Acordul de la münchen

1,207 views
1,118 views

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,207
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Acordul de la münchen

  1. 1. Acordul de la München (cehă: Mnichovská dohoda; slovacă: Mníchovská dohoda; germană: MünchnerAbkommen; franceză: Accords de Munich; italiană: Accordi di Monaco; engleză: Munich Agreement) a fost oînț elegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) careaparț inea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniț ă a Cehoslovaciei ș i era locuită înprincipal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferinț ă care a avut loc în München, Germania, deputerile mari ale Europei, fără ca reprezentanț ii Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciatca fiind o încercare eș uată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore aledimineț ii de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinț ei a fost acela de a discutaviitorul Sudetenland faț ă de pretenț iile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat deGermania Nazistă, de Franț a,Marea Britanie ș i Italia. Sudetenland avea o importanț ă strategică imensăpentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniț ei, ca ș i foartemulte dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie ș i Franț a au dat Sudetenland Germaniei, auautorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie.Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferinț ă, cehii ș i slovacii numesc uneori Acordul de laMünchen, Dictatul de la München. Termenul Trădarea de la München este de asemenea folosit pentru căalianț a militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franț a nu a fost respectată. În prezent, actul este numitsimplu Acordul de la München (Mnichovská dohoda).Fundal istoricCererile privind autonomia Regiunii Sudeț ilorDin 1918 până în 1938, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, mai mult de 3 milioane de persoane deorigine germană trăiau în partea cehă a noului stat Cehoslovacia.Liderul pro-nazist al Regiunii Sudete, Konrad Henlein, i-a oferit lui Hitler Partidul German al Sudeț ilor ca agental campaniei acestuia. Henlein s-a întâlnit cu Hitler la Berlin pe 28 martie 1938, unde a fost instruit săformuleze cereri inacceptabile pentru guvernul cehoslovac condus de preș edintele Edvard Beneš. Pe 24aprilie, Partidul German al Sudeț ilor a emis Decretul de laCarlsbad, solicitând autonomia Regiunii Sudete ș ilibertatea de a exprima ideologia nazistă. Dacă solicitările lui Henlein ar fi fost acceptate, atunci RegiuneaSudetă putea să se alăture singură Germaniei Naziste.Presiunea asupra guvernului cehoslovacDupă ce lui Hitler i s-a făcut prima concesie, guvernele francez ș i britanic s-au străduit să evite războiul cuorice preț . Guvernul francez nu a dorit să înfrunte Germania Nazistă de unul singur ș i a urmat guvernulbritanic ș i pe premierul acestuia, Neville Chamberlain. Chamberlain a crezut că nemulț umirile germanilor dinRegiunea Sudetă erau justificate ș i că intenț iile lui Hitler erau limitate. Marea Britanie ș i Franț a aurecomandat aș adar Cehoslovaciei să accepte cererile naziș tilor. Beneš a rezistat ș i, pe 2 mai, o mobilizare
