Influentarea culorilor

1,174 views
1,103 views

Published on

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,174
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
54
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Influentarea culorilor

  1. 1. Cum ne influentează culorile? Sentimentele trăiesc adânc în conştiinţa noastră, culorile aducându-le la suprafaţă şitransportându-le în conştiinţa semenilor. Oamenii simt o mare bucurie privind culoarea,această adevărată „cheie a sufletului” (Camilian Demetrescu). Ochiul are nevoie de ea aşacum are nevoie de lumină şi frumuseţea culorii poate avea efecte psihologice variate asuprapersonalităţii umane, influenţă ce se poate observa analizând starea generală psihică asupraunui grup de subiecţi în două zile diferite: una însorită şi alta posomorâtă. În ziua însorităsoarele luminează puternic evidenţiind toate culorile naturii pe care razele solare le deschid şiînveselesc peisajul, pe când într-o zi posomorâtă tonurile închise au o influenţă negativă şiasupra psihicului, întreaga activitate şcolară, socială şi profesională fiind influenţată decromatica închisă. Culoarea aduce în sufletul nostru bucurie sau tristeţe, căldură sau răceală,linişte şi prospeţime sau agitaţie şi preocupare, ne face să ne simţim mai aproape sau maideparte de cineva; de felul cum diferitele game cromatice sunt folosite, cu discreţie şirafinament, cu gust şi fantezie, depinde în mare măsură echilibrul, liniştea interioară şibogăţia trăirilor noastre afective. Aşa cum există o lume exterioară, obiectivă, a culorilor, tot aşa există şi o lumeinterioară, subiectivă, trăită, a culorilor, aceasta generând variate efecte emoţionale şiadresându-se- după cum spunea Delacroix- „părţii celei mai intime ale sufletului…. ea mişcăsentimentele pe care cuvintele nu le pot exprima decât în mod vag.” Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au atribuit virtuţi deosebite culorilor punândbazele simbolisticii cromatice; la început, culorile erau folosite pentru simbolizarea calităţilorumane, a spiritelor şi zeităţilor, a fenomenelor cosmice, deseori neexistând însă nici ocorespondenţă între culoare şi realitate. Cele mai multe valori simbolistice au fost urmareaunor procese complexe în care au acţionat factori psihologici, istorici, sociali. Astfel, însimbolistica egipteană verdele semnifică viaţa vegetală, tinereţea, sănătatea, albastrul- aerul,galbenul- aurul, nemurirea, negrul- veşnica supravieţuire pe valea Nilului, iar albul erasimbol al triumfului şi al veseliei; în schimb, culoarea roşie a fost socotită nefastă, sugerândrăutatea, violenţa. În Mesopotamia simbolistica s-a ilustrat cu deosebire în coloristicarenumitelor ziggurate care erau considerate „scări ale divinităţii” şi aveau nivelele diferitcolorate, aceste culori simbolizând- fiecare- astrele divinizate în Antichitate pe Tigru şiEufrat; negrul sugera planeta Saturn, portocaliul- pe Jupiter, roşul- pe Marte, galbenul-Soarele, verdele- pe Venus, albastrul- pe Mercur şi albul simboliza Luna. Influenţa puternică au avut-o asupra simbolisticii culorii şi credinţele în putereamiraculoasă a pietrelor preţioase: rubinul putea risipi melancolia şi deziluziile, safirul vindecadiferite boli, frica şi ferea de invidie sau trădare, păstrând puritatea şi castitatea, granateleerau un fel de panaceu universal, întreţinând şi veselia oamenilor, onyxul da sănătate şifrumuseţe, smaraldul era socotit ca etalon al purităţii, un bun vindecător şi apărător de rele. În concepţia chinezilor din Antichitate orice clădire era riguros orientată faţă depunctele cardinale şi i se colorau pereţii interiori după acestea: răsăritul- ce semnificaprimăvara- era socotit verde, apusul- ce sugera toamna- era alb, nordul- simbolizând iarna –era galben sau negru, iar sudul- vara- era colorat în roşu care simboliza totodată cerul,elementul masculin şi esenţa pozitivă, pe când galbenul semnifica uscatul, feminitatea şiesenţa negativă; acest simbolism coloristic al punctelor cardinale influenţa şi culoareahainelor. În Evul Mediu simbolismul culorilor capătă o dezvoltare deosebita în Europa, atât înviaţa de toate zilele cât şi în iconografie, practica de cult şi heraldică. În simbolistica creştină, la începutul secolului al-V-lea, se admiteau 8 culorifundamentale: galbenul sugerează că trupul omului e numai lut şi praf, de aceea în inima lui
