Tema 3

716 views
631 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
716
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
25
Actions
Shares
0
Downloads
27
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Tema 3

  1. 1. Ce cred Adventi ştii de Z iua a Şaptea Studiul 3 Dumnezeu Tatăl
  2. 2. Despre Trinitate - Dumnezeu Tatăl De memorizat: Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt." 1 Ioan 5,7.
  3. 3. Despre Trinitate A. B azele S cripturistice ale doctrinei despre trinitate
  4. 4. Ce declară apostolul Ioan despre divinitate? 1 Ioan 5 : 7 Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt."
  5. 5. Ce declară Scriptura despre singularitatea Lui Dumnezeu? Deut. 6:4 Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
  6. 6. Ce declară Scriptura despre singularitatea Lui Dumnezeu? Efes. 4:5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
  7. 7. Cum a fost pre zentă Trinitatea cu ocazia botezului lui Isus Hristos? Mat. 3:16.17 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s'au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
  8. 8. Cum a fost pre zentă Trinitatea cu ocazia botezului lui Isus Hristos? Mat. 3:16.17 Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.
  9. 9. Cum este prezentă Trinitatea cu ocazia fiecărui botez? Mat. 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici ... botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
  10. 10. Caută să găseşti indicaţii în VT referitoare la prezenţa Trinităţii la creaţiune şi în istoria Israelului? Gen. 1:2.26 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
  11. 11. Caută să găseşti indicaţii în VT referitoare la prezenţa Trinităţii la creaţiune şi în istoria Israelului? Gen. 1:2.26 Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru , după asemănarea Noastră ; el să stăpânească peste ... tot pământul şi peste toate ... cari se mişcă pe pământ.`
  12. 12. Care este raportul dintre Tată, Fiul şi Duhul Sfânt ? Ioan 10:30 Eu şi Tatăl una suntem. Sunt UNA
  13. 13. Care este raportul dintre Tată, Fiul şi Duhul Sfânt ? Ioan 14:10.11 Tatăl, care locuieşte în Mine, ... Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; Tatăl locuieşte cu Fiul
  14. 14. Care este raportul dintre Tată, Fiul şi Duhul Sfânt ? Ioan 15:26 Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl , adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Este trimis de Tatăl
  15. 15. Care este raportul dintre Tată, Fiul şi Duhul Sfânt ? Ioan 16:13-15 El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit,... El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; Conlucrarea Trinităţii
  16. 16. Despre Trinitate B . N atura lui D umnezeu
  17. 17. Poate fi înţeleasă şi cuprinsă în mod desăvârşit natura adevărată a lui Dumnezeu? Iov 11:7.8 Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atot puternic?
  18. 18. Poate fi înţeleasă şi cuprinsă în mod desăvârşit natura adevărată a lui Dumnezeu? Iov 11:7.8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
  19. 19. Poate fi înţeleasă şi cuprinsă în mod desăvârşit natura adevărată a lui Dumnezeu? Rom. 11: 33-36 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
  20. 20. Poate fi înţeleasă şi cuprinsă în mod desăvârşit natura adevărată a lui Dumnezeu? Rom. 11: 33-36 Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi? Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
  21. 21. Prima P ersoan ă a Trinităţii C . D umnezeu T atăl
  22. 22. În afară de revelaţia naturii şi a Scripturii, cine a descoperit în mod desăvârşit Persoana şi caracterul Tatălui ceresc? Ioan 14:6 - 10 Isus i-a zis: ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
  23. 23. În afară de revelaţia naturii şi a Scripturii, cine a descoperit în mod desăvârşit Persoana şi caracterul Tatălui ceresc? Ioan 14:6 - 10 Doamne , i-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns. Isus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M'ai cunoscut, Filipe? Cine M'a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?