  2. 2. parț ială era în curs de desfăș urare ca răspuns la posibila invazie germană. Zece zile mai târziu, Hitler asemnat o directivă secretă pentru un război împotriva Cehoslovaciei care urma să înceapă nu mai târziu de 1octombrie.În acelaș i timp, guvernul britanic a pretins ca Beneš să ceară un mediator. Pentru că nu voia ca relaț iileguvernului său cu Europa de Vest să fie afectate, Beneš a acceptat. Britanicii l-au numit peLord Runciman pecare l-au instruit să îl convingă pe Beneš să fie de acod cu un plan acceptabil pentru germanii sudeț i. Pe 2septembrie, Beneš a trimis Al patrulea plan, aprobând aproape toate cererile din Acordul de la Munchen. Cuscopul de a împiedica ajungerea la un acord, pe 7 septembrie, Partidul German al Sudeț ilor a organizatdemonstraț ii care au provocat intervenț ia forț elor de poliț ie înOstrava. Partidul German al Sudeț ilor aîntrerupt negocierile pe 13 septembrie după care au urmat violenț ele ș i perturbările. În timp ce armatacehoslovacă încerca să restaureze ordinea, Henlein a plecat în Germania ș i pe 15 septembrie a emis oproclamaț ie solicitând anexarea Regiunii Sudete de către Germania.În aceeaș i zi, Hitler s-a întâlnit cu Chamberlain ș i a cerut preluarea rapidă a Regiunii Sudete de al TreileaReich sub ameninț area războiului. Cehii, aș a cum a pretins Hitler, îi masacrau pe germani. Chamberlain aprezentat cererea guvernelor britanic ș i francez; ambele au acceptat. Guvernul cehoslovac a rezistat,argumentând că propunerea lui Hitler va ruina economia naț ională ș i va duce la punerea întregii Cehoslovaciisub controlul Germaniei. Marea Britanie ș i Franț a au emis un ultimatum, oferind o garanț ie din parteaFranț ei condiț ionată de acordul Cehoslovaciei. Pe 21 septembrie, Cehoslovacia a capitulat. Oricum, în ziuaurmătoare, Hitler a formulat cereri noi, insistând ca solicitările etnicilor germani din Polonia ș i Ungaria să fiesatisfăcute.Capitularea Cehoslovaciei a precipitat o izbucnire de indignare naț ională. În marș uri ș i demonstraț ii, cehii ș islovacii au cerut un guvern militar puternic care să apere integritatea statului. Un nou guvern, condus degeneralul Jan Syrový, a fost numit pe 23 septembrie ș i a fost emis un decret de mobilizare generală. ArmataCehoslovacă, modernă ș i posedând un excelent sistem de fortificaț ii la frontieră, era pregătită deluptă.Uniunea Sovietică a anunț at că doreș te să intervină în favoarea Cehoslovaciei. Totuș i, Beneš a refuzatsă intre în război fără sprijinul puterilor vestice.Pe 28 septembrie, Chamberlain l-a invitat pe Hitler la o conferinț ă. În ziua următoare Hitler s-a întâlnit laMünchen cu ș efii guvernelor din Franț a, Italia ș i Marea Britanie. Guvernul cehoslovac nu a fost nici invitat,nici consultat.Soluț ionarea problemeiSuccesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München:1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938).
  3. 3. 2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populaț iei de origine poloneză ocupată de armatacehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938).3. Ungaria ocupă regiunile de graniț ă (treimea sudică aSlovaciei) ș i sudul Regiunea Transcarpatia cu populaț ieminoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena(noiembrie 1938).4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia (care a devenit autonomă din octombrie 1938).5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numitProtectoratul Boemiei ș i Moraviei.6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german.S-a ajuns la un acord pe 29 septembrie, iar pe 30 septembrie 1938, la ora unu ș i jumătate noaptea[1],AdolfHitler, Neville Chamberlain, Benito Mussolini ș i Édouard Daladier au semnat Acordul de la München. Acordul afost anunț at oficial de Mussolini, deș i, de fapt, planul aș a numit italian fusese pregătit de ministerul deexterne german. Era aproape identic cu propunerea făcută la Godesberg: armata germană urma să ocupe