Your SlideShare is downloading. ×
  • Like
Octombrie noiembrie-2010
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Now you can save presentations on your phone or tablet

Available for both IPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Octombrie noiembrie-2010

  • 205 views
Published

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
205
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
0
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. NR. 28 • OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 • 11,99 LEISCHUMACHER, DOBORÂTDE REGULAMENTO NOUĂ ERĂ ÎNWRCFENOMENULCRINA POPESCUTOP 10 STREET RACESJOCURILECOMMONWEALTHLa Rotterdamdupă 23 de aniTOTULDESPRELUPTAPENTRUDREPTURILETVDEFOTBAL
  • 2. 36 Interviu Zoltan SiposEste primul rutier din România legitimat la oechipă naţională U23 din Franţa. La nici 19ani, este multiplu campion naţional şi campi-on balcanic şi participă la celebra cursă Paris-Tours. Este un vitezist consacrat; în ţară, nu areadversar la categoria sa de vârstă.40 Și fetele pot să sară44 Saga germană: Marcus Ehning48 Top Street Races (II)56 Regionalisme - Sporturi în Asia62 De marcă - Nike/Adidas64 Triatlon: Oameni de fier68 Alpinism: Crina Coco Popescu72 Cursa Melbourne52 WRC intră într-o nouă erăÎn momentul în care Raliul Marii Britanii vaajunge la final, Campionatul Mondial de Ra-liuri spune adio actualei generaţii de modelecu motoare turbo de doi litri, care au făcut le-gea pe speciale din 1997. Noul val - tot turbo,dar cu numai 1,6 litri - este pregătit să atace.30 Doborât de regulamentNu demult, priveliştea unei căşti roşii mijiteîn retrovizoare reprezenta spaima absolută înFormula 1. Revenirea lui Michael Schumachers-a transformat însă repede într-un sezon detrudă, cu dezamăgiri crunte şi manevre la li-mita regulamentului. Rămân explicaţiile.10 Mai presus de orgoliiCampionatul Mondial de gimnastică artisti-că - al 42-lea din istoria de 107 ani. La Rotter-dam între 17 şi 24 octombrie sunt aşteptaţila Palatul Sporturilor Ahoy 615 sportivi (343gimnaşti şi 272 gimnaste) - un nou record departicipare.14Redactori:IoanViorel,EmanuelTerzian,AlexandruCocu,VladBucurescu,IvonneGhiţă,AlexandruGheorghiaş,CosminStăniloiu, GeorgianaMecuColaboratori:TiberiuTroia,AlexandruGanci,CristiPetre,MaximilianHartungDirector:AdrianIlie ArtDirector:CodruţBendovskiFoto:GettyImages/Guliver,Codruţ BendovskiDifuzare:FlorentinaBălan,tel:0213163380,fax:0213163383,email:office@sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, BucureştiISSN 1843 – 9926Prepress şi tipar: RH PrintingReproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cuacordul editorului. © 2010 Sport TV ManagementPublicaţie auditată pe perioadaiulie 2009 - martie 2010DETALIIVa reuşi “Mitică” să ia mai mulţi bani pe şi pentru fotbalulromânesc? Va câştiga Dolce Sport drepturile de televizareale Ligii 1 sau şi le va păstra Digisport? Ce se întâmplă cucampionatul, cu echipele? Banii din drepturi vor constituicolacul de salvare al unui campionat în mare suferinţă?Football Bubble
  • 3. ANUL LUI NADALLa început, mulţi îl considerau a fi doar un jucător de zgură. Excepţional pe suprafaţa roşie, cucinci victorii la Roland Garros, ibericul de 24 de ani din Baleare a jucat din ce în ce mai bine şi pesuprafeţele rapide. L-a învins pe Roger Federer în finală laWimbledon 2008 apoi a dispus de el şiîn ultimul act de la Melbourne. După seara de luni, 13 septembrie, careul este complet.Rafael Nadal l-a învins în finală pe Novak Djokovic (6-4, 5-7, 6-4, 6-2) şi şi-a trecut în palmaressingurul titlu de mare şlem care-i lipsea – US Open.Nadal a devenit al şaptelea jucător din lume care realizează performanţa câştigării a câte celpuţin un titlu din cele patru majore.2010 va rămâne un sezon excepţional pentru spaniol, autor al unei serii extraordinare în primă-vară, cu succese în toate turneele importante pe zgură (Monte Carlo, Roma, Madrid şi Paris), peiarbă (Wimbledon) şi acum pe hard, la NewYork. (Alexandru Gheorghiaș)
  • 4. REGINELE BALONULUI OVALÎn aşteptarea Cupei Mondiale programate anul viitorla Antipozi, Noua Zeelandă s-a impus în turneul finalfeminin, disputat la finele verii în Marea Britanie.Învingătoare în ultimele patru ediţii, Noua Zeelandăa defilat în semifinală împotriva Franţei (45-7),înainte de a se impune în ultimul act, in extremis, peTwickenham, împotriva Angliei (13-10).Cu Suedia şI Kazahstan în postură de outsidere - acăror medie de reuşite a fost de sub un eseu pe meci -caimacul a revenit astfel naţiunilor deja consacrate înrugby-ul masculin.A fost al 19-lea meci consecutiv câştigat de neoze-elandeze într-un turneu final.“Ferigile negre”n-aumai pierdut din 1991, de la un 0-7 în semifinale cuStatele Unite. O partidă ce reprezintă până astăzi sin-gura lor înfrângere într-un meci de Cupă Mondială.Viitorul arată însă bine în ceea ce priveşte echilibrulde forţe la acest nivel. Cu toate că Anglia a pierdut atreia finală consecutivă de Cupă Mondială împo-triva Noii Zeelande, diferenţa de trei puncte e ceamai mică din istoria tuturor meciurilor disputatede neozeelandeze în ultimele patru turnee finale.(Alexandru Cocu)