  24. 24. În afară de revelaţia naturii şi a Scripturii, cine a descoperit în mod desăvârşit Persoana şi caracterul Tatălui ceresc? Ioan 14:6 - 10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
  25. 25. În afară de revelaţia naturii şi a Scripturii, cine a descoperit în mod desăvârşit Persoana şi caracterul Tatălui ceresc? Ioan 1:18 Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
  26. 26. În dialogul Său cu samariteanca, cum L-a prezentat Mântuitorul pe Tatăl? Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
  27. 27. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. 1Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste. 1. Dumnezeu este DRAGOSTE
  28. 28. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. 1Petru 1:15.16 după cum Cel ce v'a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt 2. SFÂNT
  29. 29. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Ex. 34:6 Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie 3. Îndurător, Milostiv şi plin de bunătate
  30. 30. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Is. 46:9.10 Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit dela început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. 4. ATOTŞTIUTOR
  31. 31. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Iov 22:25.26 ... atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, ... 5. ATOTPUTERNIC
  32. 32. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Ps. 1 39 :7 -10 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; ... 6. OMNIPREZENT
  33. 33. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Mat. 5:48 Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. 7. DESĂVÂRŞIT
  34. 34. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. Iacov 1: 1 7 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 8. NESCHIMBĂTOR
  35. 35. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. 1Tim. 6 : 15-16 singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea , care locuieşte într'o lumină, de care nu poţi să te apropii 9. NEMURITOR
  36. 37. Not ă suplimentară Introducere : Doctrina despre Trinitate sau Sfânta Treime se referă la Dumnezeirea revelată în Sfintele Scripturi în persoana Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. De la începuturile creştinismului, această învăţătură a fost considerată ca un aspect primar şi distinctiv al concepţiei creştine despre Dumnezeu, „taina" credinţei creştine, rădăcină a celorlalte doctrine.
  37. 38. Not ă suplimentară În general, popoarele păgâne sunt politeiste, adorând mai mulţi dumnezei. Evreii au adoptat o credinţă monoteistă, crezând într-un singur Dumnezeu. Creştinismul este continuatorul acestui monoteism, dar într-un sens aparte. Crede într-un singur Dumnezeu, manifestat în trei, persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
  38. 39. Not ă suplimentară Expresia „Sfânta Treime" sau „Trinitatea" nu se găseşte în litera, ci în spiritul Scripturii. Vom vedea că Biblia - în totalitatea ei - vorbeşte despre existenţa, realitatea şi activitatea acestor trei persoane divine.
  39. 40. Not ă suplimentară „ În Scripturi este vorba de trei persoane divine, fiecare dintre ele este Dumnezeul Cel adevărat, totuşi un singur Dumnezeu, nu mai mulţi."
  40. 41. Not ă suplimentară Dumnezeu este UNUL. Prin aceasta înţelegem singularitatea esenţei. Când admitem existenţa a trei persoane într-o singură esenţă divină, înţelegem forma sau ipostaza lor de manifestare. (Hypostasis (gr.) = subzistenţă, formă de manifestare, ipostază). Prin doctrina Trinităţii nu s-a creat un triteism (trei divinităţi) , căci nu s-a renunţat la monoteism în favoarea politeismului,
  41. 42. Not ă suplimentară ci a fost doar recunoscută revelaţia Scripturii despre Dumnezeu, care ne învaţă că „Dumnezeu-Tatăl, ca Fons Deitatis (izvorul dumnezeirii) S-a făcut vizibil în Dumnezeu-Fiul şi îşi revarsă puterea Sa dătătoare de viaţă prin Dumnezeu-Duhul.
  42. 43. Not ă suplimentară Trei Persoane vii alcătuiesc treimea cerească. Numele acestor trei Persoane ale Dumnezeirii sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ei L-au asigurat pe Domnul Hristos la botez prin glasul unei încrederi vii; Persoanele Dumnezeirii unesc eforturile lor cu cele ale credincioşilor subordonaţi cerului spre a trăi o viaţă nouă în Hristos.
  43. 44. Not ă suplimentară În privinţa cunoaşterii Dumnezeirii există o barieră, un punct până unde poate pătrunde inteligenţa umană şi acest punct este delimitat de revelaţia lui Dumnezeu. Noi cunoaştem despre El atât cât a crezut de cuviinţă Dumnezeu să ne descopere; şi ceea ce ne-a descoperit este suficient pentru a intra în legământul Său şt a înţelege Planul Său de Mântuire. Să luăm aminte la sfatul inspirat care ni s-a dat în următorul citat:
  44. 45. Not ă suplimentară „ Descoperirea despre Sine, dată de Dumnezeu în Cuvântul Său, este pentru studiul nostru. Atât avem dreptul de a căuta să înţelegem. Dincolo însă de aceasta, nu putem pătrunde. Cea mai înaltă inteligenţă se poate zbate singură până la epuizare, vrând să ghicească natura lui Dumnezeu; dar efortul va fi zadarnic. Problema aceasta n u ne-a fost nouă dată să o rezolvăm.
