• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Suedia&Norvegia
 

Suedia&Norvegia

on

  • 12,472 views

 

Statistics

Views

Total Views
12,472
Views on SlideShare
12,434
Embed Views
38

Actions

Likes
1
Downloads
113
Comments
0

2 Embeds 38

http://www.slideshare.net 37
http://webcache.googleusercontent.com 1

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Suedia&Norvegia Suedia&Norvegia Presentation Transcript

    • Norvegia şi Suedia -Tradiţie şi cultură-
    • NORVEGIA “ Alt for Norge” Midnight Sun
    • Aşezare geografică şi cadru natural Poziţie geografică - situată în partea occidentală a Peninsulei Scandinave, în Europa de Nord. - se desfăşoară pe circa 27º long. E şi 13º lat. N Vecini - în partea de nord se află Marea Barents - în partea de vest este limitată de Marea Norvegiei - în partea de sud se găseşte Marea Nordului - în est se învecinează cu Suedia Suprafaţa - se situează pe locul 59 în lume cu o suprafaţa totală de 385.199 km²
    • Evoluţie paleogeografică şi geologică : Precambrian – scutul baltic (cutarile norveco-samide) Paleozoic – cutările caledonice (Munţii Scandinaviei) Mezozoic-Neozoic – falieri, coborâri şi înălţări pe verticală Cuaternar (Pleistocen) – glaciaţiunea de calotă Litologie – şisturi cristaline, intruziuni granitice şi depozite sedimentare
      • Unitaţi de relief reprezentative :
      • I. Alpii Scandinavi
      • - ocupă cea mai mare parte a teritoriului norvegian
      • - sunt munţi vechi, afectaţi de glaciaţiaunea cuaternară
      • forma de relief cea mai reprezentativă pentru Alpii Scandinavi este cea situată la contactul cu domeniul marin, şi anume, fiordurile.
      • - în domeniul montan, datorită eroziunii glaciare, au luat naştere vârfuri piramidale “nunatakuri”, platouri de eroziune (fjell)
      - din punct de vedere morfologic se remarcă o regionare a arcului scandinav în 3 sectoare: sectorul sudic (până la fiordul Trondheim), sectorul central (până la oraşul Tromso) şi sectorul nordic (până la Marea Barents). - sectorul sudic se caracterizează prin prezenţa unora dintre cele mai mari fiorduri: Sognefyord, Hardangerfyord, Trondheim. Alpii Scandinavi Norangsfjorden
    • Sognefjorgen
      • II. Câmpia Jaeren
      • - câmpie litorală îngustă
      • - situată în zona fiordului Oslo
      • alcătuită din depozite marine şi fluvio-glaciare
      III.Câmpia Trondelag - câmpie litorală de dimensiuni reduse - situată în zona fiordului Trondheim Jaeren
      • Condiţiile climatice
      • - clima temperat-oceanică, cu un plus de umiditate datorită circulaţiei vestice, sud-vestice asociată cu influenţa Curentului Cald al Golfului (Gulf Stream).
      • acest curent este împărţit în 2 ramuri principale: Curentul Norvegiei şi Curentul Irminger contribuind la apariţia celei
      • mai importante anomalii pozitive la nivel global (astfel încât temperaturile medii în luna ianuarie se menţin la
      • 0ºC).
      • - temperatura maximă a lunii ianuarie este de 5ºC la Oslo, în timp ce în partea de sud-vest, la Bergen aceasta nu depăşeşte 3ºC.
      • - temperatura maximă a lunii iulie creşte până la 19ºC la Bergen, spre deosebire de Oslo, unde verile sunt mai călduroase, cu o temperatură maximă de 28ºC
      • cea mai umedă regiune este colţul sud-vestic al Norvegiei (2000 mm/an la Bergen), iar cel mai sărac în precipitaţii
      • este colţul de nord-est (sub 500 mm/an)
      • in iunie si iulie soarele nu apune niciodată (“Soarele Noptii”)
      • prezenta aurorei boreale
      Aurora boreala “ Soarele noptii”
    • Reţeaua hidrografică - Norvegia are numeroase râuri şi lacuri - Cel mai mare râu al ţării este situat în partea de est, Glomma, cu o lungime de 610 km. Împreună cu afluenţii săi, Glomma , drenează o mare parte din teritoriul Norvegiei. - Râurile din partea de vest a ţării sunt în general scurte şi repezi, care coboară în trepte, formând numeroase cascade - Cel mai lung râu din nord este Tana care se varsă în Marea Barents şi formează o parte a frontierei cu Finlanda. Acest râu reprezintă principalul loc de unde se pescuieşte somon. - Norvegia deţine şi un număr ridicat de lacuri glaciare, cel mai mare dintre acestea fiind Mjøsa - Lacul Hornindalsvatnet , situat lângă complexul lacustru Nordfjord, este considerat cel mai adânc lac din Europa (exceptând Marea Caspică) Râul Glomma Nordfjord
    • Lacul Hornindalsvatnet Râul Tana
    • Caracteristici biopedogeografice - păduri de foioase se găsesc în S Norvegiei, la baza Alpilor Scandinavi (Quercus, frasin, mesteacăn) - păduri de amestec se întâlnesc la peste 400m altitudine (brad, molid şi pin) - etajul coniferelor (Pinus silvestris), sub aceste păduri sunt soluri podzolice - etajul tundrei alpine se găseşte la peste 1900m altitudine (ienupăr, muşchi, licheni) dezvoltată pe soluri gleice - fauna: reni, lupi, vulpi, elani, hermeline, balene, peşti, păsări. tundra alpina ren
