Your SlideShare is downloading. ×
Idei Desprinse din Cartea              ”Tată Bogat, Tată Sărac – Educaţia Financiară în Familie”                          ...
Oamenii îşi modelează viaţa prin gânduri. Idei diferite pot avea efecte diferite asupra vieţiicuiva.Sărac: “Nu voi fi nici...
Capitolul 2                                           Lecţia 1                             “Cei bogaţi nu muncesc pentru b...
niciodată nu m-au rugat să-i învăţ cum e cu banii. Astfel încât majoritatea îşi vor petrece cei maibuni ani ai vieţii lor ...
“Oare nu toată lumea vrea să înveţe asta?”         “Nu. Pur şi simplu pentru că este mai simplu să înveţi să munceşti pent...
“Bun. Aproape toţi oamenii au un preţ. Şi asta din pricina fricii şi a lăcomiei. Mai întâiteama de rămâne fără bani ne mot...
“Ne-ai vorbit de teama de a nu avea bani. Dar cum ne afectează gândirea această dorinţă debani?”, a întrebat Mike.        ...
Capitolul 3                                          Lecţia 2                         “De ce trebuie predat alfabetul fina...
Venit                                 Cheltuieli                              Active            Pasive        Activele sun...
trebuie apelat la un împrumut de la bancă pentru care se garantează cu casa proprie. Excedentul devenit trebuie investit m...
2.  Acţiuni.3.  Obligaţiuni.4.  Fonduri mutuale.5.  Venituri ce generează proprietăţi imobiliare.6.  Depuneri.7.  Drepturi...
Capitolul 6                                           Lecţia 5                                 “Cei bogaţi inventează bani...
niciodată. Acelaşi lucru este valabil şi pentru mersul cu bicicleta. Învingătorii nu se tem de pierderi,ei învaţă din ele ...
mai mult pentru avansări, dar de fiecare dată problemele nu se rezolvau, pentru că impozituldevenea mai mare, cheltuielile...
Motivul nr. 1. Înfrângerea fricii de a pierde bani. Niciodată n-a existat nimeni pe lumea astacare să-i facă plăcere să pi...
acestea în mod excesiv. Omul de afaceri foarte ocupat munceşte din greu stă la serviciu şi în week-end apoi apar probleme ...
Capitolul 9                                              Pornirea        La întrebarea “Cum să încep?” Robert răspunde sim...
prieteni care au creat peste un miliard de dolari într-o viaţă de om. La trei dintre ei a întâlnit acelaşifenomen: prieten...
de 10 investiţii la bursă, Robert dă lovitura cu două sau trei, cinci sau şase stau pe loc şi pierde ladouă sau trei.8. Ac...
2. Căutaţi idei noi. Căutaţi prin librării cărţi despre subiecte diferite şi unice. Robert le numeşteformule. De exemplu, ...
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Kiyosaki Robert-Tata-Bogat_Tata Sarac (Rezumat)

2,453

Published on

Published in: Education
0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
2,453
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
69
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Transcript of "Kiyosaki Robert-Tata-Bogat_Tata Sarac (Rezumat)"

  1. 1. Idei Desprinse din Cartea ”Tată Bogat, Tată Sărac – Educaţia Financiară în Familie” de Robert T. KiyosakiTitlu Original: “Rich Dad, Poor Dad”.Editura: Curtea Veche PublishingAdresa: str. arh. Ion Mincu, nr. 11, Bucureşti.Tel. / Fax: +4-01-2225726.Persoana Contact: Gr. Arsene (editor).E-mail: arsene@rnc.roÎnregistrare audio gratuită: “Ce m-a învăţat tatăl meu despre bani”,La adresa: www.richardbook1.com Capitolul 1Sărac: “Banul este ochiul dracului”.Bogat: “Lipsa banului este ochiul dracului”. Cei bogaţi se îmbogăţesc tot mai mult, cei săraci sărăcesc tot mai mult, iar clasa de mijloc sezbate în datorii, deoarece despre bani nu se învaţă la şcoală ci acasă de la părinţi.Sărac: “Vezi-ţi de şcoală şi învaţă serios”.Sărac: “Nu-mi pot permite”. Creierul încetează să mai lucreze. Lenevie intelectuală.Bogat: “Cum aş putea face să-mi permit asta?”. Creierul e pus la muncă.Bogat: “Creierul meu este zilnic tot mai puternic pentru că îl exersez. Cu cât este mai puternic, cuatât câştig mai mulţi bani”.Sărac: “Oamenii bogaţi să plătească mai multe impozite, ca să aibă grijă de cei mai puţin norocoşi”.Bogat: “Impozitele îi pedepsesc pe cei care produc şi îi răsplătesc pe cei care nu produc”.Sărac: “Învaţă serios ca să găseşti o companie bună la care să lucrezi”.Bogat: “Învaţă serios ca să găseşti o companie bună pe care s-o cumperi”.Sărac: “Motivul pentru care nu sunt bogat este că vă am pe voi, copiii”.Bogat: “Motivul pentru care trebuie să fiu bogat este că vă am pe voi, copiii”.Sărac: interzice conversaţiile despre afaceri şi bani la masă.Bogat: încurajează conversaţiile despre afaceri şi bani la masă.Sărac: “Când e vorba de bani, nu îţi asuma riscuri”.Bogat: “Învaţă să stăpâneşti riscurile”.Sărac: “Căminul nostru este cea mai mare investiţie şi cel mai mare activ al nostru”.Bogat: “Casa mea este un pasiv şi când propria-ţi casă devine cea mai importantă investiţieînseamnă că ai încurcat-o”.Sărac: plăteşte facturile la timp de la început.Bogat: plăteşte facturile la timp, dar la sfârşit. Tatăl sărac credea într-o companie sau într-un guvern care să se îngrijească de tine şi denevoile tale, era mereu preocupat de creşterea salariului, de planurile de pensii, vacanţă şi altele.Agrea ideea de asigurări medicale plătite şi privilegiile pe care le acordă armata pensionarilor săi.De asemenea, iubea sistemul de funcţii definitive valabil în universităţi. Uneori, ideea protejăriilocului de muncă pe viaţă şi alte avantaje păreau mai importante decât slujba propriu-zisă. Adeseaspunea: “Am muncit din greu pentru stat şi merit toate aceste drepturi”. Tatăl bogat credea într-o independenţă financiară totală. El era împotriva mentalităţii“drepturilor”, socotind că duce la slăbiciuni şi la existenţa persoanelor nevoiaşe din punct de vederefinanciar.Sărac: se zbate să pună deoparte câţiva dolari.Bogat: pur şi simplu creează investiţii.Sărac: te învaţă cum să scrii un CV impresionant pentru o slujbă bună.Bogat: te învaţă cum să faci planuri de afaceri şi financiare serioase astfel încât să poţi crea locuride muncă.
  2. 2. Oamenii îşi modelează viaţa prin gânduri. Idei diferite pot avea efecte diferite asupra vieţiicuiva.Sărac: “Nu voi fi niciodată bogat”. Acest gând s-a transformat în realitate.Bogat: “Sunt un om bogat şi oamenii bogaţi nu fac asta”. Chiar dacă în acel moment era lefter.Bogat: “Există o diferenţă între a fi sărac şi a fi lefter. A fi lefter e o situaţie temporară, a fi sărac e osituaţie veşnică”.Sărac: “Nu mă interesează banii” sau “Banii nu contează”.Bogat: “Banii înseamnă putere” sau “Eu nu muncesc pentru bani, banii muncesc pentru mine”.Lecţia lui Robert Frost“Drumul Nebătut”, 1916“Două drumuri mi se arătară în pădurea aurieŞi tare regretam că-mi fusese dat tocmai mieSă aleg. Călător fiind, am stat acolo îndelungŞi am privit departe pe cel ce dădea într-un crângIar copacii îmi părură dintr-odată întinşi la pământ.După ce am apucat-o pe celălalt drumCrezând că poate am ales mai bine acumCăci parcă avea mai multă iarbăMi-am spus repede, în barbă,Că sunt cam la fel.În acea dimineaţă semănau atât de multFrunzele nu fuseseră călcate de demultOh, am pornit-o pe cel dintâi şi a doua ziDeşi ştiam exact unde mă va opri.Şi atunci m-am îndoit de el.Vă spun toate acestea cu un oftat,S-a întâmplat cândva, pe înnoptat,În pădure două drumuri am văzut –L-am apucat pe cel mai puţin bătutŞi asta a contat”. Banii sunt o formă de putere. Dar şi mai puternică este educaţia financiară. Banii vin şi seduc, dar dacă ai o anumită educaţie în privinţa felului în care acţionează banii, poţi câştiga de peurma acestei învăţături şi poţi să începi să-ţi construieşti averea. Motivul pentru care simpla gândirepozitivă nu funcţionează este acela că majoritatea oamenilor au făcut şcoală, dar n-au învăţatniciodată despre felul în care funcţionează banii, aşa încât îşi petrec viaţa muncind pentru bani.
