• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Metale prof (2)
 

Metale prof (2)

on

  • 1,579 views

 

Statistics

Views

Total Views
1,579
Views on SlideShare
1,579
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
18
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Metale prof (2) Metale prof (2) Presentation Transcript

    • POLUAREA CUMETALE GRELE ȘCOALA CU CLASELE I-VIII; ALBE ȘTII DE MUSCEL Anul 2012
    •  Omul a început să înţeleagă mai ales în ultimele decenii că progresul societăţii umane s-a transformat treptat în instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Odată cu apariţia civilizaţiei umane a apărut si intervenţia brutala a omului prin exploatarea neraţionala a naturii si alterarea mediului prin poluarea produsa de activitatile industriale, agricole, menajere. Contribuţia cea mai însemnată la producerea schimbărilor climatice o are sectorul energetic. Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse. In primul rând, industriile metalurgica si siderurgica care eliberează in atmosfera cantităţi însemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc. Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele conţin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul întreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.
    • Metalele in cantităţi foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale. Ele pătrund in celula vie sub forma de cationi, dar înglobarea lor este strict reglata, deoarece in cantităţi mari practic toate metalele sunt toxice. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura derularea multor procese de importanta vitala. Din ele menţionam:a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc, crom, vanadiu, nichel si plumb;b) metalele uşoare de obicei se întâlnesc in cantităţi mari - calciu, magneziu, potasiu si sodiu. Seleniul are proprietăţi farmacodinamice. Scade anemia colesterică în malarii, tuberculoză, sifilis. Seleniul a fost încercat şi în diferite forme de cancer. Seleniul este un oligoelement mineral cu proprietăţi antioxidante. În organismul uman are efect sinergic puternic în raport cu vitamina E. Administrarea unor doze minime de seleniu, în general sub formă organică şi în particular sub formă de ,,Factor 3“, poate preveni tulburările datorate carenţei în tocoferoli, ca de exemplu: necrozele hepatice, diateza exudativă, distrofia degenerativă a muşchilor striaţi. Din acest motiv în S.U.A. se recomandă o doză zilnică de 60 mg. Zincul - Organismul uman conţine aproximativ 2 până la 3 grame de zinc, care poate fi întâlnit in oase, dinţi, piele, ficat, muşchi, leucocite etc. Din cauză că niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezervă constantă de zinc, pentru a-și putea asigura cantitatea zilnică optimă din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa pe cale alimentară. Peste 300 de enzime diferite cu funcţii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a funcţiona la parametri înalţi. Unele dintre aceste metaloenzime au ca și componentă principală de bază ionul de zinc.
    • METALELE GRELE Termenul de metale grele se refera la orice element chimic metalic, care are o densitate relativ mare si este toxic sau otrăvitor in concentraţii scăzute. Ca şi poluanţi ai apelor naturale, metalele grele se numără printre cei mai toxici poluanţi datorită persistenţei lor îndelungate în soluţii şi dificultăţii de a fi transformaţi în compuşi insolubili în apele de suprafaţă. Pericolul contaminării cu metale grele este mărit în prezenţa agenţilor complexanţi, care leagă puternic aceste metale în compuşi solubili, care nu pot fi îndepărtaţi în cursul tratării apei. Metalele grele sunt compuşi naturali ai scoarţei terestre. Ele nu pot fi descompuse sau distruse. Ajung în corpul nostru într-o cantitate foarte mică, odată cu mâncarea, apa potabilă şi aerul. In concentraţii mari ele pot fi toxice. Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de băut contaminate (ex. ţevi de plumb), niveluri ridicate în concentraţia aerului din jurul surselor emiţătoare, sau asimilarea prin intermediul lanţului trofic. Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind să se bioacumuleze. Bioacumularea înseamnă creşterea în timp, în organismele biologice, a concentraţiei substanţei într-o cantitate comparativă cu concentraţia substanţei in mediu.
