ct

k|. ,h. bo*Ll

to."2pB

+t*^* A

NOTTUM INTRODUCTTVE
I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei
dPentru p...
in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o
explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in...
istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut
cel pufin cunogtinfe epigra...
prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvistica

inlesnegte interpretarea multor

m5rturii istorice.

Lingvistica...
I

l

l

2. Arheologia - gtiinla

care se ocupd cu studiul monumentelor vechi:

edificii, opere

de arfi, obiecte mobiliar...
2.

Filologia - care se ocup6 gi cu studiul criticii textelor.

*

III- Izvoarele istorice gi rolul lor ?n constituirea gt...
e) Dupd locul unde au fost create, izvoarele istorice sunt:
l. interne - cele create de persoane gi institu{ii din [ar6.
2...
@ Q to "ron

CBSt.rM).u*t F{s-*

EPIGRAHA
I. Defini{ie; Constituirea Epigrafiei ca qtiin{I
Epigrafia (grecescul epigraphe:...
Cambridge, M4nchen, unde au fost discutate numeroase probleme de teoria qi
metodologia Epigrafiei. O prestigioas[ publicaf...
a unui Inscriptoriu dacian, publicat

Ar

Magazin istoric pentru Dacia, L845), D.A.
Pappasoglu (prin anii 1860-1861) gi Gh...
Dupi sistemul fenician la inceput atdt grecii cdt gi romanii scriau de la dreapta la
st6nga. Pe urmd s-a scris alternativ ...
(de exemplu: o, P etc). De la scrierea romanr arhaicd
s-a frcut trecerea spre capitala

epigrafic6 cvadratd gi rusticd.
Fo...
exemplu. Au fost relevate situa{ii in care acelagi megter a sdpat inscrip{ii in toate formele
posibile gi in tot felul de ...
It4r^lere{r.L{-

PALE..RAFTA

4&!.1--,5

q a"{u'ba*'ilnn^d

I. Definifie; Constituirea Paleogra{iei ca gtiin[I -. . r.
.7,...
II. Scurt istoric aI scrisului. Tipuri

de scriere
Scrisul a reprezentat una din marile realizdi ale umanit6fli. El constf...
bou; strophein: a intoarce). Treptat se constituie o scriere tip risp6nditi in intreaga
Grecie. Adaptarea scrierii fenicie...
0 Tipul Divani -

este un scris specific cancelariilor divanului impdrltesc,
necunoscut marelui public, probabil interzis ...
Literq inscrise. Este o scriere prescurtat[ in care o liter[ este cuprinsd in
spafiul alteiafu : DA; l, o cu q itrsctis co...
IV. Materiale de scris
a) Papirusul. Este materialul de scris care a facilitat naqterea arhivei sau a
bibliotecii gi a uqu...
la nagterea unei categorii aparte: palimpsestele.Ele se datorau prefului foarte ridicat al

pergamentelor.

Pergarnentul e...
V. Instrumente gi lichide de scris.
Scrierea s-arcalizat cu diferite instrumente de scris:
a) Calamuszl (condeiul). in Ori...
l&--il- , ,/,(*i - Ib x'l-orl

coDrcolocrA c*"'t*

ffiT""'

I. Defini,tie
Codicologia este o qtiintd specialE a istoriei, ...
incepdnd cu secolul al XX-lea se definesc domeniul gi tennenii
Codicologiei.
Aceasta devine disciplini gtiinfificl indepen...
I
I
I
I
I
I
I

III. Domeniul

a) Descrierea manuscriselor

J

T

manuscrise confindnd texte literare cu temd precisd, manu...
ouy aratil cd,in occidentul medieval corespondenlele de cele mai multe
ori nu s-au prstrat. Dar obiceiul de a produce cart...
coperfile pe care le confeclionau codexurilor mss chre nu mai erau considerate
folositoare dar ale c5ror file desfdcute qi...
faciliteazd lectura palimpsestelor iar metoda radiografic6 beta (cu intrebuinfarea
izotopilor) dd o imagine foarte clarl a...
reconstituirea idealI sau natural[ a fondurilor de mss dispersate sau conserv6
fondurile care au sc6pat de la dezmembrare....
I
I

"ll.-L"i-ir

FILIGRANOLOGIA

, 'tuq1f

^}c y )c1
@t"*
H^,^!

I. Definitie
t

#

Filigranologia - termen de origine fr...
qtiinfific5 de sine stitdtoare. Acest fapt se datoreazd
studiilor filigranologului italian,
canonicul Aurelio zonghi qi st...
F
F

I
T
I

t
L

L,
tr

L
L
L
Ls

!
!
T
t

!
r*-'
I

pe fundul formei intr-un strat mai sublire pe vdrglturi, pe verticale...
pe fundul formei intr-un skat mai subfire pe vdrgdturi, pe verticale gi pe desenele
liniare qi intr-un strat mai gros pe d...
c) Filigranul.

Filigranul provine ca termen din limba francezd, (le
filigrane), a derivat din
latinegte (filium qi granum...
omenesc sau chiar psrsonalitdfi politice, dar gi femei. Constituie filigrane

elflrente ale
imbrdcdmintei, cele mai variat...
hdrtiei gi care, apoi, i$i las6 amprenta pe
foaia de h6rtie. El se rispandeqte mai
ales de
Ia sfrrqitul secorurui ar XV-re...
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Studii Auxiliare
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Studii Auxiliare

933 views
757 views

Published on

Published in: Technology, Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
933
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
19
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Studii Auxiliare