înîntregime Regiunea Sudetă până la 10 octombrie ș i o comisie internaț ională urma să decidă viitorul zonelorcare constituiau obiectul disputei.Cehoslovacia a fost informată de Franț a ș i de Marea Britanie că ar putea să se opună Germaniei de unasingură sau să accepte anexarea regiunii. Guvernul cehoslovac, înț elegând că o luptă solitară cu naziș tii erafără speranț ă, a capitulat (pe 30 septembrie) ș i a fost de acord să se supună acordului. Aranjamentul a datGermaniei Regiunea Sudetă începând cu 10 octombrie ș i controlul „de facto” asupra restului Cehoslovaciei câttimp Hitler a promis să nu meargă mai departe. Pe 30 septembrie, după ce s-a odihnit, Chamberlain a mers laHitler ș i i-a cerut să semneze un tratat de pace între Regatul Unit ș i Marea Britanie. După ce interpretul luiHitler i-a tradus solicitarea, acesta a fost, în mod fericit, de acord.Pe 30 septembrie, la întoarcerea sa la Londra, Chamberlain a ț inut în faț a mulț imii încântate celebrul săudiscurs "Peace for our time" (pace pentru timpul nostru).Reacț iiDeș i britanicii ș i francezii erau mulț umiț i, ca ș i conducătorii militari naziș ti ș i liderii diplomaț iei germane,Hitler a fost furios. A simț it că a fost forț at de diplomaț ii ș i de generalii săi să acț ioneze ca un politicianburghez. A exclamat nervos curând după întâlnirea cu Chamberlain: „Domnilor, aceasta a fost prima meaconferinț ă internaț ională ș i pot să vă asigur că va fi ș i ultima”.[2] Atitudinea lui Hitler faț ă de Chamberlain eraacum de dispreț total. Un diplomat britanic din Berlin a fost informat de surse de încredere că Hitler îlconsidera pe Chamberlain ca pe un „băgăcios impertinent care vorbea un jargon ridicol dintr-o democraț iedemodată. Umbrela, care pentru neamț ul de rând era simbolul păcii, a fost pentru Hitler numai un motiv debatjocură”[3] De asemenea, Hitler a fost auzit spunând: „Dacă vreodată acel bătrân nebun se mai amestecă aicicu umbrela lui, am să-l împing pe scări ș i am să sar pe burta lui în faț a fotografilor”[4] Într-unul din discursurilepublice de după conferinț a de la München, Hitler a declarat: „Slavă Domnului că nu avem politicieni cuumbrele în această ț ară”[4].
  4. 4. Stalin a fost ș i el supărat din cauza rezultatelor conferinț ei de la München. Sovietele, care aveau un tratat deajutor militar reciproc cu Cehoslovacia, s-au simț it trădate de Franț a, care avea, de asemenea, un tratat deasistenț ă militară încheiat cu Cehoslovacia. Britanicii ș i francezii, totuș i, au folosit Sovietele mai mult caameninț are împotriva Germaniei. Stalin a ajuns la concluzia că vestul a complotat cu Hitler să cedeze o ț arăcentral europeană naziș tilor, pentru a induce temerea că, în viitor, se va întâmpla acelaș i lucru cu UniuneaSovietică, prin permisiunea ca USSR să fie împărț ită între puterile vestice ș i Axa fascistă. Această convingerea dus la reorientarea politicii externe a Uniunii Sovietice către Germania, care în cele din urmă a avut dreptconsecinț ă semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov în 1939.[5]Cehoslovacii au fost foarte dezamăgiț i de Acordul de la München. Regiunea Sudetă ocupată de Germania,Ceho-Slovacia (aș a cum a fost redenumit statul) a pierdut frontiera uș or de apărat cu Germania ș ifortificaț iile acesteia. Fără acestea, independenț a a devenit mai mult nominală decât reală. De fapt, EdvardBeneš, preș edintele Cehoslovaciei, a cerut armatei să imprime ordinele de marș ș i presei să aș tepte odeclaraț ie de război. Cehoslovacia a pierdut 70% din rezervele de fier ș i oț el, 70% din puterea electrică, 3,5milioane de locuitori ș i faimoasele uzine Škoda în favoarea Germaniei ca rezultat al aplicării acordului. .