C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii

10,048 views
9,851 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
14 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
10,048
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
499
Comments
0
Likes
14
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii

  1. 1. Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoarepiese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viataexterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere inrevista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construireaturnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa,India).Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Trepteleei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a uneientitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul,tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput,este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).Aceasta « a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi-ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a luiOumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile saleasupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime desprereligie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-anascut originala opera jungiana.Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceastacarte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-logia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatiaconceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i«arhetipuri» pina la «individuatie ».ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON
  2. 2. COLECTIAmemoriijjurnale DIE SCHoNE FAMILI£ T 0 FAN
  3. 3. CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~ipsihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~imedic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insaprecumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gieexperimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniulasociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al com-plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special decercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocatamai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an-gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistemautonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun-damentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul uneiinde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatoriide studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i secreeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:,". In 1948 se infiineaza1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariiesale, "Societatea international a de psihologie a..1alitidi". Ultimii ani de viata~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~iredacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile. Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand-lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), DieBeziehungen zwischen dem leh und dem Unbevui3ten (1928), Psychologieund Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho-logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946),Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen-hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea luiii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editatede Aniela Jaffe. ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie deevrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-osa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facutcuno5tirta cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajunsea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutulC. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..1i e viara ai lui lung, I-a Insot!t ea dseeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi laalcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerateimportante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.
  4. 4. c. G. lUNGAMINTIRI, VISE, REFLECTII Consemnate $i editate de ANIELA JAFFE Traducere ~i nota de DANIELA ~TEFANESCU II HUMANITAS B UCURE~TI DIE SCHoNE FAMILIE T 0 FAN
  5. 5. Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE MEI;fORJES, DREAMS, REFLECTIONS BY C. G . .rUNG Recorded and edited hy ANJELA JAFFE © ]961, 1962, 1963 by Pantheon Books, a Division of Random House~ Inc. © renewed 1989, 1990, 199] by Random House, Inc.This translation published by arrangement with Pantheon Books, a Division of Random House~ Inc., Nev., I" ark Traducerea s-a efectuat dupa editia a VIII-a din ERJNNERUNGEN. TRAUME, GEDANKEN iON C. G. JUNG Aufgezeichnet und herausgegehen van Aniela Jaffe, t~er1ag, Olten und Freiburg im Breisgdu, 1992. ,:O/alter- © HUM~tNITAS; 1996, pentru prezent8. versiune romaneasca ISBN973-28-0699-0 Slr.1!ugen C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1 Tel./Fa~:40 1614.31.49
  6. 6. Nota traduditoruluiPrin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelunga~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin perso-nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturide S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psiho-logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numaianumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc totmai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin,precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui. In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiutsa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala- 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind ineel al antropologiei, al antropologiei culturale. Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, cenu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimenteexterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevarmajor al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul."Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului",marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin maijos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiripalesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amin-tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea maimare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi-unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai potfi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeaunabogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali-zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asateu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerindla sfir~itul anilor 30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a 5
  7. 7. impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psihologpentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~iJung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restulzilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-jindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~iediteze. "Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, inspiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~iloialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de multpentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei demundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul agerpentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analistbine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens alcuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza TheIndependent, la 5 noiembrie 1991. Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unuicercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatelegindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devineo invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal-yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti-entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortarein elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimilelumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau-tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cuFreud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperiredramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita deluciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu-ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabilcelor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatrupasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific. Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte devedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi-narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo-curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo undeJung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela-teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolounde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori,Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu-lui care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa, 6
  8. 8. in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migalaanalistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie"cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihiciJ.~i aspectul eidublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dndse constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci« sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult insine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu deputine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrulconventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multiifidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprentaceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitateanr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturareaunei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate. A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" aletraducerii, inainte de a face invitatia la lectura. Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi-nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu-crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceastatalmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc.,Nev Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral,netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea inlimba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte saumai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte dinscrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein-rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in careAniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Citeceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera,a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor. Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin-cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume,aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche /J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator:Vasile Dem. Zamfirescu. In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele aleeditiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale 7
  9. 9. lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i eleeditiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cuale mele (n. t.). Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:V. termenulin Glosar. Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorulprincipiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentruprima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; incontinuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluatinsa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana. Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun-gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (deexemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imiapartin. I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-auajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnuluidr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth dinElveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma-riana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintrecitatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promp-titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumiteversete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cuoriginalul ~i facind observatii pertinente. DANIELA $TEFANESCU
  10. 10. Introducere He looked at his own Soul with a Telescope. What seemed all irregular, he saw and shewed to be beautiful Constellations; and he added to the Consciousness hidden worlds within worlds. COLERIDGE, NotebooksIn vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -,editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prietenidin Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui CarlGustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja-cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi seacorde mie rolul de biografa. Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara,dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea dea se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervattotu~i cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di,datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult. Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicaseplanul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1aunei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acestaspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima measarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurilelui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insaeurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine,despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale. Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comunaa dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesizainca foarte claro Intr-o dimineaa ill-a intimpinat comunicindu-mica ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eareimi relatase deja multe, dar nici pe departe tot. 9
