UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE                „CAROL I”                                                        Descrie...
CUPRINSARGUMENT............................................................................5CAPITOLUL 1 - CONSIDERAŢII PRI...
ARGUMENT                                         din alte regiuni unde are interese strategice; riscuri cum sunt: cele de ...
CAPITOLUL 1 - CONSIDERAŢII PRIVIND APĂRAREA                                     cotidiană aflată, la rândul său, într-o pe...
decizia politică adoptată); stabilirea instrumentelor politice ce            obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti în lume...
fundamentată, în principal, pe faptele de arme ale înaintaşilor.                  În prezent, prin participarea unor struc...
Apărarea ţării, ca atribut al suveranităţii naţionale ce se    2. Apărare comună şi apărare colectivă – elemente definitor...
apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi                            „Apărarea colectivă reprezintă ang...
organizaţie, în vederea promovării intereselor fundamentale ale        Atlantică în apărarea intereselor statelor membre î...
CAPITOLUL 2 - APĂRAREA COLECTIVĂ - OBIECTIV                           respecte. Este cazul organizaţiei politico-militare ...
militare, care are capacitatea de a organiza activităţile specifice     prezervare a intereselor naţionale. Desigur, nu to...
continuu de reformă, care, astfel, o face compatibilă şi               naţionale. La fel, nu este exclus ca percepţia popu...
CAPITOLUL 3 - APĂRARE NAŢIONALĂ ŞI                               garanta independenţa şi suveranitatea naţională, integrit...
apărarea intereselor naţionale în afara graniţelor sale, incluzând       colectivă reprezintă o realitate de netăgăduit pe...
Analiza conţinutului acestor două documente conduce la                 6) în timp ce Carta albă din anul 2000 se încheie c...
democratică a ţării noastre şi responsabilitate, atât faţă de         armate, prin surprindere, ale vreunui stat împotriva...
uneia de masă, cu efective numeroase, „fixată” la teren. De                                   CONCLUZII ŞI PROPUNERIfapt, ...
BIBLIOGRAFIE:                                 13. Lt.col. EMG MONNERAT, Ludovic, Vers une                                 ...
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE                       „CAROL I”                        Redactor: Corina VLADU  ...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Apararea colectiva si_apararea_nationala_in_contextul_integrarii_romaniei_in_nato

345 views
319 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
345
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
1
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Apararea colectiva si_apararea_nationala_in_contextul_integrarii_romaniei_in_nato

  1. 1. UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate MOŞTOFLEI, CONSTANTIN Apărarea colectivă şi apărarea naţională în contextul integrării României în NATO şi aderării la Uniunea Europeană/ dr. Constantin MOŞTOFLEI, Dr. Constantin MOŞTOFLEI Dr. Petre DUŢU dr. Petre Duţu. - Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2005 Bibliogr. Ce e ISBN 973-663-291-1 at nt rit rul [ i Se cu I. Duţu, Petre de Stud are St ii r ra tegice de Ap 355.45 (498-100):327.51 NATOAPĂRAREA COLECTIVĂ ŞI APĂRAREA NAŢIONALĂ Apariţia acestei publicaţii s-a realizat ca urmare a ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN NATO grantului de cercetare nr. 1, cod CNCSIS 1179, cu titlul ŞI ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ „Raporturile dintre armată şi societate în procesul integrării europene şi euroatlantice a României”, acordat de MEdC prin CNCSIS. © Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” • Lucrarea a fost discutată în şedinţa Consiliului Ştiinţific al CSSAS Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” ISBN 973-663-291-1 Bucureşti, 2005 1 2
  2. 2. CUPRINSARGUMENT............................................................................5CAPITOLUL 1 - CONSIDERAŢII PRIVIND APĂRAREANAŢIONALĂ, APĂRAREA COMUNĂ ŞI APĂRAREACOLECTIVĂ ...........................................................................7 1. Apărarea – activitate umană multidimensională...............7 2. Apărare comună şi apărare colectivă – elemente definitorii..............................................................................14CAPITOLUL 2 - APĂRAREA COLECTIVĂ - OBIECTIVACTUAL AL STATELOR LUMII ......................................19CAPITOLUL 3 - APĂRARE NAŢIONALĂ ŞI APĂRARECOLECTIVĂ –REZULTAT AL INTEGRĂRIIREGIONALE .........................................................................25 1. Apărarea naţională-atribut al statului.............................25 2. Percepţia socială a apărării naţionale şi apărării colective în România............................................................27CONCLUZII ŞI PROPUNERI.............................................34BIBLIOGRAFIE:...................................................................35 3 4
  3. 3. ARGUMENT din alte regiuni unde are interese strategice; riscuri cum sunt: cele de natură demografică (creştere demografică semnificativă în ţările în dezvoltare, migraţia dinspre ţările în dezvoltare către ţările dezvoltate Lumea trece printr-o perioadă de asidue căutări ale statelor şi europene, îmbătrânirea populaţiei în majoritatea statelor europene),organizaţiilor regionale şi internaţionale în vederea realizării unei noi tendinţele de evoluţie economică pozitivă în statele industrializate şiordini mondiale, care să permită viaţa şi activitatea oamenilor, a negativă în ţările în dezvoltare, dezvoltarea tehnologică (îndeosebicomunităţilor umane, precum şi dezvoltarea acestora, într-un climat tehnologia informaţiei) va adânci prăpastia dintre ţările industrializatede siguranţă. În acest context, globalizarea, ca fenomen şi cele în dezvoltare, cercetarea ştiinţifică aparţinând domeniilor demultidimensional şi complex, are profunde influenţe asupra mediului vârf (nanotehnologia, ingineria genetică, inteligenţa artificială,de securitate naţional, regional şi global. robotica) va permite unor actori non-statali să acumuleze un potenţial De aceea, mediul de securitate de după Războiul Rece se de putere şi de distrugere neaşteptat, ceea ce va genera problemecaracterizează prin frontiere din ce în ce mai deschise. Fluxurile de complexe de natură etică, cele de natură energetică şi ecologică vorbunuri şi de investiţii, dezvoltarea tehnologică şi progresul reprezenta provocări serioase la adresa securităţii naţionale, regionaledemocraţiei au adus mai multă libertate şi prosperitate oamenilor.1 şi globale3. Totodată, peisajul de securitate, în care se înscrie şi România, Şi în alte regiuni ale lumii se menţin în actualitate o serie decunoaşte o schimbare fundamentală, care pune capăt moştenirii riscuri şi ameninţări la adresa securităţii şi apărării naţionale, zonaleRăzboiului Rece şi perioadei de tranziţie din anii ‘90. Amploarea şi şi chiar globale. Printre acestea se află şi următoarele: exacerbareaprofunzimea acestei transformări ţin de faptul că multe elemente contradicţiilor în „arcul de criză” care se întinde tradiţional de lacheie ale mediului se modifică simultan. În acest context, se pot Maghreb în Pakistan; proliferarea armelor nucleare, cu risculmenţiona următoarele: situaţia, în termeni de riscuri şi de prăbuşirii regimului de neproliferare a lor şi evoluţia similară înameninţări, se caracterizează prin capacitatea sporită pentru actorii domeniul armelor biologice; posibilitatea folosirii armelor nuclearenon-statali de a produce distrugeri în masă. Ceea ce, până la atacurile în Asia, cu consecinţele ce decurg de aici pentru Europa; terorismulteroriste din 11 septembrie 2001 era doar o posibilitate, acum internaţional se extinde, actorii non-statali, care sunt promotorii lui,reprezintă un pericol clar şi prezent, care sfidează securitatea internă acţionează atât de pe teritoriul statului-ţintă, cât şi din afara acestuia.