Your SlideShare is downloading. ×
Studii Auxiliare
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Studii Auxiliare

498
views

Published on

Published in: Technology, Education

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
498
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
19
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. ct k|. ,h. bo*Ll to."2pB +t*^* A NOTTUM INTRODUCTTVE I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE (historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia, storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand, dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar, contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul. Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero. Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i, maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne. Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesul Bisericii. Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor. in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Se otgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.
  • 2. in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in 1756, Voltaire scrie lucrarea ittitulatd Eseu asupra morayurilor Si spiritului naliunilor (urmatE de edilia definitiv6 din 1769). iot -o primd form6, ea cuprindea perioada de la Carol cel Mare la Ludovic al XIIIJea. Mai tdrzil, pentru a oferi o viziune ralionalist6 globald asupra istoriei, Voltaire a realizat o privire de ansamblu mergdnd de la inceputurile ei pdnd in secolul al VIII-lea. Tocmai in legituri cu expunerea acesteia a ttilizat el, primul, termenul de filozofie a istoriei. Lucrarea nu se limiteazd la spaliul mediteranean, ci are in vedere intregul glob. Ea constituie astfel prima istorie universal[ in sensul modem al cuv0ntului. in secolul al XIX-lea G.W.F. Hegel (1770-1831) a dat istoriei o metodd de cercetare. La noi, in secolul al XIX-lea, se remarcd activitatea ld Mihail Kogdlniceanu, Nicolae Bdlcescu, George Bariliu qi August Treboniu Laurian. Bogdan Petriceicu Hagdeu utiliza gi izvorul istoric in limba slavond. El considera cE istoria nu poate fi scrisd singular, frrd *ilizarea altor gtiinfe de mare importantl (Lingvistica, Etnografia). El sublinia cd cineva ar face erori dacd ar studia intr-o singurd ramurE, pleddnd pentnr ttilizareagtiinlelor inrudite cu istoria. in acelaqi secol, Alexandru Odobescu a ridicat la o mare importan{E cercetarea arheologicd iar Grigore Tocilescu gi, mai apoi, A.D. Xenopol au scos in evidenfd latura social[ a procesului istoric. Dintre alte nume amintim: Dimitrie Onciul,Ioan Bogdan,I/asile Pdrvan, Nicolae lorga q.a. $tiinta istoricd este o necesitate stringent[ astizi, ea nu poate exista frr[ erudifie, materia sa primd fiind izvoarele. * II. $tiinfele auxiliare ale istoriei: defini{ie; clasificare Metoda istoric[ reprezinth un ansamblu de procedee tehnice, in continud perfec{ionare, pe care erudi}ia i le pune la indemdnd istoricului. Acest ansamblu il formeazd Stiinlele auxiliare. Fird aprofundarea acestor discipline, fErE intrebuinlarea lor din plin, istoria nu s-a putut descifra gi nu a putut progresa. $tiinlele auxiliare ale istoriei se ocup[ cu studierea in sine a m6rturiilor istorice de tot felul, care se pdstreazd de regul5 in arhive, biblioteci gi muzee sau in similarele lor. Specialigtii in qtiinlele auxiliare ale istoriei ca formafie nu se deosebesc intr-un nimic de istorici. Singura deosebire const6 in faptul cE in loc sd elaboreze sinteze de istorie iqi mdrginesc cdmpul de activitate la un sector a c6rui cunoagtere o ad0ncesc ca specialigti. Prin aceasta au datoria sd cunoasci at6t ce cunoaqte istoricul cit 9i ceJ oblig6 specialitatea lui. Agadar, drumul pe care in forrnarea sa il parcurge un specialist ln oricare din gtiinfele auxiliare ale istoriei in parte este comun cu al istoricului. paralel cu $tiin1ele auxiliare ale istoriei s-au format intr-o lungd perioadd istoricE, gtiin{a istoricd insa$i. Avem suficiente informalii, inci din antichitate, din care tezvltd cd
  • 3. istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut cel pufin cunogtinfe epigrafice gi paleografice. DupE inven{ia tiparului colecliile de c6rfi au luat un avint mai mare gi o rdspdndire neagteptatd. Prin aceasta s-au ivit qi contradic{ii tn timpul folosirii sau interpretdrii acestor m5rturii istorice, interpretare adesea personald gi uneori interesatd. Aceste contradiclii au frcut necesar[ aflarea unor legi de cercetare care sd pun6 in afard de orice bdnuiald atdt publica{iile de izvoare istorice cdt gi interpretarea 1or. Astfel au luat nagtere gtiin{ele auxiliare tradi,tionale ale istoriei intr-o lungl perioad6 istoricd. Cu legi proprii unele au inceput sd se formezeincd din secolul al XV-lea, dar cele mai multe au ap5rut in secolul al XVII-lea gi continud sd apar[ altele pdnd in zilele noastre. in acest mod empirismul a fost inlocuit cu cercetarea sistematicd. $tiintele auxiliare ale istoriei se clasific6 in: a) $tiinye auxiliare ale istoriei majore - de la care istoricul imprumut6 concluziile, rezultatele lor sigure. b) $tiinge auxiliare ale istoriei minore - de la care istoricul imprumutd legile gi metodele de lucru, de care se servegte el insugi tn adunarea, verificarea gi folosirea m6rturiilor istorice ce ii stau la dispozilie. a) $tiin{ele auxiliare ale istoriei majore Orice gtiin!6 are o metodE proprie de cercetare pentru afingerea unui scop precis, care este independent gi numai al siu. ins6 nici o qtiinfd nu poate lucra absolut independent, ci trebuie sE recurg6 la un ansamblu de procedee oferite de alte gtiinfe. Acestea devin implicit qtiin{ele sale auxiliare. $tiinta istoricd nu se abate nici ea de la aceast6 regulS. Deosebirea consti in faptul cd ea recurge la aproape toate gtiin{ele cultivate de om, deoarece trebuie sd cunoascd gi sE interpreteze tot ce este faptd gi gdndire omeneasci. Astfel pentru ea sunt qtiinfe auxiliare toate gtiinlele posibil s[ fie inregistrate in repertoriul culturii umane. Nu le putem aminti pe toate aici: lista lor ar fi prea lung6. La unele din aceste gtiinfe istoricul face apel mai des, fiind indispensabile pentru cercetarea sa. Acestea sunt gtiinle independente, majore. Ele formeazdbazapreg6tirii sale, motiv pentru care le amintim in esen{a lor. Geografia sti la baza explic[rii multor fenomene istorice. FErd fixarea acestora in cadrul lor geografic, istoricul nu poate gdsi explic{ia reald. Geoistoria il privegte in primul r6nd, pentru cd istoria nu se desfEqoar[ numai in timp ci gi tn spa{iu. Deci in primul rdnd trebuie identificate locurile in care au avut loc int0mpldrile istorice. in al doilea r6nd se are in vedere Geofizica: meteorologia, ciclurile activitifii solare gi fluctua{iile climatice au pus cercetdrile istorice pe un nou drum. Lingvistica ($ti@a limbii), prin cele doud forme de investigalie asupra mirturiilor scrise, Gramatica comparatE gi Lingvistica istorici, pune la dispozilia istoricului gi in mod deosebit a multor gtiin{e auxiliare ale istoriei, rentltatele cercetdrii sale. Cercet6nd inrudirile dintre limbile vorbite acum sau displrute dar despre care suntem bine informa{i
  • 4. prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvistica inlesnegte interpretarea multor m5rturii istorice. Lingvistica are fu subordine unele discipline ajunse aproape independente: Lexicologia care studiazd vocabularul lin6nd seama de etimologie gi de semanticl; Fonetica, ce studiaz6 sunetele de care se folosegte o limbd; Dialectologia, despre dialectele unei limbi; Gramatica Si Stilistica. in mare parte acestea nu pot lipsi nici unui om de culturl. Tot in cadrul Lingvisticii se ageazd Onomastica, ce se ocupd cu studiul numelor gi care cuprinde antroponimia, toponimia gi hidronimia. Dintre alte gtiinle auxiliare ale istoriei majore amintim: Paleontologia; Geologia; Antropologia; Etnografia; Sociologia; Dreptul gi Istoria dreptului; Biologia; Psihologia. Unele din ele insd pentru istoric sunt rezolvate de c[tre altele. Astfel Estetica este nedezlipitd de Istoria artei gi a literaturii, iar Hagiografia de Filologie gi de izvoarele istoriei. in prezent, numdrul gtiinlelor al c6ror produs intereseaz6 pe istoric a crescut. intre acestea sunt cele care privesc inregistrarea m5rturiilor istorice vintale de formd nouE (fotografia, cinematografia), sau inlesnesc circula{ia celor deja scrise (microfilmul), ori mdrturii auditive datorate maqinilor vorbitoare (gramofon, patefon, magnetofon q.a.). Numai cu aceste cunoqtinfe istoricul nu poate trece la realizarea unei opere proprii. Abia de acum inainte i se pun probleme directe pentru specializare, teoretice gi mai ales practice. Acum urrneazd cercetarea, care nu se realizeazd la int0mplare ci dupi legi bine precizate de qtiinfele auxiliare ale istoriei minore. DacE ele nu ar fi, istoricul ar fi lipsit de materia priml necesard construcliei sale, mErturiile istorice b) $tiinfele auxiliare ale istoriei minore $tiin{ele auxiliare ale istoriei minore prezintd doud ramuri distincte: cele in leg6turd cu informarea indirectd gi cele necesare informdrii directe. A.Infurmarea indirectd a) Biblioteca. Produsul gandirii umane concretizat in manuscrise gi c5rfi imprimate se pdstreazd de regul[ in biblioteci. Pentru valorificarea lor vin in sprijin: 1. Bibliologia) care cuprinde mai multe diviziuni: Istoria scrisului, a cdrlii manuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor; Bibliografia; Biblioteconomia; Bibliotecografia. 2. Codicologia, a cdrei sarcin6 principali este alcdtuirea de cataloage de manuscrise asupra clrora se face analiza cea mai minufioasi din punct de vedere al materialului gi al tehnicii. b) Muzeul. Produsul material d gandirii gi practicii omenegti, concretizat in infinite materii gi forme, se p6streazd in muzee. Acest produs este valorificat de urmdtoarele gtiin{e auxiliare: 1. Muzeologia - gtiinfa care se ocup[ cu istoria, organiznea qi funclionarea muzeelor.
  • 5. I l l 2. Arheologia - gtiinla care se ocupd cu studiul monumentelor vechi: edificii, opere de arfi, obiecte mobiliare, ustensile etc., adicd iz'roare istorice materiale, concrete. 3. Papirologia - gtiinla care se ocupi cu studiul papirusului. 4. Metrologia - gtiinfa care se ocupd cu studierea m6surilor fixe gi variabile care privesc intinderea spafiului, grcutatea corpurilor, durata timpului g.a. 5. Numismatica - qtiinta care se ocup6 cu studiul monedelor Unand cont de metal, tipuri, inscripfii, etalon, titlu gi curs. c) Arhivele. Actele scrise care oglindesc relaliile intre oameni pi intre acegtia qi oryanizaliile politice gi sociale se pdstreazd in arhive. Cu studiul acestora se ocup6: l. Arhivistica - gtiinla care se ocup6 cu adunarea, conseryarea qi folosirea m6rturiilor scrise. Ea inglsfsazd trei mari ramuri principale de munci gi cercetare: Arhivologia, Arhiv o t ehnic a Si Arhiv e c onomi a. 2. Paleografia -ptiinfa care se ocup[ cu studierea scrisului vechi gi a istoriei scrisului (forme gi alfabete folosite in timpuri gi locuri diferite). 3. Criptografia (scrierea ascunsi) - qtiinfa care se ocupd cu descifrarea scrisului secret. B.Informarea directd Prin informarea indirectd, ficut5 in biblioteci, muzee gi arhive, cercet6torul ajunge sE cunoascd tot ce se gtie despre subiectul s6u. Pentru a afla ceea ce nu gtie tnc6, nu mai este suficient[ lectura a ceea ce se gtia ci trebuie s[ foloseasc6 direct mdrturii istorice necunoscute incd. PenEu aeeasta este necesar sd cunoasci bine acele gtiinle care ii permit culeagl documentarea ineditd din arhive qi muzee qi si o verifice in mod critic. a) Culegerea materialului documentar poate fr realizatd numai pornind de la indrumlrile teoretice gi instrumentele practice pe care ni le pun la dispozilie urm6toarele sE gtiin{e auxiliare: 1. Cronologia - gtiin{a care se ocupi cu m6surarea gi irnpirfirea timpului. 2. Epigrafia - gtiinla care se ocup[ cu studiul gi editarea inscripfiilor sdpate fin materiale de mare durabilitate. 3. Sigilografr.a (Sfragistica) - gtiin(a care se ocup6 cu studiul metodic al sigiliilor. 4. Heraldica - gtiinta care se ocupi cu descrierea gi interpretarea simbolurilor. 5. Genealogia - gtiin{a care se ocupl cu studiul succesiunii nagterilor gi inrudirilor dintre familii gi neamuri. inarumerite pe care le ofer6 aceste gtiin{e pentru culegerea izvoarelor fac posibild trecerea la critica lor. b) Critica materialului docamentar. Orice informalie istoricd aflatd trebuie confruntati atent cu alte mArturii ale wemii. Este o muncd migdloasd gi de duratd dar care nu poate fi evitatd pentru cE critica de autenticitate gi obiectivitate inlesneqte cercetarea istoricd. $tiinfele auxiliare ssrsaliz.eazd o critici a materialului documentar sunt: 1. Diplomatica - gtiinfa care se ocup6 cu studiul structurii gi cuprinsului documentelor. f
  • 6. 2. Filologia - care se ocup6 gi cu studiul criticii textelor. * III- Izvoarele istorice gi rolul lor ?n constituirea gtiinlelor auxiliare ale istoriei in sens latg, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise ldsate de generatiile trecute 9i care pot servi la reconstituirea, studierea istoriei unui popor, institutii etc- in sens restrdns, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise create de contemporanii Ia care se refer[ evenimentele. Izvoatele istorice, care constituie obiect de studiu al gtiinlelor auxiliare, se impart in mai multe categorii, ?n func{ie de unghiur sub care sunt privite: a) Dupi formi, izvoarele istorice sunt: I. nescrise - cuprind izvoarele iegite la iveal5 in urma slpdturilor arheologice: monumente (arhitecturale), ceramicd, obiecte, ruine etc. 2. scrise - cuprind iztroare narative (literare) qi izvoare documentare (documente propriu - zise). Inroatele narative sunt scrise cu scopul de a ldsa con{inutul lor urmagilor, deci au un scop (cronici, letopisefe, anale). lzsroarele documentare sunt acele documente l6sate pentru a fintiri o realitate la un moment dat, nu sunt scrise cu intenfia de a le cunoaqte urmagii. De aceste categorii de izvoare se ocupd Paleografia (pentru analiza caracterelor inteme), Diplomatica (pentru trdsdturile interne ale acestora) precum gi alte gtiin{e auxiliare ale istoriei (Codicologia, Epigrafia q.a.). b) Dupd valoarea lo4 irvoarele istorice pot l. obiective - reflectarea realitE{ii 2. fi: este obiectivd, veridicd. - realitatea istoricd este ,,re!inut5" mijlocit, printr-o prismd singulard. Izvorul subiectiv depinde de mai mul{i factori: pozilia sociald a autorului, de preg6tirea autorului, de anumite ?mprejurdri. in acest caz se simte nevoia criticii de izvoare (internl subiective gi externd) pentru filtrarea informa{iei. c) Dupd modul in care ajung la cunogtin{a noastrS, izvoarele istorice se impart in: l. directe- aparfin nemijlocit realitdfii trecute (urme materiale, ceramicd, monumente arhitectonice, fotografii etc.). De asemenea izvoare se ocupd gtiinfe auxiliare ca: Nurnismatica, Arheologia g. a. 2. indirecte - sunt urmele mijlocite despre reahtalile istorice, trecute: izvoarenarative terzii, dar 9i cele datorate unor martori oculari la faptele gi evenimentele infd{igate, dar care inregistreazd realitatea prin prisma acelora. d) Dupd modul de a le cunoagte, inoarele istorice pot fi: l. edite - sunt cele care au vdzut lumina tiparului. Ele pot fi edite in totalitate sau pafiial (numai anumite pd(i sunt tipdrite); sunt cunoscute sub formd de rezumat sau idee, sau numai cadatd. 2. inedite - sunt cele care n-au fost publicate, au o valoare deosebitr.
  • 7. e) Dupd locul unde au fost create, izvoarele istorice sunt: l. interne - cele create de persoane gi institu{ii din [ar6. 2. externe - cele create de persoane gi institulii din afara fdrii respective. f) DupE implica{ia pe care o au izsroarele cu faptele gi evenimentele infEtigate, ele sunt: l. primd mdnd - daci rezultil din asemenea realitdli. 2. de importanld secundard - dacE sunt mai ,,indepErtate" de evenimentele relatate in respectivele iztroare gi preiau indirect infonnalia istoricl pe care o confin. $tiintele auxiliare ale istoriei s-au constituit prin contactul cu diferitele categorii de izvoare istorice, conturdndu-se mai int6i ca discipline ajutitoare, care prelucrau la un nivel primar informaJia cuprinsS in respectivele izvoare. O serie de ptiin{e auxiliare de (Epigrafia, Paleografia, Sigilografia, Codicologia, Bibliologia, Diplomatica, Numismatica, Arheologia) au un contact direct cu izvoarele istorice, prelucrfind primar informafia pe care acestea o confin. Alte gtiin{e speciale (Muzeografia, Arhivistica) se ocupi de modul de depozitare, conseryare qi informare a unor izvoare istorice, precum gi de analiza gi editarea lor (Arheografia, Critica textelor). ?
  • 8. @ Q to "ron CBSt.rM).u*t F{s-* EPIGRAHA I. Defini{ie; Constituirea Epigrafiei ca qtiin{I Epigrafia (grecescul epigraphe: inscriptie) este gtiinfa auxiliard a istoriei care se ocupd cu descifrarea gi cu interpretarea inscrip{iilor sdpate in materiale de mare durabilitate, ca: piatra, metalele, cerarrica, tiblifele de lemn, cerate, cdtdlmizi etc. W. Larfeld a definit-o ca "gtiinl6 a monumentelor literare". Epigrafia nu studiazi monedele, medaliile, sigiliile gi pecelile, de ele ocupdndu-se alte discipline ajut5toate ale istoriei (Numismatica, Medalistica, Sigilo grafia). Istoria Epigpfiei este foarte veche: Herodot din Halicarnas (cca.485-cca.420i. Ik.) este primul care menlioneazd umLele inscrip{ii din vremea sa. Dupd eI, atenlia datd acestei discipline s-a accentuat prin preocuplrile unor scriitori antici latini 9i mai apoi bizantini. in perioada medieval5 preocupdrile de Epigrafie au continuat. in secolul al XVI-lea, Conrad Peutinger qi Martin Smet au fost preocupali de inscriplii. Deqi nu au dep6git faza recunoagterii, ei sunt considerafi drept pdrinlii Epigrafiei. Contribulii insemnate la progresul disciplinei a adus Scipione Maffii (1675-1755) care, in cartea 3 din Ars critica lapidaria, a c6utat sd extragd unele elemente realizdnd prima criticd a inscripfiilor publicate pind atunci Ca gtiinld, Epigrafia s-a constituit abia la inceputul secolului al XD(-lea, cdnd sunt rcalizate marile colec{ii de inscrip{ii antice (grecegti gi latine). Fondatorul acestei gtiinfe este August Boeckh (1755-1867), care a stabilit principiile 9i a subliniat importan{a Epigrafiei. in 1827, el a publicat o circulard, Notitia Corporis Inscriptionum graecarum sumptibus academiae Borussicae edendi, in care a definit caracterele Epigrafrei. Un an mai tirzi; August Boeckh a dezvoltat preocup6rile sale in volumul ?ntai din Corpus Inscriptionum Graecarum (C.I.G.); volumele urmdtoare au apErut in 1843, 1853 9i 1856, iar indicele ia 1877. Cuprinde tn total 9926 inscripfii. in 1863, sub egida Academiei din Berlin (ca gi a C.I.G.), a inceput publicarea unui foarte valoros instrument epigrafic denumit Corpus Inscriptionum Latinarum (C.l.L.).Larealizarea sa, o mare conffibu{ie qiinifiatorul de fapt al acestei mari opere epigrafice. Cele dou6 mari corpusuri de inscrip{ii (C.I.G. qi C.I.L.) au oferit materialul informativ pentru dezbaterea teoretic6. Definitivarea gtiinlei are loc insd mult mai tdtziu a adus-o Theodor Mommsen, prin cunoscutele manuale ale lui Salomon Reinach (TraitS d',foigraphie grecques, Paris, 1885), Wilhelm Larfeld (Handbuch der griechischen Epigraphik, 2 vol., Mlnchen, 1902-1907; Griechischen Epigraphic, Mqnchen, l9l4) 9i Rene Cagnat (Cours d',foigraphie latine, ed.. 4, Paris, l9L4). S-au stabilit astfel principiile metodologice generale. tn perioada interbelicd gi dupd 1945, cercetdrile de Epigrafre s-au ldrgit considerabil atflt prin publicarea de noi inscriplii fiirnizate de descoperirile arheologice c6t qi prin alc6tuirea unor studii de teoria Epigrafiei. Specialigtii au participat, de-a lungul timpului, la congrese intemalionale de Epigrafie, care au avut loc la Paris, Viena,
  • 9. Cambridge, M4nchen, unde au fost discutate numeroase probleme de teoria qi metodologia Epigrafiei. O prestigioas[ publicafie intemalionalI specializatd, ce mijloceqte dezbaterca a numerozme probleme pe care le ridic6 studiile epigrafice inzllele noastre, este AnnSe Epigraphique care apare la Paris. Preocuplri de Epigralie in Rominia La noi, preocuplrile de Epigrafie sunt vechi: prima culegere sistematicd de inscripfii din Dacia aparfine lui loan Mezerzius,la inceputul secolului al XVI-lea. El a fost urmat de alfi pasiona{i cdutdtori gi cunoscitori ai monumentelor epigrafice la suprafa!6. Cronicari ca $tefan Szamoskozy qi Martin Opitz at cules inscripfii qi au adus argumente epigrafice tr scrierile 1or cu caracter istoriografic. Miron Costin, in lucrarea De neamul moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, pomenegte despre o piatrd adusd la Galali de la cetatea de la Gherghina. Tot el ne oferl date despre inscripfiile de pe monede. Nicolae Costin, in Letopiseful Tdrii Moldovei, preia inscripfia de la Gherghina ftrE a-i aduce tnsd modificdi. Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae (1716), reproduce forma epigraficd a aceleagi inscriplii de la Gherghina. in lucrarea Hronicul vechimii romano-moldovlahilor (1722), autorul vorbegte despre existen{a a doud pietre scrise, una adusd din Transilvania gi cealaltd de Ia Gherghina. in lara Romdneascd - in secolul al XVIIJea - stolnicul Constantin Cantaanzino menfioneazl in opera sa pietrele scrise. CdlStorii str6ini realizeazd, transcrieri de inscripfii medievale, incepOnd cu secolul al XVI-lea. Pentru secolul al XVIIJea dintre cdlitorii strdini pasionali de inscripfii ii amintim pe Poget, Bandini, Massili q.a. krportantS este, pentru secolul al XVTII-1ea, Cronologia tabelard care igi propunea s[ alcdtuiascd o anchetd epigraficd, sdrealizeze o baz[ cronologicl la zi a f6rii Romdnegti. Este prima lucrare, larg6, sistematic[ de folosire a inroarclor epigrafice medievale romdnegti. La mijlocul secolului al XVIIIJea, mitropolitul Neofit reproducea in insemn5rile sale de cdlEtorie pisaniile bisericilor traducdndu-le din grcacd,latind gi slavon6. Bazele acestei gtiinle au fost puse in epoca modemd, in deceniul trei al secolului al XIX-lea, de fapt odatd cu Regulamentul organic (1831-1832). Dupd anul 1800, antichit6lile au un rol important in Europa deci gi ln Rusia. in secolul al XD(-lea se plaseazd activitatea unor cirturari ca Gheorghe Asachi (intre 1835-1838 a intreprins excursii arheologice copiind inscripliile de la mdn6stii); Nicolae Mavros ( a inregistrat inscripliile din Muntenia); August Treboniu Laurtan (a publicat in 1846, in Magazin istoric pentru Dacia, inscrip{ii comentate apoi de Theodor Mommsen in C.I.L. ilI) sau Stefan Moldovanu ( Annotaliuni despre lara Ha[egului, publicate in Foaie pentru minte, in 1853-1854). Au fost lansate chestionare adresate diferifllor intelectuali din localit{ile unei zone pentru inregistrarea gi adunarea textelor epigrafice. in t8+0, mitropolitul NeoJit lansa in Muntenia un asemenea chestionar pentru imegistrarea tuturor pisaniilor de la sfintele biserici. Preocupdri similare au avut Nicolae Bdlcescu (prin proiectul de rcalizare L
  • 10. a unui Inscriptoriu dacian, publicat Ar Magazin istoric pentru Dacia, L845), D.A. Pappasoglu (prin anii 1860-1861) gi Gheorghe Bariliu (care pleda penku realizarea unui Co rpus Ins criptionum D acicarum). La sf5rgitul secolului al XD(Jea gi inceputul secolului XX inregistrdm preocupdri de exegezi a inscripliilor (traducere, adunare, comentare, publicare). Dintre autori amintim pe Ioan Bogdan, Grigore Tocilescu, Yasile pdrvan, Nicolae lorga etc. in ultimele decenii ale secolului XX, Epigrafia romdni a intrat in etapa intocmirii colec{iilor integrale de inscriplii, sub patronajul Academiei Romdne. in anul 1965 a fost ini[iatd colec]ia Inscripliile medievale ale Romdniei, prin aparigia volumului I Orasul Bucuresti. Acesta cuprinde 1250 de inscrip{ii in limba rom6n6 dar gi in slavon6, latind,, artneand, germanl, ebraic6 gi arab6. in 1976 a apdrut volumul alcituit d,e Emilian Popescu, in care erau cuprinse Inscripliile grecegti Si latine din secolele IV-Xil descoperite tn Romdnia @ucuregti, Editura Academiei). Cea mai valoroas6 contribufie a gtiin{ei epigrafice romdnegti rdmdne insd colec{ia Inscripliile antice din Dacia qi Sqtthia Minor inceputd in L975, sub ingrijirea lui IJ. Russu qi D.M. Piryidi. Aceasta este orgarizat[,pe doul serii, seria prim6 privind Inscripliile Daciei Romane (I.D.R.), iar seria secund6 Instipliile din Scythia Minor (I.S.M.). * II. Elemente de Epigrafie a) Materiale de scris, tehnici gi instrumente de scriere Materialul inscrip{iilor este foarte variat. Cele mai vechi inscripfii au fost sapate in lemn, de obicei lemn ceruit, pentru o mai mare durabilitate - a$a au fost, de pild[, legile lui Solon -, pe urmd in piatr[ gi mai obignuit in mannur6. Decretele de prescriere se s6pau pe stele, de unde proscrigii se numeau opilai. S-a mai scris, at6t in Antichitate c6t gi in Evul Mediu, pe: c5rimidd, ceramicS, ziddrie etc. Materialul de scris era prelucrat dupl tehnici speciale, in funclie de destinafia acestuia, in mai multe faze. in prrma fazd, monumenful era lucrat prin tehnici diverse: cioplire, sculptare, modelare, fumare etc., fiindu-i realizate formele gi marcate suprafelele inscripliei ce urna a fi realizatd,. in prealabil, textul era redactat, dimensionat qi distribuit in proiect in func{ie de dimensiunile monumentului gi a suprafe,tei in care acesta trebuia s5 se incadreze. Dupd ce rdndurile erau trasate iar Iiterele dimensionate, se trecea apoi la redarea textului inscripfiei, prin diverse tehnici, in funcfie de materialul utilizat: s6pat sau lisat in relief (in cazul pietrei), pictare, sculptare (in cazul lemnului) etc. Ca instrumente erau utilizate: dalta, pensula, cu{itagul g.a" b) Scrisul epigrafic qi evolufia lui b
  • 11. Dupi sistemul fenician la inceput atdt grecii cdt gi romanii scriau de la dreapta la st6nga. Pe urmd s-a scris alternativ un r6nd de la dreapta la stdnga gi urmdtorul de la stAnga la dreapta, asemenea brazdelor unui plug, de unde qi denumirea de bustrophedon. Acest sistem a fost utilizat in foarte multe inscripfii (scrierea nordic6, italic[ q.a.). Au existat mai multe modalitSli de agezare a literelor in scris. Studiind vechile gramatici aflEm de existenfa a trei modele. Cel mai vechi dintre ele este cel in formd de coloand,in care literele unui cuvdnt se agezau una sub alta. Pentru ca coloanele sd nu fie prea lungi gi deci greu de citit, cdmpul inscripliei se despdrfea in suprafefe limitate printr-un spa{iu liber. Al doilea sistem era cel in formd de cdrdmidd in care rdndurile erau agezate in forrn6 de paralelipiped. Cel de-al treilea sistem era cel in forml de coS, in care rindurile se scurtau r6nd pe r6nd. Existau insd gi inscrip{ii pdtate, triunghiulare, tn formd de piramidA. Indiferent de sistemul de aqezare a rdndurilor, exista regula ca fiecare literd din rdndul urmltor sd fie agezatd sub o altil literd, din rindul precedent, adicd "in ordine". Recomandarea aceasta era insd rar respectati gi pentru faptul cd nu toate literele au aceeagi suprafald. Cu toate c5, in cea mai mare parte, este vorba de scriptura lapidaria (capitalS gi clar6) totugi lectura inscrip{iilor nu este facil6 datorit6 unor greutdfi tehnice. intre ele amintim ligaturile extrem de variate. Cuvintele nu sunt scrise intotdeauna in tntregime. Uneori se intrebuin[eazd sigla, scriindu-se numai prima literd (de exemplu: IOM : Iovi optimo maximo), alteori abrevierea. Ea se realiza scriindu-se doud sau mai multe litere de la inceputul cuv6ntului (de exemplu: PR : praetor, LG : leg1o, PYB : publicus). Existd Arsi gi excepfii, fiind folosite mai multe prescurtdri pentru acelagi cuvdnt (de exemplu I/, llIX sa,e- W: vixit) sau utilizflndu-se contraclia (MCP : municipiu). in fiecare Epigrafie trebuie sd se cunoasci atdt regulile cdt qi excep{iile in catzd. Pentru a se inlesni cititul corect al inscripfiilor, in Epigrafie sunt intrebuin{ate gi accentele. in Epigrafia latind este utilizat accentul ascu{it pus pe vocale lungi. Din secolul al III d.Hr. acesta nu mai apare decdt in mod excepfional. A mai fost utilizat gi accentul circumflex (sicilicus) care se pune pe o literd pentru a ardta c[ aceasta se dubleaz6 (de exemplu: O S A: OSSA) iar mai tdrziuvaardta o abreviere mai mare (PR: pater; NR = noster). in epigrafia greacd au fost folosite mai multe tipuri de accente: ascufit, grav gi mai tArziu circumflex. in Epigrafie au fost utilizate Si punctele de despdryire. Uneori se observE tendinta de a despdrfi cuvintele prin semne de diferite forme: rotunde, pdtrate, triunghiulare, alungite, frunze g.a. Lapicizii au pierdut apoi sensul lor, le-au qenrt ornamente qi Ie agezau pretutindeni: intre cuvinte, intre silabe gi chiar intre litere. Primul tip de scriere fonetic este cel epigrafic, redat in semne alfabetice capitale (capitale epigrafice). Duetul literelor era drept, prezentOnd culturi (unghiuri asculite). Utrlizarea marmurei ca material de scris in Epigrafie a creat posibilitatea realiz[rii unui ttp de scriere monumental in care fonna ascutiti a literelor se annoniza cu cea rotundd t,
  • 12. (de exemplu: o, P etc). De la scrierea romanr arhaicd s-a frcut trecerea spre capitala epigrafic6 cvadratd gi rusticd. Folosirea ceramicii a permis trecerea mai accentuati spre cursivd. in perioada secolelor VI-D( s-au r[spdn dit scrierile latine regionale (vizigoti,, franco-gotic6, italic[), intdlnite qi in inscriplii. in Evul Mediu, scrierile epigra/ice medievale au recurs la noi suporfi materiali: metal, textile, lemn. Inscripfia medievald a utilizat minuscul4 cunoscdnd tipul gotic de scriere gi apoi pe cel umanist. Epigraficele chirilice (slave vechi, romdno-slave) urmeazd tipul de scriere din inscrip{iile timpului cu excep{ia celui gotic, tecdnd de la tipul uncial la cel semiuncial gi apoi cursiv, atit c6t permitea materialul dur pe care se realizau textele. c) Ramurile , Epigrafiei Epigrafia cuprinde trei ramuri principale, in funcfie de alfabetele gi epocile istorice in care au fost tealizate diferitele texte epigrafice: Epigrafragreacd(cele scrise cu alfabet grecesc 9i in limba greacd, in antichitate); Epigrafi a latind(inscrip{iile cu alfabet latin 9i in limba latini intdlnite in toati lumea romanr) gi Epigrafia medievald. Epigrafia din epoca medievalE fiilizeazdmai multe alfabete (gec,latin, chirilic, armean, arab, turc l'a') gi limbi' Inscriptiile Ewlui Mediu apafiinatdt Epigrafiei medievale c6t scrierilor 9i (paleografiilor) respective: latine medievale, neogrecegti, slave-vechi, slavo-rom6ne, romdno-chirilice etc., de care nu s-au desprins definitiv. Sunt cunoscute doui direcfii principale de analizd a inscrip{iilor antice gi medievale, pe care o rcalizeazr fiecare din ramurile Epigrafiei: inspre elementele de formd qi respectiv de conlinut ale monumentului epigrafic. Analizaformei monumentuIui face referiri la: dimensiunile lui, materialul din care este confecfionat, tehnicile qi uneltele utilizate pentru realizarca lui, descifrarea textului redat pe o anumiti suprafaf5 a lui, descifrarea unor eventuale reprezentdri infiligate de monument. Toate aceste amanunte (de formd) sunt necesare pentru realizarea unui sfudiu complet asupra monumentului epigrafic respectiv. in fazaurm[toare - neseparatd de prima - se studiazd elementele de conlinut ale monumenfului. Ele se refer5 la: interpretarea scenelor figurative pe care le conline, intregirea gi interpretarea textului epigrafic, traducerea gi comentarea lui, incadrarea infonnafiei istorice oferite de monumentul epigrafic respectiv ?n informa{ia existenti la acea dati. Inscripfiile au fost ierarhizate in mai multe categorii, in funcfie de natura lor: acte publice (legi, decrete, documente emise de ftnprra{i, regi, magistafi, diplome militare l'a') si private; apoi inscrip{ii onorifice, inchinate unor divini td[i, funerare, inscriplii gravate pe edificii, borne militare (milliarium) etc. d) Datarea inscripfiilor Uneori data lipsegte din unele inscrip{ii. A stabili una este o probleml foarte complicatd, pentru ci in Epigrafie scrisul nu este un criteriu, ca in Paleografie de t {
  • 13. exemplu. Au fost relevate situa{ii in care acelagi megter a sdpat inscrip{ii in toate formele posibile gi in tot felul de tehnici. in datarea inscripfiilor ne vin in ajutor modul in care a fost realizati inscrip{i4 materia din care este realizati., pre}ul confecfionirii gi tehnica mai mult sau mai pulin avansatd. Cel mai simplu criteriu de datare a inscripfiilor il reprezintd persoanele indicate, funcliile gi titlurile avute gi, tr general, limba gi institufiile. e) Editarea inscrip{iilor Rezultatele la care s-a ajuns in urma studierii monumentului epigrafic sunt cornunicate in reviste de specialitate sau in diferite publicalii. S-au statornicit anumite reguli care trebuie respectate la publicarea monumentelor epigrafice. Astfel, tn nota de la inceputul textului (lemma) se efectueazd urmdtoarele: se precizeazd dacd inscrip{iile se afl6 in situ sau izolate, sunt intregi sau fragmentare; piesa este descrisi din punct de vedere al formei, naturii pietrei, inAlflmii, Htimii gi greut6{ii; se dau unele am5nunte: basorelief, crdp6turi, s[pituri, giuri g.a., cum gi indlfimea,lIlimea gi addncimea literelor. Se folosesc apoi anumite semne critice penku: ...f aratd. c[ lipsegte inceputul; [... lipsegte sfrrgitul; [...] lipsa e in mijloc; acelagi semn este pus gi cdnd o liter6 e incompletE sau existd o ciuddlenie orto grafi c6. ( ) pentru lecturi gregite gi completarea abreviafiilor; < > inlAtur[ adausurile incoreete ale originalului. Textul inscrip{iilor se reproduce in caracterele originalului, majuscule sau minuscule. in aparat sau dupd textul in minuscul5 se dd gi eventuala lecturd variati (varia lectio). Dacd inlelesul inscripfiilor este greu de surprins sau este prea dialectal, pentru a-l face mai accesibil cercetdrilor este de dorit sd fie insolit de un rentmat. Corpusurile de inscrip{ii reiau apoi atdt monumentele publicate, cit gi cele semnalate sau nepublicate inc5, ordon6ndu-le in vederea utilizErii lor gi a informaliei conlinute de acestea.
  • 14. It4r^lere{r.L{- PALE..RAFTA 4&!.1--,5 q a"{u'ba*'ilnn^d I. Definifie; Constituirea Paleogra{iei ca gtiin[I -. . r. .7, - - -1^ :. pateogralia este una dintre cele mai vechi discipline auxiliare ale istoriei' scrierea veche' Este Termenul provine din limba greacl qi inseamnE, in traducere, diferitelor gtiinla care se ocup[ cu cititul scrisului vechi sau, mai exact, cu descifrarea alte cuvinte, forme gi alfabete de scris care au fost intebuin{ate in trecut. cu paleografia studiaza evolu{ia se,mnelor exterioare ale monumentului scrisului de orice primul rffnd fel: inscripfi i, acte, ctrrfi, sigilii, monede etc. Prin ea se cerceteazL in instrumentele de grafra, materia pe care s-a scris, filigranele hSrtiei, ornamentele, qi locul c6nd au luat nagtere scris, tehnica scrisului. Tot Paleografia stabileqte timpul De asemenea, se ocup6 cu monumentele scripflyistice qi cu ce scop au fost ele scrise' studiul suportului acestui scris vechi' Mabillon in Elementele de bazd ale Paleografiei au fost enun{ate de Jean (Pais, 1681)' Mabillon cunoscutul sdu tratat intitulat De re d.iplomatica libri YI evolu]ia scrisului, vorbea despre cititul corect al documentelor, cerea s6 se cunoasc[ este scris, falsitatea sau data scrierii acelui act, sI se precizeze v6rsta, locul unde insi de adev[rul actului. Legile fundamentale are,paleografiei au fost stabilite Paleografiei greceqti Bernard d.e Montfaucon pnnlucrarea sa devenita clasica asupra 1708)' Din manualul (Pateografia graeca sive de ortu et progressu litterarum' Paris, demn de remarcat faptul c6 s6u decurg toate tratatele 9i manualele ulterioare. Este sd tealizeze qi critica Montfaucon, ca qi Mabillon, considera necesar ca paleograful Jean Mabillon gi in diplomatic6 a textelor descifrate. in tiniite largi date de trebuia pentru ca qtiinfa exemplificarile aduse de Bemard de Montfaucon era tot ce Paleografiei sE fie definitiv constituitil' prin caracterizdn-du-se prin limba in care sunt scrise textele, Paleografia de ce existfl numeroase materia pe care sunt scrise qi prin gpfii este explicabil clasice. Le enr;meram pe paleografii, multe ilustate cu manuale speciale devenite Prou' Manuel de pal$ographie acelea de care adesea ne'folosim qi noi: Maurice Paleographie @erlin' latine et franl:Iaise (Paris, 1,924); F. Steffens, Lateinische (Leipzig, 1911-19A; Mihai 1929); G. Gard.thanleen, Griechische Palaeographie Studiu gi album @ucuregti' Guboglu, Paleogra/ia gi diplomatica turco-osmand' paleogroJia romdnd (1968); E Yirtosu' 1958)t; A. Sacerdoleanu, orientdri tn Scrierea latind tn Evul Paleografia romdno-chirilicd @ucureqti, 1968); S. Jaka, Mediu (Bucureqti, 1971) 9.a. notele Din cadrul Paleografiei mai fac parte: vechea tahigrafie inclusiv sau scrierea pe semne a tironiene, semiografi.a reprezentand notatia mtzicald rapid6' melodiei, gi moderna stenografie cunoscuta scriere Din Paleografie s-au desprins Papirologia, codicologia siQumranica' r
  • 15. II. Scurt istoric aI scrisului. Tipuri de scriere Scrisul a reprezentat una din marile realizdi ale umanit6fli. El constfl intr-o reprezentare vimald qi durabil6 a limbajului, ce permite conservarea. qi transmiterea acestuia. Invenfia s-arealizat independent in mai multe centre, tn momentul in care sa simfit nevoia de comunicare. Scrisul a apdrut lent qi a avut forme variate de evolufie in timp gi spafiu. in epocile vechi, comunit6file au comunicat intre ele la distanlE prin anumite sernne Si sernnale: obiecte cu o anumiti semnificafie, sforile vorbitoare (Khipu, la incaqi), mdtiniile (qiraguri de mdrgele de chihlimbar), noduri la batist6. Pentru num[rltoare se utiliza r6bojul (bastoane, be{e crestate). in regiunea Orientului antic s-a realizat trecerea de la semnalizare la scrisul propriu-zis. Distingem in general cdteva aspecte mai importante prin care a trecut scrisul: Scrisul pictografic este scrisul in care prezentarea ideii sau notiunii se face prin desen Qtictus: desen; grafie: scris). Desenele din pegtera Jamtland - Haiden (Suedia) Si Pasiega (grot[ in Spania) au fost considerate ca fiind astfel de scrieri. Aceastil form6 de scriere este foarte rlsp6nditil in America de Nord qi Africa. Scrisul ideogralic este scrisul cerc reprezintii ideile direct prin semne stilizate care figureaz6 obiectul. El a cunoscut o larg6 rlspdndire in Orientul Antic. Chinezii au folosit pdnd astAzi scrierea ideograficl datorit6 structurii aglutinante a limbii qi monosilabismului majoritiitii cuvintelor. Limba clinezd este o limbd neflexionarI, un cuvdnt (monosilabl) poate apar,tine mai multor categorii gramaticale in fi.rncfie de locul ocupatinfrazil. Nefiind o limb6 flexionard, limba clinezd, n-a trebuit sd treac6 de la ideograme la scrierea foneticI, Trecerea de la scrierea ideografic[ la scrierea fonetic6 s-arealizatpin metoda acrofonicd, dup[ care valoarea fonetic6 a semnului scris este conferitil de prima literi a obiectului (cuvdnt) inftligat prin semnul scris. Scrierea foletici, in faza sa mai avaqsatd, nu mai.redi printr-un semn sunetele din si1ab6, ci numai un sunet major din vorbire, txr fonem; fiec6rui fonem (sunet princrpal din vorbire) ii va corespunde un grafem (senrn grafic distinct). Scrierile fonetice au ajuns la formarea de alfabete, care reprezintil totalitatea semnelor grafice prin care sunt redate sunetele principale ale limbilor vorbite (fonerne). Invenlia decisivd se rcalizeazd la Byblos in secolul al Xl[-lea i.Hr., unde o avem atestatl in inscriplia de la sarcofagul lui Ahiram, scris6 cu ajutorul a 22 de semne lineare ce au fost recunoscute ca fiind (cu numai patru excepfii) prototipurile exacte ale acelora care apar, trei secole mu tdrziu, de asemenea in numdr de 22 n scrierea arameici gi in alte inscripfii feniciene. Se scrie de la stinga la dreapta qi s-a r[spflndit foarte rapid. Ordinea gi numele alfabetului fenician qi, mai ales, fonna stau la baza tuturor celorlalte alfabete. Scrierea greceasci apare mai intdi in epoca miceniand, a6a numita scriere liniar6 de tip B, descifrat[ in anul 1952 de M. Yentris Si J. Chadwick. Scrierea artraic[ greacd igi schimbd sensul de la un rdnd la altul, aqa numitul bustrophedon (9. bus :
  • 16. bou; strophein: a intoarce). Treptat se constituie o scriere tip risp6nditi in intreaga Grecie. Adaptarea scrierii feniciene se face in anul 1000 i. Hr. Alfabetul clasic grec (ionian) este definitiv constituit in jurul anului 500 i. Hr. (24 de litere, consoane gi vocale). Alfabetul are linii severe qi clare, majuscule pentru sdp6turi in piatr6. Odati cu utilizarea papirusului, literele au devenit mai cursive, mai rotunde, pe l6ng6 scrisul monumental apar gi literele unciale. Scrisul din perioada bizarfiind cuprinde doul stadii: unciala gi minuscula. Unciala este luat[ din Paleografia latini pentru a fi deosebitl de minusculE. Unciala greacd se g6segte sub dou[ fonne: tn forma caligrafic6 (elegantl) qi fonna cursiv6. Manuscrisele grece$ti in minusculE pot fi impdrfite in patru grupe. a) codices vetustissimi (secolul D( - jumltatea secolului X); b) codex vetusti (um[tatea secolului X - jumitatea secolului Xru); c) codices recentiones (sec. XIII -la$); d) codices novelli (dup[ 1453). in secolul al XV-lea minuscula devine cursivd din care se trage scrierea modem6. Scrierea latin[ a cunoscut mai multe tipuri de evolufie. in primele secole d. Hr. s-a dezvoltat, din scrierea romanE arhaic6, scrierea capitaldepigraficS, cvadrat6 gi rusticI. Utilizarea minusculei a ficut posibil6 dezvoltarea cursivei romane qi a tipului uncial de scriere. De la tipul uncial (rotunjit) s-arealizat trecerea spre tipul semiuncial care generalizeazdrotunjirile (in scrierile klandezd, anglo-saxond, italiani). in secolul aI XIIJea se rEspdndegte minuscula goticd. La sffirgitul Evului Mediu o larg6 rlspdndire a cunoscut scrierea umanistil. Ultima fazd. de evolu]ie a scrierii latine este cursiva moderr[, tot mai rapidl qi mai tnclinatE. R6spdndirea alfabetului latin in zilele noastre este foarte mare, el fiind adaptat diferitelor limbi vorbite in toate cele cinci continente. Scrierea otomanii reprezintd un alt tip de scriere, existentil in Orientul Apropiat. Au existat trei feluri de scriere otoman6, dar in general arabii au avut dou6 mari ramuri de scrieri: ris5riteani pi apuseani. Scrisul apusean este tntilnit rar in manuscrisele turceqti de la noi. Scrisul rts6ritean are meritul de a fi fost folosit pe scari largi gi cu multe ramuri gi tipuri tn care se gdsesc exprimate qi documentele turcegti aflate in biblioteci sau arhive rom6neqti: a) Tipul Nesh - merge c6tre secolul al XIII-lea, nu are elemente decorative la semnele alfabetice qi este de origine egipteanE. b) Tipul Siilus - scris elegant, de origine persan6, cu bogate inflorituri ce ingreuneazl lectura. c) Tipul Taliq - scris elegant, cu codilele finale ridicate, tncepe sd fie folosit cam din secolul aI XII-lea. Este scrisul celor mai mari firmane (dup[ 1453). d) Tipul MeStalik- o combinafie intre scrisul Nesh gi Taliq. e) Tipul Rika - apare tdrzht, in secolul al XD(-1e4 s-a tncet6fenit in toat6 Turcia deoarece se scria rapid gi se inv6la ugor.
  • 17. 0 Tipul Divani - este un scris specific cancelariilor divanului impdrltesc, necunoscut marelui public, probabil interzis acestuia. Scrierea chirilicl igi trage numele de la Chiril care, al6turi de Metodie (Metodiu), a rdsp6ndit cuv6ntul Sfintei Scripturi gi cErfile de slujbl in limba slav[ in Moravia gi Pannonia. Aceqti doi frati, originari din Tesalonic, sunt considerati de unii istorici ca fiind de neam grec, de allii, de neam slav, ins6 puteau s[ fie qi descenden]i ai vechii popula{ii romanice din Peninsula Balcanic6. Ei au inventat un alfabet pornind de la minuscula greacd dar el cuprinde qi semne luate din alfabetul latin gi ebraic. Acest alfabet s-a numit glagolitic din car:za cuvdntului slav glagola (: el a spus) care apare foarte des tn Sfrnta Evanghelie. Latinii, auzind repetdndu-se mereu acest cuv6nt, au numit pe cei ce citeau Evanghelia glagolifi iar alfabetul lor glagolitic. Alfabetul chirilic nu este opera lui Chiril ci a ucenicilor s6i. Alfabetul chirilic s-a numit aga in cinstea Sfantului Constantin Chiril. El este mai simplu, cu 43 de semne, 24luate din scrierea greacduncial6 gi 10 slove din alfabetul glagolitic. Acest alfabet a fost adoptat de majoritatea popoarelor slave, precum gi de romdni, care l-au folosit pdnE in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Alfabetul chirilic sth la baza alfabetelor limbilor: rus6, ucraineand, s6rb5, bulgari. * III. Particularitlfi paleografice generale Particularitltile paleografice generale se rezumil la cdtev4 obiqnuite scrisului alfabetic in orice 1imb5. Acestea sunt: Abrevierile. Condiliile de lucru gi nevoia de a economisi materialul subiacent i-au obligat totdeauna pe scribi sE recurg[ la procedee deosebite de realizarc. Cel mai obiqnuit a fost sistemul ligaturilor gi al abrevierilor sau prescurtlrilor comun gi Epigrafiei. in Paleografie ele se marcheazd. insd. intr-un mod deosebit. Pentru ca cititorul sE fie prevenit asupra abrevierilor, cuv6ntul era insolit de unele semne speciale, ca titula, tilda sau titla () Sigla. Foarte obignuitii a fost prescurtarea prin sigle, cdnd o literd sau dou6 arati un anumit cuvint: a: annus; c: consul. Suspensia. Scrierea cuvdntului se opreqte intr-un anumit loc: cap : caput sau capitulum. Contraclia. Se elimini unele parfi din cuvdnt: ffis :dominus. Suscrierea. in rind se scriu numai unele litere din cuvdnt iar altele se arunc6 a deasupra: g : {atta. Monograma. Literele unui cuvdnt, de reguld nume propriu, semndturi sau invocafii, sunt scrise legate inte ele dupi un anumit sistem in aqa fel incAt literele sd poati fi citite normal. La noi, monograma este obiqnuiti in semn6tura domnilor Tirii Romdnegti,malttrzia gi in Moldova.
