Psihologia caracterelor
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Psihologia caracterelor

on

  • 414 views

 

Statistics

Views

Total Views
414
Views on SlideShare
414
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
10
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Psihologia caracterelor Psihologia caracterelor Document Transcript

  • REZUMAT „CONTRIBUŢII CU PRIVIRE LA ELABORAREA UNUI MODEL EXPLICATIV-INTERPRETATIV AL CARACTERULUI” Conducători ştiinţifici: 2003-2006: Prof. Univ. Dr. MIELU ZLATE 2006-2008: Prof. Univ. Dr. MIHAI GOLU Doctorand: AVRAM EUGEN 2008 1
  • Cuprins PARTEA I FUNDAMENTE TEORETICO-METODOLOGICE ÎN STUDIUL PERSONALITĂŢII/ CARACTERULUI Capitolul 1 EVOLUŢII CLASICE ŞI MODERNE ÎN PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII 1.1. Direcţii în studiul personalităţii....................................................................... 5 1.1.1. Viziuni alternative............................................................................................. 5 1.1.2. Definiţii............................................................................................................. 7 1.1.3. Tendinţe în psihologia personalităţii................................................................. 13 Evoluţia modelelor Big Five....................................................................................... 13 Trecerea de la studiul topografiei personalităţii la” personalitatea optimală”............ 14 Studiile despre Eu/ Self............................................................................................... 15 Dezvoltarea teoriilor psihobiologice ale personalităţii............................................... 19 Personalitatea pozitivă................................................................................................ 20 Personalitatea şi starea de bine psihologică................................................................ 22 Personalitatea culturală/ modală................................................................................. 26 Personalitatea multiculturală....................................................................................... 29 Studiul personalităţii în mediul ei natural................................................................... 30 1.1.4. Discuţii.............................................................................................................. 31 1.2. Psihologia caracterului - în centrul studiilor moderne 1.2.1. Cadre................................................................................................................. 32 1.2.2. Accepţiunile conceptului de „caracter”............................................................. 34 1.2.3. Relaţiile caracterului cu celelalte laturi ale personalităţii................................. 39 1.2.4. Locul caracterului în abordarea personalităţii................................................... 40 1.2.5. De la neglijarea la expansiunea psihologiei caracterului.................................. 41 1.2.6. Expansiunea psihologie caracterului în secolul XXI........................................ 43 1.2.7. Concluzii........................................................................................................... 47 Capitolul 2 TEORII ALE CARACTERULUI/ PERSONALITĂŢII 2.1. Introducere........................................................................................................... 48 2.2. Teoriile caracterologice........................................................................................ 48 2.3. Teorii pseudoştiinţifice........................................................................................ 55 2.4. Teoriile clasice ale caracterului............................................................................ 62 2.5. Teorii moderne..................................................................................................... 100 2
  • 2.6. Concluzii.............................................................................................................. 109 Capitolul 3 STRUCTURA CARACTERULUI 3.1. Introducere........................................................................................................... 109 3.2. Dimensiunile caracterului.................................................................................... 112 3.2.1. Atitudinile......................................................................................................... 114 3.2.2. Trăsături şi factori de caracter........................................................................... 133 3.2.3. Virtuţile............................................................................................................. 140 3.2.4. Conceptele, judecăţile şi ideile morale ............................................................. 144 3.2.5. Valorile.............................................................................................................. 154 3.3. Concluzii.............................................................................................................. 165 Capitolul 4 DINAMICA ŞI FUNCŢIONALITATEA CARACTERULUI 4.1. Dinamica formării caracterului........................................................................ 166 4.1.1. Factori ai dezvoltării caracterului...................................................................... 167 4.1.2. Etape ale evoluţiei caracterului......................................................................... 186 4.1.3. Mecanismele caracterului.................................................................................. 189 4.2. Functionalitatea caracterului............................................................................ 195 4.2.1. Modelele ale funcţionării personalităţii/ caracterului....................................... 195 Modelul situaţionist.................................................................................................... 195 Modelul interacţionist................................................................................................. 