Your SlideShare is downloading. ×
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Grile fkt
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Grile fkt

1,936

Published on

0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,936
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
83
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. TESTE GRILĂ FIZIOKINETOTERAPIE 2006 TESTE GRILĂ EVALUAREA ÎN KINETOTERAPIE TEMA 1. BILANŢUL ARTICULAR UTILIZAT ÎN CADRUL EVALUĂRII DEFICITULUI FUNCŢIONAL Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Editura AGORA, Craiova, 1999, pag 43-75. 1. e. Aprecierea amplitudinii de mişcare articulară se poate realiza: a. b. c. d. e. goniometric radiologic fotografic prin firul cu plumb subiectiv, prin unghiuri imaginare Corect: a, b, d 5. Valoarea mobilităţii unei articulaţii poate fi comparată cu: a. b. c. d. e. cea a articulaţiei simetrice la nivelul membrelor valoarea standard valoarea generală a mobilităţii pe anumite tipuri de patologii cea a articulaţiilor supraiacente cea a articulaţiilor subiacente c. d. e. 6. b. c. d. e. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului cervical aprecierea amplitudinii de mişcare a piciorului aprecierea amplitudinii de mişcare a şoldului aprecierea amplitudinii de mişcare a pronaţiei şi supinaţiei aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului dorso-lombar Care sunt mişcările proprii ale umărului: a. b. c. d. e. Selectaţi cazurile în care se folosesc poziţii de start preferenţiale, altele decât poziţia zero de testare articulară: a. Selectaţi enunţurile adevărate incluse în regulile generale ale bilanţului articular: a. b. c. d. cotul şi genunchiul nu au mişcări de extensie relaxarea şi instruirea pacientului aşezarea pacientului în poziţia preferată de acesta aplicarea goniometrului pe partea externă a articulaţiei testate(cu excepţia supinaţiei) antepulsie retropulsie extensie ridicare coborâre Corect: a, b, d, e 7. Cum se apreciază amplitudinea mişcărilor proprii ale umărului: a. b. c. d. e. Corect: b, c, d 4. deformarea articulară modificările de temperatură ale tegumentului supraiacent deviaţiile în ax tonusul muscular forţa musculară Corect: a, b, c Corect: a, b 3. Ce alte elemente, în afara amplitudinii de mişcare se apreciază la examenul obiectiv al unei articulaţii: a. b. Corect: a, b, d, e 2. aplicarea goniometrului în poziţie cât mai comodă pentru pacient goniometric cu ajutorul firului cu plumb prin măsurarea distanţei în centrimetri prin măsurarea distanţei în milimetri prin raportarea la valorile umărului opus Corect: c 8. Care afirmaţii sunt adevărate pentru aprecierea mobilităţii scapulo- humerale: a. b. c. d. e. abducţia şi adducţia se realizează în plan frontal anteducţia se realizează în plan sagital rotaţiile se realizează în jurul unui ax orizontal rotaţiile se realizează în plan orizontal anteducţia se realizează în plan frontal
  • 2. Corect: a, b, d 9. Pentru măsurarea abducţiei în articulaţia scapulo- humerală, goniometrul se plasează: a. b. c. d. e. cu braţul fix pe linia axilară posterioară cu braţul fix pe linia axilară medie cu braţul mobil pe faţa posterioară a braţului cu braţul mobil pe faţa medială a braţului indiferent, astfel încât pacientul să aibă o poziţie comodă 14. Mişcarea de pronosupinaţie este realizată de articulaţiile: a. b. c. d. e. radiocubitală superioară radiocubitală inferioară humero-cubitală radio-carpiană toate articulaţiile de la nivelul antebraţului Corect: a, b 15. Mişcarea de supinaţie este mişcarea de: Corect: a, c 10. Pentru măsurarea rotaţiilor în articulaţia scapulo-humerală: a. b. c. d. e. goniometrul se plasează cu braţul fix orizontal goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia mediană a feţei mediale a antebraţului goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia mediană a feţei posterioare a antebraţului pozitia 0 este în şezând pozitia 0 este în decubit dorsal Corect: a, c, e 11. Care enunţuri sunt false despre amplitudinea mişcărilor în articulaţia scapulo- humerală: a. b. c. d. e. abducţia 180º extensia (retroducţia) 30º rotaţia internă 70º rotaţia externă 90º flexia 180º Corect: b, c 12. Care este poziţia de start pentru goniometria flexiei cotului: a. b. c. d. e. poziţia şezând cu braţul întins în decubit dorsal cu cotul în extensie completă în ortostatism cu cotul în extensie completă în decubit ventral cu cotul în extensie completă poziţia şezând cu braţul flectat Corect: b, c 13. Care afirmaţii sunt adevărate, referitor la bilanţul articular al cotului: a. b. c. d. e. la femei se poate întâlni cubitus varus fiziologic extensia nu e posibilă din poziţia anatomică la femei şi copii cu hiperlaxitate ligamentară poate fi o hiperextensie de 5º-10º flexia activă are o amplitudine de 145º flexia activă are o amplitudine de 180º Corect: b, c, d a. b. c. d. e. rotaţie spre interior orientare a palmei în sus rotaţie internă a pumnului orientare a palmei în jos orientarea palmei cu policele la zenit Corect: b 16. Cum se poziţionează goniometrul pentru aprecierea pronaţiei: a. b. c. d. e. braţul fix pe faţa palmară a pumnului, paralel cu humerusul braţul fix pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu humerusul braţul mobil de-a lungul stiloidelor braţul mobil de-a lungul metacarpianului 3 braţul mobil de-a lungul metacapianului 1 Corect: b, c 17. Complexul articular al pumnului este format din: a. b. c. d. e. articulaţia mediocarpiană articulaţia radio-carpiană articulaţia carpo-metacarpiană articulaţia metacarpo-falangiană articulaţiile interfalangiene Corect: a, b 18. Care mişcări sunt posibile la nivelul pumnului: a. b. c. d. e. flexia şi extensia înclinarea cubitală şi deviaţia radială abducţia şi adducţia rotaţie pasivă circumducţia Corect: a, b, c, e 19. Selectaţi enunţurile adevărate în legătură cu bilanţul articular al articulaţiilor metacarpofalangiene: a. flexia activă are o amplitudine de 90º
  • 3. b. c. d. e. flexia independentă a degetelor din art. MCF este ajutată de ligamentul palmar lateralitatea este mişcarea de abducţie şi adducţie a degetelor 2-5 faţă de axa ce trece prin medius lateralitatea are o amplitudine de 15º-20º nu se realizează circumducţie Corect: a, c, d 20. Care enunţuri sunt false, privind bilanţul articulaţiei trapezoido- metacarpiene: a. b. c. d. e. abducţia se realizează în planul palmei flexia se realizeze într-un plan perpendicular pe planul palmei flexia are 15º abducţia are 60º-70º participă la mişcarea de opozabilitate Corect: a, b TEMA NR. 2. Bilanţul muscular al membrului inferior Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit. AGORA, Craiova,1999, pag 76-79, 105-120. 21. Care sunt condiţiile obligatorii pentru realizarea unui bilanţ muscular: a. b. c. d. e. să preceadă bilanţul articular pozitionarea corectă a pacientului asigurarea unui microclimat de confort termic înregistrarea valorilor în sistem internaţional 0-5 pacient cooperant b. c. d. e. muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar forţa e insuficientă să deplaseze segmentul pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie muşchiul nu prezintă contracţii muşchiul deplasează segmentul doar pe o anumit sector de mobilitate articulară în plan antigravitaţional muşchiul deplasează segmentul în plan antigravitaţional Corect: b, c, d, e Corect: b 22. Selectaţi afirmaţiile adevărate, privind obiectivele bilanţului muscular: a. b. c. d. e. realizarea unui diagnostic neurologic realizarea unui diagnostic funcţional corect evaluarea corectă a amplitudinii de mişcare pentru stabilirea prognosticului funcţional alcătuirea şi evaluarea programului de recuperare aprecierea end-feel 25. Regulile bilanţului muscular, în sistemul 0-5, prevăd: a. b. c. Corect: a, b, d d. 23. Care sunt posibilele erori care pot sa apară în cursul bilanţului muscular: a. b. c. d. e. substituţie musculară limitarea amplitudinii de mişcare variaţiile forţei musculare funcţie de vârstă, sex, gradul de antrenament variaţiile forţei musculare funcţie de patologia locală facilitarea amplitudinii de mişcare Corect: a, c 24. Ce semnifică valoarea 1 a forţei musculare: a. muşchiul se contractă, deplasând segmentul pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie e. poziţionarea corectă pentru mişcările realizate antigravitaţional pentru forţa 3, 4, 5 stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv pentru aprecierea forţelor 3-5, rezistenţa se opune în treimea distală a segmentului spre capătul cursei de mişcare stabilizarea regiunii proximale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este deplasat de muşchiul respectiv Corect: a, c, d 26. Care sunt muşchii care realizează abducţia şoldului: a. b. c. d. e. fesierul mijlociu fesierul mic iliac fesierul mare tensorul fasciei late Corect: a, b, e
  • 4. 27. Selectaţi enunţurile greşite în ce priveşte testarea muşchiului psoasiliac: a. b. c. d. e. poziţia FG de testare este cu pacientul în decubit heterolateral cu genunchiul în flexie se stabilizează bazinul se execută flexia coapsei cu genunchiul flectat poziţia AG este cu pacientul în decubit ventral pentru forţa 3,4,5 se opune rezistenţă în treimea distală a coapsei pe faţa anterioară Corect: a, c, d 32. Care sunt muşchii care realizează flexia dorsală apiciorului: a. b. c. d. e. Corect: a, c, d 28. Ce muşchi realizează rotaţia externă a şoldului: a. b. c. d. e. psoas obturator intern şi extern gemen superior şi inferior piramidal şi pătrat femural tensor fascia latae gambierul anterior gambierul posterior extensor propriu al halucelui lungul peronier extensor comun al degetelor Corect: a, c, e 33. Mişcarea de inversie a piciorului este realizată de următorii muşchi: a. b. c. d. e. gemenul intern gambierul posterior lumbricali extensor comun al degetelor flexorul comun al degetelor Corect: b, c, d 29. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor adductori ai şoldului: a. b. c. d. e. poziţia FG este cu pacientul în decubit dorsal cu ambele membre inferioare în abducţie şi cu genunchii în extensie se stabilizează pelvisul pentru F1 se palpează muşchii pe faţa anterioară a coapsei pentru F2 se palpează muşchii pe faţa laterală a coapsei se identifică contracţii pentru valoarea 1 la palparea muşchilor pe faţa posterioară a coapsei Corect: a, b 30. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor rotatori interni ai şoldului: a. b. c. d. e. se stabilizează pelvisul poziţia FG este în decubit dorsal cu membrul inferior de testat cu şoldul şi genunchiul flectate la 90 grade din FG, valoarea este 2 dacă face rotaţia internă a coapsei, deplasând gamba spre exterior în AG se opune rezistenţă în treimea distală a feţei interne a gambei se stabilizează gamba Corect: b, c, d 31. Care sunt muşchii care realizează flexia gambei: a. b. c. d. e. biceps femural drept anterior semitendinos semimembranos cvadriceps Corect: b 34. Mişcarea de eversie este realizată de următorii muşchi: a. b. c. d. e. scurtul peronier lungul peronier pedios extensor al halucelui extensor comun al degetelor Corect: a, b 35. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului triceps sural: a. b. c. d. e. realizează flexia dorsală a piciorului se stabilizează gamba se stabilizează genunchiul poziţia FG este în decubit homolateral, cu genunchiul flectat şi piciorul în poziţie neutră se opune rezistenţă în treimea distală a piciorului pe faţa plantară Corect: b, d, e 36. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului cvadriceps: a. b. c. d. e. este alcătuit din: dreptul anterior, vastul intern, vastul extern şi vastul intermediar în timpul testării se stabilizează pelvisul în timpul testării se stabilizează coapsa poziţia FG este în decubit homolateral cu genunchiul flectat la 90º poziţia AG este în decubit ventral cu genunchiul flectat Corect: a, c, d
  • 5. 37. Următoarele afirmaţii sunt corecte cu o excepţie. Care este aceasta: a. b. c. d. e. muşchii ischiogambieri fac flexia gambei poziţia AG pentru cvadriceps este în şezând la marginea planului de testare cu picioarele atârnate pentru muşchiul gambier posterior se opune rezistenţă pe marginea externă a piciorului pentru muşchiul iliopsoas se opune rezistenţă pe faţa anterioară a coapsei în treimea distală muşchiul iliopsoas face flexia coapsei pe bazin 38. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor abductori ai şoldului: a. b. c. d. e. Corect: c se stabilizează pelvisul poziţia FG este în decubit dorsal cu genunchiul flectat poziţia AG este în decubit heterolateral cu genunchiul extins pentru membrul testat şi cu şoldul şi genunchiul membrului de sprijin flectate se palpează muşchii (pentru forţa 1) pe faţa anterioară a coapsei se palpează muşchii (pentru forţa 2) pe faţa laterală a coapsei Corect: a, c TEMA NR. 3 EVALUAREA ALINIAMENTULUI ŞI POSTURII ORTOSTATICE Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit. AGORA, Craiova,1999, pag 125-128. 39. Care sunt factorii care influenţează postura şi aliniamentul segmentelor corpului: a. b. c. d. e. ereditatea alimentaţia obişnuinţa ( posturi vicioase) afecţiuni ale aparatului locomotor boli generale ale organismului 42. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din spate, pentru înclinările laterale: a. b. c. d. e. apofiza spinoasă C7 trohanter pliul interfesier pe marginea axilară a omoplatului între condilii interni ai genunchilor Corect: a, c, d, e 40. Care sunt elementele care intervin în aspectul general morfologic al corpului: a. b. c. d. e. atitudinea corpului creşterea în raport cu vârsta şi sexul dezvoltarea organismului raportat la caracteristicile vârstei şi sexului forţa musculară rezistenţa musculară Corect: b, d 43. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din lateral, pentru înclinările sagitale: a. b. c. d. e. anterior de umăr lateral de trohanter de-a lungul liniei albe medial de condilii interni femurali la nivelul liniei Chopart Corect: a, b, c Corect: c, d 41. Poziţia ortostatică se evaluează prin: a. b. c. d. e. aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi sagital cu firul cu plumb măsurarea înălţimii şi a taliei şezând evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral şi din spate aprecierea liniei gravitaţiei în plan orizontal cu firul cu plumb aprecierea liniei gravitaţiei în plan oblic cu firul cu plumb Corect: a, c 44. La examinarea din faţă se pot aprecia: a. b. c. d. e. linia mamelonară linia spinelor scapulare linia spinelor iliace antero-superioare genu recurvatum halus valgus Corect: a, c, e 45. La examinarea din lateral se pot întâlni următoarele modificări patologice: a. b. genu valgum genu flexum
  • 6. c. d. e. cifoză dorsală accentuată hipolordoză lombară picior plat Corect: b, c, d, e 46. La examinarea din posterior se pot întâlni următoarele modificări patologice: a. b. c. d. e. atitudine scoliotică scolioză structurală flexum de şold picior var picior scobit Corect: a, b, d 47. La examinarea din spate se pot aprecia: a. b. c. d. e. linia tendoanelor ahiliene linia spinelor scapulare bolta longitudinală a piciorului bolta orizontală a piciorului relieful genunchiului Corect: a, b
  • 7. TESTE GRILĂ ELECTROTERAPIE Bibliografie 1. Rădulescu A.: Electroterapia, Editura Medicala, Bucureşti, 1993. 2. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995 1. După natura particulelor încărcate electric, curentul electric poate fi: a. b. c. d. e. de conducţie de convecţie de conversie de deplasare de polaritate sau molecular Corect: b, d 6. a. b. c. d. e. Corect: a, b, d, e 2. Intensitatea curentului electric: a. b. c. d. e. reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de timp reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de suprafaţă se măsoară în amperi se măsoară în volţi se măsoară în amperi/m2 7. d. e. soluţiile electrolitice sângele fanerele umorile aponevrozele 8. în circuit continuu se măsoară în ohmi în circuit continuu se măsoară în volţi în circuit alternativ poartă numele de impedanţă este invers proporţională cu intensitatea curentului este direct proporţională cu intensitatea curentului Corect: a, c, d 5. Masa de substanţă depusă la un electrod: a. b. c. d. e. Rezistenţa electrică: a. b. c. d. e. 1 volt este: a. b. c. d. e. puterea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor tensiunea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor =1 amper x 1 hertz =1 amper x 1 ohm =1 watt x 1 joule sisteme omogene solide, lichide sau gazoase constituite din cel puţin două substanţe constituite din substanţe care îşi păstrează individualitatea chimică formate dintr-un solvent şi un dizolvant formate dintr-un solvent şi un dizolvat Corect: a, c, d, e Corect: a, b, d 4. Soluţiile sunt: a. b. c. Structuri foarte bune conducătoare de curent din corpul omenesc sunt: a. b. c. d. e. determină efecte calorice determină scăderea rezistenţei determină efecte luminoase determină scăderea conductibilităţii determină efecte electromagnetice Corect: a, c, e Corect: a, c 3. Transformarea energiei electrice în alte forme de energie: rezultă din Legea I a lui Faraday este proporţională cu cantitatea de electricitate rezultă din Legea a II-a a lui Faraday este proporţională cu echivalentul electrochimic este invers proporţională cu echivalentul electrochimic Corect: a, b, d 9. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a. b. c. d. e. un ţesut este un conductor uniform cu cat un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai mică pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului este egală cantitatea cea mai mare de curent trece prin zonele ce opun rezistenţa cea mai mică conductibilitatea electrică a unui ţesut este direct proporţională cu conţinutul lui în apă Corect: b, d, e
  • 8. 10. Masa de substanţă depusă la un electrod: a. b. c. d. e. rezultă din Legea I a lui Faraday este proporţională cu cantitatea de electricitate rezultă din Legea a II-a a lui Faraday este proporţională cu echivalentul electrochimic este invers proporţională cu echivalentul electrochimic Corect: a, b, d 11. Care sunt calităţile stimulului electric pentru a declanşa o excitaţie ? a. b. c. d. e. intensitate maxim suportabilă intensitatea să fie egală cu timpul să acţioneze un anumit timp minim intensitate sub prag, timp de 1 minut intensitatea sa depăşească “pragul” Corect: a, b, c 16. Ce este restituţia? (refacerea potenţialului de repaus) a. b. c. d. e. Corect: a, c, e 17. Stimularea electrică se produce astfel: a. b. Corect: c, e 12. Potenţialul de repaus este determinat de: a. b. c. d. e. raportul Na+ extracelular/ intracelular de 12/1 raportul Na+ intracelular/extracelular de 12/1 raportul K+ extracelular/ intracelular de 1/38 raportul K+ intracelular/extracelular de 1/38 raportul Na+/ K+ egal cu 1 c. d. e. 18. Ce semnificaţie are electrotonusul ? a. b. a. b. c. d. e. migrarea masivă a Na+ dinspre exteriorul spre interiorul membranei creşterea foarte mare a permeabilităţii pentru K+ viteza de migrare transmembranară a Na+ este de 7 ori mai mare decât cea a K+ reducerea potenţialului de repaus la -65mV declanşarea potenţialului de acţiune Corect: a, c, d, e 14. Ce reprezintă reobaza ? a. b. c. d. e. intensitatea minimă necesară declanşării excitaţiei permeabilitatea celulară intensitatea “prag” potenţialul de acţiune al celulei pozitivitatea crescută din interiorul membranei Corect: a, c 15. Ce este repolarizarea ? a. b. c. d. e. procesul de revenire la potenţialul de membrană inactivarea mecanismului de transport al sodiului creşterea fluxului de ieşire a K+ din celulă creşterea fluxului de intrare a K+ în celulă modificarea durează 19 ms la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă scurtă de timp la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă lungă de timp la intensitate sub valoarea “prag“ la intensitate peste valoarea “prag“ la intensităţi mari ale curentului în timp prelungit Corect: a, d Corect: a, c 13. Stimularea membranei celulare permite următoarele: prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar iese din celulă prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar intră în celulă prin pompa de ioni, K+ se reîntoarce în celulă prin pompa de ioni, K+ iese din celulă refacerea potenţialului de repaus de –80 mV c. d. e. modificările caracteristice ale proprietăţilor fizice ale ţesuturilor determinate de sensul curentului modificările caracteristice ale proprietăţilor fiziologice ale ţesuturilor determinate de sensul curentului catelectrotonusul semnifică creşterea excitabilităţii tisulare (la catod) pragul de excitabilitate este mai coborât la catod excitaţia la catod este la deschiderea circuitului Corect: a, b, c, d 19. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se face prin: a. b. c. d. e. închiderea unui curent continuu aplicarea unui stimul dreptunghiular aplicarea unui stimul subliminal aplicarea impulsurilor de curent “în treaptă“ aplicarea unui stimul triunghiular Corect: a, b 20. Parametrii electrofiziologici uzuali sunt: a. b. c. d. e. temperatura reobaza timpul util cronaxia cronofagia Corect: b, c, d
  • 9. 21. Condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea electrică sunt: a. b. c. d. e. intensitatea curentului timpul util bruscheţea curentului aplicat creşterea lentă a intensităţii impulsul să fie triunghiular, trapezoidal sau exponenţial Corect: a, b, c, d 26. Curentul galvanic reprezintă: a. b. c. d. e. o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui conductor deplasarea electronilor de-a lungul unui conductor deplasarea ionilor de-a lungul unui conductor producerea de curent electric variabil producerea de curent electric continuu Corect: a, b, c Corect: a, b, c, e 22. Acomodarea este: a. b. c. d. e. o proprietate a muşchilor normal inervaţi oprită de un curent cu pantă bruscă absentă la muşchii denervaţi proporţională cu forţa măsurată cu coeficientul de acomodare Corect: a, b, c, e 23. Frecvenţa stimulilor este importantă în producerea excitaţiei electrice pentru că: a. b. c. d. e. frecvenţa stimulilor este proporţională cu intensitatea există o perioadă de timp refractară la o nouă excitaţie musculatura netedă nu reacţionează la impulsuri izolate musculatura netedă reacţionează la sumaţia temporară a impulsurilor organele inervate de parasimpatic necesită o frecvenţă mai mare a excitaţiilor Corect: b, c, d, e 27. Efectele fiziologice ale curentului galvanic a. b. c. d. e. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului pozitiv acţiunea analgezică se produce la nivelul polului negativ acţiunea analgezică se produce la nivelul ambilor poli la polul pozitiv, membranele celulare se hiperpolarizează la polul pozitiv, scade excitabilitatea Corect: a, d, e 28. Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii a. b. c. d. e. polul negativ produce o creştere a pragului de excitaţie polul negativ este utilizat ca electrod activ polul negativ produce o scădere a pragului de excitaţie creşterea bruscă a intensităţii curentului determină o contracţie musculară promptă polul negativ produce scăderea excitabilităţii 24. Creşterea excitabilităţii se produce : a. b. c. d. e. fiziologic, în perioada de revenire lentă la potenţialul de repaus prin scăderea ionilor de calciu prin creşterea ionilor de calciu în spasmofilie prin substanţe anestezice. Corect: b, c, d 29. Efectele curentului galvanic asupra sistemului nervos central: a. b. Corect: a, b, d c. 25. Ce este conductibilitatea şi cum se manifestă ? a. b. c. d. e. proprietatea membranei excitabile de a conduce unda de depolarizare în fibrele amielinice excitaţia se transmite din aproape in aproape în fibrele mielinizate excitaţia se transmite saltator sensul de propagare al excitaţiei în axonii nemielinizaţi şi mielinizaţi este bidirectional sensul de propagare al excitaţiei în axonii nemielinizati si mielinizati este unidirectional d. e. galvanizarea ascendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal galvanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal galvanizarea ascendentă - apare creşterea excitabilităţii organele de simţ nu reacţionează la aplicarea curenului galvanic galvanizarea descendentă - apare creşterea excitabilităţii Corect: b, c 30. Efectele terapeutice ale aplicării curentului galvanic a. vasoconstrictor
  • 10. b. c. d. e. analgezic la polul pozitiv hiperemie activă la nivelul circulaţiei superficiale şi profunde analgezic la nivelul electrodului negativ antialgic prin creşterea excitabilităţii nervoase la nivelul polului pozitiv Corect: b, c Corect: a, c, e 36. Contraindicaţiile galvanoterapiei a. b. c. d. e. 31. Modalităţi de aplicare a galvanizărilor a. b. c. d. e. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci baie galvanică parţială baie galvanică generală iontoforeza nici una din cele de mai sus Corect: a, b, c, d Corect: d, e 37. Curenţii de joasă frecvenţă sunt: a. b. c. d. e. 32. Galvanizarea simplă în scop antialgic: a. b. c. d. e. electrodul activ este electrodul negativ electrodul activ este electrodul pozitiv electrodul activ este de dimensiuni mai reduse electrodul activ este indiferent electrodul activ este de dimensiuni mai mari Corect: b, c 33. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic: a. b. c. d. e. intensitatea se reglează la ”înţepătură” aşezarea electrozilor se face longitudinal nu se utilizează stratul hidrofil între electrod şi tegument pacientul va fi poziţionat în posturi antialgice electrodul se aplică pe zona păroasă a capului Corect: b, d 34. Băile galvanice a. b. c. d. e. temperatura apei va fi mai mare de 39ºC temperatura apei va fi 34-38°C direcţia curentului va fi numai ascendentă durata şedinţelor va fi de 10-30 minute ritmul şedinţelor la 3 zile artrite distonii neurovegetative nevralgii şi nevrite diferite eczeme supuraţii forme de curent continuu curenţi cu impulsuri dreptunghiulare impulsuri triunghiulare curent galvanic impulsuri exponenţiale Corect: b, c, e 38. Tehnica de aplicare a curenţilor de joasă frecvenţă a. b. c. d. e. electrozii nu se plasează la nivelul inserţiilor musculare electrozii se plasează la nivelul zonei de trecere muşchi-tendon electrodul pozitiv se plasează proximal de muşchiul afectat electrodul pozitiv se plasează pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii Corect: b, c, e 39. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu: a. b. c. d. e. Curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă Curenţi de medie frecvenţă Impuls cu durata de 500 ms cu panta de creştere de 1000 m Impuls cu durata de 200 ms urmat de pauză de 600 ms Ultrasunet Corect: b, d Corect: a, d 35. Avantajele aplicării iontoforezei a. b. c. d. e. este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul dermatomioamelor cantitatea de substanţă care pătrunde este necontrolabilă au efect local demonstrat şi recunoscut cantitatea de substanţă care pătrunde nu poate fi dozată se cumulează cu efectul analgezic al curentului galvanic 40. Musculatura total denervată a. b. c. d. e. răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de lungă durată răspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată răspunde la impulsuri de scurtă durată nu răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată răspunde la impulsuri cu panta de creştere rapidă
  • 11. Corect: a 41. Tehnica de aplicare a electrostimulării pentru musculatura total denervată a. b. c. d. e. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică proximal, electrodul pozitiv distal în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică distal, electrodul pozitiv proximal tehnica bipolară este indicată la denervările accentuate în tehnica monopolară, electrodul negativ se aplică pe muşchiul afectat nu se recomandă masajul sau curentul galvanic înainte de stimulare Corect: b, c, d 42. Principiul de acţiune al terapiei musculaturii spastice: a. b. c. d. e. se induce un efect de inhibiţie a motoneuronilor muşchilor spastici nu se produce relaxare se aplică două circuite de excitaţie separate, sincronizate se utilizează un electrod nu este indicată în tratamentul paraliziilor spastice Corect: a, c 43. Curenţii diadinamici au efecte: a. b. c. d. e. contracţii musculare în muşchii denervaţi analgetice hiperemiante dinamogene nu are efect excitomotor Corect: b, c, d 44. Curenţii Träbert: a. b. c. d. e. nu sunt indicaţi în lombalgii au efect analgetic şi hiperemiant electrodul negativ se plasează pe locul dureros timpul de aplicare este de 30 minute au durata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms Corect: b, c, e b. c. d. e. a. b. c. d. e. este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă polul pozitiv este activ polaritatea electrozilor nu are importanţă plasarea electrozilor se face pe zona dureroasă aplicaţia poate dura mai multe ore Corect: a, c, d, e curenţii de medie frecvenţă nu prezintă acţiune vasoactivă curenţii de medie frecvenţă produc contracţii asupra musculaturii scheletice şi muşchilor netezi singura formă de aplicare este cu un curent unic de medie frecvenţă curenţii de medie frecvenţă produc analgezie curenţii de medie frecvenţă produc contracţii musculare dureroase Corect: b, d 47. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali a. b. c. d. e. excitomotor pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi decontracturant vasoconstrictor analgetic excitomotor pe musculatura netedă Corect: a, b, d, e 48. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin curenţi interferenţiali: a. b. c. d. e. procese inflamatorii articulare afecţiuni febrile de diferite etiologii tuberculoza activă neoplazii caşexie Corect: b, c, d, e 49. Tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali a. b. c. d. e. tehnica interfero triplex tehnica statică tehnica cinetică tehnica mixtă nici una din cele de mai sus Corect: b, c 50. La aplicaţia de curenţi interferenţiali: a. b. c. 45. TENS a. 46. Sunt adevărate următoarele afirmaţii: d. e. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade brusc la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade tot lent este necesară creşterea intensităţii pe parcursul procedurii nu este necesară creşterea intensităţii pe parcursul procedurii intensitatea se dozează pentru obţinerea senzaţiei de furnicătură Corect: b, d, e
  • 12. 51. Procedeul curenţilor interferenţiali: a. b. c. d. e. se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite prin interferenţă va rezulta tot un curent de medie frecvenţă, dar cu amplitudine variabilă prin interferenţă va rezulta un curent de joasă frecvenţă, între 1 şi 100 Hz la locul interferenţei direcţia şi intensitatea curentului se modifică repetitiv Corect: a, c, e 52. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt: a. b. c. d. e. efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate analgetic miorelaxant-antispastic activarea metabolismului nici una de mai sus Corect: a, b, c, d 53. Modalităţi de aplicare a undelor scurte a. b. c. d. e. metoda interfero- triplex metoda în câmp condensator metoda cu frecvenţe modulate metoda în câmp inductor metoda în cuplaj indirect Corect: b, d 54. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi poziţionaţi: a. b. c. d. e. în acelaşi plan transversal longitudinal oblic în oricare din poziţiile de mai sus Corect: b, c 55. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte. Notaţi afirmaţiile adevărate: a. b. c. d. e. doza I atermică are efect revulsiv doza III se aplică în afecţiunile acute doza II este oligotermică cu acţiune antispastică doza I, II se recomandă în stadiile acute numărul şedinţelor este fix b. c. d. e. undele scurte se pot aplica la pacienţi cu pacemakere, sau obiecte metalice se recomandă undele scurte la pacientele cu sarcină se evită zonele cu sensibilitate cutanată pacientul trebuie supravegheat permanent Corect: b, c 57. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are următoarele efecte: a. b. c. d. e. ameliorează osteoporoza accelerează vindecarea unor plăgi creşte spasmele musculaturii netede previne şi tratează cicatricile cheloide accentuează edemul tisular Corect: a, b, d 58. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la aplicaţia Diapulse: a. b. c. d. e. se indică în afecţiunile pelvine inflamatorii cronice: anexite, parametrite, metroanexite se indică în herpes zoster vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai scurt 4-8 aplicaţii în suferinţele acute şi subacute 10-14 aplicaţii în suferinţele cronice Corect: a, b, d, e 59. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă pulsatilă a. b. c. d. e. produce efecte calorice locale, hipertermie se poate utiliza la pacienţii cu pace maker cardiac poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a provoca tulburări trofice poate fi tratată orice regiune a corpului nu produce nici o stare de discomfort Corect: c, d, e 60. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica terapiei cu unde scurte; a. b. c. d. e. electrozii se aplică direct pe piele electrozii se aplică la 2-3 cm faţă de regiunea de tratat poziţia electrozilor nu are importanţă efectul de vârf se produce la nivelul suprafeţelor plane electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ fiind de dimensiuni mai reduse Corect: c, d Corect: a, c, d 56. Sunt false următoarele afirmaţii: a. la metoda în câmp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie 61. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt: a. efectul mecanic
  • 13. b. c. d. e. efectul termic efectul de cavitaţie efectul de difuziune efectul radioactiv 67. Alegeţi formularea corectă: a. b. Corect: a, b, c, d 62. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină: a. b. c. d. e. scăderea permeabilităţii membranelor celulare hiperemie tegumentară efecte fibrolitice creşterea metabolismului celular la doze mari, produc distrucţii celulare şi rupturi capilare c. d. e. Corect: a, c, d Corect: b, c, d, e 63. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt: a. b. c. d. e. analgetice excito-motorii miorelaxante hiperemiante sedative nu este indicată succesiunea terapeutică masajultrasunet sau ultrasunet-masaj pacienţilor prezentând stări febrile li se recomandă tratament cu ultrasunet paravertebral toracic aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de kinetoterapie, datorită acţiunii analgetice şi miorelaxante se poate recomanda terapia combinată ultrasunetcurenţi de joasă frecvenţă este indicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune 68. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în practică, depinde de: a. b. c. d. e. regiunea de tratat profunzimea locului de tratat forma de cuplaj tensiunea de reţea starea generală a pacienţilor Corect: a, c, d Corect: a, b, c, e 64. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului: a. b. c. d. e. segmentare indirecte, pe zone paravertebrale corespunzătoare rădăcinilor nervoase medulare segmentare directe pe cale neurală aplicaţii reflexe pe dermatoamele corespunzătoare organelor interne aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpatici aplicaţii pe proeminenţele osoase 69. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt: a. b. c. d. e. reumatism degenerativ fracturi recente cicatrici cheloide TBC afecţiuni neurologice Corect: a, b, c, e Corect: a, b, c, d 65. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt: a. b. c. d. e. prin câmp inductor cuplaj direct, utilizând o substanţă de contact prin strat hidrofil cuplaj direct utilizând substanţe medicamentoase cuplaj indirect prin intermediul apei 70. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt: a. b. c. d. e. stări inflamatorii neoplazii stare generală alterată boala artrozică tromboflebite Corect: a, b, c, e Corect: b, d, e 66. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie: a. b. c. d. e. în câmp inductor în regim continuu în câmp condensator în regim discontinuu toate răspunsurile sunt incorecte Corect: b, d
  • 14. TESTE GRILĂ HIDROTERMOTERAPIE ŞI BALNEOLOGIE Bibliografie: 1. 2. 3. 4. 5. 1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; Roxana Popescu, Simona Pătru, Hidrotermoterapie şi Balneologie, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2003; Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997. Antoaneta Creţu, Ghid clinic şi terapeutic fizical-kinetic în bolile reumatice b. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care? a. b. c. d. e. Iradierea este transferul de energie calorică prin radiaţii infraroşii Convecţia are două componente: internă şi externă Evaporarea se activează în condiţii de confort termic şi căldură umedă Evaporarea constă în: secreţie sudoripară, perspiraţie insensibilă şi evaporare la nivelul suprafeţelor respiratorii Conducţia este transferul de căldură prin contact direct între obiecte cu temperaturi diferite c. d. e. Corect: b 5. Alegeţi răspunsul corect: a. b. c. d. e. Tipul constituţional microkinetic încadrează persoanele cu extremităţi calde şi tendinţă la vasodilataţie periferică Reacţia dermovasculară reprezintă modalitatea de răspuns a circulaţiei superficiale la aplicarea locală a factorului termic Aplicaţiile termice de scurtă durată scad excitabilitatea nervilor periferici Aplicaţiile calde de lungă durată cresc randamentul muscular Băile fierbinţi uşurează munca inimii, iar băile moderat reci solicită foarte mult cordul Corect: b 3. 6. Funcţiile zonei periferice sunt: a. b. c. d. e. 7. Alegeţi răspunsurile corecte: a. De indiferenţă Rece Caldă Hipertermă Intens hipertermă b. c. d. e. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care? a. Băile de mâini determină vasodilataţie coronariană şi bronhodilataţie De receptor caloric De tampon termic De comutator De organ efector al termogenezei într-un mediu cald De izolator caloric variabil Corect: a, b, c, e Corect: a 4. Tegument Organe interne toraco-abdominale Ţesut celular subcutanat Muşchi Organe intracraniene Corect: a, c, d Baia cu peria se efectuează la temperatura: a. b. c. d. e. Zona periferică este alcătuită din: a. b. c. d. e. Corect: c 2. Băile alternante de mâini activează circulaţia periferică şi descongestionează organele intraabdominale Băile Hauffe la membrele superioare sunt indicate în arteriopatii obstructive ale membrelor inferioare Băile calde de şezut sunt indicate în colici uterine, vezicale, intestinale Băile reci de şezut sunt contraindicate în cistite Termogeneza se realizează prin reacţii chimice celulare tip redox Termoliza se realizează prin procese fizice Termogeneza netremurândă intervine la temperaturi mai mici de 14˚ C Frisoanele sunt mecanisme de urgenţă în termogeneză, mari consumatoare de energie Tremurăturile sunt contracţii individuale ale fibrelor musculare Corect: a, b, d 8. Termoreceptorii periferici sunt: a. Receptorii de tip A