[6]Sudeț ii au sărbătorit ceea ce ei au văzut ca fiind eliberarea. Războiul părea că fusese evitat.În Germania, decizia a făcut ca o potenț ială revoltă a ofiț erilor superiori împotriva lui Hitler să treacă pe loculdoi. Hotărârea lui Hitler de a continua realizarea planului său de a invada Cehoslovacia în 1938 a provocat ocriză majoră în structura de comandă a armatei germane. Ș eful Statului Major, generalul Ludwig Beck, aprotestat într-o serie lungă de note împotriva începerii unui război pe care Germania îl va pierde ș i i-a cerut luiHitler să amâne războiul plănuit. Hitler a caracterizat argumetele lui Beck împotriva războiului ca „kindischeKräfteberechnugen” („calcule copilăreș ti”). Pe 4 august 1938 a avut loc o întâlnire militară secretă. Beck a cititun raport lung în faț a ofiț erilor adunaț i. toț i au fost de acord că trebuie făcut ceva pentru a împiedicaproducerea unui dezastru. Beck a sperat că vor demisiona cu toț ii, dar nimeni nu ș i-a dat demisia, cuexcepț ia lui Beck. Totuș i, înlocuitorul său, generalul Franz Halder, era un simpatizant al lui Beck ș i,împreună, au conspirat cu câț iva generali din vârful ierarhiei, amiralul Wilhelm Canaris (ș eful serviciului deinformaț ii german) ș i Graf von Helldorf (ș eful poliț iei din Berlin) să îl aresteze pe Hitler în momentul în careacesta va fi dat ordinul de invazie.Totuș i, planul nu ar fi putut fi realizat decât dacă Marea Britanie ș i Franț a ar fi anunț at că vor lupta pentru apăstra Cehoslovacia. Aceasta ar fi ajutat la formarea convingerii populaț iei germane că Germania trebuia săînfrunte o apărare. Au fost trimiș i agenț i în Marea Britanie să îi spună lui Chamberlain despre ataculprogramat asupra Cehoslovaciei ș i despre intenț iile de a-l îndepărta pe Hitler de la putere dacă aceasta seîntâmplă. Britanicii nu au luat mesajul în serios. În septembrie, Chamberalin ș i Daladier au decis să nuameninț e cu un război pentru Cehoslovacia ș i astfel planul de îndepărtare a lui Hitler nu putea fijustificat.[7] Aș adar, Acordul de la München l-a ajutat pe Hitler ș ă-ș i păstreze puterea.
  5. 5. Opinii despre acordDeș i iniț ial reacț ia britanică a fost pozitivă, în parlament, mulț i au calificat evenimentul ca „un gest de om destat”, iar, pe măsură ce populaț ia se aș tepta la un război, reacț ia a devenit ostilă. În ciuda patronajuluifamiliei regale - Chamberlain a fost felicitat ca erou de familia regală ș i a fost invitat în balconul de la PalatulBuckingham înainte să prezinte acordul Parlamentului - opoziț ia a fost prezentă din start; Clement Attleeș iPartidul Laburist, aliat cu facț iunea reacț ionară din Partidul Conservator, s-au opus acordului.În anii care au urmat, Chamberlain a fost criticat pentru rolul jucat în încheierea Acordului de la München -poate cea mai cunoscută critică e aceea din cartea apărută în anul 1949, Guilty Men. O rară luare de poziț ieîn favoarea acordului a venit în timpul războiului, în anul 1944, din partea lui Viscount Maugham, care era laacel moment Lord Cancelar. Maugham a văzut decizia de a înființ a statul Cehoslovac prin includerea unorpopulaț ii numeroase de origine germană ș i maghiară ca fiind un „experiment periculos” în lumina disputeloranterioare ș i a descris Acordul de la München ca fiind în mare măsură o nevoie a Franț ei care trebuia să seelibereze de obligaț iile asumate prin tratate din cauza faptului că era nepregătită pentru război.