197 4.2.2. Consistenţa personalităţii/ caracterului............................................................. 199 4.3. O perspectivă structural-funcţională recentă.................................................. 203 4.4. Proprietăţile caracterului.................................................................................. 206 4.5. În loc de concluzii............................................................................................... 207 Capitolul 5 STUDIUL CARACTERULUI ÎN DOMENIILE APLICATE ALE PSIHOLOGIEI 5.1. PSIHOPATOLOGIA CARACTERULUI 5.1.1. Conceptul de „normalitate” psihică.................................................................. 209 5.1.2. Modele clasice ale patologiei personalităţii...................................................... 211 5.1.3. Patologia caracterului........................................................................................ 217 5.1.4. Concluzii........................................................................................................... 220 5.2. CARACTERUL ÎN ORGANIZAŢII 5.2.1. Cadre................................................................................................................. 222 5.2.3. Caracter, moralitate, etică în organizaţii........................................................... 223 5.2.4. Concluzii........................................................................................................... 227 5.3. APLICAŢII EDUCAŢIONALE 3
  • 5.3.1. Educarea, dezvoltarea caracterului.................................................................... 238 5.3.2. Finalităţile programelor de educare/ dezvoltare a caracterului......................... 240 5.3.3. Dimensiuni ale educării caracterului................................................................. 245 5.3.4. Programele de educare, dezvoltare a caracterului............................................. 250 5.3.5. Concluzii........................................................................................................... 258 Capitolul 6 UN MODEL EXPLICATIV-INTERPRETATIV AL CARACTERULUI, CONTRIBUŢII METODOLOGICE 6.1. Premise................................................................................................................ 260 6.2. Cadru metodologic............................................................................................. 262 6.2.1. Repere clasice ale psihodiagnosticului personalităţii........................................ 263 6.2.2. Repere moderne în psihodiagnoza personalităţii.............................................. 267 6.3. Cercetare............................................................................................................. 272 6.3.1. Obiective........................................................................................................... 272 6.3.2. Subiecţi.............................................................................................................. 273 6.3.3. Ipoteze generale ale studiului............................................................................ 273 6.3.4. Metodologia cercetării...................................................................................... 273 6.3.5. Metode.............................................................................................................. 274 6.3.6. Rezultate calitative............................................................................................ 275 6.4. Către un nou model caracterial........................................................................ 288 6.4.1. Instrumentul de cercetare.................................................................................. 288 6.4.2. Structura modelului........................................................................................... 291 6.4.3. Exigenţe metodologice...................................................................................... 296 6.7. Analiza comparativă a teoriei şi criteriilor metodologice ale modelului caracterial cu 17 factori în raport de alte modele ale personalităţii.............. 306 6.8. Provocări teoretice şi practice ale cercetării caracterului.............................. 308 6.9. Concluzii............................................................................................................. 311 ANEXA....................................................................................................................... 313 Bibliografie................................................................................................................. 314 4
  • REZUMAT Actual, în psihologia caracterului se manifestă cel puţin două direcţii: lansarea unor perspective noi de investigare sau teoretizare şi re-lansarea unor idei mai vechi, însă într-un context aplicativ nou. În prima categorie se înscriu cercetările care urmăresc stabilirea unor relaţii între trăsăturile de caracter şi adaptarea individului în anumite statute sau roluri, cum este cel de lider, relaţia dintre trăsăturile de caracter şi anumite dezechilibre psihice. În cel de al doilea trend intră preocupările pentru re-lansarea problematicii valorilor în noul cadru social, ce se caracterizează prin mutaţii majore. În capitolul 1 al lucrării recurgem la o prezentare a celor mai relevante definiţii ale personalităţii, prezentăm noi tendinţe: dezvoltarea modelelor Big 5, studiile despre Eu, personalitatea modală, personalitatea multiculturală, personalitatea pozitivă, etc. De asemenea, realizăm o trecere în revistă a definiţiilor caracterului, locul şi rolul caracterului în psihologia personalităţii, cercetări actuale. În 1999 Hutcheon publică o lucrare extinsă: Building Character and Culture, iar în anii 2000 asistăm la o adevărată “explozie” a elaborărilor cu privire la conceptul şi aplicaţiile psihologiei caracterului. Sunt reluate idei antice, aristoteliene, cu privire la îmbunătăţirea caracterului oamenilor (Di Muzio, 2000) sau ideile lui Kant din antropologia morală (Frierson, 2006), etc. În anul 2004, Dumont publică o lucrare de sinteză Character Reading: Its Theory and Practice, Peterson şi Seligman se înscriu în aceeaşi direcţie cu lucrarea Character. Strengths and Virtues: A Handbook and a Classification (acelaşi an). În 2005 Lapley şi Power oferă o abordare mai aplicativă Character Psychology and Character Education, iar Singer expune o serie de idei provocatoare în volumul Character Studies: Encounters with the Curiosly Obsessed. În 2006, apare o altă lucrare importantă semnată de către Roback, The Psychology of Character: With a Survey of Temperament. Analizele profunde cu privire la relaţia dintre biologic şi moralitate se regăsesc într-o serie de studii recente (vezi Morrison et al. 2003). 5
