaşi mod în care credinţa poate mutamunţii îndoielii, în acelaşi mod scepticismulsau raţiunea excesivă blochează transformareaşi restricţionează persoana în cuşca îndoielii.Aceasta generează în timp frica, paranoia şi ofalsă stare de confort. Esenţa succesului în remote-viewing esteoarecum la fel ca în oricare alte domenii: ea nuse referă la eforturi, ci mai curând la credinţăşi entuziasm. Eu aveam o puternică doză dinamândouă; pe de o-parte formaţia spiritualăpe care mi-a oferit-o Cezar, iar pe de altă partebucuria de a face parte din Departamentul Zeroşi de a avea acces la mari secrete de stat. Chiar şi fără aceste “ingrediente”particulare, orice persoană care are suficientăcredinţă în capacitatea sa de a-şi atinge scopul şiîşi doreşte aceasta cu putere, are în mod automatdeschisă calea către succes. Cu toate acestea, mă simt dator săprecizez faptul că procesul remote-viewingnu este facil. Protocolul de realizare implică 47
  48. 48. mai multe etape, iar lipsa uneia dintre ele, oriblocarea la unul dintre nivelurile intermediare,implică ratarea ţintei spaţio-temporale care afost propusă. Antrenamentul deschide treptatcalea către Mintea Universală, care reprezintăun “depozit” de informaţie pură ce poate fiaccesată instantaneu, la voinţă. Doar printranscenderea celorlalte niveluri ale minţii şi princonectarea corectă la nivelurile mai profundeale subconştientului, ce operează ca interfaţă cuMintea Universală, putem transcende realitateaperceptuală fizică. Aşa se explică faptul că,intrând în comuniune cu Mintea Universală,avem acces practic la orice informaţie. La acelnivel totul este simultan, avem sentimentulomniprezenţei, iar trecutul şi viitorul suntreunite în prezent. Mintea Universală este ca unfond comun tuturor formelor de viaţă, putândsă furnizeze orice informaţie legată de spaţiusau de timp, adică exact ceea ce caută cel carerealizează procedeul remote-viewing. Aici, vizualizarea imaginativă şipercepţiile senzoriale sunt mult intensificate;simţurile sunt atunci mai ales perceptive şi maipuţin biologice. Te simţi ca într-un ocean, avândla dispoziţie totul, instantaneu. Mi-a fost clar încă din primele zile că 48
  49. 49. americanii doreau să ne antreneze pentru a vedeacare dintre noi ajunge la acest nivel foarte înalt,care trece chiar şi de undele theta ale creierului.Ca şi lui Cezar, nici mie nu-mi era clar de cefăceau ei asta; sunt sigur că exista un motiv cerămânea nedezvăluit. În mod firesc, concluziacea mai la îndemână era că voiau să foloseascâîn scop personal capacitatea persoanei care ar fireuşit aceasta. Cei care realizează remote-viewing - şiaici mă refer în special la domeniul militar -se antrenează intens pentru a obţine la voinţăaceastă stare de creativitate hiperconcentratăşi conştient receptivă, chiar şi atunci când auochii deschişi. Secretul de a opera în acest modla nivelul profund theta, având ochii deschişi,este acela de a rămâne foarte concentrat şifocalizat spre interiorul fiinţei noastre şi maiales asupra fluxului gândurilor, şi simultandea realiza percepţia exterioară prin aplicareaprocedeului remote-viewing. În prezent cunoscdoar o singură persoană capabilă de aşa ceva,care este canadianul selectat în final în grupulcelor cinci din care făceam şi eu parte. Avea ocapacitate fenomenală de interiorizare şi o maresensibilitate; din câte ştiu eu nu a greşit decât osingură dată ţinta propusă la teste. 49
  50. 50. Mă pregătisem teoretic cât am pututde bine înainte de a pleca în SUA. Protocolulimpunea un anumit nivel de securitate şi unsistem de legătură bine pus la punct. Totuşi,chiar şi după ce lucrurile au intrat pe ultima sutăde metri au existat anumite imixtiuni cu iz politicde la Bucureşti. Nu-mi place să vorbesc despreastfel de lucruri, dar acum o fac în virtuteafaptului că am fost implicat în mod direct. Aşa cum am aflat ulterior, a fost de fapto intervenţie de sus, datorată celeilalte facţiunidin serviciul Român de Informaţii, care nusuportă independenţa Departamentului Zeroşi nici conducerea lui. Din nefericire, trebuiesă recunosc că la arest nivel sunt multe mizeriişi complicaţii. Lucrurile nu merg întotdeaunaca pe roate, pentru că ,de multe ori factoriiresponsabili interacţionează cu misiunile pecare le au de îndeplinit prin prisma interesuluipersonal. Secretele de stat la cel mai înalt nivelcare există în Arhiva Departamentului Zeroincită mult imaginaţia unora, care poate ar vreasă obţină anumite foloase de aici. Cum lucrurilenu se pot face direct, ca să nu rămână urme,se apelează la trasul sforilor. Din aproape înaproape se creează un lanţ al dependenţelor,care ajunge uneori la niveluri foarte înalte în 50