[8]Daladier a crezut că a înț eles scopurile lui Hitler ș i că acestea erau ameninț ătoare. El le-a spus britanicilor încadrul unei întâlniri care a avut loc la sfârș itul lunii aprilie 1938 că scopul real al lui Hitler este să-ș i asigurepână la urmă „o dominaț ie asupra continentului în comparaț ie cu cu care ambiț iile lui Napoleon erau debile”.A continuat spunând că „astăzi este rândul Cehoslovaciei. Mâine va fi rândul Poloniei ș i României. CândGermania va obț ine petrolul ș i grâul de care are nevoie, se va întoarce împotriva vestului. Cu siguranț ătrebuie să intensificăm eforturile pentru a evita războiul. Dar acest ț el nu va fi atins dacă Marea Britanie ș iFranț a nu vor rămâne unite, intervenind la Praga pentru noi concesii, dar declarând în acelaș i timp că vorgaranta independenț a Cehoslovaciei. Dacă, din contră, puterile vestice vor capitula din nou, nu vor face decâtsă precipite războiul pe care vor să-l evite.”[9] Probabil descurajat de argumentele civililor ș i militarilor dinguvernul francez referitoare la armata nepregătită ș i la situaț ia financiară precară, ca ș i la trauma suferită deFranț a în Primul Război Mondial, la care el a fost martor, Daladier nu a mai insistat pe lângă Chamberalin. Laîntoarcerea în Franț a, Daladier, care credea că va fi întâmpinat cu ostilitate, a fost aclamat. I-a spus atunciasistentului său „Ah, les cons!” (Ah, nebuni!)[10]În 1960, William Shirer, în lucrarea devenită clasică, “Ascensiunea ș i căderea celui de-al Treilea Reich”, aconsiderat că, deș i Hitler nu a blufat cu privire la intenț ia sa de a invada Cehoslovacia, aceasta ar fi fost înstare să opună o rezistenț ă semnificativă. El a opinat că Marea Britanie ș i Franț a aveau suficiente resurse înceea ce priveș te apărarea antiaeriană pentru a evita bombardamente grave asupra Londrei ș i asupraParisului ș i ar fi putut să ducă un război rapid ș i victorios împotriva Germaniei.[11] William Shirer îl citează peChurchil când spune că Acordul de la München a însemnat că “Marea Britanie ș i Franț a erau într-o poziț iemult mai rea în comparaț ie cu Germania lui Hitler.”[11]Consecinț ele Acordului de la München
  6. 6. Pe 5 octombrie, Beneš ș i-a dat demisia din funcț ia de preș edinte al Cehoslovaciei, înț elegând cădestrămarea Cehoslovaciei a fost un „fapt împlinit”. După izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial, aformat un guvern cehoslovac în exil la Londra.Primul arbitraj de la VienaLa începutul lunii noiembrie 1938, ca urmare a Primului arbitraj de la Viena, rezultat din aplicarea Acordului dela München, Cehoslovacia (ș i mai târziu Slovacia), după ce nu a reuș it să negocieze o soluț ie de compromiscu Ungaria ș i cu Polonia, a fost forț ată de Germania ș i de Italia să cedeze sudul Slovaciei (o treime dinteritoriul slovac) Ungariei, în timp ce Polonia a câș tigat alte părț i mici din teritoriu curând după aceea.Ca urmare a Primului arbitraj de la Viena, Boemia, Moravia ș i Silezia au pierdut aproximativ 38% din totalulteritoriilor lor în favoarea Germaniei, cu 3,2 milioane de locuitori de origine germană ș i 750.000 de locuitoricehi. Ungaria a primit 11.882 km² în sudul Slovaciei ș i în sudul Ruteniei; conform recensământului din anul1941, aproximativ 86,5% din locuitorii acestor teritorii erau de origine maghiară. Între timp, Polonia a anexatoraș ul Český Těšín cu regiunea Zaolzie din jurul acestuia (aproximativ 906 km², 250.000 de locuitori, 36% dinpopulaț ie fiind de origine poloneză)[12]) ș i două zone minore de graniț ă din Slovacia, mai precis înregiunile Spiš ș i Orava(226 km², 4280 de locuitori, numai 0,3% polonezi).Curând după încheierea Acordului de la München, 115.000 locuitori cehi ș i 30.000 de germani s-au refugiat înteritoriul care mai rămăsese din Cehoslovacia. Conform Institutului de Asistenț ă pentru Refugiaț i, numărultotal de refugiaț i era de 150.000 de persoane la data de 1 martie 1939.