  • Alături de problemele fundamentale ale teoriei caracterului sunt abordate aspecte aplicative, de exemplu problematica valorilor, a moralităţii sunt studiate în cele mai diverse contexte şi din cele mai variate perspective. În psihologia organizaţională dintre tematicile cele mai dezbătute au fost: relaţia dintre devianţele comportamentale ale salariaţilor şi constructul justiţiei şi afectivităţii negative (Aquino, 1999); împărtăşirea şi aderenţa salariaţilor la valorile morale ca precedent al loialităţii la locul de muncă (Coughlan, 2005); construirea caracterului, ca element esenţial al conducerii (Sarros şi Cooper, 2006); importanţa puterii caracteriale în organizaţii (Peterson şi Park, 2007); corectitudinea la locul de muncă (Caminity, 1999), etc. În psihologia afacerilor unii autori îşi pun problema cum să se obţină caracterul şi competenţa într-o lume corporatistă (vezi Paswan, 2005); consideraţiile etice în cadrul litigiilor (Utz, 2007), etc. În psihopatologie studiile au urmărit problematici precum: disocierile caracteriale la bărbaţi şi femei (Grabe et al., 1999); comportamentele antisoiale în rândul fetelor (Putallaz şi Bierman, 2004); relaţia dintre autocontrol, tulburările de personalitate, variabilele demografice la subiecţii consumatori de droguri (Sussman et al., 2003); impactul tulburărilor de personalitate asupra calităţii vieţii (Cihen et al., 2006); caracteristicile personalităţii şi ideaţia suicidară la adolescenţi (Cross et al., 2006); determinanţii comportamentelor agresive (Bettencourt et al., 2006); impactul caracterului, genului, reglării afective asupra psihoterapiei tulburărilor de personalitate (Loffler-Stastka, 2005), terapia cognitivă a tulburării de personalitate borderline (Davidson et al., 2006), etc. În psihoterapie şi psihologia clinică au focalizat atenţia specialiştilor: reglarea emoţională şi dezvoltarea morală (Eisenberg1, 2000); importanţa valorilor morale în cadrul psihoterapiilor (Rosik, 2003); impactul tendinţelor caracteriale, a genului, a reglării afective asupra psihoterapiei la pacienţii cu tulburări ale personalităţii (Loffler-Stastka et al., 2005); relaţia dintre stabilitatea alextimiei şi caracter (Picardi, Toni, Caroppo, 2005); tratamentul abaterilor caracteriale în manieră „simplă şi eficientă” (Cukrowicz, Joiner Jr., 2005); structura şi înţelesurile acţiunilor imorale din perspectivă psihanalitică (Naso, 2006); relaţia dintre structura caracterială, temperamentală şi tulburarea hieractivitate cu deficit de atenţie la copii (Yoo et al., 2006). 6
  • În psihologia educaţională studiile recente au vizat: educarea caracterului şi strategiile de prevenţie a violenţei în şcoli (Veltkamp, 2005); rolul mediator al valorilor prosociale în relaţia dintre religiozitate şi comportamentele prosociale (vezi Hardy şi Gustavo, 2005); protejarea sau “salvarea” caracterului (Wielenberg, 2006); metode şi abordări ale dezvoltării caracterului la studenţi (Chris şi Montgomery, 2006). În psihologia socială s-au cercetat: efectele proximităţii sociale asupra comportamentelor agresive multiple (Oliver et al., 2001); consecinţele comportamentului altruist comparativ la bărbaţi şi femei (Heilman, Chen, 2005); relaţia dintre voluntarism şi agreabilitate, extraversie, motivaţia şi valorile prosociale (Carlo et al., 2005); relaţia dintre moralitate şi politici, itegrare socială în comunităţi (Kivisto, 2005); studii cu privire la reprezentarea noţiunii de caracter în diferite colegii şi univeristăţi (Kuh, 2006); relaţia dintre caracter şi fericire (Peterson, 2006); structurarea modelelor de comportament adresiv şi caracter violent sub influenţa jocurilor video (Lachlan, Smith, Tamborini, 2005); relaţia dintre conştiinţa morală şi predispoziţiile etice: rolul diferenţelor individuale în recunoaşterea normelor morale (Reynolds, 2006); opoziţia dintre excluziunea socială şi comportamentul prosocial (Twenge et al., 2007). În psihologia tranculturală multe cercetări au gravitat în jurul elucidării impactului practicilor culturale asupra dezvoltării caracterului (vezi şi Jenkins, 2006); relaţia dintre orientările culturale şi răspunsurie dezirabile ale indivizilor (Lalwani et al., 2007). În psihologia diferenţială s-au investigat: conştiinţa morală şi predispoziţiile etice – investigarea diferenţelor individuale cu privire la recunoaşterea standardelor morale (Reynolds, 2006); diferenţe de gen privind relaţia dintre empatie şi iertare (Toussaint, Welb, 2005); identitatea ca sursă a motivaţiei morale (Hardy, Carlo, 2005). În psihologia dezvoltării multe studii s-au concentrat pe schimbările conduitelor prosociale şi morale în adolescenţă şi începutul perioadei adulte (vezi şi Eisenberg, Cumberland, 2005). Problematicile mai generale au ocupat un spaţiu vast în cadrul analizelor. Dintre studii menţionăm: integrarea connceptuală dintre trăsăturile de personalitate şi valorile personale (Olver şi Mooradian, 2003); lipsa de caracter în cadrul personalităţii şi efectele asupra comportamentului moral (Vranas, 2004); critica situaţionalismului cu privire la superficialitatea caracterului (Sabini şi Silver, 2005); abordări morale şi etice în sistemele 7