  • 18. Literq inscrise. Este o scriere prescurtat[ in care o liter[ este cuprinsd in spafiul alteiafu : DA; l, o cu q itrsctis consecvent in Psaltirea Scheian6 in cuvdntul ochi (deci oichi). "odd"citit Ligatura. Cu acelagi scop de economie se frceau qi ligaturi, adicd doud sau mai multe litere erau unite unele cu altele, uneori foarte meqtegugit, alteori cu o rapiditate excesivE. Monocondilul. Cea mai dezvoltatd ligatur[ o reprezint6 subscrierea (uneori gi intitula{ia) numitl monocondil, in care toate cuvintele qi literele sunt scrise printr-un duct continuu al condeiului. Numele sacre sau mistice (nomina sacra, - mystica), au avut totdeauna un fel deosebit de a fi scrise: DS : Deus, S : Sanctus, SPS: Spiritus. Tetragramma, obignuiti in textele religioase ebraice, era formatd din patru litere care compuneau numele lui Dumnezeu pe eweiegte: Jahveh, Iehovah zis gi Adonai. Kyrios a fost adoptat gi in Septanta (traducerea Vechiului Testament ftcut6 in anti283-282 i. Hr.) gi de creqtinism: INRI (: Jesus Nazarenus rex Judaeorum) Tahigrafi.a (iute, repede). Textele cele mai greu de citit sunt cele tahigrafiate, un fel de stenografie. Se intdlnegte prima datdla greci, in secolul al IV-lea i. Hr., intro inscripfie descoperitl pe Acropola ateniani. Sistemul const[ in intrebuinfarea literei iniliale pentru cuv6ntul integ, nuan!6ndu-l printr-un semn alEturat. Notele tironiene, frecvente in secolele VI-VII in scrierea latin[, iqi au originea in scrierea roman6. Li s-a dat numele de la Tiro, sclavul lui Cicero cdruia ii ,,stenografia" discursurile. De exemplu: suda: subsida. Semnele auxiliare ale scrisului. La inceput scrierea era continul (scriptura continua), nici literele qi nici cuvintele nu erau desp6rfite unele de altele. DupE aceea cuvintele s-au desp[rfit qi s-a inkodus punctua{ia. Reguli precise s-au stabilit foarte tdrziu, iar semnele intrebuinlate au fost foarte variate. Pentru a se da o mai buni intonafie cuvintelor s-au introdus accentele, iar tn limba greacd Si spiritele. Dup[ scriere textele era:u colalionate. Penta aceasta existau corectori (correctores) care aveau un important rol tn alc6tuirea c6rfilor. in scrisul grecesc se ingrijeau de buna intrebuinlare a interpunctuafiei gi a accentelor, dar se pldngeau uneori de "lipsa de instrucfiune" a scribilor (librarii), care puteau face greqeli. Era necesar6 deci colalionarea textelor scrise (collatio). $i pentru diplome sau acte de cancelarie exista colafionarea pentru a face indrep6rile necesare. Aici insl unde se observa greqala, un cuvdnt sau o liter6 de prisos (dittografie), acestea se expunctuau, ceea ce ardta cd nu trebuie luate in considerare la citit. DacE existau omisiuni (aplografie) se ad6uga ce lipsea ftc6ndu-se setrlne speciale de adaus sau se ardtainmod expres ce se adlugase. in Paleografie existii gi alte notafli speciale pentru indicarea cifrelor sau a sernnelor mtaicale atdt in notalia bizantin[ c6t qi apuseanl (gregorianl). :&
  • 19. IV. Materiale de scris a) Papirusul. Este materialul de scris care a facilitat naqterea arhivei sau a bibliotecii gi a uqurat circulafia scrisului. Sulurile de papirus se fabricau din frgii de trestie, plantii care creqte in Delta Nilului. Pliniu ne ofer[ amlnunte despre fabricarea acestui material. El ne spune cI tulpinile de trestie, desftcute in ffigii subliri, erau aqezate unele ldngd altele transversal in apa Nilului, unde se producea lipirea unora de altele. Trestia se compune dintr-un trunchi ce prezintl. dou6 noduri care dau mai multi rezistenf6 plantei. Partea emers[ este cea utilizati,pentru oblinerea papirusului. Se taie partea din apI qi se iau parfile dintre noduri, pdnl la I m, se taie bucdfile qi se despic[ de sus tn jos, in sensul fibrei. Atunci c6nd este umed6, trestia se poate rtrsfrdnge firI sd se rupE gi, linutii uqor la umed, se poate desparte astfel incdt sI i se poati da o fomr6 prelung6. Fdqiile obfinute se aqeazl unele verticale, altele oizottale, iar pe ele se pune o greutate mare care sd apese in acelagi mod pe toat6 suprafala. Sucul plantei dE adeziunea intre cele douS suprapuneri. Materialul este l6sat mai multl vreme la presat gi pus apoi la zvdntat la cildur6. Cdnd foaia este complet uscatii, este ras6 cu un in sensul fibrelor plantei, pdn6 se ajunge la un lustru perfiect. S-au descoperit foarte multe papirusuri, fie in limbi orientale, fie in greac6, fie in egiptean[. Cel mai bun papirus se producea la Alexandria, ln Egipt. Arabii au preluat fabricarea papirusului dup6 ce au cucerit Egiptul. Papirusul fost folosit in Italia gi Sicilia. Scaunul pontifical l-a intrebuinfat pdn[ in secolul al X-lea, iar in Italia pdnd in secolul obiect ascutit, a al Vl[-lea, dupl care a fost folosit numai la ocazii solemne. Dispari]ia papirusului s-a datorat decdderii comerfului in Marea Mediterand din cauza rdzboaielor cu arabii, scumpetei lui qi, mai ales, greutltii de aJ conserva in regiunile cu clim6 umed6. Manuscrisele pe papirus puteau avea doud forme: volume qi codex chartaceus, amdndou[ fiind foarte scumpe. Cu studiul acestui material de scris se ocupl Papirologia, o qtiinfd desprinsi din Paleografie. Paleografia a rdmas, in cele din urm6, sd studieze scrierea pe pergament qi pe h6rtie. b) Pergamentul (membralna, pergamenum). Deoarece papirusul era greu de procurat gi de p[strat, s-a simlit nevoia g6sirii unui nou material. Acesta a fost pergamentul. Tot Plinius este cel care ne dI informafii despre folosirea pergamentului qi spune cE Ptolemaios Epifanul, de teaml ca Eumenes al IIJea (197-158 i.Hr.) s[ nu facl o bibliotec6 mai bogatd decdt cea din Egrpt, a interzis exporful acestuia in Pergam. Pergamul a folosit ca material de scris pieile de animale prelucrate in mod special. Erau utilizate pieile de animale tinere (oaie, caprd, vifel). Pielea se jupoaie, se pune intr-o baie pentru inmuiat, se pune intr-o groap[ de var pentru degresare gi t[b[cire, se pune din nou in var pdn[ se ingllbenegte, se scoate, se pune pe niqte rame la uscat, se r6zuie pentru a se ajunge la acelaqi nivel, apoi se face lustruirea cu piatrd ponce qi cretit. Urmeazd apoi t6ierea pe anumite dimensiuni. Pergamentul a fost folosit gi ca volum dar mai ales in forml de codex. Spre deosebire de papirus, in codex, pergamentul era scris pe am6ndoul fefele (opistografl. Rlzuirea unor pergamente vechi gi reutilizarea lor pentru redarea unor noi texte a dus
  • 20. la nagterea unei categorii aparte: palimpsestele.Ele se datorau prefului foarte ridicat al pergamentelor. Pergarnentul era intrebuinlat inc6 din anticitate. Deoarece materia primi (pielea) se g6sea pretutindeni s-a generalizat qt ugurin!6 folosirea acestui material de scris. in secolul al VIIIJea era in general folosit in Anglia qi Germania.Papalitateal-a atilizat din secolul al Xl-lea. Spre deosebire de papirus, pergamentul permite o frumoasi lucrlturl in culori (miniaturi), marea podoabl artisticd din Evul Mediu. c) Ilfirtia (charta papyri, bombycina, papyr). Denumirea sa provine din limba greac6 qi este cunoscut[ inci din secolul al II.i. Hr. cdnd chinezii o fabricau din m[tase gi din fire de barnbus. in evolufia sa, hirtia a parcurs mai multe etape din care se desprind trei perioade: l. Hdrtia bombicind. Este hdrtia cea mai veche, arab[. Denumirea vine din persanul pambuk, in latind bambax-bwrrbac. H0rtia bombicin6 prezinth doul calit6fi. Astfel, cea mai veche este zgrunfuroas[, groas6, poroas6 gi g6lbuie iar cea mai tilrzie groasl gi lucioasd. A fost folositi nu numai in Orient gi Bizan! (aici inclusiv pdnd la jum6tatea secolului al XIVJea) ci qi in E-uropa. Cel mai vechi act scris pe hdrtie p6strat in arhivele europene provine din Sicilia, datdnd din 1109. in Italia bombicina a circulat pdn6 la sfhrgitul secolului al Xl[-lea. 2. Hdrtia fi.ligran. Este o hdrtie lucrat[ din in, c6nep[ sau l6n[. Privit6 la lumin6, prin transparenf6, se vede ci aceasti hdrtie are o relea luminoasl alcltuitd dintr-un gir de linii orizontale, foarte dese, din linii verticale mult mai rare apoi dintrun desen liniar numit filigran Ia care se adaugd un al doilea desen cu acelaqi caracter (contrarrrarca). S-a folosit pentru prima dati cdtre sfhrqitul secolului al XIIIJea. Au existat circa 40.000 de filigrane. 3. Hdrtiafirdfiligran. Era din in sau c6nep[. Au existat mai multe tipwi de este h6rtie: velin6, lucioas5, groas6. Arabii au luat hArtia din Samarcand in secolul al VIII-lea. in Spania qi Italia o intilnim din secolul al Xl-lea, iar in sudul Franfei din secolul al XIIIlea. Fiind ieftinE, hdrtia s-a rEspdndit gi in RIsIrit. in Transilvania in secolul al XIV-lea era de provenientl strlin[. Aici incepe s[ fie fabricatl in secolul al XVI-lea, la Sibiu, in 1539 qi se pare cdla l573,l6ng[ Sibiu, la Braqov unde Hans Benkner l-a adus pe diaconul Coresi si tipdreasc[. Pentru Moldova, fabricarea a fost susfinuti de Bogdan Petriceicu Hagdeu ca existdnd de pe vremea lui Petre $chiopu, cdnd apare marca bourului ca fitigran. Se pare cd este totuqi de fabricalie gi provenienf[ gennan6. tn lara Romdneascdhilrtia incepe sI fie produs5, la comand6, in vremea lui Matei Basarab (1632-16s4).
  • 21. V. Instrumente gi lichide de scris. Scrierea s-arcalizat cu diferite instrumente de scris: a) Calamuszl (condeiul). in Orient era din trestie, avea un cap[t ascufit cu care se scria, celilalt era neted. in ultimele dou6 secole era din metal, utilizdndu-se masiv penila de metal. b) Pensula - utilizati, in scrierea clinezd, gi japonezd. c) Pana (lat. panna) de pasire (barzd,, cocor, corb, gAscd g.a). Pentru a putea fi intrebuinfat6 ca unealti de scris, pana se dddea prin cenug6, se degresa, apoi se asculea. d) Cdlimara (lat. calamaria). Era confec{ionat5 de obicei din sticl[. La romani era lunguiaf[. in Evul Mediu a avut mai multe forme: rotund[, p6lnie, cu picior. e) Nisiparnilo. ioea era finut nisipul,utilaatpentru valoarea sa sicativ6. f) Liniarul, perghelul Qrunctoriul), culitagul - instrumente auxiliare pentru scns. Lichide de scris. Atdta timp cAt s-au pictat figuri, s-au intrebuinlat culori naturale (rogu gi negru), precum gi argile colorate. Mai tdrziu a fost folositi un fel de cerneald atramentum, oblinutd prin amestecarea culorii. Pentru scrierea pe papirus s-a lutilizat funinginea. Se puneau trei parfi de funingine gi o parte de gumd arabic6 ce se amestecau cu ap6. Pentru scrierea pe pergament, cerneala din funingine nu a mai fost bund pentru cd nu se lipea pe suprafala de scris. S-a utilizat de aceea un alt lichid (cerneala galici). in Evul Mediu s-a amestecat aceasti cerneald cu vitriol dar nu a fost bine deoarece vitriolul atacamateialul pe care se scria. Egiptenii, grecii qi romanii au folosit gi o cemealI rogie pentru literele capitale gi titluri numitl cinabru. Era obfinuti din miniu de plumb sau sulfur6 naturalI de mercur. in J6rile Romdne se numea chinovar. in cancelaria din [nperiul Bizantin s-a folosit purpura, scoas[ din cochiliile unor scoici. Chisografia - scrierea cu cemealI de aur - apare in secolul al IV-lea gi se rispdndegte atdt in Orient, - unde evreii scriau numele lui Dumnezeu cu aur qi dac6 nu aveau il l5sau in alb subinfelegdndu-l -, cdt gi in Occident. in J6rile Romdne scrierea cu cemeal5 de aur nu a fost intrebuintatilprea des. Cemeala era de mai multe culori: albastrd, neagr6, galbeni, verde pi roqie.
  • 22. l&--il- , ,/,(*i - Ib x'l-orl coDrcolocrA c*"'t* ffiT""' I. Defini,tie Codicologia este o qtiintd specialE a istoriei, independent6, recent constituitd ca atare (dup6 al doilea iazboi mondial), desprins6 din Paleografie. Denumirea sa provine de la neologismul francez codicologie rezultat din latinesql codex (codice, carte de la caudex: trunchi de copac) gi grecescul logos (qtiin!6). Definitia gi obiectul ei au fost qi continul si fie teme de dezbatei. Dupi Alphonse Dain cunoscnt codicolog, paleograf qi editor de texte Codicologia are ca obiect studiul codexurilor gi nu al grafiei lor (Les manuscrits, Collection d'etudes anciennes publiees sous le patronage de I'Association Guillanume Bude, Paris, 1949). Aceast6 definifie, cu mici abateri, se afl6 Siin Grand Larousse Encyclopedique en dix volumes (III, Paris, 1,969). Alfi oameni de qtiinf[ au insd cu totul alte plreri. Astfel specialistul german Karl tbffler urmdnd spiritul gcolii create de Ludwig Traube considerd cE aceast6 qtiinf6 trebuie sE cerceteze toate aspectele codexului: leg6tura, materialul de scris, tehnica lui de confecfionare, grafra, ornamentalia gi textul in sine (EinfrThrung in die Handschriftenkunde,Lerpzig,1929). , Dintre toate definiliile o r{inem pe cea a lui Alphonse Dain. Aqadar Codicologia se ocupi cu studiul tehnicii confecfionlrii codicelor urmirind: suportul (materialul de scris) specificul, formatul, t6ierea, perforarea gi linierea filelor diferitelor sisterne cu indicarea instrumentelor de lucru constituirea, signatura qi diferitele sernne ale caietelor, reclama, trpul tranchefi.lelor, sttlul, compozifia gi - - - tehnica omamentafiei, legdtura (numai dacd aceasta este veche). Pe l6ng6 aceasta Codicologia are ca obiect de studiu intocmirea gi publicarea instrumentelor sale de lucru: inventare, cataloage gi diferite repertorii (de colecfii qi colecfionari de mss, de mss datate, de mss prost datate etc.), privind codexurile. * II. inceputurile qi evolufia Codicologiei ca qtiinfl in epoca modern6 se manifestl un interes deosebit pentru crealiile medievale, incep sE fie citite textele evului de mijloc, alcdtuindu-se ghiduri qi cataloage. Apar primele instrumente de lucru. Bernard de Montfaucon a publicat un repertoriu al bibliotecilor care confineau manuscrise grecegti. El este considerat a fi deschizdtorul de drumuri in Codicologie. in secolul al XIXJea Codicologia cunoaqte o mare dezvoltare. ln 1834, in Rusia s-a alcItuit o comisie arheograficl cu scopul de a cataloga qi publica manuscrise codex. La sfhrqitul secolului al XIX-lea qi tnceputul secolului XX existau 40 de volume tn care se fEcea descrierea a sute de cErfi manuscrise. in 1844, in Franfa (la Paris) a apdrut un catalog general care a ajuns in 1931 s6 cuprindl 85 de volume. in 1869, in Anglia (la Londra) se infiinleaz6 o comisie istoricd a manuscriselor care publicd cdteva sute de volume manuscrise. La noi Alexandru Odobescu publici Catalogul manuscriselor de la mdndstirea Bistri{a (1861).
  • 23. incepdnd cu secolul al XX-lea se definesc domeniul gi tennenii Codicologiei. Aceasta devine disciplini gtiinfificl independenti qi se integr eazd" ca disciplin6 universitar[. Iau fiinfi centre nafionale de cercetare gtiinfificI in Europa gi, din deceniile 3'4, Codicologia devine tem[ de dezbatere in cadrul congreselor internafionale. in privinla studiilor de Codicologie, cele mai valoroase sunt cele ale gcolii gennane (Ludwig Traube, Karl Loffler) gi ale celei franceze (Atphonse Dain si Ch. Sarman). LucrEri remarcabile au fost publicate gi in Rusia (repertoriil e ld A.I. Iacirnirski, M.N. Tihomirov), polonia, rtali4Angliq Rom6nis g.s. in Romania, intocmirea gi publicarea de repertorii gi cataloage au stat in atenfia cercetlrii codicologice. Dintre contribufiile importante amintim cdteva: I. Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti (I, Bucuregti, 1907); Constantin Litzica, Catalogul manuscriptelor grecegti (Bucuregti, 1909) Studii schile greco-romdne si si (I, Bucuregti, 1912); Polixenia Popesca a publicat un inventar cu manuscrisele redactate in limbile englezd,, francezd,, german[, italianl qi spaniol[ ale Academiei Rom6ne, intrate in patrimoniul ei incd inainte de 1926 (Manuscrisele Academiei Romdne fn limbi strdine (limba englezd, francezd, gerrnand, italiand gi spaniold), Bucuregti, 1926); Nestor Carnariano, Catalogul manuscriptelor grecesti (tom. II, Bucuregti, 1940); Emil Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui $tefon cel Mare (Cercetdri literare,Y,1942); Mihail Guboglu a publicat un inventar al manuscriselor orientale ale Acade,miei Romdne achtzilionate inainte de 1946 (Ion I. Nistor, Manuscrisele orientale din biblioteca Academiei Romdne cu inventarul lor (intocmit de Mihail Guboglu),Analele Academiei Rom6ne, Memoriile Secfiunii istorice, seria a III-a, tom. xxvll, Bucureqti, 1946); un inventar sumar al manuscriselor rusegti - in care lns6 au inhat mai mult documente gi prea putin mss in Gheorghe Bezviconi; in tqfq apare inventarul forml de carte - a publicat Arhivelor Statului care cuprinde enumerarea unor manuscrise sub form6 de carte: Condica Brdncoveneasci, Socotelile mtrn6stirilor inchinate, Condica de mezaturi pentru mlnlstirile din fara Rom6neasc6, Catagrafiile de sate, Condicile Asachi, Fondul de socoteli ordgenegti ale Braqovului pe anii 1504-1829- 58 de registre, din aceeagi arhiv6: Fondul regishelor de impozite din anii 1475-1829- 152 de registre, Fondul clrfilor Funciare din anii 1573 1655 etc. (Inventarul Arhivelor Statului - Bucuregti - Cernduli - Chisindu Cluj Craiova - - - Iagi - Ndsdud - Timisoara - Bragov - Bucuresti,lg3g); Din 1949 Direcfia General[ a Arhivelor Statului incepe si publice un inventar intifulat Indice cronologic care are ca materiale codicologice: condici mln6stiresti gi documente, pomelnici, condici de socoteli de bani, catastife de venituri qi cheltuieli, condici de mezaturi; p.p. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romdne (I, Bucureqti, 1959); I. Crdciun, A llieS, Repertoriul manuscriselor de cronici interne sec. XyXI4II - privind istoria Romdniei (Cronicile medievale ale Romdniei, I), Bucuregti, 1963; Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Romdma, Vol. III. Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Bucareglz (Bucureqti, 1981); Daniel Barbu, Manuscrise bizantine in coleclii din Romdma @ucuregti, l9g4) g.a. *
  • 24. I I I I I I I III. Domeniul a) Descrierea manuscriselor J T manuscrise confindnd texte literare cu temd precisd, manuscrise propriu-zise, istorice, teologice. Acestea pot avea autor cunoscut sau anonim; 2. manuscrise miscelanee - a lucrlri variate adunate la un loc ; 3. manuscrise diplomatice, tn care sunt transcrise documentele primite de un l. I ! I F I I T I ! t I I Principala sarcin6 a Codicologiei este sE redacteze cataloage de manuscrise asupra clrora se face aretliza cea mai minufioas[ din punct de vedere al materialului qi tehnicii. Descrierea manuscriselor a fost l6satd de timpuriu pe seama posesorilor, depozitarilor sau conservatorilor 1or, adicd bibliotecari, arhiviqti gi paleografi. Descrierile erau ftcute dup6 criterii absolut int6mpl[toare iar rezultatele au fost inegale qi lipsite de principialitate. in secolul al XIX-lea, pentru prima oarl s-a simlit nevoia stabilirii unor reguli precise dupl care s[ se fac6 aceastfl descriere. Inifiativa a fost luat[ oficial in 1865 in Fran{a gi primul care a frcut propuneri concrete in acest sens a fost Leopold Delisle (1826-1910), administratorul Bibliotecii Nalionale din Paris. DupI o lungi practicl in biblioteci gi arhive, normele au fost inchegate intr-un sistem unic de Ch. Sarman, cre6nd astfel qtiinla clreia i-a dat numele de Codicologie. Sunt intfllnite cu aproximafie cel pufin patru tipuri de manuscrise gi de moduri de a le descrie: I l de cercetare 't beneficiar; 4. manuscrise corpuri, in care sunt legate intdmpl6tor documente diplomatice originale de provenienf6 qi forrrat diferit. La primele trei categorii, descrierea extem[ urmeazd o regulE unic6, diferenlierea const6 in confinut. Titlul lucr6rii arat5 totul la cel de-al doilea grup. Trebuie descrisl fiecare piesl din manuscris. Greutdfile se inmullesc la manuscrisul de tipul al freilea, ele sunt scrise la date diferite, se pun piedici in calea rezolv[rii problemelor. Pdntru cel de-al patrulea tip de manuscrise descrierea este foarte grea, pentru cd fiecare tebuie sdrealizeze o descriere diplomaticd.Dacd" nu sunt la mijloc legdturi artistice, astfel de manuscrise trebuie des{dcute qi fiecare pies6 trebuie tratat[ individual. Greutatea cea mai mare este ci unele din manuscrisele din ultima categorie sunt acefale, lipseqte inceputul, identificarea este foane anevoioasS, iar altele sunt document fragmentare. Cercetarea coperfilor. Dup6 cercetarea manuscriselor se facs cercetarea coperfilor. Cercetarea coperfilor unui manuscris in form6 de carte nu este importanti numai pentru studierea constituirii legdturii in sine cu materialul din care s-a sau confecfionat ci gi penku faptul cI deseori scoar,tele codexurilor ascund texte fragmente de izvoare scrise necunoscute istoriei, filologiei etc. Problelna izvoarelor gtiint[, care au cuprinse in coperfile codexurilor i-a preocupat pe mulli oameni de tratat-o tn lucrlri bine documentate. Printre aceqtia se afl6 si Gilbert ouy. in lucrarile sale (Histoire ,,visible" et histoire "cachee" d'un manuscrit in,,le Paris, Moyen dgA",1958, nr. l-2. Les bibtiotheques)in L'Histoire et ses methodes, b)
  • 25. ouy aratil cd,in occidentul medieval corespondenlele de cele mai multe ori nu s-au prstrat. Dar obiceiul de a produce carton prin lipirea cu suprapunere a mai multor foi de hflrtie sau de material de aceeagi origine vegetala era practicat incr de la inceputurile antichitdfii. La egipteni era cunoscutI practica confecfion6rii sicrielor pentru mumii din carton obfinut prin lipirea mai multor foi de papirus suprapuse. Dezlipindu-se aceste foi s-a constatat ci ele confin texte de o mare importanf6. De pild6, sicrie egiptene din epoca romani au scos la iveal[ texte foarte valoroase pentru studiul Noului Testament pi istoria de inceput a creqtinismului. tn ![rile arabe exista practica de a utiliza foi vechi de manuscris pentru a confecfiona scoarfa codexurilor. Din prcate ins6, deoarece cerneala textelor foilor respective era pe bazd declei gi negru de fum 9i deosebit de sensibild,in apd,, dezlipireastraturilor de hartie este foarte dificilE' Din a doua jumrtate a secolului al XV-lea in occident coperfile de carton, mai fragile decdt tartajele din lemn dar mai pufin costisitoare, incep s6 elimine legdtura din lemn a codexurilor. Aparifia pi dezvoltarea tiparului a dus la o puternic6 dezvoltate a producfiei de hdrtie, materie primd folositd pentru fabricarea cartonului fonnat din foi suprapuse lipite intre ele. Mult[ weme scoarfele codexurilor erau aruncate fard ali se acorda cea mai micr aten{ie' Prinhe primii specialipti care au atras aten}ia importanfei unor astfel de izvoare a fost cunoscutul paleograf francez Leopold Delisle (1s26-1g10). incepand 1961' Gilbert din anul 1950 prospectarca legiturilor vechi a luat la paris un caracter destul de sistematic in acest sens evidenfiindu-se cabinetul Manuscriselor Bibliotecii Na,tionale a Franfei. Valoarea deosebit6 a acestor texte se datorcazd" faptului c[ ele fac parte de cele mai multe ori dintre izvoarele care nu au fonnat niciodatii obiechrl conservarii in biblioteci sau arhive. Este vorba ln cea mai mare parte de corespondenf[ privat6. Gilbert ouy a descoperit in acest sens intr-o copertr un important teanc de scrisori de familie qi de afaceri ale unor bancheri djq Lombardia care s-au stabilit in Franfa in cea de-a doua jumdtate a secolului al XrVJea. Acelapi cara"te, t-ug u*t lu'r,oiscrisorile primite de domnii, boierii qi clericii din lara Romdneascd qi Moldova din interiorul gi din afara celor dou6 romdne, din care s-au pastrat numai dour-trei. frri valoroase sunt, de asemenea, carnetele de note descoperite in scoarfele codexurilor. in acest sens Gilbert ouy citeazdcarnetul lui Nicolae Aymar, secretarul gi notarul regelui Franfei, Carol al vIIJea victoriosul. Foarte importantd este declarafia solemnd a lui Menout d'Aguerre, c[pitan beamez in serviciul regelui Franfei, Ludovic XII, in care il autza in anul 1498 pe papa Alexandru VI Borgia cd incercase s6 extermine cu ajutoruI unui gaz asfixiant, garnizoana ftancezd,din cetatea ostia din apropierea gurii Tibrului. Deci in r49g papa Arexandru vI Borgia care a murit ohdvit _ se pare cd era in posesia unui gaz asfixiant. Dac6 faptul e real el are o mare importan![;;;; istoricul chimist. AISturi de Gilbert ouy conkibufii insemnate a adus specialistul englez Neil Ker (Pastedowns, in "oxford Binding with a suruey of oxford Binding, c. 1515_ 1620*' oxford, 1954)' Neil Ker ardta cdleg6torii aveau obiceiul de autilizapentru
  • 26. coperfile pe care le confeclionau codexurilor mss chre nu mai erau considerate folositoare dar ale c5ror file desfdcute qi lipite in interiorul coperfilor pot fi de cel mai mare folos pentru istoric. Cercetdnd manuscrisele legate la Oxford, Ker a dovedit c6 in secolul al XVI-lea colegiile universitare de aici erau de acord ca legltorul sE taie manuscrise mai vechi de o sutl de ani aparfin6nd bibliotecii lor. c) LegItura codicelui Leg6tura codicelui este cea care apdril integritatea acestuia. Au existat in epoca medievali trei tipwi de leglturi: l. Legdtura de fux. Reprezintd o adevdratil oper6 de artd, qi costa o avere. Era din aur, argint, pldcule de fildeg, prezenta ferec6turi, smalfuri colorate, basoreliefuri. 2. Legdtura in scoarld de lemn tmbrdcatd in piele. Leg[tura era din piele de vit6 sau de vilel. Dac[ se aureau erau imbr6cate in piele de vifel vopsit6 in cafeniu sau rogu. Dac[ se imprimau sau gravau se utiliza piele groas6. Imprimarea in sec a fost intrebuinfatE ftr secolul al XII-lea in Anglia. Problema auririi coperfilor din piele apare in perioada Renaqterii, efectul estetic fiind unul deosebit. Tot in perioada Renagterii se utilizau catifeaua gi mitasea. in secolul al XVIJea apar in !6rile Romdne manuscrise in stil renascentist. Acestea prezentat legdturi cu ornamente in fonna de evantai, utilizatep6nd in cursul secolului al XVIII-lea. 3. Legdtura tn piele sau pergament. Pielea folositd pentru acest tip de legdtura era de culoare brun-rogcat6, pergamentul era nevopsit sau foarte rar colorat in verzui sau roqu-palid. Aceste legdturi erau practicate in universitilfi, fiind numite gi legituri studenfegti. d) Restaurarea codexurilor Restaurarea codexurilor se realizeazd, in laboratoare de restaurare utiliz6nd procedee fizice gi chimice. Gilbert Ouy imparte procedeele fizice in procedee de natur6 mecanic6 gi procedee de naturd optic6. Procedeele de naturd mecanicd fac parte din tehnica restaurdrii constAnd in spllarea, dezlipirea qi r6zuirea filelor scrise. Procedeele de naturd opticd oonstau intr-un examen drrect-scopla-gi indirectgrafia.Se utilizeazd instrumente optice simple ca lupa de diferite tipuri gi oglinzi mici. Diascopul lumineazl puternic un text, permi{dnd nu numai lectura dar gi decalculul filigranelor. in cadrul instrumentelor optice un rol important il are lampa de cuarf cu filtrul lui Wood. Folosind-o, cemeala foarte qtears[ a textelor gi prea pu]in vizibill la lumind apare neagrd pe un cdmp fluorescent alb-albdstrui. Primul care a folosit aceast6 lampd in studierea manuscriselor a fost germanul Gustav K g"l. intemeietor, inainte de primul fizboi mondial, al prestigiostlui Palimpsest-Institut, G. I$gel attilizat lampa pentru cititul palimpsestelor. Lampa lui Wood nu poate fi utilizatL pentru citirea textelor rez.fite deoarece r[zuitorul a eliminat prin agchii minuscule straturile superioare ale per-gamentului. Fotografia sr raze ultraviolete nefiltrate poate da renitate foarte bune iar cea cu raze infraroqii face sE aparl texte sau desene ascunse sub un strat de picturd sau sub o alt6 substanf6 opticE. Fotografia prin raze infrarogii este foarte util6 pentru studierea schilelor de miniaturi. Razele X
  • 27. faciliteazd lectura palimpsestelor iar metoda radiografic6 beta (cu intrebuinfarea izotopilor) dd o imagine foarte clarl a filigranelor cu sitii uzatL. Procedeele chimice au reugit de-a lungul timpului sI distrugi numeroase texte de valoare deosebitI. Deqi substanfele chimice dlunltoare au fost abandonate, locul lor a fost luat de o solufie in aparenfd anodd ins6 in fond mai d6un[toare, este vorba de sulfohidratul de amoniu. Procedeul constl tn umezirea ugoar6 a materialului de scris cu ajutorul unei sugative albe imbibate cu ap6 distilat[ gi in expunerea apoi a acestuia, pentru cdteva clipe, la vaporii care se degajd dintr-o capsul6 cu sulfur6 de amoniu, capsuld ce se incilzegte in mdn[. Astfel cerneala rtmas6 apare neagrd. Procedeul indicat uqureaz6 apoi lectura la lampa lui Wood. O alt6 substan{[ utilizatd este pirogalul care amestecat cu pulind apd macereazdtextele pe hdrtie scoase din coperfile unei legEflri. Substanta este folosit[ pentru h6rtie nu gi pentru pergament. ,F IV. LegItura Codicologiei cu alte gtiinfe Codicologia are leg6turi cu unndtoarele qtiinfe auxiliare: a) Paleografia. Cunoagterea Paleografiei este indispensabilE nu numai istoricului gi lingvisfului ci gi oricdrui specialist care in munca sa trebuie sI se aplece asupra textelor vechi, sI le intuiasc6 sau sE le interpreteze conlinutul. Evolutia codexului nu se poate percepe frri cunoaqterea evolufiei scrisului. b) Epigrafia. inainte de a fi rncizatdin piatr6, litera era desenati (cu cretii). Acelagi procedeu se intrebuin[eazd gi in mss de proporfii scrise in capitale. De asemenea in codexuri existi pasaje intregi scrise in capitale epigrafice. c) Criptografia. Pentru a l[muri pasajele criptice care apar uneori in codexuri. d) Bibliologia. Pentru a afla cum o carte manuscris era materialmente confec{ionatd in decursul veacurilor. e) Cronologia. Pentru a se ldmuri asupra elementelor cronologice principale qi secundare prezente in codexuri, pentru a le transpune timpurilor noastre. f) Filigranologia. Pentru a data codexurile codicologul trebuie sE recurgl la serviciul Filigranologiei, pentru indicarea qi identificarea filigranelor servindu-se de repertoriile de filigrane. Aproape toate mss pe hdrtie pot fi datate prin filigran qi chiar h0rtia frr[ filigran poate a1fia la datarca codexului cu aproximafie. Distanfa qi numdrul liniilor oizontale qi verticale care str[bat hirtia fird filigran pot constitui, de asemenea, un criteriu de datare. g) Papirologia.Furruzeazd date cu privire lapapirusurile in formd de codexuri. h) Istoria artelor. Pentru cercetarea stilului frontispiciilor, chenarelor, inilialelor ornate, omame,ntelor marginale gi celor care incheie textul unui manuscris. i) Diplomatica. Pentru studierea mss in form6 de carte care conlin acte-cartularii, condici de documente cdt gi in alte texte ca, de exe,mplu, condici cu socoteli ale vistieriei etc. j) Arhivistica. Ajutl sE se studieze nu mss izolate ci ansamblurile de mss care au o sursd sau o istorie identicE, explicdndu-le unele prin altele. Arhivistica are ca obiect
  • 28. reconstituirea idealI sau natural[ a fondurilor de mss dispersate sau conserv6 fondurile care au sc6pat de la dezmembrare. k) Heraldica. Penfu a identifica un blazon care eventual apare in ornamentalia codexului. l) Lingvistica. Se cer cunogtinfe temeinice asupra limbii in care este scris codexul cercetat. Codicologul romSn trebuie sI aibl cunoqtinle de limba latinE, greacd, slav6. m) Critica textelor. Pentru a gti dacl textul cuprins in text este datat In chip veridic sau nu, deci dacl e autentic sau fals. Codicologia apeleazd pi la lconograJie, Miniaturisticd, Filozofi.e, Teologie, Medicind, Muzicd S.a. in concluzie, Codicologia apeleazdla o serie foarte mare de gtiinte auxiliare dar rezultatele cercet[rilor sale sunt deopotriv6 de utile gi gtiintelor la care rectrge, fiind vorba de o interdependentE, de relafii de reciprocitate intre aceste gtiinfe.
  • 29. I I "ll.-L"i-ir FILIGRANOLOGIA , 'tuq1f ^}c y )c1 @t"* H^,^! I. Definitie t # Filigranologia - termen de origine francezd avAnd labazd cuvintele latineqti filium qi granum cdt gi grecescul logos sau Filigranografia - prezent la sf0rqitul secolului al XIXJea in qtiinfa ruseascd - sau germanul Wasserzeichenkunde este qtiinfa auxiliar6 a istoriei care se ocup6 cu studierea desenului liniar fixat in h6rtie in timpul fabricdrii acesteia. Cercetarea se realizeazd cu scopul principal de a constitui unul dintre cei mai importanfi factori in stabilirea datei qi provenienfei manuscriselor, documentelor gi tipdriturilor scrise qi lucrate pe hirtie cu desenul indicat c6t gi unul dintre cele mai insemnate criterii de verificare a autenticitlfii menlionatelor categorii de izvoare, fie ci au sau nu dat[. in sfera de preocupdri a Filigranologiei mai intr6 istoricul, calitatea gi formatul htrtiei, fabricile care o produceau apoi liniile verticale qi orizontale care str6bat hdrtia cdt qi desenul liniar denumit contramarcd, fa[d de cel principal numit filigran. * iI. tnceputurile qi dezvoltarea in evolulia Filigranologiei ca qtiin{I sa, Filigranologia a trecut prin patru mari etape: Prima etapd o constituie alc6tuirea primelor colecfii de filigrane gi publicarea primelor studii despre desenele liniare ale hdrtiei, cele mai multe in lucr[ri cu caracter bibliografic. Aga se constituie coleclia de filigrane cu 1000 de foi de hdrtie veche a englezului Humphry Wanley gi care din 1699 se pdstreaz6 in Muzeul Britanic. tn prima jum[tate a secolului al XVIII-lea apar studiile datorate lui Johann Hering (1736), John Levis (1737), Sarnuel Engel (1741) qi Joseph Ames (1749). A doua junrltate a sec,tiului al XVIII-lea aduce studiile semnate de Munay (1,763), Rouget (1772), Cristofor Murr (1777), Breitkoph (1784), John Fen (1787), Schwartz (1793), Samuel Denne (1795), Camus qi Sardini (1799). Din primele dou6 decenii ale secolului al XIXJea sunt lucr[rile semnate de Gotthelf Fischer (1801), M.C. De la Serra Santander (1803), Jansen (1808) Si Koning (1316). in al patrulea deceniu al secolului XIX apar studiile scrise de Hassler (1844) qi F. Gutermann (1845). Cea de-a doua etapd incepe odatd cu publicarea la Moscova in 1844 a albumului lui K. Tromonin, ce cuprinde reproducerea a 1493 de filigrane. Albumul s6u este urmat imediat de lucrarea englezului S. Sotheby (1844) cu 265 filigrane. Este perioada in care invdgali din diferite f[ri (Germarua,Italia. Polonia qi Rom6nia) au inceput sd copieze filigranele alcdtuind studii publicate de academiile de qtiinfe qi reviste de specialitate. Aceastd etapd se remarc6 qi prin inceputul studiului regional al filigranelor dintre care amintim, spre exemplificare, lucrdrile publicate de J. Kemeny despre morile de hdrtie qi filigranele lor din Ungaria qi Transilvania (1844). Etapa a treia cuprinde ultimele doui decenii ale secolului al XIX-lea qi primii
  • 30. qtiinfific5 de sine stitdtoare. Acest fapt se datoreazd studiilor filigranologului italian, canonicul Aurelio zonghi qi studiilor publicate de Ernest Kirchner (1g93,1g96). Unul dintre cei mai valoroqi reprezentanfi este charles Briquet,,,acest neobosit predicator al importanfei gtiinfifice a filigranelor", cum il caracteizeazd N.p. Lihacev,un alt mare reprezentant al Filigranologiei. Diclionarul lui Ch. Briquet cuprinde 116.112 filigrane (numai pdnd in anul 1600), cercetate gi reproduse in ordinea alfabetic6 a denumirii imaginii filigranelor iar in interior ordinea este cronologicd (lgo7). ultima etapd este bogat6 in cercetdri privind tematica problemelor abordate in etapa a tteia, filigranele fiind studiate sub aspecte diferite: tehnologic, regional, cronologic, tipologic ai in zilele noastre mai ales sub aspect estetic. Au apdrut numeroase studii gi albume referitoare la filigrane in fdri din Europa (Franfa, rtalia, Germania, Anglia, olanda, spania, Suedia, polonia, cehoslovacia) qi America de Nord' in tg:s se publicd albumul cu filigrane din olanda, Anglia qi Franla (secolele xul-xvm), datoratlui W. Churcill, cuprinzdnd 578 filigrane, o lucrare capitald. in 1937 se cteeazd, la Mainz, Arhiva gi Institutul de Filigranologie denumit Forschungstelle Papiergeschischte avdnd o colecfie de 20.000 filigrane. Acelaqi catacter va avea qi Institutul qi Muzeut Dard Harding infiinfat la Cambridge (S.U.A.). in anul 1950 este infiinfat6 organiza[iainternafion ald The paper publications society, cu sediul la Hilversum (olanda) ) care are drept scop publicarea colecliilor de filigrane gi a studiilor de specialitate. Din lg07 - data apari[iei Diclionarului Bnq,,et qi pdni in anul 1952 s-au publicat nu mai pufin de 249 de lucrdri. in anul 1955 organtza[ia internafional5 de la Hilversum publicd o succintd bibliografie filigranologicI. Un studiu valoros este cel al lui Nicoard Beldiceanu cu privire la filigranele manuscriselor turcegti aflate in Biblioteca Nalionala paris (1g60). in din 1962, la Leipzig apare primul manual de Filigranologie, lucrare postumd a filigranologului german Karl Th. Weiss, Handbuch der wasserzeichenkunde, care cuprinde tehnica folosirii filigranelor, istoria nagterii qi dezvoltdrii lor qi munca cu aceste instrumente de investigafie gtiinfific5. De atunci qi p6n6 astdzi,Filigranologia a parcurs un drum ascendent devenind un instrument indispensabil al cercetdrii qtiinfifice. III. Domeniul de cercetare a) Formele in care se fabrica hirtia In Evul Mediu hdrtia se lucra in aga numitele mori de hartie (in latina medievald: mola papyracea sau chartaceea), care la inceput erau in preajma fficina apelor iar mai $,-rziugi morile de vdnt produceau hdrtie. Zdren[elede c6nep6, de in sau de 16ni, dupr ce treceau prin mai multe stadii de prelucrare deveneau o pastd care se a$eza intr-o sitd pdtrat6 cu fundul fesut din fire metalice foarte subliri dispuse in linii oizontale (vrrg5turile) 9i verticale av6nd lipit la mijloc un desen liniar (filigranul) iar apoi un al doilea desen cu acelagi caracter (contramarca). Pasta de h6rtie era aqezatd
  • 31. F F I T I t L L, tr L L L Ls ! ! T t ! r*-' I pe fundul formei intr-un strat mai sublire pe vdrglturi, pe verticale gi pe desenele liniare qi intr-un strat mai gros pe distanlele dintre liniile qi desenele respective. Datoritd acestei inegalit6li a stratului pastei, virg6turile, verticalele qi desenele liniare privite la lumin6 apau. clar in toati dimensiunea gi confinutul lor. Durata ttilizdiii formelor de hdrtie era scurt6 pentru cd o astfel de unealtd era cur6nd scoasd din uz intruc6t firele metalice se inc6lceau, distanlele dintre ele deveneau inegale iar pasta se ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importanla sa in datarea filigranelor. b) Vlrglturile qi verticalele hirtiei Vdrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele metalice ale forrrei dispuse oizontal, care, relin6nd pasta imbibatd cu ap[, imprim6 h0rtiei amprenta lor. Privind h6rtia prin transparenlI sau la lumind observ[m linii care se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se datoreazd prea marii apdsdri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare, dimpotrivd, rezlltd din incrustarea firelor v[rg6turilor in past6 printr-o apIsare mai mic6. in secolul al XIII-lea - c6nd apar primele filigrane - v[rg[turile sunt fine gi apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIV-lea, sd devin6 groase gi distantate, apoi revin la aspectul lor inifial. Distanfa dintre v[rgdturi care ocupl un spafiu de 20 de rinduri variazd inte limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentS este de 25 mm. La marginile inferioare qi superioare, hdrtia are o vdrgdtur6 mai find qi mai apropiatd decAt celelalte vlrg6turi ale foii de hdrtie. Exist[, de asemenea, o linie olizontald numitl vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de vdrglturile obignuite, h6rtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan][ de cca. 5 mm. Acestea sunt vlrg6turile canelate carc apar incepAnd cu anul 1445 qi dureazd p6nd la sfrrqitul secolului al XV-lea. Majoritatea h6rtiei cu vlrgdturi canelate provine din nordul Italiei. Verticalele (numite in limba francezd pontusseaux) sunt befigoare asculite din lemn, aqezate perpendicular pe vlrgituri pentru a le impiedica sd se indoaie. Amprenta care se vede intotdeauna in hdrtie cdnd o privim la lumind se datoreazl unui metalic intins pe deasupra vdrg6turilor, care le leag6 pe acestea din urm6, impiedichndu-le astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strtmba. in cursul wemii num6rul verticalelor qi distanla dintre ele a vaiat foarte mult. Specialigtii consider6 cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al progresului sau al imbunltilirii activitdfii de fabricare ahilrtiei. in cazul in care un filigran apare pe doud haftii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche h6rtie cea in care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in hdrtia de format mare, distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format fir mic.
  • 32. pe fundul formei intr-un skat mai subfire pe vdrgdturi, pe verticale gi pe desenele liniare qi intr-un strat mai gros pe distanfele dintre liniile qi desenele respective. Datorit6 acestei inegalitdli a stratului pastei, virgdturile, verticalele gi desenele liniare privite la lumin6 apar clar in toat6 dimensiunea gi confinutul lor. Durata utiliz[rii formelor de hdrtie era scurtd pentru ci o astfel de unealt6 era curtnd scoas6 din uz intrucdt firele metalice se incdlceau, distanfele dintre ele deveneau inegale iar pasta se ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importan{a sa in datarea filigranelor. b) Vnrglturile gi verticalele hflrtiei Ydrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele metalice ale fonnei dispuse oizontal, care, relindnd pasta imbibat[ at apd, imprimd h6rtiei amprenta lor. Privind hdrtia prin transparenlI sau la lumin[ observlm linii care se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se datoreazd prea marii apds[ri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare, dimpotrivd, rezultd din incrustarea firelor vlrgdturilor in pasti printr-o apisare mai mic6. in secolul al XIIIJea - c0nd apar primele filigrane - vdrgdturile sunt fine gi apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIVlea, sd devini groase gi distanfate, apoi revin la aspectul lor inilial. Distanfa dintre vdrgdturi care ocupS un spafiu de 20 de rdnduri variazd" intre limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentd este de 25 mm. La marginile inferioare gi superioare, h6rtia are o vlrg[turd mai find qi mai apropiat6 decAt celelalte vdrg[turi ale foii de hdrtie. Existd, de asemenea, o linie oizontald numiti vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de vlrgaturile obignuite, hirtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan!6 de cca. 5 mm. Acestea sunt v6rg[turile canelate ca.re apar incepOnd cu anul 1445 qi dureazdpindla sfhrgitul secolului al XV-lea. Majoritatea hdrtiei cu v6rgituri canelate prol.ine din nordul Italiei. Verticalele (numite in limba francezL pontusseaux) sunt befigoare asculite din lemn, aSezate perpendicular pe vdrgdturi pentru a le impiedica sd se indoaie. Amprenta care se vede intotdeauna in h6rtie c6nd o privim la luminl se datoreazl unui fir metalic intins pe deasupra vSrgiturilor, care le leag6 pe acestea din urm6, impiedicdnduJe astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strdmba. in cursul wemii numlrul verticalelor qi distanfa dintre ele a vanat foarte mult. Specialiqtii considerd cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al progresului sau al imbundt[{irii activitdfii de fabricare a hdrtiei. in cazul in care un filigran apare pe doud h6rtii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche hdrtie cea in care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in htrtia de format mare, distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format mic.
