C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii

on

  • 5,349 views

 

Statistics

Views

Total Views
5,349
Views on SlideShare
5,349
Embed Views
0

Actions

Likes
2
Downloads
191
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

CC Attribution-NonCommercial LicenseCC Attribution-NonCommercial License

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii C.G.Jung-Amintiri.Vise.Reflectii Document Transcript

  • Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoarepiese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viataexterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere inrevista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construireaturnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa,India).Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Trepteleei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a uneientitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul,tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput,este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).Aceasta « a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi-ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a luiOumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile saleasupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime desprereligie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-anascut originala opera jungiana.Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceastacarte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-logia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatiaconceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i«arhetipuri» pina la «individuatie ».ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON
  • COLECTIAmemoriijjurnale DIE SCHoNE FAMILI£ T 0 FAN
  • CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~ipsihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~imedic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insaprecumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gieexperimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniulasociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al com-plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special decercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocatamai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an-gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistemautonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun-damentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul uneiinde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatoriide studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i secreeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:,". In 1948 se infiineaza1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariiesale, "Societatea international a de psihologie a..1alitidi". Ultimii ani de viata~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~iredacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile. Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand-lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), DieBeziehungen zwischen dem leh und dem Unbevui3ten (1928), Psychologieund Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho-logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946),Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen-hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea luiii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editatede Aniela Jaffe. ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie deevrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-osa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facutcuno5tirta cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajunsea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutulC. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..1i e viara ai lui lung, I-a Insot!t ea dseeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi laalcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerateimportante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.
  • c. G. lUNGAMINTIRI, VISE, REFLECTII Consemnate $i editate de ANIELA JAFFE Traducere ~i nota de DANIELA ~TEFANESCU II HUMANITAS B UCURE~TI DIE SCHoNE FAMILIE T 0 FAN
  • Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE MEI;fORJES, DREAMS, REFLECTIONS BY C. G . .rUNG Recorded and edited hy ANJELA JAFFE © ]961, 1962, 1963 by Pantheon Books, a Division of Random House~ Inc. © renewed 1989, 1990, 199] by Random House, Inc.This translation published by arrangement with Pantheon Books, a Division of Random House~ Inc., Nev., I" ark Traducerea s-a efectuat dupa editia a VIII-a din ERJNNERUNGEN. TRAUME, GEDANKEN iON C. G. JUNG Aufgezeichnet und herausgegehen van Aniela Jaffe, t~er1ag, Olten und Freiburg im Breisgdu, 1992. ,:O/alter- © HUM~tNITAS; 1996, pentru prezent8. versiune romaneasca ISBN973-28-0699-0 Slr.1!ugen C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1 Tel./Fa~:40 1614.31.49
  • Nota traduditoruluiPrin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelunga~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin perso-nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturide S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psiho-logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numaianumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc totmai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin,precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui. In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiutsa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala- 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind ineel al antropologiei, al antropologiei culturale. Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, cenu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimenteexterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevarmajor al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul."Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului",marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin maijos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiripalesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amin-tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea maimare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi-unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai potfi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeaunabogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali-zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asateu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerindla sfir~itul anilor 30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a 5
  • impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psihologpentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~iJung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restulzilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-jindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~iediteze. "Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, inspiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~iloialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de multpentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei demundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul agerpentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analistbine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens alcuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza TheIndependent, la 5 noiembrie 1991. Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unuicercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatelegindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devineo invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal-yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti-entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortarein elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimilelumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau-tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cuFreud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperiredramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita deluciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu-ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabilcelor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatrupasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific. Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte devedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi-narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo-curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo undeJung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela-teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolounde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori,Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu-lui care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa, 6
  • in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migalaanalistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie"cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihiciJ.~i aspectul eidublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dndse constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci« sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult insine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu deputine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrulconventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multiifidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprentaceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitateanr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturareaunei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate. A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" aletraducerii, inainte de a face invitatia la lectura. Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi-nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu-crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceastatalmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc.,Nev Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral,netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea inlimba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte saumai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte dinscrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein-rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in careAniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Citeceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera,a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor. Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin-cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume,aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche /J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator:Vasile Dem. Zamfirescu. In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele aleeditiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale 7
  • lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i eleeditiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cuale mele (n. t.). Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:V. termenulin Glosar. Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorulprincipiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentruprima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; incontinuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluatinsa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana. Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun-gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (deexemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imiapartin. I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-auajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnuluidr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth dinElveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma-riana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintrecitatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promp-titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumiteversete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cuoriginalul ~i facind observatii pertinente. DANIELA $TEFANESCU
  • Introducere He looked at his own Soul with a Telescope. What seemed all irregular, he saw and shewed to be beautiful Constellations; and he added to the Consciousness hidden worlds within worlds. COLERIDGE, NotebooksIn vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -,editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prietenidin Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui CarlGustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja-cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi seacorde mie rolul de biografa. Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara,dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea dea se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervattotu~i cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di,datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult. Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicaseplanul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1aunei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acestaspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima measarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurilelui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insaeurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine,despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale. Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comunaa dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesizainca foarte claro Intr-o dimineaa ill-a intimpinat comunicindu-mica ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eareimi relatase deja multe, dar nici pe departe tot. 9
  • Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata,dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-arintreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi-une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u paruta confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei". La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notaturmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna undestin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabilisau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum peun alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pehirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiarSi numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea meadevine cit se poate de !impede." In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-larie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primeleevenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiuluimedicinei in anul 1900. Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jungla carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse alecartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din-cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a formatea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin-duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro-funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate. In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapi-tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provinedintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat,care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive. Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con-fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se-minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara citeceva des pre dezvoltarea sa launtrica. Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unardiscutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihi-atric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unuldintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lacin casa Iui Jung din Kusnacht1• 1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid aulocuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu 10
  • Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectatcite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. Larindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizindmaterial din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltatindicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminatrepetitiile. Cu elt progresa cmtea, cu atit mai puternica deveneaamalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea. Modul in care a luat na5tere cartea a determinat intr-o anurnitaprivinta ~i continutul ei. Discuia sau povestirea spontana poartacaracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto-biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineazanumai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb,ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui ompentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade-sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legaturacu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor erapentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata. Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fostaltele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri-soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serieamintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir-~itul anului 1957. " ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atitdin interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeumtreizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat saexplic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Amfacut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fostsolicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto-biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc preamulte autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea uneidescrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercariin acest domeniu. De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~icu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catrese confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Laculcelor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despreWilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.). 1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.). 11
  • amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective carear merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectatla aceasta posibilitate ~i am ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atitcelelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceastasarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intiisa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mis-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta nece-sara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-auramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-ostare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem denefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat« bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem deciziade a ma apuca de treaba. Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca inviata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumaiUiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urma-re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate catrairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fostdoar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existenteimde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mise parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sintelementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe carele-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri alesort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii,ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi maipot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora. eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate detrairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de carenu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nupot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foartemult. .." Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luasedeja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cuun refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la elniciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest descepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte ade amintiri drept 0 lucrare ~tiinifica ~i nki drept cartea sa, civorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la 12
  • care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nueste inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l, Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fieeu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni."Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marilenume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doarpuine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eve-niment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale va-poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele maimulte ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot saunu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminindfara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnatceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri aleunor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumaivia~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sadeschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~ Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prinaltceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~iprintr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-ungrad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabilmai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contineerezul religios allui lung. lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntareacu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera incade pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsoriserapha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]nWi de cunoa~tere, care cu-prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma-nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but notleast - con~tiina sa de medic. Oid lung se simtea si se considera]n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasajoaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceastaeoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini 1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume dinseria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.). 1"
  • cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Maicu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere dela aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroasenevroze. Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-vinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care ras-punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu carenu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Dinperspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acestlucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renume-Iui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar dinrindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatoruluicare nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile salereligioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fiars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilorcare constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi-astica a secolului nostru. Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele maiimportante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-lecon~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opuneaexigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Considerca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetelein jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de unsoare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca arfi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinarcleric. In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin-gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im-potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeua fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate celemai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despreDumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu-lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva,stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sintdeterminate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-rientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. InaJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami 14
  • asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteazain mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui deamintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-lurmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acelacare a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-CUl1O<L)teafirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentrusine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imaginea lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee. Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea"autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp in-delungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea eeeste de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rinddin cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~iideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh(Rdsplll1S !ui 101) era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SIIntelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acestmateria! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi;cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectatdecit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atitde departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~isa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauzalipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi dacaspui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceeadespre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin-tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» esteviata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden-tiea cu cealaWi, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame-nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea esteintr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca« autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i." In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, inJung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sineInsusi ~i a l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precums,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi punproblema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa 1<: ,J
  • ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac-terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,iiistorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitoleale cartii. In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai bunain lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului incare a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective carese afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni-versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de"autobiografia" sa intr-o mare masur3.. Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde maimult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodatadispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupralumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerutla un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie,putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca cevade genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceeace am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa eliminintregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt unstil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele-gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac-teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitareaa ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea cestimuleaza pofta de milleare ... " Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei"numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter-minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa. Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilorIi ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jungdteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, amelueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarilesale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~u-urisugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite deel, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasatsa ramina 0 enigma sau un secret. 16
  • Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de fru-moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numaipe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformareaideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibitnici 0 clipa.Decembrie 1961 ANIELA JAFFE
  • PrologViata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iarpersonalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in-con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acestproces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific;caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica. Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con-form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod maiprecis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii,obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu-dinea subiectiva a unei vieti individuale. Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sapovestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij-locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sintadevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea,adevarul meu? Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nuposezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamindde la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam-paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiucum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nueste nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamnaasta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nicio piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba elatunci despre sine 0 parere definitiva? Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - saupoate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0 18
  • judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuIdespre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar.De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea uneivieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai seintimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul eradeja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. Deaceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doaraproximativ. Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet devedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva,de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poateexista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cinderam tinaI student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minunesa nu fiu distrus inainte devreme. Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te dinrizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ulin rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doaro vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim ladevenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu-reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdutniciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Cecace se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie. In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente alevietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. Deaceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e facparte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timpmateria originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemeneabazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ceurmeaza a fi urelucrati:L In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca-latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eeicare au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorulpoate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pecineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii meles-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa intilnirilecu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparitin memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeaunaabundenta, a fast intotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut peun plan secundar. Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri deneuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele 19
  • lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tina eu ei eehivalaeoncomitent eu un fel de reamintire. Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentelecare au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu,devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con-cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interiorla complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu potistorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit desubstanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarilelauntrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa"autobiografia" mea.
  • 1 CopiHiriaLa 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutatdin KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa-rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului. Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an deviata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie,de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0legatura intre ele. Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafamea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga:Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joacaprintre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmaim-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de binede nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile po-miloI. Totul este minunat, colorat, superb. a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe laturadinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninccu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind iipercepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care amdevenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin-tire este ~i ea foarte veche. Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acumo sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce laDachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ulincandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace aseara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l 1 Matu~a lui lung i se adreseaza In dialect (n. t.). 21
  • rI Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca a doua zi copiii din Dachsen lor face 0 excursie cu ~coa1a spre Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face. Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r aeoperiti eu zapada 5i stralucitori. Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]i-au putut sa ma mai dezlipeasca de tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vapo- ras ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu- Iui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0 pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista. Inca (; amintire: oameni strain: animatie, agitatie. Slujnica veni in fuga: - Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie. - Da ... da, zise tatal meu. Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci. Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu- dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul. ~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra mea in linistea noptii. Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0 eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura 1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.). 22
  • eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflatintr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei(1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju-gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cudouazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata amamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo amdevenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra-goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de"feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata"insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune,neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, amrevizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~im-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-audezamagit. In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~islujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iareu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par,de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mise parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era deparca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fostlegata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase,pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit maitirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fostcaracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine maitrrziu chintesenta femininului. Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imaginerememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cuochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastrade toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungulRinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata ceatrnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admira pe tatal meu. Amrevazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani. 1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intre-buinati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de lasfir~itul cart,ii (11. t.). 23
  • Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeazaacum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de uneledintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul sca-rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc dedureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci-catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-apovestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnicanoastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, amcazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa maprinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruriindica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-tenta falsa la viata din aceasta lume. A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamuritede frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietulInabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plinade pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as-pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingotenegre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este in-mormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atuncicii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el. Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun infiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-me sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamuriteale noptii: Breit aus die Flugel heide, o Jesu meine Freude Und nimm dein Kuchlein ein. Will Satan es verschlingen. So laft die Englein sing en: Dies Kind solI unverletzet sein. "Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" amabil, binevoi-tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel- bogat, putemic, 1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / DadSatana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rliminanevatamat" (n. t.). 24
  • respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupatl11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu "Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteamintelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavoluluiii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era"recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in generesi alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt. Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdutin ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoaresi a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben~i pamofi negri lustruii, care se ocupau de cutia eea neagra. Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con-stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singurpe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe lingacasa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoisa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eua palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar aunui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1ag1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapidintr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai-mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0discuie dintre tata ~i un c01eg despre m~inaiile "iezuiilor".Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remar-cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-osebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiamce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-cut din mica mea rugikiune.2 1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~icuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.). 2 In germ~J1a. iezuit " Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele douacuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) . ..•• <; ",-..J
  • 1 M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evi- dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme- ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit, bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot catolic inofensiv. Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0 exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata. Pe atunci aveam trei sau patru ani. Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in- tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici- odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as- pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din piatra. in mijloc se intindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0 estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat ~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc ! Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din 26
  • piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi,fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista unsingur ochi, care privea nemi~cat in sus. Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferestre~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea coboriill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemeneaunui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor-tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus,care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorulde oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lacde sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-afost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou unvis asemanator. Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, amdescoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifitedecenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuriniciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul deoameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fivrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii,ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni estereprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus",iezuitul ~i falusul sint identici. Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptulca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = dreptin sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin-tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperiteu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsabolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff-hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscuteste izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter-pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabilo sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; =luminos, stralucitor) 1. Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fiicare nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungulintregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind 1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.). 27
  • venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom-nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp letacceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam totmereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe careeu nu 0 cautasem. "Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturiicre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-carada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oameniiputeau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipaurmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati."Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu almoI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii,dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavrusingerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate taraincetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarecedespre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni inredingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intot-deauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si optunchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa numai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si madueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitiiii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata deCristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-amreusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere. Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu eae eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseo-logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul estestran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln-cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului deaameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln-tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe untron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu multmai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~ive~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborinddinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru avedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie. 28
  • In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, eaprivea in sus 91 se hranea din carne de am. De-abia cincizeci deani mai tlrziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariuasupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivulfundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atuncim-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de maturaera ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin acestedoua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritulce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ?~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre"omulliegru" 5,idespre "mlnditorul de oameni", 5,idespre "hazard",9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlaturarapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbataimaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni,vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormolocioptimisti care stau la saare, Inghesuii unul intr-altul, Intr-o bal-toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putinadinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,baltoaca va seea, Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te problemecare-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~iJosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cllpasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cinetulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtireapasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altuldeclt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos? Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iautrecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in-timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii delumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre-lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala. Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen,linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva animai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in bratepinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Astaa fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883. 29
  • AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, laorizontul dinspre rasarit. Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care treceprin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele invol-burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisips-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi. Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por-cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primelemele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-rohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmautablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin-da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiucum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care eacum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-eolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate incamera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-urilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0cuno~team. Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani -o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat ani-malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentruea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunatclopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zoreasa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timpsala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungemla scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezitin fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~teoehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru-musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a meama tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pasin urma ei ----- i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu ~ee qti, inehide oehii!" 30
  • Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~ipurtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pinaatunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele fru-moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1taprintr-un institut pomografic. Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursiela Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-ouit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verziin forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe caream pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~izvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta~i corpolenta. Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 bisericacatolica." Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug deling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am maiapucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era inperioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atuncicind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 starede spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meuatrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pede alta, aveam simtamL.1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci bisericacatolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina cam-am impiedicat si am tipat! Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sama simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura siiezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre-surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preotcatolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largulmeu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom- Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe MaterEcclesia Hid aceasta senzatie de apasare. La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca amfost intotdel.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc incainainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cindinca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si 31
  • anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care segasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erauilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mineo sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziucum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In modobscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome-nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul-gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo-iam sa ma expun unei astfel de raniri. Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, deo mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i maiales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea eracu noua ani mai mica decit mine.) !vla jucam singur ~i in stilulmeu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doarfaptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer-nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju-decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasionajocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne-sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltaliinavale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i maincinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti-vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill celedin urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp. Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactieciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo-sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felulde lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintiimei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a caredadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazutpa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al careicap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest processe repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruricare ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica, 1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.). 32
  • aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~ifiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se totamplifica, pina ce ma trezea. Cu to ate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fizio-logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apteani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize desufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului,aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea amvazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~iill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeama fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teamade sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucataici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spiritualadin casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila. Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie erade Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-oDomnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Cra-ciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ar-doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIease afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nuprea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-aface eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii. Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 des-coperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat:ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeIdecit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sauinventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea canu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiamtotu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteamnascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta 1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 alPsalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoareaversiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~tide preoii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta iniiativa aMajestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "RegeleCarol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita fru-musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprimeC. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.). 33
  • transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma"demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu casint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell altioameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-pecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescindafrumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soareluise joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insao lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebariinfrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire ri-tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea intimpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata. 1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani) .l , ~imi faeea plaeere sa ma jac eu focu. In gril.dina nao.stra se aflaun zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formauni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !acare ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebudsa arda "mereu",sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop deeforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI.Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprindein alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu mainteresau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Multtimp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat. In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~orproeminenta - piatra mea. Se IntJrnpla deseori, cind eram singur,sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care sunacam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil.aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivimtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pecare ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;iatunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i totcugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti-tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~ifascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gaseaintr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo.,vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat. 1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.). 34
  • Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eramcasatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldorade idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin deo importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre carenu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-avenit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesajdintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in-spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun-dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisemintr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in cemai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mipierde yiitorul. Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerulcaracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, incel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelegeprin aceasta "eternitate;. Scindarea mea interioara si nesigurantamea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunciiml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal gal-ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui amcioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben sipantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-amtaiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-ampregatit un patut. I-am geut chia1 51 un paltona9 dintr-o bueatade llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lun-guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 cularidiferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si unainferioara. 0 pastraSelT rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Erapiatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din carenu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletulmeu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1zis, intrucit scin-durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu-loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de susinere a 9arpantei acopeIisului.Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I vavedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-miva putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur sisentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel. In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cindscnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci-bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeamla omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui 35
  • neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adeseadupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acoloma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmiepe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala,cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrisemarunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeamomuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Dinpacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio-teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri careImi placusera in mod deosebit. Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqio-na, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Mamultumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveamsatisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i decare nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nuavea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei meledepindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a. Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ-enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri-mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentmmine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copildespre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titordespre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cupiatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, dea da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatiaca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiamsa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual innatura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau careera secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeaunacu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~ice-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In-vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine",atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foartetainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu." 36
  • Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant alcopilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioadade aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea inlegatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~icinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frin-tura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-macu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symboleder Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cuacea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-piere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Amdescoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocieatunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns alAntichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In artaantica alaturi de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI. eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru primadata ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; carenu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, amstudiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura cartecare sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, amaflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri. Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemana-toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putinde episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintreele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~teIn gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su-gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life -suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi-sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath oflife, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i,erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat lacel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cuna~terea vie(ii (n. ed. germ.). 37
  • intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fonavitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eo-nexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd erameopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-amvazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~i habarn-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut. 1 Caseta, cutie (n. t.).
  • L ,"" Anii de scoaHi , ICel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte importantpentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost ruptastfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devarin "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemicidedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqticostisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germanasau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele-gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflatde 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera intimpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa punavirf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-oaWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-zapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de ne-masurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Amrealizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cuti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ellciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i saIe inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentrutata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se pareaca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, masimteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitateaplina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracteruluimeu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1-bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i 1 V. termenul in Glasar (n. t.). 39
  • diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i a~a era instabi!. Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era su-rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimicpina atunci. Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat cade obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tataill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta,care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui ombatrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, caremi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram ~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre-buia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ? ~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatatvitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasiunul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu. Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentimentvag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmatbanuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest,povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa seintensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveamdoisprezece ani. Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama aveaobiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po-sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofiilustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are strigamama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama·~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acestmod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atuncicind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija caaparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii 40
  • insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eraminvitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea seschimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea inraza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~iputere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimeamea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime subpamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzeainauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam in-timidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dndmama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sintmurdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi totsuna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam compli-mentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Dacasituatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea as-cunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acelcelalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 curedingota ~i joben. Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi ginditvreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respec-tiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de lamarginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, dinpoiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul dinpenar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meusecret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fiavut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatracare era ~i "eu". Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate aleunui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El 41
  • (Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYteauzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, cevaearn in genuJ unui batrln puternic; dar se spunea, spre TI1area rneasatisfacde: "SiI nu-ti facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nute puteai pm-to. deci cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell"Domnu1 Isus", care nu era un "secret". 0 anumita analogie eusecretul meu din pod a mijit atunci ... :;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fipreferat sa-1 petree desenind scene de bi.italie ~i jUelndu-ma ellfocuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de mate-matica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra eraun lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar euinca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau nieiflori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta.ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorien-tarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnausunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat,eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cumsa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimenicare sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat,ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeesteioperatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.Am priceput, in cele din urma, ca se intcftiona astfel obtinereaunui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitatiputeau fi reprezentate intr-o formula ablcviata. Asta nu ma interesa insij dtm;i de putin. Mil. gindeam ca aexprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reIde bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~i x printr-unsemn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicaunimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tarema revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 datace, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b sideei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu maivorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atuncise spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-adreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi re-volta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitiia paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escro-cherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica 42
  • mea intelectuaEi se impotrivea unor asemenea inconsecvente co-piEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mate-nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul incorigibil cadadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cumo racusera colegii mei de scoala, ca. a putea £i egal cu b, respectivsoare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentrutotdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizezoarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vietia ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat saizbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii cenu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeeace pri·e~te matematica. Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fie-care data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-overificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, amputut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi co-piam folmu]ele algebrice, ",1carol continut nu-l pricepeam, si imiintipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anu-mit de pe tabl§>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam,fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiaiintroducern expresia »" si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiamde unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibilun sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut detare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg, lrlClt nici ea mai aveamcurajul sa pun InLrebari. Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu.Intrucit celelaJte materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am pututsa ma descurc mult timp si 10. lT12.tematicadatorita memoriei melevizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; darteama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretialumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie desiIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesufe-rita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen,din cauza totalei meJe incapaeitati, ceea ce, prin cl~tigul de timpce a insemnat, mi-a fost extrem de binevenit; dar a reprezentat sio nalia Jnfrlngerc, fiindca R/earn 0 oaxecare iscusinta la des en,despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in esentade ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeeace-mi preocupa fantezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez mo-dele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul 43
  • meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist~i mi-a pus in fata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in in-deplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele dedesen. Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentrumine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 1887, ma aflamdupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~tep-tindu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata am prim it 0 lovitura de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Amcazut cu capul pe bordura trotuarului, iar lovitura m-a ametit,fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo jumatate de oraam fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul :"Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semi-incon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decitar fi fost necesar - in primul rind dintr-un sentiment de razbunareimpotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ridicat ~i dus incasa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite. De atunci au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare datacind se punea problema sa merg din nou la ~coalii, precum ~iatunci dnd parintii mei voiau sa ma convinga sa-mi fac temele~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, ceeace mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber,sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 marginede apa ori in paduti sau sa desenez. Pictam scene salbatice derazboi sau cetati vechi care erau fie atacate, fie incendiate sau um-pleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi mai apar dindnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a ador-mi: mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nicaschimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~icare mureau curind dupa aceea.) Dar mai ales ma puteam cufundain,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci,ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rriinu-nate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~itimp u~oare mustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind,citind, coleqionind ~i jucindu-ma. Totu~i nu ma simteam maifericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi. Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijo-rarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care sescarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~terude. Gara de-acolo a fost pentru mine 0 sursa permanenta de 44
  • indntare. Oar clnd m-am intors acasa, a fos~la fel ea inainte. Unmedic a erewt ca a~ avea epilepsie. ~tiam deja pe-atunci ce erauerizele de epilepsie ~i rideam in sinea mea de aee~sta ineptie.Parintii mei, in sehimb, erau mai ingrijorati ea oricind. Odata avenit un prieten la tata in vizita. S-au a~ezat amindoi in gradina,iar eu m-am aseuns intr-un tufi~ des din spatele lor, caei eram deo euriozitate nesatioasa. L-am auzit pe vizitator intrebindu-l petata: - ~i ee mai face fiul tau? La care tata a raspuns: - Ah, e 0 poveste trista. Medicii nu ~tiu ee-i cu el. Se gindescla epilepsie. Ar fi cumplit daca ar fi incurabil. Eu mi-am pierdutpicul de avere ~i ce 0 sa se inumple cu el daca nu-~i va puteac1~tigaexistenta? Am fost ca lovit de trasnet. Asta a reprezentat coliziunea meacu realitatea. "Aha, deci trebuie sa munce~ti", mi-a trecut princap. Din acel moment am devenit un copil serios. M-am fofilatpe virful picioarelor, m-am dus in camera de lueru a tatalui meu,am seas cartea de gramatica latina ~i am inceput sa toeesc eon-centraL Dupa zece minute am avut 0 criza de le~in. Aproape caam cazut de pe scaun, dar dupa citeva minute m-am simtit dinnou eeva mai bine ~iam lucrat in continuare. "Fir-ar sa fie, mi-amspus, gata eu le~inul!" ~i am perseverat. A durat aproximativ unsfert de ora pina la a doua eriza. A trecut ca ~i prima. ,,~i acumte apuei de lucru!" M-am pus mai departe pe treaba ~i dupa incao jumatate de ora a urmat a treia criza. Nu m-am lasat nici de dataasta ~iam mai luerat 0 ora, pina ee am avut sentimentul di mi-aminvins crizele. Deodata, m-am simtit mai bine decit in toate luniletrecute. Intr-adevar, crizele nu s-au mai repetat ~i de atunci am studiat in fiecare zi cartea mea de gramatica ~i am lucrat in ca- ietele de clasa. Clteva saptamini mai tirziu m-am reintors la ~coaHi ~in-am mai avut niei acolo crize. Ie~isem de sub vraja. - De aiei am invatat ce este 0 nevroza. Treptat, mi-am reamintit ee se intimplase ~imi-am dat !impe-de seama di eu fusesem cel care aranjase toata povestea astaru~inoasa. De aceea n-am fost niciodata cuadevarat suparat pe colegul care ma trintise pe jos. ~tiam ca el fusese, ca sa zic a~a, "pus de soarta", iar din partea mea fusese un aranjament diabolic. Nu mi-era ingiiduit sa patesc a doua oara ~a ceva! Nutreamun sentiment de furie contra propriei mele persoane ~i-mi era tot- odata ru~ine de mine. Caci ~tiam ca gre~isem eu fata de mine 45
  • Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. IJimeni altul nu era Vlno-vat. Eu singur erarn dezertorul hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-ammai putut suporta sa-i ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji dinpricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor. ];evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusinos de dataasta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3. la urrrl~i la 0 rigu-rozitate accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se tragecon~tiinciozitatea mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a apa-ren~a de valoare~ ci e co. 0 constiinciozitatc fa~a de mine IDsumi.Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ineata~ co. sa lucn.:z~iar uneori munceam inca de la tre; diminea(a, pina la ~apte, dupacare plecam la scoaEt Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiunea mea pentrusolitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina deminuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta,toate pare au insu±letite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit Innatura, m-am strecurat, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2, in esenta ei,departe de arice fume orneneasca. In perioada aceea a ill_ai a/ut loc un c"/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-aintlluplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de launde locui~1n1} la Basel, unde inv8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa incare an1 fast brusc invadat de sentirnentuI cople9itof ca toclnai arnie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. Inspatele rneu ern ca un perete de IndD.dituJ carUta eu IHc:a DU.erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie ITii s-a revelatmie insumi propriul sine. :;Ii inainte C:lS:il.rn dar wtul mi se 1n- ~:~?t.: Sil~t eUJ;lmplan~mai.~in c:ipa :c:ea, ~arn acu:11 acuI:,1 exi;tiDcunte, rucrunle TI11 se HltInlplau. taceau dIn rnIne ce vcn2U eJe,aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~extrem de Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::m·tontate" nl0aciudat, in vren1ea acceD-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umlaaccidentuluL pierdusem lotaJ arnhltire-El. con10rii din altfelill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analogia dintre senti-mentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe care r..1i-linsufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatilizaseorice arnlntire legats. de penaL earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre ofarnilie prietena, careavea 0 cclsa la !iervaldstattersee1 ~ sa-rni Detrec vacanta acolo, ! Lacul eelaT PatEl Cantoane (n. 46
  • Spre marea mea incintare, casa era situata pe malullaeului ~i aveaun hangar pentru barci ~i 0 barea eu lisle. Stapinul casei ne-apermis [iuJui sau Si mie sa folosim barca. dar ne-a pus strict invedere sa nu facem imprudeme. Din nefericire, stiam deja cumse dirijeaza 0 luntre ~i cum se visleste, ~i anume stind in picioare.Aveam acasa un oaiecr mic ~i ,~ubred de acest gen, pe vechiul ~antal fortificatiei HUningen pe malul Rinului. Incercasem acolo toateimprudentele posibile. Primullucru pe care I-am fkut a fost decisa ma. UTe in barca in partea din spate si 5-0 imping cu visla directspre largo Asta a fost prea de tot pentru stapinul easeL A fluieratdupa nol sa ne intoarcem 5i mi-a tras 0 sapunea!!.i de zile mari.M-am simtit foarte 2.bawt 5i a trebuit S3,admit ca fikusem exactceea ce De interzisese e~. d morala pc care mi-o tinvse era, prinurmare, extrem de meritata :;i justificata. Concomitent ill-am in-furiat insa ca acel badaraD glas 9i necioplit putea Indrazni sa mainsulte pe mine. Acest mine nu era Dumai adult, ci ~i important,o autoritate. 0 perSCcC113. eLl un om barrin, subiect de res-pect S1 veneratie. C~ontrastul ell realitatea era atlt de grotesc, inclt,bruse, rnlnia r:necL a incetaL, caci ill.i-a dat ghes intrebarea: "Daycine oi fi tu~ lrl de-firtit!v? Reactionezi ca $i curn ai fi cine ~tiecine: S1. de fapt, foelrte bine d; ceHUalt are dreptate!De-abia ai Implinit dc)isp;e~:e!~e c!ni~ copil de ~coala, iar e1 este e~titata de farl1ilie si un Offl puternic ~i bogat, care are doua case ~im_ai mulri cai superbL~ .. .tunci, spre Tflareo. rne~t deruta~ 3JTl constatat L ca eu erarn Inrealitate doua persoane J.if;::-rite, Una era elevul care nu puteacepe rrlaterTlaticc_ :::;i nu ~~ra niei macar pe sine insu~i? cealaltaera in1pOrtanta~ de ornare a1.1.tc·rltal:e un barbat cu care nu era deglumit. un om mai :;;i nui influent dedI acest fabricant.Era un baxbat care traieste in secolul al x:lIII-lea ~i poartapantofi ell catarame 5i 0 pernca alba $i caJatore~te lnJr-o calea9caavind lOtile din spate concave, intre care casul sta suspen-dat pe arcu11 ~i cL1rele de pieL::. . Ade"varul este ca lni se IIltlmplase ceva ciudat: clnd locuialTIin Klein-HUningen, Basel, treeD Intr-o zi un cupeu verde,foarte vecn; pun easei noastre~ venind dinspre Ptidurea N"eagra.o caleasca 3.S3., co. ~i cum ar fi rasarit deodata dinsecolul al XVlrI-le~,. Ci"~d arn Z3xit-c ill-aiD emotionat:~,j.h! Iat-o~ ,,~~~Ll f- de pe vremea nlca!" l. fos"L ca $i cum a~ fl e!vazut-·o din nou $1 i:E;f:~recunoscL1t-o~ pentru ca era de acela~i fel euceain care calatoriserTI en lnsuIT1i! Il-a napadit apoi un sentirnent 47
  • eclEurantl, de parca mi-ar fi furat cineva ceva sau a~ fi fost in~elat,~i anume in legatura cu trecutul meu drag. Cupeul era 0 rama~itadin acele vremuri! Nu pot descrie ce s-a petrecut atunci in minesau ce era acel ceva care m-a impresionat atit de puternic: unsentiment de nostalgie, de dor de casa sau 0 recunoa~tere: "Da,a~a era! Da, exact ap a fost!" Inca 0 intimplare m-a tnmis cu gindul spre secolul al XVIII-lea:vazusem acasa la una din matu~ile me Ie 0 statueta de epoca, dinsecolul al XVIII-lea, facuta din teracota pictata, un grup compusdin doua figurine. II reprezenta pe biltrinul doctor Sttickelberger,opersonalitate 10caHi bine cunoscuta a vietii din Basel de pe lasfir~itul secolului al XVIII-lea; cealalta figurina era una dintrepacientele sale, care scotea limba ~i-~i tinea ochii inchi~i. Existao legenda in jurul aces tor doua personaje: se povestea ca batrinulStlickelberger travers a odata podul de pe Rin, cind se trezi caaceasta pacienta, care il siciise de atitea ori, se indreapta spre el,lamentindu-se din nou. Batrinul domn zise: "Da, da, cu sigurantaaveti ceva. Ia scoateti limb a ~i inehideti oehii!" Ceea ce femeia~i facu. In clipa aeeea, doetorul fugi de-acolo, lasind-o eu limbascoasa - spre amuzamentul trecatorilor. Or, statueta batrinului doctor avea ghete cu catarame, incaWiripe care le~am recunoseut, in mod straniu, ea fiind ale mele sauasemanatoare cu ele. Eram convins: "Astea sint ni~te ghete pecare Ie-am purtat." Aceasta convingere m-a dezonentat total. "Bine,dar astea au fost ghetele mele !" Le simteam inca in picioarele mele~i nu-mi puteam explica de unde provenea senzatia asta bizara.Cum de apartineam eu secolului al XVIII-lea? Mi se intimpla incadeseori pe-atunci sa scnu 1786 in loc de 1886 ~i in acele momentema cuprindea un dor de easa inexplicabil. Dupa escapada mea cu barca pe Vierwaldstattersee ~i sapu-neala binemeritata, am meditat la toate, ~i impresiile pina atuncidisparate s-au rotunjit intr-o imagine unitara: eu traiesc in douaepoci ~i sint doua persoane diferite. Aceasta descoperire m-atulburat ~i m-a umplut pina la refuz eu 0 multime de refleqii. Pinala urma am constatat insa dezamagit ca, pe moment eel putin,. nueram alteeva decit micul ~colar care-~i merita pedeapsa ~i trebuiesa se poarte conform virstei lui. Restul trebuia sa fie 0 prostie. ~ieram tentat s-o pun in seama numeroaselor pove~ti pe care Ieauzisem de la parinti ~i rude des pre bunieul meu. Dar nici asta 1 Un sentiment de dezgust (n. t.). 48