  • umane (Fuqua şi Newman, 2006), etc. Sandler (2006) propune o teorie environmentală a virtuţilor; abordarea la nivel individual a coerenţei personalităţii (Krahe, 1990). Alte problematici particulare cu referire la diferite tipuri de trăsături şi atitudini au constituit un vast câmp de cercetare în ultimii ani: relaţia dintre valorile personale şi factorii de personalitate Big Five (Roccas et al., 2002); structura iertării şi efectele sale obiective şi subiective (Schmitt et al., 2004); modestia, umilinţa, puterea caracterului (Harvey şi Pawels, 2004); structurarea estică a motivelor (Moreau, 2005); abordarea stimei de sine la nivel global, transcultural (Schmitt şi Allik, 2005); studiul valorilor la persoanele diagnosticate cu schizofrenie (Stanghellini şi Ballerini (2007); autocontrolul ca mecanism moral în dezvoltarea virtuţilor, personalităţii şi relaţiilor sociale (Baumeister, Exline 1999); egoismul în relaţiile sociale (Epley et al., 2006); menţinerea puterii de autocontrol (Muraven et al., 2006); relaţia dintre credinţele oamenilor şi modul în care se operează cu valori (Bain et al., 2006); personalitatea altruistă în contextual relaţiei dintre empatie şi altruism (Bierhoff, Rohman, 2004); de la moralitate la emoţii morale (Valez, Ostrosky 2006); determinanţii individuali ai (brand affect) stărilor affective – rolul trăsăturilor de personalitate precum extraversia şi deschiderea la experienţă (Matzler et al, 2006), studii cu privire la optimism, realism şi pesimism ca trăsături ale caracterului (Weber et al., 2007), etc. Sunt în centrul preocupărilor şi alte tematici conexe domeniului caracterului: rolul stereotipurilor negative în structurarea identităţii la nivel colectiv (Cohen şi Garcia, 2005); rolul motivaţiei de afiliere asupra unor atitudini la nivel social (Sinclair et al., 2005); studii cu privire la relaţiile dintre performantă şi modele sociale cognitive (Conrey et al., 2005); influenţa personalităţii, educaţiei asupra interesului pentru arte (McManus, Furnham, 2006); rolul trăsăturilor şi procesărilor sociale asupra relaţiei dintre suportul social şi afecte (Neely et al., 2006); rolul motivaţiilor intrinseci asupra conştientizării de sine şi stilurillor de control personal (Plant, Ryan, 1985); relaţia dintre Moral Conviction şi puterea atitudinilor (Skitka et al., 2005); discrepanţa dintre stima de sine implicită şi explicită şi implicaţiile asupra narcisismului şi instabilităţii stimei de sine (Zeigler-Hill, 2006); relaţia dintre emoţiile morale şi comportamentul moral (Tangney et al., 2007); relaţia dintre faţelete extraversiei şi satisfacţia de viaţă (Herringer, 1998); agresivitatea şi comportamentul antisocial la copii şi adolescenţi (Herrenkohl, 2003); rolul reglării dispoziţionale asupra fericirii la etraverţi şi introverţi (Lischetzke şi Eid, 2006). 8
  • Aspectele metodologice au cunoscut noi dezvoltări, diversele instrumente au fost reviziute în vederea validării, alte instrumente au fost restructurate, apelul la noi metode şi metodologii de cercetare. Are loc o diversificare fără precedent a perspectivelor de abordare a caracterului: De exemplu, din perspectiva statisticilor probabiliste Piotr Sniady (2006) vorbeşte de “fluctuaţia Gaussiană” a caracterelor în grupuri. Asistăm la o evoluţie de proporţii, evidenţiată prin extinderea şi diversificarea studiilor în arii extrem de variate; stabilirea unor relaţii dintre caracter şi alte fenomene care erau de neconceput în alte decenii ale cercetării personalităţii; caracterul “intră” în toate ariile vieţii sociale; au loc mutaţii teoretice şi metodologice prin elaborarea de modele teoretice şi metodologice cu aplicaţii specifice; studiile se realizează la nivel naţional, dar şi internaţional; pe tot mapamondul există cercetătorii interesaţi care deja au valorificat o serie de rezultate, etc. Interdisciplinaritatea psihologiei moralităţii/ caracterului capătă o extindere fără precedent. Studiile vizează domeniile artei, managementului, ştiinţelor. Iată câteva tendinţe: rolul valorilor în psihologie în contextul integrării dintre ştiinţă, artă şi moralitate (Parrott, 1999). În capitolul 2 realizăm o prezentare extinsă a teoriilor caracterului: de la teoriile caracterologice (morfofizionogice, psihologice, etc.) la cele pseudoştiinţifice (morfologia astrologică, modelul grupelor sangvine, etc.) şi teminând cu teoriile clasice (psihanalitice, umaniste, cognitive, etc.) şi moderne (psihobiologice, pozitive, etc.). Capitolul 3 evidenţiază aspecte ale structurii caracterului: trăsături, atitudini, valori, virtuţi, concepte/ judecăţi morale. În capitolul 4 detaliem problematica dinamicii şi funcţionalităţii caracterului: factori, etape, mecanisme, modele funcţionale. Capitolul 5 prezintă aplicaţiile actuale ale psihologiei caracterului în pshologia clinică, organizaţională, educaţională. Capitolul 6 reprezintă cele mai cunoscute metode ce cercetare a personalităţii şi caracterului şi contribuţia noastră la elaborarea unui model caracterial şi a unui instrument de cercetare care pune accent pe sistemul de norme şi aşteptări. 9
  • Psihologia este interesată nu doar de descoperirea dimensiunilor vieţii psihice, ci, mai ales de aspectul ameliorativ, de adaptarea individului la circumstanţe. Conduita manifestată de subiect în mediul social implică o serie de aspecte de dinamică (temperament), de formă (extraversie, socialibitate, feminitate/masculinitate, etc.), şi, mai ales aspecte de conţinut (acele conduite al căror conţinut este dorit, dezirabil: respect, ordine, respectarea promisiunilor, loialitatea, onestitatea, perseverenţa, iniţiativa, etc.). Psihologia personalităţii a păstrat în patrimoniul său numeroase teorii care relevă dimensiuni sau trăsături sau factori de personalitate pe care îi angajează în cercetări şi intervenţii, însă lasă nevalorificate alte dimensiuni sau trăsături sau factori de personalitate. Este necesar a valorifica tocmai acel tezaur al realităţii umane pe care ştiinţa a preferat să-l evite parţial în cercetările empirie mai vechi pe considerentul că la acel moment interesa preponderent a stabili o configuraţie prin care să se descrie personalitatea, lasând în umbră descrierea modului în care ar trebui să fie omul, personalitatea. Noile curente din psihologia personalităţii re-lansează cu tărie ideea de “caracter”. Devine important să