Your SlideShare is downloading. ×
Radioprotectie
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Saving this for later?

Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime - even offline.

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Radioprotectie

1,649
views

Published on

Curs online postuniversitar radioprotectie.

Curs online postuniversitar radioprotectie.

Published in: Education

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,649
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
5
Actions
Shares
0
Downloads
8
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Ghid de radioprotecţie în radiologia dentară
  • 2. Materialul a fost realizat pe baza Ghidului de radioprotecţie în radiologia dentară elaborat de C.N.C.A.N. pe baza publicatiei Comisiei Europene, seria Radioprotectie nr. 136/2004: “Ghidul european de radioprotectie in radiologia dentara – Utilizarea in siguranta a radiografiilor in practica dentara”.
  • 3.  Pentru diagnostic Pentru planificarea tratamentului Urmarirea efectului tratamentului si a evolutiei leziunii
  • 4.  Radiografia implica expunerea pacientului si expunerea potentiala a personalului Orice expunere la radiatii X implica responsabilitatea asigurarii protectiei adecvate
  • 5. Leziunile produse de radiatii (efecte biologice) Efecte stocastice: marimea riscului este proportionala cu marimea dozei de radiatie Efecte deterministice: nu sunt luate in discutie in radiologia dentara datorita nivelului scazut al dozei de radiatie
  • 6. Doza absorbita, doza echivalenta si doza efectiva: termeni definiti in NSR-01 – Normele fundamentale de securitate radiologica, publicate in M.O. nr. 404 bis/2000.Doza pacientului si nivele de referinta in diagnostic: termeni definiti in Normele privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale, publicate in M.O. nr. 446 bis/2002(se prezinta definitiile din norma)In practica, doza efectiva nu poate fi masurata in vivo – se estimeaza prin modelare pe calculator si prin studii de laborator.
  • 7.  Detrimentul radiatiei asupra sanatatii poate fi considerat ca daunele totale experimentate de o persoana iradiata (in cazul efectelor stocastice detrimentul radiatiei include riscul aparitiei cancerului fetal, a cancerului nonfetal si a efectelor ereditare). In radiologia dentara se considera ca riscul aparitiei efectelor ereditare este neglijabil. Populatia tanara este mai sensibila la efectele radiatiilor ionizante
  • 8. Tehnici de radiografie Doza Risc de cancer efectiva fatal (la 1 milion (µSv) locuitori)Radiografie intraorala (bite 1 – 8,3 0,02 – 0,6wing/periapicala)Antero-maxilo-oclusal 8 0,4Panoramic 3,85 – 30 0,21 – 1,9Radiografia cefalometrica 2–3 0,34lateralaTomografia transversala 1 – 189 1 - 14(o sectiune)Scanare CT (mandibula) 364 – 1202 18,2 - 88Scanare CT (maxilar) 100 – 3324 8 - 242
  • 9. Conditii: Colimator Ø 60 mm Ecrane cu pamanturi rareDatorita introducerii in radiologia dentara a tomografelor volumetrice (tehnologie cone beam CT), care necesita doze comparabile cu radiografia panoramica, se elimina utilizarea CT conventionale, deci si dozele pacient datorate acestei tehnici se reduc.
  • 10. Ţara U.E. Numar anual de Numarul anual de radiografii x 1000 radiografii la 1000 de persoane din populatieDanemarca 2400 449Germania 22520 274Spania 5515 138Luxembourg 191 433Olanda 2700 169Portugalia 986 96Finlanda 1484 286Suedia 15000 1660Marea Britanie 12500 209
  • 11.  Fondul natural: 2,4 mSv/an/persoana Un zbor Bruxelles – Singapore: 0,03 mSv Un zbor Bruxelles – Atena: 0,01 mSv Doza efectiva datorata expunerilor retroalveolare, panoramice si cefalometrice este echivalenta cu expunerea pentru 1 – 5 zile la fondul natural de radiatii Doza efectiva datorata expunerii CT este echivalenta cu expunerea pentru 1 an la fondul natural de radiatii
  • 12.  Justificarea expunerii medicale dentare este ceruta conform prevederilor articolului 3 din Normele privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante. Orice expunere RX supune pacientul la un risc. În conditii normale, riscul de la radiografiile dentare este foarte scazut. Cu toate acestea, este esential ca orice examinare RX dentara trebuie sa prezinte un beneficiu net pentru pacient, cântarind beneficiile de diagnostic, potentiale, totale, pe care le produce, fata de detrimentul individual pe care expunerea îl poate cauza. Trebuie luate în considerare eficacitatea, beneficiile si riscul tehnicilor alternative disponibile, având aceleasi scopuri, dar care presupun o expunere RX mai mica sau inexistenta.
