• Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
234
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
20
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. EVANGHELIA PåCII LUI IISUS HRISTOS consemnată de APOSTOLUL IOAN cel iubit Textele aramaice şi slave vechi, comparate şi editate de Edmond Székely. Traduse de Edmond Székely şi Purcell Weaver. Anglia 1937. <<Dacă v-am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucruri cereşti?>> (Ioan 3:12) <<Multe mai am să vă spun, dar încă nu le puteţi suporta. Căci ochii voştri sunt obişnuiţi cu întunericul şi lumina plină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea nu puteţi înţelege încă ceea ce vă spun de la Tatăl Ceresc, care m-a trimis. De aceea, urmaţi mai întîi doar legile ce vi le-am înfăţişat, ale Mamei voastre pămînteşti. Iar atunci cînd îngerii ei vă vor fi purificat şi vă vor fi primenit trupurile voastre şi vă vor fi întărit ochii, veţi putea îndura Lumina Tatălui nostru Ceresc… Fiul OMului are şapte legi, îngerii au trei, Dumnezeu are una. De aceea Eu vă învăţ numai legile pe care puteţi să le pricepeţi, ca să ajungeţi oameni şi să puteţi respecta cele şapte legi ale Fiului OMului. Atunci îngerii vă vor descoperi şi legile voastre, ca Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să pogoare asupra voastră şi să vă călăuzească spre unica Lui Lege.>> (Evanghelia Păcii lui Iisus Hristos)
  • 2. Cuvînt înainte la ediţia în limba engleză Cu aproape două mii de ani în urmă, Fiul OMului a propovăduit Calea, Adevărul şi Viaţa. Celor bolnavi le-a adus sănătatea, celor neştiutori, înţelegerea, celor suferinzi, fericirea. Cuvintele lui Iisus s-au risipit, în parte şi au fost adunate abia de către generaţiile următoare. Ele au fost înţelese greşit, comentate eronat, copiate şi modificate de sute de ori. Cu toate acestea, ele au supravieţuit aproape două milenii. Cuvintele, aşa cum sunt astăzi în Noul Testament, au fost ciuntite şi alterate cumplit. Cu toate acestea, ele au cucerit jumătate de omenire şi întreaga cultură occidentală. Acest fapt dovedeşte forţa vitală veşnică a cuvintelor Învăţătorului, valoarea lor supremă şi incomparabilă. Iată de ce ne-am decis să publicăm cuvintele curate, autentice, ale lui Iisus, traduse direct din limba aramaică, aşa cum le-a rostit Iisus şi cum le-a consemnat discipolul Său iubit – Ioan. Acesta a notat cu o precizie desăvîrşită ceea ce Învăţătorul Său a propovăduit El Însuşi. A declara că Noul Testament, aşa cum este el în vigoare astăzi şi pe al cărui text se sprijină toate bisericile creştine, este alterat şi falsificat, comportă o grea răspundere; dar nu există religie superioară Adevărului. Acest text oferă doar un fragment – aproximativ a opta parte – al manuscriselor integrale, care se află (cel aramic) în biblioteca Vaticanului şi (cel în slava veche) în biblioteca regală a habsburgilor. Salvarea ambelor variante se datorează preoţilor nestorieni, care s-au refugiat în faţa hoardelor lui Gingis Khan dinspre Răsărit spre Apus, aducînd cu ei toate sfintele lor scripturi şi icoane. Textele vechi aramaice datează din primul secol al erei creştine, iar versiunea în slava veche reprezintă traducerea ei literară. Cum au ajuns ele din Palestina în Asia Centrală şi în mîinile preoţilor nestorieni, studiul antichităţii nu a reuşit pînă astăzi să o dezvăluie. La această oră lucrăm la o ediţie a textului integral, care va conţine toate trimiterile la surse şi explicaţii de natură istorică şi exegetică. Fragmentul pe care îl publicăm în avans, relatează despre vindecările lui Iisus. În acest domeniu al însănătoşirii, omenirea suferindă are nevoie de ajutorul cel mai urgent. Nu avem nimic de adăugat acestui text; el grăieşte de la sine. Cel care va pătrunde următoarele pagini, va simţi eterna forţă a Vieţii şi copleşitoarea vigoare probatorie a acestor Adevăruri fundamentale.
  • 3. <<Şi Adevărul va mărturisi pentru Sine (Însuşi).>> Londra, 1937 Edmond Székely (Fragment) Şi veniră mulţi bolnavi şi schilozi la Iisus şi-L întrebară: - Dacă le ştii pe toate, spune-ne, de ce trebuie să pătimim sub toate aceste chinuri? De ce nu suntem ca ceilalţi oameni? Învăţătorule, vindecă-ne, ca să fim şi noi zdraveni şi să nu mai fim nevoiţi să îndurăm mizeria noastră! Ştim că ai puterea să vindeci toată boala. Izbăveşte-ne de satana şi de toate chinurile sale! Învăţătorule, miluieşte-te de noi! Şi Iisus răspunse: - Ferice de voi că flămînziţi după Adevăr; căci vă voi sătura cu pîinea cunoaşterii. Ferice de voi că bateţi; căci vă voi deschide poarta Vieţii. Ferice de voi că voiţi să vă izbăviţi de stăpînirea lui satana; căci vă voi duce în Împărăţia îngerilor Mamei noastre, în care forţele lui satana nu pot pătrunde. Şi ei îl întrebară plini de mirare: - Şi unde este Mama noastră, şi unde sunt îngerii Ei? Şi unde este Împărăţia Ei? - Mama voastră este în voi, şi voi sunteţi în Ea. Ea v-a născut; Ea va dăruit viaţa. Ea v-a dat trupul, şi în Ea, într-o zi, vă veţi întoarce. Ferice de voi dacă învăţaţi să O recunoaşteţi pe Ea şi Împărăţia Ei şi dacă primiţi pe îngerii Mamei voastre şi le împliniţi legile. Adevărat vă spun, cine face aceste lucruri nu se va îmbolnăvi niciodată. Căci puterea Mamei noastre este deasupra tuturor. Ea îl nimiceşte pe satana cu împărăţia lui şi domneşte peste trupurile voastre şi peste tot ce vieţuieşte. Sîngele care curge în voi este sîngele Mamei Terra. Sîngele ei cade din nori, ţîşneşte din pieptul pămîntului, cîntă în pîraiele munţilor, curge molcom în fluviile cîmpiei, dormitează în lacuri şi clocoteşte cu putere în furtunile mării. Aerul pe care îl respirăm este din suflarea Mamei Terra. Suflarea Ei este albastrul înălţimilor cerurilor, vuieşte printre piscurile munţilor, foşneşte în frunzele pădurii, unduieşte peste lanurile de grîu, dormitează în văi adînci, pîrjoleşte în pustiuri.
  • 4. Tăria oaselor noastre este născută din oasele Mamei Terra, din stînci şi din pietre. Goale stau ele către cer pe crestele munţilor; ca uriaşii, ele dorm în ponoare; ca idolii, ele sunt aşezate în pustiu şi se odihnesc ascunse în adîncurile pămîntului. Frăgezimea cărnii noastre este din carnea Mamei Terra. Carnea Ei creşte galbenă şi roşie în poamele copacilor şi se hrăneşte din brazdele ogoarelor. Măruntaiele noastre sunt născute din măruntaiele Mamei Terra şi stau dinaintea ochilor ascunse, precum adîncurile nevăzute ale Terrei. Lumina ochilor noştri, auzul urechilor noastre, amîndouă sunt născute din culorile şi sunetele Mamei Terra, care ne înconjoară pretutindeni cu iubire, aşa cum înconjoară marea peştele, iar vîrtejul aerului pasărea. Adevărat vă spun, omul este copilul Terrei, şi de la Ea şi-a primit tot trupul, tot aşa cum trupul pruncului este născut din trupul mamei sale. Adevărat vă spun, sunteţi una cu Mama pămîntească; Ea este în voi şi voi sunteţi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea vieţuiţi, şi în Ea vă veţi reîntoarce. De aceea ţineţi legile Ei; căci nimeni nu poate trăi mult, nici nu poate fi fericit, dacă nu cinsteşte pe Mama sa şi dă ascultare poruncilor Ei. Căci răsuflarea Ei este răsuflarea voastră, sîngele Ei este sîngele vostru, oasele Ei sunt oasele voastre, carnea Ei este carnea voastră, măruntaiele Ei sunt măruntaiele voastre, ochii şi urechile Ei sunt ochii şi urechile voastre. Adevărat vă spun, dacă nesocotiţi chiar şi numai una dintre aceste legi, dacă vătămaţi chiar şi numai unul din toate aceste mădulare ale trupului vostru, rămîneţi în seama chinului bolii voastre, şi acolo va fi plînsul şi scrîşnitul dinţilor. Vă spun, dacă nesocotiţi legile Mamei voastre, nu puteţi nicidecum scăpa de moarte. Cine însă se alipeşte de legile Mamei sale, de acele se alipeşte şi Mama sa. Ea va vindeca toată boala sa şi el nu se va mai îmbolnăvi niciodată. Ea îi va da zile multe şi-l va apăra de toate durerile , de foc, de apă, de muşcătura şarpelui veninos. Căci Mama voastră v-a născut, şi tot Ea păstrează viaţa în voi. Ea v- a dat trupul, şi tot Ea poate să-l vindece (să-l facă întreg). Ferice de cel care-şi iubeşte Mama şi se odihneşte la pieptul ei. Căci Mama voastră vă iubeşte, chiar şi atunci cînd v-aţi întors faţa de la Ea. Cu atît mai mult vă va iubi Ea dacă vă întoarceţi către Ea! Adevărat vă spun, atît de mare este iubirea Ei, mai înaltă decît cei mai înalţi munţi, mai adîncă decît mările cele mai adînci. Iar acela care-şi iubeşte Mama, nu o va părăsi. Cum îşi ocroteşte cloşca puişorii, leoaica puii şi o mamă copilul nou-născut, aşa îşi ocroteşte Mama pămîntească pe fiii omului de toate primejdiile şi de toate relele. Căci adevărat vă spun, nenumărate rele şi primejdii îi pîndesc pe fiii oamenilor. Belzebut, voievodul tuturor dracilor, izvorul tuturor relelor, pîndeşte viaţa tuturor fiilor omului. El este moartea, vătaful tuturor urgiilor şi, deghizat în înfăţişări plăcute, el ispiteşte şi ademeneşte fiii omului… Şi toţi cei adunaţi în jurul lui ascultau cuvintele Sale cu uimire; căci Cuvîntul Său era plin de putere, iar El îi învăţa cu totul altfel decît preoţii şi cărturarii . Şi cu toate că soarele deja apusese, ei nu s-au mai întors la casele lor. Rămăseseră adunaţi roata în jurul Lui. Îl întrebară: - Învăţătorule, care sunt legile vieţii? Mai rămîi cu noi şi învaţă-ne. Vrem să dăm ascultare cuvintelor Tale, ca să fim vindecaţi şi să devenim drepţi. Şi Iisus se aşeză în mijlocul lor şi spuse: - Adevărat vă spun, nimeni nu poate deveni fericit, decît dacă împlineşte Legea.