  3. 3. Capitolul 2 Lecţia 1 “Cei bogaţi nu muncesc pentru bani” Doi copii de 9 ani, colegi de şcoală, Robert şi Mike au acceptat să lucreze pentru “tatăl celbogat” (tatăl natural al lui Mike) pentru 10 cenţi pe oră, 3 ore sâmbăta, cu promisiunea că vor fiînvăţaţi cum să facă bani. Trebuiau să şteargă de praf cutiile de pe rafturile unei băcănii. Vânzătoareera d-na Martin. Robert îşi cheltuia de fiecare banii pe albume cu benzi desenate care erau 10 cenţibucata. Tatăl lui Mike, “cel bogat”, nu-i învăţa nimic, iar, în plus, trebuiau să renunţe la meciurile debaseball din fiecare sâmbătă. După 4 săptămâni, Robert s-a hotărât să renunţe: devenise sclav cu 10cenţi pe oră ceea ce era foarte puţin. Când i-a spus lui Mike despre decizia lui, acesta a zâmbit şi i-arăspuns că tatăl lui prevăzuse acest lucru şi din acest moment îi invită la o discuţie. Robert a rămasfoarte mirat că tatăl cel bogat aşteptase ca el să ajungă la exasperare şi abia apoi urma să aibă locprima întâlnire cu prima discuţie. Mike a explicat: “Tata e mai altfel. El predă altfel decât tatăl tău.Mama şi tatăl tău ţin multe predici. Tata e mai scump la vorbă, glăsuieşte mai puţin. Aşteaptă pânăsâmbătă. Am să-i spun că eşti pregătit.” Robert era hotărât să ceară socoteală. Tatăl cel bun (“cel sărac”) era indignat, se încălcalegea privind angajarea minorilor. Oricum, salariul trebuia să fie cel puţin 25 cenţi pe oră şi, de fapt,el nici nu avea nevoie de slujba asta nenorocită. Numai că, în următoarea sâmbătă, tatăl cel bogat l-apus să aştepte în antreu vreo oră, deşi nu era nimeni în audienţă. “Am înţeles că vrei să-ţi măresc leafa, în caz contrar tu fiind hotărât să pleci”, i-a zis tatăl celbogat. “Păi nu v-aţi ţinut de cuvânt”, a strigat copilul aproape izbucnind în lacrimi. “Mi-aţi promiscă mă învăţaţi. Am lucrat din greu, am renunţat la meciurile de baseball şi azi m-aţi pus să aşteptdegeaba, dovedind lipsă de respect faţă de mine. M-aţi minţit. Sunteţi un escroc, aşa cum zice toatălumea. Vreţi toţi banii pentru dv. şi n-aveţi grijă de angajaţi. Nu m-aţi învăţat nimic.” “Cum ştii că nu te-am învăţat nimic? Oare învăţatul presupune statul de vorbă sau un curs?”l-a întrebat calm tatăl cel bogat. “Păi, da” i-a replicat copilul. “Asta vă învaţă pe voi la şcoală. Dar nu asta vă învaţă şi viaţa. Şi, după părerea mea, viaţaeste cel mai bun dascăl. În majoritatea cazurilor, viaţa nu-ţi vorbeşte, ci te împinge de la spate.Oamenii au două posibilităţi. Unii lasă viaţa să-i împingă de la spate fără sens, alţii se înfurie şiîmping şi ei. Dar împing împotriva şefilor, a slujbei lor sau a soţului ori a soţiei. Ei nu-şi dau seamacă de fapt viaţa este cea care-i împinge.” Copilul nu înţelegea nimic din ceea ce spunea tatăl cel bogat. “Viaţa ne împinge pe noi toţi. Unii renunţă, alţii se luptă. Puţini învaţă şi merg mai departe.Chiar sunt încântaţi că viaţa îi împinge încolo şi încoace. Aceşti puţini aleşi dovedesc că au nevoieşi doresc să înveţe ceva. Învaţă şi merg mai departe. Majoritatea abandonează şi câţiva, ca tine, seluptă. Dacă vei învăţa bine această lecţie, vei deveni un tânăr înţelept, bogat şi fericit. Dacă nu, îţivei petrece tot restul zilelor dând vina pe viaţă pentru slujba care o ai, pentru faptul că eşti prostplătit sau pentru problemele care le atribui întotdeauna şefului. Îţi vei trăi toată viaţa sperând că-ţiva oferi o mare şansă care să-ţi rezolve toate problemele financiare. Sau dacă eşti genul de om caren-are curaj, renunţi de câte ori viaţa te împinge încolo şi încoace. Dacă eşti aşa, îţi vei trăi viaţa fărăriscuri, făcând ceea ce trebuie şi păstrându-te pentru ceva ce nu se va întâmpla niciodată. După carevei muri ca un bătrânel plicticos. Vei avea mulţi prieteni, pentru că eşti un tip atât de drăguţ şi demuncitor. Îţi vei trăi viaţa fără riscuri şi făcând exact ceea ce trebuie, dar adevărul este că vei lăsaviaţa să te supună. În adâncul sufletului, înseamnă că eşti îngrozit de asumarea riscurilor. Ai vrea săcâştigi, dar teama de a pierde este mai mare decât fericirea de a câştiga. În adâncul sufletului, numaitu ştii că de fapt n-ai avut curajul să încerci. Şi totuşi alegi să trăieşti fără riscuri.” “V-aţi jucat cu mine?” “Se poate spune si aşa. Să zicem că doar te-am lăsat să vezi ce gust are viaţa.” “Ce gust are viaţa?”, întrebă copilul încă furios, dar curios acum, încă dispus să înveţe. “Voi, băieţi, aţi fost primii care m-aţi rugat să vă învăţ cum să faceţi bani. Am peste 150 deangajaţi şi nici unul nu m-a întrebat ce ştiu despre bani. Mi-au cerut o slujbă şi un salariu, dar
  4. 4. niciodată nu m-au rugat să-i învăţ cum e cu banii. Astfel încât majoritatea îşi vor petrece cei maibuni ani ai vieţii lor muncind pentru bani şi neînţelegând de ce muncesc, de fapt. Deci, atunci cândMike mi-a spus că vrei să te învăţ cum se fac banii, am hotărât să trasez un parcurs cât mai apropiatde cel al vieţii reale. Aş putea să-ţi vorbesc la nesfârşit şi să nu auzi nimic din ceea ce spun. Aşaîncât am hotărât să las viaţa să te împingă de la spate, pentru ca tu să mă auzi mai bine. De aceea ţi-am plătit doar 10 cenţi pe oră.” “Şi ce am învăţat din faptul că am lucrat cu doar 10 cenţi pe oră”, a întrebat Robert. “Căsunteţi avar şi vă exploataţi muncitorii?” Tatăl cel bogat a zâmbit iar: “Ar fi mai bine să-ţi schimbi punctul de vedere. Nu mai da vinape mine, gândindu-te că eu sunt problema. Daca vei judeca aşa, va trebui să mă schimbi. Când veiînţelege că tu eşti problema, atunci te vei putea schimba, vei învăţa ceva şi vei deveni mai înţelept.Cei mai mulţi doresc ca toţi oamenii de pe lumea asta să schimbe pe oricine altcineva în afară de eiînşişi. Te asigur că este mult mai uşor să te schimbi tu însuţi decât să schimbi pe altcineva. Nu davine pe mine pentru problemele tale.” “Dar nu mi-aţi plătit decât 10 cenţi.” “Şi ce ai învăţat din asta?” “Că sunteţi zgârcit”, a spus copilul un pic indignat. “Vezi? Crezi că eu sunt problema. Dacă vei continua să reacţionezi aşa, nu vei învăţaniciodată nimic. Dacă vei gândi că eu sunt problema, ce-ţi rămâne de făcut?” “Dacă nu-mi plătiţi mai mult sau dacă nu mă trataţi cu ceva mai mult respect, învăţându-mă,aşa cum v-am rugat, am să renunţ.” “Bine zis. Asta fac cei mai mulţi. Renunţă, îşi caută o altă slujbă, o ocazie mai bună, o platămai convenabilă, crezând că noua slujbă sau o plată mai mare vor fi soluţia problemei. Înmajoritatea cazurilor, lucrurile nu stau aşa.” “Şi atunci care ar fi soluţia problemei? Să accept amărâţii ăştia de 10 cenţi pe oră şi săzâmbesc?” “Asta e ceea ce fac ceilalţi oameni. Acceptă plata ştiind că altfel vor avea problemefinanciare şi mai mari. Dar altceva nu mai fac, aşteptând doar o mărire a salariului, crezând că astale va rezolva problema. Majoritatea acceptă pur şi simplu şi unii îşi mai iau încă o slujbă, muncinddin greu, din nou mulţumindu-se cu o leafă mică.” “Şi atunci care ar fi rezolvarea problemei?”, zise copilul privind în podea şi înţelegând căfăcuse cunoştinţă cu viaţa reală. “Asta. Ceea ce ai între cele două urechi”, zise tatăl cel bogat mângâindu-l uşor pe cap. “Aceasta este lecţia nr. 1. Omul sărac şi cel din clasa de mijloc muncesc pentru bani. Ceibogaţi pun banii să muncească pentru ei.”Sărac: “Fiule, vreau să studiezi serios, să iei note mari, pentru a-ţi găsi o slujbă sigură la o companiemare. Şi să te încredinţezi că ai şi toate avantajele respective.”Bogat: “Vreau să înveţi cum să faci ca banii să muncească pentru tine şi nu invers.” Tatăl ce bogat şi-a continuat prima lecţie. “Mă bucur că te-ai înfuriat că munceşti pentru 10cenţi pe oră. Dacă nu te-ai fi înfuriat şi ai fi acceptat senin, ar fi trebuit să-ţi spun că nu te pot învăţanimic. Vezi tu, adevărata învăţătură presupune energie, pasiune şi o dorinţă arzătoare. Furia joacă unrol important în această formulă, pentru că pasiunea este un amestec de furie şi de iubire. Când evorba de bani, majoritatea oamenilor doresc să nu-şi asume nici un fel de riscuri. Deci nu-icălăuzeşte pasiunea, ci frica.” “De asta acceptă o slujbă prost plătită?” “Da. Unii spun că-i exploatez pe oameni. De fapt, ei se exploatează singuri. Lor le e frică,nu mie. Nu e nevoie să-i plătesc mai mult. Chiar dacă le-aş da mai mulţi bani, asta nu le-ar rezolvaproblema. Uită-te la tatăl tău. Câştigă o mulţime de bani şi tot nu-şi poate plăti facturile. Cei cărorali se dau mai mulţi bani, în majoritatea cazurilor, se înglodează şi mai tare în datorii. Vezi tu, tatăltău a urmat şcoli înalte pentru a căpăta o slujbă bine plătită. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar tot areprobleme financiare, pentru că la şcoală nu a învăţat nimic despre bani. În plus, el crede în ideea cătrebuie să muncească pentru bani.” “Şi dv. nu credeţi asta?”, a întrebat copilul. “Nu prea. Dacă vrei să înveţi să munceşti pentru bani, atunci vezi-ţi de şcoală. Acela estelocul ideal unde se învaţă aşa ceva. Dar dacă vrei să înveţi cum să pui banii să muncească pentrutine, asta numai eu pot să te învăţ şi asta doar în cazul în care eşti dispus şi vrei să înveţi.”
  5. 5. “Oare nu toată lumea vrea să înveţe asta?” “Nu. Pur şi simplu pentru că este mai simplu să înveţi să munceşti pentru bani, mai ales dacăsentimentul principal este cel al fricii atunci când se deschide subiectul bani. Nu uita că doar fricaeste cea care îi face pe cei mai mulţi să muncească şi să aibă o anumită slujbă. Frica de faptul că nu-şi vor putea plăti facturile, frica de a nu fi concediaţi, frica de a nu avea destui bani, frica de a nu finevoiţi s-o ia de la capăt. Acesta este preţul studiului pentru o anumită profesiune sau meserie şiapoi al muncii pentru bani. Majoritatea devin sclavi ai banilor şi se înfurie pe şefii lor. La 9 ani aisimţit deja ce înseamnă să lucrezi pentru bani. Fiecare angajat se simte groaznic când e pus săaştepte la coadă ca să intre la şef, iar când primeşte plata Statul deja şi-a luat partea lui prinimpozite. Întotdeauna angajatului i se pare că primeşte prea puţin, dar nu are ce face din cauza fricii.Cei bogaţi nu lasă Statul să le facă una ca asta, numai cei săraci şi cei din pătura mijlocie. Pun pariucă eu câştig mai mult decât tatăl tău, totuşi el plăteşte mai multe impozite.” “Deci tatăl meu are probleme cu impozitele pentru că nu înţelege cum funcţionează banii?” “Impozitele sunt doar o mică parte din ceea ce ai de învăţat atunci când faci banii sămuncească pentru tine. Sunt multe de învăţat. Studierea banilor va continua pentru mine tot restulvieţii, pentru că pe măsură ce aflu mai multe îmi dau seama că trebuie să ştiu şi mai multe. Cei maimulţi dintre oameni nu studiază acest subiect. Merg la muncă, îşi încasează leafa, îşi echilibreazăcontul şi asta e tot. Şi culmea, se mai şi întreabă de ce au probleme cu banii. După care cred că dacăar avea mai mulţi bani asta le-ar rezolva problema. Puţini îşi dau seama că problema constă în lipsaunei educaţii financiare. Aşadar mai ai acea pasiune pentru studiu?” Copilul a dat din cap afirmativ. “OK. Şi fiindcă spuneai că vrei să înveţi să nu munceşti pentru bani, de acum înainte n-amsă-ţi mai plătesc nimic. Acum, întoarce-te la treabă. Mike e deja la muncă.” Lui Robert nu-i venea să creadă. Venise pentru mărire de leafă şi pleca să muncească pegratis. Vreme de trei săptămâni, cei doi copii au muncit pe gratis. Robert nici nu i-a spus tatălui săudespre asta. Era sigur că nu va înţelege şi nici nu vroia să explice ceva ce nici el nu înţelegea preabine. Evitarea uneia dintre cele mai mari capcane ale vieţii Tatăl cel bogat i-a invitat pe cei doi copii la o plimbare în parc. “Aţi mai învăţat câte ceva?” Copiii s-au privit unul pe altul şi au ridicat din umeri. “Sunteţi confruntaţi cu una din cele mai importante lecţii ale vieţii. Dacă o veţi învăţa, văveţi bucura de multă libertate şi de siguranţa zilei de mâine. Dacă nu o veţi învăţa, veţi sfârşi ca d-na Martin şi ca majoritatea celor care joacă fotbal aici în parc. Ei muncesc din greu pentru o nimicatoată, făcându-şi iluzii că au o slujbă sigură şi aşteptând cu nerăbdare concediul anual de treisăptămâni şi o pensie amărâtă după 45 de ani de muncă. Dacă această perspectivă vă încântă, am săvă măresc leafa la 25 de cenţi pe oră.” “Dar aceştia sunt nişte oameni foarte muncitori. De ce vă bateţi joc de ei?” “D-na Martin este ca o mamă pentru mine. Niciodată n-aş face una ca asta. Voi trebuie săînţelegeţi ceva ce majorităţii oamenilor le scapă pentru că au o perspectivă mult prea îngustă. Mulţinu-şi dau seama în capcana în care se află. Nu vi se pare tentant să căpătaţi 25 de cenţi pe oră?” Copiii au dat din cap că “nu”, dar realitatea era alta. “Bine, atunci am să vă dau 1 dolar pe oră.” Robert simţea că-i sare inima din piept, dar n-a spus nimic. “Bine, 2 dolari pe oră.” Pentru anul 1956, cu 2 dolari pe oră Robert devenea cel mai bogat copil din lume. Parcă şivedea o bicicletă nouă, o mănuşă nouă de baseball şi admiraţia prietenilor. Tatăl cel bogat ştia căorice om are slăbiciunile lui şi că poate fi parţial cumpărat. Şi mai ştia că orice om, în egală măsură,nu poate fi niciodată cumpărat în anumite privinţe. Se punea problema care parte va rezista maimult. “Bine, 5 dolari pe oră.” Deodată, copiii s-au trezit la realitate şi s-au calmat. Oferta devenise caraghioasă. Puţiniadulţi câştigau în vremea aceea 5 dolari pe oră. Controlul a fost preluat de partea care nu puteacumpărată.