  • nu se potrivea intoemai, fiinddi el se naseuse In 1795, deci traise,propriu-zis, In seeolul al XIX-lea. In plus, murise eu mult inainteea eu sa apar pe lume. Nu puteam fi identic eu el. Fire~te, aeesterefleetii au fost la vremea respeetiva numai un fel de banuielivagi, de visari. Nu-mi pot am inti dadi pe-atunei aflasem dejadespre Inrudirea legendara cu Goethe. Nu ered, pentru di ~tiu diam auzit povestea asta prima oara de la straini. Exista, fntr-adevar,o istorie suparatoare, conform eareia bunicul meu ar fi fost fiulnatural allui Goethe.1 E~ecurilor me1e la matematica ~i desen Ii s-a asociat un altreilea: n-am putut sa sufar niciodata gimnastica. Nu-i permiteamnimanui sa-mi dicteze cum sa ma mi~c. Mergeam la ~coalii pentrua invata ceva ~i nu ca sa fac acrobatii inutile ~i lipsite de sens.S-a adaugat aici, ca 0 urmare tlrzie a aecidentelor mele timpurii,o oarecare teama fizica pe care n-am putut s-o Inving dedt multdupa aceea ~i doar Intr-o oarecare masura. Ea era legata, la rlndulei, de 0 neincredere In rata Iumii ~i a posibiIitatilor ei. Lumea mise parea frumoasa ~i dezirabiIa, dar plina de primejdii nedefinite~i absurde. De aceea, voiam sa ~tiu Intotdeauna de Ia ineeput euce urma sa ma eonfrunt 1iiIn cine sa ma incred. Gare avea iara~iIegatura cu mama care ma pariisise pe 0 perioada de dteva Iuni?In oriee caz, dnd medicul mi-a interzis sa fac sport, din cauzatraumatismului suferit, am fost indntat. Sciipasem de 0 povara-~i incasasem 0 noua infringere. Intr-o frumoasa zi estivaia a acelui~i an (1887), ma IntorceamIa prinz de la 1icoali19i ajunsesem in piata catedralei. eerul erade un albastru splendid 9i soarele stralucea puternic. Acoperi9uIcatedralei sdnteia in lumina, iar soarele se oglindea in caramizilenoi, acoperite cu un strat de email coloral. Frumusetea acesteipriveIi~ti m-a copIe9it 9i m-a facut sa ma gindesc: "Lumea e fru-moasa ~i biserica e frumoasa, 9i Dumezeu a creat totul, 1ii1iadedeasupra, sus departe, In eerul albastru, pe un tron de aur, 9i..."Aid urma un gol In glndurile mele 9i am avut 0 senzatie sufo-canta. Eram ea paralizat 9i nu mai 9tiam dedt: Sa nu cumva sagfndesc mai departe aeum! Vine eeva Ingrozitor, la care nu vreausa ma gindese, de care nici maear n-am voie sa ma apropii. Dece? Pentru cii a9 comite paeatul eel mai mare. Care este pacatulcel mai mare? Gmorul? Nu, nu poate fi el. Cel mai mare pacat 1 Cf. Apendicele, pp. 394-395 (11. ed. germ.). 49
  • este eel impotriva Sfintului Duh; acela nu se iarta. Cine II comiteeste condamnat pe veci la caznele infernului. Ar fi prea tristpentru parintii mei daca unicullor fiu, la care tin atit de mult, arfi damnat la osinda ve~nid .. Nu Ie pot face a~a ceva parintilor mei.N-am voie in nici un caz sa gindesc mai departe! Ceea ce a fost mai u~or de gindit dedt de facut. Pe drumulmeu lung spre casa am incercat sa cuget la tot felul de alte lucruri,insa am constatat ca gindurile imi tot reveneau la catedrala ceafrumoasa, pe care 0 iubeam atit de mult, ~i la bunul Dumnezeu,care ~edea pe tron. Apoi, ca atinse de un ~oc electric, zburau iar~iin alta parte. Imi repetam mereu ~i mereu: "Sa nu cumva sa teginde~ti la asta, sa nu cumva sa te ginde~ti la asta!" Am ajunsacasa intr-o stare destul de tulbure. Mama a observat ca ceva nuera in ordine ~i m-a intrebat: "Ce-i cu tine? S-a intimplat cevala ~coala?" Am putut s-o asigur, fara a minti, ca la ~coala nu se petrecusenimic. Mi-a trecut prin minte, ce-i drept, d mi-ar putea fi de ajutordad i-a~ marturisi mamei adevaratul motiv al tulburarii mele. Daratunci ar fi trebuit sa fac exact ceea ce mi se parea imposibil, ~ianume sa-mi gindesc gindurile pina la capat. Ea doar nu banuianimic, sarmana ~i bun a mea mama, ~i ii era imposibil sa ~tie cama aflam in cea mai mare primejdie, aceea de a comite pacatulde neiertat ~i de a ma prabu~i astfel in inferno Am alungat gindulunei marturisiri ~i am incercat, pe cit era cu putinta, sa macomport in a~a fel, incit sa nu atrag atentia asupra mea. In timpul noptii am dormit prost; gindul interzis, pe care nu-lcuno~team, incerca tot mereu sa-~i croiasca drum, iar eu luptamdin rasputeri ca sa-l gonesc. Urmatoarele doua zile au fast chi-nuitoare ~i i-au intarit mamei convingerea ca sint bolnav. Am re-zistat tentatiei de a ma spovedi, fiindu-mi de un mare ajutor ideeadi, dad a~ ceda, le-a~ pricinui parintilor cea mai mare suparare. Dar in cea de-a treia noapte, tortura mea a devenit atit de in-suportabila, ca nu mai ~tiam ce sa fac. Ma trezisem dintr-un somnagitat ~i m-am surprins gindindu-ma din nou la catedraHi ~i labunul Dumnezeu. Era cit pe ce sa-mi las gindurile sa-~i continuecursul! Am simtit ca fortele mele de rezistenta slabesc. Transpi-ram de frica ~i m-am ridicat in capul oaselor, pentru a-mi scutumsomnul: "Acum vine. Acu e acu! Trebuie sa gfndesc. Trebuiemai intii sa-mi gindesc gindul asta pina la capat. Dar de ce sa gin-desc ceva ce nu ~tiu ? Pentru numele lui Dumnezeu, doar e clar dnu vreau asta. Insa atunci cine 0 vrea? Cine vrea sa ma constnnga 50
  • sa gindesc ceva ce nu ~tiu ~i nu vreau? De uncle vine aceastavointa teribilii? ~i de ce sa-i fiu tocmai eu supus? Ma gindisemcu lauda ~i pretuire la Creatorul acestei lumi frumoase, Ii eramrecunosditor pentm acest cadou incomensurabil; atunci de ce saginclesc tocmai eu ceva inimaginabil de rau? Chiar ca nu ~tiu dece, pentm ca eu nu pot ~i nici macar n-am voie sa ma aventurezin apropierea acestui gind, f3xa riscul de a fi obligat sa-I gindescimediat. Nici n-am facut, nici n-am vrut a~a ceva. A tabar!t pestemine ca un vis mit. De uncle vin astfel de lucruri? Mi s-a intimplatfad voia mea. Cum? Doar nu m-am creat singur, ci am venit pelume a~a cum m-a facut Dumnezeu, adica a~a cum am ie~it in-faptuit din parintii mei. Sau poate di parintii mei au vrut asta?Dar bunii mei parinti nid macar nu s-ar fi gindit vreodata la a~aceva. 0 asemenea infamie nu Ie-ar fi trecut niciodata prin minte." Aceasta idee mi se parea total ridicola. Apoi m-am gindit labunicii mei, pe care nu-i cuno~team decit din portrete. Aveau unaer suficient de binevoitor ~i de demn, pentru a inlatura oricesuspiciune despre 0 posibila vina a lor. Am parcurs in graM in-tregul ~i lungul ~ir de stramo~i necunoscuti, spre a ajunge in finalla Adam ~i Eva. $i atunci, veni ~i gindul decisiv: Adam ~i Evasint primii oameni; ei D-au avut parin~i, ci au fast creati direct deDumnezeu, au fost creati in mod intentionat astfel. Ei n-au avutde ales, ci au trebuit sa fie a$a cum ii facuse Dumnezeu. Nicimacar nu ~tiau cum ar fi putut fl altfel. Erau fapturi desavir~iteale Domnului, caei El creeaza numai perfeetiunea, ~i totu~i aucomis primul pacat, pentm ca au facut ceea ce Dumnezeu n·avrut. Cum de a fast posibil ? Ei n-ar fi putut sa faca a~a ceva, dacaDumnezeu n-ar fi pus in ei aceasta posibilltate. Asta reiese $i dinprezena sarpelui, pe care Dumnezeu 11crease inca inainte de a-Icrea pe ei, evident cu scopnl ca el sa-i duca in ispita pe Adam ~iEva. Dumnezeu in oITh1i:;;tiinta a a orinduit totul astfe1, ca primii Sparinti sa trebuiasdl sii comita pi:lcatul. A fost deci intenfia [uiDumnezeu ca ei sa pacatuiasca. Gindul acesta m-a eliberat pe loe de chlnul meu eel mai cum-plit, caci acum ~tiam ea Dumnezeu Insu~i ma adusese in aceastastare. N-am stiut la inceput daca. astfel El dorea ea eu sa comitpikatul sau, dimpotriva, sa nu-l eomit. Nu ma mai gindeam sa marag pentm iluminatie, a data ee Dumnezeu ma pusese in aceastasituatie fara vola mea si ma Hisase acolo, lipsit de orice ajutor.Eram sigur ea dupa. opinia Lui eu insumi si eu singur eram eelcare trebuia sa caute calea de ie~ire - ceea ce a suscitat un altargument: 51
  • "ee vrea Dumnezeu? sa actionez sau sa nu actionez? Trebuiesa descopar ce vrea Dumnezeu de la mine - ~i trebuie s-o afluchiar acum. " Este adevarat ~i ~tiam ca dupa morala convemionalaera de la sine inteles ca pacatul trebuie evitat. Tocmai asta ~i fa-cusem pina acum, dar ~tiam ca nu puteam continua sa procedeza~a. Somnul meu tulburat ~i chinul meu sufletesc ma abatuseraintr-atit, inert acel nu-vreau-sa-gindesc al meu se transformaseintr-o incordare insuportabila. A~a nu mai putea continua. Mi-erainsa imposibil sa cedez inainte de a fi inteles care era vointa luiDumnezeu Si ce intentiona EI, caci eram sigur ca El era initia-torul acestei probleme de 0 dificultate disperata. In mod ciudat,nu m-am gindit nici 0 clipa ca diavolul mi-ar putea juca 0 festa.El detinea in starea mea spiritual a de atunci un rol neinsemnat ~i,oricum, era lips it de puteri in fata lui Dumnezeu. Unitatea, maretia~i supraomenescullui Dumnezeuincepusera sa-mi preocupe fan-tezia cam din momentul ie~irii mele din ceata, clnd devenisem eufnsumi. Era deci in afara oricarei indoieli pentru mine ca Dum-nezeu ma punea la 0 incercare hotaritoare ~i ca esentialul era sa-Linteleg corect. ~tiam di voi fi silit sa cedez in final; numai diacest lucru nu trebuia sa aiba loc rara intelegerea mea, caCl erayorba de mintuirea etema a sufletului meu: "Dumnezeu ~tie dinu mai pot rezista mult Si nu ma ajuta, deSi sint pe cale de a fifortat sa comit pacatul care nu se iarta. Gratie atotputemiciei Salemi-ar putea inlatura uSor aceasta constringere. Dar n-o face. Garevrea sa-mi puna la incercare supunerea, impunindu-mi sarcinaneobi~nuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist eu toate for-tele, intrucit mi-e teama de osinda ve~nicii? Pentru di ar insemnasa pacatuiesc impotriva propriei mele judecati morale Si a invata-turilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci.Este oare posibil ca Dumnezeu sa doreasdi sa vada dad. slntcapabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta ~i ratiunea mea masperie cu spectrul infemului Si al damnarii? S-ar putea sa fie a~a!Insa acestea sint doar gindurile mele. Eu ma pot In~ela. Nu potindrazni sa ma incred intr-atlt in propriile mele cugetari. Trebuiesa ma gindesc inca a data bine la tot!" Am ajuns insa din nou la aceea~i conc1uzie. "E clar ca Dum-nezeu vrea Si curajul meu, am reflectat. Dad asa stau lucrurileSi eu reu~esc, atunci El imi va da indurarea Si iluminarea Sa." Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi trebuit sa sar in focuIiadului, Si am lasat gindul sa-mi vina: In fata ochilor mele seinalta catedrala cea frumoasa, deasupra ei este cerul albastru, 52
  • Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub troncade un excrement uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitoral bisericii, 11strive~te, apoi rupe In bucati peretii bisericii. Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imensa Si un sentimentde eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptate po-gOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudineinexprimabila, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlnsde fericire si recunostinta ca mi se dezv[Huisera lntelepciunea sibunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sanelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminare.Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-auc1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu price-puse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele celemai bune ~i cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traiseniciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i facetotul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comanda-mentele Bibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia sicum llinvatasera stramo~ii sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumne-zeul cel viu si imediat, care sta, atotputemic Si liber, pe deasupraBibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertatesi 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru alndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc,Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele.Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curajsa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnuluipoate fi sigur ca merge pe drumul cel bun. Dumnezeu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fienevoiti a glndi ceea ce nu voiau sa glndeasca. A facut asta pentrua sti daca slnt ascultatori. Ellmi poate cere astfel Si mie ceva ce,pomind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunereaa fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experientalncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitialui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1inivointa. Altfel slnt W.satprada nonsensului. Atunci a lnceput ade-varata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndescera pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trezit presim-tirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experientaunui secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cum-plita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-alacut sa devin foarte meditativ. 53
  • Aceasta experienta am resim(it-o ~i ca pe 0 dovada a proprieimele inferiorita(i. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, cevade repudiat, in arice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascunsBiblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, ell 0 anumita satis-faqie, despre povestea fariseului .;;ia vamesului si am descoperitca tocmai cei repudia(i sint cei alqi. M-a impresionat indelungca intendentul necredincios este Eiudat si ca Petru, ~ovaielnicul,este numit piatra 1. Cu cit crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai denecuprins cu mintea mi se parea harul divino La urma urmei, eunu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spusodata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur si simplu n-amputut concepe acest lucm. Eu - un baiat bun? Era 0 noutate pentrumine. Crezusem intotdeauna d sint un om corupt si inferior. Prin acel eveniment al catedralei exista in sfirsit ceva real,tangibil care facea parte din marele secret - ca si cum as fi vorbitmereu despre pietre care cad din cer, iar acum as fi tinut una inmina. Dar era 0 traire umilitoare. Diidusem de ceva rau, sinistrusau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca 0 distinctie. Uneorisimteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despreceo V oiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad si altioameni au traversat experiente asemanatoare sau voiam sa dau aintelege ca ar exista lucruri ciudate, des pre care nu se stie nimic.N-am reusit niciodata sa gasesc la altii nici macar urma de asaceva. $i astfel a Iuat nastere in mine simtamintul de a fi repudiatsau ales, blestemat sau binecuvintat. Nu mi-ar fi trecut 1nsa vreodata prin minte sa vorbesc directdespre aventura mea, nid des pre visul eu falusul din templulsubteran sau des pre omuietul cioplit, pc vremea dnd aeesta za-bovea inca in memoria mea. $tiam ca n-as fi in stare. Despre visuleu falusul am vorbit abia la saized si cinci de ani. Celelalte eve-nimente i Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multiani mai tirziu. Decenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,provenind din copilarie. ] Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica ]ui Isus: Fericit qti tu, Simone,fiullui lona. cii nu trup 9i singe fi-au dezviiluit tie aceasta [si anume ca E] este "Christosu], Fiu! ]ui Dumnezeu ce]ui viu"], ci Tatal meu cel din cemri. f $i eu ifi zic tie ca tu e9ti Petru 9i pe aceastii piatrii voi zidi biserica mea 9i portile iadului nu vor bind-a. f $i iti voi da tie cheile impariitiei cerurilor 9i orice vei lega pe pamim va Ii legat 9i in ceruri, 9i orice vei deslega pe piimint va Ii deslegat 9i in ceruri (Matei 16, ]7-19) - (n. t.). 54
  • Aceasta experienta am resimtit-o ~i ca pe 0 dovada a proprieimele inferioritati. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, cevade repudiat, in orice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascunsBiblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, Cll 0 anumita satis-faqie, despre povestea fariseului :?ia vame~ului ~i am descoperitea tocmai cei repudiati sint cei alqi. Y,l-aimpresionat indelungca intendentul necredincios este laudat ~i ca Petru, ~ovaielnicul,este numit piatral. Cu cit cre~tea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai denecuprins cu mintea mi se parea haml divino La urma urmei, eunu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spusodata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur ~i simplu n-amputut concepe acest lucru. Eu - un Miat bun? Era 0 noutate pentrumine. Crezusem intotdeauna di si11tun om compt ~i inferior. Prin acel eveniment al catedralei exista in sfir~it ceva real,tangibil care facea parte din marele secret - ca ~i cum as fi vorbitmereu despre pietre care cad din cer, iar acum a~ fi tinut una inmma. Dar era 0 traire umilitoare. Dadusem de ceva diu, sinistrusau sumbru, ~i totu~i era in acela~i timp ca 0 distinctie. Uneorisimteam un imbold straniu de a vorbi, filra a ~ti de fapt despreee. Voiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad ~i altioameni au travers at experiente asemanatoare sau voiam sa dau aintelege ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se ~tie nimic.N-am reu~it niciodata sa gasese la altii niei macar urma de a~aeeva. Si astfel a Iuat na~tere in mine simtamintul de a fi repudiatsau ales, blestemat sau bineeuvrntat. Nu mi-ar fi trecut insa vreodatii prin minte sa vorbese directdespre aventura mea, nici despre visul ell falusul din templulsubteran sau despre omuletul eioplit, pe vremea cind aeesta za-bovea inca in memoria mea. Stiam di n-a~ fi m stare. Despre visuleu falusul am vorbit abia la ~aizeci ~i cinei de ani. Celelalte eve- inimente Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multiani mai tirziu. Deeenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,provenind din copililrie. 1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone,fiullui lana, ca nu tmp Ii singe li·au dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El este "ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerw·i. I Si eu i,i zic lie ca tu elti Petru Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iiporlile iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor Ii orice vei lega pe pamint va jl legat Ii in cemri, Ii orice vei deslega pe pamint va fi deslegat Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.). 54
  • Intreaga mea tinerete paate fi inteleasa sub semnul secretului.Din aeeasta eauza m-am eufundat intr-o singuratate aproape in-supartabiIa, ~i azi eonsider a mare realizare faptul ca am reu~itsa rezist tentatiei de a vorbi cu eineva despre seeretul meu. Astfel,rela~ia mea eu lumea era inca de atunci prefigurata, a~a cum esteastazi: ~i astazi sint singuratic, pentru ca ~tiu ~i trebuie sa indiclucruri pe care altii nu Ie ~tiu ~i, in cele mai multe cazuri, nici nuvar sa Ie stie. In familia mamei erau ~ase preati; ~i nu doar ei, ei ~i tata ~idai dintre fratii sai erau tot preoti. De aceea am auzit numeroaseeonversatii pe teme religioase, discutii teologice ~i predici. Defiecare data aveam sentimentul: "Da, da, toate astea sint cit sepoate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretulindurarii, al harului. Nu ~titi nimic despre el. Nu ~titi ca Dum-nezeu vrea ca eu sa eomit chiar ~i cev2.nedrept, sa gindesc chiar~i ceva blestemat, pentru ca eu sa aflu harul Sau." Tot ceea cespuneau ceilaJti nimerea pe de laturi. Cugetam: "Pentru numeleIui Dumnezeu, cineva trebuie sa ~tie eeva despre asta. Undevatrebuie sa se afle adevarul." Cotrobaiam prin biblioteca tataluimeu ~i citeam orice puteam gasi despre Dumnezeu, Sfinta Tre-ime, spirit, con~tiintii Am devorat cartile, fara a deveni mai lu-minat ~i fntelept. Tot mereu trebuia sa gindesc: "Nici aia n-auhabar!" Am citit ~i Biblia tatei, cea tradusa de Luther. Din ne-fericire, interpretarea obi~nuita, "inaltatoare", "reconfortandi" aCartii lui Iov imi anihilase orice interes mai profund. Altfel a~fi gasit 0 mingiiere in ea, ~i anume in capitolul 9, versetele30-31: Dad! m a~ sputa eu zapada ... Atunei tu m ai baga In groa-pa cu liituri. Mama mi-a povestit mai tirziuca. in acea vreme eram adeseadeprimat. De fapt, nu eram abatut, ci preocupat de secretul meu.Simteam 0 lini~te ciudata, 0 adevarata beatitudine, dnd Sedeampe piatra aceea. Ea m-a eliberat de toate indoielile. Clnd ma gin-deam ca a~ fi piatra, toate conflictele incetau. Atunci, reflectam:"Piatra n-are nici 0 incertitudine, nid 0 nevoie de a se exprima~i este ve~nica, traieste intru milenii. Eu, in schimb, nu sint decitun fenomen trecator, care se mistuie in toate emotiile posibile,ca a t1acara, ce izbucne~te rapid, ca apoi sa se stinga." Eu eramsuma emotiilor mele ~i un Altul in mine era piatra atemporala,nepieritoare. 55
  • II Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce ziceatata. Cind II auzeam predidnd despre harul divin, ma gindeammereu la experienta mea proprie. Ceea ce istorisea el suna searbad~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nicimikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar dinauzite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi detimiditate ma retinea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa maamestec in mdeletnicirile lui personale. Pentm asta ma simteampe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafataacel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a douapersonalitate" a mea. Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu taHllmeu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simtaceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictelesale de eon~tiintiLEram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dadar implini vointa divina. Insa diseutiile noastre aveau intotdeaunaun sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intristau. "Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nutrebuie sa ginde~ti, ei sa crezi. " Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta directa~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la careel pleca totdeauna resemnat, ridicind din umen. Am inceput sa leg prietenii, de cele mai multe ori eu baietitimizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbuna-tatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Amremarcat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau~i voiau cu orice prilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea.Eu nu puteam sa sufar competitiile ~i atunci dnd cineva fiicea dinjoc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo amramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreabil.Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta,indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri.Au fost dtiva profesori, putini la numar, care mi-au acordat 0deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu recuno~tinta. Mai cuseama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Eraprofesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina incade la ~ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor matrimitea adesea in timpul exercitiilor la biblioteca universitatii, 56
  • pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11pre-lungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare. Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~mecher.Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul.Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem insti-gatorul. in realitate, am fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iareu aeea ocazie am descoperit ca aveam 0 multime de eolegi careImi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte- ~im-au atacatpe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic~i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~uIn fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-amrotit In jurul meu ~i i-am izbit cu picioarele lui pe airi dtiva, tnn-tindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urechile profesorilor, dar lmiamintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedreapta. Deatunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa maatace. Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In modnedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles.Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa In sinea mea nu puteamcontesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de putin despremine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteamrespinge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de faptIntotdeauna con~tiinta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina meareala dt ~i de cea potentiaHi. Motiv pentru care eram deosebit desensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd,mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In reali-tate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut.Uncori Imi ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fostacuzat. M1:iimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-a- sdevar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta. Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 sigu-ranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensasingur, rara aportul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi dreptcineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevino-vat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tiam dintotdeauna ca eucram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~coaIa~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedtmulti altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, ne-increzator, departe de lumea omeneasca. Era Insa apropiat denatura, de pamlnt, de soare, de luna, de vreme, de creaturile plinede viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu" 57
  • i-ar fi evoeat in mod nemijiocit. Pun aiei "Dumnezeu" intreghiiimele, deoareee natura imi aparea - co. ~i eu tnslIfni - co.despanita, detronata de Dumnezeu, co. Non-Dumnezeu, de~i fusesecreata de E1 co. expresie a So. Insu~L Nu voia sa-mi intre in capca asemanarea ell Dumnezeu trebuia sa se raporteze doar 10.om.Ba chiar mi se parea ca muntii ina1ti, rimile, lacurile, pomiifrumo~i, florile ~i anima1ele intruchipau mult mai bine esentadivina decit oamenii in hainele lor ridieole, in josnicia, prostia,vanitatea, falsitatea ~i egocentrismul lor respingator. Cuno~teamto ate aceste insu~iri doar prea bine de 10.mine insumi, adica de10.acea personalitate nr. 1, elevul anului 1890. Alaturi de aceastalume exista insa un domeniu - co.un templu - unde cel care intraera metamorfozat. Coplqit de viziunea universului ~i uitind desine, nu mai putea decit sa mire ~i sa admire. Aici trilia "Celalalt",care-L cunostea pe Dumnezeu co. pe un secret tainic, personal ~isupro.persona1 deopotriva. Aici, nimic nu-l despartea pe om deDumnezeu. Era co. ~i cum spiritul omenesc ar fi privit. simultancu Dumnezeu, asupra creatiei. Ceea ce exprim astazi in fraze care decurg una din alto. esteceva ce nu-mi era con~tient pe-atunci intr-o forma articulata, cidoar intr-o presimtire tulburatoare ~i in sentimentul cel mai intens.De indata ce eram singur, puteam trece in cealalta stare. Aici~tiam ca sint demn, ca sint am in adevaratul sens al cuvintului.Cautam de aceea lini~tea ~i solitudinea Celuilalt, a personalitatiinr.2. Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intinspe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scin-dare" in sensul medical obi~nuit. Din contra, ei se desfasoara infiecare individ. Mai ales religiile sint cele care s-au adresat din-totdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interior". In viatamea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau friuliber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0figura tipica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastracon~tienta nu este suficienta pentru a vedea ca sintem ~i asta. Biserica a devenit pentru mine treptat un chin, caci acolo sepredica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudoare- despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce faceEl. Oamenii erau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada inaGel mister, despre care eu ~tiam ca era certitudinea ceo. mai inti-ma, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tradata prin nici un cuvint. 58
  • N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeninu ~tia despre acest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fiindraznit niciodata sa divulge secretul Domnului In public ~i saprofaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida.In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a ajunge la Dum-nezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest hardumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voiaDomnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna,presupunindu-se ca vointa divina este cunoscuta prin revelatie. Inschimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta.A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de faptcercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediatcum s-ar ivi un motiv presant in acest sens. Nr. 1 ma monopolizaprea des ~i prea mull. A veam deseori senzatia ca prescriptiile re-ligiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul vointei lui Dum-nezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -,~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeastavaima divina. Sceptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei~i ale altor preoti mi-au devenit tot mai penibile. Toti oamenii dinanturajul meu pareau sa eonsidere jargonul ~i obscuritatea densape care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, faraa-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exem-plu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoriaomenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sapadituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pe-depse:?te eu osinda ve~nica in focul iadului. Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Erapentm mine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic.Nimeni altul nu purta raspunderea universului decit Dumnezeu,~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tiam prea bine. Mi se pareatot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Dumnezeu",dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentruDumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcatede sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vor-be~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfaumana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal nedrept,care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, incazul de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cumo arata insa~i Biblia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imuritca atunci dnd eram indemnati, printre altele, sa-L ascultam maimult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exortatii erau doar super- 59
  • ficiale ~i negindite. Era evident ca nu se cuno~tea absolut delacvointa lui Dumnezeu, caci altfel aceasta problema eentrala ar fifost tratata eu 0 pudoare sfinta, macar din pura frica de Dumne-zeu, care, in omnipotenta Sa, I~i poate impune vointa inspaimin-tatoare asupra omului neajutorat, a~a cum mi se intimplase mie.Ar fi putut prevedea cineva, care pretinde sa cunoasca vointadivina, la ce ma determinase pe mine? Oricum, in Noul Tes-tament nu scria nimic asemanator. Vechiul Testament, mai alesCartea lui Iov, care m-ar fi putut lumina in acest sens, imi erape-atunci inca prea putin familiar ~i nici la orele de instruire pecare Ie urmam in vremea aceea in vederea confirmarii nu auzeamnimic similar. Frica de Dumnezeu, care se mentiona, bineinteles,era considerata drept invechita, "iudaica" ~i depa~ita de mult decatre mesajul cre~tin al dragostei ~i buniltatii Domnului. Simbolistica evenimentelor triiite in copilarie ~i violentaimaginilor m-au tulburat in eel mai inalt grad. Mil intrebam:"Cine vorbe~te de fapt a~a? Cine are neru~inarea sa reprezinte unfalus in toata goliciunea lui ~i, pe deasupra, intr-un templu ? Cinema face sa gindesc eli Dumnezeu j~i distruge Biserica in acestmod atit de abominabil? Diavolul a fost eel eare a aranjat aeestelucruri?" Nu m-am indoit niciodata ca acela care vorbise ~iactionase astfel fusese Dumnezeu sau diavolul, caci simteam cucertitudine ca nu eu inventasem acele ginduri ~i imagini. Acestea au fost evenimentele hotantoare ale vietii mele. Atuncimi-a incoltit ideea: eu sint eel raspunzator ~ide mine depinde cummi se modeleaza destinul. Mi s-a pus 0 problema la care trebuiesa raspund. Dar cine pune problema? Nimeni nu mi-a raspuns laaceasta intrebare. Stiam ca trebuia sa dau raspunsul eu insumi,din adincurile forului meu interior: eram singur In fata lui Dum-nezeu ~inumai Dumnezeu ma intreba In legatura cu aceste lucruricumplite. De la bun Inceput am avut in mine sentimentul fiiraseaman al unui destin implacabil, de parca a~ fi fost plasat intr-oviata care trebuia sa fie implinita. Exista 0 siguranta interioara pecare eu nu mi-am putut-o dovedi niciodata, dar care mi-eradovedita. Nu eu aveam siguranta, ci ea ma avea pe mine, adeseain pofida oricarei convingeri contrarii. Nimeni nu mi-a putut luacertitudinea eli eram pus aici ca sa fac ce vrea Dumnezeu ~i nuce vreau eu. Asta imi dadea deseori impresia de a fi, in teatesituatiile cruciale, nu cu oamenii, ci singur eu Dumnezeu. Intot-deauna cind eram "acole" uncle nu mai eram singur, ma aflam in 60
  • afara timpului. Eram al veacurilor ~i Acela care dadea atunciraspuns era eel care fusese deja dintotdeauna aeolo ~i care va fimereu acolo. Discutiik cu acel "Altul" erau trairile me Ie cele maiprofunde: pe de 0 parte, lupta singeroasa, pe de alta, indntaresuprema. Despre toate aeestea nu puteam vorbi, bineinteles, eu nimeni.Nu euno~team pe nimeni in jurul meu caruia i le-a~ fi putut eo-munica, in afara mamei, eventual. Ea parea sa gindeasca asema-nator eu mine. rnsa cUrlnd am remareat ca diseutiile eu ea nu-miajungeau. Mama ma admira mai ales, ceea ee nu era bine pentrumine. Si astfel am ramas singur eu gindurile mele. A~a ma ~isimteam eel mai bine. de fapt. M-am jucat singur, doar pentrumine, m-am plimbat singur, am visat ell oehii desehi~i ~i mi-amformat 0 lume tainica, numai ~i numai pentru mine. Mama mi-a fast 0 mama foarte buna. Raspindea 0 mare cal-dura animal3., era 1ii foarte eorpolenta, iar prezenta ei era extra-ordinar de confortabili1. $tia sa-~i piece urechea la fieeare; iipl3.cea sa stca la 0 ~ueta, iar vorba ei se auzea ca un murmur vesel.A yea evidente inelinatii literare, gust ~i profunzime. Dar acesteealiti1ti nu-~i gilseau nidiieri 0 exprimare propriu-zisa, ele rami-neau ascunse indaratul unci femei grase ~i batrlne, dragi ~i cum-secade, foarte ospitaliere, care gatea minunat ~i era inzestrata eusimtul umorului. A yea toate opiniile traditionale eonventionalecare se pot avea, dar deodata se intimpla sa iasil la iveaHi 0 per-sonalitate incon~tienta, de 0 f011a nebanuita - 0 figura sumbra,impunihoare, dotara cu 0 autoritate intangibila -, nu exista niciun dubiu In acest sens. Eram sigur ca ~i ea era alcatuita diq douapersoane: una era inofensiva ~i umana, cealalta, din contra, mi separea redutabiHL Aceasta se manifesta numai din cind In dnd, darde fiecare data in mod nea~teptat ~i Inspaimintator. Atunei parcavorbea cu sine ins~i, dar cele spuse mi se adresau de fapt mie ~ima atingeau de obicei in profunzimea fiintei mele, a..~aca deregula dimineam Tara grai. Primul caz de care-mi pot aminti in acest sens s-a petrecutcind aveam vreo ~ase ani; nu mergeam inca la ~coala. Veeiniino~tri de pe atunci erau persoane eu 0 situatie materiaIa buna.A veau trei copii. eel mai mare era un biliat cam de virsta mea ~iavea doua surori. Erau de fapt ora~eni care-~i gateau ~i impo-potonau copiii, indeosebi duminica, intr-un mod ridicol- pantofioride lac, pantalon~i ell danteHi, manu~ele albe; dadi purtau spalati~i pieptanati eu grija ~i in zilele de lucru. Plini de teama, copila~ii 61
  • se tineau la distanta de ~trengarui eel mare eu pantaIoni rupti,pantofi gaurid ~i miini murdare care eram eu ~i aveau manierefrumoase. Mama ma tot necajea cu comparatii, indemnuri Si mus-trari: "Uita-te la acesti copii draguti, sint atit de bine crescuti side politico~i, iar tu esti un biidaran, cu care nu ~tiu ce sa ma fac." Nu ramineam nepasator la aceste admonestari, dupa cum e ~ifiresc, a~a ca am decis sa-i trag baiatului 0 mama de bataie. Ceeace am ~i pus apoi in aplieare. Furioasa la culme din cauza inci-dentului nefericit, maica-sa a alergat la a mea ~i a protestat cumare tam-tam impotriva faptei mele brutale. Mama a fast ingro-zita, a~a cum se cuvenea, ~i mi-a tinut 0 predidi lungS., plina deprecepte morale si condimentata cu lacrimi, cum nu mai patisemnicicind din partea ea. Eu insa nu ma simteam vinovat cu nimic,ci, dimpotriva, eram deosebit de indntat de fapta mea, caci mi separea ca astfel a9 fi eompensat intrudtva inconvenientul prezenteiacestui strain in satui nostru. Am fost adinc impresionat ::;imihnitde agitatia mamei ~i m-am cuibarit in spatele vechii noastre spi-nete, la masuta mea, unde am inceput sa construiesc eu jocul rneude cuburi. Un timp, in camera a domnit linistea. Mama se relrB.-sese 9i ea la Iocui ei obi::;nuit de llnga fereastra si tlicota. Deodataam auzit-o ~u~otind, ~i din ceIe dteva cuvinte pe care Ie-am pututprinde am dedus ca 0 preocupa intimplarea, dar de data asta insens contrar. Suna de pardi mi-ar fi gas it justificare. Deodata, zisecu glas tare: "Astfei de corcituri nici n-ar fi trebuit pastrate,bineinteles !" Am ~tiut la fel de bmsc di vorbea despre "maimutelele" impo-potonate. Fratele ei preferat em vinatoy; avea ciini ~i vorbea totmereu despre cre~terea dinilor, desprc rase si corcituri. Amconstatat, spre u~urarea mea, ca. iji ea ii privea pe ace~ti capiinesuferiti ca pe ni::;te avortoni inferiori Si ca deci mu~truluiala einu trebuia Iuata prea ill serios. Dar Ia epoca aceea ~tiam deja caera cazul sa stau tacut in banca mea f?isa flU cumva sa izbucnesctriumfator: "V ezi, ~i tu e~ti de parerea mea." Cad a:?a ceva ar fifost respins de ea eu indignare: "Copilingrozitor ee qti, cum potisa scornesti astfel de barbarii despre mama ta!" Trag de aiciconcluzia ca trebuia sa fi existat 0 serie de incidente anterioaresimilare, pe care insa Ie-am uitat. In~ir aceasta poveste deoarece in Vfemea in care scepticismulmeu incepea sa se manifeste a mai avut lac 0 intimplare care aaruncat 0 lumina asupra dualitatii mamei mele. La masa a venitodata vorba despre cit de plicticoase puteau fi melodiile anumitor A2
  • corale. S-a discutat despre posibilitatea revizuirii dirtii de cihtecebiserice~ti. Mama murmura deodata: ,,0 du Liebe meiner Liebe,du verwUnschte Seligkeit." 1 Ca ~i In cazul precedent. m-am facutca n-aud nimic ~i m-am ferit sa-mi exprim cu prea mult zgomotbucuria, In ciuda sentimentului de triumf care m-a cuprins. Exista 0 diferenta considerabila Intre cele doua personalitatiale mamei mele. Mi se Intlmpla adesea, cind eram copil, sa amco~maruri legate de ea. In timpul zilei era 0 mama iubitoare, darnoaptea Imi parea Inspaimlntatoare. Era atunci ca 0 vizionara, caree, deopotriva, un animal ciudat, ca 0 preoteasa Intr-un blrlog deurs. Arhaica ~i mlrsava. Mlrsava ca adevarul si natura. Atunci eraIntruchiparea a ceea ce am desemnat eu drept natural mineP-o Recunosc si in mine ceva din aceasta natura arhaica. Ea mi-aconferit daml, nu Intotdeauna pJacut, de a vedea oamenii ~ilucrurilc asa cum slnt. Ma pot Insela pe mine Insumi, ce-i drept,pacalindu-ma singur, daca nu doresc sa sesizez un aspect. Dar infond stiu exact cum stau lucrurile. "Adevarata cunoastere" sebazeaza pe un instinct sau pe 0 participation mystique3 cu a1tii.S-ar putea spune ea sint "ochii din planul seeund", care vadintr-un act impersonal de intuitie. Am Inteles asta abia mai tirziu, cind mi s-au intimplat nistelucruri stranii, de exemplu cind la un moment dat am povestitistoria vietii unui om tara a-I cunaaste. Era la nunta unei prietenea satiei mele. Mireasa si familia ei mi-erau total necunoseute. Lamasa a stat vizavi de mine un damn intre doua virste, eu a barbalunga si frumoasa, des pre care am aflat, cInd s-au facut pre-zentarile, ca era avoeal. Am purtat a discutie animata des pre 1,,0. tu, iubire a iubirii mele, tu, fericire blestemata." .Toede cuvinte intreenrltnscht (dorit) $i venriinscht (blestemat), rolosit de mama lui C. G . .Tung(n. t,). e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-arace cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint,9i exprima inelepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menaja-mente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.)Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.). 3 Tennen Impmmutat de Jung de la antropologul Levy-Bruhl ca sadenumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identifica atlt de intens unulcu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existena lor separata; este un reIde contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se dis-tinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane, mai rar intre 0persoana $i un lucru (n. t.). 63
  • psihologia criminaliL Pentru a-i raspunde la 0 anum ita Intrebaremi-am imaginat povestea unui caz si am impodobit-o eu tot felulde detalii. Inca in timp ce vorbeam,am observat di interloeutorulmeu ~i-a schimbat expresia fetei ~i ca in jurul mesei s-a a~temuto lini~te ciudata. M-am oprit, surprins. Slava DomnuJui ca ajun-sesem deja la desert, a~a ca m-am ridicat curind de pe scaun 1?im-am dus in holul hotelului. Acolo m-am retras intr-un colt,mi-am aprins 0 tigara ~i am incercat sa reflectez asupra situatiei.In acel moment s-a apropiat unul dintre domnii care ~ezuse lamasacu mine ~i mi-a repro~at: - Cum de-ati putut comite 0 asemenea indiscretie ? - Indiscretie ? - Da, povestea aceea pe care ati spus-o! - Pai... am inventat-o! Spre groaza mea, s-a dovedit ca relatasem cu toate amanunte1epovestea persoanei din fata mea. In plus, am descoperit in aceaclipa ca nu-mi mai aminteam absolut nimic din intreaga istorisire- nici pina in ziua de azi n-a..11 fost in stare sa-mi mai aduc a..11intede ea. In autobiografia saI, Heinrich Zschokke descrie 0 intim-plare asemanatoare: cum 11 demasca intr-un restaurant pe un tinarnecunoscut ca fiind hot, intrudt a V8.zut in fata ochiului sau in-terior furtul comis de el. In decursul vietii mi s-a intimplat deseori sa ~tiu ceva ce defapt n-aveam cum sa ~tiu. Cuno~tintele respective mi-au venit a~aca ~i cum ar fi fost ideea mea proprie. Lucruri similare patea ~imama. In astfel de momente nu ~tia ce spune, ci era ca 0 voce deo autoritate absoluta, care exprima exact ceca ce se potrivea Cllsituatia in cauz3.. Mama ma considera ~i trata de cele mai multe ori ca superiorvlrstei mele ~i discuta Cll mine cum ar fi fikut-o eu un adult. Eraevident ca-mi spunea tot ceea ce nu-i putea marturisi tatei, trans-formindu-ma prea devreme in confidentul grijilor ei multiple.Cind aveam vreo unsprezece ani mi-a comunicat 0 problema eare-lprivea pe tata ~i m-a alarmat. Mi-am biitut capul in cautarea uneisolutii ~i in cele din urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa-icer sfatul unui anumit prieten al tatalui meu, des pre care ~tiamdin auzite ca era 0 personalitate influenta. Fara a-i sufla mamei I Selbstschau, de Johann Heinrich Daniel Zschokke (1771-1848), autorelveian de remane istorice ~i studii ale istoriei Elveiei si Bavariei. N-a fostnumai scriitor, ci ~i politician (n. t.). 64
  • o yorba In acest sens, m-am dus in ora~, Intr-o dupa-amiaza dndl1-aveam ~coala, ~i am sunat la u~a acestui domn. Mi-a deschis 0slujnica ~i mi-a spus dl stapInul e plecat. Deceptionat ~i mIhnit,m-am Intors acasa. Dar chiar ca a~ putea spune ca a fost 0 pro vi-dentia specialis ca nu era acasa! Curind dupa aceea, mama arevenit in cursul unei conversatii asupra chestiunii respective ~i,de asta data, mi-a prezentat-o cu totul altfel, In arice caz, Intr-olumina mult mai inofensiva, a~a Indt intreaga poveste s-a risipitIn fum. Incidentul m-a afectat profund ~i m-am gindit: "lar tu aifost suficient de prost ca sa crezi ce-ai auzit ~i erai dt pe ce saproduci un dezastru cu modulIn care ai luat totul prea In serios !"Am decis ca din ziua aceea sa Impart la doi tot ce relata mama.Increderea mea In ea era de-acum limitata, ceea ce m-a Impiedicatsa-i Imparta~esc vreodata ceva ce ma preocupa realmente intens. Dar existau ~i clipe dnd izbucnea cea de-a doua personalitatea ei ~i ce spunea all!:lci era atlt de to the point - la obiect - ~iatit de adevarat, Incit i:iceasa ma cutremur. Daca mama s-ar 11 ::,fi Hisatsub influenta acestci fatctc a ci, atunci a~ fi avut In ea uninterlocutor veritabil. In ceea ce-l prive~te pe tata, situatia era cu totul alta. Mi-ar fipHicut sa-i Infilti~ez dificu!tatile mele religioase ~i sa-i cer sfatul,dar n-o filcearn, pentm ca mi se parea ca a~~ti dinainte ce ar trebuisa-m! raspunda din motive onorabile, din respect fata de profesiasa. Curind dupa aceea mi s-a adeverit dta dreptate am avut cuaceste presupuneri. Orele de instmire In vederea confirmarii, Incare ma plictiseam Ingrozitor, mi Ie tinea tat~Hmeu. Intr-o zirasfoiam prin catehism, pentm a gasi ~i altceva In afaraexpunerilor despre "Domnul lsus" care-mi sunau sentimental, darin rest mi-erau de neinteles ~i mi se pareau total neinteresante.Deodata am dat peste paragraful referitor la trinitatea lui Dum-nezeu. In sfir~it, ceva ce-mi suscita interesul: 0 unitate care estein acel~i timp 0 trinitate. Era 0 problema a carei contradictieintema ma captiva. Am ~teptat cu nerabdare momentul dnd yomaborda aceasta chestiune. Clnd am ajuns la ea, tatal meu a spus:"Acum ar trebui sa discutam de fapt despre Trinitate, dar 0 satrecem peste ea, pentru ca, la drept vorbind, n-o Inteleg deloc." Pe de 0 parte, am admirat sinceritatea tatei, pe de alta parteInSa,arn fost dezarnagit la maximum ~iarn reflectat: "Iata-i - n-auhabar de nimic ~i nici nu vor sa gmdeasca nimic. Cum a~ puteavorbi eu atunci despre problema mea?" 65
  • Am Incercat In van sa fac dteva aluzii anumitor co1egi care-midar.Jeau impresia ca ar fi meditativi. N-am gasit nici un ecou, cidimpotriva, 0 uimire care m-a pus in garda. In ciuda plictisului, mi-am dat toata silinta sa ma fortez sa credfara a intelege - 0 atitudine care parea sa corespunda cu cea atatalui meu - ~i m-am pregatit pentru imparta~anie, in care mi-ampus ultima nadejde. Era, ce-i drept, doar un ceremonial comemo-rativ, un fel de solemnitate in memoria "Domnului Isus", mortcu 1890-30= 1860 de ani in urma. Doar EI facuse anumite aluziica "Luati, mincati, aceasta este trupul meu"l, referindu-se lapiinea cuminecaturii, piine pe care trebuia s-o mine am ca fiindtrupul Sau, care totu~i la origine fusese came. Tot a~a, trebuia sabem vinul, care la origine fusese singe. Intelesesem ca in acestmod trebuia sa ni-L Incorporam. Asta mi se parea insa 0 im-posibilitate atlt de evidenta, incit In spatele ei nu putea sta decitun mare mister. In imparta~ania careia tatal meu parea sa-i acordeo asemenea importanta, aveam sa aflu dez1egarea lui. Pregarireamea pentru Imparta~anie a constat In mod esentia1 in aceastaa~teptare plina de speranta. Dupa cum era obiceiul, am avut drept na~ un membru al con-sistoriului, un barbat in virsta Si tacut, care-mi era simpatic, unrotar pe care 11urmarisem adesea in atelierul sau muncind cu In-demlnare la stnmg ~i minaind iscusit toporul de dulgher. A aparut,transform at solemn prin redingota ~i joben, ~i n"l-adus la biserica,unde tata, in odajdiile sale bine cunoscute, statea In spatele alta-rului ~i citea fligaciuni din liturghie. Pe masa altarului se aflauni~te tavi mari, pe care erau puse bucati mici de Pline. Piineaprovenea, dupa cum mi-am dat seama, de la brutarul nostru, careavea 0 pline nu foarte buna, ell gust fad. Dintr-o cana cositoritase tuma vin Intr-un pahar cositorit. Tata mind 0 buditidi de piine,bau 0 Inghititura de yin, despre care ~tiam din ce circiuma fuseseluat Inainte 1iidadu paharul mai departe unuia dintre batrlnii pre-zenti. Toti erau tepeni, ceremonio~i, indiferenti, din cite Imi Iasauimpresia. Priveam curios ~i incordat, dar nu puteam nici sa yad,nici sa ghicesc daca In ei se petrecea ceva deosebit. Era ca la toateactivitatile biserice~ti, la botezuri, Inmormlntari etc. A yearn sen-zatia ca aici totul se practica In mod scrupulos conform traditiei.:;Ii tata parea di se straduieste sa execute lucrurile mai ales I Matei 26, 26 (n. t.). 66
  • corespunziitor regulilor; din ele fikeau parte ~i cuvintele adecvate,rostite, respectiv citite cu accentuarea ~i gravitatea de rigoare. Nuse pomeni dl se implineau 1860 de ani de la moartea lui Isus, ceeace de obicei se scoate in evidema la toate festivitatile comemo-rative. N-am vawt nici tristete, nici bucurie, iar solemnitatea mise pam - tinind cont de insemnatatea extraordinara a perso-nalitatii celebrate - surpdnzator de slaM din to ate punctele devedere. Nu rezista in niei un chip eomparatiei eu jubileele laiee. Deodata, imi veni rlndul. Am mincat piinea; era fada, dupacum ma ~teptam. VinuL din care am luat numai 0 inghititurafoarte midi, era slab 5i acru, in mod vizibil nu de cea mai bunacalitate. Veni apoi momentul rugaciunii finale ~i toti parasirabiserica, fara a fi niei deprimati, nici bucuro5i, ci cu ni5te fete carespuneau: "Ei, 0 facuram 5i pe-asta." Am plecat cu tata acasa, con5tient in mod intens ca purtam 0palarie neagra nOlia de fetm si un costum negru nou, care era pecale sa se transfonne lntr-o redingota. Era un fel de haina pre-lungita, care se Jargea jos, la spate, in doua aripioare, separate deun slit eu un buzunar, in care se putea pune batista, ceea mi separea a fi un gest barbatesc, adult. Ma simteam ridicat pe plansocial 5i acceptat implicit in comunitatea barbatilor; am avut partein acea zi ~i de un prinz deosebit de bun ~i mi s-a ingaduit sa maplimb toata ziua in costumul meu cel nou. Dar in rest eram golpe dinauntru 5i habar n-aveam cum ma simteam. Numai treptat am inceput sa ma luminez, in zilele urmatoare:Nu se intlinplase nimic! Dqi atinsesem apogeul initierii religi-oase, unde asteptasem sLi gasesc ceva - nu 5tiam ce -, nu seintimplase nimie. ~tiam ca Dumnezeu s-ar fi putut manifesta fii-cindu-mi lucruri neauzite, creind obiecte din foe 5i lumina supra-terestra, divina, dar aceasta sarbatorire solemna nu continuse, celputin pentru mine, niei 0 urma de Dumnezeu. Fusese yorba deEI, e drept, dar fusesera numai vorbe. Nici la ceilalti nu perce-pusem 0 deznadejde fara margini, 0 emotie covir5itoare sau 0revarsare de hal, care constituiau pentm mine esenta lui Dumne-zeu. Nu remarcasem nimie din C0I11I1111nio1, nimic dintr-o unire sauunifieare. Sa devii una eu cine? eu Isus? Doar era un om caremurise cu 1860 de ani in urma. De ce sa devenim una cu el? Este ! Commz/Ilio jnsearnna in latina comuniune, comunitate, lmparta~anie. Ingerrnana, jmpartasania se numeste KommlllZioi1 (sau Abendmahl). jn francezacOl1l11z1l1ziol1, n engleza communion j etc. (n. I.). 67
  • numit "Fiul Domnului", a fost deci probabil un semizeu, ca eroiigreci - cum s-ar putea uni atunei un om obi~nuit eu el? Asta senume~te "religie cre~tina", dar nimie din toate aeestea n-are de-aface cu acel Dumnezeu a carui experiena 0 facusem. Este inschimb foarte clar ca Isus, omul, avea de-a face cu Dumnezeu;a fost cuprins de deznadejde in Ghetsemani ~i pe cruce, dupa eepropovaduise ca Domnul era un tata bun ~i iubitor. Apoi vazuseinsa ~i cit de teribil putea fi Dumnezeu. Puteam inelege asta. Daratunci la ce folosea aeeasta biata eeremonie comemorativa, cupiine fada ~i vin aeru? Treptat m-am lamurit ca imparta~aniafusese pentru mine un eveniment fatal. In urma ei ramasese unmare gol, ba mai mult, era 0 pierdere. ~tiam ca nu mai puteampartieipa nieiodata la aceasta ceremonie. Pentru mine ea nu erao religie, ci a absena a Dornnului. Biserica reprezenta un loc undenu mai aveam ce cauta. Pentru mine, acolo nu era viaTa; eramoarte. M-a cuprins 0 mila nearmurita fala de tatal meu. Am intelesdeodata tragicul meseriei sale ~i al vietii sale. Doar se lupta cu 0momte a carei existenta n-o putea admite. Se desehisese 0 pra-pastie intre el ~i mine ~i nu vedeam niei 0 posibilitate de a aruncao punte peste acest abis infinit. Pe tatal meu a~a de drag ~i degeneros, care-mi daruise atita ~i ma lasase sa-mi vad de-ale mele,netiranizindu-ma nieiodata, nu-l puteam azvirli in acea deznadej-de ~i in acel sacrilegiu, care erau necesare pentru a trili experientaharului divino Numai un dumnezeu 0 poate face. Eu nu am voie.Ar fi inuman. Dumnezeu nu este uman, m-am gindit. Asta estemaretia Sa: nu e atins de nimie uman. Este bun ~i cumplit, ~i una~i alta, iar, tocmai de aceea, 0 mare primejdie in fata careia, bine-inteles, trebuie sa incerci sa te salvezi. Oamenii se cramponeaza,in mod unilateral, de dragostea ~i bunatatea Lui, pentru a nu dideaprada ispititorului ~i distrugatorului. ~i Isus a observat asta ~i deaceea ne-a invatat: ,,~i nu ne duce pre noi in ispita." Armonia dintre mine, Biserica ~i lumea omeneasca inconjura-toare, a~a cum 0 cuno~team, s-a spulberat. A veam impresia casuferisem cea mai mare infringere a vietii mele. Se prabu~iseconceptia mea religioasa care-mi aparea drept uniea legatura pro-funda ~i plina de sens dintre mine ~i univers, adidi nu mai puteampartieipa la credinta general a, ci ma gaseam implicat in eevainexprimabil, in "secretul meu", pe care nu-l puteam imparti eunimeni. Era teribil ~i - ceea ce era cel mai rau - vulgar ~i ridieol,ca un hohot de ris diabolic. 68
  • Am inceput sa cuget: Ce trebuie sa crezi despre Dumnezeu?Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu ~i catedraHi~i cu atit mai putin acel vis care ma asaltase la virsta de trei ani.a vointa mai puternica decit a mea mi Ie impusese pe amindoua.a facuse natura in mine? Dar natura nu-i altceva decit vointaCreatorului. La ce bun sa-l acuz aici pe diavol, cind ~i el era 0creatura a Domnului? Numai Dumnezeu era adevarat - foc pus-tiitor ~i har indescriptibil. E~ecul imparta~aniei ? Era e~ecul meu? Ma pregatisem cu toataseriozitatea ~i sperasem intr-o traire a harului ~i a iluminarii, darnu se intimplase nimic. Dumnezeu ramasese absent. Din voiaDomnului ~i de dragul Domnului m-am trezit despartit de Biserica~i de credinta tatalui meu ~i a tuturor celorlalti, in masura in careace~tia reprezentau religia cre~tina. Cilzusem in afara Bisericii.Asta m-a umplut de 0 tristete care avea sa-mi adumbreasca totianii pina la inceputul studiului meu universitar. III Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - caremi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi pututspune ce se ~tia despre Dumnezeu. Mai intii n-am gas it decitconceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~i anume un autorcare sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat pesteChristliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, dinanu! 1869. Parea sa fie un om care gindise singur ~i i~i organi-zase ~i formase ni~te conceptii proprii. Am aflat ca religia este"un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~tecu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindca eu in-telegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este unact care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestuiact, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nucuno~tea nki un fel de relatie umana cu Duhmezeu, did cumputeai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de putin, a~a cumera Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu,pentru a stabili 0 relatie eu El. In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumnezeuse atesta singur ca "personalitate", "reprezentabilii prin analogie 1 Alois Emanuel Biedermann (1819-1885). teolog evanghelic elveian (n. t.). 69
  • cu eul omenesc, ~i anume ca eul unic in felul sau, pur si simplusuprapamintean, caruia ii apat1ine lumea intreaga". Din cite stiam din Biblie, aceasta definitie imi paru sa cores-punda. Dumnezeu are personalitate ~i este eul universului, asacum eu insumi sint eu! modului meu psihic si fizic de aparitie.Aici m-am lovit ins~l k un obstacol putemic: personalitatea in-seamna, in definitiv, un caracter. Un camcter este acesta ~i nu unaltul, adica el poseda anumite insusiri determinate. Daca insaDumnezeu este tot, atunci cum mai poate avea El un caracterdistinctiv? Dar de poseda caracter, atunci El nu poate fi decit eulunei lumi subiective, limitate. ~i ce fel de caracter sau ce fel depersonalitate are El? Asta este de fapt ceea ce importa, caci altfelnu se poate stabili 0 relatie cu El. Simteam cum rezistentele cele mai putemice pe care le aveamse opuneau sa mi-L reprezint pe Dumnezeu prin analogie cu eulmeu. Mi s-ar fi parut, daca nu direct 0 blasfemie, in orice caz deo insolenta rnra margini. "Eul" mi se parea, oricum, 0 stare defapt greu de cuprins cu mintea. In primul rind, acest factor aveain ochii mei doua aspecte contradictorii: eul nr. 1 si nr. 2; in aldo ilea rind, eul era atit intr-o forma cit Si in cealalta ceva o~tremde limitat; era supus tuturor autoamagirilor Si erorilor posibile,capriciilor, emotiilor, pasiunilor ~i pacatelor, el avea parte maimult de infringeri decit de succese, era infantil, vanitos, egoist,indaratnic, domic sa fie iubit, exigent, nedrept, susceptibil, lene~,iresponsabil ~.a.m.d. Spre regretul meu, ducea lips a de multevirtuti ~i talente pe care Ie admiram plin de invidie la ceilalti. ~iaceasta urma sa fie analogia dupa care sa ne fi reprezentat esentalui Dumnezeu? Am cautat cu infrigurare alte insu~iri ale Domnului Si Ie-amgasit pe toate asa cum Ie cunosteam deja din orele de instruirein vederea confirmarii. Am descoperit cum, conform paragrafu-lui 172, "expresia cea mai imediata penlru esenta supraterestra alui Dumnezeu este 1) negativii: «Faptul ca este invizibil pentruom » etc.; 2) pozitivii: «Faptul ca 10cuieste in cer » etc." A fasto catastrorn, caci indata mi-a venit in minte imaginea blasfema-torie pe care Dumnezeu mi-o impusese, direct sau indirect (prinintermediul diavolului), impotriva voin~ei mele. Paragraful 183 ma invata ca "esenta supraterestra a lui Dum-nezeu fata de lumea morala" consta in "dreptatea" Sa, iar drep-tatea Sa nu este doar cea a unui "judecator", ci si ,,0 expresie anaturii Lui sacre". AS fi sperat sa aflu din acest paragraf ceva 70
  • despre laturile obscure ale lui Dumnezeu, care-mi dadeau de furea:despre setea Lui de dizbunare, des pre irascibilitatea Sa peri-culoasa, des pre comportamentul Sau de neinteles fata de fapturilecreate de atotputernicia Lui. Oratie atotputerniciei Sale ar fi tre-buit sa ~tie cit erau ele de incapabile. Dar Lui Ii placea sa Ie mai~i duca in ispita sau sa Ie puna la incercare, de~i ~tia de la buninceput rezuItatul experimentelor Sale. Care este atunci caracterulDomnului? Ce este 0 personalitate umana care procedeaza astfel?Nu cutezam sa gindesc aceasta problema pina la capat; apoi amcitit chiar ca Dumnezeu a creat lumea "spre satisfaqia Sa", de~iI~i era suficient Sie Insu~i si n-avea nevoie pentru Sine Insu~idecit de EI Insu~i" ~i ca, "in calitatea ei de lume naturala, a um-plut-o cu bunatatea Lui", iar .. 111 calitatea ei de lume morala, vreasa 0 umple cu dragostea Lui··. Intii am tot rumegat la cuvintullkclll1Ccrtant satisfaetie (Wohl-gefallen). Satisfaetie fata de ce sau de cine? Evident ea fata delume, 0 data ce El considera ci1 munca Lui era buna. Dar tocmaiasta nu pricepusem nieiodata. Desigur, lumea este ineomensurabilde frumoasa, dar este ~i inspaimintatoare in egala masura. La tara,intr-un satuc, unde exista oameni putini ~i evenimente putine,"biitrinetea, boala ~i moartea" sint traitemaiintens.maiin detaliu~i mai pe fata decit in alta parte. De~i inca nu implinisem ~aispre-zece ani, vazusem deja muIte din realitatile vietii la om ~i animal~i auzisem la biserica ~i la ~coala destule despre suferinta ~icoruptia acestei lumi. Dumnezeu putea sa fi simtit satisfaqie eelmult in legatura cu paradisul, dar chiar si aici avusese singur grijaca aceasta splendoare sa nu eumva sa dureze prea mult, 0 data eevirise acolo ~arpele veninos ~i perieulos - diavolul insu~i. Fusese~i acesta un prilej de satisfaqie? Eram sigur, ce-i drept, ca Bie-dermann nu la asta se gindise, ei ca, din cauza aeelei lipse gene-rale de idei a instruirii religioase care imi sarea tot mai mult inochi, turuia pur ~i simplu in mod inaltator ~i niei nu observa ceabsurditati debita. Mie insumi, de~i nu presupuneam ca Dum-nezeu simtea 0 satisfaqie crunta in fata suferintei nemeritate aoamenilor ~i animalelor, nu mi se parea totu~i nicideeum nesabuitsa gindese ca El intentionase sa ereeze 0 lume a contrariilor, incare unul il devora pe celalaIt ~i viata era 0 na~tere in vedereamOriii. "Armoniile minunate" ale legilor naturii imi ereau maidegraba impresia unui haos tinut cu greu in friu, iar "eternul" eerinstelat eu orbitele sale predeterminate mi se parea a fi 0 ingra-madire vadita de contingente fiira ordine ~i sens, caci constelatiile 71
  • despre care se vorbea nici macar nu puteau fi vazute in realitate.Erau ni~te pure combinatii arbitrare. Imi raminea obscur, respectiv extrem de Indoielnic, In ce ma-sura Dumnezeu umplea lumea naturaEi cu bunatatea Sa. Era Inmod clar iara~i una din acele probleme la eare nu aveai voie sareflectezi, ci pe care trebuia sa Ie crezi pur ~i simplu ca atare. DacaDumnezeu este "Binele suprem", atund de ce lumea Lui - cre-atia Lui - este atit de nedesavir~ita, de corupta, de vrednica demila? Evident - m-am gindit - pentru ca e marcata de diavol ~iadusa de elintr-o stare de adevarata harababura. Insa ~i diavoluleste tot fiiptura lui Dumnezeu. Trebuia deci sa caut acum sa citescdes pre diavol. Doar parea a fi un personaj deosebit de important.Mi-am deschis deci iara~i Dogmatica ~i am cautat un raspuns laaceasta Intrebare arzatoare despre temeiurile suferintei, ale imper-fectiunii ~i ale raului ~i nu am putut gasi nimic. Asta punea virfla toate! Dogmatica aceasta nu era, In mod evident, nimie altcevadedt vorbarie goala sau chiar mai rau, 0 prostie neobi~nuita,careputea numai sa camufleze adevarul. Bram dezamagit, ba ~i maimult: eram revoltat. Dar undeva ~i dndva trebuie sa fi existat oameni care, ca ~imine, sa fi cautat adevarul, care sa fi gindit in mod rational, caresa nu fi vmt sa se In~ele pe sine ~i Sa-I amageasca pe altii ~i nicisa nege realitatea dureroasa a lumii. In aceasta epoca s-a Intimplatca mama, ~i anume personalitatea ei nr. 2, sa-mi spuna bruse, faraalt preambul: "Trebuie sa cite~ti odata Faust al lui Goethe." Aveam 0 editie frumoasa din Goethe ~i am luat de acolo Faust.In sufletul meu parca s-ar fi revarsat un balsam miraculos. M-amgindit: .,In sfir~it, un om care ia diavolulin serios ~i chiar Incheieun pact de singe cu adversarul care are puterea sa eontracarezeintentia lui Dumnezeu de a crea 0 lumea perfecta." Am regretatmodul de aqiune allui Faust, dci dupa parerea mea n-ar fi trebuitsa fie atit de unilateral ~i de orbit. Ar fi putut fi mal de~tept ~imai moral! Mi se parea pueril sa-~i puna In joc ~i sa-~i piardasufletul Jntr-un fel atit de nechibzuit. Faust era evident un u~u-ratic! Ba chiar aveam senzatia ca esentialul ~i ponderea acesteidrarne erau In principal de partea lui Mefisto. N-~ fi regretat dacasufletullui Faust ar fi ajuns in iad. N-ar fi fost pacat de el. "Dia-volul padilit" de la urma nu mi-a pliicut deloc, dat fiind ca Me-fisto era tot ce vrei In afara unui diavol prost, care ar fi putut fidus de nas de ni~te ingera~i nerozi. Mi se parea insa dl. Mefistoramasese padilit intr-un eu totul alt sens: el n-a obtinut dreptul 72
  • sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsitde caracter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. Eadevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parereamea insa, IIU merita sa fie initiat in marile mistere. I-a~ mai fiacordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Problema reala 0 ve-deam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~iin legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor.In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mineun eveniment minunat ~i tainic la hotarele lumii con~tiintei mele. Gasisem in cele din urma confirmarea di mai existau sau maiexistasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprin-dea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enig-matic pe care-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~isuferinta. Intr-at1t, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oarnu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu arti-ficiu, cu un tour de passe-passel, int1-o clipitiL Pentru mine astaera prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil.Mi-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atitde amagitoare - de bagatelizare a raului. Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fel defilazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident cainvatase de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pinaatunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 nouasperanta. M-am gindit ca. poate existau filozofi care reflectaserala probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi putut lumina. Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - eraususpecti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editiaa doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1lui Krug. M-am adincit imediat in artico1ul des pre Dumnezeu. Elincepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimologie a cuvintu1ui"Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut"(bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2• Maideparte scria ca nu se puteau dovedi nici existenta lui Oumnezeusi nici caracteru1 innascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fidin capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4• Inonce caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atins 1 Printr-o scamatorie (n. t). 2 Fiinta suprema sail cea mai desavlr~ita (11. t.). 3 In mod efectiv. In realitate (n. t.). 4 In mod potential (n. t.). 73
  • un anumit grad de dezvoltare, inainte de a fi in stare sa creeze 0idee atit de sublima". Aceasta explicaie m-a surprins la culme. Ma intrebam: Ce seintimpla oare cu acqti "filazofi"? Este clar ca nu-L cunosc peDumnezeu decit din auzite. Cu teologii Iucrurile stau altfel; aceiamacar sint siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiunicontradictorii despre El. Acest Krug se exprima atit de intorto-cheat, dar reiese limpede ca de fapt ar vrea sa afirme ca estesuficient de convins de existenta lui Dumnezeu. De ce n-o spunedirect? De ce se preface a fi intr-adevar de parere ca omul "pro-duce" ideea de Dumnezeu ~i ca e capabil de asta abia pe 0 anu-mita treapta de dezvoltare? Din cite ~tiu, ~i salbaticii, carehoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Jar ei doarnu erau "filozofi" care se a~ezau la masa de lucru pentru a "creao idee de Dumnezeu". Nici eu inca n-am "creat 0 idee de Dum-nezeu". Bineinteles ca Dumnezeu nu poate fi dovedit, caci cumar putea de exemplu 0 mohe care maninca llna australiana sa-idovedeasca alteia ca Australia exista? Existenta lui Dumnezeu nudepinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudineamea ca Dumnezeu exista? Mi se povestisera atitea in aceastaprivinta ~i totu~i n-am putut crede in fond nimic. Nimic nu maconvinsese. Deci e sigur ca. nu de aid provine ideea mea. De fapt,nici nu era 0 idee sau rodul a ceva gindit. Nu era a~a ca ~i cumti-ai fi imaginat ~i reprezentat un lucru ~i apoi l-ai fi crezut. Depilda, povestea cu "DomnuI Isus" mi se paruse intotdeauna sus-pecta ~i n-am crezut-o niciodata cu adevarat. Totu~i ea-mi fuseseimpusa mai mult dedt "Dumnezeu" care era sugerat de obiceinumai in fundal. Atunci de ce imi era Dumnezeu ceva de la sineinteles? De ce pretind ace~ti filozofi ca Dumnezeu ar fi 0 idee,un fel de presupunere arbitrara care poate fi "creatil" sau nu, 0data ce El este la fel de evident precum e ci1derea unei caramiziin capul cuiva? Atunci mi-a devenit deodata clar ca Dumnezeu era, cel putinpentru mine, una dintre experientele cele mai sigure ~i imediate.Doar nu inventasem acea poveste infioratoare cu catedrala. Dincontra, ea mi-a fost impusa ~i am fost constrins, eu cea mai marecruzime, s-o gfudesc. Insa dupa aceea a pagont asupra mea unhar inefabil. Am ajuns la concluzia ca, in mod manifest, ceva nu era inregula cu filozofii, caci aveau ideea ciudata ca Dumnezeu estelntr-o oarecare masura 0 ipoteza care putea fi discutata. Eram 74
  • deosebit de deziluzionat ~i din pricina ca nu gaseam nici a apinie~i nici 0 explicatie referitoare la actiunile obscure ale lui Dum-nezeu. Acestea ar fi fost, dupa parerea mea, demne de a atemie~i 0 consideratie filozofica speciala. Ele constituiau cu adevarata problema care, din cite imelegeam eu, trebuia sa Ie cada earngreu tealogilor. Dezamagirea mea fata de faptul ca filozofii pa-reau sa nici nu ~tie macar despre asta era cu atit mai mare. Am trecut de aceea la urmatorul articol, ~ianume la paragrafuldespre diavol. Daca I-am concepe pe acesta - a~a scria acolo -ca fiind initial rau, atunci ne-am indlci in contradictii evidente,deci am ajunge la un dualism. A~a ca ar fi mai bine sa presu-punem ca diavolul a fost creat initial ca fiinta buna ~ica I-a caruptabia orgoliul sau. Spre marea mea indntare, autarul arata insa caaceasta afirmatie presupunea deja raul pe care voia sa-l explice,~i anume orgoliul. In rest, ariginea raului era "neexplicata ~i in-explicabila", ceea ce pentru mine insemna: similar cu tealagii,nici el nu vrea sa mediteze la aceasta problema. Articolul desprerau ~i originea lui s-a dovedit la fel de needificator. Aceastil relatare in ~uvoi continuu se refera la evolutii care,intrerupte de intervale mai lungi de timp, s-au intins pe mai multiani. Ele au avut loc exclusiv in persanalitatea mea nr. 2 ~i eraustrict secrete. Pentru aceste studii am folosit, fiira a cere vaie ~inumai in ascuns, bibliateca tatalui meu. Intre timp, nr. 1 citea insape fata taate romanele lui Gerstacker1, ca ~itraducerile in germanaale romanelor engleze~ti c1asice. Am inceput sa citesc ~i literaturagermana, in primul rind clasicii, in masura in care nu-mi deve-nisera inca nesuferiti din cauza ~colii ~i a explicatiilor inutil delaboriaase pe care Ie dildea ea unor chestiuni care se intelegeaude la sine. Citeam, in cantitati mari ~i rara nici un plan, teatm,lirica, istorie, iar mai tirziu lucrari de ~tiinte ale naturii. Lecturanu era numai interesanta, ci imi aferea ~i a distractie ~idistragerebinefiicataare de la preocuparile mele in calitate de nr. 2, care imipricinuiau intr-un grad tot mai mare depresiuni, caci nu gaseampe tarimul problemelor religiaase decit u~iinchise, iar acala undeacestea se deschideau oarecum intimplator,ma laveam de deceptii. I Friedrich Gerstacker (1816-1872), scriitor german, cunoscut mai alesprin romanele sale etnologice de calatorie ~i prin impresiile de calatorie,scrise ca urmare a celor patru calatorii efectuate de el in jurul lumii ~i anumeroaselor expeditii de mai mica amploare (11. t.). 75
  • Ceilalti oameni pareau eu totii sa traiasca intr-adevar pe aIta lumedecit mine. Mii simleam complet singur eu certitudinile mele.Tare a~ fi vorbit cu cineva des pre ele, dar nu gaseam nicaieri unpunct de contact - ci, dimpotriva, intuiam in ceilalti 0 uimire, 0suspiciune, 0 teama de a veni spre mine care ma lasau fara grai.Asta ma deprima. Nu ~tiam ce sa cred: De ce nu trece nimeni prinexperiente asemanatoare cu ale mde? De ce nu serie nimic despreele nici in carlile savante? Sint singurul care are astfel de trairi?De ce a~ fi singurul? Nu m-am gindit niciodata ca a~ fi putut fieventual nebun, cad lumina ~i intunericul Domnului, dqi tmieople~eau simtirea, imi apareau ea ni~te realitati inteligibile. "Singularitatea" in care am fost impins mi se parea amenin-tiitoare, pentru ca ea insemna izolare, ~i aceasta imi era cu atit maidezagreabiJa, cu cit eram considerat tap ispa~itor, pe nedrept, maides decit mi-ar fi placut. De altfel, se lntlmplase ceva la ~coalacare avea sa-mi lase 0 impresie durabila. La orele de germanaeram mai eurind medioeru, intruclt materia predata, mai alesgramatica - sintaxa german a -, nu ma interesa citu~i de putin.Eram lene~ ~i ma plietiseam. Temele eompunerilor mi se pareaude regula anoste sau ehiar stupide ~i eompozitiile me Ie erau ~i elein eonformitate ell temele; fie superfieiale, fie elaborate anevoios.Ma streeuram eu ni~te note mediocre, eeea ce imi eonvenea,pentru ca se potrivea cu tendinta mea general a de a nu bate eumvala ochi, vrind sa scap eu orice pret de aceasta "izolare blestematain singularitate", in care eram imp ins din cele mai diverse parti.Simpatia mea se indrepta spre bi:iietii din familii nevoia~e care,ea ~i mine, veneau de nicaieri, ~i deseori chiar spre eei care eraumai putin dotati, de~i ma iritau adesea prostia ~i ignoranta lor. Imiof ere au insa, pe de aWl parte, avantajul dorit Cll ardoare: in naivi-tatea lor, pareau a fi nebanuitori ~i nu observau nimie neobi~nuitla mine. "Singularitatea" mea incepu sa-mi provoace treptat sen-timentul neplacut ~i nelini~titor ca trebuia sa posed insu~irirespingatoare, mie incon~tiente, care ii indepartau de mine pe.profesori ~i colegi. In mijloeul aeestei situatii a cazut ca 0 lovitura de trasneturmatoarea intimplare: Ni se daduse 0 tema de compunere carede data asta, in mod exceptional, ma interesa. A~a ca m-am apucateu zel de treaba ~i am tacut 0 lucrare care mi s-a parut ingrijita~i reu~itiL Am sperat pentru ea macar unul dintre primele locuri;nu primul, cad atunci n-a~ mai fi trecut neobservat, dar unul dinurmatoarele. 76
  • Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea cali-tatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era Inardine. Au unnat compunerile celorlalri, ~i am a;;teptat zadamicsa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posi-bil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vinaehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei,slnt hors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in moduleel mai dezagreabi17" Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0pauza pentru a·~i trage suflarea ~i apoi a spus: - Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Jung. Este dedeparte eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa,e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul! M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat: - N·am copiat-a, ei, dimpotriva, mi-am dat taata silinta saseriu 0 compunere bun a : Dar el a tipat la mine: - Minti! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeninu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o? Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas im-perturbabil ~i a raspuns :. - Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o, aizbura din ~coaHi. $i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri plinede indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~astau lucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou. Din c1ipa aceea m-am simtit stigmatizat, ~i toate diile carem-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau taiate. Dezamagit~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremeadreptului celui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nueopia.,em luerarea? Am intors zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toatefetele ~i am ajuns de fiecare data din nou la concluzia ca eramneputincios ~i la discretia unui destin orb ~i stupid, care ma eali-fica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeum multelucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de unprofesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentulmeu la ~coala: "Ah, e mediocru, dar l~i da silinta." Eram COil-siderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma 77
  • deranja. Ce ma scotea insa din sarite era ca ma credeau capabilde 0 frauda, desfiintindu-ma astfel pe plan moral. Tristetea ~i furia mea amenintau sa depa~easdi masura, daratunci s-a produs ceva ce mai rem areas em si in trecut de dtevaori; s-a facut deodata liniste in mine, ca ~i cum s-ar fi inchis 0usa izolata fonic, despartindu-ma astfel de 0 inciipere plina dezgomot. Era ca ~i cum m-ar fi cuprins 0 curiozitate rece ~i m-amintrebat; "Ce s-a petrecut oare aici? E~ti atit de agitat! Profesorule cu siguranta un prost, care nu-ti intelege felul de-a fi, adica maibine zis 11intelege la fel de putin ca ~i tine. De aceea este ne-increzator ca ~i tine. Tu n-ai incredere nici in tine insuti, nici inaltii, ~i din aceasta cauza te apropii de cei simpli, naivi ~i u~or decitit in ei. Atunci cind nu intelegem, ne prabu~im lesne intr-o starede agitatie." In lumina acestor consideratii sine ira et studioi am fost frapatde analogia ell cealalta refleqie care mi se impusese atit de cate-goric cind nu voiam sa gindesc pina la capat gindul interzis. Esteindubitabil ca pe vremea aceea inca nu intuiam diferenta dintrepersonalitatile nr. 1 ~i nr. 2, ci revendicam ~i lumea Jui 2 dreptlumea mea personali1; ~i totu~i exista ill pennanenta un sentimentIn fundal ca in afara de mine insumi mai era implicat 5i altceva- a~a de parca m-ar fi atins 0 boare din universul stele lor 5i alspatiilor infinite sau de parca un spirit ar fi p~it invizibil incamera, unul care ar fi disparut de mult in treeut si totu5i ar fiprezent necontenit, pina in viitorul indepartat, in atemporalitate.Peripetii de acest gen erau invaluite in haloul unul numen2• Bineinteles ca pe vremea aceea nu m-as fi putut exprimaniciodata in acest fel, totusi eu nu adaug acum nimic la starea deatunci a con~tiintei mele, ci incerc doar sa luminez cu mijloacelede care dispun acum acea lume a penumbrelor. Citeva luni dupa evenimentul descris aici, colegii mei de clasami-au dat poreda "patriarhul Avraa.rn". Nr. 1 n-a putut-o intelege,considerind-o prosteasca ~i ridicoHL In strafundul fiintei mele sim-team insa ca ma nimerise intrucitva. Toate aluziile la ceea ce sepetrecea in adincul meu imi erau penibile, cael, cu cit eiteam maimult $i ma familiarizam mai bine cu lumea citadina, ell atit mise amplifica senzatia ca toate elementele eu care luam en aeumcunostintl1 ca fiind realitate apartineau altei oroini a lucrurilor 1 Fara resentiment 9i partinire (11. t.). 2 Vointa divinil, divinitate, putere, maiestate (n. t.). 78
  • decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara,printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satucscaldat in lumina soarelui - un satuc peste care treceau vinturile~i norii ~i care era invaIuit in noapte adinca, intunecata, umplutacu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumeaIui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile.Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierduseraoarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din pri-virile triste, pierdute ale vacilor ~i din cele resemnate ale cailor,din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar dinaparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i ham-barul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~ioamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintulsau in sus copacii, pentru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop;asemenea animalelor, ei se adunau in grup, se imperecheau ~i seluptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in lumea Iui Dumnezeu,in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit. Iubeam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inruditeindeaproape eu noi ~i participa 10. ignoranta noastriL Le iubearnfiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, din cite credeam eu, Ie putemintelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si increderea- toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii,a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urmain maniera conventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitateaunei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degene-rari de care animalul nu era capabil. Animalele erau cei dragi ~ifideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in timp ce inoameni ma incredeam tot mai putin. Insectele nu erau animale "adevarate", ~i vertebratele cu singerece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neapreciata in mod de-osebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoricerau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiindstranii ~i extraomenqti; ele constituiau manifestari ale unei vieriimpersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cuoamenii. Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii luiDumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fiprivit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - invreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb,omul ~i animalele "adevarate" erau pafti ale lui Dumnezeu de- 79
  • venite independente. De aceea puteau sa se deplaseze de bunavoie~i sa-~i aleaga re~edintele, pe clnd lumea plantelor era legataneconditionat, Ia bine ~i la rau, de locul ei de amplasare. Ea nuexprima doar frumusetea, ci ~i ideile lumii lui Dumnezeu, fadvreo intentie sau abatere. Enigmatici erau in special pomii, caremi se pareau ca intruchipeaza in mod direct sensul incompre-hensibil al vietii. Padurea era de aceea locul unde te simteai cumnu se poate mai aproape de sensul eel mai pro fund ~i de activi-tatea care inspira fiori de groazii. Aceasta impresie mi s-a reintarit dnd am cunoscut catedralelegotice. Aici insa, infinitatea cosmosului ~i a haosului. a sensului~i a Iipsei de sens, a intentionalitatii impersonale 9i a legitatiimecanice era ascunsa in piatriL Ea continea 9i era totodata mis-terul nemarginit al fiintei, 0 chintesenta a spiritului. Asta era cepercepeam in mod obscur ca fiind inrudirea mea eu piatra: naturadivina in ambele, in materia moarta ~i in cea vie. Pe vremea aceea n-a9 fi fost In stare, dupa cum am spus deja,sa-mi formulez simtirile ~i presimtirile intr-un mod clar, caci eleaveau lac in personalitatea nr. 2, in timp ee eul meu activ 9i com-prehensiv, nr. 1, raminea pasiv 9i era absorbit in sfera "omuluibatrin", care apartinea veacurilor. Pe el 9i int1uenta lui Ie tdiisemintr-un mod ciudat de neref1ectat: clnd eI era prezent, nr. 1 piHeapina Ia inexistenta, ~i dnd eul, care devenea in mare masuraidentic cu nr. 1, stapinea scena, "omuI batrin" - dad imi maiaminteam de el - era un vis indepartat ~i irea!. De Ia 9aisprezece Ia nouasprezece ani, ceata dilemei mele s-aridicat ineet. Drept consecinta, starea mea sufIeteasca depresivas-u imbunatatit ~i Dr. 1 a ie~it tot mai clar in relief. Scoala 9i viatacitadina ma solicitau mult, iar ~tiinta mea tot mai ampUl. a im-pregnat sau a inlocuit treptat universuI inspiratiilor pline de pre-monitii. Am inceput sa urmaresc sistematic diferite probleme pecare Ie formulasem c0119tient. Am citit astfeI 0 mica introdueerein istoria fiIozofiei, cl~tigind 0 anumitii privire de ansamblu asu-pra a tot ce se gindise deja In acest domeniu. Am constatat, spresatisfactia mea, ca numeroase din inspiratiile mele i9i aveau inru-dirile istorice. Indrageam mai cu seama ideile Iui Pitagora, Heraclit,EmpedocIe ~i Platon in ciuda Iungimii intortocheate a argumen-tarii socratice. Erau frumoase 9i academice ca 0 galerie de ta-bloun, dar pu~in earn departate. Abia la Meister Eckhart! am I Johannes Eckhart (Eckart, Eckehart) - (1260-1327), dominican german.Papa loan al XXII-lea i-a condamnat teoriile mistice ~i panteiste (n. t.). 80
  • simtit suflul vietii, fihii sa-1 fi inteles complet. Scolastica cre~tinama lasa rece, iar inte1eetualismul aristotelic al S5ntului Toma illise parea mai lips it de via~a dedt un de~ert de nisip. Imi spuneam:"V or Cll totii sa oNiDa cu forfa, prin artificii logice, ceva ee n-ausesizat ~i ce nu cunosc eu adevarat. V or sa-~i dovedeasca 0 cre-dinta, atunci dild, de fapt, este vorba despre experienta!" Imilasav impresia unar oamenl care ~tiau din auzite ca exista elefanti,rara ca ei In~i$i sa fi viizut vreunul vreodata. Acum incercau sademonstreze ell argumente ca trebuie sa existe astfel de animaledin motive logice $i sa fie constituite a$a cum sint. Filozofia cri-tlea a secolului al XVIII-lea nu mi-a fast limpede la inceput, dinrathmi explicabile. Hegel il1-a speriat prin limbajul sau pe cit deobositor $i de anevoios, pe atit de pretentios, limbaj pe care I-amprivit eu 0 suspiciune nedisimulata. Mi se parea a fi unul din aceiginditorl care crau ferecati intre zidurile propriului edificiu decLjvinte ~i se mal ~i agitau in inchisoarea lor, arborind 0 mina plinade orgoliu. Marea descopeJire a ccrcetarilor mele a fast insa Schapen-hauer. El era primui care vorbea des pre suferinta lumii care neiEconjoarii vizibil ~i staruitor, despre dezordine, pasiune, rau, pecare toti cellal}i de abia pareau sa Ie ia in considerare $1voiau saIe rezo]ve intotdeauna in "lrmonie ~i inteligibilitate. lata in s5r$itpe cineva care avea curajul sa vacta ca lucrurile nu stateau chiaratlt de bine pentm fundamentele universului. El nu varbea nicides pre 0 providenta infinil de buna ~i atotinteleapta a creatiei, nicides pre 0 armonie a devenitului1, ci spunea c1ar ca Ia baza pro-cesulul de suferinte a1 istoriei omenirii $i a cruzimii naturiise afla 0 gt:e~eala, ~i lnume orbirea /oin~ei care crease lumea.Ccnsideram d asta se confiI1ua prin observatiile mele anteriaareasupra pe$tilor bolnavi ~i muribunzi, asupra vulpilor riioase, apasarilor illCJartede frig sau de foame, a iiltregii tragedii nemiloasece zacea carnuf12Ja Int.r~o poiana lrnpodobita en flori: rIme careslnt tortur,tte de moarte de catre furrdci, inse.cte care se sfirtecareciproc bucaticii de bucalica ~i asa mai departe. Dar ~i expe-rientele mele legate de am ma imatased orice altceva In afadde credint8 In originara bunatate omeneasca ~i In moralitate. Macunosteam pe mineil1sumi suficient de bine pentru a ~ti cii madeosebearr:. nUTD.ai gradat~ ca sa zic a~a, de un animal. ] S2~;J arIT:.oniea ceea ce a devenit - eine I-larnzonie des Getvordenen 0(n. t.). 81
  • Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zu-gravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema.Eram sigur ca prin "vointa" el se referea de fapt la Dumnezeu,la Creator ~i ca pe Acesta II desemna drept "orb". ~tiind din ex-perienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dim-potrivii, ehiar 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfaluminoasa ~i pozitiva a omului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiilesale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a prici-nuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati". justifieata prinfapte. Cu atit mal mult ma dezamagea insa ideea Iui ca intelectultrebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 de-tennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadiiaeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi pututs-o vada, sa fIe incitata sa se inverseze, de vreme ce imaginea i-ararata exact ceea ce vointa dorea de fapt? Si ce e intelectul? Eleste 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglinjoarainfinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~-teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat$,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuseajunge la 0 asemenea idee. Am fost astfel determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar re-latia Iui eu Kant m-a impresionat tot mai puternie. Am ineeputdeei sa citese operele accstui filozof, mai ales Klitik del reinenVernunjt (Oitica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniilemi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~ealade baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal dea fi fikut 0 asertiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califieaun simplu nOli/nenan, un "lueru in sine" (Ding an sid,). Aceastareie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentrumine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imaginea scho-penhaueriana "pesimista" des pre lume. Aceasta dezvoltare filozoficii s-a intins de dnd am implinit~aptesprezece ani pinf. departe, ill perioada cit am studiat me-dicina. A avut drept consecinta 0 transfonnare radicaUi a atitu-dinii mele fata de lume ~i viatiL Dad inainte cram timid, temator,neincrezator, palid, slab ~i de 0 sanatate aparent ~ubreda, acummi s-a trezit 0 pofta imensa in taate privini:de. ;;;tiam ce voiarn ~iincercam s-o obtin. Am devenit, in mod mai accesibil $imai comunicativ. Am deseoperit ea sarikia ilU era un dezavantaj~i niei pe departe motivul principal al suferintelor ~i di fjji eelor 82
  • bogati nu erau nicidecum in avantaj fata de bilietii saraci ~i prostimbracai. Existau cauze mult mai adinci pentru fericire ~i ne-fericire decit cantitatea banilor de buzunar. Am d~tigat prieteniimai multe ~i mai bune dedt vreodata pina atunci. Am simfitpamintul mai sigur sub picioare ~i am gasit chiar eurajul de avorbi deschis despre gindurile ~i ideile mele. Asta a fost insa,dupa cum aveam sa aflu din pacate foarte curind, doar 0 ne-inelegere, de care urma sa ma caiesc. M-am lovit nu numai deuimire sau de batjocura, ci ~i de 0 respingere ostila. Am descope-rit, spre marea mea surprindere ~i neplacere, ca unii oameni maconsiderau fanfaron ~i blagueur. S-a repetat ~ibilnuiala de altactataca a~ fi un impostor, chiar daca intr-o forma putin diferita. A fostdin nou yorba despre 0 tema de compozitie, care imi stimise in-teresul. De aeeea am scris lucrarea eu 0 grija deosebita, dindu-misilinta sa-mi cizelez stilulla maximum. Rezultatul a fost dobori-tor. "Asta-i lucrarea lui lung, spuse profesorul; este de-a dreptulstralucitoare, dar atit de mult improvizata, indt se vede dt de pu-tina seriozitate ~ice efort mic is-au eonsacrat. S-o ~tii de la mine,lung, cu aceasta superficialitate n-o sa razbati in viata. Pentru astaeste nevoie de seriozitate ~i con~tiinciozitate, de munca ~i oste-neala. Uita-te la ce a scris D. N-are nimic din stralucirea ta, inschimb este cinstit, con~tiincios ~isilitor. lata drumul spre reu~itain viata." Mihnirea mea n-a fost la fel de profunda ca prima data, caciprofesorul a fost totu~i - a contreCrEur - impresionat de compu-nerea mea ~imacar n-a sustinut ca a~ fi furat-o. De~i am protestatla repro~urile sale, am fast concediat cu remarca: "Dupa Arspoetica, ce-i drept, poezia eea mai buna este aceea la care nu sesimte efortul cu care a fost creata. Dar nu ma poti face sa credca asta-i valabil ~i in eazullucrarii tale. Ea a fost doar aruncatape hirtie cu u~urinta ~i-fara nici 0 stradanie." Erau,dupa cum 9tiam, dteva idei bune in ea, asupra carorainsa profesorul nici macar nu s-a oprit. eu toate ca aeest incident m-a revoltat, suspiciunile in rindulcolegilor mei erau cele care ma atingeau mai serios, pentru caamenintau din nou sa ma azvirle in izolarea ~i depresiunea meade odinioara. Mi-am batut capul tot intrebindu-ma prin ce mi-amputut aUageastfel de calomnieri. In urma unor investigatii prudente,am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesearemarci sau aluzii la lueruri pe care doar nlei n-aveam cum sa Ie~tiu; a~a, de pilda, imi dadeam aere ca a~ intelege ceva din Kant 83 r.