studiem cum este el ca atare raportat la cum trebuie să fie. Interesează nu doar care este structura personalităţii, sau care este modul în care poate fi înţeleasă personalitatea, ca realitate socio-umană, ci mai ales cum trebuie să fie personalitatea, care sunt acele categorii (factori) de conduită care redau situaţia adaptării la normele morale, sociale. Actual, se pune problema decoperirii acelei structuri de personalitate valorizată în toate contextele relaţionale - profilul persoanei pozitive. O nouă teorie a caracterului trebuie să aspire la descoperirea unei configuraţii factoriale a structurii de caracter expectată în cadrele relaţionale, atât cu persoanele apropiate, cât şi cu alte persoane în contextele sociale. Se relevă necesitatea de a introduce în circuitul preocupărilor ştiinţifice tocmai ceea ce părăsise G. Allport, care aprecia că o personalitate evaluată social nu este personalitate. Validarea unui nou model şi elaborarea unei metode şi unui instrument de diagnoză a profilului de caracter constituie un demers necesar în contextul studiilor actuale. Ne propunem elaborarea unui model bazat pe o abordare care să includă iniţial cercetarea unor cadre diferite ale vieţii umane: cadrul profesional, familial, public, clinic, iar apoi să ofere o măsură evaluativă aplicabilă în toate cadrele existenţiale. Perspectiva pe care dorim s-o dezvoltăm se circumscrie parţial teoriei despre personalitate ca sistem al rol-statusurilor, împrumutând elemente ale modelului interacţionist, dispoziţional şi încercând asimilarea unor teze ale 10
  • modelului situaţional al personalităţii. Noua abordare trebuie să corespundă în noul context al vieţii sociale şi al investigaţiilor personalităţii. Obiectivele studiului au fost: 1. Elaborarea unui mou model teoretic al caracterului care să valorizeze contribuţii vechi/clasice, dar mai ales noile direcţii de investigare a caracterului; 2. Validarea unui instrument de evaluare a caracterului care să valorizeze normele implicite de conduită şi care să pună la dispoziţia cercetătorilor posibilitatea culegerii de date (Chestionar de Evaluare a Caracterului-Self Report/ CEC-S); 3. Elaborarea unui nou tip de profil-robot a personalităţii, care să ofere posibilitatea analizelor la nivel individual; 4. Îmbogăţirea posibilităţilor de diagnoză a personalităţii în domeniile aplicate: organizaţional, clinic, educaţional, etc. În vederea atingeri obiectivelor stabilite am apelat la următoarele metode de cercetare: 1. Metoda incidentului (Tehnica lui Flanagan adaptată); 2. Chestionar de evaluare a caracterului (CEC - S, self-report) (contribuţie proprie); 3. Chestionarul de personalitate California, CPI 260 (au fost aplicate 100 de chestionare furnizate de Test Central prin amabilitatea Dl. Prof. Dr. Dragoş Iliescu). Etapele cercetării: Prima etapă: 1. culegerea de date calitative; 2. analiza datelor calitative; 3. definirea constructelor (prin apelul de datele cercetării preliminare; prin apelul la datele din literatura de specialitate). Am recurs la aplicarea tehnicii lui Flanagan adaptată. Am aplicat un chestionar cu întrebări deschise în cadrul unei investigaţii preliminare pentru a releva reprezentarea noţiunii de caracter, conduită valorizabilă, nevalorizabilă. Am solicitat subiecţilor să noteze câte un exemplu de comportament sau situaţie în care s-a relevat prezenţa unui comportament dezirabil în raport cu noţiunea om de caracter şi câte un exemplu care să releve noţiunea om fără caracter în patru contexte: familial, la locul de muncă, în relaţiile amicale, în spaţiul public. Subiecţilor li s-a cerut să eticheteze conduitele, astfel încât să dispunem de un set de ancore evaluative cu voaloare empirică cât mai generală. Etapa a doua: 1. construirea unui set de itemi; pretestarea pe un lort restrâns de subiecţi; 2. selectarea itemilor care nu ridică ambiguităţi şi eliminarea itemilor neomogeni; 3. consultarea unor experţi care au evaluat nivelul de dificultate al itemilor, capacitatea de 11
  • discriminare; au recurs la repartiţia preliminară a itemilor pe scale teoretice; 4. standardizarea instructajului şi ordinii itemilor chestionarului; 5. aplicarea itemilor pe un lot mare de subiecţi (autoevaluare şi heterovaluare); 6. analiza factorială exploratorie; 7. reţinerea itemilor relevanţi; 8. denumirea factorilor. Etapa a treia: verificarea validităţii teoriei şi instrumentului prin aplicarea CEC Self- Report, şi CPI la acelaşi lot de subiecţi şi studiul calculelor corelaţionale între scalele instrumentelor. În faza 1 a cercetării, studiul calitativ, au participat 410 subiecţi, cu vârstele cuprinse între 19 şi 64 de ani, 197 bărbaţi şi 213 femei. În faza a doua, ancheta pe bază de chestionar, au participat 502 subiecţi (vârsta, M= 27,67, SD= 9.70; vechimea în muncă M=6.98, SD=9.89; studii M=14.00 clase, SD=2.79) care şi-au autoadministrat chestionarul de caracter CEC Self-report. În faza a treia, au participat 100 de subiecţi (vârsta M= 33,54, SD= 10,60) la care s-au aplicat Chestionarul CPI 260 şi CEC Self-report. Pornind de la datele cercetării calitative, am decis să realizez un chestionar de autoevaluare (Chestionar de Evaluare a Caracterului - Self-Report/ CEC-S) care cuprinde o serie de credinţe ce scot la iveală paternele de caracter. Demersul de construire a instrumentului s-a realizat în acord cu principiile metodologice universale existente în literatura de specialitate (Matthews, Deary, Whiteman, 2005; Cohen, Swerdlik, 2005). În procesul de construire a instrumentului am parcurs etape de: conceptualizare, construcţie, încercare, analiza de itemi, revizia testului (Cohen, Swerdlik, 2005). Revederea literaturii de specialitate ne-a oferit ocazia de a înţelege specificul testelor existente şi necesitatea acoperirii unor noi zone de investigaţie, în acord cu solicitările actuale de cercetare şi practică socială. Structura modelului Studiul structurii factoriale a chestionarului CEC-S a relevat structura unui model caracterial. Pe parcursul analizelor exploratorii, comunalitatea (procentul din dispersia rezultatelor care este explicat de acţiunea comună a factorilor reţinuţi) a avut valori cuprinse între 0.64 şi 0.82 arătând că variabilele sunt influenţate de factorii extraşi. 12