  1. 1. ct k|. ,h. bo*Ll to."2pB +t*^* A NOTTUM INTRODUCTTVE I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE (historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia, storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand, dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar, contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul. Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero. Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i, maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne. Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesul Bisericii. Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor. in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Se otgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.
  2. 2. in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in 1756, Voltaire scrie lucrarea ittitulatd Eseu asupra morayurilor Si spiritului naliunilor (urmatE de edilia definitiv6 din 1769). iot -o primd form6, ea cuprindea perioada de la Carol cel Mare la Ludovic al XIIIJea. Mai tdrzil, pentru a oferi o viziune ralionalist6 globald asupra istoriei, Voltaire a realizat o privire de ansamblu mergdnd de la inceputurile ei pdnd in secolul al VIII-lea. Tocmai in legituri cu expunerea acesteia a ttilizat el, primul, termenul de filozofie a istoriei. Lucrarea nu se limiteazd la spaliul mediteranean, ci are in vedere intregul glob. Ea constituie astfel prima istorie universal[ in sensul modem al cuv0ntului. in secolul al XIX-lea G.W.F. Hegel (1770-1831) a dat istoriei o metodd de cercetare. La noi, in secolul al XIX-lea, se remarcd activitatea ld Mihail Kogdlniceanu, Nicolae Bdlcescu, George Bariliu qi August Treboniu Laurian. Bogdan Petriceicu Hagdeu utiliza gi izvorul istoric in limba slavond. El considera cE istoria nu poate fi scrisd singular, frrd *ilizarea altor gtiinfe de mare importantl (Lingvistica, Etnografia). El sublinia cd cineva ar face erori dacd ar studia intr-o singurd ramurE, pleddnd pentnr ttilizareagtiinlelor inrudite cu istoria. in acelaqi secol, Alexandru Odobescu a ridicat la o mare importan{E cercetarea arheologicd iar Grigore Tocilescu gi, mai apoi, A.D. Xenopol au scos in evidenfd latura social[ a procesului istoric. Dintre alte nume amintim: Dimitrie Onciul,Ioan Bogdan,I/asile Pdrvan, Nicolae lorga q.a. $tiinta istoricd este o necesitate stringent[ astizi, ea nu poate exista frr[ erudifie, materia sa primd fiind izvoarele. * II. $tiinfele auxiliare ale istoriei: defini{ie; clasificare Metoda istoric[ reprezinth un ansamblu de procedee tehnice, in continud perfec{ionare, pe care erudi}ia i le pune la indemdnd istoricului. Acest ansamblu il formeazd Stiinlele auxiliare. Fird aprofundarea acestor discipline, fErE intrebuinlarea lor din plin, istoria nu s-a putut descifra gi nu a putut progresa. $tiinlele auxiliare ale istoriei se ocup[ cu studierea in sine a m6rturiilor istorice de tot felul, care se pdstreazd de regul5 in arhive, biblioteci gi muzee sau in similarele lor. Specialigtii in qtiinlele auxiliare ale istoriei ca formafie nu se deosebesc intr-un nimic de istorici. Singura deosebire const6 in faptul cE in loc sd elaboreze sinteze de istorie iqi mdrginesc cdmpul de activitate la un sector a c6rui cunoagtere o ad0ncesc ca specialigti. Prin aceasta au datoria sd cunoasci at6t ce cunoaqte istoricul cit 9i ceJ oblig6 specialitatea lui. Agadar, drumul pe care in forrnarea sa il parcurge un specialist ln oricare din gtiinfele auxiliare ale istoriei in parte este comun cu al istoricului. paralel cu $tiin1ele auxiliare ale istoriei s-au format intr-o lungd perioadd istoricE, gtiin{a istoricd insa$i. Avem suficiente informalii, inci din antichitate, din care tezvltd cd
  3. 3. istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut cel pufin cunogtinfe epigrafice gi paleografice. DupE inven{ia tiparului colecliile de c6rfi au luat un avint mai mare gi o rdspdndire neagteptatd. Prin aceasta s-au ivit qi contradic{ii tn timpul folosirii sau interpretdrii acestor m5rturii istorice, interpretare adesea personald gi uneori interesatd. Aceste contradiclii au frcut necesar[ aflarea unor legi de cercetare care sd pun6 in afard de orice bdnuiald atdt publica{iile de izvoare istorice cdt gi interpretarea 1or. Astfel au luat nagtere gtiin{ele auxiliare tradi,tionale ale istoriei intr-o lungl perioad6 istoricd. Cu legi proprii unele au inceput sd se formezeincd din secolul al XV-lea, dar cele mai multe au ap5rut in secolul al XVII-lea gi continud sd apar[ altele pdnd in zilele noastre. in acest mod empirismul a fost inlocuit cu cercetarea sistematicd. $tiintele auxiliare ale istoriei se clasific6 in: a) $tiinye auxiliare ale istoriei majore - de la care istoricul imprumut6 concluziile, rezultatele lor sigure. b) $tiinge auxiliare ale istoriei minore - de la care istoricul imprumutd legile gi metodele de lucru, de care se servegte el insugi tn adunarea, verificarea gi folosirea m6rturiilor istorice ce ii stau la dispozilie. a) $tiin{ele auxiliare ale istoriei majore Orice gtiin!6 are o metodE proprie de cercetare pentru afingerea unui scop precis, care este independent gi numai al siu. ins6 nici o qtiinfd nu poate lucra absolut independent, ci trebuie sE recurg6 la un ansamblu de procedee oferite de alte gtiinfe. Acestea devin implicit qtiin{ele sale auxiliare. $tiinta istoricd nu se abate nici ea de la aceast6 regulS. Deosebirea consti in faptul cd ea recurge la aproape toate gtiin{ele cultivate de om, deoarece trebuie sd cunoascd gi sE interpreteze tot ce este faptd gi gdndire omeneasci. Astfel pentru ea sunt qtiinfe auxiliare toate gtiinlele posibil s[ fie inregistrate in repertoriul culturii umane. Nu le putem aminti pe toate aici: lista lor ar fi prea lung6. La unele din aceste gtiinfe istoricul face apel mai des, fiind indispensabile pentru cercetarea sa. Acestea sunt gtiinle independente, majore. Ele formeazdbazapreg6tirii sale, motiv pentru care le amintim in esen{a lor. Geografia sti la baza explic[rii multor fenomene istorice. FErd fixarea acestora in cadrul lor geografic, istoricul nu poate gdsi explic{ia reald. Geoistoria il privegte in primul r6nd, pentru cd istoria nu se desfEqoar[ numai in timp ci gi tn spa{iu. Deci in primul rdnd trebuie identificate locurile in care au avut loc int0mpldrile istorice. in al doilea r6nd se are in vedere Geofizica: meteorologia, ciclurile activitifii solare gi fluctua{iile climatice au pus cercetdrile istorice pe un nou drum. Lingvistica ($ti@a limbii), prin cele doud forme de investigalie asupra mirturiilor scrise, Gramatica comparatE gi Lingvistica istorici, pune la dispozilia istoricului gi in mod deosebit a multor gtiin{e auxiliare ale istoriei, rentltatele cercetdrii sale. Cercet6nd inrudirile dintre limbile vorbite acum sau displrute dar despre care suntem bine informa{i
  4. 4. prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvistica inlesnegte interpretarea multor m5rturii istorice. Lingvistica are fu subordine unele discipline ajunse aproape independente: Lexicologia care studiazd vocabularul lin6nd seama de etimologie gi de semanticl; Fonetica, ce studiaz6 sunetele de care se folosegte o limbd; Dialectologia, despre dialectele unei limbi; Gramatica Si Stilistica. in mare parte acestea nu pot lipsi nici unui om de culturl. Tot in cadrul Lingvisticii se ageazd Onomastica, ce se ocupd cu studiul numelor gi care cuprinde antroponimia, toponimia gi hidronimia. Dintre alte gtiinle auxiliare ale istoriei majore amintim: Paleontologia; Geologia; Antropologia; Etnografia; Sociologia; Dreptul gi Istoria dreptului; Biologia; Psihologia. Unele din ele insd pentru istoric sunt rezolvate de c[tre altele. Astfel Estetica este nedezlipitd de Istoria artei gi a literaturii, iar Hagiografia de Filologie gi de izvoarele istoriei. in prezent, numdrul gtiinlelor al c6ror produs intereseaz6 pe istoric a crescut. intre acestea sunt cele care privesc inregistrarea m5rturiilor istorice vintale de formd nouE (fotografia, cinematografia), sau inlesnesc circula{ia celor deja scrise (microfilmul), ori mdrturii auditive datorate maqinilor vorbitoare (gramofon, patefon, magnetofon q.a.). Numai cu aceste cunoqtinfe istoricul nu poate trece la realizarea unei opere proprii. Abia de acum inainte i se pun probleme directe pentru specializare, teoretice gi mai ales practice. Acum urrneazd cercetarea, care nu se realizeazd la int0mplare ci dupi legi bine precizate de qtiinfele auxiliare ale istoriei minore. DacE ele nu ar fi, istoricul ar fi lipsit de materia priml necesard construcliei sale, mErturiile istorice b) $tiinfele auxiliare ale istoriei minore $tiin{ele auxiliare ale istoriei minore prezintd doud ramuri distincte: cele in leg6turd cu informarea indirectd gi cele necesare informdrii directe. A.Infurmarea indirectd a) Biblioteca. Produsul gandirii umane concretizat in manuscrise gi c5rfi imprimate se pdstreazd de regul[ in biblioteci. Pentru valorificarea lor vin in sprijin: 1. Bibliologia) care cuprinde mai multe diviziuni: Istoria scrisului, a cdrlii manuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor; Bibliografia; Biblioteconomia; Bibliotecografia. 2. Codicologia, a cdrei sarcin6 principali este alcdtuirea de cataloage de manuscrise asupra clrora se face analiza cea mai minufioasi din punct de vedere al materialului gi al tehnicii. b) Muzeul. Produsul material d gandirii gi practicii omenegti, concretizat in infinite materii gi forme, se p6streazd in muzee. Acest produs este valorificat de urmdtoarele gtiin{e auxiliare: 1. Muzeologia - gtiinfa care se ocup[ cu istoria, organiznea qi funclionarea muzeelor.
  5. 5. I l l 2. Arheologia - gtiinla care se ocupd cu studiul monumentelor vechi: edificii, opere de arfi, obiecte mobiliare, ustensile etc., adicd iz'roare istorice materiale, concrete. 3. Papirologia - gtiinla care se ocupi cu studiul papirusului. 4. Metrologia - gtiinfa care se ocupd cu studierea m6surilor fixe gi variabile care privesc intinderea spafiului, grcutatea corpurilor, durata timpului g.a. 5. Numismatica - qtiinta care se ocup6 cu studiul monedelor Unand cont de metal, tipuri, inscripfii, etalon, titlu gi curs. c) Arhivele. Actele scrise care oglindesc relaliile intre oameni pi intre acegtia qi oryanizaliile politice gi sociale se pdstreazd in arhive. Cu studiul acestora se ocup6: l. Arhivistica - gtiinla care se ocup6 cu adunarea, conseryarea qi folosirea m6rturiilor scrise. Ea inglsfsazd trei mari ramuri principale de munci gi cercetare: Arhivologia, Arhiv o t ehnic a Si Arhiv e c onomi a. 2. Paleografia -ptiinfa care se ocup[ cu studierea scrisului vechi gi a istoriei scrisului (forme gi alfabete folosite in timpuri gi locuri diferite). 3. Criptografia (scrierea ascunsi) - qtiinfa care se ocupd cu descifrarea scrisului secret. B.Informarea directd Prin informarea indirectd, ficut5 in biblioteci, muzee gi arhive, cercet6torul ajunge sE cunoascd tot ce se gtie despre subiectul s6u. Pentru a afla ceea ce nu gtie tnc6, nu mai este suficient[ lectura a ceea ce se gtia ci trebuie s[ foloseasc6 direct mdrturii istorice necunoscute incd. PenEu aeeasta este necesar sd cunoasci bine acele gtiinle care ii permit culeagl documentarea ineditd din arhive qi muzee qi si o verifice in mod critic. a) Culegerea materialului documentar poate fr realizatd numai pornind de la indrumlrile teoretice gi instrumentele practice pe care ni le pun la dispozilie urm6toarele sE gtiin{e auxiliare: 1. Cronologia - gtiin{a care se ocupi cu m6surarea gi irnpirfirea timpului. 2. Epigrafia - gtiinla care se ocup[ cu studiul gi editarea inscripfiilor sdpate fin materiale de mare durabilitate. 3. Sigilografr.a (Sfragistica) - gtiin(a care se ocup6 cu studiul metodic al sigiliilor. 4. Heraldica - gtiinta care se ocupi cu descrierea gi interpretarea simbolurilor. 5. Genealogia - gtiin{a care se ocupl cu studiul succesiunii nagterilor gi inrudirilor dintre familii gi neamuri. inarumerite pe care le ofer6 aceste gtiin{e pentru culegerea izvoarelor fac posibild trecerea la critica lor. b) Critica materialului docamentar. Orice informalie istoricd aflatd trebuie confruntati atent cu alte mArturii ale wemii. Este o muncd migdloasd gi de duratd dar care nu poate fi evitatd pentru cE critica de autenticitate gi obiectivitate inlesneqte cercetarea istoricd. $tiinfele auxiliare ssrsaliz.eazd o critici a materialului documentar sunt: 1. Diplomatica - gtiinfa care se ocup6 cu studiul structurii gi cuprinsului documentelor. f
  6. 6. 2. Filologia - care se ocup6 gi cu studiul criticii textelor. * III- Izvoarele istorice gi rolul lor ?n constituirea gtiinlelor auxiliare ale istoriei in sens latg, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise ldsate de generatiile trecute 9i care pot servi la reconstituirea, studierea istoriei unui popor, institutii etc- in sens restrdns, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise create de contemporanii Ia care se refer[ evenimentele. Izvoatele istorice, care constituie obiect de studiu al gtiinlelor auxiliare, se impart in mai multe categorii, ?n func{ie de unghiur sub care sunt privite: a) Dupi formi, izvoarele istorice sunt: I. nescrise - cuprind izvoarele iegite la iveal5 in urma slpdturilor arheologice: monumente (arhitecturale), ceramicd, obiecte, ruine etc. 2. scrise - cuprind iztroare narative (literare) qi izvoare documentare (documente propriu - zise). Inroatele narative sunt scrise cu scopul de a ldsa con{inutul lor urmagilor, deci au un scop (cronici, letopisefe, anale). lzsroarele documentare sunt acele documente l6sate pentru a fintiri o realitate la un moment dat, nu sunt scrise cu intenfia de a le cunoaqte urmagii. De aceste categorii de izvoare se ocupd Paleografia (pentru analiza caracterelor inteme), Diplomatica (pentru trdsdturile interne ale acestora) precum gi alte gtiin{e auxiliare ale istoriei (Codicologia, Epigrafia q.a.). b) Dupd valoarea lo4 irvoarele istorice pot l. obiective - reflectarea realitE{ii 2. fi: este obiectivd, veridicd. - realitatea istoricd este ,,re!inut5" mijlocit, printr-o prismd singulard. Izvorul subiectiv depinde de mai mul{i factori: pozilia sociald a autorului, de preg6tirea autorului, de anumite ?mprejurdri. in acest caz se simte nevoia criticii de izvoare (internl subiective gi externd) pentru filtrarea informa{iei. c) Dupd modul in care ajung la cunogtin{a noastrS, izvoarele istorice se impart in: l. directe- aparfin nemijlocit realitdfii trecute (urme materiale, ceramicd, monumente arhitectonice, fotografii etc.). De asemenea izvoare se ocupd gtiinfe auxiliare ca: Nurnismatica, Arheologia g. a. 2. indirecte - sunt urmele mijlocite despre reahtalile istorice, trecute: izvoarenarative terzii, dar 9i cele datorate unor martori oculari la faptele gi evenimentele infd{igate, dar care inregistreazd realitatea prin prisma acelora. d) Dupd modul de a le cunoagte, inoarele istorice pot fi: l. edite - sunt cele care au vdzut lumina tiparului. Ele pot fi edite in totalitate sau pafiial (numai anumite pd(i sunt tipdrite); sunt cunoscute sub formd de rezumat sau idee, sau numai cadatd. 2. inedite - sunt cele care n-au fost publicate, au o valoare deosebitr.