şi apărarea militară a oricărui stat; natura şi conţinutul relaţiei dintre În acest context, deosebit de complex, apărarea statelorSUA şi aliaţii lor europeni fac obiectul unei profunde revizuiri, care împotriva acestor riscuri şi ameninţări cu un pronunţat caracterrepune în discuţie instituţiile transatlantice, concomitent cu logica transnaţional trebuie să apeleze, pe lângă formele tradiţionale depolitică şi strategică ce le-a susţinut mai mult de 50 de ani2; Uniunea luptă, şi la noi forme de cooperare şi colaborare cu alte state. ÎnEuropeană se restructurează sub aspect politic şi instituţional, cu principal, este vorba de faptul că la acţiunea agresivă a unor actoriscopul declarat de a-şi spori rolul jucat în gestionarea crizelor şi transnaţionali (de exemplu, terorismul internaţional, crima organizatăconflictelor europene şi nu numai. Aceasta este preocupată de crearea transfrontalieră) răspunsul adecvat îl pot da tot actori transnaţionali.unei structuri militare care să-i permită să se implice mai activ şi mai De aici necesitatea organizării unei apărări şi securităţi colective deconsistent, decât până acum, în gestionarea crizelor de pe continent şi către statele interesate în prezervarea independenţei, integrităţii teritoriale, a vieţii şi bunurilor populaţiei, în general, a intereselor1 Javier SOLANA, Une Europe sure dans un monde meilleur, fundamentale naţionale.http://ue.eu.int/pressdata/fr/reports/76256.pdf2 3 Christoph BERTRAM e.a., Un nouveau départ, Kurt R. SPILLAMNN, Vers une approche exhaustive de la paix,http://www.frstrategie.org/barreFRS/publications/fonds/nouveau_depart.asp http://www.frk.ethz.ch/abaut/abaut_mdek/document/Versuneapproche.pdf 5 6
  4. 4. CAPITOLUL 1 - CONSIDERAŢII PRIVIND APĂRAREA cotidiană aflată, la rândul său, într-o permanentă schimbare. În NAŢIONALĂ, APĂRAREA COMUNĂ ŞI APĂRAREA acelaşi timp, mutaţiile produse, atât în plan intern (schimbare COLECTIVĂ de regim politic în unele state europene, renunţarea de către acestea la apartenenţa la o alianţă politico-militară şi orientarea 1. Apărarea – activitate umană multidimensională către alta şi demersurile de aderare la UE), cât şi extern (încetarea Războiului Rece, dispariţia Pactului de la Varşovia, Apărarea reprezintă o activitate umană complexă. Din destrămarea URSS, lărgirea NATO şi a UE) vor amplifica şipunct de vedere conceptual se poate constata că a avut o intensifica căutările statelor de a-şi construi şi dezvolta unevoluţie constantă de-a lungul timpului. În prezent, ea acoperă sistem adecvat de apărare şi securitate naţională prin integrareadomenii diverse. În sens larg, termenul apărare desemnează voluntară într-un sistem validat de apărare colectivă.„ansamblul măsurilor şi dispoziţiilor de orice natură care are Apărarea reflectă o realitate dinamică ce are în structuradrept obiect asigurarea, în orice moment, în orice împrejurare şi sa următoarele componente: politică, militară, economică,împotriva oricărei forme de agresiune, a securităţii şi integrităţii civilă, culturală, psihologică.teritoriului, cât şi viaţa populaţiei”4. Cu alte cuvinte, această Apărarea politică este atributul inalienabil al conduceriinoţiune se referă la acţiunile şi măsurile pe care le adoptă statului. Ea derivă din responsabilitatea asumată de către ceifiecare stat în parte, pentru protejarea vieţii cetăţenilor săi, a care deţin puterea politică în stat, graţie votului alegătorilor,bunurilor şi teritoriului naţional, pentru garantarea faţă de întreaga populaţie privind protejarea şi prezervareaindependenţei şi unităţii statale. vieţii şi bunurilor acesteia în orice condiţii. Prin expresia „în În general, apărarea presupune posibilitatea ca ceea ce orice condiţii” trebuie înţeles faptul că autoritatea publicăaparţine cuiva (viaţă, bunuri, teritoriu, atribute etc.) să fie poartă răspunderea pentru asigurarea mediului prielnic vieţii şiameninţat cu schimbarea statutului de până atunci. În afara activităţii cetăţenilor ţării, atât la pace, cât şi în situaţii de crizăexistenţei unui risc sau ameninţări la adresa a ceva sau a cuiva sau de război. Acest tip de apărare include ansamblul măsurilornu se poate vorbi de apărarea celor puse în pericol. Iar riscurile şi acţiunilor pe care conducerea statului le adoptă şi le pune înşi ameninţările, posibile şi probabile, privind drepturile şi practică, în toate domeniile de activitate, atât pe plan intern, câtlibertăţile cuiva (individ, grup, comunitate, stat) se află într-o şi extern, pentru a apăra interesele naţionale, viaţa şi bunurilecontinuă transformare sub acţiunea complexă a unei palete largi cetăţenilor. Printre aceste măsuri se află, pe de o parte, celede factori sociali, economici, militari, culturali etc. Deci, se strict de natură politică – presiuni, sancţiuni, coerciţie etc., atâtpoate afirma că apărarea este un termen cu o evoluţie dinamică, la nivelul relaţiilor bilaterale, cât şi prin apelul la organizaţiileca urmare a nevoii de adaptare continuă a sa la realitatea internaţionale competente -, şi, pe de altă parte, toate celelalte de ordin militar, economic, diplomatic şi cultural. În acelaşi4 timp, apărarea politică presupune: decizie politică (alegerea Glosar de termeni şi expresii privind angajarea operaţională a unei alternative şi asumarea răspunderii pentru aceastăforţelor, Bucureşti, Editura AISM, 2002, p.21, Agresiune = folosirea forţeiarmate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau opţiune); suportul public (captarea consensului naţional pentruindependenţei politice a altui stat sau orice alt mod incompatibil cu CartaNaţiunilor Unite (art. 1). 7 8
  5. 5. decizia politică adoptată); stabilirea instrumentelor politice ce obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti în lume, prin structuri şivor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor propuse. programe specifice. Apărarea militară ţine de competenţa armatei, de fapt, a Apărarea psihologică se organizează în scopultuturor categoriilor de forţe ale armatei (forţe terestre, forţe menţinerii şi întăririi voinţei de a rezista şi de a învinge oriceaeriene şi forţe navale)5. Ea are obiective strategice de agresor. Se realizează, de regulă, de structuri specializate îndescurajare, protecţie a populaţiei, teritoriului etc., de prevenire astfel de activităţi şi acţiuni, cu concursul larg al mass-media.a pericolelor, pentru a garanta interesele fundamentale ale Informaţia, respectiv vehicularea acesteia prin vectori adecvaţi,naţiunii. Într-un fel şi într-o anume măsură, apărarea militară, în este modalitatea principală de realizare a acestui tip de apărare.ultima vreme, include şi participarea armatei la acţiunile Apărarea, ca activitate, se caracterizează şi prinumanitare din ţară şi din afara acesteia, precum şi misiunile de complexitate. Aceasta derivă din interacţiunea sa cu societateamenţinere şi impunere a păcii. în care este organizată şi se derulează constant şi sistematic. Pe Apărarea (protecţia) civilă revine instituţiilor statului de o parte, asupra sa acţionează într-o manieră concertată unabilitate prin lege (pompieri, jandarmerie, poliţie) să protejeze ansamblu de factori diferiţi, ca natură şi conţinut (economici,populaţia, bunurile acesteia, la nevoie (în caz de calamităţi sociali, politici, psihosociali, culturali). Pe de altă parte, eanaturale, accidente) şi să prevină producerea unor accidente influenţează domenii importante de activitate din societate. Dinecologice. De asemenea, apărarea civilă vizează şi măsuri de prima categorie, un important factor îl reprezintă forţaprotecţie a populaţiei împotriva atacurilor teroriste cu arme de prejudecăţilor. În mod special la tineri, apărarea este obiectuldistrugere în masă. În situaţiile stabilite de lege, armata stereotipurilor, care conduc fie la refuzul de a aborda problema,participă activ la măsurile concrete adoptate în vederea fie inversul, la un interes centrat într-o manieră unică asupraprotejării vieţii populaţiei şi a salvării bunurilor acesteia, dar şi faptelor de arme.6 Rar, apărarea este înţeleasă ca un atributcomunităţilor umane. esenţial al suveranităţii naţionale. În plus, reducerea sa doar la Apărarea economică revine organelor statului care au componenta militară face mai dificil de acceptat de către mareacompetenţe stabilite prin legi adecvate acestui domeniu de majoritate a oamenilor, apărarea ca mobilizare a tuturoractivitate. Ea vizează producţia şi circulaţia resurselor, cetăţenilor şi mijloacelor, pentru a prezerva valorileameliorarea competitivităţii naţionale într-o economie democraţiei, pentru a organiza şi desfăşura activităţi cu caracterglobalizată, protejarea bazelor de date şi transferurile umanitar sau de altă natură.tehnologice, combaterea exploatării ilicite a brevetelor, În acelaşi timp, componenta militară este mai evidentădezinformarea informatică şi contrafacerile, ocuparea cât mai în cadrul apărării, pentru că la ea se fac, pe de o parte, referirideplină a forţei de muncă şi stoparea emigraţiei tinerilor, mai frecvente în filme, în cărţile de istorie, în reviste etc. Pe de altăales cu înaltă calificare profesională. parte, existenţa conscripţiei privind serviciul militar a pus mulţi Apărarea culturală presupune promovarea activă şi tineri în contact cu instituţia militară, ei primind în acest cadru,puternic ofensivă a bunurilor spirituale şi a valorilor, a pe lângă o pregătire militară adecvată, şi o educaţie patriotică,5 6 Gl. bg.(r) prof.univ. dr. Constantin, ONIŞOR, Teoria strategiei militare, Jacqueline COSTA-LASCOUX, Citoyenneté et défense, p.1,Bucureşti, AISM, 1999, p.322. http://www.endp.fr/themadoc/defense/reperesInp.htm 9 10