  45. 46. Not ă suplimentară Nici o minte omenească nu-L cuprinde pe Dumnezeu. Să nu încerce omul limitat să-L explice. Nimeni să nu se lanseze în speculaţii privind natura Sa. Aici tăcerea este elocventă. Căci Singurul Atotştiutor este mai presus de discuţie.
  46. 47. Not ă suplimentară Caracterul lui Dumnezeu se reflectă în acţiunile Sale, mai ales prin cele două atribute de bază: sfinţenia şi dragostea Sa. Sfinţenia lui Dumnezeu exprimă caracterul cu totul deosebit al divinităţii în comparaţie cu omul, fiinţă creată, ajungând, prin neascultare, într-o stare păcătoasă. În această privinţă, sfinţenia lui Dumnezeu exprimă depărtarea Sa, deosebirea Sa de tot ceea ce este păcătos şi stricat.
  47. 48. Not ă suplimentară Dar ea exprimă şi dorinţa, cerinţa lui Dumnezeu la slava şi supunerea creaţiunilor Sale. Dragostea lui Dumnezeu exprimă suma şi baza tuturor atributelor divine, în relaţia şi lucrarea Sa deosebită cu omul păcătos. Dacă sfinţenia lui Dumnezeu reflectă depărtarea Lui de păcat, dragostea Sa, din contră, exprimă apropierea lui Dumnezeu de făpturile păcătoase,
  48. 49. Not ă suplimentară fără ca această apropiere să-I modifice sfinţenia şi desăvârşirea, atribute din veşnicii ale caracterului Său. Dacă sfinţenia Sa este o barieră pentru păcat, dragostea Sa, din contră, trece peste această barieră. Dacă sfinţenia Sa pretinde slava şi supunerea păcătosului, dragostea Sa, din contră, se dăruieşte pe Sine omului păcătos.
  49. 50. Concluzii dogmatice Credem într-un Singur Dumnezeu Adevărat, descoperit în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, numite Sfânta Treime sau Trinitate. Dumnezeu-Tatăl este o fiinţă personală şi spirituală: Atotputernică, Atotştiutoare şi Omniprezentă, Înmiită în înţelepciune şi dragoste, Creatoare a tuturor lucrurilor şi a ordinii din Univers, realizate prin Legea Morală şi legea naturii.
  50. 51. Concluzii etice Deoarece revelaţia ne descoperă existenţa unui Dumnezeu personal ca Fiinţă Supremă şi Infinită, cauza tuturor lucrurilor, recunoaştem astfel că am fost creaţi pentru a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Conţinutul acestei comuniuni este o reciprocă iubire liberă, conştientă şi responsabilă. Această iubire pe care o datorăm Fiinţei Infinite, ne descoperă datoriile noastre elementare faţă de Dumnezeu:
  51. 52. Concluzii etice - Să răspundem pozitiv la chemarea Sa pe care ne-o adreseazăprin revelaţie. - Prin credinţă, predare şi supunere să recunoaştem stăpânireaSa şi dependenţa noastră de El. - Să ne temem de El (Apoc. 14,7; Iov 28,28) , ceea ce înseamnăsă trăim permanent cu conştienta prezenţei Sale. - Să ascultăm de Cuvântul Său şi să păzim Legea Sa.
  52. 53. Note teologice Arianism : Erezia lui Arie (280-336) , preot din Alexandria, a dezlănţuit cea mai aprigă controversă în problema Trinităţii şi a naturii lui Isus Hristos. Iată rezumatul învăţăturii lui: Cuvântul (Logos) are început de existenţă, altfel nu poate fi „Fiu". S-a născut din Tatăl, dar nu din esenţa Tatălui, deci nu este egal cu El. Căci singurul Dumnezeu Adevărat nu-şi poate împărţi natura Sa, fiind simplu (necompus).
  53. 54. Note teologice Nici prin procreare nu putea s-o transmită căci un „Dumnezeu născut" este o contradicţie. Fiul este creaţiunea Tatălui, un Mijlocitor Intermediar între Dumnezeu şi lume. Diferenţa dintre Dumnezeu şi Cuvânt este infinită; dar diferenţa dintre Cuvânt şi făpturi este diferită. Voinţa Fiului, ca şi cea a Creatorului, este schimbătoare: înclină şi spre bine şi spre rău. Poziţia Sa actuală a meritat-o prin viaţa Sa plăcută Tatălui.