  51. 51. politic. Aşa a fost şi în cazul de faţă. Membrul unei comisii importanteaSenatului a început să facă presiuni pentru avizita Baza Alpha. Noi aveam deja semnale în acest sens şiam urmărit să invocăm aspectele legale, care nupermit aşa ceva decât în cazuri de forţă majoră,cum at fi trădarea ori schimbările importante lanivel de conducere. De fapt, scopul real al acelorpresiuni, era de a tensiona relaţiile dintre comisieşi Departament, în special cu generalul Obadea,astfel încât·refuzul nostru chiar dacă justificat,să fie interpretat în timp ca nefiresc. Ar fi urmatapoi o anchetă care ar fi permis comisiei să intreîn subtilităţile Departamentului. Pretextul lora fost acela că nu se putea trimite un angajatproaspăt într-o misiune ca aceasta, că era nevoiede cineva cu experienţă în domeniu pentru aface faţă temei propuse. În realitate se doreaspargerea monopolului pe care noi îl aveampe un anumit segment al secretelor de stat şicentralizarea informaţiilor pe o nouă schemă deconducere. Atât generalul Obadea cât şi Cezarcunoşteau foarte bine câte probleme puteausurveni în urma acestei modificării dacă ea ar fiavut loc. În primul rând, extinderea pe orizontală 51
  52. 52. a lanţului decizional însemna automat mai multpersonal care să cunoască punctele sensibile şide importanţă naţională a unor locaţii sau zonefoarte importante, care privesc ţara noastră.Aceasta ar fi creat confuzie şi ar fi fost o sursăde spargere a secretelor. În ceea ce priveştecomplexul subteran din Bucegi, dezavuarea luiar fi aruncat în aer toate eforturile de conlucrarecu partea americană. Credem că aceasta era, de fapt, ţintapredilectă pentru acţiunea “de sus” şi nu măîndoiam nicio clipă că în spatele ei se aflau câţivavenerabili dispuşi să facă tot ce le stă în putinţăpentru a ajunge repede acolo. Generalul Obadea şi Cezar trebuiau să facăfaţă unei situaţii care, fără a fi deocamdată preacomplicată, era totuşi tracasantă. Dacă nu eratratată cu seriozitate, risca să declanşeze ceva lascară mai mare, punând în pericol statutul binedefinit şi destul de ocultat al DepartamentuluiZero. Cezar mi-a spus că au avut loc trei rânduride convorbiri între membrul respectiv al comisieişi generalul Obadea; la două dintre ele asistasepersonal. Politicianul ameninţase aproape directcă sesizează comisia şi demarează procedura deanaliză, dacă nu se operează modificările cerute.Prin aceasta se referea la trimiterea mea în 52
  53. 53. SUA, dar totul era doar un pretext. Nici măcarnu ascundea că vorbeşte în numele unui grupde interese ascunse; astfel de aspecte sunt dejaobişnuite la un anumit nivel. Lucrurile erau şimai mult complicate de faptul că unul dintremotivele pe care persoana îşi baza atacul eraacela că eu scriam despre anumite subiecte cucaracter secret şi publicam acele elemente. Eraun aspect delicat, care apăruse deja cu câtevaluni în urmă, dar fusese înăbuşit la o şedinţăsecretă a directorilor SRI. Nu am avut niciodatămulte elemente în legătură cu acest aspect. Daratât Cezar cât şi generalul Obadea m-au asiguratcă puteam scrie în continuare, fireşte în anumitelimite, pe care de altfel eu le-am respectat întrutotul. Acum, însă, problema era din nou pusăpe tapet, semn că “deranjul” nu numai că nufusese uitat, dar chiar se amplificase. Pe lângăobstrucţionarea volumelor scrise de mine, seurmărea în paralel ca micul “scandal” să creezechiar o breşă în actualul sistem din SRI, pentru a seputea prelua controlul asupra DepartamentuluiZero. În aceste condiţii era evident că nu puteamsă pun gaz pe foc şi să public acest al patruleavolum al seriei imediat după evenimentele careconstituie subiectul lui. Am fost nevoit deci să 53