  • 33. c) Filigranul. Filigranul provine ca termen din limba francezd, (le filigrane), a derivat din latinegte (filium qi granum) qi a intrat mai tirziuin circurafia limbilor neolatine ca de exemplu / I i gr a n i (itariand) r i g r a n o s (sp ; fi aniord); fi r ig r an (rom 6nd). Filigranul reprezintd' amprenta in adancime produsd in foaia de hartie de un omament' mai bine zis de un desen liniar in fir metalic, fixat in forma de fabricare a hArtiei' Filigranul este unul din cele mai caracteristice elemente care deosebesc o hdrtie de alta, cel mai important gi ugor de sesizat. Filigranul vertical este filigranul din centrul uneia din jumatdfile foii de h6rtie cu axul vertical in direclia liniilor verticale. El a fost utilizat in Italia, la sffirgitul secolului aI XIV-lea, de unde obiceiul a trecut in Germania (Ravensburg). Filigranul orizontal este filigranul al crrui ax vertical este plasat vdrgdturilor. in direcfia Majoritatea specialiqtil or citeazd ca d,atd sigura a celui mai vechi filigran anul 1282' Existd insr qi cercetdtori care at ardtatci cel mai vechi text scris pe h6rtie cu filigran este din 1271. Pimele filigrane, de origin e italiand,erau lucrate rudimentar. Din Italia, filigranele au fost apoi imprumutate in Franla dar aceasta dupd ce tehnica sa imbunlt6{it' A existat spiritul imitafiei, filigranele italiene fiind imitate in Germania iar cele olandeze de megterii ruqi de filigrane. De asemenea falsul, care ddinuiegte din wemuri strrvechi, qi-a manifestat spiritul gi in domeniul filigranelor, crci filigranele au fost falsificate in Germania qi Polonia, deqi acest lucru era clarinterzis prin i:1'l*" tege. Semnificaliafiligranelor a formatobiectul a numeroase studii. Unii specialigti consider5 cr aceste desene liniare ar avea un sens simbolic sau cd ar constitui blazonul unor comunitEfi religioase, aserfiuni false. cei mai de seamr specialigti au ardtat cE filigranul era amprenta care distin gea cea mai bund marft gi o ap6ra de falsifictri, era o etichetd car.e apdra interesele firmei, era semnul megterului care fabrica hdrtia' Ele erau folositoare sau pentru cel care le folosea ori penku autoritatea care le impunea sau pentru consumatorul hdrtiei care le pretindea. Datoritd faptului cI numele fabricanfilor apar ca filigrane se poate considera c6 filigranele erau semne individuale. De la numele celui care producea hartia, filigranul qi-a extins semnificafia la formatul qi calitatea hdrtiei, la numele locului de producfie qi la anul de produclie qi uneori la numele concesionarului morii de hdrtie. De exemplu, in secolul al XIVlea,fiecare moard de hArtie folosea filigrane diferite pentru a exprima calitd{ile respectivei materii vegetale. Astfel, moara de hdrtie din Ravensburg (Wurtemburg) aveala mijlocul secolului al XV-lea trei filigrane: un turn pentru h6rtia foarte bun5; un cap de bour fhrd ochi avdnd intre coarne o tijd la capdtul cdreiase afla o cruce penku hartia bun6; un corn de vdndtoare pentru h6rtia de calitate inferioar6. A existat de-a lungul timpului o varietate impresionantd de fitigrane, c6ci aproape tot ceea ce igi imaglneazd mintea omeneasca apare ca filigran. Imaginile ce filigranele sunt drntrl mai diferite, ele reprezentand parli din corpul infiliqeazd lele l l
  • 34. omenesc sau chiar psrsonalitdfi politice, dar gi femei. Constituie filigrane elflrente ale imbrdcdmintei, cele mai variate fiind cele de origine italiand qi francezd. Ca simbol al autoritifii apare coroana din a doua decad6 a secolului al XVJea. Acelaqi sens il are gi sceptrul. Printre cele mai vechi filigrane se afl6 qi literele, int6i numai cdte o inilidl[, apoi un grup de cdte doul sau patru, ca qi litere-cuvinte. De exemplu, literele latine gi gotice, cea mai folositd dintre iniliale fiind P. Inifialele IHS reprezintd monograma lui Hristos gi apar de la mijlocul secolului al XV-lea. Dintre imaginile filigranelor, dat fiind spiritul pregnant religios al Evului Mediu, nu au putut lipsi nici filigranele cu simboluri religioase. in primul rdnd crucea, simbolul creqtinismului, care apare in urmdtoarele tipuri: ortodoxl (greac6); catolicd (latinl); a Sffintului Andrei; a Sfrntului Anton; de Lorena; de Malta. Dezvoltarea Heraldicii a dus la adoptarea blazoanelor ca filigrane. De pild6 vulturul (simbolul evanghelistului Ioan, al autorit[1ii ereditare qi, mai ales, al Imperiului) a fost adoptat ca filigran, fiind o marcl foarte rdspdndit[. Coroana din care iese o rdddcind, gi coroana cu trei cruci inscris6 in scut reprezintd, filigranul fabricii de hdrtie de la Bragov. Numele de locuri prezente in filigrane alcdtuiesc m[rcile cele mai interesante, deoarece ele ne fac sd cunoagtem originea unor fabricanfi de hdrtie. Ca filigrane au fost utilizate gi devize, dar acestea sunt prezente foarte rar. Amintim aici, de exemplu, deviza,,Pro Patria" (Olanda). Proporfiile filigranelor erau potrivite, cu excep]ia celor mai vechi, formate din litere - cuvinte, care erau atAt de mari incdt ocupilu toati foaia sau a filigranelor cu sterne complicate (pe jumltatea unei foi de h6rtie). S-a incercat o totalizare a numlrului filigranelor. Se pare ci ele sunt in numdr de cca. 40.000. Locul pe care tl ocupd filigranul pe hdrtie. La sfhrgitul secolului al XIII-lea gi inceputul secolului al XIV-lea, filigranul este plasat arbitrar, variabil. Treptat, marca J vl iqi fixeazd un loc, de reguld era plasati in centrul uneia din cele dou6 jum[t6!i a foii qi axa ei verticalE este in direclia verticalelor, de unde gi denumirea de filigran vertical. + [n general, bAnd se folosesc dou6 forme, concomitent de acelagi me$ter, sistematic filigranul se afl6 pe jumdtatea din stAnga a foii pentru una dintre forme qi pe jumltatea din dreapta pentru cealaltd formd. in anumite ldri exista obiceiul ca axul vertical al filigranului sI fie plasat pe direclia vdrgdturilor, de unde gi denumirea de filigran orizontal. Alte m[rci sunt aqezate in: centrul foii desficute; spre una din marginile acesteia; in col1. Importan{a filigranului. insugirea studiului filigranelor este deosebit de important6 atdt pentru istoric cdt gi pentru arhivist, filolog, critic al textelor, bibliolog in genere qi incunabulist in special, la fel gi pentru arheolog cdruia ii pune la indemind formele ustensilelor qi armelor din Evul Mediu, iconograf artizan etc. De asemenea, filigranele prezintd un interes deosebit qi ca produs al creafiei grafice populare. d) Contramarca Al6turi de filigranul principal (filigranul propriu-zis) exist6 qi un al doilea filigran (secundar), numit contramarcd, fixat pe sita metalicd a formei de fabricare a
  • 35. hdrtiei gi care, apoi, i$i las6 amprenta pe foaia de h6rtie. El se rispandeqte mai ales de Ia sfrrqitul secorurui ar XV-rea, dar modelere sunt murt mai vechi (sec. XIII _ inceputul sec' Xrv)' contramErcile cuprind adeseori o floare, alteori un animal (cum este' de exemplu, wlpea pentru fabrica din Bragov care insofeqte filigranul principal coroana cu rddrcini). De obicei insd contramarcile reprezentau iniliare. Din punct de vedere al semnificaliei, contramarca re2rezenta numele sau titlul proprietarului morii de h6rtie, ori numele megterului care lucra hdrtiasau denumirea locului unde se afla moara. in privinfa locului pe care se afld contramarca, trebuie spus c6 la inceput, daci filigranul era plasat pe prima jumdtate a foii de h6rtie, contramarca unna pe cealaltl jumitate' uneori - incepdnd cu secolul al Xvl-lea - contramar ca eraaproape lipitd de partea inferioara a filigranului ins5, de cele mai multe ori, era plasat6 intrwr . -'' ---- r-'vE!e urL un colt al formei de fabricare a h6rtiei. - IV. Fligranologia rom6neascl Lucr6rile romdneqti in domeniul Filigranologiei pot fi impirfite in dou[ categorii: in prima intrand studii speciale, aedicate diferitelor probleme filigranologice, iar in cea de-a doua, cercetdri qi edifii de texte in cadrul cErora se abordeazdproblema filigranelor ca unul din mijloacele de datarea textelor. cel dintai studiu din prima categorie, intitulat papru : charteia, Fabrice de papiru fn Transirvania, apafiindnd rui George Bari!, a apdrutla Braqov in 1g73. concomitent cu el s-a publicat articolul lui lon Barcianu, Despre moarq de hdrtie de la strugar (Braqov, 1s73). cel de-al treilea studiu apagineade asemene a iui George Bari! gi se refereara Fabrica de chartie mecanicd de ra Zerndsci (Bragov, rgg5). studiile de acest gen au incetat s5 mai apard pentru o bun6 perioadS de timp, ele fiind reluate abia in 1923 cand. Nicolae lorga scrie despre fabrica de h6rtie de l6nga cozia' Preocupdri similare au mai avut, in perioada interbelicr, yirgil Drdghiceanu (Fabrica de hdrtie de pe ort din satur Ruda, 1923); Ion Bianu {Despre moara de hdrtie, l92l; G.T. Bulat (gtiri noi asupra fabricii de hdrtie din oltenia, 1925); Gh' (Jngureanu (Fobrica de hdrtie a tui Gheorghe Asachi de la petrodava, 1933-1934); George loaniliu qi Nicolae costache gnaustra hdrtiei in Romdnia, 1934) qi Mihai Popescu (Fabricile de hdrtie ale lui Matei Basarab, 1937; Fabrici romdnesti de hdrtie, rg3g; Fabrici de hdrtie in Transilvania,lg40). Dintre numele celor care prin contribufiile lor s-au remarcat, in perioada postbelici' amintim pe: Gheorghe lonescu (contribuliuni la studiul tnceputurilor intrebuinldrii hdrtiei in cancelariile Yalahiei (fdrii Romdnesti) si Moldovei, l95l); Cr' simionescu (cdteva date in legdturd cu primelefabrici de hdrtie din lara noastrd, 1954); Buior surdu (Din istoricul manufacturilor din Transilvania in secolul al wIII-lea: Manufoctura de hdrtie de la Fdgdras, 1954); varerian popovici (inceputurile industriei hdrtiei din Mordova, 1955); Augustin Z.N. pop (un memoriu l I
  • 36. fabrica de hdrtie a lui G. Asachi, 1955); S. Goldenberg (Moara de hdrtie din Sibiu in secolul al XYIIJea, 1960); Ion Raica (Moara de hdrtie de la Strugari,196l); Paulian Popescu (Mdrcile de hdrtie filigranate pe manuscrisele slavone din mdndstirea Putna, 1962); D. Todericiu (Din istoria fobricdrii hdrtiei tn ldrile RomdneSti,lg62); Zsigmond Jako (Drumul tn viitor al literaturii Si cercetdrii istoriei tn Romdnia, 1962); Aurel Drdmboiu (De la piatrd la hdrtie,1964) q.a. in ceea ce priveqte cea de-a doua categorie de studii, prima cercetare 9i edifie romdneasc[ de texte in care se reproduc qi filigrane aparline lai Bogdan Petriceicu HaSdeu care, in Cuvente din bdtrdn (1878), prezintd gi reproduce 23 de filigrane (sec. XVI-XVD. Dintre alte contribufii amintim pe cele ale lui lon Bianu (Manuscriptul romdnesc de la 1632 al lui Eustratie logofitul, 1882); Grigore Tocilescu (Documente inedite privitoare la istoria romdnilor, 1883-1884); Ilarion PuScariu (Documente pentru limbd Si istorie, 1889); Ovid DensuSianu (Studii de fi.tologie romdnd, 1898); Nicolae lorga (Documentele romdneSti din Arhivele Bistrilei,!899-1900); Ioan Bogdan (Documente privitoare la rela[iile fdrii RomdneSti cu Brasovul Si cu fara Ungureascd in sec. XTt Si XVl,1905); Nicolae Drdganu (Doud manuscripte vechi: codicele Todorescu Si codicele Marlian, l9l4); I.A. Condrea (Psaltirea scheiand,I,lg16); Alexand.ru Rosetti (Letres roumains de lafin du XYf et du debut du XVIf siflcb tirlles des archives de Bistritza (Transylvanie), 1926); Cel mai $tefan PaSca (O tipdriturd munteand necunoscutd din secolul al XVII-lea. vechi ceaslov romdnesc,1939); Alexandru Iordan (Cerceteaz[ formatul unor tipdrituri rom6neqti din secolele XVI-XVIII qi filigranele acestoru, 1942); Mihail Guboglu (frateazd temeinic, in 1958, problematica filigranelor h0rtiei unor documente osmane din arhivele qi bibliotecile rom6negti); Z. Demeny; Darnian P. Bogdan q.a. Din cele prezerfiate mai sus se constatl c5 existl o valoroasd contribufie romflneasc6 la studiul filigranelor ) care prea bine poate fi tncadrat[ in circuitul de despre valori al Filigranologiei internalionale.
  • 37. f'r... l :I- i r 1' i Lr "L aa-.- - i ft, u-ir r /t ;'t utro."ij: i_ ,/ .'. BIBLIOLOGIA a_"' x { L,i4t;r:i 1,:.: "1 iB I. Definifie; Constituirea Bibliologiei ca qtiinfl Bibliotogia este qtiinla auxiliarl a istoriei care se ocupd cu studiul carlii ca fenomen al vielii social-culturale, trat6nd despre istoria, tehnica alc[tuirii, r5spdndirea qi conservarea c[(ii. Denumirea sa provine de la cuvintele greceqti biblion (carte) qi logos (vorbire, tratare). Termenul de Bibliologie a fost readus in circula{ie de cdtre Gabriel Peignot, in primii ani ai secolului al XIX-lea. in cadrul Bibliologiei exista mai multe diviziuni: 1. Istoria scrisului, a cdrlii manuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor, de la inceput p0n5 in zilele noastre, inclusiv material, tehnicd, ilustrafie. 2. Bibliografia, care se ocupl cu descrierea c6rlilor in scopul de a constitui liste, repertorii gi cataloage de cdr,ti. 3. Biblioteconomia, care se ocupd cu organizarea, clasificarea qi catalogarea ca(ilor qi funcfionarea bibliotecii, inclusiv conducerea lecturii, propaganda cit{ii" completarea qi organizarea fondului bibliotecii, igiena cdrlii. 4. Bibliotecografia, care realizeazd descrierea bibliotecilor din punct de vedere al construc{iilor gi instalaliilor localului de bibliotec[. Pentru prima dat6, Bibliografia a fost introdus[ in Europa ca disciplin[ de inv5![m0nt la Paris (1880), Gottingen (1886), apoi la Berlin, Moscova, Praga etc. Prima conferinfd internalionald. a specialiqtilor in domeniul carlii a avut loc la Bruxelles, in anul 1895. Cu aceastd ocazie a luat fiinfd, in capitala Belgiei, Institutul Internalionat de Bibliografie care a intocmit Repertoriul Bibliografic Universal. Sub egida aceluiagi institut apare Buletinul Institutului Interna[ional de Bibliografie din Bruxelles. in Rominia, un curs de Bibliografie s-a predat la Universitatea din Cluj, unde a avut loc in 1932 o conferin![ de Bibliografie GeneralS. Dintre contribufiile romineqti in domeniu amintim: I. Bianu, N. HodoS, D. Simionescu, Bibliografia Romdneascd Veche. 1508-1830 (I-IV, Bucuregti. I903-Da$; Gh. Adamescu, Contribu{ii la bibliografia romdneascd (3 vol., Bucureqti, 1921-1928); Andrei Veress, Bibliografia romdno-ungard (3 vol., Bucureqti, 1931-1935); N. Georgescu-Tistu, Bibliografia literard romdnd (Bucureqti, 1932); Barbu Theodorescu, Manualul bibliotecarului (Bucureqti, 1939), Istoria bibliografiei romdne (Bucuregti, 1945); V. Romanescu, Isroria unei cdrli (Bucureqti, 19aT; Biblioteca Academiei R.S.Romdnia. 1867-1967. Cartea centenarulzi (Bucureqti, 1968); Mircea Tomescu,Istoria cdr{ii romdneSti de la inceputuri pdnd ta 1918 (Bucuregti, 1968); C. Dima-Drdgan, Ex-libris. Bibliologie Si bibliofi.lie (Bucureqti, I 973) q.a. II. Din istoria clr{ii manuscrise qi tiplrite Trecerea de la comunicarea prin viu grai la cel scris a fecut necesar *; ca cunoqtinlele s5 fie analizate qi sistematizate. in antichitate papirusul a dat forma clasicd a cdfiii. Aceasta avea forma de rulou, scriindu-se pe longitudinalE. Banda de papirus se infiqura in jurul unei bucdli de lemn sau fildeq. Cel mai vechi rulou dateazd de pe la 2400 i. Hr. Cele mai lungi suluri aveau 40 de metri. Cea mai veche colec{ie a antichitSfii, de peste 500.000 de rulouri, era la Alexandria in Egipt. Se utilizau pentru scrisul in qcoli tlblile duble care
  • 38. in balamale, apoi tibli{ele s-au inlocuit cu foi de pergament qi astfel, in timpul Imperiului Roman, s-a constituit codexul, strImoqul cdr,tii de astdzt. in secolul al V-lea d. Hr. apare forma de carte gi necesitatea unei numerot[ri. A existat dragostea de carte sub forma bibliofiliei, const0nd in strdngerea manuscriselor foarte rare. Centrul a fost Alexandria (in Egipt), unde se alcdtuise chiar o listi a autorilor deveniti clasici. Tot aici au fost adunate zeci de manuscrise qi s-au deschis drumurile cercet[rii ptiinfifice. in Evul Mediu, in secolul al Vl-lea d. Hr., in lumea bizantind ia fiin![ "Universitatea" cu catedre greceqti gi latineqti. Un rol foarte important in produclia de carte l-au jucat mlnlstirile de la muntele Athos. in lumea bizantind, exista un intens comer| cu clr.ti. Carteabizantinl, este nou6 nu numai prin definifia codexului ci gi prin material. Este utilizat pergamentul care inlocuieqte papirusul. Pergamentul fiind un material utilizal nu numai pentru scris ci qi pentru pictat, cartea bizantind. devine o se prindeau adevdratl, operd de artd. in secolul al VIII-lea Occidentul se treze$te din nou cultural. Episcopiile qi mdnlstirile se mirginesc insl doar la scrisul qi copiatul de cdrli religioase. Este perioada palimpsestelor, rdzuindu-se multe manuscrise antice. Apar insd qi elemente noi: in perioada imperiului lui Carol cel Mare, arabii aduc hdrtia in Europa iar la Aachen (Aix de Chapelle) sunt create qcoli. Cartea medievalS este foarte scumpd, devine obiect de studiu qi formeazl tezaurul unor min[stiri qi feudali. in secolele XI-XI apar scrieri mdn6stireqti la Liege, Limoges, Koln, Canterbury, York, Monte Cassino. in secolul al XII-lea soarta c54ii se schimbS. Se cer acum cd(i specializate, se dezvoltd comer,tul cu cdrfi, apare nevoia de instruire, se infrin[eazd qcoli, arhive, universit[{i, cum sunt cele de la Bologna, Paris, Oxford, Cambridge q.a. In secolul al XIV-lea se creeaz[ universit[1i la Praga, Cracovia q.a. Se manifestd preocup[ri pentru qtiinfa carfii. Acum apare primul tratat asupra c[r{ii care cuprinde informalii bibliohlice. Cartea este de format mic, legatd in lemn imbrdcat in piele, scrisd mIrunt, cu sau frrd ornamente. Iau naqtere corporafii legate de carte numite librdrii. Scrisul era in limba latin[ dar se utiliza gi scrisul gotic carolingian pentru scrierea de lux. Universitatea coordona copierea ftrd greqeli a c[(ilor qi stabilea preful acestora. Comerlul de carte devine o profesiune in Franfa, Germania gi Italia. Se infiinleaz[ universit5fi-biblioteci la Paris, Navarra, Milano, Florenla, Siena i.a. in secolul al XV-lea, dup6 prdbugirea Constantinopolului (1453), se cautd din nou studiile greceqti. in acest sens, din apusul Europei pleac[ misiuni cornerciale care cumplrd manuscrise din Bizan!. Cu aceastd ocazie multe manuscrise grecegti ajung in Europa. Este descopeit tiparul. Acesta reprezintd o metod[ tehnic6 de reahzarc a cdrlii scrise gi de multiplicare a ei prin care s-a produs o intreag[ revolu{ie in istoria culturii universale. Unii susfin c[ tiparul ar fi fost inven{ia unui olandez, allii spun cf, un altul din Bruges, insd cei mai mulfi opteazd pentru Gutenberg. Johann Gutenberg inventeazd literele mobile de tipar, "minunea" cum a numit-o Ludovic al XII-lea. Acest procedeu se utiliza din secolul al XIV-lea pentru imprimarea c5(ilor de joc. Johann Gutenberg s-a n[scut LaMainz prin 1400 (m.1468). El a inventat literele mobile confecfionate mecanic din plumb, permildnd "culegerea" textului intr-un timp cu mult mai scurt decdt sculptarea unei matrife de tipar ca plnd atunci. Gutenberg gi-a organizat atelierul tipografic in trei secfii: turn[toria, ze[6ria qi imprimeria. Prima tiplritura a lui Gutenl"fo upu.. in anul 1445 dar din ea s-a pdstrat o singurd foaie. in 1456 s-a asociat cu diferite persoane qi a tipdrit Biblia cu 42 de linii. Este o carte de format mare din pergament, prima cu adevlrat tip[rita dar seamind cu un manuscris.
  • 39. apoi tipografii in alte oraqe din statele gerrnane qi din f[rile de Jos, la Roma (1465), Venefia (1469) 9i Paris (1470). Primele tip[rituri, de pdnd la 1500, se numesc incunabule (de la latinescul incunabulum : leagdn). La noi, incunabule se S-au deschis pdstreazd la Biblioteca Academiei Rom6ne (Bucureqti), Biblioteca Batthyaneum (Alba Iulia), Samuel Brrlkenthal (Sibiu) q.a. in secolul al XVI-lea s-a ridicat un mare maestru al tiparului. Este vorba de Aldo Manuzio (1449-1515) care, la Venefia, a imprimat texte provenite din antichitate qi a introdus formatul mic de carte. Litngd universitatea din Leyda a funclionat tipografia olandezului Lodewijk Elzevir {1540-1617) care a imprimat cursuri qi tratate universitare. in epoca modernl, in secolele XVII-XVIII, tiparul a inregistrat numeroase perfecliondri, dar dezvoltarea sa extraordinar6 este legatd de revolulia industrialS. in anul 1810 germanul Fr. Konig a inventat presa mecanic[. in Anglia este inventath rotativa (maqina de imprimat cu fefe cilindrice), prima fiind instalat[ in 1884 in tipografia ziarului londonez "The Times" (1000 de exemplare de ziar/orit). Tot in 1884, in S.U.A., era asamblatd prima maqini de cules mecanic, linotipul (line of type : linia de litere). ln S.U.A., in 1968, a fost construit primul linotip electronic numit liruotron. ln ultimele decenii ale secolului XX tehnica tipograficl a inregistrat progrese remarcabile, permildnd o creqtere extraordinar de mare a numdrului titlurilor de lucrlri li a tiraiului acestora. III. Scurt istoric al bibliotecilor * Cuvdntul bibliotec[ provine din greaca veche (biblion: carte, theke : dulap). Sensul inilial era acela de dulap (mobil6) pentru cdr,ti. Prin extindere, biblioteci inseamnd qi camera, sala in care se pdstreazd qi se citesc ca4ile. Acelaqi termen este intrebuingat qi pentru institufia de culturd in care se adun5, se organizeazd qi se pdstreazd fonduri de publicafii (cdr!i, reviste etc.) qi manuscrise pentru a fi folosite de cititori. Primele biblioteci iau naptere in antichitate, in Mesopotamia, unde t[blife de lut sunt pdstrate in temple sau in palatele despolilor. Termenul biblioteci a fost folosit pentru prima dat6 in sec. III. i. Hr. Biblioteca centralS de la Brussion din Alexandria, Sarapeion qi Muzeion cuprindea 500.000 de manuscrise. Primul bibliotecar a fost Demetrius din Phaleron. Biblioteca din Templul Sarapeion avea in frunte un savant pus de rege (Callimachos Eratosthenes). Biblioteca din Alexandria, cea rnai vestit[ a antichitd{ii, s-a mistuit in incendiul provocat de cucerirea Alexandriei de Iulius Caesar in anul 47 i. 1grr. Biblioteca din Pergam a fost dAruitd de Antonius, Cleopatrei. Ea a fost distrusdpafiial in 390, iar in 641 distrus6 complet de arabi. Au existat qi alte biblioteci vestite in antichitate: la Memphis, la Ninive (organizatd de regele Assurbanipal in sec. VII i. Hr.), la Babilon, la Susa,^Ierusalim, Pella (Macedonia), Atena (iniemeiat6 de Pisistrate in sec. vI. ?. Hr.). in Imperiul Roman cezx l-a ins6rcinat pe Varro s[ intemeieze o bibliotecd. Asinius Pollion aqeazb aceast[ bibliotecd pe muntele Aventin in anul 39 i. Hr. in vremea imp[ratului Traian funcfiona in Forum Biblioteca Ulpiana cu doud secfii de carte: greacl qi latin6. Exisiau, de asemenea, renumite biblioteci personale ca cele ale lui Varro, Atticus' Cicero q.a. in anul 354 d. Hr. ia fiinfd biblioteca din Constantinopoi rar in 465 Biblioteca Vaticanului. in Evul Mediu a existat o mare varietate de biblioteci: de curte (ale implrafilor, regilor, marilor seniori); clericale (papale; patriarhale-Alexandria,
  • 40. Antiohia, Ierusalim; episcopale; ale cardinalilor; mdndstiregti - Monte Cassino, Westminster, Muntele Sinai, Muntele Athos q.a.); ale colegiilor; ale universitAlilor. Bibliotecile m5ndstireqti aveau cele mai numeroase documente qi dispuneau de sdli speciale pentru pdstrarea cirfii, numite biblioteci. O valoroasi biblioteca s-a constituit la Aachen (Ia Curtea lui Carol cel Mare) qi alta in rdsdritul Europei, pe l6nga Catedrala Sf. Sofia din Kiev. O importantl bibliotecd era cea a lui Carol al V-lea (1334-86A), organizatl de Gilles Malet, care a redactat un catalog. Ea era ad[postitl la Luvru. A fost dus[ mai departe din iniliativa lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715), in timpul cf,rora apar custozii. in Ungaria,la Buda, in timpul regelui Matei Corvin (1458-1490), a luat fiinfd o bibliotecd regald., Carttina. Aceasta cuprindea valoroase colecfii de codice qi carte tipSrit[ insd a fbst distrusd in 1526, dup[ Mohacs, de armatele otomane. Dintre bibliotecile universitare menfiondm pe cele de la Paris (Sorbona-1253); Oxford (1300), Praga (1348), Cracovia (1364), Heidelberg (Germania - 1386) q.a. La inceputurile epocii modeme apar bibliotecile personale ale marilor cirturari ai vremii. Asemenea biblioteci au fost Laurentziana (Florenla), care s-a niscut prin donalia lui Nicolo Nicoli gi a devenit publicd din 1571; Marciano (Venefia), intemeiatd de Francesco Petrarca; Ambrosiana (Milano), infiinfati de Carol Borrom,g in sec. XVI q.a. in secolul al XVI-lea apar bibliotecile municipale ce confin cAteva raritdli: cea din Berlin avea un evangheliar din secolul al VIII-lea; cea din Dresda avea un calendar mexican din piele de om q.a. Au existat qi biblioteci ale marilor oameni politici: Richelieu, Mazarin, Colbert q.a. In epoca modernfl, dupl revolutia francezd de la 1789, apar Biblioteci Na{ionale. Prima este cea din Paris. in 1802 ia fiinf[ la Washington Biblioteca Congresului (Library of Congres), Biblioteca Nafionald a SUA, astdzi cea mai mare din lume. in 1861 ia fiinf[ la Moscova Biblioteca Na]ionald. in zilele noastre releaua de biblioteci a atins o densitate nemaiint0lnitd. * IV. Biliografia Bibliogra{ia (gr. biblion carte, graphe : descriere) este ramura Bibliografiei care se ocupd cu descrierea, aprecierea, sistematizarea gi rdspdndirea publicaliilor in scopul folosirii lor de cdtre cititori. Cu acelaqi termen sunt denumite gi: o list5 a scrierilor care se referd la o anumit[ problemS; materialul informativ asupra unei probleme; totalitatea operelor unui autor. Bibliografia are, de asemenea, sensul de carte care cuprinde repertorii bibliografice; list6, publicafie (periodicl) care cuprinde titluri recent apErute. Bibliografia este de mai multe feluri: generald sau speciali, : nafional[, analitic6, selectivI, pe tem6, de recomandare, ascuns[, deschis6, cumulativ[, retrospectiva qi de bibliografii. Elementele bibliografice principale sunt: numele qi prenumele autorului (autorilor); titlul ?ntreg al c64ii (inclusiv subtitlul); locul aparifiei; editura;^anul de aparifie (uneori qi luna); numdrul volumului sau edilia (daca este cazul). ln cazul periodicului mai cuprinde: anul calendaristic qi de aparilie, num[ru], paginile intre care se g[seqte materialul respectiv. Bibliografia mai cuprinde uneori scurte rezwate pentru o informafie mai exactd asupra confinutului, informalii despre locul unde se pdstreaz| unele exemplare, despre modul de dispunere a textului in pagin[, ilustra{ia de carte, ornamentalia ei etc. Sensul mai vechi al termenului era diferit, el referindu-se la activitatea copiqtilor, de copiere (grafiere a clr,tii). Primul catalog cunoscut a fost alcltuit in antichitate, la Alexandria, in Egipt. Prima lucrare bibliografic[ cu caracter general este Bibliotheca (Jniversalis a lui Konrad Gesner (Zunch, 1545-1555). Abia in secolul al XVII-lea
  • 41. bibliografie inseamn[ list6 de cdrfi, acum un secol devenind disciplind care sistematizeazd. toate cunoqtintele despre carte. incepdnd din 1895 - de la conferinla bibliografic[ interna{ional[ de la Bruxelles - qi pin6 astdzi, Bibliografia s-a constituit ca o importantd gtiinf[ a c6{ii. La noi, la inceputul secolului XX, sub egida Academiei RomAne sunt publicate primele volume din Bibliografia Romdneascd Veche qi Revista bibliograJicd (incep6nd din 1903) Si activeazd, bibliografi ca lon Bianu, Nerva HodoS,Ilarie Chendi q.a. ln perioada interbelic[, Bibliografia devine obiect de studiu in inv6![rn6ntul superior rominesc. Dintre bibliografii care se afirmi ii amintim pe Gh. Adamescu, N" Georgescu-Tistu, Barbu Theodorescu $.a.in ultimele decenii au fost puse bazele Bibliografiei curente qi s-au dezvoltat celelalte tipuri bibliografice. in domeniul istoriei cea mai mare realizare r[mdne Bibliografia Istoricd a Romdniei, o bibliografie curentd intocmitd de Institutul de istorie din Cluj (I-VII, 1970-1990). * V. Biblioteconomia Biblioteconomia este o ramurd importanti a Bibliologiei care studiazd ganizarea qi funcfionarea bibliotecilor. or La intrarea in bibliotecd fiecare carte este inregistrat[ (trecutl in registrul de intrare gi eviden![) qi catalogat[ (pe sistem de fiqd mobild in care se gdsesc toate datele bibliografice esenfiale qi cota). Fiqele mobile alcdtuiesc cataloagele sau figierele. Cele mai cunoscute sunt cataloagele alfabetice gi pe materii. Cataloagele pot fi: generale (cuprind toate fiqele mobile ale cdrlilor qi colecliilor, ordonate alfabetic) sau speciale (cuprind fiqele anumitor colecfii). Cataloagele topografice cuprind fiqele in ordinea situdrii cdr{ilor in depozit. Existi apoi cataloage alcdtuite in func{ie de categoriile de cititori c[rora li se adreseazl (copii, gcolari, tineret, cercetdtor etc.) Catalogul alfabetic este cel mai important instrument al unei biblioteci, deoarece el reflecti toate fondurile de publica{ii ale acesteia. Locul de pdstrare a c64ilor - depozitul - trebuie si indeplineasc6 anumite condifii: sd fie izolat termic, impotriva umiditIlii gi a razelor solare; sd aibd instala{ii corespunzitoare pentru aer uscat, temperaturi constantd etc. Cl[direa bibliotecii mai cuprinde: sdli de cataloage, de lecturd, birourile de lucru ale personalului, sala de conferinle, laboratoare,le gdtorie etc. Cartea trece prin mai multe servicii specializate: Serviciul de completare a fondurilor de publica{ii, unde cartea este trecut[ in Registrul inventar qi qtampilatS in anumite locuri; Serviciul de clasificare Si catalogare,tmrde cartea primeqte indicele de clasificare. Tot aici sunt intocmite fiqele descriptive (bibliografice), care se introduc apoi in figierele bibliotecii. Marile biblioteci dispun de Serviciul bibliogra/ic; Seryiciul de informare pi documentare; Serviciul schimb interbibliotecqr pi internalional; Coleclii speciale; Sec{ie de imprumut; laboratoare de restaurare; legdtorie; ateliere de multiplicare. Progresele remarcabile inregistrate in ultimul timp de Biblioteconornie impun cu necesitate o perfeclionare continuf, a personalului bibliotecii (bibliotecari qi bibliografi). * istoria clr{ii in flrile Romf,ne jn6.prtul scrisului slavon dateazd din secolul al X-lea, a$a cum o atestd inscripliile f Vl).nin de la Bucov qi Basarabi-Murfatlar. S-au plstrat numeroase manuscrise care dateazd, din secolul al XIII-lea scrise, dupd pdrerea unor cercet[tori, in fdrile noastre:
  • 42. Tetraevanghelul (de la Putna), Apostolul (scris de diacul $tefan), Octoihul de la Caransebe$, fragmente dintr-un Tetraevangheliar descoperit la Braqov-Rflgnov (secolul XIII sau XIV). Num[rul manuscriselor slave a crescut apoi in secolul al XIVlea: Prologul bisericii Sf. Nicolae din $cheii Brasovului, un Tipic (azi la Ujgorod) g.a. Aceste manuscrise slave, copiate qi difuzate in fdrile noastre, in secolele XIII-XIV, infirmd vechea plrere a istoriografiei rom6ne, potrivit cdreia cultura romind ?n limba slavon[, in secolele XV-XVI, ar fi o simpl6 continuare a culturii bulgare de limb[ slav5, p[trunsd prin clrturarii bulgari refugiafi la nord de Dun5re dupl caderea ldrii lor sub stdp6nire otoman[. in ceea ce priveqte literatura religioasd a secolului al XV-lea il amintim, pentru inceput, pe Sfintul Nicodim de la Tismana autorul unui Tetraevangheliar copiat in 1404-1405 qi a doud scrisori adresate patriarhului Eftimie al Tirnovei. O altd lucrare original[ din Jara Romdneascd se datoreaz[ monahului Filotei de la Cozia, fostul sfetnic al lui Mircea cel Bdtrdn, logofitul Filos. El este autorul aqa numitelor ,,pripeale", scurte texte imnografice. In Moldova, prima scriere original6 cunoscutd a fost Mucenicia sfdntului Si sldvitului mucenic loan cel Nou.Multb. vreme s-a acreditat in istoriografia romdneascd pdrerea cd aceastd lucrare ar fi fost scris[ de inv[{atul Grigorie famblac (dupd unii vlah din Tdrnovo), in anul !402,la Suceava. Cercetdri mai recente au atdtat cf, autorul este un "Grigorie monah qi presbiter in marea biseric[ a Moldovlahiei", deci un romdn. C6tre sffirqitul secolului al XV-lea, consemnim o noud lucrare original[ in Moldova: Scrisoarea episcopului Vasile al Romanului cdtre mitropolitul Gherontie al Moscovei, din 1484. in privinla lucrdrilor istorice din secolul ai XVI-lea din Moldova, cea mai important[ - scris[ la mdn5stirea Putna - se intituleazd, Povestire pe scurt despre domnii Moldovei sau Letopiselul de la Putna, cu doud variante, am0ndoud din timpul lui gtefrni{a (1517-1527).Prima variantd expune faptele petrecute intre 1359 qi 1526 iar a doua de la 1359Ia 1518. Se cuvin a fi amintite Cronicile scrise in limba slavd de episcopii Macarie al Romanului, Eftimie al Rdddu{ilor qi de cdlugdrul Azarie. Macarie scrie din porunca lui Petru Rareg, relatdnd faptele petrecute dup[ moartea lui $tefan cel Mare. O primd variantd mergea pdn[ la 1542, alta pdnd in 1551. Eftimie continul cronica din porunca lui Alexandru Lipuqneanu, exprimdnd faptele petrecute intre anii 1541 qi 1554. Azarie a continuat din indemnul lui Petru $chiopul, expunAnd evenimentele cuprinse intre anii 1551 qi 1574.La cererea lui Alexandru Llpuqneanu. cdlugdrul Isaia a alcdtuit prima colecfie de cronici moldovenegti, la m[n[stirea Slatina, in anul 1561. in ceea ce priveqte fara Rom6neascd, prima cronicl a fost scrisf, abia la inceputul secolului al XVI-lea dar qi aceasta de un strlin. Este vorba de lucrarea istorico-hagiografici Via{a Si traiul Sfintiei Sale pdrintelui nostru Nifon Patriarhul farigradulzi, scrisd de Gavriil, protul Muntelui Athos, din indemnul lui Neagoe Basarab. Cel mai vechi text romAnesc cunoscut il constituie scrisoarea lui NeacSu din Cdmpulung cdtre judele Braqovului, Hans Benkner, din 1521. Cele mai vechi copii dupd traducerile romdneqti ale Sfintei Scripturi sr;r;rt Codicele Voronefean, descopeit in 1871 la Vorone!; Psaltirea Scheiand, provenit[ din biblioteca lui Sturza Scheianu; Psaltirea Voroneleand, descoperitd in 1882 la Vorone! (incompletd) qi Psaltirea Hurmuzaki, donatf, Academiei de Eudoxiu Hurmuzaki, inifiatorul colecliei care ii poart6 numele. in a doua jum[tate a secolului al XVI-lea, constatim cd se copiau manuscrise romfinegti gi in lara Romdneascd. Grdmiticul Radu din Mdniceqti (litnglt Rogiorii de Vede) copia un Tetraevanghel in 1574 din dispozifia lui Petru Cercel, aflat atunci in exil in insula Rhodos. in Transilvania. la Bragov, dascblul Vasile de la biserica Sf. Nicolae copia in romdneqte, in 1616, p5rli din Biblie. 6
  • 43. Din secolul al XVII-lea s-au p[strat 45 de nume de copiqti in centre rnanf,stireqti. De exemplu, Ia Rdmnicu V0lcea a existat o qcoald de copiqti, dintre care il amintim pe Ion Rfiniceanu; la Horezu pe Rafail Monahul; la minlstirea Neamf pe Grigoraq q.a. in Transilvania nu au existat copiqti, asistdm la o circula[ie a copigtilor rnoldoveni qi munteni. lntroducerea tiparului s-a produs in primul deceniu al secolului al XVI-lea, la aproximativ 60 de ani de la invenlia lui Johannes Gutenberg, la aproximativ dou[ decenii de la tip6rirea primelor c[r!i in limba slavond qi la numai 8 ani dup[ perioada incunabulelor. infiingarea tipografiei in lara Romdneascd., atreia in care s-au imprimat cirli slave ortodoxe, nu era int0mpldtoare. Radu cel Mare avea nevoie de o tipografie de c64i in limba slav[ pentru bisericile din lara sa, dar qi pentru celelalte Biserici ortodoxe care foloseau limba slavonl in cult. Prima carte tipdrit[ de ieromonahul Macarie gi totodatd prima carte tipdrit6 la noi este Liturghierul din 1508. Tipltrirea s-a ?nceput in timpul domniei lui Radu cel Mare (1495- aprilie 1508) - deci prin 1507 - qi s-a isprlvit sub Mihnea cel Rdu (aprilie 1508 - octombrie 1509),la 10 noiembrie 1508. Este o carte de formatmic, de 128 foi. Este prima edifie a acestei cdrli de cult. Prima edilie in limba greac[ a apdrut abiain 7526 la Venefia. A doua carte imprimatd de Macarie in fara Rom0neasc[ a fost Octoihul (Osmoglasnicul), tip[ritd la 26 augtst 1510, in timpul domniei lui Vl[du1 (15101512). A treia carte este Tetraevanghelul ce s-a tipdrit in primul an de domnie a lui Neagoe Basarab, la 25 iunie 1512. in privinla locului tip[ririi celor trei cdr{i, majoritatea cercetdtorilor sunt de pdrere cd este Tdrgoviqtea (mdndstirea Dealu). Activitatea tipografic6 a Jdrii Romdneqti a fost reluat[ in timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545), prin Dimitrie Liubavici. Acesta era sArb, fiul unui tipograf de la mdn[stirea Gorajde din He4egovina. El a fost probabil chemat de domn in 1544 aducdnd cu el qi pe colaboratorul siu Moise gi matri{ele cu care a tumat literele. Deci este vorba de o tipografie particulard, nu a domnitorului sau a Bisericii. La 10 ianuarie 1545, c[lugarul Moise isprivea de tipdrit un Moltivelnic slavon, cu tnatrilele lui Dimitrie Liubavici, la Tirgoviqte. in I 547,intimpul-lui Mircea Ciobanul (1545-1552) s-a terminat tip[rirea la TArgoviqte a unui Apostol. in tiparnifa sa s-au mai tiplrit un Minei qi un Tetraevanghel (1546-1551), acesta din urmh fiind o comandl pentru Moldova. O alta tipografie a funclionat in secolul al XVI-lea la Bucureqti. Multd vreme s-a considerat.a p.1*u tiparnild bucureqtean[ a luat fiinfE abia in ultimul sfert al secolului al XVII-lea, odat[ cu tipdrirea cdgii Cheia inyelesului, in 1678" Cercet[rile mai noi au demonstrat c6, incepdnd cu anul 1573, un ieromonah cu numele Lavrentie qi ucenicul sdu au lucrat in tipografia de la Bucureqti. fn 1582, ei au tipdrit un Tetraevanghel, in dou[ edifii, precum qi o Psaltire. Ei au lucrat cu sprijinul domnului Alexandru II Mircea (1568-1577) qi al mitropolitului Eftimie. Cel mai de seam6 reprezentant al activitdlii tipografice din Jlrile Romdne a fost diaconul Coresi. Originar din Tirgoviqte, el a inv[lat meqtequgul tiparului in atelierul ld Dimitrie Liubavici. Dupa ce in 1557-1558 a tipdrit la T6rgoviqte un Triodpenticostar, in cursul anului 1559 a trecut munlii, stabilindu-se la Braqov. Cu aceasta, gf,sit activitatea tipografiei din Tdrgoviqte a incetat pentru aproape 90 de ani. Coresi a la Braqov un teren prielnic pentru imprimarea de cdrli in limba romdna pentru c[ in Transiivania ele circulau de mai multi vreme qi aici tradilia slavon[ nu era atdt de putemic6 cum era in cele dou6 !6ri extracarpatice. in 1560-i561 aapdrut o primd carte iomdneascd, Tetraevanghelul. Editorul a fost Hans Benkner. Pentru c[ nu prea a avut in cdutare in Jara Romflniasc[ qi Moldova, unde tradilia slavon[ era mai puternicd,
  • 44. 1562 este ripirit6 o edilie slavond a acestuia. in 1566 este tip6rit un Apostol in romdnegte. Cu Pravila Sfin;ilor Pdrin{i se incheie prima perioadd din activitatea lui Coresi la Braqov, aceea a asocierii cu Hans Benkner. Dupd moartea acestuia (1565), Coresi s-a asociat cu nobilul maghiar Forro Miklos. Mai t6rziu va deveni editor pe cont propriu. Ultima carte tipdrit6 de Coresi - qi in acelaqi timp cea mai importanti dintre toate - a fost Evanghitia cu invdldturd sau Cazania, datdla tipar in 1580 qi ispr6vitl ?n 1581. Numaru-l tipdriturilor coresiene nu e stabilit definitiv. inoice caz, sunt peste 25, ceea ce reprezintf, mai mult de jumdtate din intreaga produc{ie de carte - in timbite slavond qi rom0n6 - din secolul al XVI-lea (peste 1 1.000 de pagini)' in secolul al XVII-lea se pune capdt monopolului c[(ilor bisericeqti. Apar cdrfi cu confinut logic: Bucoavna de ia Alba lulia, Divanullui Dimitrie Cantemir q.a. Cartea bisericeasc[ sufer[ modificdri, ea incepe sd capete un conlinut militant, a$a cum a fost Cazania lui Varlaam, un dar al limbii rom6neqti, ce a fost tip5rit6 qi retiparit6 de 17 ori" in secolul al XVII-lea se produce rdsp6ndirea tiparului ;i a centrelor de tip[rire. Dacd in secolul al XVI-lea 80% din produc{ia de carte o delinea Transilvania, in secolul al XVII-lea pe primul loc a fost lara RomAneasc[. Aici cea mai important[ pondere o aveau Bucureqtiul qi Snagovui (75%). Se produce o diversitate in arta grafrcd reprezentatii de litere gi ornamente foarte variate. Creqte tirajul c[rlilor 9i se iiversifica patronajul de carte, in care cel domnesc a avut un ro1 important' Se intensific6 circulalia de carte. Astfel, cartea din Jara Romdneascd qi Moldova este tot mai mult prezentd, in Transilvania. Din secolul al XVII-lea cartea este foarte accesibil[, se r[spandeqte in randul unor paturi sociale mai largi. in secolul ui XVtti-tea se schimbd rolul carfii in societatea romdneasci. Se Se menline in continuare locul dominat al Jdrii Romaneqti in producfia de carte' schimbl produce laicizarea treptata a tiparului, cartea laic[ devine predominu"l5..S. rolul social al c[(ii, ie inmulleqte numdrul celor care qtiu s[ citeascd. Incep s[ fie apar tipdrite manuale qcolare, cdrfi de lectur[, calendare. Se intemeiazdtipogtafii noi, primete cirli ce deschid qirul emancipirii nalionale promovate de corifeii $colii Ardelene. incurajati Ascensiunea tiparului nu a continuat insd cum ar fi trebuit, nu a fost dezvoltarea scrisului (sec. producfia de carte, dar au fost qi domni care au sprijinit XV11-XVUI). De numele lui Matei Basarab (1632-1654) se leag[ reintroducerea qi s-a publicat tiparutui in Tara Romdneasca. in vremea sa sunt scrise primele istorii iiarrirrrra legii. in timpul domniei sale existau in Jara Romineascd patru tiparnile iar dou[ in caie au fostieal izate )3 de cdrli din care 12 sunt slavoneqti qi 9 romdneqti, a fost o adevlrat[ (1688-1114) sunt slavo-romane. Epoca lui Constantin Brdncoveanu Nicolae Iorga' in vremea sa au funcfionat cinci "monarhie culturald", cum a numit-o qi Bucureqti' Ocrotitor al tiparnile la Snagov, Episcopia Buzdu, Rdmnic, iargoviqte in celelalte ortodoxiei, constantin Brancoveanu a incurajat infiinfarea de tipografii Liturghfer qi un Ceaslov teritorii locuite de romdni; in 1701, la Snagov erau tiparite un prirna tipografie in dou[ limbi, greacd qi arabd, destinate bisericii din Arabia;in !706, rar Psaltirea atabd purta pe spatele arabd de la Alep erar'ealizat[cu efort romanesc c[rturar qi fbii de titlu stema J6rii Romaneqti. in timpul s[u a activat Antim lvireanul, purtdnd numele laic de Andrei' el stipograf de talie europeana. Originar din Georgia, un talent de exceplie, bun a stabilit in 1688 1abr.cu."qti. Mitropolitul Antim a fost multor limbi str[ine' qi cunoscdtor al picturii, artei giafice, sculpturii a mai - i, Moldova, Vorilu Luiu Q$a-rc4 a iost un mare sprijinitor al producliei de Movila din Kiev' cafi;. in acest sens, domnul moldovean a cerut ajutorul lui Petru gravor llia' Aceasta tipamif[ a fost care i-a trimis o tifografie intreag[ qi pe meqterul
  • 45. Iaqi s-au instalat6 la Iaqi, la mandstirea Trei lerarhi. in tipografia de la Trei Ierarhi din tip[rit sub domnia lui vasile Lupu cinci c[r!i romaneqti qi o singur[ carte s1avon6. '' in aceeaqi vreme, pentru propagarea inviff,turilor reformate printre romdnii din Transilvania, era r"r,oi. de ci4i-de cult in limba rom6n6. in acest scop, principele numai Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a adus din Jara Romaneascd nu literele necesare dar qi tipografii de trebuinfa. Astfel, la Alba lulia, ia fiin!6 o numai tipografie. Aici s-a tipirit taiehismul calvinizant (1640) care s-a rdsp6ndit nu in Transilvania, ci qi in Jara Rom6neasc6' in secolul al XIX-lea, produclia de carte a cunoscut o mare dezvoltare in Principatele Romdne. De exemplu, in Moldova s-au tip[rit cca' 6400 de volume' 500 de tndeosebi la Iagi, iar in Jara Rom6neascd', Magazin istoric pentru Dacia avea abonali. rt. I VUrbi, istoria bihliotecii in flrile Romflne M-rturisirile lui l-uca Hirscher reprezint[ dovada ci se realizau, incd de la 1580, imprumuturi de c6r!i. Nicolae Costin face prima menfiune in legdturd cu existenJa orrii uiblioteci in Moldova, la cotnari, in vremea lui Despot voda (1561-1563)' In lvireanul infiinleazd o lara Rom6neasc[, ta sf6rqitul secolului al XVII-lea, Antim o bibliotecd trebuia s[ aibi un biblioteca la m6ndstirea Antim. in conceplia sa, caracter mult mai amplu decdt o simpld bibliotecd mindstireascS. Mitropolitul Ungrovlahiei a donat o serie de c64i mdnSstirii Antim qi a l[sat relat[ri despre imirumuturile de cdrli. Din secolele XVII-XVIII dateazd primele preocupdri de stolnicului organizare modem[ a bibliotecilor. Remarcabild a fost biblioteca luAnd contact cu Cinstantin Cantacuzino. Marele cdrturar muntean a c[litorit mult, sa bibliotecile moderne. S-a intors de la Padova cu o bogat[ coleclie de c[r!i, malea pe cotor un numlr preocupare fiind achizifiile de carte. in biblioteca sa c64ile aveau mai avut de inregistrare gi erau aqezate in raft dupi format. Biblioteci personale au Gabriel Bethlen dar qi Luca eetru gctriopul, Dimitril Cantemir, Matei Basarab, de exemplu' Stroici, Ureche, Milescu, Costineqtii, Ndsturel- Biblioteci qcolare existau, pe cele la Cotnari, Trei Ierarhi, Sf. Sava. Dintre bibliotecile mdn[stireqti le amintim de carfi) qi de la cernica, c6lddruqani, v6c6reqti, vorone!, M[rgineni (avea 500 titlul qi Hurezi (avea un catalog, intocmit pela 1791, ce cuprindea numele autorului, un scurt rezumat). -'i" Transilvania primele biblioteci apar pe l6ng[ ordinele bisericeqti benedictine. In un fond extraordinar secolul al XIIIlea apar biblioteci cisterciene care dispuneau de dominicane foarte de mare de carte. Tot din secolul al XIII-lea intalnim biblioteci trei biblioteci dominicane: bogate in teologie scolastic[ qi literaturd religioasd. Existau slli de laEraqor, Sibiu qiCluj. in u doou jumdtate a secolului al XV-1ea se creeazd formate aici il bibliotlci. Rpar bibliotecile capitlurilor. Gradul cel mai inalt al qcolilor de bibliotecat la biserica aveau cele de 1a Cenad qi Alba Iulia. in 1419 apare postul se aflau cdr-ti ce episcopiei capitlului din oradea. in biblioteca de la oradea XIV-lea se fbrmeaz[ al apa(ineau tuturor ramurilor studiului. incep6nd cu secolul al XV-lea preolii s[teqti iqi creeazl UiUtioteci parohiale. De la sfhrqitul secolului un tittior""i per.ooale. De la mijlocul secolului al XVI-lea bibliotecile personale iau drept distruse qi folosite deosebit av6nt. tn perioada Rlformei cd4ile au fost risipite, al XVI-lea se infiin{eaz[ material de legat, impachetat etc. La mijlocul secolului au rnarii biblioteci ale colegiiior protestante. Din secolul al XVI-lea, biblioteci "ra.trrurii, profesorii. in secolul al XVII-lea, podoabele unor dregatori, nobilii, t)' in 1798 le reprezentau codiceie medievale (Gabriel Bethlen, Gh- Rakoczi biblioteci 9
  • 46. a luat fiin![ Biblioteca Batthyaneum,la Alba Iulia, fondat[ de episcopul Batthy<ny Ign<c, in care sunt pdstrate astdzi 568 de incunabule, multe manuscrise medievale O-atana din secolele IX-XMII, printre care vestitul ,,Codex aureus" ' O importanti coleclie de cdrli a avut Samuel Brukenthal (1721-1303). Bogat[ in manuscrise medievale, indeosebi codice de provenienfi transilvdnean6, colecfia se pdstreaz6 in Biblioteoa Brukenthal din Sibiu. O valoroasd bibliotec[ personald, ce cuprindea numeroase incunabule, a avut Si Samuel Telelry. secolul al XIX-lea se pun bazele organizdrli qtiinlifice a bibliotecilor. In 1838 Vasile Pop elaboreazd prima lucrare sistematizati. tn Moldova, Gheorghe Asachi - in revista Albina romdneascd - utilizeazd pentru prima datd termenul de bibliografie. in 1841 sunt alcltuite pentru prima datd cataloage la Academia Mih6ilean6 din Iaqi. i" urr"f 1870 se incheie etapa de inceput a bibiioteconomiei. in 1867 a luat fiin!6 pe 10ng[ Societatea Academicd Romdnd o bibliotecS, devenit[, in Ig7g, Biblioteca Acaderniei Romdne. Contribu{ii importante au avut Bogdan petriceicu HaEdeu qi Alexandru Odobescu. Bogdan Petriceicu Haqdeu a elaborat un proiect de organizare qi completare a fondurilor bibliotecii, a ardtat rolul social al a orgaruzatcataloagele pebaze moderne gi a introdus termenul de bibliologie. "a4ii, Alexandru Odobescu a pus bazele gtiinlifice aie bibliotecilor. El a fost organizator al bibliotecii Academiei iomine, membru apoi secretar al acesteia, a redactat Din a cataloage, a ldrgit fondul prin donafii, a precizat termenii qi a scris bibliografii. publice, se fac donafii de c[tre doua jumatate a secolului al XIX-lea apar biblioteci marii oameni politici qi scriitori (Mihail Kog[lniceanu, Alexandru Odobescu q.a.), qi se Biblioteca Acidemiei Romdne devine un institut de cercetare a Bibliologiei qeeazdbiblioteci universitare la Bucureqti, Iaqi qi Cluj' in t0
  • 47. g"*{ {*,th^L a{r "lr:4frrcaI A<LLu/g J :,4$*. srcrLocRArIA (sFRAcrsrrcAlr # tb xr %1 5 I. Definifie; Constituirea Sigilograliei ca qtiin,tl Sigilografra sau Sfragisfica (din latinescul sigillum, grecescul sfrasts = pecete) este qtiin{a auxiliar6 a istoriei care se ocupE cu studiul metodic al sigiliilor, element important care inchide qi garanteazl integritatea gi autenticitatea expediliilor (scrisori, acte etc.) qi afirmd posesia unui bun. Jean Roman (Manuel de sigilographie frangaise, Paris, l9l2) definegte sigiliul ca fiind ,,un obiect tn general lenticular, de metal sau de c,eard, uneori acoperit cu h6rtie, aplicat sau atimat la un act public sau particular gi care dovedegte aprobarea sau participarea celui a cdrui figurq emblemd sau nume il poart5". El a devenit integrat actului. Sigilografia se ocup6 de urma l6sat5 de tiparul sigilar (impresiune, amprentS, imprentii). Instrumentului i se spune tipar (typarium), matrice (matrix) sau peceatric. Cele mai vechi gi r6sp&rdik matrice au fost inelele. Se intrebuinfau gi pietrele antice gravate (geme, uneori qi camee) care sunt foarte c6utate astizi. Sigiliile au apdrut in epoca anticE din necesitatea autentific6fii actelor. Erau folosite atit de oficialit6li cdt gi de persoane particulare. Cu acelagi scop au fost utilizate qi in Evul Mediu dar, in aceastE perioadE, eie reprezentau gi un semn al demnitiilii. in Bizur! gi in Apusul Europei, in perioada merovingianii, sigiliul era un semn de validare a actului, de tnt6rire a con{inutului lui. Din secolul al XIJea devine unicul semn de validare. Sigiliul este utilizat drept m6rturie, il reprezintii pe titular. Din secolul al D(-lea il intrebuinleaz6 clericii iar din secolul al )Olea il folosesc ai laicii. Din secolul al )flI-lea utilizarca lui se generalizazI. Din secolul al XIIIJea, numai simpla prezenli a sigiliului era o dovad[ pentru orice activitate de uz curent. SigiloErafia s-a dezvoltat ca disciplind in cadrul Diplomaticii, ca o parte componenti a acesteia. Problemele Sigilografiei au fost dezb6tute de Jean Mabillon in lucrarea De re diplomatica libri W (1681). Autorul atrdgea atenfia asupra importan{ei sigiliilor in critica diplomatic['qi alc[tuia o prim[ listi a sigiliilor regilor Frantei. Fondatorul Sigilogpfiei ca gtiinfn este insd J.M. Heidneck (Heinecke), aator al lucririi intifulate De veteibus Germanoram aliarumque nationum ,.... sigillis (Frankftrt Leipzig, 1709, ed. 2, 1719). Dup[ aceea, Sigilografia a intrat in domeniul cercet[rilor curente gi au aplrut mai multe lucr5ri de teorie, dar mai numeroase sunt cele speciale. Manualele cele mai folosite azi sunt ale lui Theodor Ilgen (Sphragistik, Leipng L912, Grundriss der Geschichtswissenschaft de A. Meister), Jean Roman (Manuel de sigilographie franqaise, Paris, l9l2) Si Wilhebn Ewald (Sigelleunde, Miinchen - Berlin, 1914, Handbuch der Mttelalterlichen und Neuren Geschichte, de Below - Meinecke). - Dintre contribuliile rom&leqti in domeniul Sigilografiei amintim pe cele aparfindnd lui loan Bogdan, Documente privitoare la relaliile fdrii RomdneSti cu Brasovul Si cu lma Ungureascd tn sec. XY si XIU (1, Bucureqti, 1905); Y.A. Urechia, Sigiliul tdrgului Pietrei judelul Neamfl. Notild istoricd @ucuregti, 1889); C. Moisil, Bule de aur sigilare de lAdomnii fdrii RomdneSti Si ai Moldovei @ucuregi,1924-1926); Emil Ydrtosu, Despre dreptul de sigilii @ucuregi, 1960) S.a.; Aurelian Sacerdoyeanu, Sigiliul domnesc gi stema ldrii. Conceptul de unitote a poporului romdn pe care il re/lectd gi rolul avut informarea ideii de unire @ucuregti, 1969); Maria Dogaru, Sigilii
  • 48. ordgenefti tn epoca modernd gi contemporand @uoxegti, 1978) Si Colecyiile de matrice sigilare ale Arhivelor Statului @ucureqti, 1984) etc. II. Domeniul de cercetare L) Materia sigiliilor IMateria din sare se confectiona matricea era durE: aur, a4gint, o!el, bronz, arama fildeq, os, plumb gi piefre prefioase (agatq rubinul, cornalina) g.a. Calitatea materiei depindea de rangul ierarhic gi de starea materiald a persoanei respective. Gravarea figurii pe matrice se fdcea in adincime (en creux, intaille) pentru metdl sau cear[ sau in relief c6nd se intrebuinfa tugul. Amprenta reprezintil urma ob{inut6 cu ajutorul mafticei. Ea poate fi de hei feluri: l. in metaL Sigiliile ln metal se nurnesc bule (bullae). Ele rczulti prin strdngerea unei sfere de metal intre douE matrice. Se utiliza de obicei, pentu confeotionarea lor aurul, argintul qi mai ales plumbul. Bulele de aur sunt caracteristice cancelariei bizantine. Cele mai vechi sunt bulele sferice gi din aur masiv. Mai t6rziu sg alc5tuiau din doui foife alIturate gi sudate. Bulele de plumb au fost ntilizats de cancelaria papald gi de alte cancelarii ecleziastice. Ele aveau forma unui ban gros gi se gtanfau cu o matrice dubl6. Bulele erau intotdeauna atinrate actului respectiv. 2. inceard. Sigiliile tr cearl erau at6mate sau aplicate actului respectiv. 3. ?n W, cerneald sau ftnn. Sigiliile de acest tip sunt imprimate pe materialul actului. b) Dimensiunile sigiliilor Dimensiunile sigiliilor au variat foarte mult. Sigiliile inelare aveau dimeasiuni cuprinse lntre 5-20 mqn . Sigiliile propriu-zise m6surau intre 20-150 mm. De exemplu, in Franta" in timpul lui Henric al ILea (1547-1559), sigiliul regal avea 115 mry. c) Forma sigiliilor Sigiliile propriu-zise au forme foarte variate. Cele mai vechi gi mai r6spdndite sunt cele rotunde, urnate de cele ovale. tn secolul al Xl-lea apare sigiliul in form6 de sweicd. De regultr, sigiliile rotunde erauut-ilizats de seniori, suverani, oraqe gi papalitate. Cele in form6 de suveic5 erau folosite mai ales de tnallii demnitari ecleziaqti apuseni. Pe l&rgd cele menfionate, sigiliile au mai avut urmitoarele forme: oval culcat stneicd. l migdalat sau ] pirifonn (in formA de pari) scut asculitjos scut rotunjit sus inimd inimd intoarsd culeatd codat triunghi triunghi cu vdrful inios romb pdtrat dreptunghi 2
  • 49. dreptunghi culcat pentagon hexagon octogon trilobat qvatrilobat. d) Culoarea sigiliilor Sigiliile de metal aveau culoarea proprie metalului sau putin oxidati. Sigiliile cu ceartr naturalE nu au intotdeauna culoarea natura16 a cerii deoarece se preparl cu cret6 qi cenuq6 finI care dau o culoare alburie. Din secolul al )ilI-le4 in Franfa si folosea ceara de culoare rogie, albastr6 gi mai rar neagr6. De regul6, ceara rogie era intebuinfat6 de suverani, cea albi gi verde de nobilime gi clerul inalt iar cea neagr6 de clerul de r&rd gi persoane particulare. in Franla protocolui impunea ca regii sI sigileze scrisorile deschise cu ceartr verde, scrisorile de arhiv[ cu ceara ?n culoare naturalS, scrisorile inchise gi corespondenfa cu cearl rogie. e) Reprezentlrile de pe sigilii In general, reprezentiirile de pe sigilii erau compuse din douil elemente: imaginea Si inscripyia. Imaginea sigiliului putea sii fie o reprezentare heraldicd (tipul heratdic), ceea ce lirii sau a blazonului. O alti reprezentare este cea iconograficd (tipul iconografic sau de portret), rcalizafL prin redarea schematic5 a portretului persoanei care definea sigiliul. Exist5 diferite modalitn]i de redare aportretului: t. Tipul maiestateilprezrntLpe suveran a$ez,atpe tron qi impodobit cu lnsemnele puterii. Este rezervat puterii imperiale. 2. Tipul sacerdotalll prezintiipe sigilantul cleric ocup6nd locul de onoare, in bust sau in picioare, impodobit cu pallium gi cu atributele gradului. 3. TiWl eoestru ?nft{igeazl persoana cdlare gi inarmat[. 4. Tipul vdndtoare aratii persoana tot cdlare, dar in loc de armurd este reprezentatd cu goimul de v6ntrtoare in m0n5, sund din corn sau este inconiurat6 de animale s5lbatice. s.Tipul pedestru infdfigeazd un b6rbat sau o femeie, laic sau cleric, st6nd ln picioare cu atributul func{iei sau calit2ifii sale. Tot pedestru este gi cavalerul desc6lecat chiar dactr are scut gi armurE. ComunitSfile orEgenegti sau rurale, mai ales, foloseau tipul topograJic sau monumental. Este foarte rasp,flndit gi infd{igeaza construc}ii sau monumente: biserici, castele, cetifii, tumuri g.a. Intelnim de asemenea tipul arbitrar satfantezist, care comporti scene, embleme sau rebusuri. Multe sigilii au animale, pdsrri sau pegti gi obiecte diferite. Inscrip{ia cuprindea un text foarte scurt care ingloba numele, titlul, func1ia titularului sigiliului, denumirea oragului sau comunitii{ii sateqti. Inscripfia putea fi fn legendd, dispusl circular sau in cdmpul imaginii, dispusi ortzontal.lntat"inr tn cadrul aceluiagi sigiliu gi forma combinati a celor dou6 modalitiiti. insemna redarea stemei f) Tipuri de sigilii 1. Sigiliul simplu(sigillum simplex). Este sigiliul cu o singufi,fali,.