  • 5. DONINGTON, 30 - 31 OCTOMBRIECAMPIONATUL BRITANIC DE CAMIOANEJURASSIC PARKDe nouă ori campion al Marii Britanii şi o dată titrat în întrecerea continentală, Stuart Oliver îşi va apăra titlul britanic şi în acest an, în ultima etapăa sezonului, programată la finele lui octombrie, pe Donington Park. La origine şofer de cursă lungă, Oliver s-a reconvertit în pilot al mastodonţilorpe circuit încă din 1998, an în care a debutat în Campionatul Britanic de specialitate, pe circuitul de la Pembrey. De atunci anii au trecut, titluriles-au înmulţit iar concurenţa e astăzi alcătuită dintr-un tânăr inginer auto, Dave Jenkins şi un patron al unei companii de transport, Richard Collett.Aceştia au fost rivalii lui Oliver pe toată durata stagiunii într-un campionat britanic născut în 1984 şi devenit astăzi o veritabilă referinţă pentruîntrecerile naţionale de camioane.Cu o greutate minimă de cinci tone şi jumătate şi motoare turbodiesel de 12 litri, camioanele – produse în principal de MAN, Mercedes sau Scania –dezvoltă în jurul a 1.200 de cai-putere. Dacă adăugăm un cuplu motor de 3.000 Nm, performanţele pe linie dreaptă ale coloşilor pe şase roţi ajungsă le depăşească pe cele ale unor redutabile modele sport. Spre exemplu, acceleraţia de la 30 la 160 km/h – trailerele sunt limitate la acest plafonmaxim din raţiuni de siguranţă - este mai performantă decât în cazul unui versiuni stradale Porsche 911-997. (Alexandru Cocu)
  • 6. Campionatul Mondial de gimnastică artistică - al 42-lea din istoria de107ani.Anulacesta,Olandaesteceacarefaceonorurile.LaRotterdam,între 17 şi 24 octombrie, sunt aşteptaţi 615 sportivi (343 gimnaşti şi272 gimnaste) - un nou record de participareMai presusde orgoliiLa Rotterdam, la PalatulSporturilor Ahoy, va fi un cam-pionat special pentru toată elitamondială de pe cele 5 continente. Poatefi o bătălie interesantă în trei pentru câş-tigarea titlului mondial pe echipe: China,Rusia şi SUA. Sunt multe orgolii în joc!Janssen-Fritsen vor asigura şi acum echi-pamentul, aparatele, aşa cum s-a întâmplatşi la ediţiile olimpice de la Atena şi Beijing.În concursul feminin de calificare sunt 12subdivizii. Fetele noastre vor evolua alăturide Polonia, Brazilia şi Israel în subdiviziaa treia. Gimnaştii îşi vor prezenta exerciţi-ile pentru calificare în 10 subdivizii. Eleviilui Ioan Suciu sunt repartizaţi în subdi-vizia a doua cu Columbia, Japonia, Spania,Danemarca şi Finlanda .Rotterdam înseamnă primul obstacolîn drumul olimpic, o primă etapă de cali-ficare pentru Jocurile Olimpice din 2012.Dintre cele 53 de echipe masculine şi 45feminine doar cele mai bune 24 vor aveadreptul de a participa în toamna anuluiviitor la Tokyo la campionatele mondiale.Acolo sita va cerne din nou.Anul acesta, în competiţia pe echipe,sportivele din China şi SUA îşi vor reîn-noi rivalitatea. China rămâne o echipă cumulte puncte forte, deşi vorbim mereude eternele mistere ale vârstelor gim-nastelor. Sui Lu şi Deng Linlin au crescutşi vor fi liderele echipei. Amândouă aucâştigat medalii individuale anul trecut şişi-au îmbunătăţit considerabil exercițiile.Poate cea mai strălucitoare va fiJiang Yuyuan, una dintre favoritelede la individual compus de la Beijing.Campioana olimpică de la paralele He Kexina continuat să domine lumea cu exerciţiilesale spectaculoase câştigand şi titlul mon-dial în 2009. Va fi una dintre armele vizibileale Chinei împotriva Statelor Unite şi aRusiei.Reintră în calcule Rusia, după cea luat aurul european în primăvară.Poate Rusia să învingă SUA? Răspunsafirmativ. Vor avea un team competitiv cuAliya Mustafina, o gimnastă de 4 aparatecare recent a câştigat Cupa Rusiei şi celedouă Ksenia - Semenova şi Afanasyeva –aurul şi argintul de la individual compus aleuropenelor de la Milano. Afanasyeva şi-aconsolidat reîntoarcerea după o acciden-tare şi pare a fi cartea câştigătoare.SUA ar putea fi într-o excelentă pozi-ţie pentru a-şi apăra titlul de la echipe din2007, cu Alicia Sacramone care are în pal-mares 7 medalii mondiale - lidera echipeifeminine, răsplatită cu argint la Olimpiadadin 2008 - la care se adaugă Bridget SloanEVENIMENT
  • 7. – campioană mondială en titre - şi RebeccaBross.Nu sunt de neglijat nici britanicele. Laînceputul lui 2010, team-ul din insulă a luatargintul la Europene. Naţionala acestei ţărio va avea cap de listă pe campioana mon-dială şi europeană la sol şi campioană con-tinentală la paralele Beth Tweddle – care, la24 ani, încă surclasează tinere adversare lacele două aparate - plus campioana MariiBritanii din 2010, Hannah Whelan.România încearcă să intre într-o nouă erăşi să rămână în careul de aşi al gimnasticiimondiale. Medalia de aur la sol de la Beijingo recomandă pe Sandra Izbaşa ca pe o po-tenţială candidată la un podium mondial,dacă tendonul lui Achile nu o va mai supă-ra. Noua generaţie a Românei îşi doreşte săstrălucească la Ahoy.Mondialul din 2010 este primul mareconcurs pe echipe după Jocurile Olimpice;acolo, echipa masculină a Chinei a dominatconcursul, iar Japonia şi SUA au luat argin-tul şi bronzul. Chiar şi fără Yang Wei care s-aretras, chinezii au fost cei mai buni anul tre-cut la Londra, adjudecându-şi aurul la 4 din6 finale, plus alte două medalii de argint.Deşi China şi-a pierdut superstar-ul, a răsărito noua stea: fenomenalul Zhang Hongtao,impecabil la cal cu mânere, iar echipa estebinecunoscută pentru modul în care con-cureaza sub presiune.Japonia, campioană olimpică în 2004, aregimnaşti de 6 aparate mai tari decât China,incluzându-l pe Kohei Uchimura, gimnastcomplet şi complex, campionul lumii enREMEMBER ROTTERDAMAcum 23 de ani la ediţia 24 a CampionatelorMondiale care aveau loc la Rotterdam în1987, veneau 42 de ţări şi 377 de concurenţi.Printre naţiuni, şi România. Sub comanda luiOctavian Bellu - antrenor de excepţie alechipei României între 1981 şi 2005, fetelenoastre câştigau nu mai puţin de 10 medalii,dintre care 5 de aur (echipe, individualcompus şi bârnă - Aurelia Dobre, sol şiparalele - Daniela Silivaş), 1 argint (sărituri- Eugenia Golea) şi 4 bronz (individualcompus - Daniela Silivaş, sol şi sărituri -Aurelia Dobre, bârnă - Ecaterina Szabo).A fost unul dintre cele mai mari succese dinistorie al team-ului nostru.OCTAVIAN BELLUDirector al Academiei