  6. 6. “Bun. Aproape toţi oamenii au un preţ. Şi asta din pricina fricii şi a lăcomiei. Mai întâiteama de rămâne fără bani ne motivează să muncim din greu şi, odată ce primim leafa, lăcomia saudorinţa ne face să ne gândim la tot felul de lucruri pe care le-am putea cumpăra. Atunci se creeazăun anumit tipar. Tiparul conform căruia se trezesc, merg la muncă, îşi plătesc facturile, se trezesc,merg la muncă, îşi plătesc facturile… Din acel moment, viaţa lor este pentru totdeauna prada friciişi a lăcomiei. Dacă le oferi mai mulţi bani, ei vor continua acest ciclu, pentru că îşi vor sporicheltuielile. Asta este ceea ce eu numesc Cursa Şobolanului.” “Bine, atunci care este cealaltă cale? Ne-am cam săturat să muncim din greu, mai ales pedegeaba.” “Ei bine, băieţi, sper ca aceasta să fie cea pe care o veţi găsi muncind şi studiind alături demine. De asta nu vă mai plătesc. Primul pas ar fi sinceritatea.” “Dar noi nu am minţit”, a zis Robert. “N-am spus că aţi minţit. Am zis să spuneţi adevărul referitor la ceea ce simţiţi. Nu trebuiesă o spuneţi altcuiva, decât vouă înşivă.” “Vreţi să spuneţi că oamenii din parc, cei care muncesc pentru dv., d-na Martin, ei toţi nu facasta?” “Mă îndoiesc. În schimb, trăiesc cu teama lipsei banilor. În loc să se confrunte cu aceastăfrică, ei reacţionează şi nu gândesc. Reacţionează emoţional, în loc să-şi pună capul la contribuţie.După care se aleg cu câţiva bănuţi şi din nou pun stăpânire pe ei bucuria, dorinţa şi lăcomia de a olua de la capăt şi din nou reacţionează în loc să gândească.” “Deci sentimentele iau locul gândirii.” “Exact. Ei reacţionează în raport cu sentimentele lor şi nu reuşesc să mai gândească. Ei simtfrica şi merg la muncă, sperând că banii îi vor scăpa de frică. Această teamă veche îi bântuie şi i-aîmpins în această capcană şi muncesc din pricina ei, câştigă bani, muncesc, iar câştigă bani, totul însperanţa că vor scăpa de frică. Banii deţin controlul asupra sentimentelor lor, dar şi asupra sufletelorlor. Băieţi, aş vrea ca voi să evitaţi această capcană. Asta aş vrea de fapt să vă învăţ. Nu doar să fiţibogaţi, pentru că bogăţia nu rezolvă problema. Banii nu pot domoli sufletul tulburat de frică şi dedorinţă. De fapt, motivul pentru care mulţi oameni sunt bogaţi nu este dorinţa, ci frica. Ei cred căbanii pot îndepărta frica lipsei de bani, frica de sărăcie şi astfel adună averi întregi ca să descoperecă tot nu scapă de frică. Pentru că acum se tem să nu piardă aceşti bani. Ştiu oameni care aumilioane şi care acum se tem mai mult decât atunci când erau săraci. Sufletul lor plin de slăbiciunieste tot mai disperat. Nu vor să-şi piardă stilul de viaţă asigurat de bani, îşi fac griji în legătură cu cear putea gândi prietenii lor dacă şi-ar pierde toţi banii. Mulţi sunt disperaţi şi se îmbolnăvesc denervi, chiar dacă par bogaţi şi au o mulţime de bani.” “Deci omul sărac este mai fericit?” “Nu cred. Evitarea banilor este tot un fel de psihoză, ca şi ataşamentul exagerat faţă de ei.Totuşi, sentimentele ne fac oameni, ne fac să existăm. Sentimentul denotă o energie în mişcare. Fiisincer în privinţa sentimentelor şi foloseşte-ţi inteligenţa şi sentimentele în favoarea ta, şi nuîmpotriva ta. De exemplu, când o persoană spune <<Trebuie să-mi găsesc o slujbă>>, mai mult casigur că ea gândeşte emoţional. Frica de a nu avea bani generează acest gând. În loc să dea fuga să-şi ia o slujbă pentru a câştiga câţiva bănuţi ar putea să-şi pună următoarea întrebare <<Oare slujbaeste cea mai bună soluţie pe termen lung pentru a pune capăt fricii?>>. După părerea mea, nu. Maiales atunci când ai o privire de ansamblu asupra vieţii. Slujba este de fapt o soluţie pe termen scurt,pentru o problemă pe termen lung. Vreau să vă învăţ să stăpâniţi puterea banilor, să nu vă temeţi deei. Şi asta nu se predă la şcoală. Dacă nu veţi învăţa asta, veţi deveni robii banilor.” În sfârşit, Robert pricepea. Totul era logic acum. Tatăl cel bogat dorea să le lărgeascăperspectiva, să-i facă să vadă ceea ce d-na Martin nu putea să vadă, ca de altfel nici angajaţii lui şinici chiar tatăl lui bun. “Nu mă interesează să vă spun doar cum să faceţi grămezi de bani. Asta nu vă va ajuta să văstăpâniţi frica sau dorinţa. Dacă nu vă veţi stăpâni mai întâi frica şi dorinţa şi vă veţi îmbogăţi, nuveţi fi altceva decât nişte sclavi bine plătiţi.” “Cum putem evita capcana, atunci?”, a întrebat Robert. “Principala cauză a sărăciei sau a zbaterii în marasmul financiar o reprezintă teama şineştiinţa, şi nu economia sau statul sau cei bogaţi. Frica cu care se intoxică pe sine şi ignoranţa suntcele care îi ţin pe oameni în capcană. Voi, băieţi, mergeţi la şcoală, luaţi-vă diplomele şi eu am să văînvăţ să nu cădeţi în capcană.”
  7. 7. “Ne-ai vorbit de teama de a nu avea bani. Dar cum ne afectează gândirea această dorinţă debani?”, a întrebat Mike. “Ce aţi simţit atunci când v-am ispitit cu o creştere a salariului? Aţi băgat de seamă cum vise trezeşte dorinţa? Faptul că nu aţi cedat sentimentelor şi că aţi fost în stare să vă amânaţi reacţia şisă gândiţi temeinic a fost lucrul cel mai important. Asta contează. Întotdeauna vom avea sentimentede teamă şi de lăcomie. Cel mai important lucru pentru voi este să folosiţi aceste sentimente înavantajul vostru, iar pe termen lung să nu le lăsaţi să pună stăpânire pe gândirea voastră. Ignoranţaeste cea care intensifică teama şi dorinţa. În momentul în care o persoană încetează să se maicunoască, se instalează ignoranţa. Această luptă este o decizie clipă de clipă, a învăţa să deschizi sausă închizi mintea cuiva. Şcoala este extrem de importantă. Oricine are nevoie de profesori, doctori,mecanici, artişti, bucătari, pompieri, soldaţi, etc. Şcoala îi formează astfel încât societatea noastră săînflorească şi să prospere. Din păcate, pentru cei mai mulţi oameni, şcoala este sfârşitul şi nuînceputul. Să trăiţi o existenţă în care leafa pe care o câştigaţi să aibă ultimul cuvânt nu este viaţăadevărată. A crede că o slujbă îţi poate da sentimentul de siguranţă înseamnă a te minţi singur. Nulăsaţi ca banii să vă conducă destinul. Învăţaţi să vă folosiţi sentimentele pentru a gândi şi nugândiţi cu sentimentele.” “Puteţi să ne spuneţi care este diferenţa dintre o gândire emoţională şi una cu capul?” “Sigur că da. Mereu aud ceva de genul <<Păi, toată lumea trebuie să muncească>> sau<<Cei bogaţi sunt escroci cu toţii>> sau <<Am să-mi iau altă slujbă. Merit o mărire de leafă. Nu sepoate să mă trataţi aşa>> sau <<Îmi place slujba asta pentru că este una sigură>>, în loc să spună<<Oare îmi scapă mie ceva?>>. Ultima întrebare duce la o blocare a gândirii emoţionale şi îţi dăocazia să gândeşti limpede.” După această discuţie, cei doi copii au continuat să lucreze pe gratis timp de douăsăptămâni. Ei continuau să reflecteze şi să stea de vorbă despre cum ar putea face bani. După operioadă, Robert a observat că d-na Martin tăia coperta albumului cu benzi desenate pe din două.Păstra numai jumătate de copertă iar restul arunca într-o ladă mare de carton maroniu. Când aîntrebat-o ce face cu cărţile din lada respectivă, ea a răspuns: “Le arunc. Îi dau distribuitorului debenzi desenate doar jumătate din copertă, ca să ştie ce marfă mi-a adus deja. Trebuie să vină camîntr-o oră.” Copiii au aşteptat să apară distribuitorul şi l-au întrebat dacă pot să ia ei albumele careoricum se aruncau. Distribuitorul a răspuns că se poate doar dacă ei lucrează pentru magazin, iaralbumele să nu fie revândute. Parteneriatul celor doi copii renăscuse. La Mike acasă, într-o cameră la subsol, au făcutordine şi au deschis o bibliotecă cu sute de albume de benzi desenate. Sora mai mică a lui Mike erabibliotecară pentru că îi plăcea să înveţe. Era deschisă 2 ore pe zi şi copiii din cartier plăteau 10cenţi şi citeau câte albume doreau în această perioadă. Ei erau mulţumiţi având în vedere că unalbum nou costa 10 cenţi, iar la bibliotecă puteau citi la acelaşi cost 4-5 bucăţi. Robert şi Mikestrângeau cam 9-10 dolari pe săptămână timp de trei luni. Sora lui Mike câştiga 1 dolar pesăptămână şi avea voie să citească benzile desenate pe gratis, ceea ce făcea rareori, pentru că eaînvăţa mereu. Cei doi copii se ţineau de cuvânt, muncind în continuare la magazin în fiecaresâmbătă şi adunând benzile desenate din diverse prăvălii. S-au ţinut de cuvânt şi faţă de distribuitor,pentru că nu revindeau albumele. Au încercat să deschidă şi o filială dar nu au mai găsit pe nimeniatât de conştiincios şi de încredere ca sora lui Mike. După trei luni s-a încins o bătaie la bibliotecădin cauza unor derbedei şi tatăl lui Mike le-a cerut să renunţe la afacere şi le-a spus că nu maitrebuie să vină sâmbăta la lucru. El era foarte încântat că băieţii au învăţat prima lecţie atât de bineşi acum urmau alte lucruri noi de învăţat. Nefiind plătiţi pentru munca de la magazin, ei au trebuitsă-şi folosească imaginaţia pentru a găsi o soluţie de a face bani. Cu această mică afacere ei aureuşit să deţină controlul asupra finanţelor lor şi să nu mai depindă de patron. Lucrul cel mai bunera că ieşeau bani şi când nu erau prezenţi la faţa locului. Banii au muncit pentru ei. Copiii aurealizat că în loc să fie plătiţi cu un salariu, tatăl cel bogat le dăduse mult mai mult.
