1. În absenţa stăpânilor<br />Nicolae Breban<br /> Nicolae Breban este un cunoscut scriitor, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură român contemporan. Nicolae Breban se impune în lumea literară, ocupând funcții importante în conducerea unor publicații și în Uniunea Scriitorilor.Nicolae Breban s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, iar în actele civile are și prenumele Alexandru. Este fiul lui Vasile Breban, preot greco-catolic în comuna Recea, din Maramureș. Mama sa, Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți germani, emigrați din Alsacia. În 1941 familia sa se refugiază la Lugoj, după ce tatăl scriitorului este arestat în toamna anului ´40 de către unguri. În 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie, măsluind actele, după cum mărturisește în Confesiuni violente, fiind dat însă afară după șase luni. La intervențiile tatălui său, este înscris din nou la Filosofie, dar, îmbolnăvindu-se de reumatism poliarticular acut, a fost silit să-și întrerupă studiile. Urmează o școală de șoferi profesioniști și lucrează apoi la garajul Ministerului de Finanțe, ca gestionar de piese auto. În 1956 devine student la limba germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. La insistențele tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunsit Român.<br /> Reprezentant de seamă al literaturii contemporane, N. Breban surprinde cu o rară subtilitate în cele 10 romane ale sale (Francisca, 1965,În absenţa stăpânilor, 1966,Animale bolnave, 1968,Îngerul de gips, 1973,Bunavestire, 1977,Don Juan, 1981,Drumul la zid, poem epic, 1984,Pândă şi seducţie, 1991,Amfitrion, trilogie, vol. I, Demonii mărunţi, vol. II, Procuratorii, vol. III, Alberta, 1994,Ziua şi noaptea (primul volum al tetralogiei cu acelaşi titlu), 1998,Voinţa de putere (volumul al doilea al tetralogiei Ziua şi noaptea), 2001,Puterea nevăzută (volumul al treilea al tetralogiei Ziua şi noaptea), 2004,Jiquidi (volumul al patrulea al tetralogiei Ziua şi noaptea), 2007), pagini din viaţa cotidiană a quot;
obsedantelorquot;
ultime decenii româneşti.“În modalitatea originală de a construi fapte, stări, detalii, constituite în veritabile parabole stă capacitatea scriitorului de a contura, la eroii săi, voinţa de a învinge, ratarea, experienţa pusă la lucru pentru ea insaşi, competiţia gratuită în plan moral, cinismul uneori, aspectele groteşti ale vieţii sau, dimpotrivă, suavitateaquot;
. (I. Rotam). <br />Temele romanelor sale rămân barbaţii şi diversele manifestari fiziologice ale acestora la vârste diferite: tinereţe, maturitate şi batraneţe. Herbert(Copii,din romanul În absenţa stăpânilor) are percepţia unor sentimente complexe in solitudine: plictisul, senzualitatea, moartea. E.B. trece ca fulgerul prin toate etapele existenţiale ale sale, de la stadiul de tânară fată, la femeie măritată (quot;
Femeiquot;
, din romanul quot;
În absenţa stăpânilorquot;
). Bătrâneţea este momentul decăderii din funcţie a bărbaţilor, la fel ca la animalele mature dintr-o turmă de cerbi, ei fiind izolaţi încetul cu încetul de adevarata viaţă, murind social în primul rând.quot;
Îngerul de gipsquot;
îi are ca personaje pe doctorul Minda şi pe Ludmila, o variantă a dostoievskienei Nastasia Filipovna. Aceasta este o femeie vulgară, care declară în mod cinic: quot;
Când las un bărbat, las numai pielea de pe el, şi aia scorojită şi ruptă.quot;
Personajele ultraburgheze, mitocane, sunt surprinse, în quot;