  2. 2. nu trebuie să se nască nicio mândrie; albastrul sugerează porunca de a îndepărta de sufletulsău năravurile lumii; albul este simbolul neprihănirii; verdele îi sugerează clericului că el vafi pus mort în mormânt, iar brunul îi arată că va merge în iad dacă nu-şi va îndepliniîndatoririle; negrul semnifică datoria de a-şi plânge păcatele, purpura- gloria şi majestateacerească, iar roşul evocă sângele fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. În secolul al IX-leaaceste culori au fost reduse la cinci: alb, roşu, verde, violet şi negru. Albul era considerat „culoarea adevărului”, a porumbelului şi a manei cereşti, fiindsimbolul cuvintelor dumnezeieşti, imaginea purităţii şi a luminii ce exprima bucurianeprihănită, triumful şi nemurirea. Roşul simbolizează focul, sângele şi iubirea divină şi- mai ales- sângele lui Hristos,sugerând şi caritatea şi fiind culoarea celor ce au pătimit pentru credinţă. Verdele semnifică justiţia, tinereţea, viaţa şi speranţa în viitor, fiind simbol al credinţei,al imortalităţii şi al contemplaţiei. Violetul simbolizează pocăinţa şi –anumite nuanţe, în cadrul bisericii catolice-sugerează doliul. Negrul e culoarea tristeţii, a doliului. Biserica ortodoxă reduce, după un timp, culorile fundamentale folosind mai ales alb,roşu, negru, albastru şi aur care semnifică puterea şi gloria. În viaţa laică simbolistica cromatică s-a dezvoltat foarte mult în această epocă prinfolosirea culorilor în domeniul heraldicii; aici culorile semnificau virtuţile, slăbiciunile,faptele de glorie şi chiar faptele infamante ale fiecărui nobil. Culorile folosite erau: albastru,roşu aprins, verde, purpura( roşu- violet), negru, aurul, (galben), portocaliu, argintul (albul)şi brunul. În acest context, albastrul simbolizează legalitatea, justiţia, fidelitatea, bucuria, bunulrenume şi nobleţea. Roşul semnifică iubirea, îndrăzneala, grandoarea şi generozitatea, curajul, dar-uneori- şi mândria şi cruzimea. Verdele sugerează că acel ce are un blazon în această culoare este plin de numeroasevirtuţi: onoare, curtoazie, vigoare, fiind plin de speranţă şi bucurie. Purpura constituie un blazon onorabil, simbolizând credinţă, devotament, cumpătareşi castitate. Negrul semnifică- pe de o parte- doliu, tristeţe şi constanţă în tristeţe, iar pe de altăparte înţelepciune, ştiinţă şi prudenţă. Aurul simbolizează înţelepciune, dragoste, credinţă, virtuţi creştine şi constanţă. Argintul sugerează puritatea, neprihănirea, adevărul, speranţa şi fericirea. Portocaliul este- alături de brun- o culoare ce împodobeşte un blazon al oprobriului şisimbolizează nestatornicia, prefăcătoria şi ipocrizia. Brunul închis semnifică pocăinţa, vina, trădarea şi umilinţa. Mulţi cercetători, psihologi, oameni de stiinţă, artişti au efectuat- de-a lungul timpului-o serie de cercetări privind efectul culorilor asupra psihicului uman, asupra felului în careacestea influenţează comportamentul uman, printre aceştia numărându-se Goethe,Kandinsky, precum şi psihologul român Florin Ştefănescu- Goangă. Studiind temeinicimpresia pe care o lasă o anumită culoare asupra diferitelor categorii de oameni, ce aparţinunor epoci diferite, clasificaţi pe categorii de vârstă, sociale, de naţionalitate, s-a ajuns laconcluzia că cromatica acceptată de un individ dintr-o anumită epocă socială, în anumitesituaţii politice, sociale, naţionale, poate diferi foarte mult atât de preferinţele unuiacontemporan lui cât şi ale unei persoane din alt timp: oamenii sălbatici, popoarele primitiveerau plăcut impresionate de culoarea roşie aprinsă- cea mai energică tentă- şi de pestriţ,multicolor; naţiunile pline de viaţă- francezii, italienii- iubesc culorile vii, mai ales pe cele