  8. 8. Capitolul 3 Lecţia 2 “De ce trebuie predat alfabetul financiar” În 1990, Mike a preluat imperiul tatălui său şi acum îşi formează fiul exact la fel cum şi el afost educat de tatăl său. Robert s-a retras din afaceri în 1994, la 47 de ani, iar soţia sa 37 de ani. Averea creată nudepinde de inflaţie şi în cazul unor schimbări catastrofale ea va creşte automat. Valorile pe care ledeţin sunt suficient de importante ca să crească de la sine. E ca atunci când plantezi un copac. Îl uzicâţiva ani şi într-o bună zi nu mai are nevoi de tine. Rădăcinile lui s-au înfipt suficient de adânc.Apoi copacul îţi dă umbră, spre marea ta bucurie. Lumea financiară cunoaşte momente de înflorire dar şi de cădere. Dacă oamenii suntpregătiţi să fie flexibili, deschişi şi să înveţe, atunci se vor îmbogăţi mai tare de-a lungul acestorschimbări. Inteligenţa rezolvă problemele şi produce bani. Banii fără o inteligenţă financiară suntnişte bani care se duc repede. Foarte mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă că în viaţă nu conteazăcâţi bani faci, ci câţi păstrezi. Mulţi oameni câştigă la loterie, iar apoi redevin săraci. Sau sportivicare la 24 de ani câştigă milioane, iar la 34 dorm pe sub poduri. Atunci când Robert este întrebat“Spune-mi cum să mă îmbogăţesc?” sau “De unde să încep?”, răspunsul lui, adesea, îi dezamăgeştepe cei mai mulţi. Cuvintele aparţin tatălui cel bogat: “Dacă vrei să fii bogat, trebuie să ştii alfabetulfinanciar”. Majoritatea doresc să construiască clădiri ca Empire State, dar pe o fundaţie firavă sauchiar inexistentă. Regula nr. 1 (şi unica): trebuie înţeleasă foarte bine regula dintre active şi pasive. “Oameniibogaţi cumpără şi adună active. Oamenii săraci sau din pătura de mijloc adună pasive, despre careei cred că sunt active”. “Activele nu sunt definite de cuvinte, ci de cifre. Şi dacă nu ştii să citeştinişte cifre, nu vezi diferenţa dintre active şi o groapă. În contabilitate nu contează cifrele, ci ceea cene spun ele. E ca la cuvinte. Nu contează cuvintele în sine, ci povestea pe care ţi-o spun. Dacă vreţisă vă îmbogăţiţi, trebuie să citiţi şi să înţelegeţi cifrele.” Modelul circuitului financiar al unui activ este prezentat mai jos. Venit Cheltuieli Active Pasive Desenul acesta este o declaraţie de venituri care se mai numeşte şi declaraţie de profit şipierderi. El măsoară venitul şi cheltuielile, banii care intră şi care ies. Următorul grafic este obalanţă. Se numeşte aşa pentru că trebuie să creeze un echilibru între active şi pasive. Este vital a seînţelege relaţia dintre declaraţia de venituri şi bilanţ. Modelul circuitului financiar al unui pasiv este prezentat mai jos.
  9. 9. Venit Cheltuieli Active Pasive Activele sunt ceva care îţi bagă banii în buzunar. Pasivele sunt ceva care îţi scot banii din buzunar. Asta este tot ce trebuie ştiut. Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi petreceţi-vă viaţa achiziţionândactive. Dacă vreţi să fiţi săraci sau să faceţi parte din pătura de mijloc, petreceţi-vă viaţa cumpărândpasive. Exemple de pasive: ipoteci, împrumuturi, cărţi de credit, care se conectează cu următoarelecheltuieli: impozite, ipoteca, chiria, mâncarea, hainele, distracţia, alte cheltuieli fixe. Toate acesteatrebuie acoperite doar din leafă în cazul unei persoane sărace. Exemple de active: acţiuni, obligaţiuni, note de credit, bunuri imobiliare, proprietăţiintelectuale, care se conectează cu următoarele venituri: dividendele, dobânda, venit din închirieri,redevenţele, plus, eventual, leafa. Se observă că aceleaşi cheltuieli se pot acoperi acum mult maiuşor, având mai multe surse de venit. Se va ajunge astfel încât să nu se mai depindă de leafă şipersoana bogată va dobândi astfel libertate financiară. Degeaba posedăm bani mulţi dacă îi cheltuim pe toţi. Se poate ajunge, de fapt, laamplificarea problemelor financiare odată cu mărirea salariului sau câştigarea unui premiu la loto.De aceea, persoanele bogate devin mai bogate, iar cele sărace mai sărace, pentru că există odiferenţă majoră în felul cum sunt folosiţi banii. Banii scot la iveală lipsurile noastre ca oameni.Banii nu fac decât să accentueze modelul circuitului banilor prezent în mintea noastră. Dacămodelul presupune cheltuirea a tot ce aveţi, mai mult ca sigur că dacă veţi avea mai mulţi bani veţicheltui şi mai mult. De unde şi proverbul: “Nebunul îşi înnebuneşte banii”. Japonezii stăpânesc trei lucruri: mânuirea săbiei, a bijuteriilor şi a oglinzilor. Sabia esteputerea armelor, bijuteriile simbolizează puterea banilor: “Nu uita regula de aur: cine are aurulstabileşte regula jocului”. Oglinda simbolizează puterea cunoaşterii de sine. Cunoaşterea de sineeste cea mai importantă dintre cele trei. Tendinţe la modă:Sărac: “Casa ta este un activ. Ia-ţi un împrumut pe termen prelungit şi mai scapă de datorii.Munceşte mai mult. Mai ia-ţi o slujbă. Este o avansare. Cândva voi ajunge vicepreşedinte.Economiseşte bani. Când o să mi se mărească leafa o să cumpăr o casă mai mare. Fondurilemutuale sunt sigure.” Dacă vrei să determini pe cineva să facă ceva e suficient să-i spui: “Nu cred că poţi să ofaci.” O om inteligent angajează persoane care sunt mai inteligente decât el. Şcolile produc buni angajaţi şi nu buni patroni.Sărac: “Banii nu sunt importanţi. Dacă-ţi demonstrezi capacitatea profesională banii vor veni de lasine”. Averea unei persoane măsoară, de fapt, câţi bani produc banii acelei persoane. Cu altecuvinte, capacitatea de supravieţuire financiară pe timp cât mai îndelungat, în cazul în care persoanadecide să se oprească din produs bani. În cazul în care se doreşte creşterea cheltuielilor, trebuie mai întâi crescut fluxul de bani pecircuitul activelor care să ducă la sporirea venitului şi abia apoi se poate cheltui excedentul. Nu
  10. 10. trebuie apelat la un împrumut de la bancă pentru care se garantează cu casa proprie. Excedentul devenit trebuie investit mai departe pentru ca acesta să crească în avalanşă. Capitolul 4 Lecţia 3 “Vezi-ţi singur de afacerea ta” Ray Kroc, fondatorul companiei McDonald’s, se ocupă de fapt cu afaceri imobiliare şi nu cuvânzare de hamburgheri. Practic, persoana care cumpără hamburgherul plăteşte şi terenul pe careeste amplasată clădirea şi care aparţin companiei lui Ray Kroc. În prezent, McDonald’s este cel maiimportant proprietar de terenuri din lume, având un teren chiar mai întins decât Biserica Catolică,deţine cele mai importante intersecţii sau colţuri de stradă din America, dar şi din alte locuri dinlume. Oamenii muncesc pentru oricine altcineva înafară de ei înşişi. Mai întâi, muncesc pentruproprietarii companiei, apoi pentru stat prin impozite şi, în final, pentru bancă, pentru că acolo seaflă ipoteca lor. Secretul nr. 3 al celor bogaţi este: “Vezi-ţi singur de afacerea ta”. Problema cu sistemul de învăţământ este că devenim ceea ce studiem: dacă studiembucătăria devenim bucătari, dreptul produce avocaţi, şcoala de mecanici produce mecanici. Greşealaapare în momentul în care devenim ceea ce învăţăm şi nimic mai mult, uitând să ne ocupăm deafacerea personală. Oamenii îşi petrec întreaga viaţă ocupându-se de afacerile altora şiîmbogăţindu-i pe aceştia. Este o mare diferenţă între profesia unui om şi afacerea lui. Ray Kroc esteagent de vânzări de profesie şi este instruit să vândă orice, dar afacerea lui este să acumulezeproprietăţi sub forma unui venit care să producă. Pentru a obţine o siguranţă financiară, oamenii trebuie să-şi vadă de afacerea lor. Afacereavoastră se învârteşte în jurul coloanei de active, spre deosebire de coloana de venit. Regula nr. 1 estesă cunoşti diferenţa dintre active şi pasive şi să cumperi active. Cei bogaţi se concentrează asupracoloanei de active, în vreme cei toţi ceilalţi se concentrează asupra declaraţiilor de venit. Sărac: “Am nevoie de o mărire de leafă”, “Dacă m-ar avansa şi pe mine”, “Am să mă apuciar de şcoală, pentru a obţine o slujbă mai bună”, “Am să fac ore suplimentare”, “Poate reuşesc să-mi mai iau o slujbă”, “În două săptămâni îmi dau demisia, am găsit o slujbă unde sunt plătit maibine”. În unele cercuri, aceste idei de mai sus sunt idei de bun simţ. Dar aceste idei continuă să seconcentreze asupra coloanei de venit şi nu vor ajuta persoana respectivă, decât dacă baniisuplimentari sunt folosiţi pentru achiziţionarea unor active generatoare de venit. Dar oamenii nu au,în general, o educaţie financiară minimă şi, de aceea, ei continuă să fie conservatori din punct devedere fiscal: “Nu-mi pot permite să-mi asum riscuri”. Începeţi să vă preocupaţi de propria voastră afacere. Păstraţi-vă slujba de zi cu zi, darapucaţi-vă să cumpăraţi active reale şi nu pasive sau bunuri personale care nu mai au aceeaşivaloare reală de îndată ce le aduceţi acasă. O maşină nouă pierde aproximativ 25% din preţul pecare îl plătiţi în momentul în care ieşiţi cu ea din magazin. Nu este un activ real, chiar dacăbancherul vă lasă să o treceţi pe listă în cazul când doriţi un împrumut. Adulţi, aveţi grijă să nu faceţi prea multe cheltuieli! Reduceţi pasivele şi construiţi cuinteligenţă o bază solidă pentru active. Pentru tinerii care încă mai stau cu părinţii, este important caaceştia să-i înveţe diferenţa dintre active şi pasive. Determinaţi-i să îşi construiască o coloană solidăde active înainte de a pleca la casa lor, de a se căsători, de a-şi cumpăra o locuinţă, de a avea copii şide a se trezi într-o situaţie financiară riscantă, agăţându-se cu disperare de slujbă şi cumpărând totulpe credit. Sunt atât de multe cupluri tinere care se căsătoresc şi cad în capcana unui stil de viaţă carenu le mai dă posibilitatea de a ieşi din datorii aproape tot restul existenţei lor active. În majoritateacazurilor, de îndată ce şi ultimul copil pleacă din casă, părinţii îşi dau seama că nu sunt binepregătiţi pentru pensie şi încep să se străduiască să pună nişte bani deoparte. Apoi propriii lor părinţise îmbolnăvesc şi se trezesc cu noi răspunderi. Activele reale se împart în mai multe categorii:1. Afacerile ce nu presupun prezenţa proprietarului. Sunt conduse de alte persoane. Dacă proprietarul ar trebui să muncească acolo, n-ar mai fi o afacere, ci o slujbă.