  • 5. Şi ceilalţi răspunseră: - Cu toţii împlinim legile lui Moise, legiuitorul nostru, aşa cum se află scrise în scripturile noastre sfinte. Şi Iisus a răspuns: - Nu căutaţi Legea în scripturile voastre sfinte; căci Viaţa este Legea, scriptura însă, este moartă. Adevărat vă spun, Moise nu şi-a primit Legile de la Dumnezeu în scris, ci prin Cuvîntul viu. Legea este Cuvîntul viu al Dumnezeului Cel Viu, către profeţii vii, pentru oameni vii. În toate cîte vieţuiesc stă scrisă Legea. O găsiţi în ierburi, în copaci, în rîuri, în munţi, în păsările cerului, în peştii din mare; dar înainte de toate, Ea este în voi înşivă. Căci adevărat vă spun, tot ce trăieşte este mai aproarpe de Dumnezeu decît scriptura, care este lipsită de viaţă. Dumnezeu a creat Viaţa şi tot ce vieţuieşte, ca acestea să-l înveţe pe om, prin Cuvîntul Veşnic Viu, legile Dumnezeirii Celei Adevărate. Dumnezeu nu a scris legile în filele cărţilor, ci în inima şi în mintea voastră. Ele se află în suflarea voastră,în sîngele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii voştri, în urechile voastre şi în fiecare părticică minusculă a corpului vostru. Ele sunt atotprezente în aer, în apă, în pămînt, în plante, în razele soarelui, în adîncuri şi în înălţimi. Toate vă vorbesc, ca să pricepeţi Cuvîntul şi Voia Dumnezeirii Celei Vii. Dar voi închideţi ochii ca să nu vedeţi, şi vă închideţi urechile ca să nu auziţi. Adevărat vă spun, scriptura sfîntă este o operă omenească; dar Viaţa şi toate oştirile ei sunt opera Dumnezeului nostru. De ce nu daţi ascultare cuvintelor lui Dumnezeu, care stau scrise în operele sale? Şi de ce studiaţi scripturile moarte, care sunt opera mîinilor oamenilor? - Cum altfel să citim legile lui Dumnezeu, dacă nu în scripturile sfinte? Unde sunt scrise? Citeşte-ni-le de acolo, unde Tu le vezi; căci noi nu cunoaştem altceva decît scripturile pe care le-am moştenit de la strămoşii noştri. Spune-ne legile despre care vorbeşti, ca să le auzim şi ca ele să ne vindece şi să ne îndrepte. Iisus a spus: - Voi nu pricepeţi cuvintele Vieţii, deoarece umblaţi cuprinşi de moarte. Întunericul vă întunecă ochii, iar urechile voastre sunt lovite de surzenie. Căci eu vă spun: nu vă este de nici un folos dacă vă spargeţi capul asupra scripturilor vechi, în timp ce prin faptele voastre Îl tăgăduiţi pe Acela Care v-a dat aceste scripturi. Adevărat vă spun, Dumnezeu şi legile Lui nu se află în faptele voastre. Ele nu se află în chefuri şi în îmbuibare, nici într-o viaţă desfrînată, nici în faptele poftei, nici în lăcomia după bogăţii şi nici în ura faţă de duşmanii voştri. Toate aceste lucruri sunt departe de Dumnezeul Cel Adevărat şi de îngerii Săi. Ele vin din împărăţia întunericului şi de la stăpînul tuturor relelor. Şi toate aceste lucruri voi le purtaţi în voi înşivă, iar Puterea şi Cuvîntul lui Dumnezeu nu pot intra în voi, pentru că toate relele şi scîrboşeniile voastre locuiesc trupul vostru şi mintea voastră. Dacă vreţi ca Puterea şi Cuvîntul Dumnezeului Cel Viu să pătrundă în voi, nu întinaţi şi nu pîngăriţi nici trupul şi nici mintea voastră; căci trupul este templul minţii, iar mintea este templul lui Dumnezeu. Purificaţi templul, astfel încît Stăpînul templului să poată sălăşlui în el şi să aibă un loc care să fie vrednic de El. Daţi-vă înapoi în faţa ispitei trupului şi minţii, care de la satana vin şi adăpostiţi-vă sub umbrirea Cerului liber al lui Dumnezeu. Primeniţi-vă şi postiţi. Căci adevărat vă spun, satana şi molimile sale pot fi alungate doar prin post şi rugăciune. Mergeţi de postiţi de unii singuri şi nu arătaţi numănui că postiţi. Dumnezeu Cel Viu va vedea şi mare va fi răsplata voastră. Şi postiţi, pînă cînd Belzebut şi toţi dracii săi vă vor lăsa şi toţi îngerii Mamei
  • 6. voastre pămînteşti vor veni să vă slujească. Căci adevărat vă spun, dacă nu postiţi, nu vă veţi putea elibera niciodată de stăpînirea satanei şi a tuturor forţelor care vin de la el. Postiţi şi rugaţi-vă cu ardoare şi căutaţi puterea Dumnezeului Cel Viu pentru vindecarea voastră. Ocoliţi toţi oamenii cînd postiţi şi căutaţi îngerii Mamei Terra; căci cine caută, va găsi. Căutaţi aerul proaspăt al pădurii şi al cîmpului, iar acolo, în aer liber, veţi găsi pe îngerul văzduhului. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă şi îngăduiţi îngerului văzduhului să vă îmbraţişeze tot trupul. Respiraţi îndelung şi adînc, astfel încît îngerul văzduhului să poată pătrunde în voi. Adevărat vă spun, îngerul văzduhului va scoate din voi toate necurăţiile, care-l întinează pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi astfel, tot ce este rău mirositor şi necurat va ieşi din voi, tot aşa cum fumul focului se înalţă, răsucindu-se şi topindu- se în marea văzduhului. Căci, adevărat vă spun, sfânt este îngerul văzduhului, care purifică toată necurăţia şi preschimbă tot ce este urît mirositor într-o dulce mireasmă. Nimeni nu ajunge faţă în faţă cu Dumnezeu, dacă îngerul văzduhului nu-i dă cale liberă. Într-adevăr, toţi trebuie să renască prin văzduh şi Adevăr; căci trupul vostru respiră văzduhul Mamei Terra, iar mintea voastră respiră Adevărul Tatălui din Cer. După îngerul văzduhului, căutaţi pe îngerul apei. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă şi îngăduiţi îngerului apei să vă îmbrăţişeze tot trupul. Aruncaţi-vă cu totul în braţele lui atotcuprinzătoare, şi de fiecare dată cînd mişcaţi aerul cu respiraţia voastră, voi, cu trupul vostru, mişcaţi şi apa. Adevărat vă spun, îngerul apei va scoate din trupul vostru toate necurăţiile care-l întinează pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi astfel, tot ce este necurat şi rău mirositor se va scurge din voi, precum se risipeşte necurăţenia rufelor spălate în vîltorile rîului. Adevărat vă spun, sfânt este îngerul apei, care purifică toată necurăţenia şi preschimbă tot ce este rău mirositor într-o dulce mireasmă. Nimeni nu ajunge faţă în faţă cu Dumnezeu, dacă îngerul apei nu-i dă cale liberă. Într-adevăr, toţi trebuie să renască prin apă şi Adevăr; căci trupul vostru se scaldă în rîurile Vieţii Veşnice. Căci voi primiţi sîngele vostru de la Mama voastră pămîntească şi mintea voastră de la Tatăl vostru ceresc. Să nu vă gîndiţi că este de ajuns ca îngerul apei să vă îmbrăţişeze doar pe dinafară! Adevărat vă spun: necurăţia voastră lăuntrică este mult mai mare decît cea de afară. Iar cel care se curăţă pe dinafară, dar rămîne necurat pe dinăuntru, este ca un mormînt, frumos văruit pe dinafară, dar plin de murdărie şi scîrboşenie. Adevărat vă spun, lăsaţi-l pe îngerul apei să vă boteze şi pe dinăuntru, ca să vă izbăvească de păcatele trecutului, astfel încît trupul şi pe dinăuntru să se facă curat ca spuma pîrîului, ce joacă în razele soarelui. Căutaţi, aşadar, un dovleac căţărător cu o tulpină de lungimea unui om. Scobiţi măduva şi umpleţi acest vas din apa unui rîu încălzit de soare. Agăţaţi tulpina de creanga unui copac, îngenunchiaţi în faţa îngerului apei şi introduceţi capătul tulpinei în trupul vostru, ca apa să poată pătrunde toată în trupul vostru. Stăruiţi în genunchi în faţa îngerului apei şi rugaţi-vă Dumnezeului Cel Viu să vă ierte toate păcatele trecute, iar pe îngerul apei rugaţi-l să vă izbăvească trupul de toată necurăţia şi boala. Apoi sloboziţi apa din voi, astfel ca ea să îndepărteze de voi toată murdăria şi putoarea satanei. Cu ochii voştri veţi vedea şi cu nările voastre veţi mirosi toate scîrboşeniile şi necurăţiile ce v-au întinat templul trupului vostru şi de asemenea, toate păcatele ce locuiesc în trupul vostru şi care vă chinuie cu tot felul de dureri. Adevărat vă spun, acest botez lăuntric curăţă trupul de tot gunoiul. Reînnoiţi acest botez zi de zi, cîte zile postiţi, pînă în ziua cînd apa ce curge din trupul vostru este limpede ca spuma pîrîului. Apoi intraţi în apa
  • 7. curgătoare a rîului şi acolo, în braţele îngerului apei, mulţumiţi Dumnezeului Cel Viu, Care v-a izbăvit de păcatele voastre. Acest sfânt botez prin îngerul apei înseamnă: renaştere la viaţă nouă. Căci de aici înainte, ochii voştri vor vedea şi urechile voastre vor auzi. După un astfel de botez să nu mai păcătuiţi, astfel încît îngerii vazduhului şi ai apei să poată sălăşlui veşnic în voi şi să vă slujească. Dacă şi acum mai rămîn în voi urme ale păcatelor şi necurăţiilor voastre trecute, căutaţi îngerul soarelui. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă şi îngăduiţi îngerului soarelui să vă îmbrăţişeze tot trupul. Respiraţi îndelung şi adînc, astfel încît îngerul soarelui să poată pătrunde în voi. El va scoate din trupul vostru toate lucrurile rău mirositoare şi necurate, care-l întinează pe dinafară şi pe dinăuntru. Ele vor pleca de la voi, risipindu-se, precum întunericul nopţii se risipeşte la strălucirea zorilor. Căci, adevărat vă spun, sfânt este îngerul solar, ce purifică toată necurăţia şi preschimbă tot ce este rău mirositor într-o dulce mireasmă. Nimeni nu poate ajunge faţă în faţă cu Dumnezeu, dacă îngerul solar nu-i dă cale liberă. Într-adevăr, toţi trebuie să renască prin soare şi prin Adevăr; căci trupul vostru se scaldă în lumina solară a Mamei Terra, iar mintea voastră se scaldă în lumina solară a Tatălui Ceresc. Îngerii aerului, îngerii apei şi îngerii soarelui sunt fraţi. Ei au fost dăruiţi omului ca să-l slujească şi ca acesta să meargă mereu de la un înger la celălalt. La fel de sfântă este îmbrăţişarea lor. Ei sunt copiii nedespărţiţi ai Mamei Terra; tot aşa, să nu desparţi ceea ce pămîntul şi Cerul a împreunat. Lăsaţi ca aceşti îngeri-fraţi să vă îmbrăţişeze în fiecare zi şi să zăbovească cu voi tot timpul postului. Căci, adevărat vă spun, stăpînirea dracilor, tot păcatul şi necurăţenia vor părăsi în grabă acel trup care va fi îmbrăţişat de aceşti trei îngeri. Tot aşa cum fug hoţii dintr-o casă părăsită, cînd stăpînul casei se întoarce: unul pe uşă, celălalt pe fereastră şi al treilea prin acoperiş, fiecare pe unde se află şi pe unde apucă, tot aşa se vor îndepărta din templul trupului vostru toţi diavolii, toate păcatele trecute, toate necurăţiile şi bolile. De îndată ce îngerii Mamei Terra vor pătrunde în trupul vostru, astfel ca stăpînii templului să-l aibă din nou cu totul în stăpînire, toate mirosurile urîte se vor îndepărta în grabă prin suflarea şi prin pielea voastră, iar apa stricată prin gura şi pielea voastră, prin părţile din faţă şi prin cele dosnice. Şi toate aceste lucruri le veţi vedea cu ochii voştri, le veţi mirosi cu nările voastre şi le veţi apuca cu mîinile voastre. Odată ce tot păcatul şi toată necurăţenia s-au îndepartat din trupul vostru, sîngele vostru va fi tot atît de pur ca şi sîngele Mamei noastre Terra şi ca spuma pîrîului, ce joacă în lumina soarelui. Iar suflarea voastră va fi curată ca adierea miresmei florilor; carnea voastră asemenea cărnii fructelor, care se înroşesc printre frunzele pomilor; lumina ochilor voştri va fi scînteietoare şi limpede ca strălucirea soarelui în albastrul cerului. Şi acum, toţi îngerii Mamei Terra vă vor sluji. Iar suflarea voastră, sîngele vostru, carnea voastră vor fi tot una cu suflarea, sîngele şi carnea Mamei Terra, astfel încît, mintea voastră să poată deveni tot una cu Mintea Tatălui vostru Ceresc. Căci, într-adevăr, nimeni nu poate să ajungă la Tatăl Ceresc, decît prin Mama pămîntească, tot aşa cum nici un copil nou- născut nu poate înţelege învăţăturile tatălui său înainte ca mama să nu-l fi alăptat, îmbăiat, îngrijit şi crescut. Cît este mic, copilul aparţine mamei şi trebuie s-o asculte. Odată ajuns la maturitate, tatăl îl ia pe fiul său cu el la munca cîmpului şi numai la orele mesei acesta se întoarce la mama sa. Iar de acum, tatăl îl povăţuieşte pe fiu, ca să ajungă destoinic în meşteşugul său. Şi dacă tatăl vede că fiul său pricepe şi acceptă învăţătura sa şi îşi stăpîneşte meşteşugul, atunci îşi lasă fiului toată averea, ca aceasta să-i aparţină fiului iubit, pentru a continua lucrarea tatălui său. Adevărat vă spun, binecuvîntat este copilul care ascultă
  • 8. de sfatul mamei sale şi îl urmează. Şi de o sută de ori mai binecuvîntat este copilul care urmează şi sfatul tatălui său; căci vi s-a spus: <<Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ai zile multe pe acest pămînt.>> Dar eu vă spun vouă, fiilor omului: Cinstiţi pe Mama voastră pămîntească şi ţineţi toate poruncile Ei, ca să aveţi multe zile pe acest pămînt şi cinstiţi pe Tatăl vostru Ceresc, ca să dobîndiţi Viaţa Veşnică în Ceruri. Căci Tatăl Ceresc este de sute de ori mai mare ca toţi taţii prin sămînţă şi sînge, iar Mama pămîntească este mai mare ca toate mamele trupeşti. Iar Tatăl Ceresc şi Mama pămîntească îl iubesc pe Fiul OMului cu mai multă ardoare decît ar putea fi în iubirea tatălui prin sămînţă şi sînge şi a mamei trupeşti. Şi Cuvintele şi Legile Tatălui vostru Ceresc şi ale Mamei voastre Terra sunt mai înţelepte decît toate cuvintele şi toată voia taţilor prin sămînţă şi sînge, şi ale tuturor mamelor trupeşti. Şi de mai mare valoare este moştenirea Tatălui vostru Ceresc, decît tot ce vă pot lăsa moştenire taţii voştri de sămînţă şi sînge, şi mamele voastre trupeşti. Iar fraţii voştri adevăraţi sunt toţi acei care fac Voia Tatălui vostru Ceresc şi a Mamei voastre pămînteşti, nu fraţii voştri doar prin sînge. Adevărat vă spun, că adevăraţii voştri fraţi întru împlinirea Voii Tatălui Ceresc şi a Mamei pămînteşti vă vor iubi de mii de ori mai mult decît fraţii voştri de sînge. Căci din zilele lui Cain şi Abel, cînd fraţi prin sînge au încălcat Voia lui Dumnezeu, nu mai există frăţie adevărată doar prin sînge, iar fraţii se poartă unii cu alţii ca nişte stăini. De aceea vă spun, voi iubiţi pe adevăraţii voştri fraţi, întru Voia lui Dumnezeu, de mii de ori mai mult decît pe fraţii voştri prin sînge. Căci Tatăl vostru Ceresc este iubire. Căci Mama voastră pămîntească este iubire. Căci Fiul OMului este iubire. Prin iubire, Tatăl Ceresc, Mama Pămîntească şi Fiul OMului vor fi una. Căci spiritul Fiului OMului a fost creat de Spiritul Tatălui Ceresc, iar trupul său din Trupul Mamei pămînteşti. Fiţi, aşadar, desăvîrşiţi, precum desăvîrşite sunt Spiritul Tatălui vostru Ceresc şi trupul Mamei voastre pămînteşti. Şi iubiţi pe Tatăl vostru din Cer, aşa cum El vă iubeşte spiritul. Şi iubiţi pe Mama voastră din Pămînt, aşa cum ea vă iubeşte trupul. Şi iubiţi pe adevăraţii voştri fraţi, aşa cum îi iubeşte Tatăl vostru Ceresc şi Mama voastră pămîntească. Atunci, Tatăl vostru vă va da Sfântul Său Spirit, şi Mama voastră vă va da Sfântul ei Trup. Atunci, fiii oamenilor se vor iubi ca nişte fraţi adevăraţi şi iubirea, pe care o primesc de la Tatăl lor Ceresc şi de la Mama lor pămîntească, ei o vor împărţi celorlalţi, şi fiecare va deveni mîngîietorul celuilalt. Şi atunci, toate relele şi grijile se vor risipi de pe pămînt şi va fi numai iubire şi bucurie. Şi atunci, pămîntul va fi ca şi Cerurile şi va sosi Împărăţia lui Dumnezeu. Iar atunci, Fiul OMului va apare în toată Slava Sa şi va intra în moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Căci fiii oamenilor vieţuiesc în Tatăl Ceresc şi în Mama pămîntească şi Aceştia vieţuiesc în ei. Iar odată cu Împărăţia lui Dumnezeu, tot timpul va lua sfîrşit. Căci în Împărăţia lui Dumnezeu, Iubirea Tatălui dăruieşte întregii vieţi eternitatea. Căci Iubirea este eternă. Iubirea este mai puternică decît moartea. Chiar dacă aş vorbi în toate limbile oamenilor şi ale îngerilor şi n-aş avea Iubire, aş fi o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi dacă aş prooroci şi aş cunoaşte toate tainele şi aş avea toată ştiinţa, chiar dacă credinţa mea ar fi mai puternică ca urgia care mută munţii, şi n-aş avea Iubire, nu aş fi nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea săracilor, ca sa-i hrănesc, chiar daca aş împărtăşi tot focul pe care l-am primit de la Tatăl Meu. şi nu aş avea Iubire, n-aş avea nici un folos.
  • 9. Iubirea este îndelung rabdătoare, Iubirea este plină de bunătate. Iubirea nu cunoaşte invidia, nu face rău, este străină de toată mîndria; nu este aprinsă şi nu este egoistă; mîniei altora îi dă răgaz şi nu-şi imaginează lucruri rele; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Iubirea apără totul, crede totul, speră totul, îndură totul; niciodată nu se istoveşte; limbile însă vor amuţi şi ştiinţa se va risipi. Căci adevăr în frînturi avem şi tot în frînturi avem amăgire; dar cînd va fi venit belşugul desăvîrşirii, tot ce este aici în frînturi, va fi şters. Cînd omul mai este copil, el vorbeşte ca un copil, pricepe ca un copil, gîndeşte ca un copil; dar, odată ajuns la maturitate, se lipseşte de tot ce e copilăresc. Astăzi vedem numai prin oglinzi şi cuvinte întunecate. Vedem numai părţi. Dar îndată ce ne vom afla faţă în faţă cu Dumnezeu, vom lepăda vederea noastră parţială, căci El ne va învăţa. Pentru astăzi însă, rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi Iubirea, dar cea mai mare dintre ele este Iubirea. Şi astăzi vă vorbesc în limba vie a Dumnezeului Cel Viu, prin Sfântul Spirit al Tatălui nostru din Cer. Încă nu este nimeni printre voi, care să poată înţelege întru totul cele despre care vă vorbesc. Cei ce vă tălmăcesc vechile scripturi, vă vorbesc într-o limbă moartă a unor oameni morţi, prin trupul lor bolnav şi muritor. De aceea îi pot pricepe toţi oamenii, fiindcă toţi sunt bolnavi şi dedaţi morţii. Niciunul nu vede Lumina Vieţii. Orbii călăuzesc pe alţi orbi pe cărările sumbre ale păcatului, bolii şi suferinţei şi, pînă la urmă, cu toţii cad în groapa morţii. Tatăl M-a trimis la voi, să fac astfel încît Lumina Vieţii să lumineze înaintea voastră. Lumina se luminează pe sine, dar luminează şi întunericul; însă întunericul nu se ştie decît pe sine şi habar n-are de lumină. Multe mai am să vă spun, dar încă nu le puteţi suporta. Căci ochii voştri sunt obişnuiţi cu întunericul şi lumina plină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea nu puteţi înţelege încă, ceea ce vă spun de la Tatăl Ceresc, Care M-a trimis. De aceea, urmaţi, mai întîi, doar legile ce vi le-am înfăţişat, ale Mamei voastre pămînteşti. Iar atunci cînd îngerii ei vă vor fi purificat şi vă vor fi primenit trupurile voastre şi vă vor fi întărit ochii, veţi putea îndura Lumina Tatălui nostru Ceresc. Dacă veţi putea să priviţi odată, fără să clipiţi, drept în strălucirea soarelui de amiază, atunci veţi putea vedea şi Lumina orbitoare a Tatălui nostru Ceresc, care este de mii de ori mai strălucitoare decît strălucirea a mii de sori. Dar cum să puteţi vedea Lumina orbitoare a Tatălui nostru, dacă nu suportaţi flacăra soarelui? Credeţi-mă, soarele este ca flacăra unei lumînări, comparată cu Soarele Adevărului Tatălui Ceresc. Păstraţi-vă, aşadar, credinţa, nădejdea şi iubirea. Adevărat vă spun, răsplata nu vă va lipsi. Dacă voi credeţi cuvintele Mele, voi Îl credeţi pe cel care m-a trimis, Care este Domn peste toate şi pentru Care toate sunt cu putinţă. Căci dacă pentru oameni multe pot fi cu neputinţă, pentru Dumnezeu totul este cu putinţă. Dacă credeţi în îngerii Mamei Terra şi dacă îi împliniţi legile, credinţa voastră vă va întări şi nu vă veţi îmbolnăvi niciodată. Puneţi-vă nădejdea în Iubirea Tatălui din Cer; căci cine se încrede în El, nu va fi amăgit, nici nu va vedea vreodată moartea. Iubiţi-vă unii pe alţii, căci Dumnezeu este Iubire, şi atunci îngerii Lui vor şti că umblaţi pe cărările Sale. Şi toţi îngerii vi se vor înfăţişa şi vă vor sluji. Iar satana, cu tot păcatul, boala şi necurăţia va părăsi trupul vostru. Mergeţi şi păziţi-vă de greşelile voastre! Înfrînaţi-vă! Botezaţi-vă, ca să vă renaşteţi şi să nu mai pacătuiţi.