  6. 6. fundamentată, în principal, pe faptele de arme ale înaintaşilor. În prezent, prin participarea unor structuri militareProbabil că, odată cu trecerea la voluntariat, acest rol instructiv- româneşti la misiuni diverse în afara ţării, fie sub egida ONU,educativ al armatei nu îi va mai influenţa pe toţi tinerii apţi de fie ca parte integrantă a Alianţei Nord-Atlantice, se face atât oserviciu militar, ci doar pe cei care au optat pentru profesia de promovare a intereselor naţionale fundamentale, cât şi omilitar. Este posibil ca spiritul de sacrificiu, simţul datoriei, răspândire a valorilor culturii noastre în lume. Populaţia civilă,conduita disciplinată, obedienţa, conformitatea, ca valori ceilalţi oameni din zona în care acţionează militarii români (înpromovate permanent de instituţia militară, să-şi reducă misiuni umanitare, misiuni de menţinere, impunere a păcii)impactul asupra tinerei generaţii, care nu mai este obligată să cunosc direct o serie de trăsături specifice poporului nostru,efectueze stagiul militar. În acest context, se impune sporirea obiceiuri, tradiţii. La rândul lor, militarii români iau contactadecvată a rolului formativ al şcolii şi familiei în ceea ce direct cu valorile, cultura, obiceiurile, religia şi mentalităţilepriveşte atitudinea pozitivă a tinerilor, în special, şi a tuturor populaţiei locale, influenţându-le şi lăsându-se influenţaţi decetăţenilor, în general, faţă de apărarea şi promovarea acestea. Acest schimb pare reciproc avantajos, pe toateintereselor naţionale fundamentale, atât în ţară, cât şi în afara ei. planurile, potrivit mărturiilor militarilor participanţi la astfel de Un alt factor îl constituie impactul pe care l-a avut misiuni şi ale unor reprezentanţi ai populaţiei din zonă.apărarea ţării asupra creatorilor din domeniul arhitectonic, În al patrulea rând, apărarea, organizându-se şiiconografic, muzical, ştiinţific şi tehnologic. De fapt, apărarea a desfăşurându-se în conformitate cu prevederile legilor ţării şi ainspirat numeroşi artişti şi creatori din domeniile menţionate tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România esteanterior. Despre faptele de arme, individuale şi/sau colective parte, deprinde oamenii cu acţiuni fundamentate juridic. De aicisunt realizate, atât la noi, cât şi în alte ţări, o mulţime de lucrări preocuparea pentru promovarea şi apărarea drepturilor omului,artistice, în toate domeniile de creaţie. Totodată, aceasta a a libertăţii, a justiţiei, atât în interiorul statului naţional, cât şi încondus la o serie de descoperiri ştiinţifice şi tehnice, care, misiunile executate peste hotare.ulterior, au cunoscut o largă aplicare în viaţa civilă. În fine, apărarea presupune, în mod obligatoriu, În al treilea rând, este vorba de aportul apărării la angajamentul moral şi fizic al populaţiei. Prin urmare, eacultura şi istoria naţională. Prin participarea la apărarea ţării, trebuie să primească adeziunea civică. Cetăţenii trebuie să ştiefie în cadrul armatei, prin exercitarea profesiei militare şi a în numele cui şi din ce motive se angajează în luptă, mergând,serviciului sub drapel, fie în celelalte sectoare de activitate cu la nevoie, până la sacrificiul suprem. De obicei, apărarea ţării,atribuţii în domeniul prezervării integrităţii şi unităţii statului când a îmbrăcat forma luptei armate, s-a făcut sub drapelul ţăriiromân etc., oamenii au contribuit la păstrarea şi difuzarea unor şi în numele păstrării teritoriului naţional, a tradiţiilor, a vieţiivalori şi cunoştinţe. Ei au continuat tradiţiile înaintaşilor, populaţiei şi a bunurilor sale. Altfel spus, întotdeauna a existat,amplificându-le prin noi fapte de arme, prin formarea şi în ceea ce priveşte angajarea oamenilor în acţiunile de apărare aeducarea tinerei generaţii în spiritul valorilor umane unanim ţării, o motivaţie superioară întemeiată, atât pe un puternicrecunoscute: cinste, dreptate, corectitudine, disciplină, spirit de suport afectiv (atitudini şi sentimente patriotice, mândriesacrificiu, sentimente şi atitudini patriotice etc. naţională), cât şi raţional (demonstraţie logică, probe materiale). 11 12
  7. 7. Apărarea ţării, ca atribut al suveranităţii naţionale ce se 2. Apărare comună şi apărare colectivă – elemente definitoriiexprimă prin sentimente, atitudini şi comportamenteinterpersonale şi colective trăite de cetăţeni, are două Apărarea comună şi apărarea colectivă sunt douădimensiuni importante: o dimensiune subiectivă şi o concepte care apar tot mai frecvent în dezbaterile referitoare ladimensiune obiectivă. prevenirea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii Dimensiunea subiectivă reflectă intensitatea individului uman, dar şi a comunităţilor cărora acesta aparţine.sentimentelor şi atitudinilor patriotice ale cetăţenilor. Ea este Utilizarea lor, atât în vorbirea curentă, cât şi în lucrări specificeinfluenţată de experienţa individuală şi colectivă ce acţionează domeniului, face dovada acordări unor înţelesuri câteodatăasupra sentimentelor şi atitudinilor de dragoste de ţară ale apropiate, alteori uşor diferite.cetăţenilor, dar şi a comunităţilor umane. În acest mod, se În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitareexplică evoluţia conduitei individuale şi de grup vis-à-vis de tranşantă între apărarea comună şi apărarea colectivă, analizaapărarea ţării în unele momente, deşi condiţiile sociale, conţinutului diferitelor texte referitoare la această temă lasăeconomice, politice, militare de ansamblu rămân neschimbate. însă să se întrevadă existenţa unor diferenţe semnificative.7 Dimensiunea obiectivă este apreciată în funcţie de Astfel, apărarea comună înseamnă constituirea unor structuriparametrii comportamentelor individuale şi colective evaluate adecvate (civile şi militare) de către mai multe state sau de ocu instrumente de măsurare adecvate. Ea exprimă o apreciere uniune de state, încadrarea lor cu personal calificat pentru tipulobiectivă a stării sentimentelor şi atitudinilor patriotice, precum de sarcini ce li se poate încredinţa, instrumente potriviteşi a comportamentelor colective referitoare la apărarea ţării. De scopului propus (de la computere la armament), acte normativeaceea, dimensiunea obiectivă poate diferi de cea subiectivă care care să reglementeze activitatea specifică, toate prin efortse întemeiază pe maniera în care percep indivizii şi grupurile uman, material şi financiar al tuturor membrilor organizaţieiumane apărarea, în particular, şi apărarea naţională, în general. respective. De asemenea, conducerea acestei structuri revine în Cele două dimensiuni interacţionează şi se influenţează totalitate organizaţiei interstatale care a constituit-o. Altfel spus,reciproc. De pildă, informarea oportună şi veridică a populaţiei apărarea comună implică constituirea (cu aportul şi prin voinţaasupra stării apărării naţionale poate influenţa percepţia tuturor statelor participante) a instrumentelor - instituţii, resurseacesteia. La rândul său, percepţia populaţiei privind apărarea umane, materiale, financiare şi informaţionale, acte normativeţării poate acţiona asupra imaginii oficiale a acesteia, juridice - destinate să le protejeze interesele fundamentale, să lecorectând-o, într-un sens sau altul. Din „confruntarea” celor apere teritoriul, independenţa şi suveranitatea.două dimensiuni pot rezulta măsuri adecvate şi flexibile de Specific apărării comune este şi faptul că structuraoptimizare a acestui sector de activitate umană extrem de militară constituită în acest scop se află sub comanda organelorimportant. Dinamica acestor două dimensiuni poate sugera atât Uniunii şi nu a fiecărui stat membru. În plus, structura destinatănivelul de analiză, cât şi natura soluţiilor de adoptat îndomeniul apărării naţionale. 7 Bulletin d’information de l’Observatoire Européen de Sécurité, nr.6 (iunie)/2003 şi nr.8 (ianuarie)/2004; Monica SANJOSE ROCA, L’identité européenne de sécurité et de défense, http://www.nato.int./acad/felow/97- 99/sanjose.pdf 13 14