  11. 11. 2. Acţiuni.3. Obligaţiuni.4. Fonduri mutuale.5. Venituri ce generează proprietăţi imobiliare.6. Depuneri.7. Drepturi de autor de pe urma proprietăţilor intelectuale cum ar fi muzică, scenarii, brevete.8. Orice altceva care are valoare, produce venit sau creşte ca valoare şi este oricând vandabil. De îndată ce un dolar intră în coloana activelor, nu-l mai lăsaţi să iasă. Socotiţi în felulurmător: orice dolar care intră in coloana activelor devine angajatul vostru. Cel mai bun lucru esteca banii să muncească 24 de ore din 24 şi asta de-a lungul mai multor generaţii. Păstraţi-vă slujba,munciţi serios, dar construiţi în coloana activelor. Pe măsură ce circuitul banilor se extinde, puteţi să vă permiteţi şi luxul. Bogaţii îşi permitasemenea achiziţii la sfârşit, iar săracii le cumpără de la început pe datorie. Cei din clasa de mijlocpar bogaţi, dar în realitate se îndatorează şi mai tare. Cei bogaţi cumpără obiectele de lux din venitulsuplimentar generat de active, iar săracii din propria lor sudoare şi din ceea ce ar trebui să lasemoştenire copiilor. Obiectele de lux ar trebui să fie o răsplată pentru o investiţie sau pentrudezvoltarea unor active reale. Capitolul 5 Lecţia 4 “Puterea companiilor” IQ-ul financiar presupune cunoaşterea a 4 domenii:1. Contabilitatea. Cu cât răspundeţi pentru o sumă mai mare de bani cu atât trebuie mai multă acurateţe. Acesta este lobul stâng al creierului sau detaliile.2. Investiţia. Ştiinţa banilor care fac bani. Aceasta presupune strategii şi formule. Acesta este lobul drept al creierului sau partea creatoare.3. Economia de piaţă. Ştiinţa cererii şi a ofertei. Trebuie cunoscute aspectele tehnice ale pieţei, care funcţionează emoţional.4. Legea. Folosind o companie şi toate subterfugiile contabile, investiţiile şi pieţele pot duce la o creştere enormă. Cineva care se pricepe la avantaje în domeniul impozitelor şi la protecţia oferită de o companie se poate îmbogăţi mult mai rapid decât un ins care este un simplu angajat sau are o firmă la care este unic acţionar. A. Avantaje în domeniul impozitelor. O firmă poate face foarte multe lucruri pe care o persoanăfizică nu le poate face. De exemplu, poate plăti cheltuieli înainte de a-şi plăti impozitele. Aceastaeste o întreagă zonă de cunoaştere extrem de palpitanta, dar nu neapărat utilă, dacă nu există nişteactive solide sau o afacere. Angajaţii câştigă şi sunt impozitaţi, încercând să trăiască din ceea ce lerămâne. O firmă câştigă, cheltuieşte tot ce poate şi este impozitată pe ceea ce rămâne. Vacanţeledevin întâlniri de lucru în Hawaii, plata maşinii, asigurările, reparaţiile intră în cheltuiala firmei,mesele de la restaurant, etc. B. Protecţia împotriva proceselor. Cei bogaţi îşi ascund averea în firme şi fonduri specialepentru a-şi proteja activele de creditori. Când cineva dă în judecată o persoană bogată, aceasta areavocaţi serioşi şi o protecţie legală, ajungându-se adesea la concluzia că bogătaşul respectiv nudeţine de fapt nimic. Bogătaşii controlează totul, dar nu deţin nimic. Cei săraci încearcă să deţinătotul pentru a pierde apoi sumele respective în folosul statului. Dacă aveţi nişte active legale veţibeneficia mai mult de pe urma lor protejându-le prin intermediul unei firme.Carte: “Inc. And Grow Rich”, “Deschide-ţi o firmă şi îmbogăţeşte-te”. Coeficientul de inteligenţă financiară este sinergia mai multor priceperi şi talente. Doarcombinând cele 4 tehnici de mai sus puteţi visa la mari averi. Pe scurt, cei bogaţi cu firme: câştigă, cheltuiesc, plătesc impozite, în această ordine. Cei caremuncesc pentru firme: câştigă, plătesc impozite şi abia apoi cheltuiesc ce le mai rămâne.
  12. 12. Capitolul 6 Lecţia 5 “Cei bogaţi inventează banii” Cu toţii suntem hărăziţi de Dumnezeu şi avem un potenţial extraordinar, dar totuşi singurullucru care ne ţine pe loc este îndoiala de sine. Nu atât o lipsă de informaţii tehnice ne blochează, câtmai degrabă o lipsă de încredere în sine. Şi unii sunt mai afectaţi decât alţii. După ce terminăm şcoala, cei mai mulţi dintre noi îşi dau seama că diplomele şi notele nucontează prea mult. În lumea reală, în afara facultăţilor, mai există şi altceva decât note. Unii îi spuntupeu, alţii cutezanţă, alţii îndrăzneală, neînfricare, încumetare, bravadă, şiretenie, tenacitate şimăreţie. Indiferent cum am categorisi acest ingredient, în cele din urmă el hotărăşte viitorul nostruîntr-o măsură mai mare decât notele de la şcoală. În realitate, nu cel deştept ajunge cel mai adeseadeparte, ci cel îndrăzneţ. Geniul financiar presupune atât cunoştinţe tehnice cât şi curaj. Este ovreme în care lumea se mişcă extrem de îndrăzneţ mereu înainte, în timp ce alţii se vor crampona deo viaţă care piere. Acum 300 de ani pământul reprezenta o avere. Cel care deţinea terenul deţinea şi averile.După care au urmat fabricile şi producţia, iar America a început să domine lumea. Industriaşiideţineau averi. În prezent informaţia este totul. Cel care deţine cele mai multe informaţii la timpdeţine averi. Problema este că informaţiile zboară în lumea întreagă cu viteza luminii. Noile averinu mai cunosc oprelişti în graniţe şi limite precum terenurile şi fabricile de altă dată. Schimbărilevor fi mai rapide şi mai puternice. Unii oameni vor ca lucrurile să rămână ca altă dată. Se opunschimbării. Multe persoane şi-au pierdut slujba sau casa şi dau vina pe tehnologie sau pe economiesau pe şefii lor. Din păcate ei nu înţeleg că problema ar putea să fie ei înşişi. Ideile învechite suntpasivele lor cele mai mari. Ele reprezintă nişte pasive pur şi simplu pentru că nu înţeleg că un lucrucare a fost un activ până mai ieri a încetat să mai fie, pentru că ziua de ieri nu mai există. A-ţi limita opţiunile e cam acelaşi lucru cu a te agăţa de idei vechi. Inteligenţa financiarăînseamnă a avea mai multe opţiuni. Nu contează ce se întâmplă, ci câte soluţii financiare diferite ieiîn considerare pentru a transforma un ghinion în milioane. Este măsura în care eşti creator înrezolvarea problemelor financiare. Majoritatea au o singură soluţie: muncesc din greu, economisescşi iau cu împrumut. Puţini înţeleg că omul îşi construieşte singur norocul şi tot aşa face şi banii. Tatăl cel bogat explica celor doi copii: “Banii nu există. Cei săraci şi cei din clasa de mijlocmuncesc pentru bani. Cei bogaţi fac bani. Cu cât veţi socoti mai mult că banii sunt o realitate, cuatât veţi munci mai mult pentru ei. Dacă veţi pricepe ideea că banii nu există, vă veţi îmbogăţi multmai repede.” “Bine, şi atunci ce sunt banii, dacă nu există?”, a întrebat Mike. “Sunt ceea ce acceptăm să fie. Cel mai valoros şi mai puternic activ al tuturor este, de fapt,mintea noastră. Dacă este bine pregătită, ea poate crea o avere enormă în ceea ce poate părea oclipă. O avere mai mare decât cea la care visau regii acum 300 de ani. O minte neformată poate creaînsă o sărăcie extremă care să dureze o viaţă de om şi pe care să o transmită şi familiei.” În era informaţiei, banii cresc exponenţial. O mână de oameni devin cumplit de bogaţi dinnimic, adică din simple idei şi contracte. Se constată că acest lucru se întâmplă mereu, mai ales dacăde gândim la cei care negociază acţiuni şi investiţii. Prin nimic nu se înţelege că se face un schimbde bani. Ei provin din contracte. Un semnal cu mâna la o licitaţie, un clic pe calculatorul unuicomerciant din Lisabona din partea unuia din Toronto, un telefon către un agent de bursă, etc. Nubanii trec dintr-o mână în alta, ci contractele. Evident că există întotdeauna riscuri. Inteligenţafinanciară sporeşte însă şansele. Astfel, ceea ce este riscant pentru o persoană este mai puţin riscantpentru o altă persoană. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii ar trebui să investeascămai mult în educaţia financiară decât în acţiuni, proprietăţi imobiliare sau în alte pieţe de capital. Cucât sunteţi mai deştepţi, cu atât aveţi mai multe şanse să câştigaţi, în ciuda tuturor greutăţilor. Nu uitaţi să vă şi distraţi, pentru că este un simplu joc. Uneori câştigaţi, alteori pierdeţi, darîn acelaşi timp învăţaţi. Majoritatea oamenilor nu câştigă niciodată pentru că se tem prea tare să nupiardă. De aceea, şcoala tradiţională ne învaţă că nu e bine să greşeşti şi suntem pedepsiţi de fiecaredată când greşim. Şi totuşi dacă privim cu atenţie modul în care sunt concepuţi oamenii, ei învaţătocmai din greşeli. Învăţăm să mergem căzând mai întâi. Dacă n-am fi căzut niciodată, n-am fi mers
  13. 13. niciodată. Acelaşi lucru este valabil şi pentru mersul cu bicicleta. Învingătorii nu se tem de pierderi,ei învaţă din ele şi merg mai departe. Doar rataţii se tem. Eşecurile sunt parte componentă aprocesului reuşitei. Cei care evită eşecul evită şi reuşita. Ai pierdut continuă, ai câştigat continuă. Există două tipuri de investitori:1. Cel mai obişnuit tip este cel care cumpără un pachet de investiţii. Ei sună un intermediar, cum ar fi o companie de proprietăţi imobiliare, un agent de bursă sau un finanţist şi cumpără ceva. Poate să fie o participare la un fond mutual, acţiuni sau obligaţiuni. Este o modalitate bună, cinstită şi simplă de a investi. Este ca şi când un client merge şi cumpără un calculator de pe raft gata asamblat şi configurat.2. Cel de-al doilea tip de investitor este cel care creează investiţii. Acest investitor, de obicei, pune pe picioare o afacere, asamblând ocaziile sau cunoaşte alţi oameni care ştiu să o facă. Este asemeni celor care cumpără componente de calculator şi apoi le asamblează. Este un fel de a croi după măsura clientului. Acest al doilea tip de investitor este, de fapt, investitorul profesionist. Pentru aceasta trebuieînvăţate trei lucruri:1. Cum să descoperiţi o ocazie pe care toţi ceilalţi au ratat-o. Trebuie să vedeţi cu ochii minţii ceeace alţii nu reuşesc să vadă cu ochii. O persoană cumpără ieftin o casă părăginită pe care toată lumeao ocoleşte. Dar casa este însoţită şi de 4 terenuri goale, ceea ce nu toată lumea ştie. Persoana ademolat casa şi a vândut mai târziu terenurile unui constructor pentru o sumă de 3 ori mai mare.2. Cum se strâng banii. Oamenii obişnuiţi merg doar la bancă. Există mai multe feluri de a adunacapital fără a fi nevoie de o bancă. Majoritatea oamenilor lasă ca banii să fie o oprelişte înîncheierea unei afaceri. De multe ori Robert a cumpărat o casă, acţiuni sau un bloc fără un ban înbancă. De exemplu, a cumpărat o casă cu 1,2 milioane USD. A încheiat o obligaţiune de plată, cu uncontract scris între vânzător şi cumpărător. După care a adunat 100.000 USD pentru avans şi i-aurămas 90 de zile pentru a strânge restul banilor. De fapt, el ştia că acea casă valorează de fapt 2milioane USD. Robert nu a reuşit să strângă niciodată banii dar a pasat afacerea unui prieten, care i-a dat 50.000 USD numai pentru faptul că i s-a găsit această afacere. Total zile de lucru: trei.Contează mai mult ceea ce ştii şi nu ceea ce cumperi. Investiţia nu înseamnă cumpărare. Este maidegrabă o formă