  • 50. 2' Sigiliul dublu sau cu revers (sigtllum duplex). Sunt sigilii cu dubl6 faf6, asemlnltoare medaliilor. Au amdndou[ p6rfile de aceeagi m6rime, iu imagini deosebite gi legende deosebite. uneori legenda de pe avers continu[pe revers. 3' Contrasigiliu! su,t sigiliul secret.(contrasigiltam). 3e aplica in dosul c5ugului de cearE, este mai mic decdt c9l. din fatd !i este indelendent de "i. E.u intrebuintatilt , mai mult6 greutate actului juridic aipentu u urigrru autenticitate;.Eili;ili {a mare din fatd. 4. sigiliile multiple. Erau folosite in cazurile cdnd fie ctr autoritatea era diminuata ln prestigiu, fie cd acfiunea respectivd avea nevoie juridic de martori. 5. Sigiliile tmpdrlite. gT{ ar"pt"t de sigilare era in seama mai multor persoane, s-a r:cYrs Ia impirfirea matricei in doul sau patru pdrfi, ddndu-se in p5strare]t*, pu*t" aljeiperyoane. Actul putea fi sigilat doar ia pr.onlu toturor delin6torilor care igi uneau parfile qi recompuneau sigiliul 6' Sigiliul de trans/ix. Exist5 gi situalii in care mai multe acte au un singur sigiliu. Ele se lngirau pe un fir gi capetele innodate se impreunau in ceara aceluiagi sigil'iu. ; g) Fixarea sigiliilgl Sigiliile se fixau la document prin doui procedee: atdrnare sau aplicare. l. Atdrnarea sigiliilor Bulele, indiferent de metalul din care erau confecfionate, se at6rnau intotdeauna la documente. in acest sens, tn partea de jos a actului ,. fi".u,, dou6 gluri prin care erau frecute capetele unui gnur de mlitase, cdnepS, l6n6 sau a[a. $nurul pulu fi colorat in mai multe culori sau o singurd culoare, era finpletit sau fesut. iancetariite papale au utilizat r---- -' gnuruldemitasesaucfurepI - S-au p6strat sigilii atdrnate in amintirea bulelor. At6rnarea se fdcea cu ajutorul cureluqei de piele simpl5" frgii pergament de sau gnururi, in mai multe moduri: se frcea o cr6p6tur6 oriz.ontald ln partea de jos a actului prin care se trecea cureluga de piele sau f6.gia de pergamen! cele doua caiete se uneau intr-un bulglre de cear6 naturalE peste-c_are se punea sigiliul. Este cel mai vechi sistem cunoscut gipoarta numele de coadd dubld. - se indqia actul ln P4rtec de jos, efecfudnd ceea ce se numeap lica saaplicatura, in care se ftcea tncizia prin care se trecea cureluga, se aplica un bulgare de ciara peste caxe se punea sigiliul. Acest sistem a apdrut in secolul it XV-tea qi." rru-"Ste coadd simpld. - cfuid sigiliul era atArrratcu un $nur sau giret, se ftceau 2,3,4,5 gluri in pergament say se trece in plicaturi, prin care se trece gnurul care se innoadE apoi sub doiument prin bulg6rele de cear6. Atunci cdnd la un act erau atdmate mai multe sigilii exista intotdeauna o ierarhie a ordonErii lor, dupdprecddere sav intdietare. in general, locul de onoare este inpartea de jos a actului, la mijloc, dar poate fi atdt la dreapta cdt gi la st6nga. C6nd locul d'e onoare este la mijloc, preclderea alterneazil,incepdnd cu st6nga fafa dJcentru, dupi urm6toarea - ii schemS: 8 - 6 - 4 - 1- 2- 3- S -7 etc. Pentru a nu se deteriora, pece{ile mai mari au cutii speciale, mai ales in cazul actelor solemne. I
  • 51. 2. Aplicarea sigiliilor Aplicarea se putea realiza ln mai multe moduri: - prin infeparea pergamentului sau a h6rtiei in mai multe locuri. Pe aceste smocuri se punea ceara gi se sigila, Ineiziile erau in f,orm6 de romburi sau triunghi. - prin aplicteapeste ceartr a unei bucEfl de hdrtie rombic5, pErtratd sau crestatii pe margini, peste care se punea sigiliul. Este aga numitul sistem timbrat (custodia) care a dus la ceea ce se va numi timbru sec. - prin imprimarea pe h6rtie cu ajutorul cernelii (adesea colorate), a chinovarului (tu9u1 rogu) sau prin fum. Este sigiliul imprimat, cel mai nou qi mai r6sp6ndit sigiliu. h) Pistrarea tiparului sigiliului Sigiliile cancelariilor mari erau incredinlate spre plsffare unui personaj de incredere, inalt demnitar (conservator sigilii). in cazurile in care sigrliile erau pierdute sau furate, ele se declarau nule, iar de{in6torii de acte sigilate cu acel sigiliu trebuiau si se prezinte la cancelaria respectivi spre a fi inregistrate gi resigilate cu un nou sigiliu, schimbat. in cazcontrar ele igi pieideau vatabilitztsa. Tiparele-sigilare scoase din se distrugeau sau se mutilau. Se distrugeau gi cele ale defunc{ilor pentru a nu le mai utiliza cineva in numele lor. Uneori erau ingropate odathcu rlposatul dar regula nu era generald. L i) Taxele sigilare Pentru actele scrise de destinatar trebuia s[ se pllteascE o tax6 penfu sigilare cu sigiliul autentic. C6nd redactarea gi scrierea actului era de competenla autorit5pii, taxa aceastra era inclusd in suma globalE prevdantLpentru executarea in integime a actului. O parte din aceste taxe reveneau sigilantului, gefului cancelariei, pdstr6torilor maticei qi sigilatorilor ingigi. j) Falsurile sigilare Cu toati greutatea de gravare a sigiliilor gi cu pedepsirea aspr6 a falsificatorilor, totugi existil gi falsuri sigilare. De aceea, analiz.a sigilografic6 trebuie s[ stabileasca autenticitatea sau falsitatea sigiliului. Falsurile sigilare pot fr: forryale saru reale.lJn caz de fals sigilar formal este acela in care un document nu are pecete. Un caz similar este cel in care pecetea originalil a actului a fost inlocuit5 cu o altii pecete luat5 de pe alt document. Actul in sine este aukntic, dar pecetea este fals6. in cazul falsurilor sigilare reale, actul este fals in intregimea lui, fapt demonstrat prin analize paleografice gi diplomatice; pecetea nu putea fi dec6t fals6. Falsurile obignuite se realizau pe doud c6i. in primul rdnd se mula un sigiliu autentic de pe un act autentic pe altul falsificat. Cea mai lntrebuinfat6 cale era ins6 scoaterea unui mulaj de pe un sigiliu autentic dup[ care se turna ?n cear6 o nou6 amprentil care se aplica pe document sau se gruva o matrice nou6 care se tntrebuinla ca cea original6. Descoperirea falsurilor sigilografice cere o experienf5 deosebitii. Ea se realizr'azl prin minulioase studii de critic6 diplomatic6 gi sigilograficfl.
  • 52. k) Restaurarea gi coniervarea sigiliilor Sigiliile de ceard sunt distruse de nigte microorganisme numite actynomicete. Ele sap6 in cear6 canale foarte fine care nu pot fi observate decdt cu microscopul ultrafin. Se dau cu o serie de substanfe pentru dislrugerea mieroorganismelor gi se aplic[ apoi un strat protector. Se p6Streaz6 in slculele de pesH astfel incdt sI nu,se exercite o presiune prea mare asupra lor. Cea mai bun6 asigurare a conservlrii sigiliilor r[m&re reproducerea. Cele mai recomandabile c6i de realizare a reproducerii sunt mulajul, fotografia gi desenul. Asigurarea tuturor sigiliilorprin microfilmare esje tot ce poate fi mai practic Ai mai util. Itr. Sigitiite in flrile Romine Sigiliile domnegti Sigiliul domnesc, prin rolul gi locul delinut de institulia domniei, depI.geqte ca importanfn toate celelalte categorii de sigilii. Principala deosebire constii tn faptul ci sigiliul princiar in toatii perioada medievalE qi modemd menfine ca element de bazh ?n emblema sa stema 1trrii, dovedindu-gi astfel caracterul superior. Dovadfl a proeminen]ei feudale, sigiliul domnesc diferi de celelalte prin compoa[ta heraldicl a emblemei, prin mlrirre gi culoare. Chinovarul, aurul gi ceara rogie erau rczfrrvale tn special pentru operafiile de sigilare din cancelariile domnegti. Uneori instr, aceste materiale erau intrebuinlate gi de alfi membri ai familiei domnitoare gi de unii dinte marii boieri. Pe lfug6 faptul oE aveau o valome probatorie, sigiliile domnegti au avut gi menirea de a inpodobi dooumentul. Dinpunct de vedere al con{inutului, sigiliile domneqti pot fi: l. Sigilii heraldice. Aceste sigilii sunt caracterizate de existenfa scutului cu mobilele respective sau a unor simboluri specifice acestuia care s-au desprins din scut gi s-au a$ezat in cdmpul sigilar. in Tara Romdneascd, elementul principal al sigiliilor heraldice este acvila cruciatil gi incoronattr, inso{itil ini}ial de lunl gi de stea mai apoi de soare gi de 1un6. Cel mai vechi sigiliu de acest tip este sigiliul cu caxe a fost validat tratatul incheiat cu Polonia in 1390 de Mircea cel B6tr6n, domnul J6rii Rom&regti. Tipul heraldic a reprezentat emblema sigiliului mare domnesc Ai il intElnim frecvent, in special in secolele XVII 9i XVm, pi in sigiliile mici, m[ilocii gi inelare. In Moldova, sigiliile heraldice au ca eleme,nt principal capul de bour cu steaua int6i ?ntre coarne, flancat de aceeagi aqtri ca in sigiliul flrii Rom6negti. incep&rd cu secolul al XVtrHeq in cimpul sigiliilor utilizate de domnitorii Moldovei se introduce gi coroana princiarE, un sceptu sau un steag gi o spadI, iar din secolul al XVIIIJea emblema se completeazd Si cu alte elemente (un coif deasupra scutului etc.). Cel mai vechi document emis in cancelaria moldoveneascE ce ni s-a p'Isfiat pdnd in zilele noastre aparfine lui Roman I (1391-1394), datat 1392 mafie 30. Sigiliul este mare, rotund, din cear6 verde, cu legenda in limba slav6. in emblem[ scut triunghiular, incluzind capul de bour cu stea tntre coarne, insolit de razd g,i ln stinga de lund (crai nou). Stema Moldovei a mai cunoscut gi o alti variantii consideratE drept stema secundarI, reprezentind capul de bour cu g6t cu tot. Aceastii form6 de rcprezerfiarc a stemei moldovene o intdlnim, de exemplu, pe bula sigilar6 a lui Petru $chiopul (15741577 ; 157 8-157 9; I 582- I 59 I ). 6
  • 53. 2. Sigiliile iconograJice. Sunt sigilii proprii fdrii Romdnegti gi reprezentau, in secolele XIV-XV, doul capete incoronate faf6 in faf4 avdnd lntre ele o tulpinI cu rid6cini alIturi de care uneori s-au plasat doul stele, ulterior soarele gi luna. Treptat cele douE personaje au evoluat, devenind busturi, apoi personaje redate in intregime, imbr[cate in mantie, iar tulpina s-a transformat in crin inflorit, chiparos, plop sau brad. Au existat numeroase discufii in privinfa semnificafiei celor dou6 capete sau personaje pi a sensului gravErii inte ele a rarnurii, florii sau copacului. Puncte de vedere in acest sens au exprimat B.P. Hagdeu, D.A.Sturdza,P.Y. Nlsturel, V.A. Urechia, Ioan Bogdan, Emil Vdrtosu gi I.D. $teftnescu. Sigiliul iconografic corespunde tipului maiestate :utillz;at in oancelariile statelor din Europa Occidentali, iar folosirea lui in cancelariile domnegti reprezintil o influenfE a diplomaticii apusene. Cea mai veche bul6 de aur sigilari cunoscutil pdn6 acum este atribuitl lui Alexandnr II Mincea (1565-1577). in imagine, pe avers: dou6 personaje incoronate in mantii lungi flancdnd un pom cu rdd6cini, insolit in partea superioarii de lun6 in dreapta, de soare format din qase razeln st6nga; in jur ornamente florale. in exergl" inte dou6 cercuri, legenda in limba slav[. La sfiirgitul legendei, ghirlandi cu flori gi frunze. Imaginea de pe avers: scena schimbirii la fali a lui Flristos gi legend4 de asemenea in limba slav5. Diametrul bulei - 10 cm. 3. Sigilii ee au in emblemd tipul combinat. Acestc sigilii reprezint5 de fapt o variantil a tipurilor anterioare. Acest tip cunoagte doul perioade distincte de evolufie: - a doua jum6tate a secolului al XVI-lea- primele trei decenii ale secolului al XVII-lea, c&rd cele doutr personaje avdnd lntre ele un copulc, in vdrful cEruia este agezati acvila cruciati,ll reprezintiipe domn cu doamna sa. - perioada marcatii de sigiliul lui Mihai Racovit5 din 1731 septembrie 4, devenitil stabilI dupl deceniul 8 al secolului al XVI[-lea, cdnd cele dou6 personaje ii reprezintii pe sfinfii Constantin gi Elena. Cele doul personaje sunt scoase din scut, devenind tenan{i ai acestuia. Existi variafii in privinla pozi{iei personajelor gi a elementelor cu care intr6 in compozilie. 4. Sigilii domnegti cu stema unitd. Mhai Yitearul este primul domnitor rom6n care a folosit un sigiliu inglobdnd in emblemE capul de bour, acvila cruciatii gi unele elemente simboliz&rd Transilvania. Urm6torul domnitor care gi-a confecfionat un sigiliu cu armele celor douE tiri a fost Vasile Lupu al Moldovei, dornic s[-gi extindd stlp0nirea gi asupra J6rii Rom6negti. Din secolele XIIII-XVIII se intrebuin{eazdmai intens. in epoca fanariot5 este utilizat ln toate categoriile de sigilii: mari, mijlocii, mici, inelare, fapt ce a stimulat procezul de afirmare gi dezvoltare a conqtiinfei nalionale. 5. Sigilii domnegti, incluzdnd in emblemd, aldturi de stema ldrii, armelefamiliale. Din dorinfa de a sublinia importanla gi vechimea familiei din care ftceau parte, unii domnitori au introdus in stemele gi sigiliile lor pe l6ngE simbolurile 16rii elemente din stema familialE. Acest fenomen a apdrat in secolul la XVIIJea, primul domnitor la cme se intilnegte fiind Matei Basarab, voievodul fdrii Romdnesti (1632-L654). In aceeagi far5, $erban Cantacuzino (1678-1688) a introdus in sigiliul sdu acvila bicefala incoronata, finend in gheare semnele puterii, aluzii la descendenfa acestei familii din principii imperiului bizantin.
  • 54. tn Moldova acest fenomen apare abia in secolul al XVltr-lea, c6nd Alexandru Mawocordat Deli-Bey (1752-1755) a introdus in sigiliul siu, alEturi de stema unitE, pasfueaphoenix, simbol al familiei sale. incepend din secolul al XD(-lea, sistemul s-a generalizat, mai ales dup6 instaurarea domniilor p6m&ttene. 6. Sigilii dornnegti inclwdnd scena sdgetdrii corbului (aluzie la stema Huniazilor). Dorind sI evidenlieze inrudirea existenttr lntre familia domnitoare din lara Romtuieasc[ gi Huniazi, Dan al ll-lea (1420-1421; IAL-1423; 1423-1424; 1426-1427; 1427-1431), voievodul flrii Rom&regti, a plasat in emblema sigiliului sIu pe l6nge cruce, un inel. De asemenea gi Grigore Ghic4 fost voievod al Moldovei, a confecfionat un sigiliu car€ avea acvila cruciati cu o cruce pi un inel in cioc. Prima imagine a scenei sagetfuii corbului o gdsim in timpul lui C-onstantin Mawocordat inso{ind portretul domnitorului, rcabza{ de pictonrl Liotard. in sigiliile secolului al XVltr-lea scena strgetilrii corbului este redati ingenios ln proporfii corespunzitoare. 7 . Sigilii domneSti*consen'And stemele judelene. inprivinp utilizErii matricclor de acest tip, distingem dou6 perioade: --' 1782-L521, perioada in care existii o stabilitate in ceea ce priveqte conlinutul gi ordinea inserilrii stemelor judetene gi o asemlnare in privinta lnfEfig6rii gi executErii grafice a elemerrtelor incluse. - 1821-1865, perioadd in care se constati unele fluctua{ii in ceea ce prive$e completarea, cuprinderea sau eliminarea unor steme judefene in func{ie de modific5rile structmii administrative a Fdi cdt gi printr-o execulie grafic[" superioarI. Heraldic, stemele judefene au fost combinate cu stema f5rii prin plasarea compozi{iei heraldice de scuturi la marginea spatiului sigilar. Stemele judelene - elemente strucfirate de egald importanfa - sunt disfribuite in medalioane de forml qi mfuime egalL legate intre ele printr-un onrament floral sau geometric. Sigiliile de tirguri gi orage Sigiliile de t6rguri gi orage au fost utilizate incep6nd din secolul al KV-lea in toate cele fiei f,6ri Romine gi reprezentau o dovadE a autonomiei lor. Erau folosite pentnr zapiso,acte de proprietate, emiterea unor acte cdtre alte otaqe sau capitale europene. Din plcate ins6 ele nu s-au ptrsfrat, originalele sunt din secolul al XVII-lea. Marea perioad6 a lntrebuinf6rii lor a fost secolul al XVI-lea. Dup6 mdrime, aceste sigilii sunt de dimensiuni m[ilocii, 3-4 cm (excep{ie face sigiliul oragului moldovenesc Baiq care are 5 cm). Dupdfarmd se clasificd in: rotunde, ovale, poligonale. DupE tipul de emblemd distingem: heraldice, iconografice. Dupdprocedeele de utilizare lnttlnim: tilrbrate, aptcate, mai rar at6mate. Dupd culoare sunt: verzi, negr€, culoarea naturali a cerii. Oupa necesitate se evidenliai,6:'administrative, judec6toregti, religioase, de bresle, de unititi (economice, sociale, ehice). Legenda sigiliilor era in limba latin slav[ sau rom&r6. Ea cuprindea numele t6rgului, uneori gi sub ce domn a fost {Iurit, un text religios. Dintre numeroasele sigilii de tdrguri qi orage amintim c0teva: -Cdmpulung. in secolul al XVII-lea a avut un sigiliu mic, fara Romdneascd - Oraqul in cdmp eraureprezsntate o pas6re, o semilund gi o stea cu gase mze. rotund,
  • 55. - Oragul Tdrgovigte. in secolul al XVI-lea a avut un sigiliu rotund ce o prezint5 pe Maica Domnului rugEtoare. Oragul ArgeS. A avut un sigiliu cu legenda in limba slavd iar in cdmp era reprezentat6 acvila bicefalE. Oragul BucureSti. A awt mai multe rcprez.entiri: Maica Domnului induritoare; scena Bunei Vestiri; soena intdmpinarii Dornnului. Moldova - Oraqul Baia. SigSliul prezintl un crucifix lntre coarnele unui bour, ceara este de culoare verde - inchis; sorie ,,sigiliul oragului moldovenesc Baia", iar legenda este in leg6tur6 cu legenda Sffintului Hubert. - Oragul Roman. Sigiliul are legenda ln limba latinS" in stem[ este reprezentat un cap de mistref cu doi colfi foarte puternici. Oragul Siref. Sigiliul are diamefut de 3,3 cm, legenda este in limba slavE, il are reprezentatin c6mp pe Sf. Ioan Botez6torul cu o stea qi aripi. Targul Bdrlad. Sigiliul prezirfihin c6rrp soarele inconjulat de trei pegti ce merg circular, intre ei se aflfl cdte o - Transilvania - Orugul Sibiu. Sigiliul prezint5 in c6mp doul sdbii incrucigate cu v6rful in jos, deasupra o coroand gi in jur stele. - Oragul Biagw.ln cflmpul sigiliului sunt reprezentate coroana regald 9i crinii regali. Oragul Bistrila. Sigiliul pdstreazil ceva din stema angevinilor la care se adaug6 un strut cu o coroan6 pe cap gi o potcoavE. Oragul Cluj. Sigrliul prezntl,tn c6mp w zid de cetate cu trei bastioane. stea. I - Sigiliile breslelor Aceste sigilii au fost folosite din secolul al XV-lea in Transilvania gi din secolul al )il/IIJea in fara Rom6neascE gi Moldova. Ele au servit la emiterea actelor proprii. Sigiliile sltegti Sigiliile,.setegti sunt intrebuinlate din secolul al XD(-lea, cAnd satele devin unitiili administritive. in Moldovq din 1835, pe sigilii sunt men{ionate numele satului, uneori 9i al [inutului, Se foloseau de cltre autoritatea s6teasc6. Erau sigilii aplicate, mai t6rziu vor fi imparfite ln doua pe4i. in f,ara Romdneascd sigiliile s6tegti se prezinti la fel ca cele din Moldova. Nu intAlnim asfel de sigilii in Transilvania. l pagoptist6 in Jara Rom&reascl se confecfiaieazd sigilii ce cuprind acvila cruciat6. Ea este prez,entS de exemplu, in sigiliul guvernului provizoriu, aldturi de fasciile consulare. Sigiliile vttlizate in perioada 1848-1849 in fara Romdneasc[ aveau, de in perioada in cdmp steagurile na{ionale, ramurile de mlslin, deviza ,preptate-Frifie". Locotenenfa domneasc[ avea in cdmpul sigiliului reprezentate o fdclie incrucigatli cu o ramurE de m6slin infloriq acvila cruciatii tin6nd in gheare o balan{i iar deasupra lozinca ,,Dreptate-Frdlie'. Au existat in acelagi timp sigilii personale ale asemeneq reprezentate fruntagilor revolu{ionari pagoptigti. :k 9
  • 56. Importanta istoric[ a sigiliitor este una deosebiti- tnprimul r6nd ele reprezinttr un instnrment juridic, oferind infomralii ftr legltur[ cu aCIivitatea diverselor institutii. in acelagi timp, sigiliile oferi importante date pentnr cunoagterea istoriei economice, pentru istoria scrisului, pentu cunoa$tetea istoriei ar-tei. Sigilografia are sffiase bgfturi cu Heraldica, 9i simbolistica heraldictr pG Gare le atr sigiliile gi cu Genea:logiq pentru succesiLrnea gmealogicl a familiilor care posedau sigilii. Cercetarea nu poate fi dec6t unapluridisciplinartr- pentru 10
  • 57. /l tq LtLfir" i -Jt"A { dfu &"* r hrr.a n>tWud c'tMA7 *t*"re' DTPL'MATT.A t lq 'f t"l,.,s#,,tfiI,:,,ti.,,!lir;,,.#fi,:},Tistorieicare,.,^,1;o-r:*r?W documentele oficiale (diplome, cdfii, tratate $.a.), elaborarea, autenticitatea 9i : transmiterea lor. Denumirea sa provine din cuvAntul diplomd (din vb. gr. diplon a indoi). Inilial erau doul tdblife cerate gi legate intre ele pe care era redat un text oficial. in perioada Imperiului Roman, termenul de diplom[ avea doud sensuri: foaie indoitd care ingdduia sd se circule in tot imperiul sau un inscris pe care attoitatea supremd il dddeasoldafilor veterani. in Evul Mediu, diploma era un act de innobilare, de acordare de privilegii (ex. hrisov, uric, cartd rcgalL bul6 pontificald). Astiai, termenul de diploml desemneazl un inscris prin care se atestd unei persoane o anumitd calificare profesional[, i se recunoaqte dreptul de a purta un titlu ori se atestd meritele deosebite ale unui participant la o expozilie sau la un concurs etc. De la diploml au derivat termenii de diplomayie, diplomat. Prin diplomalie se inlelege totalitatea metodelor, mijloacelor ;i activit[{ilor ?n domeniul relaliilor intema}ionale prin care un stat iqi realizeazd obiectivele qi scopurile de politicd extern6. Termenul de diplomat desemneazd o categorie de oameni politici specializali in relaliile intemalionale. Ca qi alte gtiin{e auxiliare ale istoriei, Diplomatica s-a dezvoltat in mod empiric timp indelungat. Diplomatica iqi dezvolt[ o teorie a ei abia din a doua jumltate a secolului al XV[-lea. in 1672 a apdrtt lucrarea ltti Hermann Conring, Censura diplomatis quod Ludovico imperatori -fert acceptum coenobium Lundayiense. Este meritul iezuitului Daniel van Papenbroeck (1628-17L4) care, cu un sim! istoric demn de relevat, a frxat primele reguli ale criticii diplomatice dar le-a aplicat in mod eronat (Propyl*um antiquarium circa veri et falsi discrimen in vetustis membranis, 1675). Aceastl aplicare greqit[ a dat prilej benedictinului Jean Mabillon (1632-1707) sd reia problema gi sd dea lumii primul tratat de Diplomaticd prin care devine fondatorul acestei qtiinle (De re diplomatica libri VI, Paris, i681). intre 1750-1765, Ch.-Fr. Toustain gi ft.P. Tassin au publicat gase volume din lucrarea intitulatf, Nouveau traite de diplomatique. Dintre lucririle cunoscute astdzi pe plan intemalional amintim: Harry Bresslau, Handbuch der (Jrkundenlehre fur Deutschland und ltalien (Leipzig, 1889); Arthur Giry, Manuel de diplomatique (Pais, 1893); Cesare Paoli, Programma di paleografia e di diplomatica (Florcnta. 1883); Alain de Bouard, Manuel de diplomatique francaise et pontificale (Paris, 1929-1948); G. Tes sier, La diplomatique (P ans, 19 52). La noi, pe lAnga Diplomatica latircd, - care se referd la actele emise in lirnba latnb, (qi scrise cu alfabet latin) mai ales ?n epoca medievalS -, se intemeiazf, Diplomatico slavd, in secolul al XIX-lea. care se ocupd de actele emise in slav[ veche ,u, ii*bil" neoslave (cu alfabet chirilic). Tot atunci au fostpusebazele Diplomaticii slavo-romdne, care are ca obiect actele emise in slavond de cancelariile din f[rile RomAne, in secolele XIV-XU. Paralel s-au distins alte ramuri ale Dipioniaticii, anume Diplomatica greacd Si Diplomatica turco-osmand. Dintre lucrdrile de referinlE. pe primul loc se afl6 coiecliile Documente privind istoria Romdniei (D.I.R.), cu studii de teorie a gtiinlelor auxiliare care se ocup6 de documentele medievale de la noi aparlinAnd lui Francisc Pall qi Damian Bogdan qi Documenta Romaniae Historica l I
  • 58. (D.R.H.), cu un glosar de termeni latini din cuprinsul documentelor. ln domeniul criticii diplomatice merite incontestabile ii revin lui loan Bogdan, inifiatorul criticii severe in multe sectoare ale istoriei noastre culturale qi politice. Dintre contributiile sale amintim: Documente Si regeste privitoare la relaliile f,drii RomdneSti cu Brasovul Si cu Ungaria in secolele XV Si XVI (Bucureqti, 1902) Si Documente privitoidre la relapiile fdrii Romdneqti cu Brasovul Si cu fora Ungureascd tn sec. XVXW $, Bucuregti, 1905). Se cuvin a fi amintite gi alte contribulii diplomatice: N. Grdmadd, Cancelaria domneascd a Moldovei pdnd la domnia lui Constantin Mavrocordal (Cemdu{i, 1935); Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romdnd din secolele XIV Si W (Bucuregti, 1938), A. Sacerdoleanu, Introducere in diplomaticd Q9a; D. Ciurea, Diplomatica lqtind ?n ldrile Romdne. Noi contribulii (197L) q.a. ,< II. Terminologia diplomaticl in Rominia Cei mai mulfi termeni apa4in diplomaticii latine qi slavone, dar sunt int0lnifi qi cei care provin din diplomatica turco-osmand qi greceasc[. in perioada moderni au p6truns noi termeni diplomatici (francezi, de pildS). Diplomatica qi-a constifuit, astfel, un limbaj propriu, folosit atdt in actele ce se eman6 cdt qi de cercul specialiqtilor in acest domeniu. Exist[ o multitudine de termeni care desemneazd actul scris, oficial qi categoriile lui: acord, accept, brevet, carte domneoscd, convenlie, declaralie, diatd, poruncd, scrisoare q.a. Alte denumiri aveau manuscrisele sub form6 de codexuri in care se transcriau documentele: condicd, anatefter, catastif S.a. in perioada secolelor XV-XX s-au impus termeni diplomatici de origine turco-osman5. In categoria acestora se afld actul denumit ahd-name, care era un tratat incheiat de Imperiul Otoman cu statele cregtine (sau sulh-name) sau un act emanat direct de sultan, prin care se confirma, in scris, o hot[rdre luat6. Arzul era, de asemenea, un act oficial al Porlii Otomane, prin care era adusd la cunogtinfd o poruncd a sultanului. Beratul era un act diplomatic solemn, un brevet, o diplomd de investiturd intr-o funcfie, care purta semndtura autografb a sultanului. Firmanul era qi el un act solemn, un Cecret, ordin en:is de sultan. Se intrebui4eazd o serie de termeni diplomatici speciali pentru variantele pregdtitoare ale actelor (ciornd, concept, impurum) gi pentru opera{iile ce se efectueazd pe durata elabor6rii actului (v a lidar e, confirmar e, anular e). {< trII. Clasificarea actelor diplomaticel Formele in care s-au pistrat actele Actul diplomatic (juridic) este un text de sine stdt[tor, care exprimd un f,apt, o relalie de naturd juridic6, intocmit in scopul de a fi rnirturia faptului juridic care constifuie obiectul actului. a) b) c) Existd mai multe categorii de acte: din punct de vedere tehnico-diplomatic, distingem: - acte care comportd elemente de naturd juridicd; - scrisori (nu au scopjuridic); - inscrisuri (nu intrd in primele dou[ categorii). din punct de vedere al provenienfei, int6lnim: - acte publice (emand de la autorita{ile constituite qi pot ecleziastice, princiare) ; - acte private (provin de ia o persoanf, particularb); dupd scopul in care au fost emise, se evidenliazd: fi: imperiale, regale,
  • 59. - acteprobatorii (sunt sortite sh' facd o anumitd dovadl); acte dispozitive (ajutd la formarea actelor probatorii)' d) dupd modul cum sunt prezentate, se impart in: - acte deschise (literae aPertae); - acte lnchise (literae clauses). e) dup[ cuprinsul lor, distingem: beneficii, donalii, cumpdrdri, vdnzdri, testamente etc. Actele diplomatice au mai multe denumiri: act privat sau notarial, carta, diplomd, epistol/, mandat, misivd, scrisoare (de chemare, de porunc[, inchisd sau deschisd, privilegiat[) etc. Actele s-au p[strat qi ni s-au transmis in diferite forme: a) Originalul (originale, autographum)- Reprezintl forma cea mai cornpletd qi mai importantd prin caie se transmite conlinutul actului respectiv. Este insuqi documentul qi are valoare probatorie. in perioada medievald, mai ales, actele erau plstra redactate in mai multe originale, pentru o mai mare siguranlE qi pentru a-qi valoarea probatorie. Atunci cdnd se incheiau acte intre doud sau mai rnulte p6rli, fiecare pu.t. irt.resatd trebuia sd delin5 cdte un exemplar original iar unul trebuia pdstrat intr-un loc sigur. b) Conceptul (nota, minuta, imbreviatura). Reprezintd forma premerg[toare a actului insugi. Pe baza sa era transcris textul. Conceptul (ciorna) este importantd in munca istoricului pentru documentele al cbror original nu s-a pdstrat' c) Copia (copia). Este un stadiu ulterior emiterii documentului qi poate fi de mai multe feluri: - actul original era transcris in alte acte, ulterioare, sub formd de reinnoire (renovatio) sau confirm ate (confirmatio); sub forma transumptului, o coprefe a unor acte oficiale in alte acte, emise de alte foruri competente (cancelaria t e gald, papald' etc.) d) Regesta (regesta). Pentru a se evita falsificarea qi a se u$ura munca de verificare sau eliberariu urror noi acte, acestea erau transcrise, in intregime sau in reztJmat,intr-un registru, inainte ca originalul sd fie inmtnat destinatarului. e) Formuliria. Sunt formularele de acte al'tite ca model de cancelariile instituf iilor emitente. f) Copii efectuate de diferite persoane private. Ele nu au valoare juridicl dar ulterior' faciyteazdtransmiterea conlinutului unor acte, ale clror originale s-au pierdut * IV. Cancelaria Cancelaria este o institulie care funclroneazd pe ldngd autoritatea statalS (suprem6, centrald sau local[), pe care o deserveqte. Exist5, in prirnul rdnd, cancelaria itoiutui (a puterii supreme ?n itat;, in epoca medieval[ a regatelor (in cazul Tdrilor Romane a voievodatului Transilvaniei, statului Jarii RomAneqti 9i a Moldovei). Urmau apoi cancelariile institu{iilor centrale ale statului Ei, dr-lpi acestea. cele a1e orgareloi locale fiudelelor, linuturilor, comitatelor, satelor). Numeroase acte au fost de asernene a, de cancelariile mitropolitane, episcopale qi mdndstireEti ' "*ir", La inceput, cancelariile erau reprezentate doar de c6te o persoand care redacta qi scria actele pe care le emitea institulia respectiva. Uiterior, pe 16nga cancelar (cancellarius, iogofat) apare func1ia de notar-secretar {notarius-secretarius'S 9i fbcutd secretor (secretariu, ,onrillorius'1qi apar diecii. scribii. Conceperea acteior era revenea diecilor, scribilor. de qeful cancelariei sau de notar, iar activitatea de scriere Conducitorul cancelariei iocurilor de adeverire se numea lector"
  • 60. In epoca modernd personalul cancelariilor instituliilor statului a sporit in mod considerabil. * V. Fazele de elaborare qi emanare a actelor La alcdtuirea unui document participd, de obicei, dou[ parfi: emitentul gi destinatarul. intre aceqtia se stabilesc anumile rela[ii, p" pur.u.rui a mai multor faze ale emiterii documentului. Se respectau reguli precise, care reflectau raporturile existente intre emitent qi destinatar qi ierarhia existentd in cancelarie. in prima fazd,, pregdtitoare, viitorul destinatar al actului iqi exprima dorinla de a i se elibera un instrument care sd.reprezinte valoare probatorie pentru un faptjuridic. Institulia care primea cererea lua act de dorinla solicitantului gi se informa in materie. Infaza a doua, emitentul iqi formula voinla de a se elibera actul juridic pe care l-a solicitat. in cancelarie era redactat actul, era conceput sau emitentul insuqi dicta confinutul actului. in faza urmdtoare, diecii (scribii) de cancelarie transcriau in curat conlinutul actului, care primea forma exterioard consacrat[. in ultima fazd, se realiza verifrcarea finald, a actului qi se fbcea int6rirea acestuia prin aplicarea semn6turii (semndturilor martorilor) gi a sigiliului (cosigilelor). * VI. Cercetarea caracteristicilor externe gi interne ale actelor Cercetarea elementelor externe ale unui act constl in: studierea materialului pe care a fost scris documentul (papirus, pergament, hdrtie); cercetarea cernelii, a scrisului de pe act, a modului de realizare a linierii; studierea semnelor distinctive (crucea, monograma), a modului de realizare a pliatului (imp6turirii); cercetarea eventualelor qters6turi, interpol[r i, rdzdturi, supras crieri q. a. Studierea trdsdturilor interne ale unui act const[ in: a) Cercetarea limbii in care au fost redactate documentele gi a aspectelor interne ale fiecdrei limbi in care a fost redactat actul (fonetica, lexicul, morfologia, sintaxa qi ortografia).Dacd autorul este redat la persoana I singular sau plurai (piuraiis maiestatis), documentul este elaborat?nforma subiectivd. Documentul este redactat in forma obiectivd atunci cind autorul este redat la persoana a III-a singular. b) Cercetarea stilului in care este redactat actul. Stilul este retoric qi pompos in preambulul actului. intalnim, de asemenea, repetifiile gi perioadele lungi. in anumite pdrli din contextul actelor stilul este ceva mai liber. c) Cercetarea structurii interne a actelor. Actele au trei pd(i componente: L Protocolul inilial, cu care se deschide actul, cuprinde: a) invocalia (invocatio simbolica), monogramaticd, insemnatd in act la inceput printr-rur semn distinctiv, cdteodatl cu litera h ori prin cruce; sau verbald, exprimat6 prin cuvinte; b) intitula{ia (intitulatio), carc include formuia devoliunii, numele, titlul (titlurile) qi calitatea emitentului; c inscriplia (adresa), care cuprinde numele qi titlul destinatarului: d) saluta{ia (salutatio), care este o uzantd" diplomatici ce respectl raporturile dintre emitent qi destinatar; e) arenga, care cuprinde justific6ri de orciin moral, juridic, religios in privinla emiterii actului respectiv.