  7. 7. e) Dupd locul unde au fost create, izvoarele istorice sunt: l. interne - cele create de persoane gi institu{ii din [ar6. 2. externe - cele create de persoane gi institulii din afara fdrii respective. f) DupE implica{ia pe care o au izsroarele cu faptele gi evenimentele infEtigate, ele sunt: l. primd mdnd - daci rezultil din asemenea realitdli. 2. de importanld secundard - dacE sunt mai ,,indepErtate" de evenimentele relatate in respectivele iztroare gi preiau indirect infonnalia istoricl pe care o confin. $tiintele auxiliare ale istoriei s-au constituit prin contactul cu diferitele categorii de izvoare istorice, conturdndu-se mai int6i ca discipline ajutitoare, care prelucrau la un nivel primar informaJia cuprinsS in respectivele izvoare. O serie de ptiin{e auxiliare de (Epigrafia, Paleografia, Sigilografia, Codicologia, Bibliologia, Diplomatica, Numismatica, Arheologia) au un contact direct cu izvoarele istorice, prelucrfind primar informafia pe care acestea o confin. Alte gtiin{e speciale (Muzeografia, Arhivistica) se ocupi de modul de depozitare, conseryare qi informare a unor izvoare istorice, precum gi de analiza gi editarea lor (Arheografia, Critica textelor). ?
  8. 8. @ Q to "ron CBSt.rM).u*t F{s-* EPIGRAHA I. Defini{ie; Constituirea Epigrafiei ca qtiin{I Epigrafia (grecescul epigraphe: inscriptie) este gtiinfa auxiliard a istoriei care se ocupd cu descifrarea gi cu interpretarea inscrip{iilor sdpate in materiale de mare durabilitate, ca: piatra, metalele, cerarrica, tiblifele de lemn, cerate, cdtdlmizi etc. W. Larfeld a definit-o ca "gtiinl6 a monumentelor literare". Epigrafia nu studiazi monedele, medaliile, sigiliile gi pecelile, de ele ocupdndu-se alte discipline ajut5toate ale istoriei (Numismatica, Medalistica, Sigilo grafia). Istoria Epigpfiei este foarte veche: Herodot din Halicarnas (cca.485-cca.420i. Ik.) este primul care menlioneazd umLele inscrip{ii din vremea sa. Dupd eI, atenlia datd acestei discipline s-a accentuat prin preocuplrile unor scriitori antici latini 9i mai apoi bizantini. in perioada medieval5 preocupdrile de Epigrafie au continuat. in secolul al XVI-lea, Conrad Peutinger qi Martin Smet au fost preocupali de inscriplii. Deqi nu au dep6git faza recunoagterii, ei sunt considerafi drept pdrinlii Epigrafiei. Contribulii insemnate la progresul disciplinei a adus Scipione Maffii (1675-1755) care, in cartea 3 din Ars critica lapidaria, a c6utat sd extragd unele elemente realizdnd prima criticd a inscripfiilor publicate pind atunci Ca gtiinld, Epigrafia s-a constituit abia la inceputul secolului al XD(-lea, cdnd sunt rcalizate marile colec{ii de inscrip{ii antice (grecegti gi latine). Fondatorul acestei gtiinfe este August Boeckh (1755-1867), care a stabilit principiile 9i a subliniat importan{a Epigrafiei. in 1827, el a publicat o circulard, Notitia Corporis Inscriptionum graecarum sumptibus academiae Borussicae edendi, in care a definit caracterele Epigrafrei. Un an mai tirzi; August Boeckh a dezvoltat preocup6rile sale in volumul ?ntai din Corpus Inscriptionum Graecarum (C.I.G.); volumele urmdtoare au apErut in 1843, 1853 9i 1856, iar indicele ia 1877. Cuprinde tn total 9926 inscripfii. in 1863, sub egida Academiei din Berlin (ca gi a C.I.G.), a inceput publicarea unui foarte valoros instrument epigrafic denumit Corpus Inscriptionum Latinarum (C.l.L.).Larealizarea sa, o mare conffibu{ie qiinifiatorul de fapt al acestei mari opere epigrafice. Cele dou6 mari corpusuri de inscrip{ii (C.I.G. qi C.I.L.) au oferit materialul informativ pentru dezbaterea teoretic6. Definitivarea gtiinlei are loc insd mult mai tdtziu a adus-o Theodor Mommsen, prin cunoscutele manuale ale lui Salomon Reinach (TraitS d',foigraphie grecques, Paris, 1885), Wilhelm Larfeld (Handbuch der griechischen Epigraphik, 2 vol., Mlnchen, 1902-1907; Griechischen Epigraphic, Mqnchen, l9l4) 9i Rene Cagnat (Cours d',foigraphie latine, ed.. 4, Paris, l9L4). S-au stabilit astfel principiile metodologice generale. tn perioada interbelicd gi dupd 1945, cercetdrile de Epigrafre s-au ldrgit considerabil atflt prin publicarea de noi inscriplii fiirnizate de descoperirile arheologice c6t qi prin alc6tuirea unor studii de teoria Epigrafiei. Specialigtii au participat, de-a lungul timpului, la congrese intemalionale de Epigrafie, care au avut loc la Paris, Viena,
  9. 9. Cambridge, M4nchen, unde au fost discutate numeroase probleme de teoria qi metodologia Epigrafiei. O prestigioas[ publicafie intemalionalI specializatd, ce mijloceqte dezbaterca a numerozme probleme pe care le ridic6 studiile epigrafice inzllele noastre, este AnnSe Epigraphique care apare la Paris. Preocuplri de Epigralie in Rominia La noi, preocuplrile de Epigrafie sunt vechi: prima culegere sistematicd de inscripfii din Dacia aparfine lui loan Mezerzius,la inceputul secolului al XVI-lea. El a fost urmat de alfi pasiona{i cdutdtori gi cunoscitori ai monumentelor epigrafice la suprafa!6. Cronicari ca $tefan Szamoskozy qi Martin Opitz at cules inscripfii qi au adus argumente epigrafice tr scrierile 1or cu caracter istoriografic. Miron Costin, in lucrarea De neamul moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, pomenegte despre o piatrd adusd la Galali de la cetatea de la Gherghina. Tot el ne oferl date despre inscripfiile de pe monede. Nicolae Costin, in Letopiseful Tdrii Moldovei, preia inscripfia de la Gherghina ftrE a-i aduce tnsd modificdi. Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae (1716), reproduce forma epigraficd a aceleagi inscriplii de la Gherghina. in lucrarea Hronicul vechimii romano-moldovlahilor (1722), autorul vorbegte despre existen{a a doud pietre scrise, una adusd din Transilvania gi cealaltd de Ia Gherghina. in lara Romdneascd - in secolul al XVIIJea - stolnicul Constantin Cantaanzino menfioneazl in opera sa pietrele scrise. CdlStorii str6ini realizeazd, transcrieri de inscripfii medievale, incepOnd cu secolul al XVI-lea. Pentru secolul al XVIIJea dintre cdlitorii strdini pasionali de inscripfii ii amintim pe Poget, Bandini, Massili q.a. krportantS este, pentru secolul al XVTII-1ea, Cronologia tabelard care igi propunea s[ alcdtuiascd o anchetd epigraficd, sdrealizeze o baz[ cronologicl la zi a f6rii Romdnegti. Este prima lucrare, larg6, sistematic[ de folosire a inroarclor epigrafice medievale romdnegti. La mijlocul secolului al XVIIIJea, mitropolitul Neofit reproducea in insemn5rile sale de cdlEtorie pisaniile bisericilor traducdndu-le din grcacd,latind gi slavon6. Bazele acestei gtiinle au fost puse in epoca modemd, in deceniul trei al secolului al XIX-lea, de fapt odatd cu Regulamentul organic (1831-1832). Dupd anul 1800, antichit6lile au un rol important in Europa deci gi ln Rusia. in secolul al XD(-lea se plaseazd activitatea unor cirturari ca Gheorghe Asachi (intre 1835-1838 a intreprins excursii arheologice copiind inscripliile de la mdn6stii); Nicolae Mavros ( a inregistrat inscripliile din Muntenia); August Treboniu Laurtan (a publicat in 1846, in Magazin istoric pentru Dacia, inscrip{ii comentate apoi de Theodor Mommsen in C.I.L. ilI) sau Stefan Moldovanu ( Annotaliuni despre lara Ha[egului, publicate in Foaie pentru minte, in 1853-1854). Au fost lansate chestionare adresate diferifllor intelectuali din localit{ile unei zone pentru inregistrarea gi adunarea textelor epigrafice. in t8+0, mitropolitul NeoJit lansa in Muntenia un asemenea chestionar pentru imegistrarea tuturor pisaniilor de la sfintele biserici. Preocupdri similare au avut Nicolae Bdlcescu (prin proiectul de rcalizare L
  10. 10. a unui Inscriptoriu dacian, publicat Ar Magazin istoric pentru Dacia, L845), D.A. Pappasoglu (prin anii 1860-1861) gi Gheorghe Bariliu (care pleda penku realizarea unui Co rpus Ins criptionum D acicarum). La sf5rgitul secolului al XD(Jea gi inceputul secolului XX inregistrdm preocupdri de exegezi a inscripliilor (traducere, adunare, comentare, publicare). Dintre autori amintim pe Ioan Bogdan, Grigore Tocilescu, Yasile pdrvan, Nicolae lorga etc. in ultimele decenii ale secolului XX, Epigrafia romdni a intrat in etapa intocmirii colec{iilor integrale de inscriplii, sub patronajul Academiei Romdne. in anul 1965 a fost ini[iatd colec]ia Inscripliile medievale ale Romdniei, prin aparigia volumului I Orasul Bucuresti. Acesta cuprinde 1250 de inscrip{ii in limba rom6n6 dar gi in slavon6, latind,, artneand, germanl, ebraic6 gi arab6. in 1976 a apdrut volumul alcituit d,e Emilian Popescu, in care erau cuprinse Inscripliile grecegti Si latine din secolele IV-Xil descoperite tn Romdnia @ucuregti, Editura Academiei). Cea mai valoroas6 contribufie a gtiin{ei epigrafice romdnegti rdmdne insd colec{ia Inscripliile antice din Dacia qi Sqtthia Minor inceputd in L975, sub ingrijirea lui IJ. Russu qi D.M. Piryidi. Aceasta este orgarizat[,pe doul serii, seria prim6 privind Inscripliile Daciei Romane (I.D.R.), iar seria secund6 Instipliile din Scythia Minor (I.S.M.). * II. Elemente de Epigrafie a) Materiale de scris, tehnici gi instrumente de scriere Materialul inscrip{iilor este foarte variat. Cele mai vechi inscripfii au fost sapate in lemn, de obicei lemn ceruit, pentru o mai mare durabilitate - a$a au fost, de pild[, legile lui Solon -, pe urmd in piatr[ gi mai obignuit in mannur6. Decretele de prescriere se s6pau pe stele, de unde proscrigii se numeau opilai. S-a mai scris, at6t in Antichitate c6t gi in Evul Mediu, pe: c5rimidd, ceramicS, ziddrie etc. Materialul de scris era prelucrat dupl tehnici speciale, in funclie de destinafia acestuia, in mai multe faze. in prrma fazd, monumenful era lucrat prin tehnici diverse: cioplire, sculptare, modelare, fumare etc., fiindu-i realizate formele gi marcate suprafelele inscripliei ce urna a fi realizatd,. in prealabil, textul era redactat, dimensionat qi distribuit in proiect in func{ie de dimensiunile monumentului gi a suprafe,tei in care acesta trebuia s5 se incadreze. Dupd ce rdndurile erau trasate iar Iiterele dimensionate, se trecea apoi la redarea textului inscripfiei, prin diverse tehnici, in funcfie de materialul utilizat: s6pat sau lisat in relief (in cazul pietrei), pictare, sculptare (in cazul lemnului) etc. Ca instrumente erau utilizate: dalta, pensula, cu{itagul g.a" b) Scrisul epigrafic qi evolufia lui b
  11. 11. Dupi sistemul fenician la inceput atdt grecii cdt gi romanii scriau de la dreapta la st6nga. Pe urmd s-a scris alternativ un r6nd de la dreapta la stdnga gi urmdtorul de la stAnga la dreapta, asemenea brazdelor unui plug, de unde qi denumirea de bustrophedon. Acest sistem a fost utilizat in foarte multe inscripfii (scrierea nordic6, italic[ q.a.). Au existat mai multe modalitSli de agezare a literelor in scris. Studiind vechile gramatici aflEm de existenfa a trei modele. Cel mai vechi dintre ele este cel in formd de coloand,in care literele unui cuvdnt se agezau una sub alta. Pentru ca coloanele sd nu fie prea lungi gi deci greu de citit, cdmpul inscripliei se despdrfea in suprafefe limitate printr-un spa{iu liber. Al doilea sistem era cel in formd de cdrdmidd in care rdndurile erau agezate in forrn6 de paralelipiped. Cel de-al treilea sistem era cel in forml de coS, in care rindurile se scurtau r6nd pe r6nd. Existau insd gi inscrip{ii pdtate, triunghiulare, tn formd de piramidA. Indiferent de sistemul de aqezare a rdndurilor, exista regula ca fiecare literd din rdndul urmltor sd fie agezatd sub o altil literd, din rindul precedent, adicd "in ordine". Recomandarea aceasta era insd rar respectati gi pentru faptul cd nu toate literele au aceeagi suprafald. Cu toate c5, in cea mai mare parte, este vorba de scriptura lapidaria (capitalS gi clar6) totugi lectura inscrip{iilor nu este facil6 datorit6 unor greutdfi tehnice. intre ele amintim ligaturile extrem de variate. Cuvintele nu sunt scrise intotdeauna in tntregime. Uneori se intrebuin[eazd sigla, scriindu-se numai prima literd (de exemplu: IOM : Iovi optimo maximo), alteori abrevierea. Ea se realiza scriindu-se doud sau mai multe litere de la inceputul cuv6ntului (de exemplu: PR : praetor, LG : leg1o, PYB : publicus). Existd Arsi gi excepfii, fiind folosite mai multe prescurtdri pentru acelagi cuvdnt (de exemplu I/, llIX sa,e- W: vixit) sau utilizflndu-se contraclia (MCP : municipiu). in fiecare Epigrafie trebuie sd se cunoasci atdt regulile cdt qi excep{iile in catzd. Pentru a se inlesni cititul corect al inscripfiilor, in Epigrafie sunt intrebuin{ate gi accentele. in Epigrafia latind este utilizat accentul ascu{it pus pe vocale lungi. Din secolul al III d.Hr. acesta nu mai apare decdt in mod excepfional. A mai fost utilizat gi accentul circumflex (sicilicus) care se pune pe o literd pentru a ardta c[ aceasta se dubleaz6 (de exemplu: O S A: OSSA) iar mai tdrziuvaardta o abreviere mai mare (PR: pater; NR = noster). in epigrafia greacd au fost folosite mai multe tipuri de accente: ascufit, grav gi mai tArziu circumflex. in Epigrafie au fost utilizate Si punctele de despdryire. Uneori se observE tendinta de a despdrfi cuvintele prin semne de diferite forme: rotunde, pdtrate, triunghiulare, alungite, frunze g.a. Lapicizii au pierdut apoi sensul lor, le-au qenrt ornamente qi Ie agezau pretutindeni: intre cuvinte, intre silabe gi chiar intre litere. Primul tip de scriere fonetic este cel epigrafic, redat in semne alfabetice capitale (capitale epigrafice). Duetul literelor era drept, prezentOnd culturi (unghiuri asculite). Utrlizarea marmurei ca material de scris in Epigrafie a creat posibilitatea realiz[rii unui ttp de scriere monumental in care fonna ascutiti a literelor se annoniza cu cea rotundd t,