  8. 8. apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi „Apărarea colectivă reprezintă angajamentul tuturorexercite rolul pentru care a fost creată. Un exemplu în acest statelor de a se apăra reciproc de o agresiune exterioară.sens îl poate constitui Uniunea Europeană, care vrea să-şi Organizaţia de apărare colectivă are ca principal scop apărareaconstituie şi o structură militară proprie pe care să o tuturor membrilor de orice acţiune externă”.9 Alianţa Nord-întrebuinţeze atunci când este necesar să se implice consistent Atlantică, ex-Tratatul de la Varşovia, Organizaţia Tratatului dinşi sistematic în activităţi cum ar fi: apărarea teritoriului său, a Sud-Estul Asiei (SEATO) sunt exemple de asemeneaindependenţei şi a intereselor sale fundamentale; gestionarea organizaţii. Ele au la bază o convenţie în care este stipulatăunor crize din zonele sale de interes strategic; soluţionarea unor apărarea reciprocă în cazul în care un stat membru esteconflicte de pe continentul european şi din alte regiuni ale ameninţat sau este deja subiect al unui atac militar din partealumii.8 altui stat sau grup de state din afara tratatului. De exemplu, Într-un anume fel, apărarea comună, prin conţinut, Alianţa Nord-Atlantică constituie fundamentul apărăriisarcini, modalităţi de soluţionare a problemelor ivite datorită colective a membrilor săi şi, totodată, a demonstrat şiprovocărilor mediului de securitate intern şi internaţional, se capacitatea de a se adapta pentru a juca un rol util în serviciulsubstituie apărării naţionale, al cărei rol, în timp, îl preia menţinerii păcii, în domeniul gestionării crizelor. Aceastăintegral. De fapt, acest concept derivă din voinţa şi acordul capacitate este reflectată în noul concept strategic al NATOstatelor ce doresc să organizeze în comun sistemul securităţii şi adoptat la întâlnirea la nivel înalt de la Washington (mai 1999)apărării intereselor naţionale fundamentale. Practic, în acest care, menţinând locul central al misiunilor numite „articolul 5”context, tendinţa este ca, în timp, uniunea statelor care îşi (apărare colectivă), integrează şi misiuni „în afara articolului 5”constituie structuri destinate apărării comune să dobândească de tipul menţinerea sau restabilirea păcii.tot mai mult caracteristicile definitorii ale unei naţiuni şi să se În acest cadru, se impune făcută observaţia că tensiunilecomporte ca atare, atât pe plan intern, cât şi ca actor şi conflictele dintre statele membre ale aceleiaşi alianţeinternaţional. Desigur, apărarea comună, cel puţin deocamdată politico-militare nu se rezolvă prin sprijin militar acordat uneianu pune în discuţie existenţa armatelor naţionale, ca instituţii sau alteia dintre părţile implicate, ci prin utilizarea altorfundamentale ale statului de drept, în ţările care alcătuiesc modalităţi, de regulă nonmilitare.uniunea statală respectivă şi nici apartenenţa lor la o alianţă Sintetic, apărarea colectivă presupune, în modpolitico-militară credibilă. În acest context, se poate da cumulativ, următoarele norme:exemplul raporturilor dintre NATO şi UE care, cel puţin în 1) reciprocitate între statele membre în ceea ce priveştedomeniul securităţii şi apărării colective se completează susţinerea militară în caz de atac de către un alt stat sau uniunereciproc. O Uniune Europeană capabilă să acţioneze pe scena de state; schimb de informaţii despre o eventuală agresiuneinternaţională, inclusiv prin mijloace militare, nu face astfel militară asupra unui din statele membre ale organizaţieiconcurenţă Alianţei Nord-Atlantice, ci, dimpotrivă, întăreşte politico-militare;credibilitatea şi eficacitatea contribuţiei europenilor la această 2) contribuţia fiecărui stat membru cu resurse umane,organizaţie. materiale şi financiare, pentru susţinerea unei misiuni dusă de8 9 L’Union Européenne et la prévention des conflits, în http://www.grip.org/ Analiza securităţii internaţionale, http://www. studiidesecuritate.ro 15 16
  9. 9. organizaţie, în vederea promovării intereselor fundamentale ale Atlantică în apărarea intereselor statelor membre în timpulparticipanţilor; Războiului Rece şi nu numai. 3) constituirea de forţe militare naţionale care intră în De asemenea, apărarea colectivă poate fi percepută ca osubordinea unei conduceri militare a organizaţiei doar pe activitate umană conştientă, voluntară şi cu o dinamicătimpul îndeplinirii misiunii respective; în restul timpului, specifică, proiectată şi realizată cu sprijinul cetăţenilor, atât înstructura militară se întoarce la „bază”, adică, în ţara de origine; calitatea lor de contribuabili, cât şi de participanţi direcţi în 4) negocierea nivelului, mărimii şi naturii efortului de structurile civile şi militare cu competenţe în domeniu.apărare. După adoptarea deciziei în acest domeniu se trece la Ca activitate umană, apărarea colectivă presupunetranspunerea ei în practică, prin metode proprii, de către fiecare existenţa posibilităţii evoluţiei sale în timp, în sensulţară; perfecţionării, adaptării flexibile la modificările mediului de 5) obligativitatea tuturor statelor membre de a participa securitate, atât sub aspectul organizării, cât şi al strategiei dela apărarea colectivă. Această participare este dimensionată în urmat.raport cu puterea economică şi militară, cu populaţia şi În acelaşi timp, apărarea colectivă presupunesuprafaţa ţării respective; constituirea unor structuri militare adecvate provocării căreia 6) consens în adoptarea hotărârilor. Odată adoptate, trebuie să i se răspundă la un moment dat, dar şi a unoracestea devin obligatorii pentru toţi membrii organizaţiei. De mecanisme de decizie eficace. La rândul său, aceasta implică ofapt, utilizarea acestei tehnici în luarea deciziilor presupune atitudine similară a statelor implicate faţă de pericolele şiasumarea voluntară şi conştientă de către fiecare stat membru a ameninţările cărora trebuie să le răspundă adecvat, fie că esteresponsabilităţii ce derivă din statutul şi rolul său în cadrul vorba de ameninţarea teroristă, fie de soluţionarea unui conflictrespectivei organizaţii politico-militare. în zona sau regiunea lor de responsabilitate. Într-un fel, apărarea colectivă reprezintă o traducere în Totodată, apărarea colectivă semnifică conştientizareamediul militar a principiului „toţi pentru unul şi unul pentru de către cei interesaţi a rolului de garant al integrităţii lortoţi”, adică se acordă sprijinul militar şi de altă natură oricărui teritoriale, a independenţei etc., pe care şi-l asumă organizaţiamembru necondiţionat, indiferent de rolul şi contribuţia sa la ce are o asemenea misiune. În plus, acceptarea statutului deactivitatea organizaţiei politico-militare. membru al unei organizaţii politico-militare cu astfel de Totodată, apărarea colectivă exprimă atitudinea competenţe presupune renunţarea la unele atribute aleresponsabilă a statelor respective faţă de protejarea şi suveranităţii naţionale şi transferul lor către instituţiapromovarea intereselor lor naţionale. Raportarea realistă la transnaţională care şi-a asumat responsabilitatea apărăriiposibilităţile individuale de apărare a teritoriului naţional, a colective10. De altfel, astăzi, când fenomenul globalizării seindependenţei, a populaţiei, determină căutarea unor soluţii extinde asupra tuturor domeniilor de activitate umană, aceastăviabile, iar apărarea colectivă este una dintre acestea. De altfel, renunţare nu mai pare ceva de neacceptat, aşa cum erapractica socială a probat suficient acest lucru, dacă se face o percepută cu câteva decenii în urmă.analiză pertinentă, de pildă, a rolului jucat de Alianţa Nord- 10 Detalii în: Petre DUŢU, Dinamica misiunilor Armatei României, Bucureşti, Editura UNAp, 2004, pp. 11-12. 17 18