  • 61. 2)Textul(textus,contextus),Reprezintdcon}inutulpropriu-zisalactuluiqi ""Tio;, eamburul, unde se fac conlinutului cdteva consideralii generale asupra actului; cunoqtinla tuturor ce anume va b) notifica[ia Qtromulgatio), in care se aduce la urma in act; au dus la emiterea actului; c) expozi|ia (naratio), in care se exprimS motivele care in mod categoric voinla qi exprimi d) dispozilio. errt"'oai"ctul principai at a"t tui, hotdr6rea emitentului ; qi executarea dispozifiei' Ea cuprindea e) sancliunea (sanctio), pentru respectarea prohibitivd (interzicerea incl1c6rii una sau mai multe clarlze; inionctivd timp'eratiia); emitentului); unor drepturi ale dispozifiei); derogativd; rizervativd ipartr*.u' obl i gat iv d; r enunli ativ d etc' diverse: redactarea' f) coroboralia (intdrirea), care cuprinde formalitali anuntarea actului, se stabileqte autenticitatea' se anunfa semnelor de validare (se aratd autoritatea executat qilegalizat actul). fece1ile, modul cum s-a 3. Protoiotul final (eschatocolu[) otpinde: . actului; a) data (locul qi data cronologic6) emiterii a satisfacfia- P.tot incheierea cu noroc b) apreco{ia, *at se exprimE amen finala' in actele latineqti intdlnim documentului, uneori este urmata d" o urare fie dupi zisa domniei mele"; (aqa s[ fie), actele noastre se incheie cu "sE emiten{ilor sau numai prin semndturil", ,. ,p"ridca c) subscriptio Gr*nAt:urile) cuprinae subsirierea semne (poate iA se fac6 o cruce simpl6)' inscripfia Sunt unele formule - dispozifia, intitula{ia, ele nu se Poate alcdtui un act' - care nu pot lipsi' Frri * dintre gtiin{ele auxiliare ale Critica diplomaticd recurge la reztiltateLe multora instituliilor publice' a dreptului istoriei: Paleogafie, Geografie istorica, Istoria administrativq.a.Suntqialtedisciplineauxiliarealeistorieic[roraDiplomaticalefie a utiliza experienlele criticii externe' acordd o importan![ deosebit d, fte pentru sI ofere cunoqtinle cit mai complete' pentru cea intern6. Pentru ca Dipiomatica diplomatistulfacerp.ffr,""eylinleteauxiliarealeistorieimaimultdecdtistoricul nici Bn caz Arhivistica' Sigilografia' insuqi. Cercetarea; "; poate exclude in devine astfel o qtiin!6 auxiliarf, Cronologia, Heratdica qi G.r"utogia. niptomatica comrleft Diplomaticii. Este de la sine inleles ardtatpe scurt care sunt preocupdrile Lste esenliald pentru cercetdrile c6 stabilirea autenticit6lii izvoarelor diplomatice criticii este de o deosebitd istorice. Cunoaqterea tuturor elementeior necesare si ne d[rr seama de multe forme qi date Ei importanf[. Flrd acestea nu am fi in m[surd in trecut' a$a cum s-a int6mplat, de multe ori' am risca s6 c6dem in gre$eli de neiertat,
  • 62. impd4irea timpului, deci gi cu datarea cit mai exactd a evenimentelor istorice in ,"do.u stabilirii succesiunii acestora. Denumirea disciplinei provine de la cuvintele greceqti cronos (timp) qi logos ( vorbire, tratare). Cronologia ffio, in principal, doud mari ramuri: Cronologia tehnicd astronomicd, de studiere a timpului raportat la miqcarea corpurilor cereqti qi al influenlei acestor miqcdri asupra determindrii qi comparafiei diferitelor unitifi de timp, gi Cronologia istoricd, de reilizare a cronologiilor: na(ionale, universale, ale diferitelor institulii gi ale conduc6torilor lor, ale diferitelor evenimente istorice. Au existat dou6 sisteme de evidenliere a timpului: cel astronomic qi cel civil, intre care existau anumite deosebiri. Ambele aveau ins6la bazf, migc[rile, dup[ reguli precise, de revolulie a celor trei astre: Pamantul, Luna qi Soarele' in antichitate, istoriografia a manifestat o preocupare constant6 pentru stabilirea c6t mai exactfl a datelor evenimentelor narate, fbcutd ins6 dup6 sistemul de m[surare a timpului utilizat in epoca respectivd. in secolele XV-XVII Cronologia face paqi importanli in evolulia ei ca disciplina qtiinfificd. Problematica Cronologiei a apdrut oautA cu polemica dintre Scaliger (1540-1609) Si Denis Petau (1568-1614), **" dat prilejul benedictinilor s1-qi ia asupra 1or greaua sarcind a limpezirii " terenului de cercetare. Lor le-a trebuit timp indelungat pAnd au intocmit liste cronologice critice gi au l[murit sistemele vechi de datare. Tratatul 1or, Z'Art de ,,,erirter-les dates (Paris, 1750), std la baza tuh:ror manr:alelor de Cronologie ca-re sau alcituit dup[ aceea aproape in fiecare !ar6. in secolul al XIX-lea, progresele Cronologiei se datoreazd, in mare parte, realizdrilor din domeniile astronomiei qi matemaiicii. Dintre numeroasele contribufii in domeniu, ale secolului XX, amintim pe cele aparfindnd lui Eugene Cavaignac, Chronologie de l'histoire mondiale (Paris, 1925), Paul Coderc, Le Calendrier (Pais,1946) qi V. Grumel, La Chronologie (Paris, 1es8). ceea ce priveqte Cronologia romineascI se cuvin a fi menlionate cunoscutele studii ate tui N. Docan, Despre elementele cronologice tn documentele romdneSti (Bucureqti, 1910); Y. Gheorghiu, No{iuni de cronologie calendaristicd Si calcul pascal, (Bucureqti, 1936); Constantin Drdmbd, Timpul Si mdsurarea lui (Bucureqti, 1952); Mihait Guboglu, Tabele sincronice. Datele Hegirei Si datele erei noastre if qSS); Ioan Ionascu qi Francisc Pall, Elemente de cronologle, in volumul Documente privind istoria Romdniei. Introducere .I (Bucureqti, 1956); Istoria Romdniei tn date (Bucureqti, l97l); Marcel Popa gi Horia C. Matei, Micd in enciclopedie de istorie universald. Statele lumi.i contemporqne (Bucureqti, 1993) q.a. * II. Elemente cronologice principale Ziut reprezint[ intervalul de timp, format dintr-o zi lumind gi o noapte, scurs intre dou[ r[s[rituri de Soare. Este aqa numita ,,zi civild" qi cuprinde 24 de ore. Din punct de vedere astronomic, este timpul de care are nevoie Pim6ntul pentru a se roti complet in jurul axei sale, plecOnd de la Vest spre Est. in antictritate, babilonienii Zi;ula
  • 63. considerau inceputul zlleila r[s6ritul Soarelui, vechii egipteni, chinezii qi romanii la miezul nopfii iar grecii qi arabii Ia apusul Soarelui. Pe l6ngd diversitatea sistemelor folosite, aceleaqi popoare au trecut de la un sistem la altul. in anul l925.astronomii au hotirtt caziua astronomic6 sE inceapl la miezul nopfii, dupi ora 24 care devine ora zero (0). in acest mod, inceputul zileiastronomice coincide cu al zilei civile. Ora in entictritate, babilonienii au impdrfit ziua in unit6li mai mici de timp, n[scocind gnomonul pentru partea luminoasd a zilei pe care l-au imp[rfit in gase fracfiuni egale. Pentru m6surarea nopfii erau utilizate clepsidre, care kebuiau intoarse insi la intervale regulate de timp. Romanii au fost cei care au divizat ziua civlld, in 24 de pdrfi egale numite horae (ore). ln secolul al XIIJea s-a inventat pendula iar in secolele XV-XU s-au creat orologii, puse in centrul fieclrui orag. Prin sunete sau bltii de clopot ele anunfau ora la fiecare 12 ore, iar mai tlrzia de patru ori pe zilaun interval de gase ore. Primul ceas de buzunar a fost inventat in 1510 (oul de Numberg). P6m6ntul prezintd cercuri de 360o, cercul cel mai mare il reprezintdEcuatorul. ^ In anul 1884 un inginer american a implrfit Ecuatorul in 24 de zone egale, numite fusuri orare, pt'rn 24 de meridiane care brdzdeazd, P5mdntul de la Polul Nord la Polul Sud, la interval de 15o longitudine. Fusul 0 (zero) este considerat meridianul zero ,;arr trece prin vechiul observator astronomic de la Greenwich, de l6ngd Londra. Timpul este in creqtere spre Rislrit de fusul (meridianul) zero qi in sc[dere spre Apus. Numerotarea fusurilor orare se face de la Vest spre Est iar fusul orar 12 (meridiariui 180o) trece prin strflmtoarea Behring. El coincide cu linia de schimbare a datei, la Vest de ea este cu o zi mai mult decAt la Est de aceasta. Ora oficialS a unui stat este ora capitalei !6rii respective. Ora qi ziua formeazd timpul scurt) a c6rui evidenfi o fine fiecare om cu regularitate. SEptIm0na Babilonienii qi evreii au fost primii care au socotit timpul in sdpt[mdni. La ewei, sdptimdna era de qapte zile, fiind preluatd apoi de c6tre greci qi chiar de romani care au inlocuit nundinele (un ciclu de 8 zile, notate cu litere de la A la H). La romani zilele s6pt[mflnii au primit numele de la aqtri. Originea celor qapte zile se afli in migcarea lunii. O s6ptimAn6 reprezintd un pEtrar de lun[ (4 s6ptdmini : 4 pdtrare de lun[). Denumirea zilelor grupate in s6pt[m6ni se face incep6nd cu secolul I i. Hr. De la romani, siptEmdna (cu qapte zile) a fost preluatd de popoarele germanice care au inlocuit numele divinit6filor romane cu cele ale zeitdlilor gennane. Slavii precizau zilele sdptdminii dup6 numErul lor in interiorul ciclului. Sdpt[mAna este o perioadd de timp intermediard intre timpul scurt qi cel lung. Luna Oamenii au c6utat o unitate de timp mai lungd pe care au gdsit-o in miqoarea lunii. Luna se invdrte in jurul Pdmintului realiz0nd o rotafie completd in 29 zile, ] 2 ore, 44'3". Aceast6 migcare poart6 denumirea de lunalie (sau lund iunard) qi are patru faze: lun6 nou[ (crai nou); primul pdtrar (formd de emisferr); lund plin[ (form[ de disc); ultimul pdtrar (formn de emisferi). In antichitate - c6nd luna avea 29 de zile - s-a observat, la un moment dat, ci inceputul lunii civile nu mai corespundea cu aparilia lunii noi pe cer qi s-a mai addugat o zi. Luna a devenit astfel de 30 de zile, dar din nou s-a ajuns ia o neconcordanfE, astfel incdt s-a adoptat o alternanti de luni de c6te 29 si 30 de zile. A
  • 64. rezurtat un an folosit 54 sau 355 de zile, numit u"':1-:,":,'::",T'itlJlfll, |i an lunar. L-auromani babilonienii' era arrun{atf, "r,,"ii","{!'" noi p".:". la chinezii, grecii, romanii qi arabii. Apari,tia lunii Romanii numeau prUfi""i"i"de preoli ii trr'n r"tie de aceasta se treceau s6rb[torile' calendar' Popoarele musulmane ;;;;;i " tunii "aterrde, de unde qi denumirea de o noud datS de pornire' cea a introdus medievale nu au mai schimbat anul lunar dar au Hegirei (622 d.Hr.). Anul r^ c^^^-o popor orraq rrrl cisfe,,.' nronriu numerotare a anilor. ln |n entict itate, fiecare -^nnr avea un sistern propriu de numlrau anii dupi Egipt cronologia se' fbcea dopa ao*niile faraonilor. Grecii jocurile din olimpia' Romanii P91eau' in magistrafi ,uo aopu inving[torii de la dup6 era-consulilor' Bizantinii, slavii numararea anilor, de Ia data fondlrii Romei sau la 5508 (facerea lumii)' gi romanii incepeau numtrrarea anilor pomind de Anul este intervalul de timp in care Pamdntul se invirteqtg in iuruLSoarelui' qi c[ Soarele se in Evul Mediu exista conceplia .a Pa*art rl este centrul universului Copernicus irrra*"*" in jurul sau. in anul 1512, astronomul polonez Nicolaus astronomice' a sale observalii if"p".it fvfilotaj) a elaborat !i,_P" baza propriilor careia soarele se afl6 in centrul pottirit fundamentat qtiinlific concep{ia heliocentri"a^, in jurul acestuia qi in se -infirrna rotesc universului, iar P[mantul impreuna cu celelalte planete ^conceplie, pe aceea geocentrica a lui care o jurul propriilor axe. Noua de qtiin{[ abia in secolul aI XVIIPtolemeu, a fost adoptatd unanim de cdtre oamenii 48',46" 7i se numeqte an i"u. Orr.uiu revoluliei in jurul Soarelui estede 365, z!(' 5h, ;;trr) EI este mai scurt decit anul sideral-care este duraJl de timp in ;;o;";;;; punct fix pe bolta cereasca, revin in pozifia initiali qi care astrele, pl""e"a A" iu "" care este de J65 zile, 6h, 9', 9' Luna qi anul aparlin timpului lung' III. Calendarul timpului au fost utilizate tret Practica intocmirii sale este foarte veche' De-a lungul tipuri fundamentale de calendare: cunoscut, folosit de egipteni' Calendarut solai este cel mai vechi trp de cale'ndar c-u.5 ; oooo i. ni. gr cuprindea 12 iuni a c'te 30 de zile, o ri' zile adilionale' t ";il; 365 de zile. Acest caiendar avea la 4 ani o diferen!6 de [r",'fra"a zi a fiecdrei.luni lunare calendarul lunaro-solar avealabazdprincipiul cd prima Avea labazdmiqcarea lunii ty]n de 12 lunii noi p" trebuie si coincid[ ""t. "" "p*irir cam pe la 5000 i' Hr' l rrri, i* luna era de zs-i0 de zlle. L-au folositbabilonienii pe fazele frcea parte din sistemul cronologic ce se baza numai calendarul lunar .oai" J" -it"*"a solar6. A fost utilizat de arabi qi q" T':ylmani in era de 354 de zile' ;;"1. Aendarul avea l}luni de c|fie29-30 zlleiar anul h"il;i;; Calendarul roman (Iulian) Iulius Romanii au fost cei care au perfec{ionat calendarul solar: }"fr:Tu.lui ca anul civil (oficial) s[ fie cu caesar, din 46 i. Hr., era necesara pentru c[ se ajunsese de 15 lryi Ga1 445 de z,ile) qe 114 m''l_mare dec6t anul astronomic. s-a crea! "t T ziuade 1 ianuarie a fost admis[ ca datd de ferioada oct.47-l ian.45 i. Hr. Astfel, 33 de zile pentru a se inceput a unui an. S-au introdus dou6 luni de 34 respectiv 365 de zile' S-au diferenla dintre anul civil qi anul tropic. D'arata arurlui era de altor luni in num6r de trei' "E*irru cdte o a trfutro luni de zb aezile 9i c6te doua zile uau,rgu, 4 anului iuiian era de 365 de zile gi 6 ore. Diferenfa de 6 h se completala i.rofr*"u
  • 65. ani rezultand 366 de zile. Aceastd zi se intercala intre 23 qi 24 februarie, fiind an bisect (adic6 inci o datd a gasea zi). DupE cregtinism, ziua bisect6 a fost trecutd a29-a zi. Sistemul calendaristic iulian a pdstrat numele str6vechi al lunilor cu exceplia lui iulie (de la numele lui Iulius Caesar) luna a cincea qi august, a gasea (de la numele lui Augustus). A fost un calendar simplu gi practic. El sti labaza calendarului modern in ceea ce privegte durata, impdrlirea pe luni gi num6ru1 de zile ale lunii. Reforma lui Iulius Caesar nu realiza insd o concordanlI deplin[ intre anul astronomic Ai cel civil. Anul astronomic era de 365 zile, 5h, 48', 46" , in timp ce cel iulian era de 365 zile, 6h. Exista o diferenf[ de 11) l4)) anual. ln 128 de ani diferen]a era de o zi. La un moment dat diferenfa a devenit de 10 zile, motiv pentru care era nevoie ca acest calendar s[ fie reformat. Calendarul Gregorian (Stilul nou) Papa Grigore al XIII-Iea (1572-1585) a alcdtuititt 1577 o comisie de savanfi qi teologi condusd de astronomtl Luigi Lilio. El a redactat un raport pe care at6t membrii comisiei cdt qi insuqi papa gi l-au insuqit. La24 februarie 1582,papa Grigore al XIII- lea a dat o bul[, numitd Inter gravissimas, prin care se punea in aplicare noul calendar. Pentru a se desfiin{a decalajul de zece zile acumulat p6ni atunci, s-a stabilit ca dup6 4 oct.1582 (oi) sd urmeze ziua de 15 octombrie i582 (vineri), in loc cie 5 octombrie 1582. A purtat denumirea de calendarul gregorian sau stilul nou. n octombrie 1582 a fost adoptat de cdtre statele catolice (Statul Papal, Spania, Portugalia) gi o sutil de ani mai tdrziu de citre reformafi. Transilvania a trecut de la stilul vechi la stilul nou in anul 1590, cdnd dupl ziua de 14 decembrie a urmat 25 decembrie 1590. Acest lucru a fost valabil numai pentru catolici, pentru cd ortodocqii au p6strat stilul vechi. Romdnii, ca gi alte popoare, indeosebi cele de religie ortodoxd, au pdstrat stilul vechi pdni in secolul XX. Calendarul gregoian a fost adoptat in Rom6nia in anul 1924, eilnd dup[ ziua de 30 septembrie (uni) a urmat 14 octombrie (marfi). Nici acest nou stil nu se suprapune perfect anului astronomic dar diferenla este foarte mic6. La 3000 de ani se inregistreazd o diferenld de o zi. Sirbltorile calendarului creqtin ortodox Aceste slrbitori sunt de dou[ categorii:fixe qi mobile. Sdrbdtorilefixe cad in aceeaqi zi a anului: Sf. Vasile (1 ianuarie); Boboteaza (6 ianuarie); Buna Vestire (25 martie); Sf. Gheorghe (23 apilie); S/ Constantin Si Elena (21 mai); Nasterea Sf, Ioan (Sinziene, Drd,gaica)-24 iunie; Sf. Apostoli Petru qi Pavel (29 iunie); Sf, Ilie (20 iulie); Schimbarea la fayd (6 august); Adormirea Sf. Maria (Sdntdmdria Mare)-t5 august; Nasterea Sf, Maria (Sdntdmdria Micd)-8 septembrie; Sf, Dumitru (26 octombrie); ,If, Voievozi Mihqil Si Gavril (8 noiembrie); Sf. Nicolae {5 decembrie) ; Nasterea lui lisus (Crlciunul)-25 decembrie. Sdrbdtorile mobile incep cu Pagtile, in funcfie de care se stabilegte data celorlalte s[rb[tori: Floriile (in duminica anterioard Paqtilor); indllarea Domnului (Ispas) - 4A de zile dup[ Paqti; Rusaliile (50 de zile dup6 Paqti); Duminica tuturor Sfinlilor (prima duminicd dupd Rusalii). * IV. Erele, perioadele stilurile cronologice Erele cronologice Era este un factor cronologic important, un sistem de numlrare succesiv[ a anilor solari sau lunari plecdnd de la o dat6 mai mult sau mai pulin istoricd. Exist[ un num[r qi
  • 66. evenimentelor' Dam ctteva foarte mare de astfel de ere, imp[rfite dup6 caracterul ex"*ple mai cunoscute: imno{an!' tn acest context se Erele politicepornesc de la un eveniment politic Romei (754 i,,"iol. iri rrio"i(uu u.u" condita), care num'ra anii de'la fondarea introdusd de a"-vu.r*l;'era seteucidd (siro-macedonean6), Iiil:ja;ft franceze), folosita in Franla (1792diadohi ia312 r. Hr.; era libertdlii (sau a revoluliei #;ffid"* 1805) q.a. religie'Cele mai Erele religioase porneau de la diverse evenimente legate de secolul al VIJea de introdusd in cunoscute sxfi: era ciestind (sau dupd Hristos), numird anii de la nagterea lui Hristos' ce c6lug6ru1 Dionisie cel Mic (Exiguu$, care era m?h9m_eland (Hegira,.Hlglet), care s-a produs la 25 decembrie'7siab:y.C., Si Mahomed de la Mecca la Yathreb (Medina)' a fost cea bizantind Erele unruurroli p-#; de ia facerea lumii. o astfel de er6 mai {e-s sub numele de la Facerea ti*plriura rr"'"."r,"",lnopo1itana), cunoscutasecolul^al Ml-lea d' Hr', este intdlnti tumii (de la Adami. iu u iott introdusa prin folositl intre a$ii de Cedren qi pentru prima oara in Chronicon Paschafe qi a fost se scade 5508 (pentru lunile ianuarieTheodor Gaza.Se calculeaza astfel: din anul dat Pentru a-l deosebi de anul august) qi 5509 (pentru lunile septembrie-decembrie). cu termenul de valeat in vara modern, anul de la facerea lumii a fost desemnat a iegit din uz' in Transilvania' Rom0neasc6 qi Moldova. Treptat, u".*,a intrebuinlare de la facerea lumii in timp ce cele datarea documentelor slavo-iomane se frcea latinegti erau datate dupd anul. principelui' -iret" astronomic, io""p in momentul unei noi conjuncfii a astrelor' i";#;i; rc iuti"izi,ziuadrgiilui Perioadele cronologice in funclie de un alt sistern de datare este reprezentat de perioade, care sunt anumite manifestEri ee au loo eu rcgularitate' --.-olimpiad,aesteoperioadide4.anicuprinsdintredou[jocurisportive sistem a fost folosit mai intai de panhelenice, incepute la <ilimpia in776 i. Hr. Acest anul 1 d' Hr' olimpiadele mai mari Herodot qi Tucidide. olimpiada 195 aawt loc in de 195 aParfin erei noastre' de la 1 Indictionul."pt"rl"ta un interyal de 15 ani, in interior anii sunt lumgo.tati apoi in mai int6i in Egipt' la 15 gi se pare ca a fost de origine fiscala. A fost utilizat generalizatde constantin cel Mare in Imperiul romrn (din sec. I d. Hr.) unde a fost numele de indicta, iil. r"ai",i""d ;;a;s in cronologia medieval6 european5 subbizantinr qi a avut filier[ din secolul ,l xI-;; ilvaat" Roriarr" a patruns prin perfect anului de Ia facerea lumii' inceputul constant la 1 septernbrie. S-a suprapus stilurile cronologic" Anulnuareacelaqiinceputpretutindeniqiintoate aceea, sd cunoaqtern ,rmpurile. Este necesar, de stilurile, care sunt: -lianuarie(sauStilutcircumciziei),folosit'l!u't"multe16ri; - 1 ;rtti " litttut veneSian),folosit pdnl in 1797; _ 2l sau2imartie (stitul echinoc{iului de primdvard); - 25 mar-tie 'lstilul'Bunei Yestiri), cu doud inleputuri:Florentinus incepe la |' Calculus Pitanus Calculus incepe la 25 martie inainte de naqterea lui Hristos; 2. ii *r*i" posterior naqterii MAntuitorului; - 1 sePtembne (Stilul bizantin); 2lsau22septembie(stilutechinoc|iuluidetoamnd);
  • 67. - 25 decembie (Annus Nativitatis), folosit mai ales in larile catolice, dar gi in Germania gi Anglia, p6n6 in secolul al XViI_lea V. Elemente cronologice secundare fiind menite s6 compteteze elementere cronotogice rroa*|,]i# n:ffi:fffitiar, a) ciclur sorar (cycrus soraris., crugul soarerui). Degi se numegte aga, nu are nici o legituri cu foargle, Este o perioad6iro""r;;i;;;" 28 de ani, dupi imprinirea acestui ciclu zilele sdptEmanii cad exact in aceleagi date ale rrrii. i"*eqte la calcularea pagtelui cu ijutorul literei dominicale, J" u"""u mai este numit qi ciclul literelor dominicale. pentru r6siriteni, primul ciciu sola, a fost in anul 9 d. Hr. gi a avut ca inceput o zi de ma{i. b) ciclul lunii (cyclus lunaris, crugul lunii) reprezintd, operioadd ce dureazi 19 ani solari (sau 235 de lunafii). Dupi-ce s-a implinitLastd perioad6 fazelelunare revin in aceleagi date ale lunii.-inceputul pe miqcarea lunii qi se foloseqte pen-tru "*grr"iiu"ii" r"" anul 3 d. Hr. se bazeazd carcuiarea sarbatorilor. c) ciclul p.asyl (cyclus paschalis) str la bazi calculului penku stabilirea serbatorilor de pagti. Are o durati d: 53? de ani, oilirr,r,a din inmul{irea crugului soarelui (28 de ani) cu crugul lunii (19 ani). Dupd 53i2'ii-ani atit fazelelunare c6t gi cele solare revin la aceleagidate. ' d) Epacta (!oa9ty minores, epactae lunares, adjectiones lunae) arat6 v6rsta lunii la I ianuarie a fiec5rui an. e) Numdrul de aur (numerus aureus) de fapt ciclul lunii, diferenla constd in faptul c[ nu se calculeazr incepand cu anul -este 3 d. Hr., ci cu anul 1 d. Hr. A fost scris, la Atena, pe o stel6 cu litere de aur, de unde qi denumirea f) Mdna anurui arutd, ziuadin s6pt6m6n6 cu care ainceput anul, de la care se fonn eaz[ zilele sdptdm 6nii g) Mdinile lunilor xatd ziuadin s6ptdm6nd cu care incepe fiecare rund. h) Literele dominicare. Fiecare an incepe cu una din cele gapte zile ale siptimanii' Pentru a-i cunoagte calendarul s-a afectat necarui an c6te o litera de la inceputul alfabetului (A-G), ceu.e aratd, a cdtazi din an a fost prima duminicd, de unde gi numele. i) Indictionul a fost intrebuinlat foarte des, mai ares in orient (sf. Atanasie, Sf, Ambrozie). {< Am prezentat succint aceste elemente de cronologie ca simplu indrumar general. Istoria nu poate fi s+tud:at ftrd a de cronllogie, care ii formeazl insdqi fine.cont coloana vertebral[' in legrtur[ cu modul de utilizare a-aatetor ramane insd sd se pronun{e numai istoricul; datoria acestei gtiin{e auxiliare este doar de a-i clarifica domeniul cercet6rilor sale din punct de vedere al mi.surrrii timpului qi al corelaliei intre datele istorice. * *rr
  • 68. G^r* cuud ,{$,*oc<- METROLOGIA I. Defini{ie; Preocuplri de Metrologie fvf.t,ifrg* Lri" qtiirtu auxiliarl a istoriei care se ocupd cu studierea mdsurildr timpului fixe gi variabili .*. p.ir.rc intinderea spaliului, greutatea.corpurilor, durata categorii de g.a. Denumirea provine de la grecescul metron (mlsurd)' Existfl dou[ qi spafiul qi mdsuri: d.irecte, care sunt in afara noastr[ cum ar fi, de exemplu, timpul reale: greutatea' indirecte, care sunt determinate prin calcule 9i au la bazd elemente spafiu formdnd densitatea, lungimea, volumul etc. Aceste misuri au variat in timp 9i adevlrate sisteme. primele preocup6ri qtiinfifice in domeniul Metrologiei au apdrut la inceputul tiso, G. igricola a elaborat primul tratat de Metrologie, intitulat epocii moderni. in mai multe 16ri De mensuribus et ponderibus rornanorum. in secolele XVII-XVII, asupra sistemelor de_mlsurd din Apusul qi Centrul Europei s-au efectuat cercetiri XIX-lea, utilizate in Antichitate qi drrot trl.aiu. Metrologia devine, in secolul al invalamantul potitehnic, aglonomic ai comercial' La noi, in disciplina predat[ avut mai intdi prima jum[tate a secolului al XIX-lea, preocuplri de Metrologie a 'cn"oigh" Asachi qi apoi lon Ghica, autorul lucrIrii Mdsurile ;i gr:t!l.ik romilnesti ale celorlalte neamuri (Bucureqti, 1848)' In a doua Si moliloveneSti in comparayie cu ju.aot. a selolului aI XIX-lea apar o serie de lucrdri dedicate sistemului medc: Gr' Sistemul Cantilli, Explicarea sistemului metric (Bucureqti, 1865); M' Mdrdcinesc?t, metrice' metric pentru uzul scoalelor (craiov4 1863); $tefan Prp, Mdsurile (Blaj, 1875); T. Pe-trisoru, Mdsura)ea si calculaiea cu mdsurile cele noud metrice cu cele vechi Mdsurile metrice sou cunogtin{a noilor mdsuri (metrice) in aldturare metrice (Bucureqti, l8s0) (Gherla, 1875); Al Zanne, originea Si istoricul sistemelor p. plan mondial, in ultimul secol mai ales, Metrologia s-a fundamentat ca o au sporit in iiscipUna auxiliard a istoriei. in Romdnia, cercetiirile de Metrologie r[stimp amintim ultimele decenii ale secolului XX. Dintre lucrlrile publicate in acest pe cateva: Nicolae Stoicescu, Cum mdsurau strdmosii. Metrologia medievald generald teritoriul Romdniei @ucureqti, l97l); Gerhard Puri, Metrologie (Partea I, Bucureqti, 1983)' 1ii-iqo*u, 1983) si Valiriu Ruxandra, Metrologie i, in ir. * II. Sisteme de mlsurl in trecut qi astiizi linie morali este "Omul este masura tuturor lucrurilor" au spus sofiqtii' Pe precis[ in compararea adevirat, dar practic omul insuqi are nevoie de o orientare o m6sur[ fix6' qi-a creat o materialelor de care se servegte. Pentru aceasta, el a cdutat s6 stabileascd.intinderea unitate de m[sur6, o cantitate oarecare cu ajutorul c[reia spatiului, greutatea corpurilor, durata timpului etc' se afl6 in sudul Majoritatea ceicet5torilor consid^erd cd originea mlsurilor terminologie mai veche qi mai Mesopotamiei, in Chaldeea, unde s-a constatat o mai vechi ca stat organizat' La toate Uoguta decdt in Egipt deqi acesta din urm6 este lor principal de cllinf' privitor la ;6;"i" lrorubriu*t are esenlialmisuri face parte din fo-ndul vocabularului limbii' In qi este folosit ca temelie a care p6streazdtot ie m[suri plecand de- la proporfiile aceastil perioada aproape toate popoarele au adoptat de la produsele muncii mai membrelor corputui omenesc (deget, palm6, pi9io| yl pe acestea le-a multiplicat in diferite moduri, dup[ timp qi obiqnuite traiului zilnic.
  • 69. loc, aplicfinduJe tuturor genurilor de mdsuri, ca de lungime, suprafa!6, capacitate' greutate etc. La inceput nu a existat un etalon unic, drip6 care s5 se efectueze m[surarea' Din acest -otiy pasul, palma, degetul etc., variau in funcfie de dimensiunile limite intre care membrelor persoanei care afectua mdsurdtoarea. Degi existau anumite s-a produs relativ putea oscila unitatea de m[sura respectiva, totuqi uniformizarea tirzfu. sistemele de mdsuri s-au constituit, in principal, in trei modalitdfi: simple a) prin multiplicarea duodecimald, txitatea imediat superioar[ trnitilii se fEcea din 60 in 60; onmai mare; b) sexagesimald, in care multiplicarea fiind de de 10. in vechime au fost c) zecimald, in care prima unitate superioara era un -.rltipl, iilizate qi alte sisteme de calcul ca dublul, cvadruplul, care uneori erau amestecate' jurul a cinci De-a lungul timpului, sistemele de m[sur6 s-au dezvoltat in calit5fi : lungime, suprafad, greutate, capacitate Si volum' ii A) Milsurile in Antichitate m6suri a) Misurile la greci. La Atena constat5m urmdtoarele 1. - Lungime - Dactylos (l[rgimea unui deget): 0,0193 m; de: : !;l;,;::"tr,?T,"JffTffi, ';g#l#?#11"Jl:ff* Y,k x; : - intins[ 12 dactYloi: 0,2312 m; Pous (piciorul):-16 dacWloi:0,3083 m; Pehys (cotul) : lt.lzpicior : 0,4624 m; Bema (Pasul) :2'lzPicioare : 0,771 m; Palma Orgnla (lungimea a doua brale intinse 1,85 m; sau st6njenul) : 4 peheis : pe care o poate t6ia deodatil un bou) ':i:;tr:x1H:tHl'btazde Stadiin(distanfa pe care o poate strdbate un alergltor fttd oprire) 6 Plethra: 184,98 m; : - ?;;;"i:,ltilll,illlll,'",, Dolihos (7 sau 12 stadii)' Ultimele trei m6suri erau folosite mai ales in intrecerile sportive' 2. - suprafald: - Pous tetragonos (piciorul p6trat) este unitatea de m5sur6; 10.000 picioare p[trate' - Plethron tetragonos (plethron p6trat) litri)' de 3. - Capacitate qi volun; - amphora (putln peste 26 sistemul chaldeean sau din cel egineean, 4. - Gieutate. Grecii foloseau masuri din unita{ile frind diferite de la un polis la altul. La Atena erau: 0,728 gt; Obolos (obolul) era unitatea de mdsur6 :4,366 gr; Drahme (drahma):6 oboli Mna (mina) 100 drahme 436' 60 g; :26196,20 g. Talanton(talantut: un picior cubic de ap6):60 mine : : : : b) Mdsurile la romani Sistemul roman era asemln[tor cu cel glecesc' 1. - Lungime - Digitus (degetul, lagn1.u degetului mare) m; - Palmus (palma, l6limea palmei mdinii) (Jncia: lll2 din Passus; : : 1116 din pes :0,0183 ll4 din pes;
  • 70. - Pes(Piciorul) :4Palme; PalmiPes : un Picior si o Palmd; Cubitus (cotul) : I ll2 Picior; Passus (Pasul) Pertica: : 5 Picioare; 10 Picioare; Millia Passutn: 1000 Paqi; Mila:1379,86 m. Pertica ( prajina pdtratn) - fArA valoare precis6; Jugerum (iuger) 2523,32 rl.rP; Centuria:2 iugdte; Saltus:4 centurii. 26,196 l' J. - Capacitate Si volum: amphora (pentru lichide, preluatil de la greci) ca unitate M6surile mai mici decdt amphora sunt determinate dup6 greutate, av6nd 2. - Suprafald: - : : sextarius (0,541) ai clrui multipli sunt: Congius:6 sextarii; Urna:4 congii; Amphora:2txnae. Submultiplii sextariului stxtt Hemina sau cotyla. Pentru solide unitatea de mdsurd eta rnodius (8,7331) qi avea submultiplii: Semi modius: % modius; Sextavius : I I 16 modius; Hernina: ll32 modius. 4. Greutate: - libra (unitatea etalon) era implrfitii in 12 uncii, cu urmdtoarele subdiviziuni pi valori: Libra (as libralis sau librarius) Dextans: 10 uncii. : 12 uncii : 327,45 gt' B. Miisurile in Evul Mediu in Evut Mediu pe l6ng6 unitalile de m6sur[ cunoscute inc6 din Antichitate, sau mai folosit: 1. - pentru lungime; - ceasul de mers (al omului, dar qi al calului); poyta: 15-20 km; leghea: cca. 4000 Paqi; andrlitul de bdl; bdtaia sdgelii; bdtaia Pugtii etc. 2. pentru suprafald: -folcea (de la latinescul/c/x: coasS): cdt se putea cosi intr-o unitate de timP; pogonul: 576 sti.2 ; -plusal (cflt se putea ara intr-o unitate de timp) 150 iuglre 107,490ha. 3. pentru volum: - stogul: 14 stj.i claia: 18-32 snopi, cel mai adesea2l; - : carul etc. 4. ocaua: 1,271kg; cdntarul: l25liwe la bizantiru,9O kg la italieni povara: ll0-125 ocale; carul:500 - 1000 ocale; maia: c6t Puteau duce 6 boi; pentru greutate; - - piatra (mai rar folositE) : ll-l2kg) qi 40 kg la ruqi;
  • 71. - fontul (pentru mdsurarea alimentelor); - piseta marca I pentru mlsurarea greutdlii monedelor' f ) C. Sistemul metric (zecimal) cele din Antichitate 9i Evul Mediu' lltTlizueaunor sisteme de m6suri, precum XtV-t.u unii inv'lali ai vremii ceruser[ s-a dovedit u f, gr.o"ui;. i";; din secol,ui'ut Problema nu s-a luat nici o m6sur6 mai eficienta' mai mult6 stabilitate in etaloane, dar s.apusinmodseriosabiainsecolulalXV[.lea,dTu,tr,ebuits6mailreacdpesteo qi 1766' o serie de ajung6 la sistemul metric' intre 1669 sut6 de ani pdnd printr-un "a; ^i; meridiane pentru a le stabili lungimea invatafi au studiat air"rii" p"4i"ry de determine o francezul La iondamine a reuqit sd ;t; ilee, calcul cit mai J;. m6sur[,sthnjenulperuviun(latoisedePerou),pecareapropus-odreptetalonpentru se'rializeazd o colaborare anglo-fuarrcezd m'surarea gradelor m"riai*"to.. in 1790 fost colaborarea a equat iar cercetarile au pentru stabilirea rrrrei ,roi unitafl de m[sur6. s[ fie de misur6 pentru lungime s-a stabilit continuate aoar Ae fran cezi. iaunitate pol' Orice diviziune se flcea prin parte ai" ,""riai*"r de la ecuator la 1/10.000.000 Aeeast' fracliune a fost dte decimal s;o zecimal' cifra 10 (zece)d. ;;.;ii.rrr*ir.u fost introdus greces,cul metron)' sistemul metric a numit5 metru,adica m[sur6 (din Bonaparte' iar 1801, de citre Napoleon pentru prima ourr ir-e.*t , ia I ioiembrie la 1 ianuarie 1840' folosirea sa a devenit obligatorie de insistemulmetric-exist[urm[toareleunitEtidem[sur6: a) pentru lungime" - Miriametru (mam); - Kilometru @n); ' - b) -' Hectometru Qwt); Decametru (datn); Metru (m) - etalon; Decirnetru (dm); Centimetru (qrr); Milimetru (mm); Micron; Mila marind' pdtat(*u*'); oentru rurrrfrlii --"ir'io*'tul (krn'); Klometrul Pdtrat Hectometrul Pdtral (hm?; L ' - (dam2); Metrul Pdtrat (m') - etalon; orir*it'ul Pdirat (d*'); C,i'ti*etrui Pdtrat Milimetrul pdtrat ,. nn care are un smgur multiplu pentru t"p*fttift agricole Arul (100m') ri"g* submultiplu (centiarul: 1 m'p')' qi 100 *i:io.boo - - D';;;tetrul Pdtar - (Hectarul: (d (q'1' . , -]p.) * -2t b) Pentru caPacitate Si volum: sn3): 1^0^0^0 hmc: 1.000'000'000 1. _ masuri p.rt o ,ilrd", - Kilometrul cubdamc: 1'000'000 rnc; ' Hectoi'"i'"t (h*'^): 1000 - ""U Decametrul cub (dam'): 1000 mc; etalon; Metrul cub (m3 ): 4 mc;
  • 72. Decimetrul cub (d-'): 1000 cmc:0,001 mc; Centimetrul cub ("*'): 1000 mmc:0,000 001 mc; :0,000.000.001 mc. Milimetrul cub (-n') pentru mdsurarea lemnelor nefasonate se utilizeazd. Sterul ( 1 mc), care are un singur multiplu (Decasterul = I0 mc) qi un singur submultiplu (Decisterul 0,010 mc). 2. mdsuri pentru lichide: - Mirialitrul (mal): 10 10.0001; Kilolitrul (kl): 10 hl: 10001; Hectolitrul (hl): 10 dal: 1001; - Decalitrul (dal): 10 l; - : - kl: - - : Litrul (l) : 1O dl: I l; Decilitrul (dl): 10 cl:0,1 l; Centilitrul (cl): 10 ml:0,01 Mililitrul (ml): : 0,001 l; 1. in practicI, mdsuratul lichidelor se rcalizeazd cu ajutorul unor vase de metal cilindrice, a cdror indlfime este indoitul diametrului. ln mod uzual intdlnim litrul gi submultiplii s6i, care trebuie sd aib6 urm6toarele dimensiuni: - Litrul - diametrul interior - 0,086 m inillime 0,1720 m; - Jumdtate litru - diametrul interior - 0,0683 m indlfime 0,1366 m; - Decilitrul- diametrul interior - 0,0399 m indllime 0,0779 m; - Jumdtate decilitru - diametrul interior - 0,0317 m in6llime 0,0634 m; inlllime 0,0370 m. - Centilitrul - diametrul interior - 0,0185 m Pentru m[suratul cerealelor se intrebuin[eazd" m6suri cilindrice, care au in interior in6lfimea egal6 cu diametrul, dup[ cum trmeazd,: - Dublu decalitru - in61limea + (D interior:0,294:20 decl.mc; - Decalitru - indl[imea + O interior : 0,233: 10 dcmc; - Jumdtate decalitru - indlfimea + @ interior:0,185 m: 5 dcmc; - Dublul litrul - in[l{imea + @ interior: 0,1506 m:2 dcmc; - Litrul - inllfimea + O interior: 0,1084 m: I dcmc; - Jumdtate litru - in6lfimea + @ interior: 0,086 m. c) pentru greutate (ponduri) : ' Tona (t): 1000 kg; - Chintalul (q) : ll10 t: 100 kg; - Kilogramul (k.d: 1/1000 t: 1000 gr; - Hectogramul (hg): lll0 kg : 100 gr; - Decagramul (dag): 1/100 kg: 10 gr; - Gramul (g) - unitatea ponderald : un cm' de ap6 c0ntdrit[ in vid la ternperaturade 4oC; - Decigramul (dg): lll0 gr:0,10 gr; - Centigramul (cg): l/100 gr:0,01 gr; - Miligramul (mg): 1/1000 gr:0,001 gr; - Caratul :2d9. in cadrul sistemului metric, terminologia este luat[ din limbile greacd qi latinS, ca qi in alte ramuri ale gtiinlei, cu uqurinfl putind ajunge internalionali. Multiplii se aratd prin numiri greceqti (cifre): miria: un numir de 10.000, ,,numAr nesfarqit"; Kilo : mie, 1000; hecto (sut6, 100). Submultiplii se arat[ prin numiri latineqti: deci (decem : l0); centi (centum : 100) qi mili (mille: 1000), care respectiv desemneazd a zecea, a suta gi a mia parte din etalonul respectiv. Acegti termeni se adapteazd, aSa cum s-a ardtat,la tot felul de mlsuri.