  • ~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<.-eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat cade fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viat,a cotidianii,cj, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu. desprecare era mai cuminte sa se tadi. M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezo-tence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nidunul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi ficonsiderat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel maipenibil aiei era impiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de adepasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu seiveau intimplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, eo-tidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" eea infinita. Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentruanumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter."Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"--lumina orbitoare, tenebrele abisale, apatia reee a infinitului iDtimp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului."Dumnezeu" era pentru mine tot, numai ln11tator ~i reconfor-tant, nu. IV Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent deparintii mei ~i de a1ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveamidei clare in aceasta pnvinta. Interesele mele ma solicit au in di-rectii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau puternic ~tiintele naturiieu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fascinat detot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m]stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoo-logla, paleoiltologia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-ro-mana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscutcit de mult corespundea naturii mele duble Reeasta seleqie a unardiscipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cearealitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tiintareligiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. Ineazul eelei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea dinmma, empirismul. Stiintele naturii corespundeau in mare masuraeerintelor spirituale ale personalitatii nr. 1; diseipIinele umaniste,ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprezentau in schimb EDl!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2. 84
  • Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contra-dictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virstadin familia mamei me1e, care era preot 121 Saint Alban din Baselsi purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impingea usurelspre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmareamconversatia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.teeu vreunul dintre fiii sili, care erau ell toii teoIog!. I,Jueram deloesigur ca, in definitiv, nu existau teologi care sa fie in !egaturii maidirecta cu inaltimile ametitoare ale universitatii, stiind deci maimulte dedt tata. Aceste discutii la masa nu mi-an creat insaimpresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. alemele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sama simt foarte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeoleputin eredibile. Cit am mers 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10.prinz 10. acest unchi al meu. Nu i-am fost insa recunoscator numaipentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi erapennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, inteligenta si in-telectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat caexista a~a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata penimeni intretinlndu-se asupra unor subiecte savante. Incercamuneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 ne-rabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama. Abiacitiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraz-nea sa gindeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incercasa fuga de el insu~i ~i de aceea insista in credinta oarM pe caretrebuia s-o cl~tige printr-o lupta aprig3. cu sine, constringind-oprintr-un efort disperat sa vina ~i neputind s-o receptioneze ca peun har. Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm dogmelereligioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta.Pareau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelesea lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta abso-lut deloe, iar eel allui Jacob Burckhardt era rostit doar eu 0 apre-clere relicenta. Burckhardt era numit " liberal ", "putin prea libercugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozitie camstrimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient defaptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eude teologie :?iimi parea foarie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa 1 Omule~ul de fief (n. t.). 85
  • pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framln-tarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi re-zultat de aici pentru rnine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~personalitatea nr. 1 cl~tiga In mod hotarit teren, pe mas un!. ce seIargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i drept inca saradicioase, din 00-meniul ~tiine!or naturii, care erau total impregnate eu materia-Iismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah deeatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care ni-meni in juru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] men-tionau pe Kant pe un ton elogios, principiile Iui erau aplicate doarla punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nurip~stam in n.ici~ fe~. un v v ••• / In consecmta, am meeput sa ma simt tot mal jenat Clnel urmasa ma a5ez 1a masa eu unehiul si familia sa. Joile au devenit nistezile negre din eauza eODstiintei mele de obieei incarcate. IvIasimteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturilestimularii inteleetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi separea ea sint neeinstit ~i tidlos. T,p;buia sa-mi marturisesc mieinsumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care lorbinele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii sociale 5ispirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor estetotodata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i faeprobleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am dinordinea propriei sale lumi spirituale ~i sa-l condamne 13. blasfemie.Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iau asupra mea iaceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa canu-mi prea reu~ise pina atnnci. Ascutirea conflictului moral din mine a avut drept conseein(aca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate peeare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat saanihilez personalitatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a pu-team uita la ~coala "i in prezenta eoiegilor mei, precum ~i intimpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se eclipsa, de indata eeeram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi reapa-reau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lulDumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~igaseau ~i aiei un loe 1;iumpleau vastul tablou eu culari ~i forme.Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legatura eil alegerea unei prafesiise seufundau, ea un episod neinsemnat din anii nouazeei ai se-ealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam 86
  • din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mah-mureaEi. "Eu", adid nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca,mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea saimbrati~eze. Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alegeGrice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atunci mai bine nuteologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca depe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucrurise puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pildaniciodata sa-i explic de ce trageam chiulul cit puteam de mult de10.biserica ~i nu mai participam niciodata 10.imparta~anie. eu citma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simteam maluqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insape cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemnaabsolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.;cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.bise-rica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "co-munitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii".E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~teoameni mult mai draguti, cu sentimente naturale, erau mai priete-no~i ~i mai veseli, mai calzi ~i mai cordiali. L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devinteolog. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste.Ambele ma atrageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar canr. 2 nu avea un pied-iI-terre!. In el eram eliberat de orice AcumIi Aici; in el ma simteam ca un ochi in cosmo suI eel cu mii deoehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietri-dca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fieeficace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evi-dent C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se vaintimpla. Cind ma lDtreba pe-atunci cineva ce voiam sa devin,obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, imi imaginamarheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintelenaturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama intimpu! vacantelor pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora meaacasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Maplictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V acanta era defiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine 1 Locuinta provizorie, ocupata numai in treacat (n. t.). 87
  • insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin lara, pentru cai~i petrecea concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1, Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul va-cantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul nostTU mi-a prescriso cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a ape-titului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singurprintre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A repre-zentat pentru mine 0 aventura infrico$atoare $i fascinanta deo-potriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar menajera Jui era 0persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$-titoare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supra-vegherea unui medic de tara biitrlll, care conducea un soi dehotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societatepestrita din toate punctele de vedere: oameni de la tara, midfunqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printrecare un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar erafilolog ~i lingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate ex-trem de interesanta, un om de ~tiinta, cineva care poate ca inte-legea chiar secretele pietrelor! Era un barbai tinar, care ma invatasa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabilimensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor casa-I pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vc-deam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $i mine $i schimba chiardin cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridicat 111 sfera .mai inalta a adultilor. Inaltarea mea in rang ~ fast eonfhmati.i. si , ,prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile paci-entilor. Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .?i amfost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE. a versurilorc1asice: Nun aher naht sich das MaWr. Denn dies Getrallke ist Likor ...3fiindca diferitele paharele ffi-au ~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit,melt m-am simtit transpus Intr-o stare de naua ~i nea~teptata J La marginea lacului Samen, In cantonul Obwa!d (11. t,). 2 0 vl1cea ill cantonul Lucema (n, t,). 3 "Acum se aproplc-ncurcatura I Caci lichior este bliutura." Citat din Die.Tobsiade, de umoristul clasic genna., Wilhelm Busch (1832-·1908) - (n. t.), 88
  • nllne: nu rrla.l existau nici un interior ~i exterior, 11lel un "eu" Si "ceilalti", "ki un nr. 1 ~i nr. 2, nid 0 prudentil ~i anxietatc. Pamlntul ;31cert.ll~ Iun-lea s,i tot ce mi9ca, se Invlrte9te, se ridica sau cade devenisera ,mo.. Mil imbi:1Jasem - ~i eram pHn de ru~ine si de 0 beatitudine triumfatoare in acela~i timp. Pardi m-a~ fiInecatintr-o mBre de meditatii fericite ~i m-a~ fi cran1ponat~ ca urman:; a 111i:;;c;ibii violente a marE involburate, cu oehi!, miinile si picioarele de t03.te obiectele soHde, pentm a-mi pastra echilibrul pe strada unduitoare ~i Intre case ~i pomi ce se Inclinau. iAinunat,m-am giadit, numai ca din nefericire nite!u~ prea multo Intfm- plarea a avut un sfir~it earn jainic, raminind totu~j 0 descoperire ~i 0 intuire a frumusetii Si sensuIui, pe care Ie stricasem, din pa- cate, numai din cauza prastiei mele. La capiitul sejurului meu a venit tata sa ma ia ~i m-a dus 1aLucerna, de unde - ee fericire! - ne-am suit la bordul unui vas cu aburi. Nu vazusem inea niciodata a;;a ceva. Nu ma saturamprivind cum funqiona motaml cu abur! ~i deodata S-i3, anuntar ca am ajuns la Vitznau. ~vlai sus de loealitate se afla un munte iilalt ~i tata mi-a explicat ca era Rigi-ul ~i ca exista un tren, ~i anume o eale ferat8. eu cremaliera, care merge a pina aeolo. Ne-am dus1a 0 gad midi unde am vawt ceo. mai ciudata loeomotiva de pelurne, eu caz3.tiul eu aburi stind in SUi>, dar pus str1mb. In vagon,chlar ~i locurile pe eare te a;;ezai erau strimbe. Tata mi-a Vlrlt unbilet in mina ~i mi-a spus: "Poti sa ure! acum singur pina pe viTf.Eu ramm aid. fiindea e prea scump pentru amindoi. Ai grlja sanu cazi." Imi pierise glasul de fericire. Acest munte putemic, ailt deIna1t, cum nu mai vazusem pina atunei nirnie asemanator, ~i atltde aproape de munj:ii de foe ai copiEiriei mele deja de mult tre-cute! Eram, Intr-adevar, mai-mai un bilrbat in toata legea. Imicum.pansem pentm aceasta dilatorie un baston din bambus ~i 0cascheta cnglezeasdl de jaenen, a~a cum i se clivine unui dlatorprin lumea largii, si acum ... eu, pe acest munte imens! Nu mai c.are cEntre DOl era rnai rnare, eu sau rnuntele. Locoynotivaminunata ma propulsa, eu suflu-i liguros, hurducaind, catre In~n-timi ametitoare, unde privirilor mele Ii se deschideau adincimi sidepartari tot mereu noi" ~i in cele din UiTD3.nl-am trezit pe pisc,inconjurat de un aer non, rarefiat, care 1mi era necunoscut, strain,rn~arr.i.tre.zit Intr-o in1cnsltate de neimaginat: nl8. glndeam~aceasta este Iumea, lUfnea nlea, IU1neapropriu·-zisa~ n11sterul undetiU exist~i plOI~esori, ~coaUi~Intrebari f~irEide raspuns~ uncle 89
  • t~idsa intrebi." Mergeam Cll grija pe poted, dki peste tot se aflauprapastii adinci. Era solemn, trebuia S3 fii politicos ~i lini~tit, cacite gaseai in lumea Iui Dumnezeu. Aiei. ea era lntruchipata, eraprezenta fizie. A fast cadoul eel mai pretios ~i bun pe care mi I-afacut tata vreodata. Impresia a fast atit de profunda, il1dt amintiTea a ceca ce s-aiiltimplat ulterior s-a ~ters complct. Dar ~i nT. 1. iesise 1a socotealain aceasta exeursie, ~i impresiile sale au ramas vii pe parcursuleelei mai mari parti a vietii mele. Ma vedeam adult 9i indepen-dent, eu 0 palarie tare, neagra 9i un baston eostisitor, ~ezind peteras a din fata unuia din hotelurile de lux cople9itoare, impozante,extraordinar de distinse din Lucema, de pc chei; sau intr-una dingradinile splendide din Vitznau, stind la 0 masuta aeoperita cu 0fafa de masa alba, sub a marehiza luminata de stralueirea soareluidiminetii, bindu-mi eafeaua ~i mincind eomulete unse eu untgalben ca aurul ~i eu diferite soiuri de dulceata ~i famind In acesttimp tot felul de planuri de excursii pentru intreaga ~i lunga zi devara care ma a~tepta. Dupa ee-mi terminam cafeaua, ma indrep-tam calm, fara graba ~i agitatie, eu pas domol, eatre un vas cuabUTi,care dueea in directia Gotthard, la poalele acelor munti uri-a~i, care sint acoperiti in partea de sus cu ghetari scinteietori. Timp de multe deeenii, aceasta imagine produsa de fanteziamea mi-a revenit adesea cind, abosit dupa, mundi multa, eautamun "punet de repaus". In realitate, de~i mi-am tot prom is aceastaminunatie, nu m-am tinut nieiodat3. de cuvlnt Aceasta prima calatarie eon~tienta a mea a fast urmatii un ansau doi mai tirziu de a alta. Am avut voie s3.-1 vizitez pe tata,care-~i petrecea vacanta in Saehseln. Am anat de 1a el vesteaimpresionanta ca se imprietenise eu preotul eatolic de aeolo. Mis-a parut un act de 0 cutezanta colosala ~i O.m admirat in tacerecurajul tat;,ilui meu. Am vizitat aeolo Fltie1i, sihastria ~i moa~telefericitului frate Klaus, de curind beatifieat. Ma intrebam de un de~tiau catolicii ca fratele Klaus ar fi fericit. Gare mai aparea prinimprejurimi ~i le-o spusese oamenilor? Am fast profund tulburatde genius ioei, de spiritul loeului, ~i am putut nu numai sa-miimaginez posibilitatea unei astfel de vieti Inehinate Domnului, cichiar s-o Inteleg - eu un fior Eiuntric ~i 0 intrebare, la care nucuno~team niei un raspuns: cum puteau suporta sotia Ii copiii saifaptul ca barbatul ~i tatal lor era un Stillt, dnd toemai anumitegre~eli 9i Iipsuri erau eeea ee facea co.tats.! meu sa-mi fie deosebit 90
  • de drag? Ma glndeam: "Oare cum se putea trai Impreuna cu un sfint?" Evident ca asta n-a fost nici pentru el posibil ~i de aceea a trebuit sa devina pustnic. Oricum, de la celula lui plna la el acasa nu era prea departe. Aceasta idee nici nu mi s-a parut atltde rea: sa-mi ~tiu familia Intr-o casa, iar eu sa am Intr-un altpavilion, ceva mai Incolo, 0 multime de carti ~i 0 masa de scris ~i un foc arzlnd deschis, 111 care sa coc castane ~i pe care sa punoala mea cu supa pe un trepied. In cali tate de sihastru sfint nidn-ar mai trebui sa ma duc la biserica, ci a~ avea capela meapersonala. De la Fllieli am mai mers 0 bucata de drum In sus, pierdutprintre glndmi ca printre meandrele unui vis, ~i tocmai ma pre-gateam sa cobor, cInd din stlnga a rasarit silueta mladioasa a uneifete tinere. Era Imbracata In portullocului, avea 0 fata draguta ~im-a salutat din ochii ei alba~tri prieteno~i. Ca ~i cum ar fi fost dela sine Inteles, am pornit-o Impreuna la vale. Era aproximativ de-ovlrsta cu mine. Intruclt nu cuno~team alte fete 111 afara veri~oarelormele, m-am simtit oarecum stingher, ne~tiind cum sa vorbesc cuea. Am Inceput de aceea sa-i explic ~ovaitor ca ma aflam acoloIn vacanta, pentru clteva zile, ca Invatam la liceul din Basel ~ivoiam sa studiez mai tlrziu la universitate. In timp ce vorbeam,am fost cuprins de un simtamlnt ciudat de "fatalitate". "Ea a apa-rut, m-am glndit, chiar In acest moment; merge atlt de firescalaturi de mine, ca ~i cum am fi facuti unul pentru celiilalt." Amprivit-o dintr-o parte ~i am vazut pe fata ei 0 expresie ca de sfiala~i admiratie, care ma facu sa ma simt jenat ~i Intr-un fel ma atinse.Era oare posibil ca aid sa ma plndeasca- un destin? Este puracoincidenta ca 0 Intllnesc? 0 tarancuta - sa fie oare posibil? Ecatolica, dar poate ca preotul ei este acela~i cu cel cu care s-aImprietenit tata. Ea nici macar nu ~tie cine slnt. N-a~ putea, ori-cum, sa vorbesc cu ea despre Schopenhauer ~i negarea vointei,nu-i ~a? Nu pare a fi cltu~i de putin Il1frico~atoare. Poate capreotul ei nu este iezuit, unul din popii aia periculo~i. Nu pot nicisa-i spun ca tatal meu e preot reformat, caci ar putea sa se speriesau sa se simta jignita. -Si nici sa-i tLlrui, colac peste pupaza,despre filozofie ~i des pre diavolul care este mai important decItFaust ~i pe care Goethe I-a simplificat grosolan, cu atlta nepasare- nu, este exclus! Ea se afla In Indepiirtata tara a inocentei, iareu am cazut ill realitate, In splendoarea ~i cruzimea creatiei. Cumar putea suporta a~a ceva? Intre noi sta un zid de nepatruns. Nuexista ~i nu are voie sa existe nici un fel de Inrudire. 91
  • Cu tristete in suflet, m-am retras in mine insumi ~i am datconversatiei 0 aWi intorsaturii. Nu coboara spre Sachseln? Vremeaeste frumoasa; ce vedere superba etc. Privita din afara, aceasta intilnire a fost totallipsita de impor-tanta. Dar vazuta din interior, a avut 0 greutate atit de mare, incitm-a preocupat zile in ~ir ~i a ramas pentru totdeauna ~i de neclintitin memoria mea, ca un monument la margine de drum. Eram peatunci inca in acea stare copilareasca in care viata e alcatuita dinevenimente disparate, necorelate intre ele. Caci cine ar puteades co peri firul destinului care duce de la fratele Klaus la fata ceadraguta? Epoca aceea a fost plina de conflicte de -idei. Schopenhauer~i cre~tinismul, pe de 0 parte, nu reu~eau sa se armonizeze, iarpe de alta parte, or. 1 voia sa se elibereze de sub presiunea saumelancolia personalitatii or. 2. Nu or. 2 era deprimat, ci or. 1atunci cind i~i amintea de or. 2. Or, s-a intimplat tocmai in aceastaperioada ca din ciocnirea contrariilor sa se nasca prima fanteziesistematica a vietii mele. I~i facu aparitia bucatica dupa bucatica~i avu originea, din cite-mi amintesc, intr-o traire care ma tul-burase pro fund. Era intr-o zi cind 0 furtuna din nord-vest provoca valuri in-spumate pe Rin. Drumul meu spre ~coala ducea de-a lungullui.Deodata am V8.zut venind dinspre nord 0 corabie cu 0 mare velapatrata, mergind inaintea furtunii in sus pe Rin - un evenimentcomplet nou pentru mine: 0 nava cu pinze pe Rin! Asta imiinaripa imaginatia. Daca in locul fluviului cu ape repezi s-ar aflaacolo un lac care ar acoperi intreaga Alsacie! Atunci am aveanave cu vele ~i vase mari cu aburi. Atunci Basel ar fi un ora~portuar. Atunci am fi ca ~i la mare! Atunci totul ar fi altfel ~i noiam trai ca intr-o alili vreme ~i intr-o alta lume. Atunci n-ar existanici liceu, nici drum lung spre ~coala, iar eu a~ fi adult ~i mi-~organiza singur viata. Din lac s-ar ridica 0 colina stincoasa, legatade uscat printr-o limba ingusta de pamint, taiata de un canallat,peste care duce un pod de lemn pina la 0 poarta flancata de tur-nuri, 0 poarta care se deschide spre un ora~el medieval, construitpe versante. Pe stinca se gase~te 0 fortareata, cu un donjon inalt,un foisor. Era casa mea. Nu existau inauntru sali mari sau vreunsemn de fast. Incaperile erau mai curind mid ~i lambrisate simplu,biblioteca - extraordinar de atragatoare; se putea gasi in ea totce merita sa fie cunoscut. Exista ~i 0 coleqie de arme, iar basti- 92
  • oanele erau inzestrate cu tunuri impunatoare. In mica cetate seafla !Ii 0 gamizoana formata din cincizeci de indivizi Inarma~i.Ora!lelul avea dteva sute de locuitori, fiind guvemat de catre unprimar !Ii un consiliu al batrinilor. Eu eram arbitrul care se faceavazut doar rareori, eram juge de paix !Ii consilier. Ora!lelul aveape partea dins pre uscat. un port, in care era acostata nava mea cudoua catarge, echipata cu mai multe tunuri mici. Secretul donjonului, pe care-l !ltiam numai eu, era nervusrerum !Iitotodata raison d erre ale acestui Intreg aranjament. GIn-dul ma lovise ca un !l0C. Caci in turn se intindea, din virf !Ii pinala bolta pivnitei, 0 coloana din cupru sau un cablu metalic gros,care se despa~ea sus In firi!loare foarte fine, ca ni!lte crengute,asemenea coroanei unui copac sau - !Ii mai bine - ca un rizomcu toate radacinu~ele sale orientate In sus, rididndu-se In aer. Eletrageau din aer un anume "ceva" inimaginabil, care era dirijatInspre pivni~a prin coloana de cupru de grosimea unui bra~ de om.Acolo aveam 0 aparatura la fel de inimaginabiIa, un soi de labora-tor, In care fabricam aur, !Ii anume din acea substanta secreta pecare 0 extrageau din aer radacinile de cupm. Era Intr-adevar un arca-num1 despre a carui natura nu-mi faceam sau nu-mi puteam faceo idee. Nu-mi imaginam nici natura procesului de transformare. Pesteceea ce se petrecea In acest laborator, fantezia mea trecea Cll tactsau, mai curind, cu un soi de sfiala. Exista ca un fel de interdic~ieintema: sa nu prive!lti cu precizie !Ii nici sa·nu prive!lti la ceea cese extragea din aer. De aceea domnea 0 jena tacuta, cum spuneGoethe despre "Mume": Von ihnen sprechen ist Verlegenheit.2 "Spiritul" era pentru mine, binein~eles, ceva inefabil, dar Infond nu se deosebea esential de aerul foarte rarefiat. Ceea cesugeau radacinile !Ii transmiteau trunchiului era un fel de esentaspirituala, care devenea vizibila jos In pivnitii sub forma unormonede de aur finis?te. Nu era in nici un caz doar un simplu trucde magician, ci un secret al naturii venerabil !Ii de 0 importan~avitala, care-mi fusese impart~it - nu !ltiu cum - !Ii pe care nunumai ca trebuia sa nu-l divulg consiliului batrinilor, ci trebuiasa mi-l tainuiesc intrudtva chiar !Ii mie insumi. Drumul meu lung !Ii plictisitor spre !lcoala Incepu sa sescurteze Intr-un mod binevenit. Nici nu ie1?eam bine din c1adirea j Secret, lucru ascuns, tainic (n. t.). 2 Vorbim deele In perplexitate, Goethe, Faust ll, actul I, "Galerie mtunecata",versul6215, Editura Univers, Bucure~ti, 1983, trad. de ~tefan Aug. Doina~ (11. n. 93
  • ~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite ope-ratiuni de transformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecauraufiicatori, se aplanau litigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pre-gatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudentaafara din port, datorita unei brize u~oare, pentm ca apoi, facln-du-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vintputernic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa,de parca nu s-ar fi scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci dinreveria mea, ca dintr-o trasura care m-ar fi adus acasa fadi nici 0greutate. Aceasta indeletnicire extrem de placuta a durat citevaluni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a mea mise pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa con-struiesc, din pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati~i locuri ingenios fortificate, pentru care mi-a servit drept modelfortareata Hiiningen, care pe vremea aceea era conservata inca Intoate detaliile. Am studiat in acela~i timp toate planuri!e de forti-ficatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scurt timpam fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-amadincit ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceastapreocupare mi-a umplut orele de ragaz timp de peste doi ani,perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~ispre lucrurile concrete, indetrimentul personalitatii mele m. 2. Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, con-sideram ca nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poateoricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sama abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cuun interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Iegaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile, precum~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie dinni~te gropi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapacomuna de llnga Hiiningen, datlnd din anu! 1811. Plantele mainteresau ~i ele, insa nu din punct de vedere ~tiintific. Dintr-unmativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiintecare traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i saInfloreasca - un tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului.Trebuiau privite cu respect, contemplate cu mirare filozofica. De~i I Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), mare~al al Franei; numitIn 1678 comisar general al fOltificaiilor, a perfecionat apararea ora~elor (11. I.). 94
  • ceea ce biologia avea de spus despre ele era interesant, nu astareprezenta esentialuL Nu parveneam sa sesizez ciar ce era acestesential. In ce raport, de pilrla, se gaseau plantele fata de credintacre~tina sau de negarea ~ointei? 1mi era inexplicabil. Apartineauin mod evident sti:irii divine a inocentei, pe care era mai bine sanu 0 tulburi. In contrast ell ele, insecteie erau plante denaturate,flori ~i fmete care j~i perrnisesera sa se tirascii de colo-colo peun soi ciudat de picioare sau de catalige ~i sa zboare cu aripi, deparca ar fi avut ni~te petale sau sepale, pentru a-~i indeplini roIulde daunatari ai planteIor. Din pricina acestei aetivitati care contra-zieea legea, au fast condamnate la exterminari in rnasa, iar expe-difiile de pedepsire vizau mai ales diri:ibu~ii ~i omizile. "Mila ratade toate fiintele" se lildta exclusiv la animalele cu singe eald.Exeeptate din eategoria animalelor eu singe reee emu doar broa~-tele si broilstele riioase, datorita asemanilrii lor CD. oamenii. =,"1
  • u- i-nii de In ch.lda interesului meu cresclnd pentru $tiintele naturii, mi se intlmpla sa rev in din cind in dud 13 ciArtile mele filozofice. Proble!na aJ.egerii unei profesii se aprDpia In rilod aIarmanL De abia a~teptarn sa tern1in $coala. Atunci voi il1erge 10. universitate ~i voi studia; bineln1eles~ ~tiintele naturii. ~Atunci VOl ~ti ceva reaL r~.Jicinu-mi facusem bine aceasHi prornisiune, c5r a ~i Incol~it In- doiala: sa flU ma Indrept n13i degrab2~ spre istorie ~i filozofie? /poi :rD-an1 atras intens d~ ~i de civUizatia Babilonului ~i a~ fi preferat sa ma. fac arheoIog. Dar n-aearn bani ell sa pot studia in aWl parte dedt Ia Base!, iar aeolo nIl existau profesori pentnl aceste specialit2J.~i. Deci foarte cUlind an1 pllS capat planu1ui meu. Mult timp nu m-am putlt hotan $1 am tot aminat luarea unei" decizii. Tatal Ineu 191facea 0 graxflada de griji din aceasHl CaUZEl. Intr-o zi spuse: bliiat 11intereseaz8, tot felul de lucruri. Dar IlU ~tie ee vrea. " Nu puteam decit Sa-I dau dreptatc. Cind examenuJ de maturi- tate s-a apropiat ell pa9i repezi ~i a trebuit sa ne hot~h1m la ce facultate vrem sa ne mscriem, am spus dintr-o data; stud. ded ~tiintele naturii, dar i-am Hi.satpc colegii me] in dubiu dad; rna referf:am Intr-adevar 1a stud. phil. I S:1U fI.1 j-.ce,8.sta d.ecizie aparent rapida a Rut Insa HDtecedente, eu clteva saptamlni "lnainte~ in perioada. "in care :ox, disputau pentru luarea unei. hotar1ri, arn avut doua vise. mergeam printr-o padure Intunecoasa, care se lntindea de-a Iungul Rinu1ui. Am ajuns la 0 colina. midi, un l:umul fUln;~r;ar. ~i am In- ceput sa sap. un tirnp 8JTI oat, spre 111are:;:l Jne::::~ peste oseminte ale unor anin1ale p]~eJlst.01l(:e, 1:~5tami~>aSUSGiUXl extra-" Studiul ~tiintelor umaniste sau a1 ~tiinteIor nB}UI~j(n. t.). 96
  • ordinar interesul, ~i 1n acel moment am ~tiut: Trebuie sa cunosc natura, lumea 1n care traim ~i lucrurilecare ne inconjoara. Urma un al do ilea vis, in care ma gaseam din nou 1ntr-o pa-dure. Era strabatuta de cursuri de apa ~i 1ntr-un loc aflat 1n intu-nericul cel mai ad1nc am vazut, 1mprejmuit de maracinis des, unele~teu rotund ca un cerc. In apa zacea, pe jumatate sc~fundata,plasmuirea cea mai stranie ~i miraculoasa cu putin~a: un animalrotund, scinteind in multe culori ~i campus dintr-o mul~ime de ce-lule mici sau din organe aV1nd forma unor tentacule. Un radiolarlgigant, cu un diametru de aproximativ un metru. Mi s-a parut 0minune de nedescris ca aceasta creatura magnifica statea, fara afi deranjata, 1ntr-un loc ascuns, in apa limpede, adinca. A st1mit1n mine cea mai intensa dorin~a de cunoa~tere posibila, a~a cam-am trezit cu inima batindu-mi putemic. Cele doua vise m-audeterminat cu 0 forta cov1r~itoare sa ma decid pentru ~tiintelenaturii, inliitur1nd orice indoiala in aceasta privin~a. Cu ocazia respectiva mi-a devenit clar ca traiam 1ntr-o epoca~i intr-un loc in care erai obligat sa-~i d~tigi existenta. In acestscop trebuia sa fii ceva anume ~i ma impresiona profund ca toticolegii mei erau patrun~i de aceasta necesitate ~i ca nu g1ndeauabsolut deloc dincolo de ea. lmi paream mie 1nsumi ciudal. Dece nu ma puteam hotarl ~i fixa definitiv? Chiar ~i tocilarul D.,care-mi fusese prezentat de catre profesorul meu de germanadrept prototipul hamiciei ~i al con~tiinciozita~ii, era deja sigur caurma sa studieze teologia. Am constatat ca trebuia sa consimt sa.reflectez in sfir~it cu seriozitate la aceasta problema. Ca zoolog,de exempiu, nu puteam deveni dedt institutor sau, in eel mai buncaz, angajat la 0 gradina zoologica. Asta nu -era 0 perspectiva, niciin condi~iile unor pretentii modeste. Oricum, a~ fi preferat-o fatade 0 cariera in invatamintul ~colar. In timp ce ma aflam in acest impas mi-a venit deodata ideeainspirata ca a~ putea -studia medicina. Este straniu, dar ea nu-mitrecuse niciodata 1nainte prin minte, cu toate ca bunicul meupatem, despre care auzisem at1t de multe, fusese medic. Tocmaide aceea manifestasem chiar 0 anumita rezistenta fata de aceastaprofesie. Deviza mea era: "Sa nu cumva sa imiti." Acum 1nsami-am spus ca studiul medicinei macar incepea cu eel al ~tiintelornaturii. In privin~a aceasta a~ face 1n orice caz ceva ce-mi placea. 1 Animal din ordinul protozoarelor marine, avind la exterior numeroasepseudopode, dispuse radial (n_ t.). 97
  • In plus, domeniul medicinei era atit de vast ~i de variat, incit gaseai intotdeauna 0 posibiIitate sa activezi rntr-o anume direc~ie ~tiintifica. Optasem cIaI pentru ,,~tiinta". Intrebarea era cloar: cum? Trebuia sa-mi ci~tig piinea ~i, intrucit n-aveam bani, nu puteam frecventa 0 universitate striiina, ca sa ma pregatesc pentru o cariera ~tiintifica. In cel mai bun caz puteam deveni un diletant in ~tiinta. Intrucit, in plus, eram considerat de multi dintre colegii mei, precum ~i de oamenii (cite~te: profesorii) care aveau autoritate in domeniu, drept 0 fiinta nu deosebit de simpatica ~i care genera suspiciuni ~i repro~uri, nu exista nici speranta de a gasi un pro- tector care mi-ar fi putut sprijini dorinta. A~a ca, in cele din urma, m-am decis sa studiez medicina, avind sentimentul nepIacut ca nu era bine sa-ti.rncepi viata cu un asemenea compromis. Oricum, aceasta decizie irevocabila m-a facut sa ma simt considerabil u~urat. Dar acum se na~tea intrebarea penibiIa: De unde sa vina banii necesari studiului? Tata putea face rost de ei numai partial. A soli- citat insa 0 bursa la universitate pe care, spre ru~inea mea, am ~i ob~inut-o apoi. Ma ru~inam mai putin din cauza faptului ca saracia noastra era a~tfel confirmata in fata tuturor, cit mai degraba din cauza convingerii mele intime cii toti oamenii "de sus", ca sa zic a~a, deci cei cu autoritate in materie, nu-mi erau binevoitori. Eu n-a~ fi sperat ~i nu m-a~ fi a~teptat niciodata la aceasta bunatate "de sus". Profitasem, in mod evident, de prestigiul tatalui meu,• care era un om bun ~i fara ·compIicatii. Simteam cii sint extrem de diferit de el. A veam, de fapt, despre mine doua opinii diver- gente. Nr. 1 vedea personalitatea mea ca pe un tinar putin simpatic ~i dotat mediocru, dar avind pretentii ambitioase, un temperament necontrolat ~i maniere indoielnice, ba entuziasmat in mod naiv, ba deceptionat in mod pueril, ~i fiind in adincurile fiintei sale un obscurantist izolat de lume. Nr. 2 II considera pe nr. I drept in- truchiparea unei sarcini morale dificile ~i ingrate, un fel de leqie care trebuia parcursa ~i tocita neaparat, ingreunata de 0 serie de defecte, ca lene sporadica, Iipsa de curaj, deprimare, entuziasm inept pentru idei ~i lucruri pe care nu Ie apreciaza nimeni, prietenii imaginare, Iimitare, prejudecata, prostie(matematica-!), lipsa de intelegere fata de alti oameni, confuzie ~i dezordine in chestiuni tinind de domeniul concep~iei asupra lumii, nici cre~tin, nici altceva. Nr. 2 nu era de fapt un caracter, ci 0 vita peracta1, nascut, I Viata implinita (n. t.). 98
  • traind, mort, totulintr-una, 0 viziune totala a inse~i naturii umane;de 0 claritate nemiloasa fata de sine, dar incapabil ~i indecis in ase exprima pe sine insu~i prin intermediul dens ~i obscur allui 1,de~i de fapt ar fi nazuit s-o faca. Nr. 1 era, dnd predomina nr. 2,continut in acesta Si anulat; dimpotriva, nr. 2 il privea pe celalaltdrept un univers launtric Intunecat. Nr. 2 resimtea expresia po-sibila a sinelui sau ca pe 0 piatra care era aruncata de la marginealumii ~i se scufunda fara zgomot in infinitatea noptii. In elinsu~i(adica in nr. 2) domnea Insa lumina ca In incaperile spatioase aleunui palat regal, ale carui ferestre inalte se deschideau spre unpeisaj scaldat in soare. Aici, sensul ~i continuitatea istorica sta-pineau In cea mai stricta contradiqie fata de hazardul incoerental vietii lui 1, care nu gasea de fapt In vecinatatea sa imediata niciun punct de contact. Nr. 2, In schimb, se simtea intr-un acordsecret cu Evul Mediu, personificat in Faust, cu mo~tenirea tim-purilor trecute de care Goethe era vizibil impresionat pina inrarunchi. Deci Si pentru el - ~i aceasra era marea mea mlngliere- nr. 2 constituia 0 realitate. Faust Insemna pentru mine, 0 intu-iam cu 0 oarecare teama, mai mult declt Sfinta Evanghelie ceade la loan, pe care 0 Indragearn atlt. In el traia ceva ce aqiona Inmod nemijlocit asupra simtirii mele. Cristos cel al Sfintului loanmi-era strain, dar ~i mai strain Imi era Mlntuitorul sinoptic, pednd Faust era un echivalent viu allui 2, ceea ce ma convingeaca el constituia raspunsul dat de Goethe la intrebarea timpului sau.Aceasta lntelegere nu numai ca m-a consolat, ci mi-a conferit ~io siguranta iriterioara sporilli, precum ~i certitudinea de a apartinesociellitii omenesti. Nu mai erarn un unicat Si 0 simpIa curiozitate,un a~a-zis lususl al naturii crude. N~ul ~i garantul meu era Insu~imarele Goethe. Aici, ce-i drept, Inceta intelegerea provizorie. In ciuda admi-ratiei mele, criticam soiutia definitiva din Faust. Subapreciereacopilareasca a lui Mefisto ma mlhnea personal, intocmai ca in-fumurarea lipsita de scrupu1e a lui Faust ~i mai ales uciderea luiPhilemon ~i Baucis. In aceasta perioada am avut un vis de neuitat, care m-a speriat~i incurajat totodata. Ma aflam in pEn a noapte, intr-un locnecunoscut Si inaintam numai anevoie impotriva unei vijeliiviolente. In plus, se lasase ~i 0 negurii deasa. Eu tineam cu arnbe1e I Joe, amuzament, pHicere, gIuma (11. t.). 99
  • mlini 0 lumina mica, incercind s-o feresc de rafalele de vint careamenintau in fiece c1ipa s-o stinga. Totul insa depindea de reu~itamea in a tine aceasta luminWi in viata. Deodata am avut impresiaca ma urmarea ceva. Am privit indarat ~i am zarit 0 forma neagrauria~a, care venea in spatele meu. In acela~i moment am fost ins acon~tient - cu toata spaima mea - ca trebuia sa-mi salvezluminita prin noapte ~i furtuna, in ciuda tuturor primejdiilor. Cindm-am trezit, mi-am dat imediat seama: este "stafia din Brackenl",prapria-mi umbra proiectata pe direle invirtejite ale cetii ~i gene-rata de catre luminita pe care 0 duceam in fata mea. Am ~tiut,totodata, ca luminita era con~tiinta mea; este singura lumina pecare 0 am. Propria mea cunoa~tere e unica, e cea mai mare co-moara pe care 0 posed. Este adevarat ca-i infinit de midi ~i defragila in comparatie cu forte Ie intunericului, totu~i e 0 lumina,singura mea lumina. Acest vis a insemnat pentru mine 0 mare iluminare: acum ~tiam ca nr. 1 era purtatorulluminii, iar nr. 2 11urma ca 0 umbra. Sarcina mea era aceea de a men tine lumina ~i de a nu privi inapoiin vita peracta, care era un imperiu luminos de alta natura ~i inter- zis in mod manifest. Trebuia sa inaintez impotriva furtunii, care cauta sa ma impinga inapoi in obscuritatea incomensurabila a lumii, acolo unde m: se vede ~i nu se percepe nimic in afara de suprafetele unor secrete de nepatruns. In calitate de nr. 1 trebuia sa merg mai departe spre studiu, spre ci~tigul de bani, in tot felul de dependente, incilciri, dezordini, erori, supuneri ~i infringeri. Furtuna care sufla inspre mine era timpul care curge fara incetare spre trecut, care ma urmare~te insa pas cu pas, la fel de fara preget ~i de direct. EI exercita 0 putemica forta de suqiune, care aspira in sine cu nesat tot ce exista ~i careia nu i se sustrage pentru 0 clipa decit ceea ce-~i face loc inainte. Trecutul este colosal de real ~i de prezent ~i ia cu el pe oricine nu se poate rascumpara printr-un raspuns satisfacator. Imaginea mea des pre lume a cunoscut atunci 0 Intoarcere de inca 90 de grade: am realizat ca drumul meu ducea irevocabil spre exterior, spre limitarea ~i obscuritatea tridimensionalitatii. Aveam impresia ca Adam parasise odinioara Paradisul in acest chip. 1 Munte in masivul Harz din Germania. Imaginaia populara a plasatacolo Intllnirea vrajitoarelor ~i a diavolilor In timpul "noPtii walpurgice"; eaeste reprezentata Intr-o scena celebra din Faust de Goethe ~i In opera ellacela~i nume de Gounod (n. t.). 100
  • De ·:;:;I:lsepernfU e.l fantornatic. ~i lumina era acolc In su-·dcarea trebuia S2~ un agor pietros. are llI~arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de vis ?~.1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea viseera.1J trimise direct Durnnezeu - sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1 0aslrrdlasei.i.1 l;1sa atlta critica gnoseologica7 i"nclt alYl fDst 2ts21tat deIDJoieli, Se putea spune; de exemplu, ca inteligenta rnea e;lcluase ~i brusc la iveaEi Tn vis la un I110rnent dat.acesta era ~i cazuL Dar asta nu-i 0 explicatie, ci doar 0 clescriere. care se punt, este de. fapt de ce avusese loc un astfeld.e praces Si de. ce se irrise In con~tiint2L Doar nu facuserD. nirnie pentru a sustine aceasta dezvoltare, Cl ITieletTa.U de parte.a cealalta. Trebuia deci sa actioneze ce"Ct Incc-va inteEgent, In orice caz ce"a mai inteligent decit . caCITiE ITii~-3Y fi trecut niciodat2:. prin minte ideea geniaUi ca lumjnosulimperiu interior apare, In lumina constiintei; aoar ca 0 UITlbdi }.cum am in~e.les deodata lTIulte lucruri care In trecutlrni fusesers. inexplicabile: ~i anUIl1e ace-a umbra rece a uluirii ~iiDsrra.inarii care trecea de fiecare data pe fetele o::nnenilof clnd se s~;,fac aluzie la ceva ce aInlntea de uni:versul interior. TrebL~ia s~tul Jas pe tlf. 2 In urrna rnea; asta imi era c1ar. Darf.,-avearn ~- pentru nhnic 111 lume sa-l reneg fata de mine lnsumi oie,)cLUc.~hL1r a-l declay nul. Ar fi fast 0 a:utorrlutilare s in ri-a-rrr~ai fi existat absolut nici 0 posibilitate de a ofl.ginil .-. ~~/iselor. Pentru iTilne nu era nici un dubiu ca. ill. L ave:,1 ceva Cie-(;iface en producerea viselDr~ 91illte1igen~a superioara necesara se iputea c:tribui ell u~uriITta. Eu lDsurni In3~simtearn. Intr-o luasurtirot :rIled mare identic ell nr. 1 ~ iax aceasta stare sc do/edi ca 0 cornponent.a a latuni lui 2; care era rr~u1.tma.izator ~i eu care" tocrnai din acest moth/ ~nu ma rn&£ puteami,der:Jlc, T":1.". 2 era in rea1itate 0 pfanton1a~i, adica en care Sc;p·;Jte~.:~ rEl~_su.ra putere en obscuritate.a lun1ii .... J..sta nu iitm:;em:rnai in. L~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1 pot constata retro~ doar un lucru neHi:D.1Llrit~ chicn~daca~ din de vedere 11cOTI:?dentizarn ID mod indiscutabil. caz~ Intre Tiline $i lr~ 2 se proausese 0 mptuls., care de nf. 1 S1. rr:s, distanta in de nr. 29 ca.re o pers()nalit?~te 1ntruc1tl8. E,-utcnoDJ.~L .SE ClffiI::;e de DUTunezeu (n. t.). 101
  • N-am legat de asta nici 0 reprezentare a unei individualitati anume,ca de exemplu pe aceea a unui revenant1, de~i datorita originii°mele de Ia tara 0 astfel de posibilitate ar fi fost pe deplin accep-tabiHi. Caci Ia tara se crede ln aceste Iucruri In functie de circum-stante; ele slnt ~i nu siot. Singurul Iucru c;.lar Ia acest spirit era caracterul lui istoric,lntinderea lui ln timp, respectiv atemporalitatea lui. Toate asteanu mi Ie-am spus, desigur, ln atitea cuvinte, dupa cum nici numi-am facut 0 idee despre existenta sa spatiala. EI juca rolul unuifactor care nu era clar definit, fiind totu~i prezent ln mod definitiv .In fundalul, In premiseIe existentei mele . . Omul vine pe Iume, fizic ~i psihic, cu ni~te predispozitii in-dividuale ~i ia cuno~tinta mai lntli de mediul sau parintesc ~ispiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de acorddoar In mod Iimitat. Spiritul familial poarta lnsa, la rindul sau,amprenta spiritului epocii, care, In sine, Ie este celor mai multioameni incon~tient. Daca spiritul familial constituie un consensusomnium2, atunci el va reprezenta ;.:~ sentiment de siguranta inraport cu lumea; daca el se afla lnsa in opozitie fata de ce- multi~i este el insu~i brazdat de contradictii, atunci se na~te sentimentulde nesiguranta in raport cu Iumea. Copiii reaqioneaza mult maiputin la ceea ce spun adultii dedt la factorii imponderabili dinatmosfera inconjuratoare. La aceasta, copilul se adapteaza in-con~tient, adica in el se produc corelatii de natura compensatorie.Reprezentarile "religioase" ciudate, care ma asaItasera deja incopilaria cea mai frageda, erau pUismuiri nascute sponian, caretrebuiau intelese ca reaqii la anturajul meu parintesc. Indoielilereligioase, carora mai tlrziu tata avea sa Ie cada, In mod evident,victima, au cunoscut In el, bineinteles, 0 perioada vasta de pre-gatire. 0 asemenea revolutionare a propriei lumi, ~i a lumii ingeneral, lncepe sa se contureze ~i sa-~i arunce umbra cu muIt timpinainte, ~i anume cu atit mai mult, cu dt con~tiinta s-a ferit cu maimare disperare de puterea ei. Este de inteIes ca unele presimtiriII cufundau pe tata intr-o stare de nelini~te, care, fire~te, se reper-cuta ~i asupra mea. N-am avut niciodata. impresia ca astfel de influente ar fi ema-nat eventual de la mama, caci ea era oarecum ancorata intr-un 1 Strigoi, stafie (n. t.). 2 Acord al tutmor, acord universal (n. t.). 102
  • Leren lnsa niciodata ca fiindct, Inc:recen. In (Tedin;a ;cU EI avea- a~a simteameu -lntru~=lt/a de-a f;~cecu 2xdrllCle pomiL muntii~ clmpiile ~i }Ig:[tc,,U";;, care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei encrt.sdnb si rnaDifestarile ei conventionale. Acest fundal Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a por-nit nici un fel de , din contra, constatarea mi-a conferitde fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a trecut niciodata Injnte ell de era aceasta fandare. Nr. 2 al mameiTnele rni-·era sprijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~teairtre ~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie /2/i -:it d.e r-:-.:uh anticioat dezvoltarea mea aH1 ",e",;,..,.."o·11p!" - I ·-"-:.,,;c!.-.·V-"~L""" "" 11h~]F~i ,•..•._-,_.:. , ....•••.•..•. ·v ; __ ~u,m V 1 a r,,"po"0,fJY.. moda!lta~tl l--C-- ~ , religioasa a tataJui meu, eit ~i a irnaginii de azi asupra lumii, carernel ea flU s-a naSCLEd.e azi pe mIlne, ci s-a conturat eu multJ:nairrcc> avenl noastra personaHi~ slntem,pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victimele ~i unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna 5secole. Putem 0 intreagzc sa crectem di facem totul dupa Eost~l. ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal :pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chiarCl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atltrnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente. Ce: a~a 0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si(:!,nume.2C=~2. parts cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu pe.. Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0cicmo[<streazli flo:;str[i occidentala, care se adreseaza ex~ verbis acestui em};;1terior ~i inceard de aproape doua miine arE in mod serios sa-l aduc3_ 10. cuno~tinta con~tiintei deSJ.prarat3. ~i persoDalisr:"ului acesteia: Noli foras ire, in interiorehomine habitat veritos nu fa duceti in afara, in omul interior f ade/axul !) anii 1892 ~i 1894 am pmtat 0 serie de discutii vehemente~1 ,c+~dl,aUI ~_,e ·Cl • ., .. ~ .. ~p ,., CCOi(-o-p l bi" t"l t ? Ifl:",", :-c SfL:_l~~_i~:U~_l.:",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so. i-tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor. Epoca sa erOlca se Prin cuinte precise (n. t.), 103
  • lilcheiase 0 data, cu ~ - <.ldC:} -,uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de Lauten. In 2prc-pierea cascadei Rinului, cazu lntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3-; 5ecufunda in amintiri ale de~ii de student. continL1z~ furne.zelunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :ct[H de casnici2 32" Face.;:;.mult bine - prea mull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros,9i suferea de 0 irascibilitEte cronica. Arnb-ii mer lsi dad.e~=;.umare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuitaWl c:amult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil~ll,E"-" IIzdruncinara mai tirziu si credinto .. 1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific21seraIui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nuse preta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunoscatitudinii ei, deseori uu eram in stape in frlutemperament. E drept ca rarnineam cJ:lpllo:cii1crluinervoase, dar cind imi pares. a fi Intr~o c;.ccesibilz. incere am sa leg ell el 0 discutie, in de a afla ce£}. Tlai rn1~dte J111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard 1ui ~i ellceea ce ln1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~-nj~er~~ c~ era clilrchinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cuconceptia sa religioasa asupra lumii, D·intr-o serle de 2dt~ziiseserrl Ia convingerea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, itllparea ca luerurile puteau sta a~a nmnai dad jjnecesara. Din incerdirile mele de a incfopi eu 1 21m anatintr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1:Tt.nJclttoaLeintrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlfde viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L;umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nucum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitlasa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;minca sa ajungem Ia (} conversarie CODstrUCt1va. Iv1i se a;_,rTl2,-pe inimaginabil ca el sa flU fi Iacur ~i sa nn fi aut Ci3a Tn8.1evidenta dintre toate experientele, cea a lui Dt.unnezell, ill;3,C;iTal1ta despre teoria cunoa~terH spre :l ITL~)fi Elm_L~rit ca c 83t[~1 decunoa~tere nu poate fi dovedita, dar rni~era 1~~ de ciar CR nici reID-avea nevoie de vreo tot a~a de putin preCUi1i trebuia sami se dernonstreze frurnusetea unni iqaSEirit de SO;;l:rt· san tearll:i ITI,fata posibilitatilor lumii Doctume,tmr-lJrl cncdfoarte nemdelTllnatic. 8a-1 trans:rnit aceste fnplina de sperante de a-I S;jpJice c"iestiniJl deQ~~e;bH (:;;.1.", deavusese parte ftlfa ~rn::buia s§~~;eCe,le cu cinec ~j
  • atunei 0 faeea cu familia lui ~i eu sine insu~i. De ce n-o facea ellDumnezeu, sumbrul auctor rerum creatarum1, unicuI care este cuadevarat responsabil pentru suferinta lumii? I-ar fi trimis cu sigu-ran~a ca raspuns unul din acele vise magice, infinit de profunde,pe care mi Ie trimisese mie chiar fara sa-L fi intrebat, pecetlu-indu-mi astfeI soarta. Nu ~tiam de ce - era pur ~i simplu a~a. Baimi permisese chiar sa arunc 0 privire in propria Sa fiinta. Aceastadin urma era cu siguranta un mare secret, pe care nu aveam voiesau nu puteam sa-l dezvaIui nici tatei. Aveam senzatia ea i I-a~fi putut eventual imparta~i daea ar fi fost capabil sa inteleagaexperienta directa a lui Dumnezeu. Dar nu inaintam niciodata atitde mult in discutiile pe care Ie purtam cu eI, nici macar nu ajun-geam in raza problemei, pentru ca 0 abordam intotdeauna intr-omaniera foarte nepsihoIogiea ~i inteIectuaIa ~i evitam pe cit posibilaspectul sentimental, spre a nu-i decIan~a emotiile. Dar acest modde apropiere avea mereu un efect asemanator cu eel aI basmaIeiro~ii asupra taurului ~i ducea Ia reaqii de enervare, care mie imierau de neinteIes, fiindca eram incapabil sa pricep cum de unargument perfect rational se putea lovi de 0 rezistenta emotionala. Aeeste discutii sterile ne necajeau pe amindoi ~i in ceIe dinurma ne retrageam, fiecare avind sentimentuI sau specific de in-ferioritate. Teologia ne instrainase reeiproc pe tata ~i pe mine. Amsimtit asta din nou ca pe 0 infringere fatal a, in care insa nu masimteam singur. A veam 0 presimtire sumbrii ea tata ei:izuse inevi-tabiI vietima destinuIui sau. Era singuratie. N-avea niei un prietencu care sa se fi putut sfatui, eu eel putin nu cuno~team pe nimeniin anturajul nostru pe care sa-l ered in stare a-i aduee cuvintuI salvator. Odata I-am auzit rugindu-se: se Iupta cu disperare pentrueredinta sa. Am fost zguduit ~i revoltat deopotriva, fiindea vedeamcit de fara sperante cazuse prada Bisericii ~i gindirii ei teologiee.Ele il parasisera, infidele, dupa ce ii bloeasera toate posibilitatiIe de a ajunge nemijlocit la Dumnezeu. Atunci am inteIes cit se poate de adine ceea ce triiisem: Dumnezeu Insu~i dezavuase in visul meu teoIogia ~i Biseriea intemeiata pe ea. Pe de aIta parte, toIerase teologia, ca ~i atitea alte lucruri. Mi se parea ridicoI sa admit ea oamenii ar fi putut determina astfeI de dezvoltari. Gare ce erau oamenii? Se na~teau pro~ti ~i orbi asemenea eatelu~iIor, aseme- nea tuturor fapturilor Domnului, inzestrati cu cea mai saraea- cioasa lumina, care nu poate lumina bezna in care orbeeaie ei. De I Autor allucrurilor create (n. t.). 105
  • asta eram sigur ~i la fel eram ~i de faptul di niei unul dintreteologii pe eare-i euno~team nu vazuse eu propriii oehi "lumina[care] lumineaza in intunerie"l, altfel n-ar fi putut propovadui a"religie teologidi". N-aveam ee sa fae eu a "religie teologidi";ea nu corespundea felului in care traisem eu experienta Domnului.Ea ii pretindea omului sa creada, fara nadejdea de a ~ti vreodata.E ceea ce, cu mare efort, ineercase tatal meu, dar e~uase. Tot a~ade putin se putea apara tata ~i impotriva materialismului ridicolal psihiatrilor. Doar ~i aeesta era eeva in care trebuia sa erezi, lafel ea ~i in teologie! Eram mai sigur ca nieiodata ca ambeledueeau lipsa de eritidi gnoseologidi ~i de experienta. Tatal meu traia in mod vizibil sub impresia ca psihiatrii ar fidescoperit in creier ceva care dovedea ca inloeul unde ar fi trebuitsa fie spiritul se afla materia ~i nimie "aerat", "spiritual". A~a seexpliea de ce ma avertizase tata in diverse rinduri ca nu cumvasa devin materialist, dadi studiam medieina. Pentru mine insa,avertismentul sau insemna, de fapt, sa nu care cumva sa credceva, dici doar ~tiam ea materiali~tii, aidoma teologilor, eredeauin definitiile lor ~i mai ~tiam ~i di tata, saraeul, dizuse pur ~isimplu din lac in put. Prieepusem ca acea eredinta ce-mi eramereu superlaudata ii jucase 0 festii fatala, ~i nu numai lui, eimajoritatii oamenilor eultivati ~i serio~i, pe care ii cuno~team.Pacatul suprem al credintei mi se parea a fi faptul di ea anticipaexperienta. De unde ~tiau teologii ea Dumnezeu orinduise anu-mite lucruri in mod deliberat ~i di "permitea" altele ~i de unde~tiau psihiatrii ca materia poseda proprietatile spiritului uman? Eunu eram deloe in perieol de a cadea vietima materialismului, dartatiHmeu, da; asta imi devenea tot mai cIar. Cineva ii ~optise eusiguranta eeva la ureche despre "sugestie", pentru ca el citeaatunei, dupa cum am deseoperit la aeea vreme, eartea lui Bern-heim asupra sugestiei, tradusa de Sigmund Freud.2 Era pentrumine eeva nou ~i important, caei pina atunci iI vazusem pe tataeitind doar romane sau eventual cite a deseriere de calatorie.Toate cartile "inteligente" ~i interesante pareau a-i fi interzise.Leetura nu-l faeea insa ferieit. Toanele sale depresive se Inmul-teau ~i se intensificau, la fel ea ~i ipohondria lui. De un numar 1 Citat din loan 1,5: Si lumina lumineazii fn fntuneric $i fntunericul nacuprins-o (n. t.). 2 Die Suggestion und ihre Heilwirkung (Sugestia $i efectul ei terapeutic),Leipzig ~i Viena, 1888 (n. ed. germ.). 106
  • de ani deja, se viiitase de toate simptomele abdominale posibile,fara co. medicuI sa fi putut constata ceva precis. Acum se pIingeade senzatia de a avea "pietre in burta". Muit timp n-a fost Iuatde noi in serios, dar in ceIe din urma medicuI a C8.zutpe ginduri.Era Ia sfirsituI verii Iui 1895. In primavara imi incepusem studiile 10. Universitatea din Basel.Singura perioada a vietii meIe in care ma pIictisisem - adica aniide ScoaIa - se incheiase Si acum mi se deschideau portile de aurspie universitas litterarum Si spre libertatea academica: voi aflaadevaruI despre natura in aspecteIe sale principale, voi invata totce se putea sti des pre am, din punct de vedere anatomic Si fizio-logic, si 10. acestea se va adauga cunoasterea starilor biologice deexceptie, si anume a boIilor. In plus, am putut intra intr-o asociatiepurtind culori, Zofingia I, careia ii apartinuse si tata odinioara. PecInd eram inca "boboc" m-a insotit chiar intr-o excursie a asoci-atiei, intr-un sat viticol din Markgrafenland, si a tinut acoIo undiscurs plin de haz, in care, spre incintarea mea, a iesit iar 10. ivea-l1i spiritul vesel 0.1 trecutuIui sau studentesc. In acelasi timp amrecunoscut, fulgerator, ca propria lui viatii incetase definitiv 0 datacu terminarea studiilor si mi-au trecut prin minte versurile unuicintec studentesc: Privind fn jos, ei plecarii Spre-a filistinilor {ara. o jerum, jerum, jerum, o quae mutatio rerum!2 Aceste cuvinte m-au apasat greu pe suflet. Doar fusese Si elpe vremuri un student entuziast in primul sau semestru, asa cumeram eu acum; lumea se deschisese pentru el, asa cum mi sedeschidea!li mie; comoriIe infinite ale !ltiintei fusesera etalate infata Iui, co. Si in fata mea. Oare ce-l frinsese, ce-l inacrise !Ii in-veninase? Nu gaseam nici un raspuns sau gaseam prea multe.Discursul tinut de eI 10. un pahar de vin in acea seara de vara afost parea ultima scaparare a unei amintiri vii dintr-o epoea in careel fusese ceea ce ar fi trebuit sa fie. Curind dupa aceea, starea luise inrautati. Spre sfiqitul toamnei Iui 1895 cazu bolnav 10. pat !Iiinceta din viata 10. inceputul anuIui 1896. J Numele vine de la ora~elul Zofingen, in cantonul Aargau, unde a fostinfiintata aceasta asociatie studenteasca (n. t.). 2 0, ce mutatie a lucrurilor! (N. t.) 107
  • Dupa cursuri, ma intorsesem acasa in ziua aceea ~i ma in-teresasem cum se simte. - Ah, e Ia fel ea de obicei. Este foarte sIabit, zise mama. EIii ~opti eeva, ~i ea spuse, dindu-mi a intelege din priviri ca tatadelira: Vrea sa ~tie daca ai trecut deja examenul de stat. Mi-am dat seama ca era cazul sa mint: - Da, totul a deeurs bine. A oftat u~urat ~i a inehis oehii. Ceva mai tirziu, m-am intorsla el. Era singur. Mama mea avea treaba in camera de alaturi. Tatahorcaia ~i am realizat ca intrase in agonie. Stateam linga patul Iuinemi~eat, ca tintuit sub efectul unei vraji. Nu mai vazusem nici-odata un om murind. Deodata, a ineetat sa mai respire. Am ~teptat~i am tot a~teptat suflarea urmatoare ... Dar ea nu a mai venit.Atunci mi-am amintit de mama ~i m-am dus in camera veeina,unde am gasit-o ~ezind la fereastra ~i tricound. - Moare, am zis. S-a apropiat cu mine de pat ~i a vazut ca tata murise. - Cit de repede s-a ispravit totul, mi-a spus, mirata parca. Zilele urmatoare au fost apasatoare ~i pline de durere; putine amintiri de atunci mi-au ramas intiparite in minte. La un momentdat, mama vorbi pe vocea ei "cea de-a doua" eu mine sau cu aerul care ma inconjura: - Pentru tine a murit la timp. Ceea ce-mi dildu senzatia ca trebuia sa insemne: Nu v-atiinteles ~i ar fi putut sa-ti devina un obstaeol. Acest punct de vedere mi se paru a eorespunde cu personali-tatea nr. 2 a mamei mele. Aeest "pentru tine" ma lovi cumplit ~i am simtit di 0 bueatade trecut se incheiase in mod irevocabil. Pe de aWi parte, se trezi la viata in mine 0 bucata de barhiltie ~i de libertate. Dupa moartea tatei, m-am mutat in camera lui ~i i-am luat locul in cadml fami- liei. Trebuia, de exemplu, sa-i dau mamei saptaminal banii pentru menaj, fiindca ea nu ~tia cum sa gospodareasca ~i sa dramuiasc~, banii. La aproximativ ~ase saptamini dupa ee a murit, tata mi-a apa- rut in vis. Deodata s-a aflat in fata mea ~i mi-a spus ca tocmai venise din eoneediu, ca se odihnise bine ~iacum se intoreea acasa. M-am gindit ca avea sa-mi repro~eze ca ma instal as em in camera lui. Dar nici gind! Mi-a fast totu~i ru~ine ca imi imaginasem ca murise. Peste cueva zile, visul s-a repetat, de data asta tata seintorcea acasa insanato~it dupa boala, iar eu imi faceam din nou repro~uri ca putusem sa cred ca murise. M-am tot intrebat apoi: 108
  • "Ce iIlseamna aceasta intoarcere a tatei in vis? Cum de pare atitde «real»?" A fost 0 experienta de neuitat care m-a obligat sameditez pentru prima oara la viata de dupa moarte. o data cu moartea tatalui meu s-au ridicat probleme serioase~i grave in legatura cu continuarea studiilor me1e. 0 parte dinrudele mateme era de parere ca ar fi trebuit sa-mi caut un loc deamploiat comercial la 0 casa de comert, pentru a ci~tiga cit maicurind ceva bani. Fratele mezin al mamei s-a oferit s-o ajute,intrudt mijloacele de care dispuneam nu erau nici pe departesuficiente pentru trai. M-a ajutat un unchi dinspre tata. La sfir~itulstudiilor mele ii datoram trei mii de franci. Restul I-am cl~tigatlucrind ca asistent preparator ~i ocupindu-ma cu vinzarea uneicolectii mici de antichitati, pe care am preluat-o de la 0 matu~aMtrina ~i am, vindut-o in mod avantajos, bucata cu bucata, in-casind un profit foarte binevenit. N-a~ dori sa nu fi avut parte de aceasta perioada de saracie.Omul invata atunci sa aprecieze lucrurile simple. Imi amintescinca foarte bine ca am prim it odata cadou 0 cutiuta plina cu tigaride foi. M-am simtit imparate~te. Mi-au tinut un an intreg, cadmi-am acordat mie insumi permisiunea de a lua doar cite una infiecare duminica. Privind in urma pot sa spun: anii studentiei au fost ani frumo~ipentru mine. Totul era insufletit spiritualice~te ~i a fost ~i 0 epodia prieteniilor. In cadrul asociatiei Zofingia am tinut mai multediscursuri pe teme teologice ~i psihologice. Purtam conversatiidintre cele mai animate ~i nici gind ca ele sa fi abordat numaisubiecte medicale. Discutam in contradictoriu in legatura cu Scho-penhauer ~i Kant. Aveam cuno~tinte despre diferitele stiluri alelui Cicero ~i ne interesau teologia ~i filozofia. Se putea presupune la fiecare, ca sa zic ~a, 0 formatie clasica ~i 0 traditie intelectualaingrijita .. Printre prietenii mei cei mai apropiati se numara Albert Oeri1•Prietenia dintre noi.a durat pina la sfir~itul vietii lui (1950). Lega-tura dintre noi avea de fapt cu vreo douazeci de ani mai mult dedt noi in~ine, deoarece incepuse deja la sfir~itul anilor ~aizeci ai se- colului trecut cu prietenia dintre tatii no~tri. Dar, spre deosebire de ei, ,pe care soarta i-a despartit treptat in anii de mai tirziu, pe I Personalitate marcanta care a jucat un rol important In viaa politica ~icultural a a ora~ului Basel (11. t.). 109
  • Oeri ~i pe mine destinul nu numai ca ne-a tinut impreuna, dar ne-aunit pina in ultima c1ipa ~i prin legatura fidelitatii. II cunoscusem pe Oeri ca membru al asocia(iei Zofingia. Erape dt de plin de umor, pe atit de plin de suflet, de sensibilitate~i un povestitor excelent. M-a impresionat ca era stranepotul luiJacob Burckhardt, pe care noi, tinerii studenti ai Baselului, 11veneram ca pe marele am ajuns deja legendar, dar care traise ~iactivase in mijlocul nostru. Da, Oeri amintea puin de aspectulexterior aI acestui om rar, ~i anume prin unele trasaturi ale fe(ei,prin gesturile ~i mi~cariIe lui ~i prin felul sau de a vorbi. Am aflatcite ceva de la prietenul meu ~i despre Bachofen, pe care, ca ~ipe Burckhardt, il intilnisem uneori pe strada. Insa mai mult dedtaceste elemente exterioare m-au atras stilul sau meditativ, modulin care privea evenimentele istorice, matuntatea, surprinzatoarela virsta aceea, a judecatii sale politice ~i precizia lui adesea ului-toare in in(elegerea personalitailor contemporane, pe care spiritul~i hazul sau Ie puteau schia intr-un chip inimitabil. Scepticismullui descoperea vanitatea ~i nimicnicia chiar ~i sub faldurile celemai stralucitoare ale draperiilor. eel de-al treilea in aliana era Andreas Vischer, decedat dinpac ate prematur, dupa ce a fost ani de zile conduditorul spitaluluidin Urfa, in Asia Mica. Obi~nuiam sa ne adunam eu toW ~i sadiscutam la "Adler" din Weil ~i la "Hirzen" din Haltingen, la unpahar de Markgrafler, sub soarele striilucitor sau sub luna in per-manenta transformare. Aceste conversaii au alcatuit punctul culmi-nant ~i de neuitat al vietii mele studente~ti. Intrudt profesia ~i locul de munca ~e separau, nu ne-am vazutprea mult in deceniul care a urmat. Dar dnd s-a apropiat de Oeri~i de mine, care eram de-o virsta, ora solemna a miezului vieii,destinul ne-a adus din nou mai des impreuna. Clnd am implinittreizeci ~i cinci de ani, am racut amindoi, rara a biinui ce ne ~tep-ta de la viaii, 0 calatorie memorabila eu vaporul, de fapt eu velierulmeu, iar "marea" noastra a fost lacul Zurich. Eehipajul s-a compusdin trei medici tineri, care luerau pe atunci la mine. ltinerarulnost~ a fost pina la Walenstadt ~i inapoi. Calatoria a durat patruzile. lnaintam, lmpin~i de un vint racoros, eu spinaeherul. Oeriadusese tradueerea lui VOEl din Odiseea ~i ne citea in timpul I Johann Heinrich VoB (1751-1826), scrii!or iluminist german. Parteacea mai valoroasa a operei sale - tiilmacirile din Homer, Hesiod, Aristofan,Virgiliu, Ovidiu ~i Hora~iu -. a mijlocit 0 buna cunoa~tere a culturii antice~i a constituit 0 sursa de inspiratie a c1asicismului german (n. t.). 110
  • calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia",coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteie-tor ~i peste malurile inviiluite in piela argintie. De dupa vasul eel eu botul negru Cuvfntatoarea vajnica zeira Cu par de aur, Circe, ne trimise Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze, Sor bun de drum. 1 Dar indiiratul imaginilor homerice scinteietoare se iveau,umpllndu-ma de nelini~te, ginduri legate de diHitoria mai marepeste pelagus mundi2 pe care urma sa ne-o rezerve viitorul. Oeri,care pina atunci tot ezitase, s-a casiitorit nu mult dupa aceea, iarmie mi-a daruit destinul, precum lui Ulise, 0 Nekyia, 0 coborirein intunecatul Hades.3 Au urmat anii de razboi, ~i iar I-am vazutdoar rareori. Au amutit ~i marile discutii. Nu se mai vorbea defapt dedt despre evenimentele din prim-planul actualitatii. Darintre noi a inceput 0 conversatie interioara, a~a cum am pututghici din diferite intrebiiri disparate pe care mi Ie punea. Era unprieten inteligent ~i ma cuno~tea in felul sau. Aceasta intelegeretacita sifidelitatea sa nestramutata au insemnat foarte mult pentrumine. In ultimul deceniu al vietii lui ne-am vazut din nou mai des,caci amindoi ~tiam ca umbrele deveneau tot mai lungi. In legiitura cu problemele religioase am primit in timpul stu-dentiei mele multe stimuliiri. Acasa mi se oferea prilejul extremde binevenit de a ma intretine cu un teolog, vicarul raposatuluimeu tata. Nu se distingea numai prin apetitul sau fenomenal,care-l eelipsa pe al meu, ci ~i prin marea-i eruditie. De la el aminvatat multe despre patristidi, istoria dogmelor, ~i mai ales am I Homer, Odiseeo, Editura Univer~, Bucure~ti, 1979, trad. de GeorgeMumu (n. t.). 2 Oceanullumii (n. t.). 3 "Nekyia", de la V€XUc; (= cadavru) este titlul Cintului al Xl-lea alOdiseei. Cuvlntul desemneaza ofrand a adusa pentru invocarea din Hades acelor disparui. Nekyia este de aceea un termen adecvat pentru a indica 0 co-borire In Impara~a mortilor, ca de exemplu In Divino Comedie sau In "Noapteawalpurgica c;"sica" din Faust. lung II folose~te aici In sens figurat ~i facea1uzie la "coborirea" sa In lurnea de imagini a incon~tientului, despre careva fi yorba In capitolul "Confruntarea cu incon~tientul" (A. J.). III
  • aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teo-logia lui Ritschl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a eiistorica ~i mai cu seama parabola trenului ma iritau. I ~i studentiila teologie, cu care discutam In cadrul asociatiei Zofingia, Imilasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric carepomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida,ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teorieicare-L pIasa pe Cristos In prim-plan, transformlndu-L In singurafigura hotaritoare In drama dintre Dumnezeu ~i om. Era In con-tradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh,care-L procrease, II va Inlocui printre oameni dupa moartea Lui. Sfintul Duh Insemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a luiDumnezeu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai deo natura sublima, ci ~i de 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa,asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l identificam, In sensullncare-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele In vederea con-firmarii, In mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atuncinu eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuseabia 0 data cu cre~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine Inmod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea Indoieinic, respectivun simplu purtator de cuvlnt al Sfintului Duh. Aceasta conceptieextrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu plna Ia 180de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adlncanelntelegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea ca aici nu putea decide dedt experienta se Intan tot mai multo Puteam sa spun Impreuna cu Candide, pe care-l citeam atunci: Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin careintelegeam ~tiinta naturii. In decursuI primilor mei ani de studentie am facut descoperirea ca ~tiintele naturii dadeau Intr-adevar posibilitatea doblndirii a infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte saracacioasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti- 1 Albrecht Ritschl (1822-1889) folose~te parabola unui tren care estemanevrat pe 1inia de triaj; locomotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impul-sionare se transmite lntregului tren: tot astfel s-ar perpetua prin veacuri im-boldul dat de Cristos (A 1.). 2 Citat din Candide au LOptimisme (1759), povestirea filozofica a luiVoltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucramgractina" (Candid sau aptimismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. deAI. Philippide) - (n. t.). 112
  • am din lecturile mele filozofice ca la baza tuturor se afla realitateapsihieului. Fara suflet nu existau niei euno~tinte, nici eunoa~tere.Nu se auzea insa absolut nimie despre suflet. El era, ee-i drept,presupus pretutindeni in mod tacit, dar ~i aeolo unde era pomenit,ca la C. G. Cams!, nu exista 0 eunoa~tere reala, ei doar 0 spe-culatie filozofici:i, iar aeeasta putea foarte bine sa aiba un sens saualtul. Nu prieepeam nimie din aeeasta observatie eiudata. La sfir~itul eelui de-al doilea semestru am fikut insa 0 des-coperire, menita sa aiba eonseeinte importante: am gas it in biblio-teca unui istorie de arta, tatal unuia dintre prietenii mei de studentie,o cartieidi din anii saptezeci despre aparitii de spirite. Era 0 re-latare a inceputurilor spiritismului, scrisa de un teolog. Dubiilemele initiale s-au risipit repede, caei n-am putut sa nu rem arc cain prineipiu era vorba despre povestiri identice sau asemanatoarecu cele pe care Ie tot auzisem la tara inca din eopiEiria mea ceamai fragedi:L Materialul era rara indoiala autentic. Dar mareaiutrebare daea aeeste pove~ti sint adevarate ~i din punet de vederefizk raminea tot fara un raspuns sigur. Orieum, am putut sa con-stat c1ar ca in toate timpurile ~i in eele mai diferite Iocuri de pepamint se relatau tot mereu acelea~i istorii. Aeest Iueru trebuiasa aiM un motiv. EI nu trebuia cautat in niei un caz in faptul capeste tot cxistau acele~i premise religioase. Evident nu aceastaera situatia, deci trebuia sa fie ceva legat de comportamentul obiec-tiv al sufletului omenesc. Dar tocmai despre aceasta problemaesentiala, ~i anume natura obiectiva a sufletului, nu se putea aflanimic in afara de ceea ce spuneau filozofii. Oridt de stranii ~i de indoielnice mi s-ar fi parut, observatiilespiritistilor au constituit totusi pentru mine primele relatari aleunor fenomene psihice obiective. Nume ca Zoellner ~i Crookesm-au impresionat ~i am eitit, ca sa zie ~a, toata literatura asupraspiritismului care mi-a fost aeeesibiia atunci. Fire~te ea Ie-amvorbit des pre ea si eamarazilor mei care, spre marea mea surprin-dere, au reactionat fie in bataie de joe si manifestind neineredere,fie eu 0 respingere plina de teama. M-am mirat pe de 0 parte desiguranta ell care puteau afirma ca niste chestii ca fantomele ~imi~carea mesei crau imposibile ~i prin urmare 0 in~clatorie, pede alta parte, de atitudinea lor defensiva, care parea sa aiba uncaraeter temator. Niei eu nu eram sigur de tot de veridieitatea 1 Carl Gustav Carns (1789-1869), medic, cercetator al ~tiinelor naturii,pictor, fi!ozof german (n. t.). 113
  • r-Ii absoluta a povestirilor, insa in definitiv de ce sa nu existe stafii?i De unde ~tiam noi de fapt ca ceva era" imposibil" ? ~i - mai alesI!I - ce putea sa insemne teama? Eu insumi consideram astfel dei posibilitati extrem de interesante ~i de atragatoare. Imi infrumuse-I tau considerabil existenta. Lumea ci~tiga in profunzime ~i i~i im-I bogati fundalul. Oare sa fi avut visele, de exemplu, de-a face ~i cu spiritele? Lucrarea Triiume eines Geistersehers (Visele unui vi- zionar) a lui Kant mi-a cazut in mina la momentul potrivit ~i curind I-am descoperit ~i pe Karl Duprel, care valorificase aceste idei din punct de vedere filozofic ~i psihologic. I-am dezgropat pe Eschenmayer, Passavant, Justinus Kerner ~i Garres ~i am citit ~apte volume de Swedenborg. Nr. 2 al mamei mele era pe deplin de acord cu entuziasmul meu, dar ce1elalte persoane din anturajul meu erau descurajante. Pina in acel moment ma ciocnisem doar de blocul de piatra al ideilor traditionale; acum m-am lovit insa de otelul prejudecatilor ~i al unei incapacitati reale de a admite posibilitatile neconven- tionale, ~i asta la prietenii mei cei mai apropiati. Interesul meu Ii se parea ~i mai suspect dedt preocuparile mele teologice! Aveam senzatia de a fi impins la marginea lumii. Ceea ce-mi provoca interesul eel mai arzator era pentru ceilalti praf ~i fum, ba chiar motiv de teama. Teama fata de ce? Nu puteam gasi nici 0 explicatie. Ideea ca ar fi putut sa existe evenimente care depa~eau categoriile limita- tive ale timpului, spatiului ~i cauzalitatii doar nu era, la urma urmei, ceva nemaiauzit sau care facea sa se cutremure lumea? Existau chiar animale care presimteau furtunile ~i cutremurele, vise care indicau moartea anumitor persoane, ceasuri care se opreau in clipa mortii, pahare care se spargeau in momentul critic, tot felul de lucruri care erau de la sine intelese in universul meu de pina atunci. ~i iata, acum eranf aparent siT1gurul care auzise de astfel de lucruri! Imi puneam in chipul eel mai serios Intrebarea in ce fel de lume nimerisem de fapt. Evident, era lumea citadina, care nu ~tia nimic des pre cea de la tara, despre lumea real a a muntilor, a padurilor ~i riurilor, a animalelor ~i a gindurilor Domnului (ci- te~te: a plantelor ~i cristalelor). Explicatia mi s-a parut consola- toare ~i, in orice caz, mi-a amplificat mai intii stima fata de propria-mi persoana; caci m-am lamurit ca lumea urbana era li- mitata spiritual, in ciuda abundentei sale ~tiinte docte. Aceasta idee era periculoasa pentru mine, fiindca ma ducea la accese de superioritate, la 0 tendinta critica deplasata ~i la agresivitate, ceea 114
  • ce mi-a provoeat antipatii mentate. Aeestea din urma au reactivat,in conseeinta, vechile indoieli, sentimente de infenoritate ~i de-presiuni - un eiclu pe care m-am deeis sa-l intremp cu ariee pret.Nu mai voiam sa stau in afara lumii ~i sa dobindesc faima sus-pecta de a fi 0 "euriozitate". Dupa primul examen de propedeutica am devenit asistent pre-parator la catedra de anatomie ~i in semestm! urmator prosectorulmi-a lasat chiar eonducerea cursului de histologie - bineinteles,spre marea mea satisfactie. Pe atunei ma ocupam in principal deteona evolutionista ~i de anatomia eomparata 9i m-am familianzat9i eu teoria neovitalistiL eel mai puternie ma fascina punctul devedere marfologic in sensul cel mai largo La polul opus se anapentm mine fiziologia. Ma dezgusta profund din cauza vivisectiei,eare se praetiea doar in seopuri demonstrative. Nu ma puteamelibera deloe de sentimentul ca animalele eu singe eald erau in-mdite eu noi ~i in niei un eaz ni~te simple automate eu ereier. Ineonseeinta, trageam ehiulul pe cit posibil de la aeeste are de de-monstratii. De9i imi dadeam seama ca trebuia sa se faea experi-mente pe astfel de animale, tot simteam di demonstratia unorasemenea experimente era barbara 9i respingatoare 9i mai cuseama inutila. Avearn suficienta fafltezie spre a-mi imagina, dupasimpla lor desenere, procesele demonstrate. Mila mea fata deanimale nu data eventual de la ideile budiste ale filozofiei schopen-haueriene, c1 se sprijinea pe baza mai adinca a unei stari spiritualeprimitive, anurne a identitatii incon9tiente eu animalul. Aeeastarealitate psihologiea importanta mi-era insa pe-atunei total ne-eunoseuta. Repulsia mea fata de fiziologie era atit de puternica,incit examenul meu 1a aeeasta materie a ~i deeurs intr-un modeorespunzator de prost. Orieum, am reu9it sa-l tree. Urmatoarele semestre cliniee au fost arit de incareate, ca numi-a mai ramas aproape deloe timp pentru ineursiunile mele indomenii indepartate. Numai duminiea 11puteam studia pe Kant.II eiteam eu zel 9i pe Eduard von Hartmann!. Nietzsche figura inprogramul meu de citva timp deja, dar ezitam sa incep sa-l citesc,nesimtindu-ma sufieient de bine pregatit. Se discuta mult despreNietzsche pe vremea aceea, fiind de obicei respins, eel mai violentde catre studentii in filozofie " competenti ,, de unde am 9i traseoncluziile mde personale in 1egatura eu rezistentele ce domneau ! Filozof ~i savant german (1842-1906), autar allucdirii Phi/osophie desUnbeufllen (Fi/ozafia incon;;tiel11u/ui) - (n. t.). 115
  • r in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineiilteles Jacobi Burckhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referi- to are la Nietzsche. In plus, existau unii oameni care-l eunoscusera personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el tot felul de curiozitati nu toemai simpatice. eei mai multi nu eitisera un rind seris de el ~i se legau de aceea de diferite elemente echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentleman pe care ~i Ie dadea, de maniera sa de a c1nta la pian, de exagerarile lui stilistice, adid de tot soiul de particularitati care trebuiau sa-l calee pe nervi pe omul din Basel din acea epod. Fire~te, aceste elemente nu mi-au servit ca pretext spre a amina lectura lui Nietz- sche - dimpotriva, ar fi constituit pentru mine stimulentul eel mai puternic -, ci simteam 0 teama ascunsa ca a~ putea sa-i seman, eel pUtin in ce prive~te "secretul" care-l izola in mediul sau. 0 fi avut - cine ~tie? - trairi launtrice, idei despre care ar fi vrut, din nefericire, sa vorbeasca ~i care nu fusesera intelese de nimeni. Era evident un excentric sau, in arice caz, trecea drept unul, drept un lusus naturae1, ceea ce eu nu-mi doream sa fiu pentru nimic in lume. Ma tern earn de posibila descoperire ca eram ~i eu, ase- menea Iui Nietzsche, ,,0 aparitie ciudata". Bineinteles - si parva componere magnis licet2 - el fusese profesor universitar, scrisese carti, atinsese deci inaltimi fabuloase; provenea ~i el dintr-o familie de teologi, dar din Germania cea mare ~i vasta, care se intindea pina la mare, in timp ce eu nu eram dedt elvetian ~i ma trageam dintr-o familie modesta de preot dintr-un satuc de graIl!!a. Nietzsche vorbea 0 germana literara cizelata, >tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam asemana cu el. In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc. Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Con- siderarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zara- thustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita, 1 Joe al naturii (n. t.). 2 Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.). 116
  • similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc;iar Zarathustra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~inr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaimape care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tineatotu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezentain momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asuprapropriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abiamai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ceeu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexpri-mat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foartecurind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa,era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesoruniversitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or,toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timpca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintele-gerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isaseliber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des preastfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperioameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnareatuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-osituatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturorcelorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zU universul celor mis- interioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze,uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abun-dente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceputde catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerentede cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina laurma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume- dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un po-sedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numaicu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doardoi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homo-sexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci deani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studeniei, Friedrich WilhelmRitschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea dinBasel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va ine aid pre1egeri timpde zece ani (n. t.). 2 V. Der Wiile rur /vlacht. iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfade putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.). 117
  • decazut - un geniu neinteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenulZarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni. Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchisuna, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-ainumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre va-cile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i ca-pastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns:"Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te." Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti desprelucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege cejignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eevace lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numaiscriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua- sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunicadoar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentrumulta vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a cevamai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte,care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie COD-cret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-oluam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu eraaccesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se ras-punda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindvatrecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni- 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pemine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem eraualtceva decit pietris obi~nuit. Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios lacariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuiasa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia saumedicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datoritapregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentruanatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia cameserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-eraingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru aputea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll decurind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 carierade medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera,mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajareala 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118
  • de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea meaindqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atiteaori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i mamultumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic ma-car la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda devrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea. In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa mainfluenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea delucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intre-deschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, incare se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam.Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala,iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 im-pu~ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in cameravecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iarlucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spremasa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina din-colo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Amramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masivde nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zide vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ?Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscatade iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii?M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mamadadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da,asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul can-am putut spune nimic. Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~aseacasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea depaisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie ma-xima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asur-zitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, cizgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea,datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot,fara a gasi [nsa vreo crapatura. Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla injurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119
  • if.-~-~---------f,~- ~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati. Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cu- titul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet. In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile cra- paturilor ~i a clatinat din cap. - Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic. Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.! Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi? Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu. Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1 Cuitul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.). 120
  • manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat aten-tia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea dedoctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat ex-perimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumitalincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prinin~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre ma-rele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tereun nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 inte-greaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizatainainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuber-culoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitateapersonalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca inultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ellfarima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i dinaceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn. Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinatfilozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la unpunct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletulomenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~inu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team penimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. Atrebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i seacorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~terede aici teza mea de doctoral. La clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pebatrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placulmeu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~ifonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 juma-tate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine,caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-linsotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui eradt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil Iidi s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intlmplat intre timp cevacare mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera meamedicala viitoare. 1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene(Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges.Werke I, 1966 (n. ed. germ.). 121
  • r- -~ -- De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cli-I nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~iI daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui, meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In peri- oada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura. Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie. Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deose- bit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particu- laritatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa aflu curind ~i din proprie experien!a. Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne spe- cificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau 1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 (11. ed. germ.). 122
  • uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungindla contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul em-piric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasempretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul undecoliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate. Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit laKrafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului depsihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesi-unea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele saleprealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratulobiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cutotalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisemniciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutienu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dtevasugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemeipsihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa. Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesoruluimeu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie dedezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles maibine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mieinsumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura.Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-szdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansaunei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta undomeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~ade atragator ~i de demn de invidiat. Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drumlateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere- ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurilea doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un maretoreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~ieuforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportatca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-mape primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in maitoate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festatocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomiapatologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un pre-parat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1 Rama~ite (Il. t.). 123
  • -----numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile desoor (muguet). La celelalte discipline am intuit chiar intrebarilecare mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit uneleobstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~icintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, amcazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de masimteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cupunctajul maxim. Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine.Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEipentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti ne-contenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqio-na la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilorde pe unele frontoane din Egina. A yea deopotriva un aer desuperioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adaptaca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurullucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresiaunui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interespentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor me-dicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit deschizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomencaracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte afost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia prae-cox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane"cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria insensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihiculdesemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei"bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva acelui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~ihalucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ciaveau si un sens omenesc. In seara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de multrivnit de a merge 0 data - pentru prima data in viata mea - lateatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 ase-menea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urmavrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posi-bilitatea sa ma due la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen5,iStuttgart. Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !arade sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolode gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile dinCarmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea 124
  • alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet,a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i InsemnatateIe puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-autranspus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in ex-terior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea,doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a buniculuimeu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doam-na batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un tem-perament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi separea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i deamintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pecale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitivade nostalgia copilariei mele. La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic laspitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalezin aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise preastrimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numaiin Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! in-cepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~ierau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. im-posibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeaunadrept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profe-sorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a~a, dintr-un anu-mit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestamrezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa malas inlantuit. Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se pareade nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume careera demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greupe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeastadiferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ciprin cornert. Dar aid, aerul era libel, ceea ce am ~i apreeiat inmod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeu-rilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului culturalbogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, elltoate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca dezilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg1nd la panile Baselului (11. t.). 125 I~ ,I
  • spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii ca- nonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn. Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam.d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj. Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dez- voltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitu- dinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu. In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate ne- divizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara con- tinuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt pro- bleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e aces- tei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "PlnaIn anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutatImpreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon,iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produsin 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasurafn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, priete-noasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara eilauntricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitorla propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinitain interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.). 126
  • de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei devolume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputu-rile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiamsa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei saledistrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata aacelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatosla vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeauimpresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmitde aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit deinstructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilormei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~ipentru intelegerea reactiei psihiatriee. Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveaucum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-ieunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic,ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei nor-malitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ar-do are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica - experimen-tul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva. N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit demult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destinintr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIaautobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit safie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omuleste un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada maidegraba judecatii altora - for better or worse.
  • 4 Activitate psihiatricaAnii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihi-atrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planulinteresului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee sepetrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam peatunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-lfi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa facaabstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multu-mindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari destatistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predomi-nant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, eaindividualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, careavea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". mar-cat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parterezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol. In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, sianume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniulpsihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ceeale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor in-dividua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica,desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog. Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionatprofund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara carefusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea.S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza,teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cumse spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eraminca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun undiagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen- 12S
  • zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodelemele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnos-tice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experi-mentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~itastfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nuse clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile,ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 povestesumbra ~i tragidi. Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiulunui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dim-prejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~ansela el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ease marita cu aItul. Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocarafmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cindv-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra"(adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In aceaclip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse lacatas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i peurma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentareacu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apapura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentrubaie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele,dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii dadu chiar sa bea un pahar cu apanepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doarsemicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiuneaincipienta. Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira seimbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatulnu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~ifemeia fu intemata in spital. Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 crimi-naJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-afost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiuneaei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena. Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atuncii se administrasera narcotice din cauza insomniilor~i, fiind sus-pectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere.In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i. 129
  • M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschissau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insatrebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intre-bat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele luiDumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-odedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectulputea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai niei-odata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-unfel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factoriiincon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-Iasumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe minedupa ea! M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de porniremi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experi-mentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu elucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~ia fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~isa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu aputut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-unspital de boli mintale. M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata decolegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putearidica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea probanimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi pututavea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositorsa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pe-depsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara peumeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse dejao data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copiluluiconstituia pentru ea 0 imensa durere. In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nua fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine,terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii per-sonale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeutsa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui.Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuiesa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numaisimptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialuluicon~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul aso-ciativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselorsau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul. 130