  54. 54. aştept, sperând la anumite intervale de timp cătotul se va linişti şi voi putea să fac în continuarecunoscute principalele aspecte cu care m-amconfntntat în cadrul Departamentului Zero.Numai că aşteptarea mea s-a prelungit destulde mult şi iată că numai acum, la doi ani dupăapariţia pe piaţă a volumului 3 al seriei, am primitaprobarea lui Cezar de a scrie în continuare. Îl rog pe cititor să aibă înţelegere faţă deaceastă situaţie complicată în care eu, metaforicvorbind, am fost legat de mâini şi de picioare.Dacă nu ar fi existat un anumit grup redutabil depersoane cu o mare putere politică şi economică,ce îmi era favorabil, nu ar fi fost şanse ca acestecărţi să ajungă pe piaţă. Desigur, eu nu pot expune aici toateaspectele de culise care există şi pe care lecunosc. În afară de acestea, sunt unele elementedespre care Cezar mi-a spus că e mai bine să nule ştiu; ele fac parte din incredibilul păienjenişde interese şi ţeluri, care cuprinde o mare partea oamenilor puternici în această ţară. Mi s-apermis să subliniez doar unele chestiuni, pentrua păstra un relativ echilibru într-o situaţie încare “apele fierb” mai mereu. Când generalul Obadea a consideratcă grupul din spatele acelei comisii din Senat 54
  55. 55. ajunsese să preseze prea mult, atingându-se niştepuncte foarte sensibile şi periculoase, a acţionatîntr-un mod special. Prin intermediul unorrelaţii suspuse pe care le avea, el a blocat în faşăiniţiativa distructivă a unor membri ai comisiei.Aşa după cum aveam să aflu ulterior, generalulfusese el însuşi foarte surprins când i s-auprezentat unele chestiuni referitoare la secreteteribile de stat pe care doar Departamentul săuşi o secţiune a armatei puteau să le cunoască. Înmod hilar, acele probleme erau folosite pentru a-lşantaja chiar pe el. Din acest motiv a fost nevoitsă apeleze la relaţiile înalte pe care le avea. Cel puţin în acel moment, decizia lui a fostsalutară pentru a contracara atacul foarte virulentşi subversiv al comisiei. Aspectele scoase petapet de aceasta erau extrem de serioase pentrusiguranţa naţională. În consecinţă, pentru calucrurile să nu denatureze şi mai mult şi pentrua avea timp să strângă mai multe informaţii carel-ar fi putut ajuta, generalul Obadea a solicitatla rândul lui ajutor politic. Totuşi, chiar şi aşapresiunile au continuat şi nu de puţine ori notaa fost forţată. La acel nivel al discuţiilor tonul era încăneoficial. Comisia era reprezentată de un anumit 55
  56. 56. membru al ei, care totodată era demnitar derang înalt. Intenţiile sale erau însă vădit ostileDepartamentului. De pildă, unul dintre acestepuncte critice ale discuţiilor viza o descoperireincredibilă din munţii Orăştiei, în anii ‘90,care a fost foarte repede şi definitiv blocată,dar care a implicat mari interese de stat. Felulîn care s-a acţionat nu a fost deloc ortodox şi,deşi Departamentul Zero nu a fost implicat dela început în acel caz, se urmărea acreditareaideii că totuşi acest motiv era doar o acoperireşi că în realitate multe lucruri au fost tăinuiteorganismelor de stat în drept, ceea ce constituiaun delict extrem de grav. Fiind curios asupraacestui subiect, l-am întrebat pe Cezar despre ceeste vorba. Mi-a menţionat doar un singur aspectîn legătură cu acele evenimente, adăugând căvom vorbi mai pe larg după ce voi reveni dinStatele Unite. Şi, într-adevăr, trebuie să recunosc că ceeace am aflat mai apoi m-a lăsat nu doar perplex,ci şi foarte nerăbdător de a cunoaşte ceea ce s-apetrecut atunci, lucru care îmi era într-o anumitămăsură la îndemână, datorită capacităţilor pecare le dobândisem prin intermediul procedeuluiremote-viewing. S-a dovedit însă că acestea nu-mi puteau fi 56
  57. 57. de folos în acel caz. Totuşi, nu vreau să anticipez,mai ales că voi trata pe larg subiectul în ultimulcapitol al cărţii. Dacă este să-mi exprim opiniapersonală, aş spune că ceea ce s-a găsit în munţiiOrăştiei reprezintă însăşi chintesenţa naturii şioriginii poporului român, dovada incontestabilăşi inalterabilă a ceea ce a fost şi este el cuadevărat. Poate unii, în neştiinţa lor, se vor grăbisă mă acuze de exaltare şi patriotism exacerbat.În locul lor, mai întâi aş avea răbdare să ajung laprezentarea acelor evenimente şi abia apoi să-mifac o părere generală. Pe de altă parte, se ştie cănu vom putea niciodată să-i mulţumim pe toţi.Sper însă ca informaţiile respective să trezeascămulte semne de întrebare în cei sceptici,iar pentru cei care simt fiorul unor vremuriancestrale, să aducă în inima lor certitudineaoriginii adevărate a neamului nostru. Lucrurile nu s-au aranjat aşa repede dupăcum speram. Intervenţia politicului a calmatoarecum spiritele, ajutându-mă să plec la bazamilitară de la Maryland, SUA. Rămâneau însăalte aspecte obscure, pe care generalul şi Cezartrebuiau să le rezolve. Din această cauză, după ceam revenit în ţară am hotărât de comun acord căar fi fost impropriu să scriu şi să public volumul4 al seriei, pe fondul acelor discuţii şi tensiuni. A 57