  • 13.  Pentru ca procesul de justificare sa poata fi îndeplinit, este esential ca selectarea tipului adecvat de radiografie sa fie bazata pe istoria pacientului individual si pe examinarea clinica. Este inacceptabila efectuarea "de rutina" a radiografiei, bazata pe o abordare generala în locul prescrierii individuale. O examinarea "de rutina" sau "de screening" este definita ca examinarea în care este efectuata o radiografie indiferent de prezenta sau absenta semnelor si simptomelor clinice.
  • 14.  La alegerea examinarii radiografice adecvate, trebuie sa fie luate în considerare extinderea bolilor, viteza lor de dezvoltare si precizia diagnosticrii cu tehnica imagistica respectiva. Consultarea unui ghid faciliteaza procesul de selectare a radiografiilor. Aceste ghiduri, numite ,,criterii de referinta" sau ,,criterii de selectare" exista atât pentru radiologia medicala cât si pentru radiologia dentara. Criteriile de Referinta Radiografice au fost definite astfel: "descrierea conditiilor clinice obtinute din istoria, simptomele si semnele pacientului care identifica pacientii care probabil pot beneficia dintr-o tehnica radiografica particulara". Ca orice recomandari, Criteriile de referinta radiografice nu au intentia sa fie constrângeri rigide în practica clinica, ci un concept de buna practica, în care se iau în considerare nevoile pacientului individual.
  • 15.  Termenul de ,,criterii de referinta" este potrivit pentru practicieni medicali, iar termenul radiografie face referire, de obicei, la un specialist în radiologie. Unii dentisti pot trimite pacienti pentru radiografie la spitale sau la colegii dentisti, atunci când acetia nu au echipamentul radiologic necesar în cabinetul propriu. Când acest medic dentist actioneaza ca un medic ordonator, medicul dentist trebuie sa se asigure ca informatiile clinice ale pacientului sa fie furnizate persoanei responsabile pentru expunere.
  • 16.  Riscul de aparitie a cariei dentare trebuie evaluat la toti pacienii noi si ulterior, la programarile ulterioare, pe masura ce factorii de risc se pot schimba în timp. Prin identificarea pacienilor cu cel mai mare risc de carii, clinicienii pot efectiv implementa tehnici de prevenire pentru a mentine cat mai mic riscul de aparitie a cariei dentare.
  • 17.  Caria este o boala multifactoriala care necesita o evaluare mai accentuata a categoriei de risc. Categoriile importante de risc identificate în timpul evaluarilor sistematice sunt: · Evidenta clinica a bolilor anterioare · Obiceiurile alimentare · Istoria sociala · Utilizarea fluorurii · Verificarea placii · Saliva · Istoria medicala
  • 18.  Leziunea timpurie a smaltului progreseaza relativ lent, fiind nevoie de aproximativ 2 ani pentru ca leziunea sa ajunga la dentina, chiar dac evolutia nu este inevitabila. Radiografiile bitewing constituie un ajutor esential în examinarea clinica. Examinarea clinica initiala trebuie sa includa o evaluare a riscului de aparitie a cariei (mare, mediu sau mic).
  • 19.  Evaluarea riscului este importanta în determinarea momentului radiografierii si, de aceea, trebuie facuta la fiecare examinare ulterioara a pacientului, ceea ce ne asigura ca intervalul de timp dintre radiografii devine specific pentru fiecare pacient. Este posibil ca adoptarea urmatoarelor recomandari sa conduca la efectuarea a mai multe radiografii. Totusi, acest lucru este justificat deoarece conduce la o mai bun îngrijire a sanatatii pacientului.
  • 20.  La copiii cu risc ridicat de aparitie a cariilor, este demonstrat avantajul efectuarii radiografiei bitewing la examinarea initiala, chiar în absenta leziunilor detectabile clinic. Beneficiul raportat este între 167% si 800% din nivelul de diagnosticare cu sau fara utilizarea camerelor video intra-orale. Când un copil este clasificat cu risc mare de aparitie a cariilor, urmatoarea examinare bitewing trebuie realizata dupa sase luni.
