Your SlideShare is downloading. ×
0
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Curs 1 radiatiile x
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Curs 1 radiatiile x

4,742

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
4,742
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
124
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. RADIAŢIILE X
  • 2. RADIAŢIILE X Natura razelor x Tubul röntgen - producerea radiaţiilor x Proprietăţile fundamentale ale radiaţiilor x Particularităţile imaginii radiologice Condiţii pentru o imagine radiologică bună
  • 3. NATURA RAZELOR X Razele X sunt radiaţii de natură electromagnetică (ca şi razele luminoase, ultraviolete, razele gamma) a căror energie este definită prin relaţia: E = h υ  unde: E = energia cuantei fotonului h = constanta lui Planck υ= frecvenţa undei electromagnetice Tipurile de radiaţii se deosebesc între ele prin frecvenţă, lungime de undă şi perioadă Lungimea de undă ( λ ) este distanţa minimă între două puncte consecutive situate pe direcţia de propagare a undei  Razele X au λ = 8 - 0,06 A  Razele ultraviolete au λ = 3900 – 136 A  Razele gamma au λ = 6,06 – 0,001 A ( 1 A = 1mm/10 ) Deosebirea între diferitele tipuri de radiaţii constă în locul de origine a fiecărui tip (radiaţiile X sunt emise la nivelul învelişului electronic; radiaţiile gamma sunt emise la nivelul nucleului)
  • 4. TUBUL RÖNTGEN - PRODUCEREA RADIAŢIILOR X În drumul său un electron incident acţionând asupra unui alt electron, îl pune în mişcare, transferându-i o anumită cantitate de energie; în urma interacţiunii dinre cei doi electroni se produc radiaţiile X, ca urmare a transferului de energie În röntgendiagnostic, radiaţiile X iau naştere în urma interacţiunii dintre electronii plecaţi de la nivelul catodului, care au viteze mari şi cei de la nivelul anodului
  • 5. Componentele unui aparat de radiodiagnostic convenţional  Tubul Röntgen  Generatorul de tensiune  Dispozitive de comandă şi control  Accesorii
  • 6. Tubul Röntgen Constituie partea principală a unei instalaţii de radiodiagnostic, unde energia electrică de mare tensiune se transformă în radiaţii X Componentele tubului Röntgen  Tubul de sticlă  Catodul  Anodul  Sistemul de răcire a tubului  Învelişul tubului (cupola)
  • 7. PROPRIETĂŢILE RADIAŢIILOR X Divergenţa – are implicaţii în alegerea tehnicilor de examinare, în protecţia faţă de radiaţii precum şi în înţelegerea formării imaginii radiologice Penetrabilitatea - este direct proporţională cu Kv fasciculului radiant; pentru a modifica penetrabilitatea în scopul propus pentru o examinare, fasciculul de radiaţii trebuie filtrat, având ca scop îndepărtarea din fascicul a fotonilor cu energie joasă Atenuarea – este principalul fenomen fizic prin care materia diminuă sau atenuează intensitatea unei radiaţii, absorbţia razelor X în ţesuturile examinate este determinată de o serie de factori care ţin de regiunea examinată.  Numărul atomic al structurilor exmainate  Densitatea structurilor examinate  Graosimea structurilor anatomice examinate  Calitatea fasciculului de raze X Luminiscenţa - fluorescenţa, fosforescenţa Efecte chimice – impresionează emulsia fotografică a filmelor radiologice Efecte biologice
  • 8. PARTICULARITĂŢILE IMAGINII RADIOLOGICEEfectul de penumbră  cu cât distanţa Ob - ecran este mai mare cu atât imaginea este de dimensiuni mai mari şi contur mai şters (efect de penumbră)  cu cât distanţa film – Ob e mai mare cu atât dimensiunile imaginii sunt mai mici