    • DIRECTIVELE C.E. PRIVIND POLUAREA MEDIULUI CU METALE GRELE Directiva 1999/30/CE[1] stabileşte valorile limită maxime ale particulelor materiale PM10 şi plumb din aerul ambiant, iar Directiva 2004/107/EC[2] stabileşte valori maxime pentru plumb (Pb), nichel (Ni), cadmiu (Cd) şi arsenic(As), în scopul evitării, prevenirii şi reducerii efectelor nocive asupra sănătăţii umane. În plus, o nouă Directivă 2008/50/CE[3], care urmează să fie transpusă până la 11 iunie 2010, stabileşte, de asemenea, norme privind particulele materiale fine PM2.5 şi cerinţele de monitorizare aferente. Deţinătorii de incineratoare de deşeuri dar si unităţile de prelucrare a minereurilor metalice si metalelor sunt obligate sa-si supravegheze, cu o anumita frecventa, emisiile de pulberi cu conţinut de metale dintre care fac parte conform HG nr. 128/2002, 12 metale iar conform Ordinului nr. 462/1993, 17 metale grele: Cd, Tl, Hg, Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V, Sn, Te, Pd, Pt care constituie poluanţi cu grad ridicat de risc dat fiind efectele asupra mediului si stării de sănătate a populaţiei, unele, funcţie de starea de oxidare având efect cancerigen. In anul 2001 s-a promulgat Legea nr 655.20.11.2001 privind protectia atmosferei. Pentru sprijinirea dezvoltării infrastructurii de mediu s-au înfiinţat doua instrumente specifice - financiar si de control - respectiv: Fondul pentru Mediu (HG nr. 1174/21.11.2001) si Garda de Mediu (HG nr. 1167/21.11.2001
    • Prin ce sunt periculoase metalele grele? In primul rând, în procesul de preparare a hranei metalele nu se descompun, dimpotrivă concentraţia lor pe unitatea de masă creşte. In al doilea rând, metalele posedă proprietatea de a se acumula în organismul uman, astfel ele frânează sau chiar blochează procesele biochimice intracelulare. In al treilea rând, majoritatea metalelor posedă proprietăţi mutagene și cancerigene.
    • Metalele grele au invadat Delta Dunării Studiul intreprins de cercetătorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv și determinarea prezenței metalelor grele în apa de pe teritoriul Deltei Dunarii, precum și din sedimentele depuse pe canale și de pe fundurile de lac sau de balti. O primă concluzie și cea mai alarmantă a respectivului studiu este aceea că in apa din Delta Dunarii aproape toate metalele grele inregistrează depășiri semnificative ale valorilor maxime admise de legislația din țara noastră. Doar manganul este singurul metal greu care se află, în zonele acvatice din Deltă, sub nivelul maxim admis. Concluzia specialiștilor tulceni este că această poluare masivă cu metale grele s-a accentuat brusc în urma războiului din Iugoslavia și, mai ales ca urmare a bombardamentelor uzinelor chimice situate pe malul Dunării în zona iugoslava. Respectivele metale afectează mai ales sistemul osos al peștilor și pe cel muscular. La unele specii de pește cum este carasul, de exemplu, au fost depistate în organism cantități de cadmiu de peste 3 ori mai mari decât nivelul maxim admis de legislatia din țara noastră. Așa stând lucrurile, cercetătorii institutului tulcean trag un serios semnal de alarmă asupra efectelor pe care le poate avea poluarea cu metale grele asupra Deltei Dunării.
    •  Parlamentul European a avertizat tările riverane Mării Negre, printre care si România, in legatură cu poluarea fără precedent. Aceasta este atât de mare, încât există pericolul unui dezastru ecologic. ecologic Anual, în Marea Neagra se deversează 280 de tone de cadmiu, 60 de tone de mercur, 4500 de tone de zinc, 1000 de tone de crom, 50.000 de tone de hidrocarburi, la care se adaugă importante cantități de petrol, cupru, azot, hidrocarburi siliciu, nitrati, fosfati, pesticide si alte substante organoclorurate. Inca din organoclorurate 2000, potrivit datelor inregistrate la Constanta, stocul de fosfor mineral a scazut simtitor, insa nimeni nu a luat nici o masura. De asemenea, din cauza poluării industriale, oxigenul la mari adâncimi s-a redus aproape de zero, distrugând în masă viețuitoarele marine și o parte a vegetației. Efectivele multora dintre cele 1500 de specii de vertebrate si nevertebrate, inventariate in Marea Neagră, s-au diminuat considerabil, unele fiind chiar pe cale de dispariție. Spre exemplu, foca de Marea Neagră, o subspecie a focii călugar, a dispărut cu desăvârșire, iar, de la un milion de delfini, astăzi mai sunt în viață doar câteva mii. Unul dintre cei mai mari poluatori ai Marii Negre este Capitala, prin intermediul Dambovitei. Asta din cauza lipsei unei statii de epurare a apelor uzate. Dambovita polueaza necontrolat Argesul, Argesul polueaza necontrolat Dunarea, iar Dunarea se varsa in Marea Neagra, prin Delta.