  • 10. Iisus se ridică. Toţi ceilalţi însă, rămaseră aşezaţi; căci fiecare simţea puterea cuvintelor Sale. Şi atunci apăru luna plină printre norii ce se despicau şi Îl învălui în razele ei. Şi scîntei se iscară din părul Său,iar El stătea printre ei în lumina lunii, ca şi cum ar fi plutit în aer. Şi nimeni nu se mişca şi nici o voce nu răsuna. Şi nimeni nu ştia cît a durat asta, căci timpul se oprise în loc. Atunci, Iisus şi-a întins mîinile către ei, şi a spus: - Pace vouă! Şi, astfel, El plecă de acolo, ca şi cum o boare ar fi lunecat peste verdele copacilor. Iar ceata de oameni mai stătu nemişcată multă vreme, şi-abia într-un tîrziu ei se treziră, în tăcere, unul cîte unul, ca dintr-un foarte lung vis. Dar nimeni nu vru să plece, ca şi cum cuvintele Aceluia, care plecase din mijlocul lor, ar mai fi răsunat în urechile lor. Şi aşa stăteau ei, ca şi cum ar fi ascultat o muzică minunată. Într-un tîrziu, unul dintre ei, ca şi cuprins de o uşoară nelinişte, spuse: - Ce bine e să zăbovim aici! Altul zise: - De-ar dăinui această noapte o veşnicie! Şi alţii: - De-ar fi mereu cu noi! - El este într-adevăr trimisul lui Dumnezeu. Căci a sădit nădejdea în inimile noastre. Şi nu-i venea nimănui să se ducă acasă, cum unul chiar a şi spus: - Nu mă duc acasă, acolo totul este mohorît şi lipsit de bucurie. De ce să mergem acasă, unde şi aşa nu ne iubeşte nimeni? Astfel vorbiră; căci mai toţi erau săraci, ologi, orbi, schilozi, cerşetori, pribegi, dispreţuiţi în jalea lor, răbdaţi numai din cînd în cînd, cîteva zile într-o casă sau alta. Chiar şi cei ce aveau cămin şi familie, au spus: - Şi noi vrem să rămînem cu voi. Căci fiecare simţea cum cuvintele Aceluia, care tocmai plecase din mijlocul lor, îi legau între ei, pe cei din acea mică ceată, cu nişte fire nevăzute. Şi cu toţii se simţeau ca nou-născuţi. Ei vedeau în faţa lor o lume strălucitoare, chiar şi atunci cînd luna se ascundea după vre-un nor. Iar în inimile tuturor înfloriseră flori de o frumuseţe minunată, florile bucuriei. Şi cînd cele dintîi raze limpezi ale soarelui se iviră la coasta pămîntului, cu toţii simţiră că este Soarele Împărăţiei lui Dumnezeu, ce va să vină. Şi cu feţele scăldate în bucurie, ei plecară să se-ntîlnească cu îngerii lui Dumnezeu. Fiul risipitor Şi mulţi necuraţi şi bolnavi dădeau ascultare cuvintelor lui Iisus şi se duceau la malurile rîurilor ce murmurau. Se lepădau de haine şi încălţăminte, posteau şi îşi ofereau trupurile îngerilor văzduhului, ai apei şi ai soarelui. Iar îngerii Mamei Terra îi îmbrăţişeau şi le cuprindeau trupurile pe dinăuntru şi pe dinafară. Şi cu toţii vedeau cu ochii lor cum toate relele, păcatele şi necurăţiile ieşeau în grabă din ei. Iar suflarea unora duhnea ca vînturile care scapă din măruntaie, iar alţii scuipau şi vărsau. Toate aceste necurăţii se scurgeau din gură sau nări, chiar din ochi şi urechi. Şi cîţiva erau scăldaţi într-o sudoare greţoasă şi scîrboasă. Şi pe unele mădulare apăreau băşici şi buboaie şi urina curgea cu nemiluita; la unii urina seca şi se făcea groasă ca mierea de albine, iar la alţii era aproape roşie sau neagră şi tare ca nisipul
  • 11. rîurilor. Şi unii slobozeau nişte vînturi, care puţeau ca suflarea dracilor, duhoarea lor fiind aşa de mare, încît nimeni nu o putea suporta. Şi cînd se botezau, cînd îngerul apei intra în trupurile lor şi se revărsau toate scîrboşeniile şi necurăţiile păcatelor trecute, mulţimea resturilor tari şi moi de scîrnă făcea un zgomot ca de puhoi. Locul pe care cădeau aceste ape se strica, iar putoarea devenea atît de mare, că nimeni nu putea să rămînă acolo. Iar dracii părăseau măruntaiele sub chipul a nenumăraţi viermi, care se zvîrcoleau în scîrnăvie, zbătîndu- se într-o furie neputincioasă, căci îngerul apei îi scosese din trupurile fiilor oamenilor. Apoi puterile îngerilor soarelui se prăvăliră asupra lor, şi nu peste multă vreme trecu prin ei ultima zvîcnire a morţii. Cu toţii se cutremurară de spaimă, văzînd aceste scîrboşenii ale satanei, de care îngerii îi scăpaseră.Şi ei Îi mulţumiră lui Dumnezeu, Care le-a trimis îngerii săi spre izbăvirea lor. Şi erau unii chinuiţi de dureri mari ce nu voiau să-i părăsească şi ei, neştiind ce să facă, s-au hotărît să trimită pe cineva la Iisus; căci mult doreau ca El să fie cu ei. Şi, punîndu-se doi la drum, L-au văzut pe însuşi Iisus venind către malul rîului, şi inimile lor se umplură de nădejde şi bucurie, cînd I-au auzit salutul: - Pace vouă! Voiau să-i pună atîtea întrebări, dar în uimirea lor nu puteau să înceapă, nimic nu le venea în minte. Atunci Iisus le spuse: - Eu vin, fiindcă aveţi nevoie de mine. Şi unul strigă: - Învăţătorule, cu adevărat avem nevoie de Tine! Vino şi izbăveşte-ne de chinurile noastre. Şi Iisus le vorbi în pilde: - Voi sunteţi ca fiul risipitor, care ani de-a rîndul a mîncat, a băut şi şi-a irosit zilele cu prietenii într-o viaţă risipitoare. Săptămînă de săptămînă, el făcea noi şi noi datorii, fără ştirea tatălui său, tocînd totul în cîteve zile. Cămătarii erau gata oricînd să-l împrumute, căci tatăl său avea avere multă şi plătea întodeauna, cu răbdare, datoriile fiului său. Zadarnic îl sfătui acesta cu vorbe blînde pe fiul său, căci el nu dădea ascultare tatălui său, care îl implora în zadar să renunţe odată la viaţa lui desfrînată şi să preia supravegherea lucrătorilor lor de la cîmp. Şi de fiecare dată, fiul îl asigura că le va face pe toate, numai să- i plătească tatăl această ultimă datorie; dar ziua următoare el îşi continua viaţa depravată, fără a sta pe gînduri. Astfel continuă mai mult de şapte ani. Dar, pînă la urmă, întrecu măsura, şi tatăl său nu mai plăti cămătarilor datoriile fiului său.<<Dacă tot plătesc>>, spuse tatăl, <<păcatele fiului meu nu vor lua sfîrşit.>> Atunci cămătarii, în furia lor, au pus mîna pe fiu şi l-au făcut rob, ca să restituie, prin truda lui de zi cu zi, toţi banii împrumutaţi. Huzurul şi îmbuibarea zilnică luaseră sfîrşit acum. De dimineaţa pînă noaptea tîrziu, el uda, cu sudoarea frunţii sale, ogoarele, şi toate mădularele îl dureau din pricina muncii neobişnuite. Şi trăia din pîine uscată, neavînd decît lacrimi ca s-o înmoaie. Şi după ce a îndurat timp de trei zile arşiţa şi istovirea, i-a spus stăpînului său: - Nu mai pot să muncesc, căci toate mădularele mă dor. Cît timp mai vrei să mă chinui astfel? - Pînă în ziua cînd, prin truda mîinilor tale, ţi-ai plătit toate datoriile, iar cînd vei fi împlinit şapte ani, vei fi liber. Şi fiul deznădăjduit răspunse plîngînd: - Dar nu pot îndura nici şapte zile. Miluieşte-te de mine, căci toate mădularele mele mă ustură şi mă dor, iar cămătarul cel răutăcios strigă:
  • 12. - Munceşte, nu sta pe loc! Dacă ai putut să-ţi petreci zilele şi nopţile timp de şapte ani în risipă, va trebui să munceşti acum timp de şapte ani. Nu te voi ierta pînă nu-ţi vei fi plătit datoriile pînă la ultima drahmă. Şi fiul, frînt de dureri, se întoarse, împleticindu-se la munca ogorului. De oboseală şi durere abia mai putea să stea în picioare, cînd veni ziua a şaptea, sabatul, cînd nimeni nu munceşte pe ogor. Atunci fiul îşi adună puterile, cîte i-au mai rămas, şi se duse, clătinîndu-se, la casa tatălui său. Acolo se aruncă la picioarele părintelui său şi spuse: - Tată, crede-mă pentru ultima oară şi iartă-mă pentru tot ce ţi-am făcut. }ie îţi jur, niciodată nu voi mai duce o viaţă desfrînată, ci în toate voi fi fiul tău ascultător. Scapă-mă de mîinile chinuitorilor mei. Tată, uită-te la mine şi la mădularele mele vlăguite şi nu-ţi zăvorî inima faţă de mine. Atunci ochii tatălui se umplură de lacrimi, el îşi luă fiul în braţe şi spuse: - Să ne bucurăm căci astăzi mi s-a făcut o mare bucuie. Pe fiul meu iubit, care era pierdut, l-am regăsit. Şi îl îmbrăcă în haine alese şi toată ziua o petrecură sărbătorind. Iar a doua zi de dimineaţă, tatăl îi dădu fiului său o pungă cu arginţi, ca să-şi achite datoriile faţă de cămătari. Şi cînd fiul se întoarse, îi spuse: - Fiul meu, vezi tu acum cît de uşor este, ca printr-o viaţă risipitoare să te încarci de datorii pentru şapte ani de zile, dar cît de greu este să le achiţi prin muncă silnică timp de şapte ani? - Tată, cu adevărat este greu să-ţi plăteşti datoriile, fie şi numai timp de şapte zile. Şi tatăl său îl sfătui: - De data asta îţi mai este îngăduit să-ţi plăteşti datoriile în şapte zile, în loc de şapte ani, iar restul să-ţi fie iertat. Dar ai grijă ca în viitor să nu mai faci alte datorii. Căci, adevărat îţi spun, nimeni altcineva nu îţi iartă datoriile decît tatăl tău, fiindcă eşti fiul său. Căci la toţi ceilalţi ar fi trebuit să munceşti din greu timp de şapte ani, precum este scris în legile noastre. - Tată, de acum înainte voi fi fiul tău iubitor şi ascultător, şi nu voi mai face alte datorii, căci acum am aflat cît de greu este să de achiţi de ele. Şi se duse el pe ogoarele tatălui său, veghind zi de zi asupra muncii slujitorilor tatălui său. Şi niciodată nu-i încărca cu poveri grele, căci îşi aducea aminte de zilele robiei. Şi anii treceau, iar avuţia tatălui său creştea sub mîinile sale, căci pe lucrarea sa era binecuvîntarea tatălui său. Încetul cu încetul, el restitui înzecit tot ce risipise în cei şapte ani. Iar tatăl său, văzînd cît de bine învăţase fiul său să se îngrijească de averea şi servitorii săi, i-a spus: - Fiule, văd că avuţia mea se află în mîini bune. Acum eu îţi voi da toate animalele, casa mea, moşiile şi comorile mele. Toate acestea să fie moştenirea ta, iar tu să stărui în a o înmulţi întru bucuria ta. Şi fiul, căpătînd de la tatăl său această moştenire, le dărui (iertă) datornicilor săi, care nu puteau să plătească, toate datoriile lor; căci el nu uitase că şi datoria lui i-a fost dăruită, atunci cînd nu a putut s-o plătească. Şi Dumnezeu îl binecuvîntă printr-o viaţă lungă, mulţi copii şi avuţii, fiindcă era inimos cu toţi servitorii şi cu toate animalele sale. Atunci Iisus se întoarse către oamenii bolnavi şi spuse: - Eu vă vorbesc în pilde, ca să puteţi pricepe mai bine Cuvîntul lui Dumnezeu. Cei şapte ani de huzur şi risipă sunt păcatele, pe care le-aţi lăsat în urma voastră. Cămătarul răuvoitor este satana. Datoriile sunt bolile. Munca silnică sunt durerile. Fiul risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor constă în scoaterea dracilor şi a bolilor, în vindecarea trupului vostru. Punga cu arginţi, pe care o întinde tatăl fiului, este puterea izbăvitoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Servitorii tatălui sunt îngerii. Ogoarele tatălui sunt