  11. 11. Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata,dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-arintreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi-une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u paruta confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei". La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notaturmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna undestin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabilisau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum peun alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pehirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiarSi numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea meadevine cit se poate de !impede." In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-larie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primeleevenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiuluimedicinei in anul 1900. Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jungla carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse alecartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din-cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a formatea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin-duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro-funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate. In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapi-tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provinedintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat,care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive. Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con-fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se-minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara citeceva des pre dezvoltarea sa launtrica. Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unardiscutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihi-atric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unuldintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lacin casa Iui Jung din Kusnacht1• 1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid aulocuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu 10
  12. 12. Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectatcite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. Larindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizindmaterial din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltatindicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminatrepetitiile. Cu elt progresa cmtea, cu atit mai puternica deveneaamalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea. Modul in care a luat na5tere cartea a determinat intr-o anurnitaprivinta ~i continutul ei. Discuia sau povestirea spontana poartacaracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto-biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineazanumai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb,ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui ompentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade-sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legaturacu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor erapentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata. Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fostaltele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri-soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serieamintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir-~itul anului 1957. " ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atitdin interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeumtreizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat saexplic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Amfacut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fostsolicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto-biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc preamulte autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea uneidescrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercariin acest domeniu. De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~icu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catrese confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Laculcelor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despreWilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.). 1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.). 11
  13. 13. amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective carear merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectatla aceasta posibilitate ~i am ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atitcelelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceastasarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intiisa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mis-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta nece-sara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-auramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-ostare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem denefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat« bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem deciziade a ma apuca de treaba. Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca inviata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumaiUiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urma-re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate catrairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fostdoar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existenteimde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mise parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sintelementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe carele-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri alesort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii,ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi maipot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora. eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate detrairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de carenu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nupot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foartemult. .." Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luasedeja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cuun refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la elniciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest descepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte ade amintiri drept 0 lucrare ~tiinifica ~i nki drept cartea sa, civorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la 12
  14. 14. care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nueste inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l, Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fieeu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni."Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marilenume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doarpuine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eve-niment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale va-poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele maimulte ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot saunu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminindfara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnatceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri aleunor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumaivia~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sadeschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~ Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prinaltceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~iprintr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-ungrad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabilmai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contineerezul religios allui lung. lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntareacu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera incade pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsoriserapha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]nWi de cunoa~tere, care cu-prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma-nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but notleast - con~tiina sa de medic. Oid lung se simtea si se considera]n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasajoaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceastaeoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini 1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume dinseria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.). 1"
  15. 15. cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Maicu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere dela aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroasenevroze. Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-vinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care ras-punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu carenu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Dinperspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acestlucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renume-Iui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar dinrindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatoruluicare nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile salereligioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fiars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilorcare constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi-astica a secolului nostru. Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele maiimportante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-lecon~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opuneaexigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Considerca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetelein jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de unsoare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca arfi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinarcleric. In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin-gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im-potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeua fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate celemai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despreDumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu-lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva,stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sintdeterminate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-rientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. InaJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami 14
  16. 16. asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteazain mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui deamintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-lurmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acelacare a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-CUl1O<L)teafirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentrusine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imaginea lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee. Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea"autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp in-delungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea eeeste de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rinddin cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~iideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh(Rdsplll1S !ui 101) era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SIIntelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acestmateria! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi;cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectatdecit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atitde departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~isa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauzalipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi dacaspui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceeadespre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin-tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» esteviata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden-tiea cu cealaWi, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame-nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea esteintr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca« autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i." In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, inJung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sineInsusi ~i a l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precums,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi punproblema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa 1<: ,J
  17. 17. ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac-terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,iiistorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitoleale cartii. In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai bunain lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului incare a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective carese afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni-versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de"autobiografia" sa intr-o mare masur3.. Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde maimult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodatadispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupralumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerutla un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie,putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca cevade genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceeace am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa eliminintregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt unstil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele-gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac-teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitareaa ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea cestimuleaza pofta de milleare ... " Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei"numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter-minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa. Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilorIi ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jungdteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, amelueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarilesale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~u-urisugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite deel, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasatsa ramina 0 enigma sau un secret. 16
  18. 18. Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de fru-moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numaipe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformareaideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibitnici 0 clipa.Decembrie 1961 ANIELA JAFFE