    • 1. MERCURUL Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puţin din apă, dar poate fi metilat de bacterii, iar metil-mercurul se absoarbe în proporţie de 95% . Ca şi alte metale grele, mercurul se acumulează în organism şi poate fi absorbit pe cale hidrică indirect, prin consumul de peşte şi alte produse. Compuşii metilmercurici provoacă anomalii cromozomiale, trec prin placentă din corpul mamei in cel al fătului, afectează celulele nervoase ale creierului, provocând grave afecţiuni - ca orbire, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice, moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a consta in afinitatea mare a mercurului față de sulful din moleculele proteice, ceea ce afectează tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica, activitatea mitocondriilor, etc… Cauzează boli autoimune, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice, diabet etc. Mii de studii medicale au arătat mecanismele prin care mercurul (și alte metale) participă la declanșarea a peste 40 de afectiuni cronice, incluzând aici probleme neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale aparatului reproducător. Mercurul ajunge prin vasele de sânge până la creier, unde se acumulează in cantităţi semnificative; dăunează celulelor nervoase și este implicat in apariţia bolilor Parkinson si Alzheimer. Se acumulează in glande, inima, rinichi si ficat, proporţional cu numărul de plombe pe care persoana le are in cavitatea bucală. A rămas de tristă amintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000 oameni au rămas cu sechele pe viaţă pentru că în loc să-l semene au mâncat grâul de sămânţă tratat cu fungicide pe bază de mercur. Mercurul este singurul metal care se găseşte in toate cel trei medii majore - apa, sol, atmosfera.
    • 2. PLUMBUL Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi şi poate genera intoxicaţii mai ales cronice - saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. Cunoscute sunt cele din Leipzig sau din Franţa din zona Vosgilor, cu sute de intoxicaţi. De asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene. In atmosfera, plumbul ajunge in special odată cu gazele de eşapament ale automobilelor dotate cu motoare cu benzina. Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie s-au determinat concentraţii de 40 mg de Pb. Pb din sol este absorbit de plante, in special de rădăcini, Pb din atmosfera poate ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la concentraţii destul de importante. Mamiferele ierbivore reţin 1% din plumbul consumat. Omul preia plumbul atât prin respiraţie, dar mai ales prin alimente.(330 mg/zi). Alte surse de poluare cu plumb sunt:- extracţia si prelucrarea minereului de baza(galena PbS), în Maramureş, Hunedoara- metalurgia plumbului- plumbul se degaja sub forma de praf sau oxizi- topirea alamei se emit particule de Pb cu diametrul 0,01-2 microni- fabricile de acumulatori- arderea cărbunilor si a păcurii Pentru plumb au fost stabilite concentraţiile limită-admisibile (CLA). In produsele alimentare CLA ale plumbului oscilează între 0,005 mg/kg in produsele lactate si 1,0 mg/kg in peşte.