  3. 3. calde, pe când popoarele moderate- englezii, nemţii- preferă culorile mate, neagresive; femeiletinere ţin la culorile pastelate şi la tentele verzi- albăstrui, pe când bătrânele înclină spre verdeînchis şi tente de marouri şi brunuri; blondele preferă tente de violet şi galben pal, iarbrunetele înclină spre nuanţe de albastru şi roşu şi spre tonurile deschise ale culorilor; îngeneral, femeile preferă culorile calde şi nuanţele pale , iar bărbaţii pe cele reci şi nuanţeletari. În afară de aceste preferinţe pentru o anumită culoare, de acceptare sau de respingerevoluntară a unor culori, psihicul uman este influenţat involuntar de toate culorile, denuanţele şi tonurile acestora. În momentul în care o culoare preferată de subiect apare în maimare măsură în mediul ambiant, individul este influenţat pozitiv, însă -dacă nuanţa cromaticăce domină mediul înconjurător este respinsă de psihicul individului- acest lucru duce lamanifestări negative, la irascibilitate fără un motiv anume, la stres şi la oboseală puternicăgenerată de senzaţia de atmosferă apăsătoare, irespirabilă, de disconfort psihic, pentru căochiul are o senzaţie plăcută numai când i se oferă din lumea exterioară ceva adecvat cupreferinţele individului. Dacă în mediul ambiant predomină culorile închise, acestea au unefect depresiv, descurajant, negativ, iar culorile prea vii în exces sunt – la rândul lor-obositoare, stresante; în schimb, un mediu impregnat cu culori deschise, în nuanţe pastelate,are un efect stimulator, pozitiv asupra organismului uman. Culoarea provoacă o vibraţie psihică şi, cu cât omul asupra căruia îşi exercităinfluenţa culoarea-este mai cultivat, cu atât emoţia pe care această acţiune elementară oprovoacă în suflet este mai puternică. Cunoaşterea caracteristicilor afective ale culorilorpoate da informaţii despre universul psihic, interior al individului, despre eventualeleprobleme de ordin psihic. Fiecare culoare îşi exercită influenţa asupra psihicului uman; efectele complexe aleacestora se răsfrâng puternic asupra temperamentului şi emotivităţii, fiind diferite de la unpopor la altul: ROŞU : Această culoare-lumină figurează printre primele la alegerea culorilor preferate, undeocupă locul al doilea după albastru. Este culoarea foarte des preferată de copii şi de privitori.Formează un cadru cald, aşezat, primitor, fiind culoarea ce vine mereu în faţă. Este bineperceput şi deosebit dimineaţa în timp ce după-masă începe să fie din ce în ce mai prostdistins, constatându-se chiar scăderi bruşte de acuitate. Din punct de vedere fiziologic dă senzaţia de căldură, creşte presiunea sanguină, ridicătonusul muscular şi accelerează respiraţia. Pe plan psihologic această culoare este specifică tipului activ, ofensiv –agresiv,competitiv, deseori cu caracter coleric; fiind o culoare foarte caldă are rol de stimulatorgeneral, excită, irită, provoacă, incită la acţiune, stimulează intelectual, mobilizează; esteneliniştitor, dă senzaţia de apropiere în spaţiu, facilitează asociaţii mintale de idei. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă : simbolizează focul, iubirea, pasiunea,lupta, dinamica, revoluţia, puterea, înalta justiţie, dorinţă, excitabilitate, dominaţie, dar şisănătate (obraz rumen), frumuseţe (roşie ca mărul ), pudoare (s-a înroşit până în albulochilor ), o vitalitate reconfortantă, uneori violentă. Ca principiu vital, este asociată cu focul,cu sângele, cu tinereţea şi cu omul. Este o culoare fără limite şi acţionează în interior ca oculoare debordantă, de o viaţă arzătoare şi agitată, având o putere imensă şi irezistibilă.Geometric, Kandinsky consideră roşul culoarea unghiului drept şi a pătratului, iar în muzicăare drept corespondent vioara.