  • In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihi-atrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenitmedie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest posttimp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor,clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu maitineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea pro-fesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles,fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primi-tivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre maOcupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy].Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea per-sonala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am incabine in minte unul dintre cazuri: A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii.Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezeceani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-unscaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeputsa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreagaistorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteris-tice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, numai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hip-notizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii!M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i poves-tea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destulde adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu.Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fostcarn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doreamsa Ie fac demonstratia unei hipnoze! Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it.M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urmade-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zeceminute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experi-mentalefn Frana, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920),psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legaturacu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.). 131
  • fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd~i-a revenit, femeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc: - Eu slnt doctorul si totul este in ordine. La care a izbucnit, strigfnd: - Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble. Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus stu-dentilor: - Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza. N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase. A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renuntla hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeiase facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-osa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eelmult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa dia trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vin-dedirii ei. La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparudin nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, caresurvenisera abia de curlnd. Ilu consideram exclus eel ele sa albaun oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat cevaanume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 expli-catie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaserilIntr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziaral e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-ampriceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l.ill hip-notizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa,dupa care n-a mai avut dureri. Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viataei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat inclinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numelecelui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima eicasatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aibaun baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionatacInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eramun medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea,dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, serasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-sianunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa. 132
  • Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de ma-gician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacientiparticulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-amexplicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare pu-tere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva. Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ puteaspune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia meaell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoared 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru des-tinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase. La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular,dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin .intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vin-decare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine.Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui safadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacientin ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveamnevoie de analiza atenti[ a viselor ~i a altar manifestari ale in-con~tientului. In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopato-logie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numarde elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile).Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswangersi-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativin re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrareaZur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticulpsihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre careCarl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in re-viste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.ClarkUniversity, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarileme1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud.Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa. I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, InGes. Wake !, 1966 (n. ed. gern.). 2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodeiasociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile salecare abordeaza acest subiect (n. t.) .. 133
  • Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic amdevenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~ipacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primelecazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna:"neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din pru-denta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresala Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea diincercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavulintra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, amvazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei originepsihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experi-merrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea depe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o fami-lie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune,lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercaredisperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare.Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale. Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, ne-obi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc~re. Defapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasa-toare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozi-tia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datorasituatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia saaccepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele,respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasadin cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, im-potriva propriului instinct. Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a consideratvindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nouin aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situ-atie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus. De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceputsa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-alei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, darposedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fitrebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara sprea-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplunu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa uncertificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134
  • indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Tre-buia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine. Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normaleu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vinaasupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul. Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama,i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiudasau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem.Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~iinvinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel maimare sueces. Ani de zile am avut eon~tiina incarcata fata de el, din cauzaca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numaiun act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza. Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orelemele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu erarelevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedta singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii.Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima dingelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa semarite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentruea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotulprietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum.Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un felde serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foartecurind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii:fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mamaei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase lao distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mameiei care pierdu oriee contact cu ea. Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIa-rie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sadevina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea,se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte lacalarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lupdeosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimpla-rea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135
  • ~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuiasa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a,dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crimai~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Dacaeineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsajudiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in planmoral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge,dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la luminazilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o". Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i anima-leIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapade izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confidentcare sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poataaccepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insaun duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi sus-pectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep-~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuseca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acestverdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda. N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca po- vestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa maIntreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci poves- tea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departein acea singuratate extrema. Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecareorientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiveste problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundaluluman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapiamedicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, invirsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci deani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, darnimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i muriseraintre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie detreizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Ba-trina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sausemiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-unfel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana 136
  • en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diriciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nuIe lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii peeare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIi-catie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1de dementa plecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rnaHimurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i origineami~ciirilor ei ciudate. Impresia Hsata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqianlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut sen-zalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi.J1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii careafiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prinintuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cu-noa;;terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav,iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-omeserie in care nu ma orientam deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfI-na eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0fi a~a? Care 0 fi explieaia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e111;;i m-am imeresat dadl pacienta 1usese dintotdeauna astfel. "Do.,A~nrn raspuDse, oar sera Cllnalntea n1ea A· povestea ca pe vremUfl• ~ ". 1m! ~bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veeheapoveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de parca ar fifacut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (Lacizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacientammi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "Dece s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a po-vest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoareell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~-drile de C1Z11,o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparutesub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992:Catatol!;e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sau ini~i8ti!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~istereotip a li1iscirilcr CEt i pfin 5c8.derea sau dispariia cficieatei ~iadecvarii Sacest:cr3 l" ]h - (n, t,), 137
  • Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice alea~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toataatentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza. Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sami se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilorfixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oaralimba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens.Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! Inanul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acestsubiect. Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din uli-tele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un me-diu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iartatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentindo forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie carac-teristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci deani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului eio idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Eraunul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babetteera complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelegeabsolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de aprieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Euslnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se ex-plice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce- dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint lafel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sintdublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blatdin malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce","Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" -indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unuicomplex de inferioritate. Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-amconvins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem 1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{eiprecoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena,1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.). 2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii alui Heinrich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.). 138
  • pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precumpareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te as-cunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnatadrept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clndeo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - saformuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar po-sibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar inprim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal. Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care per-soana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un cazce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam sieu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta devindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup,iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo.trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. Deregula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu aju-toml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, voceaspuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche,citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitolpe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Amprocedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile.La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timpm-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia paci-entei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu seprabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Re-zultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau ras-pindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stingaa corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Inten-sitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10.fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin"vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-miimaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea aveaun efect terapeutic. Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideilede persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lorse aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta.E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamuritpentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie gene-ralii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte aleomenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi 139
  • obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imaipEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind,nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, eiIntllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire areprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic evenimentemotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurgapina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei.Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele paci-en~iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedtceliUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti,altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e peurmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, cise vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mise pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compietuitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10. nceputul secoluIui prin imetoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti. abia in ziua deazi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces laacceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie. Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foartemulti! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem deprecaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri ideihimerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementaprecoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratataell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie. Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentatcazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee atidescoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Darcum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeiaasta fenomenal de urita?" Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredn-du-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumitsens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atltde frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei,faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc.~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic:cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazunla care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bol-navului a avut un efect terapeutic durabil. Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numaidistrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140
  • nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum amconstatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente ca-tatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie culti-Yata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii deniste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in cemai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatieafectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Sipe care incerca sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar lasaptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un ansi jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mu-tenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o staretipic catatonica. In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-ofac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-apoyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceputyazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 duseseraintr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciicipe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omorafemei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distru-gerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii femi-nine a populatiei. Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitoriiselenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pre-gatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fuseseconstruit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut insfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemeneaunei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit lasacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii,s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi.Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-aputut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-ocuriozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pecutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit unbiirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit,indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea. Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou farainhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-asfi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im- 141
  • posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa,luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva maitirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timpa suferit de dementa furioasa. Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din noucu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila.A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i aconsecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizi-tat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbelemele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extematamai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei. A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 lueraun medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod camimprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Sprenorocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci unrevolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea meamirata, raspunsese: "V -a~ fi impu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !" Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse inlocul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui inEst eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodatao recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prinincestul suferit co.fata tlnara, se simtea injosita In ochii oamenilor,elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-unimperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativaa regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume- se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapamin-teana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departaricosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat.Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei,asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricinecare ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana nor-maEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoareamea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa seinto area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca. Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eualti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimenteleimportante ale trairii lor interioare. 142
  • Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sauanaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la cazla caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda"sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic.Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezis-tenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrulincearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare artrebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sintatit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecarebolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei esteintotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabilinumai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci va-labil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nuintra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta. Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "me-tode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita calede rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i,Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. Inanalizele mele ele nu joaca nici un 101. In mod foarte intentionateu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decitintelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de unalt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbajadlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian. Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aItom. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul areceva de spus, dar ~i pacientul are. Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 me-toda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumisa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei.Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, dacanu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia. In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoiede mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuiesa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l deter-mina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistentesuperflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ciaceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sineinsuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fadcomparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorular trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0 143
  • simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cu-prinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consul-tatie al doctorului. Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedttrupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numaiIn masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletulnu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrulare de-a face cu 0 lume Intreaga. Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut:pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de laom, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihicaa omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sauincorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameniI~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen! Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe paci-ent; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sinequa non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisaanaliza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe lamedic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cupropriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca.Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invetesa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil,nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata desuflet pe care n-a invatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficientca doctorul sa-si Insu~easca in analiza didactica un sistem deconcepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analizaII prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nuo metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !).Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sadidactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump. Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar Inanaliza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toatapersonalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuricare nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine.Cind e yorba despre lucrurile importante este hotarltor dacadoctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de uniispeciaJi~ti prin "anaJizat", de alii prin "analizand", In franceza prin analyse,iar In engJeza prin analysand (n. t.) 144
  • la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima. Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum re- aqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqio- nam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens. Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di ni- mere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, nieiei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avutin noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui deamurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel,iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada.Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate.M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Incadin vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea. Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia saprivesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in reali-tate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudiniicon~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea,ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~itratamentul i~i relua fluxul normal. In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel demesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine?Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct deatac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins,este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa me-dicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, muneasa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1 V. termenulln Glosar (11. t.). 145
  • sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIaca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctulslab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentrudoctor - sau tocmai pentru el. Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de controlprintr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct devedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeaunape anali~ti: "Sa aveti un « duhovnic », barbat sau femeie!" Cikifemeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseorio intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici joculbarbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pecare barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fastconvins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul! Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei ana-lize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar vapot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita"normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "nor-mal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele maibune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii pre-luase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela nor-mala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casutanormal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus: - ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa vacunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumnea-voastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poatepacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins,atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eelcare trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atuncisa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Tre-buie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumnea-voastra. Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: - N-am nimic problematic sa va povestesc! Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda. - Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus. - Eu n-am vise, mi-a replicat. Eu: - In curind 0 sa aveti. 146
  • Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~iputu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paispre-zece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii. In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cutrenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. In-trucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoas-cii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabilprimaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapelifrumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuriminunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase.Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese.Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realizacii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~idadu in acela.;)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1n-cepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva.Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi,riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajun-sese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu puteadeslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alergaprin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cea-lalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mijlocul camerei- ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot,in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjisecu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica. Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa vaspun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-amstraduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intratdeloc in amanunte. Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu careincepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp.Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani.Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, cevaneobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colo-rate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-ofamilie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data. Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult.Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbolnefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea saera 0 compensare. II prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta demetri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sadevina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am 147
  • izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijlocplauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~itne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndtsa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntele-sese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca eraurmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, selntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta saspre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confrun-tarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat.Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor,caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respectiveeste extrem de important sa se lnteleaga visele. Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti.Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sapoata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelorlatente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii caprofanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic spe-cialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-iceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoas-ca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator.Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, cares-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~iprintr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se ada-uga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihotera-pia. Aceastii meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~itemeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ieposeda. Relatia dintre medic ~i pacient poate - mai cu seama dacaintervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupramedicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tientalntre medic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de naturaparapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii.Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-lscosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntorsacasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd amvazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Amobservat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pecare 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.). 148
  • 1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevaratsa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie apar-Lina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simbureleoricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste. Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare ne-obisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrieajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub caretrala. Convenisem ell el-prevazind aceasta posibilitate - sa intrein eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a buneisale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevastaiui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-midadu nie! un semn. perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am:ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta:;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsamult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai adormisem- m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in ca-mera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?hAm aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, Ir1i-a trecut prinminte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul cori-domlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit,totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintescexact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisemdin pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmnteamea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men.- In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent sesinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i seoprise in peretele poste-rior al craniului. La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro-!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatiearhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput cevace avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienmlcolectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticiidesemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, in-con~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seammii Slm(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de disDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.). 149
  • rrU Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce:a ~l nuexercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseazaInainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria saconceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin uncre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~ asta corespunde destinului sau, 1mi anlintesc bine de cazui unei eTe-ice pierduse cre-dinta. fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pecare n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1miinfa~i~a cazul ei Si~ in tinlp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1egdeloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prinminte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeestafu visul. .l~doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru.Aparu () rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiLeleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdiculsuferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. numai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia. Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne/fozu anxioasiL c;ar;~binelnteles ca se agra,ra In urrna acestei experiente. jrnell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 creicaoccidentaUi adaptat?~j ilunl1nata piQ3.l.n TI1aduva oaselor. Iviai intii,nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visulavut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din-" is !~Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flmintrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;i procedez in astfel de cazuri,despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~iam ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.idespre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nndseete evreieilti. - Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o. Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: - Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2? Ea: -- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt ii ca ar fi avut damlpreviziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista aia eeva! 1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iatade Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.). 2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea sirabinilor hasidici (n. t.). 150
  • Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:plicat-o: -- A~CUIl1 0 sa ./~l.spun ce"{ice s-ar putea sa nu in stare sa acceptati; BunicuI dumne(:lvoastra a fast un Tadll dumnea-voastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat peDUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasnet! In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea sedadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spremine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Amgash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-odeschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lacsa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in ge-D.unchl in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.!Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci casub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel dereprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sase exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, atoaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daarintelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capllal Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica.A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei faceaparte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitatespiritualiL Astfel, viata ei capati§ un sens - si nid unna denevroza! La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezentanunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus lavindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fastfrica de Dun1nezeu. Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atuneicind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intre-barile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exteriorsi bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut eecautau. Asemenea oameni 51.1tnclestati de obicei Intr-o prea mare iingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens.Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele ! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin duratascurta a tratarnentului (A. 1.). 151
  • mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvol-tare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare in-semnatate. Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i,ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oileratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in bisericasimbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, laimitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolulpresupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foartedes omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i laa observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri careinlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisaintrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, estecapabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele. Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollek-tiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv).Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza casta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra uneivai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinutsa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla in-deplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i,deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care seincrete~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima. Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi pututaminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vintbrusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. UnInger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare.Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i astaii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i infata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedtcu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfelde lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica deduminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum,des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nueste in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face. Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i,ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata 1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. WakelX/l, 1976 (11. ed. germ..). 152
  • cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isapreia partea lui de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presu-punerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedtrezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite -merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente carenu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pecare nu 0 suporta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, dacaeste contraindicata. Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutieceea ce este cel mai personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oame-nilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acestteolog. Sint bineinteles con~tient de faptul ca teologii se afla intr-osituatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape deelementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biserica ~idogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este straineelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihiciieste anatema. Trebuie sa aiba un fundan1ent "supranatural" saucel putin "istorie" - dar psihic? In fata acestei intrebiiri izbuc-ne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe atit de profund alsufletului. In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medicului saupsihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a,pacientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale esteintotdeauna cea corecta. Uneori e necesara ~i interventia activadin partea doctorului. Intr-o zi se prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime,care avea obiceiul sa-!?i palmuiasdi angajatii, inclusiv pe mediciiei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) ~i fusese intratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ef palmade rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambrede un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimiseatunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoananu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i,doctorul se V3zU pus in incurcatura ~i 0 trimise la mine. Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase picioare - v-aspun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoisosi momentul ciod trebui ~- spun ceva neplacu. an furioasala mine, amenintindu-m" ca ma pocne~te. Am sarit ~ u in pi-cioare ~i i-am spus: 153
  • - Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumneaJ6astrii lovitiprima - ladies first! Da dupa aia dau eu! ~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, pr¥fu~indu-se efec-tiv sub ochii mei. - A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta. Insa din clipa aceea, terapia dev 1 eficienta. Ceea ce-i treb ia acestei ente era reaqia barbateasca. Inacest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-arfi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindcanu-~i putea impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel deoameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simp-tomele compulsive. Am efectuat odata, cu ani in urma, 0 statistica a rezultatelortratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre exacte, insa, expri-mindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fostinfluentata iIi mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sintgreu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se intelegdoar dupa ani ~i abia atunci pot deveni ~i eficace. De dte ori mis-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecutzece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-apetrecut de fapt." Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-aparasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~iprintre ace~tia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relataripozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii inlegatura cu succesul unui tratament. In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitariisale practice sa intilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentruel insu~i. El intilne~te personalitari care, spre fericirea sau neferi-cirea lor, n-au trezit niciodata interesul publicului ~i totu~i - sautocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~nuite; sau sintoameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent.Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1~i-ar putea consacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil,dar care aici sint implantate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudatde nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cuun caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa inflo-reasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai 154
  • fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale.Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i In-gaduie medicului sa se sustraga impresiilor puternice provocatede sui~urile~i cobori~urile oamenilor suferinzi. Acest raport constaIn comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntarea dialectidia celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!,dintr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau laaltul, atunci procesul psihoterapeutic· va ramlne fara rezultat ~inu se va realiza nici 0 schimbare. Daca doctorul ~i pacientul nudevin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi niciraspunsul. Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de azi, nu slnt putinila numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii Inconflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu incare omul era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel,de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fostcrutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despreoameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumulspre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumiifurnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cucuvintele - joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putina face cu intelepciunea. Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slntni~te simpli "nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul ele-ment bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intreeu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceasta scindare cu propriafiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteiegere maibun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceeatipicii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~-te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor vascapa cu greu de a.cest efect negativ, daca este confruntat cu elin praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, Intrucit poseda acumdoar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. AiciIncep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare,dintre care prima este Incercarea de a domina totul prin intelect.Ea serve~te scopului tainic de a se sustrage efectului arhetipal ~iastfel a v tei experiente, in favoarea unei lumi conceptualearti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori 1 2 termenulln Glosar(n. t.). V. In Glosar termenul Auminosum (11. t.). 155"
  • sa acopere cu nI~te notmnI a~a-ZIS care r r· , ( .... I ... Itatea vIetH. D ep Ia-sarea catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unuisimplu nume, re de acum A 0 este pus In locul realitatii.Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acestaeste avantajul cautat, care promite protectie contra experientei.Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimicnu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetatla infinit. Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceeaparte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~iiintelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Eicultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu estecantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~itotu~i, iata ca se instaleaza nevroza. Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic,pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiuneinepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nudoar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintifice, ci mai ales sa dobin-desc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ultimul rind dingre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cuseama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau petreaba cu 0 con~tiinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligentaextraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi interapie pe drumuri noi. Unii dintre analizati au devenit discipolii mei in sensul pro-priu-zis al cuvintului, propagindu-mi ideile In Iume. Printre ei amgasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul. Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitateavietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esen-tiale. Intllnirea cu oameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluripsihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil maimare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate. Conversatii1ecele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pecare Ie-am purtat in viata mea sint anonime.
  • 5 Sigmund Freud1Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1devenit psihiatru. Am inceput, cu £Oatanaivitatea, sa observ dinpunct de vedere clinic, din exterior, pacientii bolnavi mintal.Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psihice de 0 naturasurprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a intelegedtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fostsuficient evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "pato-logice". In decursul timpuiui, interesul meu s-a concentrat tot maimult asupra acelui gen de bolnavi aJaturi de care Hiceam expe-rienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor paranoide, a nebu-niil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de ladebutul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud,laolaWi cu lucrarile lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~iimbogatit substantial. Mai ales cautarca freudiana a unei meta dede analiza a viselor ~i de interpretare a lor mi-a fost folositoarepentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. CitisemTraumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2 1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieriale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sintcon~inute in Ges. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische£rseheinung (Sigmund Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i SigmundFreud: £in Naehruf(Sigmund Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV,1971 (n. ed. germ.). 2 In necrologul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie1939; in Ges. Werke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala",precum ~i "incercarea pesemne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata,de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmelepsihicului incon~tient... Pentru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit unizvor de iluminare, in timp ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un .obiect de batjocura" (n. ed. geml.). DIE S CH0NE 157 FAMILlL T 0 FAN
  • Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o In-telegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experientanecesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia maitirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperitlegatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte detoate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a con-ceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus),provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine,intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cuasociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nugaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timpde reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior,o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimulatinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele maimulte ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; eiraspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarilemele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a luiFreud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i carealitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa.N-am putut decit sa-i confirm expunerile. Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteamda dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza arefuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica mafacuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajucadoar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan,ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determi-nate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legatede prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de ca-zuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afarade sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc. La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corectin viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacutcuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera acade-mica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urmasa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumeaacademica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatiacu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oameniiimportanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese sediscuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a dinu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concor-danta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene. 158
  • Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletni-cindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureched a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~iconcluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi ela-borasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luLOar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-tipoti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazulincheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i amluptat pentru el. Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui con-gres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevro-zele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in modintentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un arti-col pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despreteoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod autde substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urmaacestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori deavertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-lapar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dadceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nudau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cerce-tarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anu- mite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum, Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci impotriva lui mi se parea absurda.2 Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p sonal pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena 1 Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die AschaffenburgscheKritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg).Ges.2 Werke ce Jung ii(11. ed. gen{ll.). lui Freud lucrarea sa despre Studii dia- Dupa lV, 1969 trimise (t906)gnostice ... , co!espondella intrecei doi cercetatori demara. Despre psihologiain anu11913. In 1907, Jung ii tritnise lui Freud si scrierea sa Ea continua pinademelltei precoce (A. 1.). 59
  • de trelsprezece intilnire. N~-a~ fara opnre,prinz, sa ZIC a~a. Freud aprima.noastra ore am vorblt i~t~lnit l~ ca ~a ~ra unu, ~i timpexperienta mea cu adevar¥ important pe care nu se cunoscut. Dinfost primul om de pina atimci, nici un alt om I-am putea masura Iicu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideramextraordinar de inteligezt. patrunzator ~i rem~cabil in toate pri- vin~ele. $i totu~i, priI}lele mele impresii legate de el au ramas neclare, partial nein,:clese. M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate aceste mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva. Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in ce masura de cxperiente concludente. Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se l.11eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psiho- sexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat, ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impo- triva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei astfel de discutii cu el. Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 ex- presie ciudata de agitaie, a carei cauza nu mi-o puteam explica,.Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund: sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu 160
  • confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani maitlrziu (1910) tot la Viena. Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud: - Dragul meu .Tung, promiteti-mi sa nu renumati niciodata la:eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedeti, trebuie sa facem dinea 0 dogma, un bastion de neclintit. Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice:..$i promite-mi un lucru, dragul meu fiu: c3. vei merge in fiecareduminidi la biserica!" - Un bastion ... impotriva cui? I-am intrebat, putin miral. - Impotriva torentului negru de noroi..., mi-a raspuns. Aici aezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului. Mal inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat;c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se ela-boreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabu-sirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala de putere. A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prietenieirlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea po-zifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproxi-mativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filozofia ~i religia, indusivparapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru mine, teoriasexuaHi era 1a fel de "oeult2: - adica nu a ipoteza dovedita, ci:iDar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, darI1U un anicol de credinta, valabil pentru to ate timpurile. Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 iruptiede factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa mareeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor~ncon~tiente a.rnenin~atoare. pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la con-fuzia meo.; c3.ci pln3. eu nu-i atribuisem sexualitatii impor-canta unei chestiuni iluctuante, nesigure, careia trebuie sa-i ramli~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua1itatea insemnapare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 resreligiose obserwmda1• Pus In rata unor astfel de probleme ~i re- omul se comporti de regula. eLl s1i3.1a~i retinere. A~a ca I Un lucru ce trebuie respectat eu religiozitate (n. t.), 61 .1
  • dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmteamea. Eram adlnc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fiaruncat 0 privire fugitiva Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Siluau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era lim-pede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elabo-rase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care elII pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr ceaa sexualitatii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, preten-tioasa, imperioasa, amenintatoare si ambivalenta din punct devedere moral. Dupa cum celui care este psihic mai tare ~i de aceeamai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic", totastfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis,adica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnariconsta la Freud aparent In aceea di noul principiu numinos i separea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat deorice Incarcatura religioasa. In fond Insa, numinozitatea, In cali-tate de trasatura psihologica a contrariilor rational incomensura-bile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificasededt denumirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere:nu sus trebuia cautat ceea ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteazade fapt pentru cel care e mai tare daca este Dumit intr-un fel sauIntr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete,atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui.In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementulpresant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot raminedeschisa intrebarea cum se inving teama, con~tiinta lncarcata,sentimentul de vina, constringerea, incon~tienta s,iinstinctualitateasau cum se scapa de ele. Daca nu se izbute~te din direqia laturiiluminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, dinspre ceo.obscura, biologica. Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea unor fiacari tl~-nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.carac-terul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-audezvaluit intreaga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasaturade caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.primanoastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce amfost in stare s-o lad In corelatie cu atitudinea so. fata de sexuali-tate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numi-nosum, Insa 111 terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusivca functie biologica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre 162
  • ::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ ea atingea In el fibre mai adli1cL facin-jn~le sa vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i- a~a, eel pu~in, imi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior,sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec,Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima3-Ceasta idee. AS3 d el imi orea impresia ca 211ue1a de fapt lirnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i:el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud sesimtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care IncercaseS3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con-;inutul si sa Ie epuizeze. Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de2ceasta idee. 11-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono-:onia interpretarii" Sc e;::pl.Tcna fuga de sine sau de cealo.lta latura 0;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a:-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge:1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxuluisi a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot:eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikeaFreud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie. Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud.?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii;liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi..sexuaEtate· sau . Freud ramine victirna unul.)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica;pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1mistuit de foeul sacru. Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la /iena eu Freud, an1jI1teles ~i ipoteza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-iacordasern plDa atunci suficienta~ aten~ie: Aser.oenea multor altifii, }.dler nu Iniltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spuneaacesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - sau a Erosu-Iui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb.Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pefietzsche. I-am perceput atunci psihologia ca pe 0 mutare petabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea 163
  • nClpm ill puteD!. ra eVI ent ca pro bl ema numetzsc h eeana a pI ll , "E d ~era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se pareaa insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniulpsihopatolo ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singurtata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in formeopuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens,adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiuneaputerii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi unadintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pul-siunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectuleste supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea,pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e desti-nului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supra-om". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc subimpresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numenreligios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl• Nu este niciun secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freudconcureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimbm-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9iin acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeazade ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cadele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Traireanuminoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luatceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitateaeste numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atuncinu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. IarNietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de mar-ginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenreiumane. Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita uneitrairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatatisa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altullntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi")spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtresens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numi-nosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) - (n, t,). 164
  • atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieriadevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a ficoncluzie gre~ita poate fi miine 0 revelatie - mai cu seama inchestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim inca dedtfoarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ceinseamna (aptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con-~tiinta mica - ~i, vai, atit de efemera - n-a observat ceva in acestsens! Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca luminanuminoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de catre un "to-rent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: luptadintre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei~i imediata recurgere la un mijloc religios de aparare: dogma. Incaftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice,am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mitologic al reaqiei ciu-date a lui Freud. Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i intentiile de putere ale"dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problematipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lorle-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "toren-tului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa intelegpremisele istorice con~tiente ~i incon~tiente ale psihologiei noas-tre contemporane. Ma interesa sa aflu conceptiile lui Freud des pre precognitie ~iparapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-amintrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Sub influ-enta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complexde probleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului saude vedere un pozitivism atit de wperficial, incit doar cu greum-am abtinut sa nu-j dau 0 replica mai ascutita. Au mai trecutdtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsihologiei ~iexistenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte". In Limp ce Freud i~i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescenta. In acel moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind j~ . ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubi-doului), 1912. R tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU),Ges, Wake V, 1973 (n, germ.), 165
  • chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. Iie-2-.rngindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresiape care ne-o cUiduse acel zgomot. I-am spus iui Freud: - lata un asa-numit fenomen catalitic de exteriorizare. - As, replica el, asta-i 0 ! -- Bn nu~ i~an1 raspuns, /8, In~elatL domnule profesor. $i cadovada ca am dreptate va spun de pe-acum di imediat va urmaun 0.1doilea trosnet! Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblio-teco. a trosnit din DOU ! Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea certitudine. Darstiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facutdedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sauce semnificatie a avut priire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceeai-a trezit nelDcrederea In mine si am avut senzatia ca i-a~, fi facutlui personal cevo.. N-am ma; vOf()it niciodala cu eI despre aces!incident. 1 Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv pentru relatia noastra.Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark University eN or-cester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mineprimise ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna10. drum.2 Ne-am intilnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acoloavu loc incidentul mult disentat ulterior, ~i anume lqinullui Freud.EI se produse - indirect - din cauza interesului manifestat demine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuniale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini.Acesteo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni carese ineco.sera in mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa demla~tini:l.contine acizi humici ce distmg oasele ~i in acela~i timptabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca si pam!, de altfel - ramineconservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare;in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina ceele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocaziaextragerii turbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia. Aceste co.davre din mla~tini, despre care citisem, imi venirain gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se inceto~asera 1 Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.(11. ed. germ.). 2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale",p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.). 166
  • si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cumumiile din minele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]cape Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebasede mai multe ori. II deranja intr-un mod vizibil Si, in timpul uneidiscutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierdu cunos-:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaialadespre cadavre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai multdecit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Sianume de intensitatea imaginatiei lui care, in mod evident, ii puteadeclanSa un leSin. Freud mai lesina 0 data in prezenta mea, 1ntr-o situatie ase-manatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal.S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negativefata de tata11ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea,ca el crease ceva atit de important, si anume 0 religie monoteista,wcmai datorita complexului sau paterno Asta m-a iritat si amincercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese unam creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fiexplicate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui.Din contra, el acordase mare onoare Si cinstire memoriei tataluisau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotrivanumelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara de pretutindeni~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep.De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor realisau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; sesimtisera indreptiititi sa procedeze asa, fiind incamari ale aceluiaSizeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurasera nid un nou sti!, nido nOlia religie. In acel moment, Freud a cazut de pe scaun, pierzindu-Si cu-no~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pebrate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea.Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), regeal Egiptu1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia luiAton, monoteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinte-leasa, nu i-a supravietuit (n. t.). 2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, informa de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, frecventein Antichitate (n. t.). 167
  • care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.bi-ciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fasttatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmo-sfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comunfantasma uciderii tatalui. Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca maconsidera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet,ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~iseminca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt elsa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare casa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fiputut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid"mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m!convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independentaspirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nuinsemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurilemele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu pro-blema prestigiului personal. Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit dinBremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cllcare insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigmaunui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat nici-odata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineamfoarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebitde pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali",tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mineca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura seri-oasa relatiei dintre noi. Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-ldezvalui. L·am interpretat elt de bine af[l fast capabi!, dar am adau-gat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunicedteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cu-vinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui eraplina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarha-tea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se lmpllntiiin memorie. In ea, zacea deja in fa~a sfir~jtul relatiei noastre.Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL 168
  • Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost In stare sa interpretezevisele mele de-atunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorbade vise cu continut colectiv, cu 0 abundenta de material simbolic.Mai ales unul mi se paru important, cad el ma conduse pentruprima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind deaceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluriale libidoului. lata visul: Ma gas earn Iotr-o casa necunoscuta care avea douaetaje. Era "casa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era unfel de camera de zi, care avea ni~te piese vechi ~i frumoase demobiIa In stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eramuimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma glndeam: "Nu-i rau!" Daratunci Imi trecu prin minte di Inca nici nu ~tiam macar cum aratanivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totulera mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data deprin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia eraumedievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul deIntunecat. Mergeam dintr-o camera In alta, reflectlnd: "Acumtrebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe caream deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra careducea In pivnita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cuaspect arhaic, frumos boltita. Am cercetat peretii ~i am observatca printre pietrele obi~nuite de zid se aflau straturi de caramizi;mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizatca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfelamplificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era aco-perita cu dale de piatra. In una dintre ele am descoperit un beIciug.Tragind de el, dala s-a ridicat, Iasind sa se vada 0 alta scara: ni~tetrepte inguste, care duceau jos in adincime. Le-am coborit ~i amajuns Intr-o pe~tera joasa, sapata in stlnca. Pe jos era un strat grosde praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~terama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua craniiumane, evident foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atuncim-am trezit. . Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura celedoua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sadescopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des precranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde voia saajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-ofi vrind de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moar-tea?" Am simtit rezistente putemice la 0 astfel de interpretare ~i 169
  • am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sainsemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam Injudecata mea ~i voiam sa aud parerea lui Freud. V oiam s11. invatde Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am spus: "So[ia mea~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pecineva druia merita sa i se doreasca moartea! Pe-atunci eram abia proaspat casatorit ~i ~tiam precis ca in minenu exista nimic care sa fi indicat asemenea dorinte. Dar n-a~ fiputut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere dinpartea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil saIe tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fipersistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doreamsa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reactiona Freuddaca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am.povestit 0 minciuna. lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era ilepro~abmidin punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas peFreud sa arunce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastiadintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud parueliberat datorita raspunsului meu. Am reallzat astfel ca era ne-ajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu in doetrinaso. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sensa1 visuIuL Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine apsihicuIui, adid; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu comple-tari inca incon~tiente pina atunei. Con~tiinfa era replezentata princamera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, inciuda stilu1ui inveehit. La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos,eu atit devenea mai strain 91mai intunecat. In pe9tera am descope-rit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea omului primitivdin mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminatade catre cOI1itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cuviata suf1etului animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitiveerau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fiacaparat pentru e1. Am devenit atunci con~tient elt de putemic percepearn dife-renta dintre atitudinea intelectuaIa a Iui Freud ~i a mea. Eu crescu-sem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sfir~itul secoluluitrecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumite 170
  • :;xno~t:in1.e domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise in cCinl;iI1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata faraOct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem:ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1:ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea,~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lumeildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb,3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ellBuchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin. La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval,,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In celejin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii ale cCHi~?tiinlei. Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare : Pe ce p,elnIse se bazeaza psihologia freudiana? Carei:ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotreDersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale?Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazeleistoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. Elreprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee sepatrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul devenipentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imioferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicu-lui personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unarrnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}nd am doblndito exr)er]ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~pot am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct,sa I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fio "fatads_", Indaratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ceeste dar care-i este ti3.inuit con~tiintei cu malitiozitate,ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nido inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine peclt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~icaut~i de rr1lncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochiiTIU vor sa dar p02tte ne li1;ci12lITlilOi, ca ochii no~trisint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde,dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu- 171
  • noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice caracter arbitrar ~i mai ales de brice intenrie de prestidigitarie. Nu cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iret- licurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or naturale ale incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezis- tenre indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei. Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi vechile interese arheologice. Dupa ce m-am intors la ZUrich, mi-am luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citit ~i diferite scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My tho- logie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice), de Friedrich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat ~i lucram Cll un interes arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-unmunte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentmca in final sa ajung la 0 dezorientare totala. Ma gaseam intr-o si-tuatie de perplexitate asemanatoare celei in care fusesem pe vre-muri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihoticede spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara denebuni; am inceput sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, totizeii ~i toate zeitele din cartea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pardar fi fost pacienrii mei. In decursul acestei indeletniciri n-am pututsa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.1tid ~i psiho-logia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv alcelei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i inacela~i domeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masurain care am crezut ca recunosc aici 0 predominare a teoriei sale inraport Cll faptele. In focul acestor studii am dat peste materialul fantasmatic alunei tinere americance, necunoscute mie, Miss Miller. Materialulfusese publicat in Archives de Psychologie (Geneva) de catre Theo-dore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc im-presionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca uncatalizator asupra ideilor inca neordonate care se acumulasera inmine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine indomeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despre Transformari ~isimboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~te vise I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 (n. ed. germ.). 172
  • semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre celemai tulburatoare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apro-pierea granirei elvetiano-austriece. Era spre seara ~i am vazut unom mai batrin In uniforma unui funqionar vamal k. k. Trecu pellnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresiafetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se maiaflau ~i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu erade fapt real, ci spiritul unui funqionar vamal mort cu ani in urma."E unul din aceia care n-au putut muri", se spunea. Aceasta este prima parte a visului. Clnd.m-am apucat sa-l analizez, "varna" ma facu imediat sama gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintrecon~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniile lui Freud~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~mi se pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~ise controleaza, din cauza contrabandei posibile. Procedind astfel,se des cop era presupuneri incon~tiente. In decursul activitarii sale,batdnul vame~ avusese evident parte de atit de putine lucruriImbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lumii erade-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud. Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autori-tatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentrumine aceea~i personalitate superioara, asupra careia proiectamimaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea visului incadeparte de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~tiobiectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent,~i pe de alta simti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciamInca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudineadivizata este un semn ca eram inca incon~tient de aceasta situatie~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate pro-iectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acesteiteme. Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil,la propria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa casa pot colabora cu el. Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept~imai experimentat dedt tine. Deocamdata ascu1ti pur ~i.simpluce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, spre surprindereamea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-cra-ie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare 1 Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar (11. t.). 173
  • dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 par-ticica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a,caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau partecu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineammult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un temei spre a-i dorimoartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~iadmira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de mine-mergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~inmai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca pro-pozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire. Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal,ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earnintr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pecoline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg.Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabateor~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea injos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italie-nesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor seafla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneaucatre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumease indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venindin direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptulochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie. Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ mo-dem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine uncruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oamenicare treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nuse intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fosttotal invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar defapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cava-lerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare ~tie asta." Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am intelesdeloc. Eram abatut, perplex, dezorientat. Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia.Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu 174
  • putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, inschimb, era plin de viata ~i complet real. A doua parte a visuluiera in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~inu foarte impresionanta in sine; abia reflectiile tesute in jurul eima afectasera. In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-adat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime semni-ficatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupravisului, i-am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiutca acel cavaler apartinea secolului al XII-lea. Este epoca in careau inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintuluiGraal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mineinca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani Iecitisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratullor se afla inca, bine ascuns, un mister. Ap ca mi se paru foartefiresc ca visul sa rein vie lumea cavalerilor Graalului ~i a calato-riilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in sensul eel maiprofund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea alui Freud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sadea un sens banalitatii vietii. Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturoreforturilor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic altceva in adincurile sufletului decit "preaomenescul" deja arhi- cunoscut. Am crescut la tara printre tarani, ~i ceea ce n-am putut invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fan- tezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perver- siunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna ell criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de viata, infati~ind cit se poate de limpede ochilor mei uritenia ~i stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva. Toti a~tia sint pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate aceste lucruri dezgustatoare. Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint nevrotici, deoarece nu sint adaptati la realitatile vietii. Ei sint inca prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi 175
  • Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din noudin mocirla cotidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea cefusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-iface con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i dacaInsa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da ca posibilitatede solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renuntaIn sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum safie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poaterenunta la 0 forma de viata, farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula,un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt de nerezonabil caun nevrotic. Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui Freud pre-zenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cuorice pret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Erapentru mine 0 Intrebare vitala, iar ca sa obtin un raspuns la eaeram dispus sa sacrific multe. Acum ochii mei vedeau clar: ElInsu~i suferea de nevroza, ii anume de una u~or de diagnosticat,cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit Intimpul calatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumeaIntreaga e putin nevrotica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nueram Insa nicidecum gata sa ma multumesc cu atlt, ci doream sa~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazusem ca niciFreud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~easa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia dea identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai pututcolabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale dedt aceea de a maretrage. Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri alelibidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiutdinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fieexpuse propriile-mi coneeptii asupra incestului, transformareadecisiva a conceptului de libido ~i inca alte idei, In care ma deose-beam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 complicatiepersonal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta uncontinut Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltorIn aproape to ate cosmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freudse tinea ferm de sensul literal ~i nu putea sesiza semnifieatiaspirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va fi capabil sa ac-eepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema. 176
  • Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele.A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admiteeu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-arputea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fiin stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa maatin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeevace gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma,m··am decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia IuiFreud. Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prieteniisi cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu,considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. DoarRiklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insaizolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilormei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiamca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~isa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eonclu-zie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte canimeni nu-nli va Intelcge conceptia. Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus maideparte, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat peFreud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali- (8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare largraspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiho-lagia IDea., 01anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica- a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i 91.explico dincolo de semnificatia sa personala si deceo. a unci l21tur21 spirituala ~i sensul nurninos,deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I puteaintelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del ()bertragung (lDSiho- si Coniui?ctionis cantin ideile melepe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitateaeste de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalaltafata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Proble-mele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In con-tact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite laviala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd amsimtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explicaiDsa aceasta. tulburare nfofundlL 1 iij 1 .
  • ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala infaptul di s,i-a luat in serios pacientii care sufereau de boli ner-voase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avutcurajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, penetrind in acest chip inpsihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zicem asa, ellochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a boliidedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv,fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiiduisa depas,easca 0 multime de prejudecati. Aidoma unul profet dinVechiul Testament s,i-a propus sa demoleze zeii fals,i, sa tragaperdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,itot atita necinstes,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contemporan,scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopulari-tatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsulpe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre Co constat indescoperirea unui acces spre incons,tient. Prin recunoas,terea visu-Iui co. sursa primordiala de informare asupra proceselor din in-cons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care parea pierdutairemediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,ti-ent, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianu-me i11filozofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard Ion Hartmann. Se poate, desigur, afirma ca actual a cons,tiinta cuIturala, inmasura ill care este refJectatii filozofic, 11-0. preluat inca ideeaincol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai binede 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei generale s,ifundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine incaill sarcina viitorului.
  • 6 Confruntarea eu ineon~tientulDupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada deincertitudine interioara, chiar de dezorientare. Ma simteam casuspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Mainteresa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientiimei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vorpovesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voiaintimpl1irii. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi poves-teasca spontan visele ~i fantasmele lor, iar eu n-am facut dedt sapun cHeva intrebari: "Ce va vine in minte in legatura cu asta?"Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" Interpre-tarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor.Am lasat deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumitsa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i. Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau cabaza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceastaIe e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim.Bineinteles ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecteaproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic ne-cesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitateaunei orientari initiale. Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursulcamia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pinaacolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitolo-gie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihiculomenesc incon~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine: "De ce sa deschizi toate portile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oarece realizasem de fapt? Explicasem miturile unor popoare dintrecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul a trait dintotdeauna. 179
  • "Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-arputea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebareaIn mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu.""Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu maiavem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in caretraie~ti tu ?~ Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gin-desc. Ajunsesem la un impas. In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-ologgia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renas-centist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara.Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, Inturnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei. Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sauun porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilorun semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba.Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti[ de vreo opt ani, ellun par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucarain minunatele galerii eu coloane ale casteluluL Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea cetocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl dinnou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc:mai In prime Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1pce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" euaceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0., eu rn-am trezit din iarsomn. Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast cael indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&-team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor1" . C "" b 1 • " ,y , . auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?re-zece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlntepovestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In careera gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-amgindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni alean~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~ ~ici 0 dc::legare :er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rLUl~,as :::~lta -:0( iO,j
  • :.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de.1acorda atentie fantasmelor me1e. Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se tot ,ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele:rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca maiildeau semne de viata. Aceste fantasme cu1minara Si in acela~i:imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis: Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga,-.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina iniinastia Merovingienilor. In visul meu, veneam dinspre ora~ ~i am>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de mor-minte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau intin~imortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu mii-nile impreunate la piept, ca in vechile capele mortuare cavaleriiin armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nuerau sculptati in piatra, ei mumificati intr-un mod eludat. M-amJprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era un barbatdin anii 30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la;-;ainele lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile,i cu am ~tiut c9. asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu.Am pleeat mai departe cu un sentiment neplEieut ~i am ajuns 1aun mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. Se petrecu acela~ilUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Ammers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca samil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar deza1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul luiparea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca eraintr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la minastinga incepe sa i se mi~te u~or. Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta·sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aDo.vestigii ale unarexperiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon~tientuluim-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i formeconsumate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarilemele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dez-volta! in decursul anilor teoria arhetipurilor. 1 Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.). 181
  • ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;escsenzatia de dezorientare. Din1porrla, tralaln ca sub 0 constantapresiune inten13.. lTneori era :}rlt de putel11ica~ illcit an1 presupusca trebuie: sa fie vorba 10.mine despre 0 tulburare psihieiL Deaceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrcaga-mi viat2~,eu toatedetaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael m-am ginditea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seamadrept cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2 dat rezultat ::;ia trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nustiu nimie, 0 sii fac de-acum 1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine."Acestea fiind zise, m-am laso.t constieot prada impulsurilor in-constientului. iviai inti! ie~i la suprafata 0 arnintire din copililrje~ poate de pela zece, unsprezece ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi.Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si castele ~i arcuiamporti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI sticle. Cevo. mai tirziuam folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeesteconstructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i10.iveaEi toemai aceasIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie. "Aha, mi-am spus, aici pulseaza viata! Baietelul inca estepe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Darcum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi separea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDspre-zeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactuleu acea perioada, nu aveam incotro: trebuia sa ma reintorc 13. eo.si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocmiJe-"i copila:esti .. Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmulmeu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resem-nare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insaJnainte de a trai dureros umilinta de a nu putea face cu adevaratnimic altceva dedt a ma juea. A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potri-vite, partial de la malullacului, partial din apa, dupa care am in-ceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat Intreg. Mal lipseadoar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un fel detoba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. 0biserica are ~iun altar. Dar mi-a fost teama sa-l construiese. Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, ampornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strinspietre din pietri5ul de pe mal. Deodata am zarit 0 piatra rosie: 0piramida eu patm laturi, de vreo patm centimetri inaltime. Era 0 182
  • bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre .aluri, fusese I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L; produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp,mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil.Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie. In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vre-mea 0 pennitea. De indata ce terminam de mincat incepeam sa:na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind ispraveam maidevreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acesttimp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele acaror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zaceain mine. Bineinteles ca imi faceam ginduri in Iegatura cu sensu1 joculuimeu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? Construiqti 0 midi age-zare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam care eraraspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumulcare ducea spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul.EI declan9a un flux de fantasme, pe care Ie-am notat mai tirziucu mare grija. Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor.Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in viata sa ma poticnesc, sama impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)iintotdeauna asta a reprezentat un rite d entree pentm ideile I)i lu-crarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwartund Zukunft (Prezent Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit mo-dern), Das Gewissen in psychologischer Sicht (Con:;tiinta moralii inperspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre,munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~ele2, Implinireaexistentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat cu acestprilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat multca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactuleu piatra m-a ajutat. Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pmaatunci in mine paru sa se deplaseze in afara, de pardi ar fi planatceva in aer; intr-adevar, atmosfera mi se parea mai sumbd capina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie 1 1957 (11. ed. germ.). 227 noiembrie 1955 (11. ed. germ.). 183
  • psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari tot mai multo In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng.1l-lDtr-ociil2Sorie, am fost deodata asaltat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am lawt ca mUllti! cresteau, devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbe- ne invrajbite, ruinele operelor civilizatiei plutind prin tOTent 5i moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transforma in singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma zapaci si imi facu greaa. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea. Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este perfect real 9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala." In iama unnatoare, cineva ma intreba ce gindeam des pre eve- nimentele mondiale din viitorul apropiaL I-am spus c3.nu gil1deam nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu-mi dildea pace. Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi reprezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea de-a face eu mine insumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0 psihoziL Ideea riizboiului nu-mi treeu prin mime. Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1ainceputul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul veriipatrundea un ge, arctie, iar paminruI impietrea. imepenea subgheata. Vedeam astfel, de exemplu, cum intregul tinut al Lorenei~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pustie, fara niciun suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Muriseariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie Iimai, iar ultima oara in iunie 1914. In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liisa din nOli unge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acoloun copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-amgindit), ale carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneageruluiin boabe dulei de strugure, pline de un sue tamaduitor. Am culesboabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de oameni care stateau Ina~teptare. 184
  • La lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres : prelegere "hnportanla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo-;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; diei asemenea viziuni ~i ,;se inseamna d,,,,;stin. n starea mea de atunci ~i Ia temerile pe care I~::.nutre&111~ni se r a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti-~ntului. La 1 august izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina:nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura:ropria-mi triiire era legata de cea a colectivitiitii. In acest sens,~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei mek. Inceputul..cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie..usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta..j:Jnse acum in prim-planui activitatii mde. Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i m-amomlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a:eseoperi calea de urmaL 11a aflam, neajutorat, intr-o Iume stra-ma, Si tot11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1treruptintr-o mare tensiune :;;iaveam ades senzatia ca ni~te b10curi gi-~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. 0 furtun2, 0 succeda pe-:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta bro··:ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1 Holderlin :;;iatitia aItiLin mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..afost Hmpede ca trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam infautasmele mele. Sentimentul de a aseulta de 0 vointa superioarajaca tineari1 piept asaltului incon~tientului era de neinlaturat ~i aramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cercarea de a;ndeplini sarcina," Eram deseori atit de rL.scolit, lncit trebuia s3.-mi stapinescemotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce sepetrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~-tea care sa-mi pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. Deindata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or theUnconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II, 1914; in Ges. tFerkc !fl., 1968 (n. ed. genn.), 21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arnintire, tot s;,::rnai sin1teauibrind agita~ia Si ;~rno-~ia dinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i : ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odiseea) - (A. J.). 185
  • eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice. IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell desavlrsire multitudinea eontinuturilor )l imaginilor psihiee. Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIotiile in iInaginL adica sa gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea interioara. Dad. m-a:;; 1imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat lueru- rile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;ti- entului. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continu- turile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma lnvata dt de salutar este din punet de vedere terapeutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor. Am notat fantasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit sa exprim in cuvinte Si eonditiile psihiee in care se ivisera. Numai ca n-am putut face asta decit intT-un limbaj foarte greoi, neadec- vat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepusem, adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el cores- punde stilului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied patetica Si ehiar bombastica. Stilul limbii lor Imi este neplacut si-mi zglrie sentimentele, ca atunci dnd cineva i~i zgirie auzulscrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cutituL Insa cumeu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi ra-minea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesesechiar incon~tientul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll ure-chile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fiformulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu. Inca de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientulco.pe un experiment stiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram interesat In mod vital. Astazi, ce-idrept, as putea spune ~i di era un cKperiment care se faeea cumine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s-odepaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-amlasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba.Astemeam pe hirtie fantasmele eare o.deseo.mi se pareau a fi nisteabsurditi:W ~i impotriva earora resim(eam Tezistente putemice.Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestecdiabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10.sursit, dar insu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a,provocindu-ma. Numai in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabilsa ies In final din labirint. 186
  • Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", tre-buia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteaml1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-erafridi sa nu-mi pieid autocontroluL devenind 0 prada a incon~ti-entuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clarmie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapi-nire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele sta-Finire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-aconstituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata Iceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientulavea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect Iasupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea 1materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedamreferitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0aloare indoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enormgindul ciL 1a urma in aceasta imreplindere aventuroasa, in I Icare ma implicam Ii ma lncilceam, eu TIU ma hazardam numai Ipentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei. ! I Era in anul ! 913, inaintea Craciunului, clnd m-am hotaril safac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i Ireflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sacad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul Ipropriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros.iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i ]nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare, I ,Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i magasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~auobi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3.luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura,iar acolo state a un pitic. dadea senzat·!.a de a fi facut din pieletabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pelinga el, treeind prin intrarea ingusta ~i mi-am croit drum pina 10.celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-miajungea piDa 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristalro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicat·o ~i am descoperit ciidedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie,dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Uncadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit lacap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, veninddin adiDcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am 187
  • vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCllloc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata.Jetul de sInge dura, din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulLIn cele din Uffi1a sed ~i, eu aceasta, viziunea lua sfir~it. Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piecede resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoirii.Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit arfi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsareinsupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cItemi se parea. Imi veni atunci in minte viziunea singelui pe care 0avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa renunt 1aorice aWi incercare de a intelege, ~ase zile mai tirziu (18 decembrie 1913) am avut urmatorulVIS; Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu- Ioare illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Erainainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminasedeja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupramuntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-lucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngustadintre stincl, Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima razaa soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa uncolt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal. Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt demare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se desco-pere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiutea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de afi dcscoperit, viaa putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramasefu un sentiInent intolerabil de culpa. Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, darmi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 dinnouj Insa 0 voce lnli spunea: 11-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anumeacum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentulcumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te~!mpu~ti!~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi sefacu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensulvisului mi se dez;alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se des-fa~oara acum in lUTI1e! Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~ snii sa rcalizezc~ adica irnpuna in rnod craie propria vointa. 188
  • "Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~ieu. Numai ca asta nu mai era posibil acum. Visul arata ca ati-tudinea Intruchipata de Siegfried, eroul, nu mi se mai potriveamie. De aceea el trebuia rapus. Dupa implinirea faptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare,ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~cat. Prin aceasta l~i gaseauexpresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pecare 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~iatitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i s<,: una capat acestei iden- ptitati cu idealul eroului; caci exista valori mai inalte carora omultrebuie sa Ii se supuna, mai Inalte decit vointa eului. Aeeste glnduri mi-au fost indeajuns pentru inceput, a~a ca amputut adormi din nou. Salbaticul cu piele de culoare Inchisa, care ma insotise ~i luaseIn fond initiativa de a comite fapta, este 0 incorporare a umbreiprimitive. Ploaia indica solutionarea tensiunii dintre con~tient ~iincon~tient. De~i pe atunci inca nu-mi era cuputinta sa inteleg sensul visu-lui dincolo de acele putine indicii, fura eliberate forte noi, carema ajutara sa due plna la sfir~it experimentul eu incon~tientul. Spre a Intelege fantasmele, Imi imaginam deseori 0 eoborlre.Odata fura necesare chiar mai-multe Incercari pentru a ajunge pinain profunzime. Prima oad am atins, ca sa zic a~a, 0 adincime detrei sute de metri, data urmatoare a fost deja 0 profunzime cosmica.Era ca 0 calatorie spre luna sau ca 0 coborlre In spatiul gol. Maiintli s-a ivit imaginea unui crater, iar eu am avut senzatia de a maafla pe tarimul morti1or. La poalele unui perete stincos Inalt amzarit doua fapturi, un barbat batrin cu barM alba ~i 0 fata tinarafrumoasa. Mi-am luat inima-n dinti ~i am ie~it in Intimpinarea lor,ca ~i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat ell atentie ce mi-auspus. Batrinul mi-a explicat ca era Eliahu, ceea ce-mi provoca un~oc. Fata ma descumpani ~i mai tare, caci l~i spunea Salomeea!Era oarba. Ce pereche stranie: Salomeea ~i Eliahu! Dar Eliahuma asigura ca el ~i cu Salomeea erau legati de dnd lumea ~i reu~isa ma dezorienteze total. Impreuna cu ei traia un ~arpe negru, caredovedi In mod manifest 0 Inclinatie deosebita pentru mine. Matineam aproape de Eliahu, intrucit parea a fi cel mai Intelept dintreei trei ~i a dispune de 0 minte agera. Eram nelncrezator fata deSalomeea. Eliahu ~i cu mine purtaram 0 diseutie mai lunga, al careitile nu I-am putut insa deseifra. 189
  • E firesc ca am incercat sa gasesc 0 explicatie plauzibila pentruaparitia personajelor biblice in imaginatia mea, invocind faptul ditata fusese preot. Dar asta nu larriurea Inca nimic. Caci ce sem-nifica batrlnul? Ce semnifica Salomeea? De ce sInt Impreuna?Abia ani mai tIrziu, cind aveam sa ~tiu mult mai multe, legaturaIptre omul cel batrin ~i fata cea tInara avea sa-mi apara ca fiindperfect naturala. Intr-adevar, In cursul unor asemenea peregrinari onirice te In-tllne~ti frecvent cu un batrln care este Insotit de 0 tmara ,?im multepovestiri mitice se gasesc exemple pentru 0 astfel de pereche. A~a,de pilda, conform traditiei gnostice, Simon Magul colinda In com-pania unei fete tinere, despre care se spune ca ar fi cules-o dintr-unbordel. Se numea Elena ~i era considerata a fi reIncarnarea Eleneidin Troia. Klingsor ~i Kundry, Lao Zi ~i dansatoarea pot fi ~i eimentionati In acestcontext. In imaginatia mea, dupa cum am spus deja, se afla, pe llngaEliahu ~i Salomeea, mea 0 a treia figura, cea a marelui ~arpe negru.In mituri, ~arpele este deseori pandantul eroului. Exista multe re-latari des pre legatura apropiata dintre ei. Astfel, undeva se spune,de exemplu, ca eroul are ochi de ~arpe; In a!ta parte ca a fosttransformat dupa moarte Intr-un ~arpe ~i venerat ca atare; sau ca~arpele este mama lui ~.a.m.d. In cadrul faritasmei me1e, prezenta~arpelui indica deci un mit eroic. - Salomeea este 0 reprezentare a animei. E oarba, deoarece nuvede sensullucrurilor. Eliahu este figura profetului batrln ~i mlelept~i intruchipeaza cunoa~terea, in timp ce Salomeea simbolizeazaelementul erotic. S-ar putea afirma ca aceste doua figuri sintpersonificari ale Logosului ~i Erosului. Dar 0 astfel de definitiear fi deja prea intelectuala. Este mai judicios sa lasam mai mtlipersonajele sa fie ceea ce mi-au aparut mie atunci a fi, ~i anumeexpresii ale unor procese incon~tiente care se deruleaza In fundal. CUrlnd dupa aceasta fantasma, un alt personaj rasari din in-con~tient. Se dezvoltase din figura lui Eliahu. L-am nurnit Philemon.Philemon era un pagin ~i aduse Cll sine 0 atmosfera egipteano-ele-nistica de tonalitate gnostica. Figura lui Imi aparu mai intii intr-unVIS: Se vedea un cer albastru, de ai fi zis ca-i Intinderea marii. Eraacoperit - nu de nori, ci de bulgari maronii de pamint. Bulgariipareau sa se desfaea in bucati, lasind sa apara printre ei apaalbastra a marii. Apa era insa cerul albastru. Deodata, dinspredreapta plana In zbor p fiinta Inaripata: un batrln ell coarne de 190
  • taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~afel, de parca ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi careerau ca acelea ale pescaru~ilor, cu culorile lor caracteristice. Cum nu Intelegeam aceasta imagine onirica, am pictat-o, pentrua mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indelet-niceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradiniimele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extremde rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. Deaceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, celputin In aparenta, era doar un produs al hazardului. Le~ul era Incadestul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~inu se vedeau pe el leziuni externe. Philemon ~i alte personaje ale imaginatiei mi-au deschis ochiiasupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucruri In sufletpe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lorproprie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imagi-natia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eunu Ie gindisem In mod con~tient. Imi diideam !impede seama cael era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtamcu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele,dupa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor dinpadure ori oamenilor dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh:"Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi cai-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. Inacest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihica, "reali-tatea sufletului". Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica diferentadintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cumine, ca sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca existaceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Iegindesc sau intenrionez ~i care, eventual, sint chiar orientateImpotriva mea. Din punct de vedere psihologic, Philemon reprezenta ointele-gere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneoriaproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el pringradina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indieniinumesc guru. De fiecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resim-team aproape ca pe 0 infringere personala. Caci ea msernna: "Niciasta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cuprindea teama ca ~irul unorastfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ putea [ataci in 191
  • abisuri de ignoranta insondabila. Eul meu se simtea devalorizat,de~i numeroasele succese exterioare m-ar fi putut lini~ti in aceastadireqie. In "tenebrele" mele de atunci (horridas nostrae mentispurga tenebras, se spune in Aurora COllsurgens)I nu mi-a~ fi doritnimic mai mult decit un guru adevarat, concret, posedind 0 ~tiinta,o cunoa~tere ~i 0 putinta superioare, care sa-mi fi descilcit pro-dusele involuntare ale fanteziei mele. Sarcina a fost preluata dePhilemon, pe care a trebuit sa-l accept in aceasta privinta, nolensvolens, ca "psihagog". Intr-adevar, el mi-a transmis idei ~i ginduricare m-au dus la multe c1arificari interioare. Vreo cincisprezece ani mai tirziu m-a vizitat un indian mai invirsta ~i foarte cultivat, un prieten de-allui Gandhi, ~i ne-am in-tretinut des pre educatia indiana, mai cu seama despre relatia dintreguru ~i chelah. L-am intrebat ~ovaind daca mi-ar putea da infor-matii in legatura cu natura ~i earacterul propriului sau guru, laeare-mi raspunse pe un ton cit se poate de prozaic: - 0, da, era Chankaracharya. - Va referiti cumva la comentatorul Vedelor? am intrebat.Doar a murit cu multe secole in urma. - Desigur, la el ma refer, imi spuse spre marea mea sur-prindere. - V orbiti deci despre un spirit? am continuat sa intreb. - Sigur ca era un spirit, imi confirma. In aeel moment, mi-am amintit de Philemon. - Exista ~i guru spirituali, adauga interlocutorul meu. Cei maimulti au drept guru oameni vii. Dar exisrn intotdeauna ~i din aceiacare au ea profesor un spirit. . Aeeasta informatie a fost pentru mine pe cit de eonsolatoarepe atit de revelatoare. Nu cazusem deei nicideeum in afara lumiiomene~ti, ci Iacusem doar experienta a eeea ce Ii se poate intimplaoamenilor care au preoeupari ~i stradanii asemanatoare. Mai tirziu, Philemon a fost relativizat prin aparitia unui altpersonaj, pe care I-am nurnit Ka. In Egiptul antic, "Ka al regelui"era considerat a fi forma sa paminteana, intruparea sufletului. Infantasma mea, sufletul-Ka venea de jos, din pamlnt, ca dintr-unput adine. L-am pictat in intruchiparea lui terestra, ca pe un bustdin bronz, soc1ul sau fiind alcatuit din piatra. Sus de tot in picturaapare 0 aripa a pyscaru~ului ~i intre ea ~i capullui Ka plute~te 0 I 0 scriere alchimic1i, atribuitii Sfintului Toma din Aquino. Traducere:Purificii tenebrele cumplite ale spiritului nostru (11. ed. germ.). 192
  • nebuloasa stelara rotunda, luminoasa. Expresia lui Ka are cevademonic, s-ar putea spune chiar mefistofelic. Intr-o mina ~ine 0forma care seamana cu 0 pagoda colorata sau 0 cutie cu moa~te,iar in cealalta un stilet, cu care prelucreaza cutia. Spune des presine: "Sint cel care inmorminteaza zeii in aur ~i nestemate." Philemon are un picior paralizat, este insa un spirit inaripat,in timp ce Ka reprezinta un fel de demon al pamintului sau meta-lului. Philemon este aspectul spiritual, "sensul", Ka, in schimb,un spirit al naturii, ca antroparionul din alchimia greceasdi, darcare, ce-i drept, pe atunci inca nu-mi era cunoscut.1 Ka este insaacela care face totul real, care invaluie, ascunde spiritul pescaru-~ului, sensul, sau 1l inlocuie~te prin frumuse~e, prin "reflexuletem". Cu timpul, am reu~it sa integrez ambele personaje. M-a ajutataici studiul alchimiei. Pe clnd imi notam fantasmele, m-am intrebat: "Ce fac defapt? Cu siguranta ca n-are nimic comun cu ~tiin~a. Deci ce e?"Atunci, 0 voce din mine rosti: "Este arta." Am fost profund uimit,caci nu mi-ar fi trecut prin minte ca fantasmele mele ar putea aveaceva a face cu arta, dar mi-am spus: "Poate ca incon~tientul meua format 0 personalitate, care nu este eu ~i care ar dori sa-~iexprime propriul punct de vedere." ~tiam ca. vocea provenea dela 0 femeie ~i am recunoscut-o ca fiind cea a unei paciente, 0psihopata talentata, care manifesta un putemic transfer fata demine. Devenise 0 fiiptura vie inlauntrul meu. Fire~te ca nu era ~tiin~a ceea ce faceam. Atunci ce putea fialtceva decit arta? Pe lume nu pareau sa existe decit aceste douaposibilitati! Este modalitatea tipic feminina de a argumenta. Manifestind multe rezistente~i accentuind fiecare cuvint, i-amexplicat vocii ca fant!Smele mele n-ar avea nimic in comun cuarta. Drept care ea taeu, iar eu am continuat sa seriu. Apoi veniurmatorul atac - aeeea~i afirmatie: "Asta este arta." Am protestatdin nou: "Nu, nu este. Din contra, este natura," M-am pregatitpentru 0 noua obieqie ~i disputa; cum insa n-a urmat nimie deacest gen, m-am gindit ca. "femeia din mine" nu poseda un centru 1 Anthroparion (antroparion) este un "omulet", un fel de homunculus. Dingrupul antroparionilor fac parte gnomii, dactilii Antichitatii, homunculusulalchimi~tilor. ~i Mercur al alchimiei era, ca spirit al mercurului, un antropa-rion (A. 1.), 193
  • al vorbirii, a~a ca i-am prop us sa se serveasca de limbajul meu,1mi accepta oferta Si-~i expuse pe datil pUDctul de vedere IDtr-UDdiscurs lung, Ma interesa extraordinar de mult ca. 0 femeie din interiorulmeu se amesteca In gindurile mele. Pesemne, am cugetat, estevorba des pre "suflet" In sens primitiv Si m-am intrebat de ce su-fletu1 a fost denumit "anima". De ee Si-l imagino. omul a fi femi-nin? i Mai tirziu am reo.lizat ca In cazul figurii feminine din mineera vorba de un personaj tipie sau arhetipal In ineonstientul biir-batului Si am desemnat-o cu termenul de anima. Figura eorespun-zatoare din inconstientul femeii am numit-o animus. Ceea ce ma impresiona mo.i IntIi fu aspectul nego.tiv 0.1o.nimei.Am resimtit sfiala In fata ei, ca 10.adreso. unci prezente invizibile.Apoi am incereat sa gasesc un nou mod de a ma raporta la eo. Siam privit insemnarile fantasmelor mele drept scrisori adresate ei.Ii scriam, ca sa zie asa, unei pani a sinelui meu, care reprezentaun alt punet de vedere dedt con~tiinta mea - si am d.patat ras-punsuri uimitoare si neobi~nuite. Parca as fi fast un paeient inanaliza pe llnga un spirit feminin! In fiecare seara imi asterneaminsemnarile pe hirtie, caci ma gindeam: "Daca nu-i scriu animei,nu-mi poate intelege fantasmele." Mai exista insa un motiv pentrucon~tiineiozitatea mea: ideile, odata scrise, nu mai puteau fi de-formate, rastalmaeite de catre anima, co.sa teasa tot felul de intrigide aici. In acest sens, este 0 imensa deosebire daca ai pur ~i sim-plu in minte sa povestesti un lueru sau daea-l ~i notezi intr-adevarpe hirtie. In "scrisorile" mele am incercat sa fiu pe cit de orrestposibil, urmind veehea indicatie greceasca.· "Sa dai ceea ce po-sezi, si vei primi." Numai treptat am invatat sa discern imre gli1durile mele ~ieontinuturile vocii. Daca voia, de exemplu, sa-mi atribuie banali-tati, spuneam: "Da, e adevarat, a~a am glndit ~i simtit odata, Darnu sint obligat sa ader 1a aeeste idei pina 10. sfir~itul vietii mele.De ce aceasta umilinta?" Ceea ce importa in primul rind este diferen!ierea dintre con-~tiinta ~i continuturile ineon~tientului. Continuturi1e trebuie izolate,~i asta are loc eel mai usor personifidndu-le ~i stabilind apoi,pomind dins pre eon~tiinta, un contact ell ele. Numai a$a Ii se poateextrage puterea, pe care altfel 0 exercita asupra eonstiintei. Intru-cit continuturile incon~tientului au un anumit grad de autonomie, 1 In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.). 194
  • ~:easta telmica nu of era dificultati deosebite. Cu totu! altceva este; I te familimizezi ell faptul autonomiei continuturilor incon~ti-~:-lte. $i totusi, chiar in aceasta rezidii posibilitatea de a te In-:detnici Cll inconstientuL In realitate, pacienta Cl C21"::;1 voce gliisuia in mine exercita 0 :lfluent3. fatala asupra barbatilor. Izbutise sa-i inoculeze unui20leg de-al meu ideea ca ar fi un artist neinteles. Acesta a crezut-o i-a cazut victima. Cauza e~ecului SdU? EI nu se ghida dupa:,ropria apreciere de sine, ci dupa aprecierea altora. Este un lucru:ericulos. Astfel a devenit nesigur pe el Si sensibilIa insinuarile.:"imei; caci ceea ce spune ea este ades de 0 mare fortii de,,,ductie si de 0 viclenie eXIrema. Daca a::;fi considerat fantasfnelc inconstientului ca fiind arta,~mnci le-a~ f1 putnt contempla en ochiul meu interior sau vedea:ierulindu-se ea un film, Ele il-ar fi fast inzestrate eu mai multiiputere de convingere decit arice aWl percepere senzoriala ~i eu:1-a~ fi resimtit nid urrnii de indatorire etiea rata de ele. Anima:-ni-ar fi putut inocula Si mie ideea cii a~ fi UD artist nelnteles ~i:a pretinsa mea natura artisticii mi-ar da dreptul de a neglijarealitatea. Daca as fi ascnltat iDSS. de vocea ei, atunei mai mult:3. sigur ca Intr-o zi lni-ar fi spus: lilChipui cumva ca non-,ensul eu care te lndeletnicesti este art3.? Niei vorba de asa ceva." -mbignitatea animei, purtatoare de cuvlnt a inconstientului, poate:iistruge cOTDplet un 01Tl. PlTI3.1a UITI1a, decisiva este tot con~tHnta,.:are intelcge rnanifesta.rile inCOIl$tientului 91 ia atitudine In fatalOr. Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste:cnstientului imaginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce malnteresa rnai nlulL de d~cenii ill-an1 adresat anin1ei de:-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i . d " .. f""~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LLI~JnCl, e-:Tase pre 19ura in Inc.on?~lent. c!fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce;ezi? ;~Svrea sa ~tiu!; Dupa clteva rezisterite, ea producea Inmod regulat imaginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseamimaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreagaenergie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata=Iecontinutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci tre-ouia sa l~~ Inteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis. isttizi nu mai sirri! l~e/oia sa port discutii en aniIna, liltrucitnu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca le-a~ avea, a~ proceda In:1celasi rnod. istazL ide-He lrni de.in nemijlocit con~tiente, deoarece 195
  • am invatat sa accept continuturile incJE~tientului Sl S2. IeStiu cum trebuie sa ma comport f41 de imagmile interioarO. Potciti sensul imaginilor direct din visele mele, (iS3 ca nu mal amnevoie de intermediari. }m notat rantasmele care-mi "enir3~ minte In perloada aceea Inmai 1ntii in Schwarzes Buch (Cartea neagra), iar mcj tirziu Ie-amtransferat in Rotes Buch (Cartea rosie), decorlnd-o eu imagini iidesene.1 Ea cuprinde majorit2.tea desenelor facute de mine-reprezentind mal1dala.2 Am intreprins in Cartea incercarc2,zadarnica a unei elaborari estetice a f~n:ILaSrTlelor Inele. dar D-alYlterminat-o niciodatiL Am devenit constient de ca Inca flUvorbeam limba corecta, di trcbuia inc~, 5-0 tmeluc. Asadar, amrenuntat 121 reme 10.tendinta estetizo.ntii, concentrJndu-rna in mod vserios 21supra problemei intelegerii" Am realizat ca mila fantezieriecesita un teren solid ~i ca rnai Intli trebuia s~1rra reIn tore inintregime in realitatea omeneasca. Pentru mine, aceasta realitateera intelegerea ~tiintifica. Din cuno~tir1teIe pe care mi Ieincon~tientul trebuia 53. trag concluzii concrete - si ~;~C:~St2~ clevenicontinutu1 muncii ~i operei mele de-o 1 Car-tea neagra cuplinde ~ase volurne mai miei legate in piele neagraCartea ro~ie, un volum in-folio legat in piele ro~ie, contine ace-Ieasi fantasmeIntr-o forma ~i un limbaj elaborat si este scrisa in carD-ctere gC·itice caligraficein stilul manuscriselor medievale (A. J.). 2 AJandala - :.,Termen provenit din saDscri;~a,c-u-rTI~e;esul de cerePentru lamaism ~i yoga yantrica, rna.l1d8.1a capatiJ. sensul deh: :~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi·~~~:~~2~~ ];~l~~;~~~~~;;~~t~tautoreprezentarea proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.ipune! central al personalitatii. .,il•. fi reprezentata .1 sirn.Dolic l::-i~tl cen:; patratsau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~g D.E descoper2.mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr~9tinisrrYJi EVtllui lilediutimpuriuo In viziunea sa, mandala apare de obicei in situatii de c()nfuziemintala ~i dezorientare in cadrul visului, iI: deserleIe executate schematic.semicon~tient, sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10delal ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus pestehaosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl~in.utel:r:pI"eUna iI:cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C2.instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt:?J,ts, H (Dicfionalenciclopedic de psihiatrie, op, (iL) ~v. i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t. $ 3 Cf. oApendicele, "Completare la Cartee rosie" pp. 380-381 (n. cd. genn. 196
  • Elaborarea estetizanUliD Cartea ro:;ie a fost necesara, In ciudairitarii destul de lTlari pe care r01-0 producea uneori; caci abia 0data cu ea a venit ~ilITtelegerea lndatoririi etice fata de ilnagini.Ea a inf1uemat deeisi" inodul meu de viatiL M-am Eimurit ca Dicio limba, orielt de desavlr:;ita ar fi ea, nu lnlocuie~te viata. DadiIncea.rca sa lillocuiasca nu se deterioreaza doar ea, ci ~iIDsa9i viata. Pentru a ob~ine eliberarea de sub tirania conditiilorineoD.tiente, are nevoie de ambele: atit de aehitarea obligatieiintelectuale; clt si de cea a obliga~iei etice. Fire~te di este 0 ironie a sortii ca eu, ca psihiatru, m-am intilnitin eadrul experimentelor mele, ca sa zic a~a, la tot pasul, eu aeelmaterial psihie care fumizeaza pietrele de constructie ale uneipsihoze ~i care, de aceea, se g5.se~te ~i la spitalul de boli nervoase.E vorba de acea lume a imaginilor incon~tiente, care transpunebolnavul E.intal intr-o confuzie fataIa, dar este, totodata, ~i 0 ma-trice a fameziei pJasmuitoare de mituri, care a disparut din epocanoastra rationala. Desi famezia mitidl. e prezenta pretutindeni. eo.este pc elt de dezavuata pe atit de temuta, ~i apare chiar co. un~.xperirrlent riscaI Sail ell 0 aventura lndoielnica sa te incredintezifaga~ului nesigur care duce in adll1curile incon~tientului. E cons i-derat a fi un fagas al erorii, 0.1ambiguitatii ~i incomprehensiunii.~vIaglndesc 1a cU/lntele lui Goethe: VerJnesse dich, die Pforten~uj~ureWen, an. dejien jeder gem.vorii~erschleicht...l ~a:t~t 1I estemsa mal mult declt 0 mcercare lIterara. El este 0 venga m AureaCatena2, care, de la inceputurile alchirniei filozofice ~i ale gnosti-:ismului ~i piniI la Zarathustra Iui Nietzsche, reprezintil - in11ajoritatea cazurilor intr-un mod nepopular, echivoc i?i primej-:lios - 0 e;(peditie pina 10.celillalt pol allumii. Bineinteles ca am avut nevoie. tocmai in perioada in careLucran1 121. antasfnele Inele~ de un punct de sprijin in "aceasta f~ulne" j ~i pot spune ca ellTli-a fOSi dat de catre farnilie ~i muncamea profesionaHL Irni ca absolut necesar sa due i?i 0 viata nor-mala~ ca (; c:ontrapondere la lulnea launtric2 .. strain~LFamilia 5i proresia ramaStTa pentru mine baza 10. care ma puteam J Cureazli r~i, deschide aczun elf (erbicie I Aceleporri de care cu forii se~-7esc~ GoeL.l)e. F-:iust 1, ..>Jo:3,pte", /ersurile 710-711, op. eit. (n. r). 2 AtU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej AureaCcrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1epti,:are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.). 197
  • Intoarce intotdeauna $i care-mr do:edi ell eram un arn obisnuit~care exisUJ.realmente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;ti-entului sa D13. scoata din slirite. Dar familia precum ~i con~tiintaca Stm 0 diploma de medic, ca trebuie s21-1ajut pe pacientii mei,ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe Seestra13e 228 inKlisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal.. Ele imidemonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl. eram doaro frunza purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J:ietzsche.Nietzsche pierduse pamintul de sub picioare, intrudt nu posedanimie altceva dedt lumea interioara a gindurilor sale - care, dea!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit invers. Era dezradacinat:;;iplutea pe deasupra pamintu1ui; de aceea a dizut victima exage-rarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesentagroazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeastaviata. Oridt a:;;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minatici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot cetriliam avea in vedere aceasta viata reala a mea, ale carei dimen-siuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implinesc. Deviza meaera: Hie Rhodus. hie salta;11 Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitatebinefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existenta norma18. :;;iadevarat~L Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 1916 amsimtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare:Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~isa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a dePhilemon. Astfelluara nastere Septer!ZSermones ad Mortuos r5aptepredici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2 Totul lncepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine,dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. Dejur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciudata, incarcata ~i aveamsenzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantomatice. Apoi,in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu Intimpul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fatapovesti - independent de prima - ca de doua ori ii fusese smulsaplapuma noaptea si fiuI meu de noua ani avu un co:;;mar. Dimineata 1 Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.). 2 V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.). 198
  • 11 ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pinaatunci niei un desen, reproduse imaginea visata. 0 numi "lma-ginea pescarului". Prin centrul desenului trece un riu, iar un pescarsta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe capu! pescarului segase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum.Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer.Blestema ca i-ar fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plu-te~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu facedecit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenatade fiul meu intr-o simbata dimineata. Duminidi dupa-amiaza, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrarese auzi rasunind in toata casa. Era 0 zi senina de vara ~i eeie douaservitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intim-pIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropierea soneriei~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopoteluluimi~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cinesun a astfeL dar aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-neunii 10. aItii! Atmosfera era incarcata, va rag sa ma credeti! Am~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple ceva. Casa intreagapardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fostticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveaisenzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam saaflu dispunsuIIa intrebarea: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-omai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de10. erusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cuvinte cores- Ipund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos. Atunci, cuvintele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie~i In trel seri treaba fu serisa. De indata ce am Iuat condeiul Inmina, toata ceata de spirite se evapora. Bintuiaia ineeta. In camerase Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in seara urma-taare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~ifei. Asta se petree eo. in 1916. Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sau cum pare afi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflamatunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Erao constelatie incon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemeneaeonstelatii mi-era bine cunoscuta co. numen 0.1unui arhetip. Eseignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge ! 1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar ledenii, sWine. pre-11l0nitii! ! lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra 199
  • a eunaa~tere ~tiintifica in aceasea san mai curind sanimiceasca lTItregul eveniInent, lI1treagc.traire ca fiind 0 anomalie.Ce dezalanta ar fi a lume fara anomalii : Putin inaintea aeestei intimplari eonsemnasem a fantasma, ~ianume di ar fi zburat sufletul din mine. Era un eveniment im-portant pentru mine·. Sutletul, anima. reallzeaza rdatia en incoo-~tientul. Intr-un anumit sens, este 5i 0 rel;;qie eu coleclivitateamaniIar; eaei ineon~tientul eorespunde midee a manilor,tarii strabunilor. A~adar, dad 1nt1-o fant3.sma dispare sufletul,inseamna ca s-a retras in ineoD5tient sau in "tarimul rno[i10r".Asta eorespunde a5a-numitei pierderi a sufletului, un fenomencare se intilnqte relativ freevent 1a primitivi. in "rarirnul mOf-tilar", sufletui produce 0 stimulare secreta 5i da forrna umKloraneestrale, eontinuturilor eolective ale ineonstientuiui. Aidomaunui mediu, Ie eonfera "mon-ilor" posibilitatea sa se manifeste.De aceea, foarte curind dupa disparitia sufletului, aparura ia mine"mortii" 5i Iuara na5tere Seprem Sermones ad lvlorllios. Atune! ~i de atunci ineolo, morti! mi-au deven!t intr-un modtot mal clar ni5te loci a ceea ce este Hid de raspuns, a ceea ceeste nerezo1vat 5i a ceea ee este nemintuit; caei, cum intrebarile5i cerintele la care destinul meu 1m! pretindea sa rasplnd nu ve-neau la mine din exterior, ele trebuiau pur ~i sirnplu Sa-51 albasorgintea in lumea interioara .. Astfel, conversatiile ell mortii,Septem Sermones, ald.tuiau un fel de preiudiu 1a ceea ce aveamde comunicat lumii In legatura eu inco!1~tientul - un fel deschema de ordonare 5i 0 interpretare a continuturi1or generale aleineon~tientului. Daca privesc astazi retrospect!v 5i reflectez Ia sensul celmintimplate in perioada pe care am eonsacrat-o fant8smelor, amimpresia di am fost subjugat de catre un mesaj care a ve"it spremine eu 0 forta copleZ/itoare. In imagini erau lucwri care nu mapriveau numai pe mine, ci $i pe multi altii. A$u am inc,,:put sanu-mi mai aparlin claar n1ie Insun1i~ sa TIU rnai am acest drept.Viata mea a apartinut din acel moment comunitiitiL Cunoa~terilecare erau importante pentru mine sau pe care Ie cautam inca nuputeau fi gasite In ~tiin~a acelor zile, l~rebuia sa tree etI lI1sun}jprin experienta primordiala si in Dins sil lncerc sa Dlantez innirneni. (Este yorba de eel de-al doilea dintre e:"suri, 11417.) {Joethe; FaustII, actul I, "l/Iiez de noapte", op. eit. (n, t..i. 200
  • terenul cees. coe altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei subiecti/e ne~/iabile. A~tunci m-·anl pus In sufle-tuluL L-am iubit i-am dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare.eLl ffi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica po-sibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0 Astazi Cd nu ill-am indepartat niciodata de expe~ 1~oata opera mea~ tot ce am realizat pe plan enn in1agin<itiil,,; ~i visele initiale. A demarat in1912 - ie.tB.ea au trecut aproape cincizeci de ani de atunci! Totce am facuL ulterior in "iat3~ este deja continut in ele, chiar dacamal E1Lll daar sub fo:rrns, de san imaginL rnea a fest !IIOdalitatea ~i singura posibilitate de a rnaeHbeTcl din acel haas. pJtfeL materialul s-a.r fi agatat de mine ca ca Dlantele de A~rnavut ;jgrija deGsebita sa fiecaTe irtlagine Tn parte~ fiecarenut, sa-l orlnduiesc r2";iQrlaJ - 1n masura In care acest lucru t"", - si lDai ales sa-l rea1izez In viati"L Caei astaomulln rnajoritatea cazurilor. El1asa inlaginile sa iasa laeste UiTi1it e-entual de ele - ~i la aceasta rarDine. ITu-~i danici nlaCf:1: s~ ie darmite S3, traga din ele cc)11se:clul:eJeeticeo In acest el invoca efectele negative ale incon.~tientuluL $i eel ce pdcepe Intr-o oarecare masura~ dar se rnul~·~ume~reell atft~ corDite 0 gre~eala fataH1. C~ici cine C2~pe C obligatie IT10raUi cade vietima principiuluiDe aiel pot rezulta erecte nin1icitoare care nu-i distrug doar pe C1chiar ~i pe eel care ~tie. Ilnaginile incon~tientului Ii impunomului 0 grea respon.sabilitate. Neln·~elegerea lor precurn 9i 1ipsafndatJlilii IT1Grale prl,:/eaza existenta de tota1itatea, de;;1 S1. individuale caracterul neplacut al Di.n epoca In ~2xe nl~au preocupat irnagini1edateaza. hotarlTea rnt-,8- de ~ ma retrage de la LTniversitate9p din:Ztirich, Li :~areacti"vasern timp de opt ani ca docent (din 1905)~lraln:a ~i incoi19tientului ma Infrlnasera enorm peintelectuaL Dupa_ te.ilfJ.1narea cartE Transjorfl1iiri $i sinl-boluri alelibidoului (.:; ~-; 1~ ~:,"T.: de :::ei a.ni !1-an1 fast In stare nie! D1acarsa cnesc 0 C:;11 p.".saa luat nastere In n~tine sentirl1entul .. UJJ. eu" ve.zi CB.pitolul "Sigmund FreudH, p. 165 (lI. t.). 201
  • c~i n-as rnai putea participc~ activ In cadrul lumii intelectului. Iardes pre ceea ee ma preocupa Intr-adeviIr Diei n-a~ fi putut vorbi.rvlaterialul seas la lUlnina din incoll~.tient 1113-li1sase Iiteralmentefara grai. Pe atunci nu puteam nie: sa-I Inte1eg, Dlel s~i-i dau 0forma oarecare. La universitate mli atlam 1nsa 1Dtr-o pozitieexpusa ~i simteam c8. ar fi trebuit sa giisesc mai 1ntli 0 orientarenoua, cu totul diferita, ~i ca n-ar fi corect 53. Ie predau tinerilorstudenri atita timp cit eu eram intr-o stare spirituaHi. plamaditadoar din indoieli.! Astfel, n1-am trezit pus In fata unei alternative: fie Imi continuucariera universitara care-mi statea atunei deschisa, fie urmez im-boldurile personalitatii mele interioare, ale "rariunii superioare",~i due mai departe aceasta sarcini1 stTanie~ experimentul confrun--tarii mele eu incon~tientul. Am abandonat aeei dt se poate decon~tient cariera rnea acaden1ica, deoarece nu pl~~tearnaparea inpublic inainte de a ajunge cu experimentul meu 10. un final." Sim-team ca mi se intimpla ceva maret ~i am mizat, am cladit pe eeeace suh specie aeternitatis mi se parea a fi mai important. :;ltiamca-mi va umple viata ~i eram pregatit pentru ariee cutezanta,pentru ariee rise, in virtutea acestui teL Ce eonta, ma rag, daca am fast sau nu profesor? Bineintelesdi ma SUpaia, eram ehiar furios pe destin ~i imi pareo. In multeprivinte diu ca nu ma puteam limita la ceea ce era pe IntelesultuturOf. Dar emotiile de acest gen sIn! trecatoare. La urrna urrnei,de nu inseamna. nimic. Restul, in sehimb, este important, ~i dacate eoncentrezi asupra a ceea ce vrea si spune persona1itatea in- 1 In aces! interval de timp, .Tung a scris doar putin: dteva articole inengleza ~i lucrarea Das Unbelvuflte im iZormalen /!Izd kranken Seelenleben(lnconpientul Iii viara sllfleteasca normaiii ~i boZwni) care, dupa ce a fost re-vizuita, a aparut sub titlul aber die PSYc!lOlogie des Unbewuflten (Desprepsihoiogia incon~iientului), In Ges. Werke VII, editia a II-a, 1974. Perioada s-aincheiat cu publicarea cartii Psychologische Typen (Tipuri psihologice, 1921)- (A. n. 2.Tung~i-a reluat abia in 1933 activitatea didactidi universitara, ~i anum"la Facultatea Tehnidi Federala din Zurich. In 19358. fost numit profesor uni-versitar titular. In 1942 a renunat 10.acest post din motive de sanatate, darin 1944 a acceptat numirea la Universitatea din Basel co.profesor titular incadrul unei catedre de psihologie medicala creata pentm el. Dupa primul cursa fost insa nevoit sa renunte ~i aici la activitatea sa didactica din cauza uneiimbolnaviri grave ~i sa demisioneze un an mai tirziu (A. J.). 202
  • atunci durerea dispare. E ceva ce am trait iara :?l iara~ nu:mma] atunci clnd ".HI renuntat 1a eariem academica. Prime Ieexperiente de acest gen Ie-am avut inca de copil. tinerete eramiute la minie; dar intotdeauna dnd emotia ajungea 1a apogeu, ser2~stuma ~?i se instaura un feI de liniste cosrnica ..A.tunci ms. distan~talTI de tot Si de toate $1 ceea ce plna de curlnd ma agitase Si iritaseparea a apanine untii trecut lndepartat. Consecinta deciziei mele ~i a preoeuparii mele eu 1ucruri pecare niei eu, niei altii nu Ie puteam pricepe a fast 0 mare sin-guratate. De asta m-ain lamurit foarte curind, Purtam in mine ~icu mine ginduri despre care Eli puteam vorbi ell nirneni; D-ar fifast decit gre~it iEtelese, Am resimtit cit se poate de ascutitcontradictia dintre Iumea e:{terioar8. ~i eea interioara. Interactiuneadintre cele doua lUlIli. care astazi arn cunostint.a, inca il--Oputeam sesiza DJuDCl, l edean1 claar 0 opozitie de nelITlpacat intreinterior ~iextel"ior. Mi-am dat insa de la inceput seama c3. as gasi eontaetul eu!umea de afara Si eu oamenii numai daca m-as stradui intens saarat cum eominuturile experientei psihiee sint "reale", ~i anumefiU numai ca trai,i personale ale mele, ei ca trairi co1ective, carese pot lepeta ~i la altl oameni. E ceea ce am incercat sa dovedescmai tirziu in 1ucrarile mele stiintifice. Mai intli am facut insa towlpentm a-I invata pc cei din apropierea mea un nou mod de a vedealucrurile, Stiam ca as fi rost condamnat la 0 izolare absoluta dacanu izbuteam. Abia spre sfirsitul primului razboi mondia! am ie~it treptat dinIntuneric. Daua elernente au cGntribuit la HDJ.pezirea aerului: Amrupt eontactul eu femeia care voia sa-m! sugereze ca fantasmeleme1e ar avea 0 vaioare artistica; am inceput insa mai eu seama51i-mi inteleg desenele reprezentind mandale. j".sta se petreceaprin 1918-1919. Pictasem prima mandala in 1916, dupa ce termi-nasem de scris Septem Sermones ad Mortlios. Bineinte1es ca 11-0prieepusem. t1t~e 1~18: 919,*" fast in Ch~te~.ud~~x ~oma~ndantlaRegion 1Anglalse des ll1lemes de GuelTe. 111 tlece dlmmeata SChlam acolointr-un camet un mie desen in forma" de cere, 0 mandala, care v" " -~, v ,-- .. ~ ..... , ~ 1parea sa coreSpUDa3.. de 11ecare data starll mele launtrlce. Pe Dazaacestor imagini am putut observa transfornlarile mele psihice de1a zi Ia zi. Intr-o zi, de exemplu, am primit 0 sc1"isoare de 1a aceadoamna estetica, In care sustinea din nou eu indaratnicie punctu1 203