  12. 12. (de exemplu: o, P etc). De la scrierea romanr arhaicd s-a frcut trecerea spre capitala epigrafic6 cvadratd gi rusticd. Folosirea ceramicii a permis trecerea mai accentuati spre cursivd. in perioada secolelor VI-D( s-au r[spdn dit scrierile latine regionale (vizigoti,, franco-gotic6, italic[), intdlnite qi in inscriplii. in Evul Mediu, scrierile epigra/ice medievale au recurs la noi suporfi materiali: metal, textile, lemn. Inscripfia medievald a utilizat minuscul4 cunoscdnd tipul gotic de scriere gi apoi pe cel umanist. Epigraficele chirilice (slave vechi, romdno-slave) urmeazd tipul de scriere din inscrip{iile timpului cu excep{ia celui gotic, tecdnd de la tipul uncial la cel semiuncial gi apoi cursiv, atit c6t permitea materialul dur pe care se realizau textele. c) Ramurile , Epigrafiei Epigrafia cuprinde trei ramuri principale, in funcfie de alfabetele gi epocile istorice in care au fost tealizate diferitele texte epigrafice: Epigrafragreacd(cele scrise cu alfabet grecesc 9i in limba greacd, in antichitate); Epigrafi a latind(inscrip{iile cu alfabet latin 9i in limba latini intdlnite in toati lumea romanr) gi Epigrafia medievald. Epigrafia din epoca medievalE fiilizeazdmai multe alfabete (gec,latin, chirilic, armean, arab, turc l'a') gi limbi' Inscriptiile Ewlui Mediu apafiinatdt Epigrafiei medievale c6t scrierilor 9i (paleografiilor) respective: latine medievale, neogrecegti, slave-vechi, slavo-rom6ne, romdno-chirilice etc., de care nu s-au desprins definitiv. Sunt cunoscute doui direcfii principale de analizd a inscrip{iilor antice gi medievale, pe care o rcalizeazr fiecare din ramurile Epigrafiei: inspre elementele de formd qi respectiv de conlinut ale monumentului epigrafic. Analizaformei monumentuIui face referiri la: dimensiunile lui, materialul din care este confecfionat, tehnicile qi uneltele utilizate pentru realizarca lui, descifrarea textului redat pe o anumiti suprafaf5 a lui, descifrarea unor eventuale reprezentdri infiligate de monument. Toate aceste amanunte (de formd) sunt necesare pentru realizarea unui sfudiu complet asupra monumentului epigrafic respectiv. in fazaurm[toare - neseparatd de prima - se studiazd elementele de conlinut ale monumenfului. Ele se refer5 la: interpretarea scenelor figurative pe care le conline, intregirea gi interpretarea textului epigrafic, traducerea gi comentarea lui, incadrarea infonnafiei istorice oferite de monumentul epigrafic respectiv ?n informa{ia existenti la acea dati. Inscripfiile au fost ierarhizate in mai multe categorii, in funcfie de natura lor: acte publice (legi, decrete, documente emise de ftnprra{i, regi, magistafi, diplome militare l'a') si private; apoi inscrip{ii onorifice, inchinate unor divini td[i, funerare, inscriplii gravate pe edificii, borne militare (milliarium) etc. d) Datarea inscripfiilor Uneori data lipsegte din unele inscrip{ii. A stabili una este o probleml foarte complicatd, pentru ci in Epigrafie scrisul nu este un criteriu, ca in Paleografie de t {
  13. 13. exemplu. Au fost relevate situa{ii in care acelagi megter a sdpat inscrip{ii in toate formele posibile gi in tot felul de tehnici. in datarea inscripfiilor ne vin in ajutor modul in care a fost realizati inscrip{i4 materia din care este realizati., pre}ul confecfionirii gi tehnica mai mult sau mai pulin avansatd. Cel mai simplu criteriu de datare a inscripfiilor il reprezintd persoanele indicate, funcliile gi titlurile avute gi, tr general, limba gi institufiile. e) Editarea inscrip{iilor Rezultatele la care s-a ajuns in urma studierii monumentului epigrafic sunt cornunicate in reviste de specialitate sau in diferite publicalii. S-au statornicit anumite reguli care trebuie respectate la publicarea monumentelor epigrafice. Astfel, tn nota de la inceputul textului (lemma) se efectueazd urmdtoarele: se precizeazd dacd inscrip{iile se afl6 in situ sau izolate, sunt intregi sau fragmentare; piesa este descrisi din punct de vedere al formei, naturii pietrei, inAlflmii, Htimii gi greut6{ii; se dau unele am5nunte: basorelief, crdp6turi, s[pituri, giuri g.a., cum gi indlfimea,lIlimea gi addncimea literelor. Se folosesc apoi anumite semne critice penku: ...f aratd. c[ lipsegte inceputul; [... lipsegte sfrrgitul; [...] lipsa e in mijloc; acelagi semn este pus gi cdnd o liter6 e incompletE sau existd o ciuddlenie orto grafi c6. ( ) pentru lecturi gregite gi completarea abreviafiilor; < > inlAtur[ adausurile incoreete ale originalului. Textul inscrip{iilor se reproduce in caracterele originalului, majuscule sau minuscule. in aparat sau dupd textul in minuscul5 se dd gi eventuala lecturd variati (varia lectio). Dacd inlelesul inscripfiilor este greu de surprins sau este prea dialectal, pentru a-l face mai accesibil cercetdrilor este de dorit sd fie insolit de un rentmat. Corpusurile de inscrip{ii reiau apoi atdt monumentele publicate, cit gi cele semnalate sau nepublicate inc5, ordon6ndu-le in vederea utilizErii lor gi a informaliei conlinute de acestea.
  14. 14. It4r^lere{r.L{- PALE..RAFTA 4&!.1--,5 q a"{u'ba*'ilnn^d I. Definifie; Constituirea Paleogra{iei ca gtiin[I -. . r. .7, - - -1^ :. pateogralia este una dintre cele mai vechi discipline auxiliare ale istoriei' scrierea veche' Este Termenul provine din limba greacl qi inseamnE, in traducere, diferitelor gtiinla care se ocup[ cu cititul scrisului vechi sau, mai exact, cu descifrarea alte cuvinte, forme gi alfabete de scris care au fost intebuin{ate in trecut. cu paleografia studiaza evolu{ia se,mnelor exterioare ale monumentului scrisului de orice primul rffnd fel: inscripfi i, acte, ctrrfi, sigilii, monede etc. Prin ea se cerceteazL in instrumentele de grafra, materia pe care s-a scris, filigranele hSrtiei, ornamentele, qi locul c6nd au luat nagtere scris, tehnica scrisului. Tot Paleografia stabileqte timpul De asemenea, se ocup6 cu monumentele scripflyistice qi cu ce scop au fost ele scrise' studiul suportului acestui scris vechi' Mabillon in Elementele de bazd ale Paleografiei au fost enun{ate de Jean (Pais, 1681)' Mabillon cunoscutul sdu tratat intitulat De re d.iplomatica libri YI evolu]ia scrisului, vorbea despre cititul corect al documentelor, cerea s6 se cunoasc[ este scris, falsitatea sau data scrierii acelui act, sI se precizeze v6rsta, locul unde insi de adev[rul actului. Legile fundamentale are,paleografiei au fost stabilite Paleografiei greceqti Bernard d.e Montfaucon pnnlucrarea sa devenita clasica asupra 1708)' Din manualul (Pateografia graeca sive de ortu et progressu litterarum' Paris, demn de remarcat faptul c6 s6u decurg toate tratatele 9i manualele ulterioare. Este sd tealizeze qi critica Montfaucon, ca qi Mabillon, considera necesar ca paleograful Jean Mabillon gi in diplomatic6 a textelor descifrate. in tiniite largi date de trebuia pentru ca qtiinfa exemplificarile aduse de Bemard de Montfaucon era tot ce Paleografiei sE fie definitiv constituitil' prin caracterizdn-du-se prin limba in care sunt scrise textele, Paleografia de ce existfl numeroase materia pe care sunt scrise qi prin gpfii este explicabil clasice. Le enr;meram pe paleografii, multe ilustate cu manuale speciale devenite Prou' Manuel de pal$ographie acelea de care adesea ne'folosim qi noi: Maurice Paleographie @erlin' latine et franl:Iaise (Paris, 1,924); F. Steffens, Lateinische (Leipzig, 1911-19A; Mihai 1929); G. Gard.thanleen, Griechische Palaeographie Studiu gi album @ucuregti' Guboglu, Paleogra/ia gi diplomatica turco-osmand' paleogroJia romdnd (1968); E Yirtosu' 1958)t; A. Sacerdoleanu, orientdri tn Scrierea latind tn Evul Paleografia romdno-chirilicd @ucureqti, 1968); S. Jaka, Mediu (Bucureqti, 1971) 9.a. notele Din cadrul Paleografiei mai fac parte: vechea tahigrafie inclusiv sau scrierea pe semne a tironiene, semiografi.a reprezentand notatia mtzicald rapid6' melodiei, gi moderna stenografie cunoscuta scriere Din Paleografie s-au desprins Papirologia, codicologia siQumranica' r
  15. 15. II. Scurt istoric aI scrisului. Tipuri de scriere Scrisul a reprezentat una din marile realizdi ale umanit6fli. El constfl intr-o reprezentare vimald qi durabil6 a limbajului, ce permite conservarea. qi transmiterea acestuia. Invenfia s-arealizat independent in mai multe centre, tn momentul in care sa simfit nevoia de comunicare. Scrisul a apdrut lent qi a avut forme variate de evolufie in timp gi spafiu. in epocile vechi, comunit6file au comunicat intre ele la distanlE prin anumite sernne Si sernnale: obiecte cu o anumiti semnificafie, sforile vorbitoare (Khipu, la incaqi), mdtiniile (qiraguri de mdrgele de chihlimbar), noduri la batist6. Pentru num[rltoare se utiliza r6bojul (bastoane, be{e crestate). in regiunea Orientului antic s-a realizat trecerea de la semnalizare la scrisul propriu-zis. Distingem in general cdteva aspecte mai importante prin care a trecut scrisul: Scrisul pictografic este scrisul in care prezentarea ideii sau notiunii se face prin desen Qtictus: desen; grafie: scris). Desenele din pegtera Jamtland - Haiden (Suedia) Si Pasiega (grot[ in Spania) au fost considerate ca fiind astfel de scrieri. Aceastil form6 de scriere este foarte rlsp6nditil in America de Nord qi Africa. Scrisul ideogralic este scrisul cerc reprezintii ideile direct prin semne stilizate care figureaz6 obiectul. El a cunoscut o larg6 rlspdndire in Orientul Antic. Chinezii au folosit pdnd astAzi scrierea ideograficl datorit6 structurii aglutinante a limbii qi monosilabismului majoritiitii cuvintelor. Limba clinezd este o limbd neflexionarI, un cuvdnt (monosilabl) poate apar,tine mai multor categorii gramaticale in fi.rncfie de locul ocupatinfrazil. Nefiind o limb6 flexionard, limba clinezd, n-a trebuit sd treac6 de la ideograme la scrierea foneticI, Trecerea de la scrierea ideografic[ la scrierea fonetic6 s-arealizatpin metoda acrofonicd, dup[ care valoarea fonetic6 a semnului scris este conferitil de prima literi a obiectului (cuvdnt) inftligat prin semnul scris. Scrierea foletici, in faza sa mai avaqsatd, nu mai.redi printr-un semn sunetele din si1ab6, ci numai un sunet major din vorbire, txr fonem; fiec6rui fonem (sunet princrpal din vorbire) ii va corespunde un grafem (senrn grafic distinct). Scrierile fonetice au ajuns la formarea de alfabete, care reprezintil totalitatea semnelor grafice prin care sunt redate sunetele principale ale limbilor vorbite (fonerne). Invenlia decisivd se rcalizeazd la Byblos in secolul al Xl[-lea i.Hr., unde o avem atestatl in inscriplia de la sarcofagul lui Ahiram, scris6 cu ajutorul a 22 de semne lineare ce au fost recunoscute ca fiind (cu numai patru excepfii) prototipurile exacte ale acelora care apar, trei secole mu tdrziu, de asemenea in numdr de 22 n scrierea arameici gi in alte inscripfii feniciene. Se scrie de la stinga la dreapta qi s-a r[spflndit foarte rapid. Ordinea gi numele alfabetului fenician qi, mai ales, fonna stau la baza tuturor celorlalte alfabete. Scrierea greceasci apare mai intdi in epoca miceniand, a6a numita scriere liniar6 de tip B, descifrat[ in anul 1952 de M. Yentris Si J. Chadwick. Scrierea artraic[ greacd igi schimbd sensul de la un rdnd la altul, aqa numitul bustrophedon (9. bus :
  16. 16. bou; strophein: a intoarce). Treptat se constituie o scriere tip risp6nditi in intreaga Grecie. Adaptarea scrierii feniciene se face in anul 1000 i. Hr. Alfabetul clasic grec (ionian) este definitiv constituit in jurul anului 500 i. Hr. (24 de litere, consoane gi vocale). Alfabetul are linii severe qi clare, majuscule pentru sdp6turi in piatr6. Odati cu utilizarea papirusului, literele au devenit mai cursive, mai rotunde, pe l6ng6 scrisul monumental apar gi literele unciale. Scrisul din perioada bizarfiind cuprinde doul stadii: unciala gi minuscula. Unciala este luat[ din Paleografia latini pentru a fi deosebitl de minusculE. Unciala greacd se g6segte sub dou[ fonne: tn forma caligrafic6 (elegantl) qi fonna cursiv6. Manuscrisele grece$ti in minusculE pot fi impdrfite in patru grupe. a) codices vetustissimi (secolul D( - jumltatea secolului X); b) codex vetusti (um[tatea secolului X - jumitatea secolului Xru); c) codices recentiones (sec. XIII -la$); d) codices novelli (dup[ 1453). in secolul al XV-lea minuscula devine cursivd din care se trage scrierea modem6. Scrierea latin[ a cunoscut mai multe tipuri de evolufie. in primele secole d. Hr. s-a dezvoltat, din scrierea romanE arhaic6, scrierea capitaldepigraficS, cvadrat6 gi rusticI. Utilizarea minusculei a ficut posibil6 dezvoltarea cursivei romane qi a tipului uncial de scriere. De la tipul uncial (rotunjit) s-arealizat trecerea spre tipul semiuncial care generalizeazdrotunjirile (in scrierile klandezd, anglo-saxond, italiani). in secolul aI XIIJea se rEspdndegte minuscula goticd. La sffirgitul Evului Mediu o larg6 rlspdndire a cunoscut scrierea umanistil. Ultima fazd. de evolu]ie a scrierii latine este cursiva moderr[, tot mai rapidl qi mai tnclinatE. R6spdndirea alfabetului latin in zilele noastre este foarte mare, el fiind adaptat diferitelor limbi vorbite in toate cele cinci continente. Scrierea otomanii reprezintd un alt tip de scriere, existentil in Orientul Apropiat. Au existat trei feluri de scriere otoman6, dar in general arabii au avut dou6 mari ramuri de scrieri: ris5riteani pi apuseani. Scrisul apusean este tntilnit rar in manuscrisele turceqti de la noi. Scrisul rts6ritean are meritul de a fi fost folosit pe scari largi gi cu multe ramuri gi tipuri tn care se gdsesc exprimate qi documentele turcegti aflate in biblioteci sau arhive rom6neqti: a) Tipul Nesh - merge c6tre secolul al XIII-lea, nu are elemente decorative la semnele alfabetice qi este de origine egipteanE. b) Tipul Siilus - scris elegant, de origine persan6, cu bogate inflorituri ce ingreuneazl lectura. c) Tipul Taliq - scris elegant, cu codilele finale ridicate, tncepe sd fie folosit cam din secolul aI XII-lea. Este scrisul celor mai mari firmane (dup[ 1453). d) Tipul MeStalik- o combinafie intre scrisul Nesh gi Taliq. e) Tipul Rika - apare tdrzht, in secolul al XD(-1e4 s-a tncet6fenit in toat6 Turcia deoarece se scria rapid gi se inv6la ugor.