  • 21.  Radiografiile bitewing nu trebuie efectuate mai des, si este foarte importanta o reevaluare a riscului de aparitie a cariilor pentru a justifica acest interval. Dovezile de absenta a unor carii active sau noi este un indicator ca acel copil a trecut la o categorie de risc inferioara (moderat sau scazut).
  • 22.  În cazul copiilor cu risc moderat de aparitie a cariilor, radiografiile bitewing sunt utile în diagnosticare. Multi autori raporteaza o contributie semnificativa la stabilirea diagnosticului prin utilizarea radiografiilor bitewing, variind cu 150 % pâna la 270 % fata de examinarea clinica singura. Când un copil este clasificat în categoria de risc moderat, urmatoarea radiografie bitewing trebuie efectuata la interval de 12 luni. Absenta leziunilor noi sau active indica faptul ca acest copil a intrat într-o categorie de risc scazut.
  • 23.  La copii cu risc mic de aparitie a cariior, radiografia bitewing trebuie sa tina cont de incidenta cariilor la nivelul populatiei respective. Radiografia bitewing trebuie sa se efectueze la intervale de 12 - 18 luni în cazul dentitiei de lapte si dupa 24 de luni în dentitia permanenta, desi pot fi stabilite intervale mai mari atunci când riscul de aparitie a cariilor continua sa ramana scazut.
  • 24.  Pentru adultii care prezinta risc ridicat de aparitie a cariilor, se recomanda efectuarea de radiografii bitewing o data la 6 luni, pâna la constatarea absentei unor leziuni active sau noi si pacientul intra într- o alta categorie de risc. Pentru adultii care prezinta risc moderat de aparitie a cariilor, se recomanda efectuarea de radiografii bitewing anual, pâna la constatarea absentei unor leziuni active sau noi si pacientul intra într- o alta categorie de risc. Pentru adultii care prezinta risc mic de aparitie a cariilor, se recomanda efectuarea de radiografii posterioare bitewing la interval de 2 ani. Se pot utiliza intervale mult mai mari atunci când exista în mod continuu, riscul mic de aparitie a cariilor.
  • 25.  Au fost dezvoltate metode alternative radiografiei, ca de exemplu: fibroscoape intraorale (Fibre Optic Trans Illuminance - FOTI), masurtori de conductibilitate electrica (ECM). Alte tehnologii mai noi includ: fluorescena cantitativa indusa de lumina (Quantitative Light – Induced Fluorescence (QLF)), fluorescena cu laser în infrarosu (Infrared Laser Fluorescence - DIAGNOdent) si fibroscoape intraorale digitale (Digital Imaging Fiber Optic Transillumination - DIFOTI).
  • 26.  Câteva din aceste tehnici au limite, care afecteaza diagnosticul pus pe baza lor sau limite datorate disponibilitatii comerciale, iar în anumite cazuri au limite practice în chirurgia dentara. Alte metode alternative necesita o cercetare ulterioara in vivo si validare. Totusi, mai multe din aceste tehnici apar promitatoare si pot deveni o parte acceptata in tehnica de diagnostic de rutina a unui practician.
  • 27.  Exista multi copii care necesita tratament ortodontic. Când un astfel de tratament este necesar din punct de vedere clinic, cei mai multi copii sunt tratati adecvat în jurul vârstei de 12-13 ani si necesita radiografii pentru a confirma prezenta si starea tuturor dintilor. Ocazional, va fi necesara o examinare radiografica la o vârsta timpurie, atunci când exista o dezvoltare anormala a dentitiei sau când copilul prezinta dureri sau a avut o trauma. Expunerea la radiatii ionizante a copiilor prezinta riscuri mai mari decat expunerea adultilor. În consecinta, importanta justificarii radiografiei este esentiala.
  • 28.  De obicei, examinarea radiologica consta în radiografia panoramica (sau prin radiografii laterale oblice dreapta sau stânga). Radiografiile oclusale sunt invariabil necesare pentru a completa radiografiile laterale oblice, dar nu sunt necesare în cazul radiografiilor panoramice. Astfel de expuneri furnizeaza în putine cazuri informatii suplimentare fata de examinarea panoramica. Deci, acestea pot fi prescrise numai daca au fost justificate împreuna cu radiografia panoramica.