  • 15. b. c. d. e. Corpusculii Krause şi Ruffini Receptorii de tip B Terminaţiile nervoase libere amielinice din tegumente şi mucoase Terminaţiile nervoase libere de la nivelul viscerelor Corect: b, d, e 9. Corect: a, e 14. Baia de sare are următoarele efecte: a. b. c. d. e. Aplicaţii generale de căldură sunt contraindicate în: a. b. c. d. e. Afecţiuni reumatismale degenerative Sechele posttraumatice Afecţiuni neurologice însoţite de spasticitate TBC Tumori maligne Corect: d, e 10. Efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt următoarele: a. b. c. d. e. Antialgic Rezorbtiv Spasmolitic De asuplizare Hemostatic Corect: a, b, c, d 11. Crioterapia are următoarele efecte: a. b. c. d. e. Creşte metabolismul local Scade temperatura cutanată, subcutanată şi musculară Antiinflamator Antispastic De asuplizare Corect: c, d, e 15. Efectele băilor cu CO2 sunt: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. Locale Ascendente Alternante Parţiale Generale Corect: a, d, e 13. Băile calde includ: a. b. c. d. e. Baia de 36˚ C Baia cu valuri Baia de jumătate Baia de imersiune Baia de 37˚ C Hipotensor Sedativ De antrenare economică a cordului Realizează un masaj fin la nivelul tegumentelor Astringent asupra tegumentelor Corect: a, b, c, d 16. Alegeţi răspunsurile corecte: a. b. c. d. e. Afuziunile sunt proceduri prin care asupra corpului se proiectează o coloană de apă fără presiune Duşul scoţian este un duş sul sub formă alternantă Perierile pot fi: complete, parţiale, uscate şi umede Compresele stimulante au o durată de aplicare de 6 ore Duşurile sunt proceduri prin care se aplică apă, aburi, aer cald cu jetul foarte aproape de tegument Corect: a, b, c, d 17. Alegeţi răspunsurile corecte: a. Corect: b, c, d 12. În funcţie de suprafaţa pe care se aplică factorul termic, procedurile de termoterapie se împart în: Creşte capacitatea de apărare a organismului Efect hemostatic Antiinflamator Creşte eliminarea de acid uric Vasodilataţie cutanată b. c. d. e. Tehnicile de aplicare a parafinei sunt: pensulare, baie de parafină pentru mâini şi picioare, feşi parafinate, plăci de parafină Temperatura la care se utilizează este de 70˚C Parafina are proprietăţi termopexice Împachetările cu parafină sunt indicate în artroze, sechele posttraumatice ale aparatului locomotor, articulaţii inflamate Se poate refolosi cu condiţia să fie sterilizată Corect: a, c, e 18. Termoterapia contrastantă cuprinde: a. b. c. d. e. Hidroterapia mică Hidroterapia mare Hidrofoare Cataplasme Cura Kneipp Corect: a, b, e
  • 16. 19. Balneaţia cu ape minerale clorurate sodice este indicată în: a. b. c. d. e. Afecţiuni reumatismale degenerative Afecţiuni ORL şi bronhopulmonare Afecţiuni ginecologice Reumatisme abarticulare Afecţiuni neurologice şi posttraumatice Corect: a, c, d, e 20. Modalităţile de terapie cu nămoluri teraputice sunt: a. b. c. d. e. Cataplasme Oncţiuni Împachetări Băi Aerosoli Corect: a, b, c, d
  • 17. TESTE GRILĂ METODOLOGIA DE KINETOTERAPIE Bibliografie 1. Sbenghe T: Kinesiologia-ştiinţa mişcării., Editura Medicală, Bucureşti, 2002 2. Sbenghe, Kinetologia profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.Medicală, 1987. 3. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995 4. Sidenco E L: Bilanţul articular şi muscular. Ed A.P.P. Bucureşti 1999. 5. Nemeş I. D. A: Metode de explorare şi evaluare în kinetoterapie. 2001, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, ISBN 9738109-87-6. 6. Kiss I: Fiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Ed Med., Bucureşti, 2002, ISBN 973-39-0338-8. 7. Zdrenghea D, Branea I: Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 1995 1. Capacitatea de mişcare articulară se apreciază prin: a. b. c. d. e. 5. Bilanţul muscular apreciază: a. b. c. d. e. bilanţ clinic istoricul bolii disponibilităţile de comunicare bilanţ articular bilanţ muscular tonusul muscular gradul maxim de mobilitate forţa musculară unghiul funcţional rezistenţa musculară Corect: a, c, e Corect: d 2. a. b. c. d. e. hipotrofii musculare laxitatea ligamentară care poate duce la hiperextensie (ex. genu recurvatum) contractura în flexie cu apariţia unui flexum, care în stadiul ireductibil face imposibilă extensia. laxitate complexă capsulo-ligamentară atrofii musculare Corect: b, c, d 3. b. c. d. e. În analiza mobilităţii articulare se apreciază: a. b. c. d. e. gradul maxim de mobilitate unghiul funcţional forţa musculară spasticitatea abilitatea Corect: a, b 0-1 0-5 0-10 0-100 0-3 Corect: b 7. Care din următoarele tehnici aparţin imobilizării: a. b. c. d. e. prin testarea forţei musculare a muşchilor adiacenţi unei articulaţii. cu ajutorul goniometrului. prin comparaţie cu mobilitatea normală contralaterală cu ajutorul artroscopului cu ajutorul firului cu plumb Corect: b, c, e Bilanţul muscular are un sistem de cotare internaţională. Sistemul are scala: a. b. c. d. e. Bilanţul articular se realizează: a. 4. 6. Odată cu bilanţul articular se pun în evidenţă: poziţia de corecţie punerea în repaus posturile de facilitare contenţia contracţia izometrică Corect: b, d 8. Tehnicile anakinetice apelează la: a. b. c. d. e. mobilizare pasivă imobilizare posturare contracţie izometrică contracţie izotonă Corect: b, c
  • 18. 9. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive: a. b. c. d. e. mobilizarea liberă contracţia izometrică relaxarea musculară mobilizarea pasivă pură asistată mobilizarea auto-pasivă Corect: d, e 10. Mobilizarea pasivo-activă aparţine: a. b. c. d. e. tehnicilor anakinetice mobilizărilor active tehnici kinetice statice mobilizărilor pasive tehnicilor de facilitare Corect: d 11. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor active reflexe este provocată prin: a. b. c. d. e. reflex de întindere (stretch-reflex) mişcarea voluntară cu modificarea lungimii muşchiului reflex de echilibru reflexe de poziţie creşterea tensiunii muşchiului Corect: a, c, d 12. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în cadrul: a. b. c. d. e. mobilizării active reflexe mobilizării pasive kineziei statice mobilizării active voluntare tehnicilor anakinetice Corect: d 13. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor active voluntare: a. b. c. d. e. mobilizarea activă liberă mobilizarea activo-pasivă mobilizarea pasivo-activă mobilizarea activă cu rezistenţă contracţia izokinetică Corect: a, b, d 14. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive: a. b. c. mobilizarea pasivă mecanică manipulările tracţiunile d. e. mobilizarea activă reflexă mobilizarea autopasivă Corect: a, b, c, e 15. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive: a. b. c. d. e. contracţia izometrică relaxarea tracţiunile mobilizarea pasivo-activă mobilizarea pasivă pură asistată Corect: c, d, e 16. Stretchingul are următoarele avantaje: a. b. c. d. e. scade flexibilitatea ţesuturilor creşte abilitatea de a învăţa sau performa diferite mişcări determină relaxarea fizică şi psihică determină o conştientizare asupra propriului corp creşte riscul de traumatisme ale aparatului locomotor prin muncă sau sport Corect: b, c, d 17. Care din următoarele reguli pentru stretching sunt adevărate? a. b. c. d. e. încălzirea prealabilă a ţesutului aplicarea unor tehnici de relaxare poziţionarea corectă a pacientului iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se poate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii se începe cu articulaţiile proximale şi apoi cele distale Corect: a, b, c, d 18. Ce tipuri de stretching pentru muşchi cunoaşteţi? a. b. c. d. e. izotonic balistic dinamic activ sau stato-activ static sau pasiv Corect: b, c, d, e 19. Mişcările jocului articular sunt: a. b. c. d. e. rulare alunecare flexia compresie tracţiune Corect: a, b, d, e
  • 19. 20. Efectele jocului articular sunt: a. b. c. d. e. asigură mişcările segmentelor în articulaţiile periferice asigură o repartiţie fiziologică a lichidului sinovial permite formarea de aderenţe în articulaţie transmite impusuri aferente ale controlului proprioceptiv de la nivel articular efect antialgic Corect: a, b, d, e 21. Indicaţiile refacerii jocului articular sunt: a. b. c. d. e. ameliorarea sensibilităţii locale limitarea mişcărilor articulare prin afectare capsulară articulară dureri articulare menţinerea unei biologii normale articulare rol profilactic în imobilizările prelungite mai ales prin paralizii Corect: b, c, d, e d. e. Corect: a, c, e 25. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp se numeşte: a. b. c. d. e. c. d. e. poziţia pacientului să fie comodă, relaxată poziţia articulaţiei care va fi mobilizată să permită o cât mai bună relaxare locală kinetoterapeutul să aibă o poziţie comodă cu posibilitate de abordare uşoară a pacientului mâna kinetoterapeutului care face mobilizarea nu va avea contact cu articulaţia segmentul articular care nu va fi mobilizat va trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor, sau de o mână a kinetoterapeutului forţă maximă relativă forţă maximă absolută forţă explozivă forţă dinamică forţă de rotaţie Corect: c 26. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi parametri, dintre care: a. b. c. d. e. 22. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o serie de reguli: a. b. impulsul cortical impulsul manipulativ diametrul de secţiune al muşchiului numărul unităţilor motorii în acţiune frecvenţa impulsurilor nervoase tipul articulaţiei aranjamentul fibrelor musculare Corect: a, b, c, e 27. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt: a. b. c. d. e. măresc munca ventriculului stâng, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă ameliorează supleţea ţesuturilor periarticulare tonifică în special fibrele musculare activate la unghiul la care s-a produs izometria antrenează muşchi pentru o contracţie mai lentă nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai complexe Corect: a, c, d, e Corect: a, b, c, e 23. Tehnica oscilaţiei gradate. Alegeţi gradele corecte: a. b. c. d. e. Gradul 1: amplitudini maxime ritmice la începutul excursiei de mişcare Gradul 2: mişcări mai ample care însă nu ating extremele valorilor de mobilitate Gradul 3: mişcări ample spre excursia maximă, la nivelul rezistenţei tisulare Gradul 4: la fel ca la gradul 3, dar cu mici oscilaţii Gradul 5:mici amplitudini la limita mobilităţii care forţează rezistenţa tisulară (stretching) Corect: b, c, d, e 24. Tehnica manipulării. Alegeţi cei 3 timpi corecţi: a. b. c. punerea în poziţie punerea în relaxare punerea în tensiune 28. Avantajele contracţiilor izometrice: a. b. c. d. e. sunt foarte eficiente reduc edemul prin efect de pompă tehnica este simplă durata exerciţiilor este scurtă solicită articulaţiile Corect: a, b, c, d 29. Care din următoarele afirmaţii este falsă cu privire la contracţia izometrică? a. b. c. d. e. muşchiul nu-şi schimbă lungimea fibra musculară îşi măreşte tensiunea se scutură ritmic membrul respectiv creşteri marcate ale forţei şi rezistenţei musculare se suspendă circulaţia muşchiului Corect: c, d
  • 20. 30. Pentru a creşte forţa musculară se execută: a. b. c. d. e. exerciţii izometrice tehnici de facilitare proprioceptivă neuromusculară pentru a creşte direct forţa musculară posturile declanşatoare de reflexe tonice exerciţii dinamice cu rezistenţă coordonările paliative 35. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură următoarele seturi de exerciţii: a. b. c. d. e. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM setul III: 10 ridicări cu 10 RM setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM Corect: a, b, c Corect: a, c, d 31. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt: a. b. c. d. e. exerciţii unice scurte izometrice zilnice exerciţiul maximal scurt exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice exerciţii rezistive regresive exerciţiul maximal cu repetiţie 36. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins a. b. c. d. e. între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute între seturi se intercalează o pauză de 10 minute cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe săptămână în ziua a 5-a se retestează 10 RM seturile se execută de 5 ori pe zi Corect: a, c, d Corect: a, c 32. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice constau în: a. b. c. d. e. o contracţie de 6 secunde pe zi 20 de contracţii a 6 secunde cu o pauza de 20 de secunde intre ele-o şedinţă pe zi grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o pauză de 30-60 de secunde între contracţii o contracţie de 12 secunde pe zi o contracţie de 10 secunde pe zi 37. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema tehnicii Oxford? a. b. c. d. e. 2 seturi 3 seturi 5 seturi 4 seturi 5 seturi Corect: d 38. În cazul exerciţiilor regresive: Corect: a 33. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac parte: a. b. c. d. e. exerciţiul maximal scurt exerciţiul maximal cu repetiţie exerciţiile rezistive regresive exerciţiile repetitive scurte izometrice grupajul de 3 contracţii a 6 secunde a. b. c. d. e. muşchiul oboseşte treptat progresia este asigurată prin retestarea 10RM la 57 zile numărul de repetări într-o repriză depinde de greutate schimbarea frecventă a greutăţilor face ca tehnica să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut se obţine o performanţă aproape maximă pentru starea fiziologică a muşchiului în momentul respectiv Corect: a, b, c Corect: a, b, d, e 34. Exerciţiul maximal cu repetiţie : a. b. c. d. e. se urmăreşte prin creşterea progresivă a greutăţilor se testează acea greutate care poate fi ridicată de10 ori la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM se execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe săptămână se numeşte tehnica Oxford Corect: a, b, c, d 39. Schema tehnicii Oxford este compusă din: a. b. c. d. e. setul I: 10 ridicări cu 10 RM setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM setul V: 10 ridicări cu 5 RM Corect: a, b, c, d 40. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este: a. seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm
  • 21. b. c. d. e. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm seria III: de 10 ridicări cu10 rm seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm b. c. d. e. capacitatea de a susţine un efort capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie capacitatea muşchiului de a executa o activitate sau exerciţiu pe o perioadă prelungită de timp incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie Corect: a, b, c Corect: b, c, d 41. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru : a. b. c. d. e. hipertofia musculară hipotrofia musculară ameliorarea mobilităţii articulare creşterea rezistentei musculare scăderea rezistentei musculare 46. Rezistenţa musculară depinde de: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d Corect: a, c, d 42. Izometria este exerciţiul: a. b. c. d. e. care nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei musculare care asigură creşterea cea mai rapidă a forţei musculare solicită articulaţia realizează o hipertrofie musculara realizează o hipotrofie musculară Corect: b, d 47. Testarea rezistenţei muşchiului se face: a. b. c. d. e. 43. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun: a. b. c. d. e. viteza mişcărilor nu are importanţă durata exerciţiilor nu reprezintă un parametru de dozare urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală musculară durata exerciţiilor este un parametru de dozare la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului muscular simetric Corect: c, d, e 44. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară este necesar să se apeleze şi la: a. b. c. d. e. posturi declanşatoare de reflexe tonice întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor nu se utilizează tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii a. “o rezistenţă locală”, executată de un segment cu ½ din masa musculară a corpului testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa maximă prin testarea capacităţii de menţinere a unei contracţii testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din forţa maximă cronometrându-se timpul menţinerii contracţiei testarea se face cu greutăţi între 50%-60% din forţa maximă calculând numărul de repetări posibile la încărcare şi la un ritm de metronom precizat Corect: b, c, e 48. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare: a. b. c. d. e. scădem durata exerciţiilor creştem durata exerciţiului utilizăm terapia ocupaţională se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite în timp se lucrează la intensităţi mari de efort Corect: b, c, d 49. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la efort sunt: a. b. c. d. e. bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii după infarctul de miocard bolnavii respiratori sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor sedentarii bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III Corect: a, b, c, d Corect: a, c, d 45. Rezistenţa musculară reprezintă : forţa musculară valoarea circulaţiei musculare integritatea metabolismului muscular starea generală a organismului pH-ul sângelui 50. Metodele antrenamentului la efort utilizează: a. b. electroterapia mersul
  • 22. c. d. e. urcatul scărilor şi pantelor terapia ocupaţională crioterapia Corect: b, c, d 51. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin: a. b. c. d. e. urcatul scărilor alergare echivalentul metabolic covorul rulant bicicleta ergometrică Corect: b 56. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort împarte programul în: a. b. c. d. e. prima parte 6-15 minute încălzire partea a doua alcătuită din exerciţiul propriu-zis de efort partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 20 minute partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 5-10 minute partea a treia durează 25 minute Corect: a, b, d Corect: c 52. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza semnelor clinice care apar: a. b. c. d. e. tahicardia durerile precordiale cefalee transpiraţii reci oboseala 57. Antrenamentul la efort are ca efecte: a. b. c. d. e. creşte rezistenţa vasculară periferică scade amplitudinea denivelării segmentului ST la efort scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor serice creşte extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor creste amplitudinea denivelării segmentului ST la efort Corect: a, b, d Corect: b, c, d 53. Intensitatea efortului la cardiaci şi pulmonari se recomandă a fi: a. b. c. d. e. 30-40% din consumul maxim de oxigen 40-50% din consumul maxim de oxigen 20-30% din consumul maxim de oxigen 60-80% din consumul maxim de oxigen 60-80% din capacitatea funcţională testată a pacientului Corect: d, e 54. Durata efortului în cazul antrenamentului la efort este de: a. b. c. d. e. 3 minute de efort urmate de o pauză de 30-180 secunde, ciclu care se repetă la 30-60 minute 5 minute de efort 10 minute de efort 15 minute de efort 7 minute de efort Corect: a 55. Frecventa şedinţelor de efort la pacienţii cardio pulmonari este de: a. b. c. d. e. 1 pe săptămână 2, 2-3 pe săptămână 5 pe săptămână 6 pe săptămână 10 pe săptămână 58. Antrenamentul pentru refacerea coordonării se face după anumite reguli: a. b. c. d. e. exerciţiile de coordonare trebuie să se execute de câteva ori pe zi, fără întrerupere, până ce coordonarea este obţinută orice contracţie a muşchiului care nu este necesară unei activităţi date trebuie evitată se vor utiliza explicaţii verbale, înregistrări cinematice, desene antrenamentul se opreşte la orice semn de oboseală sau plictiseală este necesară o forţă mare pentru o mişcare de precizie Corect: a, b, c, d 59. Kinetoterapia respiratorie cuprinde: a. b. c. d. e. relaxarea posturarea gimnastica corectoare educarea tusei refacerea abilităţilor Corect: a, b, c, d 60. Posturile de drenaj bronşic se execută: a. b. c. înainte de masă după masă seara
  • 23. d. e. dimineaţa dimineaţa, seara, înainte de masă Corect: a, c, d, e 61. Reeducarea respiratorie are următoarele componente: a. b. c. d. e. dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare reeducarea respiraţiei costale reeducarea respiraţiei diafragmatice controlul şi coordonarea respiraţiei corijarea curburilor patologice Corect: a, b, c, d 62. Controlul şi coordonarea respiraţiei are următoarele componente: a. b. c. d. e. controlul ritmul respirator controlul volumului curent raportul intre timpii respiratori controlul fluxului de aer raportul gazelor din aerul inspirat Corect: a, b, c, d 63. În programele de recuperare ale bolnavilor cardiovasculari, efortul lor este cel mai mult limitat de: a. b. c. d. e. medicaţia specifică afecţiunii pragul angios restant valorile crescute ale TA valorile crescute ale frecvenţei cardiace valorile crescute ale frecvenţei respiratorii Corect: b 64. În perioada de la 8-12 săptămâni postinfarct, nivelul de solicitare al exerciţiilor fizice corelat cu frecvenţa cardiacă este de: a. b. c. d. e. 30% din frecvenţa maximă 50% din frecvenţa maximă 70%-80% din frecvenţa maximă 100% din frecvenţa maximă 90% din frecvenţa maximă Corect: c 65. Obiectivele terapeutice ale pacienţilor coronarieni se pot realiza: a. b. c. d. e. medicamentos chirurgical antrenament fizic drenajul de postură reeducarea tusei Corect: a, b, c 66. Obiectivele fazei a II-a şi a III-a a programului de recuperare a coronarienilor sunt: a. b. c. d. e. reantrenarea la efort readaptarea la viaţa cotidiană readaptarea socio-profesională nici una din variantele de mai sus pensionarea pacienţilor Corect: a, b, c 67. Imobilizarea prelungită la pat a pacienţilor coronarieni este urmată de multiple complicaţii: a. b. c. d. e. decondiţionarea cardio-vasculară stază venoasă şi bronşică tulburări trofice ameliorarea fracţiei de ejecţie decompensări psihice Corect: a, b, c, e 68. Se consideră infarct miocardic necomplicat în următoarele situaţii: a. b. c. d. e. infarctul miocardic cu hipotensiune arterială infarctul miocardic fără durere cardiacă persistentă sau recurentă infarctul miocardic fără disritmii semnificative infarctul miocardic fără insuficienţă cardiacă infarct miocardic cu anevrism ventricular Corect: b, c, d 69. Parametrii urmăriţi în recuperarea după infarctul miocardic acut necomplicat sunt: a. b. c. d. e. frecvenţa cardiacă EKG tensiune arterială monitorizarea holter toţi parametrii de mai sus Corect: a, c 70. În testarea de efort la cicloergometru, creşterea progresivă a intensităţii efortului la fiecare treaptă de efort este de: a. b. c. d. e. 10W 25-30W 40W 50W 20W Corect: b
  • 24. 71. Criteriile de terminare a testului de efort sunt: a. b. c. d. e. durerea anginoasă suportabilă extrasistolia ventriculară agravată la efort (peste 25% din bătăi) tahicardiile ectopice supraventriculare sau fibrilaţia ventriculară tulburările de conducere atrio-ventriculare sau intraventriculare creşterea TA peste 230/130mmHg Corect: b, c, d, e 72. Ritmul minim de antrenament la pacientul coronarian în faza a II-a a infarctului miocardic acut este de: a. b. c. d. e. 5 şedinţe/săptămână 2 şedinţe/săptămână 3 şedinţe/săptămână 4 şedinţe/săptămână zilnic Corect: c 73. Complicaţiile posibile ale testării la efort sunt: a. b. c. d. e. infarctul miocardic acut, oprirea cardiacă, decesul hipotensiunea insuficienţa respiratorie insuficienţa circulatorie cerebrală acută insuficienţa cardiacă congestivă Corect: a, b, d, e 74. Contraindicaţii testării la efort sunt. a. b. c. d. e. infarctul miocardic acut în primele 6 zile de evoluţie angină pectorală de efort insuficienţa ventriculară stângă simptomatică severă hipertensiunea arterială (TAS 170 mmHg sau TAD 100 mmHg) stenoză aortică severă Corect: a, c, e
  • 25. TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE Bibliografie: 1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345-357. 1. Antrenamentul aerobic se realizează printr-un program de exerciţii: a. b. c. d. e. cu o anumită durată cu o anumită frecvenţă aplicate consecvent de intensităţi întâmplătoare la temperatura de 37º Corect: b, c 6. a. b. c. d. Corect: a, b, c 2. e. Efectele adaptative la nivelul organismului sunt prezente: a. b. c. d. e. în timpul efortului prin exerciţiu fizic în repaus în cazul adaptării la altitudini diferite în cazul exerciţiilor anaerobe în somn 7. organismului ca întreg aparatului cardio-vascular analizatorilor aparatului respirator fanerelor e. 8. vârsta sexul coeficientul de inteligenţă nivelul de fitness iniţial abilităţile individuale Corect: c 5. Efectele adaptative la nivelul muşchilor se manifestă prin: a. b. c. d. e. creşterea consumului de glicogen muscular aport crescut de oxigen local hipertrofie musculară hipotrofie musculară hipotonie musculară Adaptările cardio-vasculare în repaus înregistrează următoarele modificări ale parametrilor: a. b. c. d. e. Dintre factorii care condiţionează răspunsurile adaptative individuale la antrenamentul aerobic, fac excepţie: a. b. c. d. e. uşor cuantificabile greu cuantificabile exprimă un nivel crescut de fitness apar doar la anumiţi pacienţi, în funcţie de parametrii cardiaci iniţiali exprimă un nivel crescut al VO2 max Corect: a, c Corect: a, b, d 4. Adaptările cardio-vasculare în repaus sunt: a. b. c. d. Modificările adaptative apar la nivelul: a. b. c. d. e. mai mare la tineri mai mare la vârstnici aceeaşi pentru toate categoriile de vârstă aceeaşi pentru indivizii cu aceeaşi greutate şi înălţime independentă de alimentaţie Corect: a Corect: a, b 3. Creşterea VO2 max prin kinetoprofilaxie în regim aerobic este: scăderea frecvenţei cardiace scăderea volumului sanguin circulant scăderea valorilor tensionale creşterea volumului bătaie cardiac scăderea volumului bătaie cardiac Corect: a, c, d 9. Adaptările cardio-vasculare manifestate în timpul efortului fizic se caracterizează prin: a. b. c. d. e. creşterea consumului de oxigen miocardic scăderea volumului bătaie cardiac creşterea debitului cardiac corespunzător cerinţelor efortului scăderea consumului de oxigen la nivelul miocardului creşterea consumului de oxigen la nivelul miocardului Corect: c, d
  • 26. 10. Modificările adaptative sanguine prin antrenament aerobic nu sunt reprezentate de: a. b. c. d. e. creşterea valorilor colesterolului scăderea valorilor trigliceridelor scăderea cantităţii de hemoglobină scăderea hematocritului scăderea trombocitelor Corect: a, c, d, e 11. Antrenamentul aerobic este indicat la pacienţii cu afecţiuni coronariene deoarece prin modificările adaptative sanguine: a. b. c. d. e. scade riscul trombotic creşte riscul trombotic creşte fibrinoliza previne apariţia ischemiilor coronariene scade fibrinoliza 15. Antrenamentul aerobic se realizează prin următoarele tipuri de activităţi fizice: a. b. c. d. e. orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în prezenţa oxigenului orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în absenţa oxigenului numai activităţi sportive specifice activităţi cotidiene orice activitate sportivă Corect: a, d 16. Antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxie exclude următoarele tipuri de activităţi: a. b. c. d. e. Mersul cu ritm rapid Efortul la covor rulant Pedalarea la bicicleta ergometrică sau simplă Exerciţii cu greutăţi Baschet de performanţă Corect: a, c, d Corect: e 12. Modificările adaptative respiratorii apărute în antrenamentul aerobic sunt reprezentate de: a. b. c. d. e. creşterea frecvenţei respiratorii în mod special creşterea volumelor respiratorii scăderea volumelor respiratorii scăderea capacităţii de difuziune alveolo-capilară creşterea travaliului respirator 17. Parametrii care caracterizează antrenamentul aerobic sunt următorii: a. b. c. d. e. intensitatea durata frecvenţa variaţia temperatura Corect: b Corect: a, b, c, d 13. Efectele adaptative la nivel psihic prin antrenament aerobic: a. b. c. d. e. nu apar decât la pacienţii cu tulburări emoţionale sunt prezente la orice pacient sunt utile în managementul stresului sunt utile pentru creşterea performanţelor cognitive stimulează atenţia 18. Factorii care condiţionează alegerea exerciţiilor aerobice sunt: a. b. c. d. e. Corect: a, b Corect: b, c, d, e 14. Efectele adaptative obţinute prin antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxia primară sunt: a. b. c. d. e. ireversibile reversibile durează maxim o săptămână menţinute numai dacă se menţine permanent un anumit grad de antrenament menţinute numai dacă se execută sporadic exerciţii aerobice Corect: b, d abilităţile individuale musculatura vizată preferinţa terapeutului temperatura corporală presiunea atmosferică 19. Notaţi semnificaţiile adevărate în legătură cu numărul de seturi pentru exerciţiile aerobice: a. b. c. d. e. se începe cu un set pentru fiecare exerciţiu se creşte din 3 în 3 se creşte progresiv, până la maxim 6 seturi se creşte din 5 în 5 se creşte din 10 în 10 Corect: a, c 20. Ordinea aplicării exerciţiilor aerobice începe cu: a. b. grupele musculare mici grupele musculare mari
  • 27. c. d. e. cu membrele superioare cu membrele inferioare cu hemicorpul drept Corect: b, c 21. Variaţia programului aerobic semnifică modificarea: a. b. c. d. e. poziţionării segmentelor mobilizate raportului durata exerciţiilor/durata intervalelor de repaus tipului de exerciţiu orelor la care se realizează antrenamentul numărului de participanţi la antrenament Corect: a, b, c 22. Conform principiului încărcării, intensitatea antrenamentului aerobic trebuie să fie: a. b. c. d. e. la acelaşi nivel cu activităţile cotidiene peste pragul stimulului de antrenament crescută progresiv scăzută progresiv crescută brusc ca să poată produce creşterea forţei musculare Corect: b, c 23. De obicei raportul intensitate/durată, utilizat în antrenamentul aerobic, este: a. b. c. d. e. direct proporţional invers proporţional aleator dependent de greutatea pacientului dependent de înălţimea pacientului Corect: b 24. Frecvenţa antrenamentului aerobic este: a. b. c. d. e. de 3-4 ori/ săptămână de 3-4 ori pe zi o dată/ săptămână în funcţie de efortul total realizat zilnic Corect: a, d 25. Exerciţiul aerobic muscular poate fi: a. b. c. d. e. static dinamic izokinetic izometric izomorf Corect: a, b, c, d 26. Specificaţi care dintre tipurile de antrenament aerobic nu se foloseşte singur, deoarece nu determină creşterea VO2 max: a. b. c. d. e. de anduranţă de flexibilitate de forţă submaximal supramaximal Corect: b 27. Structura unui antrenament aerobic în kinetoprofilaxie cuprinde următoarele perioade, cu excepţia: a. b. c. d. e. adaptarea la microclimat adaptarea la macroclimat încălzirea exerciţiile răcirea Corect: a, b 28. Selectaţi enunţurile afirmative despre efectele perioadei de încălzire a antrenamentului aerobic: a. b. c. d. e. creşte fluxul sanguin muscular previne lezarea aparatului neuro-mio-artrokinetic previne tulburărilr de ritm cardiac şi de irigaţie coronariană creşte performanţa musculară scade performanţa musculară Corect: a, b, c, d 29. Tipurile de antrenament aerobic pot fi: a. b. c. d. e. antrenament continuu antrenament cu intervale antrenament continuu cu intervale antrenament cu circuit antrenament în circuit cu intervale Corect: a, c, d, e
  • 28. TESTE GRILĂ MASAJ Bibliografie: 1. I D Nemeş, A Gogulescu, M Jurca - Masoterapie. Masaj şi tehnici complementare.Edit. Orizonturi Universitare, Timişoara, pag. 17 - 21 1. Selectaţi care sunt efectele generale ale masajului: a. b. c. d. e. creşterea metabolismului bazal scăderea metabolismului bazal ameliorarea stării generale hiperemie creşterea fluxului urinar Corect: b, c, d 6. a. b. c. d. e. Corect: a, c, e 2. Selectaţi care sunt efectele locale ale masajului: a. b. c. d. e. decontracturant rezorbtiv creşterea temperaturii centrale a corpului scăderea temperaturii centrale a corpului hiperemiant 7. directe indirecte reflexogene numai reflexe toate răspunsurile de mai sus d. e. 8. scăderea secreţiei glandelor sudoripare descuamare inhibarea creşterii celulelor tinere vasodilataţie activă vasoconstricţie activă Corect: b, d 5. Asupra ţesutului celular subcutanat masajul produce următoarele efecte: a. b. c. d. e. scade afluxul de sânge stimulează refacerea elasticităţii ţesutului conjunctiv îmbunătăţeşte schimburile nutritive şi eliminarea reziduurilor scade masa de ţesut gras creşte masa de ţesut muscular Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivel circulator: a. b. c. d. e. Asupra tegumentului masajul produce următoarele efecte: a. b. c. d. e. stimulează creşterea supleţei acestora stimulează propriocepţia determină staza sanguină şi limfatică cu scop nutritiv stimulează circulaţia locală inhibă circulaţia locală Corect: a, b, d Corect: a, b. c 4. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivelul tendoanelor? a. b. c. După modul de acţiune al tipului de masaj folosit, efectele pot fi: a. b. c. d. e. creşte contractilitatea scade conductibilitatea creşte performanţa musculară scade performanţa musculară stimulează refacerea postefort Corect: a, c, e Corect: a, b, e 3. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului asupra muşchilor? la nivelul circulaţiei capilare inhibă vasomotricitatea la nivel venos creşte viteza de circulaţie la nivel venos scade uşor presiunea venoasă creşterea fluxului sanguin la nivel arteriolar scăderea fluxului sanguin la nivel arteriolar Corect: b, d 9. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele fiziologice ale masajului? a. b. c. d. e. decontracturant stimulant muscular analgetic inhibarea circulaţiei stimularea eliminării reziduurilor Corect: a, b, c, e 10. Care sunt contraindicaţii temporare pentru masaj? a. procese inflamatorii acute
  • 29. b. c. d. e. procese inflamatorii cronice tromboflebita neoplazii boli acute ale organelor interne Corect: a, c, e 11. Care afirmaţie nu este adevărată pentru netezire? a. b. c. d. e. efect relaxant efect stimulant se aplică numai la sfârşitul altor manevre de masaj se aplică la începutul şedinţei de masaj se aplică intercalată între alte manevre Corect: c 12. Netezirea prezintă următoarele variante tehnice: a. b. c. d. e. cu regiunea tenară cu faţa dorsală a degetelor, uşor flectate cu faţa dorsală a mâinii cu pumnul închis cu cotul Corect: a, b, c 13. Fricţiunea-care afirmaţii sunt adevărate: a. b. c. d. e. vizează ţesutul subcutanat vizează ţesuturile moi periarticulare vizează ţesutul muscular în special vizează osul are efecte reflexogene Corect: a, b, e 14. Fricţiunea prezintă următoarele variante tehnice: a. b. c. d. e. cu vârful policelui sau al indexului cu rădăcina mâinii prin lovirea ritmică a ţesuturilor prin rularea tegumentului intensitatea depinde de unghiul de aplicare Corect: a, b, e 15. Care afirmaţii sunt adevărate pentru frământat? a. b. c. d. e. se adresează în special muşchilor constă într-o comprimare gradată a ţesuturilor se realizează prin ridicarea, torsiunea şi presarea ţesuturilor pe planurile subiacente creşte schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor ameliorează mobilitatea articulară Corect: a, c, d 16. Frământatul prezintă următoarele variante tehnice: a. b. c. d. e. cuta plimbată circular masajul rindea ciupituri pieptănatul Corect: a, b, c, d 17. Care afirmaţii sunt adevărate pentru batere? a. b. c. d. e. constă din presiunea ritmică constă din lovirea ritmică a ţesuturilor superficiale sau profunde determină hiperemie locală are efect reflex nu are efect reflex Corect: b, c, d 18. Care sunt variantele tehnice ale baterii? a. b. c. d. e. percutatul tocatul tocatul tangenţial bătătoritul măngăluirea Corect: a, b, c, d 19. Vibraţiile se caracterizează prin: a. b. c. d. e. imprimarea unor mişcări oscilatorii ritmice asupra ţesuturilor se pot realiza manual se realizează numai cu aparate vibratorii stimulează circulaţia şi propriocepţia locală se pot face cu vârful unui deget sau cu trei degete reunite Corect: a, b, d, e
  • 30. TESTE GRILĂ TERAPIE OCUPAŢIONALĂ Bibliografie: 1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 119-128 2. Daiana Popa, V. Popa, Terapie ocupaţională pentru bolnavii cu deficienţe fizice, Editura Universităţii din Oradea, 2003, paginile 101-128, 145-158, 159-186, 188-242, 281-293, 306-317, 331-356 3. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 470-512 1. Care dintre definiţiile următoare sunt adevărate pentru terapia ocupaţională: a. b. c. d. e. Formă de tratament care foloseşte activităţi şi metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii individului, de a compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţe fizice Profesie care ajută o persoană cu incapacitate să îşi câştige potenţialul maxim pentru independenţă şi productivitate în propria viaţă Îndrumă indivizii să se ajute singuri, să facă ce trebuie cu ce pot Arta practică de a promova dependenţa funcţională prin utilizarea activităţilor cotidiene fără a modifica echipamentul sau mediu, când este necesar Nu foloseşte activităţi pentru creşterea şi restaurarea stării fizice şi psihice a unei persoane la nivel disfuncţional al vieţii cotidiene Corect: a 4. Una dintre metode nu reprezintă o metodă de evaluare în terapia ocupaţională: a. b. c. d. e. Observaţia Orarul zilnic Interviul Documentul medical Alcătuirea planului terapeutic Corect: e 5. Cele enumerate mai jos reprezintă activităţi ocupaţionale, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Autoîngrijirea zilnică Activităţile educaţionale Jocul şi sportul Hobby-uri diverse Refacerea balansului Corect: a, b, c 2. Subordonarea unui obiectiv funcţional lucrativ pentru acţiunea terapiei ocupaţionale se realizează prin următoarele trei direcţii de lucru: a. b. c. d. e. Corect: e 6. Impunerea anumitor activităţi individului Adaptarea activităţilor astfel încât individul “să facă” ce ar trebuie “cu ce poate” Adaptarea mediului înconjurător la deficitul funcţional al pacientului Plasarea individului într-un anumit mediu înconjurător, preexistent Adaptarea manierei unui individ de a realiza o sarcină, un scop lucrativ Pacientul care va urma un program de terapie ocupaţională trebuie să fie evaluat complet, evaluare ce cuprinde: a. b. c. d. e. Evaluarea tegumentului Evaluarea aparat neuro-mio-artrokinetic Evaluarea funcţională (generală, adaptată la viaţa personală, profesională) Bilanţul posibilităţilor de adaptare Nici unul dintre aspectele cuprinse la punctele a, b, c, d Corect: a, b, c, d Corect: b, c, e 3. Principiul de bază, specificul terapiei ocupaţionale este: a. b. c. d. e. Mobilizarea atenţiei pacientului pe o activitate fizică şi manuală, care este atrăgătoare psihologic şi care îl solicită din punct de vedere somatic, psihic sau mental Stimularea şi dirijarea activităţilor Creşterea şi menţinerea forţei musculare Refacerea şi menţinerea amplitudinii de mişcare Redobândirea controlului muscular 7. Categoriile de pacienţi care beneficiază de metodele terapiei ocupaţionale sunt: a. b. c. d. e. Limitate Doar pacienţii cu afecţiuni locomotorii Pacienţii neurologici Pacienţii cu afecţiuni senzoriale Foarte multe categorii de pacienţi Corect: c, d, e