de cunoaştere.3. Cum să-i organizaţi pe oamenii deştepţi. Oamenii inteligenţi sunt cei care muncesc alături de opersoană pe care eventual o angajează şi care este mai inteligentă decât ei. Când aveţi nevoie de unsfat, aveţi grijă să apelaţi la consilierii cei mai buni. Ceea ce ştiţi este cea mai mare avere pe care o deţineţi. Ceea ce nu ştiţi este cel mai marerisc pe care vi-l asumaţi. Riscul există întotdeauna, aşa că învăţaţi să riscaţi şi nu să evitaţi riscurile. Capitolul 7 Lecţia 6 “Munciţi ca să învăţaţi - nu munciţi pentru bani” Când Robert a scos prima carte a sa: “Dacă vreţi să deveniţi bogaţi şi fericiţi, nu mergeţi laşcoală”, un editor i-a sugerat să-i schimbe titlul în: “Economia educaţiei”. Însă primul titlu fiind de-a dreptul şocant, a avut parte de multă publicitate. A devenit o persoană controversată la toateemisiunile, unii credeau că e nebun de legat, dar cartea se vindea foarte bine, ceea ce, de fapt, acontat până la urmă. În şcoală şi la locul de muncă prinde foarte mult ideea specializării. Adică pentru a câştigamai mult sau a fi avansat trebuie să te specializezi. Tatăl cel bogat l-a încurajat însă să facă exactcontrariul. “Trebuie să ştii câte puţin din cât mai multe”, i-a sugerat el. Siguranţa era totul pentrutatăl cel sărac şi cu multă şcoală. Experienţa câtor mai multe domenii era totul pentru tatăl celbogat. De aceea, Robert de-a lungul vieţii a schimbat mai multe meserii şi a lucrat în diferitedepartamente pentru a prinde măcar jargonul de specialitate al domeniului respectiv. În armată aînvăţat, de exemplu, cum să comande şi să manevreze oamenii mai ales în situaţii periculoase. Majoritatea celor care muncesc nu progresează niciodată. Ei fac numai ce au fost învăţaţi săfacă, îşi iau o slujbă sigură. Tinerii mai ales trebuie să aleagă locul de muncă pentru ceea ce ar puteasă înveţe şi nu neapărat pentru ceea ce câştigă. Tatăl cel sărac aştepta o mărire de leafă, învăţa tot
  14. 14. mai mult pentru avansări, dar de fiecare dată problemele nu se rezolvau, pentru că impozituldevenea mai mare, cheltuielile la fel şi el rămânea foarte dezamăgit. La ce bun atâta amar de muncă,pentru o pensie amărâtă şi o viaţă plină de griji? Era prins în capcană, ca micii hamsteri care învârtrotiţele de metal din cuştile lor. Dacă o persoană nu este obişnuită cu schimbările, îi va fi greu să se schimbe. Mulţi nudoresc să mai înveţe şi altceva, să mai investească în propria educaţie, pe motiv că este prea mareefortul şi nu vor să facă decât ceea ce îi interesează. Robert le răspunde întotdeauna că nici pe el nu-l interesează să meargă să facă gimnastică, dar totuşi se duce pentru că se simte mai bine şi va trăimai mult, cu toate că îi displace profund şi efortul e mare. Viaţa seamănă mult cu mersul la sala desport. Cel mai greu este să te urneşti. După aceea, e din ce în ce mai simplu şi mai uşor. De fiecaredată, după terminarea exerciţiilor de gimnastică, se bucura că a reuşit să se convingă să meargă săfacă sport, pentru că, până la urmă, se simţea bine. Dacă nu sunteţi dispuşi să munciţi ca să învăţaţi ceva nou şi insistaţi în schimb asupra uneiînalte specializări în domeniul vostru, interesaţi-vă mai întâi dacă firma la care lucraţi are sindicat.Sindicatele apără specialiştii. Când îşi întreba studenţii: “Câţi dintre voi puteţi face un hamburgher mai bun decâtMcDonald’s ?”, aproape toţi ridicau mâna. “Atunci, cum se face că McDonald’s câştigă mai mulţibani decât voi?”. Răspunsul era unul singur: McDonald’s excelează în afaceri. Are un sistemimbatabil. Lumea este plină de oameni talentaţi. Mult prea des ei sunt săraci sau au problemefinanciare sau câştigă mai puţin decât ar fi în stare şi asta nu pentru ceea ce ştiu, ci din cauza a ceeace nu ştiu. Ei îşi concentrează toată atenţia asupra felului cum se face hamburgherul şi nu asuprafelului în care se vinde sau se livrează hamburgherul. Când un tânăr strălucit este ales să fie pregătit să preia conducerea unei companii, el esteplimbat prin toate departamentele pentru a cunoaşte tot sistemul financiar. Generaţia celui de-aldoilea război mondial considera că e rău să te muţi de la o companie la alta. În prezent, acest lucrueste considerat o mişcare inteligentă. Poate că pe termen scurt înseamnă un câştig mai mic, dar petermen lung se merită însutit, pentru că se investeşte, de fapt, în educaţie. Un talent foarte important care trebuie cultivat este acela de a vinde şi de a face marketing.Cei mai mulţi se tem că vor fi refuzaţi. Pe lângă faptul că trebuie să ştim să acumulăm informaţii, săvindem şi să facem marketing, trebuie să fim buni profesori, dar şi buni învăţăcei. Pentru a fi cuadevărat bogaţi trebuie să fim capabili să oferim aşa cum suntem capabili să primim. Mulţi oamenisunt săraci pentru că nu sunt nici buni profesori, nici buni elevi. Ambii taţi ai lui Robert erau generoşi. Cu cât ofereau mai mult, cu atât primeau mai mult.Tatăl cel bogat ştia că pentru a câştiga bani trebuia să dăruieşti bani. A da bani este secretulmajorităţii familiilor foarte bogate. Pentru acest lucru s-au format organizaţii şi fundaţii caritabileconcepute pentru a spori averi, dar şi pentru a dărui permanent. Tatăl cel sărac promitea mereu cădacă o să aibă un ban în plus o să-l dăruiască. Problema era că niciodată n-avea un ban în plus.Muncea tot mai mult, pentru a obţine mai mulţi bani, în loc să se concentreze asupra legii celei maiimportante a banilor: “Dă şi ţi se va da”. De fapt, el credea în: “Primeşte şi apoi vei da.” Capitolul 8 Depăşirea obstacolelor Chiar şi după ce oamenii studiază şi se alfabetizează din punct de vedere financiar, ei tot semai lovesc de obstacole în obţinerea independenţei financiare. Există cinci motive principale pentrucare cei iniţiaţi din punct de vedere financiar nu reuşesc totuşi să aibă o coloană a activelor suficientde bogată:1. Frica.2. Scepticismul.3. Lenea.4. Obiceiurile proaste.5. Aroganţa.
  15. 15. Motivul nr. 1. Înfrângerea fricii de a pierde bani. Niciodată n-a existat nimeni pe lumea astacare să-i facă plăcere să piardă bani. Iar Robert nu a întâlnit nici un om bogat care să nu fi pierdutbani. În schimb, el cunoaşte o mulţime de oameni săraci care nu au pierdut nici un bănuţ în viaţalor… prin investirea lui, adică. Teama de a pierde bani este firească. Toată lumea o are. Chiar şi ceibogaţi. Dar problema nu este teama, ci felul cum este ea stăpânită. Felul cum reacţionaţi la pierderi.Felul cum manevraţi eşecul. Cu toţii suntem eroi în unele direcţii şi laşi în altele. Tatăl cel bogat l-a sfătuit pe Robert să procedeze ca texanii. “În Texas, totul este mai mare.Când se câştigă, se câştigă masiv. Când se pierde, se pierde spectaculos. Texanii au o atitudinediferită în raport cu riscul, cu răsplata şi cu eşecul. Ei trăiesc în stil mare, se mândresc când câştigăşi se fălesc când pierd”. Ei au şi un proverb: “Dacă tot e să dai faliment, să fie unul spectaculos”. Oamenii se tem atât de tare să nu piardă, încât până la urmă pierd. Robert a observat de-alungul vieţii că, de obicei, se câştigă după ce se pierde ceva. Înainte de a învăţa mersul pe bicicletăorice om cade de mai multe ori. Alt proverb texan spune aşa: “Toată lumea vrea să ajungă în rai, darnimeni nu vrea să moară”. Texanii nu-şi ascund eşecurile, nu le îngroapă. Ei se inspiră din ele şipână la urmă le transformă în strigăte de izbândă. Este formula de bază a omului învingător.Învingătorii se inspiră şi învaţă din eşecuri. Rataţii rămân înfrânţi şi nu-şi mai pot reveni. Cei mai mulţi spun că Pearl Harbor a fost o greşeală a americanilor. Robert crede că a fostmai degrabă o greşeală a japonezilor. Un sobru amiral japonez chiar spune în filmul “Tora, Tora,Tora”: “Mă tem că am trezit un monstru”. Această înfrângere a mobilizat întreaga Americă într-unmod fără precedent şi a devenit motivul principal pentru victoria deplină. Cel mai mare secret alînvingătorilor este mobilizarea la maxim după eşec şi transformarea lui în reuşită. Ei nu se tem săpiardă pentru că îşi cunosc exact valoarea. Din punct de vedere financiar, oamenii normali îşi plănuiesc viaţa mult prea fără riscuri şi laun nivel mult prea mic. Îşi cumpără case mari şi maşini mari, dar nu cu investiţii mari, ci dinîmprumuturi cu dobândă. Motivul nr. 2. Depăşirea scepticismului. “Pică cerul. Nu sunt deştept. Nu sunt destul de bun.Cutare e mai bun ca mine. Şi dacă economia se prăbuşeşte imediat după ce eu investesc? Şi dacălucrurile nu ies cum am plănuit? Şi dacă pierd controlul şi nu pot să dau banii înapoi?” Sau cu toţiiavem prieteni care ne aduc cu picioarele pe pământ: “Dacă e o idee chiar atât de grozavă cum de nui-a venit nimănui? Ce te face să crezi că ai fi în stare? N-o să meargă niciodată. Nu-ţi dai seama cespui.” Se pune un nod în stomac, nu mai poţi dormi şi mintea se blochează. Peter Lynch de la fondul mutual Fidelity Magellan se referă la avertismentele gen “drobulde sare” considerându-le nişte “zgomote de fond” pe care le auzim cu toţii. Acest zgomot de fondfie ia naştere în mintea noastră, fie este produs de prieteni, familie, colegi sau mass-media. Lynchîşi aminteşte de perioada 1950, când se propaga ideea unui război atomic şi toţi oamenii sau pornitsă-şi construiască adăposturi subterane şi să facă rezerve de alimente. Dacă ar fi investit banii înmod înţelept, poate că ei sau măcar copiii lor ar fi cunoscut independenţa financiară. Unele persoane pornesc şovăielnic la drum, iar apoi se răzgândesc brusc, luându-se dupăsfaturile unor prieteni, care ştiu exact de ce nu o să meargă treaba, dar fără să fie investitori. Acesteasunt “remuşcările cumpărătorului” şi, de asemenea, ne afectează pe noi toţi. Scepticii întotdeaunacritică, învingătorii analizează. Analiza îţi deschide ochii, veşnicele comentarii negative doar teorbesc şi te blochează. De câte ori Robert pomeneşte despre afacerile imobiliare, i se spune din start: “Nu vreau sărepar closete”. Persoana respectivă critică de la bun început, nu analizează. Robert răspundeîntotdeauna: “Nici eu”. Se discută despre afaceri serioase şi lumea se concentrează pe toalete. Legat de piaţa de acţiuni, toată lumea spune: “Nu vreau să pierd bani”. Robert nu înţelege dece toată lumea crede că el ar vrea să piardă bani în acest mod. În loc să analizeze, aceşti speriaţi îşiblochează mintea. Dacă majoritatea oamenilor ar înţelege cum funcţionează investiţiile pe piaţa deacţiuni şi ce înseamnă un “stop” mult mai mulţi ar investi ca să câştige şi nu ca să piardă. Stop esteo simplă comandă pe calculator, prin care îţi sunt vândute automat acţiunile în momentul în carepreţul scade abrupt, ajutând la reducerea pierderilor şi la creşterea la maximum a unor câştiguri.Aceasta este o extraordinară unealtă pentru cei care se tem să nu piardă. Motivul nr. 3. Lenea. Oamenii ocupaţi sunt adesea cei mai leneşi. Sunt ocupaţi cu munca, cucopiii, să se uite la televizor, să pescuiască, să joace golf sau să meargă la cumpărături. Toate