  58. 58. trebuit deci să amân încă o dată apariţia cărţii înperioada respectivă. Totuşi, după doi ani de la acele evenimente,lucrurile par să se mai fi aşezat, situaţia politicătinde să ia o altă turnură, astfel încât am primitundă verde pentru publicare. Am relatat toateacestea pentru ca cititorul să-şi facă măcar cuaproximaţie o idee generală a contextului şimotivelor care au existat în legătură cu tăcereamea, neînţeleasă de mulţi. Să revin însă la perioada de dinainteaplecării mele în SUA. Tracasările de la comisiaSenatului au continuat sub diferite forme chiarşi după intervenţia politicului, solicitată degeneralul Obadea, deranjând într-o anumitămăsură activitatea noastră zilnică. Ideea pe care noi o urmăream era aceeade a evita un act decizional sau normativ de lastructurile superioare, cel puţin până la plecareamea. Astfel, motivul aparent pentru declanşareaacelei tevaturi ar fi fost depăşit, iar situaţia s-arfi putut regla mai uşor. Evenimentele nu s-au desfăşurat însăexact după cum doream noi. Cu cinci zileînainte de plecare, generalul Obadea l-a anunţatpe Cezar că sunt invitaţi la o nouă discuţie pemarginea problemei. Aşa după cum se ştie, 58
  59. 59. întâlnirile de acest gen presupuneau întotdeunanegocieri şi înţelegeri reciproc avantajoase. Încazul nostru, însă, nu putea fi vreun avantaj,deoarece problema în sine era falsă. Totuşiîntâlnirea nu trebuia evitată, chiar dacă eaavea o natură semioficială. Cezar ştia că, odatăajunşi acolo, presiunea urma să fie mare astfelîncât pentru a stânjeni aceste mişcări de culise,el i-a propus generalului să fiu şi eu de faţă laîntâlnirea respectivă, mai ales că eram implicatîn problemă. Acesta a intuit avantajul şi a fostimediat de acord. Nu ar fi fost doar o surprizăpentru reprezentantul comisiei, dar în plus ar fiîmpiedicat şi o manifestare periculos de liberădin partea lui, în ceea ce priveşte eventualeleameninţăti sau decizii. Exista de asemenea oposibilitate ca pus în faţa faptului împlinit, elsă se retragă şi să se stabilească o nouă întâlnireîn termeni de discuţie mai precişi. Cunoşteampersonajul încă de pe vremea când am lucratla Minister şi ştiam că, atunci când se agăţa deo problemă, dorea cu tot dinadinsul să obţinăun rezultat imediat. Îi lipsea raţionamentuldiplomatic şi răbdarea în acţiune. Coleric şi egoistdin fire, el urmărea cu insistenţă să rezolve într-un mod dur şi autoritar problemele de interespersonal. I-am putut schiţa astfel un profil 59
  60. 60. psihologic viabil pentru întâlnirea programatăşi am pus la punct o anumită strategie cu Cezarşi cu generalul Obadea. Întâlnirea a avut loc într-unul dinrestaurantele selecte din Bucureşti, consideratun nod principal pentru afacerile politice.Noi am ajuns primii şi după un sfert de oră asosit şi reprezentantul comisiei senatoriale. Adat nonşalant mâna cu generalul şi cu Cezarşi, aşezându-se pe scaun, întrebă fără să măprivească, rece şi distant: - Ăsta cine e? Generalul m-a prezentat şi a specificat căurma să plec în câteva zile. - Are deja toate acreditările şi aprobareapentru Maryland, a mai specificat el. - Nu-mi place treaba asta, domnilor, arostit personajul, indispus. Avem lucruri devorbit şi ştiaţi foarte bine că nu pot să o fac înprezenţa altcuiva. Generalul Obadea se înăspri brusc: - Domnule Domotei, lucrurile au foststabilite în mod dar şi nu are rost să mai faceţialte presiuni. Dacă e necesar, ajungem laPreşedinte. Discuţia s-a aprins între cei doi. Cezarşi cu mine tăceam, pentru că totul făcea parte 60
  61. 61. din planul nostru anticipat. Omul avea să seenerveze, iar glicemia avea să-i scadă. Deoareceştiam că are probleme cu stomacul, era necesarsă mănânce imediat şi de aceea aranjasem să fiedeja pregătite felurile de mâncare. Domotei trebuia convins să amâne oricedecizie până după plecarea mea. Ceea ce nu ştiael era că, odată intrat în acest program americande pregătire, existau anumite protocoalede colaborare externă care individualizauDepartamentul Zero şi acesta nu mai putea fiabsorbit în structuri mai mari fără repercusiuninotabile între relaţiile dintre cele două ţări, lanivelul serviciilor secrete. Aceasta ar fi însemnatrezolvarea problemelor noastre. Seara aceea a fost lungă şi obositoare.Domotei avea acel gen de inteligenţă stradal,şmecherească, iute şi foarte adaptabilă. Chiardacă nu sesiza nuanţele şi nu avea o viziune deansamblu a situaţiei, totuşi nu putea fi prostituşor. Ne-au trebuit câteva ore pentru a-i domolivigilenţa şi pentru a-l convinge că sunt şanse derezolvare a problemei în viitor, aşa după cumdorea el şi grupul pe cate îl reprezenta. Ştiam că, ulterior, când vor afla despreactul normativ româno-american, nu vor maiavea ce să facă şi se va declanşa un mare scandal. 61