Olimpice de Excelență„Privindîntrecutşianalizândcompetiţiilecares-audesfăşuratînaceşti5anidecândnuammailucratîngimnastică,lamodulgeneral,puterileau rămas cam aceleaşi. Bineînţeles, ierarhiiles-au schimbat un pic. A existat o perioadădestul de lungă de dominaţie a gimnasticiiromâneşti-cele5titlurimondialeconsecutive,cele 2 titluri olimpice consecutive, mă refer lacompetiţiilepeechipe. Înultimavremebătăliapentrudominaţiapeplanmondials-adatîntreSUA şi China, dar observăm şi ce se întâmplăpe la concursurile de junioare şi chiar la recentîncheiata primă ediţie a Jocurilor Olimpiceale Tineretului. Se pare că Rusia începe să îşirecapeteaplombulşisiguranţaîncompetiţieşiva fi un candidat important în viitor. Au apelatlaantrenoriicareauactivatmultînstrăinatate- Alexander Alexandrov sau Oleg Ostapenkodin Ucraina, fostul antrenor al campioaneiolimpiceLiliaPodkopaeva.Deci,şi-auschimbatstategia, modul în care abordează competiţia.Încet-încet, o combinaţie între metodicatradiţională rusă şi o motivaţie pe măsură audus la o revigorare a gimnasticii din Rusia.SUA, în ultimii 23 de ani, au reuşit să câştigetitlul mondialdedouăori.Înultimii10aniafostun tandem care s-a tot schimbat la conducere,ba chinezii, ba americanii. Gimnastica, într-un fel, s-a globalizat. Guatemala, Suedia,Belgia vin să ia medalii, nu mai spun de MareaBritanie care deja e în elită. A lua o medalie lao competiţie mondială nu mai e apanajul unuigrup restrâns de ţări. Iată că Belarus nu maiia medalie, Ucraina foarte greu, în schimb iauBrazilia, Elveţia, Australia, Italia. Au loc niştemișcări în sport în care ţi se dă senzaţia că numai sunt senatori de drept.”titre, invincibil în ultimii 2 ani, care practicl-a înlocuit în clasamentul mondial pe YangWei. Gimnaştii japonezi sunt recunoscuţipentru exerciţiile curate şi pentru tehnicalor.China, până acum, a terminat victori-oasă în ultimele trei competiţii majore peechipe: CM 2006 şi 2007 şi JO 2008, în timpce Japonia a luat un bronz şi 2 medalii deargint. Un duel între cele două ţări asiaticepentru titlul suprem pare inevitabil.După bronzul olimpic de la Beijing,americanii au prins aripi. Vor alinia ceamai puternică echipă masculină pe careau avut-o vreodată. Jonathan Horton vafi un candidat serios la o medalie în con-cursul individual compus şi ar putea să fieîn lumina reflectoarelor în finala de la ineleşi bară fixă. Steven Legendre este pe valla sărituri şi sol, iar experiența lui DanellLeyva de participant la un campionat mon-dial îi va plasa pe americani printre favoriţiila echipe.România: a treia la Atena la JocurileOlimpice, un loc 4 în 2006 la mondiale, apoiun dezamăgitor loc 8 în 2007 şi locul 7 laolimpiada trecută. Deşi nu e cotată prin-tre favorite, poate ateriza pe podium cuMarian Drăgulescu, triplu câştigător al titlu-lui lumii la sărituri şi sol. Ar putea fi un nouînceput olimpic.La individual compus Daniel Keating,britanicul care ar fi apărat onoarea Europeiîn combatul mondial pentru supremaţie,va lipsi din cauza unei accidentări. Toatesperanţele se îndreaptă spre carismaticulFabian Hambüchen din Germania, a căreiechipă a câştigat o surprinzătoare medaliede bronz în fața propriului public la ediţiadin 2007 a mondialelor.Toţi gimnaştii vor trebui să schimbe vite-za într-o treaptă superioară pentru concur-sul individual compus în mai puţin de 24 deore după ce vor concura în finala pe echipe.Îi vom înţelege dacă vor rata, sperând să îşirecapete puterile şi potenţialul în finalelepe aparate.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 13EUROSPORTEUROSPORT12 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 8. Va reuşi “Mitică” să ia maimulţi bani pe şi pentru fotbalulromânesc? Va câştiga DolceSport drepturile de televizareale Ligii 1 sau şi le va păstraDigisport? Ce se întâmplă cucampionatul, cu echipele? Baniidin drepturi vor constitui colaculde salvare al unui campionat înmare suferinţă, atât financiarăcât şi valorică? Se va relansaechipa naţională pe bazele unuicampionat poate mai mic, darmai bine finanţat? Cum se vamodifica “harta” distribuţieiputeriiînpiaţadecabluşisatelit?Se pregăteşte Romtelecom săpreia UPC? Ce canal de sport maiapare, cine mai dispare? Cine şipe unde mai lucrează? Şi, maiales... CARE-I PREŢUL?Multe întrebări care au generatdeja o dezbatere pe forumuri,articole în presă şi care, pânăla momentul licitaţiei, vorsuscita şi mai multe discuţii, şimai multe articole, declaraţii,manevre, zvonuri, surprize. Estevorba despre un mare interesdin partea publicului. Fotbalulvinde! “Nebunia”continuă!COVER STORYEmanuel TerzianIoan ViorelFOOTBALL BUBBLE
  • 9. Cunoscutul comentator Emil Grădinescutraduce aceste mişcări astfel: “În spateleposturilor de acest gen stau entităţi econo-mice de calibru care îşi promovează intere-sele prin intermediul vehiculului de imagi-ne care este sportul”.Conform directorului său general VladEnăchescu, Dolce Sport deţine deocamda-tă drepturile pentru Liga Campionilor (fărăopţiunea 1, care este la TVR), primele douăopţiuni din Liga 2 din România, campio-natul Portugaliei şi Cupa Ligii Franţei. Pluscampionatele de rugby din Anglia şi Franţaşi Cupa Mondială la handbal. Enigmatic,Enăchescu a afirmat că “veţi avea surprizede la noi în viitorul apropiat”.