  • 13. lumea, care va fi preschimbată în Împărăţia Cerurilor, atunci cînd fiii omului vor lucra în ea împreună cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci vă spun, este mai bine ca fiul să-l asculte pe tatăl său şi să vegheze asupra servitorilor tatălui său pe ogoare, decît să ajungă să fie datornicul cămătarului răuvoitor şi să se istovească asudînd în robie, ca să-şi plătească toate datoriile. La fel, este mai bine ca fiii omului să dea ascultare legilor Tatălui Ceresc şi să lucreze împreună cu îngerii Săi în împărăţia Sa, decît să ajungă datornici ai satanei, stăpînul morţii, al tuturor păcatelor şi al bolilor, şi să îndure chinuri în sudoarea frunţii lor, pînă cînd şi-au plătit toate datoriile. Adevărat vă spun, mari şi numeroase sunt păcatele voastre. Timp de mulţi ani aţi cedat ademenirilor satanei. V-aţi risipit, aţi chefuit, v-aţi desfrînat şi datoriile din trecut s-au multiplicat. Iar acum trebuie să le achitaţi, iar a plăti este aspru şi greu. De aceea, să nu fiţi lipsiţi de rabdare deja din a treia zi, ca fiul risipitor, ci aşteptaţi rabdători a şaptea zi care este sfinţită de Dumnezeu, şi atunci duceţi-vă cu inima smerită şi ascultătoare în faţa Tatălui vostru Ceresc, ca să vă şteargă toate păcatele şi datoriile (vinile). Adevărat vă spun, Tatăl vostru Ceresc vă iubeşte la nesfîrşit; că el vă îngăduie să achitaţi datoria de şapte ani în şapte zile. Oricine datorează păcatele şi bolile a şapte ani, dar le achită pînă la a şaptea zi, aceluia Tatăl nostru Ceresc îi va şterge datoriile din toţi cei şapte ani. - Şi dacă am păcătuit de şapte ori şapte ani? A întrebat un bolnav, care suferea cumplit. - Chiar în acest caz Tatăl vostru din Cer vă iartă toate datoriile în şapte ori şapte zile. Ferice de cei care rabdă pînă la capăt; căci dracii satanei scriu toate faptele voastre rele într-o carte, cartea trupului vostru şi a minţii voastre. Adevărat vă spun, faţă de Tatăl nostru din Cer nu există faptă păcătoasă, care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii. Căci legilor întocmite de împăraţi vă mai puteţi sustrage, însă niciodată legilor Dumnezeului vostru. Cînd ajungeţi în faţa lui Dumnezeu, dracii satanei vor mărturisi împotriva voastră prin faptele voastre, iar Dumnezeu vă vede păcatele scrise în cartea trupului vostru şi a minţii voastre, şi se întristează în adîncul inimii Sale. Dacă vă recunoaşteţi însă greşelile şi postind şi rugîndu-vă, căutaţi îngerii lui Dumnezeu, atunci ei, îngerii lui Dumnezeu, vă şterg în fiecare zi pe care o petreceţi în rugăciune şi post, un an de fapte rele din cartea trupului şi minţii voastre. Odată ce s-a şters şi albit ultima pagină, vă aflaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, iar Dumnezeu se bucură în adîncul inimii Sale şi va ierta toate greşelile. El vă scapă din ghearele satanei şi de suferinţă; vă ia în casa Lui şi porunceşte tuturor servitorilor Săi, tuturor îngerilor Săi, să vă slujească; vă dă o viaţă lungă, iar boala nu o veţi mai vedea. Şi dacă de atunci înainte, în loc să păcătuiţi, vă veţi petrece zilele cu fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu vă vor scrie toate faptele bune în cartea trupului şi minţii voastre. Adevărat vă spun, nici o faptă bună nu rămîne nescrisă faţă de Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. Răsplata din partea regilor şi conducătorilor voştri o mai aşteptaţi uneori în zadar; dar niciodată faptelor voastre bune nu le va lipsi răsplata lui Dumnezeu. Cînd ajungeţi faţă în faţă cu Dumnezeu, îngerii Săi vor sta mărturie pentru voi cu faptele voastre bune. Dumnezeu vă vede faptele bune scrise în trupurile şi mintea voastră, şi aceasta îi bucura inima. El vă binecuvîntează trupul şi mintea şi toate faptele voastre bune, şi vă lasă drept moştenire Împărăţia Sa pămîntească şi Cerească, ca să puteţi trăi veşnic în ea. Ferice de cel care intră în Împărăţia lui Dumnezeu; căci niciodată nu va vedea moartea. O mare linişte a urmat acestor cuvinte. Şi cei descurajaţi prinseră putere nouă din cuvintele Sale şi-şi continuară postul şi rugăciunea. Şi cel care a vorbit primul, I-a spus: - Voi răbda pînă în ziua a şaptea. Şi cel de-al doilea I-a spus:
  • 14. - Şi eu voi răbda pînă într-a şapte-ori-şapte-a zi. Iisus le-a răspuns: - Ferice de toţi cei care rabdă pînă la capăt, căci ei vor moşteni pămîntul. Şi erau foarte mulţi bolnavi printre ei, care erau chinuiţi de boli grele şi care abia izbuteau să se tîrască la picioarele lui Iisus, căci nu mai puteau să stea în picioare. Ei spuneau: - Învaţătorule, dureri apăsătoare ne chinuie, spune-ne ce să facem. Şi îşi arătau lui Iisus picioarele, cu oasele strîmbate şi noduroase, spunînd: - Nici îngerii văzduhului, nici îngerii apei şi ai soarelui nu ne-au alinat durerile, cu toate că ne-am botezat şi postim şi ne rugam şi dăm ascultare tuturor cuvintelor tale. - Adevărat vă spun, oasele voastre se vor vindeca. Nu pierdeţi curajul, ci alipiţi-vă spre vindecare de îngerul pămîntului. Căci oasele voastre se vor întoarce acolo, de unde au fost luate. Şi arătă cu mîna un loc, unde apa curgătoare şi soarele fierbinte înmuiaseră mîlul pămîntului. - Cufundaţi-vă picioarele în acest nămol, ca îmbrăţişarea îngerului pămîntului să poată trage toată necurăţia şi boala din oasele voastre. Şi veţi vedea cum satana şi durerile voastre vor dispare, iar oasele se vor îndrepta, şi toate durerile voastre vă vor părăsi. Şi bolnavii dădeau ascultare cuvintelor Sale, ştiind că vor fi vindecaţi. Şi mai erau alţi bolnavi care îndurau chinuri mari, cu toate că posteau în continuare. Puterile lor erau sleite şi erau chinuiţi de mari călduri. Iar cînd voiau să se scoale ca să meargă la Iisus, se clătinau ameţiţi, parcă scuturaţi de vînt, şi de cîte ori încercau să se înalţe, se prăbuşeau la pămînt. Atunci Iisus se apropie de ei şi spuse: - Voi pătimiţi, căci satana şi bolile sale vă căznesc trupul. Dar nu vă temeţi, puterea lor asupra voastră se va sfîrşi în curînd. Căci satana este asemenea unui vecin rău care, în absenţa vecinului său a pătruns în casa acestuia, ca să-i ia toate lucrurile şi să le care în casa lui. Dar cineva îl înştiinţă pe cel furat că vrăjmaşul face ravagii în casa lui, şi acesta se întoarse în grabă acasă. Şi văzînd vecinul cel rău, care adunase tot ce-i plăcea, pe stăpînul casei venind de departe în mare grabă, se făcu tare furios, fiindcă nu mai putea să care totul de acolo, şi se apucă să sfarme şi să nimicească totul, astfel încît vecinul să nu mai poată folosi nici el lucrurile pe care era nevoit să i le lase. Dar fără zăbavă, stăpînul pătrunse în casă şi, înainte ca vecinul cel rău să-şi fi dus la capăt distrugerea, îl înşfăcă şi-l azvîrli din casă. Adevărat vă spun, tot aşa satana a pătruns şi în trupurile voastre, care sunt lăcaşurile lui Dumnezeu. Şi acaparează tot ce doreşte să vă fure: suflarea, sîngele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii şi urechile. Dar prin postul şi rugăciunea voastră, voi aţi chemat înapoi stăpînul trupului vostru şi îngerii săi. Iar acum satana vede că adevăratul stăpîn al trupului se întoarce, astfel că stăpînirea lui acum ia sfîrşit. Aşa că îşi mai adună odată puterile, pentru a vă nimici trupul, pînă cînd soseşte stăpînul. De aceea satana vă chinuie atît de aprig, căci vede cum îi vine sfîrşitul. Dar să nu vi se-nspăimînte inimile, căci în curînd vor apare îngerii lui Dumnezeu ca să-şi ia în primire lăcaşurile şi să le preschimbe în temple ale lui Dumnezeu. Şi ei îl vor înşfăca pe satana şi-l vor zvîrli cu toată boala şi necurăţia sa din trupul vostru. Ferice de voi, căci răsplata pentru statornicia voastră este a voastră şi nu veţi mai fi bolnavi. Şi era unul printre cei bolnavi, ce era canonit de satana mai mult decît ceilalţi. Şi trupul îi era secat ca un schelet, iar pielea veştedă ca o frunză căzută. Era deja atît de slăbit că, neputînd nici să se tîrască, i-a strigat lui Iisus de departe:
  • 15. - Învăţătorule, milostiveşte-te de mine; căci de la începutul lumii nu a fost om care să sufere ca mine. Ştiu că adevărat eşti trimis de Dumnezeu. Şi ştiu ca-l poţi scoate numaidecît pe satana din trupul meu, dacă aşa vrei…Îngerii lui Dumnezeu ascultă doar de trimisul lui Dumnezeu! Vino, Învăţătorule, şi scoate-l pe satana din mine; căci bîntuie în mine şi mă chinuie cumplit. Şi Iisus răspunse: - Satana te canoneşte atît, fiindcă ai postit deja atîtea zile şi fiindcă nu-i mai plăteşti tribut. Nu-l mai hrăneşti cu toate scîrboşeniile, cu care ai întinat pînă acum templul minţii tale. Nu te teme; căci îţi spun, satana va fi nimicit înainte de a nimici trupul tău; căci în timp ce posteşti şi te rogi, îngerii lui Dumnezeu îţi ocrotesc trupul, ca puterile lui satana să nu-l poată nimici. Iar furia lui satana este neputincioasă în faţa îngerilor lui Dumnezeu. Atunci cu toţii se apropiară de Iisus şi-l implorară strigînd: - Învăţătorule, miluieşte-te de el, căci patimeşte mai mult decît noi toţi; dacă nu-l scoţi pe satana numaidecît din el, tare ni-e teamă că tovarăşul nostru nu va mai apuca dimineaţa. Şi Iisus a spus: - Mare este credinţa voastră. Fie, aşadar, credinţa voastră îndreptăţită, şi de îndată veţi vedea, ochi în ochi, chipul cumplit al lui satana şi puterea Fiului OMului. Acum, prin tăria mielului nevinovat a lui Dumnezeu, făptura Lui cea mai blîndă (nevătămătoare), voi scoate din tine pe puternicul satana. Căci Mintea Sfântă a lui Dumnezeu Îi dă celui mai blînd mai multă tărie decît celui mai puternic. Şi Iisus a muls o oaie, ce păştea pe acolo. Şi a vărsat laptele ei în nisipul înfierbîntat de soare, şi a spus: - Iată, puterea îngerului apei se află deja în lapte. Iar acum, şi puterea îngerului soarelui va pătrunde în ea. Şi atunci, laptele a început să fiarbă prin puterea soarelui. - Şi acum, îngerul apei se va uni cu îngerul văzduhului. Şi iată, aburii laptelui fierbinte începură molcom să urce în văzduh. - Vino, acum şi trage pe gură puterea îngerilor apei, soarelui şi văzduhului în trupul tău, ca să-l poată izgoni pe satana! Şi omul bolnav şi chinuit de satana trase cu neţas aburul albicios. - De îndată satana va părăsi trupul tău! Căci de trei zile flamînzeşte şi nu găseşte de mîncare în tine.