Bunavestirequot;
, prin intermediul lui Grabei (al cărui nume vine probabil de la grobian), în timp ce Don Juan-ul anilor noi este quot;
Sudamericanulquot;
, descins parcă dintr-un serial comic, fiinţa vegetală şi lipsită de vitalitate, profesor de istorie la liceu, cu mâinile şi picioarele nesfârşit de lungi, care încântă micile burgheze, surprinse cu quot;
buza de jos, mai ales, rasfrântă, albăstruie, ieşita pe jumătate din cerul gurii.quot;
Rogulski are aventuri erotice cu femeile din înalta societate a momentului, cu soţiile de directori de prin ministere. <br />Plăcerea deosebită de introspecţie,”o anumită beţie a analizei”,cum o numeşte Eugen Simion, se face simţita în mai toate momentele naraţiunii, obiectul analizei fiind, în diferite moduri, acelaşi, căci quot;
o realitate morală particulară obsedeaza pe autorquot;
şi aceeaşi temă revine în toate capitolele amintite.Romancierul Nicolae Breban este atras şi în acest roman de om, omul în complexitatea lui, într-un amestec de verosimil şi neverosimil. După cum el însuşi se confeseaza, autorul forţează adeseori cu bruscheţe limitele literaturii, pentru a cuprinde, quot;
pentru a capta viaţa în plenitudinea ei contradictoriequot;
.Şi G. Dimisianu observă aplecarea lui Breban quot;
spre teorii limită de viaţă sufleteascăquot;
, realizate atât prin quot;
asocieri îndrăzneţe, cât şi prin compoziţii stilistice propriiquot;
. <br />Apărută în 1966, cartea quot;
În absenţa stăpânilorquot;
este alcătuită din trei părţi, mai bine spus - trei secvenţe: quot;
Bătrâniquot;
, quot;
Femeiquot;
, quot;
Copiiquot;
.<br />Titlul romanului quot;
În absenţa stăpânilorquot;
sugerează o realitate superioară, la care personajele cotidiene nu au acces, complăcându-se într-un marasm existenţial profund. Mircea Martin comentează, în quot;
Generaţie si creaţiequot;
(1969), semnificaţia titlului: quot;
Absenţa stăpânilor este tensiunea permanentă, din unghiuri şi de pe poziţii diferite, spre o categorie umană privilegiată, având vocaţia supremaţiei şi fascinaţia puterii. Stăpânii sunt cei care intervin eficace în linia iminentă a destinului lor, cei care colaborează cu propriul destin şi nu-1 recunosc decât dacă-l modifică.quot;
Critica literară considera că secvenţa intitulată quot;
Bătrâniiquot;
nu ar fi deosebit de interesantă din punct de vedere estetic.Dar dintr-un anumit unghi de vedere, proza quot;
Bătrâniiquot;
include câteva pagini asupra cărora, deşi poate nu vrei, te opreşti cu gândul câteva clipe şi le recauţi, pentru a citi şi printre rânduri. Bătrâneţea este una şi aceeaşi, din punct de vedere biologic, dar fiecare om o traieşte în felul lui, iar drama se consumă la nivelul fiecărui protagonist, dar şi al fiecărui cititor! quot;
Căci toţi se nasc spre a muri / şi mor spre a se naştequot;
, filozofeaza ilustrul nostru poet Eminescu. Suntem toţi pasageri, ne aflăm cu toţii quot;
în marea trecerequot;
spre Somn (poate fi sau nu al raţiunii), dar pentru fiecare, anii din urmă se constituie într-o retrospectivă dulce-amară.În prima secvenţă din quot;
Batraniiquot;
vom observa că niciunul dintre quot;
bătrâniiquot;
lui Nicolae Breban nu se revoltă împotriva sfârşitului pe care-l simt, inexorabil, apropiindu-se; ar fi prea tarziu şi inutil să o faca. Cuminţi, retraşi, dar în general răi, nu-şi ies din tabieturi, convinşi că prin ei apune o intreagă epocă. O regretă sau nu? pe cine să mai intereseze, dacă nici macar pe ei? <br />Cele mai multe personaje ale romanului par a nu avea nici o legatură între ele, poate nici nu se cunosc - decât aşa, din quot;