  16. 16. acestea în mod excesiv. Omul de afaceri foarte ocupat munceşte din greu stă la serviciu şi în week-end apoi apar probleme cu soţia, nu le rezolvă la timp, ea îl părăseşte şi ia şi copiii. Demoralizat, elîncepe să nu mai muncească bine şi îşi pierde şi slujba. Acesta este scenariu foarte comun. Prinocupare excesivă se manifestă cea mai des întâlnită lene. În adâncul sufletului, ei ştiu că, de fapt,evită ceva important, dar sunt “ocupaţi” şi continuă pe linia asta pentru a evita ceva cu care nu vorsă se confrunte. Care este leacul leneviei? Răspunsul este puţină lăcomie. Mulţi am fost educaţi că dorinţapătimaşă sau lăcomia ar fi ceva rău. “Oamenii hrăpăreţi sunt oameni răi”, spune orice părinte. Şitotuşi, în noi toţi există dorinţa de a avea lucruri frumoase sau de a trăi ceva palpitant. Pentru aînăbuşi aceste sentimente, părinţii inoculează sentimentul de vinovăţie: “Te gândeşti numai la tine.Nu ştii că mai ai fraţi şi surori? Vrei să-ţi cumpăr asta? Crezi că sunt fabrică de bani? Ştii că noi nusuntem bogaţi.” Nu atât cuvintele, cât tonul lor trezesc în copii sentimentul de vinovăţie. Reversul la cele de mai sus este răsfăţul copiilor în mod excesiv, doar pentru că părinţii nuau avut parte de aşa ceva în copilăria lor. Robert are un vecin care nu mai are loc în garaj pentrumaşină pentru că este plin cu jucăriile cumpărate de-a lungul timpului pentru obrăznicăturile luirăsfăţate. “Nu vreau să trăiască şi ei sentimentul nesatisfacerii dorinţelor”, spunea el. Nu pusesenimic deoparte pentru anii de facultate ai copiilor sau pentru pensie, dar copiii lui puteau obţineorice jucărie îşi doreau. Tatăl cel bogat interzicea expresia: “Nu-mi pot permite”. Spunea că în momentul când aispus-o, creierul a încetat să mai gândească. De fapt, chiar este o minciună. Omul ştie asta. “Spiritulomenesc este foarte puternic. El ştie că poate face orice.” Însă atunci când este vorba de o minteleneşă care spune “Nu-mi pot permite”, izbucneşte un adevărat război interior. Spiritul se supără, iarmintea cea leneşă trebuie să-şi apere minciuna. Spiritul strigă din răsputeri: “Hai să mergem la salăşi să facem mişcare”. În schimb, mintea cea leneşă spune: “Dar sunt obosit, am muncit din greu peziua de azi”. Sau spiritul spune: “M-am săturat până peste cap să fiu sărac. Hai să facem ceva să neîmbogăţim”. La care mintea cea leneşă răspunde: “Oamenii bogaţi sunt hrăpăreţi şi escroci. Şi apoi,e prea mare osteneala. Există riscuri, s-ar putea să pierd banii. Şi aşa muncesc destul. Oricum, amprea multe de făcut la serviciu. Uite câte am de făcut numai în seara asta. Şeful vrea să termintreaba până mâine dimineaţă”. “Nu-mi pot permite” aduce tristeţea, deznădejdea, apatia şi adesea duce la depresie.Întrebarea “Cum mi-aş putea permite asta?” deschide posibilităţi, incită şi creează visuri. În zilelenoastre, există milioane de oameni care au un sentiment de vinovăţie faţă de lăcomia lor. Dar fărăpuţină lăcomie şi fără dorinţa de a avea ceva mai bun nu există posibilitate de progres. Prea multălăcomie, ca orice lucru în exces, nu este bună, pentru că te face orb şi analiza afacerii devineprecară. Sentimentul de vinovăţie este, de fapt, mai rău decât lăcomia. Pentru că vinovăţia îţijefuieşte sufletul din trup. Cel mai bine a spus-o Eleanor Roosevelt: “Fă ceea ce îţi spune sufletul căe bine, pentru că oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat de ceilalţi şi dacă faci şi dacă nu faci”. Motivul nr. 4. Obiceiurile proaste. Viaţa noastră este o reflectare a obiceiurilor şi nu atât aeducaţiei şi a studiilor. Toţi bărbaţii ar dori să aibă trupul lui Arnold Schwarzenegger, dar în loc sătreacă pe la sală, ei se duc la o bere şi asta aproape în fiecare după-amiază. Oamenii bogaţi se plătesc prima dată pe ei, înainte să plătească statului. Săracii plătesc laînceput de lună toate facturile şi apoi folosesc ce mai rămâne. Amândouă categoriile îşi achităfacturile la vreme, dar bogaţii o fac la sfârşit, iar săracii la început. Motivul nr. 5. Aroganţa înseamnă orgoliu plus ignoranţă. Tatăl cel bogat spunea mereu:“Ceea ce ştiu este ceea ce mă ajută să fac bani. Ceea ce nu ştiu mă face să pierd bani. De câte ori amfost arogant, am pierdut bani. Pentru că, atunci când sunt arogant, cred sincer că lucrurile pe care nule ştiu nu sunt importante”. Există mulţi oameni în lumea afacerilor, finanţelor şi a investiţiilor carehabar n-au despre ce vorbesc. Mulţi dintre cei care aparţin industriei banilor doar îşi laudă marfaprecum negustorii de maşini la mâna a doua. Alţii încearcă să facă pe grozavii în timpul discuţiilor.Se folosesc de aroganţă pentru a-şi ascunde lipsurile şi ignoranţa.
  17. 17. Capitolul 9 Pornirea La întrebarea “Cum să încep?” Robert răspunde simplu: “Vă garantez că este foarte uşor săgăsiţi afaceri profitabile. E ca mersul pe bicicletă. După câteva buşituri, devine cât se poate desimplu. Geniul nostru financiar doarme pentru că am fost educaţi să credem că banul este ochiuldracului şi stă la rădăcina tuturor relelor. Am fost învăţaţi să nu ne facem griji pentru viitorul nostrufinanciar, pentru că firma sau statul vor avea grijă de noi la pensie. Mesajul continuă să fie munciţidin greu, câştigaţi bani, cheltuiţi şi apoi împrumutaţi-vă şi rămâneţi datori toată viaţa. Din păcate,90% dintre oameni subscriu la aceste idei, pentru că este mult mai uşor să-ţi găseşti o slujbă cât decât sigură, cu oarece avantaje şi să munceşti pentru bani, deoarece nu presupune învăţatul unordomenii noi, iar riscurile sunt minime”. Robert recomandă 10 paşi pentru trezirea geniului financiar. Nu sunt obligatorii şi, în acelaşitimp, mai pot fi şi alţii în plus.1. Găsirea unui motiv mai puternic decât realitatea. Un motiv sau un scop este o combinaţie întreceea ce “vrei” şi ceea ce “nu vrei”. Robert nu a vrut să muncească toată viaţa. Nu-i place să fieangajatul cuiva. Nu vrea ca statul să-i ia cea mai mare parte din muncă prin impozite foarte mari.Tatăl cel sărac a muncit din greu şi nici măcar nu a putut să transmită mai departe rezultatuleforturilor sale de o viaţă. Cei bogaţi muncesc din greu, dar lasă o moştenire copiilor lor. El vrea săfie liber să călătorească în lumea întreagă şi să trăiască în stilul în care place. Să deţină controlulasupra timpului şi vieţii lui. Să nu depindă de o leafă şi pensie amărâtă. Vrea ca banii să munceascăpentru el. Şi asta cât încă mai este tânăr. A vrut ca la 40 de ani să fie liber, dar a trebuit să aşteptepână la 47, trecând prin multe experienţe, din care a avut multe de învăţat. Nu a fost uşor, dar nicigreu. Dar fără o motivaţie serioasă sau un scop, totul este greu în viaţă.2. Alegerea zilnică. Puterea alegerii. De aceea oamenii doresc să trăiască într-o ţară liberă. Dorescputerea de a alege. Cu fiecare dolar pe care îl câştigăm obţinem şi puterea de a ne alege viitorul şide a fi bogaţi, săraci sau din clasa de mijloc. Obiceiurile de a cheltui reflectă exact cine suntem.Oamenii săraci au obiceiuri proaste în privinţa cheltuielilor. Robert a ales să cumpere active. Mikele avea oferite pe tavă deja, dar tot trebuia să aleagă pentru a învăţa să o menţină. Multe familiibogate îşi pierd activele la generaţia următoare, pentru că nu a fost nimeni format în ideea păstoririiacestor active. 90% din populaţie alege să fie săracă, pentru că a fi bogat “e prea complicat”. Şiatunci se inventează expresii de genul: “Nu mă interesează banii”, “N-am să mă îmbogăţescniciodată”, “Nu trebuie să-mi fac griji, sunt încă tânăr”, “Când o să adun nişte bani am să măgândesc şi la viitorul meu”, “Soţul / soţia mea se ocupă de partea financiară”. Faptul că nu aveţibani nu trebuie să fie o justificare pentru a nu învăţa. Este o alegere pe care o facem zilnic, adicăceea ce facem cu timpul nostru, banii noştri şi cu ceea ce învăţăm sau ştim. Aceasta este putereaalegerii. Cu toţii avem de ales. Robert pur şi simplu a ales să fie bogat şi face această alegere zilnic.Investiţi mai întâi în educaţie. În realitate, singurul bun pe care îl aveţi şi pe care nu vi-l poate luanimeni este mintea voastră. Este cea mai puternică unealtă pe care o vom putea stăpâni vreodată.Fiecare alege. Vă puteţi uita la MTV toată ziua sau puteţi citi reviste cu maşini sau merge la ore deolărit sau de planning financiar. Hoţii de obicei fură din case televizoare şi aparatură electronică şinu cărţi. Robert participă la seminarii, cumpără cărţi de specialitate, casete audio, ascultă alte opiniifără să critice. Cei aroganţi nu mai au nevoie de studiu. Ei sunt deja buricul pământului. Întotdeaunacritică părerile ce contravin stilului lor de gândire. Dar bilanţul lor contabil arată altceva. Ascultatuleste mai de preţ decât vorbitul, pentru că se nasc mai multe opţiuni din opinii diverse. De aceea,Dumnezeu ne-a dat două urechi şi o singură gură. Mulţi gândesc cu gura şi critică în loc să asculteşi să-şi însuşească noi idei şi noi posibilităţi. Ei comentează, în loc să pună întrebări. Faptul căreuşeşti să cumperi o casă sau două nu înseamnă că devii expert în afaceri imobiliare.3. Alege cu grijă prietenii. Puterea asocierii. Robert nu şi-a ales prietenii în funcţie de declaraţiilorlor de venituri, deşi există oameni pe care îi frecventează doar pentru că au bani. Vrea sădobândească o parte din cunoaşterea lor. El a observat că prietenii cu bani discută despre bani.Prietenii care au cumplite probleme financiare nu le plac acest subiect şi chiar li se pare ogrosolănie sau un gest neintelectual. De la ei a învăţat ceea ce nu trebuie să facă. El are câţiva