    • Norvegia este adeseori asociată cu Vikingii. Regele Viking Harald cel cu Păr Frumos a fost cel care a unit Norvegia într-un singur regat în jurul anului 900 e.n. Vikingii au înscris Norvegia pe hartă un secol mai târziu, când au navigat cu corăbiile lor alungite, înspre toate punctele cardinale (drackar), chiar şi peste Oceanul Atlantic, în America. Leif Eriksson a descoperit Vinland (in anul 982), aşa cum a numit el acel ţinut, cu 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Epoca vikingă a fost o perioadă importantă pentru cultura şi pentru istoria norvegiană. Contactele cu naţiunile cele mai civilizate din Europa au constituit o sursă de inspiraţie şi de idei care au dăinuit peste veacuri. Istorie corabie vikinga Laponii sunt poporul băştinaş al Norvegiei, în prezent un grup minoritar. Ei îşi au propriul parlament şi trăiesc mai ales în ţinutul Finnmark, în nordul ţării. Poporul lapon îşi câştigă în mod tradiţional existenţa din creşterea renilor, vânătoare şi pescuit. Laponii sunt mândri de patrimoniul lor cultural şi creează obiecte de artă şi de artizanat extrem de frumoase.
    • Cultura Saami Cort Saami În Evul Mediu populaţia a crescut în mod exploziv, până când ciuma neagră, care făcea ravagii în toată Europa, a redus-o cu două treimi. Totuşi, în secolul al XVI-lea, Norvegia a înregistrat din nou o creştere economică. Pescuitul heringului a devenit tot mai important, negoţul a început să înflorească şi populaţia să se extindă. Ca naţiune maritimă, Norvegia se baza mult pe pescuit şi pe exportul de peşte. Împreună cu exportul de cherestea şi cu comerţul, acesta reprezenta cel mai important segment al economiei norvegiene.
    • Cadrul uman. Tradiţie şi cultură Oslo Principalele oraşe : - capitala Norvegiei, principalul port şi centru industrial - cel mai mare oraş al ţării, în vecinătatea sa locuind ¼ din norvegieni - sediul puterii politice şi administrative - aspectul construcţiilor este dominat de arhitectura modernă - important centru cultural, acesta găzduieşte clădirea Parlamentului „Storting”, numeroase edificii culturale (inclusiv Universitatea din Oslo), Muzeul Munch (cu numeroase picturi ale lui Edvard Munch), Muzeul Kon-Tiki (cu exponate din călătoriile antropologului şi exploratorului Thor Heyerdahl), Muzeul vaselor vikinge, Birkelunden, Vigeland Parc, Palatul Regal. Oslo C lădirea Parlamentului
    • Muzeul Kon-Tiki Fiordul Oslo
    • Bergen
      • - cel de-al doilea mare oraş al Norvegiei
      • i mportant centru cultural din vestul ţării
      • - în trecut a fost port pentru liga hanseatică şi în prezent este un important centru de navigaţie
      • - important centru turistic de pe coasta vestică norvegiană
      • mai este numit şi „Gateway to the Fjords”
      • “ Orasul umbrelei”-datorita cantitatii mari de precepitatii.
      Bergen-port Bergen
      • fondat în anul 1070, acesta a fost capitala ţării până în secolul XIV, cand a fost înlocuit de Oslo
      • Situat in provincia Hordaland
    • Trondheim - fondat în anul 997 i.Hr de către Olaf I - a reprezentat pentru mult timp capitala regilor vikingi - găzduieşte Catedrala Nidaros , una dintre cele mai cunoscute destinaţii turistice - este considerat un loc sfânt Trondheim Catedrala Nidaros
    • - Alte oraşe importante: Narvik Stavanger Lillehammer Trømso
    • Religia norvegiană În proporţie de 94%, populaţia Norvegiei este de religie Evanghelică Lutherană, deşi mulţi sunt membrii neparticipaţi la viaţa religioasă. Biserica Evanghelică Lutherană este susţinută de către stat, iar clerul este numit de rege. Libertatea religioasă este complet garantată prin lege. Alte confesiuni sunt: Penticostală, câteva Congregaţii Romano-Catolice şi Protestante. Pe teritoriul Norvegiei se găseşte un număr foarte redus de musulmani. Limba norvegiană În ciuda omogenităţii etnice norvegiene, 2 tipuri diferite de norvegiană sunt vorbite în această ţară. Ambele forme sunt oficial recunoscute în egală masură şi amândouă sunt învăţate în şcoli. Limba majoritară, Bokmål (limba literară) este vorbită de mai mult de 80% din populaţie şi învăţată de 83% din elevi. Bokmål este un dialect al limbii daneze, folosită în administraţie în timpul uniunii Danemarcei cu Norvegia (1397-1814). Cea mai veche biserica din Norvegia
    • Nynorsk (New Norse) este studiată de 17% din elevi, cu precădere în zonele rurale din vest. A fost dezvoltată în sec. al XIX-lea, ca parte a naţionalismului norvegian reînviat. Eforturile de a unifica cele două limbi în una singură, numită Samnorsk au avut un impact foarte redus. Limba norvegiană este parte a grupului vestic de limbi scandinave, ramură a limbilor germanice (subfamilie a limbilor Indo-Europene). Limbile finno-ungrice sunt vorbite de populaţia Saami . Aceasta trăieşte în cea mai mare parte, în nordul Norvegiei, Suediei, Finlandei şi în vestul Rusiei. În afara comunitaţii lor, aceştia erau cunoscuţi ca Laponi (Lapps, Laplanders), termeni pe care ei îl consideră jignitor. Steagul Saami Populaţia Saami numără în jur de 50.000-100.000 persoane, cea mai mare parte a lor trăind în Norvegia. Majoritatea vorbesc încă limbile finno-ungrice, în completare cu limbile naţionale dominante în zonele unde trăiesc (norvegiană, suedeză, finlandeză şi rusă). Religia tradiţională Saami a fost şamanismu, credinţa în spiritele care comunică cu şamanul (preotul), dar în prezent aceste ritualuri sunt umbrite prin participarea la viaţa religioasă specifică teritoriilor pe care le ocupă.