  • 73. in vremurile mai apropiate de noi qi in prezent in lume sunt utilizate unitdli de m6sur6 qi pentru alte calit6li dectt cele expuse pdnl aici. Se m[soard cdldura (ptin unit6li calorice), viteza, electricitatea, radioactivitatea etc. in epoca contemporanl unit6tile de mlstri se perfecfioneazlpe mdsura dezvoltdrii gtiin]ei qi tehnicii. * III. Metrologia Ia romini in Antt"hltate,inperioada regatului dac, erau utilizate diferite cantitIli, valori, dupd sistemul autohton, Srec qi roman. La inceputul Evului Mediu, rom6nii gi-au constituit un sistem de m[surd propriu bazat pe practica de m6surare mai veche, la care s-au adlugat influenle ale sistemelor de mlsurd din Bizanf, Centrul qi Apusul Europei. O parte a terminologiei folosite este de origine latin6 (pas, palm6, deget, iuglr) la care s-au addugat, la inceputul epocii medievale, elemente lingvistice slave (vadr6, pogon, st6njen) ceea ce nu inseamn[ cd originea unitafi de mlsuri respectivd este neaplrat slav6. Existd apoi unit5ti de m6surd preluate din sistemele de mdsurd folosite de popoarele qi statele vecine qi chiar mai indepdrtate: turceqti, poloneze, ruseqti, cu care farile Romtne au intrelinut intense schimburi comerciale, fiind influenlate astfel 9i m6surile. Puterea domneascl s-a amestecat in fara Romdneasc[ gi Moldova in aceste m6suri. |n secolul al XVIIJea, in fara Romdneascd,lndreptarea legii prevedea cd cei ce vor folosi misuri ,,hiclene" vor fi pedepsili. in acelaqi secol, in Moldova, Vasile Lupu (1634-1653) a fixat capacitatea merfei. Din a doua jumState a secolului al XVIII-lea qi inceputul secolului al XIX-lea, documentele vorbesc despre trimiterea in orage din Jara Romdneascd qi Moldova a unor m[suri etalon ce purtau gtampila domniei, introducerea controlului domniei asupra negustorilor qi greut5filor q.a.m.d. in Transilvania, la venirea ungurilor popula{ia autohton6 lutiliza un sistem propriu de mdsuri, asemdn6tor cu cel din Jara Romdneascl qi Moldova,^dovedit prin irtr.brinl-ea aceloraqi termeni de origine latin6 (secolele XII-XIID. In secolul al XVJea se incearcd unificarea sistemului transilv[nean cu cel folosit la Buda. in secolul al XVIJea, dup6 1541, se anuleaz6 hotdrdrile privitoare la m6surile de la Buda iar locuitorii revin la utilizarea misurilor lor proprii. In secolul al XV[-lea, dup6 1690, incep sI se utilizeze mdsuri austriece dar, in multe sate, continu[ sd fie folosite mdsuri rom0neqti. in epoca modern6, in perioada regulamentar6, in Principatele Romdne au existat incerclri de uniformizare aunitifilor de mdsur[. In 1835, in Jara Romineascd, Mihai Ghica a realizat un proiect pentru introducerea sistemului metric, rdmas fIrI rezultatinsa. Sistemul metric s-a introdus la noi la 15127 septembrie 1864, urm6nd sE devin[ obligatoriu la lll3 ianuarie 1866. Des6v6rgirea unitAtii statale romdneqti, in 1918, a criat bazele adoptlrii unui sistem de mdsurl unic perfecfionat la nivelul intregului spaliu romdnesc. de mlsurI in firile Romine in Evul Mediu in lara Romflneascd qi Moldova etalonul de lungime afost palma qi stdnjenul (sajenu) care a'vea opt palme. La inceput se foloseau empiric, dupi mina unuia sau altuia care erau in cavzd. Primul care a intrebuinlat un stAnjen unic a fost $erban Cantacuzino (1678-1688), in Jara Romdneascd, marc6ndu-l printr-o coloani pusi la biserica mdn6stirii Cotroceni. Era se pare de 1,96 m. Constantin Brdncoveanu (1688l7l4) l-a mdrit a2,02. St6njenul era implrfit in 8 palme; palma in 8-10-12 degete; degetul in 4-10 linii;linia era cdtbobul de orez. Ulterior, printr-o mdsurl oficia16 luati de Alexandru loan C;ulza, in 1864, s-au fixat urmltoarele corespondenle pentru Unitl{i 6
  • 74. vodd (2,02 m); stAnjeni: stanjenul $erban vodd (1,0665 m); Stanjenul constantin Sta":*"f Geipod Q,ZIA m) in Moldova; Stanjenul de Gala{i (2,296 m); Palma medieval6 iirioa (ingenunchiata) O,2lB7s m. Au mai fost folosite in perioada 10 stanjeni);pasul urmatoarele m[suri: piaiino'11stAnjeni); funia (sfoara, odgonul: (cca2l3 din palm6); leghea (int6lnit6 mai 64 cm); pumnul (4-6 palme); cotul rol aproximativ 4000 de paqi) q'a' ales in Moldova, avind Prdjina qi stdnjeiul au fost :utilizate qi pentru masurarea suprafelelor' pentru masuritorile plane au mai fost utilizate falcea (14,321,952 sup.) qi pogonul (5011,79 sup. sau 144 prdini p6trate). Mai pufin precizate eru]u delnila, 'iiiaba si'sfoara, ale caror valori erau foarte diferite de la o zorrdla alta. i; ivul Mediu, in Jdrile Rom0ne, sunt cunoscute ca mdsuri de capacitate: - butea,r* di, doage de lemn cu capacitate mare' de dimensiuni variabile, apare cotul folosit pentru transportul qi p'Astrarea biuturilor. Din secolul al XV[I-lea mare qi cel mic); de mSsurat bulile (se m[surau addncimea, diametrul - vadra, principala unitate de mdsurat capacitatea in toate cele trei JEri din secolul Romane. Termenul este de origine slav6. in Jara Romdneasci o intdlnim ln Transilvania al XVJea iar in Moldova a fost introdus[ prin secolul al XVII-lea. vadra era de capacit[1i diferite. - ocaua)unitate de m6sur[ de capacitate imprumutatd din lumea orientald. La sau din noi avea capacitatea de 1,28 kg (ca la turci). Era confeclionatd din aramd tinichea qi era utilizatd mai mult pentru lichide' - merla,fiilizatLin toate cele trei J[ri Romdne' kiia, unitate de m[sur6 fol0sit6 din secolul al XVII-lea. De la turci este imprumutatd doar denumirea nu qi capacitatea' - polobocul (de Roman, de Baia, de Camenila); iar in - bonila, trnitate de mdsur[ care in secolul al XVII-lea avea 22 de ocale secolul al XIX-lea m6sura 40 de ocale' - ferdela, unitate de mdsuri corespondentd a banilei, intrebuinfat6 in *" ' - Transilvania; sacul, unitate de m6sur6 neprecisa pentru gr6u qi secard. in J[rile Romdne, in perioada medievald, existau instrumente de m6surare a greutdlii: qi peqte; neprecise; maia (cdt Puteau duce qase boi), utilizat5 pentru ceari (avea la inceputul carul, unitate de m6surd folositi pentru fhn, peqte, lemn, sare secolului al XIXJea 500 ocale). ceva mai Precise: cdntarul, ocaua' - d( tipurile de m6suri' care in mod Ne-am ocupat doar de cele care se raporteaz[ la trecut in general 9i in succinta noastrd prezentare nu am putut prezenta toate normal se intfilnesc identic sau modificate gi in trecutul romdnesc' * **
  • 75. ') , +r$"'of "l uLrtt00 NUMISMATICA^. O,^NL] t{rlf<- I. Defini{ie; Rolul izvoarelor numismatice in cercetarea istoricil 'tl Xt )'tb Numismatica este qtiin[a auxiliar6 a istoriei care se ocupl cu studiul monedelor de tipurile (imaginile) gi inscripliile {in6nd se:rma de metalul din care sunt ftcute, titlu qi de cursul avut' Denumirea acestei ilegexldele) lor, precum qi de etalon, de : iiffii. provine'de h termenul grecesc nomismc (in latineqte numisma moned[)' se iUoo"au este piesa din metal p.it "*" se realizeaz[ schimbul de produse 9i conline, moneda tezauizeaza valori. Datoritii informaliei de natur6 istoricd pe care o realitElii la leprezrnti,,in acelagi timp, un pre{ios izvor istoric ce ajuti la reconstituirea un anume moment dat: a) Moneda reprezintd un izvor istoric deosebit de important pentru analiza lacunare; perioadelo r in cariintoarele scrise sau lipsesc cu desivdrgire sau sunt b) Descoperirile de monedd in incinta unor agezlri sau necropole contribuie la datareacomplexului arheologic respectiv;, avem c) Confinutul in metal prilior gi tehnica de batere a monedelor ne mat5 dacd de-a face cu o perioadi de stabilitate politica qi prosperitate economicS sau, ' dimpotrivI, cu una de cizd gi de regres; * a principalelor cii de O trgr"pate, de regula, ae'a tungul drumurilor comerciale 9i u"""r, m-onedele p* i1 evidenja sensurile acestor drumuri 9i locurile principalelor puncte de vam6; .) Moneda evidenliazi amplitudinea schimburilor comerciale, a relaliilor cu !6ri1e patrimoniului vecine qi indepartate, contri-bu1ia Jdrilor Romane la dezvoltarea civiliza{iei universale; f) Imaginile de pe monede, reprezerfiAile, stemele ne prezint[ fie portrete de conducatori, fie demonstreaza puterea pe care aceqtia o delineau. ^ * II. Evolulia Numismaticii ca qtiinfl qi pani astdzl Moneda u-p*"*. o'indelungd evolulie din Antichitate qi in cursul Evului Monedele au fost coleclionate inc6 ai ta sfarqitul Antichitalii coleclionate din curiozitate Mediu, dm abia in epoca Renaqterii acestea incep s6 fie privind monedele din colecliile irii"fni.u. pJrrii autori ai unor lucr6ri descriptive iimnului - au fost numismafii amatori' r"*i"f al XIV-lea, o aten(ie deosebit[ a acordat monedei Francesco petrarca (L304-1374). El prezort a cdtevamonede de argint romane impdratului carol Romei' uttV-t"u itf+O-tfZgip*i* a-1 stimula si urmeze exemplul alli in secolul al XV-lea, s-au interesat de antichit5lile romane, printre (1469(1434-1464) qi Lorenzo Magnifi'cul colec{ionari, florentinii cosimo de Medici l4gz).Cdtresfdrqitulacestuisecol,interesulfa!6deNumismatic6,studiaticaqtiinfa' Foliz-iano care public6, in anul 1489' creqte. Drumul este deschis de c6tre Angelo prima lucrare in care se discut6 imagini de pe monede' - Astfel' in Franla' in secolul al XVI-1ea apar o serie de lucr6ri de Numismaticd' lucrare despre monedele de aram6 Budg,prieten cu Francisc I (1515 - 1547), scrie o Germania iar in Spania' Didacus romane (1515). ii-"""r tis: apar luciari in antice' in Germania' wolftang cayambias explicd semnificaliile de pe monedele
  • 76. Lazius pune pentru prima datl problema elabordrii unui compendiu de monede. in a doua jum[tate a secolului al XVI-lea, in Italia, Fulvio Orsini elaboreazd o lucrare privitoale la imaginea blrbalilor ilugtri de pe monede gi geme, in 1570. In secolul al XVII-lea sunt publicate cataloage de colecfii, exist6nd preocuparea de a inregistra cdt mai mult cu putin!6. in acelaqi timp, s-au pus bazele muzeelor, cabinetelor numismatice qi medalistice. De pild6, in Fran{a, ducele de Orleans-Luxembourg a ueat qase cabinete, regele Ludovic al XIVlea a acordat o deosebitii atenfie monedei iar Jean Yaillant a adunat pentru rege medalii gi monede. In Suedia, regina Christina (Kristina, 1632-1654) avea o colecfie de 15.000 de monede iar in Gerrnania, la Berlin, prinful elector Wilhelm de Brandenburg l-a avut la curtea sa pe una dintre cele mai mari figuri de numismali europeni, enciclopedisful Ezechil Spalhain. Cartea sa (Disertatio) rdmtne gi ast6zi o lucrare de referintd. Preocuplrile de numismaticd medievali incep cu Paul Petan, autor al unei lucrlri in 1610. in secolul al XVIIIJea p6trunde spiritul gtiinfific Ai apare ideea unei organizdi ptiinfifice a materialului numismatic. Se continu[ publicarea de cataloage. De exemplu, in l7l9 apqre catalogul cabinetului numismatic al larului Rusiei Petru I cel Mare (1696-1725). in a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea apff lucr6ri despre moneda germanl. Johann Kohler este autorul unui catalog foarte complet al monedelor medievale de aur. Abatele Joseph Hilarius Eckel (1737-1798), director al cabinetului imperial din Viena, profesor la Universitatea din Viena, este considerat p6rintele Numismaticii priq lucrarea sa in 8 volume (Doctrina nummorum veterorum), aplruti infre 1792-1798. in lucrarea sa, J. Eckel a stabilit primele reguli precise de studiu qi prezentare a monedelor qi a rcalizat cea dintii clasificare qtiintificd gi sistematic[ a acestora. Se studiazd metalul, sistemul ponderal qi problerne legate de arta monetar[. in secolul al XIX-lea iau amploare cercet5rile privitoare la monedS. Numismatica este introdusd acum, ca disciplinl auxiliari a istoriei, in planurile de invifim0nt ale unor universitdli din Europa. Dintre contribuliile mai importante, din prima jumdtate a secolului al XIXJea, amintim pe cele ale lui Joseph von Mader, profesor de economie politicl la Universitatea din Praga, intemeietorul Numismaticii medievale germane printr-o lucrare in qase volume (1803-1813); Joachim Lellewel, autorul lucrlrii Numismatica Evului Mediu (1835); John Akkarman, in Anglia, editorul publica{iei 'oNumismatic Journal' gipe Hermann Grotte, ini}iatorul elabor[rii de periodice. in t836, la Londra, este fondati renumita "Royal Numismatic Society of London". [n a doua jum6tate a secolului aI XIX-lea, marele savant, a] studiilor privind Imperiul Roman qi Epigrafia roman6, Theodor Mommsen a pus bazele Numismaticii ca qtiinlE prin lucrarea sa dedicatd monedelor romane (Geschichte des romischen Munzwessens), aplrut6 la Berlin in 1860. i" S.U.A., cercetdrile de Numismatici se remarcd de la sftrgitul secolului al XV[-lea dx reprezentative sunt abia de la 1875 prin Silvester Crosby, care publici o lucrare despre primele monede din America. La sfirqitul secolului al XIXlea a fost publicat tratatul gtiinlific asupra monedelor medievale de cltre A- Engel qi R. Serrure (Traite de numismatique du Moyen Age, Pais, 1891-1895). La sfrrgitul aceluiaqi secol incep s[ fie organizate congrese internalionale de Numismatici, primul fiind organizatla Bruxelles in l89l qi apoi in secolul XX (Paris, 1901; Bruxelles, 1910; Londra,1936; Paris, 1953; Roma, 196l; Copenhaga,196T; New York-Washington, 1973, Berna, 1979 q.a.) La inceputul secolului XX, in S.U.A., se remarcl activitatea lai Edward Nevell, autoritatea numErul unu pentru numismatica antic6. in Europa au ap[rut Corpusuri monetare, dintre care amintim pe cele ale lui Ernst Haeberlin (Corpus
  • 77. l9l2) 9i Laszlo Rethy (Corpus nurnmorum Hungariae, reeditare, Crraz, 1958). Din 1953 funclioneazd comisia Intemalionald de numfnorufn ltalicorum, Roma, Numismaticd (C.I.N.) afiliat5 la Comitetul Interna{ional de $tiinle Istorice (C.I.S.H.). Din 1947 este editat unul dintre cele mai remarcabile periodice -"Nutnismatic Literature". Preocuplri de Numismatici pe teritoriul RomAniei irimele preocup[ri de Numismatrcd apar pe teritoriul !6ri1or Romdne in perioada RenaEterii. Umanistul transilvdnean de origine romdn6, Nicolaus Olahus,in io**"u intitulatii Hungaria siye de originibus gentis situ, divisione, habitu atque opportunitatibus, aplrut[ in 1536 la Bruxelles, argumenta originea latin6 a rominilor prin limb6 gi m5rturii numismatice. Costin, in lucrarea De neamul arnintea despre o monedd romani moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, descoperitl ta Galali gi de o moned6 g[sitii l6ngd Roman, de la Ion Vodd celYiteaz (rs72-1s74). ' tn secolul al XV[Ilea, Dimitrie Cantemir, in lucrarea Hronicul vechimii a romano-rnoldo-vlahilor (1722), amintegte despre o monedd descoperit6 l6ng6 Galali (la Gherghina). tn Descriptio Moldaviae (1716), acelaqi autor este preocupat de monedele ce circulau in Moldova. in acelaqi secol, Martin Schmeizel elaboreaz[ o lucrare despre monedele de aur qi argint ale Transilvaniei (Erlauterung Gold und jucat $coala Silbemer Munzen von Siebenburgen, Halle, l74S). Un rol important l-a Ardeleand,prin includerea izvorului numismatic cercetElrii istoriografice. Dintre numisma{ii secolului al XIXJea, amintim pe D. Bojincd, Mihail Ghica dar mai ales pe D.A. Sturdza, autor al lucririi Bibliografia numismaticii romdneSti (1878). La inceputul secolului XX, in 1903, a luat fiin!6 Societatea Numismaticd Romdnd. Societatea a fost condus6, de-a lungul timpului, de reputafi numismafi: Mihail Sutzu (1904-1933); Constantin Moisil (1933-1953); Emil Condurach, (19581987). Societatea Numismaticd Romdnd editeazd ,,Buletinul Societd{ii Numismatice Rorndne", la Bucuregti, incepdnd cu 1904 qi "Cronica Numismaticd" din 1920, o'Cronica Numismaticd Si Arheologicd". Primul congres nalional de devenitii ulterior Numismatic6 a avut loc la Bucuregti in 1933. tn 1910 s-a fondat Cabinetul ii Numismatic (din 1979 se afl6 in Muzeul Nafional de Istorie). Dintre cercet6tori Mitrea, amintim pe Constantin Moisil, Emil Condurachi, Octavian lliescu, Bucur reflectate Constant-in preda q.a. Contribu{iile rominegti in domeniu sunt cel mai bine La sftrgitul secolului al XV[-lea, Miron Costache C. Gheorghe (Bibliografie numismaticd romdneascd. Bibliographia numismatica daco-romana, Bucureqti' tn volumul publicat de Aurel Golimas qi 1e84). * III. Aparilia qi evolufia monedei - -ir;tri.rtu *orr"d"i deosebim trei mari perioade: a monedei antice, medievale qi studiazi moderre. Datele care 1e separi nu sunt peste tot aceleaqi. Numismatica antic6 Roman de monedele de Ia prima lor aparilie qi p6nd in 476 d. Ht. (clderea Imperiului gi in Orient sunt utilizate Apus), iar ceamedievala paoa'tu if"fonna (1517). in Rusia *i" aut", aqa de pilda pentru,t[rile musulmane numismatica medievala incepe in anul 692 d.Hr., iar in Rusia din sec. X pdnd in 1547 '
  • 78. Moneda a ap6rut in Antichitate, se pare tn secolul VII i.Hr., in Lidia gi era constituitil din electrum (aliaj natural din aur qi argint), cules atunci din nisipul riului Pactolus. Grecii gi mai tdrzfu romanii au folosit sisteme monetare evoluate. Grecii intrebuinfau pentru monede aceleaqi denumiri ca la greut?ifi. La Atena, cele mai utilizate piese monetare erau: Halcous (arama): 1/3 din obol; Dihalcon (dublu halcous): % din obol; Hemiobolicon : Yz drn obol; Obolos (obolul) : 116 drndrahmS; Diobolon:2 oboli; Tetrobolon:4 oboli; Drahme (drahma), arylnt:6 oboli; Didrahrnon (didrahma) :2 drahme; Tetradrahmoz (tetradrahma) sau stater:4 drahme - moned6 de aur; Mna (mina): 100 dratrme I I monede de cont Talanton(talantul):60mne I Romanii au utilizat lingoul, car6 este o bucatil de metal topit, un aliaj de cupru qi zinc (aes rude, rudeva, aes grave) care se turna intr-o forml deosebitil. Lingoul se cfint6rea ori de cflte ori se transmitea. Din secolul V i.Hr. au ap[rut monedele propriuzise care aveau ca unitate de m6sur6 tibra.inaceasti perioadi toate monedele romane erau de araml qi purtau urmltoarele de,lrumiri: As libralis: I libr6: 10 (12 uncii) : cca.273 gt.; Semis :5 (6) uncii; Drieres:4 (5) uncii; :3(4) uncii; Quadrans Sextans:2(3) uncii; Sesuncia: I Yz uncie; Uncia; Semiuncia: Yz txrcie1' Binae sextulae: 1/3 uncie; Sicilicus - % lurlicie; Sextula: 1/6 uncie; Dimidia sextula: lll2 uncie; Sevipulurn : I I 24 uncie. Asul a fost mereu redus din cauza lipsei de aram6. La inceputul secolului I d. Hr. el nu a mai fost bdtut, iar cdnd a reaplrut la sfhrqitul secolului nu mai avea decflt l/3 din uncie. !n secolul I d.Hr. a inceput si se bat[ qi moneda de aur, aureus (cca. 100 sesterfi). in primele secole ale imperiului au circulat urrritoarele monede romane: de aramd: As: ll3 din uncie : 13,44 gt.; Sestertius :27,29 gr.; zece) sesterfi : 3,41' gr.; :7,80 gr.; de aur: Aureus - al lui August: 100 sesterfi :7,28 gr.; - al lui Marc-Aureliu :7,55 gt. - al lui Caracalla in perioada medievalil s-a diversificat moneda qi s-au inmultit sistemele monetare. Pentru baterea monedelor era folosit metalul prelios (aur, argint), apoi de argint: Denarius (lat. : :4
  • 79. arama gi alte aliaje. Circulafia monetard in Evul Mediu este foarte firdmilatE. Monedele care au cunoscut cea mai larg6 dspdndire in aceasti perioad6 au fost: Dinarul, monedl de argint b5tutil in apusul Europei, in statele itali€ne, la sdrbi, de cdtre banii Sloveniei, dar qi de arabi; Dirhemul,moned6 de argint cu larg6 circulatie in lumea islamicE; Creilarul, monedl micd de argint, mai tilrziu de aram6, care a circulat p6n6 la sfrrqitul secolului al XIXJea in unele state germane, in Imperiul Habsburgic, in Transilvania gi in Bucovina; Penny, monedE b6tut6 in Anglia; Pfenningul, moned6bdtutd in secolele X-XI[ in statele germane; Sterliitg, monedd de argint b6tuti in Anglia in a doua jum[tate a secolului al XIVJea; Solidul, moned5 de aur intAlnitii in Bizanf dar qi in centrul qi apusul Europei; Florinul, monedl de aur betutii la Florenfa la mijlocul secolului al XIII-lea (1252). S-a rlspdndit ulterior la germani unde a purtat denumirea de gulden; Ducatul ({echinul), moned6 italianl (din secolul al XII-lea) de argint, mai tdrzfu de aur (sfhrqitul secolului al XIIIJea), b6tutd la Venetia, care a circulat in Evul Mediu qi in alte [Eri din Europa Apuseand; GroSii, monedd de argint ernis6 din secolul al XIIIJea de mai multe state europene (Franfa, Polonia g.a.); Schillingul,monedl emis[ mai int6i in Fran]a in secolul al XlII-lea; Talerul,monedi de argint bAtutA in Austria la sfhrqitul secolului al XV-lea ; Asprul (acceaua), moned[ otoman6 de argint. fdrile Romdne. Circula{ia monetarl din cele trei fari Romdne se inscrie, prin caracteristicile sale, in circuitul european. in secolele IX-XI[, teritoriul romdnesc s-a aflat in aria de circula{ie dominatd de moneda bizantinE. Dupd arld 1241, aici au circulat gi alte monede: dinari banali slavoni, groSi bulgdreSti, dinari ungureSti, dirhemi tdtdrd$ti, oboli boemieni Si polonezi, monede veneliene, aflate in cantitate mare,pfenigi, de asemenea in numlr mare, monedd englezeascd. in fara Romdneascd Si Moldova, primele emisiuni monetare proprii aparfin celei de-a doua jum6t6[i a secolului al XIV-lea. Pentru fara Romdneascd, numismatul Octavian lliescu considerl cd primele monede au fost bitute de cltre Vlaicu I (13641377), in 1365. Aurel Golimas consider6 cI primele monede au fost b6tute tot pe wexnea lui Madislav Vlaicu, dar in 1370 cflnd existau condilii mai favorabile pentru tandd stat muntean. Vlaicu I a b[tut ducali, dinari Si bani, dup[ modelul balcanic sau al regatului maghiar, apoi doar duca{i 9i bani. Vladislav ll (1447-1448; 1448' 1456),la mijlocul secolului al XV-lea, face o reform6 monetari a ducafilor care a urmirit o reevaluare a acestora qi punerea de acord cu ducatul maghiar, pe de o parte, gi asprul otoman, pe de cealaltil parte. Anul 1482 marcheazd emiterea ultimelor emisiuni regulate ale farii Rom6negti. Ele se reiau abia in 1713, in timpul lui Constantin Brdncoveanu (1688-1714), dar de fapt sunt medalii de aur qi nu monede. Cronologia emisiunilor monetare ale l6rii Romdnegti (sec. XIV-XVIII) se prezintd astfel: Wadislav I (Waicu Vodd) (1364-1377) - duca{i munteni, dinari, bani; Wadislav I qi Radul(asociati) - dinari; Radu I Si Wadislav.I(asociali) - dinari, bani; Radu I (1377-1383) - ducafi munteni, dinari, bani; Dan I (1383-1386) - ducati munteni, bani; Dan I Si Mircea (asociafi) - duca{i munteni; Mircea Si Danl(asocia{i) - ducali munteni;
  • 80. I (1394-1397) - ducafi munteni; Mircea cel Bdtrd.n ( 1336-1418) - duca{i munteni, bani; Mircea cel Bd*dn qi Mihait I (1403-1418) (asociafi) - ducafi; Mihail I (1418-1420) - ducali munteni; Radu II Prasnaglava (1420-1427) -nu se cunosc monede; Dan II (1422-1431) - ducali munteni, bani; Alexandru I Aldea (1431-1436) - nu se cunosc monede; Nicolae Redwitz (1429-1435) @anatul Severinului) - dinari; Wad II Dracul (1436-1442;1443-1447) - bani; Basarab II (1442-1443) - ducali; Vladis lav II (1 447 -1 448; 1 448-| 456) . ducati munteni, bani; Vlad III Tepes Qa48; 1456-1462;1476) - bani; (1462-1473;1473-1474;1474-1475) - duca{i munteni ; Radu III cel Basarab cel Bdtrdn (Laiotd) (1473-7474;1474-1476; 1476-1477) - ducali munteni; IV fepeluS 0477-1482) - duca{i munteni; Basarab Mihnea III Radu (1658 - 1659) - gilingi; Constantin Brdncoveanu (1688-1714)-monede medalii (5 qi 6 ducati)' pe,lrtru Moldova, numismatul Octavian lliescu consider6 cI primele monede au fost b6tute in timpul lui Petru I Muqat (1375-1391), in 1377. Cercet6torul $tefon I Mugat a Gorovei considera cE primele emisiuni au fost bltute in 1387-1391. Petru qi jumefi{i de groqi)' Alexandru cel bltut monede in sistemd groSilor polonezi (groqi Bun (1400- 1432) a b6tut trei emisiuni de groqi, ceea ce indic6 o stabilitate economica. dar de Aron al Illea arealizato reforma monetar[, emifand piese mai mici de arylnt deoarece bun6 calitate qi a incercat sI orienteze moneda spre sistemul monetar otoman Lapugneanu (1552-1561; 1563/1564moneda ungureasca se depreciase. Alexandru VodI (15611568) s-a orientat spre sistemul monetar nnguresc, b6tand dinari. Despot (1572-157$ a 1563i a b[tut 9i el dinari dup6 modelul unguresc. Ion VodE cel Viteaz bdtat aqceaua,moneddde aram[, in sisternul otoman' Wad i**o, t t I 'Cronologia emisiunilor monetare ale Moldovei (secolele XIV-XVII) se prezintL dup6 cum urmemtr:. Petru Mugat (1375-1391) - groti, Yz gtoqi; $tefan I (1394'1399) - groqi; Alexandru cel Bun (l4oo-1432) - 2 gro$i, go;i, Yz $o$i, diviziuni; Ilias I (1432.1433;1435-1436) _2 gro$i, groqi, Y, groqi, diviziuni; Iliag I Si $tefan II (1436-1442) -2 gro$i, groti' II (1i33-1435;1436-1442) asociat w Iliaq (1442-1447) - 2 groqi, go$i, $trfo" % groSi; pitru II (1443-1447, asociat ct $tefon II, 1447; asociat cu Roman II 1448' 1449)- 2 groqi, gro$i, % gtoSi; Roman II (1447.1448) - grogi, % groqi; Alexandru II (Alexdndrel) (1M9;1452-1454;1455) - groqi, % grosi:' Bogdan II (1449-1451) - grogi, % groqi; Petru III Aron (1451-1452;1454.1455;1455-1457) - groqi, % grosi:' goq|' $tefan cel Mare (1457-1504) - gro$i, Yz gro$i, Yz groSi; Bogdan III (1504-1517) groqi; $tifon llt ($teJdnitd) (1517-1527) - gro$i, % (1 5 52-1 5 61 ; 1 564'1 56 8) - dinari ; AtLxandru L dpugne anu Iacob Eracliie'Despotul (Despot Yodd) (1561-1563) - ducafi, taleri, dinari, oboli;
  • 81. $tefan Tomsa (1563-1564) - dinari; Ioan Vodd cel Viteaz (1572-1574) - accea; . $tefan Rdman (1595) - 3 groqi; Ieremia Movild (1595-1606) (monede moldo-polone) - 3 gro$i; Eustatie Dabija (Dabija ltodd) (1661-1665) - gilingi. in Transilvania, in secolele X-XIII, distingerr patru categorii de monede: sud-dundrene @izarfine-sec. XI-XII; s6rbegti-sec.Xllf; maghiare (dinarii qi obolii); apusene (in special gennane qi in micl misur6 din Boe,mia,ltalia, Franta qi Anglia) qi orientale (t[ttuA$ti). Dup[ unii in 1538, dupd a$ii in 1541, este bltutii prima emisiune proprie a Transilvaniei. in perioada 1551-1591 monedele poartil qi efigiile principilor locali. Cronologia e,misiunilor monetare ale Principatului Transilvaniei (1551-1691) se inftfigeaz6 in modul urmltor: Ioan Sigismund (1559-1571) - I ducat; 2;4; l0 ducafi; %; l;Yq taleri; %; I galdeni; I dinar; l obol. B<hory 0571-1575) - I ducat; Stefan Cristofor Bahory (1576-1581) - y,; l; I ll2 ducati; 2;4;5;10 ducafi; I taler; I gulden; I dinar. Elisabeta Bocskay (1577) - 2;3;5; 10 ducafi; 1 taler. Sigismund B4hory (1581-1598) - l;2;5; 8; 10 ducafi; l; I Yz;2talei; I gulden;3 grogi; I giling; I dinar. Moise Sz,!)kely (1603) - 10 Dic.; I taler; I gulden. Stefan Bocskay (1604-1606) -%;%; l;2;4;5; l0 ducafi; l; I %;2talei; l;2;3; guldeni; 3;6 groqi. (1606-1608) - %;1; 10 duca{i; Sigismund R4coczi Gabriel B <hory (1 608- I 6 I 3) - Y,; %; l; 2; 4; 5; 6; 8; I 0 ducati; l; l/3 talei I gulden; I gulden lat; I gros; 1 gros lat; 3 grogi; 1 dinar. Gabriel Bethlen (1613-1629) - yr; l;2;3;4; 5; 10 ducati; l; I %;2;2 % taleri; 3; 4 taleri:' l; I %;2;3;4 guldeni; l;2;3 Soqi; lat; I dinar; I obol; l;2;3 creitari. Cat+ina de Brandenburg - sofia lui Gabriel Bethlen (1629-1630) Stefan Bethlen (1630) - I ducat; 1 pfenig minier; %; l;2;5; 6; 10 ducafi; Gheorghe R4coczi l(1630-1648) 1 gros - l; I %;2talelj:' Yz; I gplderi1, I %;3;6 groqi; - I ducat.
  • 82. Gheorghe R4<oczi II (1648-1660) Mihai Apafi (1661-1690) - l; 2; 5; 7; 9; 10 ducafi; 1 taler; l gulden' l;2; 3; 5; l0 ducali; Acatius Barcsai (1658-1 660) - Ioan Kem&ty (1661-1662) - Pfenig minier. Yo; l; 2; 3; 7 ; 10; 12; 13 duca{i; Yr;1,;2 taleri; Yz; I galderL; I dinar- l;2talei; I gulden. - l;2;3; 4; 4 tA;5 &tca[i; 6; l0;25;50; 100; 1; I Yz;ztaleti; l Emeric f gulden; 6; 12 dinari. ty (1633; 1690- 1691) - 1;3;4; 10 ducati; tt 4talffi. au circulat qi alte monede Pe teritoriul Jarilor Romine, in secolele XIII-XVL guldenul; talerul de argint; groSi str6ine: monede italiene de aur (florinul Si ducatut); polonezi; solidul suedez; monede otomqne' drept consecinla' in In epoca moderni, constifuirea statelor nalionale a avut qi crearea sistemului monetar domelriul monetar, unificarea sistemelor monetare B[ncilor Nafionale a dus la apari]ia bancnotelor. Emisiunile ocup6 de doar la moneda mAruntA' Numismatica nu se monetare se restrflng studiul bancnotelor. ;;ffi;l:'ililJuI" u"* * IV. Monetlriile; DrePtul monetar in care erau realizate gi Existenla metalului din care se produceal a lteJierutui fost cei trei factori care au condifionat' de-a delinerea dreptdui Je a e,mite moneda au lungul timpului, baterea monedelor' confec}ionat din aur, argint In ceea ce priveqte mqteria primd,monedele s-au o cantitate considerabila de qi aram6. Deoarece fiecare emisiune monetarl necesita qi in Evul Mediu' erau un in Antichitate c6t metal, exploatarile de aur qi argrnt, atflt folositS pentru emiterea de monede era drept regal, imperial. cantitat"a de metal completati $ prin ptdzi der6zboi' .. (monetdriile) at lu{ fiin}a qi s-au Atelierele in care erau realizate monedele entidli politice' tn antichitate' grecii qi orgatizatpe hnga diferite autoritaf centrafe li de a spori veniturile monede. romanii uo org*irui-mon6erii, .orilang dar qi in Evul Mediu' perioada provenite ain ,.ni*i*ile comercid;. -Ttic6, politica einitent5' ,opruregheate strict de autoritatea monetiiriile tetrnica prin care bucata.de metal "ru,, Monedele sunt obfinute prin u"t*", "p"ta1ie ce a .iufitta p*i*^fiecare exemplar de ,',ol"de' dup[ thiat;la volumul intre doud pa4i ale matrilei confecfionat[ fost incllz lt' era,,betutii" (presata tr.it"l Jir"-* material incasabil qide o mai mare rezisten!6' i; ;G#;; t" yn6
  • 83. greceqtf d"P: litoralul La noi, in Antichitate au functionat monetarii in oragele Evul Mediu, bdndrii saa pontic Ai la reqediniele regilor dad:in larite RomAnS, in Suceava, Iaqi, Alba hereghii au existat'la Cuiea de Argeg, Tflrgoviqte,. Bucureqti, 1935, Iulia, Baia Mare. in 1870 a luaifiinla Monet5ria Statului, devenit5, din Nafional6. put{i centrale' Dreptul monetar (Jus monetae) teprezntL un privilegtu al regalien' Din punct a" 1o"ao" 3,rrial", dreptgf monetar (jus monetae) eta unul state se existente intre dependenfa apa4inana deci conducatorului statului. Rela{iile de ,roibu de o ingerinld qi in acest domeniu' reflectii in simbolistica monetara, fiind prin imprimarea pe aversul Independenta gi autoritatea puterii centrale era exprimata -onid"i a portretului capului statului emitent' :r V. Moneda otomanil a) Studiul monedei otomane in Rominia --- - cercet6rilor de Numismaticd, studiul monedei otomane areptezentat gi reprezintf un domeniu apatte, deosebit de interesant qi, in acelaqi timp, pulin a scris in explorat. Preocupandu-se de Numismatica rom6neasc6, Constantin Moisil ce se refer6 adiacent qi la f#ouau interbelica in B.S.N.R. gi C.N.A. o serie de studii Gheorghe Zane a scis problematica monedei otomane. Tot in perioada interbelicl, ftcAnd studiul intitulat Sisteme monetare si monidele principale din veacurile trecute, elaborat o referiri gi la moneda statului otoman. in t939, H. Dialonian siruni a important[ lucrare, Monetele turceSti in ,tdrile romdne, in care autorul ptezirfiA acestei emisiunile de aspri gi altflni, di explicalia termenilor gi analizeazd draila[ia monede in teritoriile romaneqti. Asupra lucrarii qi-a pus insS amprenta scurgerea timpului. Ea r[mdne valabil6 pentru perioadele mai recente supuse analizei dar lucrarea este astizi depdqitn ca informafie qi interpretate. in 1943, Emil Condurachi, in inceputurile penetrali'ei economice tn Balcani, analizeazd c6ile qi modalitdlile de p6trundere a monedei otomane in Jara Romdneasc6 qi Moldova, mai ales din a doua jum[tate a secolului al XV-lea. C. Kirilescz, in lucrarea Sistemul bdnesc al leului gi "precursorii lui (1964L urm6reqte evolutia monedelor ce au circulat pe teritoriul -romAnesc pdnd astizi. in acest context, autorul trateazl gi unele probleme referitoare la moneda otoman[. Valoroase contributii au adus numisma]ii Octavian lliescu (frin lucrarea Moneda tn Romdnia (1970) dar qi prin numeroase studii in care surprinde qi aspecte legate de moneda otoman[) qi Bucur Mitrea (prin publicarea de teza'ure o'Dacia trtrS '). Istoricul Mihai Maxim, in numeroase studii minetare, mai ales in (Consideralii asupra circulaliei monetare in fdrile Romdne Si Imperiul Otoman tn a doua jumdtqtea secolului al XTI-lea" -1975; O luptd monetard in secolul XYI: padisahi contra aspru - 1983 g.a.), s-a ocupat, mai ales, de perioada de maximi inflorire a Imperiului Otoman, de pdnd la 1584-1586, clarific6nd 9i problema padiqatri-ului in care, multi wsme, au existat confuzii. Importante contributii au adus Elena Isdcescu (in ceea ce privegte emisiunile de aspri gi dirhemi din secolul al XVIlea); Paraschiva Stanca (cu privire la tezaurele de aspri din secolul al XV-lea, indeosebi); Eugen Nicolae (in leg[turd cu monedele de cupru otomane din secolele XV-XVI); Bogdan Murgescu (privitor la circula{ia monetar6 din fdrile Romfine in secolul al XVI-lea) g.a. Un rol deosebit de important pentru studiul tipurilor monedelor otomane il au cataloagele: Nuri Pere, Osmanlilarda Madeni Paralar; Anton C. Schaedlinger, Osmaniche Numismatik g.a. Dintre publicafii, amintim: 3.,S.N.R., C.N., C.N.A., Dacia.n[.S., gi publica]iile muzeelor de istorie jude]ene. i";;d*l
  • 84. b) Principalele monede otomane qi evolufia lor (sec. XIV-XU[) Asprul (aqceaua), principala monedd a statului otoman, a fost emis6 pentru prima dati de c6tre Orhan I la Brusa in anul- 1327 (727H), fiecare piesl cdntErind l,l8-1,20 gr. gi avdnd un titlu ridicat, de 900 o/es . Existii gi opinia istoricului Mihai Maxim dup6 care asprul ar fi fost e,rnis de insugi inteureietorul dinastiei, Osman I (1299-1324), la o datil necunoscutil, probabil in1299. Au emis aspri urm6torii sultani: Sultanii (anii de domnie) Anii in care au ernis aspri Murad I (1360-1389) Bayazid I (1389-1402) Mehmed I (1413-1421) Murad II (1421 -1 444; 1446-1 45 1) 1361 Anul Hegirei 761 H 1390 792H t4t3 816 H 824 H t42t II (1451-1481) Mehmed Bayazid II (1481-1512) Selim I (1512-1520) Soliman I (1520-1566) Selim II (1566-1574) Murad III (1574-1595) Mehmed III (1595-1603) Ahrned I (1603-1617) Murad IY (1623-1640) Ibrahim (1640-1648) Mehmed IV (1648-1687) 1445; l45l; 146l 1481 t5t2 1520 1566 1574 1595 1603 1623 1640 t648 848; 855; 865 H 886 H 918 H 926H 974 H 982H 1003 H 1012 H t032}J 1050 H 1058 H Sultanii otomani au b[tut monede in diferite localitifi ale Imperiului sau in orage cucerite. Dintre cele mai importante monetilrii men{ion6m: Serez, Edirne, Brusa, Istanbul, Bagdad, Diyarbakir q.a. Valoarea intrinsec6 a asprului, moneda cea mai larg rlsp6nditii in Imperiul Otoman, a sc[zut fapt reflectat in sclderea continutului in argint in diferitele emisiuni monetare. Astfel, daci la 145l-1452 (Mehmed II) avea greutatea de 1,,052 gr., s€ ajunge ca peste 3 decenii, in 148l-1482 (Bayazid II), s[ aib5 greutatea de 0,75 gr. in secolul al XV-lea, ftrd motiv, intre 1475 gi 1488, asprul a suferit o devaluare de 10 Yo. In secolul al XVJea este eurisd o monedd de aur, altinul. A fost emis6 pentru prima datii de Mehmed II Fatih (1451-1481) in 1476 9i imita prin greutate (3,50 gr.) gi titlu (993,50 o/* ) ducatul venefian. Raportul monedei de aur cu cea de argint, - din a doua jumitate a secolului al XVJea qi p6n6 cltre sfhrqitul secolului al XVIJea -, a fost urm[torul: in 1477, w altdn valora 45 aspri, in 1481, 47 aspi, in 1516, 52 aspri, in 1550-15 66,60 aspri. intre 1566 9i 1583 un alt6n era egal cu 60 de aspri pe piafa oficialE qi cu 80-100 de aspri pe pia{a liberS. Se poate observa c[ in intervalul 1481-1580, weme de 100 de ani, cursul galbenului n-a crescut decit cu 13 aspri in mod oficial (mai mult la negru). In ultimul p6far al secolului al XVIlea, efectele marcante ale cizei otomane au izbucnit ins6 cu violen{6, afectdnd intregul sistem intern gi interna}ional al Irnperiului Otoman. Asprul, moneda debazd, a suferit o devalorizare vertiginoas6 iar prefurile au crescut enonn. Cursul real al aurului urcase la 80-100 aqcele pentru un l0
  • 85. galben. Statul otoman a stiruit un timp si menfini echivalenla I galben : 60 aqcele, ceea ce a deschis calea unor speculatii financiare. P6ni la marea devalorizare a asprului, din 1584-1586, asprul a fost in epoc6, datorit6 greutI{ii sale in argint qi a titlului, moneda cea mai puternicl a Europei. Un eveniment ce va duce la deprecierea monedei de argint de valoare mici (asprul) gi la dezorganizarea intregii economii monetare l-a constituit revolulia prelurilor. Acest fapt iqi are rfd6cinile in secolul al XVIJea, dupl descoperirea continentului american. Odat6 cu descoperirea gi punerea in valoare a minereurilor din America, producfia de metale pre]ioase a crescut considerabil: Produc{ia anualS de aur: 1493-1520 1581-1600 10q (America) 51q (Europa 9i Africa) 30,5q (Europa qi Africa) 36,9q(America) Total61,0 q Total67,4 q Productia anua16 de argint 1493-1520 1581-1600 Total45l q - (America) 3.051q (America) Total3.464 q 451q (Europa qi Africa) 413q (Europa qi Africa) Astfel, s-a schimbat raportul dinhe aur gi argint in secolul al XVIlea in defavoarea argintului, decalaj care se va accentua in secolele XVII-XVIII. in Europa qi in zona Mediteranei, inainte de descoperirea Americii, masa monetarl aflati in circulafie era de 5000 tone de aur qi 60 000 tone de argrnt. In Evul Mediu, raportul de valoare dintre aur gi argint a variat in jurul cifrei de 1:10 qi exceptional de l:12. Dupi descoperirea zic[mflntului de argint delaPotossi, din Bolivia, din 1545 9i indeosebi dupd descoperirea metodei de omologare la rece, valoarea argintului a inceput sd scad6. La 1584-1586, Poarta Otomani recunoaqte oficial devalorizarea aqcelei de la 0,681 gr. la 0,384 gr. argint qi ridicd valoarea galbenului de la 60 la 120 aqcele. Rata creqte in 1584-1586 de la llll,52 la l/13,10. Dac[ "revolufia prefurilor" a ajutat apusul Europei la stimularea producfiei industriale, in r[siritul Europei, la est de Elba, ea a contribuit la prelungirea existenfei sistemului feudal. in tO+O moneda de aur valora 250 de aspri. in tot acest timp, cele mai multe monetdrii rdm6n inchise, mai ales cele mai mici dintre ele, actzate fiind c[ produc monede de o calitate qi un standard inferior. Imperiul Otoman a devenit, tot mai mult, dependent de moneda I I I I t ! I i r 1 str[in6. ! o nou6 moned6, dup6 modelul talerilor spanioli, mare, de argint, numit[ piastru (sau guruq). A fost bItutE pentru prima dat6 de c6tre Soliman tl, in tOgZ-|688, cu o greutate la origine de 19,24 gr., cu un diametru de 40 mm qi un titlu de 833 0/oo. El echivala in monede divizionare cu 160 de aspri. $ahfiul, o monedi de argint iranianE, a jucat un rol important in reglementirile monetare ale }nperiului Otoman. C6ntiirea I mtsqal (4,608 g.) li deqi la origine era iranian6 ea a foit b6tut6 gi in teritoriile otomane. MonetSriile de la Bagdad, Tabriz, Bassra, Yan, GrTmr|shane, Diyarbakir produceau aceastE moned6. Mangirul, monedl mirunti de cupru, a fost betuti de insuqi intemeietorul dinastiei, Osman | (1299-1324), dar cele mai frumoase emisiuni aparlin secolelor XVXVI. Monet5riile emitente se aflau, in marea lor majoritate, in parlile asiatice ale Imperiului. Numai trei centre europene au bitut mangari: Edirne (Adrianopol), Serez (1n-nordul Greciei actuale) qi Konstantaniye (Istanbul). Fiecare emisiune a unui atelier era destinatii unei zone de batere qi delimitat6 prin firmanul imperial care acorda dreptul de batere qi distribuire prin agenfi. Emisiunile se succedau la intervale de trei in 1OAZ este emis6 1l I
  • 86. ani. Monedele bltute anterior erau devaloizate oficial, rlm0nea valoarea de metal ar fi ceea ce f6cea ca el sE se scurgl spre pielele externe ce solicitau arama, cum erau utiliza]i in acceptali la pl[file oficiale, Iranul sau India. Mang6rii ,t r "*o menfinere a valorii lor era scurtli 9i de aceea erau evitati ianzacliim6runte. Durata de un de la tezauri zare.lnprivinJa greutillii, de obicei se blteau mangflri cu greutatea de dirhe6 de cupru (3Jb gr; A mangari: 1 aspru). Spre deosebire de monedele de aur qi argint, **girii oo poirta anul intronerii sultanului ci pe cel al emiterii firrranului p1[, r* seLordau drepturile de batere, pe foarte mulli lipsegte numele sultanului iar pe unele legendele sunt inlocuite cu ontamente. MangArii "ornamentali" poartil combinalii Je motive geometrice, vegetale qi animaliere 9i, de asemene4 figura La uman6 care este un lucru rar in arta islamic[. hnportanfa sa este de scurti duratil. tot mai rar6. sfhqitul secolului al XVIJea, c6nd arama incepe sE lipseascI, ea devine * ** t2
  • 87. ({.ltt2a15 (numit archon), unde se pdstrau actele scrise ale acestuia (archeia). Termenul a fost preluat de cdtre romani (archivium), de unde s-a r6spdndit in Evul Mediu la celelalte popoare. Arhiva este locul de pdstrare a actelor sau documentelor, - privind istoria unei tffi, a unui orag, a unei institufii, a unei familii sau persoane etc. -, care reflect6 relafiile intre oameni qi intre acegtia qi organizaliile politice gi sociale, iar materialele documentare sgnt arhivele. Materialele documentare (arhivele) sunt cunoscute sub dou[ fonne: fond arhivistic Si coleclie arhivisticd. Fondul arhivistic rqlrezint5 un complex de materiale documentare formate istoriceqte, prin activitatea unor institutii. Materialul documentar care provine din mai multe locuri se numegte colecfie arhivisticfl. Specialiqtii care lucreazl in arhive la evaluare4 ordonarea qi prelucrarea fondurilor stnt arhivistii, iar cei care iqi desftgoard activitatea pe l6ngd instituliile centrale, teritoriale sau locale sunt numili arhivari. La baza Arhivisticii stau instrucliunile, regulamentele qi statutele diverselor institutii gi corpora{ii medievale, dar ea s-a dezvoltat in mod deosebit de c6nd pentru arhive-apare sistenrul gennan al Registraturii. ln tSZt, Rammingenprecizeaz|pentru prima datii teoria qi practica registraturii. Claseazd hdrtiile pe chestiuni care constituie dosare, fiecare cuprinz6nd in ordine cronologici piesele primite qi ciornele celor expediate. Dup[ aceea apar numeroase manuale, mai ales cele de tehnic6 arhivistic6. Un manual satisfrcitor, care imbrdtiqeazd tot domeniul acestei gtiinfe, este cel al lui Eugenio Casanova, Archivistica (ed u2-a, Siena, l92S) care, cu tot stilul s6u greoi, rim6ne valabil pentru cunoaqterea complexului Arhivisticii. La acestea insl trebuie ad6ugate cunogtintele cdp[tate ulterior: Adolf Brennecke, Archivkunde, Leipzig, I 953; Th. R. Schellenberg, Moderne archives, Principles and techniqaes, Melboume, 1956, Jean Favier, Les archives, Paris, 1959; Gerhart Enders, Archiverwaltungslehre, Berlin, 1962 q.a. :r II. Ramurile qtiin{ei arhivistice Arhivistica are trei ramuri principale: a) Arhivologia sau teoria arhivelor, priveqte istoria arhivelor qi a Arhivisticii, istoria dreptului arhivistic qi istoria fondurilor arhivistice. b) Arhivotehnia sa'u tehnica arhivistic6 are tn vedere practica arhivisticd, cu urm[rirea procesului de creare a arhiva]iilor, selec{ionarea, organizarea gi folosirea lor. c) Arhiveconomia se ocupl cu administrarea generalE, extern6, a arhivelor (plasament qi construcfie) qi a arhivaliilor (igien6 qi restaurare). a) Arhivologia (teoria arhivelor) Din istoria arhivelor Si a miscdrii arhivistice. Existenfa arhivelor se face sim{itii din Antichitate, la egipteni, evrei, hittifi. Grecii qi mai apoi romanii le-au dat o mare extindere. Romanii acordau o deosebitil atenfie fiscului qi arhivelor cenzorilor. Aveau arhive at6t in centru, c0t gi in provincie. L T I I