  17. 17. 0 Tipul Divani - este un scris specific cancelariilor divanului impdrltesc, necunoscut marelui public, probabil interzis acestuia. Scrierea chirilicl igi trage numele de la Chiril care, al6turi de Metodie (Metodiu), a rdsp6ndit cuv6ntul Sfintei Scripturi gi cErfile de slujbl in limba slav[ in Moravia gi Pannonia. Aceqti doi frati, originari din Tesalonic, sunt considerati de unii istorici ca fiind de neam grec, de allii, de neam slav, ins6 puteau s[ fie qi descenden]i ai vechii popula{ii romanice din Peninsula Balcanic6. Ei au inventat un alfabet pornind de la minuscula greacd dar el cuprinde qi semne luate din alfabetul latin gi ebraic. Acest alfabet s-a numit glagolitic din car:za cuvdntului slav glagola (: el a spus) care apare foarte des tn Sfrnta Evanghelie. Latinii, auzind repetdndu-se mereu acest cuv6nt, au numit pe cei ce citeau Evanghelia glagolifi iar alfabetul lor glagolitic. Alfabetul chirilic nu este opera lui Chiril ci a ucenicilor s6i. Alfabetul chirilic s-a numit aga in cinstea Sfantului Constantin Chiril. El este mai simplu, cu 43 de semne, 24luate din scrierea greacduncial6 gi 10 slove din alfabetul glagolitic. Acest alfabet a fost adoptat de majoritatea popoarelor slave, precum gi de romdni, care l-au folosit pdnE in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Alfabetul chirilic sth la baza alfabetelor limbilor: rus6, ucraineand, s6rb5, bulgari. * III. Particularitlfi paleografice generale Particularitltile paleografice generale se rezumil la cdtev4 obiqnuite scrisului alfabetic in orice 1imb5. Acestea sunt: Abrevierile. Condiliile de lucru gi nevoia de a economisi materialul subiacent i-au obligat totdeauna pe scribi sE recurg[ la procedee deosebite de realizarc. Cel mai obiqnuit a fost sistemul ligaturilor gi al abrevierilor sau prescurtlrilor comun gi Epigrafiei. in Paleografie ele se marcheazd. insd. intr-un mod deosebit. Pentru ca cititorul sE fie prevenit asupra abrevierilor, cuv6ntul era insolit de unele semne speciale, ca titula, tilda sau titla () Sigla. Foarte obignuitii a fost prescurtarea prin sigle, cdnd o literd sau dou6 arati un anumit cuvint: a: annus; c: consul. Suspensia. Scrierea cuvdntului se opreqte intr-un anumit loc: cap : caput sau capitulum. Contraclia. Se elimini unele parfi din cuvdnt: ffis :dominus. Suscrierea. in rind se scriu numai unele litere din cuvdnt iar altele se arunc6 a deasupra: g : {atta. Monograma. Literele unui cuvdnt, de reguld nume propriu, semndturi sau invocafii, sunt scrise legate inte ele dupi un anumit sistem in aqa fel incAt literele sd poati fi citite normal. La noi, monograma este obiqnuiti in semn6tura domnilor Tirii Romdnegti,malttrzia gi in Moldova.
  18. 18. Literq inscrise. Este o scriere prescurtat[ in care o liter[ este cuprinsd in spafiul alteiafu : DA; l, o cu q itrsctis consecvent in Psaltirea Scheian6 in cuvdntul ochi (deci oichi). "odd"citit Ligatura. Cu acelagi scop de economie se frceau qi ligaturi, adicd doud sau mai multe litere erau unite unele cu altele, uneori foarte meqtegugit, alteori cu o rapiditate excesivE. Monocondilul. Cea mai dezvoltatd ligatur[ o reprezint6 subscrierea (uneori gi intitula{ia) numitl monocondil, in care toate cuvintele qi literele sunt scrise printr-un duct continuu al condeiului. Numele sacre sau mistice (nomina sacra, - mystica), au avut totdeauna un fel deosebit de a fi scrise: DS : Deus, S : Sanctus, SPS: Spiritus. Tetragramma, obignuiti in textele religioase ebraice, era formatd din patru litere care compuneau numele lui Dumnezeu pe eweiegte: Jahveh, Iehovah zis gi Adonai. Kyrios a fost adoptat gi in Septanta (traducerea Vechiului Testament ftcut6 in anti283-282 i. Hr.) gi de creqtinism: INRI (: Jesus Nazarenus rex Judaeorum) Tahigrafi.a (iute, repede). Textele cele mai greu de citit sunt cele tahigrafiate, un fel de stenografie. Se intdlnegte prima datdla greci, in secolul al IV-lea i. Hr., intro inscripfie descoperitl pe Acropola ateniani. Sistemul const[ in intrebuinfarea literei iniliale pentru cuv6ntul integ, nuan!6ndu-l printr-un semn alEturat. Notele tironiene, frecvente in secolele VI-VII in scrierea latin[, iqi au originea in scrierea roman6. Li s-a dat numele de la Tiro, sclavul lui Cicero cdruia ii ,,stenografia" discursurile. De exemplu: suda: subsida. Semnele auxiliare ale scrisului. La inceput scrierea era continul (scriptura continua), nici literele qi nici cuvintele nu erau desp6rfite unele de altele. DupE aceea cuvintele s-au desp[rfit qi s-a inkodus punctua{ia. Reguli precise s-au stabilit foarte tdrziu, iar semnele intrebuinlate au fost foarte variate. Pentru a se da o mai buni intonafie cuvintelor s-au introdus accentele, iar tn limba greacd Si spiritele. Dup[ scriere textele era:u colalionate. Penta aceasta existau corectori (correctores) care aveau un important rol tn alc6tuirea c6rfilor. in scrisul grecesc se ingrijeau de buna intrebuinlare a interpunctuafiei gi a accentelor, dar se pldngeau uneori de "lipsa de instrucfiune" a scribilor (librarii), care puteau face greqeli. Era necesar6 deci colalionarea textelor scrise (collatio). $i pentru diplome sau acte de cancelarie exista colafionarea pentru a face indrep6rile necesare. Aici insl unde se observa greqala, un cuvdnt sau o liter6 de prisos (dittografie), acestea se expunctuau, ceea ce ardta cd nu trebuie luate in considerare la citit. DacE existau omisiuni (aplografie) se ad6uga ce lipsea ftc6ndu-se setrlne speciale de adaus sau se ardtainmod expres ce se adlugase. in Paleografie existii gi alte notafli speciale pentru indicarea cifrelor sau a sernnelor mtaicale atdt in notalia bizantin[ c6t qi apuseanl (gregorianl). :&
  19. 19. IV. Materiale de scris a) Papirusul. Este materialul de scris care a facilitat naqterea arhivei sau a bibliotecii gi a uqurat circulafia scrisului. Sulurile de papirus se fabricau din frgii de trestie, plantii care creqte in Delta Nilului. Pliniu ne ofer[ amlnunte despre fabricarea acestui material. El ne spune cI tulpinile de trestie, desftcute in ffigii subliri, erau aqezate unele ldngd altele transversal in apa Nilului, unde se producea lipirea unora de altele. Trestia se compune dintr-un trunchi ce prezintl. dou6 noduri care dau mai multi rezistenf6 plantei. Partea emers[ este cea utilizati,pentru oblinerea papirusului. Se taie partea din apI qi se iau parfile dintre noduri, pdnl la I m, se taie bucdfile qi se despic[ de sus tn jos, in sensul fibrei. Atunci c6nd este umed6, trestia se poate rtrsfrdnge firI sd se rupE gi, linutii uqor la umed, se poate desparte astfel incdt sI i se poati da o fomr6 prelung6. Fdqiile obfinute se aqeazl unele verticale, altele oizottale, iar pe ele se pune o greutate mare care sd apese in acelagi mod pe toat6 suprafala. Sucul plantei dE adeziunea intre cele douS suprapuneri. Materialul este l6sat mai multl vreme la presat gi pus apoi la zvdntat la cildur6. Cdnd foaia este complet uscatii, este ras6 cu un in sensul fibrelor plantei, pdn6 se ajunge la un lustru perfiect. S-au descoperit foarte multe papirusuri, fie in limbi orientale, fie in greac6, fie in egiptean[. Cel mai bun papirus se producea la Alexandria, ln Egipt. Arabii au preluat fabricarea papirusului dup6 ce au cucerit Egiptul. Papirusul fost folosit in Italia gi Sicilia. Scaunul pontifical l-a intrebuinfat pdn[ in secolul al X-lea, iar in Italia pdnd in secolul obiect ascutit, a al Vl[-lea, dupl care a fost folosit numai la ocazii solemne. Dispari]ia papirusului s-a datorat decdderii comerfului in Marea Mediterand din cauza rdzboaielor cu arabii, scumpetei lui qi, mai ales, greutltii de aJ conserva in regiunile cu clim6 umed6. Manuscrisele pe papirus puteau avea doud forme: volume qi codex chartaceus, amdndou[ fiind foarte scumpe. Cu studiul acestui material de scris se ocupl Papirologia, o qtiinfd desprinsi din Paleografie. Paleografia a rdmas, in cele din urm6, sd studieze scrierea pe pergament qi pe h6rtie. b) Pergamentul (membralna, pergamenum). Deoarece papirusul era greu de procurat gi de p[strat, s-a simlit nevoia g6sirii unui nou material. Acesta a fost pergamentul. Tot Plinius este cel care ne dI informafii despre folosirea pergamentului qi spune cE Ptolemaios Epifanul, de teaml ca Eumenes al IIJea (197-158 i.Hr.) s[ nu facl o bibliotec6 mai bogatd decdt cea din Egrpt, a interzis exporful acestuia in Pergam. Pergamul a folosit ca material de scris pieile de animale prelucrate in mod special. Erau utilizate pieile de animale tinere (oaie, caprd, vifel). Pielea se jupoaie, se pune intr-o baie pentru inmuiat, se pune intr-o groap[ de var pentru degresare gi t[b[cire, se pune din nou in var pdn[ se ingllbenegte, se scoate, se pune pe niqte rame la uscat, se r6zuie pentru a se ajunge la acelaqi nivel, apoi se face lustruirea cu piatrd ponce qi cretit. Urmeazd apoi t6ierea pe anumite dimensiuni. Pergamentul a fost folosit gi ca volum dar mai ales in forml de codex. Spre deosebire de papirus, in codex, pergamentul era scris pe am6ndoul fefele (opistografl. Rlzuirea unor pergamente vechi gi reutilizarea lor pentru redarea unor noi texte a dus
  20. 20. la nagterea unei categorii aparte: palimpsestele.Ele se datorau prefului foarte ridicat al pergamentelor. Pergarnentul era intrebuinlat inc6 din anticitate. Deoarece materia primi (pielea) se g6sea pretutindeni s-a generalizat qt ugurin!6 folosirea acestui material de scris. in secolul al VIIIJea era in general folosit in Anglia qi Germania.Papalitateal-a atilizat din secolul al Xl-lea. Spre deosebire de papirus, pergamentul permite o frumoasi lucrlturl in culori (miniaturi), marea podoabl artisticd din Evul Mediu. c) Ilfirtia (charta papyri, bombycina, papyr). Denumirea sa provine din limba greac6 qi este cunoscut[ inci din secolul al II.i. Hr. cdnd chinezii o fabricau din m[tase gi din fire de barnbus. in evolufia sa, hirtia a parcurs mai multe etape din care se desprind trei perioade: l. Hdrtia bombicind. Este hdrtia cea mai veche, arab[. Denumirea vine din persanul pambuk, in latind bambax-bwrrbac. H0rtia bombicin6 prezinth doul calit6fi. Astfel, cea mai veche este zgrunfuroas[, groas6, poroas6 gi g6lbuie iar cea mai tilrzie groasl gi lucioasd. A fost folositi nu numai in Orient gi Bizan! (aici inclusiv pdnd la jum6tatea secolului al XIVJea) ci qi in E-uropa. Cel mai vechi act scris pe hdrtie p6strat in arhivele europene provine din Sicilia, datdnd din 1109. in Italia bombicina a circulat pdn6 la sfhrgitul secolului al Xl[-lea. 2. Hdrtia fi.ligran. Este o hdrtie lucrat[ din in, c6nep[ sau l6n[. Privit6 la lumin6, prin transparenf6, se vede ci aceasti hdrtie are o relea luminoasl alcltuitd dintr-un gir de linii orizontale, foarte dese, din linii verticale mult mai rare apoi dintrun desen liniar numit filigran Ia care se adaugd un al doilea desen cu acelaqi caracter (contrarrrarca). S-a folosit pentru prima dati cdtre sfhrqitul secolului al XIIIJea. Au existat circa 40.000 de filigrane. 3. Hdrtiafirdfiligran. Era din in sau c6nep[. Au existat mai multe tipwi de este h6rtie: velin6, lucioas5, groas6. Arabii au luat hArtia din Samarcand in secolul al VIII-lea. in Spania qi Italia o intilnim din secolul al Xl-lea, iar in sudul Franfei din secolul al XIIIlea. Fiind ieftinE, hdrtia s-a rEspdndit gi in RIsIrit. in Transilvania in secolul al XIV-lea era de provenientl strlin[. Aici incepe s[ fie fabricatl in secolul al XVI-lea, la Sibiu, in 1539 qi se pare cdla l573,l6ng[ Sibiu, la Braqov unde Hans Benkner l-a adus pe diaconul Coresi si tipdreasc[. Pentru Moldova, fabricarea a fost susfinuti de Bogdan Petriceicu Hagdeu ca existdnd de pe vremea lui Petre $chiopu, cdnd apare marca bourului ca fitigran. Se pare cd este totuqi de fabricalie gi provenienf[ gennan6. tn lara Romdneascdhilrtia incepe sI fie produs5, la comand6, in vremea lui Matei Basarab (1632-16s4).
  21. 21. V. Instrumente gi lichide de scris. Scrierea s-arcalizat cu diferite instrumente de scris: a) Calamuszl (condeiul). in Orient era din trestie, avea un cap[t ascufit cu care se scria, celilalt era neted. in ultimele dou6 secole era din metal, utilizdndu-se masiv penila de metal. b) Pensula - utilizati, in scrierea clinezd, gi japonezd. c) Pana (lat. panna) de pasire (barzd,, cocor, corb, gAscd g.a). Pentru a putea fi intrebuinfat6 ca unealti de scris, pana se dddea prin cenug6, se degresa, apoi se asculea. d) Cdlimara (lat. calamaria). Era confec{ionat5 de obicei din sticl[. La romani era lunguiaf[. in Evul Mediu a avut mai multe forme: rotund[, p6lnie, cu picior. e) Nisiparnilo. ioea era finut nisipul,utilaatpentru valoarea sa sicativ6. f) Liniarul, perghelul Qrunctoriul), culitagul - instrumente auxiliare pentru scns. Lichide de scris. Atdta timp cAt s-au pictat figuri, s-au intrebuinlat culori naturale (rogu gi negru), precum gi argile colorate. Mai tdrziu a fost folositi un fel de cerneald atramentum, oblinutd prin amestecarea culorii. Pentru scrierea pe papirus s-a lutilizat funinginea. Se puneau trei parfi de funingine gi o parte de gumd arabic6 ce se amestecau cu ap6. Pentru scrierea pe pergament, cerneala din funingine nu a mai fost bund pentru cd nu se lipea pe suprafala de scris. S-a utilizat de aceea un alt lichid (cerneala galici). in Evul Mediu s-a amestecat aceasti cerneald cu vitriol dar nu a fost bine deoarece vitriolul atacamateialul pe care se scria. Egiptenii, grecii qi romanii au folosit gi o cemealI rogie pentru literele capitale gi titluri numitl cinabru. Era obfinuti din miniu de plumb sau sulfur6 naturalI de mercur. in J6rile Romdne se numea chinovar. in cancelaria din [nperiul Bizantin s-a folosit purpura, scoas[ din cochiliile unor scoici. Chisografia - scrierea cu cemealI de aur - apare in secolul al IV-lea gi se rispdndegte atdt in Orient, - unde evreii scriau numele lui Dumnezeu cu aur qi dac6 nu aveau il l5sau in alb subinfelegdndu-l -, cdt gi in Occident. in J6rile Romdne scrierea cu cemeal5 de aur nu a fost intrebuintatilprea des. Cemeala era de mai multe culori: albastrd, neagr6, galbeni, verde pi roqie.