Îţi va părăsi acum trupul ca să-şi astîmpăre foamea cu laptele fierbinte, care scoate aburi, şi care-i place lui tare mult. Îi va simţi mirosul şi nu va putea rezista foamei, ce-l chinuie de trei zile. Dar Fiul OMului îi va nimici trupul, ca el să nu mai poată chinui pe nimeni. Atunci, trupul celui bolnav fu scuturat de friguri, şi se zvîrcoli, ca şi cum i-ar fi venit să vomite, dar nu reuşea. Şi se zbătu după aer, dar răsuflarea i se opri. Şi se prăvăli, leşinînd în poala lui Iisus. - Acum satana îi părăseşte trupul, iată-l! Şi Iisus arătă spre gura deschisă a bolnavului. Şi acum cu toţii văzură, cuprinşi de uimire şi spaimă, pe satana ieşind din gura aceluia sub chipul unui vierme scîrbos, îndreptîndu-se ţintă spre laptele aburind. Şi Iisus apucă două pietre colţuroase şi zdrobi capul satanei şi trase întregul balaur din trupul celui bolnav, şi era în lungime aproape cît un om. Iar îndată ce viermele scîrbos parăsi gîtlejul bolnavului, acestuia îi reveni răsuflarea, şi toate durerile îi trecură. Iar ceilalţi se holbau, cuprinşi de spaimă, la stîrvul scîrbos al satanei. - Iată ce dihanie ai purtat şi ai hrănit ani de-a rîndul în corpul tău! Iată că acum Eu l-am scos şi l-am omorît, ca să nu te mai chinui. Mulţumeşte-I lui Dumnezeuşi îngerilor Săi că te-au izbăvit, şi de-acum
  • 16. înainte nu mai păcătui, ca satana să nu intre iar în tine. Fie ca trupul tău să fie de-acum înainte templu închinat Dumnezeului tău. Şi toţi se mirau de cuvintele şi puterea Lui. Şi spuneau: - Învăţătorule, cu adevărat eşti trimisul lui Dumnezeu şi cunoşti toate tainele. - Şi voi, răspunse Iisus, fiţi, aşadar, fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, ca să puteţi fi părtaşi la puterea şi cunoaşterea tuturor tainelor. Fiindcă cunoaşterea şi puterea nu pot veni decît din iubirea de Dumnezeu. Iubiţi, aşadar, pe Tatăl vostru Ceresc şi pe Mama voastră pămîntească, din toată inima şi din toată mintea. Şi slujiţi-le, astfel încît şi îngerii lor să vă slujească. Închinaţi toate faptele voastre lui Dumnezeu, nu-i mai daţi de mîncare satanei; căci plata păcatului este moartea. La Dumnezeu, însă, se află răsplata binelui, iubirea, care este cunoaşterea şi puterea Vieţii Veşnice. Şi cu toţii îngenunchiară, ca să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru Iubirea Lui. Şi Iisus se duse de la ei, spunînd: - Mă voi întoarce la toţi aceia care stăruie cu postul şi rugăciunea pînă într-a şaptea zi. Pace vouă! Iar omul bolnav căruia Iisus îi scosese dracul se ridică; căci puterea vieţii se întorsese în el. Răsufla profund şi ochii i se limpezeau, căci orice durere îl părăsise. Şi se aruncă pe pămînt, acolo unde stătuse Iisus, îi săruta urmele paşilor şi plîngea. Să nu ucizi! La malul unui rîu, timp de şapte zile şi şapte nopţi, postiseră şi se rugaseră mulţi bolnavi, împreună cu îngerii lui Dumnezeu. Şi mare le-a fost răsplata, căci dăduseră ascultare cuvintelor lui Iisus. Şi odată cu a şaptea zi, fură părăsiţi de toate durerile şi chiar atunci cînd soarele se înălţă peste marginea pămîntului, ei îl văzură pe Iisus venind dinspre munţi, către ei, strălucirea soarelui răsărind chiar în jurul capului Său. - Pace vouă! Iar ei nu scoteau un cuvînt, ci doar se prosternaseră în faţa Lui, atingînd tivul hainei lui, ca semn al vindecării lor. - Nu-mi mulţumiţi Mie, ci Mamei voastre pămînteşti, care va trimis îngerii ei tămăduitori. Mergeţi acum şi nu mai păcătuiţi, ca să nu vă mai îmbolnăviţi niciodată. Şi lăsaţi ca îngerii tămăduitori să fie păzitorii voştri. Dar ei răspunseră: - Învăţătorule, unde să mergem? Doar la Tine sunt cuvintele Vieţii Veşnice. Spune-ne, care sunt păcatele de care trebuie să ne păzim ca să nu ne mai îmbolnăvim? Iisus le răspunse: - Aşa să fie, după cum o voieşte credinţa voastră. Şi El se aşeză în mijlocul lor şi îi învăţă: - Celor din vechime li s-a spus: <<Cinsteşte pe Tatăl tău Ceresc şi pe Mama ta pămîntească şi ţine-Le poruncile, ca să ai multe zile pe acest pămînt.>> Iar porunca următoare suna: << Să nu ucizi.>> Că doară Dumnezeu dă viaţă tuturor, iar ce a dat Dumnezeu, omul să nu ia. Căci adevărat vă spun, tot ce trăieşte pe pămînt vine de la unica Mamă. De aceea, cine ucide, pe fratele său ucide. Iar Mama Terra îşi va întoarce faţa de la el şi îl va lipsi de sînul ei dătător de viaţă. Şi îngerii ei îl vor ocoli, şi satana îşi va face casă în trupul său. Carnea animalelor ucise îi va pregăti în trupul său propria lui groapă. Căci adevărat vă
  • 17. spun, cine ucide, pe sine se ucide, iar cine mănîncă din carnea animalelor ucise, mănîncă din trupul morţii. Căci în sîngele lui, fiecare strop din sîngele lor, otravă se face; în suflarea sa, suflarea lor începe să pută; în propriai carne, carnea lor începe să puroieze; în oasele lui, oasele lor încep să devină cretoase; în măruntaiele lui, măruntaiele lor încep să putrezească; în ochii lui, ochii lor încep să se cojească; din urechile lui, urechile lor curg ca ceara topită. Iar moartea lor devine propria lui moarte. Căci numai în slujba Tatălui vostru Ceresc, datoriile voastre de şapte ani se şterg în numai şapte zile. Satana însă, nu vă iartă nimic, lui trebuie să-i plătiţi tot. <<Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, foc pentru foc, rană pentru rană, viaţă pentru viaţă, moarte pentru moarte.>> Căci plata păcatului este moartea. Nu ucideţi, nici nu mîncaţi carnea pradei voastre nevinovate, ca să nu deveniţi sclavi ai lui satana. Căci aceasta înseamnă cărarea suferinţei, şi ea duce spre moarte. Faceţi mai degrabă Voia lui Dumnezeu, ca îngerii Săi să vă slujească pe cărarea vieţii. Daţi, aşadar, ascultare cuvintelor lui Dumnezeu: <<Iată că v-am dat fiecare iarbă de pe pămînt care face sămînţă, şi fiecare pom, al cărui rod poartă sămînţă; acestea să vă slujească drept hrană. Iar tuturor animalelor de pe pămînt şi tuturor păsărilor din văzduh, tuturor vietăţilor care se tîrăsc pe pămînt şi tuturor vietăţilor în care se află suflarea vieţii, le dau ca hrană toată iarba verde. De asemenea, laptele tuturor vietăţilor care trăiesc şi umblă pe pămînt să vă fie hrană; aşa cum lor le dau iarba verde, aşa vouă vă dau laptele lor. Carnea şi sîngele însă, care le dă viaţă, să nu le mîncaţi.>>… <<Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima, din tot sufletul şi din toate puterile.>> Aceasta este cea dintîi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua îi este asemenea: <<Să iubeşti pe aproapele tău ca fiind Sinele tău.>> Porunci mai mari nu există. Dupa aceste cuvinte amuţiră cu toţii; numai unul strigă: - Ce să fac, învăţătorule, dacă văd cum în pădure o fiară îl sfîşie pe fratele meu? Îl las pe fratele meu să piară sau omor fiara? Oare nu voi încălca atunci oricum legea? Şi Iisus răspunse: - Celor din vechime li s-a spus: <<Toate animalele care se mişcă pe pămînt, toţi peştii din mare şi toate pasările văzduhului sunt date în stăpînirea voastră.>> Adevărat vă spun: dintre toate făpturile care trăiesc pe pămînt, numai pe om l-a făcut Dumnezeu după asemănarea Sa. Aşadar, animalele sunt făcute pentru om, nu omul pentru animale. De aceea, nu încalci legea, dacă omori fiara, ca să salvezi viaţa fratelui tău. Căci adevărat vă spun, omul este mai mult decît animalul. Cine omoară, însă, un animal fară noimă, chiar dacă acesta îl atacă, din sete de sînge, din pricina carnii sale, din pricina blănii sau chiar din pricina dinţilor săi, acela comite o faptă rea; căci a devenit el însuşi o fiară sălbatică. De aceea şi sfîrşitul său va fi cel al unei fiare sălbatice. Acum, alţii grăiră: - Moise, cel mai mare în Israel, le îngăduia strămoşilor noştri să mănînce carnea animalelor curate şi le interzicea numai carnea animalelor necurate. Tu de ce ne interzici carnea tuturor animalelor? Care dintre aceste legi vine de la Dumnezeu: legea lui Moise sau legea Ta? Şi Iisus răspunse: - Dumnezeu a dat strămoşilor voştri prin Moise zece porunci. <<Aceste porunci sunt aspre>>, spuneau strămoşii voştri, şi ei nu puteau să le ţină. Lui Moise, văzînd aceasta, i se făcu milă de poporul său, căci nu voia ca el să piară. Şi astfel, le dădu de zece ori zece porunci, mai puţin aspre, ca ei să dea