    • Literatura norvegiană Îşi are originile cu aproximativ 1000 ani în urmă. Poemele, aşa numitele „ saga ” (proză narativă medievală) scrise începând cu sec. al IX-lea şi până în sec. al XIII-lea arată viaţa şi experienţa vikingilor norvegieni. Cea mai veche literatură norvegiană preia forma poeziei şi include „ eddic poetry ” (Edda Poetic) bazată pe legende şi figuri mitologice, dar şi cea de tip „ skaldic ” (skald = poet scandinav) scrise în special de poeţii norvegieni de la Curtea Domnească. Aceste poeme care eforă importante informaţii despre mitologia şi istoria Norse, au fost transmise pe cale orală şi scrisă în secolul al XIII-lea. O renaştere în literatura norvegiană a avut loc după ce supremaţia daneză a dispărut, la începutul sec. al XIX-lea ca parte a unei mişcări naţionale pentru reafirmarea unei independente identităţi culturale. În sec. al XIX-lea apar scriitori moderni ca: dramaturgul Henrik Ibsen, nuveliştii Jonas Lie şi Alexander Kielland şi autori câştigători ai premiului Nobel: Bjørnstjerne Bjørnson ( este autorul unui poem intitulat Ja vi elsker dette landet (“Yes, We Love This Land” – „Da, iubim această ţară”). Poemul a devenit ulterior imnul naţional al Norvegiei şi a fost cântat pentru prima dată de Ziua Constituţiei Norvegiene, 17 mai, în anul 1864 la Christiania (Oslo) , Knut Hansun şi Sigrid Undset. .
    • Cu peste 1000 de ani în urmă, regatele de mici dimensiuni din care era compusă Norvegia s-au unit şi au format o singură ţară, care a adoptat la scurt timp religia creştină. Aceste evenimente au adus Norvegia în sfera culturală a marii Europe, cu tradiţia sa arhitectonică de construcţii şi sculpturi în piatră. În Trondheim se află cea mai veche catedrală gotică din ţările nordice, Catedrala Nidaros, înălţată pe locul unde a fost îngropat Sfântul Olav. Şi în restul ţării au fost construite numeroase biserici din piatră, de dimensiuni mai reduse, de obicei în stil romanic. Datorită accesului facil la cheresteaua de foarte bună calitate, în Norvegia s-a dezvoltat o tradiţie a construcţiilor din lemn, care datează de peste o mie de ani. Şi în prezent, multe din cele mai interesante construcţii moderne din Norvegia sunt făcute din lemn, reflectând atracţia puternică pe care materialul respectiv continuă să o exercite asupra arhitecţilor şi constructorilor din această ţară. Arhitectura norvegiană Baroniet Rosendal Arhitectura rurală în Telemark
    • Arta şi meşteşugurile norvegiene
      • Pictura cu trandafiri este o tehnică de pictură decorativă specifică Norvegiei, care utilizează trandafiri de diferite forme şi mărimi ca model principal. Foarte răspândită în comunităţile de ţărani şi fermieri din trecut, pictura cu trandafiri este considerată în prezent o artă populară norvegiană clasică.
      • Interesul reînnoit pentru meşteşugurile norvegiene a inspirat o renaştere a utilizării însemnelor vikinge antice, cum sunt capetele de dragoni şi de drakkeri , care apar pe multe produse artizanale, având mare succes în întreaga lume şi devenind un fel de simbol naţional .