  22. 22. l&--il- , ,/,(*i - Ib x'l-orl coDrcolocrA c*"'t* ffiT""' I. Defini,tie Codicologia este o qtiintd specialE a istoriei, independent6, recent constituitd ca atare (dup6 al doilea iazboi mondial), desprins6 din Paleografie. Denumirea sa provine de la neologismul francez codicologie rezultat din latinesql codex (codice, carte de la caudex: trunchi de copac) gi grecescul logos (qtiin!6). Definitia gi obiectul ei au fost qi continul si fie teme de dezbatei. Dupi Alphonse Dain cunoscnt codicolog, paleograf qi editor de texte Codicologia are ca obiect studiul codexurilor gi nu al grafiei lor (Les manuscrits, Collection d'etudes anciennes publiees sous le patronage de I'Association Guillanume Bude, Paris, 1949). Aceast6 definifie, cu mici abateri, se afl6 Siin Grand Larousse Encyclopedique en dix volumes (III, Paris, 1,969). Alfi oameni de qtiinf[ au insd cu totul alte plreri. Astfel specialistul german Karl tbffler urmdnd spiritul gcolii create de Ludwig Traube considerd cE aceast6 qtiinf6 trebuie sE cerceteze toate aspectele codexului: leg6tura, materialul de scris, tehnica lui de confecfionare, grafra, ornamentalia gi textul in sine (EinfrThrung in die Handschriftenkunde,Lerpzig,1929). , Dintre toate definiliile o r{inem pe cea a lui Alphonse Dain. Aqadar Codicologia se ocupi cu studiul tehnicii confecfionlrii codicelor urmirind: suportul (materialul de scris) specificul, formatul, t6ierea, perforarea gi linierea filelor diferitelor sisterne cu indicarea instrumentelor de lucru constituirea, signatura qi diferitele sernne ale caietelor, reclama, trpul tranchefi.lelor, sttlul, compozifia gi - - - tehnica omamentafiei, legdtura (numai dacd aceasta este veche). Pe l6ng6 aceasta Codicologia are ca obiect de studiu intocmirea gi publicarea instrumentelor sale de lucru: inventare, cataloage gi diferite repertorii (de colecfii qi colecfionari de mss, de mss datate, de mss prost datate etc.), privind codexurile. * II. inceputurile qi evolufia Codicologiei ca qtiinfl in epoca modern6 se manifestl un interes deosebit pentru crealiile medievale, incep sE fie citite textele evului de mijloc, alcdtuindu-se ghiduri qi cataloage. Apar primele instrumente de lucru. Bernard de Montfaucon a publicat un repertoriu al bibliotecilor care confineau manuscrise grecegti. El este considerat a fi deschizdtorul de drumuri in Codicologie. in secolul al XIXJea Codicologia cunoaqte o mare dezvoltare. ln 1834, in Rusia s-a alcItuit o comisie arheograficl cu scopul de a cataloga qi publica manuscrise codex. La sfhrqitul secolului al XIX-lea qi tnceputul secolului XX existau 40 de volume tn care se fEcea descrierea a sute de cErfi manuscrise. in 1844, in Franfa (la Paris) a apdrut un catalog general care a ajuns in 1931 s6 cuprindl 85 de volume. in 1869, in Anglia (la Londra) se infiinleaz6 o comisie istoricd a manuscriselor care publicd cdteva sute de volume manuscrise. La noi Alexandru Odobescu publici Catalogul manuscriselor de la mdndstirea Bistri{a (1861).
  23. 23. incepdnd cu secolul al XX-lea se definesc domeniul gi tennenii Codicologiei. Aceasta devine disciplini gtiinfificl independenti qi se integr eazd" ca disciplin6 universitar[. Iau fiinfi centre nafionale de cercetare gtiinfificI in Europa gi, din deceniile 3'4, Codicologia devine tem[ de dezbatere in cadrul congreselor internafionale. in privinla studiilor de Codicologie, cele mai valoroase sunt cele ale gcolii gennane (Ludwig Traube, Karl Loffler) gi ale celei franceze (Atphonse Dain si Ch. Sarman). LucrEri remarcabile au fost publicate gi in Rusia (repertoriil e ld A.I. Iacirnirski, M.N. Tihomirov), polonia, rtali4Angliq Rom6nis g.s. in Romania, intocmirea gi publicarea de repertorii gi cataloage au stat in atenfia cercetlrii codicologice. Dintre contribufiile importante amintim cdteva: I. Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti (I, Bucuregti, 1907); Constantin Litzica, Catalogul manuscriptelor grecegti (Bucuregti, 1909) Studii schile greco-romdne si si (I, Bucuregti, 1912); Polixenia Popesca a publicat un inventar cu manuscrisele redactate in limbile englezd,, francezd,, german[, italianl qi spaniol[ ale Academiei Rom6ne, intrate in patrimoniul ei incd inainte de 1926 (Manuscrisele Academiei Romdne fn limbi strdine (limba englezd, francezd, gerrnand, italiand gi spaniold), Bucuregti, 1926); Nestor Carnariano, Catalogul manuscriptelor grecesti (tom. II, Bucuregti, 1940); Emil Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui $tefon cel Mare (Cercetdri literare,Y,1942); Mihail Guboglu a publicat un inventar al manuscriselor orientale ale Acade,miei Romdne achtzilionate inainte de 1946 (Ion I. Nistor, Manuscrisele orientale din biblioteca Academiei Romdne cu inventarul lor (intocmit de Mihail Guboglu),Analele Academiei Rom6ne, Memoriile Secfiunii istorice, seria a III-a, tom. xxvll, Bucureqti, 1946); un inventar sumar al manuscriselor rusegti - in care lns6 au inhat mai mult documente gi prea putin mss in Gheorghe Bezviconi; in tqfq apare inventarul forml de carte - a publicat Arhivelor Statului care cuprinde enumerarea unor manuscrise sub form6 de carte: Condica Brdncoveneasci, Socotelile mtrn6stirilor inchinate, Condica de mezaturi pentru mlnlstirile din fara Rom6neasc6, Catagrafiile de sate, Condicile Asachi, Fondul de socoteli ordgenegti ale Braqovului pe anii 1504-1829- 58 de registre, din aceeagi arhiv6: Fondul regishelor de impozite din anii 1475-1829- 152 de registre, Fondul clrfilor Funciare din anii 1573 1655 etc. (Inventarul Arhivelor Statului - Bucuregti - Cernduli - Chisindu Cluj Craiova - - - Iagi - Ndsdud - Timisoara - Bragov - Bucuresti,lg3g); Din 1949 Direcfia General[ a Arhivelor Statului incepe si publice un inventar intifulat Indice cronologic care are ca materiale codicologice: condici mln6stiresti gi documente, pomelnici, condici de socoteli de bani, catastife de venituri qi cheltuieli, condici de mezaturi; p.p. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romdne (I, Bucureqti, 1959); I. Crdciun, A llieS, Repertoriul manuscriselor de cronici interne sec. XyXI4II - privind istoria Romdniei (Cronicile medievale ale Romdniei, I), Bucuregti, 1963; Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Romdma, Vol. III. Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Bucareglz (Bucureqti, 1981); Daniel Barbu, Manuscrise bizantine in coleclii din Romdma @ucuregti, l9g4) g.a. *
  24. 24. I I I I I I I III. Domeniul a) Descrierea manuscriselor J T manuscrise confindnd texte literare cu temd precisd, manuscrise propriu-zise, istorice, teologice. Acestea pot avea autor cunoscut sau anonim; 2. manuscrise miscelanee - a lucrlri variate adunate la un loc ; 3. manuscrise diplomatice, tn care sunt transcrise documentele primite de un l. I ! I F I I T I ! t I I Principala sarcin6 a Codicologiei este sE redacteze cataloage de manuscrise asupra clrora se face aretliza cea mai minufioas[ din punct de vedere al materialului qi tehnicii. Descrierea manuscriselor a fost l6satd de timpuriu pe seama posesorilor, depozitarilor sau conservatorilor 1or, adicd bibliotecari, arhiviqti gi paleografi. Descrierile erau ftcute dup6 criterii absolut int6mpl[toare iar rezultatele au fost inegale qi lipsite de principialitate. in secolul al XIX-lea, pentru prima oarl s-a simlit nevoia stabilirii unor reguli precise dupl care s[ se fac6 aceastfl descriere. Inifiativa a fost luat[ oficial in 1865 in Fran{a gi primul care a frcut propuneri concrete in acest sens a fost Leopold Delisle (1826-1910), administratorul Bibliotecii Nalionale din Paris. DupI o lungi practicl in biblioteci gi arhive, normele au fost inchegate intr-un sistem unic de Ch. Sarman, cre6nd astfel qtiinla clreia i-a dat numele de Codicologie. Sunt intfllnite cu aproximafie cel pufin patru tipuri de manuscrise gi de moduri de a le descrie: I l de cercetare 't beneficiar; 4. manuscrise corpuri, in care sunt legate intdmpl6tor documente diplomatice originale de provenienf6 qi forrrat diferit. La primele trei categorii, descrierea extem[ urmeazd o regulE unic6, diferenlierea const6 in confinut. Titlul lucr6rii arat5 totul la cel de-al doilea grup. Trebuie descrisl fiecare piesl din manuscris. Greutdfile se inmullesc la manuscrisul de tipul al freilea, ele sunt scrise la date diferite, se pun piedici in calea rezolv[rii problemelor. Pdntru cel de-al patrulea tip de manuscrise descrierea este foarte grea, pentru cd fiecare tebuie sdrealizeze o descriere diplomaticd.Dacd" nu sunt la mijloc legdturi artistice, astfel de manuscrise trebuie des{dcute qi fiecare pies6 trebuie tratat[ individual. Greutatea cea mai mare este ci unele din manuscrisele din ultima categorie sunt acefale, lipseqte inceputul, identificarea este foane anevoioasS, iar altele sunt document fragmentare. Cercetarea coperfilor. Dup6 cercetarea manuscriselor se facs cercetarea coperfilor. Cercetarea coperfilor unui manuscris in form6 de carte nu este importanti numai pentru studierea constituirii legdturii in sine cu materialul din care s-a sau confecfionat ci gi penku faptul cI deseori scoar,tele codexurilor ascund texte fragmente de izvoare scrise necunoscute istoriei, filologiei etc. Problelna izvoarelor gtiint[, care au cuprinse in coperfile codexurilor i-a preocupat pe mulli oameni de tratat-o tn lucrlri bine documentate. Printre aceqtia se afl6 si Gilbert ouy. in lucrarile sale (Histoire ,,visible" et histoire "cachee" d'un manuscrit in,,le Paris, Moyen dgA",1958, nr. l-2. Les bibtiotheques)in L'Histoire et ses methodes, b)
  25. 25. ouy aratil cd,in occidentul medieval corespondenlele de cele mai multe ori nu s-au prstrat. Dar obiceiul de a produce carton prin lipirea cu suprapunere a mai multor foi de hflrtie sau de material de aceeagi origine vegetala era practicat incr de la inceputurile antichitdfii. La egipteni era cunoscutI practica confecfion6rii sicrielor pentru mumii din carton obfinut prin lipirea mai multor foi de papirus suprapuse. Dezlipindu-se aceste foi s-a constatat ci ele confin texte de o mare importanf6. De pild6, sicrie egiptene din epoca romani au scos la iveal[ texte foarte valoroase pentru studiul Noului Testament pi istoria de inceput a creqtinismului. tn ![rile arabe exista practica de a utiliza foi vechi de manuscris pentru a confecfiona scoarfa codexurilor. Din prcate ins6, deoarece cerneala textelor foilor respective era pe bazd declei gi negru de fum 9i deosebit de sensibild,in apd,, dezlipireastraturilor de hartie este foarte dificilE' Din a doua jumrtate a secolului al XV-lea in occident coperfile de carton, mai fragile decdt tartajele din lemn dar mai pufin costisitoare, incep s6 elimine legdtura din lemn a codexurilor. Aparifia pi dezvoltarea tiparului a dus la o puternic6 dezvoltate a producfiei de hdrtie, materie primd folositd pentru fabricarea cartonului fonnat din foi suprapuse lipite intre ele. Mult[ weme scoarfele codexurilor erau aruncate fard ali se acorda cea mai micr aten{ie' Prinhe primii specialipti care au atras aten}ia importanfei unor astfel de izvoare a fost cunoscutul paleograf francez Leopold Delisle (1s26-1g10). incepand 1961' Gilbert din anul 1950 prospectarca legiturilor vechi a luat la paris un caracter destul de sistematic in acest sens evidenfiindu-se cabinetul Manuscriselor Bibliotecii Na,tionale a Franfei. Valoarea deosebit6 a acestor texte se datorcazd" faptului c[ ele fac parte de cele mai multe ori dintre izvoarele care nu au fonnat niciodatii obiechrl conservarii in biblioteci sau arhive. Este vorba ln cea mai mare parte de corespondenf[ privat6. Gilbert ouy a descoperit in acest sens intr-o copertr un important teanc de scrisori de familie qi de afaceri ale unor bancheri djq Lombardia care s-au stabilit in Franfa in cea de-a doua jumdtate a secolului al XrVJea. Acelapi cara"te, t-ug u*t lu'r,oiscrisorile primite de domnii, boierii qi clericii din lara Romdneascd qi Moldova din interiorul gi din afara celor dou6 romdne, din care s-au pastrat numai dour-trei. frri valoroase sunt, de asemenea, carnetele de note descoperite in scoarfele codexurilor. in acest sens Gilbert ouy citeazdcarnetul lui Nicolae Aymar, secretarul gi notarul regelui Franfei, Carol al vIIJea victoriosul. Foarte importantd este declarafia solemnd a lui Menout d'Aguerre, c[pitan beamez in serviciul regelui Franfei, Ludovic XII, in care il autza in anul 1498 pe papa Alexandru VI Borgia cd incercase s6 extermine cu ajutoruI unui gaz asfixiant, garnizoana ftancezd,din cetatea ostia din apropierea gurii Tibrului. Deci in r49g papa Arexandru vI Borgia care a murit ohdvit _ se pare cd era in posesia unui gaz asfixiant. Dac6 faptul e real el are o mare importan![;;;; istoricul chimist. AISturi de Gilbert ouy conkibufii insemnate a adus specialistul englez Neil Ker (Pastedowns, in "oxford Binding with a suruey of oxford Binding, c. 1515_ 1620*' oxford, 1954)' Neil Ker ardta cdleg6torii aveau obiceiul de autilizapentru