gura târguluiquot;
. Ca în romanul clasic, există însă un erou- liant, care deşi are o îndeletnicire ce ni l-ar putea apropia sufleteşte, nu reuşeşte a ne deveni simpatic. Este vorba despre anticarul ambulant Pamfil, quot;
veşnic cu un pachet de carţi sub braţquot;
. Bătrânii pe la care anticarul trece adesea, cu gând mercantil, sunt doamnele Nitas, Capiis, Willer, Pleniceanu, familia Constantinescu, soţii Berinde, domnul Pleşoianu, oameni cu psihologii mediocre, care şi-au pierdut, treptat, nu doar personalitatea, ci chiar propria identitate.După modul în care vorbesc, după gesturile şi mişcările ce încă se mai vor elegante, cei mai de sus descind dintr-o clasă ce se vrea incă de elită.<br />Nu modul de a îmbatrâni, frumos, înţelept şi pilduitor ni-l propune autorul, căci probabil, personajele sale nici n-au trăit vreodată astfel. El ne oferă efectul moral al degradării unor quot;
lungi cortegii de aristocraţi înfrânţi, tot mai slabi, cortegii de patricieni, părăsiţi de armatele lor de sclavi, desenând cu trupurile lor o hartă, până atunci încă necunoscută, a lumii, a tuturor golfurilor şi pădurilor ei adânci, încâlcite, cu mii de zgomote şi ţipete de papagali, de maimuţe, de fiare marunte, hăituite şi speriate...quot;
In vizitele sau intalnirile lor regulate, dialogul aproape nu se leaga, nimeni nu se plange de vremurile de quot;
ieriquot;
mai bune.Doua aspecte il intereseaza in mod deosebit pe autor la acesti quot;
fostiquot;
: refuzul de a-si recunoaste pierderea frumusetii fizice, a fragezimii din tinerete si teama de singuratate. De fapt, tema primei parti a romanului este senilitatea maligna. Acest grup de aristocrati vechi, urmarit de Nicolae Breban in decrepitudinea si senilitatea lor, au un quot;
modus vivebdiquot;
comun: ura Sub incercarea de a-si zambi, se privesc uneori cu uimire, neintelegand cum de mai sunt impreuna, ce forta, oculta, tiranica, in afara lor, ii impinge alaturi. Descoperindu-se mereu si mereu quot;
alaturiquot;
, incep sa se urasca unul pe altul si quot;
acesta e felul atentiei pe care si-o acorda, singurul mod in care se mai pot suporta, in care se mai pot iubi. Ei se urasc asa cum urasc zilnic alimentele, carnurile si bauturile pe care le arunca in ei cu lacomie vitalaquot;
, ei quot;
se protejeaza, se sprijina si se mangaie, ca sa se poata uri in voie si in profunzime, ca sa se poata epuiza prin uraquot;
. Scriitorul exceleaza in descrierea acestui sentiment ce-i apropie pe eroii acestui capitol, de alineatie. Accentele naturaliste sunt si ele evidente. Ura quot;
e modul lor de a prolifera, e felul lor de a se inmulti - pentru ca ei trebuie sa se inmulteasca intr-un anumit fel, pentru ca inca sunt viiquot;
, si pentru ca nu se mai pot inmulti decat quot;
prin samanta umeda si teribila a urii, caci quot;
aceasta ura multipla e umanitatea lorquot;
. Naratiunea a doua a romanului, intitulata quot;
Femeiquot;
este alcatuita din doua parti si are ca tema quot;
eroticul cotropitorquot;