În piaţă s-a şoptit mai întâi despre po-sibilitatea ca Dolce să se implice în luptapentru achiziţionarea drepturilor din Liga1, cele care livrează o bună audienţă chiar şipentru meciuri între echipe “mici”. Senzaţiagenerală iniţială e susţinută de faptul că unnume greu în audiovizualul românesc spor-tiv, Horaţiu Nicolau, este şeful proiectuluiDolce Sport; aceasta cântăreşte mult înecuaţie, având în vedere faptul că Nicolaua lucrat pentru Media Pro, a creat Telesport,a produs emisiuni sportive pentru TVR, acâştigat drepturile Ligii 1 pentru Telesport,apoi a lucrat pentru Vântu.După ce s-a şoptit, au apărut certitudi-nile: Dolce Sport s-a lansat în august 2010.Apoi, au apărut articole pe blog-uri şi une-le chiar bine documentate în presă (veziProSport din 9 septembrie) care anunţă nunumai un ipotetic consorţiu Romtelecom –UPC, dar şi suma pe care ar pune-o pe masăpentru drepturi: 150 de milioane de europentru 3 ani!Oricât de bune şi credibile ar fi surse-le jurnaliştilor, de regulă astfel de date nuapar decât când cineva doreşte, când faceun joc mediatic. Cine ar putea alimentaaceste “scurgeri”? Oricare dintre ‚jucători’,inclusiv Liga, pentru că fiecăruia i se poategăsi un scenariu, un interes în această dis-pută. Cum şi Digi este extrem de interesatăde aceste drepturi, se anunţă o bătălie dezile mari la licitaţia de anul viitor, spre satis-facţia lui Mitică Dragomir.Scump, Doamnă,scump!Creşterea sumei obţinute din drepturileTV pentru următoarele trei sezoane, 2011– 2014, nu poate fi decât în avantajul clu-burilor. „Dacă ar fi după cluburi, probabil cămulte dintre ele şi-ar dori să avem doar şai-sprezece, chiar paisprezece echipe în primaligă, astfel încât suma să se împartă la maipuţini, iar lor să le revină mai mult”, opinea-ză în stilu-i caracteristic Dumitru Dragomir,preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbaldin România.Ceea ce-l interesează însă mai mult peDragomir este obţinerea la licitaţia pentrudrepturile pe perioada 2011 – 2014, a uneisume mai mari chiar decât cele 102 mili-oane de euro (cu TVA), atât cât s-a luat laprecedenta „strigare”. Şeful LPF crede că„probabil vom reuşi să vindem cu o sumăîn jur de 115 milioane de euro, fără TVA! Efoarte posibil să se întâmple asta”.Nu se poate pune multă bază pe exac-titatea cifrelor pe care Dragomir le avan-sează, pentru că la fiecare declaraţie aparaltele (oricum, însă, toate sunt la peste 100de milioane), totuşi să ne aducem amintecă acum trei ani, când Dragomir spuneacă vrea să obţină 54-57 de milioane deeuro (adică dublu decât fusese preţul pânăDolce Sport este cea mai nouăteleviziune de sport apărută pepiaţa românescă. Modelul a fostlansat la noi de Boom Sport în 2006, platfor-ma digitală care şi-a înfiinţat propriul canalde nişă după achiziţionarea drepturilor deretransmisie a campionatului italian, spani-ol și, ulterior, a Ligii Campionilor. Modelulînsă fusese “brevetat” încă din anii 90 înOccident: Sky în Anglia, Canal+ în Franţa,ş.a.m.d. – adică de câte o platformă digitalădin fiecare ţară mare. Campionii în dome-niu sunt, fără îndoială, Sky, care au acaparatpiaţa britanică, au o prezenţă puternică înItalia şi încep să-şi facă loc şi în Germania.Concret, un distribuitor de servicii tv seimplică în cumpărarea drepturilor sporti-ve (în primul rând fotbal), îşi construieştepropriul post (sau posturi) în jurul acestordrepturi şi îl oferă numai abonaţilor săi fieca bonus, atunci când vrea să-şi crească sausă-şi menţină numărul de abonaţi, fie caopţiuni plătite separat într-o fază ulterioa-ră, când a crescut destul şi vrea să îşi mă-rească veniturile.RCS a deschis drumulLa noi, după Boom, a urmat parteneriatulRCS-Antena 1, consorţiu care a cumpăratdrepturile Ligii 1 după o bătălie cruntă cugrupul Realitatea-Caţavencu (care şi-ar filansat propria platformă digitală dacă arfi obţinut meciurile din România). RCS şiAntena 1 au mers o perioadă împreună, su-portând cheltuielile postului GSP TV, apoi,în 2009, RCS şi-a înfiinţat propriile canale,Digisport şi Digisport Plus. Concentrareadrepturilor se produsese, epoca în carevedeam un meci la TVR, altul la Antena 1,altul la TVR2, altul la Naţional şi altele laTelesport, etc se terminase. Definitiv.Digisport deţine deja, în afara a pa-tru opţiuni din campionatul de fotbal alRomâniei, un portofoliu deja solid, luxos,premium: campionatele de fotbal aleAngliei, Italiei şi Spaniei, Formula 1, MotoGP, NBA, Diamond League şi unele meciuridin Europa League şi ale echipei naţionalede fotbal a României! - pentru a enumeradoar cele mai importante “proprietăţi”.RCS a investit zeci de milioane de euro îndrepturi!Succesul Digisport - care a atras abonaţide ordinul sutelor de mii atât pentru plat-forma Digi cât şi pentru reţeaua de cabluRCS – a dat idei şi altora. Astfel, un alt colostelecom, Romtelecom, a decis să se impliceîn această piaţă.Surprize de laDolce SportDupă ce a preluat infrastuctura platfor-mei de satelit Boom, prin care a dobânditşi drepturi pentru Champions League,Romtelecom doreşte să extindă şi plat-forma Dolce, serviciul IPTV numit DolceInteractiv şi reţeaua de cablu NextGen (fir-ma de cablu deţinută 100% de Romtelecomcare cumpără firme mai mici de cablu şicare a ajuns, după un an, să deţină aproape200 000 de abonaţi). Şi cum o putea facemai bine dacă nu apelând la soluţia miracu-loasă, “amărâtul” de fotbal românesc?Dumitru Dragomir:„Dacă ar fi după cluburi, probabil cămulte dintre ele şi-ar dori să avem doar şaisprezece, chiarpaisprezece echipe în prima ligă, astfel încât suma să seîmpartă la mai puţini, iar lor să le revină mai mult.”OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 17EUROSPORTEUROSPORT16 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Foto: Gazeta Sporturilor