    • Circuitul plumbului in organism Plumbul ajunge în corpul nostru pe cale bucală, pulmonară sau cutanată. O dată ajuns în organism, la adulţii cu un regim alimentar normal el se fixează într-o proporţie de 30-40% . La copii, chiar 40-50%. Indiferent de modalitatea sa de intrare in organism, plumbul ajunge apoi în sânge, de unde este direcţionat fie către ţesuturi, fie către intestin, pentru a fi eliminat. Depozitarea se face atât în oase cât și in ţesuturile moi - ficat, rinichi, pancreas, plămâni. Cea mai mare proporţie de plumb absorbit de organism se fixează însă în oase unde rămâne chiar și 25 de ani. De aici, în perioadele în care organismul este slăbit sau suprasolicitat (boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate în os, inclusiv plumbul, este pus din nou in circulaţie prin sânge. Plumbul acumulat poate deci să fie eliberat în sânge de-a lungul întregii vieţi a unei persoane. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Este descris cazul dezvoltării nefritei cronice la un copil, care a consumat apa de ploaie, cursa de pe acoperişul, vopseaua căruia conţinea plumb. Intoxicarea cronică cu plumb duce la îmbolnăvire si la atacarea nervilor motori ai terminaţiilor, care se reflecta in dereglarea conductivităţii impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele si băuturile, care se păstrează în vase, în componența cărora intră plumb sau vopsele, ce conţin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).
    • Efectele plumbului asupra organismului Efecte acute: Probleme grastrointestinale, toxicitate acuta sau chiar moarte (in cazul copiilor care au nivelul plumbului din sânge foarte ridicat). Efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburări neurologice, scăderea imunităţii. De asemenea, plumbul afectează si funcţionarea rinichilor, tensiunea arteriala, evoluţia normală a unei sarcini. Efecte asupra reproducerii: Prezenta plumbului in organism afectează fertilitatea bărbaţilor, conform ultimelor cercetări. Concentraţia ridicată de plumb poate duce la sterilitate întrucât acesta afectează mobilitatea spermatozoizilor. La femei, expunerea la plumb creste riscul de avort spontan, naştere prematură sau chiar pierderea sarcinii și scade libidoul. Plumbul pătrunde și în placentă, acumulându-se în ţesuturile embrionului, inclusiv în creierul său, putând să vătămeze permanent copilul. Poate produce creştere întârziată, dificultatea de învăţare, probleme de auz, memorie scăzută sau chiar agresivitate.
    • 3. CADMIUL Are o puternica acţiune toxică asupra organismelor vii. Cd pătrunde in organism prin hrană şi prin suprafaţa corpului şi se acumulează selectiv in diferite ţesuturi, unde se leagă parţial de moleculele proteice. Este cunoscut, că el lipseşte în organism la naştere, dar se acumulează cu vârsta, atingând maximul la vârsta medie 20-30 ani. Conţinutul total de cadmiu in organism este legat de pătrunderea lui din hrană, apă si alte surse ale mediului ambiant. Cadmiul se acumulează preponderent in rinichi si in cantităţi mai mici in ficat si alte organe. Doctorul american Karrol a depistat dependenţa directă intre conţinutul cadmiului in atmosferă si frecvenţa mortalităţii din cauza patologiilor cardio-vasculare. cardio-vasculare Deoarece cadmiul se acumulează în organe și posedă o perioadă destul de lungă de semieliminare (10 -30 ani), folosirea cantitătilor neînsemnate de peşte îmbibat cu cadmiu într-o perioadă mare de timp poate duce la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu. Acesta atenționează că ficatul și alte organe ale peştilor nu sunt bune pentru consum. Cadmiul este un alt metal greu care pătrunde in apă, afectând peştii si astfel si oamenii care-l consumă. Cadmiul (Cd) a generat boala Itai - Itai, care a făcut în Toyama (Japonia) peste 200 de victime. O sursă de contaminare a apei sunt ţevile de zinc în care se găseşte ca impuritate cadmiu. Este şi el suspectat pentru posibile efecte cancerigene .
    • 4. NICHELUL Nichelul provoacă afecţiunea ţesutului pulmonar cu dezvoltarea lenta a formaţiunilor maligne. Cantităţile mari de nichel folosit in alimentarea animalelor duc la micşorarea conţinutului azotului si incălcarea creşterii. Investigaţiile epidemiologice ale lucrătorilor, legate de producerea nichelului rafinat, arată că el și compuşii lui pot provoca boli ale cavitaţii nazale și gâtului, de asemenea a plămânilor. Formaţiunile maligne ale rinichilor apăreau la şobolani la introducerea în rinichi a nichelului. Efectele teratogene, ca exencefalia, fragilitatea coastelor și descompunerea palatului moale, au loc la mamiferele, care au fost supuse influentei diferitor compusi ai nichelului.