  • 29.  Radiografia este necesara în urma examinarii clinice, pentru o parte a pacienilor cu probleme ortodontice. În plus, un pacient în stadiul dentitiei mixte, poate sa necesite radiografie pentru a determina daca tratamentul este corect. Daca radiografiile precedente sunt disponibile, acestea pot sa contina toate informatiile de care clinicianul are nevoie în managementul ulterior al cazului. O examinare clinica este necesara pentru a asigura ca radiografiile cerute vor fi potrivite pentru problema ortodontica specifica pacientului. De asemenea, necesitatea radiografiei pentru a monitoriza evolutia tratamentului este dependenta de o atenta evaluare clinica.
  • 30.  Diferite studii au confirmat ca o examinare clinica completata de modele de studiu este adesea suficienta pentru planificarea tratamentului. Cercetarile care folosesc algoritmi si indicatori clinici, au aratat ca o reducere considerabila a numarului de filme ortodontice este posibila fara a compromite tratamentul pacientului. Radiografiile cefalometrice sunt adeseori necesare pentru anumiti pacienti care sunt supusi tratamentului ortodontic. Schema din tabelul 3.3 ofera o descriere simplificata a acelor cazuri care necesita radiografie cefalometrica laterala. În plus, o radiografie cefalometrica trebuie efectuata :· La sfârsitul tratamentului cu dispozitivul functional, pentru a observa pozitia în care se afla incisivii inferiori.· La sfârsitul tratamentului pre-chirurgical în cazurile ortodontice.· Chiar înainte de terminarea tratamentului cu dispozitivul fixat, pentru a evalua pozitia incisivilor inferiori. Când se evalueaza pozitia incisivilor inferiori, radiografia cefalometrica este recomandata numai daca informatia schimba decizia ortodontului cu privire la mecanica de finisare a regimului de retentie.
  • 31.  Radiografia antero-posterioara a fetei/capului este utila în cazul pacienilor cu asimetrie faciala. Valoarea radiografiei mâinii sau a încheieturii în practica ortodontica a fost pus în discutie, deoarece acestor imagini le lipseste siguranta de a preveni o crestere rapida.
  • 32.  Radiografia ATM pentru disfunctiile articulatiilor nu este justificata, iar filmele realizate cu acest scop nu au nici un impact asupra stabilirii tratamentului.
  • 33. •Bileteral comparativ•Cu gura inchisa
  • 34. Sectiuni oblice •laterale •coronale
  • 35. Osteoartrita
  • 36.  Diagnosticul bolii periodontale depinde de examinarea clinica. Acesta poate fi completat de radiografii, daca acestea pot furniza informatii suplimentare care pot modifica potential managementul si prognoza pacientului. Totusi, nu exista o evidenta clara în sprijinul recomandarilor de selectare a radiografiilor. Radiografia bitewing ofera atât geometrie optima cât si detalii fine a
  • 37.  radiografiei intraorale pentru pacientii cu pierderi mici de masa osoasa. Radiografia bitewing are avantajul suplimentar, asa cum deja s-a indicat, în evaluarea cariilor, oferind informatii despre structura osoasa fara necesitatea unei doze de radiatii suplimentare. O pierdere osoasa mult mai complexa sau extensiva va necesita imagistica diferita. Radiografia bitewing verticala, radiografia periapicala si panoramica trebuie folosite, fie singure, fie în combinatie. Când se utilizeaza radiografia periapicala, este indicata tehnica paralela deoarece ea da o perspectiva geometrica mai buna a osului periodontal decât tehnica bisectoarei.
  • 38.  Radiografia este esentiala pentru multe aspecte ale tratamentului endodontic. În continuare se va considera rolul radiografiei în diferite stadii ale tratamentului.
  • 39.  O radiografie periapicala ofera informatii esentiale despre anatomia pulpei si a canalului radicular care nu pot fi obtinute prin alte mijloace. În plus, radiografia furnizeaza informatii despre anatomia periradiculara, care pot contribui la planificarea tratamentului sau pot fi esentiale daca se ia in considerare tratamentul endodontic chirurgical.