      Corabie vikingă Pictura cu trandafiri
    • Muzica tradiţională norvegiană, atât cea vocală cât şi cea instrumentală, este de obicei interpretată de solişti. Muzica instrumentală se cântă cel mai adesea la vioară sau la vioara Hardanger , considerată instrumentul norvegian naţional. Această vioară are patru sau cinci coarde, este frumos decorată şi este puţin diferită de o vioară obişnuită. Experţii nu au căzut de acord asupra originilor sale, unii susţinând că a evoluat din vioară, alţii fiind de părere că provine direct de la instrumentele medievale cu coarde. Alte instrumente tradiţionale norvegiene includ drâmba (munnharpe), diferite fluiere, corni specifici (bukkehorn şi lur) şi ţitera norvegiană (langeleik). In fiecare an se organizează două concursuri naţionale de muzică tradiţională. Festivalul Naţional de Muzică Tradiţională de Dans este un concurs gammeldans, în timp ce Concursul Naţional de Muzică Tradiţională cuprinde vechile tradiţii bygdedans de cântat la vioară şi vocal, de dansuri tradiţionale şi de mânuire a unor vechi instrumente. Alte evenimente importante la care se reunesc artiştii populari şi publicul larg sunt Festivalul de Muzică Tradiţională de la Førde, Festivalul Internaţional de Muzică Tradiţională al districtului Telemark , organizat la Bø, şi Festivalul Jørn Hilme din Valdres. Muzica norvegiană
    • Mediul cultural este o zonă în care monumentele şi obiectele din jur sunt parte dintr-o entitate sau dintr-un context mai amplu. În prezent se consideră importantă conservarea monumentelor şi a siturilor ca parte dintr-un tot integrat, şi nu doar ca şi clădiri sau alte structuri individuale. În prezent există cinci astfel de medii culturale protejate în Norvegia, complexul de ferme Havrå, Mănăstirea Utstein, aşezarea laponă Neiden, minele de argint de la Kongsberg şi comunitatea de coastă Sogndalstrand . Comunitatea urbană Birkelunden din Oslo va fi de asemenea protejată. Planurile naţionale de conservare, cum ar fi Proiectul de Conservare a Monumentelor şi Siturilor de pe Coastă şi Planul de Conservare a Farurilor au drept obiectiv conservarea unor zone importante situate de-a lungul coastei norvegiene. Proiectul Calea Pelerinilor a implicat restaurarea şi marcarea drumurilor medievale tradiţionale care duceau la Catedrala Nidaros (Trondheim). Calea Pelerinilor este un traseu cu totul neobişnuit. Participanţii pot face trasee trecând prin acelaşi peisaj ca şi pelerinii medievali care se îndreptau spre Catedrala Nidaros, unde se păstrau pe vremuri rămăşiţele Sfântului Olav într-o raclă aurită din altar. Medii culturale Mănăstirea Utstein Sogndalstrand
    • Sărbători tradiţionale norvegiene Crăciunul este plin de tradiţii, ritualuri şi obiceiuri , bazate pe o serie de vechi superstiţii care continuă şi azi. Bătrâni şi tineri, prieteni şi familii sunt atraşi împreună de-a lungul mai multor săptămani de festivităţi. Oamenii devin mai gânditori şi mai păsători. În timpuri străvechi, Crăciunul era o sărbătoare a sacrificiilor în miez de iarnă- un festival al luminilor care marca tranziţia de la iarna întunecată la primăvară şi vară. Crăciunul a fost un timp al celebrării recoltei, fertilităţii, naşterii şi a morţii. În anii 900 regele Haakon I decide că obiceiul păgân “ drinking jul ” să fie mutat pe 25 dec , în cinstea naşterii lui Iisus Treptat , obiceiul păgân a fost creştinizat. Numele “ jul ” a fost păstrat însă sărbătoarea a fost dedicată lui Iisus Hristos, pruncul din iesle. Crăciunul este aşadar o mixtură de tradiţii antice păgâne şi creştine. Astăzi ,Crăciunul este cea mai populară celebrare a anului pentru bisericile creştine şi pentru familie. În trecut uşile hambarelor erau însemnate cu o cruce pentru a ţine spiritele rele la distanţă. Crucea a fost de asemeni folosită ca decoraţie pe pâine, ca un model în unt sau pe tavanul de deasupra mesei de Crăciun . Meniul varia de la district la district , însă pretutindeni masa era aşezată cu cele mai bune şi mai fine bucate avute la dispoziţie. Toţi oamenii care locuiau la o fermă – servitorii, familia şi oaspeţii- luau masa de Crăciun împreună Deseori mâncarea stătea afară până a doua zi în cazul în care spiritele şi piticii vizitau ferma în timpul nopţii.