  • 31. 8. Programele de terapie ocupaţională oferă: a. b. c. d. e. Evaluarea clinică a pacientului Evaluarea complexă a stării pacientului şi aplicarea unei asistenţe specifice Dezvoltă, ameliorează, susţine sau reface abilităţile fizice pentru viaţa cotidiană, pentru muncă sau activităţi productive, de vacanţă Menţine constante performanţele cognitive, senzitivo-senzioriale, psiho-sociale Identifică şi facilitează angajarea pacientului în ocupaţii sănătoase, lipsite de risc Corect: a, c, d 13. Modalităţile de gradare în cadrul activităţilor esenţiale pentru amplitudine de mişcare sunt: a. b. c. d. e. Corect: b, c, e 9. Principalele tehnici de bază utilizate în terapia ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Olăritul Prelucrarea lemnului şi fierului Împletitul nuielelor, rafiei, papurei etc. Ţesutul la război, gherghef Marochinăria Corect: a, b, e 14. Scopurile metodelor neesenţiale folosite în programul de terapie ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d 10. Tehnicile de exprimare utilizate în terapia ocupaţională cuprind: a. b. c. d. e. Preocupări cu caracter artistic Preocupări cu rol de comunicare Jocurile distractive Bucătărie-cofetărie Cartonajul şi tipografia Distanţarea obiectelor de manipulat Mărimea obiectelor şi sculelor (pentru prehensiune) Schimbarea planului de lucru Lucrul cu manşete de plumb din ce în ce mai grele Poziţionarea echipamentului A antrena forţa şi rezistenţa musculară A reface amplitudinea de mişcare A crea scheme practice de mişcare A antrena abilităţi sensoriomotorii A dezvolta capacităţi perceptuale şi cognitive Corect: c, d, e 15. Gestualităţile din ADL-uri (activităţi neesenţiale) deseori folosite în programul de terapie ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Ridicat-aşezat de pe scaun Intrat-ieşit din baie (cada de baie) Spălat-bărbierit-pieptănat-şters cu prosopul Elemente din gestica mâncatului, îmbrăcatului Împingerea cu piciorul pe podea a unor obiecte Corect: a, b 11. În terapia ocupaţională modernă există următoarele tipuri de metode de lucru: a. b. c. d. e. Metode sportive Metode esenţiale Metode neesenţiale Metode facultative Metode ajutătoare Corect: b, c, e 12. În alegerea activităţilor semnificative (esenţiale), care au un scop final, se ţine seama de mai multe condiţii: a. b. c. d. e. Să se justifice pentru un anumit pacient, să fie acceptată Să nu solicite o participare activă fizică şi mintală Să realizeze recuperare deficitelor prezentate de pacient Să dezvolte abilităţi care să mărească performanţa de viaţă Să promoveze dependenţa pacientului, indiferent starea sa funcţională Corect: a, b, c, d 16. Categoriile de metode ajutătoare din componenţa programului de terapie ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Activităţile de tip ADL Activităţile de tip I-ADL Exerciţiile terapeutice Fizioterapia Ortezarea Corect: c, d, e 17. Nivelele de probleme care alcătuiesc planul terapeutic într-u program de terapie ocupaţională prezintă următoarea succesiune logică: a. Determinarea „scopului final” → identificarea „ariei de performanţă”→ identificarea deficitelor din „componenta de performanţă” prin evaluare
  • 32. b. c. d. e. Determinarea „scopului final” → identificarea deficitelor din „componenta de performanţă” prin evaluare → identificarea „ariei de performanţă” Identificarea „ariei de performanţă”→ determinarea „scopului final” → identificarea deficitelor din „componenta de performanţă” prin evaluare Identificarea „ariei de performanţă”→ identificarea deficitelor din „componenta de performanţă” prin evaluare → determinarea „scopului final” Identificarea deficitelor din „componenta de performanţă” prin evaluare → determinarea „scopului final” → identificarea „ariei de performanţă” c. d. e. Corect: a, b, c, d 22. I-ADL-urile includ: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. Activităţi de tip ADL Componenta senzomotorie Componenta cognitivă Componenta psihosocială Componenta profesională Corect: b, c, d 23. Importanţa analizării ADL-urilor în terapia ocupaţională rezidă în următoarele aspecte: a. b. c. d. e. 19. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în componenta senzomotorie: a. b. c. d. e. Memorie Atenţie Self-control Toleranţă la efort Control motor Corect: d, e 20. ADL-urile, definite ca abilităţi de bază legate de activităţile obişnuite zilnice ale omului, se grupează în următoarele categorii: a. b. c. d. e. De autoîngrijire De mobilitate De forţă De comunicare De manipulare Corect: a, b, d, e 21. I-ADL-urile reprezintă o categorie aparte a ADL-urilor deoarece: a. b. Sunt mai elaborate Necesită o participare mai mare a proceselor cognitive Activitatea casnică Deprinderi pentru convieţuirea în comunitate Autoîngrijirea sănătăţii Măsuri de securitate şi manipularea obiectelor din mediu Alimentarea şi toaleta Corect: a, b, c, d Corect: a 18. În metodologia de lucru în terapia ocupaţională se descriu următoarele „componente de performanţă”: Fac referire la abilităţile tehnice, sociale, complexe de mediu Caracterizează individul independent Reprezintă un mijloc de evaluare exclusiv în terapia ocupaţională Contribuie la precizarea diagnosticului pozitiv de boală Nu exprimă nivelul de performanţă al unui individ Arată nivelul de performanţă al individului, ca o linie de pornire de la care pot fi măsurate progresele sau regresele Reprezintă un ghid pentru modificările care trebuie făcute în activitatea de rutină a individului Contribuie la precizarea diagnosticului funcţional şi a prognosticului, cu exprimarea nivelului de incapacitate Corect: c, d, e 24. Programul pentru refacerea ADL-urilor în cadrul terapiei ocupaţionale este complex, făcând referire la următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Executare pentru antrenare a diverselor ADL-uri deficitare Obişnuirea pacientului cu mijloace ajutătoare pentru realizarea ADL-urilor Modificări în mediul ambiant al pacientului Deprinderea acelor ADL-uri care nu sunt deficitare, cu neglijarea acestora din urmă Menţinerea constantă a mediului ambiant, fără modificări ale sale Corect: a, b, c 25. Secvenţa activităţilor în antrenamentul gradat pentru autoîngrijire din cadrul antrenamentului pentru ADL este următoarea: a. Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană, transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul, îmbrăcatul, baia sau duşul
  • 33. b. c. d. e. Alimentaţie, transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul, îmbrăcatul, pieptănat, continenţa sfincteriană, baia sau duşul Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană, dezbrăcatul, îmbrăcatul, transferurile, toaleta personală, baia sau duşul Alimentaţie, pieptănat, îmbrăcatul, continenţa sfincteriană, transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul, baia sau duşul Alimentaţie, baia sau duşul, pieptănat, continenţa sfincteriană, transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul, îmbrăcatul 28. Corectarea deficitului de transfer se face prin învăţarea pacientului cu una dintre următoarele tehnici de transfer adecvate pentru deficitul lor funcţional: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c Corect: a 26. Dintre adaptările locuinţei care permit facilitarea îmbăiatului la un pacient cu limitare de forţă şi mobilitate, care urmează un program de terapie ocupaţională, fac parte: a. b. c. d. e. Bara fixă de sprijin pe peretele de lângă cada de baie Taburete plasat în interiorul căzii de baie Covoraşe cu ventuze pentru prevenirea alunecării, plasate în interiorul şi lângă cada de baie Robinete cu filet Duş fix cu furtun rigid şi capăt cu mâner Corect: a, b, c 27. Terapia ocupaţională este performată la pacientul vârstnic după evaluarea completă a acestuia şi încadrarea sa într-una din următoarele 3 categorii: a. b. c. d. e. Persoană vârstnică sănătoasă, cu incapacitate funcţională fizică şi psihologică determinată de sindromul de dezadaptare Persoană vârstnică sănătoasă, fără incapacitate funcţională fizică şi psihologică determinată de sindromul de dezadaptare Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care face boală cu caracter disfuncţional Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care face boală fără caracter disfuncţional Persoană vârstnică care prezintă o încărcătură disfuncţională cumulativă Corect: a, c, e Transferul independent, din şezând în ortostatism, din scaunul cu rotile pe u scaun obişnuit, din scaunul cu rotile în pat Transferurile asistate de una sau două persoane Transferurile prin liftare, cu sau fără scripeţi Transferul coordonat verbal de o persoană Transferul prin liftare cu orteze 29. Obiectivele generale ale programului de terapie ocupaţională la un pacient cu sechele posttraumatice nu includ: a. b. c. d. e. Obţinerea cât mai rapidă a independenţei funcţionale Recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor funcţionale Creşterea statusului algo-disfuncţional Readaptarea pacientului la activitatea anterioară Creşterea indicelui de calitate a vieţii Corect: c 30. Derularea programului de terapie ocupaţională la un pacient cu sechele posttraumatice se face prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în diverse secţiuni, cu excepţia: a. b. c. d. e. Mediul menajer cotidian Aspectele de toaletă Activităţile domestice Activităţile ateliere şi grădinărit Sala de operaţii Corect: e 31. Programul de terapie ocupaţională la pacientul neurologic se derulează etapizat şi urmăreşte: a. b. c. d. e. Refacerea independenţei maxime Recuperarea specifică Pregătirea pentru revenirea în mediul familial şi profesional Menţinerea cât mai mult posibil a dependenţei pacientului de alte persoane Pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul său de viaţă anterior Corect: a, b, c 32. În cadrul unui program de terapie ocupaţională la un pacient neurologic nu se urmăreşte: a. Îmbrăcarea şi toaleta zilnică
  • 34. b. c. d. e. Transferurile şi deplasările Posibilităţile de alimentare Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale Capacitatea de comunicare Corect: d 33. Cele mai importante categorii de aparatură tehnică ajutătoare din terapia ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Ortezele Protezele Medicamentele Furculiţa, cuţitul, lingura adaptate Mijloacele tehnice ajutătoare pentru îmbrăcat Corect: a, b, d, e 34. La pacientul protezat pentru amputaţie de membru superior, programul de terapie ocupaţională urmăreşte: a. b. c. d. e. Utilizarea cât mai puţin a membrului superior protezat în activităţile cotidiene Scoaterea din mediul profesional a pacientului, cu recomandarea repausului Exerciţii de apropiere a obiectelor Programe care să asigure prehensiunea activă şi pasivă, menţinerea prin presiune pe obiect Exerciţii de desprindere de obiect Corect: c, d, e 35. Diagonala D1 flexie pentru extremitatea superioară (flexia, adducţia, rotaţie externă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Mâna la gură în timpul alimentaţiei Lovitura de tenis (forehand) Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă Rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral Toate activităţile de la punctele a, b, c, d Corect: e 36. Diagonala D1 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, abducţia, rotaţie internă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă Lovitura de tenis (backhand) Deschiderea uşii la maşină dinăuntru Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal Mâna la faţă când se şterge cu prosopul Corect: b, c, d 37. Diagonala D2 flexie pentru extremitatea superioară (flexia, abducţia, rotaţie externă umăr) din cadrul metodei Kabat nu se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna de aceeaşi parte Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de tenis Înotul pe spate Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal Corect: b, e 38. Diagonala D2 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, adducţia, rotaţie internă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Aruncarea la baseball Încheierea nasturilor laterali cu mâna de partea opusă Lovirea mingii la serviciu (în jocul de tenis) Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de tenis Înotul pe spate Corect: a, b, c 39. Diagonala D1 flexie pentru membrul inferior (flexie, adducţie, rotaţie externă şold) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral Lovirea mingii de fotbal Îmbrăcarea pantalonilor Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal Corect: a, b, c 40. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior (extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din cadrul metodei Kabat nu se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Lovirea mingii de fotbal Îmbrăcarea unui crac al pantalonului Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral Corect: a, d, e 41. Diagonala D2 flexie pentru membrul inferior (flexie, abducţie, rotaţie internă şold) din cadrul
  • 35. metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Lovirea mingii de fotbal Îmbrăcarea unui crac al pantalonului Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal Lovitura de karate Aproprierea călcâielor în înotul bras 45. Modalităţile de a încorpora membrul superior la pacientul hemiplegic în activitatea funcţională, într-un program de terapie ocupaţională, sunt: a. b. c. d. Corect: d, e e. 42. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior (extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. b. c. d. e. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral Începutul mersului Şezut alungit cu picioarele încrucişate Lovirea mingii de fotbal Corect: c, d 43. Corespondenţele corecte între activităţile funcţionale şi schemele bilaterale simetrice în cadrul metodei Kabat sunt următoarele: a. b. c. d. e. Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔ dezbrăcarea puloverului Schema bilaterală simetrică D2 flexie ↔ ridicarea unei cărţi grele de pe un raft înalt al bibliotecii Schema bilaterală simetrică D1 extensie ↔ desprinderea de pe scaun Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔ desprinderea de pe scaun Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔ ridicarea unei cărţi grele de pe un raft înalt al bibliotecii Corect: a, b, c 44. Schemele reciproce în metoda Kabat, în care membrele perechi efectuează mişcări în acelaşi timp, în scheme opuse cu efect stabilizator asupra capului, gâtului şi trunchiului, au exprimare în activităţi funcţionale de tipul: a. b. c. d. e. Mersul Aruncarea mingii la baseball Înotul indian Mersul pe o bară cu membrele superioare unul în flexie şi altul în extensie Toate activităţile cuprinse la punctele a, b, c, d Corect: e Activităţile bilaterale Posturarea antalgic, antideclivă Ghidarea membrului superior paralizat de către terapeut Ghidarea prin mişcări brutale a membrului în diferitele activităţi Încărcarea pe membrul superior plegic în timpul desfăşurării activităţii Corect: a, c, e 46. Activităţile terapeutice promovate în programul de terapie ocupaţională pentru recuperarea membrului superior la pacientul hemiplegic sunt: a. b. c. d. e. Clădirea conurilor Aranjarea unui mozaic de cuburi Adunarea unor boabe de fasole Tricotatul Pedalarea la cicloergometru Corect: a, b, c 47. Mijloacele prin care se realizează obiectivele terapiei neuroevolutive aplicate în îngrijirea permanentă a pacientului hemiplegic sunt: a. b. c. d. e. Rearanjarea locuinţei Abordarea pacientului Antrenamentul pentru ADL Poziţionarea în pat Toate mijloacele precizate anterior Corect: e 48. Ordinea valorii terapeutice a poziţiilor de bază din cadrul programului recuperator al pacientul hemiplegic este următoarea: a. b. c. d. e. Decubit lateral de partea paralizată → decubit lateral de partea sănătoasă → decubit dorsal Decubit lateral de partea paralizată → decubit dorsal → decubit lateral de partea sănătoasă Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit lateral de partea paralizată → decubit dorsal Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit dorsal → decubit lateral de partea paralizată Decubit dorsal → decubit lateral de partea paralizată → decubit lateral de partea sănătoasă Corect: a
  • 36. 49. Măsurătorile necesare pentru prescrierea scaunului rulant sunt următoarele: a. b. c. d. e. Înălţimea braţelor Înălţimea spatelui Adâncimea şezutului Înălţimea pacientului Circumferinţa (talia) pacientului Corect: a, b, c 50. Aspectele care trebuie luate în considerare pentru ca pacientul să îşi poată propulsa singur scaunul rulant sunt: a. b. c. d. e. Existenţa unei mobilităţi adecvate la nivelul coloanei vertebrale Existenţa unei forţe suficiente de prehensiune bilaterală Forţă musculară la nivelul braţelor Forţă musculară la nivelul coapselor şi gambelor Rezistenţă fizică la efort, suficientă pentru a permite manevrarea independentă a scaunului rulant Corect: b, c, e 51. Poziţionarea şi aliniamentul corect în scaunul rulant au următoarele obiective: a. b. c. d. e. Prevenirea diformităţilor Creşterea tonusului muscular Evitarea escarelor Promovarea funcţiei Menţinerea unei funcţii respiratorii optime Corect: a, c, d, e 52. Tehnicile comune de transfer pentru pacientul aflat în scaun rulant, componente ale programului de terapie ocupaţională, sunt în număr de 4 cu o excepţie, şi anume: a. b. c. d. e. Transfer prin pivotare din poziţie ortostatică Transferul cu ajutorul scândurii de alunecare Transfer prin pivotare cu genunchii flectaţi Transfer dependent de 4 persoane Transfer dependent de 2 persoane Corect: d 53. Care dintre următoarele aspecte sunt adevărate pentru transferul asistat de 2 persoane la pacientul aflat în scaun rulant: a. b. Se utilizează la pacienţii cu afecţiuni reumatismale inflamatorii Permite un control mai bun asupra extremităţilor superioare c. d. e. Un terapeut se plasează în faţă iar celălalt în spatele pacientului Se utilizează la pacienţii neurologici Permite un control mai bun asupra feselor şi trunchiului Corect: c, d, e 54. Îmbrăcarea la pacientul hemiplegic sau cu amputaţie de membru superior, în cadrul unui program de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Hainele se plasează la îndemâna pacientului Pacientul se află în poziţie şezândă, sigură, pentru a preveni manifestările tulburărilor de balans Se începe îmbrăcatul cu braţul şi piciorul afectate, iar dezbrăcatul cu braţul şi piciorul neafectate Există mai multe metode de îmbrăcare / dezbrăcare pentru cămăşile cu nasturi Se recomandă obiecte de îmbrăcăminte cu cât mai multe accesorii Corect: a, b, c, d 55. Îmbrăcarea pantalonilor la pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Dacă îmbrăcarea se face cu pacientul plasat în scaunul rulant, acesta va sprijini picioarele pe sol şi nu pe suportul scaunului Măsura pantalonilor să fie mai mare cu un număr şi suficient de largi jos Pantalonii se îmbracă după ce au fost puse şosetele, dar înainte de a se încălţa Se îmbracă iniţial membrul inferior sănătos, apoi cel afectat Pentru a evita căderea pantalonilor la trecerea peste şold se recomandă ca mâna afectată să fie ţinută pe lângă trunchi Corect: a, b, c 56. Succesiunea care trebuie respectată la îmbrăcarea pacientului cu paraplegie, aflat în scaun rulant este următoarea: a. b. c. d. e. Şosete, cămaşă sau rochie, lenjerie de corp, pantaloni sau indispensabili, pantofi Şosete, lenjerie de corp, pantaloni sau indispensabili, pantofi, cămaşă sau rochie Şosete, pantofi, lenjerie de corp, pantaloni sau indispensabili, cămaşă sau rochie Şosete, pantaloni sau indispensabili, pantofi, lenjerie de corp, cămaşă sau rochie Şosete, pantaloni sau indispensabili, pantofi, cămaşă sau rochie, lenjerie de corp
  • 37. Corect: b 57. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient paraplegic sunt următoarele: a. b. c. d. e. Obţinerea autonomiei şi performarea activităţilor în pat Performarea activităţilor în poziţie şezândă Performarea activităţilor în poziţie verticală Recuperarea independenţei pacientului Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul rulant Corect: a, b, c, d 58. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient tetraplegic sunt următoarele: a. b. c. d. e. Refacerea unei independenţe maxime pentru alimentare, comunicare, toaletă, îmbrăcare, transferuri, deplasări Recuperarea specifică în funcţie de nivelul lezional Pregătirea pentru reinserţia socială şi profesională Performarea activităţilor în poziţie verticală Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul rulant Corect: a, b, c 59. Criteriile minime pentru îmbrăcare la pacientul cu tetraplegie sunt: a. b. c. d. e. Existenţa unei forţe musculare de valoare -3 sau 3 la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior, rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori, extensori radiali ai carpului Existenţa unei forţe musculare de valoare 3 sau 4 la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior, rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori, extensori radiali ai carpului O amplitudine articulară de 0º-90º abducţie şi flexia umăr, 0º-80º rotaţia internă umăr, 0º-30º rotaţia externă umăr, 15º-140º flexia cotului Imposibilitatea balansului din şezând în pat sau în cărucior Prehensiunea cu degetele cu ajutorul unei prize realizate prin tenodesis sau cu ajutorul ortezei de mâna cu balama b. c. d. e. Corect: a, b, e 61. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu nivel lezional la nivel C3-C4 se descriu următoarele capacităţi / limite funcţionale: a. b. c. d. e. a. Se recomandă maşina de bărbierit electrică Dependenţă totală în sfera ADL-uri Pacientul poate utiliza scaunul electric comandat cu bărbia sau penumatic Este necesară asistarea respiratorie temporară sau permanentă Sunt posibile activităţi comandate cu ajutorul gurii (întoarcerea paginilor, dactilografiere, jocuri) Pacientul necesită supraveghere şi îngrijire atentă în permanenţă Corect: b, c, d, e 62. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu nivel lezional la nivel C7-T1 se descriu următoarele capacităţi / limite funcţionale: a. b. c. d. e. Transferul dependent din pat în scaun rulant şi invers Întoarcerea în pat de pe o parte pe alta şi ridicarea în şezut Nu îşi poate asigura independent igiena personală, îmbrăcarea Se poate alimenta independent cu echipamente de asistenţă Nu poate şofa un automobil cu adaptări Corect: b, d 63. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu nivel lezional la nivel T10-L2 se descriu următoarele capacităţi / limite funcţionale: a. b. c. d. e. Corect: b, c, e 60. Activităţile de igienă şi toaletă personală la pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte: Scaun special în cabina de duş Covor care alunecă Burete fără mâner lung, săpun normal Bare de sprijin fixate la marginea căzii Independenţă pentru majoritatea activităţilor Independenţă în autoîngrijire, igienă, sport Independenţă în activităţi profesionale şi casnice Ambulaţie posibilă, cu dificultăţi, folosind orteze şi mijloace ajutătoare de mers Este posibilă ambulaţia independentă cu orteze scurte de picior şi cârje Corect: b, c, d 64. Activităţile ocupaţionale indicate la pacientul cu poliartrită reumatoidă sunt: a. b. Rezistive Promovează mobilizarea articulaţiei pe un anumit sector de mişcare
  • 38. c. d. e. Atractive Astfel alese încât ţin seama de toate articulaţiile afectate Nonprotective pentru articulaţii c. d. e. Activităţile recomandate pentru paciente sunt cele casnice Activităţile recomandate pentru pacienţi sunt de tipul olărit, tâmplărie, împletit nuiele, ţesut Nu trebuie respectat aspectul funcţional Corect: c, d Corect: a, b, c, d 65. Principiile care stau la baza terapiei ocupaţionale în reumatismele inflamatorii sunt: a. b. c. d. e. protecţia articulară principiul conservării energiei evitarea oricărei activităţi simplificarea activităţilor principiul progresivităţii 69. Principalele aspecte kinetice de care trebuie ţinut seama într-un program de terapie ocupaţională aplicat la un pacient care a suferit leziuni traumatice la nivelul mâinii sunt: a. Corect: a, b, d 66. Principiile de protecţie articulară care rtebuie respectate la pacientul cu poliartrită reumatoidă care urmează un program de terapie ocupaţională sunt: a. b. c. d. e. Menţinerea forţei musculare şi a amplitudinii de mişcare (în cursul ADL-urilor toate articulaţiile trebuie mobilizate pe amplitudinea maximă) Evitarea poziţiilor şi a penselor care favorizează deformările articulare Folosirea fiecărei articulaţii în planul său anatomic cel mai stabil şi mai funcţional Utilizarea articulaţiilor celor mai puternice pentru diferite activităţi Folosirea şi menţinerea articulaţiilor în poziţii fixe prelungite b. c. d. e. Corect: a, b, c 70. Activitatea aleasă în programul de terapie ocupaţională la pacientul cu traumatisme la nivelul membrelor inferioare respectă următoarele indicaţii: a. b. Corect: a, b, c, d 67. În cadrul evaluării la pacientul cu durere lombară pentru aplicarea unui program de terapie ocupaţioanală trebuie observate următoarele activităţi: a. b. c. d. e. Îmbrăcatul, toaleta, autoîngrijirea Mobilitatea în scaun Transferurile Spălatul vaselor şi pregătirea mâncării Ridicarea şi transportul obiectelor foarte uşoare Corect: a, c, d 68. La un pacient cu traumatism la nivelul umărului, programul de terapie ocupaţională din cadrul asistenţei medicale de recuperare se caracterizează prin: a. b. Activităţi care se derulează în condiţii de indoloritate Activităţi care se derulează din suspendare, aparatele de imobilizarea asigurând mâinii o mobilizare facilă Obţinerea unei amplitudini de mişcare şi a unei prehensiuni adecvate în condiţiile unei forţe musculare optime pentru grupele musculare flexoare şi extensoare ale mâinii Limitarea participării muşchilor interosoşi, cu rol în stabilizarea regiunii metacarpofalangiene Stimularea comenzii centrale prin promovarea mişcărilor spontane uzuale Deplasări articulare maxime de la început, imediat posttraumatic Promovarea prehensiunii de forţă c. d. e. În cursul derulării sale se evită atitudinile vicioase ale trunchiului şi membrelor În cursul derulării sale se evită poziţia de rotaţie când pacientul este aşezat Se preferă activităţile de tip ţesut, macrame, cartonaj Se indică folosirea unor mijloace ajutătoare de tip microcontacte Activitatea poate solicita cu încărcare oricare dintre segmentele membrelor inferioare Corect: a, b, c, d
  • 39. TESTE GRILĂ ORTEZARE - PROTEZARE Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală Universitară Craiova, 2002, pagini 7-27, 44-90, 111-164, 190 - 274 2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti., 1981; pagini 309-313, 362-365, 408 - 414 3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 517-519 4. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 488-490 5. Delia Cinteză, Daniela Poenaru, Ortezarea în recuperarea medicală, Editura Vox, Bucureşti, 2004 1. c. Care dintre următoarele definiţii caracterizează noţiunea de orteză: a. b. c. d. e. mijloc / dispozitiv extern folosit pentru modificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului neuro - mioartrokinetic, cu menţinerea sau refacerea funcţiei segmentului la care este aplicată aparat sau dispozitiv de substituţie artificială folosit pentru înlocuirea diferitelor segmente absente sau organe ale corpului dispozitiv adăugat corpului unei persoane pentru a susţine, a poziţiona, a imobiliza, a corecta diformităţi, a asista forţa musculară, a modifica tonusul muscular sau a promova mişcarea unor segmente modalitate fizică pentru creşterea forţei şi rezistenţei musculare una dintre cele mai importante exerciţii din kinetoterapia pasivă d. e. Corect: b, c, d, e 4. c. b. c. d. e. imobilizarea sau susţinerea unei articulaţii sau unui segment al corpului, asigurând astfel prevenirea / corectarea deformărilor şi menţinerea articulaţiei într-o poziţie cât mai funcţională îmbunătăţirea funcţiei articulare în condiţiile unei asistări corespunzătoare a mobilităţii la acel nivel, cu posibilitatea aplicării unei tracţiuni controlul unei mişcări direcţionate durerea şi presiunea în segmentul respectiv prin transferul de forţă de la o zonă topografică la alta protecţie a structurilor segmentului respectiv (muşchi, ligamente, oase, nervi, vase) pe toată perioada programului de recuperare Corect: d 3. d. e. Ortezele au rol multiplu în recuperarea medicală, dar nu asigură: a. Oricare dintre ortezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi: a. b. grele, cu durabilitate scăzută confortabile, tolerate corespunzător Oricare dintre protezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi: a. b. Corect: a, c 2. acceptabile din punct de vedere cosmetic, mai ales pentru cele folosite la extremitatea distală a membrului superior uşor de întreţinut şi de curăţat; simple, în sensul facilităţii (uşurinţei) montării / demontării (“pus / scos”) corecte utile, să servească în realitate scopului propus, ajustabile diferitelor faze evolutive ale suferinţei respective confecţionată din material dur, rezistent acceptabilă din punct de vedere cosmetic, fără determinarea modificărilor trofice la nivelul bontului să posede relief adaptat segmentului protezat şi caracteristicilor bontului cu care trebuie să se articuleze uşor de întreţinut, de aplicat la nivelul bontului să nu se modifice în raport cu evoluţia afecţiunilor asociate Corect: b, c, d 5. Ortezele se confecţionează din următoarele materiale, cu o excepţie: a. b. c. d. e. metalul (oţel călit - inoxidabil, aliaj de aluminiu) plasticul pielea hârtia fibrele sintetice, materiale plastifiabile Corect: d 6. Fiecare orteză este prezentată în detaliu, prin intermediul mai multor fotografii (din diferite unghiuri) şi însoţită de o fişă tehnică, care cuprinde următoarele elemente: a. b. numele şi tipul ortezei-statică sau dinamică, temporară sau definitivă indicaţiile sale terapeutice, obiectivele montării sale la un anumit segment
  • 40. c. d. e. descrierea materialului din care este confecţionată, durata în care se poate realiza, dificultatea de execuţie alte menţiuni sau remarci cu privire la orteza respectivă date despre pacientul la care urmează a fi aplicată Corect: a, b, c, d 7. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze statice sunt: a. b. c. d. e. menţinerea tonusului şi forţei musculare corectarea deformărilor din afecţiunile neurologice prin deficitul muscular prevenirea şi corectarea contracturilor musculare stretching-ul pasiv stabilizarea articulară analitică şi globală, mai precis în lanţ cinematic Corect: c, d, e 8. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze dinamice sunt: a. b. c. d. e. imobilizarea, limitare activităţii articulare prevenirea deformărilor secundare dezechilibrelor musculare stimulare senzorială, în principal proprioceptivă menţinerea schemelor de mişcare posturarea corectă şi păstrarea aliniamentului articular 11. Selectarea protezei optime pentru pacientul cu amputaţie de membru se realizează în baza unor criterii, cu excepţia: a. b. c. d. e. nivelul amputaţiei membrului respectiv starea aparatelor cardiovascular şi respirator ale pacientului, precum şi statusul cognitiv cu motivaţia personală activităţile-vocaţionale şi nevocaţionale-pe care pacientul le anticipează existenţa sau nu a antecedentelor heredocolaterale de amputaţie resursele financiare şi tehnice de care dispune persoana în cauză Corect: d 12. La nivelul membrului superior, ortezele sunt indicate pentru refacerea funcţionalităţii normale, prin: a. b. c. d. e. asistarea sau suportul musculaturii deficitare (cu forţă scăzută); substituirea musculaturii paralizate protejarea zonelor algice şi / sau deformate de solicitări importante corectarea / minimalizarea deformărilor sau tulburărilor de aliniament existente, cu asigurarea unui aliniament corect al axelor biomecanice prevenirea mobilităţii pe direcţii corecte, controlate, asigurând conservarea energiei şi prevenirea mişcărilor anormale imposibilitatea montării altor dispozitive asistate, supravegheate Corect: b, c, d 9. Principalele condiţii patologice care presupun în cadrul asistenţei medicale complexe şi ortezarea sunt: a. b. c. d. e. leziunile de neuron motor central sau periferic suferinţe ortopedico-traumatice diverse afecţiuni reumatismale complicaţiile după arsuri afectări tegumentare grave, cu edem fluctuant Corect: a, b, c, d 10. Principalele condiţii patologice care presupun în cadrul asistenţei medicale complexe şi protezarea sunt: a. b. c. d. e. Amputaţiile membrelor inferioare Traumatismele Tumorile benigne Malformaţiile dobândite Osteosarcoamele Corect: a, b, e Corect: a, b, c 13. Principalele criterii în funcţie de care se clasifică ortezele sunt: a. b. c. d. e. Clasic (gruparea în două mari categorii-statice şi dinamice) Anatomic (în funcţie de segmentul ce urmează a fi ortezat) Clinico-funcţional Materialul din care sunt confecţionate Denumirea firmei producătoare Corect: a, b, c 14. Radiculopatiile cervicale inferioare, paralizia de plex brahial, paralizia de nerv circumflex, hemiplegia, tetraplegia, miopatiile, atrofia spinală pseudomiopatică beneficiază în programul de recuperare de ortezare şi fac parte din categoria afecţiunilor: a. b. c. d. Reumatismale degenerative Reumatismale inflamatorii Ortopedico-traumatice Neurologice
  • 41. e. Cardio-vasculare Corect: d 15. Cele mai importante afecţiuni reumatismale cu localizare la nivelul centurii scapulare care beneficiază de ortezare a umărului sunt: a. b. c. d. e. Capsulita adezivă sau umărul „îngheţat” Suferinţa articulaţiei acromioclaviculare Boli inflamator-imune Reumatismul abarticular Sindrom postcombustional Corect: c, d 18. Orteză complexă pentru membrul superior în care este inclusă şi orteza dinamică pentru umăr are rol multiplu pentru: a. b. c. d. e. 16. Rolul ortezei statice de tipul stabilizatorului pentru abducţia umărului este complex, incluzând: a. b. c. d. e. mobilizarea braţului şi umărului, practic a întregului membru superior prevenirea contracturii muşchilor adductori ai umărului reducere a dezechilibrelor biomecanice la nivelul centurii scapulare, a consecinţelor acestora (subluxaţia umărului, retracţiile musculare) prevenirea stretchingului muşchilor rotatori interni simultan cu asuplizarea muşchiului deltoid şi a “coafei rotatorilor” asistarea şi stimularea muşchilor membrului superior în raport cu derularea recuperării, când există o paralizie de plex brahial Corect: b, c, e Corect: a, b, e 19. Unul dintre aspectele de mai jos nu caracterizează orteza dinamică pentru balansul / mobilizarea antebraţului (BFO = balanced forearm orthoses): a. b. c. d. 17. Care din următoarele aspecte caracterizează eşarfa de umăr: a. b. c. d. e. este inclusă în categoria ortezelor dinamice permite mobilizării algice după variate injurii musculare sau capsulare, la pacienţii cu umăr dureros sau în luxaţiile de umăr prevenirea suprastretching-ului (overstretchingului) musculaturii sau ligamentelor în programul kinetic derulat la pacienţii cu paralizie de plex brahial ameliorarea durerii la nivelul umărului în sindromul algoneurodistrofic uni- (umăr) sau bipolar (umăr - mână) din diferite afecţiuni (neurologice sau posttraumatice), asigurând şi menţinerea antideclivă a extremităţii distale (mână, antebraţ), mai ales când acesta prezintă modificări trofice protejarea braţului, cu evitarea unor poziţii inadecvate dar cu asigurarea poziţionării mâinii în câmpul vizual al pacientului Corect: c, d, e asistarea mişcărilor la nivelul centurii scapulare şi braţului astfel încât funcţionalitatea mâinii şi pumnului să fie cât mai aproape de cea fiziologică prevenirea contracturii musculaturii membrului superior conservarea funcţiilor neafectate ale membrului superior, avându-se în vedere că funcţia principală este prehensiunea alături de mişcarea de pronosupinaţie a extremităţii distale reducerea aspectelor dinamice ale funcţionalităţii membrului superior, înlăturarea riscului traumatismelor secundare mişcărilor anormale, a tracţiunii pe rădăcinile nervoase e. indicată la pacientul cu suferinţă neurologică, fără o bună stabilitate şi un control motor schiţat al trunchiului deosebit de utilă când există posibilitatea suspendării eşarfei, prin intermediul a două benzi sau curele, deasupra capului pacientului poate fi montată la scaunul cu rotile, cu care se mobilizează pacientul neurologic (tetraplegic, distrofie neuromusculară severă) articulat cu orteza, se aplică un dispozitiv sub formă de jgheab pe mânerul scaunului, ceea ce permite ca printr-un efort muscular minim la nivelul centurii scapulohumerale şi trunchiului, pacientul poate să-şi mobilizeze, în plan orizontal, braţul, să-şi flecteze cotul şi să ajungă cu mâna la gură tip aparte de orteză dinamică pentru membru superior Corect: a 20. Ortezarea umărului la pacientul hemiplegic permite: a. b. c. în perioada flască a hemiplegiei, ortezarea de repaus asigură poziţionarea corectă a umărului, cu braţul în abducţie de 450 şi uşor anteflectat în etapele de recuperare, ortezarea dinamică asigură derularea kinetoterapiei corespunzătoare (tehnicile de facilitare neuroproprioceptive, exerciţii de redresare şi echilibru, de antrenare a simetriei corporale etc.) derularea stretching-ului rapid pentru corectarea spasticităţii