  • 18. ascultare măcar acestora. Adevărat vă spun, dacă strămoşii voştri ar fi fost în stare să ţină cele zece porunci ale lui Dumnezeu, atunci Moise nu ar fi trebuit să recurgă la cele zece ori zece porunci ale lui. Căci acela ale cărui picioare sunt zdravene ca muntele Sion, nu are nevoie de cîrje; nişte picioare betege însă, ajung mai departe cu cîrje decît fără ele. Şi Moise i-a spus Domnului: <<Inima mea este tulburată, căci poporul meu va pieri. Ei sunt fără cunoaştere şi nu pot pricepe poruncile Tale. Sunt ca nişte prunci, care nu pot pricepe vorbele tatălui lor. Îngăduie, Doamne, să le dau alte porunci, ca să nu piară. De nu izbîndesc să fie cu Tine, Doamne, nu-i lăsa să fie împotriva Ta, ca să poată ajunge la liman, iar cînd va veni cîndva vremea, în care ei să fie copţi pentru cuvintele Tale, Tu le vei dezvălui Legile Tale.>> De aceea Moise a spart cele doua table de piatră, pe care erau scrise cele zece porunci, şi în locul lor, el le-a dat zece ori zece. Iar din aceste zece ori zece, cărturarii şi fariseii au făcut o sută ori zece porunci. Şi au pus sarcini de neîndurat pe umerii voştri, pe care ei însăşi nu le poartă. Fiindcă, cu cît sunt poruncile mai aproape de Dumnezeu, cu atît avem nevoie de mai puţine, iar cu cît sunt poruncile mai departe de Dumnezeu, cu atît avem nevoie de mai multe. Iată de ce poruncile fariseilor şi cărturarilor sunt fără de număr; Fiul OMului are şapte legi, îngerii au trei, Dumnezeu are una. De aceea Eu vă învăţ numai legile pe care le puteţi pricepe, ca să deveniţi oameni şi să puteţi respecta cele şapte legi ale Fiului OMului. Atunci îngerii vă vor dezvălui şi legile voastre, astfel încît Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să pogoare asupra voastră şi să vă călăuzească spre unica lui Lege. Şi cu toţii se mirară de înţelepciunea Lui şi-L rugară: - Învăţătorule, continuă şi învaţă-ne toate poruncile pe care nu le putem pricepe. Şi Iisus continuă: - Dumnezeu a poruncit strămoşilor voştri: <<Să nu ucizi.>> Dar inimile lor erau împietrite, şi ei au ucis. Atunci Moise le îngădui să omoare animale, nădăjduind că, astfel, măcar nu vor mai ucide oameni. Dar atunci inimile strămoşilor voştri s-au împietrit şi mai tare, ucigînd oameni şi animale deopotrivă. Eu însă vă spun: Să nu ucideţi nici oamenii, nici animalele, ba chiar nici hrana pe care o puneţi în gura voastră. Căci dacă mîncaţi hrană vie, ea vă va da viaţă; dar dacă ucideţi hrana voastră, hrana moartă vă va ucide şi pe voi. Căci viaţa vine numai de la viaţă, iar de la moarte, numai moarte vine. Căci tot ce vă ucide corpurile, vă ucide şi sufletele. Iar corpurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, tot aşa cum mintea voastră devine ceea ce sunt gîndurile voastre. De aceea nu mîncaţi nimic ce a fost nimicit de foc, ger sau apă. Căci bucatele hrănitoare fierte, amorţite şi putrezite vor înfierbînta, amorţi şi putrezi trupul vostru. Nu fiţi ca ţăranul cel nerod care şi-a însămînţat ogoarele cu sămînţă fiartă, îngheţată şi putrezită. Cînd a venit toamna, ogoarele sale nu purtau rod şi mare i-a fost nevoia. Fiţi mai degrabă ca acel ţăran care şi-a însămînţat ogorul cu sămînţă vie şi al cărui ogor a rodit spice de grîu viu, de o sută de ori numărul boabelor puse. Căci în adevăr vă spun: să trăiţi numai prin focul vieţii şi să nu gătiţi mîncărurile cu focul morţii, care vă ucide hrana, corpul şi, de asemenea, sufletul. - Învăţatorule, unde este focul vieţii? au întrebat unii. - În voi, în sîngele vostru şi în corpurile voastre. - Dar focul morţii? au întrebat alţii. - Este focul ce arde în afara corpului vostru şi care este mai fierbinte decît sîngele vostru. Cu acest foc al morţii voi vă gătiţi mîncărurile în casele şi pe ogoarele voastre. Adevărat vă spun, este acelaşi foc care
  • 19. vă distruge hrana şi trupurile, tot aşa cum focul răutăţii vă răvăşeşte gîndurile şi minţile. Căci corpul vostru este ceea ce mîncaţi, iar mintea voastră este ceea ce gîndiţi. De aceea, să nu mîncaţi nimic din ceea ce a fost mistuit de un foc mai puternic ca focul vieţii. Pregătiţi şi mîncaţi, aşadar, toate fructele pomilor şi toate ierburile cîmpului şi tot laptele animalelor, în măsura în care sunt potrivite pentru hrană. Căci ele, toate, sunt hrănite şi coapte de focul vieţii; toate sunt darurile îngerilor Mamei noastre Terra. Să nu mîncaţi, în schimb, nimic din ceea ce capătă gust abia prin focul morţii, căci acesta este de la satana. - Dar cum să ne coacem pîinea noastră cea de toate zilele, fără foc? au întrebat unii, tare miraţi. - Lăsaţi-i pe îngerii lui Dumnezeu să vă coacă pîinea. Voi, umeziţi boabele voastre de grîu, astfel încît îngerul apei să intre în el. Apoi, aşezaţile la aer, astfel ca să le îmbrăţişeze şi îngerul văzduhului. Lăsaţi-le să stea la soare de dimineaţa pînă seara, astfel ca îngerul soarelui să coboare în ele. Binecuvîntarea celor trei îngeri va face ca germenele vieţii din grîul vostru să încolţească de îndată. Zdrobiţi apoi boabele voastre şi faceţi foi (ostii) subţiri, cum au făcut strămoşii voştri cînd au ieşit din Egipt, din casa robiei. La răsăritul soarelui, puneţi aceste ostii iarăşi la soare, iar cînd soarele stă la zenit întoarceţi foile de aluat, astfel ca şi partea de jos să poată fi îmbrăţişată de îngerul soarelui. La asfinţit de soare, pîinea voastră este coaptă. Căci îngerii apei, văzduhului şi soarelui au hrănit şi copt grîul pe ogor, şi la fel, ei trebuie să vă coacă şi pîinea. Iar acelaşi soare care cu focul vieţii, a făcut să crească şi să se coacă grîul, trebuie să vă coacă pîinea cu acelaşi foc. Căci focul soarelui dă grîu pîinii şi trupului, viaţă. Focul morţii însă, ucide grîul, pîinea şi trupul. Iar îngerii cei vii ai Dumnezeului Cel Viu slujesc numai oamenilor vii. Căci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii şi nu Dumnezeul celor morţi. Mîncaţi, aşadar, mereu de pe masa lui Dumnezeu: fructele pomilor, seminţele şi ierburile ogoarelor, laptele animalelor şi mierea albinelor. Căci tot ce trece peste acestea este de la satana şi duce, prin greşeli şi boli, la moarte. În schimb, hrana pe care o mîncaţi de la masa bogată a lui Dumnezeu, dă corpului vostru putere şi tinereţe, iar boala vă va ocoli. Căci masa lui Dumnezeu l-a hrănit pe vîrstnicul Mathusalem, şi, adevărat vă spun, dacă trăiţi aşa cum a trăit el, Dumnezeul celor vii vă va dărui şi vouă, asemenea lui, o viaţă pămînteană îndelungată. Căci, într-adevăr, Dumnezeul celor vii este mai bogat dacît bogaţii acestui pămînt, şi masa lui îmbelşugată este mai bogată decît cele mai abundente banchete ale tuturor bogătaşilor lumii acesteia. Mîncaţi, aşadar, toată viaţa voastră, la masa Mamei noastre Terra şi niciodată nu veţi îndura nevoia. Şi dacă mîncaţi la masa ei, să mîncaţi toate bucatele aşa cum se afla pe masa Mamei Terra. Nu le fierbeţi şi nici nu le amestecaţi, ca maţele voastre să nu ajungă nişte mlaştini colcăitoare. Căci, adevărat vă spun, aceasta este o scîrboşenie în ochii Domnului. Şi să nu fiţi ca sluga lacomă, care se îndopa la masa stăpînului său şi cu bucatele care erau partea celorlalţi. Pe toate le înfuleca, una peste alta, în lăcomia sa. Văzînd aceasta, stăpînul său îl izgoni de la masă. După ce ospăţul luă sfîrşit, el amestecă tot ce rămase de la masă, chemă sluga cea lacomă şi-i spuse: <<Ia totul şi mănîncă împreună cu porcii, căci acolo este locul tău şi nu la masa mea.>> Fiţi, aşadar, cu luare aminte şi nu întinaţi templul trupului vostru cu scîrboşenii de tot felul. Mulţumiţi-vă cu două - trei feluri de mîncare, pe care le veţi găsi mereu la masa Mamei Terra. Şi nu poftiţi să înfulecaţi tot ce puteţi vedea în jurul vostru. Căci, adevărat vă spun, dacă amestecaţi în corpul vostru multe feluri de mîncare, se risipeşte pacea trupului vostru şi un război nesfîrşit începe să facă ravagii în voi. Trupul va fi devastat, tot aşa cum se devastează casele şi împărăţiile, atunci cînd se dezbină. Căci Dumnezeul vostru este Dumnezeul păcii, şi nu ajută niciodată la dezbinări. Să nu treziţi, aşadar,
  • 20. nemulţumirea lui Dumnezeu împotriva voastră, ca să nu vă izgonească cumva de la masa Lui, şi să fiţi nevoiţi să mergeţi la masa satanei, acolo unde focul greşelii, al bolii şi al morţii va prăpădi corpul vostru. Iar cînd mîncaţi, nu vă faceţi niciodată plinul! Întoarceţi spatele ispitelor satanei şi ascultaţi de glasul îngerilor lui Dumnezeu, căci satana şi stăpînirea sa vă îmbie să mîncaţi din ce în ce mai mult. Vieţuiţi, aşadar, în Spirit, şi împotriviţi-vă dorinţelor trupului. Postitul vostru îi bucură întotdeauna pe îngerii lui Dumnezeu. Băgaţi de seamă cît mîncaţi ca să vă săturaţi, iar apoi mîncaţi cu un sfert mai puţin. Greutatea hranei vostre zilnice să nu fie mai mică de o mina (=1/2 kg), şi nici să nu depăşească două mina. Atunci, îngerii lui Dumnezeu vă vor sluji mereu şi nu veţi cădea în robia satanei şi a bolilor sale. Nu tulburaţi lucrarea îngerilor din corpul vostru, mîncînd des! Căci, adevărat vă spun, cine mănîncă mai mult de două ori pe zi, slujeşte lucrării satanei, şi îngerii lui Dumnezeu îi părăsesc trupul, iar satana de îndată îl va lua în stăpînire. Să mîncaţi numai atunci cînd soarele stă în zenit, şi din nou atunci cînd a apus, şi nu vă veţi îmbolnăvi niciodată; căci astfel de purtare este pe placul lui Dumnezeu. Mîncaţi numai atunci cînd masa lui Dumnezeu este pregătită înaintea vostră, şi mîncaţi numai ceea ce găsiţi pe ea căci, adevărat vă spun, Dumnezeu ştie de ce anume are nevoie corpul vostru şi cînd are nevoie. Începînd din luna jiar mîncaţi orzul, din luna sivan mîncaţi grîul, rodul celei mai desăvîrşite dintre toate ierburile purtătoare de sămînţă. Pîinea voastră cea de toate zilele să fie din grîu, ca Domnul să se îngrijească de trupul vostru. Din tanmuz mîncaţi strugurele acru, ca trupul vostru să piardă din greutate şi satana să iasă din el. Din luna elul strîngeţi strugurii şi beţi mustul lor. În luna marcheshvan strîngeţi strugurele cel dulce, îndulcit şi uscat de îngerul soarelui, ca trupul vostru să mai cîştige în greutate; căci îngerii Domnului locuiesc în el. Să mîncaţi în lunile ab şi shebat smochinele zemoase, iar pe cele rămase, lăsaţi îngerul soarelui să le facă bune de păstrat. Mîncaţi-le împreună cu sîmburele migdalelor în toate acele luni cînd pomii nu poartă rod. În luna theber mîncaţi acele plante care răsar după vremea ploioasă, ca sîngele vostru să fie spălat de toate păcatele voastre. În aceeaşi lună începeţi, de asemenea, să beţi laptele animalelor voastre; căci Domnul a dat plantele şi ierburile cîmpului tuturor animalelor dătătoare de lapte, ca laptele lor să hrănească omul. Căci, adevărat vă spun, binecuvîntaţi sunt cei care mănîncă numai la masa lui Dumnezeu şi ocolesc toate scîrboşeniile satanei. Nu mîncaţi alimente necurate, care vin din ţări îndepărtate, ci mîncaţi fructele pomilor voştri. Căci Dumnezeul vostru doar ştie de ce aveţi nevoie, de unde şi cînd. Şi El dă tuturor popoarelor din toate ţările acea hrană, care este cea mai bună pentru ei. Nu mîncaţi precum sălbaticii, care se îndoapă în mare grabă, întinîndu-şi corpul cu scîrboşenii de tot felul. Căci în voi intră puterea îngerilor lui Dumnezeu, împreună cu hrana vie, pe care v-o întinde Domnul de la masa Lui împărătească. Cînd mîncaţi, să aveţi deasupra voastră îngerul aerului, şi dedesubtul vostru îngerul apei. Respiraţi lung şi profund în tot timpul mesei, ca îngerul aerului s-o binecuvînteze. Şi mestecaţi bine hrana cu dinţii voştri, ca ea să devină apă şi ca îngerul apei să o poată preschimba în corpul vostru în sînge. Şi mîncaţi încet, ca şi cum ar fi o rugăciune către Dumnezeu. Căci, adevărat vă spun, cine mănîncă astfel la masa lui Dumnezeu, în acela intră puterea lui Dumnezeu. Satana, în schimb, preface trupul într-o mlaştină colcăitoare, pe care îngerii văzduhului şi apei o ocolesc. Pe aceşti oameni, Domnul nu îi mai rabdă la masa Lui. Căci masa Domnului este un altar, şi cine mănîncă acolo, se află într-un templu. Căci, adevărat vă spun, într-un templu se va preschimba Fiul OMului şi lăuntrul lui într-un altar, dacă va ţine poruncile lui Dumnezeu. De aceea, să nu puneţi nimic pe altarul Domnului, căci mintea voastră se supără şi se