    • 5. ZINCUL SI CUPRUL Aceste două metale sunt de importanţă vitală pentru creşterea și dezvoltarea normală a omului, animalelor și plantelor. In acelaşi timp în legatură cu intensificarea poluării mediului ambiant conţinutul acestor metale este limitat în produsele alimentare și apă. CLA pentru zinc variază de la 5,0 mg/kg pentru produsele lactate si 40,0 mg/kg pentru peşte si carne. CLA pentru cupru oscilează de la 0,5 mg/kg pentru produsele lactate si 10,0 mg/kg in peşte și legume. Există ipoteza că intoxicarea cronică cu zinc si cupru poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei si bolilor de inimă. Sunt date, care confirmă că afectarea organică a ficatului cu încălcarea structurii morfologice a organului (ciroza ficatului, cancerul primar al ficatului) duce la schimbări mult mai pronunţate ale spectrului microelementelor sângelui si in special a cuprului, zincului, plumbului. Dinamica acestor metale in ecosistemele acvatice este o reflectare a impactului antropic, de aceea diapazonul lor este destul de mare. Cu regret si in muşchii peştilor conţinutul acestor metale deseori nu corespunde cerinţelor stabilite pentru produse piscicole.
    • 6. ALUMINIUL Acestui metal atât de răspândit în ultimii ani i se acordă o atenție deosebită. Astfel societatea standardelor SUA consideră aluminiul și compusii lui drept puternic otrăvitoare. Dupa gradul de toxicitate ei îl echivalează arsenicului, nichelului, cuprului și manganului. Aluminiul este unul dintre cele mai folosite metale şi de asemenea unul dintre componentele cele mai răspândite din scoarţa terestră. Datorită acestor factori, aluminiul este cunoscut drept un component inofensiv. Totuşi, în cazul unor expuneri la concentraţii mari, poate cauza probleme de sănătate. Forma de aluminiu solubilă în apă provoacă efecte nocive, aceste particule numindu-se ioni. Sunt de obicei găsiţi în soluţie de aluminiu în combinaţie cu alti ioni, ca de exemplu cloratul de aluminiu. Asimilarea aluminiului se poate face prin mâncare, prin respiraţie şi prin contactul cu pielea. Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentraţii importante de aluminiu poate conduce la serioase probleme de sănătate, ca : Lezarea sistemului nervos central; Demenţa; Pierderea memoriei Tremurat puternic. Agitatie
    •  Exista date despre influenta negativa a aluminiului asupra sistemului imunitar al omului si animalelor. Alumniul este intotdeauna prezent la persoanle cu Alzeimer. Aluminiul este un risc în anumite medii de lucru, cum sunt minele, unde poate fi găsit în apă. Oamenii care lucrează în fabrici unde aluminiul este utilizat în timpul procesului de producţie, pot suferi de probleme cu plămânii, când respiră într-un mediu cu praf de aluminiu. In timpul dializei rinichilor, când aluminiul ajunge în corp, poate cauza probleme pentru rinichii pacienţilor. Inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost raportată ca fiind cauza fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor. Acest efect, cunoscut drept Boala Bărbierului, este agravat de prezenţa în aerul inhalat a silicaţilor şi oxizilor de fier.