  19. 19. PrologViata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iarpersonalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in-con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acestproces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific;caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica. Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con-form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod maiprecis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii,obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu-dinea subiectiva a unei vieti individuale. Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sapovestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij-locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sintadevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea,adevarul meu? Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nuposezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamindde la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam-paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiucum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nueste nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamnaasta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nicio piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba elatunci despre sine 0 parere definitiva? Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - saupoate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0 18
  20. 20. judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuIdespre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar.De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea uneivieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai seintimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul eradeja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. Deaceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doaraproximativ. Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet devedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva,de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poateexista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cinderam tinaI student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minunesa nu fiu distrus inainte devreme. Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te dinrizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ulin rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doaro vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim ladevenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu-reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdutniciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Cecace se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie. In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente alevietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. Deaceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e facparte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timpmateria originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemeneabazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ceurmeaza a fi urelucrati:L In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca-latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eeicare au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorulpoate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pecineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii meles-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa intilnirilecu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparitin memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeaunaabundenta, a fast intotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut peun plan secundar. Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri deneuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele 19
  21. 21. lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tina eu ei eehivalaeoncomitent eu un fel de reamintire. Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentelecare au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu,devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con-cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interiorla complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu potistorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit desubstanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarilelauntrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa"autobiografia" mea.
  22. 22. 1 CopiHiriaLa 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutatdin KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa-rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului. Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an deviata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie,de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0legatura intre ele. Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafamea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga:Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joacaprintre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmaim-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de binede nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile po-miloI. Totul este minunat, colorat, superb. a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe laturadinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninccu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind iipercepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care amdevenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin-tire este ~i ea foarte veche. Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acumo sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce laDachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ulincandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace aseara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l 1 Matu~a lui lung i se adreseaza In dialect (n. t.). 21
  23. 23. rI Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca a doua zi copiii din Dachsen lor face 0 excursie cu ~coa1a spre Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face. Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r aeoperiti eu zapada 5i stralucitori. Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]i-au putut sa ma mai dezlipeasca de tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vapo- ras ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu- Iui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0 pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista. Inca (; amintire: oameni strain: animatie, agitatie. Slujnica veni in fuga: - Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie. - Da ... da, zise tatal meu. Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci. Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu- dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul. ~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra mea in linistea noptii. Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0 eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura 1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.). 22
  24. 24. eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflatintr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei(1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju-gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cudouazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata amamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo amdevenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra-goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de"feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata"insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune,neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, amrevizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~im-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-audezamagit. In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~islujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iareu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par,de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mise parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era deparca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fostlegata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase,pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit maitirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fostcaracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine maitrrziu chintesenta femininului. Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imaginerememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cuochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastrade toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungulRinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata ceatrnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admira pe tatal meu. Amrevazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani. 1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intre-buinati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de lasfir~itul cart,ii (11. t.). 23
  25. 25. Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeazaacum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de uneledintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul sca-rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc dedureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci-catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-apovestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnicanoastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, amcazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa maprinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruriindica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-tenta falsa la viata din aceasta lume. A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamuritede frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietulInabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plinade pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as-pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingotenegre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este in-mormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atuncicii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el. Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun infiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-me sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamuriteale noptii: Breit aus die Flugel heide, o Jesu meine Freude Und nimm dein Kuchlein ein. Will Satan es verschlingen. So laft die Englein sing en: Dies Kind solI unverletzet sein. "Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" amabil, binevoi-tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel- bogat, putemic, 1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / DadSatana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rliminanevatamat" (n. t.). 24
  26. 26. respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupatl11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu "Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteamintelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavoluluiii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era"recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in generesi alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt. Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdutin ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoaresi a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben~i pamofi negri lustruii, care se ocupau de cutia eea neagra. Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con-stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singurpe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe lingacasa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoisa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eua palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar aunui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1ag1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapidintr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai-mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0discuie dintre tata ~i un c01eg despre m~inaiile "iezuiilor".Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remar-cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-osebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiamce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-cut din mica mea rugikiune.2 1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~icuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.). 2 In germ~J1a. iezuit " Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele douacuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) . ..•• <; ",-..J
  27. 27. 1 M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evi- dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme- ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit, bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot catolic inofensiv. Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0 exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata. Pe atunci aveam trei sau patru ani. Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in- tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici- odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as- pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din piatra. in mijloc se intindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0 estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat ~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc ! Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din 26
  28. 28. piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi,fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista unsingur ochi, care privea nemi~cat in sus. Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferestre~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea coboriill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemeneaunui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor-tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus,care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorulde oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lacde sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-afost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou unvis asemanator. Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, amdescoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifitedecenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuriniciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul deoameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fivrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii,ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni estereprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus",iezuitul ~i falusul sint identici. Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptulca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = dreptin sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin-tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperiteu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsabolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff-hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscuteste izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter-pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabilo sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; =luminos, stralucitor) 1. Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fiicare nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungulintregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind 1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.). 27