  18. 18. prieteni care au creat peste un miliard de dolari într-o viaţă de om. La trei dintre ei a întâlnit acelaşifenomen: prietenii lor care nu aveau bani n-au venit niciodată să-i întrebe cum au reuşit. În schimb,au venit să le ceară bani şi / sau o slujbă. Robert nu-i ascultă niciodată pe prietenii lui săraci sausperiaţi. Îi sunt dragi, dar când e vorba de bani întotdeauna ştiu de ce nu o să meargă treaba.Problema e că lumea îi ascultă. Este foarte important să ai încredere în tine şi să nu mergi cumulţimea. Investitorii inteligenţi sunt ca surferii: dacă s-au mişcat lent şi au pierdut un val sepregătesc pentru următorul, nu aleargă după valul întârziat pentru că vor fi măturaţi de acesta.Profitul se face la cumpărarea acţiunilor şi nu la vânzarea lor. Trebuie cumpărate acţiuni care nusunt prea bine cunoscute de cei mulţi. Şi apoi aşteptat cu răbdare şi fără ca vremea să se piardă.Trebuie să fim pregătiţi pentru noul val. Este bine a se avea prieteni bogaţi, pentru că ei sunt înmiezul lucrurilor şi ei fac informaţiile.4. Stăpâneşte o formulă şi apoi învaţă una nouă. Puterea învăţării rapide. Devii ceea ce înveţi. Dacăai studiat bucătăria devii bucătar, etc. Nu vă opriţi niciodată, învăţaţi tot timpul. Şcoala nu estesfârşitul, ci începutul. Deprindeţi metode şi formule de a face bani de la alţii cu experienţă. Stăpâniţiformula, practicând-o şi apoi învăţaţi alta. Oamenii săraci cunosc una singură, leafa şi facturile.Majoritatea facultăţilor au şi ore despre planning-ul financiar şi despre cumpărarea de investiţiitradiţionale. De aici se poate începe bine. De fapt, ceea ce ştii este bine cunoscut şi de alţii, dar ceeace contează cu adevărat, în această lume în care totul se schimbă extrem de rapid, este cât de repedeafli. Această calitate este nepreţuită.5. Plătiţi-vă mai întâi pe voi. Puterea autodisciplinei. Nu are rost să faceţi o grămadă de bani şi apoisă-i faceţi praf. Cei care câştigă la loterie, ajung şi mai săraci dacă nu îşi impun o disciplinăfinanciară. Lipsa de disciplină îi face pe cei cărora li se măreşte leafa să-şi cumpere imediat omaşină nouă sau să plece într-o croazieră. Cele mai importante calităţi manageriale sunt:managementul circuitului financiar, managementul oamenilor, managementul timpului personal.Fiecare din ele sunt sporite de autodisciplină. Nu faceţi datorii prea mari pe care să fie nevoie să leplătiţi apoi. Păstraţi cheltuielile la un nivel scăzut. Construiţi-vă mai întâi activele. După aceea abiacumpăraţi o casă mai mare sau o maşină mai frumoasă. Nu e deloc inteligent să rămâneţi în “cursaşobolanului”. Când nu aveţi bani pe care să-i puteţi rula, lăsaţi constrângerile să se acumuleze şi nuintraţi în economii sau în investiţii. Folosiţi aceste constrângeri ca să vă inspire geniul financiarpentru a găsi noi căi de a câştiga mai mulţi bani şi de a vă plăti facturile. Unul dintre cele maiproaste obiceiuri ale oamenilor săraci este “intratul în economii”. Cei bogaţi ştiu că economiile sefolosesc doar pentru a crea şi mai mulţi bani, şi nu pentru a plăti facturile.6. Plătiţi-vă bine brokerii. Puterea unui sfat bun. Experţii, consilierii buni trebuie bine plătiţi. Cu câtei câştigă mai mult cu atât şi Robert câştigă mai mult. Trăim în epoca informaţională. Informaţiaeste nepreţuită. Brokerul este ochiul şi urechea voastră în raport cu cursul pieţei. Oamenii din clasade mijloc preferă să dea bacşiş la restaurant de 15-20%, dar nu se îndură să dea între 3-7% pentruun broker. Le place să dea bacşişuri care intră în coloana cheltuielilor şi să se scumpească la cei carepe care i-ar putea considera în coloana activelor. Din păcate, mulţi dintre brokeri sunt doar simplivânzători. Este o diferenţă enormă între un broker care vinde case şi unul care vinde investiţii. Cândintervievează un expert plătit pentru angajare, Robert îl întreabă ce proprietăţi sau ce acţiuni are şicare este procentul pe care îl plăteşte în impozite. Fiţi corecţi şi ei vor fi la rândul lor corecţi. Dacănu vă gândiţi tot timpul decât cum să-i reduceţi comisioanele, de ce ar fi interesaţi să rămână înpreajma voastră? Este o logică elementară. Marele talent ca manager este să ştiţi să vă comportaţicu subalternii şi să-i plătiţi bine pe cei care sunt mai deştepţi decât voi în anumite domenii specifice.7. Fiţi “darnic precum un indian”. Aceasta este puterea de a obţine ceva din nimic. Dacă unuicolonist îi era frig, indianul îi dădea o pătură. Crezând că este vorba de un dar, colonistul se simţeajignit atunci când indianul i-o cerea înapoi. Indienii la rândul lor se supărau atunci când îşi dădeauseama că indivizii veniţi pe meleagurile lor ar fi vrut să nu le mai dea pătura înapoi. De aici vineexpresia “darnic ca un indian”. E, de fapt, o simplă neînţelegere între două culturi diferite. În lumea“coloanei activelor”, este vital să fiţi darnici ca indienii. Prima întrebare a investitorului sofisticateste “Cât de repede îmi pot recupera banii?” De asemenea, vrea să ştie cu ce se alege, adică lui ce-irămâne. De aceea, ceea ce se numeşte “profitul la investiţii” este atât de important. Dintr-o medie
  19. 19. de 10 investiţii la bursă, Robert dă lovitura cu două sau trei, cinci sau şase stau pe loc şi pierde ladouă sau trei.8. Activele duc la cumpărarea obiectelor de lux. Puterea concentrării. Dacă dăm la 100 de persoane10.000 USD la începutul unui an, după părerea lui Robert vom avea la sfârşitul anului următoareasituaţie: 80 nu vor mai avea nimic, poate chiar datorii mai mari ca la început, pentru că din baniiăştia au plătit un avans la o maşină nouă, la un televizor sau pentru o vacanţă, 16 vor spori suma cu5-10%, 4 vor ajunge la 20.000 USD sau chiar la câteva milioane. Mult prea adesea ne concentrămasupra împrumuturilor necesare obţinerii lucrurilor pe care ni le dorim, în loc să facem bani. Petermen scurt, vă descurcaţi repede cu un împrumut, dar e mai greu pe termen lung. Este un obiceiprost pe care ni l-am format ca persoane şi ca popor. Deseori o cale mai simplă devine dificilă, iar ocale mai dificilă de multe ori devine simplă. Banii sunt o forţă foarte puternică. Din păcate, oameniifolosesc această forţă împotriva lor. Dacă banii sunt mai deştepţi ca voi, veţi munci pentru ei toatăviaţa.9. Nevoia de eroi. Puterea mitului. Puterea exemplului. Orice copil, orice adult are cel puţin un idol,în domeniul pe care-l interesează. Robert îi are pe Donald Trump, Warren Buffett, Peter Lynch,George Soros şi Jim Rogers. Urmărind acţiunile idolilor ne inspirăm dintr-o sursă de geniu pur. Eite fac să spui: “Dacă ei pot, pot şi eu.”10. Învăţaţi-i şi pe alţii şi veţi fi răsplătiţi. Puterea de a dărui. De câte ori simţiţi că vă “lipseşte” sau“aveţi nevoie” de ceva, mai întâi daţi ceea ce doriţi şi veţi primi înapoi însutit. Acest lucru estevalabil pentru bani, zâmbete, iubire şi prietenie. Robert crede în principiul reciprocităţii. Vrea bani,dă mai întâi bani. Vrea să vândă, ajută pe cineva să vândă şi apoi reuşeşte şi el. Vrea contracte, ajutăpe cineva să obţină nişte contracte şi ca prin farmec contractele apar singure şi la el. O vorbă spuneaşa: “Dumnezeu nu are nevoie să primească, dar oamenii trebuie să dea.” Tatăl cel bogat spuneadeseori: “Oamenii săraci sunt mai hrăpăreţi decât cei bogaţi.” Există o poveste despre un tip carestătea cu nişte lemne de foc în braţe într-o noapte geroasă şi ţipa la soba lui: “Când o să-mi dai cevacăldură o să bag nişte lemne pe foc.” De câte ori Robert simte că oamenii nu-i zâmbesc, începe el săzâmbească şi ca prin minune toată lumea începe să zâmbească în jurul lui. Este adevărat că lumeanu este în fapt decât o oglindă a fiecăruia. Pe măsură ce Robert îi învaţă pe alţii şi el acumuleazămai multă învăţătură. Dacă vreţi să aflaţi mai multe idei despre bani, învăţaţi-i pe alţii mai întâi. Şi oploaie de idei noi şi răsplăţi vă vor cuprinde. Tatăl lui Robert cel sărac şi cu multă şcoală îi învăţa peprofesori şi a devenit un maestru al lor. Tatăl cel bogat îi învăţa pe tineri cum face el afaceri. Privindretrospectiv, Tatăl lui Robert cel sărac şi cu multă şcoală îi învăţa pe profesori şi a devenit unmaestru al lor. Tatăl cel bogat îi învăţa pe tineri cum face el afaceri. Privind retrospectiv, Robert şi-adat seama că generozitatea lor faţă de ceea ce ştiau i-a făcut să fie mai deştepţi. Există pe lumea astaputeri mult mai mari decât noi. Putem ajunge acolo singuri, dar este mai uşor cu ajutorul acestorputeri. Tot ceea ce trebuie este să fiţi generoşi cu ceea ce aveţi şi aceste puteri vor fi generoase cuvoi. Capitolul 10 Mai vrei să fii bogat? Iată ce ai de făcut Cei 10 paşi de mai sus pot fi consideraţi de cei mai mulţi oameni mai curând o filozofie,decât ceva practic. Robert consideră că înţelegerea filozofiei este la fel de importantă ca şiînţelegerea practicii. Sunt oameni care deseori de-a lungul vieţii neglijează una dintre cele două şiefectele negative încep să apară. Pentru cei care vor “să facă” iată câţiva paşi:1. Nu mai faceţi ceea ce faceţi. Luaţi-vă o pauză şi lămuriţi-vă ce funcţionează şi ce nu. Definiţianebuniei este să faci mereu acelaşi lucru aşteptând rezultate diferite.
  20. 20. 2. Căutaţi idei noi. Căutaţi prin librării cărţi despre subiecte diferite şi unice. Robert le numeşteformule. De exemplu, el a găsit într-o librărie oarecare cartea lui Joel Moskovitz “The 16 PercentSolution” (“Soluţia celor 16 procente”). A cumpărat-o, a citit-o şi a aplicat-o.3. Căutaţi persoane care au făcut deja ceea ce vreţi să faceţi. Nu vă temeţi dacă comunitatea îiconsideră nebuni, excentrici, săriţi de pe fix, etc. Multă lume judecă numai la suprafaţă. Discutaţi cuaceste persoane şi inspiraţi-vă din experienţa lor.4. Urmaţi cursuri şi cumpăraţi casete audio şi video. Prietenii s-ar putea să vă spună că vă irosiţibanii de pomană.5. Faceţi cât mai multe oferte. După ce vizitaţi obiectivul lăsaţi întotdeauna o ofertă. Nu se ştieniciodată. Întotdeauna lăsaţi şi o portiţă de scăpare. De exemplu: “Afacerea trebuie aprobată şi departenerul meu.” Acest partener poate să fie chiar propria pisică.6. În imobiliar, pentru ca o afacere să fie profitabilă trebuie să cuprindă două elemente: să fie unchilipir şi să fie o schimbare. Robert face jogging în cartierul în care vrea să investească. Prinrepetiţie el observă mici diferenţe de-a lungul timpului. Îşi dă seama care din proprietăţi sunt puseîn vânzare demult. Stă de vorbă cu şoferii camioanelor de mutat mobila, cu poştaşii, vecinii, etc.Caută o zonă proastă, de unde toată lumea fuge, şi investeşte acolo. Aşteaptă schimbarea în bine şifinalizează apoi afacerea.7. De ce consumatorii vor fi întotdeauna săraci. De câte ori apar vânzări cu preţ redus într-unsupermagazin, consumatorul dă fuga şi îşi face o rezervă. Când sunt vânzări cu preţ redus la acţiuni,ceea ce cel mai adesea se numeşte o cădere sau o corecţie, consumatorul fuge de acolo. Când lasupermagazin cresc preţurile, consumatorul cumpără din altă parte. Când cresc preţurile pe piaţa deacţiuni, atunci consumatorul începe să cumpere.8. Căutaţi unde trebuie. Un vecin şi-a cumpărat un apartament cu 100.000 USD de la un agentimobiliar normal. Robert a cumpărat acelaşi apartament alături cu 50.000 USD de la departamentulde ipoteci nerăscumpărabile al unei bănci. A plătit 500 USD la un curs pentru a cunoaşte procedeul.Vecinul a zis că nu-şi poate permite să cheltuiască banii ăştia pentru un curs de două zile. E preamult. Dar el aşteaptă să crească preţurile la apartamente. Robert i-a explicat faptul că profitul seface la cumpărare şi nu la vânzare.9. Robert caută întâi pe cineva care vrea să cumpere şi apoi pe cineva care vrea să vândă. Chiardacă nu aveţi prea mulţi bani puteţi gândi în stil mare. Cei care vând cu amănuntul fac reduceri lacantităţi mari. Compania lui Robert trebuia să achiziţioneze calculatoare, iar el a sunat câţivaprieteni şi au cumpărat împreună mai multe calculatoare pentru a beneficia de reducerea de preţ. Ceicu câştiguri mici gândesc meschin, acţionează singuri sau deloc.10. Învăţaţi din istorie. Toate marile companii la bursă au început ca firme mici. Colonelul Sandersîntemeietorul lui KFC nu s-a îmbogăţit decât după ce a pierdut totul şi asta după vârsta de 60 de ani.Bill Gates a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume înainte de a împlini 30 de ani.11. Fapta este întotdeauna mai de preţ decât pasivitatea. Cuvintele cele mai importante sunt “săfaci” şi “a face”. Acţionaţi chiar acum!

×