  26. 26. coperfile pe care le confeclionau codexurilor mss chre nu mai erau considerate folositoare dar ale c5ror file desfdcute qi lipite in interiorul coperfilor pot fi de cel mai mare folos pentru istoric. Cercetdnd manuscrisele legate la Oxford, Ker a dovedit c6 in secolul al XVI-lea colegiile universitare de aici erau de acord ca legltorul sE taie manuscrise mai vechi de o sutl de ani aparfin6nd bibliotecii lor. c) LegItura codicelui Leg6tura codicelui este cea care apdril integritatea acestuia. Au existat in epoca medievali trei tipwi de leglturi: l. Legdtura de fux. Reprezintd o adevdratil oper6 de artd, qi costa o avere. Era din aur, argint, pldcule de fildeg, prezenta ferec6turi, smalfuri colorate, basoreliefuri. 2. Legdtura in scoarld de lemn tmbrdcatd in piele. Leg[tura era din piele de vit6 sau de vilel. Dac[ se aureau erau imbr6cate in piele de vifel vopsit6 in cafeniu sau rogu. Dac[ se imprimau sau gravau se utiliza piele groas6. Imprimarea in sec a fost intrebuinfatE ftr secolul al XII-lea in Anglia. Problema auririi coperfilor din piele apare in perioada Renaqterii, efectul estetic fiind unul deosebit. Tot in perioada Renagterii se utilizau catifeaua gi mitasea. in secolul al XVIJea apar in !6rile Romdne manuscrise in stil renascentist. Acestea prezentat legdturi cu ornamente in fonna de evantai, utilizatep6nd in cursul secolului al XVIII-lea. 3. Legdtura tn piele sau pergament. Pielea folositd pentru acest tip de legdtura era de culoare brun-rogcat6, pergamentul era nevopsit sau foarte rar colorat in verzui sau roqu-palid. Aceste legdturi erau practicate in universitilfi, fiind numite gi legituri studenfegti. d) Restaurarea codexurilor Restaurarea codexurilor se realizeazd, in laboratoare de restaurare utiliz6nd procedee fizice gi chimice. Gilbert Ouy imparte procedeele fizice in procedee de natur6 mecanic6 gi procedee de naturd optic6. Procedeele de naturd mecanicd fac parte din tehnica restaurdrii constAnd in spllarea, dezlipirea qi r6zuirea filelor scrise. Procedeele de naturd opticd oonstau intr-un examen drrect-scopla-gi indirectgrafia.Se utilizeazd instrumente optice simple ca lupa de diferite tipuri gi oglinzi mici. Diascopul lumineazl puternic un text, permi{dnd nu numai lectura dar gi decalculul filigranelor. in cadrul instrumentelor optice un rol important il are lampa de cuarf cu filtrul lui Wood. Folosind-o, cemeala foarte qtears[ a textelor gi prea pu]in vizibill la lumind apare neagrd pe un cdmp fluorescent alb-albdstrui. Primul care a folosit aceast6 lampd in studierea manuscriselor a fost germanul Gustav K g"l. intemeietor, inainte de primul fizboi mondial, al prestigiostlui Palimpsest-Institut, G. I$gel attilizat lampa pentru cititul palimpsestelor. Lampa lui Wood nu poate fi utilizatL pentru citirea textelor rez.fite deoarece r[zuitorul a eliminat prin agchii minuscule straturile superioare ale per-gamentului. Fotografia sr raze ultraviolete nefiltrate poate da renitate foarte bune iar cea cu raze infraroqii face sE aparl texte sau desene ascunse sub un strat de picturd sau sub o alt6 substanf6 opticE. Fotografia prin raze infrarogii este foarte util6 pentru studierea schilelor de miniaturi. Razele X
  27. 27. faciliteazd lectura palimpsestelor iar metoda radiografic6 beta (cu intrebuinfarea izotopilor) dd o imagine foarte clarl a filigranelor cu sitii uzatL. Procedeele chimice au reugit de-a lungul timpului sI distrugi numeroase texte de valoare deosebitI. Deqi substanfele chimice dlunltoare au fost abandonate, locul lor a fost luat de o solufie in aparenfd anodd ins6 in fond mai d6un[toare, este vorba de sulfohidratul de amoniu. Procedeul constl tn umezirea ugoar6 a materialului de scris cu ajutorul unei sugative albe imbibate cu ap6 distilat[ gi in expunerea apoi a acestuia, pentru cdteva clipe, la vaporii care se degajd dintr-o capsul6 cu sulfur6 de amoniu, capsuld ce se incilzegte in mdn[. Astfel cerneala rtmas6 apare neagrd. Procedeul indicat uqureaz6 apoi lectura la lampa lui Wood. O alt6 substan{[ utilizatd este pirogalul care amestecat cu pulind apd macereazdtextele pe hdrtie scoase din coperfile unei legEflri. Substanta este folosit[ pentru h6rtie nu gi pentru pergament. ,F IV. LegItura Codicologiei cu alte gtiinfe Codicologia are leg6turi cu unndtoarele qtiinfe auxiliare: a) Paleografia. Cunoagterea Paleografiei este indispensabilE nu numai istoricului gi lingvisfului ci gi oricdrui specialist care in munca sa trebuie sI se aplece asupra textelor vechi, sI le intuiasc6 sau sE le interpreteze conlinutul. Evolutia codexului nu se poate percepe frri cunoaqterea evolufiei scrisului. b) Epigrafia. inainte de a fi rncizatdin piatr6, litera era desenati (cu cretii). Acelagi procedeu se intrebuin[eazd gi in mss de proporfii scrise in capitale. De asemenea in codexuri existi pasaje intregi scrise in capitale epigrafice. c) Criptografia. Pentru a l[muri pasajele criptice care apar uneori in codexuri. d) Bibliologia. Pentru a afla cum o carte manuscris era materialmente confec{ionatd in decursul veacurilor. e) Cronologia. Pentru a se ldmuri asupra elementelor cronologice principale qi secundare prezente in codexuri, pentru a le transpune timpurilor noastre. f) Filigranologia. Pentru a data codexurile codicologul trebuie sE recurgl la serviciul Filigranologiei, pentru indicarea qi identificarea filigranelor servindu-se de repertoriile de filigrane. Aproape toate mss pe hdrtie pot fi datate prin filigran qi chiar h0rtia frr[ filigran poate a1fia la datarca codexului cu aproximafie. Distanfa qi numdrul liniilor oizontale qi verticale care str[bat hirtia fird filigran pot constitui, de asemenea, un criteriu de datare. g) Papirologia.Furruzeazd date cu privire lapapirusurile in formd de codexuri. h) Istoria artelor. Pentru cercetarea stilului frontispiciilor, chenarelor, inilialelor ornate, omame,ntelor marginale gi celor care incheie textul unui manuscris. i) Diplomatica. Pentru studierea mss in form6 de carte care conlin acte-cartularii, condici de documente cdt gi in alte texte ca, de exe,mplu, condici cu socoteli ale vistieriei etc. j) Arhivistica. Ajutl sE se studieze nu mss izolate ci ansamblurile de mss care au o sursd sau o istorie identicE, explicdndu-le unele prin altele. Arhivistica are ca obiect
  28. 28. reconstituirea idealI sau natural[ a fondurilor de mss dispersate sau conserv6 fondurile care au sc6pat de la dezmembrare. k) Heraldica. Penfu a identifica un blazon care eventual apare in ornamentalia codexului. l) Lingvistica. Se cer cunogtinfe temeinice asupra limbii in care este scris codexul cercetat. Codicologul romSn trebuie sI aibl cunoqtinle de limba latinE, greacd, slav6. m) Critica textelor. Pentru a gti dacl textul cuprins in text este datat In chip veridic sau nu, deci dacl e autentic sau fals. Codicologia apeleazd pi la lconograJie, Miniaturisticd, Filozofi.e, Teologie, Medicind, Muzicd S.a. in concluzie, Codicologia apeleazdla o serie foarte mare de gtiinte auxiliare dar rezultatele cercet[rilor sale sunt deopotriv6 de utile gi gtiintelor la care rectrge, fiind vorba de o interdependentE, de relafii de reciprocitate intre aceste gtiinfe.
  29. 29. I I "ll.-L"i-ir FILIGRANOLOGIA , 'tuq1f ^}c y )c1 @t"* H^,^! I. Definitie t # Filigranologia - termen de origine francezd avAnd labazd cuvintele latineqti filium qi granum cdt gi grecescul logos sau Filigranografia - prezent la sf0rqitul secolului al XIXJea in qtiinfa ruseascd - sau germanul Wasserzeichenkunde este qtiinfa auxiliar6 a istoriei care se ocup6 cu studierea desenului liniar fixat in h6rtie in timpul fabricdrii acesteia. Cercetarea se realizeazd cu scopul principal de a constitui unul dintre cei mai importanfi factori in stabilirea datei qi provenienfei manuscriselor, documentelor gi tipdriturilor scrise qi lucrate pe hirtie cu desenul indicat c6t gi unul dintre cele mai insemnate criterii de verificare a autenticitlfii menlionatelor categorii de izvoare, fie ci au sau nu dat[. in sfera de preocupdri a Filigranologiei mai intr6 istoricul, calitatea gi formatul htrtiei, fabricile care o produceau apoi liniile verticale qi orizontale care str6bat hdrtia cdt qi desenul liniar denumit contramarcd, fa[d de cel principal numit filigran. * iI. tnceputurile qi dezvoltarea in evolulia Filigranologiei ca qtiin{I sa, Filigranologia a trecut prin patru mari etape: Prima etapd o constituie alc6tuirea primelor colecfii de filigrane gi publicarea primelor studii despre desenele liniare ale hdrtiei, cele mai multe in lucr[ri cu caracter bibliografic. Aga se constituie coleclia de filigrane cu 1000 de foi de hdrtie veche a englezului Humphry Wanley gi care din 1699 se pdstreaz6 in Muzeul Britanic. tn prima jum[tate a secolului al XVIII-lea apar studiile datorate lui Johann Hering (1736), John Levis (1737), Sarnuel Engel (1741) qi Joseph Ames (1749). A doua junrltate a sec,tiului al XVIII-lea aduce studiile semnate de Munay (1,763), Rouget (1772), Cristofor Murr (1777), Breitkoph (1784), John Fen (1787), Schwartz (1793), Samuel Denne (1795), Camus qi Sardini (1799). Din primele dou6 decenii ale secolului al XIXJea sunt lucr[rile semnate de Gotthelf Fischer (1801), M.C. De la Serra Santander (1803), Jansen (1808) Si Koning (1316). in al patrulea deceniu al secolului XIX apar studiile scrise de Hassler (1844) qi F. Gutermann (1845). Cea de-a doua etapd incepe odatd cu publicarea la Moscova in 1844 a albumului lui K. Tromonin, ce cuprinde reproducerea a 1493 de filigrane. Albumul s6u este urmat imediat de lucrarea englezului S. Sotheby (1844) cu 265 filigrane. Este perioada in care invdgali din diferite f[ri (Germarua,Italia. Polonia qi Rom6nia) au inceput sd copieze filigranele alcdtuind studii publicate de academiile de qtiinfe qi reviste de specialitate. Aceastd etapd se remarc6 qi prin inceputul studiului regional al filigranelor dintre care amintim, spre exemplificare, lucrdrile publicate de J. Kemeny despre morile de hdrtie qi filigranele lor din Ungaria qi Transilvania (1844). Etapa a treia cuprinde ultimele doui decenii ale secolului al XIX-lea qi primii
  30. 30. qtiinfific5 de sine stitdtoare. Acest fapt se datoreazd studiilor filigranologului italian, canonicul Aurelio zonghi qi studiilor publicate de Ernest Kirchner (1g93,1g96). Unul dintre cei mai valoroqi reprezentanfi este charles Briquet,,,acest neobosit predicator al importanfei gtiinfifice a filigranelor", cum il caracteizeazd N.p. Lihacev,un alt mare reprezentant al Filigranologiei. Diclionarul lui Ch. Briquet cuprinde 116.112 filigrane (numai pdnd in anul 1600), cercetate gi reproduse in ordinea alfabetic6 a denumirii imaginii filigranelor iar in interior ordinea este cronologicd (lgo7). ultima etapd este bogat6 in cercetdri privind tematica problemelor abordate in etapa a tteia, filigranele fiind studiate sub aspecte diferite: tehnologic, regional, cronologic, tipologic ai in zilele noastre mai ales sub aspect estetic. Au apdrut numeroase studii gi albume referitoare la filigrane in fdri din Europa (Franfa, rtalia, Germania, Anglia, olanda, spania, Suedia, polonia, cehoslovacia) qi America de Nord' in tg:s se publicd albumul cu filigrane din olanda, Anglia qi Franla (secolele xul-xvm), datoratlui W. Churcill, cuprinzdnd 578 filigrane, o lucrare capitald. in 1937 se cteeazd, la Mainz, Arhiva gi Institutul de Filigranologie denumit Forschungstelle Papiergeschischte avdnd o colecfie de 20.000 filigrane. Acelaqi catacter va avea qi Institutul qi Muzeut Dard Harding infiinfat la Cambridge (S.U.A.). in anul 1950 este infiinfat6 organiza[iainternafion ald The paper publications society, cu sediul la Hilversum (olanda) ) care are drept scop publicarea colecliilor de filigrane gi a studiilor de specialitate. Din lg07 - data apari[iei Diclionarului Bnq,,et qi pdni in anul 1952 s-au publicat nu mai pufin de 249 de lucrdri. in anul 1955 organtza[ia internafional5 de la Hilversum publicd o succintd bibliografie filigranologicI. Un studiu valoros este cel al lui Nicoard Beldiceanu cu privire la filigranele manuscriselor turcegti aflate in Biblioteca Nalionala paris (1g60). in din 1962, la Leipzig apare primul manual de Filigranologie, lucrare postumd a filigranologului german Karl Th. Weiss, Handbuch der wasserzeichenkunde, care cuprinde tehnica folosirii filigranelor, istoria nagterii qi dezvoltdrii lor qi munca cu aceste instrumente de investigafie gtiinfific5. De atunci qi p6n6 astdzi,Filigranologia a parcurs un drum ascendent devenind un instrument indispensabil al cercetdrii qtiinfifice. III. Domeniul de cercetare a) Formele in care se fabrica hirtia In Evul Mediu hdrtia se lucra in aga numitele mori de hartie (in latina medievald: mola papyracea sau chartaceea), care la inceput erau in preajma fficina apelor iar mai $,-rziugi morile de vdnt produceau hdrtie. Zdren[elede c6nep6, de in sau de 16ni, dupr ce treceau prin mai multe stadii de prelucrare deveneau o pastd care se a$eza intr-o sitd pdtrat6 cu fundul fesut din fire metalice foarte subliri dispuse in linii oizontale (vrrg5turile) 9i verticale av6nd lipit la mijloc un desen liniar (filigranul) iar apoi un al doilea desen cu acelagi caracter (contramarca). Pasta de h6rtie era aqezatd
  31. 31. F F I T I t L L, tr L L L Ls ! ! T t ! r*-' I pe fundul formei intr-un strat mai sublire pe vdrglturi, pe verticale gi pe desenele liniare qi intr-un strat mai gros pe distanlele dintre liniile qi desenele respective. Datoritd acestei inegalit6li a stratului pastei, virg6turile, verticalele qi desenele liniare privite la lumin6 apau. clar in toati dimensiunea gi confinutul lor. Durata ttilizdiii formelor de hdrtie era scurt6 pentru cd o astfel de unealtd era cur6nd scoasd din uz intruc6t firele metalice se inc6lceau, distanlele dintre ele deveneau inegale iar pasta se ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importanla sa in datarea filigranelor. b) Vlrglturile qi verticalele hirtiei Vdrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele metalice ale forrrei dispuse oizontal, care, relin6nd pasta imbibatd cu ap[, imprim6 h0rtiei amprenta lor. Privind h6rtia prin transparenlI sau la lumind observ[m linii care se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se datoreazd prea marii apdsdri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare, dimpotrivd, rezlltd din incrustarea firelor v[rg6turilor in past6 printr-o apIsare mai mic6. in secolul al XIII-lea - c6nd apar primele filigrane - v[rg[turile sunt fine gi apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIV-lea, sd devin6 groase gi distantate, apoi revin la aspectul lor inifial. Distanfa dintre v[rgdturi care ocupl un spafiu de 20 de rinduri variazd inte limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentS este de 25 mm. La marginile inferioare qi superioare, hdrtia are o vdrgdtur6 mai find qi mai apropiatd decAt celelalte vlrg6turi ale foii de hdrtie. Exist[, de asemenea, o linie olizontald numitl vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de vdrglturile obignuite, h6rtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan][ de cca. 5 mm. Acestea sunt vlrg6turile canelate carc apar incepAnd cu anul 1445 qi dureazd p6nd la sfrrqitul secolului al XV-lea. Majoritatea h6rtiei cu vlrgdturi canelate provine din nordul Italiei. Verticalele (numite in limba francezd pontusseaux) sunt befigoare asculite din lemn, aqezate perpendicular pe vlrgituri pentru a le impiedica sd se indoaie. Amprenta care se vede intotdeauna in hdrtie cdnd o privim la lumind se datoreazl unui metalic intins pe deasupra vdrg6turilor, care le leag6 pe acestea din urm6, impiedichndu-le astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strtmba. in cursul wemii num6rul verticalelor qi distanla dintre ele a vaiat foarte mult. Specialigtii consider6 cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al progresului sau al imbunltilirii activitdfii de fabricare ahilrtiei. in cazul in care un filigran apare pe doud haftii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche h6rtie cea in care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in hdrtia de format mare, distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format fir mic.