  4. 4. În sistemele convenţionale de semnalizare, această culoare, în contrast cu albul, arerolul de avertizare. În decorarea locuinţelor se potriveşte extravertiţilor. În combinaţii, roşu şi galbensemnifică voinţa de cucerire, nevoia de noutate, gust de viaţă şi expresivitate; roşu şi albastru-verzui sugerează autoafirmarea, siguranţa, autoritatea, iar roşu şi albastru închissimbolizează căldura afectivă. Această culoare este ca un om sigur de puterea sa ce dăimpresia de sănătate. GALBEN: Este de asemenea o culoare caldă cea mai aproape de lumină, ea producându-se princea mai uşoară diminuare a acesteia; este culoarea aurului, a roadelor coapte, a toamnei îngeneral, a soarelui. În stare pură, aduce cu sine totdeauna ceva luminos şi posedă capacitateade a înveseli, de a da voioşie, cu o uşoară putere de excitare, realizând un efect foarte cald şifoarte plăcut şi întrebuinţându-se în pictură ca un element luminos şi activ. Din punct de vedere fiziologic stimulează nervul optic, influenţează funcţionareanormală a sistemului cardio-vascular, stimulează vederea şi calmează psiho-nevrozele. Pe plan psihologic această culoare sporeşte capacitatea de mobilizare şi concentrare aatenţiei, stimulează şi întreţine starea de vigilenţă, predispune la comunicativitate; la sarcinide scurtă durată poate determina o creştere a intensităţii muncii, pe o perioadă mai lungă detimp obosind însă vederea, dar în tonuri palide este suportabilă. Este caracteristică pentrutipul activ, proiectiv, cu nivel ridicat de aspiraţie. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: exprimă spontaneitate, variabilitate,originalitate; pe de o parte simbolizează soarele, lumina, măreţia, strălucirea, preţiozitatea,dragostea năbădăioasă, gloria, belşugul, iar pe de altă parte primejdia de îmbolnăvire, invidie,gelozie, oprobriu. Culoarea galbenă „topită” cu cea albastră are un aer bolnăvicios, iarapariţia acestei culori pe faţa unui om simbolizează teama ,uneori lăcomia şi necumpătarea.Galbenul-lămâie intens răneşte ochii. Efectul galbenului creste în măsura în care seluminează şi are o astfel de tendinţă spre lumină încât nu putem avea un galben foarte închis.Geometric, galbenul este culoarea unghiului ascuţit şi al triunghiului, iar în muzică are dreptcorespondent trompeta ascuţită sau o fanfară strălucitoare. Galbenul- una dintre cele mai vizibile culori la distanţă- are un rol foarte important însistemele de semnalizare, ca avertisment de pericole nevăzute şi materiale periculoase, deciocniri, prăbuşiri, zdrobiri. În decorarea locuinţelor, se potriveşte celor optimişti dar raţionali şi este o culoareindicată în camera copiilor. ALBASTRU: E culoarea rece, prin excelenţă, şi de asemenea culoarea ce creează adâncime încompoziţii plastice, e seninul şi depărtarea infinită, cerul, veşnicia şi –în general-inaccesibilul. Albastrul e calm, odihnitor, chiar puţin soporific. El e culoarea nimerită pentru