  • Saturaţia (gradul de saturaţie a variabilelor în fiecare factor reţinut) a constituit un indicator de reţinere a itemilor. Pentru eşantionul nostru de 502 subiecţi literatura de specialitate accetabile saturaţiile cu pragurile de peste 0.30 (Sava, 2004, p. 155). Factorii au fost rotiţi oblic, deoarece am presupus că variabilele/ dimensiunile latente extrase corelează între ele. Am recurs la mai multe explorări pentru a ajunge la model. Gradul de adecvare a eşantionului s-a testat prin metoda KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) valoarea obţinută a fost cuprinsă între 0.67 şi 0.93 (p< 0.01). Gradul de adecvare a eşantionului pentru fiecare item (Descriptives anti-image) a evidenţiat numai două valori sub limită, valorile 0.46 şi 0.49, în rest valorile pe diagonala principală au fost peste 0.50, majoritatea având peste 0.60 şi 0.70, valoarea maximă a fost de 0.82. Pentru studiul ultimului factor am întâmpinat o problemă, aceea a diferenţierii calitative între unii dintre itemii scalei „Egoism” şi itemii scalei „Oportunism”. Am apelat la evaluările unor experţi, care au fost solicitaţi să studieze o listă de itemi şi să detaşeje în două coloane diferite itemii, acordând denumiri de trăsături de personalitate/etichete vizate pentru fiecare grupaj. Au fost eliminaţi itemii care au avut o frecvenţă de realocare sub 67%. S-a apelat la 15 judecători experţi care au evaluat evaluează de la 1 la 9 tăria cu care itemii corespund unei dimensiuni. S-a calculat media (M) şi abaterea standard (SD) şi s-au ales pentru forma finală itemii cu abarere standard redusă la interevaluatori, şi cu medii ridicare, care sunt de acord cu semnificaţia itemului în raport cu atitudinea măsurată. Totuşi, trei itemi nu au fost eliminaţi, ei intrând în structura ambelor scale. Denumirile acordate factorilor au fost inspirate din terminologia empirică şi mai puţin s-a urmărit recurgerea la o terminologie consacrată în literatura de specialitate. Au fost relevate următoarele paterne factoriale: Factorul 1: Egocentrism/ centrarea excesivă pe sine Factorul - Egoism (Eg) (9 itemi, 6 plus 3 comuni cu scala Op, alpha 0.78): centrare pe sine, lipsa de toleranţă la sugestii sau la părerile adresate ideilor sale, tendinţa de a-şi retrage sprijinul dacă nu faci cum ţi-a zis, slab interes dacă alţii suferă din cauza sa, predispoziţie la trădare şi părăsirea relaţiilor în favoarea altor persoane, impoliteţe contextuală, tendinţa de a generaliza vina şi asupra altora sau contextului, de a-şi supradimensiona contribuţia la o 13
  • activitate, de a evita relaţiile care nu-i mai aduc beneficii, a face apel la resurse care nu-i aparţin pentru a-şi atinge scopurile, lipsă de empatie şi generozitate pentru cei suferinzi. Factorul - Oportunism/ Profitabilitate (Op): (15 itemi, 12 itemi plus 3 comuni cu scala Eg, alpha = 0.82): tendinţa de a-şi ascunde neajunsurile lucrând printre alţii; de a profita de eforturile de grup/ comune; adeziune pentru favoritisme, pentru folosirea ideilor altora; a „uita” să se scuze dacă a comis vreo eroare; a se folosi temporar de oameni şi a uita pe cei de care nu mai are nevoie; a evita pe care care nu mai sunt bine văzuţi, a-şi recunoaşte greşelile doar dacă se pare că vor fi descoperite, a intra în faţa altora dacă ar avea ocazia, a-şi atribui din meritele celor cu care lucrează, a renunţa la muncă dacă ar avea un câştig norocos, şantajist, profitor. Factorul - Aversivitate (7 itemi, alpha = 0.75): intoleranţa la critică, la situaţii de controversă; conduite de aversiune faţă de persoanele cu care nu are relaţii bune: tendinţa de a recurge la discreditare, a pune pe altul în lumină proastă; de a căuta aliaţi împotriva celor cu care crede că este în luptă; tendinţa de a pune cuţitu pe rană, de a aminti altuia punctele sale slabe; predispoziţia de a căuta să strice relaţiile; a prelungi critica la nesfârşit; a imagina soluţii extreme împotriva celor pe care nu-i agrează (ar da afară din serviciu pe cei care îl/-o supără). Factorul - Imoralitate (8 itemi, alpha = 0.76): lipsa de scrupul credinţa că a fi corect nu este principiu general; a fi adept al luptei fără reguli pentru atingerea scopului; preferinţa pentru calitatea de a şti să se pună în evidenţă; a relativiza valoarea adevărului în funcţie de situaţii; a face promisiuni fără acoperire pentru a rezolva ceva urgent; a folosi munca altora pentru a-şi finaliza activitatea; a fi dispus la compromis pentru a-şi atinge scopul, a se ajunge/ avansa. Factorul - Parvenitism (9 itemi, alpha = 0.80): tendinţa de a se orienta către persoanele care vor promova; de a fi atent să se pună bine cu cei aflaţi în poziţii superioare (şeful); a recurge la orice soluţii pentru a rezolva o problemă; tendinţa de a se impune, a forţa nota; a cere avantaje fără evitare dacă crede că merită; a cere maxim la o împărţire a resurselor; prefinţa pentru persoanele cu realizări materiale; atenţia şi cautarea punctelor slabe ale altora în eventualitatea unei competiţii. În acest factor analiza factorială a inclus şi factorul „Bunăvointă”, având coeficient de saturaţie negativ. Factorul - Bunăvoinţă (pozitiv) (18 itemi, alpha=0.70): a fi bun „coechipier”, agreabil, tendinţa de a întreţine bune relaţii cu cei apropiaţi, de a evita acuzarea lor, demascarea 14