[13]Pe 4 decembrie 1938, au avut loc alegeri în Sudetenland, iar 97,32% din populaț ia adultă a votat cu NSDAP.Aproape o jumătate de milion de germani din Regiunea Sudetă s-au înrolat în Partidul Nazist ceea ce însemna17,34% din populaț ia germană din Sudetenland (media deț inută de NSDAP în Germania Nazistă era de7,85%). Aceasta a însemnat că Sudetenland era „cea mai pro-nazistă” regiune din Al Treilea Reich.[14] Întrucâtvorbeau limba cehă, mulț i germani din Regiunea Sudetă au fost angajaț i în administraț ia ProtectoratuluiBoemiei ș i Moraviei, precum ș i în organizaț ii naziste (Gestapo). Cel mai cunoscut a fost Karl Hermann Frank:general SS ș i de poliț ie ș i secretar de stat în Protectorat.Ocuparea a ceea ce mai rămas din CehoslovaciaGermania a declarat că încorporarea Austriei de către Reich a dus la crearea unei frontiere comune cuCehoslovacia, iar această situaț ie crea un pericol mare pentru securitatea germană prin posibilitatea caGermania să fie încercuită de puterile vestice.[15] În 1937, Wehrmacht-ul a formulat un plan numit Operaț iuneaVerde (Fall Grün) pentru invadarea Cehoslovaciei.[16] care a fost însă aplicat ca Operaț iunea Sud-Est pe 15martie 1939.Pe 14 martie, Slovacia s-a desprins de Cehoslovacia ș i a devenit un stat separat, pro-nazist. În ziuaurmătoare, Rutenia Carpatică ș i-a proclamat independenț a, dar după trei zile a fost complet ocupată de
  7. 7. Ungaria. Preș edintele cehoslovac, Emil Hácha s-a dus la Berlin ș i a fost obligat să semneze actul deacceptare pentru ocuparea părț ii rămase din Boemia ș i Moravia. Predicț iile lui Churchil s-au împlinit cândgermanii au intrat în Praga ș i au ocupat restul ț ării, care a fost transformată în Protectoratul Boemiei ș iMoraviei.Între timp, în Marea Britanie a crescut îngrijorarea că Polonia (acum substanț ial înconjurată de posesiunigermane) va deveni următoarea ț intă pentru expansiunea nazistă, ceea ce s-a ș i întâmplat, aparent prindisputa asupra Coridorului Polonez ș i asupra Oraș ului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianț emilitare anglo-poloneze ș i la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire laCoridorul polonez ș i la statutul oraș ului Danzig.Prim-ministrul Chamberlain s-a simț it trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziș ti ș i a înț eles căpolitica sa de satisfacere a pretenț iilor lui Hitler a eș uat, astfel că a început să se opună naziș tilor. Printrealtele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe picior de război. Franț a a făcut acelaș i lucru cu propriaarmată. Italia s-a văzut ameninț ată de flotele britanice ș i franceze ș i a început propria invazie a Albaniei înaprilie 1939. Deș i nicio acț iune imediată nu a urmat, Al Doilea Război Mondial a început oficial o datăcu invadarea Poloniei pe 1 septembrie.Potenț ialul industrial ș i echipamentele militare, deloc neglijabile, ale fostei Cehoslovacii au fost absorbite deAl Treilea Reichcei care i-au facut lui Hitler aceste concesii, au fost niste naivi in ale politicului sa creada ca aceasta oferta teritorialava fi ultima si cea care va asigura pacea in Europa. Mai mult as inclina sa cred ca au facut-o din lipsa unui simt alrealitatii. Indirect a fost si o lovitura data Romaniei, membra a Micii Intelegeri, care la acea data a incetat sa maiexiste.

×