  29. 29. venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom-nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp letacceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam totmereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe careeu nu 0 cautasem. "Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturiicre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-carada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oameniiputeau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipaurmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati."Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu almoI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii,dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavrusingerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate taraincetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarecedespre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni inredingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intot-deauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si optunchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa numai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si madueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitiiii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata deCristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-amreusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere. Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu eae eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseo-logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul estestran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln-cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului deaameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln-tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe untron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu multmai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~ive~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborinddinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru avedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie. 28
  30. 30. In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, eaprivea in sus 91 se hranea din carne de am. De-abia cincizeci deani mai tlrziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariuasupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivulfundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atuncim-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de maturaera ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin acestedoua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritulce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ?~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre"omulliegru" 5,idespre "mlnditorul de oameni", 5,idespre "hazard",9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlaturarapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbataimaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni,vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormolocioptimisti care stau la saare, Inghesuii unul intr-altul, Intr-o bal-toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putinadinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,baltoaca va seea, Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te problemecare-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~iJosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cllpasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cinetulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtireapasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altuldeclt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos? Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iautrecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in-timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii delumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre-lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala. Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen,linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva animai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in bratepinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Astaa fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883. 29
  31. 31. AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, laorizontul dinspre rasarit. Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care treceprin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele invol-burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisips-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi. Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por-cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primelemele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-rohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmautablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin-da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiucum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care eacum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-eolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate incamera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-urilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0cuno~team. Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani -o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat ani-malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentruea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunatclopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zoreasa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timpsala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungemla scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezitin fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~teoehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru-musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a meama tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pasin urma ei ----- i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu ~ee qti, inehide oehii!" 30
  32. 32. Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~ipurtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pinaatunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele fru-moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1taprintr-un institut pomografic. Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursiela Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-ouit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verziin forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe caream pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~izvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta~i corpolenta. Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 bisericacatolica." Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug deling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am maiapucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era inperioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atuncicind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 starede spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meuatrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pede alta, aveam simtamL.1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci bisericacatolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina cam-am impiedicat si am tipat! Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sama simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura siiezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre-surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preotcatolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largulmeu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom- Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe MaterEcclesia Hid aceasta senzatie de apasare. La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca amfost intotdel.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc incainainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cindinca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si 31
  33. 33. anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care segasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erauilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mineo sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziucum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In modobscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome-nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul-gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo-iam sa ma expun unei astfel de raniri. Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, deo mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i maiales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea eracu noua ani mai mica decit mine.) !vla jucam singur ~i in stilulmeu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doarfaptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer-nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju-decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasionajocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne-sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltaliinavale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i maincinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti-vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill celedin urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp. Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactieciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo-sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felulde lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintiimei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a caredadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazutpa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al careicap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest processe repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruricare ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica, 1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.). 32
  34. 34. aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~ifiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se totamplifica, pina ce ma trezea. Cu to ate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fizio-logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apteani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize desufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului,aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea amvazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~iill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeama fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teamade sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucataici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spiritualadin casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila. Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie erade Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-oDomnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Cra-ciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ar-doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIease afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nuprea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-aface eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii. Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 des-coperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat:ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeIdecit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sauinventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea canu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiamtotu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteamnascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta 1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 alPsalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoareaversiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~tide preoii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta iniiativa aMajestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "RegeleCarol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita fru-musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprimeC. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.). 33
  35. 35. transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma"demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu casint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell altioameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-pecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescindafrumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soareluise joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insao lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebariinfrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire ri-tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea intimpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata. 1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani) .l , ~imi faeea plaeere sa ma jac eu focu. In gril.dina nao.stra se aflaun zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formauni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !acare ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebudsa arda "mereu",sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop deeforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI.Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprindein alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu mainteresau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Multtimp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat. In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~orproeminenta - piatra mea. Se IntJrnpla deseori, cind eram singur,sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care sunacam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil.aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivimtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pecare ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;iatunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i totcugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti-tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~ifascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gaseaintr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo.,vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat. 1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.). 34