  10. 10. CAPITOLUL 2 - APĂRAREA COLECTIVĂ - OBIECTIV respecte. Este cazul organizaţiei politico-militare – NATO - ACTUAL AL STATELOR LUMII care, după terminarea Războiului Rece, a acceptat să se lărgească, prin primirea de noi membri, fapt ce a permis şi altor Starea actuală şi tendinţele de evoluţie ale mediului de state, printre care şi România, să beneficieze de avantajelesecuritate regional şi internaţional impun tot mai mult statelor apărării colective în domeniul prezervării intereselor naţionale;lumii să se orienteze către organizarea unei apărări colective în 4) permisivitatea. Dobândirea de către un stat a calităţiifaţa riscurilor şi ameninţărilor tot mai diverse, ca natură, de participant la un sistem de apărare colectivă nu esteconţinut, frecvenţă şi intensitate, îndeosebi din partea unor restrictivă în ceea ce priveşte posibilitatea acestuia de a stabiliactori nonstatali. relaţii în domeniul apărării naţionale, atât cu un alt membru al Apărarea colectivă se poate considera un sistem, având organizaţiei respective, cât şi cu oricare stat independent şiîn vedere trăsăturile definitorii, structura, obiectivele urmărite, suveran. Un exemplu în acest sens îl constituie relaţiile franco-modalităţile utilizate pentru atingerea eficace a scopurilor germane în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea.11 Ambelestabilite. Ea este definită de un ansamblu coerent de state sunt membre ale Alianţei Nord-Atlantice, care are printrecaracteristici esenţiale. Printre acestea se numără: scopurile sale şi apărarea colectivă a ţărilor ce o compun, dar 1) caracterul voluntar. Acesta semnifică faptul că această calitate nu a constituit un obstacol în calea stabiliriiopţiunea statelor pentru acest sistem de apărare a intereselor unor relaţii preferenţiale între ele privind apărarea şi susţinereanaţionale fundamentale este una liber consimţită. Fiecare stat intereselor lor;participant la o asemenea modalitate de apărare a ales în mod 5) caracterul organizat. Această trăsătură se referă laconştient şi liber o astfel de variantă. Aderarea unui stat la o faptul că apărarea colectivă este întotdeauna rezultantaasemenea organizaţie este benevolă, nu obligatorie sau forţată. activităţii unei organizaţii politico-militare constituită tocmai înEa se face prin metode şi mijloace cunoscute de toţi cei acest scop. În acest sens, un exemplu edificator şi convingătorinteresaţi; îl reprezintă Alianţa Nord-Atlantică, constituită în 1949 prin 2) selectivitatea. Opţiunea unui stat pentru apărarea semnarea Tratatului de la Washington de către unele statecolectivă devine realitate dacă şi numai dacă sunt îndeplinite o democratice pentru a răspunde corespunzător ameninţăriiserie de norme şi criterii stabilite de organizaţia care şi-a militare sovietice. Articolul 5 al Tratatului menţionat stipuleazăasumat responsabilitatea unui astfel de demers de interes obligaţia statelor semnatare de a-şi acorda asistenţă în cazulgeneral şi benefic total, în egală măsură, pentru toţi unui atac extern. Deci, se poate afirma că aceste state au optatparticipanţii. Altfel spus, accesul la sistemul apărării colective pentru o apărare colectivă ce revine unei alianţe politico-este condiţionat de satisfacerea cumulativă de către solicitant aunui set de criterii - politice, sociale, militare, economice –riguros definite în statutul respectivei organizaţii; 11 Adoption d’un concept franco-alemand en matière de sécurité et de 3) caracterul deschis. Sistemul apărării colective este defense - Consultation franco-alemand de Nuremberg, 9 décembre 1996,unul deschis, adică acceptă integrarea în rândurile sale şi a altor http://www.ofaj.org/reseau/liens/sommaire.html; Christoph BERTRAM e.a.,state care îndeplinesc criteriile de aderare şi se angajează să le Un nouveau départ, http://www.frstrategie.org/barreFRS/publication/fonds/nouveau_depart.asp 19 20
  11. 11. militare, care are capacitatea de a organiza activităţile specifice prezervare a intereselor naţionale. Desigur, nu toate au urmăriprezervării intereselor lor fundamentale; benefice, în egală măsură, pentru toţi cei implicaţi în sistem. 6) temei juridic. Apărarea colectivă are o puternică În plan economic, apărarea colectivă poate contribui lajustificare juridică. Pe de o parte, ea este un tratat între două sau ridicarea rating-ului unui stat, la sporirea încrederiimai multe state întocmit în strictă conformitate cu normele investitorilor străini strategici în stabilitatea mediului de afaceridreptului internaţional. Pe de altă parte, fiecare stat, înainte de a din ţara respectivă, la îmbunătăţirea schimburilor de bunuri şiadera la acest sistem de apărare, supune dezbaterii şi aprobării servicii cu parteneri externi. Aceasta este posibil întrucâtParlamentului ţării documentul de aderare. Deci, şi din punctul participarea statului la un sistem de apărare colectivă estede vedere al normelor juridice interne, participarea la apărarea percepută, atât în ţară, cât şi în afara sa, ca o garanţie acolectivă este aprobată legal; seriozităţii şi existenţei unor rezultate economice pozitive, a 7) legitimitatea. Această trăsătură porneşte de la stabilităţii politice şi sociale, a climatului psihosocial destins înprevederile articolului 51 al Cartei Naţiunilor Unite, care comunităţile umane, a bunelor relaţii de vecinătate.stabileşte dreptul naţional la apărare individuală sau colectivă a Sub aspect politic, apărarea colectivă exercită otuturor statelor membre ONU12. Prin urmare, alegerea oricărei influenţă pozitivă semnificativă în respectarea principiilorforme de apărare a unui stat împotriva unei agresiuni externe statului de drept şi ale economiei de piaţă, a drepturilor omului,este legitimă. Opţiunea unui stat pentru apărarea individuală a libertăţilor democratice. Un stat care nu dovedeşte, în mod(naţională) sau apărarea colectivă depinde de o serie de factori constant, prin tot ceea ce întreprinde, în interior şi în afara sa,interni şi internaţionali, dar în ambele cazuri este o activitate că este promotor al valorilor democratice, a libertăţilor umane,legitimă; în general, nu poate spera ca cererea sa de aderare la un sistem 8) descurajarea. Existenţa unui sistem de apărare de apărare colectivă să fie acceptată.colectivă are şi rolul de a descuraja potenţiali atacatori (un stat Social, calitatea de participant la un sistem de apăraresau un grup de state, o organizaţie politico-militară). Cel care ar colectivă se reflectă în îmbunătăţirea coeziunii şi solidarităţiidori să atace cu forţe militare un alt stat va avea suficiente umane, atât la nivelul comunităţilor locale, cât şi al grupurilorreţineri dacă „victima” este parte componentă a unui sistem de profesionale, politice, de muncă, al optimizării consensuluiapărare colectivă. Agresorul ştie că riposta va fi dată de sistem, naţional, al sporirii solidarităţii naţionale.şi nu doar de statul atacat. Acest lucru îl va determina să Din punct de vedere militar, participarea unui stat la unrenunţe la intenţia sa războinică şi să caute alte căi pentru sistem de apărare colectivă generează o serie de avantaje. Înatingerea scopurilor sale. primul rând, se rezolvă optim problemele referitoare la apărarea Aceste caracteristici ale apărării colective produc o serie naţională. Practic, cu eforturi umane, financiare şi materiale lade efecte (economice, politice, sociale, militare, culturale) fel sau mai mici ca în cazul organizării apărării naţionale înpentru statele care sunt parte ale acestui sistem de promovare şi mod individual, se obţin rezultate superioare pe toate planurile - de la formarea şi instruirea personalului la dotarea cu mijloace de luptă moderne. În al doilea rând, armata naţională se12 Office of Information and Press, Manualul NATO, Bruxelles, 2001, p. reorganizează, derulând un proces multilateral, complex şi353. 21 22