    • Ajunul Crăciunului La ora 17.00 în ajunul Crăciunului bisericile încep să sune clopotele. După slujbă, familiile se adună pentru o masă festivă. Apoi se aşează pentru a asculta povestea Crăciunului, urmând ca mai tarziu să se ia de mână şi învârtindu-se în jurul bradului de Crăciun să cânte colinde. Copii asteaptă cu nerăbdare bătăile în uşă, cele ce anunţă venirea moşului cu sacul plin de daruri. Inainte de a scoate cadourile din desagă întreabă întotdeauna ”este vreun copil cuminte în casa aceasta?” Sfânta Lucia - 13 dec Ziua de 13 decembrie este închinată în cinstea Sfântei Lucia, tânăra care conform legendei a murit martiră în Sicilia. Această zi mai este celebrată şi în alte ţări inclusiv Suedia. Ziua este sărbatorită în şcoli, grădiniţe, spitale, etc. cu procesiuni conduse de o tânără Lucia îmbrăcată în alb, cu o coroana de lumini pe cap şi cu o lumânare în mână . În Norvegia această sărbătoare se numea “ lussinatten ”, era cea mai lungă noapte a anului şi nu era voie să se muncească. De la aceea zi şi până la Crăciun, spiritele , gnomii şi trolii bântuiau planeta. “Lussi”- un temut mag, îi alunga pe toţi cei care îndrăzneau să muncească. La această sărbatoare erau folosite crenguţe veşnic verzi şi vasc cu mult înaintea tradiţiei bradului de Crăciun. Crăciunul este un festival al luminii şi fabricarea lumânărilor a fost un pas necesar în pregătirea Crăciunului. Lumânările ieşeau mai bine dacă vremea era frumoasă. Felul în care lumânările ardeau în noaptea de Crăciun prevesteau ce se va întâmpla în anul următor. Dacă flacără se stingea însemna moartea proprietarului lumânării
    • Specialităţi culinare norvegiene Norvegia este recunoscută pentru excelentele sale preparate pe bază de produse proaspete, în special peşte. Puteţi găsi somon afumat, gravlax (somon sărat) şi păstrăv i în majoritatea restaurantelor, dar puteţi mânca şi o bogată varietate de peşti proaspeţi, cum sunt codul, dracul-de-mare şi halibutul. Heringii şi fructele de mare sunt şi ei foarte populari Pentru amatorii de carne, Norvegia se remarc prin preparatele din carne de ren, de elan, de cerb sau de cocoş de munte. Brânza din lapte de capră preparată într-un anume fel (brunost ) este o specialitate norvegiană. Acest fel de brânză maronie, dulce, nu este prea cunoscută în afara ţării, dar norvegienii de toate vârstele o adoră. Carnea uscată sau afumată ( spekemat ) sub formă de şuncă sau cârnaţi uscaţi este o mâncare de vară extrem de apreciată în Norvegia. Spekemat se serveşte de obicei cu o felie de pâine crocantă de grosimea unei napolitane (o altă specialitate norvegiană), cu smântână şi cu omletă, şi cade întotdeauna mai bine dacă este însoţită de o bere norvegiană bună sau de un păhărel sau două de aquavit. Brunost Spekemat
    • SUEDIA “ The land of the Sveas”
    • Aşezare geografică şi cadru natural
      • Poziţie geografică
      • - situată în partea răsăriteană a Peninsulei Scandinave, în Europa de Nord
      • se desfăşoară între 55º20`- 69º4` latitudine nordică şi 10º58` - 24º10` longitudine estică
      • Vecini
      • - în nord-vest: Norvegia
      • - în est: Marea Baltică
      • - în nord-est: Finlanda
      • - în sud-vest: Danemarca (prin Strâmtoarea Kattegat)
      • Suprafaţa :
      • - se situează pe locul 54 în lume cu o suprafaţa totală de 449.964 km²
    • Evoluţie paleogeografică şi geologică : Precambrian – scutul baltic (cutarile gothide) Paleozoic – cutările caledonice (Munţii Scandinaviei) Mezozoic-Neozoic – falieri, coborâri şi înălţări pe verticală Cuaternar (Pleistocen) – glaciaţiunea de calotă Litologie – şisturi cristaline, intruziuni granitice şi depozite sedimentare Jämtland & Härjedalen
    • Unitaţi de relief reprezentative: Podişul Smaland - fundament precambrian, acoperit de depozite glaciare - altitudine de peste 300m Câmpia Skane (Scania) - situată în sudul Podişului Smaland - relief de câmpie cu altitudini de 150-250m - cea mai redusă unitate de relief a Suediei - alcătuită din depozite marine şi fluvio-glaciare Depresiunea Suediei Centrale - fundament al Scutului Baltic - a funcţionat ca strâmtoare între Marea Baltică şi Marea Nordului - în prezent are aspectul unui culoar coborât, ocupat de depresiunile tectono- glaciare ale marilor lacuri suedeze Podişul Norrland - puternic fragmentat de o reţea hidrografică având aspect în trepte ce marchează stadiile de retragere ale calotei glaciare - numeroase rupturi de pantă generate de poziţia faliilor favorizează existenţa unui potenţial de amenajare hidroenergetică ridicat În zona Golfului Botnic - zonă de câmpie litorală cu lăţimi variate - alcătuită în special din depozite marine şi fluvio-glaciare Golful Botnic
    • Podişul Norrland Golful Botnic
    • Condiţiile climatice
      • - clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică
      • - precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă).
      • - GulfStream, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.
      • - Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18° C.
      • - iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate.
      • - spre nord, Suedia are ierni lungi si friguroase.
      • in iunie si iulie soarele nu apune niciodată (“Soarele Noptii”)
      • prezenta aurorei boreale
      “ Soarele Noptii” aurora boreala
    • Reţeaua hidrografică
      • hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Umealv 465 km, Lulealv 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni
      • o parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Gota, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm
      • lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vanern , (5585 km2), Vattern (1899 km2)şi Malaren (1140 km2).
      • lacul Malaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul ţării. Mişcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălţat pamânturile despărţind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren.
      Vanern Malaren
    • Caracteristici biopedogeografice
      • - jumătate din suprafaţa ţării este acoperită de păduri: mesteacănul pitic (betula nana), salcia pitică (Salix nana), pin, molid.