  • 42. d. e. derularea stretching-ului lent necesar asuplizării structurilor ţesutului moale din regiunea mâinii promovarea contracturilor generate de dezechilibrele tonusului muscular şi la nivelul centurii scapulohumerale 24. La un pacient cu tendinopatie a coafei rotatorilor, ruptura sub 1 cm, programul de recuperare în care este inclusă şi ortezarea cuprinde: a. Corect: a, b 21. Orteza helicoidală a membrului superior este: a. b. c. d. e. o orteză funcţională statică indicată când paralizia de plex brahial este definitivă, severă şi nu există posibilitatea altor atitudini terapeutice (ortopedico-chirurgicale) indică la pacienţii cu paralizie de plex brahial cu sau fără conservarea unei mâini funcţionale orteza care-i permite pacientului să-şi utilizeze optim restantul funcţional muscular orteză care necesită o purtare permanentă, independent de programul de recuperare sau de intervenţiile chirurgicale ulterioare b. c. d. e. Corect: b, c, d 22. Ortezarea umărului instabil, la pacienţii cu luxaţie sau subluxaţie a umărului, presupune: a. b. c. d. e. respectarea poziţiei funcţionale, timp de 7-10 zile obţinerea stării antalgice prevenirea redorii articulare, care predispune la dezvoltarea sindromului dureros cronic iniţierea programului de recuperare pentru refacerea mobilităţii articulare (prin intermediul exerciţiilor globale de mobilizare pe abducţieflexie-rotaţie externă) şi a controlului motor al umărului toate aspecte cuprinse la punctele a, b, c, d Corect: b, c, d 25. Un umăr endoprotezat, trebuie să posede, imediat postoperator: a. b. c. d. e. Corect: e 23. Ortezarea umărului la pacientul cu poliartrită reumatoidă presupune: a. b. c. d. e. orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia externă şi abducţia umărului, fiind necesară mai ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia internă şi adducţia umărului, fiind necesară mai ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată menţinerea braţului în poziţie funcţională, cu evitarea poziţiei “protectoare” din perioadele dintre şedinţele kinetice asigurarea igienei corespunzătoare a regiunii axilare, evitându-se astfel posibilele infecţii, cu impact negativ asupra evoluţiei bolii asistarea unora dintre exerciţiile kinetice Corect: a, c, d, e imobilizare în eşarfă, în poziţie antalgică, 2-3 săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul recuperării) imobilizare în eşarfă, în poziţie funcţională, confortabilă, 1-2 săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul recuperării) ortezarea este suprimată în timpul exerciţiilor kinetice (ex. de tip Codman, ex. active asistate cu ajutorul unui baston în L, scripetoterapie, ex. izometrice pentru m. abductori şi rotatori ai umărului, m. flexori ai umărului şi cotului) ortezarea este suprimată în timpul crioterapiei, electroterapiei ortezarea se menţine în timpul crioterapiei, electroterapiei o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de cel puţin 20º o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de cel puţin 10º o mişcare de abducţie de 30ºşi o rotaţie externă de cel puţin 20º o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de cel puţin 20º o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de cel puţin 60º Corect: a 26. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea parţială a umărului sunt: a. b. c. d. e. incongruenţă glenohumerală cronică dureroară la pacientul cu poliartrită reumatoidă fracturi complexe cervicocefalice recente leziuni capitale vechi postfractură leziuni capitale vechi la pacientul cu boală reumatismală inflamator-imună osteonecroza avasculară a capului humeral Corect: b, c, d, e 27. Criteriile care sunt luate în considerare pentru artroplastia de umăr sunt: a. b. distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către procesul patologic inflamator-imun durere permanentă la nivelul umărului cu impact funcţional semnificativ (perturbarea ADL-urilor),
  • 43. c. d. e. b. necontrolate prin măsuri terapeutice conservatoare algoneurodistrofia unipolară a umărului afectarea bilaterală a umerilor, pacientul aflânduse în stadiu avansat al bolii, cu disfuncţie şi handicap multiplu, de cele mai multe ori fără o acuză algică semnificativă distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către procesul patologic inflamator-imun c. d. e. durata unei şedinţe kinetice este variabilă, de 510-15-20 minute frecvenţa şedinţelor kinetice în cursul unei zile este de 5 ori, chiar de mai multe ori dacă starea pacientului o permite exerciţiile de tip stretching pasiv şi decoaptare (tracţiune-glisare) sunt indicate folosesc în programul kinetic programul kinetic se derulează doar în condiţii de spitalizare Corect: b, c, d, e Corect: a, b, c 28. Sunt descrise următoarele contraindicaţii pentru endoprotezarea umărului: a. b. c. d. e. procesul infecţios localizat la nivelul structurilor articulare şi periarticulare ale umărului paralizia completă a muşchiului deltoid şi / sau a coafei rotatorilor radiculopatiile cervicale, cu manifestări complexe (mai ales deficit de forţă musculară pentru muşchiul deltoid şi muşchii spinali, cu expresie electromiografică) prezenţa complianţei pacientului asocierea suferinţei reumatismale degenerative la nivelul genucnhilor Corect: a, b, c 29. O endoproteză totală de umăr, corect montată, prezintă o funcţionalitate foarte mult asemănătoare cu a umărului sănătos, comportamentul cinematic constând din trei timpi esenţiali: a. b. c. d. e. primul timp-rularea-glisarea, cu deschiderea spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de 40º-50º primul timp-rularea-glisarea, cu închiderea spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de 40º-50º al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se continuă până la 90º-100º al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se continuă până la 60º-80º al treilea timp-deschiderea spaţiului scapulohumeral (completarea flexiei până la 140º-160º 31. Luxaţiile cotului, fracturile diafizei humerale, ruptura ligamentului colateral ulnar, injuriile cotului la sportivi beneficiază de ortezare şi reprezintă suferinţe de tip: a. b. c. d. e. neurologic reumastimale inflamatorii reumatismale degenerative postcombustionale ortopedico-traumatice Corect: e 32. Ortezele statice pentru cot şi umăr sunt indicate pentru imobilizarea articulară şi corecta poziţionare a membrului superior (refacerea aliniamentului dacă este necesar), cu scopul multiplu: a. b. c. d. e. de a promova durerea de a menţine deformaţiile structurilor periarticulare şi articulare de a controla mobilitatea activă (să o îmbunătăţească atât pe flexie, cât şi pe extensie, când este necesar, sau din contră să limiteze tendinţa la hipermobilitate, prin asigurarea stabilităţii articulare corespunzătoare) de a suplini deficitul musculo-ligamentar, cu protejarea de injuriile variate (cu precădere de stresul articular) şi gradarea forţei exercitate pe braţ şi antebraţ de a furniza condiţiile optime pentru refacerea tegumentului Corect: c, d, e Corect: a, c, e 30. Principiile reeducării kinetice postoperatorii în cazul unui pacient cu umăr endoprotezat sunt următoarele: a. programul kinetic este parte componentă a programului de reabilitare complex, etapizat, fiind fundamentat pe gesturi blânde, simple şi respectând principiul indolorităţii 33. Atitudinile kinetice din cadrul fazei a II a programului de recuperare la un pacient cu luxaţie de cot sunt: a. b. imobilizarea într-o orteză / atelă din material termoformabil, adaptată amplitudinii mişcării de extensie (care creşte progresiv); orteza / atela nu sunt folosite în cursul programului kinetic orteza este menţinută 2 săptămâni în luxaţiile stabile, apoi doar nocturn încă o săptămână
  • 44. c. d. e. mobilizarea activă ajutată şi activă a cotului în limitele amplitudinilor de mişcare nedureroasedupă 2 –3 şedinţe sunt permise auto-mobilizările în condiţii de ortezare exerciţii de tip stretching pentru toate grupele musculare ale cotului, cu prudenţă exerciţii active rezistive Corect: a, b, c, d 34. Artroliza într-o redoare de cot se aplică avânduse în vedere următoarele obiective: a. b. c. d. e. obţinerea dolorităţii obţinerea unei amplitudini funcţionale maxime (pentru flexie o amplitudine cuprinsă între 3001200, sector care reprezintă funcţionalitatea utilă) refacera mişcărilor de flexie şi pronaţie, esenţiale în funcţionalitatea membrului superior. obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în limita sectorului de funcţionalitate, în 3-6 luni postoperator obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în limita sectorului de funcţionalitate, în 6-9 luni postoperator e. Corect: b, c, d, e 37. Oricare dintre membrii echipei recuperatorii trebuie să ţină seama de următoarele aspecte în derularea programului de reabilitare la pacientul cu endoproteză de cot: a. b. c. d. e. Corect: b, c, d 35. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea cotului (în concordanţă cu procedurile de reconstrucţie ale celorlalte articulaţii ale membrelor) sunt următoarele: a. b. c. d. e. poliartrita reumatoidă stadiul I şi II sau cu sinovectomie (pentru un proces sinovial agresiv, distructiv) şi rezecţie a capului radial fără efecte favorabile anchiloza cotului în poziţii nefuncţionale la pacienţii cu poliartrită reumatoidă sau la tinerii cu artrită cronică juvenilă artrodeza în poziţie nefuncţională, cu impact negativ funcţional semnificativ traumatismele la nivelul cotului cu pierderea stabilităţii osoase a articulaţiei şi / sau limitarea algică semnificativă a amplitudinii de mişcare artroza cotului a. b. c. d. indoloritatea afectarea (de tip neuropraxie) a nervului ulnar redoarea sau instabilitatea de cot cicatrizarea tardivă şi necorespunzătoare a plăgii postoperatorii repausul imediat al cotului endoprotezat trebuie să fie unul decliv, pentru reducerea cât mai lentă a edemului postoperator mişcarea activă a cotului este practic permisă imediat ce edemul şi durerea postoperatorie încep să se remită regula de bază este progresivitatea şi blândeţea, fiind proscrise mobilizarea intempestivă şi flexia peste 90° în primele 21 zile, pentru a permite vindecarea tricipitală în perioadele de repaus dintre terapia fizicală, cotul va fi suspendat în poziţii alternative de flexie 90° şi extensie maximală, timp de 4 săptămâni; după această perioadă, pacientul poate începe activitatea fizică uzuală, zilnică, adaptându-se progresiv la ea în funcţie de toleranţa cotului operat se indică cât mai multe mişcări pasive, cu tracţiuni în axul membrului superior Corect: b, c, d 38. Dintre principii generale care trebuie respectate în ortezarea mâinii face excepţie: a. b. c. d. e. Corect: b, c, d 36. Complicaţiile postoperatorii ale endoprotezării cotului sunt: decimentarea, ruptura endoprotezei sau disocierea părţilor componente orteza trebuie să corespundă cât mai fix conturului mâinii şi antebraţului lungimea ortezei să fie suficient de lungă (există şi excepţii), prelungindu-se de cele mai multe ori până în 1/3 proximală a antebraţului lăţimea ortezei la nivelul antebraţului trebuie să fie suficientă pentru asigurarea stabilităţii sale orteza să asigură o extensie de minim 15º– 30ºla nivelul gâtului mâinii, cu particularizare în funcţie de scopul ortezei arcurile anatomice ale mâinii nu sunt absolut respectate de forma ortezei iar degetele sunt plasate rareori în poziţie funcţională Corect: e 39. Terapeutul care execută orteza pentru complexul mâinii trebuie: a. să cunoască noţiunile fundamentale de anatomie şi biomecanică ale mâinii (! semnificaţia gestuală a unghiurilor funcţionale) precum şi noţiunile semiologice minime corelate cu suferinţa respectivă
  • 45. b. c. d. e. să cunoască mecanismele de deformare şi de corectare pentru aspectele patologice care sunt posibile la nivelul complexului mâinii să dovedească discernământ în alegerea programului kinetic şi să posede noţiuni de terapie ocupaţională să nu explice pacientului rolul aplicării etapizate a educaţiei gestuale cu ajutorul ortezelor în cadrul programului kinetic general să adapteze / schime tiparul ortezei în funcţie de dinamica suferinţei Corect: a, b, c, e 42. Orteza în paralizia / pareza de nerv median prezintă următoarele aspecte definitorii, cu excepţia: a. b. c. d. e. 40. Orteza în paralizia / pareza de nerv radial prezintă următoarele aspecte definitorii: a. b. c. d. e. combate tendinţa la retracţie a tendoanelor muşchilor flexori combate tendinţa la retracţie a tendoanelor muşchilor extensori asigurară utilizarea convenabilă a mâinii, prin susţinerea activităţii aparatului extensor al mâinii este indicată o orteză cu suport dorsal pentru gâtul mâinii şi accesorii care să controleze extensia la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene dacă muşchii extensori ai pumnului sunt indemni sau refăcuţi, este necesară o orteză statică pentru extensia în articulaţiile metacarpofalangiene, plasată tot pe faţa dorsală a mâinii Corect: a, c, d 41. Orteza în paralizia / pareza de nerv cubital prezintă următoarele aspecte definitorii: a. b. c. d. e. are rol de substituţie pentru muşchii lombricali corectează hiperextensia în articulaţia metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor metacarpofalangiene în pareza musculaturii intrinseci a mâinii) este indicată orteza de tip bară lombricală, pentru degetele IV, V, prin intermediul căreia se blochează dorsal articulaţiile metacarpofalangiene, fixată cu o bandă adezivă la nivel palmar deficitul de adducţie al policelui este uşor controlabil corectează hiperflexia în articulaţia metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor metacarpofalangiene în pareza musculaturii intrinseci a mâinii) Corect: a, b, c asistă flexia dorsală a pumnului şi opoziţia policelui asistă extensia degetelor sunt folosite orteze statice (sub formă de bară în C) şi orteze dinamice pentru police când deficitul motor este minim, pacientul preferă să folosească orteză doar în mişcările de fineţe, mai ales atunci când pensele laterale policidigitale sunt posibile pentru deformările degetelor II şi III sunt indicate ortezele statice de tipul benzilor adezive sau suporţilor externi Corect: b 43. În leziunile de nervi periferici ale membrului superior, cu expresie clinico-funcţională la nivelul compexului mâinii, ortezarea se aplică pentru: a. b. c. d. e. prevenirea deformărilor determinate de asinergismul muscular refacerea amplitudinii maxime de mişcare pasivă pentru sectorul afectat şi restabilirea / menţinerea amplitudinii maxime de mişcare activă, a forţelor musculare optime în teritoriile neafectate poziţionarea complexului mâinii astfel încât să poată fi utilizată optim substituirea parametrilor musculari din teritoriile nervoase interesate inhibarea parametrilor musculari din teritoriile nervoase interesate Corect: a, b, c, d 44. La pacientul cu mână reumatoidă, ortezele de repaus asigură: a. b. c. d. e. limitarea durerii în contextul combaterii procesului inflamator prin repaus articular prevenirea / corectarea deviaţiilor articulare, a dezvoltării poziţiilor vicioase, a deformaţiilor la nivelul pumnului, degetelor menţinerea în poziţie neutră de lucru a mâinii menţinerea durerii prevenirea poziţiei neutre de lucru a mâinii Corect: a, b, c 45. Stabilizatorii digitali, stabilizatorii policelui, stabilizatori pentru deget-mână-pumn / gâtul mâinii, orteze pentru reducerea hipertoniei, orteze de tip mânuşă fac parte din categoria de orteze: a. statice, de repaus sau de protecţie
  • 46. b. c. d. e. dinamice funcţionale de substituţie susţinători instrumentali Corect: a 46. Gâtul mâinii în uşoară flexie, asociată deseori cu înclinarea ulnară moderată şi semipronaţie, policele în extensie-adducţie moderată, degetele II → V în poziţie indiferentă (uşoară flexie în articulaţiile metacarpofalangiene şi interfalangiene), muşchii regiunii tenare sunt în repaus când poziţia policelui este de 40ºantepulsie şi 20º abducţie definesc: a. b. c. d. e. poziţia funcţională a complexului mâinii poziţia funcţională a antebraţului distal poziţia antalgică a complexului mâinii poziţia antalgică a antebraţului poziţia de repaus nocturnă Corect: c 47. Orteza Bichat, uşor acceptată de pacient şi deseori folosită în reabilitare la pacienţii cu leziuni ale nervului radial, asigură următoarea poziţionare a complexului mâinii: a. b. c. d. e. pumnul în flexie 30º cu uşoară înclinaţie cubitală pentru facilitarea opoziţiei policelui pumnul în extensie 30º cu uşoară înclinaţie cubitală pentru facilitarea opoziţiei policelui articulaţiile metacarpofalangiene în flexie 30º(există un susţinător la nivelul primei flange, în structura ortezei) articulaţiile interfalangiene libere, asigurând mişcarea de extensie a degetelor prin contracţia muşchilor interosoşi şi lombricali policele liber, cu o „contrarezistenţă” la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene, cu ajutorul căreia este evitată tendinţa la subluxaţie a acestei articulaţii e. Corect: b, c, d 49. Ortezele pentru membrul inferior sunt indicate pentru: a. b. c. d. e. a. b. c. d. statusul noninfecţios articular sau cu altă localizare afecţiuni neurologice diverse, cu impact clinicofuncţional la nivelul complexului mâinii absenţa structurilor osoase (insuficienţa capitalului osos) şi a stabilităţii ligamentare corespunzătoare pentru consolidarea endoprotezei pacientul tânăr / copil la care sunt prezente cartilajele de creştere (endoprotezare este posibilă numai după închiderea cartilajelor de creştere) asistarea mersului şi controlul mişcării reducerea durerii şi a încărcării articulare prin greutatea corpului maximizarea efectelor deformărilor articulare existente minimalizarea efectelor deformărilor articulare existente creşterea încărcării articulare prin greutatea corpului Corect: a, b, d 50. Ortezele pentru membrul inferior trebuie să fie centrate astfel: a. b. c. d. e. orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei mediale orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil femural medial orteza de şold astfel încât să permită pacientului o flexie de 90º la nivelul şoldului orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil femural lateral orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei laterale Corect: a, b, c 51. Rolul ortezelor de picior este în funcţie de tipul de orteză. Astfel: a. b. c. Corect: b, c, d, e 48. Contraindicaţiile pentru endoprotezare la nivelul complexului mâinii includ următoarele aspecte: pacientul cooperant d. e. Orteza statică menţine segmentul de corp disfuncţional într-o anumită poziţie Orteza dinamică inhibă mişcarea segmentului de corp, asigurând o funcţionalitate optimă Orteza biomecanică sau funcţională are rol multiplu (controlul mişcărilor excesive, plasarea piciorului în neutralitate subtalară în faza de sprijin a mersului, absorbţia şocului la atacul cu talonul) Ortezele acomodative asigură amortizarea şocurilor, distribuirea uniformă a presiunilor Ortezele acomodative asigură solicitarea reliefurilor osoase şi accentuarea frecării suprafeţelor plantare Corect: a, c, d 52. Endoproteza cefalică la nivelul şoldului este indicată la pacientul cu: a. b. fractură de acetabul fractură de col femural
  • 47. c. d. e. osteonecroză aseptică de cap femural pseudartroza postfractură de cap femural fractura intertrohanteriană Corect: b, c, d 53. Proteza totală de şold este indicată în marile degradări anatomo-funcţionale ale şoldului, dintre care mai importante sunt: a. b. c. d. e. Coxartroze secundare sau primitive decompensate Sechele posttraumatice şi artrodeza de necesitate la vârste tinere Reumatismul cronic inflamator Procesul infecţios local Periartrita coxofemurală Corect: a, b, c 54. Avantajul endoprotezării şoldului cu proteză totală cimentată se exprimă prin: a. b. c. d. e. Fixarea biologică prin contactul intim biologic la interfaţa implant-os Fixare definitivă de la început Posibilitatea de a relua mersul cu încărcare, la câteva zile postoperator Reluarea tardivă a mersului cu încărcare Refacerea părţilor moi ale şoldului Corect: b, c, e 55. Aşezarea şi ridicarea de pe scaun la pacientul cu endoproteză de şold comportă următoarele aspecte definitorii: a. b. c. d. e. scaunul folosit de pacient se recomandă a fi cu înălţime cât mai mică, astfel încât flexia la nivelul genunchiului şi şoldului să fie peste 90º la aşezare, pacientul se îndepărtează cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se lasă cât mai repede cu greutatea mai mult pe membrul inferior afectat pe scaun la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu membrul inferior operat cât mai aproape de scaun, deplasează şezutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior neprotezat la aşezare, pacientul se apropie cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se lasă pe scaun cât mai uşor cu greutatea mai mult pe membrul inferior sănătos la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu membrul inferior sănătos cât mai aproape de scaun, deplasează şezutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior neprotezat Corect: d, e 56. În cadrul programului kinetic performat la un pacient cu endoproteză de şold se derulează exerciţii pentru grupele musculare: a. b. c. d. e. fesiere cvadricipitale paravertebrali ale membrelor superioare sternocleidomastoidieni Corect: a, b, c, d 57. Obiectivele programului de recuperare aplicat la un pacient cu artroplastie totală şold sunt: a. b. c. d. e. creşterea forţei musculare menţinerea atitudinilor preoperatorii ale membrului inferior menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea instalării atitudinilor vicioase recuperarea completă a genunchiului evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei postoperatorii şi prevenirea edemului Corect: a, c, d, e 58. Postoperator, la pacientul cu artroplastie totală cimentată de şold sunt indicate mobilizările asistate la nivelul şoldului operat din ziua a 5-a, pentru: a. b. c. d. e. flexie şi adducţie flexie şi abducţie extensie şi rotaţie rotaţie extensie şi adducţie Corect: b 59. Pacientul cu artroplastie totală necimentată la nivelul şoldului nu are voie să: a. b. c. d. e. încarce membrul inferior operat şi nu are voie să şofeze înainte de 6-8 săptămâni solicite mult grupele musculare abductoare ale şoldului solicite prin exces de forţă sau amplitudine de mişcare endoproteza meargă cu sprijin în cadru, apoi în baston facă kinetoterapie în programul de recuperare Corect: a, b, c 60. Care dintre următoarele aspecte nu reprezintă indicaţie pentru artroplastia parţială de genunchi: a. b. c. distrugere articulară moderată dureri persistente aparat ligamentar distrus
  • 48. d. e. deviaţii axiale peste 20º pacient cu vârsta peste 60 ani e. Corect: c, d 61. În programul de recuperare postoperator într-o artroplastie parţială de genunchi contracţia izometrică a muşchiului cvadriceps se iniţiază: a. b. c. d. e. Din a treia zi postoperator Din a patra zi postoperator Chiar din ziua operaţiei La 3-4 săptămâni postoperator Este contraindicată persoane sub 50 ani, cu modificări de aliniament la nivelul genunchiului Corect: a, b, c 64. Pentru care dintre grupele musculare sunt indicate exerciţiile de tip izometric în programul kinetic preoperator la pacientul cu endoproteză de genunchi: a. b. c. d. e. fesier mare cvadriceps triceps sural ischiogambieri tibial anterior Corect: c 62. Reluarea mersului la pacientul cu artroplastie genunchi cu endoproteză parţială nu se face în modul următor: a. b. c. d. e. 5-6 şedinţe de mobilizare activă a genunchiului, aflat în gips bivalv în extensie, din ziua 3-a sau 4a; mersul în cârje fără sprijin la 2 săptămâni; încărcare egală cu membrele inferioare la 3-4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat, cu indicaţia folosirii bastonului totuşi, la 3 luni postoperator mersul în cârje cu sprijin la 2 săptămâni; încărcare inegală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni postoperator mersul în cârje cu sprijin la 4 săptămâni; încărcare inegală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 3 luni postoperator mersul în cârje cu sprijin la 3 săptămâni; încărcare egală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni postoperator încărcare egală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni postoperator Corect: b, c 65. Din săptămâna a 6 –a postoperator la pacientul cu artroplastie de genunchi sunt permise: a. b. c. d. e. Corect: c, d, e 66. Metodele şi mijloacele programului de recuperare la pacientul cu artroplastie de gleznă sunt astfel alese încât asigură: a. b. c. d. e. a. b. c. d. gonartroza decompensată care interesează toate structurile genunchiului deviaţiile axiale importante, peste 20º flexumul ireductibil instabilitatea marcată, intens dureroasă combaterea durerii, tulburărilor trofice, complicaţiilor posibile refacerea funcţionalităţii gleznei şi consolidarea regiunii piciorului o schemă de mers cât mai normală, cu evitarea şchiopătatului menţinerea statusului clinico-funcţional iniţial o schemă de mers antalgică Corect: a, b, c 67. Încălţămintea indicată la pacientul cu hallux valgus se caracterizează prin: a. b. Corect: b, c, d, e 63. Indicaţiile mai importante pentru artroplastia totală de genunchi sunt: alergarea ridicare şi purtare de greutăţi mari şofatul exerciţii în lanţ cinematic închis pentru coordonare şi control motor al membrului inferior pedalare la cicloergometru c. d. e. căpută moale, largă şi rotunjită cu decupaj pelotă laterală în dreptul articulaţiei metatarsofalangiene a halucelui toc înalt pelotă metatarsiană sau sesamoidă susţinător al arcului longitudinal lateral Corect: a, b, d
  • 49. 68. Tehnica prescrierii înălţătorului plantar la un pacient cu picior echin presupune: a. b. c. d. e. Un înălţător calcanean de 1,8-2,5 cm înălţime dacă dorsiflexia este de 0º Un înălţător calcanean mai mic de 1,8 cm înălţime dacă dorsiflexia este mai mare de 0º Înălţătorul calcanean cu înălţime mai mică de 1 cm se va purta în interiorul pantofului La nivelul piciorului opus este indicat un înălţător asemănător pentru a evita diferenţa de lungime a membrelor inferioare Înălţătorul calcanean va fi indicat doar la nivelul piciorului echin Corect: a, b, c, d 69. Ortezele pentru gleznă-picior se grupează în două mari categorii, în funcţie de articulaţia care solidarizează între ele cele două componente (gambieră şi podală): a. b. c. d. e. Orteze fixe, rigide, din material plastice Ortezele hibride, dinamice, din metal Orteze funcţionale Orteze mobile Orteze de repaus Corect: a, b 70. Principalele indicaţii ale ortezelor genunchigleznă-picior sunt: a. b. c. d. e. Deformări primare ale genunchiului cu modificări secundare ale complexului gleznă-picior Genu recurvatum, peste 25º Instabilitate anterioară a genunchiului Contracturi severe în flexie ale genunchiului Hipotrofie muşchi cvadriceps 72. La piciorul spastic se indică ortezele de reducere a tonusului care se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Corect: b, c, d 73. Dispozitivele externe folosite pentru a susţine sau corecta postura şi aliniamentul coloanei vertebrale definesc: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. Orteza mobilă, fixată în poziţie neutră sau câteva grade de flexie plantară Orteza mobilă cu stop pe flexie plantară şi asistarea dorsiflexiei pe un anumit sector Orteză dinamică Orteză cu arc de mişcare limitat Orteză adaptată Corect: a, b Ortezele de genunchi-gambă-picior Ortezele complexului mâinii Ortezele spinale Ortezele de umăr Ortezele gleznă-picior Corect: c 74. Ortezele cervicale, cu rol preponderent de menţinere a memoriei kinestezice şi de relaxare a ţesuturilor moi din regiunea cervicală, se grupează în: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d 71. Ortezarea membrului inferior afectat la pacientul hemiplegic în stadiu flasc cuprinde două modalităţi prin care se obţin stimularea tonusului muscular şi antrenamentul proprioceptiv: Favorizează poziţia de recurvatum la nivelul genunchiului Sisteme cu trei puncte de presiune Corectează biomecanic varul calcanean şi supinaţia antepiciorului, cu refacerea rulării plantei pe sol în schema de mers Permit mişcarea liberă a şoldului şi genunchiului Asigură un sector important de mişcare a complexului gleznă-picior Orteze cervicale propriu-zise (colarul uşor şi colarul rigid) Orteze cervicocefalice (colarul Philadelphia) Orteze cervicotoracice (orteza tip SOMI, orteza halo) Orteze toracolombare Orteze toracolombosacrate Corect: a, b, c 75. Orteza William se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Este o orteză spinală simplă, dinamică Este o orteză dinamică pentru membru superior Controlează extensia şi inflexiunile laterale ale coloanei dorso-lombare Este alcătuită dintr-o bandă elastică la nivel abdominal, două benzi rigide (pelvină şi toracică) unite prin două benzi laterale şi prin benzi mai subţiri, oblice Este indicată la pacientul cu spondiloliză, spondilolisteză Corect: a, c, d, e
  • 50. TESTE GRILĂ KINETOTERAPIA DE RECUPERARE NEUROMOTORIE ŞI PROPRIOCEPTIVĂ Bibliografie: 1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 191 - 228 2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 142-158, 331-343 3. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medicală, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II, pagini 333 - 483 1. a. b. c. d. e. Aria 4 (aria cortexului motor primar) are rolul de a sintetiza informaţiile de la diferite zone ale sistemului nervos central, de a genera şi transmite comanda motorie centrală spre etajele inferioare, cu iniţierea şi modularea mişcării voluntare Aria 6 (aria cortex premotor) are rolul de a orienta corpul şi membrele înainte de mişcare, de a învăţa mişcări noi Aria 6 suplimentară are rolul de a planifica mişcările care asigură corectitudinea secvenţelor activităţii musculare pentru mişcări cu abilitate mică Ariile 5 şi 8 (cortexul parietal posterior) au rolul de analizare a informaţiilor senzitivo-senzoriale pentru acordarea mişcării cu mediul înconjurător şi de a imagina mişcările Ariile 1-3 (cortexul somatosenzitiv primar) au rolul de a primi aferenţe de la periferie Corect: a, b, e 2. d. e. b. c. d. e. Analiza informaţiilor de la văz, auz, tact în emisferul stâng Analiza informaţiilor de la tact, propriocepţie, vorbire în emisferul drept Analiza secvenţialităţii sunetelor şi a actelor motorii în emisferul stâng Analiza conţinutului informaţiilor spaţiale globale, aprecierea întregului corp în emisferul drept Analiza ritmului vocii, a locului ocupat de corp în spaţiu în emisferul drept Corect: a, c, d, e Rolul tractului piramidal este complex, şi anume: a. b. Controlează motricitatea voluntară, având rol în declanşarea intenţională a activităţii aparatului motor muscular, cu predilecţie pentru musculatura distală Rol activator direct, facilitator pentru motoneuronii medulari Rol activator indirect pentru motoneuronii medulari Rol în menţinerea tonusului muscular prin influenţarea motoneuronului alfa fazic Rol în menţinerea tonusului muscular prin influenţarea motoneuronului alfa tonic Corect: a, b, e 4. Rolul tractului extrapiramidal este complex, şi anume: a. b. c. d. e. Reglează tonusul muscular al posturii Reglează tonusul muscular al membrelor Reglează mişcările complexe voluntare Controlează dimensiunea, amplitudinea mişcării voluntare declanşate de sistemul piramidal Rol facilitator sau inhibitor asupra motoneuronilor medulari Corect: a, d, e 5. Rolul celor două emisfere cerebrale este: a. 3. c. Care dintre următoarele afirmaţii reale caracterizează cortexul sensoriomotor: Ajustarea permanentă a tonusului postural de către bucla gamma este posibilă în baza mai multor aspecte, cu excepţia: a. b. c. d. e. Comenzii extrapiramidale Comenzii piramidale Modularii cerebeloase Modulării formaţiunii reticulate Modulării aparatului vestibular Corect: b 6. Principalele aspecte funcţionale care definesc cerebelul sunt: a. b. c. d. e. Aparat de timp-opreşte mişcarea la locul şi momentul dorit Aparat de învăţare-circuitele cerebelului se modifică prin experienţă Aparat de învăţare-inputurile repetate slăbesc sinapsele Aparat coordonator-integrează mişcările unor articulaţii într-un lanţ cinematic complex şi coerent Aparat coordonator-nu influenţează semnificativ abilităţile Corect: a, b, d
  • 51. 7. adică menţinerea liniei gravitaţionale a corpului în afara poligonului de sprijin Ganglionii bazali au rol important şi complex în controlul mişcării, definit prin mai multe aspecte, cu excepţia: a. b. c. d. e. Modularea mişcării active comandate de scoarţă Implicarea în procesul de planificare motoriedirecţia, viteza, amplitudinea de mişcare Corpul amigdalian conduce automatismul, coordonarea şi tonusul muscular în repaus şi mişcare Corpul striat conduce „jocul” elementelor sistemului locomotor şi ale musculaturii mimicii Corpul striat acţionează unitar deşi componentele sale au funcţii antagoniste Corect: a, c 10. Aspectele definitorii ale controlului muscular sunt: a. b. c. d. e. Tonusul şi forţa musculară Mişcarea normală, activă, voluntară Mişcarea involuntară Abilitatea de mişcare Antrenamentul la efort Corect: a, b, c, d Corect: c 8. Etapele pe care le parcurge dezvoltarea controlului motor se derulează în următoarea ordine: a. b. c. d. e. Mobilitatea → stabilitatea → mobilitatea controlată → abilitatea Mobilitatea → mobilitatea controlată → stabilitatea → abilitatea Mobilitatea → abilitatea → mobilitatea controlată → stabilitatea Mobilitatea → stabilitatea → abilitatea → mobilitatea controlată Mobilitatea → mobilitatea controlată → abilitatea → stabilitatea Corect: a 9. Definiţia corectă a celor trei procese prin care se exprimă controlul motor este: a. b. c. d. e. Controlul muscular, corelat cu contracţia musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv, reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de unităţi motorii ale unui singur muşchi, fără a fi activaţi şi alţi muşchi Controlul muscular, corelat cu contracţia musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv, reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de unităţi motorii ale unui singur muşchi, fiind activaţi şi alţi muşchi Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte prin combinarea activităţii unui număr minim de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă, lină, în ritm normal, cu forţă adecvată pentru derularea respectivei activităţi Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte prin combinarea activităţii unui număr minim de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare întreruptă, aritmică, cu forţă adecvată pentru derularea respectivei activităţi Echilibrul sau balansul reprezintă inabilitatea de a menţine sau de a mobiliza corpul fără a cădea, 11. Cele mai importante modalităţi kinetice folosite pentru antrenarea controlului muscular sunt: a. b. c. d. e. Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul metodei Kabat Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul metodei Rood Activarea imaginativă Antrenarea percepţiei contracţiei Electrostimularea neuromusculară, chiar în absenţa complianţei pacientului Corect: b, c, d 12. Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea controlului muscular se caracterizează prin: a. b. c. d. e. 3-5 contracţii musculare pentru muşchiul care se lucrează status de indoloritate al pacientului absenţa senzaţiei de oboseală în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur muşchi în cursul zilei se poate derula o singură şedinţă kinetică Corect: a, b, c 13. Modalităţile kinetice care fundamentează programul kinetic aplicat pentru refacerea / antrenarea coordonării sunt: a. b. c. d. e. Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioceptive Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel Gestualitatea necoordonată Terapia ocupaţională Coordonările paliative Corect: a, b, d, e 14. Legile formulate de Kottke care trebuie luate în considerare în alcătuirea programului kinetic pentru antrenarea coordonării sunt: a. Şedinţele kinetice se execută o singură data pe zi
  • 52. b. c. d. e. Se evită contracţiile musculare care nu sunt necesare în activitatea pentru care se doreşte antrenamentul coordonării Nu trebuie folosite modalităţi de întărire a percepţiei senzoriale adecvate pentru engrama corectă Complianţa pacientului, cu concentrarea acestuia nu sunt absolut necesare Exerciţiile nu se derulează cu rezistenţă şi nu necesită forţă mare (se lucrează cu forţă musculară chiar sub 10% din forţa maximă a muşchiului respectiv) Corect: b, e e. Corect: c 18. Recuperarea coordonării la pacienţi cu disfuncţii cerebeloase presupune: a. b. c. d. e. 15. Principiile kinetice care stau la baza programului de recuperare a echilibrului sunt: a. b. c. d. e. Pentru antrenarea unuia din sistemele responsabile cu menţinerea echilibrului se suspendă un altul pentru a-l forţa pe primul să intre cât mai mult în acţiune Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi se derulează pe suprafeţe instabile Se variază înălţimea centrului de greutate în cursul exerciţiilor Membrele superioare şi trunchiul se utilizează ca elemente stabilizatoare sau destabilizatoare pentru echilibru Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se face prin antrenament şi experienţă, într-un mediu corespunzător a. b. c. d. e. Stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi tactili şi senzoriali Variate „permutări” de mişcare, posibile prin contracţia muşchilor agonişti, sinergişti, stabilizatori, antagonişti Integritatea componentelor motorii ale echilibrului Abilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei mişcări uşoare, fine Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei mişcări uşoare, fine Corect: a, c, d 17. Termenul care desemnează tulburările de coordonare este: a. b. c. d. Asinergie Adiadocochinezia Ataxia Hipotonia Mişcare rapidă, unică, cu încărcare la extremitatea superioară şi inferioară Tehnici de facilitare (stabilizarea ritmică, izometria alternantă) pentru tonifierea musculaturii stabilizatoare Exerciţiile metodei Frenkel Alergarea Terapia ocupaţională Corect: b, c, e 19. Exerciţiile în cadrul metodei Frenkel se derulează în conformitate cu următoarele reguli: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d 16. Mişcările sunt coordonate atunci când există: Hipermetria Iniţierea este totdeauna de partea afectată, apoi de partea sănătoasă Iniţierea este totdeauna de partea sănătoasă sau mai puţin afectată, apoi de partea contralaterală Fiecare exerciţiu se derulează iniţial cu ochii deschişi, sub control vizual, apoi cu ochii închişi Oricare exerciţiu se derulează lent, cu multă răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea corespunzătoare Exerciţiile se derulează cât mai rapid, cu multă răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea corespunzătoare Corect: b, c, d 20. Testele Romberg sensibilizat, unipodal şi al stresului postural reprezintă teste pentru aprecierea: a. b. c. d. e. Forţei musculare Rezistenţei musculare Tonusului muscular Amplitudinii de mişcare funcţională Echilibrului din ortostatism static Corect: e 21. Testarea echilibrului din ortostatism activ se face cu ajutorul următoarelor teste: a. b. c. d. e. Testul întinderii membrelor superioare Testul controlului motor Testul „brânciului” Testul transferului, al deplasării ritmice a greutăţii corpului anterior-posterior, stânga-dreapta Testul Romberg Corect: a, d