  • 40. • Unele tipuri de detectoare electronice ale apexului sunt de încredere pentru identificarea constrictiei apicale si sunt utile pentru localizarea perforatiilor. Totusi utilizarea acestor dispozitive in anumite situatii clinice poate conduce la un grad de inexactitate.• Luând în consideratie acest lucru, radiografia periapicala este adeseori ceruta pentru estimarea lungimii de lucru. Pot fi necesare doua sau mai multe radiografii pentru determinarea lungimii tuturor canalelor radacinii pentru dintii cu radacini multiple.
  • 41.  Daca exista îndoieli privind integritatea constrictiei apicale, este necesara o radiografie de verificare a conului master gutta- percha înainte de obturatia/condensarea finala.
  • 42.  O radiografie periapicala trebuie efectuata imediat dupa obturatie deoarece aceasta ofera o evaluare de baza a calitatii umplerii radacinii si o imagine de referinta a conditiei periapicale pentru o analiza ulterioara.
  • 43.  Incidenta maxima de vindecare si incidenta maxima a periodontitei apicale cronice se observa la un an dupa tratament, cu o mare proportie (89 %) a dintilor tratati endodontic demonstrând semne de însanatosire la un an. Acest lucru sugereaza ca o radiografie de urmarire la un an poate fi suficienta pentru leziunile apicale asimptomatice mici. Dintii care ramân simptomatici si aceia cu leziuni periapicale mari pot necesita o analiza radiografica suplimentara pentru evaluarea optiunilor de tratament.
  • 44.  Multi dentisti desfasoara o practica de rutina de examinare a pacientilor adulti noi efectuând o radiografie panoramica sau intraorala a întregii guri. O asemenea practica de rutina nu este acceptabila. Cele mai multe evidente arata ca radiografia panoramica convenionala are o precizie de diagnostic mai mica pentru cele mai uzuale obiective de diagnostic radiografic dentar (diagnosticul cariilor, diagnosticul periapical) decât radiografia intraorala (bitewing si periapicala). În afara de aceste sarcini uzuale de diagnostic radiografic dentar, radiografia panoramica de rutina pentru depistarea leziunilor osoase asimptomatice fara semne clinice nu este justificata datorita prevalentei mici a acestui tip de anormaliti.
  • 45.  Radiografia periapicala a întregii guri poate fi criticata la fel ca radiografia panoramica de rutina. Radiografia de "rutina" va conduce inevitabil la expuneri la radiaii X care nu sunt necesare. Radiografia periapicala selectata pentru pacientii noi va îmbunatati raportul beneficiu/risc pentru pacienti. Efectuând radiografii periapicale la dintii cu simptome clinice, la aceia cu istorie de terapie endodontica, cât si la cariile adânci aratate de radiografia bitewing (mucata), au fost dezvaluite 90% din leziunile periapicale într-un singur studiu de cercetare.
  • 46.  În absenta semnelor clinice sau a simptomelor, nu se justifica nici o examinare radiografica. Exceptia evidenta este, efectuarea implantului. Chiar daca tratamentul este extensiv, pot fi foarte potrivite alte imagini mult mai avansate (imagistica în sectiune transversala). Atunci când examinarea clinica identifica prezenta posibila a unei anomalii, ca de exemplu o radacina retinuta, examinarea radiografica adecvata este o radiografie intraorala a locului.
  • 47.  Imagistica este esentiala în implantologie. În planificarea tratamentului, radiografiile furnizeaza informatii despre cantitatea si calitatea osului în locul propus de plasare a implantului. Dupa tratament, imagistica este folosita pentru a evalua integrarea osoasa a implantului, însanatosirea osului si analiza periodica a fixarii. Modalitatea imagistica aleasa este, deseori, în functie de faza tratamentului si de imaginea numarului de implanturi propuse cât si de pozitia acestora în cavitatea orala.
  • 48.  În evaluarea zonei pre-operatorii, clinicianul are nevoie de urmatoarele informatii:· Calitatea si cantitatea osului· Latimea buco-linguala si înalimea osului disponibil· Înclinarea contururilor osoase· Prezenta undercuts osoase· Evidenta anatomiei atipice cum ar fi spatii marite ale maduvei· Prezenta patologiei· Pozitia exacta a anumitor structuri anatomice (de exemplu: maxillary antrum, canalul alveolar inferior, mental foramen, etc.)