  12. 12. continuu de reformă, care, astfel, o face compatibilă şi naţionale. La fel, nu este exclus ca percepţia populaţiei privindinteroperabilă cu armatele celorlalte state cuprinse în sistemul necesitatea eforturilor pentru apărare să fie una negativă, dacăde apărare colectivă. În al treilea rând, prezervarea şi se are în vedere aparenta lipsă a ameninţărilor, mai ales a celeipromovarea intereselor naţionale se realizează în condiţii mult de tip militar la adresa securităţii naţionale. De asemenea, semai bune decât în cazul organizării apărării naţionale în mod poate ca utilitatea participării unor structuri militare româneştiindividual. Aceasta pentru că răspunderile privind apărarea la misiuni de apărare colectivă, în alte spaţii decât cel naţional,revin unei organizaţii mai puternică militar decât statul să nu fie înţeleasă de către toţi contribuabilii. În plus, esterespectiv singur. În fine, armata naţională îşi poate crea acele posibil ca sistemul apărării colective să conducă la adoptarea,structuri specializate de care apărarea colectivă are nevoie. De pe plan intern şi extern, a unor măsuri diverse ca natură şiexemplu, România are ca forţe destinate pentru apărarea conţinut, care, în mod normal, statul respectiv nu le-ar fi luat.colectivă, potrivit „Forţei Obiectiv 2007 revizuită Bineînţeles, participarea la misiuni specifice apărării colectivefundamental”, următoarele: forţe sub comanda NATO; forţe poate produce efecte negative şi în ceea ce priveştedestinate NATO şi UE; forţe nominalizate pentru NATO şi alte sentimentele şi atitudinile de dragoste de ţară. Acţiunile militareforţe pentru NATO. În acest fel, costurile pentru apărare se din sistemul apărării colective se vor desfăşura în structurimenţin la un nivel acceptabil pentru contribuabili, fapt ce se va mixte, multinaţionale şi sub drapele străine, nu numai subreflecta în atitudinile favorabile exprimate de opinia publică şi steagul naţional. Aceasta poate face ca unii dintre militari sămass-media faţă de instituţia militară şi activitatea specifică trăiască sentimente contradictorii privind motivaţia participăriiacesteia. la asemenea acţiuni. La fel, pot să apară unele tensiuni între În plan cultural, participarea ţării la sistemul de apărare militarii diferitelor state, datorate unei cunoaşteri reciprocecolectivă oferă posibilitatea ca unii cetăţeni civili şi militari, limitate în ceea ce priveşte unele obiceiuri şi tradiţii naţionale.care vor lucra în diferite structuri ale sistemului de apărare În acelaşi timp, participarea la apărarea colectivă se face numaicolectivă, să vină în contact direct cu alte culturi şi civilizaţii. cu militari de profesie. Conscripţii nu sunt admişi în cadrulAstfel, este posibil să se producă un schimb de valori şi unor astfel de structuri militare. Aceasta poate avea ca efect, încunoştinţe între reprezentanţii statelor membre care se întâlnesc timp, o răcire a raporturilor, până acum puternic pozitive, întrepe timpul îndeplinirii misiunilor specifice apărării colective. În armată şi naţiune. De aceea, unii autori străini, vorbind despre oplus, toţi participanţii vor folosi o limbă de circulaţie armată a viitorului de tip nonlinear, apreciază că o caracteristicăinternaţională pentru comunicare. Şi acesta este un bun prilej de a instituţiei militare va fi ancorarea ei în societal.13 Cu altecunoaştere reciprocă şi interinfluenţare între culturi şi cuvinte, societatea va trebui să se implice activ, prin cetăţeniipsihologii naţionale diferite. săi, în tot ceea ce priveşte armata ţării. Desigur, este posibil ca apărarea colectivă, în afaraefectelor menţionate anterior, toate cu valoare pozitivă, să aibăşi unele consecinţe mai puţin favorabile unuia sau altuia dintrestatele membre. Un exemplu l-ar putea constitui transferul cătreinstituţii transnaţionale a unor atribute proprii suveranităţii 13 Lt. col. EMG Ludovic MONNERAT, Vers une armée non linéaire, http://www. Checkpoint-online.ch/CheckPoint/Actuel/Index.html 23 24
  13. 13. CAPITOLUL 3 - APĂRARE NAŢIONALĂ ŞI garanta independenţa şi suveranitatea naţională, integritateaAPĂRARE COLECTIVĂ –REZULTAT AL INTEGRĂRII teritorială, de a proteja viaţa şi bunurile populaţiei, precum şi REGIONALE susţinerea intereselor fundamentale ale ţării. Aceasta presupune adoptarea de către instituţiile specializate ale statului a unei Apărarea naţională şi apărarea colectivă, ambele game sporite de măsuri şi activităţi din domeniile economic,activităţi umane complexe, constante şi sistematice, se află în politic, militar, juridic, diplomatic, cultural, demografic etc.,corelaţie. Dacă analiza acestei corelaţii se vrea să fie una atât la pace, cât şi în timp de război, pentru a promova şi susţinepertinentă, obiectivă, corectă şi urmată de concluzii realiste, interesele naţionale.atunci trebuie să pornească de la contextul în care ea se Politica de apărare a statului constituie forma pe care orealizează. Este vorba de faptul dacă un stat independent şi îmbracă măsurile şi activităţile ce se derulează, sistematic şisuveran face parte sau nu dintr-o organizaţie politico-militară constant, pentru prezervarea independenţei, suveranităţii,ce are ca menire apărarea colectivă. Aceasta deoarece într-un integrităţii teritoriale şi unităţii sale, precum şi a vieţii şifel anume îşi concepe şi organizează apărarea naţională un stat bunurilor populaţiei în orice condiţii şi în orice moment. Decare nu este membru al unei alianţe politico-militare şi într-o regulă, statele îşi prezintă politica de apărare într-un documentmanieră cu totul diferită o ţară care face parte dintr-un sistem intitulat „Carta albă a securităţii şi apărării naţionale”.de apărare colectivă. Printre cele mai cunoscute exemple de Apărarea naţională, ca ansamblul de măsuri şi activităţiasemenea de alianţe se numără NATO şi Organizaţia Statelor adoptate şi puse în practică de statul respectiv, pentru a garantaAmericane. suveranitatea naţională, independenţa, integritatea teritorială, viaţa şi bunurile populaţiei, vizează şi asigurarea unui climat de 1. Apărarea naţională-atribut al statului siguranţă, prevenirea pericolelor şi ameninţărilor de orice fel. Ea, ca atribut al statului, se concepe şi planifică ţinându-se Conceptul „apărare naţională” poate fi definit atât în seama de: interesele naţionale fundamentale; specificitateasens larg, cât şi în sens restrâns. Procedând astfel se asigură o riscurilor şi ameninţărilor la adresa sa; natura vulnerabilităţilorînţelegere adecvată a ceea ce înseamnă apărarea naţională, atât sociale, economice, demografice etc.; caracteristicilepentru publicul larg, cât şi pentru specialiştii militari şi civili. teritoriului naţional; situaţia geopolitică şi tendinţele de evoluţie În sens larg, apărarea naţională „este definită ca apărare a acesteia; legislaţia internă şi dreptul internaţional; prevederilea ţării, prin utilizarea în totalitate a disponibilităţilor de ordin Constituţiei şi ale celorlalte legi ale ţării; prevederile tratatelormilitar, civil, economic şi psihologic, în scopul asigurării şi convenţiilor internaţionale la care statul este parte.rezistenţei în faţa unei primejdii”.14 În acelaşi timp, statul respectiv are în vedere şi Apărarea naţională cuprinde ansamblul de măsuri şi potenţialul său economic, militar, demografic atunci când îşiactivităţi adoptate şi desfăşurate de către un stat în scopul de a stabileşte dimensiunile şi coordonatele apărării naţionale. De exemplu, România, ca stat membru cu drepturi depline al NATO, potrivit „Forţei Obiectiv 2007 revizuită fundamental”,14 Gl.bg. (r.) prof. univ. dr. Constantin, ONIŞOR, Teoria strategiei are ca misiune esenţială pentru armata sa participarea lamilitare, Bucureşti, AISM. 1999, p.324. 25 26
  14. 14. apărarea intereselor naţionale în afara graniţelor sale, incluzând colectivă reprezintă o realitate de netăgăduit pentru aceasta.participarea la operaţii militare de mare intensitate, cu forţe Desigur, această calitate nu diminuează cu nimic dinrobuste, moderne, interoperabile, capabile să ducă operaţii de responsabilitatea ce revine statului român pentru organizareaapărare colectivă, departe de teritoriul naţional şi să se apărării sale naţionale.autosusţină în absenţa sprijinului naţiunii-gazdă. În acest scop, De altfel, apărarea naţională reprezintă unul dinsunt constituite forţe cu nivel ridicat al capacităţii operaţionale domeniile esenţiale ale securităţii unui stat şi un atributdestinate pentru apărarea colectivă şi forţe destinate pentru inalienabil al acestuia. Prin urmare, ea prezintă un interes majorsprijin şi apărare. Acestea din urmă includ: forţe pentru pentru factorii de decizie politico-militară ai oricărui statîndeplinirea unor misiuni pe teritoriul naţional; forţe pentru independent şi suveran. De aici preocuparea constantă asprijinul instituţiilor statului şi autorităţilor locale; forţe pentru instituţiilor abilitate ale statului de a elabora o politică delimitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor de orice fel; forţe apărare coerentă, adecvată situaţiei concrete a mediului depentru căutare-salvare. securitate naţional şi internaţional, precum