  • greşelilor în public, iertător, a-şi cere scuze când greşeşte; a păstra secretele, a accepta că şi cei tineri sunt competenţi; ordonat, a respecta gusturile, preferinţele altuita; a se implica dacă trebuie rezolvat ceva; a fi adept al soluţionării amiabile a confliectelor; a anunţa la timp dacă nu poate ajuta, a aculta frustrările altuia. Factorul 2: Hotărârea Factorul - Adaptabilitatea (6 itemi, alpha 0.72): capacitatea de re-organizare; abilitatea de a găsi soluţii/ a se descurca; a-şi da seama ce să facă în situaţii neprevăzute; capacitatea de a întrevede remedii în caz de eşec; a se reorganiza dacă apar schimbări; cu iniţiative de schimbare. Factorul - Dârzenie/ A fi „luptător/ bătăios” (13 itemi, alpha=0.74): perseverenţa; implicare, exprimarea deschisă a punctului de vedere când există motive de nemulţumire; exprimarea sugestiilor dacă există nemulţumiri, iniţiativa de schimbare; nu se simte incomodat de eventualele piedici care pot apărea; propensiunea de a discuta direct ce nu îi convine; a insista când are nevoie de ceva; credinţa că experienţele grele de viaţă ajută la creşterea puterii personale. Factorul - Spirit de atitudine (9 itemi, alpha=0.73): tendinţa de a lua atitudine când există nemulţumiri; de a-şi exprima deschis opiniile indiferent că ar deranja sau nu; greu ajunge la un consens dacă consideră că are dreptate; îşi susţine cu tărie principiile; predispoziţia de a dojeni pe cei care se abat sau greşesc; preferinţa unei abordări directe; a ridica probleme care par incomode; caută să îşi impună părerea. Factorul 3: Umanismul/ Omenia Factorul - Profunzimea implicării (11 itemi, alpha=0.74): predispoziţia de a ţine o promisiune, de a se identifica cu echipa; asumarea riscului de a fi sancţionat decât să fie altul pedepsit; ar ajuta pe cineva chiar dacă nu îi este prea simplu; atenţia acordată modului în care alţii interpretează o situaţie; tendinţa de a se implica profund în acţiuni; tendinţa de a încerca tot posibilul pentru a face ceva; sentimentul datoriei faţă de cei care au oferit ajutor; setimentul răspunderii pentru cei apropiaţi. 15
  • Factorul - Dăruirea (8 itemi, alpha=0.72): tendinţa de a respecta hotărârile luate împreună cu ceilalţi, chiar cu preţul unui sacrificiu decât să le încalce; generozitatea de a oferi împrumut ceva chiar cu riscul de a avea nevoie mai târziu; recunoştinţa pentru cei care au oferit ajutor/ sprijin, chiar dacă şi ei au beneficiat de efortul său; tendinţa de a oferi sprijin, chiar cu preţul amânării propriilor dorinţe; disponibilitatea de a-şi schimba programul pentru a răspunde nevoilor altora (face schimb de ture cu colegii); a fi încântat pentru a ajuta la promovarea cuiva (unui coleg); tendinţa de a încurajaza de cei apropiaţi să urmeze idealul lor, chiar dacă ar implica unele costuri; a fi binevoitor chiar şi cu cei cu care a avut neînţelegeri. Factorul - Generativitatea (10 itemi, alpha= 0.67: mentoring-ul, plăcerea de a îndruma pe altul în realizarea idealurilor; de a da sfat; a îndruma în muncă; de a explica un punct de vedere personal; a reacţiona dacă cunoscuţii/ protejaţii săi sunt ofensaţi sau criticaţi de alţii; a oferi sfat şi celor din afara cercului său; preferinţa pentru auto-perfecţionare, pentru acţiunile complicate. Factorul - Disponibilitatea (11 itemi, alpha= 0.72): altruismul, tendinţa de a ajuta pe cei mai slabi (ajută vârstinicii să coboare), de a lăsa prioritate acestora (lasă pe altul în faţă la consultaţia medicală); de a ajuta pe cineva aflat în stare de rău (pe stradă); a vizita rudele bolnave; a căuta să aibă relaţie amicală şi cu cei pe care nu-i place; a felicita de sărbători pe cei aflaţi departe; a clarifica problemele discutând discret/ separat; a atenţiona pe cei aflaţi în pericol (de a pierde ceva); promptitudinea în a se mobiliza pentru a ajuta. Factorul - Sprijinul moral/ Suport afectiv (11 itemi, alpha=0.76): deschidere către a asculta problemele cuiva, răbdarea de a face pe cineva să înţeleagă o problemă de viaţă, a oferi consolare, interesul de a asculta şi a şti la opiniile critice ale celorlalţi la propria persoană, a se interesa de motivele dispoziţiei negative a altuia, dorinţa de a şti mai mult despre preferinţele colegilor/ apropiaţilor, a ajuta chiar şi pe cei de care s-au îndepărtat/despărţit, a ţine secretul chiar şi unei persoane care i-a produs supărare, a fii primitor/ bucuros de oaspeţi, plăcerea de a oferi cadouri, amabil. Factor 4: A fi civilizat/ Bunul simţ Factorul - Disciplina (15 itemi, alpha=0.81): obiceiul de a returna la timp banii/obiectele împrumutate; de a-şi plăti la timp datoriile; de a îndeplini la timp promisiunile; a anunţa dacă nu mai ajunge la un eveniment; a face ceea ce i se spune conform cu procedura; a răspunde 16
  • prompt celor care au oferit ajutor în trecut; a evita să apeleze la resurse care nu-i aparţin; a fi ordonat; a accepta că a avut un punct de vedere greşit. Factorul - Decenţa (9 itemi, alpha 0.77): discreţia, conduite opuse tendinţelor de a comenta viaţa şi deciziile de viaţă ale altora, de a bârfi; de a asculta pe la uşi; de a judeca aspru pe altul; de a cotrobăi în lucrurile altuia; de a încerca obiectul altuia. Factorul - Stăpânirea de sine (11 itemi, alpha=0.84): capacitatea de stăpânire dacă cineva caută să enerveze/irite; a se abţine de la a ridica vocea când apar dezacorduri; tendina de a trata cu calm; a evita să se răstească; a se abţine de la reproş; a fi calm chiar şi când este acuzat pe nedrept; a nu accepta antrenerarea în certuri; a evita să dea curs asalturilor de agresivitate verbală vulgară; a lăsa de la el/ea dacă apar discuţii. Noul model al caracterului poate fi supus unei analize comparative cu alte modele pentru a înţelege care este avantajul său din punct de vedere conceptual şi metodologic. Din perspectiva conţinutului factorilor, consemnăm (în tabelul 18) similitudinile între factorii de caracter şi factorii altor modele ale personalităţii. Pe de o parte exitenţa unor similitutdini arată că există un fond comun de tendinţe care pot fi desemnate în descrierea personalităţii, iar pe de altă parte lipsa unor similitutdini evidenţiază contribuţia pe care o are noul model la descrierea şi explicarea caracterului. Constatăm că majoritatea factorilor se apropie ca şi conţinut cu structurile altor modele. Desigur că acest aspect este relativ, unele apropieri de conţinut corespund parţial similitudinii conceptuale. Deşi fiecare dintre noile constructe are o încărcătură particulară, totuşi, unele se detaşază oferind posibilităţi exlicative suplimentare altor modele: Dăruirea, Profunzimea implicării; Decenţa; Dârzenia; Egoismul; Oportunismul; Imoralitatea; Parvenitismul. Din punct de vedere metodologic, consistenţa internă a scalelor Modelului Caracterial sunt superioare altor scale, de exemplu unele scale ale CPI au consistenţa internă sub 0.70 şi chiar sub 0.60 (vezi Pitariu, Iliescu, Tureanu, Peleaşă, 2006). Din punctul de vedere al numărului de itemi, constatăm un avantaj al noului instrument, el solicitând subiectul să răspundă la 171 de itemi. Desigur, acest aspect urmează a fi reconsiderat după ce modelul va fi supus analizelor suplimentare, numărul mic de itemi de la unele scale poate constitui un dezavantaj, însă este tot atât de posibil ca acest acepect să devină un avantaj, aşa cum este cazul evaluărilor Big 5 în care faţetele fiecărui factor au un număr redus de itemi. Validitatea de criteriu rămâne un aspect ce solicită noi investigaţii. 17