  • 53. 22. Refacerea şi menţinerea echilibrului se derulează în două etape, acestea fiind: a. b. c. d. e. Antrenarea controlului motor Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale Controlul amplitudinii de mişcare Controlul centrului de greutate Antrenarea abilităţii 27. Conţinutul principalelor tehnici de facilitarea neuromusculară proprioceptivă speciale este următorul: a. Corect: b, d b. 23. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice derulate pentru controlul centrului de greutate este: a. b. c. d. e. De la posturile stabile la cele mai puţin stabile De la porturile instabile la cele stabile Patrupedie → în genunchi → şezând lungit → şezând scurtat → ortostatism Patrupedie → în genunchi → şezând scurtat → şezând lungit → ortostatism Patrupedie → ortostatism → şezând lungit → şezând scurtat → în genunchi c. d. Corect: a, c 24. Principalele strategii dinamice care trebuie antrenate pentru echilibru sunt: a. b. c. d. e. Strategia coloanei vertebrale Strategia gleznelor Strategia genunchilor Strategia şoldurilor Strategia paşilor e. Corect: b, d, e 25. Tehnicile de facilitarea neuromusculară proprioceptivă se clasifică în: a. b. c. d. e. Fundamentale (de bază) Particulare Speciale Specifice Generale Corect: a, c, d 26. Următoarele tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă fundamentale se folosesc deseori în practica kinetică, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Prizele mâinilor Comenzile, comunicarea Întinderea (stretch-reflexul) Inversarea lentă Tracţiunea şi compresiunea Corect: d inversarea lentă (contracţie izotonă) - contracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi antagoniştilor dintr-o schemă de mişcare, fără pauză între inversări; inhibă contracţia agonistului spre sfârşitul mişcării, dar pregăteşte antagonistul (reflex miotatic, circuit Renshaw). inversare lentă cu opunere (contracţie izometrică) - variantă a inversării lente în care se introduce gradat contracţia izometrică la sfârşitul amplitudinii mişcării (contracţie izotonăizometrică-izotonă - izometrică); creşte forţa de contracţie agonistă. contracţii repetate: se execută contracţii concentrice pe musculatură unei direcţii de mişcare care este slabă (întinderi rapide declanşează reflexul miotatic de extensie, se opune apoi rezistenţa pentru realizarea unei contracţii izometrice, cu stimularea buclei gama musculare). secvenţialitate pentru întărire: când un component dintr-o mişcare este slab se execută schema de mişcare cu contracţie izotonă până în punctul unde există componentă musculară puternică; în acel punct se face contracţie izometrică tot pe musculatura puternică, timp în care musculatura slabă continuă mişcarea izotonă, putându-se asocia periodic întinderi rapide; punctul este situat în zona de mijloc a arcului de mişcare pentru muşchii flexori sau în zona scurtată. inversare agonistică: se execută mişcarea concentrică pe toată amplitudinea, contra unei rezistenţe tolerate; la amplitudinea maximă se face o mişcare de revenire pe o distanţă mică tot cu rezistenţă (contracţie concentrică), apoi din nou mişcarea iniţială, până la capăt; se repetă. Corect: a, c, d 28. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru tehnicile de facilitarea neuromusculară proprioceptivă specifice: a. b. c. Pentru promovarea mobilităţii se folosesc: iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere, relaxare-opunere, relaxare-contracţie, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică Pentru promovarea mobilităţii se folosesc: iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere, izometrie alternantă, relaxare-contracţie, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică Pentru promovarea stabilităţii se folosesc: contracţii izometrice în zona scurtată, iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxare-opunere, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
  • 54. d. e. Pentru promovarea stabilităţii se folosesc: contracţii izometrice în zona scurtată, izometrie alternantă Pentru promovarea abilităţii se folosesc: inversarea agonistică, progresia cu rezistenţă, secvenţialitatea normală, repetiţia e. musculaturii de pe faţa opusă a direcţiei de mişcare Stretching-ul isometric este combinarea celui pasiv cu o contracţie isometrică în poziţia de întindere pasivă realizată de terapeutul fizical. Corect: b, c, e Corect: a, d, e 29. Elementele de facilitarea proprioceptive sunt: a. b. c. d. e. întinderea / stretching-ul rezistenţa aplicată unei mişcări (prin greutatea corporală, manual, mecanic) vibraţia telescoparea / compresiunea şi tracţiunea accelerarea, rostogolirea, balansarea ritmică. Corect: a, b, c, d, e 33. Modul corect de aplicare a stretching-ului presupune: a. b. c. d. e. 30. Elementele de facilitarea telereceptive sunt: a. b. c. d. e. Văzul Auzul Stimularea sinusului carotidian Olfacţia Presiunile pe tendoanele lungi Corect: a, b, d 31. Pentru refacerea mobilităţii articulare prin interesarea ţesutului moale se folosesc următoarele metode kinetice specifice: a. b. c. d. e. Mobilizările Manipulările Stretching-ul pentru ţesutul moale Inhibiţia activă pentru toate structurile ţesutului moale Inhibiţia activă pentru muşchi Corect: c, e 32. Care dintre următoarele aspecte definitorii ale diferitelor tipuri de stretching sunt adevărate: a. b. c. d. În timpul stretching-ului balistic tensiunea musculară este de 10 ori mai mare faţă de o întindere obişnuită Stretching-ul dinamic se realizează prin mişcări voluntare lente ale segmentului încercând să se treacă blând peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mişcare Stretching-ul activ presupune o mişcare voluntară spre amplitudinea de mişcare maxim posibilă, cu menţinerea poziţiei 10-15 secunde, prin contracţia agoniştilor, fără ajutor extern Stretching-ul static, cu durată de minim 6 secunde, se realizează de către terapeut sau cu un echipament, cu obţinerea unei întinderi active a Se începe cu articulaţiile distale, apoi se trece spre cele proximale Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi se trece spre cele proximale Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în ax, pentru evitarea compresiei articulare Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea) Toate aspectele precizate la punctele a, b, c, d Corect: e 34. Stretching-ul este contraindicat în următoarele situaţii: a. b. c. d. e. Când limitarea amplitudinii de mişcare este de cauză musculară După o fractură veche, corect consolidată În prezenţa unui proces inflamator acut sau infecţios intraarticular sau periarticular În prezenţa unui hematom sau a altor leziuni ale ţesutului moale La pacientul cu scădere severă de forţă musculară Corect: c, d, e 35. Inhibiţia activă se aplică pentru refacerea amplitudinii de mişcare compromisă de contractura musculară la pacientul cu: a. b. c. d. e. Muşchi normal inervat Muşchi denervat Muşchi aflat sub control voluntar normal Miopatie severă Spasticitate piramidală Corect: a, c 36. Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc pentru obţinerea inhibiţiei active: a. b. c. d. e. Tehnica hold - relax (contracţie - relaxare) Tehnica hold-relax - contraction (contracţierelaxare - contracţie) Tehnica contracţiei agonistului Tehnica Oxford Tehnica Delorme Watkins Corect: d, e
  • 55. 37. Indicaţiile pentru mobilizarea articulaţiei periferice sunt: a. b. c. d. e. Scăderea sindromului algic articular Menţinerea feedback-ului proprioceptiv articular Scăderea feedback-ului proprioceptiv articular Creşterea mişcărilor articulare prin afectare articulară capsulară Rol profilactic în cazul imobilizărilor prelungite, mai ales la pacientul cu paralizie Corect: a, b, e 38. Principiile de bază care „controlează” facilitarea proprioceptivă sunt: a. b. c. d. e. Acţionare iniţial de partea afectată Acţionare iniţial de partea sănătoasă Respectarea liniilor de mişcare în diagonală şi spirală Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului, continuând cu genunchiul, indiferent scopul funcţional urmărit Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de mişcare cât şi pe cea musculară b. c. d. e. Corect: e 42. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de următoarele aspecte kinetice fundamentale: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. Mecanismelor reflexe elementare Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări ale poziţiei corpului Sincineziilor, în mod diferenţiat Intervenţiilor reflexe periferice Electroterapiei Corect: a, b, c 40. Obţinerea facilitării în metoda Kabat se realizează prin: a. b. c. d. e. folosirea unor scheme globale de mişcare folosirea unor scheme de mişcare locale opunerea unei rezistenţe maxime la mişcarea dorită a fi executată de pacient opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea dorită a fi executată de pacient alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor active prin mecanismul inducţiei succesive descris de Sherrington Corect: a, c, e 41. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare în cadrul metodei Kabat este asigurată de o serie de manevre care se aplică în timpul mişcărilor active pe diagonală, şi anume: a. contactul manual şi comanda verbală Pentru fiecare segment al corpului există două diagonale de mişcare Fiecare diagonală de mişcare are două scheme antagonice Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme antagonice Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei componente Fiecare schemă presupune o mişcare cu două componente Corect: a, b, d Corect: b, c, d 39. Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl reprezintă utilizarea: stimulii de întindere (aplicaţi în schema de mişcare în care grupul muscular antagonist este în scurtare maximă) tracţiunea şi fixarea articulară sincronizarea normală (contracţia muşchilor în secvenţe desprinse din mişcări coordonate, cu derulare cursivă) toate aspectele precizate la punctele anterioare 43. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două mişcări nu se asociază niciodată, indiferent schema de mişcare: a. b. c. d. e. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul superior Extensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul superior Adducţie cu rotaţie externă, totdeauna, la membrul inferior Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul inferior Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul inferior Corect: d 44. În recuperarea hemiplegicului, metoda Kabat este utilă dacă sunt luate în considerare următoarele aspecte: a. b. c. d. dezvoltarea neuromotorie se face în sens craniocaudal şi proximo-distal utilizarea activităţii reflexe întărită de reflexele posturale şi corelată cu receptorii senzitivi şi auditivi importanţa mişcărilor ritmice, a combinaţiilor bilaterale simetrice, asimetrice, homolaterale, cu alternarea reciprocă în diagonale a amplitudinii de flexie şi extensie pe verticală, abducţie-adducţie pe orizontală şi a rotaţiilor pe diagonală pronaţia antebraţului inhibă extensia cotului
  • 56. e. reflexul tonic lombar facilitează extensia globală a trunchiului şi membrului inferior d. e. Corect: a, b, c, e 45. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate la pacientul hemiplegic / hemiparetic, au următoarele scopuri / obiective: a. b. c. d. e. limitarea excesului de activitate tonică-reflexă perturbatoare a schemei motorii normale inhibarea sau suprimarea activităţii tonic reflexe anormale modificarea tonusului muscular facilitarea integrării reacţiilor superioare de “ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor reale activarea reflexelor posturale, recâştigând controlul asupra mişcărilor izolate Corect: a, b, c, d 48. Exerciţiile din metoda Rood se fundamentează pe următoarele aspecte neurofiziologice: a. b. c. d. Corect: a, b, d, e 46. Aspectele de bază necesare a fi respectate în aplicarea exerciţiilor de tip Bobath sunt: a. b. c. d. e. respectarea ordinii poziţiilor fundamentale reflexinhibitorii (se începe totdeauna cu poziţionarea capului şi gâtului) care sunt, de cele mai multe ori, diametral sau parţial opuse poziţiilor pe care le adoptă pacientul în mod spontan nu se suprapun schemele anormale peste cele normale şi nu se repetă o mişcare incorectă parazitată de sincinezie până când schema sincinetică nu este voliţional controlată poziţiile de inhibiţie reflexă combat spasticitatea, obţinându-se atenuarea tonusului muscular anormal şi o coordonare motrică superioară posturarea pacientului se face cu respectarea acelor poziţii adoptate de acesta controlul permanent al punctelor cheie (articulaţiile) localizate axial (coloana vertebrală cu centurile scapulară şi pelvină) şi distal (degetepumn, degete-tibiotarsian). Corect: a, b, c, e 47. Care din următoarele afirmaţii referitoare la exerciţiile de tip Bobath sunt adevărate: a. b. c. Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al poziţiei, cu eliminarea acţiunii gravitaţiei Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al diferitelor combinaţii posturale care necesită o mişcare finalizată, acţionând contra gravitaţiei Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru obţinerea controlului asupra coordonării mişcărilor În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea reacţiilor de echilibru Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la punctele a, b, c şi d nu este important a fi respectată e. Se facilitează contracţiile voluntare maxime, prin activarea aferentă gamma, cu reglementarea activităţii fusurilor neuromusculare Este necesar un “input” corect pentru obţinerea unui răspuns motor corect Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizează prin perierea tegumentului sau prin trecerea rapidă a unor cuburi de gheaţă Fiecare mişcare care se execută trebuie să aibă o finalizare prestabilă, iar senzaţiile care se percep în tot cursul mişcării constituie elemente de bază ale învăţării motorii Toate aspectele anterioare sunt adevărate Corect: e 49. Receptorii stimulaţi mai frecvent în cadrul exerciţiilor metodei Rood sunt: a. b. c. d. e. Receptorii cutanaţi Fusul neuromuscular Organul tendinos Golgi Mecanoreceptorii din derm şi articulaţii Receptorii olfactivi Corect: a, b, c, d 50. Stimularea receptorilor cutanaţi în cadrul exerciţiilor metodei Rood se realizează prin: a. b. c. d. e. Periere rapidă, uşoară, superficială Periere rapidă, profundă Aplicaţii de rece (gheaţă) pentru perioadă scurtă Aplicaţii de cald pentru perioadă lungă Netezirea lentă, uşoară, ritmică Corect: a, c, e
  • 57. TESTE GRILĂ TEHNICI DE KINETOTERAPIE PENTRU FORŢĂ ŞI REZISTENŢĂ MUSCULARĂ. Bibliografie: 1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 282-286; 310-318 2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 162-222, 243-247, 514-599 3. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală, Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981 1. Forţa musculară, element caracteristic muşchiului exprimat prin contracţia musculară, este condiţionată de următorii factori musculari: a. b. c. d. e. 5. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru valoarea forţei musculare: a. Mecanica muşchiului-lungime, schimbare în lungime, puterea muşchiului Arhitectura muşchiului-aranjamentul fibrei musculare, aranjamentul întregului muşchi Numărul recrutărilor unităţilor motorii Inserţiile musculare Ritmul de descărcare a potenţialelor de acţiune sosite la muşchi b. c. d. e. Corect: a, b, d 2. Evaluarea obiectivă cantitativă a forţei musculare se realizează prin următoarele modalităţi: a. b. c. d. e. Corect: b, d, e 6. b. c. d. Amplitudinea de mişcare Forţa musculară Circulaţia musculară Integritatea metabolismului muscular Factorii nervoşi Corect: a 4. e. Care din următoarele aspecte nu condiţionează rezistenţa musculară: a. b. c. d. e. Energia necesară pentru întreaga activitate musculară se extrage din: a. b. c. d. e. Glucoză Aminoacizi Acizi graşi liberi Lipide Enzime mitocondriale şi sarcoplasmatice Corect: a, c, d Travaliul muscular este maxim când: a. Examen clinico-funcţional Măsurarea suprafeţei de secţiune musculară Manometrie Testare musculară manuală Examen electromiografic Corect: b, c, e 3. Valoarea forţei musculare este independentă de lungimea muşchiului Forţa musculară variază cu variaţia de lungime a muşchiului Valoarea minimă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului La mijlocul lungimii muşchiului, forţa musculară este dată de două componente (musculară şi matriceală conjunctivală) Valoarea maximă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului Forţa musculară este egală cu 1/2 din forţa maximă Forţa musculară este egală cu 1/3 din forţa maximă Forţa musculară este egală cu 1/4 din forţa maximă Velocitatea este egală cu 1/3 din velocitatea maximă Velocitatea este egală cu 1/4 din velocitatea maximă Corect: b, e 7. Substratul creşterii forţei musculare, obiectiv fundamental în kinetoterapie, este reprezentat numai prin: a. b. c. d. e. Substrat morfologic Substrat funcţional-sumaţie spaţială Substrat funcţional-sumaţie temporală Substrat funcţional-sincronizare crescută Substrat morfologic, sumaţie spaţială, temporală (sincronizare crescută) Corect: e
  • 58. 8. În programul kinetic se contraindică sau necesită precauţii aplicarea exerciţiului rezistiv în următoarele situaţii: a. b. c. d. e. Procesul inflamator articular şi / sau muscular Status algic intens preexistent sau întreţinut / apărut în cursul exerciţiului cu persistenţa unui interval de 24 ore după exerciţiu Manevra Valsalva sau derularea pe inspir a exerciţiului la pacienţii cu patologie cardiovasculară Oboseala musculară locală şi generală Nici unul dintre aspectele menţionate la punctele anterioare Corect: a, b, c, d 9. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt: a. b. c. d. e. Intensitatea să corespundă unui minim de 35% din tensiunea musculară maximă Durata să fie cuprinsă între 30-60 secunde Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă tipul exerciţiu repetitiv scurt isometric zilnic (ERSIZ) Lungimea muşchiului la care se realizează contracţie trebuie adaptată Concentraţia voliţională nu are importanţă Corect: a, c, d 10. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare nu includ: a. b. c. d. e. Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă raportul dintre capacitatea muşchiului şi valoarea rezistenţei este adecvat Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35-40% din cea maximă) care creşte progresiv Ritmicitatea contracţiei izotone Viteza derulării exerciţiului se află în relaţie directă cu rezistenţa Coordonarea musculară este necesară Corect: d 11. Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone cu rezistenţă sunt: a. b. c. d. e. Solicită articulaţia Determină dureri articulare şi musculare Afectează osul patologic Pot declanşa sinovite traumatice Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe cea isometrică Corect: a, b, c, d 12. Exerciţiile culturiste: a. b. c. d. e. se bazează pe exerciţii analitice executate cu încărcare progresivă utilizează exerciţiile isometrice şi combinate baza o reprezintă exerciţiile dinamice cu rezistenţă ordinea de lucru a grupelor musculare este de jos în sus asigură în timp o hipotrofie musculară Corect: a, b, c 13. In cazul metodei culturiste care din aspecte nu sunt caracteristice: a. b. c. d. e. se execută 7 antrenamente pe săptămână, de câte 180 de minute fiecare se execută 3 - 7 antrenamente pe săptămână durata unui antrenament este cuprinsă între 50120 minute pentru toate grupele musculare pentru bolnavi, totul se reduce la nivelul capacităţii funcţionale musculare individuale nu asigură o dezvoltare progresivă a forţei musculare Corect: a, e 14. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară (valoare 0,1 sau 2 la testing muscular manual) este necesar să se apeleze şi la: a. b. c. d. e. posturi declanşatoare de reflexe tonice întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor se contraindică tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii Corect: a, c, d 15. Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile cu forţă musculară: a. b. c. d. e. –2 la testing muscular manual 2 la testing muscular manual –3 la testing muscular manual 3 la testing muscular manual +3 la testing muscular manual Corect: b, c, d 16. Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în antrenarea muşchilor cu forţă musculară: a. b. +2 la testing muscular manual +3 la testing muscular manual
  • 59. c. d. e. -5 la testing muscular manual -4, 4, +4 la testing muscular manual 2 la testing muscular manual c. d. e. Corect: b Corect: b, c, d 17. Aspectele importante ale antrenării muşchilor sănătoşi prin electrostimulare musculară isometrică (ESMI) sunt: a. b. c. d. e. Creşterea de forţă musculară se face prin valori de forţă isometrică mai joase decât valorile contracţiei voluntare isometrice ESMI activează preferenţial unităţi motorii mici După 5 săptămâni de activare creşte forţa musculară cu 15% pe muşchiul contralateral celui stimulat Creşte oboseala musculară Aplicată cu succes la pacienţii care nu reuşesc să realizeze contracţii voluntare suficiente Corect: a, c, e 18. Rezistenţa generală a organismului se defineşte prin: a. b. c. d. e. Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică aerobică, cu apariţia oboselii Capacitatea organismului de a efectua activităţi fizice complexe, cu intensitate redusă, pe o perioadă de timp mai mare Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică aerobică, fără apariţia oboselii Măsură a fitness-ului exprimat prin consumul maxim de oxigen Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat o activitate fizică anaerobică, fără apariţia oboselii Corect: b, c, d 19. In cadrul reantrenării la efort este necesar să se ţină seama de: a. b. c. d. e. mijloacele de antrenare fizică care se pot aplica pacientului statusul clinico-funcţional al subiectului nivelul de efort al pacientului starea psihică a pacientului vârsta pacientului Corect: a, b, c 20. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se utilizează: a. b. mersul pe jos termoterapia jogging-ul înotul ciclismul 21. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi pentru exerciţiile fizice din componenţa unui antrenament pentru rezistenţa generală a organismului sunt: a. b. c. d. e. Intensitate Frecvenţă / ritm Durata Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie musculară Menţiuni speciale sau particulare, totdeauna Corect: a, b, c, d 22. Structura antrenamentului aerobic pentru forţă include un set de exerciţii care nu se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Mai multe tipuri de mişcări legate între ele care se repetă până la obţinerea senzaţiei de oboseală Setul de exerciţii este alcătuit din repetarea a 8-10 exerciţii Rezistenţa (încărcarea) (1 RM) care va declanşa oboseala după cele 8-10 repetiţii se stabileşte prin tatonare Este indicată intensitate înaltă (1-6 RM încărcare) Este indicată intensitate uşoară (18-30 RM) Corect: e 23. Principalele componente ale antrenamentului aerobic pentru anduranţă sunt: a. b. c. d. e. Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de 510 minute Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de 15-20 minute Perioada derulării exerciţiilor propriu-zise (contracţii isometrice, izotonice, stretching) cu durata de 20-30 minute Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de 5-8 minute Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de 10-15 minute Corect: a, c, d 24. Stabilirea intensităţii exerciţiului fizic din antrenamentul la efort se face în raport cu ritmul cardiac (RC) care se calculează după mai multe formule, mai des utilizate fiind: a. b. RC max. = 220-vârsta (în ani) RC max. = 200 - vârsta (în ani)
  • 60. c. d. e. RC max. = 215 - vârsta (în ani) x 0,66 (RC max.-RC repaus) x 85% + RC repaus = RC ţintă RC max. = 210 - vârsta (în ani) Corect: a, c, d 25. Programul de antrenare aerobică pentru anduranţă respectă următorii parametri: a. b. c. d. e. Intensitate medie sau chiar sub medie (în jur de 40% din intensitate maximă) Durata şedinţei ajunge până la 2 ore Şedinţa se poate repeta de 2-3 ori / săptămână Durata şedinţei ajunge până la 1 oră Şedinţa se poate repeta de 4-5 ori / săptămână Corect: a, d, e 26. Cele mai indicate exerciţii din componenţa antrenamentului pentru anduranţă sunt reprezentate prin: a. b. c. d. e. Exerciţii rezistive maximale Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice, izotone, care implică grupe musculare restrânse Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice, izotone, care implică grupe musculare extinse Exerciţii rezistive submaximale, continue, aritmice, izotone, care implică grupe musculare restrânse Exerciţii rezistive maximale, continue, ritmice, izotone, care implică grupe musculare restrânse refacerea abilităţii e. ameliorarea condiţiei psihice scăderea indicelui tensiune-timp creşterea suprafeţei alveolo-capilare de schimb apariţia unor modificări favorabile în sistemul coagulare - fibrinoliză creşterea indicelui tensiune - timp a. b. c. d. e. 28. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii scapulare presupune: a. b. c. d. e. Un status de doloritate la nivelul umărului Existenţa unei amplitudini de mişcare optime, funcţionale Exerciţiile rezistive se derulează iniţial analitic, apoi global Poziţia de start pentru exerciţii este cu încărcare gravitaţională pentru trenul superior Ulterior refacerii forţei musculare se efectuează exerciţii în lanţ cinematic deschis şi închis pentru şi În testarea musculară manuală se ţine seama că forţa muşchilor flexori este mai mare în pronaţie decât în supinaţie şi când braţul este vertical, ascendent Programul se derulează în două etape Mobilitatea cotului este esenţială în program, fiind dobândită prin mobilizări active Se lucrează mai ales grupele musculare flexoare şi pronatore Exerciţiile desprinse din programele de terapie ocupaţională nu sunt indicate Corect: a, b, c, d 30. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul complexului mâinii la pacientul cu poliartrită reumatoidă presupune: a. b. c. e. Tonifierea muşchilor interosoşi şi lumbricali pentru corectarea deviaţiei cubitale degete Tonifierea muşchiului extensor al carpului pentru corectarea deformării degetelor în „gât de lebădă” Tonifierea muşchiului flexor superficial al degetelor pentru corectarea deformării degetelor în „butonieră” Tonifierea muşchilor flexor profund, lung abductor şi opozant al policelui pentru corectarea deformării în „Z” a policelui Tonifierea muşchilor extensor lung şi scurt abductor al policelui pentru corectarea deviaţiei cubitale degete Corect: a, b, d 31. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii pelvine presupune: a. Corect: e controlate 29. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul cotului presupune: d. a. b. c. d. mişcării Corect: b, c, d, e Corect: c 27. Efectele antrenamentului la efort sunt complexe, cu o excepţie: stabilităţii, b. c. d. e. Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare) Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas) Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas) Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare) Restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticulare antagoniste Corect: a, c, e
  • 61. 32. Exerciţiile isometrice pentru muşchiul cvadriceps sunt esenţiale în refacerea forţei şi rezistenţei musculare deoarece: a. b. c. d. e. Sunt uşor de performat Determină o forţă de reacţie minimă în articulaţia genunchiului Sunt activaţi şi muşchii biceps femural, fesier mijlociu Nu sunt activaţi alţi muşchi Asigură o incoordonare motorie cu un impact funcţional important Corect: a, b, c 33. Principalele grupe musculare care trebuie tonifiate pentru refacerea echilibrului muscular al piciorului sunt: a. b. c. d. e. Muşchiul triceps sural Muşchiul cvadriceps Muşchii tibiali Muşchii peronieri Muşchii ischiogambieri Corect: a, c, d 34. Antrenamentul pliometric presupune: a. b. c. d. e. Schema de antrenare a mobilităţii articulare Schema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice - concentrice Schema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice-concentrice isometrice Rapiditatea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extensori ai genunchilor Lentoarea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extensori ai genunchilor Corect: b, d 35. Avantajele exerciţiilor pliometrice sunt: a. b. c. d. e. Forţa musculară obţinută este superioară celorlalte modalităţi dinamice de refacere a forţei musculare Se obţine o sincronizare a unităţilor motorii ale muşchiului Este favorizată coordonarea musculară Nu există risc al leziunilor structurilor tendinoase Nu necesită prudenţă în derulare Corect: a, b, c
  • 62. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE ŞI MEDICINĂ SPORTIVĂ Bibliografie 1. 2. 3. 4. 5. 6. Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, 1981 Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997 Iaroslav Kiss, Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice, Editura Medicală, 1985 Kinésiologie scientifique ( kinétotherapie, traumatologie et médicine du sport) Andrei Voinea, Corneliu Zaharia, Elemente de chirurgie ortopedică, Editura Militară, 1985 Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2002 7. Clement Baciu şi colab, Kinetoterapia pre- şi postoperatorie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981 1. c. d. e. Sechelele osoase posttraumatice cuprind: a. b. c. d. e. edemul posttraumatic, plaga granulară, plaga grefată, cicatricea patologică pseudartroza, calusul vicios, osificarea subperiostală, osteoporoza de imobilizare, osteonecroza aseptică, algoneurodistrofia redoare articulară, hipotrofie musculară, osteoporoza de imobilizare, scăderea capacităţii cardio-pulmonare rupturi musculare, rupturi de tendon, hematom muscular, contracturi musculare, atrofie musculară osteoporoză generalizată, redoare articulară, denervări parţiale, tulburări circulatorii Corect: d 5. După intervenţii chirurgicale asupra coloanei lombo-sacrate, adresate structurilor osteoarticulare, fără fixarea acestora (laminectomii etc.), etapa de reluare progresivă a mişcărilor segmentului lombo-sacrat durează: a. b. c. d. e. b. c. d. e. 6. 10-20 zile 20-40 zile 30-60 zile 60-90 zile 90-120 zile exerciţiile pasive exerciţiile autopasive exerciţiile izometrice exerciţiile de tip Codman mobilizările active Corect: e 4. După intervenţia chirurgicală pentru ruptura tendonului distal al bicepsului tratamentul recuperator durează: a. b. 1-3 săptămâni 4-6 săptămâni În recuperarea sechelelor cutanate posttraumatice, menţinerea funcţionalităţii şi troficităţii segmentului se realizează prin: a. b. c. În faza I a recuperării umărului cu artroplastie sunt contraindicate: a. b. c. d. e. scădere ponderală, tonifierea stabilizatorilor genunchiului scădere ponderală, creşterea stabilităţii pasive şi active a genunchiului, încălţăminte ortopedică corectoare, kinetoterapie corecţii ortopedice, kinetoterapie pasivă, termoterapie, reflexoterapie imobilizare în aparat gipsat, urmată de recuperarea mersului asigurarea stabilităţii pasive şi active a genunchiului, reeducarea mersului Corect: b Corect: c 3. În cazul deviaţiilor axiale posttraumatice ale genunchiului se recomandă: a. Corect: b 2. 6-8 săptămâni 8-12 săptămâni mai mult de 16 săptămâni d. e. ultrasunete, căldură moderată locală, radioterapie diapulse, ultraviolete, curenţi diadinamici, imobilizarea segmentului mobilizări pasive şi active, contracţii izometrice masaj pentru circulaţia veno-limfatică, hidrokinetoterapie îngrijirea şi supravegherea chirurgicală a plăgii Corect: c, d 7. Pentru recuperarea forţei segmentelor neafectate de paralizie (în cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferici) se recomandă: a. b. c. d. e. exerciţii cu rezistenţă exerciţii izometrice electroterapie excitomotorie masaj profund curenţi de medie frecvenţă
  • 63. Corect: a, b 8. Atrofia musculară se poate produce prin: a. b. c. d. e. denervare imobilizare ischemia musculară ruptura fibrelor musculare ruptura de tendon muscular Corect: a, b 9. În perioada de imobilizare la pat pentru sechele generale posttraumatice, kinetoterapia va cuprinde: a. b. c. d. e. scripetoterapie şi mobilizări pasive ale segmentelor imobilizate contracţii izometrice sub gips hidrokinetoterapie la bazin exerciţii active cu rezistenţă mobilizări pentru toate articulaţiile accesibile Corect: b, e 10. Obiectivele recuperării sechelelor articulare posttraumatice sunt: a. b. c. d. e. combaterea durerii şi inflamaţiei refacerea mobilităţii şi stabilităţii evaluarea deficitului motor şi senzitiv refacerea abilităţilor recomandări privind tratamentul balneoclimatic c. d. e. reflexoterapie cu ultrasunete diapulse, magnetodiaflux local aplicaţii locale de parafină Corect: a, c, d 14. Dacă reducerea mobilităţii articulare este determinată de retractură musculară, refacerea flexibilităţii musculare (în cazul sechelelor posttraumatice musculare) se poate realiza prin: a. b. c. d. e. repaus tendinos, medicaţie antialgică, terapie fizicală antalgică masaj, căldură, tracţiuni manipulări facilitate ultrasunete în doze mari ionogalvanizări sclerolitice Corect: b, c, d 15. În recuperarea sechelelor posttraumatice, dintre formele de hidrotermoterapie sunt utilizate şi pentru efectul produs prin mecanism reflex: a. b. c. d. e. băile generale la 38,5ºC băile alternante la temperaturi mai mici de 38ºC împachetările cu parafină aplicaţiile locale de rece băile cu bule Corect: c, d Corect: a, b, d 11. Pentru refacerea stabilităţii în recuperarea sechelelor articulare posttraumatice, articulaţia trebuie să fie: a. b. c. d. e. indoloră, chiar în condiţii de musculatură slabă fixată de o musculatură puternică indoloră şi protejată de capsule şi ligamente integre stabilizată prin orteze dureroasă, dar cu capsule şi ligamente integre Corect: b, c 12. În osificările subperiostale posttraumatice nu sunt recomandate: a. b. c. d. e. mobilizările active imobilizarea completă (cu excepţia fracturilor) diapulse mobilizările şi întinderile pasive recuperarea mobilităţii articulare 16. Avantajele contracţiilor izometrice utilizate în refacerea forţei de contracţie sunt: a. b. c. d. e. Corect: a, c, d, e 17. Tratamentul recuperator al hematomului muscular în faza granulomatoasă se realizează prin: a. b. c. d. Corect: b, d 13. Tratamentul recuperator al algoneurodistrofiei de stadiu I cuprinde: a. b. repaus, comprese reci cu sulfat de magneziu Sollux cu filtru albastru, terapie ocupaţională eficienţa crescută, tehnica simplă nu ameliorează supleţea articulară, nu creează feed-back nu dau dureri articulare şi oboseală necesită timp scurt de execuţie determină creşterea diametrului muşchiului e. punerea în repaus a muşchiului, bandaj compresiv, crioterapie electroterapie antalgică şi excitomotorie, kinetoterapie cu rezistenţă combaterea edemului şi stazei venoase din zona lezată masaje, căldură, antiinflamatoare pe cale generală electroterapie antalgică şi excitomotorie, reluarea funcţiei musculare fără rezistenţă Corect: a, c, e
  • 64. 18. Recuperarea sindromului motor din cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferici are ca obiective: a. b. c. d. e. evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor vicioase evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi şi creşterea funcţiei fibrelor musculare restante sănătoase combaterea şi prevenirea durerii refacerea imaginii kinestezice şi recâştigarea coordonării mişcărilor recuperarea mobilităţii şi forţei segmentelor neafectate de paralizie Corect: a, b, d, e 19. Pentru evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi (în cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferici) se poate recurge la: a. b. c. d. e. căldură electrostimularea muşchiului denervat atele de postură curenţi de medie frecvenţă mobilizări active şi active cu rezistenţă Corect: a, b, c, d 23. Forme de terapie fizicală utilizate în recuperarea sechelelor posttraumatice, care pot acţiona prin mecanism reflex sunt: a. b. c. d. e. ionogalvanizările, ultrasunetele, kinetoterapia pasivă ionogalvanizările, ultrasunetele, masajul fototerapia, hidrotermoterapia curenţi de înaltă frecvenţă, diapulse fototerapia, termoterapia, climatoterapia Corect: b, c, d 24. Enumeraţi forme de terapie miorelaxantă utilizate în recuperarea sechelelor posttraumatice: a. b. c. d. e. masajul, căldura prelungită întinderea, manipulările facilitate aplicaţiile generale şi locale reci undele scurte, kinetoterapia activă cu rezistenţă ultrasunetele Corect: a, b, e Corect: b, d 20. Recuperarea sindromului vasculotrofic din cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferici poate beneficia de: a. b. c. d. e. băi călduţe cu vârtejuri de apă aplicaţii locale reci împachetări locale sau generale cu parafină hidroterapie alternantă la temperaturi mai mici de 38º C mofete parţiale 25. Examenul bolnavului cu sechele posttraumatice ale coloanei vertebrale, efectuat de către terapeut, trebuie să cuprindă: a. b. c. d. e. Corect: a, d, e 21. În cadrul tratamentului recuperator al sechelelor generale posttraumatice, în perioada de imobilizare la pat se recomandă: a. b. c. d. e. posturi de facilitare a circulaţiei venolimfatice şi pentru drenaj bronşic masaj şi gimnastică vasculară kinetoterapie respiratorie şi aerosoloterapie climatoterapie şi tratament balnear curenţi de medie frecvenţă şi electrostimulări Corect: a, b, c, d 26. Tratamentul recuperator al bolnavului posttraumatic cu fractură-luxaţie de coloană cervicală în perioada de purtare a Minervei, cuprinde: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, e 22. Mijloace fizicale folosite în managementul durerii în cadrul tratamentului recuperator al sechelelor posttraumatice sunt: a. b. c. d. e. aplicaţii calde şi reci, imobilizări TENS, stimulare nervoasă periferică Masaj exerciţii corectoare, stretching medicaţie antialgică şi antiinflamatorie evaluarea respiratorie şi cardiovasculară evaluarea respiratorie, a amplitudinii tuturor articulaţiilor implicate, a forţei musculară aprecierea gradului de spasticitate aprecierea prezenţei edemelor testarea biologică şi radiologică exerciţii de echilibrare mobilizări ale membrelor superioare izometrie pentru menţinerea tonusului dorsolombar gimnastică respiratorie abdominală reprofesionalizare pentru asigurarea independenţei bolnavului Corect: a, b, c, d 27. În perioada de imobilizare la pat a bolnavului cu sechele posttraumatice ale coloanei vertebrale se recomandă: a. b. c. electroterapie de înaltă frecvenţă termoterapie locală sau generală terapie respiratorie