  • 9. • cu cât focarul este mai mic cu atât imaginea este mai clară, conturul este mai net iar penumbra dispare
  • 10. paralaxa – fenomenul prin care se pot disocia două formaţiuni care se suprapun stabilindu-se distanţa la care sunt situate faţă de film pentru că obiectele situate aproape de film se deplasează mai puţin iar cele la distanţă mare se deplasează mai mult
  • 11.  Legea incidenţelor tangenţiale – când raza este tangentă la suprafaţa unui corp opac conturul rezultat este net Fenomenul de sumaţie – pe imaginea radiologică se sumează formaţiunile traversate rezultând o imagine unică. Când peste o opacitate se sumează o transparenţă scade intensitatea opacităţii prin substracţie motiv pentru care se folosesc radiografii în incidenţe perpendiculare
  • 12. CONDIŢII PENTRU O IMAGINE RADIOLOGICĂ DE BUNĂ CALITATE Razele X să fie produse de un focar cît mai mic Distanţa tub- obiect să fie cât mai mare Raza centrală să fie perpendiculară pe film şi să treacă prin mijlocul regiunii explorate Planul obiectului să fie paralel cu filmul Eliminarea radiaţiilor secundare
  • 13. IMAGINEA RADIOLOGICĂ este reprezentarea bidimensională a unui obiect tridimensional fiind un complex de opacităţi şi transparenţe care tind să redea situaţia, forma, dimensiunile, structura şi uneori funcţiile componentelor anatomice. OPACITATEA este rezultatul trecerii razelor X printr-un corp absorbant (cu număr atomic mare- osul) TRANSPARENŢA este rezultatul trecerii razelor X printr-un mediu neabsorbant , aerul.
  • 14. ASPECTE TEHNICO- RADIOLOGICE ALEINVESTIGAŢIEI DENTO-ALVEOLARE
  • 15.  Executarea corectă a unei radiografii dentare sau de maxilar constituie condiţia esenţială pentru punerea unui diagnostic corect si pentru aplicare aunui tratament adecvat
  • 16. METODELE PRINCIPALE DE RADIOGRAFIERE DENTO ALVEOLARĂ Metode de radiografiere intraorală Radiografii periapicale (dentoalveolare glogale, totale) cu film retroalveolar (Dieck) cu film ocluzal (Belot, Simpson) Radiografii cu film „bite-wing” Metode de radiografiere extraorală
  • 17. INCIDENŢA ENDOBUCALĂ, RETROALVEOLARĂ, IZOMETRICĂ ŞI ORTORADIALĂ – DIECK 1907- Cieszyinschi – Dieck este considerată ca fiind incidenţa capabilă să furnizeze cele mai numeroase şi mai complete date despre dinţi, crestele alveolare şi formaţiunile anatomice vecine
  • 18. RETROALVEOLARĂ aşezarea filmului se face endobucal în spatele alveolelor unui grup de 2-3 dinţi vecini, marginea filmului trebuie să depăşească cu 2 mm. planul cuspidian – examinarea dinţilor este completă;se utilizează filme de ¾ cm. o Back Cu un strat de gelatinobromură de Ag. mai dens U filmele au o „faţă” si un „dos” – filmul se aşează totdeauna cu „faţa” spre fasciculul de radiaţii X pe dosul filmelor există un semn,punct sau incizură unde se practică perforaţia şi care trebuie identificată pentru prinderea filmelor, poziţionarea corectă şi recunoaşterea dinţilor
  • 19. examinarea completă a întregii dentiţii necesită folosirea a : 11-14 filme la adult 6 filme la copil
  • 20. IZOMETRIA - totalitatea manevrelor indicate pentru a obţine pe film oimagine de aceeaşi dimensiune cu cea reală a dintelui. Pentru a obţine o imagineizometrică fasciculul de radiaţii trebuie să fie perpendicular pe bisectoareaunghiului dat de axa film-dinte