  62. 62. Dar în felul acesta Departamentul Zero rămâneape propriile lui picioare şi nu avea să depindă deinterese politice ori de altă natură. Am plecat spre Statele Unite într-o zipe la începutul lui decembrie 2005, cu o cursăspecială a SRI. Avionul transporta şi câţivaofiţeri americani, dintre care trei erau colonei.Erau trimişi speciali în legătură cu ansambluldin Bucegi. După o escală scurtă în Spania, amajuns cu bine în Maryland şi chiar de a doua ziam început pregătirea. Americanii erau foarteserioşi şi punctuali; la urma urmelor, făceautotul pe banii lor. Dotările erau interesante,dar totuşi nu cine·ştie ce. Se perindau pe acolodiverşi ofiţeri ai Marinei şi ai USAF, trăgând cuochiul şi încercând să-şi dea seama care dintrenoi promitea mai mult. În mod sigur, doreau să-ladjudece pe agentul respectiv pentru serviciulîn care activau şi pe care îl conduceau, dupăo înţelegere cu serviciul secret din care acestafăcea parte. Conştient că miza era mare, mă concentramcât puteam de mult, rămânând mai mereu într-ostare relaxată şi de receptivitate, proprie oricândunei investigaţii remote-viewing (RV). Totuşi,din pleiada de colonei şi generali care se perindape acolo, unul se pare că nu mă prea simpatiza, 62
  63. 63. şi acesta era colonelul Foreeth. De fiecare datăcând trecea pe lângă mine, nu scăpa ocazia să măia peste picior şi chiar să mă apostrofeze - mai înglumă, mai în serios - ceea ce totuşi nu dădeabine la viziunea generală şi nici la raportul finalcare avea să-mi fie făcut. Recunosc că mă călcape nervi, pentru că era evident că era o simplăantipatie, nimic mai mult, dat care putea să măcoste. Fusesem trimis de Departamentul Zeroca un fel de “asigurare” a valorii SRI, deci nuputeam să fac figură proastă acolo. Nu ştiu cumgândeau serviciile secrete din alte ţări care şi-autrimis reprezentanţii, dar deja rămăseserăm doarcinci, ceilalţi fiind trimişi acasă. Acolo problemaera pusă fără menajamente, direct, clar: pleci saurămâi. Cei care am rămas trebuia să mai dămunele teste. Aveam un respect deosebit pentrucanadian, un tip foarte senzitiv şi cu anumitecapacităţi extrasenzoriale. Conducea detaşat înclasament, dar măcar îi recunoşteam valoareape drept. Dacă Foreeth nu m-ar fi stresat cuglumele lui idioate, poate mi-aş fi îmbunătăţit şimai mult performanţele. Destinul a făcut însă caproblema să se rezolve într-un mod admirabil. Eram deja de două luni în Maryland,exersând din greu. Am spus, de asemenea, că 63
  64. 64. la americani lucrurile erau foarte serioase; bazamilitară fiind una importantă, era mai mereuvizitată de diferite personalităţi ale armatei.Printre acestea se numărase de vreo două orichiar şeful Pentagonului, care pe atunci erageneralul Inossanto. Deşi sever şi uns cu toatealifiile, generalul păstra totuşi un aer bonom şijovial, pe care nu se sfia să-l întreţină cu cei dinsubordinea sa, atunci când el credea de cuviinţă.Chiar am avut impresia că, într-o anumitămăsură, mă simpatiza şi era oarecum interesatde situaţia mea. Acum, nu aş putea spune dacăaceasta era o consecinţă directă a ServiciuluiAmerican de Contrainformaţii, legat dedescoperirea din Bucegi, dar prima impresie pecare mi-a făcut-o a fost favorabilă. În plus, aveao prestanţă excepţională, care făcea ca, atuncicând intra în încăpere, nu doar toată lumea săse ridice - element firesc, datorat gradului -, darşi să tacă mult timp după aceea, până când eladucea vorba sau întreba ceva. În acea zi, ghinionul lui Foreeth a fost sănu-l vadă pe general, care era aplecat şi discutacu unul dintre subalterni la o masă din spatelesălii. Noi ne aflam într-o mică “recreaţie”,pregătindu-ne pentru un test foarte secret şiimportant, care trebuia dat în prezenţa Şefului 64