    • 7. CROMUL Oamenii pot fi expuşi la crom prin respiraţie, mâncare sau băuturi şi prin contactul pielii cu crom sau compuşi ai cromului. Nivelul de crom din aer şi apă este în general scăzut. În apa potabilă nivelul de crom este scăzut de asemenea, dar apa contaminată de fântână poate conţine periculosul crom (VI); crom hexavalent. Pentru majoritatea oamenilor hrana cu conţinut de crom (III) este o cale importantă de asimilare a cromului, deoarece cromul (III) se găseşte în mod natural în multe legume, fructe, carne, drojdie şi cereale. Cromul (III) este un nutrient esenţial pentru oameni şi lipsa lui poate cauza îmbolnăvirea inimii, distrugerea metabolismului şi diaree. Asimilarea de crom (III) în exces poate duce de asemenea la distrugerea sănătăţii, ex: mâncărimea pielii. Cromul (VI) este periculos pentru sănătatea umană în general pentru oamenii care lucrează în oţelării şi industria textilă. Fumătorii pot avea, de asemenea, o şansă mai mare de a fi expuşi la crom. Cromul (VI) este cunoscut a cauza multe efecte de sănătate.Problemele de sănătate cauzate de crom (VI) sunt: Mâncărimi ale pielii Deranjări stomacale şi ulcere Probleme respiratorii Slăbirea sistemului imunitar Afecţiuni ale rinichilor şi ficatului Alterarea materialului genetic Cancer la plămâni Moarte
    • 8. ARSENUL Arsenul este unul dintre cele mai toxice elemente. În ciuda efectului toxic, combinaţii anorganice ale arsenicului apar pe pământ, în mod natural, în cantităţi mici. Oamenii pot fi expuşi la arsenic prin intermediul hranei, apei şi aerului. De asemenea, expunerea poate avea loc prin contactul pielii cu solul sau apa ce conţine arsenic. Nivelurile de arsenic din hrană sunt aproximativ mici. In schimb, nivelurile de arsenic din peşte şi fructe de mare pot fi mari, deoarece peştele absoarbe arsenicul din apa în care trăieşte. Din fericire, aceasta este cea mai inofensivă formă de arsenic, dar peştele care conţine cantităţi importante de arsenic anorganic poate fi un pericol pentru sănătatea umană. Expunerea la arsenic poate fi ridicată pentru persoanele care lucrează cu arsenic, pentru persoanele care beau cantităţi importante de vin, pentru persoanele care trăiesc în case ce conţin lemn conservat de orice fel şi pentru cei care trăiesc la ferme, unde anterior au fost aplicate pesticide ce conţineau arsenic. Expunerea la arsenic anorganic poate cauza o serie de efecte ale sănătăţii, cum ar fi iritarea stomacului şi a intestinelor, scăderea generării de globule albe şi roşii din sânge, schimbări ale pielii şi iritaţii ale plămânilor. S-a sugerat că expunerea la cantităţi importante de arsenic anorganic poate intensifica evoluţia cancerului, în special evoluţia cancerului de piele, plămâni, ficat şi a cancerului limfatic. O expunere foarte ridicată la arsenic anorganic poate cauza infertilitate şi pierderi de sarcină la femei, şi poate cauza afecţiuni ale pielii, scăderea rezistenţei la infecţii, distrugerea inimii şi lezarea creierului la femei şi la bărbaţi.In cele din urmă, arsenicul anorganic poate deteriora ADN-ul.
    •  Sursele naturale de arsen asociate cu emisiile vulcanice sunt recunoscute a fi semnificative. Concentraţia medie în scoarţa terestră este cuprinsă între 1,5-5 mg/kg. O concentraţie mare a fost găsită în roci sedimentare şi vulcanice, în special în minereurile de fier şi magneziu. Deoarece arsenul se găseşte în mod obişnuit în roci, sol sau sedimente, aceste surse sunt determinanţi particulari importanţi ai nivelului zonal de arsen în apa de adâncime şi de suprafaţă. De asemenea, prin eroziune, descompunere şi datorită factorilor atmosferici, arsenul poate fi eliberat în apa subterană şi de suprafaţă. Din surse antropice, arsenul este emis în mediile terestre, acvatice şi în atmosferă prin activităţi industriale, ca rezultat al proceselor industriale, însoţind sulful în gazele de ardere, dar şi ca urmare a utilizării în agricultură a pesticidelor cu arsen (rodenticide, insecticide şi ierbicide), acestea având un timp de remanenţă îndelungat şi totodată şi capacitate de acumulare crescută Există dovezi clare că expunerea cronică la compuşi anorganici ai arsenului creşte riscul de cancer. Studiile au arătat că inhalarea arsenului duce la un risc crescut de cancer pulmonar. Mai mult, ingestia arsenului a fost asociată cu un risc crescut de cancer de piele şi cancer la vezică, ficat şi plămâni.