      • - r egiunea de sud este caracterizată de prezenţa unei vegetaţii secundare asemănătoare landelor
      • partea centrală şi nordică a ţării există păduri de conifere numite “ barrskog” dezvoltate pe soluri brune şi brune acide
      • i n zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetaţia de tundră montană.
      • i n faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, renul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă.
      barrskog mesteacănul pitic salcia pitică
    • Istorie Probele arheologice dovedesc că teritoriul actualei Suedii era locuit în Epoca pietrei, odată cu retragerea gheţii ultimei glaciaţiuni din interiorul peninsulei. Primii locuitori se presupune că au fost vînători-culegători, trăind în primul rînd din ceea ce Marea Baltică le putea oferi. Există probe care susţin teoria conform căreia sudul Suediei a fost dens populat în timpul Epocii bronzului, pentru că au fost descoperite rămăşiţe ale unor comunităţi bazate pe comerţ. În secolul IX şi secolul X, cultura vikingă a înflorit în Suedia. Comerţul, atacurile şi colonizarea se făceau în această perioadă către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea Neagră. În 1397, cele 3 ţări scandinave : Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personală nu una politică, şi în secolul XV Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi prin rebeliune armată. Coroana suedeză s-a despărţit în 1521 de această uniune personală cînd viitorul (1523) rege Gustav I al Suediei a devenit regent. Secolul XVII a fost martorul ridicării Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Războiul de 30 de ani. În secolul XVIII Rusia a luat hăţurile Europei de Nord şi în cele din urmă, în 1809, a rupt Finlanda din estul Suediei şi a declarat-o Mare Ducat rusesc.
    • Ultimul război purtat de Suedia a fost împotriva Norvegiei în 1814, ducând la crearea unei uniuni personale cu aceasta din urmă. Uniunea a fost dizolvată în mod paşnic în 1905. Suedia a rămas o ţară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea nealiniată în timpul Războiului Rece şi nu este astăzi membră a nici unei alianţe militare (deşi a participat la antrenamentele NATO). Jukkasjarvi
    • Cadrul uman. Tradiţie şi cultură Principalele oraşe : Stockholm
      • este capitala şi cel mai mare oraş din Suedia.
      • reşedinţa regiunii administrative Stockholms län
      • sediul Guvernului şi al Parlamentului
      • oraş de reşedinţă al şefului statului, regele Carol al XVI-lea Gustaf
      • se spune că oraşul a fost fondat de Birger Jarl, cu scopul de a proteja Suedia de la invazia maritimă a forţelor străine şi pentru a împiedica jefuirea unor cetăţi ca Sigtuna pe lacul Mälaren.
      • S-a dezvoltat ca centru comercial datorita existentei minelor de Fe (Bergslagen)
    • Vedere asupra oraşului Stockholm
    • Göteborg
      • - oraş din partea de sud-vest a Suediei, situat pe fluviul Göta
      • - reşedinţa judeţului Västra Götaland
      • - cel mai mare port al Suediei
      • - important centru comercial ( construcţii de automobile, prelucrarea textilelor, tutunului)
      • întemeiat în 1619 de către regele Gustav II Adolph
      • găzduieşte catedrala Gustavii Domkyrka
      Gustavii Domkyrka Portul Göteborg
    • Mälmo - situat în partea de sud a Suediei, pe malul Strâmtorii Öresund, “peste drum” de Copenhaga - capitala regiunii Skane - port maritim important - aici se află Malmöhus Castle, devenit în prezent Muzeul din Mälmo - fondat în secolul al XII-lea Malmöhus Castle Mälmo
    • Uppsala
      • al patrulea oraş ca mărime din Suedia
      • reşedinta regiunii Uppsala şi face parte din provincia istorică Uppland
      • a fost fondat în 1286
      • un centru universitar important, Universitatea din Uppsala este cea mai veche din Scandinavia, fondată în 1477
      • aici se află o mare catedrală în stil gotic
      • Are rol de tehnoport ; important centru religios
      Universitatea din Uppsala Alte oraşe mari sunt: Linköping, Örebro, Norrköping ,Västerås, Lund, Helsinborg. Catedrala Uppsala
    • Luteranismul este religia a peste 68% dintre suedezi. Biserica Evanghelică Luterană a fost biserica statului suedez începând cu sec. al XVII-lea şi până la sfârşitul sec.al XX-lea. Din ianuarie 1996, copii nu mai sunt automat consideraţi membrii ai bisericii la naştere, iar separarea bisericii de stat a fost completă începânt cu 1 ianuarie 2000. Suedia este împărţită în 13 dioceze luterane, fiecare condusă de câte un episcop. Religia Suediei Alte confesiuni protestante prezente în Suedia sunt: baptiştii, metodiştii, misionarii “Legământul Bisericii” şi penticostalii. Suedia curpinde şi mici comunităţi ale romano-catolicilor, musulmanilor, evreilor, budiştilor şi hinduşilor Biserica din Malmo Biserica Södra Åsum
    • Limba suedeză Limba suedeză (în suedeză: Svenska) este o limbă vorbită în majoritate în Suedia, şi în minoritate în Finlanda. De asemenea este vorbită în alte părţi ale lumii (exemplu, în SUA). Suedeza este una din limbile scandinave, o sub-grupă a limbilor germanice (indo-europene). Suedeza este foarte apropiată lingvistic de limba daneză şi norvegiană. Suedeza este limba naţională a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei. Este limba oficială in insulele Åland, un teritoriu autonom al Finlandei. Este limba secundară (dar oficială) în Finlanda, după limba finlandeză. Suedeza este limbă nativă pentru aproximativ 5,6% din populaţia Finlandei. Limba se predă obligatoriu în şcolile finlandeze, şi este cunoscută de majoritatea finlandezilor.