şi flexibilă în raport De regulă, un stat poate să aleagă una din următoarele cu exigenţele alianţei politico-militare din care ţara face parte.variante pentru a-şi asigura apărarea naţională: singur sau De regulă, opţiunea unui stat privind politica sa deîmpreună cu alte state. Totuşi, astăzi, puţine state optează apărare naţională este prezentată într-un document intitulatvoluntar pentru prima modalitate de apărare. Dacă, însă, s-a „Carta albă a securităţii şi apărării naţionale”. Aici suntales această cale, atunci statul respectiv adoptă fie un statut de prezentate date şi informaţii despre politica de securitate;neutralitate, fie o doctrină a luptei întregului popor. Istoria a politica de apărare; componentele sistemului securităţiidemonstrat că ambele variante ascund multe vulnerabilităţi şi naţionale; tendinţele de evoluţie ale sistemului de securitatecă, la nevoie, nu sunt atât de eficace pe cât speră cei care le-au naţională.adoptat. În scopul de a evidenţia cum apartenenţa sau Varianta „apărare colectivă” constituie o altă opţiune a nonapartenenţa unui stat la o organizaţie politico-militară, cestatelor pentru prezervarea intereselor fundamentale naţionale. are menirea de a asigura apărarea colectivă a membrilor săi,Dacă nu toate statele pot ajunge la împlinirea unei asemenea influenţează politica de apărare naţională se va prezenta succintaspiraţii, din diferite motive, atunci ele apelează la formula conţinutul a două documente similare româneşti referitoare laparteneriatului (ca element pregătitor pentru o eventuală problema supusă analizei.integrare într-o organizaţie politico-militară) sau a unor tratate Este vorba de două documente ale Guvernuluibilaterale, ca soluţie de moment. României, referitoare la politica sa de securitate şi apărare, Carta albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă 2. Percepţia socială a apărării naţionale şi apărării colective şi integrare euro-atlantică15 şi Carta albă a securităţii şi în România apărării naţionale16. România, în 2004, a devenit stat membru NATO cu 15 Carta Albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă şidrepturi depline, statut care permite să se afirme că apărarea integrare euro-atlantică, Bucureşti, Editura Militară, 2000. 16 Carta Albă a securităţii şi apărării naţionale, Bucureşti, 2004. 27 28
  15. 15. Analiza conţinutului acestor două documente conduce la 6) în timp ce Carta albă din anul 2000 se încheie cu unurmătoarele constatări: capitol intitulat „Concepţia Ministerului Finanţelor privind 1) există diferenţe semnificative între ele în ceea ce sistemul de apărare al României”, cea din anul 2004 aducepriveşte maniera de abordare a problematicii securităţii şi elemente de noutate. Astfel, capitolul 9 face o analiză succintăapărării naţionale. În timp ce Carta albă din anul 2000 vine şi la obiect a perspectivelor de dezvoltare ale României, iarcu „oferta” României privind asigurarea apărării naţionale şi documentul se încheie cu „Perspective ale reformei sectoruluirolul său de generator de securitate în regiune, Carta albă din de securitate”. Aceste două capitole evidenţiază schimbarea deanul 2004 prezintă statul român ca actor regional şi viziune şi de perspectivă a României în domeniul securităţii şiinternaţional, cu preocuparea de a-şi consolida statutul de apărării naţionale. Acum, şi pe viitor, ţara noastră se va implicacontributor la securitatea regională; activ, datorită statutului său de stat membru al Alianţei Nord- 2) primul document (cel din 2000), tratează politica de Atlantice, în toate evenimentele şi oriunde în lume, acolo undesecuritate şi apărare în acelaşi capitol, iar cel de-al doilea o impun interesele naţionale, provocările la adresa securităţiidocument (cel din 2004) face analiza aceluiaşi subiect în două interne şi internaţionale.capitole distincte, pe mai multe pagini şi cu un conţinut diferit; Această analiză, destul de concisă, a modului în care se 3) dacă în anul 2000 sunt prezentate argumentele concepeau şi vedeau securitatea şi apărarea naţională de cătrepentru care România trebuie să fie primită ca membru al autorităţile statului român, în două momente diferite, intervalAlianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene, în 2004, se de timp în care statutul României s-a schimbat radical, din ţarăvorbeşte despre procesul de integrare al ţării în NATO şi de nealiată şi nevoită să-şi proiecteze şi să-şi înfăptuiască uncooperarea politico-militară cu structurile UE; sistem propriu de securitate şi apărare naţională, prin forţele 4) viziunea asupra armatei este diferită în cele două sale, la cel de stat membru cu drepturi depline al celei maidocumente. În documentul din anul 2000 se insistă pe direcţiile puternice organizaţii politico-militare din lume – NATO -,de înfăptuire a reformei din instituţia militară, pe participarea la evidenţiază importanţa apartenenţei la o alianţă destinată săParteneriatul pentru Pace, în cel din anul 2004 este analizată asigure apărarea colectivă.reforma înfăptuită şi hotărârea de a o continua, precum şi Dacă în documentul din anul 2000 transpare speranţaparticiparea unor structuri militare româneşti la operaţiuni de că România va convinge Alianţa Nord-Atlantică că arerăspuns la crize; argumente solide să dobândească calitatea de membru al 5) percepţia riscurilor şi ameninţărilor la adresa acesteia, în cel din anul 2004 se „citeşte” siguranţa cu caresecurităţii şi apărării naţionale este diferită în cele două ţara noastră abordează problematica securităţii şi apărăriidocumente. Astfel, în documentul din anul 2004 ameninţările naţionale. În prezent, statul român este preocupat să-şişi riscurile principale privind securitatea naţională sunt similare îndeplinească cât mai riguros obligaţiile asumate prin integrareacu cele cu care se confruntă Alianţa Nord-Atlantică, respectiv în NATO şi să răspundă afirmativ cerinţelor aderării la Uniuneaterorismul internaţional şi proliferarea armelor de distrugere în Europeană.masă; Totodată, Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, prin conţinutul său, degajă optimism privind evoluţia 29 30
  16. 16. democratică a ţării noastre şi responsabilitate, atât faţă de armate, prin surprindere, ale vreunui stat împotriva membrilorasigurarea securităţii interne, cât şi sporirea rolului său de respectivei Alianţe.contributor la securitatea regională şi globală. Apărarea naţională, în cazul unei ţări membre NATO, În concluzie, se poate afirma că statutul de stat membru este o componentă a sistemului apărării colective specifical unei importante alianţe politico-militare îşi pune amprenta pe acestei Alianţe. Aceasta trebuie să răspundă prompt, oportun şiatitudinea şi comportamentul ţării respective în sensul creşterii optim cerinţelor impuse fiecărui stat membru în ceea ceîncrederii în sine şi în partenerii săi, al asumării, voluntare şi priveşte dimensiunile, calitatea, instruirea, pregătirea şi dotareaconştiente, de responsabilităţi importante privind securitatea şi cu mijloace de luptă a forţelor armate naţionale.apărarea naţională, regională şi globală. De fapt, o ţară membră Desigur, pentru ţara noastră se impune o abordarea unei alianţe politico-militare puternice acţionează cu curaj în realistă a cerinţelor şi exigenţelor, în planul apărării şiapărarea şi promovarea intereselor naţionale, atât pe plan securităţii naţionale, privind posibila sa integrare în Uniuneaintern, cât şi extern, ştiind că, la nevoie, nu este singură, ci Europeană. Aceasta din urmă doreşte să-şi creeze o structurăsprijinită efectiv de partenerii săi. militară proprie, deşi majoritatea statelor ce o compun fac parte În acelaşi timp, apărarea naţională, pentru un stat şi din Alianţa Nord-Atlantică. De aici se pot ivi unelemembru al unei alianţe politico-militare, de talia celei Nord- divergenţe între cele două organizaţii - NATO şi UE. În acestAtlantice, are alte dimensiuni şi coordonate de desfăşurare, context, politica de securitate şi apărare a ţării noastre ar trebuidecât în cazul unei ţări ce nu are respectiva calitate (membră a să se bazeze pe certitudini, cum ar fi calitatea de membru alunei redutabile alianţe politico-militare). Mai întâi, această ţară NATO şi Parteneriatul Strategic Intensificat cu Statele Unite,nu va fi luată niciodată prin surprindere de un atac armat din dar fără a adopta o atitudine ostentativă sau exclusivă de raliereparte