  • 10. atunci), tentaţia bănuielii de bluf era enor-mă; şi, iată, a obţinut cu mult mai mult! Pe„Mitică” îl putem bănui de orice, dar numaide naivitate sau „scăpări” nu. Ca urmare,probabil că se doreşte doar stabilirea unuiprag minim (care să nu fie mai mic decâtsuma actuală – caz în care reducerea nu-mărului de echipe din Liga 1 ar devenifoarte necesară) şi se testează pragul ma-xim. Probabil că până în primăvară se vavorbi chiar şi de 200 de milioane de euro!Teasing-ul a început deja: Dragomir con-sideră că pentru următoarea licitaţie, ceapentru drepturile pe perioada 2014-2017,„se pot obţine două sute de milioane deeuro, chiar dacă aici includ şi TVA-ul! Credcă la ora respectivă societatea va fi pregăti-tă pentru a se ajunge la o asemenea sumă”.Ideea pare simplă şi corectă, din punctullor de vedere: cluburile să aibă asiguratecheltuielile normale din drepturi, adică100% din bugetul lor uzual. Dacă mai vin,la unii măcar, bani şi din alte părţi (reclamă,sponsorizări, cupe europene, vânzări dejucători), ar fi doar un „bonus” - având învedere că pe aceste din urmă căi de finan-ţare nu se poate pune aproape nici o bazăîn viitorul previzibil.„Am trei trusturi TV din România caredeja şi-au manifestat interesul de a partici-pa la licitaţie, trusturi puternice, plus unuldin străinătate, care, dacă va câştiga, neva lăsa pe noi, Liga, să facem producţia! Os-o facem şi pe-asta. Nici o problemă, dacăîn acest fel cluburile vor câştiga mai mult.Nu treceţi cu vederea faptul că momentansunt echipe al căror buget este acoperit înproporţie de cincizeci la sută din drepturileTV”, susţine cel mai abil vânzător de drep-turi din istoria României.Dacă despre cele trei trusturi româneştise pot face oricâte speculaţii, în privinţa ce-lui străin planează cele mai multe îndoieli– afară de cazul când este doar un vehiculcreat pentru cineva din România, care totîn România are interes. România nu are înacest moment „investment grade” - adi-că, nu eşti sfătuit să investeşti în România.Situaţia socio-politico-economică este camtristă – prin urmare, e greu de crezut că vre-un actor extern semnificativ, independentşi serios, ar putea fi interesat de un campio-nat în care echipele se desfiinţează, se dez-integrează, care nu produce de ceva vremecam nici un rezultat sau jucător valoros „laexport” şi în care singura ţintă a patronilorsunt banii de la UEFA.Teodor Avramescu:“Când ai drepturi pe mai multecampionate îţi poţi face meseria mai bine decâtcând ai un jurnal de sport de 10 minute”.Jucători de alt calibrudecât televiziunileÎn lupta dintre cei doi giganţi ai telecomunicaţiilor nu mai pare a fi loc şipentru posturile trusturilor tradiţionale (ProTV, Antena 1, TVR, Kanal D, B1TV), care îşi calculează veniturile în funcţie de o piaţă de publicitate extremde săracă în condiţiile crizei actuale. Analistul media Petrişor Obae, edito-rul site-ului paginademedia.ro, explică de ce: “În raportul posturi TV alecabliştilor / posturi ale companiilor de televiziune, reţelele de cablu au unavantaj major: un cash flow constant din abonamente care poate asiguraplata drepturilor de difuzare. Posturile TV clasice depind de publicitate, iarmomentul actual nu este cel mai bun pentru piaţa din România”.Observator informat al acestor mişcări din media, Cătălin Tolontan,redactorul şef al Gazetei Sporturilor, crede că “peste tot în lume pro-ducătorii de conţinut intră în alianţă, asta ca să nu zic că sunt înghiţiţi,
  • 11. Ce se-ntâmplădacă...?Necunoscutele majore ale zilei de azi,în afara oricăror speculaţii şi calcule ce sepot face, sunt două: cum va arăta caietulde sarcini al licitaţiei şi ce prevederi noi(dacă vor apărea) ar putea veni din zonaCNA-ului şi a Consiliului Concurenţei.Oricare poate aduce criterii care să limi-teze exclusivitatea câştigătorului (gen unmeci, oricare – sau o opţiune clar definită1, 2, 3, etc - să fie disponibil unei televizi-uni cu grad de acoperire al populaţiei maimare decât oricare dintre competitori, gen60%) sau care să impună criterii de dis-ponibilitate şi pentru alţi distribuitori aicanalului care va conţine meciurile (câşti-gătorul să fie obligat să ofere la un preţ re-zonabil propriul său canal tuturor firmelorde cablu / satelit din ţară. Posibil este, nuşi probabil, pentru că limitarea exclusivită-ţii ar scădea mult din valoarea drepturilor,dar asta nu înseamnă că zona juridico-le-gislativă nu constituie o necunoscută, unfactor de risc.Dumitru Dragomir are însă soluţii pen-tru orice situaţie: “Pe mine nu mă inte-resează că meciurile sunt pe GSP, caren-are şaizeci la sută acoperite naţională.Are în schimb Antena, chiar dacă dă un sin-gur meci pe etapă, dar în contract nu scriecă trebuie să mi le dea pe toate pe postulcu această acoperire. E suficient unul, re-stul, treaba lor ce fac cu ele. Şi nu mă referaici doar la Antenă, ci la oricine altcinevacare va câştiga licitaţia. Dacă postul numă-rul unu al trustului câştigător are şaizeci lasută acoperire şi îmi dă un meci pe etapă,atunci e în regulă. Sau, eventual, dacă vin-de o opţiune către un astfel de post, iareste perfect legal”.Nu e greu să ne gândim că există deja so-luţia de avarie, adică pentru cazul în care,de exemplu, ar exista cu adevărat doar osingură companie care ar licita o sumămai rezonabil reieşită din calcule econo-mice şi adaptată vremurilor actuale, adică,să zicem, 40-60 de milioane de euro plusTVA. La o adică, DIGI s-ar putea dezintere-sa de drepturile Ligii 1, pentru că ar faceo mare economie de bani, are suficientealte „proprietăţi” în domeniul sportiv (şivor mai fi disponibile Champions League,Europa League, Olimpiade, etc), lăsândRomtelecom-ul singur. Amintindu-ne deepisodica deţinere a acestor drepturi decătre ISM, care a supralicitat în 2003 pânăla 5 milioane de dolari pe sezon, dar a re-nunţat după câteva săptămâni la drepturi,e greu de crezut că Liga nu are pregătiţi 1-2„iepuri” care să încerce ridicarea preţuluichiar şi în cazul în care ar rămâne un sin-gur ofertant serios şi realmente interesat.