  • 65. d. e. mişcări pasive mişcări active c. d. e. exerciţii active electroterapie antalgică electroterapie excitomotorie Corect: c, d, e Corect: a, b, c 28. Pentru prevenirea escarelor la pacienţii cu leziuni posttraumatice medulare se vor recomanda: a. b. c. d. e. întoarcerea pacientului la fiecare 3 ore inspectarea tegumentului de către pacient protejarea împotriva căldurii excesive evitarea traumatismelor prilejuite de transferuri şi ridicări electroterapie antialgică şi vasculoactivă, masaj decontracturant 33. Din săptămâna 8-9 după artroplastia parţială de umăr, tratamentul recuperator (faza III) cuprinde: a. b. c. d. e. exerciţii de tip Codman şi rotaţii autopasive hiperextensii autopasive, rotaţii active mobilizări ale cotului, scripetoterapie exerciţii de tip stretching exerciţii active cu rezistenţă Corect: d, e Corect: a, b, c, d 29. Mijloace de reeducare micţională la bolnavii cu leziuni posttraumatice ale coloanei vertebrale sunt: a. b. c. d. e. masajul superficial, electroterapia de joasă frecvenţă, psihoterapia termoterapia locală, hidrokinetoterapia, curenţii de medie frecvenţă curenţi de joasă frecvenţă pentru stimulare transvezico-pelvină curenţi de medie frecvenţă şi câmpuri magnetice de joasă frecvenţă crenoterapia cu ape sulfuroase hipotone 34. În faza IV a recuperării umărului posttraumatic, kinetoterapia cuprinde: a. b. c. d. e. manevre de decoaptare capsulo-ligamentară, exerciţii de facilitare proprioceptivă exerciţii autopasive la scripete şi exerciţii active pentru creşterea mobilităţii exerciţii cu rezistenţă pentru creşterea forţei musculare, exerciţii de coordonare exerciţii izometrice executate pe principii ale facilitării proprioceptive kinetoterapie respiratorie de tip costal superior şi de tip abdominal Corect: a, b, c Corect: c, d, e 30. Etapele de recuperare a bolnavilor cu fracturiluxaţii de coloană dorso-lombară conform metodei Magnus, sunt: a. b. c. d. e. imobilizarea conştientizată a coloanei decubit pe pat tare verticalizarea recuperarea reeducarea mersului 35. Definiţi cauze posibile ale limitării de mobilitate a cotului posttraumatic: a. b. c. d. e. organizarea colagenică consecutivă edemului, calusul vicios leziuni de vase şi nervi retracţii musculo-tendo-ligamentare, cicatrici retractile artrita posttraumatică osteomul periarticular, fragmente osoase intraarticulare Corect: b, c, d Corect: a, c, d, e 31. Complicaţii ale utilizării pe termen lung a ortezelor sunt: a. b. c. d. e. atrofii, fibroze contracturi musculare, ale fasciilor şi ligamentelor tulburări micţionale iritaţii cutanate dependenţă psihologică Corect: a, b, d, e 32. Metodele prin care se realizează rearmonizarea mecanică a umărului posttraumatic sunt: a. b. posturi mobilizări pasive cu tracţiuni 36. Pentru recâştigarea mobilităţii cotului posttraumatic după suspendarea imobilizării se recurge la următoarele mijloace: a. b. c. d. e. terapie fizicală antialgică, masaj, electroterapie excitomotorie mişcări pasive cu ajutorul scripeţilor, reglate de durere mobilizări pasive, cu purtarea de greutăţi în mână mişcări active analitice, de reeducare globală a cotului şi de facilitare neuro-musculară proprioceptivă exerciţii de tip Codman şi întinderi pasive Corect: b, d
  • 66. 37. Faza III a programului recuperator la bolnavii cu artroplastie de cot cuprinde: a. b. c. d. e. ortezare discontinuă exerciţii active şi pasive la nivelul cotului ortezare continuă numai mobilizări active doar mobilizări pasive Corect: a, b 38. În faza I a reeducării mâinii după intervenţii chirurgicale pentru leziuni ale tendoanelor flexorilor degetelor, posturarea optimă a complexului mâinii presupune: a. b. c. d. e. 40º flexie pentru gâtul mâinii 45º flexie în articulaţiile metacarpofalangiene 90º flexie în articulaţiile interfalangiene proximale flexie completă în articulaţiile interfalangiene distale flexie 90º a cotului Corect: a, b, c, d 39. Terapia ocupaţională în recuperarea mâinii posttraumatice vizează: a. b. c. d. e. redobândirea abilităţilor în scopul asigurării independenţei bolnavului recuperarea mobilităţii articulare la nivel axial şi periferic refacerea forţei şi a rezistenţei musculare evaluarea necesităţii unor facilităţi de muncă prin realizarea unor adaptări la restantul funcţional dezvoltarea unor noi vocaţii profesionale d. e. reeducarea membrului superior în lanţ kinetic închis reeducarea coloanei vertebrale cervico-dorsale Corect: a, b, c 42. Obiectivele recuperării şoldului posttraumatic sunt: a. b. c. d. e. combaterea durerii refacerea stabilităţii recuperarea mobilităţii reluarea precoce a mersului refacerea aliniamentului şi posturii corpului Corect: a, b, c 43. În recuperarea bolnavului cu artroplastie totală de şold se vor evita: a. b. c. d. e. adducţia şoldului abducţia de şold flexia şoldului rotaţiile şoldului extensia şoldului Corect: a, d 44. Metodele de recuperare a stabilităţii pasive a genunchiului posttraumatic sunt: a. b. c. d. e. tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului creşterea rezistenţei ligamentare respectarea regulilor de igienă a genunchiului ortezarea genunchiului artroplastia genunchiului Corect: a, b, c, d Corect: a, d, e 40. În sechelele posttraumatice ale mâinii, întinderile sunt indicate în: a. b. c. d. e. fracturi intraarticulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene aderenţe ale ţesuturilor moi şi ale tendoanelor redoare articulară prin retracţii capsuloligamentare cicatrici şi grefoane postoperatorii hipercorecţii ale unor deformări pentru care se aplică atele seriate 45. După îndepărtarea gipsului utilizat pentru imobilizarea genunchiului în cazul rupturii aparatului extensor cvadricipital, se va recurge la: a. b. c. d. e. exerciţii de mobilizare a genunchiului, cu accent pe mobilizările active tonifierea cvadricepsului prin izometrie şi exerciţii rezistive cu încărcare progresivă mobilizări pasive în poziţii extreme ortezarea genunchiului şi exerciţii izometrice masaj profund şi mobilizări pasive controlate de durere Corect: b, c, d, e Corect: a, b 41. Recuperarea pacienţilor cu fractură de şold presupune, alături de posturări pentru evitarea deviaţiilor şi de mobilizări precoce: a. b. c. prevenirea edemului, tromboflebitelor, tulburărilor trofice aplicarea de diapulse pentru grăbirea consolidării focarului de fractură atenţie pentru reeducarea genunchiului şi cvadricepsului 46. Recuperarea echilibrului muscular al piciorului posttraumatic presupune: a. b. c. d. recuperarea mobilităţii şi forţei musculare tonifiere musculară analitică exerciţii de coordonare, de refacere a feedback-ului senzitivo-motor metode fizicale de combatere a durerii şi retracţiilor tendinoase
  • 67. e. recuperarea exclusivă a forţei şi rezistenţei musculare Corect: b, c 47. Tratamentul recuperator al entorselor instabile fără smulgeri osoase presupune: a. b. c. d. e. imobilizare în aparat gipsat diapulse, roentgen-terapie electroterapie excitomotorie posturi antideclive pe perioada imobilizării în aparat gipsat mobilizări ale degetelor, genunchiului şi şoldului Corect: a, b, d, e 48. Recuperarea funcţională după intervenţiile chirurgicale practicate pentru rupturi ale tendonului achilean presupune după îndepărtarea aparatului gipsat: a. b. c. d. e. electroterapie antalgică, masaj decontracturant, kinetoterapie activă a piciorului şi gleznei posturi antideclive, baie cu vârtejuri, diapulse, masaj hidrokinetoterapie pentru remobilizarea articulaţiei gleznei tratamentul edemului (posturi antideclive, bandaje elastice, baie cu vârtejuri, diapulse, masaj), tonifierea tricepsului sural remobilizarea gleznei prin hidrokinetoterapie, întinderea tricepsului şi tendonului acestuia (când a apărut retracţia) Corect: d, e
  • 68. TESTE GRILĂ RECUPERAREA REUMATOLOGICĂ 1. c. Din grupa afecţiunilor reumatismale degenerative fac parte: a. b. c. d. e. d. Gonartroza Periartrita scapulo-humerală Tendinitele Periartrita coxo-femurală Miozitele e. Corect: b 6. Corect: a 2. b. c. d. e. PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie cronică progresivă PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare) PR evoluează către deformare şi anchiloză articulară În PR redoarea matinală durează cel puţin o oră În stadiul III al PR se instalează anchiloza fibroasă sau osoasă 7. e. O singură afirmaţie cu privire la spondiloza cervicală din cele enumerate mai jos este falsă. Care? a. b. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative sunt următoarele: a. b. c. d. c. Prezenţa factorului reumatoid Absenţa nodulilor subcutanaţi Prezenţa artritelor periferice Afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale Afectarea tegumentelor şi mucoaselor d. e. Obiectivele kinetoterapiei în spondilita anchilozantă sunt cele enumerate cu o singură excepţie: a. b. c. d. e. 5. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt următoarele, cu excepţia: a. b. 8. Combaterea durerii Reeducarea respiratorie Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel: a. b. c. Menţinerea / corectarea posturilor şi aliniamentului corpului Menţinerea / ameliorarea mobilităţii articulare şi tonusului muscular Prevenirea poziţiilor vicioase Prevenirea disfuncţiei ventilatorii restrictive Redimensionarea obiectivelor casnice Corect: e Este contraindicat masajul la nivel paravertebral cervical Electroterapia include galvanizări, CDD, curenţi de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă Împachetările cu parafină „pelerină” au efect benefic Exerciţiile urmăresc refacerea tonusului musculaturii extensoare Tratamentul chirurgical este indicat în formele cu tulburări neurologice severe şi progresive Corect: a Corect: a 4. Subfebrilitate Redoare de inactivitate Senzaţie de instabilitate la nivelul genunchiului Chist Baker Tulburări de statică la nivelul genunchiului Corect: a Corect: e 3. Clinica gonartrozei este caracterizată de următoarele elemente, cu excepţia unuia singur: a. b. c. d. e. Alegeţi răspunsul fals: a. Recuperarea mobilităţii articulare şi a tonusului muscular Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului articular Ameliorarea circulaţiei locale d. e. 60-70% din pacienţi sunt asimptomatici Lombalgie cronică mecanică, meteorodependentă Lumbago acut cu pseudosciatică, după ridicare de greutăţi Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv Sindrom de coadă de cal Corect: d 9. Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular cuprinde următoarele entităţi clinice: a. b. c. d. e. Gonartroza Periartrita scapulo-humerală Periartrita coxofemurală Algoneurodistrofia Maladia Dupuytren
  • 69. Corect: a 10. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid se pot evidenţia: a. b. c. d. e. Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis Noduli reumatoizi în spondilita anchilozantă Noduli Bouchard şi Heberden în boala artrozică Tofi gutoşi în poliartrita reumatoidă Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos diseminat Corect: a, c, e 11. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată prin: a. b. c. d. e. Indicele Schöber Indicele tragus-acromion Indicele Ott Indicele menton-stern Indicele occiput-perete Corect: a, b, c 15. În poliartrita reumatoidă se pune accent pe tonifierea: a. b. c. d. e. Extensorilor degetelor Flexorului superficial al degetelor Flexorilor antebraţului Flexorilor coapsei şi gambei Musculaturii intrinseci a mâinii Corect: a, b, e 16. Sindromul Reiter: a. b. c. d. e. Este artrita reactivă Este caracterizat de triada: conjunctivă, artrită, uretrită Nu este însoţit de manifestări generale Sunt contraindicate procedurile de electroterapie şi termoterapie Poate evolua către spondilita anchilozantă Corect: a, b, e Corect: b, d, e 12. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de următoarele deformări articulare: a. b. c. d. e. Deviaţia cubitală a degetelor şi mâinii Police în „Z” Flexum de cot Genu recurvatum Genu flexum Corect: a, b, c, e 17. Care din următoarele afirmaţii cu privire la artrita psoriazică sunt adevărate: a. b. c. d. e. 13. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu ajutorul ortezelor se realizează astfel: a. b. c. d. e. Pumn în extensie 10-20˚ Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor Flexie uşoară a metacarpofalangienelor Police în abducţie şi opoziţie Interfalangiene proximale în extensie Corect: a, c, d 14. Alegeţi răspunsurile corecte. În poliartrita reumatoidă: a. b. c. d. e. Se evită poziţiile sau activităţile ce solicită flexorii degetelor Se recomandă purtarea de susţinători plantari Se evită poziţia şezândă pe scaune sau fotolii joase Se recomandă exerciţiile care antrenează prehensiunea de forţă Cura balneară se adresează tuturor formelor de poliartrită reumatoidă Manifestările cutanate constau în plăci eritematoscuamoase pe coate, genunchi, trunchi Este însoţită de manifestările extraarticulare: oculare, cardiace, respiratorii În majoritatea cazurilor apar manifestările articulare şi apoi cele cutanate Cea mai frecventă formă este artrita mutilantă Unul dintre obiectivele de tratament este prevenirea deformărilor şi anchilozelor articulare Corect: a, b, e 18. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a. b. c. d. e. În spondilita anchilozantă cura balneară este indicată în special în staţiunile de pe litoralul Mării Negre Spondilita anchilozantă afectează cu preponderenţă sexul feminin Caracteristice spondilita anchilozantă sunt lombosacralgiile în a doua jumătate a nopţii, cu iradiere în basculă Tabloul clinic al spondilita anchilozantă include şi disfuncţia ventilatorie restrictivă În stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se poate instala „poziţia de schior” Corect: a, c, d, e 19. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul trebuie să păstreze anumite posturi: a. Decubit dorsal pe pat tare, cu pernă sub cap
  • 70. b. c. d. e. Şezând pe scaun cu spătar înalt şi păstrarea contactului permanent al spatelui cu spătarul Masa de lucru la nivelul pieptului, cu antebraţele pe masă Evitarea şederii prelungite în fotoliu În ortostatism păstrarea distanţei maxime xifoidpube 24. Igiena ortopedică a şoldului constă în: a. b. c. d. e. Corect: b, d, e Corect: b, c, d, e 20. În spondilita anchilozantă menţinerea sau creşterea tonusului muscular se realizează în special la nivelul anumitor grupe musculare: a. b. c. d. e. Ischiogambieri Iliopsoas Adductorii coapsei Erectorii capului şi trunchiului Muşchii abdominali 25. Indicaţiile curei balneare în coxartroză sunt reprezentate de: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. Se începe cât mai precoce şi are continuitate absolută Ocupă primul loc în ierarhia formelor de tratament fizical Pune accent pe exerciţiile de flexie la nivelul coloanei vertebrale şi centurilor Cuprinde exerciţii pentru reeducarea respiraţiei toracice şi abdominale Kinetoterapia este adaptată stadiului evolutiv Corect: a, b, d, e 22. Care dintre următorii factori favorizează deteriorarea cartilajului articular: a. b. c. d. e. Menopauza Obezitatea Vârsta peste 50 ani Sexul feminin Rasa neagră Corect: a, b, c 23. Tabloul clinic al coxartrozei cuprinde: a. b. c. d. e. Durere la nivelul genunchiului Redoare de inactivitate Durere la nivelul peritrohanterian, fesier, inghinal, pe faţa anterioară a coapsei Mers şchiopătat Parestezii pe faţa anterioară a coapsei Corect: a, b, c, d Formele acute Formele subacute Coxartroza la debut Coxartroza operată Forme cu redoare strânsă şi atitudine vicioasă ireductibilă Corect: c, d Corect: b, d, e 21. Alegeţi răspunsurile corecte privitoare la programul de kinetoterapie din spondilita anchilozantă: Mers şi ortostatism prelungit Greutate corporală ideală Mers pe teren accidentat Mers cu sprijin în baston Evitarea urcării şi coborârii scărilor 26. Igiena ortopedică a genunchiului constă în: a. b. c. d. e. Evitarea tocurilor înalte Evitarea traumatismelor directe Repaus prelungit Medicaţie antialgică Descărcarea de greutate a genunchiului Corect: a, b, e 27. Procedurilor de electroterapie antialgică în gonartroză includ: a. b. c. d. e. Comprese reci cu sulfat de magneziu Împachetări cu parafină Curenţi de joasă frecvenţă Curenţi de medie frecvenţă Biostimulare laser Corect: c, d, e 28. Kinetoterapia în gonartroză constă în: a. b. c. d. e. Posturări în flexie a genunchiului Tonifierea cvadricepsului, a tricepsului sural Mobilizări articulare pentru refacerea extensiei complete Exerciţii în lanţ kinetic închis Exerciţii pentru coordonare Corect: b, c, d, e 29. Spondilodiscartroza cervicală are manifestări clinice polimorfe: a. b. c. d. e. Cervicalgie iradiată occipital, în vertex, în umeri Nevralgie cervico-brahială Sindrom Barré-Lieou Puncte dureroase la nivelul umărului Vertij, fosfene, acufene
  • 71. Corect: a, b, c, e 30. Obiectivele de tratament recuperator în spondilodiscartroza lombară sunt următoarele: a. b. c. d. e. Reeducarea respiratorie Combaterea durerii Corectarea dezechilibrului muscular între agonişti şi antagonişti Restabilirea controlului adecvat al mişcării Profilaxia recidivelor 35. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Durere de intensitate mare Limitarea mare a mobilităţii pasive Substratul anatomopatologic este capsulita retractilă Aspect radiologic normal Evoluţie favorabilă la aplicarea curenţilor de joasă frecvenţă Corect: d, e Corect: b, c, d, e 31. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei lombare cuprinde: a. b. c. d. e. Masaj sedativ lombosacrofesier Băi galvanice, 4 celulare Curenţi diadinamici în special în lumbago musculo-ligamentar Împachetări cu parafină lombar în formele acute Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor reziduale Corect: a, c, e 32. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei lombare urmăreşte: a. b. c. d. e. Asuplizarea trunchiului inferior Relaxarea musculaturii lombare contracturate Relaxare generală Scăderea iritaţiei radiculare Creşterea tonusului vagal Corect: b, c, d, e 33. „Şcoala spatelui” constă în: a. b. c. d. e. Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare şi bazinului Înzăvorârea coloanei lombare Menţinerea forţei musculare agonişti şi antagonişti Programul Williams fazele I şi II Relaxarea musculaturii lombare contracturate Corect: a, b, c 34. Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară este indicat în cazul: a. b. c. d. e. Durerilor care nu cedează la tratament conservator Recidivelor frecvente Manevrei Lassèque pozitivă la valori mici Apariţiei sau agravării unui deficit motor Apariţiei sindromului de „coadă de cal„ Corect: a, b, d, e 36. PSH (umărul pseudoparalitic) se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Durere de intensitate mare Mobilitate activă absentă Mobilitate pasivă normală Absenţa tulburărilor de sensibilitate Modificări ale reflexelor osteotendinoase Corect: b, c, d
  • 72. TESTE GRILĂ RECUPERARE RESPIRATORIE BIBLIOGRAFIE: 1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 229-232 2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 186-246 3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987, pagini 292-305 1. b. Care dintre următoarele mecanisme de producere reversibile nu caracterizează disfuncţia ventilatorie obstructivă: a. b. c. d. e. hipersecreţia (hipercrinia) şi vâscozitatea crescută (discrinia) a mucusului bronşic bronhospasm edemul mucoasei îngustarea dinamică din expir procese fibrotice bronşice şi peribronşice c. d. e. Corect: a, c 5. Corect: e 2. Care dintre următoarele mecanisme de producere ale disfuncţiei ventilatorii obstructive sunt ireversibile: a. b. c. d. e. 3. b. c. d. e. mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea mecanismelor reversibile mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea mecanismelor ireversibile scăderea vitezei fluxului aerului creşterea vitezei fluxului aerului controlul fluxului de aer Corect: a, c, e 4. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie directă cu perturbarea volumelor pulmonare-unul dintre procesele fiziopatologice determinate de sindromul obstructiv-sunt: a. mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea mecanismelor reversibile reeducarea ritmului respirator reeducarea raportului inspir / expir scăderea obstrucţiei dinamice din expir creşterea obstrucţiei dinamice din expir reeducarea ritmului respirator Corect: a, b 6. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie directă cu perturbarea fluxului aerian-unul dintre procesele fiziopatologice determinate de sindromul obstructiv-sunt: a. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie directă cu perturbarea distribuţiei aerului intrapulmonar-unul dintre procesele fiziopatologice determinate de sindromul obstructiv-sunt: a. b. c. d. e. hipertrofia şi hiperplazia glandelor bronşice procesele fibrotice bronşice şi peribronşice atrofia peretelui bronşic şi pierderea de căi aeriene bronhospasm scăderea reculului elastic Corect: a, b, c, e mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea mecanismelor ireversibile scăderea obstrucţiei dinamice din expir creşterea obstrucţiei dinamice din expir reeducarea ritmului respirator Un schimb gazos fiziologic la nivelul membranei alveolo-capilare este dependent de normalitatea celor 2 factori determinanţiventilaţia alveolară şi circulaţia capilară, al căror raport este egal cu: a. b. c. d. e. 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 Corect: d 7. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie directă cu perturbarea schimburilor gazoase alveolareunul dintre procesele fiziopatologice determinate de sindromul obstructiv-sunt: a. b. c. d. e. reeducarea raportului inspir / expir scăderea obstrucţiei dinamice din expir corectarea inegalităţii de distribuţie oxigenoterapia ventilaţia mecanică Corect: c, d
  • 73. 8. Musculatura respiratorie îşi măreşte travaliul (pentru a genera o creştere a presiunii coloanei de aer care străbate căile aeriene cu rezistenţă crescută în sindromul obstructiv) prin următoarele modalităţi: a. b. c. d. e. creşterea tensiunii de contracţie a muşchilor în activitate scăderea tensiunii de contracţie a muşchilor în activitate intrarea în contracţie a muşchilor inspiratori de rezervă (muşchi de obicei inactivi în respiraţia de repaus) intrarea în contracţie a muşchilor expiratori (muşchi de obicei inactivi în respiraţia de repaus) intrarea în contracţie a muşchiului diafragm Corect: a, c, d 9. Creşterea costului ventilator de câteva ori în sindromul obstructiv se traduce sub raport clinic prin: a. b. c. d. e. cefalee dispnee tuse expectoraţie febră Corect: b 10. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie directă cu perturbarea travaliului ventilator-unul dintre procesele fiziopatologice determinate de sindromul obstructiv-sunt: a. b. c. d. e. tonifierea musculaturii respiratorii reeducarea ritmului respiraţiei reeducarea frecvenţei respiraţiei scăderea obstrucţiei oxigenoterapie Corect: a, b, c, d 11. Apariţia hipoxemiei exprimă instalarea insuficienţei pulmonare denumită: a. b. c. d. e. insuficienţă pulmonară parţială insuficienţă pulmonară de distribuţie insuficienţă pulmonară de perfuzie insuficienţă pulmonară totală insuficienţă pulmonară gravă Corect: a, b 12. Reversibilitatea hipertensiunii arteriale pulmonare (HAP) la administrarea de oxigen se explică prin următoarea succesiune de fenomene: a. b. c. d. e. administrarea de oxigen → scade hipoxemia → scade vasoconstricţia capilară → scade HAP administrarea de oxigen → creşte hipoxemia → scade vasoconstricţia capilară → scade HAP administrarea de oxigen → creşte hipoxemia → creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP administrarea de oxigen → scade hipoxemia → creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP administrarea de oxigen → menţine hipoxemia → accentuează vasoconstricţia capilară → scade HAP Corect: a 13. Reperele clinice ale bronşitei cronice sunt: a. b. c. d. e. tusea cefalee expectoraţia febra şi frisonul semnele sindromului obstructiv în funcţie de gradul disfuncţiei ventilatorii Corect: a, c, e 14. În definiţia astmul bronşic ca boală respiratorie cronică trebuie luate în considerare următoarele aspecte: a. b. c. d. e. hiperreactivitatea bronşică crize paroxistice de dispnee care dispar spontan crize paroxistice de dispnee care dispar la un bronhodilatator tahicardie creşteri ale valorilor tensionale Corect: a, b, c 15. Dispneea este un simptom subiectiv definită ca o: a. b. c. d. e. senzaţie de tensiune toraco-pulmonară inadecvată percepere anormală a unei jene respiratorii senzaţie de disconfort abdominal percepere anormală a bătăilor inimii senzaţie de astenie fizică Corect: a, b 16. Caracteristicile programului de recuperare medicală la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. b. c. d. complexitatea metodelor simplicitatea metodelor continuitatea aplicării lor intermitenţa aplicării lor
  • 74. e. absenţa măsurilor de profilaxie din componenţa programului d. e. Corect: a, c 17. Din metodele programului de recuperare medicală aplicat la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă nu face parte: a. b. c. d. e. îndepărtarea factorilor de risc bronho-pulmonari corectarea factorilor patologici extrapulmonari de întreţinere sau agravare a disfuncţiei ventilatorii obstructive dezobstrucţia bronşică creşterea costului ventilaţiei şi relaxarea musculaturii respiratorii ameliorarea distribuţiei intrapulmonare a aerului Corect: d 18. Principalele modalităţi terapeutic-recuperatorii prin care se reuşeşte evacuarea secreţiilor bronşice, cu scopul de a dezobstrua căile respiratorii la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. b. c. d. e. umidifierea bronşică drenajul de postură şi educarea tusei utilizarea mucokineticelor şi a medicaţiei specifice pentru pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă posturarea relaxantă exerciţii respiratorii abdominale Corect: a, b, c 19. Reeducarea tusei cuprinde următoarele componente: a. b. c. d. e. poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea poziţiilor de facilitare a tusei poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea altor poziţii cu evitarea celor de facilitare a tusei controlul respiraţiei în accesul de tuse controlul respiraţiei numai perioadele fără acces de tuse emiterea unei tuse cu sunet „rotund”, „surd” Corect: a, c, e 20. Kinetoterapia respiratorie performată pentru reducerea rezistenţei din expir-element de bază al scăderii travaliului ventilator la bolnavii obstructivi-cuprinde următoarele aspecte: a. b. c. expirul numai pe gură expirul cu buzele strânse, ca pentru fluierat sau cu pronunţarea consoanelor de tipul h, s, f, pf îndepărtarea narinelor cu ajutorul policelui şi indexului reeducarea respiraţiei diafragmatice tonifierea musculaturii respiratorii Corect: a, b, c 21. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite posturi ale pacientului obstructiv pulmonar, ordinea corectă a acestora fiind: a. b. c. d. e. decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând Corect: a 22. Efectele favorabile ale relaxării generale la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. b. c. d. e. reechilibrarea tonusului muscular general şi al musculaturii respiratorii, cu instalarea eutoniei limitarea cererii de oxigen a organismului şi a producţiei de bioxid de carbon diminuă semnificativ starea de „tensiune inadecvată” permite ventilaţia asistată limitează efortul fizic Corect: a, b, c 23. Tehnicile de lucru prin care se realizează antrenarea muşchiul diafragm ca principal muşchi inspirator constau din: a. b. c. d. e. posturare în Trendelenburg cu o greutate pe abdomen folosirea borcanelor Pescher folosirea unei sticle cu un tul de plastic introdus în ea şi în care se suflă continuu pentru a produce bule exerciţii de respiraţie la nivelul nasului gimnastica corectoare Corect: a, b, c, d 24. Controlul şi coordonarea respiraţiei-unul dintre cele mai importante capitole din kinetoterapia respiratorie la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă-include următoarele aspecte: a. b. c. d. e. reducerea ritmului respirator creşterea ritmului respirator controlul volumului curent controlul fluxului de aer obţinerea unui raport între timpii respiratori (inspir / expir) egal cu 1 / 2-1 / 2,5
  • 75. Corect: a, c, d, e 25. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este rezultatul: a. b. c. d. e. leziunilor bronhopulmonare stării de antrenament la efort a pacientului mediului ambiant condiţiilor meteo funcţiei reno-urinare a pacientului 30. În ortostatism, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi facilitatorii: a. b. c. d. e. spate rezemat de perete coloana cifozata membrele superioare la zenit membre inferioare extinse membrele inferioare uşor flectate din genunchi Corect: a, b, e Corect: a, b 26. Introducerea antrenamentului de efort la pacienţii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă determină creşterea toleranţei la efort prin: a. b. c. d. e. ameliorarea ventilaţiei printr-o mai bună coordonare a „pompei” toraco-abdominale reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar reducerea extracţiei periferice a oxigenului ameliorarea performanţei cardiace prin efortul dozat ameliorarea condiţiei psihice Corect: a, d, e 27. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la efort performate la pacienţii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. b. c. d. e. antrenamentul prin mers (cura de teren) antrenamentul la scăriţă exerciţii fizice rezistive, progresive, intense antrenamentul la piscină antrenamentul prin terapie ocupaţională 31. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi facilitatorii: a. b. c. d. e. capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat la 45º braţele în abducţie la 30º-40º şoldurile şi genunchii în extensie şoldurile şi genunchii în uşoara flexie antebraţele stau în sprijin pe două perne Corect: a, b, d, e 32. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice următoarele posturi / poziţii facilitatorii: a. b. c. d. e. în şezând "postura rezemat de spătar" poziţia Trendelenburg spate rezemat de perete, coloana cifozată, umerii căzuţi, membre inferioare uşor flectate în şezând "postura aplecat înainte" posturarea conform sistemului celor "5 perne în scară" Corect: c, d, e Corect: a, b, d, e 28. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt: a. b. c. d. e. corijarea curburilor patologice ale gâtului şi poziţiei capului corijarea poziţiei umerilor şi scapulei corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale şi lombare conservarea poziţiei şi mobilităţii existente ale bazinului tonifierea diafragmului şi musculaturii respiratorii Corect: a, b, c, e 29. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde: a. b. c. d. e. posturi relaxante posturi facilitatorii posturi de drenaj posturi corective posturi antideclive 33. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj bronşic sunt: a. b. c. d. e. Corect: a, c, d, e 34. Gimnastica corectoare privind corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale nu urmăreşte: a. b. c. d. Corect: a, b, c durează aproximativ 40 minute pentru întreg plămânul se efectuează după masă se efectuează înainte de masă sunt urmate de tapotament sunt urmate de vibromasaj decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea musculaturii abdominale asuplizarea coloanei dorso-lombare diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifierea centurii scapulare creşterea lordozei lombare
  • 76. e. întinderea şi decontracturarea musculaturii spatelui Corect: d 35. În aplicarea programului de gimnastică corectoare pentru corijarea curburilor patologice ale gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte: a. b. c. d. e. asuplizarea decontracturarea corectarea lordozei cervicale tonifierea musculaturii cefei accentuarea lordozei cervicale Corect: a, b, c, d 40. Tehnicile utilizate pentru programele de recuperare respiratorie sunt variate dar nu includ: a. b. c. d. e. proceduri de electroterapie hidroterapia sub formă de aerosoli, cu sau fără medicaţie hidroterapia de tip general sau local kinetoterapie electrostimularea nervilor periferici ai membrelor inferioare Corect: e Corect: e 36. Scăderea volumului curent la pacientul cu disfuncţie ventilatorie restrictivă se explică prin: a. b. c. d. e. scăderea stimulilor ventilatori creşterea numărului stimulilor ventilatori imposibilitatea mobilizării sistemului de către o musculatură respiratorie deficitară creşterea importantă a travaliului ventilator reducerea importantă a travaliului ventilator Corect: a, c, e 37. Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă trebuie să: a. b. c. d. e. se adapteze spontan să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil să compenseze volumul curent mic să respecte raportul optim al timpilor respiratori fie cât mai redus Corect: a, b, c 38. Programul de recuperare la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă include: a. b. c. d. e. tratarea cauzei supraîncărcării ameliorarea ventilaţiei alveolare dezobstrucţia bronşică antrenamentul la efort reducerea rezistenţei la flux în căile aeriene Corect: a, b, d 39. Aplicarea respiraţiei în presiune pozitivă intermitentă (RPPI) la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă asigură: a. b. c. d. e. corectare rapidă a gazelor sanguine ameliorarea ventilaţiei alveolare reducerea efortului ventilator creşterea complianţei toraco-pulmonare reducerea complianţei toraco-pulmonare
  • 77. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI NEUROCHIRURGICALE BIBLIOGRAFIE: 1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 141-153, 159 - 186 2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981; pagini 230 - 245 3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; pagini 554 - 608 4. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală, Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981, pagini 25-36 5. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 130-183 6. I. Kiss, Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1999, pagini 106 - 120, 188-195, 201206, 224-240, 244-249, 260-269, 270 - 284 1. Programele de recuperare la pacientul cu suferinţă neurologică trebuie instituite precoce pentru: a. b. c. d. e. Menţinerea statusului clinico-funcţional existent al pacientului Prevenirea dezvoltării sechelelor funcţionale neurologice Combaterea modificărilor somatice secundaredeformări, deviaţii, redoare articulară Combaterea modificărilor somatice secundaredegenerescenţe şi fibroză musculară, escare de decubit Refacerea mobilităţii articulare 4. a. b. c. d. e. 5. c. d. e. Electroterapie şi termoterapie (terapie fizicală) Kinetoterapie specifică, masaj şi terapie ocupaţională (ergoterapie) Psihoterapie şi alte categorii terapeutice (ortezare) Modalităţile chirurgicale Farmacoterapie Corect: a, b, c 3. În patologia neurologică, alegerea şi adaptare unui program de recuperare la un pacient spastic presupune evaluarea spasticităţii prin analizarea următoarelor aspecte: a. b. c. d. e. Datele biografice ale pacientului Capacitatea funcţională Dinamica funcţiei cardiovasculare Dinamica testelor neuropsihologice Stimularea deaferentaţiei Corect: b, d, e Modularea spasticităţii şi stimularea sa controlată se poate realiza prin: a. b. Metodele şi mijloacele specifice folosite în programul de recuperare performat la pacientul neurologic fac parte din: a. b. Analitic, pentru fiecare grup muscular În conformitate cu cotaţia de la 1 la 5 Grosier, prin capacitatea de a realiza gesturi din viaţa cotidiană Pe ambele hemicorpuri În diferite momente ale zilei Corect: a, b, d, e Corect: b, c, d 2. Bilanţul muscular (testarea musculară manuală) la pacientul spastic nu se apreciază: c. d. e. Controlul la stimuli nociceptivi Schimbările posturale şi utilizarea de posturi inhibitorii Stretching-ul lent pentru musculatura spastică şi stimularea vibratorie pe tendoanelor muşchilor antagonişti celor spastici Stimularea electrică funcţională Mişcări rezistive, rapide Corect: a, b, c, d 6. Obiectivele programului de recuperare la pacientul cu hernie de disc lombară operată comune cu programele kinetico-educaţionale pentru persoanele cu afectarea coloanei vertebrale lombare sunt reprezentate prin: a. b. c. Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare şi a bazinului, menţinerea permanentă a posturii corijate, neutre a coloanei lombare, indiferent de poziţia corpului sau de activităţile desfăşurate Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare şi a bazinului, menţinerea intermitentă a posturii corijate, neutre a coloanei lombare, indiferent de poziţia corpului sau de activităţile desfăşurate Zăvorârea (înlăcătarea) coloanei lombare