    • 9. MANGANUL Manganul este un compus foarte comun care poate fi găsit mai peste tot. Manganul este unul din cele trei elemente esenţiale. Când oamenii nu asimilează cantitatea recomandată zilnic, sănătatea lor se poate agrava. De asemenea, probleme de sănătate vor apărea când asimilarea este prea mare. Asimilarea de mangan de către oameni are loc de obicei prin alimente ca spanac, ceai şi plante medicinale. Hrana care conţine cea mai mare concentraţie sunt cerealele şi orezul, boabele de soia, ouă, alune, ulei de măsline, boabele verzi de fasole şi stridiile. Efectele manganului apar în principal în tractul respirator şi la creier. Simptomele otrăvirii cu mangan sunt halucinaţiile, uitarea şi afecţiuni nervoase. Manganul poate cauza de asemenea Parkinson, embolii la plămâni şi bronşite. Când bărbaţii sunt expuşi la mangan pentru o perioadă lungă de timp ei pot deveni impotenţi. Un sindrom care este cauzat de mangan are simptome ca schizofrenia, depresie, muşchi slabi, dureri de cap şi insomnii. Deoarece manganul este un element esenţial sănătăţii umane, cantităţi insuficiente de mangan pot cauza efecte asupra sănătăţii. Aceste efecte sunt următoarele: - Ingrasarea - Intoleranţa la glucoze - Coagularea sângelui - Probleme de piele - Scăderea nivelului colesterolului - Probleme ale sistemului osos - Simptome neurologice Inhalarea indelungată de praf şi fum poate duce la otrăvirea cronică. Sistemul nervos central este locul principal afectat de către boală, şi se poate ajunge in final la invalidităţi permanente. Simptomele includ oboseală, somnolenţă, slăbiciune, dereglări sentimentale, mers spasmic, crampe musculare repetate şi paralizii. Compuşii manganului sunt experimental agenţi ai tumorilor .
    • 10. SELENIUL Rolul seleniului in organismul uman cuprinde: - protectia impotriva radicalilor liberi, - activarea hormonilor tiroidieni, - modularea proceselor inflamatorii si imunologice, - prelungirea viabilitatii spermatoizilor prin actiunea selenoproteinelor seminale. Cea mai mare parte a seleniului se gaseste in: ficat, rinichi, inima si splina. Se mai gaseste in: faina de peste, unt, drojdia de bere, faina de soia, usturoi, oua, ciuperci, orez, cereale, tarâţă, produsele marine, ceapa, rosii, rinichii de porc, carnea de porc, cascaval, lapte de vaca, morcov, fasolea, varza, nuci. Seleniul este un element recunoscut recent ca esential pentru organism, cu rol foarte important in metabolism, fiind cofactor la producerea in organism a glutationului, molecula puternic antioxidanta(impiedica sau cel putin incetineste imbatranirea tesuturilor), neutralizeaza efectul unor substante cancerigene, protejand astfel organismul de bolile maligne.• Contribuie la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica. Aportul zilnic variaza in funtie de prezenta in alimentatie a ionilor de Zn, Cu, Mn, Fe si prezenta unui alt antioxidant, vitamina E. Absortia este favorizata si de vitaminele A si C. Intrucat seleniul actioneaza sinergic cu vitamina E, cantitatea necesara este invers proportionala cu nivelul din hrana al vitaminei E. Concentratii ridicate de sulf din organism inhiba absorbtia seleniului. Expunerea la concentraţii mari de compuşi de seleniuSemnele principale sunt pierderea părului, mătuirea unghiilor şi anormalităţi neurologice (cum ar fi paralizie şi alte senzaţii anormale în extremităţi)
    • VĂ MULŢUMESC! Şi TOTUŞI, sunt câteva lucruri  Bateriile uzate sunt foarte nocive din cauza pe care le poţi face, pentru a metalelor grele pe care le contin (mercur, economisi resursele planetei, şi nichel, plumb, cadmiu, litiu), care se scurg pentru a evita distrugerea in sol, ajungand in panza freatica si mediului natural. distrugand vegetatia din zona. Aceleasi metale sunt nocive si pentru sanatatea De exemplu: noastra provocand alergii, pierderi deTrăieşte şi acţionează în spiritul memorie, boli de inima sau cancer. „Cei 3 R”  Mercurul continut intr-o baterie de ceascare vin de la trei cuvinte poate polua 500 de litri de apa sau un importante pentru mediu: metru patrat de sol pe o perioada de 50 de REDUCERE ani. REFOLOSIRE RECICLARE