În acest sens, urmează un joc de strategieşi un joc al minţii excepţional şi nu trebuiesub nici un motiv subestimată abilitateacelor de la RCS în acestă privinţă, oamenicare mai întotdeauna au găsit o cale exce-lentă şi eficientă de a-şi atinge scopul.În cazul obţinerii unui preţ nu mai maredecât cel actual, Liga trebuie să ia în seriosopţiunea diminuării numărului de echipe.Vor fi cele 18 echipe care compun Liga 1în momentul de faţă capabile să încheieacest campionat, date fiind marile proble-me financiare cu care se confruntă fotbalulromânesc la nivel de club?Dumitru Dragomir spune că „va fi foartegreu. Să vedem, e posibil ca de la anul săavem o ligă întâi cu 16 echipe, poate chiarcu 14, deşi eu nu mi-aş dori asta, pentru cărezultatele cele mai bune pentru fotbalulromânesc au fost obţinute cu 18 echipe înprima divizie. Oricum, chiar dacă vom aveadecătredistribuitori.Pentrucănu„content”-ul este rege, ci contextul. Să obţii bani dinconţinut a devenit o glumă faţă de banii pecare-i scoţi dând acces la conţinut, ceea cefac cabliştii. După ce RCS&RDS a vidat piaţade drepturi cu Digisport, încă un jucător detalie, Romtelecom, intră pe piaţa de sport,astfel încât celelalte televiziuni, să le spu-nem tradiţionale, vor evolua în propria ligă,lăsând <<uriaşii>> să-şi facă jocul lor. Dacăla Digi şi Dolce adaugi TVR şi Eurosport,deţinători istorici de drepturi, rezultă că, înprivinţa marilor competiţii, restul nu maisunt semnificativi”.Sfârşitul televiziuniibune şi, mai ales,gratuiteJurnalistul Radu Naum de la GSP TV mer-ge pe aceeaşi linie: “Centrul de greutate s-amai mişcat pe această nişă, tocmai pentrucă televiziunile care trăiesc în bună par-te din publicitate nu mai sunt dispuse, şinici nu mai e logic, să investească enormîn drepturi TV. Există un meci de categoriagrea între distribuitori, iar cei care nu şi-lpermit mizează pe oferta editorială şi peforţa concernelor din care fac parte, cu totceea ce înseamna cross-promotion, mar-keting, etc”.Există însă şi specialişti care nu cred înacest fel de business. Unul dintre ei esteCosti Mocanu, directorul general al ProTVSA, companie care deţine şi canalul Sport.ro: “Unii playeri ţintesc venituri tradiţio-nale, advertising şi cablu, alţii văd sportuldrept modalitatea prin care îşi pot asigu-ra alte servicii. E perfect legal. Nu şi deperspectivă. Actualul sistem, <<fotbal forfree>>, nu va mai continua”.Cu aproximativ 10-12 ani întârziere,România trăieşte ceea ce şi alte ţări dinVest au trăit: sfârşitul televiziunii bune şigratuite. Ceea ce e valoros, căutat, chiardacă de o mai mică parte a publicului, esteprin urmare vandabil şi mai mulţi dorescacel “ceva”. Paradoxal, “piaţa liberă”, con-curenţa, în loc să micşoreze preţul sau să îloptimizeze, îl măreşte. Drepturile TV – cuatât mai mult cele din sport – sunt unice şiîşi epuizează valabilitatea extrem de rapid.Nu pot fi imitate, copiate, reluate. Şi mai auşi marea valoare a “live”-ului, a emoţiei, apasiunii,... a pariului. Prin urmare, preţullor creşte, câtă vreme există cumpărătorişi bani.Apariţia Romtelecom-ului în aceastăecuaţie, firmă deţinută 46% de statul ro-mân şi 54% de OTE (telecomul grecesc,controlat de Deutsche Telekom) schimbăfundamental datele problemei pentru căîn luptă apare şi capitalul de stat – statcare are, faţă de Romtelecom, şi alte inte-rese decât profitul pur. În lupta dintre pri-vat şi stat, când statul face regulile şi cândvrea, mai greu câştigă zona privată.Costi Mocanu:“Unii playeri ţintesc venituri tradiţionale,advertising şi cablu, alţii văd sportul drept modalitatea princare îşi pot asigura alte servicii. E perfect legal.”Radu Naum:“DrepturileTV nu pot funcţiona fără suma de meserii din presa sportivă şi efiresc ca oricine vrea să investească în aşa ceva să încerce să atragă lucrători în domeniu. Înfond, când eşti comentator de fotbal trebuie să ai fotbal de comentat. Întrebarea e cât maicontează profesioniştii în acest domeniu.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 21EUROSPORTEUROSPORT20 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 12. cu Vlad Enăchescu, s-a mutat la Dolce.Sorin Enache, director general al grupu-lui Realitatea-Caţavencu, a confirmat că“postul Telesport se află în procedură defaliment şi se va închide”.Pe această temă, repondenţii noştri suntceva mai reţinuţi în a da nume.Mitică Dragomir ştie cine nu va dispă-rea: „Nu cred că GSP TV va dispărea, aşacum cred mulţi. Nu ştiu dacă Antenei,adică trustul lui Voiculescu, îi va convenisă rămână fără post de sport. Mai ales că,vă spun sincer, Antena, când a câştigat în2008, împreună cu RCS-ul, mi-a dat de laînceput banii pentru un întreg an! Mai raraşa ceva”.Costi Mocanu e sincer, direct, tranşant:“Numeric vorbind, piaţa e mai relaxatăacum. Dispare Telesport, a plecat Boom,Sport Klub şi-a sublicenţiat anumite pro-prietăţi”. Dar opinia lui este la 180 de gradede cea a lui Radu Naum: “Va fi încă şi maiaglomerată. Cred că în viitorul apropiatnu vor dispărea posturile care au conţinutşi audienţe rezonabile. Deocamdată, dinceea ce se vede şi se aude, fiecare dintrecele care îndeplinesc aceste condiţii a luatmăsuri dure pentru supravieţuire, ceea ceînseamnă că vor să meargă mai departe”.Plastic, Emil Grădinescu apelează la ocomparaţie: “Cam acelaşi lucru s-a întâm-plat în comerţ. Au apărut supermarketurileşi au dispărut micii comercianţi”. În timp ceanalistul Petrişor Obae face o diferenţiere:“Putem vorbi de două feluri de canale desport în România, după tipul de proprieta-te. Pe de o parte, avem posturi dezvoltatede companii de televiziune (vezi Sport.roşi GSP TV) şi, pe de altă parte, posturile TVdeţinute de reţelele de cablu (Digi şi acumDolce). Apariţia Dolce va înteţi nu luptaîntre televiziuni, ci lupta între operatoriide cablu, aceste