  • 78. d. e. Menţinerea forţei musculare a paravertebrali inferiori şi a fesierilor Menţinerea forţei musculare a ischiogambieri muşchilor muşchilor 11. În recuperarea neurologică sunt preferate tehnicile: a. b. Corect: a, c, d 7. Programul de kinetoterapie inclus în recuperare pacientului cu patologie discală lombară, conflict disco-radicular, trebuie să cuprindă: a. b. c. d. e. Relaxarea musculaturii contracturate Asuplizarea trunchiului inferior Asuplizarea trunchiului superior Asuplizarea muşchilor centurii scapulare Relaxarea musculaturii hipotone Corect: a, b 8. Care sunt obiectivele tratamentului fizicalkinetic în cazul recuperării paraliziilor de nervi periferici, pentru prevenirea complicaţiilor: a. b. c. d. e. Conservarea unui ţesut cutanat şi subcutanat trofic, fără aderenţe, edeme Cicatrici cât mai suple Profilaxia retracţiilor capsulo-ligamentare Conservarea amplitudinii de mişcare în limite normale la toate articulaţiile Conservarea tonusului muscular şi a forţei de contracţie în grupele agoniste Corect: a, b, c, d 9. Evaluarea în timp a evoluţiei unei leziuni traumatice a nervilor periferici se realizează prin următoarele tipuri de bilanţ: a. b. c. d. e. Bilanţ repetat al funcţiei motorii Bilanţ repetat al funcţiei sensitive Bilanţ repetat al funcţiei vegetative Imagistic-radiografie, ecografie ECG Corect: a, b, c c. d. e. Corect: a, b, c, d 12. În funcţie de intensitatea agresiunii şi modul de aplicare, afectarea cerebrală într-un traumatism cranio-cerebral poate fi de tipul: a. b. c. d. e. b. c. d. e. Curenţi excitomotori exponenţiali de joasă frecvenţă Curenţi excitomotori de medie frecvenţă Impuls de 1000 ms cu panta de creştere > 500700 ms Impuls urmat de pauză în raport de 1/4 Parametrii orientativi Corect: a, d, e Comoţie Contuzie Dilacelare Fractură Entorsă Corect: a, b, c 13. Disfuncţia neurologică tranzitorie la un pacient cu traumatism cranio-cerebral presupune o reluare a funcţiilor cerebrale în: a. b. c. d. e. Câteva ore sau zile Câteva zile Câteva săptămâni Câteva luni 1 an Corect: a 14. Criteriile majore de prognostic la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral sunt: a. b. c. d. e. 10. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu: a. Kinetoterapie manuală Tehnici de facilitare a contracţiei musculare voluntare şi care se bazează pe iradierea influxului nervos Autoantrenament muscular Exerciţii izometrice şi izodinamice De relaxare extrinsecă Sexul pacientului Vârsta pacientului Mediul de provenienţă al pacientului Durata şi profunzimea comei Durata anamnezei posttraumatice Corect: a, d, e 15. Evaluarea neuropsihologică la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral este necesară pentru a aprecia nivelul cognitiv, intelectual şi emoţional şi include aprecierea următoarelor aspecte: a. b. c. Funcţiile verbale şi de limbaj Funcţia cardio-respiratorie Percepţia, organizarea şi integrarea în relaţie cu timpul şi spaţiul
  • 79. d. e. Flexibilitatea gândirii, capacitatea de reflectare şi de formare conceptuală Orientarea, concentrarea şi memoria a. Corect: a, c, d, e b. c. 16. Limitarea spasticităţii în programul de recuperare la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral constituie un obiectiv foarte important şi se realizează prin intermediul următoarelor metode şi mijloace fizicale, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Kinetice-tehnici de facilitare, musculaturii antagoniste Masajul Electroterapia Termoterapia Medicaţie exerciţii d. e. 17. Exerciţiile de mers la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral sunt incluse în programul de recuperare atunci când: c. d. e. Se poate ridica în şezând dar nu are stabilitate Poate menţine decubitul dorsal, fără capacitatea de realizare a transferurilor Are nevoie de un scaun special pentru menţinerea rectitudinii coloanei Se realizează un bun echilibru în balans vertical Nu prezintă tulburări de vorbire Corect: d 18. După traumatismele cerebrale, sectoare dificile de recuperare sunt reprezentate prin: a. b. c. d. e. Tulburările de echilibru Spasticitate moderată Absenţa tulburărilor de sensibilitatea proprioceptivă Tulburările vizuale şi de integrare în spaţiu Tulburările de memorie Corect: d, e 19. Complicaţiile asociate descrise la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebral sunt: a. b. c. d. e. Epilepsia posttraumatică Hidrocefalia posttraumatică Miozită osifiantă, osificări heterotopice Cefaleea fronto-occipitală Amnezia posttraumatică Corect: a, b, c Entorse vertebrale, cu leziuni intervertebrale de părţi moi Luxaţii vertebrale sau luxaţii cu fracturi Fracturi vertebrale (ale corpului vertebral sau ale diferitelor zone ale arcului vertebral) Tulburări de memorie şi orientare temporospaţială Miozită osifiantă Corect: a, b, c ale Corect: e a. b. 20. Traumatismele directe sau indirecte care interesează structurile osteoarticulare ale regiunilor vertebro-medulare se exprimă prin: 21. În traumatismele vertebro-medulare zonele afectate cu predilecţie sunt centrele traumatice sau zonele de tranziţie anatomo-funcţionale ale coloanei vertebrale localizate: a. b. c. d. e. cervical C1-C2 cervical C5-C6 toracal T2-T10 toracal T11-T12 lombar L1-L4 Corect: a, b, d 22. Obiectivele fundamentale ale programului de asistenţă medicală la un pacient care a suferit un traumatism vertebro-medular sunt următoarele, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Stabilizarea focarului de fractură Refacerea integrităţii pachetelor vasculo-nervoase Refacerea integrităţii părţilor moi de tip capsuloligamentar şi musculo-tendinos Instituirea progresivă a programului de recuperare Iniţierea rapidă a kinetoterapiei Corect: e 23. Sindromul cardinal al traumatismelor vertebromedulare este: a. b. c. d. e. Deficitul motor Pierderea echilibrului Mersul nesigur Durerea, considerată ca semn neurologic Cefaleea Corect: d 24. Elementele clinico-disfuncţionale care sunt asociate durerii în cadrul tabloului clinic la pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular sunt următoarele: a. Contractura musculară paravertebrală
  • 80. b. c. d. e. Redoare marcată cu tendinţa la blocaj segmentar sau global vertebral Modificare axelor coloanei vertebrale cu atitudini particulare Dispneea la eforturi minime Impotenţa funcţională Corect: a, b, c, e 25. Pacientul cu tetraplegie posttraumatică are şanse de supravieţuire dacă nivelul traumatismului vertebro-medular se situează: a. b. c. d. e. La nivelul vertebrei C1 Sub nivelul vertebrei C2 Sub nivelul vertebrei C3 Sub nivelul vertebrei C4 Sub nivelul vertebrei C5 Corect: d, e 26. Traumatismul vertebro-medular determină mai multe situaţii lezionale caracterizate prin întrerupere a funcţiilor medulare, de gravitate variabilă şi cu o evoluţie limitată sau permanentă. Aceste situaţii lezionale sunt: a. b. c. d. e. Comoţia medulară Contuzia medulară Compresia medulară Dilacerarea medulară Coma Corect: a, b, c, d 27. Comoţia medulară se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Abolire temporară a funcţiilor medulare Absenţa substratului anatomo-patologic specific Remisiune completă Transsecţiune medulară Dezvoltarea unor sechele posttraumatice compromiterea funcţională parţială sau totală a măduvei şi dezvoltarea unor sechele posttraumatice Corect: a 29. Dilacerarea medulară apare cel mai des după un traumatism vertebro-medular de tipul: a. b. c. d. e. fracturi - luxaţii vertebrale toracale fracturi-luxaţii vertebrale toraco-lombare entorse vertebrale toracale entorse vertebrale cervicale fracturi vertebrale cervicale Corect: a, b 30. Următoarele entităţi patologice sunt incluse în sindroamele neurologice posttraumatice parţiale: a. b. c. d. e. Sindromul Brown-Sequard Sindromul de coadă de cal Sindromul de compresie cervicală medulară Sindromul radiculo-medular acut Sindromul de fibre lungi centro- Corect: a, c, d 31. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul vertebrei C5 prezintă următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare: a. b. c. d. e. Toate funcţiile afectate iniţial Deplasare cu scaunul rulant electric Refacerea gestualităţii de hrănire Dependenţa totală pentru igiena personală, îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri Independenţa totală pentru igiena personală, îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri Corect: a, b, c, d Corect: a, b, c 28. Contuzia medulara reprezintă un: a. b. c. d. e. traumatism vertebro-medular cu modificări anatomo-patologice variate, urmat de compromiterea funcţională parţială sau totală a măduvei şi dezvoltarea unor sechele posttraumatice traumatism vertebro-medular cu abolirea temporară a funcţiilor medulare cu remisiune completă traumatism vertebro-medular fără modificări anatomo - patologice specifice traumatism vertebro-medular fără expresie clinică traumatism vertebro-medular fără modificări anatomo - patologice variate, urmat de 32. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul vertebrei C6 prezintă următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare: a. b. c. d. e. majoritatea pacienţilor necesită asistenţa parţială pentru autoîngrijire deplasarea se realizează cu scaunul rulant electric deplasarea se realizează cu ajutorul ortezelor membrului inferior şi cadru câştigă independenţa pentru hrănire, scriere, condus maşina pot trăi izolaţi, nesupravegheaţi Corect: a, b, d
  • 81. 33. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul toracal T7-T12 prezintă următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare: a. b. c. d. e. pacientul poate obţine o independenţă completă pentru funcţiile sfincteriene pacientul devine independent pentru transferuri, îmbrăcat şi şofat pacientul este independent pentru mers neortezat pacientul este independent complet, pentru deplasare, în scaun rulant pacientul rămâne total dependent fizic 37. Programul de recuperare la pacientul care a suferit o entorsă cervicală severă include: a. b. c. d. e. Mobilizare cervicală iniţială Iniţial, aplicare de colan-minervă Program kinetic pentru musculatura paravertebrală, mai ales cervicală şi dorsală (contracţii statice globale şi metode de facilitare proprioceptivă) Program kinetic de solicitare musculară cu mobilizare cervicală minimă după scoaterea imobilizării Exerciţii rezistive pentru toate grupele musculare ale gâtului Corect: a, b, d Corect: b, c, d 34. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul lombo-sacrat L5, S1, S2 prezintă următoarele elemente clinico disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare: a. b. c. d. e. obţine independenţa funcţiilor sfincteriene recuperează mersul biped cu orteze de gleznă şi cârje canadiene pentru independenţa sa este absolut necesar scaunul rulant gesturile de autoîngrijire nu pot fi reluate este afectată poziţia ortostatică 38. Programul de recuperare la pacientul care a suferit o fractură vertebrală stabilă include mai multe aspecte, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Corect: a, b, e 35. Din grupa traumatismelor rahidiene fără complicaţii neurologice fac parte: a. b. c. d. e. entorsele luxaţii si luxaţii-fracturi traumatismele joncţiunii lombo-sacrate fracturile instabile şi stabile traumatismele vertebro-medulare care determină un sindrom Brown-Sequard Corect: e 39. Evaluarea complexă care precede alcătuirea unui program de recuperare la pacientul hemiplegic nu include: a. b. Corect: a, b, c, d c. 36. Programul de recuperare la pacientul care a suferit o entorsă cervicală benignă include: d. a. b. c. d. e. Imobilizarea într-un colan câteva zile Termoterapie şi masaj decontracturant pentru contractura musculară Manipulări vertebrale şi prudenţă în aplicarea tracţiunilor vertebrale Mobilizare fără rezistenţă şi tonifierea musculaturii statice Mobilizare contra rezistenţei manuale imediat după traumatism Corect: a, b, c, d exerciţii de mobilizare automata a segmentului întreţinerea şi creşterea forţei musculaturii paravertebrale se poate aplica masaj decontracturant anterior programului kinetic recuperarea amplitudinii rahisului începe după 3 luni de la traumatism recuperarea amplitudinii rahisului se iniţiază imediat după producerea traumatismului e. Aprecierea funcţiilor vitale, ale activităţii mintale şi a capacităţii de comunicare Aprecierea abilităţii motorii şi a controlului motor în diverse situaţii posturale Aprecierea sensibilităţii exteroceptive şi proprioceptive, a perceperii imaginii corpului Aprecierea amplitudinii de mişcare şi a activităţilor cotidiene, cu integrarea familială, socială şi ocupaţională a pacientului Aprecierea funcţiei hepatice Corect: e 40. Pacientul hemiplegic, pe baza evaluării funcţionale, este încadrat în trei stadii: a. b. c. d. e. Iniţial Mediu (de flasciditate) Mediu (de spasticitate) Avansat (de refacere) Avansat (de spasticitate intensă) Corect: a, c, d
  • 82. 41. În programul de recuperare performat la pacientul hemiplegic, combaterea spasticităţii se face prin utilizarea: a. b. c. d. e. Posturilor statice reflex-inhibitorii Mişcărilor cu efort care augumentează reflexele tonice Schemelor stereotipe de mişcare Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care facilitează mişcările active automate şi voluntare Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care inhibă mişcările active automate şi voluntare Corect: d 42. Cauzele mai des întâlnite la pacientul cu accident vascular cerebral sunt: a. b. c. d. e. Tromboza cerebrală Hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană Trombembolismul Tumora intracraniană Meningita virală 45. Cele mai importante complicaţii descrise la un pacient cu accident vascular cerebral aflat în faza precoce sunt: a. b. c. d. e. Staza de decubit Retenţia sau incontinenţa de urină (infecţii de tract urinar) şi / sau materii fecale Tromboza venoasă profundă Atelectazia pulmonară/pneumonia Sindromul umăr-mână Corect: a, b, c, d 46. Cele mai importante complicaţii descrise la un pacient cu accident vascular cerebral aflat în faza tardivă sunt: a. b. c. d. e. Spasticitatea, contractura musculară Durerea de tip central Sindromul umăr-mână Tulburările de focar (epilepsia) Tromboza venoasă profundă Corect: a, b, c, d Corect: a, b, c 43. La pacientul care a suferit un accident vascular cerebral drept tabloul clinico-funcţional cuprinde: a. b. c. d. e. Hemiplegie stângă Probleme vizuale şi de integrare spaţială Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale Afectarea vorbirii şi limbajului (afazia) Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul, scrisul Corect: a, b, c 44. Parametrii care se verifică în cadrul bilanţului clinico-funcţional la pacientul hemiplegic sunt: a. b. c. d. e. Toleranţa la exerciţii, la efortul fizic (adaptarea cardio-respiratorie) Deficitul motor (inclusiv modificările fiziopatologice de tipul spasticitate, contractura, retractura, sincinezii etc.) şi controlul postural, al mersului Motivaţia corelată cu starea emoţională, posibilităţile de comunicare, nivelul de integrare corticală şi de memorizare Deficitul senzitiv (sensibilitatea, tulburări de auz şi văz, integrare corticală) Toţi parametrii cuprinşi la punctele de mai sus trebuie verificaţi Corect: e 47. Mobilizările pasive realizate în programul de recuperare la pacientul hemiplegic aflat în fază precoce au mai multe roluri: a. b. c. d. e. Combaterea spasticităţii Întreţinerea schemei de mişcare Prevenirea redorilor articulare Combaterea contracturilor musculare Refacerea forţei musculare Corect: b, c, d 48. Îngrijirea respiratorie a pacientului hemiplegic aflat în fază precoce presupune: a. b. c. d. e. Aplicarea exerciţiilor din metoda Bobath Performarea diagonalelor Kabat pentru membre inferioare Drenajul postural respirator Masajul şi tapotajul toracal Kinetoterapia respiratorie Corect: c, d, e 49. Recuperarea funcţională a membrului superior la hemiplegic în faza precoce, perioada flască cuprinde următoarele aspecte: a. b. Posturarea corectă a membrului superior-braţ abducţie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police abducţie Posturarea corectă a membrului superior-braţ extensie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn în în în în în
  • 83. c. d. e. extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police în abducţie Posturarea corectă a membrului superior-braţ în abducţie 45º-600, cot în uşoară flexie, pumn în flexie, degete II-V în uşoară flexie şi police în abducţie Mobilizarea pasivă a tuturor articulaţiilor, priza fiind aplicată la extremitatea segmentului de mobilizat Stimulări tactile şi proprioceptive, stimulare senzitivo-senzorială pentru modularea răspunsurilor motorii Corect: a, b, c 53. Kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se începe imediat ce pacientul participă efectiv la derularea programului şi este fundamentată pe: a. b. c. d. e. Corect: c, d Corect: a, d, e 50. Recuperarea funcţională a membrului superior la hemiplegic în faza post-acută, perioada flască cuprinde următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Exerciţii de redresare şi echilibru, prin împingeri uşoare ale trunchiului Exerciţii de antrenare a simetriei corpului Ameliorarea şi controlul spasticităţii, cu corectarea reflexelor tonice anormale prin folosirea punctelor cheie şi a tehnicilor de facilitare Kabat Exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare Mobilizare pasivă a tuturor articulaţiilor membrului superior Corect: a, b, c, d 51. În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se speră doar la: a. b. c. d. e. Priză şi un sprijin grosier (după Wynn Parry) Controlul mişcărilor de fineţe Refacerea prehensiunii în toate aspectele sale Refacerea doar a prizei de forţă Refacerea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii Corect: a 52. Kinetoterapia pasivă este performată de la început în orice program de recuperare la pacientul hemiplegic şi cuprinde următoarele aspecte cu referire la membrul superiorcomplexul mâinii: a. b. c. d. e. Posturare corectă, indiferent poziţia generală a pacientului Mobilizare pasivă blândă, de 2 ori / zi, în toate articulaţiile, în amplitudine maximă, cu stretching lent la capătul excursiei maxime Mobilizare auto-pasivă, cu favorizarea „integrării senzoriale” a mâinii afectate Exerciţii active rezistive Exerciţii din metodele de facilitare proprioceptive Exerciţii active cu rezistenţă maximă Exerciţii cu bastonul Exerciţii de facilitare şi inhibiţie neuromusculară Exerciţii desprinse din metodele Bobath şi Kabat Exerciţii de tip stretching rapid 54. În kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se are în vedere: a. b. c. d. e. Realizarea extensiei simultane a pumnului şi degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă Realizarea extensiei pumnului simultan cu flexia degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă Realizarea flexiei pumnului simultan cu flexia degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă Realizarea flexiei pumnului simultan cu extensia degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă Realizarea independentă a extensiei pumnului şi degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă Corect: a 55. Obiectivele programului de recuperare a membrului inferior şi mersului la pacientul hemiplegic sunt: a. b. c. d. e. Prevenirea stării de comă Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale Corectarea sincineziilor pentru ameliorarea mersului Echilibrarea comenzilor pe grupele musculare agonist-antagonist Refacerea unei prehensiuni cât mai aproape de cea fiziologică Corect: c, d 56. Stadiile standardizate de recuperare ale mersului la pacientul hemiplegic sunt: a. b. c. d. e. stadiul I → ortostatism între bare paralele stadiul II → mers între bare paralele stadiul III → mers fără bare paralele stadiul IV → urcat-coborât scările stadiul V → alergarea Corect: a, b, c, d
  • 84. 57. Stadiul iniţial al hemiplegiei se caracterizează prin: a. b. c. d. e. hipotonie musculară urmată de debutul hipertoniei reflexe tonice şi spinale dominante control voluntar normal pe partea afectată dificultăţi de utilizare şi a părţii sănătoase pierderea „conştientei” asupra părţii afectate Corect: a, b, d, e 58. Obiectivele programului de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul iniţial nu includ: a. b. c. d. e. Ameliorarea funcţiilor vitale Creşterea „conştientizării” schemei corporale Ameliorarea controlului asupra trunchiului şi centurilor Creşterea tonusului muscular Creşterea abilităţii de a încrucişa linia mediană a corpului cu membrele afectate Corect: d 59. Componentele kinetice ale programului de recuperarea aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul iniţial sunt: a. b. c. d. e. Postura în pat Mobilizările pasive Exerciţiile terapeutice pentru trunchiului, controlul extremităţilor Mişcări pasive şi active tip Bobath Exerciţii rezistive controlul Corect: a, b, c, d 60. Stadiul mediu (de spasticitate) al hemiplegiei se caracterizează prin: a. b. c. d. e. Tonus muscular crescut Mişcare sinergică completă şi iniţierea schemelor de mişcare şi în afara sinergismelor Controlul suficient al mişcării, fără a se putea executa mişcări în posturi mai dificile Tonus muscular crescut pentru muşchii flexori la membrul inferior şi muşchii extensori la membrul superior Mişcarea fiecărei articulaţii este dificilă, cu posibilitatea derulării sale optime în cadrul unui lanţ kinetic 61. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul mediu nu includ: a. b. c. d. e. Promovarea activităţii antagoniştilor prin inhibarea musculaturii spastice şi facilitarea mişcărilor antagoniştilor Promovarea unor scheme complexe de mişcare Promovarea unor scheme simple de mişcare Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de performanţă crescută Promovarea începutului controlului motor al articulaţiilor intermediare (cot, genunchi) Corect. c 62. Posturile recomandate în recuperarea pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu sunt: a. b. c. d. e. Decubit lateral şi decubit dorsal Decubit cu genunchii flectaţi şi poziţia „de pod” Şezând şi şezând în picioare cu sprijin pe mâini Decubit ventral Patrupedie Corect: a, b, c 63. Pentru controlul trunchiului şi al extremităţii inferioare se recomandă în recuperarea pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu următoarele tehnici kinetice derulare din decubit lateral: a. b. c. d. e. Izometria alternantă Stabilizarea ritmică Mişcarea activă cu relaxare-opunere Inversarea lentă Inversarea lentă cu opunere Corect: c, d, e 64. Unul dintre exerciţiile din metoda Bobath aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul mediu pentru încărcarea pe partea afectată, cu facilitarea ortostatismului corect este următorul: a. Corect: a, b, e b. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi genunchiul flectate la 900, cu picior flectat, talonul în sprijin pe podea, fără ca membrul inferior afectat să fie mai abdus şi mai antedus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea pe partea afectată şi se transferă greutatea corpului spre partea afectată, cu bascularea înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă corp Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi genunchiul flectate la 900, cu picior flectat, talonul în sprijin pe podea, cu membrul inferior afectat mai abdus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea şi se transferă greutatea corpului spre partea afectată, cu bascularea înainte a capului
  • 85. c. d. e. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior flectat, talonul în sprijin pe podea, membrul inferior afectat fiind mai abdus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea pe partea afectată şi se transferă greutatea corpului spre partea afectată, cu bascularea înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă corp Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior flectat, talonul în sprijin pe podea, fără ca membrul inferior afectat să fie mai abdus şi mai antedus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea şi se transferă greutatea corpului spre partea sănătoasă, cu bascularea înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă corp Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi genunchiul flectate la 900, cu picior flectat, talonul în sprijin pe podea; se măreşte încărcarea pe partea afectată şi se transferă greutatea corpului spre partea sănătoasă, cu bascularea înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă corp Corect: a 65. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere includ: a. b. c. d. e. Promovarea abilităţilor extremităţilor pentru a merge cât mai corect, pentru a utiliza mâna în activităţile zilnice uzuale Ameliorarea controlului motor concentric Ameliorarea vitezei de mişcare Ameliorarea automatismului mişcărilor Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de performanţă crescută Corect: a, c, d 66. Kinetoterapia din cadrul programului de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere cuprinde următoarele procedee specifice pentru redobândirea mişcării de rotaţie în sens invers a trunchiului în timpul mersului: a. b. c. d. e. Iniţierea ritmică Inversarea antagoniştilor Stabilizarea ritmică Izometria alternantă Contracţii repetate 67. După Bobath, obiectivele fundamentale ale programul kinetic de recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere sunt: a. b. c. d. e. Promovarea individualităţii mişcării articulare, independent unele de altele Promovarea individualităţii mişcării articulare, independent de posturi Antrenarea coordonării pentru mers Recâştigarea abilităţii mâinii Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de performanţă crescută Corect: a, b, c, d 68. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie prin lezarea neuronului motor central este dată de spasticitatea care determină 2 forme clinice de paraplegie: a. b. c. d. e. În flexie, severă sub raport funcţional În extensie, mai funcţională Paraplegia asociată cu tulburări sfincteriene Paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate Paraplegia asociată cu tulburări genitale Corect: a, b 69. prezenţa spasticităţii la pacientul paraplegic este salutară din mai multe motive: a. b. c. d. e. fixează postura membrelor inferioare în extensie permiţând stabilitatea genunchilor în ortostatism fixează în flexie membru inferior pe bazin ajută expulsia urinară inhibă expulsia urinară menţine densitatea osoasă prin forţa musculară aplicată pe os Corect: a, c, e 70. În alcătuirea programelor de recuperare la pacientul paraplegic se ţine seama mai puţin de etiologie dar important este starea celor 3 mari sindroame descrise: a. b. c. d. e. Corect: a, b Paralizia Tulburările de sensibilitate Tulburările sfincteriene Tulburările de memorie Dificultăţile de comunicare Corect: a, b, c 71. Stadiile care se descriu în planul de recuperare performat la un pacient paraplegic sunt: a. b. Stadiul I-perioada de şoc medular Stadiul II-perioada de independenţă la pat
  • 86. c. d. e. Stadiul III-perioada de independenţă în scaunul cu rotile Stadiul IV-perioada de reeducare a mersului Stadiul V-perioada de reluare a independenţei Corect: a, b, c, d b. c. d. 72. Reeducarea paraplegicului la pat presupune: a. b. c. d. e. Poziţionarea corectă a pacientului cu evitarea escarelor şi a retracturilor care favorizează poziţiile vicioase; asistarea tulburărilor sfincteriene Mobilizările (pasive, active) şi creşterea forţei musculare pentru membrele superioare şi trunchi Gimnastica respiratorie Autoposturarea în pat şi antrenarea pacientului de a-şi modifica singur, fără ajutor poziţia în pat Ridicarea cât mai precoce în ortostatism Corect: a, b, c, d 73. Reeducarea paraplegicului din şezând presupune: a. b. c. d. e. Program kinetic derulat din şezând alungit (mobilizări pasive şi active) Program kinetic derulat din şezând scurtat (mobilizări active şi pasive) Instalarea în scaunul cu rotile şi derularea programelor de terapie ocupaţională Ridicare în ortostatism Menţinerea forţei musculare iniţiale pentru membrele superioare şi trunchi Corect: a, b, c 74. Realizarea unui ortostatism chiar limitat şi doar protezat se obţine după ce pacientul reuşeşte să: a. b. c. d. e. Menţină poziţia şezând, cu diferite modalităţi de destabilizare şi revenire Numere coerent până la 100 Menţină poziţia de patrupedie, cu diferite modalităţi de destabilizare şi revenire, şi să deruleze exerciţii de târâre Aibă un bun control vasomotor în verticalitate Se familiarizeze cu ortezele de verticalitate în formele de paraplegie flască Corect: c, d, e 75. Criteriul Guttman care dacă este îndeplinit permite ridicarea în ortostatism şi mersul paraplegicului se exprimă astfel: a. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte şi cu ochii închişi e. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi cu ochii închişi Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte şi cu ochii deschişi Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi cu ochii deschişi Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în genunchi, cu braţele întinse înainte şi cu ochii deschişi Corect: a 76. Ambulaţia la pacientul paraplegic care posedă cele 2 cârje absolut necesare se derulează întrunul din cele 3 tipuri fundamentale: a. b. c. d. e. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 4 timpi) Mers cu cârje prin paşi târşâiţi (în 4 timpi sau în 2 timpi) Mers cu cârje prin paşi simultani (în 2 timpi) Mers cu cârje prin pendulare (balans) Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 3 timpi) Corect: a, b, d 77. Mersul în cârje poate fi iniţiat la pacientul paraplegic atunci când: a. b. c. d. e. Muşchii coborâtori ai umărului greutate de cel puţin 15 kg Muşchii adductori ai umărului greutate de cel puţin 15 kg Muşchii coborâtori ai umărului greutate de cel puţin 20 kg Muşchii adductori ai umărului greutate de cel puţin 20 kg Muşchii abductori ai umărului greutate de cel puţin 15 kg pot ridica o pot ridica o pot ridica o pot ridica o pot ridica o Corect: a, b 78. Parkinsonismul este un sindrom clinic caracterizat prin 4 semne fundamentale: a. b. c. d. e. tremor în repaus bradikinezie / hipokinezie-akinezie rigiditate instabilitate posturală hipertonie de tip piramidal Corect: a, b, c, d 79. Mersul pacientului cu parkinsonism este tipic: a. b. mersul se face cu săltarea pasului, dansant imposibilitatea rotaţiei corpului şi a păşirii laterale (nu există mobilitate controlată, având loc
  • 87. c. d. e. revenirea la scheme primitive de mişcare, într-un singur plan) doar din genunchi flectaţi cu târşâitul paşilor membrele superioare îşi menţin balansul caracteristicile pasului sunt puţin modificate Corect: a, b, c 80. Terapeutul fizical care participă la alcătuirea şi aplicarea asistenţei de recuperare la un pacient cu parkinsonism îşi orientează programul kinetic pentru realizarea următoarelor scopuri: a. b. c. d. e. reducerea rigidităţii prin controlul mecanismului stretch reflexului la toate nivele prevenirea derulării reacţiilor normale ajutarea pacientului să aibă o cât mai completă experienţă pentru reacţiile normale promovarea mişcărilor componente ale schemelor normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o asistare redusă, chiar derularea lor independentă promovarea mişcărilor componente ale schemelor normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o asistare redusă, chiar derularea lor independentă Corect: a, c, d 81. La pacientul cu sindrom parkinsonian, obiectivele asistenţei medicale complexe sunt: a. b. c. d. e. ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor vicioase (menţinerea ortostatismului, mersului, transferurilor, autoservirii cu membrele superioare) ameliorarea coordonării şi recuperarea mimicii ameliorarea respiraţiei continuarea la domiciliu a programului de asistenţă medicală întreruperea la domiciliu a programului de asistenţă medicală Corect: a, b, c, d 82. Pentru ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor vicioase la pacientul parkinsonian, în cadrul programului kinetic, ordinea derulării exerciţiilor este: a. b. c. d. e. din punct de vedere al tipului de mişcare analitic, segmentar, plurisegmentar, global din punct de vedere al topografiei-coloana vertebrală, membre inferioare, membre superioare din punct de vedere al tipului de mişcare plurisegmentar, global, analitic, segmentar din punct de vedere al topografiei-membre superioare, coloana vertebrală, membre inferioare indiferentă 83. Programul kinetic aplicat la pacientul parkinsonian pentru ameliorarea coordonării cuprinde: a. b. c. d. e. Corect: a, c, d, e 84. Pentru corectarea faciesului inexpresiv la pacientul parkinsonian sunt indicate: a. b. c. d. e. exerciţii de mimică, precoce, de 2-3 ori / zi, în faţa oglinzii exerciţii analitice: exerciţii izolate ale frunţii, sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor, gurii exerciţii globale, de expresie: râs, plâns, mirare, furie, veselie exerciţii active rezistive exerciţii din metoda Kabat Corect: a, b, c 85. In perioada de "on" în care se poate conta pe participarea activă a bolnavului: a. b. c. d. e. Kinetoterapia nu este esenţiala Kinetoterapia se aplică atât muşchilor cât şi coloanei vertebrale Se acordă o atenţie specială coloanei vertebralei cervicale Kinetoterapia trebuie să se adreseze muşchilor respiratori Se utilizează tehnici active şi pasive Corect: b, c, e 86. In perioada "off" la pacientul parkinsonian se descriu următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Corect: a, b rotaţia trunchiului asociată la paşii de mers, cu mişcări ale braţelor în ritmuri variabile menţinerea fixă a trunchiului, fără mişcări ale braţelor mers cu păşiri variate, cu dezechilibrări voite (mers pe vârfuri, mers cu "aruncarea" unui braţ înainte sau în abducţie, "culegerea" unor obiecte mici de pe jos în timpul mersului etc.) exerciţii de aruncat la ţintă cu mingea, jocul de popice, menţinerea în echilibru pe mână a unui obiect terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi (activităţi casnice, jocuri) Akinezia domină tabloul clinic Pacientul trebuie învăţat să descompună fiecare gest motor complex în secvenţele sale elementare Pacientul nu trebuie mobilizat Mişcările elementare sunt repetate de nenumărate ori până când bolnavul învaţă să le iniţieze voluntar Kinetoterapia nu este esenţială
  • 88. b. c. Corect: a, b, d 87. Programul de recuperare funcţională la pacientul parkinsonian se adresează următoarelor activităţi motorii: a. b. c. d. e. Menţinerea ortostatismului Mersul Transferul dintr-o poziţie în alta Urcatul şi coborătul scărilor Folosirea membrelor superioare autoservire Corect: e pentru Corect: a, b, c, e 88. Programul kinetic din componenţa asistenţei de recuperare, performată numai în perioada de stabilizare post leziune cerebeloasă a pacientului, indiferent de cauza acesteia, se fundamentează pe următoarele obiective: a. b. c. d. e. d. e. ameliorarea feedback-ului senzorial ameliorarea coordonării şi a balansului, cu promovarea unei scheme corecte de mers ameliorarea disfuncţiei cerebeloase conservarea disfagiei şi menţinerea disfuncţiilor cognitive redobândirea stabilităţii posturale (controlul capului şi al trunchiului, balansul din poziţia şezând, ridicarea din poziţia de decubit dorsal sau ventral în şezând) transferuri independente (recuperarea transferurilor din scaunul cu rotile în alt scaun sau în pat) recuperarea mersului reeducarea mişcării extremităţilor creşterea hipertoniei piramidale sau extrapiramidale 91. În cadrul programului de recuperare la pacientul cu scleroză multiplă se va ţine seama de următoarele aspecte: a. b. c. d. e. tratamentul se va institui tardiv tratamentul va fi continuu pe toată durata bolii tratamentul va fi adaptat tuturor sindroamelor prezentate de bolnav se vor recomanda cure balneare în staţiunile de profil se va evita apariţia oboselii Corect: b, c, e 92. Recuperarea medicală în scleroza multiplă va urmări: a. b. c. d. e. să scadă dificultăţile mersului să reducă spasticitatea să limiteze efectele ataxie să realizeze independenţa totală a pacientului să fie aplicată în puseu evolutiv Corect: a, b, c Corect: a, b, c, d 89. Scleroza multiplă (scleroza în plăci, leuconevraxita) este o afecţiune care aparţine unui grup de boli demielinizante, caracterizată prin: a. b. c. d. e. distrugerea tecii de mielină cu o relativă conservare a celorlalte elemente nervoase distribuţia leziunilor variabilă, sub formă de focare sau difuz afectează mai ales persoane tinere, mai ales femei în decada III-a de viaţă afectează mai ales persoanele de sex masculin distrugerea tecii de mielină şi a celorlalte elemente nervoase Corect: a, b, c 90. Obiectivele pe care terapeutul fizical le are în vedere în alcătuirea programului fizical din componenţa asistenţei medicale complexe la un pacient cu scleroză multiplă nu includ: a. inducerea activităţii motorii voluntare cu combaterea simultană a spasticităţii, slăbiciunii musculare şi oboselii musculare 93. Lezarea nervilor periferici determină următoarele sindroame clinice de bază: a. b. c. d. e. Sindrom piramidal Sindrom motor Sindrom cerebelos Sindrom senzitiv Sindrom vasculotrofic Corect: b, d, e 94. Evitarea apariţiei deformărilor şi a atitudinilor vicioase, unul dintre obiectivele de recuperarea ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic se realizează prin tehnici de elecţie de tipul: a. b. c. d. e. Mobilizări pasive Mobilizări active Posturări Tehnici de facilitare neuromotorie Terapie ocupaţională Corect: c