  • 88. Lnperiul bizantin a purtat de grijd normelor moqtenite de la romani. Conform dispozifiilor lui Iustini an lSZl-SA!, arhivele erau conduse de un arhivist exceptor. in perioada feudalismului timpuriu se constatd o decadenfl a arhivelor. Oraqele medievale, pe m6sura dezvoltirii 1or, incep sd iqi asume r6spunderea arhivelor. Paralel au existat arhive particulare ca qi acelea ale bisericilor. Arhivele notarilor redactau acte de drept privat qi p[strau copiile de pe ele. Arhivele papale erau formate din acte privind vie{ile sfinfilor la care incep sd se adauge acte juridice qi diplomatice. Arhivele ecleziastice pdstreazd acte cu privire la istoria Bisericii, documente privitoare la domeniul lor, cdt qi opere literare. Arhivele imperiale qi regale erau ,,viatoria" (cll6toare), mult mai t0rziu incep sd aibd un sediu stabil (,,statoria"). Arhivele se constituie pretutindeni dar accesul in ele era greoi, datoritl m6surilor exceplionale luate de regi qi de nobili. Arhivele incep sE fie inchise gi ajung cu timpul r"o"t.. Sunt admise insl gi cercet5rile. in secolul al XVI-lea se inregistreazd o publicare masiv6 de izvoare. Umanigtii s-au aplecat cu mult interes asupra documentelor, lu6nd naqtere m6nuirea criticl a documentelor. Epoca modemd a adus cu sine centralizarea muncii arhivistice, credndu-se refeaua arhivei qi aparatul care sE o conduc[. Centralizarea muncii arhivistice a fost introdusl in Franta. La 25 iunie 1794, Convenfia a proclamat solemn deschiderea tuturor depozitelor de arhiv6. S-au fixat principii generale de administrare a arhivelor. S-a realizat centralizarea la Paris u d.poritetor arhivistice din Franla. in t810, Napoleon a vnrt sE aduci la Paris arhivele intregului imperiu. Dupd modelul francez au fost organizate arhivele din Belgia, Anglia, Spania, Ungaria, Italia, ceea ce a ftcut ca, raspdndindu-se un asemenea criteriu, soarta arhivelor sI fie alta de acum inainte. in epoca modern6, numSrul factorilor creatori de arhiv[ a crescut considerabil, activitatea birocraticE a institufiilor publice private, ale particularilor, a dat nagtere unor importante fonduri arhivistice. La noi, Christian Pomarius este cel care deschide drumul in domeniul Arhivisticii. El a ordonat fondul de documente qi a intocmit inventarul acestorq pistrate in arhivele Sibiului (1546) qi Braqovului (1552). A existat, in acelaqi timp, interesul puterii centrale pentru a tnlocui instrumentele de finere a evidenfei materialelor ce rezultau din activitatea scripturistic6 a institufiilor sale. in epoca modernS, in perioada regulamentarS, au aplrut qi la noi localuri speciale destinate arhivelor. La I mai 1831 au luat fiin{6 Arhivele Statului din Bucuregti iar la I ianuarie 1832 cele de la Iaqi. Prima jumdtate a secolului al XD(-lea a fost qi la noi vremea in care s-a ajuns la recunoagterea importan{ei izvoarelor diplomatice. Anun}6ndu-qi hotdrirea de a publica cronicile romdnegti, Mihail Kogdlniceanu ardta in 1840, in Arhiva romdneascd, faptul cI misiunea respectivei publicafii era aceea de ,,a da la luminS orice fel de scrieri vechi care ar putea desluqi istoria rom6neascd". La data cind incepea tiplrirea publicaliei sale, adunarea in depozitele publice a acestui material aflat la particulari abia incepuse qi de aceea Mihail Kogdlniceanu cduta si trezeasc[ interesul celor ce posedau asemenea acte, solicitflnduJe spre tip[rire. in 1845, ap6rea la BucureSti Magazinul istoric pentru Dacia, al cdrui conducitor principal a fost Nicolae Bdlcescu. Magazinul istoric a tiplrit qi un num[r important de documente reproduse dup[ Arhiva romdneascd, urmate de altele din Arhivele Bethlen qi Kornis qi ,,arhivul Vienei". Tot aici sunt tip6rite patru documente p[strate in Arhivele Statului din Bucuregti. Nicolae Bllcescu este primul istoric care a editat documente aflate in pdstrarea Arhivelor Statului. in 1862, la Bucureqti, a luat frintfl Direclia Generald a Arhivelor Statului (D.G.A.S.). La conducerea acestei institufii s-au aflat, de-a lungul timpului, valoroqi
  • 89. oameni de qtiin{[ rom6ni care i-au sporit prestigiul: Gheorghe Asachi; Ion Heliade Rddulescu; Bogdan Petriceicu HaSdeu (1876-1900); Dimitrie Onciul (1900-1923); Constantin Moisil (1923 -1938); Aurelian Sacerdoleanu (1938-1953). in t867, apdrea la Blaj Archivu pentru filologia Si istoria al lui Timotei Cipariu, care avea in posesia lui ,,diplomatariu romanescu" al lui Vasile Pop. Cipariu nu a fost preocupat ins[ numai de documentele aflate la particulari. El este primul istoric romdn din Transilvania cate a cercetat mai de aproape starea arhivelor din Principate. Vorbind despre cele din Bucuregti, Timotei Cipariu mentiona cererea lui Bolliac, f6cutii in Camera legislativ[ in 1867, de a se tiplri Condica vistieriei lui Constantin Brincoveanu, prezentatd drept dovadi a inaltului nivel de organizare atins de lara Rom6neasc6 in aceastd weme. Cipariu, care cercetase la r0ndul sdu aceast6 condic[, considera cd ar fi fost mai bine sd se editeze condica mitropoliei din Bucureqti. in lara Rom6neascd qi Moldova, dupd revolutia de la 1848, se poate observa o intensificare a activitdfii arheografice. in 1852 apare la Iagi ,,(Jricaru|' lni Th. Codrescu, care s-a tlperit p0n6 la s{hrgitul acestui secol; in 1860 Teulescu public[ la Bucureqti, sub titlul Arhiva romdnd, Documente istorice, un volum de documente din Arhivele Statului cuprinztnd acte din secolele XVII-XVIII, iar peste doi ani Alexandru Papiu Ilarian incepe s[ tipdreascd Tesauru de rnonumente istorice pentru Romania. Ceva mai tdrzinr, in 1873-1874, C.D.Aricescu a dat sub titlul general de Revista Istoricd a Arhivelor Romdne, condica de venituri gi cheltuieli a lui Constantin Br6ncoveanu, cum qi dou[ volume dintr-un mare Indice de hrisoave Si cdrli domneSti aflate la Arhiva Statului Si nepublicate tncd. Aceast6 activitate a avut ins[ importante sc[deri, care au frcut ca unele din lucrlrile ce s-au tlperit atunci, ca de pild6 edifia lui Teulescu, sE aib[ o circula]ie gtiin{ificd extrem de redusd. indreptarea s-a produs in aceeaqi epocd gi se datoreazdhti Bogdan Petriceicu HaSdeu. Lupta lui Bogdan Petriceicu Haqdeu pentru o arheografie qtiinfificd romineascl a fost dusd prin Arhiva Istoricd a Romdniei gi prin Cuvente din bdtrdni. ln fruntea primului volum de Cuvente din bdtrdni, din 1878, Hagdeu ardta cd sarcina sa de c6petenie, in calitatea de director al Arhivelor Statului, era aceea de a ,,clasifica tessaurele lor". DupS marea Unire (1918) s-arealizat o nou6 orgarizare a arhivelor teritoriale. Astfel, in 1920, au luat nagtere patru direcfii regionale: Bucureqti, Iaqi, Chiqin6u, Cluj. in urmdtorii ani au fost create filiale ale Arhivelor Statului la: Cemrlufi (1924), (1936), NIsIud (1937), Braqov (1938). in t968, dupa Craiova (1931), Timiqoara reinfiinfarea judefelor, au fost create - in fiecare municipiu reqedinf[ de jude] arhivele judelene ale Arhivelor Statului. Dup[ 1918, miqcarea arhivisticd din Rom0nia a inregistrat insemnate progrese: din anul 1924 incepe sE apar6 ,,Revista Arhivelor"; in acelagi an s-au inaugurat cursurile $colii Practice de Arhivari - Paleografi, devenitil ulterior $coala de Arhivisticd;in 1926 a luat fiin{E, la Bucuregti, Muzeul Arhivelor; Arhivele Statului din Rominia particrpi la Congresele interna{ionale ale arhivelor care se !in, incepAnd din 1950, in organizareaConsiliului Intemalional al Arhivelor S.a. Dreptul arhivistic. Primele preocuplri, de alcdtuire a unei legislafii arhivistice, dateazd din Evul Mediu insl abia in perioada modeml gi, indeosebi, in cea contemporan[ se pun bazele unui drept arhivistic, odatii cu infiintarea Arhivelor Statului gi, ulterior, a Directiei Generale a acestora. Dreptul arhivistic se ocupd, in primul rdnd, de problemele esenfiale ale activitIlii arhivistice: arhivele ca gi componente ale dreptului public; nornele de
  • 90. creare a arhivelor; conservarea fondului arhivistic pentru atilizarea lor gi istorico-cultural; concentrarea qi centralizarea arhivelor. in scopjuridic b) Arhivotehnia (tehnica arhivisticifl) Arhivotehnia are in vedere lucr[rile de arhivistic[ pur6: tehnica inregistrlrii, primirii, depozitirii, selecfion6rii, claslrii, inventarierii arhivelor tn depozite destinate plstrdrii. inregistrarea actelor. Dupi emanarea actelor serealizeazi inregistrarea celor intrate qi iegite in qi din institu{ia respectiv[. Actele sunt adunate in dosare speciale, pe probleme, qi sunt sub form6 de concept (pentru actele ieqite) qi de original sau ioii, (pentru actele intrate). inregistrarea lor se efectueaz6 in registre sau protocoale mari. in unele locuri inregistrarea se efectueazd pe fiqe. Instituliile arhivistice alc6tuiesc qi alte instrumente de eviden!6 a fondurilor: repertoriul chestiunilor, registrul indice saa opisul, condica de expedilie, de predareClasarea actelor. Este o operafie arhivisticd importanti ce constl in depunerea fiecirei categorii de act la clasa lor. Ea se realizeazd atunci c6nd actul (relafia, informafia pe care o confine) nu mai reprezinth o problem6 curent5. Actele fontteazd, in acest mod, arhiva de depozit. Constituirea arhivei istorice. Este ultima etapd mare pe care o parcurge fondul de acte. Mai intdi se efectueaz6 o triere, de c6tre o comisie de expertizd formati din arhivist qi din reprezentantul institufiei creatoare. Arhiva istorici respectE doud principii de fondare. Potrivit primului principiu, anume acela al aparte,nenlei la un iond arhivistic, unitifile arhivistice produse de un creator aparlin aceluiaEi fond. potivit celui de-al doilea, al integritElii fondului arhivistic, aceste unitlli arhivistice, provenite de la acelaqi creator, constituie qi se pistreazd intr-un singur fond. c) Arhiveconomia Ramur6 importantd a Arhivisticii, Arhiveconomia se referd la modul in care este administrat localul arhivei. Acesta trebuie sI indeplineascl anumite conditii externe qi interne. Localul arhivei trebuie sE fie amplasat pe un teren stabil, izolat, bine expus la lumin6 qi departe de emana,tiile de fum sau de vapori de ap6. Localul trebuie sI fie construit mai mult in extensiune iar in regiunile ameninlate de cutremure el nu trebuie sd aibd mai multe etaje. Este recomandabil ca acoperigul sd fie construit din tablfi zincatfu. Localul de arhiv6 trebuie sI fie dotat cu s[1i speciale de depozit, s[li de studiu, conferinte, expozitii, cabinete de lucru ale arhiviqtilor, s61i ale inventarelor, fiqierelor, inclperi care sd adlposteasc6 secretariatul, biblioteca, biroul copiilor, laboratoare etc., care sI aibd un regim termic ai de umiditate controlat. Depozitele de arhiv6, indeosebi, trebuie sI fie prev[zute cu instala]ii de climatizare Si aparate de misur[ ]inute in permanent6 sub supraveghere, pentru a se asigura te,lnperatura, umiditatea gi puritatea aerului la parametrii considerati ca optimi pentru conservarea documentelor. Organizarca arhivelor privegte, de asemenea, depozitarea qi manipularea fondurilor-arhivistice. Documentele sunt impachetate cu mult6 grij6, legate gi depuse in raftul destinat fondului arhivistic respectiv. Manipularea fondurilor arhivistice se efectueazldupi regUli precise gi severe, de c6tre persoane autorizate. Materialul arhivistic este supus la o serie de pericole. Distrugerea fondurilor arhivistice se datoreaz[ mai multor caltze, voite sau intimpldtoare. Dintre cauzele voite menfionlm: autoritatea care doreqte sd scape de arhiva proprie; nepriceperea, slaba pregltire a arhivistului; insffiinlrile voite; sustragerile voite. I I
  • 91. Distrugerea biologico-chimici a fondurilor arhivistice este catzatd de inte,nrperii, cot eoror", incendii, paraziii arhivelor (flora 9i fauna arhivelor). Flora arhivelor este determinatil de :urrrczeala localului, velrtila{ia proast6, lipsa de lumin6 etc. Ele fac si apard pe note o serie de microorganisme care alcdtuiesc vegetalia criptograrni6 a arhivelor. Aceasti vegetalie este dominatl de ciuperci, care se hr6nesc cu fibrele h6rtiei, cu substanfe organice din piele, reziduuri de grIsime de la pergament. in ceea ce priveqte fauna arhivelor, ea este mult mai bogat6. Existi o categorie de atacatori viiiUiti gi o alta de atacatori invizibili. S-a constatat cd 1/3 din arhive sunt distruse din carwa regnului animal, existent aici: goareci, insecte, microorganisme g.a. Unele rod le,lnnul, altele hflrtia, cleiul de la legituri. Lnpotriva parazililor arhivelor se intrebuinleazdptocedee mecanice, biologice, chimice' Pentru conservarea, in condilii optime, a fondurilor arhivistice se efectueaz6 cu regularitate acfiuni de aerisire a depozitelor, evit6ndu-se introducerea aerului cu umiditate de peste 60-65% gi de aerosolizare a inclperilor depozitelor, prin pulverizarea urui lichid sub form6 de aerosoli care dezinfecteazd documentele. Restaurarea fondurilor arhivistice tzate qi vdtiimate reptezinth o activitate importantii a arhivelor. Ea se realizeazd in laboratoarele de restaurare prin mai multe ,rr"tod". Metoda ad.ezivd Qipirea) este cea mai veche gi cea mai bun6. Se fac lipituri dar qi adausuri: se lipesc buc[{ile intre ele qi se lipeqte pe deasupra o foil6 transparentii. Hfirtia cu care se lipeqte trebuie sd aib6 o substanfd de lipit pe ea. Aceastii lipitur6 trebuie sI se fac6 in a.qa fel, inc6t sE completeze aceste bucali lipsl cu materialul cu care lipim. Metoda chimicd constil in impregnarea materialului actului cu o serie de substanle. Scopul urmErrit este acela de a-l face mai rezistent 9i de a micgora pericolul fa![ de materialul actului respectiv. Aceste elemente se aplici la materia p" c-e s-a scris, dar nu ajuti la improspdtarea scrisului. De aceea se intrebuinleaz1 alte mijloace pentru improspdtarealfi. Miiloacele chimice sunt 9i in aceast6 privinf6 un pericol deoarece atac[ fibrele materialului pe care s-a scris, iar in alte imprejurii aticd cemeala. Mijloacele fizice sunt mai bune deoarece ne dau conturul liierei gi nu atacd substan{a cu care s-a scris. Se folosesc, tn acest sens, lampa de cuar! (pentru cititul scrisului gters) qi razele X (care cad intr-un anumit unghi pe document). Restaurarea documentelor presupune o serie de etape: curdlirea (indep[rtarea impuritiifilor cu care se incarc[ materialul de scris ulterior emiterii); netezirea (corectarea planului suprafetei materialului de scris, deoarece, de regul6, documenteie prezint5 indoiri, qifon6ri etc.); neutralizarea (pentru actele redate pe hhrtie, corecte:azd aciditatea acestui material la valori slab alcaline, pentru o p6strare mai indelungat[). * III. Arhivele qi cercetarea gtiin{ificl Arhivele au o import*ta frrn"lie qtiintific[. in zilele noastre, mai ales, constatjim c6 filozofii gi juriqtii, economiqtii gi statisticienii, matematicienii, fizicienii qi chimiqtii, fir6 a mai- rroibi d" istorici - care sunt sau tind sI fie primii - iqi fundamenteaz6 studiile gi comunicdrile cu ajutorul izvoarelor documentare din arhive. C6ci ceea ce au acumulrat depozitele de arhiv6 de-a lungul timpului a devenit tezaur spiritual in sprijinul unor largi sectoare de cercetare qtiinfificE. Dac[ cu decenii in urm6 lucr6torul de arhiv6 se considera doar un funcfionar, un simplu inregistrator de acte intrate, odatE cu creqterea importanfei arhivelor a crescut 9i rolul qi misiunea un om chemat sd slujeascl cercetarea qtiinfifica. arhivistului, el insuqi "orrridoarrdu-se De la prelucrarea docume,ntelor - ordonare, inventariere, expertizl, seleclionare - qi p6n6 ia intocrrirea de instrumente qtiinlifice de lucru - inventare, cataloage,
  • 92. conspecte, figiere tematice - arhivistul parcurge un proces de lucru de mare r[spundere, cu profunde implicafii. Cu cflt arhivistul lucreazd mai bine, cu atit depozitul de arhivE, cu fondurile qi colecliile sale, devine un laborator care poate fi pus, in orice moment, la dispozilia omului de gtiinj6, a cercettrtorului. Aqa se explici gi de ce, uneori, qi in ultimul timp din ce in ce mai frecvent, in arhive relativ explorate gi mai ales in cele bine puse la punct pentru cercetare, se fac r6sundtoare descoperiri. De fiecare datii ni se demonstreazd cI sub un index sau altul de arhivl se ascunde o valoare documentar6 despre care nu se cunoqtea nimic sau mai nimic. Aga a fost cazul hfiii vikingilor descoperit5 de specialigtii de la Universitatea din Yale intr-un volum din Speculum Historiale al hi Yincent de Beauvais, cu fragmentele Vinciane descoperite la Madrid sau Codexul precolumbian prelucrat de Diego de Landa in secolul al XVI-lea gi descoperit in secolul al XIX-lea la Madrid de cltre Brasseur de Bourboug. in mod similar, in Rom0nia au fost descoperite, de exeinplu, cu decenii in urm6, preocuplrile gtiin{ifice ale stolnicului Constantin Cantacuzino. O intreagl bibliotec6 a fost reconstituitii dup[ documentele de arhiv6 de c[tre Dima Drdgan Comeliu caxe a adus in acest mod la lumin6 preocup6rile gtiinfifice ale unuia din marii intelectuali ai culturii romineqti. O sarcini importantii a arhivelor este aceea de a publica inventarii, repertorii, cataloage ale fondurilor arhivistice pe care le defin, colectii de documente qi studii de specialitate. Arhivele desfrqoar[, totodatit, activitilfi instructive cu publicul larg, organiz6nd expozifii permanente qi temporare. De asemenea, arhivele sunt institufiile care coordoneazd modul de p[strare a unor documente expuse in original in diferite muzee, expozifii ale unor institulii gtiinfifice; pune la dispozi]ia muzeelor fotocopii dupd originalele unor documente istorice importante pentru a ilustra ternatica pebaza c6reia igi organiz eazd expozi[iile. I , I
  • 93. r,.- HERALDICA jhfl A*r,f^u* 4""11 '4$*;-"Zz .a4 tnlV rig: I. Definifie; Preocuplri de Heraldici Ileraldica este gtiinfa auxiliard a istoriei care se ocupd cu compunerea $l qi interpreteazd explicarea stemelor, frin-d toiodata qi qtiinfa care studiaza,-descifreaza metodic totalitatea simbolurile. Este qtiinfa blazoaneltr, *tu de a descrie in mod ale scutului unei devizelor, stemeloi, mdrcilor, ornamentelor interioare qi exterioare vine din cuvantul latin familii, orag, stat, corporalii etc. Dentrmirea acestei discipline -;;;'ld*. e"oi vr"ai", heralzii (in gerrrand Herold: herald) aveau obligalia sE armoriile fiec5ruia' fr.rirt" pe fiecare luptdtor participant L turniruri dup[ armura 9igermanul blasen (a 'Exista qi termenul Ai Wrroi (in francezd blason) care vine din suna din corn, a trdmbifa). pentru Primele preocupari de Heraldica pe plan european au fost atestate in Franta, unde au secolul al XJea la curiea regilor gerrrani, ele extinz6ndu-se apoi de Heraldicd 1atins cel mai inalt nivel. Un iol irnportant in dezvoltarea cunoqtinfelor i; jucat cruciadele. "-'----i;."ofqiu au Heraldicii au existat trei mari etape. Prima etapd, denumitd a de pe- e1)' este scutului (deoarece stema era reprezentatd doar prin scut qi imaginea intre secolele XIIIcuprins6 intre secolele X-XI[. in cea de-a doua etapd, delimitat5 XV, scutului i se adaugS coiful Si ornamentele. Ac]lffr- Heraldica atinge apogeul de decadent[ pentru dezvoltarii sale. ultima etap6, dup6 secolul al XVIlea, este una Heraldica; dispar vechile reguli iar scutul este mai pulin purtat. ^^-^--i"'.e;; personal modern6 gi conternporana se constati dec6derea blazonului (de familie) dar qi r6sp6ndirea stemelor, datorata, indeosebi, apariliei statelor nalionale. au Noul sens al Heraldicii s-a^precizat in secolele XII-XIV, insd bazele sale a fr fost puse in secolul al XV-lea. intemeietorul acestei qtiinte este considerut (1416). in secolele XVIClement Prinsault, autor al primului tratat de Heraldicd Se cuvin a fi iVffr au ap[rut alie tratate de Heraldica, in Fran]a, Germania qi Anglia'(Lyon' 1579); armoires menlionate lucrlrile lui Jerome de Bara, Les blasons des (Dijon, 1660); Pere CL-Fn Pierre Palliot, Le vraye et padaicte science des armoiries methodique des M*testrier, Le y"iitoui art du blason (Lyon, 1658), Abrege qi La nouvelle (Paris, 1661) principes heraldiques ou du veritable art du blason edi{ii ulterioare; methode raisonnee d.u blason (Lyon, 1696), cu numeroase Diderot 4'Alembert' G. Mackenzie, The science of herauldry (Edinburgh, 1680); Enciclopedia (Paris, 17 5l -17 7 2) q'a' "'*"-'"i;;;"uda' ,""olelor.fv[-xvIII au fost alcEtuite colecfii de desene ale qi amatori, colec{iile au constituit blazoanelor qi stemelor. Crealii ale unor compilatori aborddrilor qtiinlifice din secolul al un prelios material documentar ce a stat laiaza XIXJea. jumatate a secolului a] XIX-lea, La sfhrqitul secolului al XV[I.lea qi in prima sa in plan gtiin{ific se va face Heraldica trece printr-o perioada de recul. R"ubilit*"u d91ine disciplina de inv6[[m6nt la sfhrqitul secolului at xtx-tea, in Fran{a. Heraldica pratique des hautes laEcole des Charius, in alte universit[li din Europa silaEcole etudes. progresul ltualit-o1heraldice, Dintre periodicele de specialitate, care au facilitat szlsses (1837-1953), denumita din 1954 Archivum amintim: Archives heraldiquis Sigillographie, cate apare in Franla heraldicum Si Revue fronriy d'Heraldique et de din 1938.
  • 94. in prezent, qtiinta Heraldicii beneficiazi de tratatele elaborate de Emmanuel (Bruxelles- Paris, Gevaert, i'Heraldique. Son esprit, son langage et ses applications Donald-Liniroy Galbreath, Manuel du Blason (Lyon, 1942); Remi Mathieu, La iysteme heraldiqie francais (Paris, :19aO; Fox Davies, A complet guide to IteriUry (Londra, f bOSi R. Yiel, Les origines symboliques du blason (Paris, 1972); Michel Pastoureau, Le traite d'heraldique (Paris, 1979) q'a' Heraldica romflneasci. Contribufii. Primele preocup6rile romdneqti de Heraldicd dateazd din secolul al XIX-lea. DupE trnele contribulii datorate lui V' Ndsturel Gheorghe Asachi, C.D. Aricescu, Bogdan Petriceicu Hagdeu, ifr 1892 P' publica lucrarea referitoare la stema Romtniei (stema Romdniei. studiu critic din punrt de vedere heraldic), urmata de cele privind Medaliile qi decoraliunile romdne. Eticheta Descrierea si portul lor ile cdtre civili, militari, clerici, magistrali si doamne. (Bucureqti, 1901) 9i decora{iuniioi, personalitdyi. Coroana de olel a Romdniei pe terenul Steagul, stema romdnd, tnsemnele domnesti, trofee. Cercetare criticd Ghenadie Endceanu, istoitef (Bucureqti, 1903). Tot atunci erau elaborate lucrdrile}ui Erald.ica vechie a romdnilor. Stemele ldrilor tn fala religiunilor daco-romane, romdnd' cabirismul gi mitraismal (Bucure$ti, 1894) qi $tefan Grecianu, Eraldica (Bucureqti' Actele priviioare ta stabili)ea armerielor ofi.ciale, cu-planqe Si vocabular romanegti' 1900), care reprezint[ contributii notabile la progresul Heraldicii ----/) i Dit a luat fiin,61t Comisia Consultativd Heraldicd, organism de stat cu in atribulii in elaborarea noilor steme romtnegti. Heraldica a devenit disciplind (1924-1950)' pro$amul de inv6fSm6nt de la$coala de Arhivisticd drnBucureqti in anii 1955Intrate in declin dup6 1948, studiile de Heraldic[ sunt reluate, amintim" Stema Moldovei lg56,prin activitatea lui Mihai Berza. Dintre studiile sale (1956)' tn timpul lui $tefan cel Mare (1955) qi stema Moldovei tn veacul al wl-leape langd in rgio a luai itifid Comisia de Heraldicd, Genealogie si Sigilografie, de Statului la Arhivele Institutul de Istorie 'Nicolae Iorga" din Bucureqti. De asemenea, Genealogiei 9i Heraldicii' s-a constituit un grup de cercetaie in qtiinfete Sigilografiei, si Genealogie' ]urrde t" rqz0 s-a infriilai confederalia Interna[ionald de Heraldicd prezenli constant la sunt Romania este membra fondatoare. Specialiqtii romani qi Heraldice, organizate dupd al Congresele interna{ionale de $tiinye denealogice 1923); doilea rdzboimondial, o dat6la doi ani' domeniul Heraldicii, Dintre contribuliile remarcabile ale ultimelor decenii, in stemei aparlindnd hi D_an Cernovodeanu, Contribuyii la studiul menliondm pe ale jude{elor si "et" municipiului Bucuyegti'tn sec. YIX-W (1971), Naile steme districtuale din Rom'dnia. Studiu asupra demoltdrii istor-ice a heraldicii municipiilor simunicipalerombnegti(1g74)qi,maia|es,Bibliografiaheraldiciiromdnesti(1977); J'N' Mdnescu' L'Evolution Marcel Sturdza-Sd*oiSti)U"ritiica -Tratat tehnic 097$; du xf au ilx siecle (1988); historique d.es armoiies des Principautes Rournaines gi independen{d oglinditd tn Maria Dogaru, Aspiralia poporulii romdn spre unitate simbol. Album heraldic (1981) q'a' genealogice qi DuP[ 1990, a crescut Ponderea disciplinelor heraldice, Facultdlii de prin piedarea lor in cadrul sigilografice in invd{dmflntul superior 9i Arhivistic6. II. Simbotistica heraldicE {< ..v .t de pe 1^1^-t. .- blazoane 9i Simbolistica heraldica studiaza qi interpreteazdrcprezent[rile particulare, caracteristice familiilor sau steme, simbolurile ce redau semnificalii prezente pe blazoane qi-au schimbat instituliilor purtatoare. Simbolurile heraldice in n""1i" de schimbarea modului de inlelesul in decursJ evotuliei societalii umane
  • 95. cgnoa;tere sau de recunoa$tere a lumii inconjur6toare. Antichitatea ne-a oferit exemple de simbolism p6gtn care rlspundea spiritului civilizaliei p6gdne. De exemplu, imaginea lupoaicei Romei care ii aldpteazd pe cei doi prunci simbolizeazl spiritul dominator al Romei care nu ii recunoaqte decdt pe ai sdi, romanii, in timp ce ceilalli, barbarii, sunt demni de dispre!. Cregtinismul a multiplicat asemenea valori simbolice. Evul Mediu a preluat ideea creqtin6 in toate domeniile de activitate, iar Heraldica s-a supus aceluiaqi spirit. Din acest motiv, bazele dominante ale Heraldicii sunt fondate pg dreptate, bravurS, generozitate, curtoazie, respect fald de sine, galanterie etc. in general, toate aceste aspecte se recunosc in Heraldic[ 9i sunt reprezentate prin simboluri corespunzdtoare. IatE semnificalia datl unor simboluri astrale, naturale sau fantastice: : lumin6, fertilitate, belgug, c51dur6, libertate ; s oarele luna -- ve gnicie, puritate ; vulpea: viclenie, egoism, instincte de proastd calitate; porcul cu spini: inteligen![ diplomatic[, devotamentul pentru ai sii; pisica: suplele, qiretenie, minciund pentru atingerea unui scop; leul: putere; p orumbelul simplitate, credinfd conjugald; corbul: rezisten!6, viat6 lungi (Tara Rom6neascd); bourul: putere qi continuitate (Moldova); licornul (animal fantastic ce poarti in frunte un corn) : puritate, curaj; sirena (femeia cu coadd de pegte) = seduclie; pasdrea Phoenix : ridicarea, innoirea; vulturul bicefal @izan!): puterea imperiald; scorpia (cap de femeie, aripi de vultur qi trup de leu): prevestirea morfii. Au existat, atdt in Antichitate cdt qi in Evul Mediu, semne care au reprezentat formule misterioase, societifi secrete. De pi1d6, activitatea primilor cregtini a fost mult timp finut[ in secret, semnul lor de recunoaqtere a fost trinacria, rcprezentati printr.m d"seo infhliq6nd trei peqti agezafi pe un singur cap, corpurile lor fiind orientate c6te afarl, imagindnd o migcare circulari perpetuS. Cei trei peqti reprezintd trinitatea divinl iar miqcarea continui viala vegnicE,. Pentalpha este specifici cultului mozaic. Este un semn bazat pe principiul continuit5{ii vielii (dou6 triunghiuri aqezate unul deasupra altuia, colfurile dau fonna unei stele). Cregtinismul a mai intrebuinlat qi alte simbolice: trei cercuri aqezate unele peste altele in triunghi 9i care insemnau Sfhnta Treime; cercul simplu care insemna perfecfiunea divin[ q.a. Culorile heraldice (smallurile) aveau de asernenea valori simbolice: puterea, suveranitatea, dreptatea; aurul (galbenul) : puritatea 9i nevinovifia; argintul (albul) albastrul (azurul) speran!4 sinceritatea, credinfa; ro sul curajul, dragostea, sacrificiul; verdele: tinerelea, frumuselea, libertatea, dragostea; negrul Stilnfa, modestia, durerea; : r*" : : : : * Elemente de Heraldicl Ansamblurile heraldice (blazoanele qi sternele) se compun din mai multe elemente rqrrezentative : A) Scutul Scutul, ca accesoriu al unui luptitor, a fost qi in Antichitate gi in Evul Mediu ap6r6tor al purt[torului, indiferent de condiliile in care se lupta. Pe suprafafa lui au III.
  • 96. fost amplasate tnsemnele heraldice distinctive; scutul devine un veritabil fundal al blazoanelor. DupE form6 distingem urm6toarele tipuri de scuturi heraldice (fig.1): a) Rotund. Este cea mai veche forrn6 de scut, ineficace ?n luptA. b) Scutul roman tdrziu. Avea fonn[ de triunghi cu vdrful in jos qi uqor rotunjit. c) Scutul englez. Avea forma apropiatd de a unui triunghi cu laturi egale. d) Scutul spaniol. Apare in secolul al XV-lea, are partea inferioard rotund6 gi este mai mult lung decdt lat. e) Scutul gerrnan. A ap[rut in jurul anului 1450, avdnd o formd ce nu depdgeqte triunghiul. Pe ambele laturi sau numai pe una avea o scobiturd cu rostul sE sprijine lancea in pozilie de atac. 0 Scutul polonez. Deriv6 din cel geflnan, are aspect mai rococo, cu marginea superioar[ in acoladl qi scobituri pe laturi. g) Scutul rusesc. Este apropiat de cel polonez, dar are un aspect asemin6tor qi cu un pieptar de zale. h) Scutulfrancez. Aveapfiile laterale relativ egale iar partea de jos in acoiad6. Au existat gi scuturi cu forme fanteziste, apar,tindnd micii nobilimi sau femeilor: oval6, rombicl etc. Aceste scuturi au pe ele diferite imparliri sau porfiuni care desfac cflmpul scutului in mai multe secfiuni. Scuturile care nu au nici o impdrlire se numesc scuturi pline. Liniile care despart scutul sunt fie verticale, fie orizontale sau in diagonalE, prezentind scuturi cu ?mpdrfiri foarte variate. Partiliunile Qmphrlirea scutului care rezult6 din liniile ce despart cimpul scutului tn mai multe sec!i,:ni) obiqnuite su:rt in numlr de patru (frC.z). Scutul poate fi: a) despicat - prin impdrfirea cimpului scutului in dou6, de sus in jos; b) retezat- prin impdrfirea pe orizontala a cdrnpului scutului in dou[; c) tdiat -prin seclionarea cimpului scutului cu diagonala stdnga sus, dreapta jos; d) transat prin seclionarea cimpului scutului cu diagonala dreapta sus cdtre stdnga - jos; Secliunea 1 este cea de sus situ cea din dreapta gi st0nga sus; secfiunea a 2-a este cea dejos sau cea din st0nga sau dreaptajos. Repartizdrile desemneazd diviziunile scutului ce rezulti din combinarea partiliunillr obignuite: treimea (de la Sfhnta Treime); sJksierea (despicat * retezat); sfdgierea incrucisatd (tEiat + trangat); scutul in cartiere S'a' Aceste implr(iri pornind de la 4 pdn[ la 32in acelagi sistem au fost corupte de alianlele matimoniale qi vechimea genealogic[. Tot ca no{iune general6 apare scut in scut, precum qi formularea ,,Peste tot" Dentru al treilea scut mic aSezat in centru. in afar[ de aceste impdrfiri generale mai apar aga-zisele brizuri sau spdrturi. Un alt sistem de impa4ire a scuhrlui este prin aqa numitele fi.gari onorabile, care, in Heraldica generall, sunt in numdr de peste 30' Cele mai apreciate sunt urm6toarele: a) crucile- cu o mare varietate de prezentare; b) conducdtor - o band6 in partea de sus a scutului, cam ll3 din suprafafa heraldicd; acestuia, ie reguld colorat5 altfel decdt scutul, sau tnnobilatl cu o figur6 partea de la mijloc c) tn pal (tepuqe) scutul despicat in trei pdr,ti, urm6nd ca - s[ rlmdn6 necoloratii; d) tn bandd - o egarft de la dreapta la st0nga, adicd de la qef cltre coasta st6ng6, eqarfa coloratS; ' - "j fu bard (fascie) - ceea ce este ,,in pal", se realizeaza orizontal;
  • 97. f) in cdprior -bard,frentE, aqezatd orizontal cu v6rflrl c6tre conduc[tor; g) crucea sf. andrei - latd ca forrrd ocupand in diagonal[ tot scutul. Figurile @iesete) heraldice sunt toate obiectele aqezate pe cflmpul scutului. Ele pot fi: -.figuri naturale: soarele, luna, globul pimdntesc, focul, apa; animale (letl, calul, berbecul, elefantul, cdmile, pisici); pdsdri (cocoqul, pelicanul, porumbelul, corbul, vulturul bicefal); arbori (chiparosul, flori de crin, laurul) q.a. - .figuri artificiale; crucea, spada, eqarfa, pintenul, buzduganul, securea, s6gefi, arbalete, magini de r6zboi, cdrlige, turnuri, castele, creneluri q.a. - figuri himerice; zmoul, salamandr4 licomul, dracul, sfinxul, scorpia, balaurul, dragonul, grifonul g.a. Figurile heraldice se amplaseazdin cartierele oblinute prin imp6rfirea scutului gi sunt folosite pentru omamentarea scutului. Pe scut, adicd locul unde se pun mobilele, sunt noui locuri principale ale blazonului: A,B,C - numite punctele qefirlui; D - numit punctul sau locul de onoare; E - numit punctul de centru - inim6; F - numit locul buricului; G, H - coasta dreapti qi st6ng[; I - punctul de la v0rful scutului (fig. 3). B) Ornamentele exterioare ale scutului (fig.4) in trecut, dup6 inmorm0ntarea unui cavaler, se depozitau tn biseric[ scutul, casca cu cimierul, sabia, m[nuqile gi pintenii acestuia. Ele erau aqezate in sistem de la aSezarea 1or qi ,,cabinet de arme" pentru a se p6stra in capel[. De aici s-a trecut l6ng[blazon. -Timbrul. Accesoriile cele mai importante sunt cele care apar sub numele de timbru. Unii heraldigti consided cE tot ce se aqeaz[ deasupra scutului formeaz[ ..timbrul". Atlii sunt de pdrere cE se referi numai Ia casc6. De fapt, in aceastd denumire se reunesc ornamentele capului unui cavaler: casca 9i penajul sau figurile - agezate pe aceasta. Cimlerul. Cimierul medieval igi are originea in antichitate, cAnd pe coif se g6sea un p6m[tuf executat din pene sau p[r de cal, lucrat fie in buchet, fie in evantai sau care creast6 de cocoq. Cavalerul medieval inarmat purta pe cap elemente decorative aveau nu numai acest rost ci gi pe acela de a impresiona duqmanul, de a-l insp6iminta, cum este cazul cavalerilor teutoni. La inceputul utilizlrii lui, in epoca medievald, cimierul era semnul distinctiv identic pentru to,ti mernbrii unei familii, cu timpul el a devenit personal. O preferinf[ pentru cimierul amplu pe cascd l-au avut ,r"urrr*il" germanice mai precis cavalerii teutoni. in Franla este abandonat in secolul al XV-lea. El fusese o dovadd de noblele veche, neapdrat o descendenf6 din qapte generafii qi mari posesiuni funciare. apbrare. SCasca. In intreaga perioadd medievalE casca a fost utilizatd ca arm[ de utilizat mai multe forme: - casca conicd (normand[) - sec. IX-X, este cel mai vechi exemplu de cascS; - casca cufundul retezat (trunchiata) - sec' XII; - casca cilindricd - sec. XII! are vizierd mobil[ peste fa]6 9i ap[r[tori metalice dar pe sau din piele pentru gnrmaz. in secolele XIV-XV casca este tot cilindrici, tot cu vizietd forma capului ca o boneti cobordtoare, de asemenea, pe gdt qi umeri, mobil[ dar in loc de fentS pentru vedere prezintd grile dispuse vertical. Blazonul imptrnea ca aceste suporturi pentru cimier sd fie prezentate de fa[d, profil qi intoarse la deasupra scutului, in cazul unui suveran, cele ale nobililor de a luat naqtere ar"urru, iar cele ale bastarzilor intoarse cdtre st6nga. Aceastd deosebire in secolul al XVlea dar nu a intrat in obignuit' au
  • 98. Coroana. Aceasta era dovada unei inalte distincfii. Semnificalia morald a existat independent de fonna tn care ea apare. Un cerc oarecare, un cordon agezat in jurul capului vorbesc despre o cinstire iar forma 1or, materialul din care sunt fbcute, precizeazd caltza care a reclamat-o. De pild6, coroana de trandafiri glorifica tinerelea qi frumuselea; coroana de lauri era pentru invingltori; coroana de spini era rezervatd martirilor etc. Pentru regi coroana a fost emblema autorit{ii lor. Din punct de vedere heraldic, coroana intrl in compozifia timbrului ca accesor al cimierului qi este aqezatd' pe cascl; din interiorul coroanei, de fapt, de pe casc[ porneqte cimierul. Dupi form6, distingern mai multe tipuri de coroane. Coroana imperiald bizantind este formatd din pl6ci prinse unele de altele, ca o bandd frontali. Pe aceste plSci sunt bitute pietre prefioase gi sunt executate diverse gravuri. Coroana latind are labazd o laturd uniform[ ca un cerc lat in jurul frunlii (coroana de fier italian6). Pe acest cerc se aqeaz[ 4 pind la 8 fleuroane, care pot avea, sau nu, in spa]iul intermediar, perle sau mici ornamente, rezult6nd in acest mod tipul de coroand regald. Coroana imperiald are cercul inchis in partea de sus cu doud betlr;i in cruce. La locul de intilnire a acestora, in vdrful capului, are o cnrce sau un vultur. PIIiria. Simbol al demnit[fii, p6l[ria apare cu rol de timbru. La inceputul catolicismului, mitra (tiara) papald era o cdciuld joasd de postav alb, iar mai t$rtziu a devenit inaltl gi lucrat6 din metal prelios. Lambrechinele. Trebuind sd apere capul luptdtorului, casea avea spre p[rfi prelungiri pentru a proteja gttul (din zale, piele sau stofb). Rolul de aplritor din costumul cavalerului s-a transformat, in Heraldici, in rol ornamental. Lambrechinele sunt de regul[ o continuare a cimierului a c6rui bazi este casca. La inceput ele erau scurte dar din secolul al XIV-lea inconjoar[ scutr:l ca o ieder[. Vtrfunle care ead au diferite forme, mai ales de frunze de stejar sau ieder6. Sprijinitorii (supor,tii, tenanfii) sunt reprezentafi prin diferite animale (lei, vulturi, etc.), altele decdt cele redate in cdmpul scutului. Suporfii lin dintr-o parte qi alta scutul qi au o pozilie indrlzneafE. Deviza heraldicl. Este o cugetare exprimatd simbolic in cdteva cuvinte. Devizele pot fi filozofice, umoristice, sinistre. Existi gi alte elemente decorative care nu sunt ins6 obligatorii. Aqa sunt colierul 9i ordinele, rSspt4tiri ale meritelor cavalereqti, care se purtau fie in jurul gfltului, ca un medalion agd[atde lan[, fie prinse pe umdr. Dintri ordinele militare amintim, de pild[, ordinul Sf. Ion din Ierusalim ({e Malta), ordinul ternplierilor, ordinul cavalerilor teutoni sau ordinul ospitalierilor. in Heraldicl se aqeazd sub scut, ca gi cum ar fi agezat la g6tul cavalerului. De exemplu, pentru ordinul de Malta simbolul era crucea de argint cu opt puncte pe c6mp roqu iar p*tro cel teuton, crucea neagra pe cflmp alb. Ordinele civile aveau acelaqi regim, -erau 1430 date pentru merite deosebite. Aqa au fost ordinele "LAna de aur", infiinfat in de Filip cel Bun qi recunoscut in 1433 de papa Eugeniu al IVJea; "Sf. Mihail", infiinlai de Ludovic al XIJea in 1469 ; "Ordinul jartierei", infiin{at in secolul al XWdin lea in Anglia. Un celebru ordin religios a fost cel al cordelierilor franciscani il purtau. secolul at XttI-tea. Cordonul era de fapt o sfoar[ cu care se incingeau cei ce C. Culorile heraldice Culorile sunt denumite Si smalluri sau emailuri. Heraldica a refinut un numlr galbenul. S-au limitat de culori. |n afar[ de alb qi negru, s-au utilizat roqul, albastrul 9i qi purpura. Emailurile se mai folosit, in cazuri reduse, in Anglia de pild[, portocaliul impart in trei grupe. Prima categorie cuprinde culorile propriu-zise, adicl rogul (gueules); atbastruf @nx); verde (sinople); violet (pourpre) qi negru (sable). A doua
  • 99. grup6 este constituitn din metale: aur $i argrnt. Cea de-a treia grup6 cuprinde blInurile: zibelina qi hermina. in transcriere aceste culori sunt prezentate prin desene conven{ionale: argintul - apare ftrE nici un semn, spafiul repartizat r6mdne necolorat; aurul - este reprezentat prin puncte negre pe fond incolor; roSul - este reprezentat prin haquri desenate de sus in jos; albastrul - este recunoscut prin haguri orizontale; verdele - haquri oblice de la dreapta la st6nga; violet - hquri oblice de la stdnga la dreapta; negrul - acoperd in tntregime spafiul rcpartizat. Bldnurile sunt reprezentate prin desene convenlionale astfel: zibelina - prin clopofei de argint qi azur, aqezali in vffi pe fond alb sau cenugiu; hermina - prin flori de trifoi negre pe fond de argint. lV. Stemele Sternele swfi emblemele relinute ca semn distinctiv al diferitelor entit6fi politico-statale, microcolectivit6fi, orage gi comune. Se cunosc mai multe categorii de steme: de domenii de suzeranitate; de preten{ie sau de revendicare; de concesie; de patronaj; de demnitate; de corporafii, comunitdfi, asocia[ii; de provincii Si unitdli administrativ-teritoriale ; de ora; e. a) Stemele districtuale gi municipale in firile Romine (sec. XIII-XX) lara R-omAneasel,si Moldova (scc. XIV-KX) l. Stemele ordseneqti Reprezent6rile aflate pe sigiliile or[genegti din Jara Romflneasc[ gi Moldova aparfin unei variate game tipologice, putdnd fi incadrate, dupS natura lor, fie in categoria insemnelor cu caracter heraldic sau emblematic, fie in cea a insemnelor de factur6 iconograficd (in special hagiografic6). Sigiliile heraldice sau emble,matice ale oraqelor din cele dou[ fdri rom6neqti datdnd din prima perioad[ numit[ clasicd a artei blazonului au prezentat urmdtoarele caracteristici: o btrn6 execulie artistic[ a acestor insemne datoritil unei influenfe directe de origine transilvanI; legenda in limba latin6; reprezentiri corecte din punct de vedere al regulilor Heraldicii sau emblematicii sigilare. Perioada secolelor XV-XU a fost una de inflorire a artei s&agistice municipale muntene qi moldovene. in secolul al XVI-lea se constatl o decddere a aspectului sigiliilor oraqelor moldomuntene, atit din punct de vedere al execufiei artistice, cit gi din cel al respectlrii canoanelor heraldice sau a emblematicii sigilare. Aceast[ perioadl secund[, constatat[ in evolufia insemnelor centrelor urbane situate tn cele dou[ principate romflne menlionate, este caracteizatil de urm6toarele particularit5fi: disparifia adev[ratelor steme in c6mpul sigilar gi inlocuirea lor prin simple embleme; legenda acestor sigilii este redatl in limba gi cu caractsre slavone gi mult mai tdrziu in rom6negte, cu caractere chirilice; aspectul rudimentar al acestei categorii de sigilii este probabil dat de tradiria autohtoni mai simpl6, direct condilionat5 de realit6li1e locale curente. Astfel, se constat6 pe inse,mnele municipiilor, dat6nd din aceast[ perioad[, ci reprezelrtilrile sunt simboluri ale principalelor ocupagii ale centrelor urbane respective, sunt produse agro-viticole cultivate in regiunile periferice ale acestor aqezlri, sunt, in sfhrqit, figurarea faunei ce se gdsegte in zona invecinatl acestor oraqe. Dintre insemnele municipale-dotate cu scone ilustrdnd profesiunile principale ale locuitorilor
  • 100. ora$elor -, amintim sigiliile din localitdllle Tdrgu-TrotuS qi Tdrgu-Ocna (ciocanul de miner). Ca insemne purt6nd imaginea produselor cultivate pe domenii, proprietate a oraqului, citirn sigiliile oraqelor Cotnari, Hdrldu (butuci de vie cu ciorchini de struguri), Tdrgu-Frumos (snopi de gr6u) 9.a. Ca insemne pe care figurau imaginea unuia sau a mai multor animale (domestice sau sdlbatice), semnalEm sigiliile oraqelor IaSi (wr cal), Tecuci (un iepure), Bdrlad (trei pegti), Yaslui (albine) q.a. Elementele figurative ale sigiliilor centrelor urbane din Jara Rom6neasci qi Moldova erau intr-o mare mlsur[ tributare cadrelor rustice, majoritatea lor aparlindnd direct mediului rural din care, la origini, proveneau tArgurile gi oraqele respective. La sfhrqitul secolului al XVIIJea qi inceputul secolului al XVIIIJea, se constatd in Jara Rom6neasci qi Moldova un declin progresiv al autorite,tii municipale ce administra diferitele centre urbane situate pe aceste teritorii. in secolul al XIX-lea" la inceputul perioadei regula:nentare, datoritd reorganizdrii centrelor urbane prin reinfiinlarea organelor municipale de conducere proprii, s-a produs gi reaparilia sigiliilor or[qeneqti, cdzate in desuetudine in secolul al XV[I-lea, incep6nd cu Bucuregti (1831) qi Iaqi (1834), unnate apoi de restul centrelor urbane din cele dou[ principate. Reaparilia sigiliilor orEgenegti ale marilor cente urbane din f,ara Romdneasc6 qi Moldova a pus problema elementelor simbolice-emblematice sau heraldice - ce unnau s[ figureze pe respectivele insemne municipale. La inceput, aceste centre au adoptat pe sigiliile lor ins6qi stema ![rii sau a districtului inraza cdruia se aflau, iar mai t6rziu gi-au creat steme proprii care si le serveascd ca armerii orEgeneqti in exclusivitate. Aqezdrile urbane secundare au procedat in epoca regulamentard fie la rca6315rtalizer:ea inse,nonelor a-nterioare prin modornizarea 1or, fie la inloeuirea simbolurilor prin smbleme sau steme noi, adoptate cu asentimentul oficialitagii qi al popula{iei locale. Oraqele ridicate recent la statutul urban gi-au creat armerii municipale proprii, care sd le reprezinte de acum inainte in mod exclusiv. 2. Stemele districtuale La sfhrqitul secolului al XV[-lea qi inceputul secolului al XVU-lea, in Jara Rom6neasci qi Moldova s-a produs - concomitent cu declinul progresiv al autorit[tii municipale - dezvoltarea unei alte categorii de impirlire administrativ-teritoriali: judeyul in Jara Romdneasc6 qi {inutul in Moldova (aceqti doi termeni fiind echivalentul celui de district). Dezvoltarea masiv6 a acestor unit[fi administrativteritoriale reclama un insemn distinctiv in statutul reprezentanfilor sdi, insemn care va incdrca sigiliile autoritdfilor districtuale respective. Eiamenul atent al conlinutului insemnelor districtuale ne arat[ ci unele dintre stemele de district au pornit, cu siguranfE, din emblemele municipale anterior atestate ale t6rgurilor qi orugelor devenite regedinfe districtuale. Astfel, in leg6tur[ cu lara Romarieasc[, amintim caztl districtelor ArgeS qi Cdmpulung in care stemele reproduceau intr-o mare masurd pe cele ale oraqelor cu acelagi nume. Pentru Moldova, menlion6m emblemele oragelor Dorohoi, IaSi, Piatra, Bdrlad Si Yaslui. Altele au un conlinut inedit, create in epocl cu scopul exclusiv de a servi ca a::nerii districtuale. Din aceast6 categorie fac parte emblemele districtelor Prahova, Teleorman, Waqca g.a. (!ara Romaneasc6), caqi cele dinBacdu, Roman 9.a. (Moldova). pentru stemele judelene din Jara RomAneascd se presupune cI inifiatorul ar putea fi Constantin Biincoveanu iar realizatod 1or, mitropolitul Antim Ivireanul. 'pentru stemele ,tinuturilor din Moldova nu poate fi emisd o ipotez[ cu privire la autorul instituirii cat gi la cel al realizarii lor iconografice.