  54. 55. Note teologice Stabilirea doctrinei Trinitare: Obârşia terminologiei coboară până la Tertullian, la începutul secolului al treilea. Paşii cruciali în stabilirea doctrinei ca învăţătură oficială a bisericii s-au făcut în cele două concilii ecumenice, din Niceea (325) şi Constantinopole (381) , când grupul condus iniţial de Atanasie (296-373) a triumfat asupra arienilor. De atunci a devenit standard următoarea formulă:
  55. 56. Note teologice „ Dumnezeu este o singură fiinţă sau natură, manifestată în trei ipostaze". Doctrina a avut de înfruntat multe curente eretice. Cele mai importante au rămas în istoria dogmelor sub numele de subordinaţionism, modalism, monarchianism sau priscillianism.
  56. 57. Note teologice Cea mai completă formulare a crezului despre Trinitate îl constituie Simbolul atribuit lui Atanasie, care pe parcursul secolelor următoare s-a dezvoltat până la forma sa actuală, formulată între anii 860-870 în jurul localităţii Rheims şi care mai este cunoscut şi sub numele de Simbolul Quicunque (quicunque - oricine, oricare, prima expresie a simbolului).
  57. 58. Note teologice Symbolum Quicunque: „ Credinţa universală este aceasta: să cinstim un Singur Dumnezeu în treime şi treimea în unitate fără a amesteca Persoanele şi fără să despărţim esenţa, căci alta este persoana Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, dar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt formează Dumnezeirea: au aceeaşi slavă, măreţia Lor este deopotrivă veşnică. Cum este Tatăl, aşa este Fiul şi Duhul Sfânt.
  58. 59. Note teologice Tatăl este necreat, necreat este şi Fiul, necreat este şi Duhul Sfânt. Infinit este Tatăl, infinit este Fiul, infinit este Duhul Sfânt. Veşnic este Tatăl, veşnic este Fiul, veşnic este Duhul Sfânt. Totuşi: nu trei sunt veşnici, ci Unul singur. După cum nu trei sunt necreaţi, nu trei sunt infiniţi, ci Unul singur este necreat şi Unul singur este infinit. Tot astfel Tatăl este Atotputernic, Fiul este Atotputernic şi Duhul Sfânt este Atotputernic.
  59. 60. Note teologice Totuşi nu trei sunt Atotputernici, ci Unul singur este Atotputernic. Deopotrivă Tatăl este Dumnezeu, Dumnezeu este Fiul şi Dumnezeu este Duhul Sfânt. Totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci Un singur Dumnezeu. Astfel Tatăl este Domn; Domn este Fiul, Domn este şi Duhul Sfânt. Totuşi nu sunt trei Domni, ci Un singur Domn.
  60. 61. Note teologice După cum adevărul creştin ne obligă să recunoaştem fiecare Persoană ca Domn şi Dumnezeu, mărturisim: că religia universală ne opreşte să vorbim despre trei Dumnezei şi trei Domni. Tatăl nu S-a făcut din nimeni: n-a fost nici creat, nici procreat. Fiul este numai de la Tatăl: n-a fost făcut şi nici creat. Duhul Sfânt este de la Tatăl şi Fiul. Unul este deci Tatăl, nu trei Părinţi; un singur Fiu, nu trei; un Duh Sfânt, nu trei.
  61. 62. Note teologice În această Treime nimic nu este mai dinainte sau mai prejos; nici unul mai mare sau mai mic. Ci Persoanele, toate trei împreună, sunt veşnice şi egale. Astfel, cum am mai spus, trebuie să cinstim unitatea în trinitate şi trinitatea în unitate. De aceea, cel care doreşte să fie mântuit astfel să înţeleagă Sfânta Treime.
  62. 63. Note teologice Problema „Filioque": În varianta apuseană a simbolului niceeano-constantinopolitan, în partea despre Duhul Sfânt apare expresia „Filioque", exprimând faptul că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi „de la Fiul".