  32. 32. pe fundul formei intr-un skat mai subfire pe vdrgdturi, pe verticale gi pe desenele liniare qi intr-un strat mai gros pe distanfele dintre liniile qi desenele respective. Datorit6 acestei inegalitdli a stratului pastei, virgdturile, verticalele gi desenele liniare privite la lumin6 apar clar in toat6 dimensiunea gi confinutul lor. Durata utiliz[rii formelor de hdrtie era scurtd pentru ci o astfel de unealt6 era curtnd scoas6 din uz intrucdt firele metalice se incdlceau, distanfele dintre ele deveneau inegale iar pasta se ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importan{a sa in datarea filigranelor. b) Vnrglturile gi verticalele hflrtiei Ydrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele metalice ale fonnei dispuse oizontal, care, relindnd pasta imbibat[ at apd, imprimd h6rtiei amprenta lor. Privind hdrtia prin transparenlI sau la lumin[ observlm linii care se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se datoreazd prea marii apds[ri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare, dimpotrivd, rezultd din incrustarea firelor vlrgdturilor in pasti printr-o apisare mai mic6. in secolul al XIIIJea - c0nd apar primele filigrane - vdrgdturile sunt fine gi apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIVlea, sd devini groase gi distanfate, apoi revin la aspectul lor inilial. Distanfa dintre vdrgdturi care ocupS un spafiu de 20 de rdnduri variazd" intre limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentd este de 25 mm. La marginile inferioare gi superioare, h6rtia are o vlrg[turd mai find qi mai apropiat6 decAt celelalte vdrg[turi ale foii de hdrtie. Existd, de asemenea, o linie oizontald numiti vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de vlrgaturile obignuite, hirtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan!6 de cca. 5 mm. Acestea sunt v6rg[turile canelate ca.re apar incepOnd cu anul 1445 qi dureazdpindla sfhrgitul secolului al XV-lea. Majoritatea hdrtiei cu v6rgituri canelate prol.ine din nordul Italiei. Verticalele (numite in limba francezL pontusseaux) sunt befigoare asculite din lemn, aSezate perpendicular pe vdrgdturi pentru a le impiedica sd se indoaie. Amprenta care se vede intotdeauna in h6rtie c6nd o privim la luminl se datoreazl unui fir metalic intins pe deasupra vSrgiturilor, care le leag6 pe acestea din urm6, impiedicdnduJe astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strdmba. in cursul wemii numlrul verticalelor qi distanfa dintre ele a vanat foarte mult. Specialiqtii considerd cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al progresului sau al imbundt[{irii activitdfii de fabricare a hdrtiei. in cazul in care un filigran apare pe doud h6rtii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche hdrtie cea in care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in htrtia de format mare, distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format mic.
  33. 33. c) Filigranul. Filigranul provine ca termen din limba francezd, (le filigrane), a derivat din latinegte (filium qi granum) qi a intrat mai tirziuin circurafia limbilor neolatine ca de exemplu / I i gr a n i (itariand) r i g r a n o s (sp ; fi aniord); fi r ig r an (rom 6nd). Filigranul reprezintd' amprenta in adancime produsd in foaia de hartie de un omament' mai bine zis de un desen liniar in fir metalic, fixat in forma de fabricare a hArtiei' Filigranul este unul din cele mai caracteristice elemente care deosebesc o hdrtie de alta, cel mai important gi ugor de sesizat. Filigranul vertical este filigranul din centrul uneia din jumatdfile foii de h6rtie cu axul vertical in direclia liniilor verticale. El a fost utilizat in Italia, la sffirgitul secolului aI XIV-lea, de unde obiceiul a trecut in Germania (Ravensburg). Filigranul orizontal este filigranul al crrui ax vertical este plasat vdrgdturilor. in direcfia Majoritatea specialiqtil or citeazd ca d,atd sigura a celui mai vechi filigran anul 1282' Existd insr qi cercetdtori care at ardtatci cel mai vechi text scris pe h6rtie cu filigran este din 1271. Pimele filigrane, de origin e italiand,erau lucrate rudimentar. Din Italia, filigranele au fost apoi imprumutate in Franla dar aceasta dupd ce tehnica sa imbunlt6{it' A existat spiritul imitafiei, filigranele italiene fiind imitate in Germania iar cele olandeze de megterii ruqi de filigrane. De asemenea falsul, care ddinuiegte din wemuri strrvechi, qi-a manifestat spiritul gi in domeniul filigranelor, crci filigranele au fost falsificate in Germania qi Polonia, deqi acest lucru era clarinterzis prin i:1'l*" tege. Semnificaliafiligranelor a formatobiectul a numeroase studii. Unii specialigti consider5 cr aceste desene liniare ar avea un sens simbolic sau cd ar constitui blazonul unor comunitEfi religioase, aserfiuni false. cei mai de seamr specialigti au ardtat cE filigranul era amprenta care distin gea cea mai bund marft gi o ap6ra de falsifictri, era o etichetd car.e apdra interesele firmei, era semnul megterului care fabrica hdrtia' Ele erau folositoare sau pentru cel care le folosea ori penku autoritatea care le impunea sau pentru consumatorul hdrtiei care le pretindea. Datoritd faptului cI numele fabricanfilor apar ca filigrane se poate considera c6 filigranele erau semne individuale. De la numele celui care producea hartia, filigranul qi-a extins semnificafia la formatul qi calitatea hdrtiei, la numele locului de producfie qi la anul de produclie qi uneori la numele concesionarului morii de hdrtie. De exemplu, in secolul al XIVlea,fiecare moard de hArtie folosea filigrane diferite pentru a exprima calitd{ile respectivei materii vegetale. Astfel, moara de hdrtie din Ravensburg (Wurtemburg) aveala mijlocul secolului al XV-lea trei filigrane: un turn pentru h6rtia foarte bun5; un cap de bour fhrd ochi avdnd intre coarne o tijd la capdtul cdreiase afla o cruce penku hartia bun6; un corn de vdndtoare pentru h6rtia de calitate inferioar6. A existat de-a lungul timpului o varietate impresionantd de fitigrane, c6ci aproape tot ceea ce igi imaglneazd mintea omeneasca apare ca filigran. Imaginile ce filigranele sunt drntrl mai diferite, ele reprezentand parli din corpul infiliqeazd lele l l
  34. 34. omenesc sau chiar psrsonalitdfi politice, dar gi femei. Constituie filigrane elflrente ale imbrdcdmintei, cele mai variate fiind cele de origine italiand qi francezd. Ca simbol al autoritifii apare coroana din a doua decad6 a secolului al XVJea. Acelaqi sens il are gi sceptrul. Printre cele mai vechi filigrane se afl6 qi literele, int6i numai cdte o inilidl[, apoi un grup de cdte doul sau patru, ca qi litere-cuvinte. De exemplu, literele latine gi gotice, cea mai folositd dintre iniliale fiind P. Inifialele IHS reprezintd monograma lui Hristos gi apar de la mijlocul secolului al XV-lea. Dintre imaginile filigranelor, dat fiind spiritul pregnant religios al Evului Mediu, nu au putut lipsi nici filigranele cu simboluri religioase. in primul rdnd crucea, simbolul creqtinismului, care apare in urmdtoarele tipuri: ortodoxl (greac6); catolicd (latinl); a Sffintului Andrei; a Sfrntului Anton; de Lorena; de Malta. Dezvoltarea Heraldicii a dus la adoptarea blazoanelor ca filigrane. De pild6 vulturul (simbolul evanghelistului Ioan, al autorit[1ii ereditare qi, mai ales, al Imperiului) a fost adoptat ca filigran, fiind o marcl foarte rdspdndit[. Coroana din care iese o rdddcind, gi coroana cu trei cruci inscris6 in scut reprezintd, filigranul fabricii de hdrtie de la Bragov. Numele de locuri prezente in filigrane alcdtuiesc m[rcile cele mai interesante, deoarece ele ne fac sd cunoagtem originea unor fabricanfi de hdrtie. Ca filigrane au fost utilizate gi devize, dar acestea sunt prezente foarte rar. Amintim aici, de exemplu, deviza,,Pro Patria" (Olanda). Proporfiile filigranelor erau potrivite, cu excep]ia celor mai vechi, formate din litere - cuvinte, care erau atAt de mari incdt ocupilu toati foaia sau a filigranelor cu sterne complicate (pe jumltatea unei foi de h6rtie). S-a incercat o totalizare a numlrului filigranelor. Se pare ci ele sunt in numdr de cca. 40.000. Locul pe care tl ocupd filigranul pe hdrtie. La sfhrgitul secolului al XIII-lea gi inceputul secolului al XIV-lea, filigranul este plasat arbitrar, variabil. Treptat, marca J vl iqi fixeazd un loc, de reguld era plasati in centrul uneia din cele dou6 jum[t6!i a foii qi axa ei verticalE este in direclia verticalelor, de unde gi denumirea de filigran vertical. + [n general, bAnd se folosesc dou6 forme, concomitent de acelagi me$ter, sistematic filigranul se afl6 pe jumdtatea din stAnga a foii pentru una dintre forme qi pe jumltatea din dreapta pentru cealaltd formd. in anumite ldri exista obiceiul ca axul vertical al filigranului sI fie plasat pe direclia vdrgdturilor, de unde gi denumirea de filigran orizontal. Alte m[rci sunt aqezate in: centrul foii desficute; spre una din marginile acesteia; in col1. Importan{a filigranului. insugirea studiului filigranelor este deosebit de important6 atdt pentru istoric cdt gi pentru arhivist, filolog, critic al textelor, bibliolog in genere qi incunabulist in special, la fel gi pentru arheolog cdruia ii pune la indemind formele ustensilelor qi armelor din Evul Mediu, iconograf artizan etc. De asemenea, filigranele prezintd un interes deosebit qi ca produs al creafiei grafice populare. d) Contramarca Al6turi de filigranul principal (filigranul propriu-zis) exist6 qi un al doilea filigran (secundar), numit contramarcd, fixat pe sita metalicd a formei de fabricare a
  35. 35. hdrtiei gi care, apoi, i$i las6 amprenta pe foaia de h6rtie. El se rispandeqte mai ales de Ia sfrrqitul secorurui ar XV-rea, dar modelere sunt murt mai vechi (sec. XIII _ inceputul sec' Xrv)' contramErcile cuprind adeseori o floare, alteori un animal (cum este' de exemplu, wlpea pentru fabrica din Bragov care insofeqte filigranul principal coroana cu rddrcini). De obicei insd contramarcile reprezentau iniliare. Din punct de vedere al semnificaliei, contramarca re2rezenta numele sau titlul proprietarului morii de h6rtie, ori numele megterului care lucra hdrtiasau denumirea locului unde se afla moara. in privinfa locului pe care se afld contramarca, trebuie spus c6 la inceput, daci filigranul era plasat pe prima jumdtate a foii de h6rtie, contramarca unna pe cealaltl jumitate' uneori - incepdnd cu secolul al Xvl-lea - contramar ca eraaproape lipitd de partea inferioara a filigranului ins5, de cele mai multe ori, era plasat6 intrwr . -'' ---- r-'vE!e urL un colt al formei de fabricare a h6rtiei. - IV. Fligranologia rom6neascl Lucr6rile romdneqti in domeniul Filigranologiei pot fi impirfite in dou[ categorii: in prima intrand studii speciale, aedicate diferitelor probleme filigranologice, iar in cea de-a doua, cercetdri qi edifii de texte in cadrul cErora se abordeazdproblema filigranelor ca unul din mijloacele de datarea textelor. cel dintai studiu din prima categorie, intitulat papru : charteia, Fabrice de papiru fn Transirvania, apafiindnd rui George Bari!, a apdrutla Braqov in 1g73. concomitent cu el s-a publicat articolul lui lon Barcianu, Despre moarq de hdrtie de la strugar (Braqov, 1s73). cel de-al treilea studiu apagineade asemene a iui George Bari! gi se refereara Fabrica de chartie mecanicd de ra Zerndsci (Bragov, rgg5). studiile de acest gen au incetat s5 mai apard pentru o bun6 perioadS de timp, ele fiind reluate abia in 1923 cand. Nicolae lorga scrie despre fabrica de h6rtie de l6nga cozia' Preocupdri similare au mai avut, in perioada interbelicr, yirgil Drdghiceanu (Fabrica de hdrtie de pe ort din satur Ruda, 1923); Ion Bianu {Despre moara de hdrtie, l92l; G.T. Bulat (gtiri noi asupra fabricii de hdrtie din oltenia, 1925); Gh' (Jngureanu (Fobrica de hdrtie a tui Gheorghe Asachi de la petrodava, 1933-1934); George loaniliu qi Nicolae costache gnaustra hdrtiei in Romdnia, 1934) qi Mihai Popescu (Fabricile de hdrtie ale lui Matei Basarab, 1937; Fabrici romdnesti de hdrtie, rg3g; Fabrici de hdrtie in Transilvania,lg40). Dintre numele celor care prin contribufiile lor s-au remarcat, in perioada postbelici' amintim pe: Gheorghe lonescu (contribuliuni la studiul tnceputurilor intrebuinldrii hdrtiei in cancelariile Yalahiei (fdrii Romdnesti) si Moldovei, l95l); Cr' simionescu (cdteva date in legdturd cu primelefabrici de hdrtie din lara noastrd, 1954); Buior surdu (Din istoricul manufacturilor din Transilvania in secolul al wIII-lea: Manufoctura de hdrtie de la Fdgdras, 1954); varerian popovici (inceputurile industriei hdrtiei din Mordova, 1955); Augustin Z.N. pop (un memoriu l I

×