  65. 65. Pentagonului. Ca de obicei, Foreeth a intratneatent şi a început să mă ia peste picior,absolut fără niciun motiv. Cu coada ochiuluiam observat atunci cum generalul Inossanto îşiîndreptă atenţia către mine şi Foreeth; acestacontinua să nu fie conştient de prezenţa ŞefuluiPentagonului în cameră. Câţiva dintre ceilalţi ofiţeri responsabilicu testele au căutat să-l atenţioneze pe Foreeth,dar generalul le-a făcut semn să se oprească.Situaţia devenise oarecum stânjenitoare, pânăcând, într-un reflex de intuiţie subconştientă,i-am spus pe nerăsuflate colonelului ce anumefăcuse între orele 9 şi 10 dimineaţa, subliniindcă poate soţia lui nu ar fi cea mai fericită să afleaceasta. S-a aşternut o linişte mormântală.Eram roşu ca racul şi începusem deja să-mistrâng lucrurile, considerând că nu mai amce căuta acolo. Atunci se auzi râsul viguros algeneralului Inossanto, umplând în cascadeliniştea din interior. Totuşi, nimeni nu îndrăzneasă ia poziţie, deoarece se cunoştea caracterulrăzbunător al lui Foreeth, precum şi importanţafuncţiei sale. Acesta rămăsese cu ochii ieşiţi dinorbite, roşu de furie şi incapabil să scoată vreuncuvânt. 65
  66. 66. - Ha-ha-ha, Foreeth, nu se mai opreageneralul Inossanto din râs. Asta ai ţinut-oascunsă de noi! Abia atunci colonelul l-a văzut pegeneral. A salutat şi, interpretând reacţia ŞefuluiPentagonului ca fiindu-i favorabilă, se pregăteasă dea ordin să fiu trimis în ţară. Atunci s-a petrecut un fapt uimitor. Dinrâsul şi tonul jovial pe care îl avea, generalulInossanto şi-a modificat brusc atitudinea,spunând răspicat şi rece: - Vrei să faci ceva ce eu nu ştiu, Foreeth? Tonul său căpătase de asemenea şi onuanţă vag ameninţătoare. Colonelul se poticni, se bâlbâi şi se scuză: - Sir, no, Sir... Eu... doar... Sir... o ofensă ... Generalul îl privea cu ochi reci: - Mâine treci de la Aeropurtate laInfanteria Marină. - Dar... Sir... eu... - E un ordin Foreeth! a ridicat-generalulglasul. Îl vei găsi semnat mâine dimineaţă laprima oră pe biroul tău. Nu mai ai de ce să trecipe aici. Spunând acestea, generalul Inossantoveni lângă mine, întreţinându-se amical şifăcând diferite observaţii uşor ironice la adresa 66
  67. 67. lui Foreeth, pe care acum îl ignora complet.Acesta ieşi cu coada între picioare şi, într-adevăr,de atunci inainte nu l-am mai văzut niciodată peacolo. E lesne de inţeles ce avânt mi-a dat aceastăintervenţie a Şefului Pentagonului. Într-unanumit sens, lucrurile merg în America la fel ca lanoi; imediat după aceea am înregistrat o “cotaţiebursieră” semnificativ îmbunătăţită, mi-a fostacordată mai multă atenţie şi mi s-a arătat maimult respect. Sunt sigur că toate acestea nuveneau nicidecum dintr-o reală apreciere saujudecată, ci mai mult din aspecte conjuncturale,ca cele descrise mai sus. Oricum, până la urmăam încheiat pe locul 4, ceea ce a fost consideratăo adevărată victorie. Nu-mi era clar la ce mi-ar fifolosit ea, dar faptul că am terminat în plutonulfruntaş îmi dădea o anumită siguranţă de sine.Tocmai ne pregăteam să trecem la o nouă rundămai avansată de studiu a RV, când am primitun telefon pe o linie securizată din ţară, de laCezar. Acesta mă chema grabnic acasă, fără să-mi spună însă care era motivul. N-am mai pusnici eu vreo întrebare; am raportat şefului direct,generalul Roddey, care şi-a exprimat regretul cătrebuia să plec pe neaşteptate, dar mi-a spus căpeste un an vor relua antrenamentul, însă doar 67
  68. 68. cu cei selectaţi. M-a lăsat să înţeleg dincolo deorice echivoc că mă aflam şi eu printre aceştia.Fericit, m-am grăbit să prind jeep-ul care măaştepta jos în curte; operativitatea americană erademnă de invidiat. Când am ajuns pe aerodrom, am salutatregulamentar doi ofiţeri pe care îi ştiam dinRomânia, fiind ataşaţi misiunii din Bucegi.Am fost bucuros să văd că şi ei îmi răspundcu responsabilitate, ca şi cum ştiau prea binecine eram şi ce făceam acolo. Fără să mai pierdvremea, m-am îmbarcat într-un B-52 şi amurmat aceeaşi linie ca la venire; o scurtă escalăîn Spania, apoi în sfârşit la Bucureşti pe o pistăretrasă. Zăpada, amestecată cu noroiul şi ploaia,îmi crea un mic disconfort; era cu totul altcevadecât în Maryland. De pe pistă am fost îmbarcat direct într-un elicopter al Departamentului Zero, cares-a ridicat imediat în aer, îndreptându-se spreBaza Alpha. N-aveam să bănuiesc surpriza deproporţii care mă aştepta acolo. 68