  • 101. M6rcile districtuale muntene gi moldovene au dlinuit in general cu aspectul lor initial nu numai pdnd la epoca Unirii, dar gi ulterior pind in 1948. Apirute in condilii ce nu sunt bine cunoscute, stemele judelelor ![rii RomAnegti qi linuturilor Moldovei au funclionat - se presupune - doar prin tradifie ca insernne distinctive ale unit6filor administrativteritoriale pe care le reprezentau pAnE la 1831. in confonnitate cu un articol special din Regulamentul Organic, stemele districtuale muntene qi moldovene au fost in sfhrqit recunoscute gi. fixate in mod strict ca aspect. Consacrarea lor s-a produs prin decretele domneqti ale lui Alexandru Ghica (1834-1842) qi Mihail Sturdza (1834-1849) care cuprindeau descrierea acestor steme qi modalitatea lor de folosire. fara Romdneascd. Emblemele judelene din secolul al XVIIIJea au un aspect caracteristic autohton, nu atit prin con{inutul 1or, dar in special prin modalitd}ile lor de redare a acestui conlinut. Astfel, animalele, arborii, florile sau fructele intilnite pe emblenrele districtuale muntene prezintd evidente aseminlri cu reprezentdrile echivalente din variatele produclii de artd - popularl sau cultl - dezvoltatl in Jara Rom0neasci in acea epoce sau chiar gi anterior. Emblemele jude{ene - provenite sau derivate - din compozilia heraldic[, aflatd pe frontispiciul volumului al treilea al ediliei greceqti a Istoriei generale a lui Dionisie Fotino (Viena, 1819), pune probleme mai speciale. In procesul lor de elaborare a intervenit gi un alt element, de provenien{E str[in6. Analizdnd medalionul - confin0nd reprezent6rile simbolice ale celor 17 districte ale principatului muntean, grupat6 in compozifia heraldic6 de formd triunghiularI aflat6 pe frontispiciul celui de-al freilea tom al lucr[rii men]ionate, - constatim cd,labaza lui st[ ca model un sigiliu domnesc circular, dotat at6t in cenEu cu stema fdrii, cdt gi in bordurS, cu medalioa-nele jude{elor sale. Plasarea acestor medalioane pe marginea interioar6 a unui triunghi isoscel, agrementat pe flancuri de diferite elemente (ingeri, lei, astre) in posturl de ornamente ale unui scut nu impiedicd recunoaqterea influenlei directe a unui insemn mare domnesc. Frontispiciul a fost insl realizat de c[tre un austriac care a gravat dupS un model adus din farl emblemele ce simbolizau insemnele judefelor Jdrii Romdnegti de la acea epoc5. Se constat6 cd gravorul austriac qi-a inglduit unele libertEli de exprimare in vederea realizlrii respectivelor simboluri. ulterior Emblemele judetene - aplrute in epoca Principatelor Unite dar de arme jude{ene c6t gi crearea de arme acestei perioade - evidenfiazd atdt remanieri judefene noi. Moldova. in categoria stemelor dishictuale din epoca fanariot[ sunt plasate acele mlrci a1e finuturilor moldovene ap[rute inifial chiar de la sfhrqitul secolului al XV[I-lea pe un sigiliu domnesc. inssmnul Divanului Cnejiei de la inceputul secolului al XIXJea, dotat cu medalioane districtuale, arati in mod cert existen{a unui model moldovean, de factur6 domneascE, dup6 care aceasti compozilie heraldici s-a inspirat pentru a fi realizati,. Probabil sigiliul prototip a purtat mlrcile celor 21 de {inuturi ale Moldovei de atunci. ln Moldova - ca gi in Jara Rom0neasc[ - a existat o concepfie unitara in alegerea mobilelor mlrcilor districtuale (in general tot cu tematicd flord gi faun[), ceea ce aratii in mod clar ini{iativa puterii domnegti care a dispus la un moment dat instituirea cu acest profrl a stemelor de finuturi respective. O influenfl in aceasti alegere este probabil s[ se fi produs din direcfia flrii Romdneqti. Fixarea strictd a stemelor unitefllor administrativ-teritoriale ale Moldovei, in perioada regulamentar[, nu a atras dupd sine modific6ri substanliale in forma gi factura lor, tradifia reprezent5rilor heraldice districtuale a fost in mare m[suri conservati. Aspectul mdrcilor tinuturilor moldovene s-a perpetuat aproape neschimbat atflt in perioada regulamentar6, cdt qi in cea premergitoare Unirii din 1859, precum gi - li
  • 102. ) ulterior. Singura deosebire a constat in modernizarea treptati a stilului de redare a vechilor e,mbleme din ins ernnele di strictuale cunoscute. Categoria stemelor create mai recent cuprinde pe cele realizate in intregime fie in perioada premerg6toare Unirii, adicd dup6 tratatul de la Paris (1856), fie in urma unei reirnpErfiri administrativ-teritoriale a Rom6niei modsrne. b) Transilvania (sec. XIII - XIX) Oraqele - cet6fi ca qi oragele medievale din Transilvania s-au dezvoltat incep6nd cu secolul al XII-lea. Spre deosebire de centrele urbane din Jara Rom0neasc6 qi Moldov4 oragele - cetEfi sau oraEele transilvane s-au bucurat de un statut mult mai favorabil, datorit5 marelui num[r de privilegii de ordin politic, economic gi juridic -regia,, acordate acestora qi conced5rii, pentru unele din ele, a calit6lii de ,,civitas (orage - regale). Regedinlele respective s-au bucurat de ,,autonomie,, destul de pronunfatd, care le-a permis o inflorire rapidd qi durabild. Sigiliile municipale ale centrelor urbane din Transilvania au apdrut la sfhrqitul secolului al XIII-lea gi inceputul celui de al XIV-lea, dar adeseori - mai ales in cazul celor de origine sdseascd - acestea au fost la inceput comune cu cele ale scaunelor pe care saqii le-au intemeiat in acest principat, in epoca colonizdrii. Aceste insemne sigilare apar$in, in general, tipului heraldic. In Transilvania se constatE o concomiten![ deplinl intre apari]ia stemelor municipale gi cea a stemelor districtuale, ba uneori sunt situalii in care stemele provinciale sau districtuale sunt anterioare celor ale oraqelor. Stemele comitatelor organizate de maghiari in Transilvania au fost create cu mult mai t6rziu decdt cele din scaunele s[seqti. La inceput, cancelariile acestor unftefl administrativ - teritoriale au utilizat sigiliile particulare ale stemelor de familie ale comililor ingiqi gi ale celorla[i subordonafi auxiliari lor, practicl ce a durat pfinl in secolul aI XVI-lea, cdnd aceste unititi teritorial-administrative au obfinut in sfhrgit propriile lor steme. Unele comitate din Transilvania au cunoscut diverse schimburi de teritorii $i de nume de-a lungul secolelor de administra{ie maghiard sau austro-ungard. in general, stemele lor (ca gi cele ale oraqelor lor) au luat un aspect tipic heraldic, ilustrind fie ocupaliile principale ale locuitorilor lor, fie produse specific agricole, viticole sau fructicole, cdt qi fauna regiunii, fie stemele istorice ale oragelor regedin!6, fie o parto, fie toate aceste elemente la un loc. Acest gen de insemne avea scutul foarte incIrcat, impdrfit in mai multe cartiere, diviziuni, dintre care scartelatul, cu sau fErd ecuson central qi tiiatul-despicat in qef sau in talp6, au fost dintre cele mai frecvente. Menfion6m, de exemplu, stemele comitatelor MaramureS Si CaraS care poart6 in efigie mineri, meseria principal[ a locuitorilor lor; stemele comitatelor Arad, Bihor, Sdlaj, Satu-Mare, Cluj etc, care posed[ printre altele gi reprezentdri ale diferitelor produse agro-viticole sau fructicole ale respectivelor regiuni; stemele comitatelor Hunedoarq, Arad, care au incluse in scut stemele oraqelor de reqedinfd. Dintre stemele centrelor urbane situate in comitatele transilvinene amintim, de pi1d6, pe cele ale oraqelor Baia Mare, Dej salu Turda, care reprezintd mineri sau sculele lor, precum gi pe cele ale oragelor Oradea, Satu-Mare, Sighet, Timisoara etc., care cuprind gi armele istorice ale acestor aqez[ri. Referitor la stemele districtuale rom6negti, trebuie indeosebi amintite arrnele Fdgdrasului, atestate documentar pe un sigiliu din 1413. Stema F6gdraqului prezint[ ca factur[ gi compozifie - mari similitudini cu reprezentirile aflate in annele unit[filor administrativ - teritoriale din celelalte provincii rominegti. Stemele celorlalte districte 10
  • 103. romane$ti din Transilvania sau din Banat au fost create in aceeagi epoci maitdrzie, ca gi cele ale tuturor celorlalte comitate aflate pe aceste teritorii. Scaunele qi oraEele secuiegti au fost qi ele dotate cu sigilii heraldice districtuale qi municipale. Aparifia lor nu se plaseaz[ intr-o perioad[ atdt de inaintati ca gi cea a scaunelor gi a oragelor s6seqti. insemnele heraldice districtuale gi urbane secuieqti au aprrut la sfhrqitul secolului al XrV-lea gi inceputul celui de al XV-lea. Stemele municipale qi districtuale din Transilvania s-au menlinut in general deqi apar unele modificiri - pane la Marea Unire din 1918. Stemele districtuale gi municipale in Rominia (sec. XX) DupI 1918, autoritifile romdneqti au procedat treptat qi |a unificarea administrativd a intregului teritoriu al tdrii. Prin legea din 23 iunie 1921, autoritilile de resort au instituit o Comisie Consultativd Heraldicd, ce avea misiunea de a stabili stemele judefelor qi ale oraqelor f[rii, cit qi de a controla utilizarea lor. Comisia a instituit gi a fixat, in perioada 1922-1928, sternele celor 7l de jude{e ale Rom6niei, intre 1924-1936, pe cele ale celor 7l de oraqe regedinfe judefene, c6t gi celor peste 100 de centre urbane ale {6rii. Menlion6m ca exemple de steme judelene gi municipale conservate de Comisia Central6 Consultativ6 unn6toarele: l. insemne ale judelelor: Muscel, Arge$, Ddmbovifa, Ilfov, prahova, vlagca, Gorj, v6lcea, Mehedinfi g.a. (Tara Romaneasc6); Botoqani, Dorohoi, Baia, vaslui, Roman, Tecuci $.a. (Moldova); Bihor, Sibiu, Hunedoara, Trei scaune $.a. (Transilvania). 2" insemne ale oraselor: Turnu- Severin, craiova (oltenia); Iaqi, Roman, Bdrlad q.a. (Moldova); Cluj, Braqov, Sibiu g.a. ( Transilvania). Comisia Consultativl Heraldic6 a modificat parfial, excluzind sau addug6nd diferite mobile in scutul stemelor judefelor: Dolj, Romanafi, Olt (fara Rom6neasc6); Iaqi, Putna (Moldova); constanfa (Dobrogea); cluj, Arad, Alba-Iulia, ciuc, Mureq, Turda (Transilvania); Timigoara, Carag @anat), precum gi in cele ale stemelor oragelor Bucuregti, Piteqti, Giurgiu (Tara Romdneascr); Galafi, Tecuci, TArgu ocna (Moldova); Arad, Oradea, Odorhei, Baia Mare, Turda (Transilvania). in acelaqi timp, Comisia Consultativd Heraldic[ a creat in intregime stemele unor ora$e ca Tdrgoviqte, Cil[ragi, Ploieqti, Rdmnicu S[rat, Focqani (Moldova), Tulcea (Dobrogea), Deva (Transilvania) g.a. Din punctul de vedere al impdr,tirii c0mpului scutului, stemele judefene elaborate intre anii 192l-1928 se integreazd in urm6toarele diviziuni cunoscute in arta blazonului: a) Scut /drd porti{iuni: 46 de steme intre care judefele Alba, Arge$, Bac6u, Baia, Br6ila, Buz6u, Hunedoara, Iaqi, Trei Scaune, Tulcea q.a, din care au cdmpul fasciat doud steme: Mureq gi Tulcea. b) Scut despicat: 5 steme cum au fost, de pildd, cele ale judelelor Caraq, Ialomila, Tdmava - Mic[; c) Scut tdiat: 7 steme; dintre ele amintim judelele Cffmpulung - Moldovenesc, Dolj, Romanafi, V6lcea; d) Scut despicat avdnd un ;ef: 2 sterne - N6siud qi Rldiufi; e) Scut despicat avdnd un gef Si o talpd:1 stemi - Bihor; f) Scut tdiat - despicat tn gef. 4 sterne - Cluj, Maramureq, TArnava - Mare, Timig - Torontal; g) Scut scartelat:3 steme - Arad, Odorhei, S6laj; h) Scut scartelat cu ecuson central:2 steme - Ciuc, Satu-Mare; II
  • 104. i) Scut tripartit cufurcd rdsturnatd: I stem6 - Constan{a. Ste,lnele municipale qi orI,qeneqfi, elaborate de c6tre Comisia Consultativd Heraldic6 intre anii lg24-1936,se incadreazd in urm[toarele partifiuni ale scutului: a) Scut /drd parti{iuni: - Barlad, Brdila, Braqov, Bucureqti, Constanfa, Craiova, Roman, Satu-Mare q.a.; b) Scut despicat: Tecuci, Turnu-Severin q.a.; c) Scut tdiat: Arad, Slatina, Tulcea q.a.; d) Scut despicat avdnd un Sef, Focqani q.a.; e) Scut tdiat - despicat tn Sef' Bistrila 9.a.; 0 Scut tdiat - despicat in Sef cu un ecuson central: Timiqoara g) Scut tdiat-despicat tn talpd: Galali q.a.; h) Scut tripartit infurcd rdsturnatd: Giurgiu q.a.; i) g.a'; Scut cu bordurd: Bacdu, Buzdu q.a. Comisia Consultativ[ Heraldicd, a :utilizat - in descrierea stemelor create sau perpetuate de acest for gtiinlific - o terrninologie heraldicd adecvatil, bazati in mare m6sur[ pe termenii de specialitate inffoduqi anterior in lucrlrile sale de cdtre p.V.Ndsiurel, valorosul heraldist rom6n de la sfhrqitul secolului al XIXJea qi inceputul secolului XX. Marele merit al Comisiei Consultative Heraldice a fost acela de a fi introdus pentru prima datl o concepfie heraldicd unitar[ in armorialul judetean qi municipal al intr"gutoi teritoriu romtnesc. Prin activitatea acestei Comisii, arta heraldici aistriituaU gi municipali romdneasc6 s-a integrat tn renaqterea moderni a artei heraldice europene. Printr-un decret din 16 decembrie 1970, regimul comunist a instituit noi steme pentru judelele gi municipiile din Romdnia, pe care le-a introdus la 25 illJrie 1972. it".p""i*.le ,,steme" - ce purtau simbolurile acestui regim (sterna R.S.R., drapelul P.C.R., drapelul R.S.R. $.4.) - au fost abolite dup6 decembrie 1989' * La rdndul s[u, $tiinfa istorici utilizeazdin prezent tot mai mult studiile heraldice. concrete, *i*tu heraldic[ este preocupatL astizi de l[rgirea informaliei trecut. istorice, care heraldice din sa-i faciliteze o mai bun[ cunoagtere a practicilor * t'r* t2
  • 105. rl l ____ .." d Fig. 1. Forme ate scutului heraldic: a) scut roman tirziu; b) scut e4glez; c) scut spaniol; d) scut german; e) scut polonez; f) sort rus€sc; g) scut francez. t3
  • 106. ,l L G Fig.2. Partitirmi ale scutului: a) despicat; b) retezat; c) tliat; d) trangat Fig.3. Locurile principrle sle blszonului A, B, C, ntrmite Punctele gefului D, numit punctul sau locul de onoare E, numitPunctul de centnr - iniml F, numit locul br.uicului G, E, coasta dreaPtn" st8ngi I, punctul de la vdrfirl scutului. t4
  • 107. y'CIMIERUL PALARIA COIFUT 4,-- LAIdBRECIIIN Fig. 4. Ornamentele exterioare ale scutului 15
  • 108. Red ,'{.,.1,.,u" },,-,t o 1 i-. ,-** GENE.4.I-OGIA I. Defin Preocuplri de Genealo t-{ji I -i t V'r.' {-"a-J ;r llY ' l Genealogia este qtiinfa auxiliar6 a istoriei care are ca obiect de studiu originea, relaliile gi structura familiilor. Ea cauti sd precizeze in primul rdnd filialia intre prezenli gi strdrnoqii 1or. Genealogia are un rol imporlant ?n determinarea mogtenitorilor gi a drepturitror acestora. Denurnirea aeestei gtiinfe provine din ouvintole greceqti gene# (generafie) qi logo,s (soooreal6). Suocesi*reea naqterilor a constifuit o veche proocupars a *mlllui qi ia ?nceput aregrrezentat siagura -firnm6 a et"cxtolcigiei istorice" Cu timpun i s-a dat gi ei un c*:niinult restr&ns, nobiliar, dar de rnulta /i:fffile i s-a atrihuit qi un scop practi*, cuprinz$itd prcbleme de ereciitate, hiologic* ryi psihoiogice" Gemeaiogia- este una d.in cele m:rai sooiaie qtiinle auxiliare aXe istoiei deoarece ea uu se bmileazil ia iirdivid ci ia farniiie. Genealogia s-a constituit de tirnpuriu ca gtiin{[ auxiliard a istoriei, preocupdri de Genealo gie *a atare existAnd in epoeile mai veclli. Geneatrogigti, adicd atrcdtuitoi de tabele genealogiee, au existat ?n toate timpurile, intrebuin!ffnd rnoduri diverse de prezentare. Frima iucrare de interes este trncwnabulwl anoni{n, apdrutil in 1485 ta Strassbourg, o istorie a farniliilor nobile. ?n secolui ai XVI-lea se inrnullesc efullle d* Genealogie, mai aies llt Germdnia" Frimul tratat de Genealogie este considerat a fl luerarea genealogistului german Eltzinger, intif.rlatd Thesaurus Principium {159!}" Tot in ultirnul deceniu al secolului al XVI-lea, H. I{ennirugs publica o lucrare, in patni volume, ce cuprindea tabele genealogice de suverani, nobiii gi savanli europemi. In secolui al XVtrX-iea, incep sd se contureze principiile noii discipline, indeosebi prin eforrurile lui Andre Duckesne - Cheneus (1584-1640), care publica o istorie genealogicd a aaselor celebre din Franla pi ale lui Cl.-Fr. Menestrier (163I-1705)" Ca disciplind gtiinlific5, Genealogia nu s-a putut stabili dec6t cind a devenit obiect de ?nv[!dm6nt superior. Primul profesor in aceastd calitate a fost Johan David Kohler (1684-1755), care preda Genealogia la Gottingen unde I-a ar..ut ele.r pe J Chr" Gatterer (1727-1,799). Acesta pred0nd qtiinlele auxiliare ale istoriei la universitate a avut priiejul sE publice primele manuale qtiinfiflrce de Genealogie (Ilandbuch der neuesten Genealogie und Heraldik, Nurnberg, 1761; Abriss der praktischerc Genealogie, Gottingen, 1788). Prin lucrdrile sale, germanul Johann Hubner (166817-11) punea bazele gtiin{ifice ale disciplinei genealogice. Dupt aeeea, r'elu6.ndu-se principiul succesiunii generaliiior formulat cdndva d,e Olorinu, ltOt+), Genealogia a stat la baza pet'rodizitiri istoriei prin generafii la Ranke, care prin Ottokar Lorenz ajunge la ,,iegea celor trei generalii", demonstratd mai ales in cunoscutul sdu manual, Lehrbuch der gesammten wissenschftlichen Genealogie (Berlin, 1898), lege evident greqita. Din punct de vedere al tehnicii Genealogiei acest manual igi p[streazd valoarea ini$iala. Cu spor de cunoqtin{e gi eiaritate sunt incd actuale asthzi urm5.toarele manuale apdrute in seootrui XX: O. Forst-Battaglia, Geruealogie $-eipzig, X913) qi TraitS de geneaiogie (I-ausanrae,lgag); Eduard Heydenreich. Hancfbrtch cler practischen Genealogie {2 rrol., Lipsca, 19131,' Pierre ilurye, La genealogle (Faris, x96i). ?t secoiul XX, in perioacta postbeiich, cercetdrile genealogice s-au institulionalizat. in fiumeroase fdri au fost infiintate centre geneaiogice. cum sunt" de pild[" cele de la Palis {Centre genealogiqne de Paris} sau Bruxelles {Office gSnsalogique et heraldique cle Belgique)" Dup[ cel de-al doilea rf,zboi ruondial s-a creat pe pian internalional un organism gtiinfific specializat, Cornisia lnterna{ionald de $tiinle Istorice (CISH). Acest organism pregdtegte desfEgurarea, o datd la doi ani, a Congreselor Internalionale de $tiinpe Genealogice qi Heraldice.
  • 109. Preocuplri rom6negti de Genealogie Cercefirile rnmAne$fi in dnrnenirrl Gpnealegiei au e vechime censiderabil5, Primele preocup[ri le intilnim incd in cancelariile statale medievale, legate de cercetarea actelor mai vechi de posesiune prezentate de beneficiari. Constituirea fondurilor arhivistice boiereqti qi rndn[stireqti a fbcut ea preocl]pdrilc de Genealogie s5 devinX o indeletnicire a arhivarilor) aara ingrijeau aoeste fonduri" in secolul al XVIU-lea, Dimitrie Cailtevnir a scris fi:.rmoase pagini clespre boierimea rnoldcvean*. tn lara R.om6meascfr, spHtarul h{ihr"ti Cantacuzi.no a intocmit pe la ? 78CI Genealagia Cantacuzinilar', publteatd abia tn i 864 de Cezar Eolliao" ile la ruijlocul secoluiui al XtrX-lea se pSstreazi li:erarea. lut Constctntin Sian, Arhondofogia l,{ald-avei. Avniwtiri qi note contirnporane, pwbh*atfl rnai tratii la. traqi in L892" La sf6rqitul aeeluiaqi secol, Octav George f-ecca scria lucrarea intitulat5 Familiile boiereEti romdne. Istoric Ei genealogie (dupd izvoare autentice) (Eucureqti, 1899). De la inceputul secolului XX poseddm iucrdrile lui Radw Rosetti, Despre originea qi transformdrile clasei stdpdnitoare in Moldova (Bucureqti, 1906), Pdmdntul, sdtenii 6i stdpdnii tn Moldava (Bueuregti, L9AT) qi $teforc Dimitrie Grecianu, Genealagiile clocunnentate alefarniliilor boiereqti ( 3 volurne,1913-1916). futre t9l2-1913, prin gilja lui Sever Zotta, a apdrut la Iaqi ,*Arhiva Genealagicd", primul periodic specializat in aoest dorneniu. fn perioada interbelicd, Genealogia - devenitd o disciplind auxiliar6 a istoriei * a ?nregistrat un insernnat progres. .Acest fapt se datoreazd qi lucrdrilor 1ui loan C.Filitti, Arhiva Gheorghe Cant{tcuzino (Bucuregti, 1919); Catagrafia oficiald de to{i boierii ldrii RomdneSti la 1829 (Bucureqti, 1929); Gheorghe D. Florescu, Baierii mdrgineni din secolele XY gi XVL Studiu genealogic (Vdlenii de Munte, 1930); Radu R. Rosetti, Familia Rosetti (I-II, Bucuregti, 1938-1940); Gheorghe Gh" Bezficoni, Boierimea Moldovei dintre Prut qi Nistru. Dacumente (I-trtr, Bucuregti, 1940-1943) A.a. ?n ultimul deceniu de activitate a $colii de Arhivisticd din Bucureqti, Genealogia a devenit discipiind de sine stdt[toare in programa de invd!5rnAnt, fiind predat6, intre anii 1945-195A, de reputatul istoric Mihai Berza. Dupd regretabilul recul inregistrat ln anii '50, cercetdrile in domeniul Genealogiei s-au reluat ou pa$i timizi in anii '60 qi s-au dezvoltat in deceniile urm[toare. Remarcabile sunt sfuriiile genealogice asupra unor famiiii domnitoare romfine, ale lui Cantemir, Mihai Viteazul indeosebi (fig.l). Dintre numeroasele conkibufii, le amintim pe cele ale lui $tefan S. Gorovei, Contribulii la genealogia fomiliei domn'itoare TomEa {1971); CantemireStii. Eseu genealogic (1973) qx $tefan Andreescu, Familia tui Mihsi Viteazul (in vol. Mihai Viteazul. Culegere de studii, t97s). Un rol important in dezvoltarea cercet[rilor genealogice l-a avut crearea in 1972, Ia Bucuregti, a Comisiei de l{eraldicd, Genealogie qi Sigilografie. trstoricii rornflni participi activ, cu regularitate, ia lucr[rile congreselor internafionaie de gtiinle genealogice gi heralciice, fheind cunoscutc unele din rezultatele cercet5rilor lor in acest domeniu, IH" Eiemrerete de Gemeatrogie a) Arborele genealogic qi tabla genealogie[ (spi{a de nearn) geruealogic. Este un studiu pe verticala prin care se urmd.reqte Arborele descendenf a directS, succesiunea in linie direct[, de obicei masculind, in sflnul familiei descendente. Arboreie genealogic este reprezentarea graficE cu ajutorul c[reia este
  • 110. redatd filialia membrilor unei familii, stabilindu-se cu claritate gradul de inrudire dintre aceqtia. Se porneqte de la un trunchi comun (al succesiunii), de ia persoana cireia i se reconstitrrie arhorele genealogic. Tabla genealogicd. Este o cercetare pe orizontald care claseazd in gradele. de succesiune, inrudirea qi alianla familial[. Tabla genealogicd se inf5liqeazd sub formb de list5, plec6nd de 1a o persoan5, cea aflatd in studiu geneaiogic. Exist[ table ale *scenc{ew{ilor Et table ole descenderufilar persoanei respeetive. Spiya de rwafir. Est.^ + truerare ce arat6 suooesiunea genei'ali-ilor exeiusiv in iinie hr6rb*teasaa" Spiga- cle neani se prezimi6 surb fonrra unei'i:able Ce desoendengi lifiiitate la partea tnasaulind. ,9pi{a genealogicd" Este c list6 ce ouprinde deseenden'1li dintr-un individ ooi1r..tft, succesiunea put6nd fi dupd iatH. sau marita, direetd sar-r idturalnicd. fnruclirea. Are la bazh legiltr-lra de s6nge gi alianfa. ?ru"ndirea de s[trge provine r1in partea tatdlui (agnali) gi din pafiea mamei (cogna{i}. inrudirea de alian[d {afini} se r ealize azb prin cis Stori e. Fentru farniliile domnitoare, suocesiunea geneaiogicd este importantd gi pentru f,aptul ed ea se intrepdtrurnde cu succesiunea la. trnn sau ?n demnitatea respectiv6 (fig. ,) h) Gemealogia ascemdemfitor qi tablele de ascemdern$fl Cu ajutorul Genealogiei uscenden[ilor qi a tablelor de ascenden[i se stabilegte filiafia ascendentS a unei persoafle, a futuror ascenden{iLar, atdt pe linie paternd cAt qi matern6. Filiafia pe linie patern6 este reprezentatd prin arborele genealogic care indic[ succesiunea direct[ pAnd la individul respectiv. Cuprinderea qi a descenden]ilor in linie maternd face ca arborele sd se multiplice, astfel inc6t el nu mai poate fi alodtuit decAt prin punere in oartiere ce pot ftprezemtate in tabele. UrmSrind multiplicarea num[r'ului ascendenfilor, se observd cd fiecare individ are doi pSrin{i, patru bunici, opt str5bunici, 16 strd-strdbunici, q.a.m.d. (fig. 3). Se constati, aqadar, cd progresia nurnarului ascendonfilor este una geometricE. Generaliile. O generafie este alcdtuit6 din totalitatea indivizilor care au aceeagi vdrst6 qi se g6sesc ia aceeaqi distan!6 de un individ considerat comun" Din punct de vedere genealogic-cronologic. generaliiie apar ia fiecare 30 de ani qi dureazd /E t : r -r - 1- f---r-l lx 4..^: ^^-^-^+:; ' n ^: ulr ^^^^l s(; ^^-^+^4X ^X 4ruv[uurrlrr oJ og alll. roftttlru (l9 la raptLll ua ---- struul ua Ll(,l Burltrra[r[" ^^ uuilDlal4 u(l ^^^^-I^-+;; unei persoane pe durata a trei secole vor fi egali eu 9 dublSri ale numSrului de pornire {1,2,4,8, 15, 32,64,128,256). Estevorbadeci deputerileprogresiveale lui doi. Ascendenfii se numeroteazd pornind de la persoana in *,auzd, care primeqte num[rul l, in rnodul urm[tor: pdrin{ii numdrul 2 (t"atdfi) qi numirul 3 (rnarna); bunicii au numerele 4-7 (numrerele 4 qi 5 bunieii tatdlui, iar nurnerele 6-7 bunicii rnamei), sydbunicii nr.rmerele 8-15 (numereie 8-1tr strSbunioii din partea tat6iui, numerele tr2i5 strftbunicii din partea mamei); strd.-strdburuicii nrtmerels tr6-31 (numerele 16-23 strd-strabunicii din partea tatdlui, numerele 24-31 str5-strh-bunicii clin partea mrarnei) g..a.rn.d. trntotcleauna b[rba{ii au numhr par, ratr femeile impar. Se ctlnosr: douE metodr: de prezentare a ascenclenlilor: verficald qi orizontalfl" Metoda vertical6" desparle o generalie de alta printr-o li*ie orizontald, porninch:-se de jos in sus. ?n cazul metodei orizontale, se polnegte de ia st6nga la dreapta. iiniiie verticaie desp[rfind genera"tiile: individul eercetat, p[rin]ii. hunicii. strdbunicii, strh-str[bunicii q.a.m.d"
  • 111. c) Genealogia descendentl qi tatrlele de descenden{i Genealogia descendentd qi tablele de descendenli se alcdtuiesc pentru poate intrebuinla metoda Genealogiei ascendente (progresia geometric[) deoarece iescendenla unei persoane poate tnregistra desherenfd in linie directd. rnasculind, sau totald. Existd situalii in care succesiunea continud prin cadet (al doilea fiu) satl fiu postum. eondilii, Geneatrcgiile desaendente qi tabieie de descendenli se ?ntomnesc pentru fiecare caz in parte, utilizAndu-s0 ca prccedeu de nurnerotare cifreie fomanfi pentru generalii qi cifrele arube pentru inciivizii ae aicStuiesc aceeagi in asemenea genera[ie. Nu imtr6 ?la sf,era de preocupfrri a Gemealogiei aqa numitele irirudiri prin botez de naEtere. i"ruclenia duhovnioeaso6"). Naqii de botez pot fi cel rnult marlorl ai actului tn prezent, Genealogia fixnizeazd gtiinfei istorice date complexe cu privire la evolulia socio-juridicd qi profesionald a unor farnilii, problema emigraliei 9i imigraliei acestora, f,enomenul roirii, evolulia proprietd{ii q.a. La r6ndul sdu, Genealogia trebuie s5 apelezd la informa{iile oferite de qtiin}a istoriei, cdci frrd cunoagterea contextului social-economic qi politic in.^ care are loc evolufia farniliei sau a grupului cercetat, nu pot fi date explicaiiile qtiinlifice unor evolu{ii genealogice.
  • 112. ' - {'Li' a-[ _v_& I r* ,.,1.*,{-*(- a|-;-l..,-; I ir,,_.^-L .{LTE $TIINTE AUXILIARE A.LE ISTORIEI H. &fl{JffiEffifuffiGHA este gtiita]a oare so ooripA ou isloria, {$gatuizay*a qi fl-inclionarea lrit"lzeolc,r" Denurarirea sa provine din grecesaul ]uiouseion, s&nehtalrrl muzelor', Ltil ternplu inchinat de vcchii greci arteior gi gtiinfelor. Tennenul nu este intrebuinfat de to{i, umii prefcrfinct s[-i spun* Muzeografi,e, dar aoesta nu acopcr6 in intregirne saroiniie co revin acostei importante instit'utii p5strHtoare de m5rturii materiaie ale oiviliza{iei. hduzeografia este o rarnurd a hztruzoologiei care se ooupd de organizarea concretd a unui muzeu (expo,zi{ii, amenajarea unui monument istoric ca obiectiv rnuzeal)" Muzeologia s-a constituit ca gtiin{a auxiliarh a istor{ei de sine st5.toare de circa un seool, dar prinaele preocupdri sunt cu rnult rnai *zechi, datAnd din perioada antichit5iii greco-romane. Frimui tratat de lvluzeografie, in limba latin[, datorat lui Gaspar Neickel, apare in tr72'7 la Hamburg. Lucrarea conlinea sfaturi cu privire la clddirea muzeului qi reorgantzarea lui" tn perioada contemporanf,, rnanualele de Muzeologie, respectiv de N{uzeografie, sunt relativ pufine. I-iteratura privitoare la diverse probleme aferenie este insd destul de bogat5 dar risipitd in tratate de alt conlinut sau in reviste de ar1d, gtiinid gi de istorie, iar in mod deosebit in Mouseion Si Museum. knportante informafii le afl6m din seria Musees et Monuments,publicate de UNESCO cu incepere din 1951, dintre care citdm: II. Le traitement des peintwres, 1952, V. Manwel des expositions itinerants, 1953, VIItr. Les techniques de protection des biens culturels en cas de conflict arrne; L'Organisation des Musees Conseils, i959. Cf. Luc Benoist, Musees et museologie, Paris, i960 (Que sais j"e? nr. 904). Contribufii importante la dezvoltarea acestei qtiinfe au adus Pierre Pradel, Les musees (in volumutr L'Histoire et ses rnethodes, Bruges, 195't) qi Germain Bazin, f.e teneps des Musees (Paris, 1967). Dintre realizdrile romineqti mai importante in acest domeniil, menliondrn Corialan Petranu, Muzeele din Transilvania, Banat, CriSana gi Maramureq. Trecofiul, prezentul qi aciministrarea /or {Bucureqti, T922); Corina Nicolescw, L{uzeologie generald (Bucureqti. 1975); Iaan Opriq, Ocrotirea patrimoniului cultural. Tradilii, destin, valoare (Bucureqti, 1986), Proteiarea mdrturiilor cultwral-ortistice din Transilvonia qi Banst dupd Marea Unire (tsucureqti, IV$unzee*fiog6ffi 1988) +.a. Muzewl este o institulie qtiinfificd al c6rui scop constdin a colecfiona, depoz*a gi prelucra qtiinpific vestigii ale istoriei, qtiin{eior naturale qi umane, artelor. In ansamblu avern de-a tbce cu trei *ategorii rie muzee; istorice, qtiinfifice gi de art6, fiecare 01I numeroase profiluri. V{uzeele au urmStoarele funclii; a) de a achizi{iana, restaura, coruserva, depozita gi pdstra vestigiile istoyice (sau din dorneniul specific), cane vestigii se constifuie ?n obieete muzeale; b) qtiin;i/icd (prelucreazd qi valorificd materiaiul istoric pe care ?L defin, expioreazf, materialul istoric, fac cercethri de teren, de bibliotecir qi arhtv|, elaboreazE periodice gtiinlifice in aare sunt publieate rezultatele qtiinlifice mai impofiante din muzee); c) cwltw"al-instructivd (reabzeazd a activitate de instruire qi educare a publicului larg prin expozilii pemanente qi expozifii temporare). Crearea qi organizarea muzeelor pune probleme de ordin qtiinfific qi estetic, adesea foarte greu de rezoivat. $i din punct de vedere juridic (intem qi intemalional) a
  • 113. se cer ldmurite raporturile intre de{indtori. Aceasta qi in ceea ce priveqte adunarea de membra disjecta (in interesul gtiinfei) qi necesitatea pentru unele piese muzeistice de a AtAt muzeele, inclusiv depozitele lor, c0t gi expoziliile pun muzeografului probleme de achizilie, de eonsorvare, de prezentare, de arganizare gi popularizare. Fregdtirea qi sarciniie conservatoiior de nluzee au frrst bine arbtate de cdtre Lwc Benoist {Mwsees et wtwseolagie, Farts, X960, p. 5): ,,Trebuie sd fie un erudit nedntrecut im ce prii'eSte rutnele Ei clatele, uw specialist fn istaria artei qi a civiliza[iilor, Ltn expert care gtie sd etalueze autewticitate* abiectelor cuye ii sunt propuse spre cercetore sou cwwrytdrare, wn financiar in cttrerct cu catayea fier:drut artist, wn adiuiyzistr*tor rdspttnzdtor de f;ztgetw{ uriei msyi {ase, uyt tehniciz,n caye Jbloseqte cele mai ruai descoperiri la pdstrarea obiectelor ce fi suttt tncredinlate, un decorator care le prezintd intr-wn cu{irw armonios" or"iginal qi sugestiv, un profesar in stare sd invele pe tinerii sdi vizitatori, un diplornat care cultivd bune rela{ii ca sd obyind donalii sau legate de la atnatori /drd de care mwzeele nu s-ar puteo itnbogd;i, in ffirqit wn scriitor de talent dacd ii rnai rdmdne timp destul ca sd scrie articole san cdr[i". Aoestea pentru muzeele de artd; mutatis mutandis, sunt valabile pentru orice rnuzeu. Dup[ primun rdzbai mondial, dar mai ales dup6 cetr de-al doilea, se rniliteazE pentru o rnuzeisticd internafionalS at6t fn ce pivegte asigu.rarea pistrbrii obiectelor de rnuzeu, care sunt considerate un patrimoniu universal, cdt gi pentru inlesnirea vederii, difuz[rii qi studierii lor. Societatea Ir{a{iunilor, oonstituitd dupd primul r[zboi mondial, in cadrul Instih.ltului de Cooperare intelectuald a infiinlat Aficful iruterna{ional al Muzeelor, care a inkefinut miqcarea muzeisticd prin revista Mouseiora (clin 1927). Aceastd miqcare a fost continuati din 1940 de c[tre UNESCO, care prin Consiliul trnterna{ianal de Organizare a Muzeelor (iCOM) din 1948 scoate publica{ia periodic[ Mus,9um. 3In Romdnia, pe ldng6 publicafiile cu caracter central, ,,Revista Muzeelor", ap&t periodice ale numeroaselor muzee: Muzeul de Istorie al Rom6niei, Muzeul de Istorie al oraqului Bucuregti (,,Lrlateriale de istorie Si Muzeografie"), Muzeul de istorie din Iaqi {.,,Cercetdri istorice")" }r4Ltzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-N apoca (,l.cta Ar[usei Napocensis") $.a. Aceste publicafii gSzduiesc studii de teoria qi practica mwzeald, realizAndu-se un util schimb de experien{d din domeniul Muzeologiei, ?ntre specialiqti. {I. ARI{EOI,OGIA Unii specialigti considerh ch Ar[reoflogia t'qi are locul intre qtiinlele auxiliare aie istoriei, ?n timp ce allii opineazd pentru caracterul ei independent fafd de insdgi gtiinfa istoric6. Arheologia este o qtiinla con"rplex5 care se ocup6 cu cercetarea, ordonarea qi interpretarea vestigiilor rnateriale din trecutul istoric a.i umanitbtii, Denurnirea sa provine din cuvintelie greceqti nrlckaios tvechi) qi logas {stnditr). Arheologia este principalul izvor pentru cunoagterea istoriei (preistoriei) qi a civilizafiilor ailtice in lipsa gtirilor scrise. Multd vreme Arheologia s-a referit numai la antichitate dezvolt6-ndu-se in cadrul Filologiei. Despre Arheologie nu se poate vorbi ?n general, ci de o anumitd Arheologie oare cere arheologului o preg5tire adecvatE. c[ci nici unul nu le poate stdpAni pe toate. Metodele de aercetare ale Arheologiei su*t: practice (de descoperire pe teren) gi teoretice (de ordonare qi interpretare a materiaiului descoperit). Ele sunt in plind desfigurare qi acum , c6nd tehnica modernl ii pune la dispozifie nenumirate instrumente qi materiale necunoscute predecesorilor.
  • 114. Arheologia s-a constituit ca qtiin{i in secolul al XVII-lea, cflnd s-a treout la o cercetare sistematicd qi la interpretarea vestigiilor antice ca mdrturii sau argumente, in sistematicd a unor vechi centre antice, credndu-se primele gantiere arheolqgice nafionale. Primele s[pdturi arheologice sistematice de pe teritoriul Romaniei s-au fhcut in secolui atr XIX-lea, creatorr-ll qeolii na.{ionale de Arheologie flind Vas,ile ,Pdrvafi. * Cffi:TT[C,e TEXTE{,#&. Criffem feyrs,e$or: este c discipiinfi auxilia,rd a istoriei forrnat6 diptr.*:n ansarnblu de mijlcace ale cercethrii qtiinlifice, eare ane scopul sE due6 la reconstitmirea rx:ui iext oiginal sau a textului celui mai apr*piat do criginal. Ni.unai acesta are cX.repti.ai s6 fie editat pentru ca istoricul care recurge Ia el sd nu fie indus in eroare. Critica textelor sub numele de Filologie existd ?ncd din perioada anttcb" Eibliotecarii din Alexandria - trebuind sd aleag[ qi s[ stabileascd textul poemelor honterice, care eirculau in rnulte cicluri qi ?n nenr-rrndrate 'tafiante, - au f,ost prirnii care au fixat critenli pe baza adrora s-a putut face clasarea filanuseriselor hornerice, confruntarea variantelor qi inldturarea interpoldrii lor. Texte qi documente diplomatice s-au editat intotdeauna dar stabilirea unor reguli in aceastd privinfd nu are loc decdt tdrziu, ctnd ele apar incide ntal. Friedrick August Wolf disatttdnd textele homerice (1795) recurge cel dintdr la analiza lor minu{ioas6, mergdnd pdn[ la negare. Un an rnai tdrziu , J.J. Griesbach, editorul Noului Testament (Halle, 1796), precizeazd cd loctura cea mai bun6 este aaeea care explich mai bine originea celorialte, c[ num[rul gi vdrsta manuscriselor nu au ia'nportan{E exceplionald, iar textul trebuie stabilit dupS acordul diversel or recr.:nzri. .Adevdratul intemeietor al criticii textelor este consid erat Karl Lachrnann ( 1 793 - 1 85 1 ), autor al sistemuiui numit ,,al greqelilor comune" qi ai ,,stemei municipaXe,," Acest sistem a fost dedus mai intdi in comentariile edi{iei,lui Propertius (1817), apoi din edilia lui Lucretizs (1850). Acestea nu constituie totugi un manual de critic[ filologicd ' care avea sd apar6 mult mai firziu A" Boeckh, Teorie der Kritik, Leipzig, Ig77 (E ncy kl op die und M e t h o do lo gi e d er p hi I o I o gi s c h en wis s ens c haft en) " Mai tArziu, Henri Quentin nu mai considerE. mullumitoare ,,greqeiile comune" gi imbundt5legte rcaenzia cu cercetarea exhaustiv1, a variantelor {variae lectiones) din manuscrise care se acordd sau se opun, pentru textus receptus avdnd sd decida majoritatea. J. Bedier propunea sf, se renunfe la orice clasaie qi sd se ia de baz6 manuscrisul cel rnai bun dup[ impresia ce-gi face editorul lui din cercetarea tuturor rtanuscriselor in cauzd $,a tradition manuscrite du Lai de l,'ombre. Re.flexions sur I'art d'editer les anciens textes, Paris, 1928). Uneori aceastd metodd s-a clovedit valabilE, mai ales c6nd sunt numai douh manuscrise mmlt opuse unul atrtr.lia, dar majoritatea editorilor de texte nu o impdrtdgesc. Ar{anualele de critica textelor"propun acum s,rf,icierete reguli qi ?nd,narmhri care sunt de mare foios chiar dacd nr-r le frnpdrthgesc toli. .Pentru textele literare de la noi, o impontantd lucrare este cea a lui D. Russo, intitulatd Critica texteloy ,gi telenica editiiiCIr {Bucureqti, T912)" Filoiogia a avut un conginut trarg qi nu tntotdeauna clar inglobAncl in sine gi tot ce intrd astdzi in atributeie Lingvisticii, ca qi in parte in Arheologie gi qtiinfele literare. dupd mai mulli ea fiind studiui culturii in generai. fn realitate, Filoiogia are drept scop cunoaqterea qi interpretarea documentelor scrise. Pentru istoric ea se concentreazdin critica monumentelor scrise: epigrafice, manuscrise, diplome, piese de arhivd, Hgg "
  • 115. documente tip[rite etc. Sarcina principal6 constd ?n a qti cum s-au alcdtuit, cum s-au pdstrat gi s-au transmis aceste documente, deci in cunoaqterca criticii textelor. Editerul de texte are sereini deescbite; adesea grele, 'eeesta se d*tereffzft faptului c[ sunt nurneroase cazuri de opere pf,strate in sute qi mii de manuscrise, care ajung uneori la redacfii noi. Sarcinile editorului de texte sunt legate de restabilirea textuiui, criiiea de prorrenien[5 qi int*rpretarea con{inutuXur" >lr v, fii{:L Fmpir'*log$a studiazd: ansamh,nd pr*blernaticii referitoare ia papirusun'i $i pteiwercazd ?ntreaga in"fcrnrlagi* pe oare o aon{ir.r aeestea. fua antichitate s-a scris pe o materie deosebit5 flatrricata di* irestia }lilului {cyperus papyrws} gi cuaoscr-tt5 naai mult sub nunteie de *tarta aegyptic*. tnscrisuri pe o astfel de rnaterie pAnd nu foarte de mult s-au cunoscut puline (papirii din Ravenna) iar publicarea lor a intdrziat. DupS ace*a s-au identifieat volurnina de papiri in s6p6turile de la Herculanum qi s-au {Ecut descoperiri numeroase in Egipt" Un voluna din aceqtia, Charta Bargiana, a fbst pubtricat do danezul Niels Schor+, la Roma fl in }",,eff{}[effi LC} 1788, cf;nd avem astfel primul papirolog. tn urm6torii ani s-au inrnullit descoperirile papirologice qi a sporit numdnul papirologilor, indeosebi englezi. La englezi aparc pentru prima dat6 gi termenul papyrology, la sffirqitul ser:olului al XIXlea. Interesul pentru aceste documente a crescut qi in alte {dri incfit in 1932 a putut lua fiini,d" A s o c i ali a int e rna {i o nal d a p ap ir o I a gi I or " Fapirologia constituie apanajul Istoriei Orientului Antic. * V. CRIPTOGR.A.FIA Criptografia esto qtiinga auxiliard a istoriei, desprinsi din Paleografie, care se ocup6 cu descifrarea scrierilor cifrate, secrete. Consideratd ca o ouriozitate qi o ocupafie doar de r6bdare, istoricii au crezut cd documentetre astfei scrise nu prezint[ dificultdfi deoarece in general sunt cunoscute codurile dupd care se realiza cifrarea. ln realitate texteie cifrate sau scrise ?n semne convenfionale, rdmase fncd nedecriptate, sunt incd nu$reroase qi prezintd greutdli deosebite cie lecturd. De aici nevoia de addneire a acestei preocupdri. Scrierea ascunsd este foarte veche in practica sociali qi a ?mbrdcat forme cu (batul : mesajul) spartan, arnintit de Plutarh gi alfabetul totul deosebite. De la skytalul latin decalat al lui Cezar sau tahigrafia anticfl ori notele tironiene medievale, p6nd la. folosirea par{iald a unor scrieri sau alfabete uitate (oghamio, runic) ori cifre arabe drept litere sau silabe. Criptografia a fost folositd neincetat. tn ansamblu Criptografia se rcaliza prin metoda substituir"ii. care avea douh variante: s'ubstituirea simpld cu ajrutor-ili unei table fixe de concordanlb" qi substituire* cw ckeie dubld cdnd tatrXa era alc6tuifa aqa fel incdt acetraqi semrr putea sd arate succesiv mai mult* iitere sail ouvinte in textul norrnai. h4ai existau, de aselnenea, poduri speciale, uneori pm personale a e Sror cheie e rnai greu de aflat. La noi scrierea criptografie5 s-a utiiizat intr-o mai micf, mdsurX. Frima sarcinh a decriptorului este s5 stabileasca limba textului, apoi sd rdentifice sistemui de cifrare. Numai dup6 aceea decriptarea esle o problemd de rdbdare. De obicei descifrarea este inlesnitd dac[ se cunosc regulile diplomatice dup[ care se redactau actele fiindcd acestea erau modele qi pentru actele serviciului secret corespunz5tor.
  • 116. De metodele Criptografiei s-a folosit Jean Fran$ois Champollion (17901832) cAnd a descifrat hieroglifele inscripfiei de la Rosette:qi tot cu ajutorul lor s-au ii-- scrisului linear cretan qi continud sd fie intrebuinfate acolo unde nu existd teNte bilingve dar existE rnonurnente care poart1. astfel de semne. Descifrarea textelor criptografice a preocupat inc[ de timpuriu pe naul{i oameni politici, militari, de aFaceri sau sirnpli curioEi. Infonnalii despre rnodui cifnarii aveirr tnc6 din secoiui al XiV-iea, der o sisternatizare a codurilor avem odati eu ioh. Trit {ten} keirn, Foiygr"aphia, 15fr2" Duph acnea tratatele s-au tnmul}it {hra a fi putut cuprind* toate sistem* au fost u^tiiizate im decursul vremii" Dinine tratat* . :ut*_ auuntim: A. {-ange *t E"A.Sowdart, TraitS cle cryptogr,*phie (Faris, 1925); Flctcker Pratt, I{istoire de la ctyp{ograpkie {trad. Amaud, Faris, i940). O prezentarea a disciplinei a clat-o Jestx Ritkard (i* L'XJistoire et ses methodes, Paris, i961)" Freocup[ri in aceastd direc{ie au existat qi la noi. 0 inoeroare de prezentara a Criptografiei o intfilnim la Em. C. Grigara1, Criptografic Ei istoria romdnesscd (Bucuregti, 1925). V[. MEDALISTNC,E IVledalistica este o ramurd a Numismaticii care se ocupd cu studiul rnedaliilor. Terrnenul de medalie provine clin lat. naettalwrn, rt. medaglia, f,r. medaiile, gefin. EkrenrnrVnze gi a f,ost atribuit unei piese de uretal care are forma rnonedei. cr-l reprezentdri bifaciale, oblinutd prin turnare sau batere, ?n memoria unui eveniment (sau persoane'), flxb a avea putere circulatoris. Medaliile sunt aniversative, jubi.liare, cornemorative, fiind b[tute ?n ?rnprejurlrile unor evenimente deosebite. Dintre contribuliile rom6neqti, de la sfhrqitui secoluiui al XiX-iea qi inceputul secolului XX, le amintim pe cele aparlin6nd iui l[ G" Krupenslqt, Medalii romdnesti 1866-1890 Ei Supl. 1817-1865 (Bucureqti, 1894) Si V.P.Ndsrurel, Medalii Ei decora{ii ronqdne {1901). Fentru perioada interbelic[, un vaioros studiu este cel al lui Constantin Moisil, intitulat Monedele trnpdratului Traian referitoare la rdzboaiele cu dacii gi la cucerirea Daciei (Bucuregti, 1929). Abia in urmb cu trei decenii s-a realizat un studiu de arnploare datorat lui George Buzdugan q Gheorghe Niculild, Medalii Si plachete rotndnesti. Mernoria nnetalului (Bucuregti, tgl1), care cuprinde gi un tabel al medaiiilor qi piachetelor rorndnegti intre anii 1600 9i 197 X . VXI. VEXII,OI,CIGI,8 in str6nsd legdturd ou F{eraldica, Vexitologia este qtiin}a steagurilor. Steagurile a.u ap6mt incd din Antichitate" fiind semnul de recunoaqtere atr unui macrogrup uman, mai atres pe c6mpul de iupt6" iar Evul N{erJiu, efectivul ntiiitar Dezvoltati pe care il avea fiecare ncbil. purrta ca seuln de re,cunoagtere un steag. Pe supnafetele de pimzh a steagului erau redate reprezentdrile heraidice aie blazonuiui seniorutrui sau stemei entitdlii politice eie care linea sau pentru care trupta efectivul respecti.r. Cdatd cu organize-rea a*netei perinanentr s-au inrnuilit qi steagurile, fix.indi:: se in timp qi regulitre- de compunere, pAstrare qi pucare a 1or. * VHT. GRAFOI.OGIA Aflat[ in strdnsi legdturE cu istoria qi teoria scrisului, Grafologia este disciplina care so ocupi cu relalia dintre scris gi personalitate. Excluzflnd exagerSrile,
  • 117. trebuie s[ recunoaqtem cd existd anumite relafii intre personalitatea umand kds[turile scrisului, care este o form6 de manifestare a sa. IX..ALTE $TIINTE SPECIAI,E i, qi nomenclatorul qiiinlelor istorioe sunt intAlnite qi alte discipline sau qtiinle speciale, cum sunt: ,Afnicanologia, AsiroXogia, Bizantinologia, Egiptologia, Sinologia, Turcologia g,a. Ele nu sunt qtiinfe auxiiiare propriu-zise ale istoriei, ci discipline sau gtiinfe istorice care se ocupb de istoria anumitor popoare gi regiuni in anuneite epoci istorice. Ceea ce le deosebegte pe unele de altele sunt regiunile diferite ryi poputafiile diferite ale cdrar istorie este studiatd de c6tre aceste qtiinle speciale. Aceste discipline studiazh tntreaga problematicd a societhlii omeneqti din regiunile qi epocile istorice respective. Ins[, ?n raport cu istoria universal6, acestea sunt la un nivei inferior de generulizare, istorii regionale, nafionale qi dintr-un anumit segment temporal.