posturi, cu mare priză lapublic, funcţionând ca un puternic instru-ment de marketing şi de atragere de noiclienţi”. Teodor Avramescu, redactorul şefal canalelor Digisport, e mai circumspect:“Deocamdată, apariţia Dolce Sport nu în-seamnă mare lucru. Depinde de ce porto-foliu de drepturi va reuşi să aibă”.Canale diferite,pachete diferite,preţuri diferiteAşadar pare că avem de-a face cu o îm-părţire clară a canalelor de sport: a) televi-ziuni sportive care se bat pentru audienţăşi publicitate (actualmente Sport.ro , GSPTV, dar ar mai fi loc pentru un fel de InfoSport), care se vor tabloidiza cât de multe necesar pentru rating şi care vor re-nunţa din ce în ce mai mult la a transmitedoar 14 echipe nu va fi nici o problemă.Suma licitată iniţial nu se va schimba, adicănu va scădea pentru că la momentul lici-taţiei erau 18 echipe, iar apoi au ajuns 14!Asta deoarece, prin contract, este stipulatăobligativitatea televizării a doar 7 partide,nu 9! A, că vor cei care au acum drepturilesă le dea pe toate nouă, e treaba lor, dar nusunt obligaţi s-o facă. Şi încă un lucru: ca şipână acum, toţi banii obţinuţi din drepturi-le tv vor merge la cluburi, Liga nu-şi va oprinici un comision”.E Româniapregătită pentrupay-per-view?Iată o idee interesantă: pay-per-view, unsistem care funcţionează în ţările occiden-tale. E pregătită România pentru aşa ceva?Directorul general al ProTV, Costi Mocanu,crede că într-acolo ne îndreptăm: “Piaţava ajunge în acel punct. Boom a fost unînceput, alţii vor continua. România esteo ţară europeană. Săracă, dar europeană.Vor fi unii care vor plăti pentru acest conţi-nut. Atenţie însă, cred că numărul lor estemult mai mic decât cel potenţial, la care îţidă dreptul să speri distribuţia serviciilorde cablu. În mod clar nu va fi o piaţă 100%pay, free-tv va continua să trăiască şi să sedezvolte”.În aceeaşi notă se exprimă şi comentato-rul Emil Grădinescu: “Este cea mai cinstitămodalitate de acces la evenimente de in-teres. Nu vom mai rezilia contracte dupăcontracte cu reţelele de cablu în funcţiede cine deţine drepturi, ci vom plăti la bu-cată ceea ce vrem să vedem. Mergem lachioşc, luăm cartela şi gata. E, aici e pro-blema: care chioşc, care cartelă? Logisticapay-per-view e complexă şi nu ştiu cât derepede se poate aplica la noi. Sunt totuşioptimist, pentru că televiziunea există într-un teritoriu economic de mare dinamism”.Directorul general Dolce Sport, VladEnăchescu, crede în idee, dar nu în viitorulapropiat: “Piaţa locală de televiziune esteuna atipică în comparaţie cu cele din alteţări europene şi este influenţată puternicde preţul serviciilor. Schimbări în acestsens vor apărea însă. Acesta este trend-uleuropean şi mondial şi uşor, uşor ne vomalinia şi noi la acesta”.Există însă şi opinii contrare. JurnalistulRadu Naum: “Suntem deja într-un soi depay-tv. Pentru un pay-per-view clasic măîndoiesc că publicul român e pregătit”.Sau analistul media Petrişor Obae: “Nucred că România este pregatită pentru aplăti conţinutul. Şi este puţin probabil caoperatorii de cablu să ceară o taxă pentrupostul lor de sport. Şi-ar anula avantajul demarketing: alegeţi-ne pe noi şi aveţi şi LigaCampionilor gratis, de exemplu”.Cum va arăta piaţacanalelor de sport?Până la apariţia - sau nu – a pay-per-view, ne-am întrebat dacă apariţia DolceSport duce la o suprasaturaţie pe piaţacanalelor de sport. Şi întrebări colaterale:dacă drepturile de transmisie se grupea-ză în jurul coloşilor, ce se va întâmpla cucelelalte posturi? Deja dispare Telesport,post care nu a mai asigurat salariile anga-jaţilor de 5 luni şi toată redacţia, în fruntePetrişor Obae:“Pentru companiile de cablu, un postTV esteun instrument de marketing.”Vlad Enachescu:“Piaţa locală de televiziune este unaatipică în comparaţie cu cele din alte ţări europene şi esteinfluenţată puternic de preţul serviciilor.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 23EUROSPORTEUROSPORT22 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 13. plătesc un abonament întreg, pentru toa-te posturile TV din portofoliul cablistului.Deci investiţia se întoarce. Iar într-o com-panie de comunicaţii, valoarea este datăde numărul de abonaţi”.Unuldintreceiimplicaţi,VladEnăchescu,crede că “sunt mai multe componente aledezvoltării. Extinderea reţelelor este im-portantă, după cum atragerea de publici-tate rămâne vitală. Au scăzut bugetele depublicitate sub influenţa crizei, dar aceas-ta nu va dura la infinit. Piaţa o să îşi revinăşi noi la fel”. Şi reprezentantul Digisport,celălalt jucător de acelaşi calibru, TeodorAvramescu, consideră că “la prima vederepare că audienţa a trecut în plan secund,dar nu e de neglijat pentru că fonduriledin publicitate sunt importante”.Iată o temă pe marginea căreia RaduNaum şi Costi Mocanu au aceleaşi păreri.Jurnalistul de la GSP TV spune că “dacăjudecăm numai în această nişă, da, putemspune că există o competiţie în alte coor-donate. Dar pentru posturile care nu apar-ţin de companii distribuitoare TV există încontinuare alte mize care le menţin în bă-tălia pentru audienţe şi publicitate. Suntbătălii care se duc în paralel”. DirectorulProTV crede că “lucrurile stau foarte bineşi pentru playerii care ţintesc piaţa de ad-vertising. Sport.ro şi-a crescut cota de pia-ţă constant, deşi în ultimii trei ani au apă-rut şi GSP TV, şi Digisport, şi Boom Sport.La fel şi Eurosport, dovadă că e bine să nuuiţi că brandul bate meciul”.Emil Grădinescu vede şi o parte bunăîn această schimbare de obiective:“Câştigarea pieţei de cablu înseamnă ve-nituri constante şi apreciabile. Fără bleste-mata obsesie pentru audienţă ar dispăreatabloidizarea şi ar creşte calitatea conţinu-tului. Aşadar, explorarea acestei