    • În literatura suedeză, dramaturgul şi scriitorul August Strimlberd este probabil cea mai cunoscută figură a literaturii suedeze. Autorii suedezi care au primit premiul Nobel pentru literatură sunt: nuvelista Solma Lagerlöf; poetul şi dramaturgul Pär Lagerkwisk şi autorul Harry Martinson. Astrid Lindgren este cunoscut de copii din întreaga lume ca şi creatorul faimoasei Pippi Longstocking. Literatura suedeză Arta şi arhitectura suedeză Arta suedeză îşi are originile în Epoca Bronzului. Ornamente din această perioadă indică un stil artistic independent. Sculpturile în stâncă de pe Insula Gotland datează din anul 500 î.Hr. Artele, în special sculptura au fost etalate o dată cu construirea bisericilor din perioada 1100-1350. Artiştii remarcabili ai Suediei în secolul al XVIII-lea sunt: pictorii Carl Gustav Pilo şi Alexander Roslin şi sculptorul Johan Tobias von Sergel. În sec. al XIX-lea s-au remarcat: Carl Frederik Hill şi Ernst Josephson.
    • Artele populare suedeze, inclusiv sculptura în lemn şi artele decorative sunt pretutindeni admirate. Mobilierul modern din casele suedezilor, articolele de sticlărie şi argintăria sunt cunoscute pe plan internaţional. IKEA, o companie de mobilă suedeză, este cunoscută pe plan internaţional pentru costurile reduse şi designul simplist al bunurilor din casele suedezilor. Orrefors este un centru important pentru artiştii care realizează vase de cristal. În arhitectură Suedia a dezvoltat medievalele case de bârne, care au fost copiate în Statele Unite în sec. al XVII-lea. Dezvoltarea arhitecturii, inclusiv mişcarea spre funcţionalism nu a fost realizată până la sfârşitul sec. al XIX-lea. De atunci, importanţi arhitecţi suedezi sunt: Ragnar Ostberg, Erik Gunnar Asplund fabrica de sticla obiecte din Epoca Bronzului
    • Regiunea Laponia Patrimoniu UNESCO
      • extremitatea nordica a Suediei
      • r egiune istorica
      • pana in 1809 unea teritoriile boreale ale Suediei si Finlandei
      • Masive muntoase , platouri inalte, ghetari, turbarii si paduri virgine
      • o cupata de populatia Sami
      • p arcuri n ationale
      • si o diversitate biologica mare.
      Laponia Reni din Laponia Cerul Laponiei
    • Muzica suedeză Cea mai mare contribuţie suedeză în muzică a fost în sfera canto. Corurile vocale, cel mai adesea formate din enoriaşii bisericilor, rămân o activitate socială şi culturală foarte populară în Suedia. Printre interpreţii faimoşi ai Suediei se numără: Jenny Lind, Christina Nillson, Jussi Björling, Brigit Nillson şi Lenna Willemark. Cântecele populare suedeze sunt în general balade , acompaniate de vioară, violoncel sau violă, dar şi de un instrument popular suedez “ myckelharpa ” (o vioară cu clape) şi alte instrumente tradiţionale. Unii dintre muzicienii populari moderni, aşa cum e Willemark, cântă unele cântece cunoscute ca “Kulning” sau “Lockrop”. Din 1970, numeroşi cântăreţi suedezi de pop sau rock au ajuns să fie recunoscuţi internaţional. Probabil cele mai faimoase trupe sunt: Abba, Roxette, Ace of Base. În ultimii ani, muzica heavy metal şi punk au cunoscut o importantă evoluţie în Suedia. Abba
    • Tradiţii suedeze de peste an Tradiţii de primăvară În joia dinaintea Paştelui (“Joia Mare) fetele tinere îşi pictează feţele, îşi pun eşarfe şi îmbracă fuste lungi apoi umblă din casă în casă adunând dulciuri. Pe dealuri, oamenii aprind focuri de tabără pentru a alunga spiritele rele. Simbolul suedez al Paştelui este o rămurică de mesteacăn împodobită cu fire şi pene colorate şi cu cât sărbătoarea se apropie, în toate magazinele suedeze se poate găsi pe omniprezentele ouă de ciocolată. După Paşte urmează o altă sărbătoare tradiţională păstrată din vechile credinţe, Walpurgis Night . În această noaptea (30 aprilie) o mulţime de suedezi se adună pe dealurile din apropierea localităţilor aprinzând imense focuri de tabără şi încingând petreceri zgomotoase în jurul lor. În trecut, focurile erau aprinse pentru a speria vrăjitoarele, dar astăzi, suedezii organizează această petrecere pentru a sărbătorii trecerea iernii şi pentru a prevestii sosirea căldurii. Mâncarea tradiţională la această sărbătoare este Gravlax – somon proaspăt marinat în sare, zahăr şi mărar proaspăt. Gravlax
    • Tradiţii de iarnă În dimineaţa de 13 decembrie, înainte de revărsarea zorilor, o tânără se ridică din patul său, se îmbracă în alb şi poartă şi pe cap o diademă luminoasă. Aprinzând mai multe lumânări, ea începe si fredonează cântece despre obscuritatea iernii. Plimbându-se prin toate camerele casei, ea trezeşte pe membrii familiei sale. Este o scenă întâlnită în mii de case din întreaga Suedie. Tânăra este de obicei fiica mai mare a familiei, iar după ce îşi trezeşte familia, ea îi serveşte pe aceştia cu cafea şi cornuri presărate cu şofran. Indiferent de numele său, atât ea, cât şi sărbătoarea sunt numite “Lucia” . Apoi, ceremonia este repetată la locurile de muncă sau în şcolile din întreaga ţară, cu tinere, numite Lucia. ris a’la malta Crăciunul (Ajunul) este o sărbătoare importantă, iar tradiţia spune că masa de Crăciun trebuie să includă: hering şi sfeclă murată, somon, chifteluţe de carne, cârnaţi, pate de ficat şi specialităţi de sezon, cum este spre exemplu varza călită. Preparatul de bază al mesei de Crăciun este un jambon mare şi o specialitate numită “ ris a’la malta ” la desert.