  • de vedere d fantasmele provenite din incon1?tient ar avea valoareartistica 1?i,ca atare, ar trebui considerate arta. Scrisoarea ma dIdpe nervi. Nu era nici pe departe 0 prostie, 1?itocmai de aceea de-osebit de insinuanta. Doar se !ltie di artistul modern se straduie!ltesa plasmuiasdi arta din inconstient. Utilitarismul1?i grandomaniacare emanau dintre rinduri atinsera un dubiu in mine, !Ii anumeincertitudinea dad fantasmele create erau intr-adevar spontane !Iinaturale sau daca. nu cumva erau, la urma urmei, propria meaproduqie arbitrarii. Nu eram nicidecum eliberat de prejudecatagenerala !Ii de hybrisul con1?tiin~ei ca orice idee intrucitva valo-roasa era propriul merit, in timp ce reaqiile inferioare soar iscadoar intimplator sau ar proveni chiar din surse straine. Din aceastairitare 1?iacest dezacord cu mine insumi ie~i la iveala a doua zi 0mandala modificata: 0 parte a rotunjimii cercului era rupta 1?isi-metria perturbata. Doar treptat am realizat ce este mandala de fapt: Gestaltung- Umgestaltung, des ewigen Sinnes ewige Unterhaltung.1 Este si-nele2 (das Selbst), este totalitatea personalita~ii, care, dad totuldecurge bine, e armonioasa, dar care nu suporta nici un fel deautoamagiri. Imaginile mele reprezentind mandale erau criptograme desprestarea sinelui meu, care imi erau fumizate zilnic. Vedeam cumlucra sinele, adica totalitatea mea. La inceput, am putut sesizaasta, ce-i drept, numai intuitiv; insa mi se paru inca de atunci cadesenele me Ie aveau cea mai mare semnifica~ie, ~a cii Ie-amaparat ca pe ni1?te perle rare. Aveam senzatia deslu1?ita a cevacentral 1?icu timpul am dobindit 0 imagine vie a sinelui. Mi separea a fi ca monada, care sint eu 1?i are este lumea mea. Mandala creprezinta aceasta monada 1?icorespunde naturii microcosinice asufletului. Nu mai 1?tiucite mandaIe am desenat atunci. Au fost foartemulte. In timp ce lucram la ele, se ivea tot mereu intrebarea: "Undeduce procesul in care sint implicat? Care-i este ~elul?" ~tiam dinproprie experien~a d nu ~ fi putut alege cu de la mine putere 0~inta care sa-mi fi aparut demna de incredere. Traisem experien~anecesitiitii de a renun~ totalla ideea suveranita~ii eului. Tocmai aidsuferisem un e!lec: voiam sa continuu prelucrarea ~i aprofundarea I Formare, fransfoTmare, / A noimelor efeme etermi perindare, Goethe,Faust l!, actulI, "Galerie intunecata", versurile 6287-6288, op. cif. (n. f.). 2 V. termenulin Glosar (n. f.). 204
  • ~tiin~ifidi a miturilor, a~a cum Ie incepusem in Transformari $isimboluri ale libidoului. Era ~elul meu. Clnd colo, nici gind de a~aceva! Am fost silit sa parcurg singur procesul incon~tientului. Atrebuit sa ma las mai intii dus cu fona de acest curent, fara a ~tiincotro ma va purta. Abia cind am inceput sa desenez mandalele,am vazut di totul, toate diile pe care mergeam ~i to~i pa~ii pecare-i faceam duceau inapoi la un punct, ~i anume la punctul dinmijloc. Am in~eles tot mai cIar di mandala este centrul. Ea esteexpresia tuturor drumurilor. Ea este drumul spre centru, spreindividuarie1• intre anii 1918 ~i (aproximativ) 1920 mi-a devenit limpede ca~inta dezvoltarii psihice este sinele. Nu exista nici 0 dezvoltarelineara, ci numai 0 apropiere circulara, 0 "circumambu!atie" (Cir-cumambulation) a sinelui. 0dezvoltare intr-un singur sens existain cel mai bun caz la inceput; ulterior, totul indica inspre centru.Aceasta recunoa~tere imi conferi stabilitate ~i treptat se instauradin nOli lini~tea interioara. ~tiam ca atinsesem, prin mandala caexpresie a sineiui, punctul ultim la care imi era dat sa ajung. Poateca altcineva ~tie mai mu!t, insa nu eu. o confirmare a idei!or mele des pre centru ~i sine am obtinutci~iva ani mai tirziu (1927) printr-un vis. I-am reprezentat esen~aintr-o mandala, pe care am numit-o "fereastra ditre ve~nicie".Imaginea este reprodusa in Das Geheimnis der Goldenen Bliite2(Secretul Florii de Aur). Un an mai tirziu am pictat 0 a doua ima-gine, tot 0 mandala, care reprezinta in centru un castel de aur.3Cind am terminat, m-am intrebat: "De ce arata alit de chine-ze~te?" Am fost impresionat de forma ~i de alegerea culorilor,care-mi pareau chineze~ti, de~i in exterior acea mandala n-aveanimic chinezesc in ea. Dar asta era impresia pe care mi-o Iasaimaginea. A fost 0 coinciden~a stranie di putin dupa aceea amprimit 0 scrisoare de la Richard Wilhelm; imi trimitea manu-scrisul unui tratat daoist -alchimic chinezesc, cu titlul: SecretulFlorii de Aur ~i ma ruga sa-l comentez. Am devorat pur ~i simplumanuscrisul, caci textul mi-a adus 0 confirmare nebanuita a ideilormele des pre mandala ~i mi~carea de lnconjurare a centrului. A fastprimul eveniment care mi-a strapuns solitudinea. Am devenit I V. termenulin Glosar (n. t.). 2 Fig. 3. In Ges. Werke IXIl, 1976, il. 6 (n. ed. gemz.). 3 Secrewl Florii de Aur, editia a X-a, 1973, fig. 10. In Ges. Werke IXIl,1976, i!. 36 (n. ed. germ.). 205
  • con~tient de existenta unei afinitati ~i de posibilitatea de a stabilini~te legaturi lntre ideile rnele :;i cele de 3.co10. l In amintirea acestei coincidente~ a acestei sincronicirari2• aInscris atunci sub mandala: .;In 1928~ crnd arn pictat imaginea carearata castelul fortificat de aUf, Richard Vilhelrn mi-a trimis dinFrankfurt textul chinezesc: vechi de 0 mie de ani. despre- castelulgarben, gem1encle trupului nemuritor. .. o mandaEi reprezenta ~i visui din arml 1927. 10.care am fikutdeja referire: 1vH1 gasean~,-intr-un ora~ rnurdat: negru de funingine. Pioua ~iera Intuneric~ iama ~i noapte. Ora~ul era Li!erpooL ~/Iergealn pestrazile i!1tunecate, impreuna cu cltiva elvetieni, sa ziaem 0 jmna-tate de duzina. LL vearrl senzatiE ca am fi Tnit dinspre mare ~din-spre port ~i d1 ora~ul propriu-zis s-ar afla sus. pe faleza. Urcamin directia aceea. Imi amintea de Basel: piata se jos ~i 0straduta duce prin Totengiiflchen (StradLr~a spre un platousituat mai sus~ spre piata Sf Petru ell rnarea bist-rica Sf. Petru.Clnd am ajuns pe platoL1~ arn g2~Sit 0 larga. slab h1mlnav1 defelinare~ in care dadeau IYlulte strazi. (:a:tierele erau~~:~~Si:;:~~~·l, ; !::~lli&i~~~~r~l.n~~~~~n~~ ~;~O~~l eraitlv~~~~;1~ploaie5 cea1a, furn ~i In lurnina slaba a .tralucea inbataia soareIui. Cre$tea acolo un porn izol;:;:;_t~ rna,s;nOlcL acoperita 0de flori ro~ietice. Era de pares. P01TIUl a~ fi stat 1nlurrdna soarelui91.ar fi fest, in acela~i timp, "lumina e} roei co-mentau vremea mizerabiLi ~i era clar ca [;u /edeau pornul. "] Of-beau despre un alt elvetian care locuia in L,i./erpool si se Inirauca se stabilise tocmai aici. Eu eram e--IUziasrna: depOil1uluj intl,orit ~i a insulei scaJdate In soare si ITl--arneu ~e ce"; apoi ITI-am trezit. In legatura cu un deo~2liu din vis trebuie sa adaug acum 0observatie: diferitele cartiere ale ora~ului erau, la {jnduI lor, 0[-ganizate radial 111 jurul unni punet central. l-cesta alc3.tuia 0 piata deschisa~ luminata de un felinar rnare, rep]~e:lt:D astfelo imitatie Ina! mica a insulei. ~tiarn ca ce13Jalt locuia Inapropierea unui asernenea centn.J seC;}nd.2x. 1 Despre Richard Vilhelm, c:L j--pendicele~ p. 375 s. urril. Vi. ed germ.), 2 V. terr:.1enul in Glasar (il. t.). 206
  • Acest vis Intruchipa situatia mea de atunci. lY1aivad ~i acummantalele cenu~iu-giilbiji de ploaie, lucind din cauza umidit2tii.Totul era elt se poate de neplikut, de negru ~[ impenetrabil privirii- adica a5a cum mii sim(eam eu pe-atunci. Dar aveam viziuneafmmusetii supraterestre 51pentm asta traiam de fapt. Liverpooleste the "ele5teu1 vietii". Liver, ficat, este, conformunei vechi conceptii, sediuJ vietii. Experienta acestui vis se asocia 1n fiint8. mea cu sentimentula ceva definitiv. Vedeam ca aid era exprimat teluL Centrul e te1u15i peste el nu se trece. Prin intermediul visului am inteles ca sineleeste un principiu ~i un 3xhetip al orientarii si al sensului. in astaconsta fUilctia sa ta.maduitoare. Aceasta cunoa5tere m-a facut saintrevad pentru prima data ce ar putea fi mitul meu. Dupa acesr vis am renumat sa mai desenez sau sa pictez man-dale. El exprima apogeuI dezvoltarii con~tiintei. Ma satisfikea inintregime, dici Imi dadea 0 imagine completa a situatiei me!e"~tiusem~ ce-} drepL CD.Tn3.preocupa ceva irnportant, dar IDCa Imi!ipsea Intelegerea, ;;i In jurul meu ilU era nimeni care sa fi In(eJes.Clarificarea adus3. de vis Ifni dadu posibilitatea de a privi obiectivceea ce ma preocupa lI1.tr-atir. Fara 0 astfel de viziune poate di mi-a~ fi pierdut orientarea ~iar fi treouit sa abandoDa ceea ce intreprindeam. Dar aici eraexprimat sensul. Cind m3. despartisem de Freud reaJizasem dl maaventuram in ne;;riur, oa ma prabu~eam in necunoscut. La dreptvorbindj la vremea &ceea nu ~tiarn rnare- lucru dincolo de Freud;dar cutezasem sa pasesc In Il1tuneric. Cind vine apoi un astfel devis, afoul 11 resi1:~nte co. pt: un actus gratiae10 lvl-a costaL, ca S3. ZlC a~a~patruzeci ~icinci de ani pentru acuprinde in recipientul operei mele stiintifice lucrurile pe careIe-am trait ~; notat atunci. Ca tlnar, telul meu a fost sa realizezceva In dOD1eniul careia ms. consacrasem. Dupa aceea anldat insa peste acest taren! de lava, 5i patima care ardea in foculsau mi-a remodeJat 5i orinduit viata. Aceasta a fost materiaPrimordiaEi care s-a inrous~ si ODera mea este 0 stradanie mai mull -"- ,.Lsau mai putin reu;3iLilde a include aceasta materie arzinda inconcepti a despre Iurne a timpului meu. Primele imaginatE 5i viseau fost ca bazaltullichid-fierbinte, din ele s-a cristalizat piatra pecare puttl~s-o - arYl , prelucrez. 1 Act de fs,oa;-e i.;. 207
  • i-nii in care m-am ocupat de imaginile interioare ali constituit cea IT!ai important2!. a vietii rnele~ in dec..:rsul careia s-aude-cis toate lucrurile esentiale. Aturrci a Inceputcare au unnat slilt doar niste corrlpletari 0i lamuriri~ r[leaactivitate ulterioara a constat in a elabora c.eeaceani din inconstient Si !Ylai Tutti rrl3. inundase} illa c()ple~l:;e.luateria primordial~ ..pentru opera unei vietL
  • 7 I r-- nasterea r-~;p=.~nrp· .LI-" C> >< , onerel .i.() data ell debutul eelei d,:>a doua jumatati a vietii mele incepuse"~cnJrunt2,Teaeu incol1stientul. Munca mea in acest domeniu se mult timp :;;1 abia dupa douazeci de ani am fost in masurasa InteIeg Intrucltva conllDuturile in1uginal,iilor meie. Mal intii a Lfebuit si:t-mi aduc dovada prefigurarii 1storice atri1irilor acLca sa raspund 1a intrebarea: "Unde se ga-,esc premlsele "nele in istorie?" Daca. nu as fi reusit sa pro due 0?semenea nu as fi putm fumiza niciodata 0 confirmare aideilor fLeek. Experiel"l~a decisiva in acest sens a reprezentat-o in-Illnirea ell alchlmia, cael 3.01aacolo am gas it bazele istorice care-milipsisera plna atunci. an2Jitica] f3.ce fundamental parte din :;;tiintele na- dar este supusa premiselor personale ale observatorului mult;-,laimult declt oTice 211t<1 De aceea ea este tributara in mareT,§sura istcrico-documentare, pentru a elimina din udlec;at.B. illaC8.r e-ro1"11e cele ITlai grosolane. 1.91 8 ~.i t S>26 n studiasern in n1.od serios pe gnostici,deoarece S1ei Si;3cOl1frUrHasera cu lUTI1ea primordiala a incoll9ti-entului. Se ()cupasers. de continuturile ~i imaginile sale, care erauvizibil contaminate ek, 1umea pulsiunilor. Este insa dificil de spusin ce mod llTteleflea~~. ei ircla£1Tlile. c2:.cine lipsesc In mare parte I A.::easta estf: denu.nlirea pe care lung a dat-o contributiei sale la spre a 0 diferen(ia de psihanaliza Jui Freud. Cele doua mari ~coliale celei de-a dCl1ti dinarnice (prima 8. fost initiata de Franz AntonIVlesmer In carG pacienu..1l pcrticips ,.ccn~!ierlLH la tratame.ntul propriu, aufost analiza psihclogica a 1:.11 Pierre Janet, axata pe investigarea SUbCOll$ti-entului,ii psih:mali ui Sigmund Freud, bazata pc; teoria incon~tientului.Curentu] freudie,n " dat Dstere 1a dous orientar] divergente: psihologia indivi-duaHt a }~Ji A~lfred ~4.d}er 51 psihologia analitica 8. luj Carl Gustav Jung (n. t.). 209
  • informatiile necesare, iar cele pe care Ie detinem Ie datoram inmajoritatea cazurilor adversarilor lor, Pixintii Bisericii. Nu estenicidecum probabil ca ei sa fi avut 0 conceptie psihologica. Gnos-tic!i erau prea indepartati in timp de mine pentru a-mi servi areptpunct .de plecare, drept legatura cu felul meu de a pune problema.Trad!tia dintre gnoza ~i prezent mi se pihea a fi rupta ~i mult timpnu mi-a fost posibil sa gasesc puntea care ducea de la gnosticism- sau neoplatonism -la prezent. Abia cind am inceput sa intelegalchimia, am realizat ca din ea reiese legatura !storic3. ell gnos-ticismul, ca prin alchimie se stabile~te continuitatea de la treeutla prezent. Ca filozofie medicvala a narm!i ea arunca 0 punte atitspre trecut, 5i anume spre gnosticism, eit 5i spre vi iter, sprepsihologia moderna a incon~tientului. Psihologia incon~tientului fusese introdusa de Freud prin moti-vele gnostice clasice ale sexualitatii, pe de 0 parte, 5i prin celeale autoritatii pateme nocive, pe de alta. Mot!vul gnosticului Iehova5i Dumnezeu-Creator api:irea din nOli 111 mitul lui Freud despretatal originar ~i in supraeul (Doer-Jell) sumbru care provenea dela acest tata. In mitul lui Freud se revela ca un demon, care aprodus 0 lume de deceptii, iluzii ~i suferime. Dar dezvoltarea sprcmaterialism, schitata inca din preocuparea alchimiei cu tainele ma-teriei, avusese drept consecinta impiedicarea perspectivei lui Freudasupra unui alt aspect esential a1 gnosticismului, ~i anume asupraimaginii originare a spiritului constituind un alt Dumnezeu, superi-or. Conform traditiei gnostice, aces! Dunmezeu superior fusese eelcare trimisese oamenilor dTept ajutor cratelul (recipient de ames-tee), vasul metamorfozei spiritua1e.1 Craterul este un principiufeminin, care nu ~i-a gasit lac In lumea patriaxhala a ini Freud.Ce-i drept, Freud nu este singuru1 care sa judece astfel. In lumeaspiritualii catolica, i1aica Domnului 5i Mireasa lui Cristos a fastacceptatii abia de curind, dupa 0 ezitare de secole, in thalami/52-uldivin, doblndind astfel macar 0 recunoastere aproximativii} In 1 Craterul semnifica in scrierile IUlPoirnandres, care apartinea unei sectegnostice pagine, un vas care, urnplut cu spirit, era trimis de catre Dumne-zeu-Creatorul pe pamint, pentru ca sa poata ii botezai In el eei ce nazuiaucatre 0 con~tienta mai inalta. Era un fel de uter a1 innoirii ~i a1 renasteriispirituale (A. 1.). 2 Camera nuptiaHi (n. t.). 3 Aid, lung face aluzie la bula papala a ILliPius al XII-lea, care promulgadogma despre Assltlllptio Mariae (1950). Acolo se spune cii.Maria a fast unila 210
  • lumea protestanta ~i evreiasca stapine~te acum ca ~i deunazi tatal.Spre deosebire de asta, in filozofia ermetica a alchimiei princi-piul feminin a jucat un rol remarcabil ~i egal cu eel masculin.Unul dintre simbolurile feminine cele mai insemnate ale alchimieiera vasul in care urma sa se produca transformarea substantelor.Or, in centrul descoperirilor mele psihologice se afla un proces altransformarii interne: individuatia. Inainte de a fi descoperit alchimia, avusesem in repetate rindurivise in care era mereu vorba des pre acelasi motiv: linga casa mease mai afla 0 alta, adica 0 alta aripa sau 0 construqie care-mi erastraina. De fiecare data ma miram in vis di nu cuno~team casa, de~iparea sa fi fost dintotdeauna acolo. In sfir~it, am avut un vis, incare ajungeam in aripa cealalta. Descop<:ream acolo 0 biblioteca mi-nunata, care provenea in cea mai mare parte din secolele al XVI-lea~i al XVII-lea. De-a lungul peretilor stateau volume in-folio mari~i groase, legate in piele de pore. Printre ele erau citeva impodo-bite cu gravuri in arama de 0 natura ciudata ~i continind ilustratiiale unor simboluri minunate, cum nu mai vazusem niciodata. Peatunci nu ~tiam 1a ce se refereau ~i am recunoscut abia mult maitirziu ca era yorba de simboluri din alchimie. In vis am simtit doaro fascinatie de nedescris, care emana de la ele ~i de la intreagabiblioteca. Era 0 coleqie medievaIa de incunabule ~i tiparituri dinveacul al XVI-lea. Aripa necunoscuta mie este 0 parte a personalitatii mele, unaspect din mine insumi; reprezinta ceva care face parte din mine,dar de care inca nu eram con~tient pe-atunci. Ea ~i mai cu seamabiblioteca se raportau la alchimie, pe care, de asemenea, inca nuo cunosteam, de al carei studiu insa urma sa ma apuc. Vreo cinci-sprezece ani mai tirziu, am reus it sa adun ~i in realitate 0 biblio-teca. intrucitva asemaoatoare celei din vis. Visul decisiv, care anticipa intllnirea mea cu alchimia, surveniearn prin 1926: Ma aflu in Tirolul de sud. Este razboi. Ma gasesc pe frontulitalian si parasesc zona de front impreuna cu un barbat scund, untarfu1, in caruta lui trasa de cai. De jur-imprejur explodeaza gre-in camera nupiala celesta ca mireasa cu Fiul ~i ca Sofia (inelepciune) cudivinitatea. Astfel, principiul feminitatii a fost plasat in apropiere imediatade Trinitatea masculina. Cf. Riispuns lui Iav, in Ges. Werke XI, ediia a II-a,1973, p. 492 ~. unn. (11. ed. germ.) .. 211
  • nade, iar eu ~tiu ca trebuie sa ne indepartam c1t mai repede posibilde loeul aeela, intruclt este foarte perieulos. I Trebuie sa tree em peste un pod, pentru a strabate apoi untunel, 0.1 carui tavan boltit este partial distrus de obuze. Ajun~i 10.eapatul tunelului, zarim in fata noastra un peisaj insorit ~i reeu-nose regiunea Veronei. Sub mine se afla ora~ul, totul straluee~tein plin soare. Ma simt u~urat ~i 0 pomim ins pre c1mpia !ombarda,verde ~i inflorita. Drumul duee prin frumosul peisaj primavaratie~i vedem orezarii, maslini ~i vita de vie. Deodata, observ 0 eHidiremare, plasata de-a eurmezi~ul strazii, 0 easa senioriala de dimen-siuni intinse, eeva in genul palatului unui principe din ltalia denord. Este 0 loeuinta senioriaIa earacteristidl, avind multe cliidirianexe, aripi~i pavilioane. Strada duce pe linga castel, treclndprintr-o curte mare, a~a co. 10. Luvru. Micul vizitiu ~i cu mineintram printr-o poo.rta ~i de aiei putem zari iara~i, privind printr-oa doua poarta indepartata, peisajul scaldat in soare. Ma uit in jurulmeu: In dreapta este fatada easei senioriale, in stinga sint loeuin-tele personalului de servieiu ~i grajdurile, ~urele ~i alte eEldirisecundare, care se intind pina departe. Cind ajungem in mijlocul cUr1;ii,chiar in fata intrarii princi-pale, se intimpla ceva nea~teptat: Ambele porti se inchid cu unzgomot surd. Taranul sare de pe capra earutei ~i striga: "Acumsintem prin~i in seeolul al XVII-lea!" Ma gindesc resemnat: "Do.,a~a este. Dar ce-i de facut? Sintem aeum prizonieri aici pentruani intregi!" Dar imi ~i vine ideea consolatoare: Odata ~i-odata,dupa ni~te ani, voi ie~i de aiei. Dupa acest vis, m-am eufundat in lectura unor volume groasedespre istoria universaIa, a religiei ~i a filozofiei, fara a descoperieeva ce mi I-ar fi putut elucida. Abia mult mai tirziu am intelesca visul se referea 10. aIchimie. Punctul ei culminant se afla inveacul al XVII-lea. In mod eiudat, uitasem complet ce scriseseHerbert Silberer des pre aIchimie.2 Atunci c1nd i se edita cartea, 1 Grenadele care cad din cer trebuie Inelese ca proiectile ce vin din"partea cealalta", de la dusman. Sint deci efecte care pomesc de la inconsti-ent, dinspre latura "umbrei". Intimplarea din vis indica faptul ca razboiul,care cu cliva ani inainte se derulase in exterior, Inca nu s-a tem1inat, ci con-tinua pe plan interior, In psihic. Aparent aici zace soluia problemelor, carenu putuse fi gasita in exterior (A. J.). 2 Probleme del Mystik und ihrer Symbolik (Probleme ale misticii ~i alesimbo/isticii ei), 1914 (n. ed. germ.) .. 212
  • aIchimia mi se parea a fi ceva colateral ~i grotesc, oridt de multam ~tiut sa apreciez punctul de vedere anagogic1, deci constructiv, al lui Silberer. Eram pe vremea aceea in corespondenta cuel ~imi-am exprimat aprobarea fata de ideile lui. Dupa cum 0 arata finalul sau tragic2, conceptiile lui n-au fost insotite de 0 intelegeremai profunda a lor. Silberer intrebuintase mai ales materiale tirzii, care nu-mi puteau fi de mare ajutor. Textele alchimice tirzii sint fantastice ~i baroce; numai daca ~tii deja sa Ie interpretezi recu- no~ti ca ~i in ele zac multe elemente valoroase. Abia prin textul des pre Secretul Florii de Aur, care face parte din alchimia chinezeasca ~i pe care-l capatasem in 1928 de la Richard Wilhelm, m-am putut apropia de esenta aIchimiei. Atunci s-a nascut in mine dorinta de a cunoa~te alchimi~tii. Am insar- ciriat un librar din Munchen sa ma in~tiinteze daca aveau sa-i cada in mina carti de alchimie. Curind dupa aceea imi parveni prima trimitere: 0 culegere voluminoasa de tratate latine~ti, Artis Auri-ferae Volumina Duo (Arta de a produce aurul, In doua volume), 1593, printre care se afla 0 serie de "clasici". Mai intii ins a, aceasta carte a stat necitita aproape doi ani. Din dnd in cind ma uitam la ilustratiile ei ~i de fiecare data gin- deam: "Doamne, ce absurditate! A~a ceva este imposibil de in- teles." Dar nu-mi dadea pace, a~a ca mi-am propus sa studiez temeinic lucrarea. In iama urmatoare m-am pus pe treaba ~i, cu- rind, Iectura deveni fascinanta ~i suscitanta. E adevarat ca textul continua sa mi se para un nonsens evident, dar adesea dadeam peste fragmente care imi pareau semnificative ~i ocazional gaseam chiar anumite fraze pe care credeam ca Ie inteleg. In cele din urma am recunoscut ca era yorba de simboluri, care-mi erau cuno~- tinte vechi. "E fantastic, mi-am spus, asta trebuie sa invat sa pri- cep." Acum eram complet captivat ~i ma adinceam in citirea volumelor ori de cite ori timpul mi-o permitea. Intr-o noapte, pe cind studiam iarasi textele, imi veni deodata in minte visul in care se spunea ca sint "prizonier in secolul al XVII-lea". In sfir~it, i-am inteles sensul ~i mi-am dat seama: "Da, asta este! lata-ma deci condamnat sa studiez intreaga aIchimie de la inceputurile ei !" 1 "Tennen utilizat de Silberer in 1914 pentru a defini interpretareasimbolurilor ~i a miturilor ill funqie de detenninarile tematice morale uni-versaie, deci diferit de interpretarile psihanalitice, care tind spre sensu 1 latent,particular-individual. Lansarea termenului ii apar1;ine lui Jung." (DiCfionarenciclopedic de psihiatrie, op. Git.) - (n. t.). 2 Silberer s-a sinucis (n. ed. germ.). 213
  • Mi-a trebuit Inuit timp pe.ntru a gasi firul in labirintullnean-drelor gindirii a.1chiri1ice~ caci n:.; exista nici 0 Ariadne care sa mi-lff pus In mina. A_.TOobseTvat ca in Rusarizuli se repeL~~,reevent fanumite exprcsii Si loeutiuni ciudatc.: de exemplu"ohc etcoagula? UJlllln vas, lapis" prinla JJloteria, Alerclu"ius2 etc, ..},IT1 vazut 6ea aceste expresii erau folosite tot mereu lntr-un anumit sens, pecare nu-l puteam deslusi ima eu certitudine. lvi-am hotarit deeisa-n1i alcatuiesc un dictionar de cuvinte-titlu ell cross ref;~rence3.In decursul timpuluL am adunat fnulte rnii de cuvinte-titlu Si aInumplut niste volume Dumai eu excerpte, Am um-lari, 0 metoda purfilologica~ 8.$a ca ~icrnd ar fi fost /orb3. de descifrar·ea unei limbinecunoscute, In felul acesta Ini se deslusi ineetul cu ineetul sensulmodului de expriInare alchirnic. /~ceasta ITtunca ma absorl)i timpde peste un deceniu, Foarte cunnd an1 constatat eEt psihoJogia anetlitica ~i alchirniaconcordau intr-un mod ciudaL Experientele pnn care Lrecuseraalchirrli~tii erau expelientele mele, iar lUTI1ealor era Intr-un anun1esens lumea mea. Asta a fast pent:m l!.line, bineinteles, 0 desccpe-rire ideaHi, caei gasisem astfel replica istorica la meaa incon~tientului, Ea se baza acum pe un teren 1stor1c Posibili-tatea comparatiei eu alchimia, precum ~i continuitatea spiritualapina. Inapoi la gnosticism Ii cUideau substantli. Prin preocuparileeu textele veehi, totlrI gasi locul: lumea de imagini a imagi-natiilor, rnaterialul empiric pe care-l adunasem in practica mea ~iconcluziile pe care Ie trasesem de aiei. A.m inceput sa pricep aeumce serrmificau eontinuturile in perspectiv3. istond!.. Mi se adinciintelegerea pentru caracterullor tipie, care se conturase inca princereetarile mele asupra miturilor. lmaginile originare4~i esen1;a arhetipului ajunsera in centrul investiga1;iilor mele ;;;i amrecunoscut C8~ fara istorie nu exista. nici 0 psihologie ~iIn oriceeaz niei 0 psihologie a incon~tientului. E drept cii 0 psihologie aconstientului se poate mul1;umi eu cunoa~terea vietii personale, dardeja explicarea unei nevroze neeesita 0 anamneza, care patrunde ] Rosariunl Philosoplzorulll (Rozariu[ filo:(~lilor). Scriere anonin1a, 1550.Con(inuta In Artis Ikriferae, vol. II, 1593 (n. ed, germ.), 2 Dizolva ~i preeipita (lneheaga), un singur vas, piatra, materie primar!.LMereur (n, t.), 3 Referire, Lrimitere la un alt pasaj din aceea~i carte (n, t,), 4 V, termenul In Glosar ( n. t.), 214
  • mai profund decit ~tiint3 constiintei; si daca se ajunge in decursultratamentului la momentulluarii unor deeizii neobisnuite, atuneise ivesc vise a carar interpretare cere mai mult decit reminiseentepersonale. In Indeletnicirea mea eu alchimia vad un semn 0.1 relatiei meleinterne ell Goethe. Secretul Iui Goethe este de a f1 fast prins Inmreje1e procesului metamorfozei arhetipale, proees ee se Intindede-a lungul veaeurilor. EI si-a Inteles Faust-ul ca pe un opus mag-man sau dilillum. De aceea spunea corect ea Faust era "ocupatia"lul "prinelpala" si de aeeea viata Iui a fast Ineadrata de aeeastadrama. E impresionant cit de bine se observa ca in el trilia Siaqiona 0 substanta vie - un proces suprapersonal, marele vis 0.1lui mlilldus archetYPlls, allumii arhetipaIe. ~i eu am fost prins ih mrejele aceluiaSi vis si am 0 "ocupatieprineipala", am de realizat 0 opera principala, care a inceput clndaveam unsprezece ani. Viata mea este impregnata, Intretesuta siunificata de 0 lucrare si un tel, Si anume: patrunderea in tainelepersonalitiltii. Totul se poate expliea pomind de la acest punetcentral Si toate lucrarile se raporteaza la aceasta tema. Adevarata mea munca stiintificil a debutat eu experimentulasociativ (1903). 0 consider a fi prima mea lucrare in sensul uneiintreprinderi pe tarimul ~tiintelor naturE. Atunei am ineeput saexprim idei ce-mi erau proprii. Studii diagnostice ... furil unnatede cele doua scrieri psihiatrice: Despre psihologia dementei pre-coee (1907) Si COi1tinutul psihozei (l908V In 19121mi aparu eafteaTransformari 0i simboluri ale iibidoului, care puse capat prietenieimele ell Freud. De atunci a trebuit - nolens volens - sa-mi croiescdrum smgur. El incepu prin preoeuparea eu imaginile propriului meu in-constient. Aceasta perioada dura din 1913 pina in 1917, apoi fluxulfantasmelor se diminua. Abia cind ele se mai domoliril Si clndn-am mai fost prizonier in interiorul muntelui vrajit, am putut saadopt 0 aritudine obiectiva fata de toate aces tea ~i am "lnceput sareflectez asupra lor. Prima L1trebare pe care mi-am pus-o atuneisuna astfel: "Ce faci eu ineonstientu17" Ca raspuns Iuara nasters:Die Beziehungen zwischen dem lch zli1d dem Unbevvuflten (Relatiile I Toate cele trei lucrari au fast deja citate In capitolul "Activitatepsihiatricii" (.1. t.). 215
  • dintre ell ~i incon~tient). La Paris mn 0 prelegere pe aceasr2.tema (1916) 1, care aparu abia mai tirziu (1928) IG.tr-o versiuneHirgita, in german~L sub forrn2~de carte. Descriarn acolo anurnitecontinuturi tipke ale incon~tientului Si demonstram ca nu estenicidecum indiferent ce atitudine adopts cOi1stientul fara de tIe, Simultan m-am dedicat si lucrarilor preliminare 10. carteadespre tipuri.2 Un rol insemnat in geneza sa au avut irmebarile:"Cum rna deosebese de Freud Si cum de Adler) Care slnt dife-remele dintre conceptii1e noastre?" Tot incercind sa g3.sesc Enraspuns, m-am lovit de problema tipurilor diei tipnl esee eel caredetermina Si limiteaza de la lncepur judecata ornului. Carteadespre tipuri trateaz8. mal ales confruntarea indlvidului Cll lumea,relatia so. cu oarneni Si lucruri. Inf::.tlseaZ2cdiferitele aspecte aleconstiintei, poslbilitatile atitudinii sale fata de lume Sl constituie,aSadar, 0 prezentare a psihologiei con~tiimeL privita dintr-Q per ..spectiva asa-zis clinidL Am incorporat ~i prelucrati:n acectsta cartemulta documentatie; au jucat un rol atlt opera lui Spitteler:, inspecial Prometheus und Epimetheus, cit ~i ceo. a Iui Schiller, Nietz-sche 9i istoria spirituala antica ~l medievaEi. Cino. am clltezat sa.. ;trimit Iul Spitteler un exemplar ai cartii me1e, nu mi .." raspuns,dar a tinut 0 conferint~i 10. scurt timp dupa aceea in care d1k.eaasigurari ca lucrarile sale nu ~~lnsemnau: nirnic; aT fi PUl:ut la felde bine, de exemplu, ca, 111 lac sa serie Dei Olympische Friihling,sa clnte "Hai, hai, hai, a venit luna mai ! Cartea despre tipuri a adus ell sine cunDa~terea ca fiecarejudecata a unni om este limitata prin tipul sau ~i fiecale mod dea privi este unul relativ. Astfel s..a riaicat problema unit8_tii carecompenseazii aceasta rnultitudine. Ea D-a condus direct 1aunea chinezeasca de dao, Am povestir deja despredintre dezvoltarea inea interioara Si trirniterea UEui text daaist decatre Richard Wilhelm. In 1929 a luat cartea Secreru! Floriide Aur, publicata in colaborale eu el. i.XD atins atunci In rer1ectiile!?i cercetarile D1ele punctul central al psihologiei rnele, s,i anurne 1 S-a publicat mai intii ca articoI in Arcl:l.iv£s de .Psychologie de fa SuisseRomande, Geneva, 1916, sub titlul: "La strucnre de lincoI1Scient", b Ges.Werke Vll, 1964 (n. ed. germ,). 2 Tipuri psihologice, 192L In Ges. ~Y2rkeVI) editia a II-E, 1971 (n. ed.germ.). 3 Carl Spitteler (1845-1924), scriitor elvetian. d.l"]ia i s-[t decem.ll it:1919 Premiul Nobel per:rru literatura (n. ;). 216
  • ideea sinelui. Abia dupa aceea mi-am gasit drumulinapoi in lume.Am Inceput sa tin conferinte ~i sa fac diverse calatorii mai mici.Numeroase articole izolate ~i prelegeri formara Intrudtva contra-ponderea preocuparii launtrice ce durase ani de zile; contineauraspunsuri la Intrebari care imi fusesera puse de cititorii ~i paci-entii mei.! o tema care ma captivase Inca de pe clnd lucram la cartea meadespre Transformari ~i simboluri ale libidoului era teoria libidoului.Concepeam libidoul ca pe 0 analogie psihicii a energiei fizice, decica pe un termen aproximativ cantitativ ~i respingeam de aceeaorice determinare calitativa a libidoului. Mi se parea importantsa ma eliberez de concretismul caracteristic pina atunci teorieilibidoului, deci sa nu mai pomenesc despre pulsiuni de foame,agresive sau sexuale etc., ci sa privesc toate aceste fenomenelaolalta, ca fiind expresii felurite ale energiei psihice. $i In fizica se vorbe~te des pre energie ~i modurile sale demanifestare, cum ar fi electricitatea, lumina, ealdura etc. J;..,a feleste ~i In psihologie. $i aici e In primul rind yorba despre energie(adica despre valori ale intensitatii, des pre un plus sau un minus),iar formele de manifestare pot fi foarte diverse. Prin coneepereaenergetica a libidoului se semnaleaza 0 anumita unificare apunetelor de vedere, In timp ce problemele adesea eontroversatelegate de natura libidoului - daca e sexualitate, putere, foame saualtceva - trec In plan seeund. Mi se parea important sa stabilese~i pentru domeniul psihologiei 0 unificare, a~a cum exista ea In~tiintele naturii ca energetica generala. Acesta era seopul urmaritde mine In eaftea Uber die Energetik del Seele (Despre energeticasujletului), 1928.2 Privesc de exemplu pulsiunile omene~ti ca peni~te forme de manifestare ale un or proeese energetice ~i astfelca pe ni~te forte analoage caldurii, luminii ~.a.m.d. Dupa cum fizi-cianului de azi nu i-ar trece prin minte sa derive toate fortele, deexemplu, exclusiv din caldura, este Ia fel de putin admisibiI Inpsihologie sa subordonezi toate puIsiunile conceptului puterii saucelui al sexualit1:itii. Aceasta a fost gre~eala initiala a lui Freud;mai tIrziu a eoreetat-o prin ipoteza "puIsiunilor eului" (lchtriebe),pentru ca Inca ~i mai lirziu sa-i acorde supraeului ~a-zisa suprematie. 1 Articolele se ami in Ges. Werke X, 1974, ~i Ges. Werke XVI, editia a II-a,1976 (n. ed. germ.). 2 Articoleie acestui volum sint reunite in Ges. Werke Vlll, 1967 (n. ed.germ.). 217
  • In Reiariile dintre ell .,)i incoJu;tient constatasern nun-lai ca rna~~~~e~e~ Cd ineonstientul~~l~;~~r~~ ~~~Jl::~~:n~~re~:~~~:~~~~r~mele mil fikuse sa intuiesc i;s~:~~ i~t(~:7 ~~u se transforma sau ci.suscita transfonnari. l~bia clnd am facut cunostinta eLl al~hirnia~m-am Eimurit d. ineonstientul este un pr0ces Si cii rebtia euluieu eontinuturi!e ineonstientului dec!anseaz3 a veritabilil transfor-mare sau dezvoltare a psihiCului. "In cazurile indi"viduale~procesulse poate eiti din vise Si fantasme. In lumea eolectiv3., el isi g~,sesteexpresia mai ales in diferitele sisteme religioase Si 111 trans for-marea simbolurilor loT. hiD studiul proceselor individuale Sicoleetive de transfonnare Si prin iDtelegerea simbolisticii alchimi-ee, am ajuns la notiunea centraIa a. psihologiei mele, procesltlilldividuatiei (lndiv iduatiol1sproze fl). Un aspect esential alluerarilor mele este Cd ele abordeaza incade timpuriu probleme privind concepti a des pre lume Si trateazaconfruntarea psihologiei ell problema religioasa. Insa abia inPsychologie wid Religion (Psihologie ;;i reIigie), 1940, Si apoi inParacelsica, 1942, m-am exprimat pe brg in legatura ell acesteprobleme. Mai cu seama al doilea capitol din carte, "Paracelsusca fenomen spiritual;;, este semnificativ In aceasta privinta. Scri-erile lui Paracelsus cantin 0 gramada de idei originale5 incluzlndfonnu]an clare ale problemelor puse de al:bim;sti, ce-i drept Intr-ofOD112i tlfzie $i baroca. Studierea lui Par3.celsus a fast cea care ill-adeterminat in cele din unna s~iprezint esen;3. aichirr1ieL ~i anumein relatia ei eu re]igia ~i eu psihologia -- sau s-ar putea spune ~i:aJchimia in aspectul ei de filozofie E ceea ee am fa.cutIn Psychologie und Alchernie (Psihologie ,c;i alchimie), in 1944. Amajuns astfel In sfirsit pe terenul care alcatuise fundamentul propri-ilor mele experiente Intre anii 1913 -·1917; c~iciprocesul prin caretrecusem atunci corespundea procesului de metamorfoza alchi-mica despre care este vorba 111 Psihologie ;;i (ilchitnie. Bineint-eles ca In mintea mea se isca tot Inereu intrebarea ceraport exista intre simbolistica incon~tientului ~i religia cre~tinasau aite religii. Nu Dumai ca Ias 0 poarta deschisa mesajului crestin,ci consider ca el j~j are loeu1 In centrul omnlui occidental. Eadevarat ca are nevoie de 0 perspectiv3_ DOUa, pentru a corespundemodificarilor seculare ale spiritului timpuIui; a]tfel se afla peundeva pe l1nga timp, iar totalitatea omului pe undeva pe. lingael. Este ceea ce m-am straduit sa infati~ez in scrierile mele. Am 218
  • dat 0 telTiJei:.are Trinitiitii l, Co. Si textuluiliturghiei; pC ace=~la l~aIn cOfnparat in plus cu textullui Z,osimosdin un alchirnist $1gnostic din secolul al III-lea.2carea rnea de confruntare a psihologiei analitice cu conceptiilecre~tine ill-a condu~ In cele din Ul1Tla la problen1a Iui Cristos cafigura psihologidL Ind! In Psilwlogie;;i alchimie (1944), putusemdemonstra cii.reprezentarecr centraHi a alchimiei, piatra (lapis), esteQ Figura pJ.ralela ell cea a lui Cristos. In anul 1939 am un seminar des pre E.yercitia Spiritualiaale lui Ignatiu de . Concomitent~ ma Indeletniceam ~i ellstudiile. pentru Psihologie si alchinlie. Intr-o noapte ill-am trezit ~iL-an1 z3xit la picioa[e~e patu]ui, sc8.ldat In lumina~ pe Cristosra.stignit pe cruce. Nu chiar in maxinle naturalS., era Insa~foarte clar ~i arn V3,Zut ca trupul Sau era alc2Juit din aur verzuLEra un SlY~ctUC!D] dor care rna sperie . .l;stfel de viziuninu sin! de. obicei ceva n·eobisnuit pentru nl.ine, caei vad deseoriimagini plastice hipnagogice+, Pe atunci ref1ectlsem mult ]a Anima Christi, 0 meditatie dinExercitio. Viziunea pare.a sa-rni sugereze ca In timpul reflectiilormele ofl11sesern ceva, si anUIl1e analogia lui Cristos cu aUrUl1i nonvulgi care flU e eel comun) Si en viriditas (verdele) alalchimi~Li1or.~ Cind am fnteles ca imaginea indica spre acestesimbolm1 aJchirnlce c/: era vorba de fapt despre 0 viziunealchimicii. a lui reconfortat A,,-urul -erde este c~;}Jitate,a vi.e pe care alchiTf1i$tii n-o vedeauclaar ID onl; ci ~i in nar.u.r.~l.anorganica. E~ste expresia unui spirit3,1 vietH, anima mundi sau filius macrocosmi, anthropos-ul care In intn~a.g3.1urnc~.!-....cest s-a infi1.trat plUrl Si in materia 1 In 1942, In CfS. Werke Xl, editia a II-a, 1973 (ii. ed. germ.). 2 Des ~.vandll{ngssynzbo!in del !~12SS£ (SirnbolullranjjoinzCirii fn liturghie),1942. in Oes. 1Verke Xl, e-ditia a II-a, 1973 (n. ed. genn.). 3 Igna~iu de Loyola (1491-1556), chlugar spaniol. A illtemeiat ordinuldHugD.resc "Comp8.nia 1.ui Isus", confirrnat de papa in 1540 sub numele deordinul iezuiilor. J, Imagini care ap8.r m faza premergatoare instalarii somnului. Dispar 0data cu instal area lUl (n. t.), 5 Alchirni:5tii eej ffiai scri0~i realizau ca telul muncii lor nu era trans-mutatia metalelor cornune in aUf, ci produce-rea unui aururn non vulgi~ decia UDU: aUf care nu e eel cornun sau aUrIun philosophicwn~ deci aur filozofic.eu aIte cuvinte, pe ei ii interesau va]orile spirituale si problema transforrnariipsihice (A. 1.). 219
  • anorganiea, el este prezent ~i in metal ~i piatra. Astfel, viziuneamea era 0 unifieare a imaginii lui Cristos eu analogi a sa care seafla in materie, ~i anume fiul maeroeosmosului. Dad nu m-ar fifrapat aurul verde, a~ fi fost tentat sa presupun ell in eoneeptiamea "ere~tina" Iipse~te eeva esential, eu alte euvinte, ea imagineamea traditionaHi este intr-o oareeare masura insufieienta ~i ca deeia~ mai avea de reeuperat cite 0 faza de dezvoltare ere~tina. Seoa-terea in evidenta a metalului imi arata insa eoneeperea desehisaaIchimiea a lui Cristos ea pe 0 unire a materiei spirituale vii eueea fiziea moarta. In Aion (1951) am reluat problema lui Cristos. Aiei nu m-ammai oprit la diversele paralele pe tanmul istoriei spirituale, ei m-apreoeupat eonfruntarea figurii lui Cristos eu psihologia. Niei nuL-am eonsiderat pe Cristos drept 0 faptura eliberata de toateaspeetele exterioare, ei am vrut sa scot in relief dezvoltarea de-alungul veaeurilor a eontinutului religios reprezentat prin EI. Mainteresa ~i cum putea fi Cristos prezis astrologie ~i cum a fostinteles in spiritul epoeii Sale ~i in deeursul eel or doua mii de anide era ere~tina. E eeea ee voiam sa evoe, impreuna eu toate aeeleglose eiudate care se adunasera in jurul Lui de-a lungul seeolelor. In timpul luerului s-a ivit ~i intrebarea in legatura eu figuraistorid, deei eu omul Isus. Ea este semnifieativa intrucit mentali-tatea eoleetiva a epoeii Sale - s-ar putea spune: arhetipul prefigu-rat atunei, ~i anume imaginea originara a anthropos-ului - s-apreeipitat asupra Lui, un profet evreu aproape neeunoseut. Ideeaantica a anthropos-ului, ale carei radaeini sint impllntate pe de 0parte in traditia iudaica, pe de alta in mitul egiptean allui Horus,eaptase oamenii la ineeputul erei ere~tine; caei ea eorespundeaspiritului epoeii. Era yorba de "Fiul Omului", de Fiul DomnuJui,opus lui divus Augustus, stapinul aeestei lumi. Ideea respeetivafaeu din problema initial iudaica a lui Mesia 0 problema a lumiiintregi. Ar fi insa 0 eonfuzie grava sa eonsideri drept pura "eoinci-denta" faptul d Isus, fiul dulgh,erului, a fost eel care a anuntatEvanghelia ~i a devenit sa/vator mundi, mintuitorullumii. Trebuiesa fi fost 0 personalitate de 0 anvergura ie~ita din comun dad aputut sa exprime ~i sa reprezinte atit de desavlr~it expeetativagenerala, ehiar dadi ineon~tienta, a timpului Sau. Nimeni alt-cineva n-ar fi putut fi purtatorul unui astfel de mesaj in afaratoemai a aeestui om isus. 220
  • Puterea Romei, care strivea totul In jurul ei, Intruchipata princezarul divin, crease atunci 0 lume In care nu numai unui numarmare de indivizi, ci chiar unor popoare mtregi Ii se dipisera formaautonoma de via~a ~i independen~a spirituala. lndividul din ziuade azi ~i comunitati1e culturale contemporane se afla In fa~a uneiamenintari asemanatoare - pericolul pierderii individualita~ii, alcontopirii cu masa. De aceea se discuta deja In multe locuri des preposibilitatea ~i speranta unei reaparitii a lui Cristos ~i circula dejaun zvon vizionar care exprima a~teptarea unei illIntuiri. Ce-idrept, ea apare astazi Iotr-o forma care nu se poate compara cunimic din trecut, ci este un copil specific "erei tehnicii". EsteraspIndi:-ea pe intreaga planeta a fenomenului O.Z.N.! lntrucit telul meu a fost sa arat cit mai amplu po sibil In cemasura psihologia mea corespunde a1chimiei - sau invers - amfost interesat sa cercetez ~i sa descopar In lucrarile alchimice pelInga problemele religioa<;e ~i pe cele speciale ale psihoterapiei.Problema centraUi, punctul principal· al psihoterapiei medieale,este transferu(2. In aceasta privin~a, conceptia lui Freud ~i a meacoincid perfect. $i aici am putut demonstra 0 coresponden~a incadrul a1chimiei, ~i anume in reprezentarea unirii - coniunctio -a carei semnificatie inalta il frapase inca pe Silberer. Concordan~aaceasta reie~ise deja din cartea mea Psihologie $i alchimie. Cer-cetarile mele au dus doi ani mai tirziu la elaborarea scrieriiPsihologia transferului (1946) ~i in cele din urma la MysteriumConiunctionis (1955-1956). Dupa cum mai toate problemele care ma preocupau omene~tesau ~tiintific erau Insotite sau anticipate de vise, tot a~a ~i cea atransferului. lntr-unul din aceste vise ea fu sugerata, Impreuna cuproblema lui Cristos, printr-o imagine stranie ~i nea~teptata. Am visat din nou cum casa mea ar avea 0 aripa mare, in careinca nu fusesem niciDdata. Mi-am propus sa 0 vizitez ~i pIna laurma am intrat In ea. Am ajuns la 0 u~a mare, eu doua eanaturi.Cind am deschis-o, m-am trezit intr-o incapere unde era amenajatun laborator. In fata ferestrei statea 0 masa, aeoperita cu multereeipiente de sticla ~i toate accesoriile unui laborator zoologic. Eralocul de munca al tawui meu. EI nu se afla insa acolo. La pereti ] Cf. Ein moderner My thus. Von Dingen, die am Himmel geselzen werden(Un mit modern. Despre obiecte, care sfnt viizute pe cer), 1958. In Ges. WerkeX, 1974 (n. ed. germ.). 2 V. termenul in G10sar (Ii. t.). 221
  • se gaseau rafturi cu sute de borcane cu toate speciile imaginabilede pe~ti. Eram surprins: "Acum tata se ocupa de ihtiologie!" Stind acolo ~i privind in jurul meu, am remarcat 0 perdea carese umfla din cind in cind ca ~i cum ar fi suflat un vint puternic.Deodata aparu Hans, un tinar de la tara, ~i I-am rugat sa se uitedaca in incaperea din spatele perdelei era vreun geam deschis. Seduse dincolo ~i cind se intoarse dupa citva timp, I-am vazut adinczguduit. Rosti numai: "Da, e ceva acolo ... bintuie 0 fantoma!" Atunci m-am dus eu insumi in camera cealalta ~i am gasit 0u~a care dadea in odaia mamei mele. Nu era nimeni acolo. Atmo-sfera era apasatoare. In incaperea foarte mare se aflau suspendatede tavan doua ~iruri a cite cinci liizi, atirnin.d earn la doua picioaredistanta de sol. Aratau ca ni~te mici chio~curi de gradina cu 0suprafata earn de doi pe doi metri, fiecare continind doua paturi.~tiam ca mama, care in realitate murise de mult, era vizitata inacest loc ~i ca instalase aici paturi pentru ca spiritele sa poatadormi. Erau spirite ce veneau perechi-perechi, ca sa zic lli)a, cupluricasatorite de spirite, care petreceau acolo noaptea sau chiar ~iziua.! Vizavi de camera mamei mele se afla 0 u~a. Am deschis-o ~i am intrat Intr-o hala uria~a; imi amintea de holul unui hotel mare, cu fotolii, masute, colonade ~i tot luxul aferent. 0 fanfara cinta zgomotos. 0 auzisem tot timpul in fundal, lara sa ~tiu insa de unde vine. Nu era nimeni in hol, numai acea brassband i~i revarsamelodiile, dansurile ~i mar~urile. Fanfara din holul hotelului indica 0 veselie ~i 0 mundaneitateostentativa. Nici un om n-ar fi intuit in spatele acestei fatadegalagioase cealalta lume care exista ~i ea in casa. Imagiriea oniricaa holului este, ca sa zic a~a, 0 caricatura a bonomiei mele ~i ajovialitatii mele lume~ti. Acesta este insa numai aspectul exterior;Indariit zace cu totul altceva, care nu se poate analiza in nici un 1 Asta imi evoca acele "capcane ale spiritelor", pe care Ie observasemIn Kenya. Sint ni~te disue in care oamenii pregatesc paturi micue ~i pun ~iceva provizii, posho. Adesea, in pat se afla chiar un simulacru, eonfecionatdin argila sau lut, al unui bolnav care trebuie sa fie vindeeat. Un drum caredeseori este pavat artistic eu pietre miei duce de la poteca la aceste casue,pentru ea spiritele sa intre acolo ~i nu in kraal (sat), unde zace bolnavul pecare vor sa vina sa ~i·1ia. In "capcana spiriteJor", aeestea petree apoi noaptea,pentru a se intoarce Inainte de ivirea zorilor In padurea de bambusi, re$edin~alor propriu-zisa (c. G. J.). 222
  • caz in zarva muzicii de fanfara: laboratorul cu pe~ti ~i pavili-oanele suspendate pentru spirite. Ambele erau sala~e impresio-nante, In care domnea un calm misterios. A veam senzatia ca aicisaJa~luia noaptea, in timp ce holul reprezenta lumea zilei ~i carac-terul sau lumesc plin de superficialitate. Cele mai importante imagini ale visului erau "Incaperea deprimire a spiritelor" ~i laboratorul cu pe~ti. Prima exprima intr-unmod cam grotesc problema lui coniuncrio sau a transferului; iariaboratorul indica preocuparea mea cu problema lui Cristos, careeste EI Insu~i pe~tele (ichthys). Ambele continuturi ma tinura subtensiune mai mult de un deceniu. Este ciudat ca indeletnicirea cu pe~tele e atribuita in vis tataluimeu. EI este oarecum cel care poarta de grija sufletelor cre~tine,caci acestea slnt dupa stravechile conceptii pe~ti, care sint prin~iIn pIasa lui Petru. La fel de ciudat este faptul di mama mea apareca pazitoare a sufletelor raposate. Astfel, In vis, ambii mei parintisint inc3.rcati cu problema ingrijirii sufletelor, cura animarum, carede fapt este sarcina mea. Ceva ramasese neimplinit ~i de aceeaimi aparea ca aflindu-se Inca la parinti; a~adar, era inca latent Inincon~tient ~i, prin aceasta, rezervat viitorului. Caci inca nu maconfruntasem cu problema principala a alchimiei "filozofice",coniunctio, ~i nu raspunsesem deci la acea intrebare pe care mi-opunea sufletul omului cre~tin; inca nu era incheiata nici muncadepusa in vederea studierii legendei Graalului, din care sotia meaI~i facuse misiunea vietii.1 Imi amintesc de cite ori mi-au venitin minte Queste du St. Graal (Ciiutarea Sf Graal) ~i regele pescar,pe dnd lucram la Aion la simbolul pe~telui (ichthys). Daca nu m-arfi impiedicat consideraria fatii de munca sotiei mele, ar fi trebuitsa includ legenda Graalului in cercetarile mele asupra alchimiei. Cind imi amintesc de tatal meu imi revine in memorie un omsuferind, care se chinuia de pe urma ranii lui Amfortas, un "regepescar", a carui rana nu voia sa se vindece - suferinta cre~tina,pentru care alchimi~tii cautau leacul (panaceul). Asemenea unuiParsifal naiv, eu am fost martorul acestei boli in anii tineretii mele I Dupa moartea sotiei mele In 1955, dr Marie-Louise von Franz a con-tinuat acest studiu ~i I-a dus la bun sfir~it In 1958. Cf. Emma lung ~iMarie-Louise .on Franz, Die Graalslegende in psyehologischer Sieht (LegendaGraalului In perspectivii psihologicii), Studii din lnstitutul C. G. lung, vol. XII,ZUrich, 1960 Cc. G, J,), 223
  • ~i, ca ~i el, n-am putut rosti 0 yorba. Am avut daar ni~te vagibi:inuieli. Tata nu s-a ocupat In realitate niciodata de simbolistica terio- morfa] a lui Cristos, in schimb, trecuse literalmente plna la moarte prin suferinta aratata ~i anuntata de Cristos, fara a fi fost con~tient de consecimele acestei imitatio Christi. I~i considera chinul ca fiind 0 problema personala, in legatura cu care te duci la medic ea sa ceri un sfat, ~i nu ca fiind suferinta omului crqtin in genere. Cuvintele din Ga!ateni 2, 20: !ii nu eu mai traiesc, ci Christos trdiqte zntru mine, nu i-au fost clare In adevarata lor greutate ~i semnificatie, caci In materie religioasa avea oroare de orice gin- dire. Voia sa se multumeasca eu credinta, ~ar eredinta nu i-a fost credincioasii. De multe ori sacrificium intellectus se rasplate~te ~a. Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora Ie esre dar ... !ii suntfameni care sau facut fameni pe sine, penrru zmpardria cerurilor. Cine poare sa znreleaga. znreleaga (Matei 19, 11-12). 0 acceptare oarbi:i nu duce niciclnd la solutie, ci in cel mai bun caz la 0 stag- nare - ~i problema trece astfel In sarcina generatiei urmatoare. Detinerea unor atribute teriomorfe indica faptul ca zeii nu ajung numai in regiuni supraomene~ti, ci ~i In zonele "subomene~ti" ale vietii. Animalele reprezinta lntr-o oarecare masura umbra zeilor, pe care natura 0 alatura imaginii lor luminoase. Pisciculi Chrisri- anorum arata ca aceia care-L urmeaza pe Cristos slnt ei In~i~i pe~ti. Sint suflete de 0 natura incon~tienta, care au nevoie de cura animarum. Laboratorul eu pe~ti este deei un sinonim a1 giijii ecle- ziastice pentru suflete. Dupa cum cel ce rane~te se rane~te singur,tot a~a ~i cel ce vindeca se vindeca singur. In mod semnificativ,In vis activitatea decisiva e praeticata de la mort la mort, ~i anumein lumea de dincolo de con~tiinta, adica in incon~tient. Intr-adevar, pe atunci inca nu-mi devenise nieideeum con~tientun aspect esential al sareinii mele ~i de aceea nici n-a~ fi fostcapabil sa interpretez visul in mod satisfacator. Ii puteam doarintui sensul; mai aveam Insa de depa~it cele mai mari rezistenteHiuntrice pina sa pot a~teme pe hirtie Rdspuns lui fov. Radacina intema a acestei scrieri se afla Jnca in Aion. Acoloma confruntasem cu psihologia crqtinismului, iar lov este intr-o I Sirnbolistica teriornorfa - care i$i irnprumutii irnaginile din lumeaanimalii (n. t.). 224
  • oarecare masura 0 prefigurare a lui Cristos. Pe amindoi ii leaga ideea suferintei. Cristos este servitorul suferind allui Dumnezeu,~i asta a fost ~i Iov. La Cristos, ceea ce provoadi suferinta estepacatul lumii, iar suferinta omului cre~tin este raspunsul saugeneral. Asta duce neaparat la intrebarea: Cine poarta vina acestuipacat? La urma urmei, Dumnezeu este Cel care a creat lumea ~ipacatul ei ~i EI Insu9i trebuie sa sufere in Cristos destinul uman. In Aion se gasesc indicii in legatura cu tema dificila a laturiiluminoase ~i a laturii sumbre a imaginii lui Dumnezeu. Am mentio-nat "minia lui Dumnezeu", porunca de a te teme de Dumnezeu,acel ,,~i nu ne duce pre Doi in ispita". Imaginea ambivalenta a luiDumnezeu joaca un rol decisiv in Cartea biblica a lui lov. lov sea~teapta ca Dumnezeu sa fie oarecum aIaturi de el impotriva luiDumnezeu, iar prin aceasta se da expresie tragicului caractercontradictoriu al acestuia. lata tern a principalii in Raspuns lui fov. Radacina extern a a acestei scrieri se afla in lumea mea in-conjuratoare. Multe din intrebarile ridicate de public ~i de pacientima constrinsesera sa ma exprim mai clar in legatura cu proble-mele religioase ale omului modem. Ezita<;em ani de-a rindul, fiindcon~tient de furtuna pe care ;veam s-o dezlantui. Dar in cele dinurma n-am putut sa nu ma las cuprins de urgenta ~i dificultateaproblemei ~i m-am vazut silit sa dau un raspuns. Am facut-o informa in care mi se infati~ase ea mie, ~i anume in cea a unei trairiale carei emotii nu Ie-am inabu~il. Alesesem aceasta forma cu unscop precis: sa evit sa las impresia di voiam sa proclam un "adevaretem", Scrierea mea urma sa fie numai vocea ~i intrebarea unuiindivid izolat care spera sau se a~teapta sa faca publicul sareflecteze. Nu-mi trecu niciodata prin minte ca a~ putea fi sus-pectat ca pretind sa proclam un adevar metafizic. Dar e ceea ce-mirepro~eaza teologii, intrucit gindirea teologica este obi~nuita sase ocupe de adevaruri eteme. Cind fizicianul spune ca atomul arecutare sau cutare compozitie ~i ii proiecteaza un model, nu inten-tioneaza nici el sa exprime prin aceasta un adevar etem. Darteologii nu cunosc gindirea specifica ~tiintelor naturii ~i mai alespe cea psihologica. Materialul psihologiei analitice, datele ei esen-tiale sint afirmatii omene~ti, ~i anume, ni~te fapte care apar maifrecvent ~i in locuri diferite, 9i in timpuri diferite, 9i se intimplasa concorde. $i problema lui lav, cu toate consecintele ei, mi se anuntaseintr-un vis. Era un vis in care ii faceam 0 vizita tatalui meu, de-cedat de mull. Locuia la tara, intr-un loc necunoscut mie. Am 225
  • vazut 0 casa in stilul seeolului 0.1XVIII-lea. Pareo. foarte spati-oasa, ell citeva constructii anexe mari. Initial, fusese un han intr-olocalitate balneara; am aflat ~i ca de-a 1ungul timpului se opriseraacolo multe personaje inalte, oameni renumiti ~i printi. Se maizicea ~i ca unii dintre ei ar fi murit, iar sarcofagele lor s-ar gasiin cripta care apartinea casei. Tatal meu supraveghea totul incalitate de custode. Dar tata nu era numai custode, dupa cum am observat curind,ci, in contrast total cu ceea ce fusese in timpul vietii, era un maresavant fara funqie publica. L-am intilnit in camera so. de lucru~i acolo se aflau, in mod ciudat, ~i dr Y. - carn de-o virsta cumine - ~i fiul sau, amindoi psihiatri. Apoi, nu ~tiu cum - puse-sem eu 0 intrebare sau tata voise sa explice ceva din proprieinitiativa? -, in arice caz, tatal meu lua 0 Biblie mare dintr-unraft, un volum in-folio gros, asemanator Bibliei Merian care segase~te in biblioteca mea. Biblia pe care 0 tinea tata era legata inpiele lueioasa de pe~te. 0 deschise 10.Veehiul Testament - ba-nuiam ca era Pentateuhul - ~i incepu sa interpreteze un anumitpasaj. 0 facu atlt de rapid ~i de savant, incit 11-o.mfast in staresa-l urmaresc. Am remareat doar di ceeo. ee spunea dovedea 0imensitate de cuno~tinte de tot feluL a caror importanta 0 intuiamintrucitva, dar n-o puteam niei aprecia exact, nici cuprinde cumintea. Am vazut ca dr Y. nu intelegea absolut nimic ~i ca fiulsau ineepuse sa rida. Amindoi gindeau ca tatiil meu s-ar aflaintr-un fel de stare de agitatie seniEl ~i ca s-ar fi lasat prada unuitorent de vorbe fara noima. Mie mi-era insa perfect clar ca nu erayorba despre 0 agitatie bolnavicioasa ~i in Grice caz nu despre 0peroratie fara sens, ci despre un argument aUt de inteligent ~i desavant, incit prostia noastra efectiv nu era capabila sa-l urmareas-ca ~i des pre ceva foarte important care-l fascina. De aceea vorbeacu 0 asemenea intensitate, invadat de idei pline de profunzime.Ma necajeam la gindul cit era de pacat ca trebuia sa vorbeasca infata a trei natarai co. noi. eei doi psihiatri reprezinta un punct de vedere medical !imitat,care imi este bineinteles ~i mie propriu, in calitate (~ r~edic. Eiintruchipeaza umbra mea, ca sa zic a~a, in prima ~i a doua editie,co. tata ~i fiu. Apoi, scena s-a transformat: Tata ~i ell mine eram in fata casei,iar vizavi se gasea un fel de hambar unde fusesera pare-se in-gramadite provizii de lemne. Se auzea multa galagie, ca ~i cumbucati mari de lemn ar fi fast aruncate in jos ~i in to ate direqiile. 226
  • Aveam impresia ca acolo ar lucra cel putin doi muncitori, dar tat~Hmeu ma lamuri ca bintuiau fantome. Erau deci un fel de Polter-geister, de spirite zgamotaase. Apai am intrat in casa ~i am remarcat ce ziduri groase avea.Am urcat pe 0 scad ingusta pina la etajul intii. Acolo ni se oferio priveli~te ciudata: 0 saia care era reproducerea fidela a luidiwan-i-kaas (salade consiliu) 0.1 sultanului Akbar din Fateh-pur-Sikri. Era 0 incapere inalta ~i rotunda cu 0 galerie de-a lungulperete]ui, de unde patm poduri duceau spre centm] in forma debazin. Bazinul se sprijinea pe 0 calaana uria~a ~i alcatuia jetu]rotund al sultanului. De aeola Ii se adresa consilierilor ~i filo-zofilor sai, care ~edeau 1n galerie, de-a lungul peretilor. Totul eraa mandala gigantica. Ea corespundea exact acelui diwan-i-kaas,pe care-l vazusem in India. In vis am observat deodata ca, din centm, 0 scara abrupta duceaspre partea de sus a perete]ui - asta nu mai corespundea realitatii.Sus se aHa 0 u~a midi ~i tata spuse: "Acum te voi conduce in fataprezentei celei mai inalte!" Parca mi-ar fi spus : "highest presence".Apoi a ingenuncheat ~i a atins solul cu fmntea, iar eu I-am imitat,ingenunchind, de asemenea, cu mare emotie. Dar dintr-un motivoarecare n-am putut duce fruntea chiar pina jos la sol. Ramasepoate 0 distanta de un milimetru intre frunte ~i pamint. Darfacusem ~i eu gestul impreuna cu tatal meu ~i brusc am ~tiut,poate datorita tatei, ca in spatele u~ii, sus, intr-o incapere izolata,locuia Uric, generalul regelui David. David il tractase pe Urie in Imod ru~inos de dragul sotiei acestuia, Bat~eba; Ie poruncisc sol-datilor sai sa-l paraseasca, lasindu-l fata in fata cu du~manul. Trebuie sa adaug citeva remarci explicative in legatura Cll Iacest vis. Scena initials. arata ce repercusiuni avea sarcina miepe-atunci inca incon~tienta, pe care, ca sa zic ~a, 0 Hisasem inseama tata]ui meu, adidi a incon~tientului corespunzator. EI estepreocupat in mod evident de Biblie - Facerea? - ~i se straduie~tesa ne transmita punctul Iui de vedere. Pielea de pe~te calificaBiblia drept un continut incon~tient, caci pqtii sint muti ~i in-con~tienti. Tatal meu nu izbute~te sa se fadi inteles, pub lieu I estepartial incapabil, partial de 0 pros tie rautikioasa. Dupa acest e~ec, trecem strada, ajungind pe "partea cealalta",unde se pare ca sint acei Poltergeister in aqiune. Aceste fenomenese produc de cele mai multe ori in apropierea tinerilor in prag depubertate; ceea ce inseamna ca eu sint inca necopt ~i prea in-con~tient. Ambiana indiana ilustreaza "partea cealalta". In tim- 227
  • pul ~ederii mele in India ma impresionase profund structura demandala pe care 0 avea diwan-i-kaas ca reprezentare a unui continutraportat la un centru. Centrul este scaunul lui Akbar cel Mare(care domne~te peste un subcontinent), al "stapinului lumii", cumar fi David. Dar mai sus dedt acesta sta victima lui ceo. nevi no-vata, credinciosul sau general Urie, pe care David 11abandoneo.za,lasindu-I prada du~manului. Urie este 0 prefiguro.re a Iui Cristos,omul-Dumnezeu care este abandonat de Dumnezeu. Mai multdedt atit, David ,,~i-a luo.t-o 10. el"l pe femeio. lui Urie. Am intelesabia mai tlrziu ce semnifica aceasta aluzie la Urie: nu numai cam-am vazut nevoit sa vorbesc in public ~i foarte in detrimentulmeu despre imaginea ambivalenta din Vechiul Testament aDomnului ~i despre consecintele sale, dar, in afara de aceasta,moartea a smuls-o pe sotia mea de ling3_mine .. lata lucrurile care ma a~teptau, ascunse In incon~tient. Ero.mnevoit sa ma inclin in fata acestui destin ~i o.rIi trebuit de fapt sapot atinge solul cu fruntea, pentru co. supunerea mea sa fie totala.Ceva m-a impiedicat insa - pret de eel putin un miIimetru. Cevain mine rostea: "Da-da, bine, dar nu chiar de tot." Ceva in minese impotrive~te ~i nu vrea sa fie un pqte mut; ~i daca n-ar fi a~o.in omul liber, atunci niei n-o.r fi fast conceput un lovell dtevasecole Inainte de na~terea lui Cristos. Omul i~i rezerva 0 marja,chiar in fata hotaririi divine. Caei altfel, il1 ce ar consta libertatealui, unde ar fi ea? ~i care i-ar fl sensul daca ea n-ar fi in staresa-L ameninte pe Cel ce 0 ameninta? Urie locuie~te mai sus dedt Akbar. EI este chiar, dupa cum 0spune visul, highest presence, 0 expresie care nu se intrebuinteazain fond dedt pentru Dumnezeu, dadi facem abstracfie de bizan-tinisme. Nu pot sa nu ma gindesc in <cest context 1a Buddha ~irelatia lui eu zeii. Fara indoiala, pentru asiaticul credincios Tatha-gata este supremul, absolutuL lata de ce budismul Hinayana a fostsuspeetat de ateism, foarte pe nedrept. Graie fortei zeilor, omuleste abilitat sa dobindeasca a cunoa~tere, 0 intelegere a Creato-mlui sau. EI are chiar posibilitatea de a distmge creatia in aspectulei esential - ~i anume con~tiinta des pre lume a omului. ASt3Zi,omul poate ~terge prin radioactivitate mice vi4a superioara de pesuprafata pamintului. Ideea unei distrugeri a lumii i~i are riida-cinile inca la Buddha: prin iluminare, lantul nidana - relatiile, J II Samuil 11, 27 (II. t.). 228
  • I . I IlnUintuirile cauzale, care due inevitabil la biltrinete, boala ~imoarte - se poate rupe, a~a incH iluzia fiintei i~i afla sfir~itul.=Jegarea schopenhaueriana a vointei trimite profetic spre 0 pro-blema a viitorului, care s-a apropiat deja ingrijoditor de mult denoi. Visul dezvaluie un glnd ~i 0 presimtire prezente inca de multin omenire, ideea creaturii care-L depa~e~te pe Creator eu foarteputin, dar un putin care este hotaritor. Dupa aceasta digresiune in lumea onirica ma reintorc in ceaa cartUor mele: in Aioll mai fusese abordat ~i un alt perimetru deprobleme, care necesita 0 tratare separata. Incercasem sa scot inevidenta simultaneitatea dintre aparitia lui Cristos ~i inceputulunei noi ere, a unei noi epoci - zodia Pe~tilor. Aceasta concomi"tenta intre viata Iui Cristos ~i evenimentul astronomic obiectiv,~i anume intrarea "punctului primaverii"l sub semnul Pe~tilor,trebuie desemnata drept sincronicitate. De aceea, Cristos este"Pe~tele" ~i apare ca stapin al noii epoci (precum Hammurabi castapin al zodiei Berbecului). Din aceste date mi-a rezultat pro-blema sincronicitatii, pe care am inrati~at-o in scrierea: Synchroni-zitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge2 (Sincronicitatea caprincipiu al relaiiilor acauzale). Problema Iui Cristos tratata in Aion ma conduse in cele dinurma la intrebarea cum se exprimil aparitia anthropos-uIui, a omuluicelui mare - vorbind in termeni psihologici: a "sinelui" - inexperienta individului. Am incercat sa dau raspunsul la aceastaintrebare in Von den Wurzeln des Bewufltseins (Despre radacinilecon~tiintei), 1954. Aid este vorba despre interactiunea dintreincon~tient ~i con~tiinta, despre dezvoltarea din incon~tient a con-~tiintei ~i despre impactul, innurirea personalitatii mai vaste- "omul interior" - asupra vietii fiecarui individ in parte. Mysterium Coniwlctionis a eonstituit incheierea confruntariidintre alchimie ~i psihologia mea a incon~tientului. Aici am abor-dat din nou problema transferului, mi-am urmarit insa mai cuseama intentia initiala de a prezenta Intregul domeniu al alchimieica pe un fel de psihologie a alchimiei sau ea pe 0 fundamentarealchimica a psihologiei abisale. Abia eu Mysterium Coniunctionispsihologia mea a fost plasata definitiv in realitate ~i consolidata,ca Intreg, pe temelii istorice. Cu aceasta, sarcina mea era rezoI- ) Echinoc(iul, pozitia soarelui la 21 martie (Il. t.). 21952. in Ges. Werke ill!, 1967 (Il. ed. germ.). 229
  • vata, opera terminata, ~i acum ea putea sa stea In picioare. In mo-mentul in care am atins pamintul solid, am ajuns concomitent lalimita extrema a ceea ce puteam eu intelege din punet de vedere~tiintific, la transcendent, esenta arhetipului in sine, des pre carenu se mai pol face alte afirmatii ~tiintifice. Vederea de ansamblu pe care v-am oferit-o aici asupra opereimele este, fire~te, doar una sumariL Ar trebui sa spun de fapt multmai mult sau mult mai putin. Capitolul este improvizat ~i s-anascut din c1ipa1, la fel ca tot ceea ce va povestesc. Scrierile mele pot fi privite drept ni~te statii de-a lungul vietiimele, ele sint expresia dezvoltarii mele interioare, caci preocu-parea cu continuturile incon~tientului modeleaza omul ~i-i deter-mina transformarea. Viata mea este actiunea mea, este ceea ce amfacut, este munca mea spirituala. Una nu se poate despik[i decealalta. Toate scrierile mele sint, ca sa formulez a~a, sarcini impusedin interior; ele au luat nastere sub presiunea destinului. Ce amscris m-a invadat, m-a asaltat dinsp:~ interior. Spiritului care m-aframintat i-am dat cuvintul. N-am contat niciodata pe Vl ecouputemic al lucrarilor mele. Ele reprezinta 0 compensare adusalumii mele contemporane ~i a trebuit sa spun ceea ce nimeni nuvrea sa auda. De aceea mi s-a pamt adesea, mai ales la inceput,ca sint atit de pierdut. ~tiam ca oamenii vor reaqiona res pin-gindu-ma, pentru ca este dificil sa accepte compensarea la lumeacon~tienta. Astazi pot spune: este chiar miraculos ce succes amavut, mai mult decit m-as fi putut a~tepta v[eodata. Pentru mine,esentialul a fost intotdeauna sa spun ceea ce trebuia sa spun. Amsentimentul de a fi facut ce-mi statea mie in puteri. Bineintelesca ar fi putut fi mai mult ~i mai bine, dar nu pe baza capacitatilormele. J Este formularea lui lung, redata aici literal (11. t.).