.Eroina principala este E.B., numita simplu, in intimitate, Ibi. Ne-am putea astepta, conform titlului, la o galerie de tipuri feminine - in care intr-adevar, Breban exceleaza Sunt insa urmarite numai trei personaje, membre ale aceleiasi familii:doamna Barta,si cele doua fiice ale sale-Lia si E.B. si doar pasager, batrana doamna Catargiu.Prima parte se constituie intr-un roman adolescentin, cu un subiect linear si obisnuit.Eleva in ultima clasa de liceu, E. B. va fi hotarata fara a i se cere in vreun fel consimtamantul, doctorului Ovidiu Subu, spre casatorie. Fata isi dispretuieste mama, care ii gasise si sorei ei mai mari, un sot -inginer cu 15 ani mai mare, bine situat, quot;
inteligent, brutal si afemeiat, gras, chel, cu fata tanara, bine pastrataquot;
si quot;
cu care frumoasa Lia nu putu sa ramana nici macar un anquot;
.Nici tatal - domnul Barta nu se bucura de pretuire in ochii fiicei mai mici, caci singura lui calitate, care-i imprumuta mult prestigiuquot;
, era doar vocea - quot;
pur si simplu formidabilaquot;
si dictiunea cu care rostea orice banalitate. Rezolvarea problemelor de familie o trece, fara obiectie, in grija sotiei, fara sa observe - sau fara sa vrea sa observe - atractia ei dubioasa spre viitorii lor gineri.Iata de ce E.B., fire independenta si caracter puternic, va hotari nu sa se razbune, ci sa-si pedepseasca familia quot;
Am sa le fac o figura epocala! quot;
Va intra int-un nevinovat joc dublu: se va plimba, la cei nici 18 ani ai ei cu quot;
logodniculquot;
- doctorul Subu, divortat la cei 35 de am pe care ii avea, dar se va bucura si de compania unui tanar aproape de varsta ei, R.V., pe care si-l alege special, sperand ca nu-l va iubi.Fata cade in propria-i capcana se indragosteste cu adevarat de R.V., dar decide sa se desparta de el dintr-un orgoliu nemasurat, considerand ca partenerul este inconsecvent si superficial. II pedepseste si se autopedepseste, casatorindu-se cu doctorul, fata de care n-o leaga nici un fel de afectiune. Casnicia pare fericita cei doi vor avea si un copil. Dar cum cel mai frumos sentiment al omului intarzie sa apara, E.B. isi paraseste sotul dupa 9 ani, pentru Emil Catargiu, seful cabinetului tehnic de proiectari in care lucra tanara femeie. Atrasa bizar de cuplul tata-fiu (Catalin, rezultat din prima casatorie a lui Catargiu si a carui mama murise dupa nasterea lui, este fascinat de E. B.) va consimati sa se recasatoreasca si sa se mute in casa lui Catargiu. <br />Pentru a doua oara E.B. va deveni victima, de data aceasta fatal, a puternicei sale forte morale: se sinucide, din motive pe care scriitorul refuza sa ni le dezvaluie.Interesant la Nicolae Breban este modul inedit de a crea o serie de cupluri, ce devin polarizante. Seducatoarea Lia nu va reusi sa atraga atentia viitorului sot, Gutman, decat atunci cand el remarca amuzat quot;
cuplulquot;
mama - fiica si preferand-o, dupa o vreme pe cea matura, se va lasa stapanit condus de quot;
vrajaquot;
ei otravitoare si se va trezi casatorit.Doctorul Subu va cadea si el prada fermecatoarei doamne Barta care-l va conduce, insinuant spre feciorelnica E.B. - un cuplu feminin alcatuit din entitati morale si erotice total diferite.Singurul cuplu masculin o fascineaza pe tanara sotie si mama E.B.Este vorba de tatal si fiul Catargiu, care o fac fericita, o vreme, pe nefericita Ibi. Pentru fiu, sentimentele ei oscileaza intre iubire materna si nevinovata, dar pe tatal il va iubi adanc, carnal si, cerebral, pana la epuizare.Femeia voluntara, E.B. este, in romanul lui N. Breban, intruchiparea vointei, puterii de a se domina, inteligentei si personalitatii, totul supus luciditatii ce incearca sa iasa din corsetul sensibilitatii feminitatii obisnuite. Pentru ea, adevarul nu trebuie spus, nu are nevoie de martori sau de declaratii, e quot;