  69. 69. CAPITOLUL 2 MISIUNE IMPORTANTĂ La bază m-a întâmpinat Cezar, zâmbind.Aflase despre “incidentul” din Maryland şii-l raportase generalului Obadea, care râdeasatisfăcut. - Ai văzut, ai văzut cum l-a “aranjat”generalul pe Foreeth? îi repeta el lui Cezar. Eh,cu Inossanto m-am avut întotdeauna bine, chiardacă nu ne-am mai intâlnit de ceva vreme. Apoi, întorcându-se spre mine: - Ai făcut o treabă pe cinste acolo, Radule!Acum însă lucrurile au intrat pe un alt făgaş. Am ridicat ochii în sus, aşteptându-mă săavem din nou probleme cu comisia din Senat. - Aaa, nu e vorba de Domotei, s-a grăbitgeneralul să mă liniştească. Deocamdată amreuşit să controlăm situaţia.Dar omul e mereula pândă şi trebuie să fim foarte atenţi.Vino înbiroul meu, te rog. L-am urmat pe general, dorind să aflucare e noua mea însărcinare. În pragul uşii amrămas însă perplex: la masa elegantă din lemn şinichel era aşezat doctorul Xien. 69
  70. 70. - Repa Sundhi! am exclamat aproapeinvoluntar, cu o mare surpriză şi totodatăbucurie în glas. Doctorul Xien arăta exact aşa cum il ştiam:micuţ, cu un început de chelie, îmbrăcat într-una din uniformele chinezeşti binecunoscute, cuexcepţia faptului că aceasta era acum de culoarealbastru închis şi cu mâneci albe. S-a înclinatuşor în faţa mea şi mi-a zâmbit. M-am repezit,luându-i şi strângându-i cu putere mâinile firave.Nu îl mai văzusem de ceva vreme şi ştiam preabine că fusese o problemă importantă pentrucare Guvernul României îi căuta sfatul. N-amapucat să-mi exprim aceste gânduri, deoarece ela intervenit direct: - Acea problemă s-a rezolvat. Totul estebine acum. Dar iată, fă cunoştinţă cu Shin Li. De emoţie, nu mi-am permis până atuncisă analizez prea bine situaţia din încăpere.Doctorul Xien se afla la masă lângă o femeiefoarte tânără, superbă, iar Cezar şi generalulObadea se aşezaseră de o parte şi de alta a ei. Eraasistenta care il însoţise pe Repa Sundhi în anii‘80, atunci când s-au pus bazele DepartamentuluiZero. Nu mi-am putut reţine un gând: oareoamenii aceştia nu îmbătrânesc deloc? Conformdescrierilor lui Cezar, se părea că ei rămăseseră 70
  71. 71. neatinşi de rigorile bătrâneţii. - Ţi-am mai spus că timpul nu trece pestenoi aşa cum trece peste tine, mi-a continuatgândul doctorul Xien. Dar să lăsăm asta. E cevaimportant ce trebuie să faci, însă depinde doarde alegerea ta. Shin Li te va ajuta să realizezitotul cât mai bine. Eram încă destul de confuz. Ce trebuiasă fac, cine era mai precis această femeie, cumde cei doi nu îmbătrâneau...? Erau multe alteîntrebări care mi se ciocneau în cap, agitându-mi mintea. Treptat însă, graţie antrenamentuluidobândit în Maryland, anumite funcţii mentaleau început să se ordoneze de la sine şi să ofererăspunsuri competente. Am realizat că venireadoctorului Xien era ceva foarte important, fărăîndoială nu doar legat de persoana mea; amînţeles că acea femeie extraordinar de frumoasă,cu trăsături malaeziene, avea să mă ghidezeprin hăţişul pe care trebuia să-l străbat; şi m-amgândit, de asemenea, că acum aş putea să pun înaplicare RV pentru a înţelege mai multe despredoctorul Xien şi însoţitoarea sa. - Nici să nu te gândeşti că metodaamericanilor va da vreun rezultat în cazulnostru, m-a liniştit el imediat, citindu-mi ca deobicei gândurile. Te sfătuiesc să nu pierzi timpul 71
  72. 72. şi să începi cât mai curând studiul împreună cuShin Li. Intuitiv mi-am dat seama că înainteaacelei întâlniri avusese loc o discuţie importantăîntre doctorul Xien, generalul Obadea şi Cezar,care s-a referit la Pergamentul secret primit dela zeiţa Machandi nu cu mult timp în urmă. Separe deci că venise timpul pentru ca informaţiileconţinute în el să fie făcute cunoscute. DoctorulXien mă ajutase să traduc acel text din dialectulvechi tibetan, dar îmi specificase că deocamdatăel nu trebuia publicat. Acum situaţia semodificase radical; mi s-a adus la cunoştinţă cătrebuia acţionat fără întârziere pentru a-l facecunoscut. Totuşi, Repa Sundhi mi-a spus că ar fifost util să adaug unele scurte comentarii la celecinci versete pe care le conţinea pergamentul,pentru a ilumina şi mai mult înţelegerea celorinteresaţi. Natura acestor comentarii urma să-mi fiedesluşită de către Shin Li şi tocmai acesta se parecă era rolul ei hotărâtor în cadrul misiunii mele. - Dar Cezar nu îmi poate explica? amîntrebat eu. Doctorul Xien se opri, zambind uşor: - Nu, de data asta altcineva trebuie să îţidea explicaţiile necesare. 72