  • 8 TurnulPrin munca mea ~tiintifica, am reu~it sa pun treptat pe un terensolid fanteziile mele ~i continuturile incon~tientului. Totu~i CUVln-tul ~i hfrtia nu mi se pareau sufident de reale; mai simteam ne-voia de ceva. Trebuia sa dau intr-un anumit fel 0 infati~are in piatracelor mai intime ginduri ale mele ~i ~tiintei me Ie proprii, sau,altfel spus, sa fae 0 marturisire in piatra. Aeesta a fost inceputulturnului pe care mi I-am construit la Bollingen. Ideea poate pareaabsurda, dar am realizat -0; a insemnat pentru mine nu doar 0 sa-tisfaqie nemaipomenita, ci ~i 0 implinire plina de sens. I Mi-a fost de la bun ineeput cIar eli urma sa construiesc la malulapei. Farmecul ell totul deosebit pe care-l emana tarmullaculuiZurich superior ma fascinase dintotdeauna, a~a di in 1922 amcumparat terenul din Boilingen. E situat in districtul St. Meinrad~i este pamint al bisericii; inainte tinuse de minastirea St. Gallen. Mai intii TI-am planuit 0 easa veritabilii, ci doar 0 construqiecu un etaj, cu ~emineulin centru ~i culcu~urile la pereti, un soide locuinta primitiva. Am vazut in fata ochilor mintii 0 cabanaafricana, in care focul, inconjurat de citeva pietre, arde in mijloc,iar intreaga existentii a familiei se deruleaza in jurul acestui centru.In fond, cabanele primitive realizeaza 0 idee a totalitaii - soarputea spune, a unei totalitati familiale, la care mai participa totfelul de animale domestice mici. V oiam sa construiesc ceva ase-manator: 0 locuinta care sa corespunda sentimentelor primare aleomului. Trebuia sa degaje 0 senzatie de siguranta ~i adapost, nu j Tumul din Bollingen n-a fost pentru Jung numai 0 cas a de vacanta; labatrinee petrecea acolo cam 0 jumatate din an, lucrind ~i odihnindu-se. "FarapamfntuJ meu. opera mea n-ar fi putut Jua na~tere." Pina Ja 0 vfrsta fnaintata,Jung se destindea spargind !emne, sapind, plantfnd ~i recoltind. In aniitinereii, fusese velist pasionat ~i era inclinat spre orice sport nautic (A. 1.). 231
  • numai in sens fizic, ci ~i psihic. Dar am sehimbat planul inca dintimpul primelor stadii de lucru; mi se parea prea primitiv. Aminteles ca trebuia sa ridic 0 casa adevarata, ell doua etaje, ~i nudoar 0 cabana, care sta ghemuita la pamint. Astfel s-a inaliat, in 1923, prima casa rotunda. Cind a fost terminata, am constatat didevenise un veritabil turn de locuit. Sentimentul de lini~te ~i reinnoire pe care mi-l dadea turnul afost inca de la ineeput foarte intens. Turnul semnifica pentm mineceva aidoma unui laca~ matern. Mi se eontura insa incetul cuineetul impresia ca el inca nu exprima tot ce era de spus, di mailipsea ceva. A~a ca dupa patru ani, in 1927, i se adauga construc-tia centrala cu 0 anexa asemanatoare unui turn. Dupa dtva timp am avut din nou 0 senzatie de incompletitu-dine. ~i in aceasta forma cladirea mi se parea prea primitiva.Atunci, in 1931 - se scursesera alti patm ani - anexa care sema-na cu un turn fu reconstruita, devenind un turn adevarat. M-amgindit ca in acest de-al doilea turn 0 incapere sa-mi fie destinataexclusiv mie. Aveam in vedere casele indiene in care de obiceise afla un spatiu - chiar dadi e yorba doar de coltul unei cameredespartit de rest printr-o perdea - unde te poti retrage. Acolooamenii mediteaza, vreo jumatate de ora sau chiar numai un sfertde ora, sau fac exercitii yoga. In acest spatiu inchis eu sint numai pentru mine insumi. Amintotdeauna cheia la mine; nimeni n-are voie sa intre - dedt cupermisiunea mea. In decursul anilor am pictat peretii, exprimindastfel toate lucrurile care ma transpuneau din agitatia timpului insolitudine, din prezent in atemporalitate. Este un colti~or al reflec-tiei ~i imaginatiei - adesea al unor imaginatii foarte neplacute ~ial c~lei mai anevoioase gindiri,un laca~ de concentrare spirituala. In 1935 se trezi in mine dorinta de a avea 0 bucata de pamintimprejmuit. Imi trebuia un spatiu mai larg care sa stea deschiscerului ~i naturii. Din aceste considerente am adaugat - trecuseiar~i un interval de patru ani - 0 curte ~i 0 loggia ins pre lac. Elealciltuiesc a patra parte a intregului, separata de trinitatea com-plexului principal. Luase astfel fiinta un grup de patru, 0 cuater-nitate - patru parti de constructie diferite, ~i anume in decursua doisprezece ani. Dupa moartea sotiei mele, in 1955, am simtit obligatia interi-oara de a deveni eel ce sint de fapt. In limbajul ca<;eidin Bollingen:Am descoperit deodata di partea centraJa a cli:idirii, care pinaatunci zacea chircita, atit de mica ~i ascunsa, intre cele doua tur- 232
  • nun, ma reprezenta, ca sa zic a~a, pe mine sau reprezenta eul meu. Am inalpt-o atunci printr-un etaj superior. Mai inainte nu a~ fi fast capabil de a~a ceva; a~ fi considerat asta doar drept 0 indraz- neata relevare a propriei mele persoane. In realitate insa, exprima superioritatea eului, obtinuta 0 data eu virsta, sau a con~tiintei. Cu aeeasta, la un an dupa moartea sotiei mele, ansamblul era in-cheiat. Construqia primului turn incepuse in 1923, la doua lunide la moartea mamei mele. Aceste date sint inearcate de sens, cadturnul este legat, dupa cum yom vedea, de morti. Inca de la inceput, turnul a devenit pentru mine un loc al matu-rizarii - pintecele mamei sau 0 forma materna in care puteam fidin nou a,;>a cum sint, cum am fost ~i cum voi fi. Turnul imi dadeasenzatia de a rena~te in piatra. Imi aparea ca 0 realizare a ceea ceinainte era doar banuit ~i ca 0 reprezentare a individuatiei. 0 amin-tire aere perennius 1. A avut un efect binefacator asupra mea, cao acceptare a ceea ce eram. Am construit casa in perioade diferite~i am urmarit intotdeauna numai necesitatile concrete de moment.Nu am reflectat niciodata asupra conexiunilor interne. S-ar puteaspune ca am construit turnuI intr-un soi de vis. Abia mai tirziuam VD.zutce ie~ise ~i ca rezultase 0 forma plina de tile: un simbolaI totalitatii psihice. Se dezvoltase aidoma unei seminte vechi ceincoltise. La Bollingen ma aflu in fiinta mea cea mai autentica, in ceeace-mi corespunde. Aici sint, ca sa zie ~a, "fiul strabun al mamei".A~a vorbe~te intelepciunea alchimiei, caci "batrinul", "strabunul",a carui experienta 0 facusem inca pe clnd eram copil, este per-sonalitatea nr. 2, care a trait dintotdeauna ~i va trai intotdeauna.Sta in afara timpului ~i este fiu al incon~tientului matern. In fan-tasmele mele, "omul strabun" lua chipullui Philemon, ~i la Bol-lingen acesta este viu. Uneori sint ca raspindit in peisaj ~i in lucruri ~i traiesc euinsumi in fiece porn, in c1ipocitul valurilor, in nori, in animalelecare vin ~i pleaca ~i in obiecte. Nu exista nimic in turn care sanu fi devenit ~i crescut in decursul deceniilor ~i de care sa nu fiulegat. Totul are propria sa istorie ~i propria mea istorie ~i aiei estespatiu pentru imperiul fara de spatiu al planului din fund. Am renuntat la electricitate ~i fac eu insumi focuI in camin ~isoba. Seam aprind vechile lampi. Nu exista nid apa curenta, 1 V. nota de la p. 164 (n. t.). 233
  • trebuie sa pompez singur apa. Eu sparg lemnele ~i tot eu gatesemine area. Aceste lueruri simple 11fac pc am simplu - Si cit degreu este sa fii simplu: ~ La Bollingen, sint ineonjurat de lini~te si se trilieste ill modestharmoll} Ylirh naturel. Rasar ginduri care coboara pina in stra-fundul veacurilor Si anticipeaza in mod corespunzator un viltorindepartat. Aiei, chinul creatiei se diminueaza; creatia ~i jocul sint10.01 alta. In anul 1950 am ridicat un fel de monument din piatra incinsteo. a ceea ce inseamna tumul pentru mine. Cum a venit piatra10. mine este 0 poveste stranie: Ond am construit zidul de imprejmuire a a~a-zisei gradini,aveam nevoie de pietre Si Ie-am comandat de la cariera af!ata inapropiere de Bollingen. In prezenta mea, zidarul ii dictase pro-pnetarului carierei toate dimensiuni!e si acesta Si Ie trecuse incarnete!. Cind sosira insa pietrele eu vaporul ~i fura desdircate,se constata ca a~a-zisa piatra de colt avea ni~te dimensiuni totalgresite: in locul unei pietre Tn trei muchii se adusese un cub. Eraun cub perfect, de dimensiuni mult mai mari deeit fusese eoman-dat, cu 0 latura de vreo 50 de centimetrL Zidarul se infurie Si Iespuse matelotilor di puteau duce piatra imediat inapoi. Oar cind am zarit eu piatra, am zis: "Nu, asta e piatra mea ...trebuie sa fie a mea!" Oki realizasem pe loc d. mi se potriveaperfect ~i ca voiam sa fac ceva cu ea. Numai ca inca nu stiam eeanume. Mai lntii lmi trecura prin minte niste versuri latinesti alealchimistului Amaldus de Villanova (mort in 1313) Si fu Si primuliueru ciopiit de mine in piatra. in traducere, ele suna astfel; lata piatra, eea nearatoasa Ca pre! e ieftina, ce-i drept - Este dispretllita de cei pro~ti, Dar ell atlt mai illbita de cei In!elepti. Aceste versuri se refera la lapis, piatra alchimica, dispretuita~i repudiata de catre eei ignoranti. I Titlul unei vechi gravuri chineze~ti In lemn, pe care se afla un batrlnscund intr-un peisaj eroic (A. 1.). 234
  • Curind a mai rezultat ~ialtceva. Pe suprafara frontala am distins,in structura naturala a pietrei, un cerculet, un fel de oehi care maprivea. L-am d~jtuit :;i pe acesta in piatra, iar in ccntru am plasatun omulet. Este papusica ce corespunde pupilei ochiului (oupilla)l,un soi de cabir sau de Tclesphoros allui Eseulap. Omuieful poar-ta 0 pelerina eu gluga si duce 0 lanterna, asa cum poate fi vazutpe anumite reprezentaxi clntice. Totodata, este eel care indica dru-murile! Lui i-am dedicat cJteva cuvinte care-mi venisera in mintein timp ce munceam. Inscriptia este in grecqte; iata traducerea: Timpul e un copil - jucindu-se ca un copil - judnd un joc pe esichier - regatul copilului. Acesta este Telesphoros, care ratacqte prin regiunile tenebroase ale acestui cosmos si straluceste ca 0 stea din adi!1curi. El indica drumul catre porrile soarelui si tara viselor.2 Aceste cuvinte mi-au venit in minte - unul dupa altul - intimp ce lucram la piatriL Pe cea de-a treia suprafatii, cea intoarsa catre lac, am lasat piatra,ca sa zic asa, sa vorbeasca singura intr-o inscriptie latineasca.Toate frazele reprezinta citate din alchimie. lata traducerea lor: Eu sint 0 orfana, singura; totusi pot fi gas ita pretutindeni. - Eu sint una, dar opusa mie il1sami. Sint om tinar ~i om batriil totodata. N-am cunoscut nici tata nici mama, intrucit trebuie sa fiu scoasa din adincuri asemenea unui peste. Sau intrucit cad din eer ca 0 piatra alba, Hoinarese prin piiduri ~i munti, dar sint ascunsa in locul eel mal launtric al omului. Muritoare sint pentru orieine si totu:;;! nu sint niciodata atinsa de sehim- bare a vremurilor. In incheiere, am pus In !imba latina sub spusele lui Arnaldusde Villanova um1atoarele cuvinte: "In amintirea celei de-a 75-a 1 Pupilla inseamna In latina pupila a ochiului si fetia, dar poate fi si undiminutiv de la pupa = piipusii (n. t.). 2 Prima propoziie este un fragment din Heraclit (H. Diels: DieFragmente del" Vorsokratiker (Fragmentele presocraticilor), 1903, fragmentul52), fraza urmatoare face aluzie la liturghia lui Mithra (A. Dieterich, EineMithraslitlirgie, Leipzig si Berlin, 1923, p. 9), ultima propoziie se refera laHomer (Odiseea, cfntul24, versuI12). Pentru celelalte inscripii, v. In Glosartermenul alchil7lie (A. 1.). 235
  • aniversari a zilei sale de na~tere, C. G. lung a fikut-o ~i a pus-oaici, in semn de recuno~tinta, in anul 1950." Cind piatra fu gata, ill-am tot uitat la ea, m-am tot minunat ~im-am intrebat ce 0 semnifica oare sa faci a~a ceva, Ea este plasata In afara turnului ~i-i ca un fel de explicatie alui. Este un mod de manifestare al locuitorului sau, care ramineinsa de neInteles pentru ceilalti oamenL ~titi ce intentionasem saeioplese pe spatele pietrei? Le cri de Merlin! Caei ceea ce exprimapiatra imi aminte~te de manifestarea Iui Merlin din padure, dupaee disparuse deja din lume. Gamenii tot ii mai aud strigatul, a~aspune legend a, dar nu-l pot intelege sau talmaci, Merlin reprezinta incerearea ineon~tientului medieval de aerea 0 figura paralela eu a lui Parsifal. Parsifal este eroul ere~tin,iar Merlin, ca fiu al diavolului ~i al unei feeioare pure, este fratelesau obseur. in seeolul al XII-lea, dnd a luat na~tere legenda, incanu existau premisele neeesare spre a intelege ceea ce reprezentael. De aceea sfir~e~te el in exil ~i de aici Ie cri de Merlin, care mairasuna din padure ~i dupa moartea lui, Acest strigat pe care ni-meni nu-l poate pricepe arata ca el traie~te mai departe ca fapturanemintuita. Povestea sa nu este terminata de faptnici azi ~i el totmai colinda. S-ar putea spune ea secretullui Merlin a fost conti-nuat de alchimie, mai cu seama in figura lui Mercur. Apoi a fostpreluat de catre psihologia mea a incon~tientului ~i - ramine ~ipina in ziua de azi tot neinteles, Intrudt celor mai multi oarneniviata eu incon~tientul Ie este pur ~i simplu incomprehensibila! Unadintre experientele mele cele mai remareabile e sa constat dt destraina Ie este oamenilor. Ma gaseam odata la Bollingen, pe vremea dnd toemai setennina constructia primului turn. Era in iama dintre 1923 -1924.Din cite-mi amintese. nu era zapada; trebuie sa fi fost spre in-ceputul primaverii. Am stat singur, poate vreo saptamina, poateceva mai mull. Domnea un calm de nedescris, Nu-l traisem incaniciodata atit de intens. Intr-o seara, imi aduc inca perfect aminte, ~edeam in fata focu- lui caminului ~i pusesem pe el un eazan mare, ca sa-mi incalzesc apa pentm a spala vasele. Apoi, apa incepu sa fiarba ~i eazanul. sa clnte. Suna de pardi s-ar fi auzit mai multe voci sau ni~te in- strumente ell coarde, sau 0 orchestra intreaga. Ca 0 muzicii poli- fonica, pe care eu n-o pot suferi, care de asta data mi se parea totu~i deosebita ~i deci interesantii. Era de parca 0 orchestra s-ar 236
  • fi aflat in interiorul turnului ~i 0 alta afara. Ba predomina una, bacealalta, ca ~i cum ~i-ar fi dat reciproc replica .. .$edeam ~i ascultam fascinat. Mai mult de 0 ora am tot ascultatconcertul, aceasta melodie naturala feeridi. Era 0 muzica dulce,dar cu to ate disonanteie naturii. lar asta era corect, dici natura nueste numai plina de armonie, ci ~i cumplit de contradictorie ~i dehaoticii. A~a era ~i muzica: un flux, 0 revarsare de sunete, ase-menea naturii apei ~i celei a vintului - atit de straniu, incit nicinu se pOole descrie. La inceputul primaverii lui 1924 am fost din nou la Bollingen.Eram singur ~i-mi incalzisem soba. Era 0 seara asemanatoare, lafel de lini~tita. In timpul noprii ma trezirii ni~te pa~i u~ori, careinconjurau turnu!. Se auzea ~i 0 muzica indepartata, care se apro-pia tot mai mult, iar apci am perceput glasuri - rlsete ~i vorbe.M-am glndit: "Oare cine umbla pe-acolo? Ce-o mai fi ~i asta?Doar nu exista decit cararea aceea mica de-a lungul lacului ~irareori calea pe ea cineva!" Tot reflectind <L5a, -am trezit de-a mbinelea ~i m-am dus la fcreastra. Am ridicat obloanele ~i... pretu-tindeni, perfecta lini~te. Nu se vedea nici ripenie de am, nu seauzea nici un sunet, nn era pie de vint - nimic, absolut nimic. "E ciudat", mi-am zis. Eram convins ca pa~ii, risetele ~i dis-cutiile fusesera reale! Dar, pesemne, visasem doar. M-am bagatdin nou in pat ~i am cugetat cum se putea in~ela omul ~i m-amintrebat de uncle pina unde avusesem un asemenea vis. La acestgind, am adormit iara~i ~i - imediat incepu acela9i vis: din nouam auzit pa~i, discutii, risete, muzica. In acela~i timp, am avutimaginea vizuala a mai multor sute de fapturi, imbraeate in culoriintunecate, poate fii de rarani in hainele lor de duminidi, ~i carecob oris era din munri ~i asaltau tumul din ambele parti, eu multtropait, eu risete, cintat din gura ~i din acordeon. M-am ginditiritat: "Ei, a dracului sa fie de treaba!" Crezusem ca-i un vis ~iiata ca totu~i este reaJitate. M-am trezit, fiind inca sub imperiulacestei emotii. Iara9i am sarit din pat, am deschis geamurile ~iobloanele, dar totul era la fel ca inainte: 0 noapte luminata de luna~i cufundata Intr-o lini~te de mOlmint. Atunci m-am gindit catrebuie sa fie pur ~i simplu fahtome care bintuie. M-am intrebat bineinteles, ce semnificatie avea faptul ca unvis insista atit de mult pe realitatea sa ~i pe starea mea de trezie.De obieei, asta se intimpla numai cind e vorba de fantome. A fitreaz inseamna a percepe realitatea. Vi suI constituie deci 0 situatieeehivalenta realitarii ill care el creeaza un fel de stare de veghe. 237
  • Acest tip de vis trildeaza, spre deosebire de visele obisnuite, ten-dinta incon~tientlllui de a conferi celui care viseaza 0 pronuntaraimpresie de realitate, care este ~i mai accentuata prin recurema.Co. surse ale unor astfel de realitati cunoa~tem, pe de 0 parte, sen-zatille corporale, pe de aha insa, figur,ile :"rhetipal~. " .. , In acea noapte, totul era de un rea! atlt de desavlr~lt, sau ce!putin a~a parea, incit de abia imi gaseam drumul Intre cele douareaiitati. Nu intelegeam mai nimic din aceasta chestiune. Ce in-semnau acei fii de tarani care faceau muzica ~i treceau intr-uncortegiu lung? Imi dadeau senzatia ci1 ar fi venit din cmiozitate,pentru a privi tumu1. De atunci nu mi s-a mal intimplat niciodata sa tdiesc sau savisez ceva asemanator. Dar acea aventura In-a lasat fara grai ~inu-mi puteam aminti sa fi auzit vreodata ceva similar. Abia multmai tirziu i-am dibuit un sens, dnd am luat cuno~tinta de cronicadin Lucema a Iul Rennward Cysat, d~n secolul al XVII-lea. Sepoate citl acalo urmatoarea poveste: 111tr-ost1na de pe muntelePilatus, care are reputatia de a fi vizitata de fantome - chipurlieWodan mai bintuie ~i azi acolo ;;;i-~iface mendrele! - Cysat fuderanjat noaptea, in timpul unei ascensiuni a muntelui Pilatus, decatre un convol de oameni care treceau de ambele parti ale caba-nei, acompaniindu-se eu muzidi ~i dntec, exact cum mi se intim-plase ~i mie sa aud din turn. A doua zi 11intreba pe ciobanul la care lnnoptase ce puteausa semnifice oele petrecute. Acesta Ji diidu imediat oexplicalie:trebuie sa fi fast salig Lidl, $i anume, am1ata luiWodan formatadin sufletele defuncte. Obi~nuiau sa "blntuie" astfel ~i S8. atragaatentia asupra lor. Ca explieatie pentru Intimplarea traita de mine se poate spuneca ar fi fost yorba despre un fenomen de solitudine la care vidn!~i calmu! din exterior ar fi fast compensate prin imaginea uneimul~imi de oarnenL Asta ar corespunde halucinatiilor pustnicilor,care reprezinta tot compensari. Dar oare se $tie din ce fel de reali-tati se trag astfe! de pove~ti? S-ar putea emite ~i ideea ca a$ fifost atit de sensibilizat datorita singuratatii, IncH am perceputconvoiul acelor sdlig Lut care tocmai treceau pe acolo. Explicatia evenimentului ca 0 compensare psihica nu ill-amultumit niciodata total; niel a declara di.este a haJucinatie TIu-mi 1 In dialect elve(ian: raposa(i (i!. n. 238
  • Iajungea. Ma simteam obligat sa tin cant ~i de posibi1u1 sau carae-ter real. Mai ales dad aveam in vedere di exista 0 relatarc para-leIa datind din seeolul al XVII-lea. Ar putea fi mai de grab a un fenamen sincronistic. Aceste fe-nomene arata di intimplari pe care credem ca Ie stim, pentru d.Ie percepem sau intuim ell un simt interior, au foarte free vent ~io corespondenta in realitatea exterioara. Exista insa realmente 0corespondenta conereta eu evenimentul trait de mine, dici in Evul li j jMediu au avut lac astfcl de procesiuni de tineri. Erau eonvoaielede Reislaufer (mercenari) care - eel mai adesea primavara - ple-cau din Elvetia central a catre Locamo, se adunau acolo in "Casadi Ferro", la Minutia, dupa care iSi continuau marSul inspreMilano. In Italia, deveneau soldati si luptau in solda straina. Puteadeci sa fi fost imaginea unnia dintre aceste convoaie, care se or-ganizau in mod regular primavara Si iSi luau, ell dutee Si voioSie,ramas bun de 13 patrie. Fantezia mea s-a mai preocupat inca mult timp de aeest eve-niment onine iesit din comun. Cind am iDeeput In 1923 sa cODStruim Ia Bollingen, fiica meaeea mai mare, venita in vizit3., exclama: "Ce, aici construie~ti?Doar slm cadavre aici!" Am gindit, bineinteles: "Prostii! Nieiyorba de asa ceva!" Dar cind, patm ani mai tirziu, am construitdin nou, am gasit intr-adevar un schelet. Zaeea la 0 adi!1cime de2,20 m. In cotul drept avea un glonte vechi de pu~di. Cercetindoasele, se putn constata di leSul fusese aruneat in groapa mtr-ostare probabil foarte avansata de putrefactie. Era unul dintre nume·raSii soidati francezi, care se inecaserii in 1799 in Linth, dupa carefusesera adu~i de ape la malul lacului superior. Asta se petrecudupa ce austriecii aruncasera in aer podul de la Grynau, care fu-sese luat cu asalt de francezi. In turn se afla 0 fotografie a mar··mintului deschis, eu scheletul Si data zilei in care fusese gas iteadavrul, 22 august 1927. Am organizat atunei pe terenul meu 0 inmomlintare adevaratapentru soldat 9i am tras trei salve la mormint. ">,poii-am a~ezatacolo 0 piatra funerara eu a inseriptie. Fiiea mea simtise prezentaeadavrului. Darul ei de a presimti este 0 rno~tenire din parteabunicii mele mateme.1 1 V. Apendicele, p. 400 (11. ed. germ.). 239
  • In iama 1955-1956, am cioplit numele stramo~ilor mei pa-terni in trei pl3.ci de piatra pe care Ie-am plasat in loggia. PlafonulI-am pictat cu motive din blazonul meu ~i al sotiei mele, ca :;i dincele ale ginerilor mei. Familia lung avea initial un fenix ca animal heraldic, ceea ceare evident a oarecare legatura cu jllng, JlIgend, Verjiingllng]. Bu-nicul meu schimbase elementele blazonului, probabil din spirit derezistenta, de contradiqie fata de tatal sau. Era un entuziast franc-mason Si mare maestru al Lojei elvetiene. Acestei imprejurari ise datoreaza pesemne modificarea specificii pe care 0 aduse elblazonului. Mentionez acest fapt care in sine este lipsit de impor-tanta, fiindca tine de contextul istoric al gindirii si vietii mele. Blazonul meu nu mai contine, in urma corecturii aduse debunicul meu, pasarea fenix initiala, ci in dreapta sus 0 cruce albas-tra Si in stinga jos un strugure albastru intr-un cimp auriu, iar intreele, intr-o grinda albastra, 0 stea de auf. Aceasta simbolisticii su-paratoare este francmasonicii, respectiv rozacruciana. Dupa cumcrucea si roza reprezinta problematica rozacruciana a contrastelor(per crucem ad rosam), si anume elementul crestin Si eel dionisi-ac, tot astfel erucea Si strugurele sint simboluri ale spiritului eel estSi htonian. Simbolul unificator este reprezentat prin steaua de aur,acel aurum philosophorum2• Rozacrucienii iSi au obirSia in filozofia ermeticii, respectivalchimidi. Unul dintre intemeietorii lor a fost Michael Majer(1568-1622), un cunoscut alchimist Si contemporan mai tinar almai putin cunoscutului, dar mai insernnatului Gerardus Domeus(sfirsitul secolului al XVI-lea), ale ciirui tratate umplu primulvolum din Theatrum Chemicum, din 1602. Frankfurt, unde au traitcei doi, pare sa fi fast pe-atunci un centru a! filozofiei alchimiee.In arice caz, Michael Majer, in calitatea lul de comes palatinus(conte palatin) si de medic de curte allui Rudolph al II-lea, erao personalitate cunoscuta si respectata pe plan local. In Mainzulinvecinat traia pe vremea aceea Carl lung (mort in 1654), doctorin medicina Si in drept, despre care in rest nu se stie nimic, intrucitarborele genealogic se intrerupe la strastrabunicul meu, nascut lainceputul secolului al XVIII-lea, Sigismund lung, un civis Mogun-tinus (cetatean din Mainz) - Si asta din cauza ca arhivele muni- 1 TInar, tineree, intinerire. Pasarea phoenix - ca sirnbol al reinnoiriive~nice (n. t.). 2 Aurul filozofilor, adica al alchirni~tilor (A. J.). 240
  • cipale din Mainz cazura prada fJacarilor 10. 0 asediere din timpulrazboiului spaniol de succesiune. Este mai mult decit probabil calui Carl lung, care evident era un om erudit, ii erau cunoscutescrierile celor doi alchimi~ti, caci farmacologia de atunci stateaind. sub influenta putemica a lui Paracelsus. Domeus era un para-celsist categoric ~i a campus chiar un comentariu amplu 10. tratatul 1lui Paracelsus, De vita longa. Dintre toti alchimi~tii, el a fost celcare s-a confruntat eel mai mult cu ceea ce se nume~te procesulinclividuatiei. A vind in vedere ca 0 mare parte a muncii mele deo viata a fost dedicata cercetarii problematicii contrastelor ~i maicu seama simbolisticii ei aichimice, aceste evenimente anticipa-tive nu sint lipsite de farmec, motiv pentm care am ~i vrut sa Ieimparta~esc cititorilor tnel. Cind am lucrat 10. placa strabunilor, mi-a devenit clara comuni-unea ciudata de destin care ma leaga de stramo~i. Am 0 senzatiefoarte putemicii de a ma afJa sub inf1uenta un or lucruri sau pro-bleme lEL<;ate neterminate ~i fara raspuns de catre parintii ~i buniciimei, precum ~i de ditre 5tramo~ii mal indepartati. Pare adesea caintr-o flmilie ar exista un 50i de karma1 impersonal, care trece de10. parinti 10. copii. Astfel, am avut dintotdeauna impresia di ~i eua~ avea de raspuns 10. intreb3.ri puse de destin strabunilor mei, dar10. care deocamdata nu s-a gasit raspuns sau di ar trebui co. eu sadesavir~esc sau macar sa continuu lucruri pe care cei dinaintea meaIe-au laslt nerezolvlte. Este, de altfel, greu de distins daca acesteintreoari sint mai degrabii de natura personaEi sau generala (co-lectiva). Mie mi se pare di mai cunnd ultimul este cazu!. 0 proble-ma colectiva 10. - atlta timp elt nu este recunoscuta co. atare -de fiecare datE!. orma uneia personale ~i treze~te atunci in anumite fcazuri impresia ca pe tarimul psihicului personal ceva n-ar fi inardine. E drept ca sfera personala este tulburata, dar aceste dere-glari nu sint necesarmente primare, ci mai curlnd secundare, co.urmare a unel modificari neprielnice a climatului social. De aceea,intr-un astfel de caz, cauza tulburarii nu trebuie cautata in antu-rajul personal, ci mai curind in situatia coleetiva. Psihoterapia depina acum n-a tinut suficient cant de aceasta circumstanta. Cum ar face oricine care este capabil de ceva introspectie, amconsiderat mai intii co.de la sine inteles ca sciziunea personalitatiimele este problema ~i raspunderea mea personala. Faust rostise, J Mo~tenire (buna sau rea) a aqiunilor trecute (n. t.). 241
  • ce-i drept, ~i pentru mine vorbele eliberatoare: Zwei See/en v.ohnen,ach, in meiner Brust], dar nu aruncase nici 0 lumina asupra pro-blemei acestei dezbinari. Conceptia lui Faust parea sa mi se potri-veasca exact. Pe vremea dnd am luat contact cu Faust nu puteambanui dt de colectiv era ciudatul mit eroic goetheean ~i cum an-ticipa in mod profetic destinul german. De aceea m-am simtitatins personal, ~i daca Faust a cauzat, ca urrnare a hybrisului ~ia inflatiei sale, crima asupra lui Philemon ~i Baucis, m-am cons i-derat a fi eu vinovat, ca ~i cum, de pilda, a~ fi fost part~ in trecutla uciderea celor doi batrini. Aceasta idee stranie m-a speriat, ~iam socotit ca este de datoria mea sa ispa~esc vina sau sa impiedicrepetarea unei astfel de crime. Concluzia mea falsa a mai fost sprijinita ~i de 0 inforrnatie pecare am capatat-o colateralin acei ani de tinerete. Am aflat ca cir-cula 0 legenda in legatura cu bunicul meu lung care ar fi fost fiulnatural allui Goethe. Aceasta istorie iritanta avu efect asupra meain masura in care parea sa intareasca ~i sa explice totodata reac-tiile mele ciudate la Faust. De~i nu credeam in reincarnare, nOfiu-nea aceea pe care indianul 0 denume~te karma mi-era familiarainstinctiv. Cum pe-atunci n-aveam idee de existenta incon~tien-tului, 0 intelegere psihologica a reactiilor mele mi-era imposibila.Nu ~tiam -in orice caz nu mai mult dedt se ~tie in general chiar~i azi - nici ca viitorul se pregate~te cu mult timp inainte inincon~tient ~i de aceea poate fi ghicit in avans de catre cIarvaza-tori. A~a, de exemplu, dnd a aflat vestea incoronarii imparatuluila Versailles, Jacob Burckhardt a exclamat: "Aceasta este deca-derea Germaniei!" ~i deja incepura sa bata la u~a arhetipurile luiWagner ~i, 0 data cu ele, se ivi ~i expelienta dionisiaca a lui N~~tz-sche, pe care mai bine 0 atribuim zeului betiei, Wodan. Hybrisulepocii wilhelmine ~oca Europa ~i pregati catastrofa din 1914. In anii tinerefii mele (cam prin 1893), am fost ~i eu in modincon~tient prizonierul acestui spirit al epocii ~i n-am avut niciun fel de mijloace de a ma sustrage influentei lui. Faust a facutsa vibreze in mine 0 coarda ~i m-a atins intr-un mod pe care nu-lputeam infelege in alt fel dedt ca pe ceva personal. Ce m-a im-presionat cel mai adinc a fost problema contrariilor - binele ~iraul, spiritul ~i materia, intunericul ~i lumina. Faust, filozofulinept ~i naiv, se ciocne~te de latura-i obscura, de umbra-i nelini~- ] Ah! dOlia suflete-mi siila$llliesc fn piept! Goethe, Fallst !, "In fata portii ",versul 1113, op. dt. (n. t.). 242
  • titoare, Mefisto. In ciuda naturii lui negativiste, Mefisto reprezin- tit in opozitie cu savantul arid, care trece foarte aproape pe llnga sinucidere, spiritul vital propriu-zis. Contradiqiile mele launtrice apareau aiei sub forma dramatizata. Goethe daduse intrucitva 0 schita de baza ~i 0 schema a propriilor mele conflicte ~i solutii. Dihotomia Faust-Mefisto se contopi pentru mine intr-un singur om, ~i acela eram eu. CLJalte cuvinte, eram atins ~i ma simteam recunoscut ~i, intruclt acesta era destinul meu, to ate peripetiile dramei ma afeetau personal; trebuia, cu pasiune, ici sa confirm, cola sa combat. Niei 0 solutie nu-mi putea fi indiferenta. Mai tirziu am pomit in opera mea in mod con~tient de la ceea ce Faust• Eisase deoparte: respectarea drepturilor eteme ale omului, re- cuno~terea vechiului ~i continuitatea culturii ~i a istoriei spirituale.1 Atit sufletul cit ~i trupul nostru sint compuse din elemente care toate au fost prezente deja in ~irul stdmo~ilor no~tri. "Noul" din sufletul individual este 0 recombinare variata la infinit a unor parti componente extrem de vechi, de aceea trupul ~i sufletul au un caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adecvat in ceea ce este nou, in abia atunci alcatuitul; cu alte cuvinte, tdsaturile ancestrale se regasesc acolo doar partial. Sin tern departe de a 0 fi lichidat cu Evul Mediu, cu Antiehitatea ~i primitivitatea, a~a cum pretinde psihicul nostru. Cind colo, ne-am prabu~it intr-o cataracta a progresului, care ne impinge cu 0 violenta cu atlt mai salbatidi inainte inspre viitor, cu cit ne smulge mai tare din radacinile noastre. Dar, odata vechiul stdpuns, el este de obicei distrus, iar mi~carea inspre inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor sint cele care produc un asemenea "disconfort in civilizatie" ~i 0 astfel de graba, incit tdim mai mult in viitor ~i intr-o promisiune himerica a unei epoci de aUf, decit in prezentul pina la care fundalul nostru evolutionist nici macar n-a ajuns inca. Ne napustim neinfrinat in nou, minati de un sentiment crescind de insuficienta, de insatis- factie ~i fdmintare. Nu mai tdim din ceea ce avem, ci din promi- siuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intunericul viitorului, unde a~teptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu vrem sa admitem di tot ce este mai bun este rascumparat prin ceea 1 Atitudinea lui Jung rciese dintr-o inscrip(ie pe care 0 scrisese inWal peste intrarea casei sale din Bollingen: Philemonis Sacrum - Fausti Pami- tentia (sanctuamllui Philemon - peniten(a lui Faust). Ond locul fu zidit, scrise cuvintele acestea deasupra intrarii celui de-al doilea turn (A. J.). 243
  • ce e mai rau. Speranta unei libertati sporite este anihilata printr-osclavie tot mai mare fata de stat, ea sa nu mai vorbim de primej-diile eumplite la care ne expun deseopeririJe eele mai stralueitoareale ~tiinei. eu cit intelegem mai putin eeea ee au cautat tatii ~istrabunii nostri, eu atit ne intelegem mai putin pe noi in~ine ~ieontribuim cu toate fortele la augmentarea lipsei de instinete ~ide riidaeini a individului, a~a incit, devenit 0 partieulii in masa,el nu mai urmeaza decit "spiritul gravitatiei". Imbunatairile orientate inspre inainte, adid. prin metode noisau gadgets! sint, ee-i drept, convingatoare pe loe, dar in timp in-delungat devin indoielnice ~i sint in oriee eaz scump platite. EJenu sporese nicideeum tihna, multumirea sau ferieirea in general.Sint de cele mai multe ori indulciri eaduee ale existentei, ea depilda masurile de scurtare a timpului, care, din paeate, nu fac decitsa aecelereze ritmul ~i astfel ne lasa mai putin timp ea oricind.Omnis festinatio ex parte diaboli est - oriee graba este a diavo-,lului - obi~nuiau sa spuna veehii mae~tri. Dimpotriva, imbunatairile orientate inspre inapoi sint in ge-neral mai putin eostisitoare ~i in sehimb de durata, caci se intorela caile mai simple ~i verifieate ale trecutului ~i nu fae uz decitin ehipul eel mai maderat de ziare, radio, televiziune ~i taate eeIe-Ialte inovaii care, ehipurile, eeanomisese timp. In aceasta carte, vorbese mult despre concepti a mea subiee-tlva, care nu reprezinta insa 0 naseoeire a ratiunii. Este mai de-graba a viziune ce rezulta atunei cind ineerca.m sa vedem ~i saauzirn, ell oehi semiinehi~i ~i ureehi nitel astupate, forma ~i giasulfiintei. Daca vedern ~i auzim prea clar, atunei sintem ingriiditi Iaora ~i minutullui "azi" ~i nu simtim deloe cum ~i dad. sufletelenoastre ancestrale percep ~i prieep aeest azi sau, eu alte euvinte,cum reaqioneaza incon~tientu1. Ne ramine astfel neclar dadilumea strabunilor participa eu 0 placere primordiali:i Ia viata noastrasau, din contra, dad! se indeparteaza cu dezgust de ea. Lini~tea~i multumirea noastra interioara depind in mare masura de faptulca familia istoridi, personificata prin individ, este in armonie saunu cu conditiile efemere ale acestui azi al nostru. In turnul" meu din Bollingen se traje~te ea in muite seeole. Elimi va supravietui, iar prin pozitie ~i stil evoea timpuri de multtreeute. Numai foarte putine elemente amintesc de "azi". 1 Dispozitive, accesorii sau mecanisme ingenioase (11. t.). 244
  • Dadi un om al secolului al XVI-lea ar intra in casa, doar lampacu petrol ~i chibriturile ar fi pentru el ceva nOli; cu tot restul s-ardescurca fi:ira probleme. Nimic nu tulbura mortii - nici luminaelectridi, nici telefon. Sut1etele stramo~ilor mei sint insa intreti-nute ~i prin atmosfera spirituaIa a casei, dici eu Ie raspund - binesau prost, a~a cum slnt in stare - la Intrebiiri pe care, odinioara,viata lor le-a lasat in urma ei nerezolvate. I-am desenat chiar pepereti sub forma de tablouri. Este ca ~i cum a tacuta familie maimare, care se extinde peste veacuri, ar popula casa. Eu traiescacolo ca "persoana a doua" ~i vad viata In mare - viata care vafi ~i va trece.