  • 21.  deoarece în practică este destul de greu de realizat principiul izometriei introdus de Cieszyinschi, Dieck a introdus un sistem standard de realizare a acestei incidenţe: planul ocluzal al maxilarului respectiv mandibulei trebuie să fie orizontale (pentru arcada superioară capul va fi poziţionat în uşoară flexie, iar pentru arcada inferioară în uşoară extensie pe tegument vârful conului localizator va fi aplicat în dreptul apexului – linia de proiecţie a apexurilor  pe maxilar aripa nasului – tragus  pe mandibulă – de la menton la lobul urechii cu 1 cm. deasupra liniei bazilare
  • 22. ORTORADIAL reprezintă localizarea în spaţiu a centrării în plan orizontal în secţiune maxilarele au formă asemănătoare cu o potcoavă; în interiorul acesteia se înscrie un cerc imaginar principiul ortoradialităţii cere ca fasciculul de radiaţii să fie orientat în plan orizontal astfel încât raza centrală să prelungească razele cercului imaginar
  • 23. Avantajele radiografiei periapicale Dieck  rapidă  nu necesită manevre laborioase  centrarea nu crează probleme deosebiteDezavantajele radiografiei periapicale Dieck  abordarea oblică a filmului şi structurilor alveolare  abordarea excentrică  lipsa de paralelism dinte-film
  • 24. Tipuri particulare de radiografi periapicale tehnica bisectoarei cu susţinere manuală a filmului de către pacient tehnica modernizată a bisectoarei cu susţinere retroalveolară printr-un suport
  • 25. TEHNICA PARALELISMULUI – caracteristici  paralelismul dintre dinte şi film  centrarea pe mijlocul dintelui şi filmului  centrarea perpendiculară pe axul longitudinal al dintelui şi filmului
  • 26. Avantajele tehnicii paralelismului • fidelitatea imaginii • limitarea erorilor de centrare • este o metodă curentă în tratatele moderne de radiologie stomatologicăDezavantajele tehnicii paralelismului • dotarea tehnică • introducerea filmului
  • 27. INCIDENŢA INTERPROXIMALĂ CU FILME CU ARIPIOARE- „BITE-WING” ( TEHNICA RAPER)
  • 28.  prin această tehnică se pun în evidenţă dinţii aparţinând ambelor arcade (dinţii antagonişti în ocluzie)  coroanele în întregime  coletul  rebordul alveolar  partea ocluzală a septului interdentar  jumătatea coronară a rădăcinii  parodonţiul segmentului dentoalveolar
  • 29. Indicaţii decelarea precoce a cariilor coronare, de colet, localizate subgingival, sub coroanele de înveliş modificări de contur ale camerei pulpare procese de calcificare ale pulpei decelarea leziunilor osoase în parodontopatiile marginale fisurile smalţului fracturi coronoradiculare
  • 30. RADIOGRAFIA PANORAMICĂ A ÎNTREGII DENTIŢII (ORTOPANTOMOGRAFIA) reprezintă obţinerea pe un film a imaginii desfăşurate a întregii dentiţii • tipuri de aparate aparate la care sursa de radiaţii este introdusă în gura pacientului în centrul cercului imaginar înscris în potcoava maxilarului; din acest punct se emit radiaţiile X de-a lungul razelor cercului venind dinăuntru în afară şi impresionează un film extraoral aplicat pe tegumentul labiojugal d-a lungul arcadei de radiografiat; pe film sunt proiectate elementele anatomice întâlnite de radiaţii, mărite de volum şi uşor deformate.
  • 31.  Ortopantomograful – are la bază deplasarea simultană şi antagonică a tubului de radiaţii situat în spatele capului pacientului şi a unui film de 15/30 într-o casetă semicirculară situat în faţa pacientuluimişcarea fiind astfel reglată încât să se realizeze o măturare a întregii dentiţii – expunerea durează în medie 15 secunde iar pe film se proiecteazăarticulaţiile temporomandibulare, întreaga dentiţie, sinusurile maxilare, fosele nazale şi mandibula în întregime – flow-ul de mişcare scade netitatea elementelor de structură osoasă

×