  36. 36. Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eramcasatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldorade idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin deo importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre carenu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-avenit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesajdintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in-spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun-dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisemintr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in cemai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mipierde yiitorul. Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerulcaracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, incel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelegeprin aceasta "eternitate;. Scindarea mea interioara si nesigurantamea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunciiml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal gal-ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui amcioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben sipantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-amtaiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-ampregatit un patut. I-am geut chia1 51 un paltona9 dintr-o bueatade llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lun-guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 cularidiferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si unainferioara. 0 pastraSelT rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Erapiatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din carenu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletulmeu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1zis, intrucit scin-durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu-loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de susinere a 9arpantei acopeIisului.Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I vavedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-miva putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur sisentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel. In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cindscnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci-bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeamla omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui 35
  37. 37. neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adeseadupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acoloma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmiepe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala,cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrisemarunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeamomuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Dinpacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio-teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri careImi placusera in mod deosebit. Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqio-na, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Mamultumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveamsatisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i decare nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nuavea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei meledepindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a. Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ-enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri-mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentmmine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copildespre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titordespre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cupiatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, dea da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatiaca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiamsa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual innatura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau careera secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeaunacu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~ice-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In-vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine",atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foartetainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu." 36
  38. 38. Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant alcopilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioadade aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea inlegatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~icinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frin-tura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-macu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symboleder Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cuacea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-piere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Amdescoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocieatunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns alAntichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In artaantica alaturi de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI. eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru primadata ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; carenu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, amstudiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura cartecare sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, amaflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri. Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemana-toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putinde episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintreele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~teIn gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su-gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life -suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi-sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath oflife, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i,erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat lacel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cuna~terea vie(ii (n. ed. germ.). 37
  39. 39. intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fonavitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eo-nexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd erameopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-amvazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~i habarn-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut. 1 Caseta, cutie (n. t.).
  40. 40. L ,"" Anii de scoaHi , ICel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte importantpentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost ruptastfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devarin "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemicidedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqticostisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germanasau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele-gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflatde 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera intimpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa punavirf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-oaWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-zapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de ne-masurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Amrealizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cuti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ellciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i saIe inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentrutata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se pareaca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, masimteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitateaplina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracteruluimeu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1-bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i 1 V. termenul in Glasar (n. t.). 39
  41. 41. diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i a~a era instabi!. Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era su-rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimicpina atunci. Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat cade obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tataill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta,care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui ombatrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, caremi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram ~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre-buia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ? ~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatatvitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasiunul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu. Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentimentvag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmatbanuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest,povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa seintensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveamdoisprezece ani. Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama aveaobiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po-sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofiilustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are strigamama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama·~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acestmod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atuncicind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija caaparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii 40
  42. 42. insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eraminvitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea seschimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea inraza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~iputere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimeamea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime subpamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzeainauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam in-timidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dndmama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sintmurdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi totsuna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam compli-mentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Dacasituatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea as-cunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acelcelalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 curedingota ~i joben. Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi ginditvreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respec-tiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de lamarginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, dinpoiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul dinpenar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meusecret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fiavut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatracare era ~i "eu". Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate aleunui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El 41
  43. 43. (Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYteauzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, cevaearn in genuJ unui batrln puternic; dar se spunea, spre TI1area rneasatisfacde: "SiI nu-ti facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nute puteai pm-to. deci cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell"Domnu1 Isus", care nu era un "secret". 0 anumita analogie eusecretul meu din pod a mijit atunci ... :;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fipreferat sa-1 petree desenind scene de bi.italie ~i jUelndu-ma ellfocuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de mate-matica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra eraun lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar euinca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau nieiflori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta.ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorien-tarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnausunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat,eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cumsa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimenicare sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat,ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeesteioperatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.Am priceput, in cele din urma, ca se intcftiona astfel obtinereaunui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitatiputeau fi reprezentate intr-o formula ablcviata. Asta nu ma interesa insij dtm;i de putin. Mil. gindeam ca aexprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reIde bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~i x printr-unsemn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicaunimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tarema revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 datace, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b sideei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu maivorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atuncise spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-adreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi re-volta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitiia paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escro-cherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica 42

×