  • 89. 95. Evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi, unul dintre obiectivele de recuperarea ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic se realizează prin: a. b. c. d. e. Stimulări electrice Manevre kinetice de tipul mobilizări pasive, tehnici de facilitare, stretch-reflex Exerciţii rezistive Exerciţii izometrice Terapie ocupaţională 99. Paralizia totală a nervului radial determină următoarele aspecte clinico-funcţionale: a. b. c. d. e. Imposibilitatea extensiei degetelor, pumnului, antebraţului („mâna căzută”) Imposibilitatea flexiei degetelor, pumnului, antebraţului Imposibilitatea supinaţiei (parţială) Deficit de prehensiune Menţinerea prehensiunii normale Corect: a, c, d Corect: a, b 96. Reeducarea sensibilităţii la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic are ca obiective: a. b. c. d. e. Refacerea stereognoziei Corectarea spasticităţii Corectarea deficitului de mobilitate Refacerea forţei musculare Refacerea localizării senzaţiei Corect: a, e 97. Lezarea motoneuronilor periferici sau a axonilor lor la diferite niveluri determină o serie de tulburări, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Tulburări de grade diferite a mobilităţii active şi dispariţia motilităţii automate (involuntare) şi a celei reflexe Tulburări musculare-hipotonie musculară, atrofie musculară, fibrilaţii şi fasciculaţii musculare Abolirea reflexelor osteotendinoase cu păstrarea celor ideomusculare Degenerescenţa walleriană a nervului Hipertonie musculară asociată cu exagerarea reflexelor osteotendinoase Corect: e 98. La pacientul cu lezarea nervului circumflex de tip neuropraxie sau axonotmesis programul de recuperare se adresează direct muşchiului deltoid şi are în vedere următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Evitarea căderii umărului, a instalării retracţiei capsulare sau a ridicării umărului (prin contracţia muşchiului trapez) Antrenarea propriu-zisă a muşchiului deltoid Integrarea muşchiului deltoid în diferite scheme de mişcare, cu refacerea mişcării controlate şi abilităţii Promovarea poziţiei de umăr „în epolet” Evitarea includerii muşchiului deltoid în schemele de mişcare caracteristice diagonalelor Kabat Corect: a, b, c 100. Teritoriul senzitiv al nervului radial cuprinde: a. b. c. d. e. pielea feţei posterioare a braţului pielea feţei posterioare a antebraţului pielea feţei anterioare a braţului pielea feţei posterioare a mâinii şi a tabacherei anatomice pielea feţei anterioare a antebraţului Corect: a, b, d 101. „Mişcările trucate” pe care le poate prezenta mâna cu paralizie de nerv radial sunt următoarele, cu o excepţie: a. b. c. d. e. după flexia puternică a pumnului şi mâinii, relaxarea poate da impresia extensiei pumnului extensia în metacarpofalangiene se poate realiza datorită muşchilor interosoşi extensia în metacarpofalangiene se poate realiza datorită muşchilor lombricali extensia degetelor cu flectarea în metacarpofalangiene extensia ultimei falange a policelui dacă aceasta este abdus şi puţin flectat Corect: c 102. Reinervarea muşchilor extensori ai pumnului începe cu: a. b. c. d. e. muşchiul cubital posterior muşchiul extensor radial al carpului muşchiul extensor propriu al degetului II muşchiul extensor comun al degetelor muşchiul extensor lung al policelui Corect : b 103. In paralizia nervului radial deviaţiile care apar sunt: a. b. c. d. e. antebraţul flectat degetele în extensie uşoară poziţia „în gât de lebădă” (mână pronată şi „căzută”) policele addus şi uşor flectat degete în uşoară flexie
  • 90. Corect: a, c, d, e 104. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în cadrul paraliziei nervului radial cuprinde: a. b. c. d. e. mişcări pasive tehnici de facilitare motorie mobilizarea întregului membru superior pe schemele D1F şi D2E exerciţii analitice în ordinea triceps şi anconeu, scurtul supinator, lungul supinator, cubitalul posterior, primul şi al doilea radial, muşchii extensori exerciţii de tip contralateral pentru promovarea extensorilor cotului, pumnului, degetelor Corect: a, b, e 105. Refacerea abilităţii de mişcare a mâinii în paralizia nervului radial : a. b. c. d. e. este prima etapă a oricărei reeducări motorii şi senzitive este etapa finală a oricărei reeducări motorii şi senzitive utilizează exerciţii proximo-distale şi distoproximale utilizează terapia ocupaţională nu utilizează terapia ocupaţională Corect: b, c, d 106. În cadrul programului de recuperare la pacientul cu afectarea mâinii într-un sindrom de neuron motor periferic se iau în considerare următoarele probleme articulare: a. b. c. d. e. Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa rapidă de a intra în redoare în extensie, cu afectarea prehensiunii de forţă digito-palmare Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa rapidă de a intra în redoare în flexie, cu afectarea prehensiunii de fineţe Unul dintre timpii capitali ai opoziţiei policelui este rotaţia acestuia, mişcare care trebuie conservată Mobilitatea pumnului este necesar a fi conservată pentru funcţionalitatea complexului mâinii Articulaţiile interfalangiene nu se vor mobiliza, fiind menţinute în postură antalgică Corect: a, c, e 107. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie de nerv radial cuprinde următoarele aspecte cu o excepţie: a. b. Mâna de predicator Mâna în gât de lebădă c. d. e. Extensia activă şi înclinarea radială a pumnului sunt imposibile Extensia activă a degetelor în totalitate este imposibilă Deficit variabil de forţă musculară pentru grupele musculare inervate de nervul radial Corect: a 108. Kinetoterapia mâinii în faza de paralizie la pacientul cu interesarea nervului radial se limitează la mobilizarea pasivă în amplitudine maximă permisă cu tensionări la capătul excursiei de mişcare iar poziţia de lucru este următoarea: a. b. c. d. e. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu marginea cubitală pe masă Antebraţ extins, cu mâna sprijinită cu marginea cubitală pe masă Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu marginea radială pe masă Antebraţ în pronaţie, mâna sprijinită cu faţa palmară pe masă Antebraţ în supinaţie, mâna sprijinită cu faţa dorsală pe masă Corect: a 109. Kinetoterapia mâinii în faza de refacere la pacientul cu interesarea nervului radial se derulează analitic pentru următoarele grupe musculare: a. b. c. d. e. Brahioradialul Extensorii mâinii (primul şi al doilea radial) şi cubitalul posterior Extensorul comun al degetelor şi extensorii policelui (lung şi scurt) Abductorul lung al policelui Flexorii degetelor (superficial şi profund) Corect: a, b, c, d 110. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie de nerv cubital cuprinde următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Atitudine spontană tipică-grifa cubitală Imposibilitatea de a efectua abducţia-adducţia degetelor Deficit muscular variabil al interosoşilor palmari şi dorsali Deficit muscular variabil al lombricalilor Tulburări de sensibilitate în tabachera anatomică Corect: a, b, c, d 111. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv cubital presupune exerciţii
  • 91. pentru tonifierea următoarelor grupe musculare, cu o excepţie: a. b. c. d. e. Cubitalul anterior, flexorul comun profund al degetelor Muşchii din regiunea hipotenară Muşchii interosoşi şi lombricali Muşchiul adductor al policelui Muşchii extensori ai degetelor b. c. d. e. Corect: a, b, c, d Corect: e 112. „Mişcările trucate” pe care le poate executa „mâna cubitală” sunt: a. b. c. d. e. extensia interfalangienelor devine posibilă prin acţiunea extensorului comun deşi abducţia degetelor este abolită, extensorul comun poate face o uşoară abducţie când metacarpofalangienele sunt extinse adducţia policelui este „trucată” de acţiunea lungului extensor şi prin flectarea primei falange abducţia degetelor este păstrată extensia interfalangienelor este imposibilă Corect: a, b, c 113. Prevenirea instalării redorilor articulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene şi interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine prin: a. b. c. d. e. Mobilizări active Mobilizări pasive Mobilizări autopasive Mobilizări active cu orteze Exerciţii izometrice Corect: b, c, d 114. Semnele reinervării musculaturii paretice din teritoriul nervului cubital sunt: a. b. c. d. e. opozabilitatea police-deget (II-V) degetul V poate fi abdus mişcările de abducţie - adducţie ale degetelor devin posibile flectarea metacarpofalangienelor cu extensia interfalangienelor degetul V nu poate fi abdus Corect: a, b, c, d 115. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie de nerv median cuprinde următoarele aspecte: a. Ştergerea reliefului eminenţei tenare şi poziţionarea policelui în acelaşi plan cu celelalte degete în repausul mâinii La formarea pumnului, flexia pumnului este posibilă dar cu forţă redusă iar indexul rămâne extins şi degetul III se flectează moderat Opozabilitatea policelui este imposibilă Deficit de forţă musculară pentru grupele musculare flexoare şi pronatoare ale antebraţului şi mâinii Absenţa oricăror tulburări trofice 116. Disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a mâiniiatât motorie cât şi senzitivă-este determinată de mononeuropatia tronculară de: a. b. c. d. e. Radial Cubital Circumflex Median Crural Corect: d 117. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv median presupune exerciţii pentru tonifierea următoarelor grupe musculare: a. b. c. d. e. Flexorii mâinii şi pumnului Muşchii policelui-scurtul abductor, scurtul flexor, opozantul Extensorii mâinii şi pumnului Muşchii interosoşi Muşchii lombricali Corect: a, b 118. Paralizia musculaturii inervate de nervul median determină următoarele aspecte: a. b. c. d. e. aspectul de „mână simiană” „gheara medianului” la încercarea de a închide mâna policele nu acoperă indexul, ci rămâne extins la încercarea de a închide mâna scădere diametrului transversal al mâinii policele acoperă indexul Corect: a, b, c 119. Importante tulburări vasomotorii şi trofice, cu apariţia sindromului cauzalgic se descriu în paralizia de nerv: a. b. c. d. e. Radial Median Cubital Sciatic popliteu extern Sciatic popliteu intern Corect: b, e
  • 92. 120. Recuperarea paraliziei nervului median urmăreşte: a. b. c. d. e. ameliorarea deficitului motor ameliorarea deficitului senzitiv ameliorarea tulburărilor vasculotrofice creşterea rezistenţei generale refacerea prehensiunii Corect: a, b, c, e 121. Reeducarea musculaturii paralizate la pacientul cu paralizie de nerv median se realizează prin: a. b. c. d. e. Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D1F şi D2E) Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D2F şi D1E) Exerciţii analitice pentru flexorii pumnului, flexorii degetelor şi musculatura eminenţei tenare Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei flexii Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei extensii e. Rulare Corect: c 125. Tipurile topoclinice pe care le prezintă paralizia de plex brahial sunt: a. b. c. d. e. Tipul superior (Duchenne-Erb) Tipul mijlociu (Remak) Tipul inferior (Dejerine-Klumpke) Tipul total (prin lezarea întregului plex) Tipul fascicular Corect: a, b, c, d 126. Tipul mijlociu (Remak) ca urmare a lezării trunchiului mijlociu al plexului brahial se evidenţiază prin paralizia: a. b. c. d. e. Muşchiului triceps Muşchilor pătrat şi rotund pronator Muşchiului mic pectoral Muşchiului brahial Muşchiului deltoid Corect: a, c, d 122. Semnele kinetice care sugerează refacerea nervului median sunt: a. b. c. d. e. posibilitatea de rotaţie a policelui posibilitatea de a menţine interfalangienele extinse şi metacarpofalangienele flectate la 90º, cu uşoară rezistenţă posibilitatea de a menţine metacarpofalangienele extinse posibilitatea de a menţine interfalangienele flectate şi metacarpofalangienele flectate la 90º, cu uşoară rezistenţă posibilitatea de a extinde policele Corect: a, b 123. Sensibilitatea globală în cazul paraliziei nervului median revine la normal după: a. b. c. d. e. 1an 5 luni 3 luni 4 luni 2 luni 127. Pentru prevenirea redorilor articulare şi a poziţiilor disfuncţionale în paralizia plexului brahial se recurge la: a. b. c. d. e. 124. Traumatismele-cea mai frecvenţă cauză a paraliziei de plex brahial-acţionează prin mecanismul de: Compresie Întindere Tracţiune Presiune posturări prin orteze pentru umăr-cot - mână purtarea unei eşarfe sub cot pentru a evita subluxaţia capului humeral mobilizări active mobilizări autopasive cu sau fără scripetoterapie evitarea purtării unei eşarfe sub cot Corect: a, b, d 128. Prevenirea şi tratarea fenomenelor vasculotrofice în cazul paraliziei de plex brahial va folosi: a. b. c. Corect: a a. b. c. d. Corect: a, b d. e. posturarea antideclivă pentru combaterea edemului mobilizări pasive repetate de 5-6 ori pe zi contracţii izometrice şi mobilizări active ale musculaturii rămase indemne sau parţial paralizate contracţii izotonice gimnastica generală şi exerciţii de respiraţie Corect: a, b, c, e 129. Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii membrului superior în paralizia plexului brahial se realizează prin: a. reeducarea prizelor
  • 93. b. c. d. e. reeducarea poziţionării mâinii pentru executarea unor activităţi reeducarea activităţii combinate a celor două mâini orteze dinamice utilizarea electroterapiei şi termoterapiei Corect: a, b, c 130. Programul kinetic de recuperare performat la pacientul cu paralizie de nerv crural cuprinde: a. b. c. d. e. Prevenirea diformităţii de tip genu recurvatum şi a contracturilor lombare Pregătirea compensărilor până la recâştigarea forţei musculare pierdute Menţinerea tonusului în musculatura denervată şi reeducarea forţei musculare Reeducarea funcţională a genunchiului Menţinerea poziţiei de genu recurvatum 134. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în leziunile nervilor periferici se realizează prin intermediul următoarelor modalităţi fizicalkinetice: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d 135. Deficitul complet de forţă a cvadricepsului nu împiedică mersul: a. b. c. d. e. Corect: a, b, c, d 131. Pregătirea compensărilor, până la recâştigarea forţei musculare pierdute în paralizia nervului crural se face prin: a. b. c. d. e. tonifierea musculaturii membrelor superioare tonifierea musculaturii trunchiului (abdominalilor şi dorsalilor) tonifierea fesierilor mari şi a tricepsului sural tonifierea muşchiului croitor tonifierea muşchilor ischiogambieri a. b. c. d. e. Flexia dorsală şi eversia piciorului Flexia plantară şi inversia piciorului Extensia degetelor Flexia degetelor Pronaţia piciorului 136. Programul de recuperare a leziunii traumatice a nervului crural trebuie să insiste pe: a. b. c. d. e. a. b. c. d. e. menţinerea poziţiei în unghi drept a piciorului printr-o atelă (orteză) purtarea unei atele (orteze) mai ales noaptea încălţarea piciorului în cursul zilei cu o gheată cu carâmb dur se contraindică susţinătorii plantari evitarea purtării de orteze în cursul nopţii Corect: a, b, c Tonifierea fesierului mijlociu Tonifierea marelui fesier Tonifierea adductorilor coapsei Refacerea forţei şi rezistenţei cvadricepsului după reinervarea lui Tonifierea tricepsului sural Corect: b, d, e 137. Etiologia leziunilor trunchiului sciatic este complexă, incluzând: a. b. c. d. e. Fracturile bazinului Hematomul fesier Injecţiilor intramusculare Chirurgia şoldului Tratamentul recuperator Corect: a, b, c, d Corect: a, c 133. Prevenirea devierilor piciorului „în echin”, cum se întâmplă în cazul paraliziei nervului sciatic popliteu extern, presupune: mersul pe teren plat mersul pe plan înclinat mersul pe scări mersul pe bicicletă „mersul piticului” Corect: a Corect: a, b, c 132. În paralizia nervului sciatic popliteu extern sunt afectate grupele musculare care realizează: Termoterapie Masaj Electroterapie (baie galvanică, stimulări electrice) Reeducare kinetică propriu-zisă Vitaminoterapie grup B 138. Lezarea nervului sciatic popliteu extern se face prin: a. b. c. d. e. Traumatism direct al regiunii poplitee Traumatism direct al marginii externe a 1/3 corpul gambei Compresiune Fractura Injecţie intramusculară Corect: a, b, c, d
  • 94. 139. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu extern include următoarele aspecte motorii: a. b. c. d. e. Imposibilitatea eversiei piciorului Imposibilitatea inversiei piciorului Stepajul piciorului Grafia degetelor Mers pe călcâi/vârful degetelor, dificil sau absent recuperarea fizică şi psihică a pacientului cu paralizie de nerv facial: a. b. c. d. e. Corect: c, d, e 140. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu extern include următoarele aspecte senzitive: a. b. c. d. e. Hipoestezia plantei Hipoestezia gleznei Hipoestezia feţei dorsale a piciorului Anestezia feţei dorsale a piciorului Cauzalgie Corect: c, d 141. Tratamentul fizical-kinetic al paraliziei nervului sciatic popliteu extern implică: a. b. c. d. e. Mobilizări precoce pasive manuale Precocitatea tratamentului datorată tendinţei de a dezvolta redoare Ortezarea nu e necesară Electrostimularea analitică a musculaturii dorsiflexoare şi eversoare nu e necesară O durată de 9-12 luni Medicaţia Intervenţia chirurgicală Electroterapia Termoterapia Kinetoterapia Corect: e 145. Stadiile evolutive ale unui pacient cu paralizie de nerv facial în funcţie de care se va alcătui programul de recuperare sunt: a. b. c. d. e. Stadiul iniţial Stadiul de reinervare provocată Stadiul de reinervare spontană Stadiul de sechelă cu musculatura feţei hipertonă şi prezenţa sincineziilor Stadiul premonitor Corect: a, c, d 146. Care este categoria pacienţilor cu paralizie de nerv facial care nu beneficiază de tratamentul fizical-kinetic: a. b. c. d. e. Paralizia „a frigore” Paralizia prin afectarea intracraniană a nervului Paralizia cu sincinezii musculare Paralizia cu hipertonia musculară Pacienţii la care s-a instalat spasmul facial Corect: a, b, e 142. Nervul tibial posterior derivă din nervul sciatic popliteu intern şi inervează: a. b. c. d. e. Muşchii flexori ai degetelor Muşchiul gambier posterior Muşchii intrinseci ai degetelor Muşchii anteriori ai gambei Muşchii laterali ai gambei Corect: a, b, c 143. Care dintre grupele musculare inervate de nervul facial sunt importante pentru programul de recuperare în cazul afectării nervului: a. b. c. d. e. Muşchiul occipital Muşchiul auricular Muşchii feţei Muşchii pleoapelor Muşchiul scăriţei Corect: e 147. Schema terapeutic-recuperatorie performată la pacientul cu paralizie de nerv facial, în stadiu iniţial constă din următoarea succesiune de metode: a. b. c. d. e. Corect: a 148. În recuperare pacientului cu paralizie de nerv facial, kinetoterapeutul are un rol complex: a. b. Corect: c, d 144. Care dintre modalităţile de asistenţă medicală reprezintă mijlocul terapeutic indispensabil în Căldură locală, masaj, kinetoterapie Masaj, căldură locală, kinetoterapie Kinetoterapie, căldură locală, masaj Kinetoterapie, masaj, căldură locală Masaj, kinetoterapie, căldură locală c. d. Menţinerea unei bune troficităţi musculare Instruirea precoce a pacientului cu privire la aspectele legate de recuperare funcţională, cu respectarea ordinii analitic-global pentru exerciţiile la nivelul hemifeţei afectate Recomandarea obligatorie a exerciţiilor globale, ulterior cele analitice Promovarea mişcărilor sincinetice şi a hipertoniei
  • 95. e. Acordarea unei atenţii deosebite recuperării muşchilor orbiculari Corect: a, b, e 149. La pacientul cu poliradiculonevrită, tratamentul fizical-kinetic în perioada de extensie a deficitului motor include: a. b. c. d. e. Măsuri antalgice locale şi segmentare Prevenirea instalării unor atitudini vicioase ale segmentelor afectate Menţinerea supleţei articulare prin mobilizări pasive Exerciţii active rezistive Antrenament la efort Corect: a, b, c 150. Programul de recuperare a mersului la pacientul cu poliradiculonevrită presupune următoarele aspecte: a. b. c. d. e. Verticalizarea gradată a pacientului, în condiţiile refacerii echilibrului activ Întărirea reacţiilor posturale de sprijin (în staţiune bipodală, unipodală, pe planşetă instabilă) Redobândirea schemei de mers normale Refacerea statusului clinico-funcţional la nivelul trenului superior Promovarea statusului algic Corect: a, b, c
  • 96. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN PEDIATRIE Bibliografie: 1. N. Robănescu, Readaptarea copilului cu handicap fizic, Editura Medicală, Bucureşti, 1976, pagini: 161-203, 235-278 2. N. Teleki, Centrele de recuperare pentru copiii cu deficienţe neuromotorii din staţiunile balneo-climatice din România, Bucureşti, 2001 3. N. Robănescu, Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicală, Bucureşti, 2001, pagini: 22-27, 47-64, 71 –72, 109 –117, 204-208, 224-247, 250-254, 284 - 286 1. d. Copilul normal aflat în primele 3 luni de viaţă se află în stadiul mişcărilor neorganizate sau al primului model de flexie care se caracterizează neuromotor prin: a. b. c. d. e. Producerea unor mişcări fără scop Mişcări subordonate reflexelor tonice de postură Prezenţa reflexelor tonice simetrice Prezenţa reflexelor tonice asimetrice Postură simetrică cu predominanţa tonusului extensorilor e. Corect: a, d 5. b. La sfârşitul lunii a 3-a de viaţă copilul normal reuşeşte să adopte postura păpuşii, care exprimă: a. b. c. d. e. c. Trecerea în primul stadiu de extensie a lui Vojta Dezvoltarea tonusului muşchilor flexori Dezvoltarea tonusului muşchilor extensori gradat, în ordinea cap, coloană, şolduri Posibilitatea iniţierii rostogolirii Creşterea influenţei reflexelor tonice cervicale d. e. 6. c. d. e. b. Reacţia de ortostatism (reacţia pozitivă de sprijin) Reflexul de păşire peste obstacole şi mersul automat Reflexul Moro şi reflexul punctelor cardinale Reflexul de prindere şi de deschidere al mâinii Reflexul Landau c. d. Corect: e 4. Reflexul Landau se caracterizează prin următoarele elemente: a. Reacţiile primare prezente la nou-născut, cu dispariţia lor treptată până în luna a 4-a sunt următoarele cu o excepţie: a. b. e. Rostogolirea la un copil normal cu vârsta de cel puţin 3 luni este posibilă deoarece: a. b. c. Pe măsură ce se dezvoltă tonusul de extensie scade influenţa reflexelor tonice cervicale Creşte tonusul muşchilor flexori ai gâtului Adoptă cu multă uşurinţă decubitul dorsal, cu flexie membrelor Creşterea tonusului muşchilor extensori cu apariţia reflexului Landau Inhibarea reflexelor tonice asimetrice permite dezvoltarea mişcărilor simetrice contralaterale Apariţia primelor reacţii de echilibru în poziţiile de decubit ventral şi dorsal, la sfârşitul lunii a 6-a Rostogolire completă, de mai multe ori Creşterea reacţiilor primare Corect: a, b, c, d Corect: a, c 3. Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 4-6 luni de viaţă se află în stadiul mişcărilor necoordonate sau al stadiului I de extensie care se caracterizează neuromotor prin: a. Corect: a, b, d 2. Stă în decubit ventral, cu bazinul pe planul de sprijin, se susţine pe antebraţe şi coate, cu palmele deschise, în pronaţie Persistenţei reflexului Moro Reflexe de redresare combinate cu reflexe tonice cervicale Primul timp al reflexului exprimă dezvoltarea tonusului de extensie-dacă copilul este ridicat din poziţia pronată, cu o mână sub torace sau abdomen, el îşi va extinde coloana şi va ridica capul, cu extensia membrelor inferioare Al doilea timp în care se apasă pe cap copilul, cu accentuare flexiei capului, moment în care tonusul de extensie dispare imediat Se evidenţiază la copilul normal până în luna a 15-a Se evidenţiază la copilul normal până la 3 ani Corect: a, b, c, d 7. Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 7-10 luni de viaţă se află în stadiul de debut al coordonării sau al doilea de flexie care se caracterizează neuromotor prin: a. b. Ridicarea în şezând din decubit dorsal Stă în şezut fără sprijin sau cu uşor sprijin lombar
  • 97. c. d. e. Îşi foloseşte mâinile pentru a se juca sau pentru menţinerea echilibrului, indiferent poziţia capului Ridicarea în ortostatism din şezând Nu se joacă cu picioarele şi nu ţine cuburi în mână b. c. d. e. Corect: a, b, c 8. Reflexul „pregătirea pentru săritură” sau reacţia de paraşută constituie unul dintre punctele de referinţă în dezvoltarea neuromotorie a copilului caracterizându-se prin: a. b. c. d. e. Extensia braţelor, a mâinilor şi a degetelor, cu desfacerea lor în momentul în care corpul este pe punctul de a cădea înainte Persistă toată viaţa, fiind un reflex de apărare Dispare la vârsta de 1 an Flexia braţelor şi a mâinilor, cu protecţia trunchiului anterior dacă se produce căderea Este inclus în categoria reacţiilor primare ale copilului Corect: a, b 9. Ridicarea copilului în picioare, în jurul vârstei de 10 luni, se face: a. b. c. d. e. Din poziţia în „patru labe”, copilul îşi îndreaptă trunchiul şi se agaţă de un suport; duce apoi un picior înainte, în fandat, apoi se ridică prin sprijin pe acest membru inferior Din poziţia în „genunchi”, copilul îşi îndreaptă trunchiul şi se agaţă de un suport Sprijinindu-se şi căţărându-se cu mâinile pe propriile membre inferioare; mâinile îl ajută să extindă genunchii, până când poate prinde cu mâinile un suport Din poziţia şezând, copilul îşi îndreaptă trunchiul şi se agaţă de un suport Direct din decubit dorsal, cu sprijin Corect: a, c 10. Prehensiunea-pensa de fineţe la copilul normal cu vârsta de 9-10 luni presupune: a. b. c. d. e. Pensa între police şi celelalte degete Pensa între police şi faţa externă a indexului flectat, iniţial şi ulterior între vârfurile celor două degete Pensa între feţele laterale ale policelui şi indexului Pensa între police şi degetul V Pensa între police şi palmă Corect: b 11. Copilul normal la 10 luni poate să: a. Stea fără ajutor, cu bună coordonare Prindă obiecte Se rotească fără să piardă echilibrul Se rotească, dar cu dezechilibrare Facă transferul din şezând în decubit ventral, cu târâre apoi ridicare în şezând Corect: a, b, c, e 12. Mersul la copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 10 - 18 luni de viaţă, aflat în stadiul coordonării parţiale sau al doilea de extensie, se caracterizează neuromotor prin: a. b. c. d. e. Merge în „patru labe” la 11 luni La 12 luni merge fără reacţii de echilibru şi are o prehensiune cât mai apropiată de cea a adultului La 15 luni merge singur, pornind şi oprindu-se fără să cadă La 16 luni stă pe un singur picior cu asistenţă La 18 luni merge lateral independent Corect: a, b, c, e 13. Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 18 - 24 luni de viaţă, aflat în stadiul coordonării parţiale sau al doilea de extensie, se caracterizează neuromotor prin: a. b. c. d. e. Merge singur şi trage jucării după el, mergând cu spatele Urcă scările cu susţinere de balustradă Construieşte turnuri din cuburi Aleargă fără să cadă Nu se poate alimenta singur Corect: a, b, c, d 14. După ce a împlinit vârsta de 3 ani, copilul normal prezintă un control total al corpului fiind capabil să: a. b. c. d. e. Urcă şi coboară scările cu alternarea picioarelor, având sprijin la balustradă Poate sta 4-8 secunde într-un picior şi poate sări, parcurgând 2 m Merge pe vârfuri distanţe lungi, la 5 ani Numai dup 7 ani poate să scrie, să deseneze, să decupeze, să coloreze Nu poate construi turnuri sau alte forme din cuburi Corect: a, b, c 15. Reflexele posturale au fost sistematizate de Magnus, după natura receptorilor senzitiv, în: a. b. c. d. Reacţii statice posturale Reacţii primare Reacţii statice segmentare Reacţii statice generale
  • 98. e. Reacţii de postură Corect: a, c, d 16. Reflexul de extensie încrucişată şi acţiunea întinderii unui membru asupra tonusului membrului opus se încadrează în: a. b. c. d. e. Reacţii statice posturale Reacţii primare Reacţii statice segmentare Reacţii statice generale Reacţii de postură Corect: c d. e. Corect: a, c 20. În evaluarea clinică a copilului cu infirmitate motorie centrală este obligatorie testarea reflectivităţii care permite aprecierea: a. b. c. d. e. 17. Reflexele tonice ale cefei (RTC), încadrate în reacţiile statice generale, cuprind: a. b. c. d. e. RTC rotatoare asimetrice RTC de extensie (simetric) RTC de flexie (simetric) Reflexul de extensie încrucişată Reacţia negativă de sprijin a. b. c. d. e. Statusul clinico-funcţional al copilului diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este mai grav Statusul clinico-funcţional al copilului diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este mai puţin grav Statusul clinico-funcţional al copilului diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei cervicale este mai grav Statusul clinico-funcţional al copilului diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei cervicale este mai puţin grav Statusul clinico-funcţional al copilului diagnosticat cu handicap senzorial este mai grav Corect: a 19. Reflexele tonice ale cefei (RTC) constituie un suport patologic pentru programul kinetic în care copilul cu infirmitate motorie cerebrală dar cu intelect bun reuşeşte: a. b. c. Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru realizarea unor mişcări libere, mai puţin spastice Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze spasmul tricipital prin extensia capului şi uşoara lui rotare Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze spasmul tricipital prin flexia capului şi uşoara lui rotare Tonusului muscular Gravităţii leziunii cerebrale Aliniamentului coloanei vertebrale Sensibilităţii cutanate Funcţiei cardio-respiratorii Corect: a, b 21. Evaluarea neuro-motorie în primul an de viaţă cuprinde: a. b. c. Corect: a, b, c 18. Reflexele posturale sunt cu atât mai vii şi persistă cu atât mi mult cu cât: Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru evitarea mişcărilor libere, mai puţin spastice Să-şi menţină echilibru şi să-şi crească spasmul tricipital prin flexia capului şi uşoara lui rotare d. e. Elemente de anamneză obligatorii Examenul craniului şi examenul ocular Examenul posturilor, al activităţii motorii spontane, al tonusului (pasiv al membrelor, pasiv al axului corpului, activ) Reacţiile primitive Toate aspectele cuprinse la punctele a, b, c, d Corect: e 22. Programul kinetic performat la un copil cu cifoză are următoarele obiective: a. b. c. d. e. Corectarea atitudinii sau diminuarea diformităţilor Asuplizarea coloanei vertebrale dorsale Creşterea forţei musculare pentru grupele musculare paravertebrale Gimnastica respiratorie pentru menţinerea unei funcţii respiratorii cât mai normale Creşterea forţei musculaturii centurii pelvine Corect: a, b, c, d 23. Tehnica Mezieres aplicată la copilul cu cifoză presupune: a. b. c. d. e. Întinderea m. ischiogambieri pentru limitarea lordozei lombare şi întinderea m. triceps sural pentru anularea / prevenirea flexiei genunchiului Postura în decubit dorsal a pacientului, cu membrele inferioare în flexie 900 la nivelul şoldurilor dar extensie completă genunchi Accentuarea lordozei lombare Scurtarea grupelor musculare de pe faţa posterioară a membrului inferior Promovarea flexiei la nivelul genunchilor Corect: a, b
  • 99. 24. Apăsarea articulară, în cadrul stimulării la nivelul tegumentelor din metoda Rood, la copilul cu paralizie spastică cerebrală asigură: a. b. c. d. e. Creşterea stabilităţii prin stimularea proprioceptorilor articulari Facilitează contracţiile muşchilor cu funcţii posturale Rostogolirea Extensia totală Mersul Corect: a, b 25. Metoda Kabat care se aplică la copilul cu tulburări în dezvoltarea neuro-motorie include scheme de exerciţii globale prin care se exersează mişcările globale ale membrelor, mişcări grupate astfel: a. b. c. d. e. Mişcări de închidere-apropie membrele superioare de axa corpului Mişcări de deschidere-depărtează membrele superioare de axa corpului Mişcări de propulsie-duc înainte membrele inferioare Mişcări de recepţie-duc înapoi membrele inferioare Mişcări de echilibrare pentru revenirea la poziţia de repaus în diferite situaţii Corect: a, b, c, d 26. În cadrul metodei Bobath aplicată în programul de recuperare la copilul cu encefalopatie infantilă inhibiţia spasticităţii poate să: a. b. c. d. e. Plece de la puncte cheie (central, centura scapulară, centura pelvină) Se producă prin stretching lent şi susţinut pentru lanţul muscular spastic Se instaleze prin poziţionare Se instaleze prin autoinhibiţie Se însoţească de inhibarea reacţiilor de redresare Corect: a, b, c, d 27. Facilitarea în cadrul metodei Bobath aplicată în programul de recuperare la copilul cu encefalopatie infantilă constă în: a. b. c. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din partea copilului controlat într-o postură reflexinhibitoare, ferm stabilite prin repetiţie Mişcările de răspuns spontan obtinute din partea copilului sunt ferm stabilite prin repetiţie Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din partea copilului controlat într-o postură de facilitare d. e. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din partea copilului care îşi derulează activităţi cotidiene în limita posibilă Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din partea copilului care urmează un program de terapie ocupaţională Corect: a, b 28. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care prezintă şoldul flectat, addus şi rotat intern, programul kinetic performat în cadrul asistenţei medicale recuperatorii include: a. b. c. d. e. Posturare în decubit dorsal cu membre inferioare abduse, şezând călare pe o bancă sau pe rulou, căluţ Extensia şi abducţia pasivă a şoldurilor în decubit dorsal, la marginea mesei de lucru, pe minge sau pe rulou (la copilul mic) Ridicarea din poziţia în genunchi în ortostatism prin „postura cavaler” Alternarea antagoniştilor sub rezistenţă minimă, în cadrul metodei Kabat Exerciţii de abducţie şi rotaţie internă a membrelor inferioare din decubit dorsal, lateral şi din ortostatism Corect: a, b, c 29. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care prezintă genu flexum, programul kinetic performat în cadrul asistenţei medicale recuperatorii include: a. b. c. d. e. Poziţionare cu genunchi extinşi Ortezare Stretching pasiv lent pentru grupele musculare flexoare Alternarea antagoniştilor, în cadrul metodei Kabat Urcare şi coborâre de la spalier cu flexie cât mai completă a genunchilor Corect: a, b, c, d 30. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care prezintă picior echin, programul kinetic performat în cadrul asistenţei medicale recuperatorii nu include: a. b. c. d. e. Posturare şi încălţăminte ortopedică pentru o flexie dorsală a piciorului cât mai amplă Stretching pasiv lent, precedat de proceduri locale de termoterapie, pentru muşchiul triceps sural Exerciţii de târâre şi elemente ale metodei Rood Alternarea agoniştilor sau flexia plantară în cadrul metodei Kabat Planşa basculantă sau urcarea unui plan înclinat cu toată planta pe sol
  • 100. Corect: d 31. Tratamentul de recuperare funcţională a infirmităţii motorii cerebrale are următoarele obiective: a. b. c. d. e. Corectare posturii anormale Reducerea hipertoniei, a spasticităţii, a spasmelor intermitente, cu prevenirea contracturilor şi diformităţilor Dezvoltare mişcărilor importante cu deprinderea celor obişnuite vieţii cotidiene Menţinerea sensibilităţii copilului Promovarea hipertoniei piramidale şi a schemei posibile de mers 34. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între 4-6 luni, programul kinetic nu cuprinde: a. b. c. d. e. Mişcări ale membrelor superioare asociate cu mişcările respiratorii Mişcări alterne ale membrelor inferioare Mişcări de flexie ale coloanei vertebrale provocate prin flexia capului şi a cefei, dacă este posibil, asociate cu rotaţii ale trunchiului, rostogoliri Ridicarea copilului în şezut, prinderea lui de mâini, cu braţele în abducţie şi revenire, cu uşoare opoziţie pentru tonifierea musculaturii abdominale Exerciţii de provocare a reflexului „pregătirea pentru săritură” Corect: a, b, c Corect: e 32. Următoarea schemă kinetică inclusă în asistenţa medicală recuperatorie Relaxare → mişcări alterne ale membrelor → rostogolire laterală şi adoptarea posturii „păpuşii”→ târârea → stimularea prehensiunii cu o mână din postura păpuşii → stând pe genunchi şi pe călcâie → mersul în „patru labe” → adoptarea poziţie şezânde şi stimularea reacţiilor de echilibru din această poziţie → ridicarea şi culcarea din poziţia şezândă → mersul altern → reeducarea reflexului „pregătirea pentru săritură” → ridicarea în ortostatism → reeducarea echilibrului în ortostatism şi sprijinul unipodal → mersul cu ridicarea membrului superior de partea afectată se aplică la copilul cu: a. b. c. d. e. Cifoscolioză Rahitism Disfuncţie respiratorie Infirmitate motorie cerebrală Artrită cronică juvenilă Corect: d 33. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală formă atetozică se indică în programul kinetic următoarele: a. b. c. d. e. Exerciţii din metoda Kabat Exerciţii de menţinere a echilibrului în toate poziţiile Exerciţii din metoda Frenkel Curenţi de joasă şi medie frecvenţă Exerciţii active rezistive Corect: a, b, c 35. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între 10-14 luni, programul kinetic cuprinde: a. b. c. d. e. Elementele kinetice corespunzătoare grupelor de vârstă anterioare Exerciţii de extensie a coloanei vertebrale, ridicând copilul din decubit dorsal, cu sprijin numai pe cap şi pe călcâie Exerciţii de aplecare a copilului după diferitele jucării, de preferat singur, fără ajutor Mersul şi urcatul pe scări Posturarea în decubit dorsal cu flexia membrelor Corect: a, b, c 36. Principiile Klapp care se aplică în programul kinetic la copilul / adolescentul cu scolioză sunt: a. b. c. d. e. Orice poziţie care menţine coloana vertebrală paralelă cu solul elimină acţiunea nefavorabilă a gravităţii asupra deviaţiilor coloanei vertebrale În poziţie patrupedă, coloana vertebrală se mobilizează lateral mai uşor decât în poziţie ortostatică În poziţie patrupedă, decontracturarea musculaturii paravertebrale şi expansiunea cutiei toracice sunt maxime Există un raport constant între sediul vârfului curburii scoliotice şi direcţia prealabilă a planului spatelui în raport cu solul Nu există nici o legătură între inflexiunile laterale ale coloanei vertebrale şi apariţia rotaţiilor corpilor vertebrali Corect: a, b, c 37. La un copil cu scolioză care urmează un program de recuperare trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte esenţiale: a. Să se cunoască limitele programului recuperator
  • 101. b. c. d. e. Să se apeleze la momentul oportun pentru intervenţia chirurgicală Să se cunoască tipul constituţional al copilului şi afecţiunile asociate Să se continue programul kinetic cât mai mult timp posibil Nu se recomandă mijloacele ortotice corectoare Corect: a, b, c 38. Paralizia cerebrală infantilă se defineşte astfel: a. b. c. d. e. Grupare de diferite sindroame caracterizate prin dezordini în mişcări şi posturi cauzate de leziuni neprogresive ale creierului imatur Elementul distinctiv al sindroamelor componente este modificarea tonusului muscular şi a posturii, atât în repaus cât şi în activitatea voluntară Asociază defecte intelectuale şi tulburări de vorbire Boala reumatismală inflamatorie Boala demielinizantă a sistemului nervos central Corect: a, b, c 39. Paralizia cerebrală infantilă mai este denumită: a. b. c. d. e. Infirmitate motorie cerebrală Scleroză multiplă Paralizie spastică cerebrală Parkinsonism metabolic Distrofie musculară progresivă Corect: a, c 40. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală, tulburările asociate de tonus muscular, control şi echilibru determină: a. b. c. d. e. Perturbări ale aliniamentului articular Contracturi şi deformări Tulburări de stereognozie Propriocepţie scăzută Retard psiho-motor Corect: a, b

×