unui stat din afara Alianţei. Modul de organizare şi la punctele de vedere ale Alianţei Nord-Atlantice sau alefuncţionare a NATO a demonstrat că se descoperă în timp Washingtonului.17 Studiul menţionat avansează o serie deoptim orice mişcare de forţe armate în vecinătatea spaţiului său. posibile scenarii în ceea ce priveşte politica europeană deApoi, apărarea naţională ar trebui să dispună de forţe şi securitate şi apărare, relaţiile transatlantice şi raportareamijloace care să dea riposta cuvenită oricărui agresor până când României la acestea şi oferă câteva concluzii şi recomandăritrupele aliate ajung în ţara agresată. În acest sens, România are, pentru o posibilă abordare pe termen scurt a situaţiei.potrivit „Forţei Obiectiv 2007 revizuită fundamental”, Totodată, în România, reforma armatei a urmat o caleprevăzute forţe capabile să dea riposta cuvenită unui atac specifică statelor membre ale unei alianţe politico-militareasupra teritoriului său, aşa-numitele „forţe destinate pentru redutabile şi active pe plan internaţional. Aceasta se poatesprijin şi apărare”, care îndeplinesc misiuni pe teritoriul constata din analiza: structurii şi dimensiunilor marilor unităţinaţional. şi unităţi din compunerea categoriilor de forţe ale armatei; Astăzi, problema pregătirii şi deplasării forţelor Alianţei mărimea efectivelor armatei naţionale - s-a preferat o armată deacolo unde se impune, este rezolvată, atât tehnic, cât şi profesionişti, de mici dimensiuni, flexibilă şi suplă în loculorganizaţional. În fine, NATO a adoptat strategia acţiunilorpreventive, ceea ce elimină, aproape în totalitate, atacurile 17 Vezi: Politica de securitate şi apărare va accentua dilemele României, în ziarul „Cotidianul”din 29.07.2004, p.4. 31 32
  17. 17. uneia de masă, cu efective numeroase, „fixată” la teren. De CONCLUZII ŞI PROPUNERIfapt, s-a adoptat „…o nouă concepţie de structurare a entităţilormilitare luptătoare, care trebuie să răspundă următoarelor Apărarea naţională, apărarea colectivă şi apărarea comunăcerinţe: supleţe, mare mobilitate şi putere de foc, capacitate sunt trei concepte frecvent folosite în literatura de specialitate.ridicată de dislocare şi de autosusţinere în teatru, timp redus de Conţinutul, natura şi dimensiunile lor sunt diferite, deşi, în final,reacţie, capabilitate de îndeplinire a tuturor misiunilor ce revin scopurile şi obiectivele urmărite se suprapun până la identificare.Alianţei (conform articolului 5 şi în afara acestuia)”18; Conţinutul, organizarea şi structura apărării naţionale diferă de la ţară la ţară, în funcţie de o serie de criterii. Dar, criteriul esenţialamplasarea marilor unităţi şi unităţi pe teritoriul naţional s-a îl reprezintă apartenenţa la o alianţă politico-militară redutabilă, cafăcut după criterii noi, proprii unei armate a unui stat ce este dimensiuni, forţă, mijloace şi efective, precum şi activă pe planparte componentă a unei alianţe politico-militare; pregătirea şi internaţional. Astfel, un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice îşiinstruirea efectivelor, dotarea lor cu armament şi tehnică de proiectează şi organizează apărarea naţională pornind de la faptul că,luptă etc. s-a făcut şi se face potrivit principiilor, normelor şi la nevoie, va fi sprijinit de celelalte ţări partenere. Prin urmare, el vaprocedurilor Alianţei Nord-Atlantice; participării unor structuri trebui să facă faţă unei agresiuni câteva zile până când Alianţamilitare româneşti la misiuni diverse în afara frontierelor intervine în favoarea sa. În principal, componentele militară şinaţionale. sociopsihică vor fi mai intens solicitate în primele zile ale efortului În acelaşi timp, s-a avut în vedere infrastructura care armat, când ponderea naţională va fi mai consistentă.20„…constituie suportul material pentru realizarea corelaţiei Apărarea colectivă presupune sprijinul reciproc al statelorapărare naţională-apărare colectivă de la spaţii de lucru pentru membre ale unei alianţe politico-militare atunci când unul sau mai multe dintre ele fac obiectul unei agresiuni, potrivit articolului 1 alelaborarea concepţiei, a planurilor şi programelor, până la căi Cartei ONU. În acest context, fiecare stat îşi dimensioneazăde comunicaţii pentru transmiterea informaţiilor, respectiv participarea la misiuni cu efective militare, cu mijloace de luptă şipentru transportul materialelor şi a personalului şi, de resurse financiare potrivit puterii sale economice şi angajamentelorasemenea, simulatoare, terenuri şi poligoane pentru instrucţie asumate la primirea calităţii de membru al Alianţei. Apărarea comunăetc.”19 diferă de apărarea colectivă prin conţinutul şi modul de implicare al Toate acestea dovedesc că, la nivelul societăţii statelor participante.româneşti, şi, respectiv, al armatei naţionale, se derulează un Se impune cu necesitate cultivarea sentimentului de apărareproces de transformare a mentalităţilor şi obiceiurilor în direcţia al ţării la toţii cetăţenii români, printr-un ansamblu de activităţi deînsuşirii a noi modele comportamentale ce derivă din statutul educaţie civică şi nu numai, organizate în mod concertat de armată,României de stat membru cu drepturi depline al Alianţei. şcoală şi alte instituţii ale statului cu competenţe în domeniul vizat. La realizarea acestor sarcini trebuie să se implice activ şi responsabil atât mass-media civile, de stat şi private, cât şi cele militare.18 Gl. mr. dr. Mihai, ORZEAŢĂ, Cerinţe şi măsuri în domeniul militar 20pentru a realiza corelaţia apărare naţională – apărare colectivă, revista col. dr. Nicolae, DOLGHIN, Articolul 5 al Tratatului de la Washington-„Gândirea militară românească” nr. 6/2003, p. 12. sursă pentru apărarea colectivă şi apărarea naţională, Revista de ştiinţe19 Ibidem, p.14 militare nr .2 (5), 2003, p. 19. 33 34
  18. 18. BIBLIOGRAFIE: 13. Lt.col. EMG MONNERAT, Ludovic, Vers une armée non-lineare, http://www.checkpoint- online.ch/CheckPoint/Actuel/Index.html1. Analiza securităţii internaţionale, 14. ONISOR, Constantin, Teoria strategiei militare, http://www.studiidesecuritate.ro Bucureşti, AISM, 1999.2. Adoption d’un concept franco-allemand en matière 15. ONISOR, Constantin, UDEANU, Gheorghe, Bazele de sécurité et de défense – Consultation franco- strategiei militare, Bucureşti, UNAp, 2004. allemand de Nuremberg, 9 décembre 1996, 16. Gl. mr. dr. ORZEAŢĂ, Mihail, Cerinţe şi măsuri în http://www.ofaj.org/reseau/liens/sommaire.html domeniul militar pentru a realiza corelaţia apărare3. BERTRAM, Christoph e.a, Un nouveau depart, naţională-apărare colectivă, „Gândirea militară http://frstrategie.org/barreFRS/publications/fonds/no românească” nr.6/2003. uveau_depart.as 17. ROCA SANJOSE, Monica, L’identite europeenne de4. Bulletin d’information de l’Observatoire Européen securite et de defense, http:// de Sécurité nr.6 (iunie)/2003 şi nr.8 (ianuarie)/2004. www.nato.int/acad/felow/97-99/sanjose.pdf5. Carta Albă a Guvernului. Armata României 18. SOLANA, Javier, Une Europe sure dans un monde 2010: reformă şi integrare euroatlantică, meilleur, Bucureşti, Editura Militară, 2000. http://ue.eu.int/pressdata/fr/reports/76256.pdf6. Carta Albă a securităţii şi apărării naţionale, 19. SPILLAMNN, R. Kurt, Vers une approche Bucureşti, 2004. exhaustive de la paix,7. COSTA-LASCAUX, Jacqueline, Citoyenneté et http://www.frk.ethz.ch/abaut/abautmdek.Versuneap défense, proche.pdf http://endp.fr/themadoc/defense/repressIns.htm.8. DOLGHIN, Nicolae, Articolul 5 al Tratatului de la Washington-sursă pentru apărarea colectivă şi apărarea naţională, Revista de ştiinţe militare, nr.2/2003.9. DUTU, Petre, Dinamica misiunilor Armatei României, Bucureşti, UNAp, 2004.10. Glosar de termeni şi expresii privind angajarea operaţională a forţelor, Bucureşti, AISM, 2002.11. Union Européenne et la prévention de conflits, http://www.gip.org/12. Office of Information and Press, Manualul NATO, Bruxelles, 2000. 35 36
  19. 19. EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I” Redactor: Corina VLADU Tehnoredactor: Mirela ATANASIU Bun de tipar: 19.12.2005 Hârtie: A3 Format: A5 Coli de tipar: 2.375 Coli editură: 1.1875 Lucrarea conţine 38 de pagini Tipografia Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE Şoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti Telefon: (021) 319.56.49 Fax: (021) 319.55.93 E-mail: cssas@unap.ro Adresă web: http://cssas.unap.ro B. 141/2052/05 C 378/200537 38

×