  73. 73. Am privit-o pe Shin Li. Era cu adevăratperfectă în trisăturile corpului, iar zâmbetul eimă fascina. Cred că în mare parte acestui zâmbetîi opuneam eu mica mea rezistenţă, pentru cămă simţeam lipsit de apărare. Am încercat o ultimă şansă: - Cât timp îmi va trebui să aflu misterelePergamentului? Am multe alte îndatoriri derealizat aici. - Exact de atâta timp cât va fi nevoie, m-aliniştit Repa Sundhi, bătându-mă uşor pe umăr.Nicio clipă în plus... Cezar mi-a spus că doctorul Xien urmasă rămână la Bază mai mult timp datorită unoraspecte suplimentare de securitate naţionalăpe care guvernul le ridicase, solicitându-i dinnou ajutorul. În această perioadă, Shin Li aveasă fie mai mereu în preajma mea. Mărturisesccă nu înţelegeam ,,mişcarea tactică” din parteadoctorului Xien şi a lui Cezar, dar în acelaşitimp recunoşteam fiorul ce-mi învăluia inimaatunci când o priveam pe Shin Li, bucurându-mă de prezenţa ei. Femeia aceasta depăşea cumult, orice standarde de frumuseţe cu care eramobişnuit. Trăsăturile specifice ţinutului malaezian îiconfereau acea dulceaţă orientală inexprimabilă 73
  74. 74. a chipului, fără însă a o depărta foarte mult detrăsăturile occidentale. La întrunirile echipei aproape că nuvorbea, dar când totuşi o făcea, glasul îiera puternic şi exprima precis tot ce dorea,uneori cu un uşor accent care îi sporea şi maimult farmecul. Speculaţiile mele cu privire la“consistenţa” ei spaţio-temporală şi la misterultinereţii ei nu îşi găseau o rezolvare, pentrucă nu aveam suficiente date. Dacă în ceea ce-lpriveşte pe Elinor problema era dară, funcţiileorganismului său fiind influenţate de acel obiectmetalic care îi asigura o longevitate fenomenală,în cazul lui Shin Li nu găseam nici un sprijinpentru a explica “suspendarea” ei temporală.Ulterior, am încercat să aflu câte ceva de laCezar, dar se pare că subiectul era tabu. - Nu ai nevoie deocamdată de acestecunoştinţe. Ele nu vor face decât să te piardă într-ojunglă din care nu vei mai şti cum să ieşi. - Dar cum să vorbesc cu cineva despresubiecte atât de importante, fără să am niciunfel de informaţii despre persoana ei? - Uneori e mai bine să laşi lucrurile în felulacesta, a concluzionat Cezar. În mod evident, Repa Sundhi şi Shin 74
  75. 75. Li erau două fiinţe foarte evoluate spiritual,care aveau de îndeplinit anumite îndatoriri şimisiuni precise şi care îşi ofereau astfel benevolajutorul lor nepreţuit. Faţă de ceea ce făcusem înMaryland, treaba de acum mi se părea de zecide ori mai dificilă. În ultimul timp sesizasem unfel de “lene” raţională şi spirituală în ceea ce măprivea, cauzată mai ales de programul ordonat şiprecis din baza americană. Îmbătat oarecum deunele succese obţinute pe calea RV, am început săpierd din vedere adevărata învăţătură, care eracea spirituală. Mi-am dat seama că nu remote-viewing era piesa principală a “educării” mele,ci înţelegerea corectă a misterelor spiritualităţii,mai ales că pentru aceasta doctorul Xien apelasechiar la Shin Li. În ciuda aparenţelor, “lecţiile” nu auînceput totuşi imediat, ci timp de două luni dupăaceea mi-am desfăşurat activitatea obişnuită,selectând personal şi luând parte la câtevaacţiuni tactice împreună cu locotenentul Nicoară.Aveam atât de mult de lucru şi atenţia îmi eraatât de mult solicitată, încât pe drept cuvânt nicinu cred că aş fi fost în stare să asimilez ceva dinexplicaţiile lui Shin Li. În plus, în acea perioadăea a fost mai mereu plecată împreună cu doctorulXien în capitală, în legătură cu aceleaşi probleme 75
  76. 76. delicate de securitate naţională, la care însă eunu aveam acces. Prin luna mai 2006, Departamentulnostru a primit vizita generalului Roddey. Aşadupă cum am mai spus, acesta era o prezenţăplăcută, minunată, un om integru, serios şifoarte inteligent. Spre surprinderea mea, Cezarm-a însărcinat cu primirea lui până la discuţiilecare urma să aibă loc destul de curând. Probabil se baza pe o anumită simpatie şirespect reciproc pe care le simţise între mine şigeneral, iar la asta mai contribuiau şi referinţeleexcelente pe care acesta le trimisese dupăplecarea mea din Maryland. M-am simţit onorat să fac oficiile de gazdăşi chiar să intru cu generalul în anumite discuţiidestul de periculoase pentru mine, pentrucă nu stăpâneam subiectul. Bătrânul ofiţerera un om cu o vastă experienţă în domeniulmilitar şi fără îndoială că m-a considerat unfel de “vânat” simplu, o pauză, o recreaţie. Erafoarte bun prieten cu Cezar, dar în domeniulacesta foarte fin, al securităţii naţionale şi alcontraspionajului, lucrurile sunt întotdeauna penisipuri mişcătoare. Ulterior, chiar şi Cezar s-aîntrebat dacă atacul generalului nu a fost, printrealtele, şi o săgeată trimisă asupra DZ, care mă 76

×