adevarul in fata constiinteiquot;
, din care quot;
se naste ideea de singuratate, opusa umilintei si lasitatii, este o cultivare a interioritatii, o autoanalizare si cultivare a lui quot;
a fostquot;
pentru a moraliza prezentul quot;
(M.Iorgulescu)Regasim in eroina romanului eternul feminin, acel etern si acel feminin, in care pulseaza puternic eterna enigma a sexului frumos. Si iata ca femeia nu este totdeauna sexul slab, din contra, se poate manifesta puternic, quot;
in absenta stapanilorquot;
. Ei, barbatii, care ar trebui sa fie cei tari si sa stapaneasca viata, prin energia lor, vor trebui elogiati concret de scriitor, in alt roman, care s-ar putea numi, antitetic, quot;
Prezenta stapanilorquot;
sau simplu - quot;
Barbatiiquot;
. <br />Autorul nu vrea sa realizeze o literatura a cuplurilor, ci, cum noteaza M Iorgulescu, quot;
a destramarii lor, printr-o complicitate a constiintelorquot;
, care risipesc iluzia quot;
realitatii in realitatequot;
, cazand intr-un grotesc tragic.Constituirea perechilor care, in general, esueaza, insinueaza in roman quot;
ideea de geneza, experienta si ratarequot;
, in dorinta fiilor, a tinerei generatii, de a-si construi o biografie independenta refuzand orice autoritate, facandu-si si aparan-si idealul. Creator de personaje memorabile se dovedeste autorul si in cea de a treia naratiune - quot;
Copii (Oglinzile carnivore)quot;
- care devine quot;
un fragment de psihologie abisala de o exceptionala precizie a analizei (E. Simion).Despre copilul cu numele Herbert se vorbeste, fugitiv si in quot;
Femeiquot;
. E.B. il cunoscuse intr-o vara in vacanta si peste ani ii apare in vis, intalnindu-se intr-un camp infloritSi in cazul acestui baietel ce pare copil ca toti copiii, sociabil, dornic dejoaca, scriitorul ne face cunoscuta atitudinea sa generala de fortare a limitelor. Herbert traieste, la cei 10 ani ai sai, toate dramele existentiale: plictiseala, spaima, curajul. Subiectul - desi nu exista propriu-zis, un subiect, urmeaza o a treia tema a prozatorului: tema energiilor morale, prezentata si in 'Franciscaquot;
si cunoscuta in literatura universala (Dostoievski, Thomas Mann sa). Autorul ne conduce spre metafora subtitlului quot;
si nimic nu se pierde din fata ochilor rotunzi si negrii (ai lui Herbert - n.n.), lipsiti de expresie si de personalitate, semanand cu niste hiperslefuite oglinzi, oglinzi miraculoase insa oglinzi care rup si smulg imagini din realitatea armonioasa a lunii, oglinzi care devora, oglinzi carnivorequot;
. Baiatul acesta, care din plictiseala si din dorinta de a sfida uratul, ucide, fara nici un gand bun sau rau, puii golasi din cuibul de randunica se poate ridica nebanuit, la o meditatie matura asupra existentei: si cel mai drag om, tatal lui, va trebui, nu peste mult, sa disparaMetaforic, copiii sunt, pentru fiecare timp si spatiu, niste oglinzi care devora sugerand, reflectarea dramei, a suferintelor prin care cel ce intra in viata va trebui sa le traiasca Fiecare existenta este, la urma urmelor, o noua si, de cele mai multe ori, o brutala experienta de viata. <br />Personajele moderne sunt supuse unei demistificari totale, intr-un proces de implicare afectiva intr-o viata sociala dezastruoasa, iar relatia cu lumea exterioara sta sub semnul multiplicarii starilor interioare negative si al unei tensiuni continue.<br />