  • O limită comună cu celelalte teste este aceea că instrumentul este de tip self-report, solicită subiecţilor răspunsuri la un ansamblu de itemi, putând fi afectat de tendinţele de faţadă sau alte variabile psihologice. Un singur evaluator, care de fapt este chiar subiectul, este insuficient pentru a putea realiza o descriere validă a sa. De aceea se impune completarea instrumentului cu o variantă în care subiectul să fie evaluat de persoane care îl cunosc foarte bine (acest instrument este în curs de finalizare). Reamintim că deşi există aceste limite, totuşi, pentru această etapă a cercetărilor obiectivul a fost atins, relevându-se un sistem de concepte cu valoare normativă generală. Având acest model, scalele vor putea fi îmbunătăţite prin introducerea de noi itemi sau chiar a unor noi scale. Tabelul 18. Similitudini de conţinut între Modelul Caracterial cu 17 Factori şi alte modele ale personalităţii Avantajul major al modelului şi testului este acela că oferă o grilă normativă care poate fi unanim recunoscută ca având valoare de reglaj, ea arătând clar care sunt factorii de conduită solicitaţi fiecărei persoane pentru a fi apreciată în structura sa caracterială. Modelul cel nou depăşeşte prin acest aspect alte modele, el este centrat exclusiv pe obiectivul de a oferi paleta de trăsături care descriu o persoană de caracter. Prin aceasta modelul capătă o propunţată valoare formativă: subiecţii înţeleg care este locul lor pe scara valorică a conduitelor de caracter. Celelalte modele ale personalităţii au avut ca obiectiv în special lansarea unei variante Modelul Caracter 17 Factori Modelul CPI Modelul Big 5 Modelul Flieshman Modelul Virtuţilor Modelul Psihobiologic 1. Sprijin moral Înclinaţie psihologicăCăldură Inteligenţa socială 2. Dăruire Avânt Recunoştinţa Transcedentalitate↑ 3. Generativitate Dezvoltarea celorl. Perspectiva 4. Disponibilitate Altruism Amabilitate Bunătate 5. Profunzime Sincer Dragoste 6. Disciplină R. prin conformism Autodisciplina Conformitate soc Autodirecţionare ↑ 7. Decenţă Prudenţa 8. Stapânire sine Autocontrol Impulsivitate (-) Autocontrolul 9. Adaptabilitate Activism Flexibilitatea comp.Autoreglare 10. Dârzenie Perseverenţă Vitejie 11. Spirit atitudine Dominanţa Afirmarea Asertivitate Autenticitate 12. Bunăvoinţa Sociabilitate Calit.poz. emoţiilor Colaborare Cooperare ↑ 13. Egoism 14. Oportunism Transcedentalitate↓ 15. Imoralitate Cinste - Autodirecţionare ↓ 16. Parvenitism Buna impresie 17. Aversivitate Toleranţa - Ostilitate Indulgenţa - Cooperare ↓ 18
  • descriptive a personalităţii. Modelul cel noul acoperă şi demersul descriptiv, însă prin raportare la normele de generale de conduită şi nu la un set de caracteristici sau descriptori ai comportamentului. Aşadar, rezultă că persoana pozitivă are un profil de caracter care include conduita civilizată sau bunul simţ (să fie disciplinat, decent, cu stăpânire de sine), umanismul, omenia (să se implice profund nu superificial în relaţii şi acţiuni de interes comun, să asigure evoluţia şi protecţia celor care vor să se dezvolte, să aibă spirit de dăruire, chiar dacă presupune mici sacrificii, să fie disponibil când alţii au nevoie de ajutor, să acorde sprijin moral, ascultând şi oferind consolare, să aibă moralitate, respectând preferinţele celorlalţi, dar şi regulile „jocului”). Persoana pozitivă are un profil caracterizat prin hotărâre (să nu lase contingenţele să-i ghideze viaţa, să înveţe din erori, să fie tolerant la eşec şi să se mobilizeze astfel încât să se poată reorganiza când apar schimbări şi să ştie să-şi apere opiniile, când ele corespund cu dreptatea şi corectitudinea). Persoana de caracter este binevoitoare cu cei apropiaţi, să le protejeze secretele, să-i îndrume şi să-i asculte şi în nici un caz nu trebuie să profite de munca altora, să nu fie egoistă, aversivă, răzbunătoare, respectând atât pe cei cu condiţie mai modestă, nu doar căutând oameni cu condiţie materială şi socială. Sunt prezentaţi coeficienţii derivaţi din analiza factorială, datele corelaţionale între factori, corelaţiile de validare (cu scalele CPI - 260). Desigur, este necesar a continua cercetările astfel încât să diminuăm limitele actuale ale instrumentului. Sunt în derulare activităţile de completare a scelelor care au puţini itemi, de elaborare a unor etaloane şi asemenea de elaborare şi validare a unei variante a testului cu aplicaţie interpersonală. În concluzie remarcăm faptul că interesul pentru elaborarea unei noi teorii a personalităţii a fost întotdeauna activ în rândul cercetătorilor. Modelul dezvoltat oferă un portret-robot de raportare a oricărui individ; pune la dispoziţia subiecţilor evaluaţi posibilitatea înţelege gama de trăsături/ comportamente solicitate în mod curent în majoritatea contextelor relaţionale. În acest sens, creşte speranţa de învăţare a comportamentelor orientate într-o manieră pozitivă faţă de semeni. Modelul celor 17 factori de caracter poate căpăta o mai bună consistenţă şi validitate, constituind un promiţător punct de plecare pentru elaborarea unei metodologii în care să exite repere precise de evaluare a unor constructe psihologice mult 19
  • încărcate de conţinut moral. Susţinerea teoriei noastre constituie un bun câştigat al psihologiei caracterului, iar încercarea de a elabora şi valida un instrument de cercetare trebuie continuată. 20