  5. 5. camerele de odihnă, pentru colţul de relaxare, pentru camerele prea calde sau expuse lasoare; o camera zugrăvită în albastru evocă spaţiul, aerul, marea şi pare de o dimensiune maimare. Viziunea sa generală dă o senzaţie de răcoare fiind şi o culoare calmantă, de aceeaaceastă culoare apare frecvent în spitale – mai ales în nuanţa de albastru–verzui deschis careeste culoarea complementară a tenului omului şi de aceea generează o atmosferă relaxantă. Albastrul este mereu mai bine distins; calitatea percepţiei, deşi bună încă de dimineaţă,creşte calitativ după – amiaza. această culoare cu variatele sale nuanţe poate generasentimente contradictorii, precum şi senzaţia de îndepărtare. Din punct de vedere fiziologic scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular,calmează respiraţia, reduce frecvenţa pulsului şi are o influenţă pozitivă asupra vederii. Pe plan psihologic această culoare foarte rece, odihnitoare, îndeamnă la calm şireverie, cei care se află în prezenţa ei fiind predispuşi la concentrare, linişte interioară; secaracterizează prin profunzimea trăirilor şi sentimentelor, caracteristica celor cu fire calmă şisinguratică, pasivilor, tipului perceptiv, temperamentului flegmatic; măreşte puterea dejudecată. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă; îndeamnă la nostalgie şi dor, exprimălinişte, satisfacţie, iubire, tandreţe şi afecţiune, nostalgie, răceală, credinţă; fiind asociată cuapa şi cu cerul, această culoare semnifică infinitul, iar însufletiţă poate fi comparată cu unmelc ce se retrage în cochilia sa. Geometric albastrul este culoarea unghiului obtuz şi acercului, iar pe plan muzical are mai multe corespondenţe în funcţie de nuanţa sa: albastruldeschis corespunde flautului, cel închis – violoncelului şi cu cât se închide mai mult evocăsonoritatea contrabasului, în aparenţa sa cea mai închisă comparându-se cu nuanţele orgii. În sistemele de semnalizare, albastrul în contrast cu albul este culoarea dispozitivelortehnice de siguranţă ce nu trebuie mişcate din loc sau cea a ordinelor interne de serviciu. În decorarea locuinţelor se potriveşte celor cu fire calmă şi relaxantă şi este o culoareindicată celor cu afecţiuni cronice, celor cu boli psihice; în exces însă poate produce depresii . PORTOCALIU: Este o culoare caldă, activă, intimă, primitoare, ce vine în faţă, mai puţin brutală darfoarte vie, primitoare. Dă ochiului sentimentul căldurii şi încântării pentru că este culoareaarşiţei şi a luciului dulce al apusului de soare. Această culoare înviorează, înveseleşte, este oculoare excitantă. Din punct de vedere fiziologic accelerează pulsaţiile inimii, menţine presiuneasanguină, favorizează secreţia gastrică şi digestia, de aceea oamenii se simt mult mai binedacă după-masă sunt asezaţi în faţa unor decoraţii portocalii. Din punct de vedere psihologic, această culoare foarte caldă este stimulatoare, dăsenzaţia de apropiere în spaţiu; mult mai activă decât galbenul, dă impresia de sănătate şioptimism. Uneori poate deveni obositoare din pricina luminozităţii şi vioiciunii; caracterizeazătemperamentul coleric. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: ca şi roşul, este puternic euforică şiexcitantă; exprimă optimismul, veselia, sănătatea, pofta de mâncare şi sugerează văpaiasoarelui, energie, bucurie, căldură, fructele şi cerealele coapte. În muzică corespondentulportocaliului este clopotul şi are puterea unei voci de altist ce cântă un cântec lent. În sistemele de semnalizare portocaliul poate fi folosit cu rol de avertisment, încontrast cu negrul, pentru marcarea părţilor periculoase ale maşinilor, ce pot provocaaccidente sau pentru marcarea zonelor radioactive, a explozibililor.