  63. 64. Note teologice În Răsărit, bazat pe textul din Ioan 15,26 („Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl"), mai ales de la patriarhul Folie (858-886) încoace, s-a considerat că acest adaos este arbitrar şi reprezintă o învăţătură greşită despre Duhul Sfânt. Această dispută teologică a fost una din cauzele teologice majore ale schismei din anul 1054.
  64. 65. Note teologice Persoana, ipostaza şi consubstanţa: Când admitem că Dumnezeu este descoperit în trei Persoane divine, transpunerea expresiei „persona" din limba latină, poate da naştere la o gravă confuzie doctrinală. În latină, expresia „persona" are semnificaţia de rol, personaj, mască (de actor), pe când în limba noastră „persoana" se distinge ca un cu, voinţă, intelect aparte, apropiată de expresia „personalitate", înţelegând o sumă de proprietăţi care o disting ca individualitate.
  65. 66. Note teologice În limba noastră, expresia de „trei persoane" are un iz de „triteism", ori intenţia formulei doctrinale a fost să exprime singularitatea lui Dumnezeu. Formula exprimă o bogăţie şi o complexitate internă fără a descompune Dumnezeirea în părţi aparte, ci descrie natura singularităţii sale, ca fiind total unitară.
  66. 67. Note teologice S-a considerat că este mai corect să înlocuim termenul de „persoană" cu „mod de existenţă" sau „subzistenţă", ceea ce corespunde termenului grec „hypostasis" (ipostază) , dând astfel posibilitatea păstrării unei rezerve pline de respect faţă de taina cu totul specifică a divinităţii.
  67. 68. Note teologice Pentru exprimarea esenţei divine unitare, în Niccea s-a recurs la alegerea cuvântului homousios (consubstanţă). Se consideră a fi noţiunea cea mai expresivă, deoarece se compune din două cuvinte (homo-usios) : primul exprimă identitatea trinităţii, iar cel de-al doilea esenţa ei. Expresia redă şi identitatea substanţei, dar exprimă totodată şi deosebirea persoanelor (subzistenţelor).
  68. 69. Note teologice Eusebiu al Nicomidiei, un fervent adept al lui Arie, a propus introducerea unei iote („i") între cele două cuvinte ale termenului: homoiusios, însemnând nu consubstanţă, ci „similitudine substanţială" sau substanţă „asemănătoare" cu Tatăl. Expresia ar fi compromis total formula trinităţii. Sinodul a respins propunerea lui Eusebiu. Dar cele două expresii - deosebite numai printr-un „i" - au stat la baza controverselor şi a luptelor ariene din secolul IV.
  69. 70. Note teologice Monarhianism: a fost un curent eretic al sec. II şi III care nega Trinitatea. Se cunosc două forme de monarhianism: cel modalist şi cel dinamic. În fond, formula lor comună susţine că „numai Tatăl poate fi, prin esenţa Sa, Dumnezeu. Nu există alte persoane divine, deosebite de El". În detalii, cele două curente se deosebesc astfel:
  70. 71. Note teologice <ul><li>Monarhianismul modalist: </li></ul><ul><li>Noetus al Smirnei învăţa prima dată (180 d.Hr.) că, de fapt, Tatăl şi Fiul sunt aceeaşi Fiinţă divină, numai modul de apariţie (aspect) este diferii. El intenţiona să apere credinţa creştină de învinuirea „diteismului&quot; (două dumnezeiri). </li></ul><ul><li>În acelaşi timp, Praxeas, în Asia Mică, învăţa că Tatăl S-a născut şi a pătimit ca Fiu, Tatăl S-a născut Fiu. Sloganul lui Praxeas stă la baza denumirii monarhianismului: </li></ul>
  71. 72. Note teologice „ monarchiam tenemus&quot; (noi păstrăm unitatea lui Dumnezeu). Sabellius (excomunicat în Roma şi Egipt, 257 d.Hr.) a extins modalismul asupra trinităţii. Susţinea (în baza trihotomiei platoniene) că, după cum în cazul omului, trupul, sufletul şi spiritul formează o singură substanţă, sau în cazul soarelui, lumina, căldura şi forma cercului formează o singură realitate, tot astfel şi în divinitate, Tatăl, Fiul şi Duhul Simt sunt aceeaşi persoană singulară.