  • 49.  Cu exceptia imaginilor tomografice, toate proiectiile radiografice sunt marite. Factorul de marire trebuie sa fie cunoscut si trebuie calculata orice evaluare a înaltimii osului disponibil luând în considerare acest factor. Factorii de marire pot fi obinuti prin utilizarea unui obiect de referinta în acelai plan ca cel alveolar. Radiografiile periapicale efectuate pentru înlocuirea unui singur dinte necesita utilizarea unui suport pentru film si a tehnicii paralele pentru o geometrie optima. Geometria optima este adeseori dificil de realizat la maxilarul edentat. Factorul de marire la radiografia panoramica este variabil, iar expertii recomanda ca radiografia panoramica sa fie inlocuita de tomografie conventionala sau computerizata, în scopul de a furniza informatia necesara pentru plasarea optima a implantului.
  • 50.  Când se obtin sectiuni transversale, cu tomografie conventionala sau cu tomografie computerizata, localizarile propuse de implantare si/sau marcarile tomografice trebuie sa fie identificate folosind stenturi chirurgicale care constau din tije metalice, bile sau markeri radioopaci. Tomografia convenionala se obtine fie cu software dedicat încorporat în echipamentul panoramic, fie cu echipamente RX proiectate special pentru implantologie. Echipamentele RX proiectate special pentru implantologie contin sisteme multimodale care utilizeaza radiografia cu fascicul îngust si tomografia spirala. Desi în trecut scanarea CT a fost limitata la laboratoarele de radiodiagnostic din spitale, totusi echipamentele de imagistica CT dedicate pentru cap si gât devin mai obisnuite. Tehnicile CT spirale beneficiaza de timpi de scanare mai mici si de precizie îmbuntita.
  • 51.  Numarul de implanturi si pozitia propusa a acestora în cavitatea orala sunt adeseori factorii principali care dicteaza alegerea tehnicii imagistice. O parte din pacienti necesita o imagistica avansat, în special în cazurile care implica grefe osoase si în acelea la care exista localizari de implanturi multiple. În aceste cazuri se recomanda CT si, mai nou, CT volumetric.
  • 52.  Daca este necesara o radiografie, atunci radiografiile periapicale sunt cele mai recomandate. Utilizarea imagisticii digitale trebuie luata în considerare deoarece ofera beneficiile imagisticii "în timp real".
  • 53.  Pentru evaluarea post-operatorie a implantului, radiografia este recomandata. Frecventa si periodicitatea radiografiilor sunt pur subiective. În timpul perioadei de însanatosire, radiografia este evident necesara daca pacientul prezinta simptome clinice. Daca nu, urmatoarea radiografie trebuie efectuata la 12 luni si este considerata esentiala pentru evaluarea nivelurilor osoase marginale. Intervalele ulterioare de analiza sunt de la anual pâna la o data la fiecare trei ani. Evident, este necesara efectuarea radiografiei mult mai frecvent daca pacientul este simptomatic.
  • 54.  O radiografie intraorala cu tehnica paralela va furniza o imagine precisa cu rezolutie înalta a înaltimii osului. Utilizarea radiografiilor intraorale standard permite clinicienilor sa monitorizeze longitudinal nivelurile osoase ale dispozitivului de fixare si adiacente. La implanturile cu surub, este utila masurarea distantei inter-axa pentru determinarea pierderii osoase distale si medii. Radiografia digitala poate fi utilizata pentru a evalua densitatea osoasa, pentru a permite prelucrarea imaginii (inclusiv substractia digitala).
  • 55.  În cazul celui molarului de minte inferior, daca exista recomandari de extractie, radiografia panoramica (sau vizualizarea laterala oblica) este cea mai potrivita examinare radiografica. Radiografia panoramica sau vizualizrile laterale oblice vor furniza informatii despre distanta pâna la marginea inferioara a mandibulei si despre raportul cu canalul mandibular.
  • 56.  În alte situatii chirurgicale, ca de exemplu apectomia, extractia radacinii sau enucleatia chisturilor mici, radiografia intraorala este suficienta pentru planificarea tratamentului. Nu exista o evidenta convingatoare care sa sustina necesitatea radiografiei de rutina înainte de extractia dintelui. Totusi, daca exista deja o radiografie, aceasta trebuie luata in consideratie înainte de începerea procedurii. Radiografia potrivita (cu exceptia celui de al treilea molar) este aceea periapicala.