  6. 6. În decorarea locuinţelor are rolul de a micşora un spaţiu foarte mare sau de aameliora senzaţia de frig în încăperi; această culoare tonică se potriveşte gurmanzilor şi celorplini de entuziasm tineresc şi poate fi folosită în camera de zi sau în camerele întunecate undenu poate pătrunde soarele; în spitale, nuanţele de portocaliu pal sunt preferate deconvalescenţi, însă în exces irită şi oboseşte organismul . VERDE: E una din culorile binare reci şi se numără printre culorile cel mai greu de folosit,bogăţia de expresie atât de variată a verdelui fiind profund dependentă de nuanţele lui caresunt foarte diferite. Verdele absolut este însă cea mai calmă culoare din câte există şi areîntotdeauna efecte liniştitoare şi odihnitoare, însă în cantitate mare este plictisitoare. Verdelerămâne la fel de bine deosebit atât dimineaţa, cât şi după-amiaza, fără diminuări ale puteriiperceptive, poate şi datorită faptului că această culoare este natura vie, liniştea, speranţa.Verdele este o culoare stimulatoare care ajută la căpătarea calmului şi a diplomaţiei. Pentru că este mult mai odihnitor şi echilibrat pe plan nervos, verdele deschis estefolosit în decorarea camerelor de spital, iar sălile de operaţie se colorează în tonuri de verde-albăstrui pentru ca, prin contrast complementar, chirurgul să deosebească mai bine anumiteţesuturi. Din punct de vedere fiziologic, această culoare dilată vasele capilare, scade presiuneasanguină, încetineşte ritmul respiraţiei, reglând-o. Din punct de vedere psihologic, verdele determină o abundenţă de asociaţii mintale deidei. Fiind o culoare plăcută, odihnitoare, calmă, liniştitoare, dă impresia de prospeţime şifacilitează deconectarea nervoasă; în încăperile decorate în nuanţe de verde intervine senzaţiade depărtare în spaţiu; atracţia spre această culoare caracterizează tipul pasiv, defensiv,autonom, reţinut, posesiv, imobil, persoanele cu temperament flegmatic şi, uneori, chiarpersoanele melancolice. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: sugerează concentrare, siguranţă,introspecţie, persistenţă, îndrăzneală, abstinenţă, autoevaluare, elasticitatea voinţei, linişte,tinereţe, siguranţă, refugiu, speranţă, uneori frăgezime, nechibzuinţă, sinceritate. În muzicăverdele absolut poate fi comparat cu sunetele viorii. Această culoare este asociată cu vegetaţiaşi speranţă. În sistemul de semnalizare, verdele în contrast cu albul semnifică lipsa oricărui pericolşi tot prin verde se reprezintă echipamentul de prim-ajutor, camerele de odihnă sau de prim-ajutor. Această culoare se foloseşte în zugrăvirea spaţiilor, mai ales în nuanţa de verde-albăstrui pal, cu intenţia de a obţine o atmosferă relaxantă, însă-fiind o culoare neangajantă-este inoportună în sufragerie pentru ca frânează digestia; această culoare se potriveştespaţiilor de odihnă, încăperilor mici sau excesiv de însorite, oamenilor ce au nevoie deodihnă.