  • 21. zbuciumă, nici să nu vă gîndiţi în templul lui Dumnezeu la cineva cu mînie. Şi păşiţi în sanctuarul Domnului numai atunci cînd simţiţi în voi chemarea îngerilor; căci tot ce mîncaţi cuprinşi de griji sau de mînie, ori fără tragere de inimă, se va preface în trupul vostru în otravă. Fiindcă suflarea satanei la întinează pe toate acestea. Bucuroşi să puneţi darurile voastre pe altarul trupului vostru şi să îndepărtaţi toate gîndurile rele de la voi, atunci cînd primiţi în voi puterea lui Dumnezeu de la masa Lui. Şi niciodată să nu vă aşezaţi la masă, dacă nu vă cheamă îngerul flămînzelii. Bucuraţi-vă, aşadar, întotdeauna, de îngerii lui Dumnezeu la masa lor împărătească; căci aceasta Îl mulţumeşte pe Domnul, şi viaţa voastră pe acest pămînt va dura mult; căci cel mai generos dintre toţi servitorii lui Dumnezeu vă va sluji în toate zilele; îngerul bucuriei. Să nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfîntă şi închinată lui Dumnezeu. Şase zile vă hrăniţi trupul cu darurile Mamei Terra; dar în a şaptea zi să închinaţi trupul vostru Tatălui Ceresc. Iar în a şaptea zi să nu mîncaţi nici o hrană pămîntească, ci trăiţi numai şi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Petreceţi toată ziua cu îngerii Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. A şaptea zi să lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să zidească în trupul vostru Împărăţia Cerurilor, tot aşa cum lucraţi şase zile în împărăţia Mamei Terra. În a şaptea zi să nu lăsaţi nici un fel de mîncare să tulbure lucrarea îngerilor în trupul vostru. Iar Dumnezeu vă va da o viaţă lungă pe pamînt, ca să dobîndiţi Viaţa Eternă în Împărăţia Cerurilor. Căci, adevărat vă spun, dacă pe pămînt nu veţi mai avea boli, veţi trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor. Şi Dumnezeu vă va trimite în fiecare dimineaţă pe îngerul soarelui, ca să vă trezească din somn. Daţi aşadar ascultare semnului Tatălui vostru Ceresc şi nu mai staţi să leneviţi, căci deja vă aşteaptă afară îngerii văzduhului şi îngerii apei. Şi lucraţi toată ziua împreună cu îngerii Mamei Terra, ca voi să-i cunoaşteţi pe ei şi lucrările lor din ce în ce mai bine. Dar cînd soarele a apus şi Tatăl vostru vă trimite pe îngerul Său cel mai dulce, somnul, să vă culcaţi şi să stăruiţi toată noaptea pe lîngă el. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va trimite pe îngerii Săi necunoscuţi, ca să-şi petreacă toată noaptea cu voi, şi aceştia vă vor învăţa multe din Împărăţia lui Dumnezeu, tot aşa cum îngerii Mamei pămînteşti vă călăuzesc în împărăţia pămîntească. Căci, adevărat vă spun, de ţineţi poruncile Tatălui Ceresc, în fiecare noapte veţi fi oaspeţi în Împărăţia Sa. Trezindu-vă dimineaţă, veţi simţi în voi puterea îngerilor necunoscuţi. Tatăl vostru ceresc vi-i va trimite în fiecare noapte, ca ei să vă zidească mintea, tot aşa cum, zi de zi, Mama Terra vă trimite îngerii ei, ca să vă întremeze trupul. Caci, adevărat vă spun, dacă în timpul zilei vă va ţine Mama Terra în braţele ei, iar noaptea vă va săruta suflarea Tatălui Ceresc, copiii oamenilor vor deveni Copiii lui Dumnezeu. Zădărniciţi zi şi noapte ispitele satanei! Să nu vegheaţi noptea şi ziua să nu dormiţi, fiindcă, astfel, îngerii lui Dumnezeu vă părăsesc. Nu vă lăsaţi ademeniţi de băuturile (alcoolul) şi afumătoarele (tutunul şi drogurile) satanei. Sunt o scîrboşenie în ochii Dumnezeului vostru. Nu vă destrăbălaţi nici noaptea, nici ziua; căci cine se destrăbălează este asemenea unui copac din trunchiul căruia se scurge seva vieţii. Iar acest copac se va usca înainte de vreme, şi nu va purta rod niciodată. De aceea, lăsaţi destrăbălarea, ca satana să nu vă usuce trupul, şi ca Domnul să nu vă facă sămînţa nerodnică. Ocoliţi tot ce este prea fierbinte şi prea rece. Căci voia Mamei Terra este ca nici arşiţa, nici frigul să nu aducă daune trupului vostru. Dacă ţineţi poruncile Mamei Terra, dar trupul vi se înfierbîntă, ea vă va
  • 22. trimite îngerul răcorii ca să vă răcorească. Iar dacă trupul vi se răceşte, îngerul căldurii îl va încălzi din nou. Urmaţi exemplul tuturor îngerilor Tatălui Ceresc şi ai Mamei pămînteşti, ce lucrează zi şi noapte, fără contenire, la Împărăţiile Cerului şi pămîntului. Primiţi, aşadar şi în voi înşivă, pe cel mai puternic dintre îngerii lui Dumnezeu, îngerul faptei, şi lucraţi împreună cu el la Împărăţia lui Dumnezeu.Urmaţi exemplul apei curgătoare, al adierii vîntului, al soarelui care răsare şi apune, al plantelor şi al pomilor în creştere, exemplul animalelor care aleargă şi sar de bucurie, al lunii în creştere şi descreştere, al stelelor, care apar şi dispar: toate se mişcă şi îşi împlinesc lucrarea zilei şi a nopţii. Căci tot ce trăieşte se mişcă, şi numai ce este mort lîncezeşte. Dumnezeu este Dumnezeul vieţii, iar satana, cel al morţii. Slujiţi, aşadar, Dumnezeului Celui Viu, ca mişcarea veşnică a vieţii să vă susţină, şi ca să nu cădeţi pradă lîncezelii veşnice a morţii. Lucraţi, aşadar, fără încetare, la Împărăţia lui Dumnezeu, ca să nu fiţi îmboldiţi către împărăţia lui satana. Căci în Împărăţia cea Vie a lui Dumnezeu curge veşnica bucurie; dar împărăţia morţii a lui satana e întunecată de grija oarbă. Fiţi, aşadar, copii adevăraţi ai Mamei voastre pămînteşti şi ai Tatălui vostru Ceresc, ca să nu cădeţi în robia satanei. Şi Mama voastră Terra şi Tatăl vostru din Cer, vă vor trimite îngerii lor, să vă înveţe, să vă iubească şi să vă slujească. Iar aceştia vor scrie legile lui Dumnezeu în mintea voastră, în inima voastră, în mîinile voastre, ca să le cunoaşteţi, să le simţiţi şi să le împliniţi. Şi rugaţi-vă în fiecare zi Tatălui vostru din Cer şi Mamei voastre Terra, ca sufletul vostru să devină desăvîrşit cum este Sfântul Spirit al Tatălui vostru Ceresc, şi ca trupul vostru să devină desăvîrşit catrupul Mamei voastre pămînteşti. Căci dacă înţelegeţi, simţiţi şi îndepliniţi poruncile, tot ce veţi cere de la Tatăl vostru şi de la Mama voastră vi se va da. Căci Înţelepciunea, Iubirea şi Puterea lui Dumnezeu stau deasupra tuturor. Rugaţi-vă, aşadar, Tatălui vostru Ceresc: <<Tatăl nostru, care eşti în Cer, sfinţit (întregit) fie Numele Tău. A Ta Împărăţie să vină. A Ta voie să se facă pe Terra, ca şi în Cer. Dă-ne astăzi pîinea cea de toate zilele. Şi iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi îi iertăm pe datornicii noştri. Şi nu ne lăsa să cădem în ispită, ci mîntuieşte-ne de tot răul. Căci a Ta este Împărăţia şi Puterea şi Slava, în veci. Amin!>> Tot aşa rugaţi-vă Mamei voastre pămînteşti: <<Mama noastră, care eşti pe pămînt, sfinţit fie numele Tău. A ta împărăţie să vină. A ta voie să se facă în noi, ca şi în Tine. Tu în fiecare zi îţi trimiţi îngerii în lume; trimite-i şi la noi. Iartă-ne greşelile, tot aşa cum ispăşim toate greşelile noastre împotriva Ta. Şi nu ne duce în boală, ci izbăveşte-ne de tot răul. Căci ale tale sunt pămîntul şi trupul şi sănătatea. Amin!>> Şi cu toţii se rugau, împreună cu Iisus, Tatălui Ceresc şi Mamei Terra. Apoi Iisus le-a spus: - Dacă trupurile voastre au renăscut prin îngerii Mamei pămînteşti, atunci şi mintea voastră poate fi renăscută prin îngerii Tatălui din Cer. Deveniţi, aşadar, copii adevăraţi ai Tatălui vostru şi ai Mamei voastre, şi fraţi adevăraţi ai fiilor omului. Pînă acum eraţi certaţi cu Tatăl vostru, cu Mama voastră şi cu fraţii voştri. Şi i-aţi slujit satanei. Vieţuiţi de azi înainte în pace cu Tatăl vostru Ceresc, cu Mama voastră pămîntească şi cu fraţii voştri, fiii omului. Şi ţineţi piept numai lui satana, ca să nu vă răpească pacea. Eu trupului vostru îi dau pacea Mamei voastre, iar minţii voastre, pacea Tatălui vostru. Şi lăsaţi ca pacea amîndurora să domnească între fiii omului.
  • 23. Veniţi la mine toţi cei obosiţi şi cei ce înduraţi vrajbă şi chin! Căci pacea mea vă va întări şi mîngîia. Căci pacea mea este inundată de bucurie. De acee vă aduc mereu salutul: <<Pace vouă!>> Salutaţi-vă şi voi, unii pe alţii, în felul acesta, astfel ca pacea Mamei să se coboare asupra trupului vostru, iar în mintea voastră să coboare pacea Tatălui. Atunci veţi afla pacea şi în voi înşivă; căci Împărăţia lui Dumnezeu în voi este. Întorceţi-vă acum la fraţii voştri, cu care pînă acum eraţi certaţi, şi dăruiţi-le şi lor pacea voastră. Căci binecuvîntaţi sunt cei ce se ostenesc întru pace fiindcă ei vor găsi pacea lui Dumnezeu. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi de-acum înainte. Şi daţi oricui pacea voastră, tot aşa cum Eu v-am dat pacea Mea. Căci pacea Mea este de la Dumnezeu. Pace vouă! Şi El a plecat dintre ei. Şi pacea Lui s-a pogorît peste ei: iar în inima lor a coborît îngerul iubirii, în mintea lor înţelegerea legii, în braţele lor puterea renaşterii; astfel au pornit ei printre fii oamenilor, ca să le ducă tuturor acelora ce se războiau în întuneric, lumina păcii. Şi ei se despărţeau spunînd: - Pace vouă!