  • 9 CaHitorii Africa de nordLa inceputul anului 1920, un prieten ma instiinta ca avea de Iacuto calatorie de afaceri in Tunisia Si ma intrebii daca nu doream sa-linsotesc. Am acceptat imediat. Am pomit-o in luna martie, maiintii spre Alger. Tinindu-ne de-a Iungul coastei, am ajuns 10. TunisSi de acolo 10. Sousse, unde I-am Iasat pe prietenul meu sa-Si vadade afaceri.1 Eram deci in sfirsit acolo unde mi-o dorisem adesea sa fiu, Sianume intr-o tara neeuropeana, unue nu se vorbea nici 0 limbaeuropeana si nu domneau nici un fel de conceptii crestim undetraia 0 alta rasa si unde 0 aIta traditie istorica si 0 viziune diferitades pre lume marc au fata multimii. Imi dorisem adesea sa-l vad,intr-o bun a zi, pe european din exterior - imaginea so.reflectataintr-un mediu strain in orice privinta. DeSi am deplins adinc faptulca nu cunosteam limbo. araba, am putut observa cu atit mai atentoamenii Si comportamentul lor. Mi se intimpla de multe ori sastau ore intregi intr-o cafenea araba si sa ascult diverse discutiidin care nu pricepeam 0 yorba. In acest timp, studiam cu atentiemimica Si mai ales manifestarile afective ale oamenilor, remarcamschimbarea subtila a gesturilor lor atunci dnd vorbeau cu uneuropean Si invatam astfel, intr-o oarecare masura, sa vad cu altiochi si sa-l observ pe "omul alb" in afara mediului lui propriu. Ceea ce percepe europeanul a fi singe rece, calm Si apatieorientale mi se pafU 0 masca indaratul careia am intuit 0 framin-tare, chiar surescitare, pe care nu mi Ie puteam explica bine. Pasindpe pamint maur am avut - in mod straniu - 0 preocupare pe caren-o intelegeam: tara imi dadea impresia ca mirosea ciudat. Eraun iz de singe, co.Si cum solul ar fi fost imbibat cu singe. Singurul 1 Cf. Apendicele, pp. ~70-371 (11. ed. germ.). 246
  • lucru care-mi trecu prin minte a fost ca aceasta bucata de pamintlichidase deja trei civi!izatii, cea punica, cea ramana ~i cea cre~-tina. Ramine de vazut ce va face din islamism era tehnicii. Parasind Sousse, m-am dus spre sud, la Sfax, ~i de aici in Sa-hara, la Tazeur, orasul oazei. Ora~ul este situat la 0 aarecare alti-tudine, la marginea unui platau, la ale carui poale ti~nesc in ~uvoi 1bogat izvoare caldute, u~or sarate, irigind oaza printr-o mie de l ,canale mici. Curmali inalti formau un acoperi~ verde ~i umbros, ,sub care crqteau din abundenta piersici, cai~i ~i smochini, iardedesubt, alfa, a iarba de un verde incredibil. Pescaru~i stralucindaidrp11anestematelor zburau prin verdeata ca ni~te sageti. In rela-tiva racoare a acestei umbre verzi umblau siluete inve~mintate inalb, printre care frapau multe perechi tandre, strins imbratisate,intr-o prietenie vizibil homosexuaUL M-am simtit deodata transpusin Antichitatea greaca, unde aceasta inclinatie forma cimentulsocietatii barbatesti si al polisului ce-~i are sorgintea in ea. M-amlamurit ca aici barbatii vorbeau cu barbatii Si femeile cu femeile.Am intilnit doar putine fapturi feminine, bine acoperite cu un val,asemenea unor calugarite. Am vazut citeva Si [ara val. Erau, dupacum imi explica dragomanul meu, prostituate. Pe strazile princi-pale, barbatii ~i copiii dominau imaginea. Dragomanul meu imi confirma ca homosexualitatea era ingeneral frecventa Si de la sine inteleasa Si imi facu pe data pro- I Jpuneri corespunzatoare. Sarmanul om nu putea banui ce ginduri .1ma strabatura ca un fulger, luminindu-mi brusc pozitia. Ma sim-team readus cu multe secole in urma intr-o lume infinit mai naivade adolescenti care de-abia incepeau, cu ajutorul unei cunoasteri J Isaracacioase a Coranului, sa se smulga din starea crepuscularainitiala, existenta din timpuri stravechi, ~i sa devina constienti depropria lor existenta, ca 0 forma de aparare in fata destramarii ceameninta din nord. In timp ce ma aflam inca sub impresia cople~itoare de duratainfinita ~i de existenta statica, m-am gindit deodata la ceasul meude buzunar ~i mi-am amintit de timpul accelerat al europeanului.Acesta era pesemne intunecatul nor nelinistitor care trecea ame-ninta.tor pe deasupra capetelor acestor oameni candizi. Mi s-auparut a fi asemenea unor animale salbatice care nu vad vinatorul,dar il adulmeca printr-o senzatie nedefinita de nelini~te, pe eI, zeultimpului care Ie va imbucatati ~i marunti nemilos durata - ce incamai amintqte de ve~nicie - in ziIe, ore, minute ~i secunde. 247
  • De la Tozeur am pomit-o dilare catre oaza Nefta, Impreunaeu dragomanul meu, dis-de-dimineata, imediat dupa rasaritul soare-luL Animalele noastre de calarie emu ni~te catiri mali, eu pas iute,eu care se 1nainta repede. and ne apropiaram de oaza, se 1ndreptaspre noi eu 0 (jnuta m1ndrii un calaret 1nfa~urat 1n alb, care, taraa saluta, treeu pe Ilnga noi pe un eat1r negru, eu un harna$amentfrumos de piele, eu garnitura In argint. Era 0 aparitie eleganta,impresionanta. Sigur nu avea inca eeas de buzunar, eu atlt maiputin eeas de mina, caei el era, In mod evident ~i tara sa 0 ~tie,eel care fusese dintotdeauna. Ii lip sea inca aeea nota u~oara denebunie proprie europeanului. Ce-i drept, europeanul este eonvinsea el nu mai e ee a fost odaHi, dar nu ~tie Inca ee a devenit 1ntretimp. Ceasulii spune ea, 1neep1nd eu a~a-numitul Ey Mediu, tim-pull?i eu sinonimul sau, progresul, s-au furi~at in el ~i i-au luateeea ee este ireeuperabil. Cu bagajul u~urat, i~i continua calatoriaspre teluri nebuloase, eu 0 viteza progresiva. Pierderea In greutatel?ieorespunzatorul sentiment dincomplititude Ie eompenseaza priniluzia sueeeselor sale, cum ar fi trenurile, motonayele, ayioanele~i rachetele, care Ii rapesc prin rapiditatea lor tot mai mult dindurata lui ~i 11transpun tot mai actlne 1ntr-o alta realitate a vite-zelor l?ia aeceleratiilor explozive. Cu elt avansam mai ad1nc in Sahara, eu at1t mi se 111cetineamai mult timpull?i ameninta chiar s-o pomeasca 1napoi. Dogoareascinteinda care tot cre~tea contribui In mare masura la starea meade vis, l?i elnd ajunseram la primii palmieri ~i plimele case aleoazei, mi se paru ca totul acolo era a5a cum fusese dintotdeauna. A doua zi dimineata, devreme, am fost trezit In hanulin careinnoptasem de zgomotele diverse din fata easei - un gen de ru-moare cu care nu eram obil?nuit. Se afla acolo 0 piata mare, des-ehisa, care cu 0 seara 1nainte fusese pustie, dar acum era plina deoameni, camile, cat1ri ~i magari. Carnilele gemeau ~i l~i comuni-cau in variante multiple de ton nemultumirea Iorcronica, iarmagarii Ie concurau cu tipetele lor disonante. Oarnenii alergauincoace l?i incolo, 1ntr-o agitatie evidenta, vocifennd l?i gesticu-lind. A veau un aspect salbatic, care nu prea inspira incredere.Dragomanul meu ma Iamuri ca astazi avea loc 0 mare sarbatoare.In timpul noptE venisera nil?te triburi din de~ert pentm a prestadoua zile de munca a elmpului pentru marabuL Acesta era sino-nim cu administratorul bunulilor saracilor ~i poseda muIte cimpuliIn oaza. Garnenii urmau sa pregateasca un nou ermp l?i canalelede irigalie aferente. 248
  • La capiitul eel mai indepartat al pietei, se ridica deodata unnor de praf, se desfa~ura un steag verde ~i se auzira biltai de toba.In fruntea unui lung cortegiu alcatuit din sute de oarneni salba-tid, care pmtau co~uri din rafie Si sape scurte Si late, aparu unbiitrin venerabii, cu barM alba, un om de 0 demnitate naturaJa deneimitat, care se compOlta de parca dintotdeauna ar fi avut 0 sutade ani. Era marabutul pe un catir alb, inconjurat de biirbati caredansau ~i aveau in mina tobe mici. Peste tot domneau agitatia,tipetele ragusite, salbatice, praful Si caldura. Fanatic si agitat, con-voiul trecu prin fata no astra, ie~ind din oaza, ca si cum ar fi pomitla lupta. Am urmat acest tumult la 0 distanta rezonabil3., nefiindnicidecum incurajat de dragomanul meu sa ma apropii prea tare,pina ce am ajuns la locul unde se "lucra". Aici surescitarea era,daca se poate, si mal intensa. Din toate partile, rasunau batai detoba si strigate salbatice; locul semana cu un musuroi de fumidce a fost deranjat; totul se petrecea in cea mai mare graba. Multidansau in ritmul tobelor, avfnd coSurile umplute cu 0 cantitatemare de nisip, altii loveau eu frenezie solul, sapau gropi si ridicaudiguri. In mijlocul acestui haos giiHigios, marabutul se deplasadilare pe catiml sau alb, cu gesturile demne, blinde si obosite alevirstei inaintate, dfnd in mod clar indicatii. Oriunde ajungea,sporeau zelul, tipetele Si ritmul, formind acel fundal in fata caruiase reliefa eu mare efect silueta calma a sfintului. Spre seara, mul-timea fu vizibil epuizata si potolita si oamenii se adincira curindin somn, lingi1 camilele lor. In timpul noptH, dupa obisnuitul mareconcert de dini, se a~temu 0 liniste totala, pina ce, la primele razeale soarelui, invocarea muezinului, invocare ce ma impresionaprofund, ehema la rugaciunea de dimineata. Toata scena reprezenta pentru mine 0 leqie: Acesti oamenitraiesc din afectele lor, adicii ele ii fac sa traiasca. ConStiinta lorIe mijloceste pe de 0 parte orientarea in Spatiu Si Ie comunicaimpresiile provenind din exterior, pe de alta parte ea este agitatade impulsuri liiuntrice Si emotii, dar fara a reflecta, iar eului Iilipse~te orice autonomie. Foarte diferit nu se comporta ea nici laeuropean, totuSi sintem ceva mai complicati. In arice caz, dispu-nem de 0 oarecare doza de vointa ~i de intentie chibzuita. Ceeace ne lipseste noua este mai de graM intensitatea vietii. Nu-mi doream sa fac schimb, dar eram infestat psihic, ceeace se manifesta in exterior printr-o enterita infectioasa, care sevindeca dupa dteva zile dupa obiceiul locului, eu apii de orez ~icalomel. 249
  • Debordind de impresii ~i ginduri, am [evenit atunci la Tunis~i in noaptea premergatoare imbardirii noastre spre I1arsilia amavut un vis care pam a pune capat acestei experienfe. Asa ~i tre-buia; caci ma obisnuisem sa traiesc mereu pe doua planuri con-comitent, unul constient, care voia sa inteleaga ~i nu putea, Si unulinconstient, care voia sa exprime ceva ~i n-o putea face mai binededt sub forma de vis. Am visat ca ma gaseam intr-un ora~ arab si. ca in majoritateaacestor ora~e, ~i aici se afla 0 citadel a, a casbah. Ora~ul era situatintr-o dmpie vasta ~i un zid ]] imprejmuia. Forma sa era patrataSi existau patm portio Citadela din interiorul orasului era - ceea ce nu-i insa cazulin acele regiuni -inconjurata de un sant lat, umplut cu apa. Sta-team in fata unui pod de lemn care ducea peste apa la una dintreponile intunecate la culoare Si in forma de potcoava. Era deschisa.Domic sa vad citadela ~i din interior, am pasit pe pod. Ciod amajuns cam pe la mijloc, din poarta mi-a aparut in cale un arabsmead, cu 0 Infati~are eleganta, aproape regeasca, un tinar intr-unbumus alb. ~tiam ca era principele ce-Si avea reSedinta acolo.Ajuns in fata mea, ma ataca Si vru sa ma trinteasca pe jos. Nebaturam 5i ne luptaram. In timpu] luptei, ne loviram de balustradacare ceda Si amindoi dizuram in sant, unde el incerca sa-mi apesecapul sub apa ca sa ma inece. "Nu, m-am gindit, asta intrece oricemasura!" ~i I-am bagat, ]a rindul meu, ell capul sub apa. Am pro-cedat astfel, desi simteam 0 mare admira~ie pentru el, dar nu vo-iam sa ma las omorit. Nu doream sa-l ucid, ci doar sa-l fac sa-~ipiarda cuno~tinta si sa nu mai poata lupta. Apoi, scena oniricii se schimba 5i arabul se afla acum cu mineintr-o incapere mare, octogonala Si boltita, in mijlocul citadelei.Camera era complet alba, foarte simpla si impresionanta. De-alungul peretilor din marmura deschisa. la culoare se aflau cana-pele joase, iar in fata mea, pe jos, 0 carte deschisa, cu caracterenegre, trasate extraordinar de frumos pe un pergament alb ca lap-tele. Nu era 0 scriere araba, ci arata mai curind a scriere uiguricii,din Turkistanul occidental, care mi-era cunoscuta din fragmentelemaniheene din Turfan. Ce-i drept, nu cunosteam continutul, aveamtotuSi sentimentul ca era "cartea mea", pe care eu 0 scrisesem.Tinarul principe, cu care pina adineauri ma luptasem. Sedea pejos, in dreapta mea. I-am explicat ca, 0 data ce-l invinsesem, eltrebuia sa citeasca acum cartea. Dar se impotrivi. Mi-am pusbratul pe dupa umamllui ~i I-am sili1, ca sa zic asa, cu bunatate 250
  • ~i rabdare patema, s-o citeasca. $tiam ca trebuia sa se intimpleastfel 5;i.in cele din unna. eeda. Visul imi Elsa 0 impresie profunda. TInarul arab este un dupli-cat al arabului mindru. eare trecuse calare pe lInga noi rara a saluta.Ca locuitor ai citadelei. este 0 figura a sinelui, sau. mai bine-zis,un mesager sau un tnmis al sinelui. Caci acea casbah din care vineeste 0 mandala desavirsita: 0 citadela, inconjurata de un zid patrat,avind patru poni. Intentia lui de a ma ucide amintqte de motivulluptei lui Iacob cu ingerul; el este - spre a vorbi in limbajulBibliei - asemenea ingerului Domnului, un sol al lui Dumnezeu,care vrea sa ueida omul, intrueft nu-] eunoa~te. De fapt, ingerul ar fi trebuit sa-si aiM laca~ul in mine. EIcunoa~te insa numai adevarul "angelic" ~i ignora arice des pre om.De aceea el apare mai intii ca du~man al meu, dar eu ma aparimpotriva lui. In a doua parte a visului sint eu stapinul citadelei;el srii la picioarele mele :,.;i rebuie, sa ia cuno~tinta de gindurile tmele si sa cunoasca deci in acelasi timp omu!. Este evident ca intilnirea mea cu cultura araba m-a impre-sionat In mod cople~itor. Natura emotionaHi, mai apropiata deviata a acestor oameni ce traiesc din afecte, fara a reflecta, exer-cita un efect putemic, sugestiv asupra aeelor straturi istoriee dinnoi pe care tocrnai Ie-am depa~it sau, eel putin, credem ca Ie-amdepa~it. Este ca paradisul copi1ariei, din care ne imaginam ca amevadat, dar care, la cea mai uSoara provoeare, ne impune noi in-fringeri. Da, cultul nostru pentru progres se afla in primejdia dea se lasa prada unor vise de viitor cu atit mai eopilaroase. eu efteonstiinta noastra incearca sa se indeparteze mai mult de treeut. Copilaria are insa, pe de alta parte, insu~irea de a sehita,datonta naivitatii Si ineon~tientei ei, 0 imagine mai eompleta asine1ui, a omu1ui intreg in individualitatea sa nedenaturata. inconseeinta, vederea copilului ",i a primitivului treze~te in adultulcivilizat nostalgii care provin din dorinte ~i necesitati nesatis-facute. Aeestea corespund un or parti ale personalitatii care fuse-sera retusate si, astfel, ~terse din imaginea totala a omului, infavoarea adaptarii. a personei1• Cind intreprind 0 caEitorie in Africa pentru a gasi un locpsihic in afara sferei europeanului, atunci vreau in mod ineon~ti-ent sa descopar in mine acea parte a personalitatii care a devenit ] V. termenul In Glasar (n. t,), 251
  • invizibilii sub influenta ~i presiunea faptului de a fi european.Aceasta parte se afla in opozitie incon~tienta fata de mine,pentmca nu 0 admit. Conform naturii ei, vrea sa ma faca incon~tient (sama apese sub apa), pentm a ma omori; eu vreau sa 0 fac insa, princunoa~tere, mai con~tienta, caci astfel am putea gasi un modusvivendi camun. Culoarea pielii lui, aproape neagra, 11caracteri-zeaza pe arab drept "umbra", dar nu drept una personala, ci maidegraba etnidi, neavind nimic de-a face cu persoana mea con-~tienta, ci mai mult cu totalitatea personalitatii mele, deci cu sinelemeu. Ca stapin peste casbah, el este, ca sa ma exprim a~a, un felde umbra a sinelui. Europeanului, determinat in mare parte deratiune, ii este strain mult din ceea ce e omenesc, iar el W facedin aceasta un titlu de glorie fara sa remarce ca asta are loc indetrimentul intensitatii vietii lui ~i ca partea primitiva a perso-nalitatii este, in consecinta, condamnata la 0 existenta partialsubterana. Din vis reiese limpede in ce sens m-a inriurit intilnirea meacu Africa de nord: Mai intii am fost amenintat de 0 cople~ire acon~tiintei mele europene printr-un nea~teptat ~i violent atac a1psihicului incon~tient. Nici n-am realizat aceasta situatie in modcon~tient; dimpotriva, nu ma puteam elibera de un sentiment desuperioritate, pentm ca, la tot pasul, mi se amintea de calitateamea de european. Lucrul era inevitabil ~i accentua 0 anumitadistanta ~i instdiinare fata de ace~ti oameni atit de diferiti de mine.Dar nu eram pregatit sa gasesc in mine forte incon~tiente care sase intereseze cu 0 asemenea intensitate de cauza celorlaIti, incHde aici sa rezulte un conflict putemic. Visull-a exprimat prinimagine a une! tentative de omor. Adevarata natura a acestei tulburari n-am recunoscut-o dedtpeste citiva ani, cind m-am aflat in Africa tropicala: a fost primulindiciu in legatura cu acel going black under the skin I, un pericolpsihic in mare masura subestimat, care-l ameninta in Africa peeuropeanul dezradacinat. "Dar unde e primejdie, cre~te ~i salva-rea", aceste cuvinte ale lui Holderlin 1mi trecura de mai multe oriprin minte in astfel de situatii. "Salvarea" consta in aceea ca putemcon~tientiza infIuenta incon~tienta cu ajutorul viselor de averti-zare. E1e arata ca ceva in noi nu se supune doar pasiv influenteiincon~tiente, ci, din contra, chiar se napuste~te ell laeomie asupra 1 A deveni negro sub piele (n. t,). 252
  • ei, incercihd sa se identifice cu umbra. Dupa cum 0 amintire dincopiIarie poate pune stiIpinire asupra con~tiintei eu 0 emotie atltde vie, indt ne simtim retranspu~i total ill situatia initiaIa, tot a~;a,acest mediu arab, aparent total diferit ~i strain, treze~te 0 amin-tire originara a unui trecut indepartat prea bine cunoscut, dar pecare, pare-se, I-am fi uitat de tot. Este amintirea unei posibilitatide viata inca existente care a fost insa mascata de civilizatie. Ao retrai naiv ar insemna 0 reddere in barbarie. De aceea preferams-o uitam. Dar dad ea vine din nou spre noi sub forma unuiconflict, atunci ar trebui s-o pastram in comitiinta ~i sa confruntamambele posibilitati - cea traita ~i cea uitata; dici rara motivesuficiente, ceea ce pa,e a fi pierdut nu ~i-ar fi anuntat din nOliprezenta. In structura psihid vie, nimie nu se intimplil doar Inmod mecanic, ci totul se insereaza in economia intreguIui, esteraportat la intreg: este adecvat scopului ~i are sens. Cum insaconstiinta nu are niciodata 0 privire de ansamblu asupra Intre-gului, nu poate, de regula, sa Inteleaga acest sens. De aceea tre-buie la inceput sa ne mulumim eu constatarea faptelor ~i sa lasamin seama viitorului si a unor cercetiiri ulterioare sarcina de a gasiun raspuns Ia intrebarea: Ce poate sa insemne ace<1.sta ciocnire eu"umbra sinelui"? In orice caz, pe atunci n-aveam nici cea mai midiidee despre natura acestei experiente arhetipale :;;i:;;tiam inca :;;imai putine despre paraleIeIe istorice. Fara ca ultima semnificatiea visului sa mi se dezvaluie atunci ell toata limpezimea, el mi seintipari in memorie ~i ramase de neuitat, lasind in unna-i dorintaeea mai vie de a reveni in Africa Ia primul prilej ce se va ivi.Aceasta dorinta mi se implini abia cinci ani mai tlrziu. lndienii pueblo A vem intotdeauna nevoie de un punct de vedere situat in afaraobiectului, spre a pIasa :;;ia pune in mi~care in mod eficace pirghiacriticii. Asta este valabil In mod special pentm faptele psiho-Iogice, in care sintem implicati, firqte, intr-un mod mult maisubiectiv dedt in ariee aIta ~tiinta. Cum am putea deveni eon~ti-enti, de exempIu, de diferite particularitati nationale, daca n-amavut niciodata prilejul sa ne privim din exterior propria natiune?A privi din exterior inseamna a vedea din perspectiva unei altenatiuni. In acest scap, trebuie sa dobindim a cunoa~tere suficienta 253
  • a sufletului colectiv strain, ~i in acest proces de asimilare ne lovimapoi de toate incompatibilitatile care alcatuiesc prejudecata natio-nala ~i specificul national. Tot ceca ce ma irita la altulimi poateservi intru cunoa~terea propriei me Ie persoane. ,il,nglia 0 intelegabia atunci dnd vad unde anume nu ma potrivesc eu ca elvetian.Europa, problema no astra cea mai mare, 0 inteleg abia atunci cindvild unde anume nu ma potrivesc eu, ca european, in lume. Fap-tului ca am facut cuno~tinta ell numerosi americani si caliltoriilorspre ~i prin America Ie datorez intr-o foarte mare masura inte-legerea ~i critica mea la adresa caracterului european; illi s-a parutca n-ar putea exista nimie mai folositor pentru un european dedtsa priveasca 0 data Europa de pe acoperisul unui zgirie-nori. Pentruprima oara contemplasem dinspre Sahara spectacolul european,inconjurat de 0 civilizatie care sta fata de a noastra earn in aceeasirelatie ca Antichitatea romana fata de epoca modema. Atunei aminteles elt de puternic mai eram ancorat ~i prins chiar si in Ame-rica in cOl1stiinta cultural a a omului alb. Atunci s-a copt in minedorinta de a continua comparatiile istorice coborind Ia un nivclcultural ~i mai pU1;inevoluat. In urmatoarea mea calatorie am ajuns, 1nsoit de niste prieteniamericani, la indienii din New Mexico, ~i anume la indienii pueblo,cei care construiesc orlli;>e. Ora$e" este, ce-i arept, earn mult spus. "in realitate sint numai ni$te sate, dar casele lor inghesuite ~i con-struite unele peste celelalte sugereaza cuvintul "oras", ca si limbalor, ca ~i intreguI lor fel de a fi, Acolo am avut pentm prima datanoroeul sa vorbesc eu un neeuropean, adica un am care ilU apar-tinea rasei albe. Era capetenia a~a-numitilor Taos pueblos, un bilrbatinteligent, intre patruzeci ~i eincizeci de ani. 11 chema OchwiaBiano (Lac de Munte). Am putut vorbi ell el a~a cum Tareori mis-a intimplat sa discut ell un european. Desigur, era ancorat inlumea lui, Ia fel cum e un european in a sa - dar in ce fel delume! Daca stai de yorba eu un european, ajungi pretutindeni penisipul unor terenuri de mult eunoscute ~i totu~i neintelese, pecind acoIo, vaporul navigheaza pe mari straine, adinei. Si in acesttimp, nu ~tii ce emaiincintator.priveli$tea unor tiirmuri noi saudeseoperirea unor aceese noi la ceea ce este de muIt cunoscut ~iaproape uitat. - Dite, mi-a spus Ochwia Biano, cit de cruzi amta aIbii. Bu-zele lor sint subtiri, nasurile ascutite, fetele brazdate de rjduri $ischimonosite, oehii lor au 0 privire flxa, cauta mereu cite ceva.Ce cauta? Aibii vor mereu cite eeva, sint ve~nic nelinistiti ~i tara 254
  • odihna. Noi nu ~tim ce lOr. Noi nu-i inte1egem. Noi credem casint nebuni. L-am intrebat de ce era de parere ca albii erau nebuni cu totii. - Ei spun ca gindesc cu capu!, mi-a raspuns. - Dar bineinteles. Tu unde gindqti? m-am mirat eu. - Noi gindim aici, a zis ~i mi-a indicat inima !ui. M-am cufundat 1"ntr-o meditatie prelunga. Pentru prima oarain viata, a~a mi se pam, cineva imi schitase 0 imagine a albuluiautentie. Era ca ~i cum pina atunci a~ fi vazut doar reproducericolor, retu~ate sentimental. Acest indian nimerise punctu! nostruvulnerabil :;;i atinsese ceva fata de care noi sintem orbi. Am simtitcum ceva necunoseut ~i totu~i pro fund familiar se ridid in mineca 0 ceata lipsita de forma. $i din aceasta ceata se desprinsera acumimagine dupa imagine, mai intli legiunile romane, a~a cum inva-dau ele ora~ele Galiei, trasaturile putemic conturate ale lui IuliuCezar, apoi Scipio Africanul, Pompei. Am vazut yulturuI romanla Marea NorduIui ~i pe maIul Nilului Alb. Apoi I-am vazut peSf. Augustin, transmitind britanilor, pe vlrfurile laneilar romane,credinta cre:;;tina si pc Carol eel Mare cu faimoasele lui convertiriale paginilor; apoi cetele cotropitoare ~i ucigatoare ale armatelorcruciatilor, :;;iastfel, dintr-o data, imi sari in ochi vanitatea roman-ticii traditionale a cruciadelor. Urmara Columb, Cortez ~i ceilalticonchistadori, eare ii speriau eu foc, sabie, tortura ~i crestinismchiar pe aeesti indieni pueblo indepiirtati, care visau pa~nic la soare,tatal lor. Am vazut si deeimarea populatiei insulelor din MariIeSudului prin rachiu tare, sifilis si scarlatina adusa cu haineleinfestate. Era destul. Ceea ce denumim noi colonizare, misiune pe lingapagini, raspindire a civilizatiei etc. mai are Si 0 aWi fata, 0 fatade pasare dipitoare. care pinde$te cu 0 concentrare cumplita vic-tima indepartata, 0 fat3. care este demna de un neam de pirati $ide tllhari de drumuI mare. Toti vulturii :;;1 toate celelalte anima1ede prada care ne impodobesc biazoanele imi pareau a fi expo-nentii psihologici adecvati ai adevaratei noastre naturi. Mi se intipari in illillte ~i altceva din cele zise de OchwiaBiano. Am senzatia d. ceea ce mi-a spus el se afla intr-o legaturaatit de strinsa Cll atmosfera deosebita a discutiei noastre, incitrelatarea mea at fi ineompleta dadi n-a:;; mentiona nimie in acestsens. Am stc< de vorba pe acoperisul etajului al cincilea a1 cladiriiprincipale. De aeola se vedeau indivizi pe celelalte acoperi~uri,infa$urati in paturile lor de lina, adinciti in contemplarea soarelui 255
  • diHltar, care se ridica zilnic pe un cer pur. In jurul nostru se gru-pau casele mai joase, patrate, construite din caramida uscata laaer (adobe), cu scari caracteristice, care duceau de la sol pina peacoperi~ sau de la un acoperi~ la altul spre etajele superioare. (Invremurile agitate din trecut, intrarea era de obicei prin acoperi~.)In fata naastra se intindea podi~ul onduJat Taos (circa 2300 mdeasupra nivelului marii) pina la orizont, unde anumite piscuriconice (vulcani vechi) se ridicau pina la 0 altitudine de 4000 m.In spatele nostru, un riu !impede curgea de-a lungul caselor, iarpe celalalt mal se afla un al doilea pueblo cu ale sale case ro~ieticedin adobe, cladite una peste aHa catre centrul a~ezarii, anticipind10tr-o maniedi ciudata perspectiva unci metro pole amerieane euzgirie-norii sai in centru. La aproximativ 0 jumatate de ora in susulriului se inalta un munte masiv ~i izolat, Muntele, care n-are oume.Legenda spune ca in zilele clnd Muntele este illvaluit in negura,biirbatii 0 pornesc inspre el ~i dispar acolo pentm a exercita ni~terituri misterioase. Indianul pueblo e extrem de inchis in e!, iar in chestiuni legatede religia lui devine total inaccesibil. Face special un mister dinpracticile lui religioase. Seeretul este pastrat eu atita strictete, indtam rcnuntat la calea abordarii directe prin Intrebari, fiind 0 metodalips ita de orice ~ansa de reu~Wi. Nu simtisem inca niciodata intrecut 0 astfel de atmosfera de taina, dici religiile popoarelor eivi-lizate de azi sint accesibile tuturor; sacramentele lor au incetat demult sa mai fie un mister. Or, aici aerul era impregnat de un secretcare Ie era cunoscut lor tuturor, dar la care albii n-aveau acces.Aceasta situatie stranie m-a ajutat sii-mi fac 0 idee des pre ceeaee putuse fi Eleusis, al earui mister, desi cunoscut unei natiuniintregi, nu a fost totu~i tradat niciodata. Am Inteles ce simtea unPausanias san un Herodot, atunci cind scria: W" a rosti numeleacelui zen nu imi este Ingaduit. " Totu$i acest fel de a fi ilU mi s-apamt ca inseamna a face pe misteriosul, ci I-am simtit ca pe unsecret vital, a carlii tradare reprezenta 0 primejdie atit pentmindividul in parte, clt ~i pentm colectivitate. Pastrarea secretuluiIi da indianului pueblo mindrie :;;iforta de rezistenta impotrivaalbului care-i atit de putemic. Ea ii confera coeziune ~i unitate ~imi se pare 0 certitudine faptul ca indienii pueblo vor dainui atitatimp ca 0 colectivitate individuala elt mistcrele lor nu lor fidetronate sau profanate. 256
  • Am constatat en uimire cum se transforma expresia fetei indi-anului dtunci cind vorbe~te des pre reprezentarile lui religioase. Inviat3. obisnuita de zi eu 2i da dovadiJ. de 0 considerabiHi stapinirede sine si demnitate, merglnd pin3. !a un calm aproape apatic. Inschimb. dad. vorbeste des pre lucruri care tin de misterele lui, IIcuprinde 0 emotie surprinzatoare, pe care n-o poate ascunde -un aspect ce a contribl1it mult 10.satisfacerea curiozitatii me1e.Dupa cum am mai spus, a trebuit sa renun! 10.interogarea directa,dindu-mi seama ca astfel nu voi ajunge nicaieri. Daca voiam Insasa aflu ceva cu adevarat important, faceam unele remarci print3.tonare si observam fata interlocutoru1ui meu spre a depistaeventuc.lele mi~cari afeetive atit de bine eunoseute mie. Daca atin-geam esentialul, e drept d•. l tacea sau dadea un raspuns evaziv, edar en taaie semnele unei emotii profunde; adesea, ochii i se um-pleau de lacrimi. ConceptiiIe Iui nu sint pentru e1 teorii (care artrebui sa fie alcatuite foarte straniu, daca ar fi sa smulga cuivalacrimi), C1 fapte de 0 Insemnatate 10.fel de mare ~i impresionantaco. ti realitilti1e e~terioare ~are l~..co~espund ... In lImp ce stateam CLl vchWia Blano pe aeopens, !ar soarelese Tidica tot mai sus pe cer, eu 0 lumina orbitoare, indianul zise,aratind spre soare: - Nu este eel care urea acolo tata1 nostru? Cum se poatespnne altfel? Cum poate exista un alt Dumnezeu? Nimic nu poatefi fara soare. Agita~ia sa, care deja era perceptibila, se accentua ~i mai mult;l~i cauta cuvintele ~i exclama ih cele din unTIa: -. Ce sa faca un GEl singur ill munti? Nici macar nu-~i poateface foeul Tara eL L-am lntrebat dad, nu credea ca soarele este un glob de foc,caruia un zeu invizibilii daduse forma. Intrebarea mea niei macarnu-l mira, darrnite 53.-1irrdispuniL In mod evident, nn reaqionaabsolut nLcnicIn e.l, TIici macaI nu-mi considera mtrebarea stupid~LIllasa complet reee. Am avut impresia de a fi ajuns la un peretepeste caxe Ill se puteE,treee. Singurul r~.spuns pe care I-am prim ita fast: - Soarele este Dumnezeu, Oricine poate vedea asta. De~i nimeni nu se poate sustrage impresiei puterniee pe careo las9. soarele~ a fast totu~i pentru Inine 0 experienta nOlla ce ill-aIniscat aorTIC s2t-i vad pe ace~ti oameni maturi ~i demni cum iicuprindea 0 enD tie pe care 0-0 puteau disimula, atuDci dud vor-beau de-spre scare. 2)/
  • Alta data stateam 1a riu ;;i priveam in sus spre muntele carese inaJta cu aproape 2000 m peste podi;;. Tocmai ma gindeamca acesta era acoperi~u1 continentului american ~i ca oameniilocuiau aici in rata soare1ui co. barbatii care, inf;i~urari in paturi.stateau pe acoperisuri1e cele mai inalte din mutl ~i cufun-dati in ei insi~i, in fata soare1ui. Deodata, 0 voce groasa, vibrindde 0 emotie profunda, talnica. vorbi din spate in urechea meastinga: - Nu crezi ca tot ce-i viata vine din munte? Un indian mai in virsta se apropiase de mine pe mocasini cenu faceau zgomot ~i imi puse aceasta intrebare despre care nu stiucit de departe batea de fapt. 0 privire inspre riul care caboara dinmunte imi arata imaginea exterioad care generase aceasta idee.Era clar ca aici tot ce-i viata venea din munte, caci unde este apa,C~lC iata. Nimic nu putea fi mai evident. Am simtit in aceastaintrebare a emotie care crestea 10. rostirea cuvintului "munte" sim-am gindit 10. zvonul despre lituri1e tainice care se celebrau pemunte. I-am replicat: - Oricine poate sa yada ca spui adcdxul. Din pacate, discutia noastra a fast curind intrerupta, as2. can-am reusit sa capat 0 1nte1egere mai adillca a simbo1ist1c1i apeisi a muntelui. Am observat ca indienii pueblo, nedomici sa vorbeasca despreceva ce privea religia lor, discutau in schimb cu multa pHicere ~iardoare des pre wlatia lor eu americanii. - De ce, 1mi spuse Lac de [VIUnIe,nu ne lasa americanii inpace? De ce VOl sa ne interzica dansurile? De ce riu vor sa Ie In-gaduie tineri10r no~tri sa paraseasdi ~coala clDd vrem s11-iIuamin kiwa (laca~ de cult) ea sa-i instruim In religia noastra? Doarnu facem nimie impotriva americanilor! Dupa 0 tacere mal lunga,continua: Americanii lor sa ne interzica religia. De ce nu ne potlasa in pace? Doar nu facem numai pentru noi ceea ce facen1, c1~i pentru americani. Do., 0 facem pentru lumea Intreaga. Le folo-se~te tuturor. Am remarcat din agitatia lui ca, in mod clar, cl Ekea aluzie1a ceya foarte important din religia lui. De aceea I-am lntrcbat . - Sinteti de parere ca ceea ce fiJceti in religia dumneavoastrapoate fi de folos lumii intregi? 1mi raspunse eu multa yioiciune: - Bineinteles. Daca n-am face as a, ce··ar deveni lumea? ~i, cu un gest semnificativ, imi indicii soare]e. 258
  • Am simtit ca ajunsesem pe un teren foarte delicat, care seinvecina cu misterele tribului. - Doar sintem un popor, spuse el, care locuie~te pe acoperi~ullumii, sintem fiii soarelui-tata ~i cu religia no astra 11ajutam zilnicpe tatal nostru sa se rid ice pe eel ~i sa-l strabata. Nu facem astanumai pentru noi, ci pentru Intreaga lume. Daca nu ne mai putempractica religia, In zece ani soarele nu va mai rasari. Atunci va finoapte pentfU totdeauna. In acel moment m-am lamurit pe ce se bazau "demnitatea" ~icalmul firesc, evident al fiecarui individ in parte: EI este fiul soare-lui, viata lui este plina detilc cosmologic, 0 data ce-~i ajuta tatiH- cel ce mentine tot ce e viata -In urcarea ~i coborirea sa zilnid.Dad vrem sa comparam cu asta autojustificarea noastra, sensulpe care ratiunea no astra 11confera vietii noastre, atunci nu putemdecit sa fim impresionati de saracia acestuia. Macar din invidie~i trebuie sa suridem in fata naivitatii indiene ~i sa ne socotimsuperiori ~i tare grozavi in dqteptaciunea noastra, pentru a nudescoperi de fapt cit de saraciti sintem ~i cit de jos am ajuns.~tiinta no astra nu ne Imbogateiite, ci ne Indeparteaza tot mai multde lumea mitid, in care odinioara eram indreptatiti sa ne con-sideram la noi acasa. Dadi ne intoarcem 0 clipa privirile de la orice rationalismeuropean ~i ne transpunem in aerullimpede alinaltimilor aceluipodi~ solitar, care coboara pe 0 latura in intinsele prerii conti-nentale ~i pe cealalta spre Oceanul Pacific, daca ne dezbaramconcomitent de con;;tiinta noastra des pre lume ;;i 0 schimbam pe Jun orizont ce pare incomensurabil ~i pe 0 ignoranta a lumii dedincolo de el, atunci incepem sa intelegem punctul de vedere alindianului pueblo. "Tot ce-i viata vine din munte" - este convin-gerea lui nemijlocita. La fel de pro fund este con~tient ;;i de faptuldi locuie~te pe acoperi;;ul unei lumi nelimitate, foarte aproape deDumnezeu. Inspre el, inaintea tuturor, i~i plead divinitatea ure-chea, ~i actul sau ritual va fi eel care va atinge eel mai curindsoarele indepartat. Caracterul sacru al muntilor, revelatia lui Iehovade pe Sinai, inspiratia pe care a primit-o Nietzsche in Engadin sintsituate pe aceea~i linie. Ideea, care noua ne pare absurda, d 0actiune rituala ar putea "produce" in mod magic soarele, nu este,privita mai indeaptoape, mai putin irationala, ce-i drept, ~i totu;;ine este mult mal familiara decit am putea bilnui la prima vedere.Religia noastra cre;;tina, ca de altfel oricare alta, e impregnata deideea d prin aqiuni speciale sau printr-un mod special de a 259
  • actiona tl putem influenta pc Dumnezeu., de pEcta prin rituri SClUprin rugikiune sau printr-o moraEi pEicma DorrmuluL Aqiunea ~i influenta diviniti.itii asupra omului stem fCitriin rataeu actul cultic al omului ea un raspuns s! 0 aqiune re:roactiva, ~ipoate ca DU Duma! ID aceasta calitate, ci ~i ca a "produeere"activa, ca 0 constringere magid. Faptul di omul se simte in staresa dea.u~l raspuns pe deplin va~ab~lla ~qiunea ~i influent~. atot-puternlca a IUl Dumnezeu Sl sa OIere In schlmb ceva ce 11 esteesential chiar :;;1Domnului genereaza un sentiment de mindriecare ridica individul uman la demnitatea unui factor metafizic."Dumnezeu ~i noi" - chiar dadi nu este declt un sU!is-entenduineon~tient - acest raport echivalent sta desigur la baza aceluicalm de invidiat. Un astfel de am este in eel mai depJin sens 3.1cuvintului 1a locul potrivit. Kenya :ji Uganda Tout est bien sortan£ de.:: nlains de [Auteur des chose:,;", ROUSSEAU Clnd am vlzltat Wemhiey Exhibition la Landra (1925), ill-astimulat puternic prezentarea exeelenta a populatiilor triiind subdo~i,?ati~ ~ritani~a ~i~ dec:isA !n:lreprind l~tr-ui1 viitor a~n)piat sao calatene m Afnca troplcala. Inca de mule illa preocupase donntade a petrece un timp mai Indelungat int:--o tar9~~i printreoameni care aveau de-a face eil mai putin posibil eLl Europa. In toamna lui 1925 aiD plecat ell doi prietenL un englez ~i UIlamerican, 1a Mombasa. Am pemit in diUitorie pe un vapor /oer-man, Impreuna ell multi englezi care 3.CCeptLlsed1 1ndiverse colonii africane. Se simtea din atrnosfera oa p2ls2lg(~n nuc5Jatoreau de pHicere, ci se tndreptau spre un destin. Deql &deseapredomina voio~ia zgolTlotoasit era irrlposibil S2.TIn percepi unde-va In ton a QUanta de 0 seriozitate ineonfundabiEi. 5i chiar amaflat inca. inainte de ciilatoria mea de into arc ere des pre soarta maimultora dintre persoanele ell care ill-am aflat atunci pc vapor.UneIe dintre ele murira inca in cursul urmatoarelor dou{i luni.C~izura victima 11lalariei tfopicale, dizenteriei ~5ipneumoniei, Printremorti se numara si tinaml care statuse 10.mas:, In permanentavizavi de mine. Altul fu or Akley, care avusese meriwl de a face 260
  • eforturi in directia ocratirii gorilelor ~i ell care ma intilnisem laNew York putin inainte d::- ci:lliitoria mea in Africa. Pornise 0 dataeu mine, numai di dinspre vest, intr-o expeditie In regiunea popu-lata de gorile si a murit aeolo, in timp ee eu ma aflam inca 1ailluntele Elgon. Am auzit despre moartea Iui abio. dupa ee m-amIntors. In amintirea mea, Mcmbasa ramine 0 a~ezare europeana, pre-cum ~i Indians. Si de negri, umed-eanieularii, aseunsa Intr-o padurede palmieri SI arbori de mango, situatii extraordinar de pitorese1a un port natural Si dominata de un veehi fort portughez. Am stato.eolo doua zi1e, apoi, catre seari3., am pleeat spre Nairobi, In in-terior, eu un tren pe linie ingusta, patrunzind, in aeela~i timp, innoaptea tropieala. De-a lungu1 tarmului am trecut pe IInga numeroase sate denegri, In care oamenii stateau de vorba In jurul unor foeuri mici.Curind, trenul incepu sa urce. Asezarile se sfir~ira, ~i stapinadeveni noaptea neagra eo. t~,eiunele. Treptat se faeH mai reee, iareu m-am eufundo.t in somn. Cind prima raza. de soare anunta in-eeputul noii zile, m-am trezit. Trenul toemai I) lua, invaluit intr-unnor de praf ro~u, pe dupa un povimi~ ab,upt eu stinci roSii, cindam zan!. stma nemi~eata pe un VITf stincos, 0 siluem maroniu-negri-cioasa, zvelt2" proptita intr-o lance lunga ~i privind in jos spretren. Ala.turl se ridica un imens caetus-eo.ndelabru. Privelistea ma fascina. Era 0 imagine stranie, nieicind vazuta,care-mi diJ.dea totu~i eoncomitent un sentiment intens de deja vu,I) senz3.tie, de pardi as fi trait deja 0 data aeest moment Si as ficunoscut dintotdeauna aeea lume eare nu era despartita de minedecit printr-o distanta in timp. Parca toemai m-a~ fi Intors In taratineretii mele Si pardi. fi eunoscut pe aeel b3xbat intuneeat,care rnli a~tepta de cinei rnii de ani, Tonalitatea afectiva a acestei intlmplari surprinzatoare mainsoti de-a lungullntregii ea12torii prin salbatiea Africa. Imi maipot arnin.ti doar de 0 singura aha experienta aselnanatoare a ne-cunoscumlui, ~i anume atunei dnd am observat pentru prima oara,Impreuna CD fostul meu ~ef, profesorul Eugen Bleuler, un feno-Inen parapsihologic. Pina atunci lmi in1aginasem ca va trebui sa de daca mi-era dat sE;. VaG ceva atlt de irnposibil. Darcind s-:;: l"ntimplat~ D-an1 rost absolut deloe mirat, ci anl consideratfenamenul perfect 110lTflaL ca ~i cu;n ar fi fost de Ia sine inteles~i rni-2f fl f051 de IT1Ultcunoscut. 261
  • Nu banuiam ue-atunci ce coard2~a sa vibreze In rninela vederea acelui -Vlnator intuf~ec8t ~i solitar. nUIT1;}1 calunlea lui era a rHea de- rriilenii f8Xd.nurn~Lf. Inca absorbit de visul ,neu, am In jurul pril1ZLlluiJ8. Na:l-robL situat la 0 altitudine de 1800 IT1- scaldat lnrr-~i ini:lec;C"ii:lUD1ina orbitoare, care-lni arnirttea di~stra}ucin::a soarelui In En-gadin, cind se iese din ceata hiberna19. a zonei depresionare,mirarea TI1ea, nurr1ero~ii ~,boys" aflatj la gara purtau caciulile deschi demodate, de lina gri ~i alb?" pe care obi~IlUiai sa ie vezi sauchiar sa Ie porti 10. Engadin, Emu extrem de apreciate, ]rrlruc1tmarginea lor ridicata se putea cobor]: ea 0 viziedi - 0 buna a;oil--ratoare in Alpi Impotriva "vintului glaciaL aiei jnsa lInpotriva cal-durii arzatoare. Pornind de la I~airobi aiD 1izitat ::u un rDle "Ford [mare de vlnat, .Athi Plains. Pe 0 cclin~l .. ciiL ace~1"stEi s~-r~:~naintinsa ne a.s,tepta un spectacol ra11 egaL Pln~ 121. rizGntuJ eel rnai oindepartat, (:1[r1 zarit tUITne irnense de anin1ale: gazelc~anti1ope-gnu, zebre~ paTel mistreti africani ~,a.n1.d, TUfElele semi~cau iilcet, pascind, cHitinlnd di;:: cap ... de abia de se perccpe~l sunetul melancalic al unei pa.sari de prada; era calrnui e~Duluiinceput, era lumea, a~a cum a fost ea dintotdeaUI1EL in starea de nefiinta; caci pina de curind nll fusese nimeni pre:;:ent care sa slieca era "aceasta lume", lvI-am iudepartat de ]11sotitorii mei, pinace au ie9it din cimpul meu vizual si am avut sentirnentui dc; a fi singuL A~a eEl am fast prirn.ul om acol~] care a Inreles C3~aceasta era lumea s,i ca el a creat-o ell adearat abia in aced prin ~tiina sa, Aici, hTtportanta cosD11ca a on,Slufitel n-li se clarifi:~5, in rnod cople~itor. Quod natura relinquit inzpe:fectlii11, ars pel/feit (ce:ea ce natura lasa nedes~,vlr~it, desaviqe~te aria), se spune In alchimie, On1ul - eu - a dat lum.ii ab1a 111 actul irl/izibil 3.1 cTeatiei de- savir~irea, existenta abiectivi!. Noi am utribuit acest act doar Creatorului ~i ilU ne-am gindit ca, procedind astfel, privim viata ~i existenta ca pe 0 masina calculata pina la ultimul detuliu 9i caremerge mai departe, rara sens, lmpreuna en psihicul uman, dupa ni~te reguli cunoscute dinainte ~i predeterminate, 1ntr-o astfel de fantezie dezolanta de mecanism de ceasomic nu exista nid 0 drama a omului, a lurnii ~i a 1ui Dumnezeu; niei 0 zi" care sa dues.!a "nol tannuriH - ci daar pustiul unor procese calculate. Mi-a revenit in minte batrinul meu prieten, indianul pueblo: el credea ca ratiunea de a fi a indienilor sai era dataria de a-I ajuta 262
  • zilnie pe taUDlor, warde, sa traverseze eeruI. Ii invidiasem pentrugreaua lor lncarcatura de sens ~i ma uitasem deznadiljduit in jurin diutarea prcpriului nostru mil. Acum II aflasem ~i mai aflasemsi altele: c3 omul cste indispensabil pcntru desavir~irea ereatiei,ba mai mull, cil e1 este de fapt eel dc-:d eloilea creator 0.1 lumii,abia e1 da lumii fiima obiectiva, Iara de Cdle III med s-ar derulaspre un sfir~it nedeImit - neauzita, nevazuta, devorind in tacere,nascind, murind, tot dind din capete prin sute de milioane de ani,prin noaptea eea mai aclinea a nefiintei. Abia con~tiinta omului aere at existenta obiectiva ~i sensul, ~i astfel, omul ~i-a gasit loculindispensabi1 in marele proees 0.1 fiintei. Cu trenu1 ugandez care era atunei in Iueru, ne-am deplasatpina 10.statia terminus provizorie, Sigistifour (sixty-four). Aeei"boys" ai nostri au descarcat bagajele voluminoase de expeditie.M-am a~ezat pe 0 chop box (cutie eu alimente, fiecare eonstituindpovara pentru un cap) Si mi-am aprins 0 pipa, meditind asuprafaptului ca ne atlam aici, co. sa zic asa, 10.margine de oikumene(gr.: pamint locuit), de unde pomeau la nesfir~it piste ~i cararipeste continent. Dupa citeva clipe, se apropie de mine un englezmai in etate, un squatter evident, se a~eza ~i i~i scoase ~i el pipa.Se interesa un de mergeam. Dupa ce i-am schitat te1ul nostru, maintreba: - Is this the first time you are in Africa? f am here since fortyyears. - Do., i-am raspuns, eel putin in aceasta parte a Africii. - Then may I gile you a piece of advice? You know, Mister,this here country is not 11ans, it is Gods country. So. if anythingshould happen. sit down and dont worry.l La care se ridica fara a saluta ~i disparu in ceata negrilor careveneau gramadiL Cuvintele lui mi se parura a avea 0 oarecare insemnatate ~iam incercat sa-mi imaginez carei stari psihologice Ii corespun-dean. Erau, In mod manifest, 0 chintesenta a experientei lui; aieinu omul, ei Dumnezeu este eel care domina, deci nu vointa ~iintentia, ci 0 rlnduial2i impenetrabila. I Asta-i prima oad ca sinteti in Africa? Eu sint aici de patruzeci de ani. Pot atunci sa va dau un sfat? Stiti, domnule, aceasta tara nu este a Omu-lui, ci este a Domnului. A~a ca, daca ar fi sa se intimple ceva, stati pur ~isimplu jos si nu va faceti griji (n, I,). 263
  • Nu-mi ineheiasem inca ref1ectiile clnd se auz; semnalui deplecare al celor doua ma~ini ale noastre. Ne-am catarat pe bagaje- eram opt oameni - ~i ne-am tinut aco]o sLim, elL de bine amfast in stare. Zdruncinaturile care uru1anl timp de clte/3. ore nulasara loe gindurilor. Pina la prima loealitate, Kakamega, sediulunul D. C. (District Commissioner), al unei garnizoane rniei deAfrican Rifles, al unui spital ~i - cine ar f1 crezut? - a1 unul micospiciu, era mult mal mult decit se presupusese. Seara se apropia~i, deodata, se Eisa noaptea. Slmultan se dezlal1tu.i 0 furtuna tro-picala eumplita eu fulgere, trasnete ~i tunete aproape neintrerupte,iar ploaia torentiala ne uda intr-o clip1ta din cap pina-n picioare~i transformS. un pirru intr-un obstacol pericules, Abia 0 jumatate de ora dupa miezul noPtii, cind cerullneepusa se mai degaje, ajunsedlm inrr-o stare de tatala epuizare 10.Ko.-kamega, unde D.C.-ul ne intimpina in drawing-room, reconfor-tindu-ne ell un whisky. In ~emineu ardea un foe vesel sL a! atltde binevenit. In mijloeu1 indiperii elegante se gasea 0 masa mareaeoperita eu juma1e engleze~ti. Puteam sa ma aflu 10.fel de binepe 0 mo~ie din Sussex. Eram atit de obosit, incit nu mai 9Iiamdadi fusesem transpus din realitate mti-Un vis sau dintr-uI1 vis inrealltate. Apoi a mai trebuit sa ne montam 9i eorturile - pentruprima oara. Spre noroeu1 nostru, nu lips eo. nimic. In dimineata urmatoare m-am trezit eu 1aringiti:i 9i rebra 91 atrebuit sa stau a zi 10.pat. Aeestei imprejurari i-am datorat eunos-tinta memorabila pe care am faeut-o eu pasa.rea numita brainfeverbird, eare se remarca prin aeeea ca obi9rmie~te sa dilte 0 gamaeoreed, dar omite ultima nota ~i 0 ia iar~,~i de la incepm. Ca mu-zica de acompaniament 121 febra nu se poate imagina ceva maienervant. Un alt loeuitor dotat eu pene a1 plantaliilor de bo.mulieri pro-duce doua dintre eele mai duIei 9i melodioase sunete de flo.ut pecare ni Ie putem inchipui ~i incheie pc :) a treia nota, absolut oribilde falsa. Quod natura relinquit impeifectum." Numai sune;:ele ,;pa··sariklopot" se disting printr-o frumusetc ne~tirbita. Clnd clntaera de pardi un clopot ar fi lnconjurat orizontul eu al S211 sunet. A doua zi, ne-am constituit cu sprijinul D.C-uIll ooloo.na decaratori, completata de 0 escorts. militari.1 fOffi1at2.din rrei~i astfel IDcepu expeditia no astra spre muntcJe ElgGD, a1 ci:imi ] Soldat indigen dintr-Q colonie africana (n. t,), 264
  • perete de crater, inalt de 4400 m, I-am zarit curind profilIndu-sela orizont. Drumul ducea printr-o savana relativ uscata, presaratacu acacia. Intreaga zona era acoperita eu tumuli mici, rotunzi,inalti de doi-trei metri, ~i anume ni~te colonii vechi de terrriite. Pentru calatori existau de-a lungul drumului case de odihna,colibe din adobe, acoperite cu iarba ~i rotunde, care erau deschise~i goale. Noaptea, la intrare se punea, ca proteqie impotriva in-tru~ilor, 0 lanterna aprinsa. Bucatarul nostru insa n-avea ~a ceva;avea in schimb 0 coliba mica proprie, de care era foarte indntat.Dar era dt pe ce sa-i fie fatala, caci taiase cu 0 zi inainte in fataei 0 oaie, pe care noi 0 obtinusem pe cinci ~iIingi ugandezi ~i pre-parase pentru cina noastra ni~te mutton chops cu un gust excelent.Ond, dupa terminarea mesei, ~edeam inca fumind in jurul focului,am auzit in departare, iar apoi tot mai aproape de noi, ni~te suneteciudate. Ba pareau a fi mormaitul unor ur~i, ba latratul ~i scheu-natul unor dini, ba erau ni~te sunete stridente, cum ar fi tipete ~irIsete isterice ... prima mea impresie fu: e 0 scena comica la circulBarnum ~i Bailey. Curind insa, situatia deveni mai amenintatoare:eram inconjurati de pretutindeni de un grup mare de hiene infome-tate, care cu siguranta adulmecasera singele de oaie. Executau unconcert infernal ~i in vapaia focului Ii se vedeau luminitele ochilorsdnteind prin iarba malta a savanei. In ciuda bogatelor noastre cuno~tinte teoretice in ceea ce pri-ve~te comportamentul hienelor, care chipurile nu ataca omul, nueram chiar atit de siguri pe noi, mai ales atunci dnd, deodata, inspatele casei de odihna rasuna un cumplit tipat de om. A~a cane-am repezit imediat la arme (0 pu~ca Mannlicher de 9 mm ~io pu~ca de vinatoare) ~i am tras dteva focuri in direqia lumini-telor sdnteinde; chiar atunci, bucatarul navaIi in mijlocul nostrucuprins de mare panid ~i ne anunta ca 0 flzi (hiena) venise incoliba lui ~i era ell. pe ce sa-l omoare. Intreaga tabara era inagitatie, ceea ce sperie haita de hiene intr-un asemenea hal, ineltpariisi scena protestind zgomotos. Restul noptii se desfa~ura intr-oIini~te ~i pace netulburate de nimeni ~i nimic, dupa ce, la inceput,in rindul caratorilor risetele parusera a nu mai conteni. In dimi-neata urmatoare, ~efullocal ne aduse cadou doua gaini ~i un co~plin cu oua ~i ne implora sa mai raminem 0 zi, pentru a impu~eahienele. Caci cu 0 zi inainte in~facasera din coliba lui un batrinelcare dormea ~i 11mincasera - de Africa nihil certum! o data eu ivirea zorilor, rafalele de hohote de ris rasunara dinnou in tabara de "boys". Pricina era 0 reprezentatie pe care 0 265
  • dadeau reiterind evenimentele din noaptea precedenta. Unuldintre ei il interpret a pe bucatarul dOlmind, iar unul dintre soldati,hiena care se furi~a ~i se apropia cu intentii uciga~e de eel cedormea. Aceasta sceneta se repeta, spre delectarea publicului, denu ~tiu cite ori. Din acel moment, bucatarul primi poreda "Fizi". Noi, cei treialbi, aveam deja trade-marks ale noastre. Astfel, prietenul meu,englezul, era "Git ro~u", respectiv "cel cu ceafa ro~ie", deoarecese spunea ca toti englezii ar avea, conform legendei, ceafa ro~ie.Americanul, care avea realmente 0 garderoba eleganta, era po-reclit bwana maredadi (gentlemanul eel ~ic). Eu, care deja pe-atunciaveam parul alb (aveam cincizeci de ani), eram mzee (batrinul) ~iin etate de 0 suta de ani. Virsta inaintata era acolo lucru rar. N-amvazut decit foarte putini oameni cu parul alb. Mzee este ~i un titluonorific, care-mi reveni in cali tate de conducator al lui BugishuPsychological Expedition, 0 denumire pompoasa care ne fusese im-pusa ca un lucus a non lucendo1 de catre Foreign Office din Londra.E adevarat ca i-am vizitat pe bugishu, dar cea mai mare parte atimpului am petrecut-o cu elgonii. Negrii mei se dovedira a fi ni~te excelenti cunoscatori ai carac-terului uman. Una dintre caile lor intuitive de cunoa~tere constain a ~ti sa imite intr-o maniera inegalabila felul de exprimare,gestica ~i mersul celor care erau obiectul interesului lor, ~i acestaera un mod de a Ie intra pe sub piele. Mi se paru uimitor cumcuno1iteau natura emotionala a celorlalti. Nu ma dadeam inapoide la discutiile lungi, atit de indragite de ei. Am invatat astfelfoarte mull. Calatoria noastra avea un caracter semioficial, ceea ce sedovedi a fi avantajos, caci ill felul acesta puteam tocmi mai u1iorcaratorii ~i pnmeam 1ii 0 escorta militara. Ea nu era superflua,fiindd aveam de gind sa ajungem prin regiuni care inca nu seaf1au sub controlul albilor. Prin urmare, safariul nostru spre mun-tele Elgon fu insotit de un caporal1ii doi soldati. Am primit 0 scrisoare din partea guvematorului Ugandei incare ne ruga sa acceptam sa ne incredinteze 0 englezoaica. Aceastaurma sa se intoard in Egipt trecind prin Sudan. Se ~tia d avemacel~i itinerar ~i, cum 0 intllnisem deja pe doamna respectiva la ] "Dumbrava / p1idure [provine] de la a nu luci": expresie folosita intr-ointerpretare gre~ita, glosa fOI1ata, nefireasca, respectiv explicatie lipsita desens, confuza (incercarea cuiva de a explica termenul "padure" - [ucus -prin faptul ca e fntunecata, nu lumineaza - non lucet) - (n. t.). 266
  • Nairobi, nu exista nici un temei pentru a-I refuza rugamintea. In plus, ne simteam foarte indatorati guvernatorului pentru ajutorul multiplu pe care nH acordase. Mentionez acest episod spre a arata pe ce cai subtile un arhetip ne influenteaza aqiunile. Eram trei barbati, ceea ce reprezenta 0 pura lntlmplare. Eu mai rugasem ~i pe un al treilea prieten sa vina eu noi. Dar anumite imprejurari potrivnice llimpiedicasera sa ac- cepte. Acest lucru a fost de ajuns pentru a profila conjunctura in- con~tientului sau a destinului. Se ivi sub forma arhetipului triadei care-l cheama pe cel de-al patrulea, a~a cum s-a tot vazut in istoria acestui arhetip. Cum sint inclinat sa accept hazardul care vine catre mine, i-am urat bun sosit doamnei in grupul nostru de trei barbati. ~i cum se dovedi a fi 0 fire sportiva ~i cur-ajoasa, fu 0 compensare folosi- toare la masculinitatea noastra unilateraIa. Cind prietenul meu mai tinar suferi mai tIrziu de un atac periculos de malarie tropical a, i-am fost recunoscatori ei pentru experienta pe care 0 dobindise. ca infirmiera In timpul primului razboi mondial. Dupa aventura noastra cu hienele ne-am continuat drumul, inciuda rugamintilor capeteniei locale. Terenul urca u~or. Semneleunor torente tertiare de lava se Inmulteau. Am trecut prin ni~te fi~iisuperbe de jungla, Cll arborii lor uri~i nandi-flame, presarati cu floriro~ii ca vapaia. Gindaci gigantici ~i fluturi ~i mai mari in culori bo-gate populau lizierele ~i lumini~urile. Maimute curioase leganauramurile. Cunnd ne-am aflat In padurea deasa tropicala, miles fromanywhere. 0 lume de paradis. Regiunea era aldtuita mai cu seamadin savana joasa, cu un sol caramiziu. Pa~eam In general pe pote-cile ba~tina~ilor, ~i ele ~erpuiau prin jungla in serpentine izbitorde stnnse, adid avind 0 raza a curbei de trei pina la ~ase metri. Drumul nostru ne ducea in regiunea de nandi ~i prin NandiForest, padurea de nandi, un complex enom1 de padure seculara.Am ajuns, tara incidente, la 0 casa de odihna la poalele munteluiEigon, care, de citeva zile deja, tot cre~tea deasupra noastra. Aiciincepea urcu~ul pe poted ingusta. Am fast intimpinati de ~efullocal, fiul laibon-ului, "the medicine man"1. Calarea pe un ponei,singurul cal pe care-lintllnisem pina atunci. De la el am aflat catribul sau tinea de masai, dar ducea, independent de aee~tia, 0viata soli tara pe pante1e muntelui Eigon. 1 Vraciul (n. t.). 267
  • Dupa citeva ore bune de urcu~ am ajuns Intr-un lumini~ fru-mos ~i larg, strabatut de un plrlia~ limpede ~i rece, cu 0 cascadade vreo trei metri inaltime, al carei bazin I-am ochit imediat casa ne scaldam in el. Locul nostru de tabara era situat la 0 oarecaredistanta, pe 0 panta dulce, uscata, umbrita de acacia. In apropierese afla un sat de negri (un kraaf). Era compus din dteva colibe~i 0 barna, un loc imprejmuit de un gard viu din wait-a-bit-thorn 1.Cu ~eful tribului m-am putut intelege In suaheli. EI stabili care sa fie caratoarele noastre de apa: 0 femeie cudoua fiice in prag de adolescenta, goale, neavlnd pe ele dedt 0centura de kaurz"2.Erau de culoarea ciocolatei ~i de 0 frumuseteizbitoare, cu 0 silueta supla ~i mi~cari de 0 non~alanta eleganta.Dimineata imi facea pHicere sa ascult clinchetul u~or al inelelorlor de fier pe care Ie purtau la picioare, venind In sus dinspre piriu,~i sa Ie vad aparlnd, curind dupa aceea, din inalta iarba galbenaa savanei, in mers leganat, balansindu-~i amforele de apa pe cap.Ca podoaba, aveau inele la picioare ~i bratari din cositor pentrubrate ~i git, apoi cercei din cupru sau din lemn, In forma unor micibobine, iar buza inferioara era strapunsa de un ac din os sau fier.Aveau purtari frumoase ~i ne salutau de fiecare data cu un fer-mecator suns timid. Conform obiceiului, n-am vorbit niciodata cu 0 femeie indi-gena, cu 0 singuraexceptie, pe care 0 voi mentiona. Barbatii vor-besc, ca ~i la noi in sud, cu barbatii, iar femeile, cu femeile. Oricealtceva inseamna love-making. Un alb care procedeaza altfel nunumai ca-~i risca autoritatea, ci este supus ~i pericolului aceluigoing black; am observat mai multe cazuri foarte instructive Inacest sens. In repetate nnduri am auzit negri decretlnd despre unanumit alb: "Este un om rau." Intrebindu- i de ce, raspunsul asunat astfel: "Se culca cu femeile noastre." La elgonii mei, barbatul se ocupa de vitele mari ~i de vina-toare, iar femeia era, ca sa zic a~a, identica cu shamba (plantatiede banane, cartofi dulci, mei perlat ~i porumb). Avea copii, capre~i gaini, care locuiau cu totii in aceea~i coliba rotunda. DellLl1itatea~i naturaletea ei decurgeau din faptul ca este un partener activ inafaceri. Notiunea de "drepturi egale pentru femei" este rodul uneiepoci In care 0 asemenea asociere ~i-a pierdut sensu!. Societatea 1 Planta spinoasa numita in engleza "spinul-a~teapta-un-pic" (n. t.). 2 Kauri (sau kowri) sint scoici micute, care se folosesc ~i ca bani (n. ed.germ.). 268
  • primitiva este Insa reglata printr-un egoism ~i un altruism incon-~tient, iar ambele 0 scot din plin la capat. Aceasta ordine incon~ti-enta se descompune de indata ce se produce 0 dereglare, care arputea ~i ar trebui sa fie compensata numai printr-un act con~tient. Imi amintesc cu placere de cineva care mi-a fumizat informatiiimportante despre relatiile de familie la elgoni: Era un tinar de 0mare frumusete, pe nume Gibroat, fiul unui ~ef de trib; era amabil-I?i u maniere e1egante, iar eu ii cistigasem in mod vizibil increde- e~ea. E drept ea accepta bueuros tigfu1le pe care i Ie ofere am, dar nuera avid sa capete cadouri a~a ca altii. Imi istorisea.multe lucruriinteresante ~i, din cind in cind, imi Iacea cite 0 viziili, ca intre gentle-meni. Simtea.l1 ca-~i pusese ceva in minte, ca dorea ceva. Abia dupace ne-am cunoscut mai bine, ~i-a exprimat dorinta total nea~tep-tata de a-mi face cuno~tinta eu familia lui. Dar eu ~tiam ca el eranecasatorit ~i di parintii lui murisera. Se referea la 0 sora mai invirsta. Era casatorita, in calitate de a doua sotie, ~i avea patru co-pii. El i~i dorea foarte mult sa-i fac surorii lui 0 vizita, ca sa-i dauocazia sa ma cunoasca. Evident, ea ii tinea loc de mama, ~i amacceptat pentru ea in acest mod, ca sa-i zicem a~a, social, speramsa capat 0 privire de ansamblu asupra vietii de familie. Madame etait chez elie ... ; ie~i din coliba cind sosiram ~i masaluta in chipul cel mai natural po.sibil. Era 0 femeie draguta, devirsta fQijlocie, adica de vreo treizeci de ani; in afara de centuraobligatorie de kauri purta inele la brate ~i la picioare, in lobulexcesiv de intins al urechii - ceva podoabe din cupru, iar pieptuli-I acoperea 0 bIanita de animal salbatic. Cei patru mici mtotos~i-i ineuiase in coIibii, de unde priveau prin erapaturile u~ii ~ichi coteau agitati. La rugamintea mea ii lasa sa vina afara. Durao gramada de timp pina ce prinsera curaj