    • Tradiţii de var ă Zilele de vară sunt lungi, călduroase şi luminoase în Suedia. Pe toată întinderea regiunii de nord, întunericul cerului este foarte scurt, semănând cu o lumină crepusculară şi apoi din nou lumină. Este ceva foarte atrăgător să vezi o seară fără întuneric. E greu să găseşti un moment mai potrivit pentru o petrecere, iar pentru suedezi aceaste petreceri din mijlocul verii sunt întotdeauna cele mai bune. Celebrările din toiul verii se încep vinerea şi se încheie în ziua de 24 iunie, ziua oficială a miezului verii ( MidSummer’s Day ). Mii de suedezi se adună pe un câmp deschis, acolo ei înalţă o prăjină ( MidSummer Pole ) sau un arminden decorat cu frunze şi flori, steaguri, etc. Ei dansează şi cântă în jurul prăjinii, organizează jocuri tradiţionale, consumă cantităţi enorme de mâncare şi băutură. Seara se încheie adesea cu băi în mare sau în lacuri. O altă tradiţie de vară este “Petrecerea Racilor”. Aşa cum spune şi numele, oaspeţii de onoare la această petrecere sunt racii, care sunt devoraţi în cantităţi mari. Această tradiţie îşi are originile la sfârşitul sec. al XIX-lea când exporturile abundente constituiau un pericol pentru speciile de raci din Suedia. MidSummer’s Day MidSummer Pole
    • Tradiţii de toamnă Spre sfârşitul lui August, cerul Suediei începe să se întunece din nou, iar ritmul vieţii se schimbă.. În cele din urmă, cerul se întunecă atât de tare încât anghilele nu mai pot vedea navoadele şi sunt uşor de prins. În Suedia, este doar un singur mod pentru a marca acest fenomen: o petrecere a ţiparilor (anghilelor). Similară cu spiritul petrecerii racilor, această sărbătoare a ţiparilor întruchipează acest peşte ca pe o mare delicatese, şi este servit sub toate formele: afumat, la grătar, umplut, etc. O altă specialitate culinară de toamnă este “surstrőmming ” sau hering Baltic fermentat, popular în partea de nord. . Ultimul obicei suedez important din timpul toamnei este “mâncatul gâştii” în provincia sudică Skane. Pe 10 noiembrie, Ziua Sfântului Martin , este momentul când gâştele sunt cel mai grase, iar masa în cinstea sfântului este îmboăţită de o dulce-acrişoară “supă neagră” şi de o impresionantă bezea sub formă de turn, numită “ spettkaka ” (o prăjitură preparată din gălbenuş de ou şi zahăr). surstrőmming spettkaka
    • Specialităţi culinare suedeze Mâncarea suedeză tinde să fie simplă şi sănătoasă. Probabil cea mai faimoasă invenţie culinară suedeză este smörgåsbord . Bufetul suedez adesea include o varietate de feluri reci de mâncare din peşte, aşa cum este: gravlax, lutefisk, hering afumat şi feluri calde de mancare: cârnaţi şi chifteluţe suedeze. Pâinea, mai multe preparate din ouă, plăcintele, dar şi salatele sunt de asemenea pe bufetul suedez. Hrana zilnică a suedezilor este în general simplă şi frecvent cuprinde cartofi fierţi sau prăjiţi serviţi cu peşte sau alte feluri de carne. Pe străzile oraşelor se găsesc numeroase tonete cu “ gatukök ” (un fel de hot-dog suedez). În afară de ocaziile speciale, în casele suedezilor se consumă în general o specialitate de paine subţire şi crocantă. Suedezii preferă cafeaua tare, care este servită cu fursecuri; suedezii fiind printre cei mai mare consumatori de cafea din lume. Băuturile alcoolice populare include berea, votka şi o băutură tradiţională numită “ aquavit ”, un lichior aromat cu seminţe de chimion. smörgåsbord aquavit