  72. 73. Note teologice Denumirile diferite sunt exprimarea manifestării diferite ale aceleiaşi divinităţi şi că Fiul şi Duhul Sfânt sunt „subordonaţi&quot; fiinţei Tatălui, fiind doar „puteri&quot; divine, prin care Dumnezeu-Tatăl creează în mod economic lumea şi istoria sacră. De aceea, curentul este cunoscut şi sub denumirea de „subordinaţionism&quot;.
  73. 74. Note teologice b) Monarhianismul dinamic: Teodot curelarul (190 d.Hr.) susţinea că Isus Hristos a fost numai om, dar cu ocazia botezului, a primit înţelepciunea harului, devenind Fiul lui Dumnezeu prin „adopţiune&quot;, primind tot atunci atribute divine. Ideea lui Teodot a devenit mai târziu teza ereziei „adopţioniste&quot;.
  74. 75. Note teologice Pavel de Samosata (260 d.Hr.) , episcop de Antiohia, a dezvoltat mai departe învăţătura lui Teodot, afirmând că Fiul şi Duhul Sfânt sunt atribute impersonale ale Tatălui. Logosul nu este o ipostază proprie a Fiului, ci este impersonal, ca şi raţiunea în om, şi-l identifică cu înţelepciunea lui Dumnezeu. El insista asupra unipersonalităţii absolute a lui Dumnezeu.
  75. 76. Note teologice Deficienţa fundamentală a modalismului constă în faptul că cele trei subzistenţe, fiind considerate numai atribute, Dumnezeu ar trebui căutat în dosul acestor atribute, ca o a patra subzistenţă ascunsă. Astfel modalismul ascunde pericolul quaternităţii (patru divinităţi) şi ar fi egal cu politeismul.
  76. 77. Note teologice Sabellianismul a mai avut un adept bogat şi cult în persoana lui Priscillian, condamnat la conciliul din Saragossa (380) şi executat în urma ordinului împăratului Maximus. A fost primul caz în creştinism când biserica a recurs la ajutorul statului pentru executarea unor eretici.
  77. 78. Note teologice Antitrinitarism, Unitarism, socinianism: Unitarismul sau antitrinitarismul este învăţătura apărută în timpul reformaţiunii din secolul XVI care neagă doctrina creştină despre trinitate, văzând în ea o decădere de la monoteismul strict. Dintre iniţiatorii şi adepţii acestei învăţături se disting: Mihail Servet, Fausto Soccini (socinianism) , Francisc David (davidism) , George Blandrata, etc.
  78. 79. Note teologice Unitarismul a ajuns să aibă o importanţă considerabilă în protestantismul liberal. În ţara noastră, unitarienii sunt un cult recunoscut de stat şi sunt organizaţi într-o episcopie cu sediul în oraşul Cluj-Napoca. Socinianismul este o nuanţă a antitrinitarismului, al cărui iniţiator a fost Fausto Soccini (1539-1604). Din motive raţionale, el nega dumnezeirea lui Hristos şi ispăşirea.
  79. 80. Note teologice Reformaţiunea şi trinitatea: Bisericile evanghelice, care îşi au originea în reformaţiunea din secolul XVI, în general au adoptat doctrina despre trinitate, chiar sub aspectul formulărilor sinoadelor ecumenice din 325 (Niceea) şi 381 (Constantinopole). Confessio Angustana (1530) , prima confesiune protestantă din istorie, în prima secţiune despre Dumnezeu, mărturiseşte următoarele:
  80. 81. Note teologice „ Ecleziile noastre învaţă în înţelegere că hotărârea sinodului din Niceea despre unitatea şi tripersonalitatea lui Dumnezeu este adevărată şi trebuie crezută fără îndoială; că anume există o singură Fiinţă divină, numită Dumnezeu, care este Dumnezeul cel Adevărat, Veşnic, Imaterial, Indivizibil, Atotputernic, cu înţelepciune şi bunătate veşnică; Creator şi Susţinător al tuturor celor văzute şi nevăzute, totuşi trei Fiinţe de aceeaşi esenţă, putere şi veşnicie:
  81. 82. Note teologice Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cuvântul de „persoană&quot; îl înţelegem aşa cum l-au folosit scriitorii eclesiastici, adică nu înseamnă o parte sau calitate inclusă în alta, ci înseamnă ceva ce există prin El însuşi.
  82. 83. Copyrightul aparţine casei de editură Via ţă şi Sănătate (http://www.viatasisanatate.ro) Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org

×