  7. 7. VIOLET: Este culoarea temperamentelor artistice. Dacă ar fi pur, ar fi o culoare rece, dar decele mai multe ori ceea ce se numeşte violet este un amestec de violet şi roşu- un purpuriu cese apropie foarte mult de tonurile calde. În funcţie de saturaţie şi de luminozitate, aceastăculoare poate fi calmă, dar şi mohorâtă şi uneori chiar tristă. Juxtapusă culorilor vii, are rolulde temperare a acestora. Această culoare ne inspiră deseori un sentiment de nelinişte şi dedorinţă uşoară, sentimente contradictorii, senzaţia de îndepărtare, poate mări puterea dejudecată, iar în nuanţe deschise înclină spre reverie, în timp ce în nuanţe închise poate obosiochiul, după un timp. Din punct de vedere fiziologic, intensifică activitatea cardiovasculară, accentueazărespiraţia, influenţează pozitiv rezistenţa cardiacă şi pulmonară. Din punct de vedere psihologic, această culoare rece, neliniştitoare şi descurajatoarestimulează, are efect contradictoriu de atracţie şi de îndepărtare în acelaşi timp, de optimism şide nostalgie; violetul este culoarea care dă senzaţia de gravitate, de apropiere foarte mare înspaţiu şi este caracteristică temperamentului flegmatic şi melancolic. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: simbolizează tristeţea, melancolia,penitenţa, descurajarea, agresivitatea, deprimarea, misterul, tragismul, oprimarea, bătrâneţea,doliul- la unele popoare. Când violetul are în componenţă foarte mult roşu semnifică putere,bogăţie. În această culoare există totuşi ceva bolnăvicios, stins, trist. În muzică violetul sepoate compara cu vibraţiile cornului englez, cu ale fluierului şi răspunde, când este maiînchis, sunetelor grave ale fagotului. Pe lângă aceste culori, îşi exercită influenţa asupra omului, asupra psihicului uman, şineculorile: ALB: Este o neculoare, auxiliară oricărei culori pigmentare pentru a o degrada în înălţimesau pentru a forma – în amestec cu negrul – griuri valorice diferite. Din punct de vedere fiziologic, intensifică construcţia pupilei şi a muşchilor globiloroculari. Din punct de vedere psihologic albul generează expansivitatea, uşurinţa; este foarteobositor prin strălucirea ce o prezintă datorită capacităţii de reflexie vocală a luminii, după untimp îndelungat apărând disconfortul, de aceea este necesar ca în mediul ambiant albul să nuapară în exces. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: albul simbolizează pacea, împăcarea,liniştea, inocenţa, virtutea, castitatea, curăţenia, răceala, sobrietatea, lumina, bucuria,inteligenţa, copilăria. Această culoare este asociată cu Dumnezeu, cu naşterea, cu copilăria. În sistemul de semnalizare albul e culoarea curăţeniei şi marchează zonele unde nu secirculă, suprafeţele de depozitare şi influenţează curăţenia şi ordonarea spaţiului de muncă. NEGRU: Este una dintre neculori care degradează culorile în adâncime sau formează, încombinaţie cu albul, diferite griuri valorice. Din punct de vedere fiziologic, negrul predispune la repaus, la reducerea activităţiimetabolice.
  8. 8. Din punct de vedere psihologic, negrul generează fiinţe umane, nelinişte, interiorizare,înduioşare; un mediu ambiant în care predomină negrul are efecte stresante, de aceea nu artrebui să apară în exces în mediul ambiant. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: sugerează tristeţe, ignoranţă, doliu,deces, sfârşit, singurătate, despărţire, nelinişte, bătrâneţe adâncă, înseamnă întunericul dar şio anume demnitate a solemnităţii. Această culoare este asociată cu moartea, întunericul şipământul. GRI: Este valoarea obţinută din amestecul albului cu negrul sau a culorilorcomplementare în cantităţi diferite. Griul este culoarea cea mai filozofică, culoarea meditaţieice convine spiritului puritan. În funcţie de tipul de amestec, se pot obţine griuri calde, griurireci şi griuri intermediare. Nuanţele de griuri se întâlnesc pretutindeni în mediul ambiant şi prin tipul de amestecdin care rezultă împrumută o parte din caracteristicile culorilor şi neculorilor din care seformează, fiind nuanţe plăcute care influenţează pozitiv psihicul uman. Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: griurile calde simbolizează majestatea,meditaţia, spiritul puritan, iar cele reci semnifică sărăcia, bătrâneţea, tristeţea, deprimarea. Culorile previn oboseala şi cresc randamentul, dacă se evită alături culori în starepură, care devin stridente (complementarele); când mediul ambiant este pastelat creşteplăcerea de a munci, se menţine şi se intensifică tonusul vieţii, efortul maxim prelungit. Totprin culori pastelate se diminuează poluarea sonoră, albastrul şi galbenul pal diminueazăpoluarea olfactivă , ocrurile micşorează excesul de umiditate, iar verdele-albăstrui senzaţia deuscăciune. Optic, culorile calde se apropie şi măresc, deci micşorează distanţele; cele saturatesunt grele – cele închise – şi uşoare – cele deschise; dacă un obiect este colorat într-o culoareînchisă şi apoi, într-o culoare deschisă, avem impresia că obiectul închis este mai greu. Unele culori: portocaliu, albastru deschis, galben, influenţează şi creativitatea copiilordacă acestea le decorează încăperea. Preferinţele pentru anumite culori ale oamenilor diferă după vârstă, după sex, dupăcondiţie socială, culturală şi chiar după naţionalitate. În lume s–au desfăşurat multe teste prin care li se cere oamenilor să se identifice cu oanumită culoare; într-un astfel de test, fiind solicitaţi să aleagă între roşu, verde şi albastru,43% dintre femei au ales albastru, 18% din ele s-au oprit la verde; dintre bărbaţi, 33% au alesverdele şi 32% albastrul, deosebirile accentuându-se cu vârsta. Un alt test a arătat ca 31% auales albastrul, 21% roşul şi 21% verde, 7% galben, 4% brunul şi 2% negrul, oameniiînclinând în general către roşu, galben, albastru şi verde – 80%. Felul în care copiii folosesc culorile, le preferă sau le resping, oferă calea cea maidirectă de a le citi în sufletele lor şi de a le cunoaşte universul interior. Pentru a realiza acestlucru, încă de la începutul clasei întâi se poate da elevilor un „Test al culorilor” cu scopul dea verifica văzul, capacitatea lor de a distinge culorile. Pentru acest lucru se folosesc câte 9cartonaşe tăiate sub formă de pătrat, colorate diferit, şi li se cere elevilor să aleagă, pe rând,culorile denumite:
  9. 9. La sfârsitul clasei întâi şi în clasa a II-a se poate da elevilor un test prin care să sepoată observa preferinţele lor pentru anumite culori şi respingerea altora. Pentru realizareaacestui test psihologic se folosesc câte 11 pătrate colorate, aşezate în următoarea ordine: Li se cere elevilor să aleagă culoarea care le place cel mai mult, apoi să aleagă o altăculoare preferată după ce se gândesc un pic; a treia cerinţă este ca elevii să aleagă culoareacare nu le place deloc, pe care o resping. Pe baza observaţiilor se poate înţelege profilulpsihologic al fiecărui copil. În clasele a III-a şi a IV-a li se aplică elevilor un alt test psihologic care poate fifolosit şi la clasele gimnaziale, test la care se foloseşte un număr mai mare de culori şi anume20. Li se arată elevilor 20 de pătrate ce au următoarele culori: roşu, galben, portocaliu, verde,violet, alb, negru, roz, auriu, albastru-clar, albastru-închis, culoarea piersicii, argintiu, maro,verde-măr, mov, purpuriu, gri, verde-menta, bleu-verde, apoi li se cere să răspundă la o seriede întrebări, printr-un singur răspuns: 1. Dacă oamenii ar fi culori, ce culoare aş fi eu ? 2. Ce culoare se potriveşte cu prima? 3. Ce culoare uneşte armonios aceste două culori alese ? 4. Care este culoarea care îmi este „nesuferită” ? 5. Fără a privi culoarea „nesuferită”, priviţi un timp selecţia de culori şi alegeţi o culoare care să facă să se potrivească între ele culorile deja alese. Prin aceste teste se pot descoperi mai uşor elevii cu probleme de adaptare, ceisinguratici, cei care au probleme la învăţătură sau se integrează mai greu în mediul şcolar dincauza unor probleme variate, se poate explora mai uşor sufletul copilului şi acesta poate fiajutat să-şi dezvolte armonios psihicul uman. Influenţa culorilor asupra omului se manifestă permanent, individul admirând saurespingând culorile obiectelor din mediul înconjurător, contemplând cu plăcere lucrările deartă plastică în care marii pictori au încercat să pună în culori atâtea sentimente şi atâtasensibilitate cât să impresioneze- prin culoare- sufletele miliardelor de locuitori ai planetei.

×