zone deextindere, ar fi benefică pentru noi toţi”.Devine jurnalistulun migrator dupădrepturile tv?Apariţia Dolce deschide discuţia şi des-pre o altă componentă, jurnalistul sportivde audiovizual. În primul rând comenta-torul, dar şi reporterul, producătorul, ope-ratorul, editorul, redactorul. Pentru că nuexistă îndeajuns de mulţi profesionişti pepiaţă, noii veniţi încearcă să-i atragă de laposturile deja existente. S-a ajuns în situa-ţia ca jurnalistul să migreze după drepturi,iar cel mai proaspăt exemplu este plecareacomentatorilor Emil Grădinescu, BogdanCosmescu şi Cosmin Băleanu la Dolce, undeau făcut joncţiunea cu întreaga ex-redacţieTelesport.Nu e prima mişcare de acest gen, de ace-ea putem vorbi deja despre un fenomen,care este recepţionat diferit de oamenii pecare i-am intervievat.Radu Naum: “Drepturile TV nu pot func-ţiona fără suma de meserii din presa spor-tivă şi e firesc ca oricine vrea să investeascăîn aşa ceva să încerce să atragă lucrători îndomeniu. În fond, când eşti comentatorde fotbal trebuie să ai fotbal de comentat.Întrebarea e cât mai contează profesioniştiiîn acest domeniu. Unii gândesc că dacă audrepturile TV premium ale unui sport nu ecompetiţii sportive; b) canale de sportale telecom-urilor, multinaţionale care îşidoresc dezvoltarea sau menţinerea unuiîntreg business cu proprietăţi exclusivesportive, canale care au de regulă conţi-nut premium chiar dacă nu sunt vândute(încă) separat sau pentru preţuri sem-nificative (Digisport – RCS, Dolce Sport– Romtelecom, Sport 1 - UPC); c) canalepan-europene sau regionale (Eurosport,Eurosport 2, Sport Klub); d) canale nişă,care au o legătura mai mult sau mai pu-ţin evidentă cu sportul (Fishing & Hunting,Extreme Sports, ESPN Classic, ESPNAmerica, Yacht & Sail, Motors TV, Poker TV,etc). Deocamdată, banii cei mulţi sunt latelecom-uri, iar drepturile valoroase, înde-osebi fotbalul de mare interes, au migratacolo.Bătălia se poartă acum pe alte co-ordonate, care depăşesc o televiziuneobişnuită.Petrişor Obae explică: “Pentru compani-ile de cablu, un post TV este un instrumentde marketing. În contextul în care sportuleste un domeniu de interes pentru public,un canal exclusiv de sport ar putea atragenoi abonaţi pentru companie. Iar aceştiaOCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 25EUROSPORTEUROSPORT24 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Emil Grădinescu:“Prin forţa împrejurărilor, un comentatorurmează drepturile de televiziune. Nu ai timp să aştepţivremuri mai bune pentru că ieşi din piaţă.”SUMELE OBŢINUTE DE-A LUNGULANILOR LAVÂNZAREA DREPTURILOR DETELEVIZIUNE.1996 – patru cluburi şi-au vândutindividual drepturile pentru meciurile depe teren propriu: Steaua, Rapid, Dinamoşi FC Naţional. Cumpărător a fost trustulPro, iar suma totală virată celor patrucluburi a fost de 300.000 de dolari1997–InternationalSportManagementacumpărat drepturile tv pentru campionatpe o perioadă de 2 ani, iar suma plătită afost de 800.000 de dolari1999 – Antena 1 a luat drepturile, dar n-atelevizat decât primele 20 de etape alesezonului 1999-2000, pentru care s-auplătit 1,2 milioane de dolari.decembrie1999,ProSportGrupatelevizatrestul campionatului, adică etapele 21-34, pentru suma de 1,474 333 dolari.2000 – ProSport Grup a luat drepturile pepatru ani. Pe perioada 2000-2002 a plătit2,5 milioane de dolari pe an, iar pentruperioada 2002-2004 câte 3,3 milioane dedolari pe an2004 – Horaţiu Nicolau a luat drepturilepe 3 ani pentru Telesport, perioadaprelungindu-se ulterior cu încă un an.Suma plătită a fost de 6,7 milioane deeuro pe an.2008 – Antena 1 şi RCS şi-au adjudecatdrepturile pe o perioadă de 3 ani, sumaplătită fiind de aproape 102 milioane deeuro. (toate sumele menţionate includTVA)
  • 14. nevoie neapărat să îşi aducă şi comentatoriipremium. Fiecare îşi face socotelile funcţiede obiectivul pe care vrea să îl atingă”.Costi Mocanu, evident, e diametral opuslui Naum: “Dacă îţi faci jobul doar vorbinddespre un campionat sau altul, e ok, poţi ale-ge să te duci după el. De la ProTV nu a plecatnimeni, deşi am fost primii care am comen-tat Spania, Italia, Germania. Acum Mironică,de exemplu, nu are nici o problemă să ”zică”vreo două amicale de vară şi un derby deBulgaria în creierii nopţii. În rest face emisiu-ne, redactează ştiri şi scrie pentru ziar”.Teodor Avramescu: “Când ai drepturi pemai multe campionate îţi poţi face meseriamai bine decât când ai un jurnal de sportde 10 minute”. Vlad Enăchescu: “Nu e vor-ba de o migrare, ci de capitalizarea imagi-nii şi cunoştinţelor jurnalistului şi în scopuricomerciale”.Emil Grădinescu, implicat şi, implicit, su-biectiv: “Prin forţa împrejurărilor, un comen-tator urmează drepturile de televiziune. Nuai timp să aştepţi vremuri mai bune pentrucă ieşi din piaţă. Unii manageri de modă ve-che percep migrarea noastră ca pe o trădare.Trădători sunt cei din cauza cărora TVR-ul apierdut Liga Campionilor în 1999 sau Liga 1în 2007, forţându-ne şi pe noi să plecăm casă ne putem face meseria”.Cea mai neutră voce pe acest subiect estea lui Cătălin Tolontan, care identifică şi unvinovat pentru situaţia creată: “Jurnalistuldevine o anexă a unor drepturi. Dacă deţii,pare mai puţin important să îngrijeşti, ceeace e păcat de la <<Micul Prinţ>> încoace. Depildă, calitatea comentariilor a scăzut îngri-jorător şi o spune cineva care nu se pricepela comentarii TV”.ConcluziaUn lucru e sigur: drepturile pentru Liga 1începând cu vara lui 2011 devin o miză uria-şă pentru cele două posturi susţinute de te-lecom-uri. O anunţă declaraţiile luiAvramescu – “vrem să le păstrăm” – şiEnăchescu – “o să aveţi surprize de la noi”.Digisport şi Dolce Sport sunt în pole-posi-ton; au proprii abonaţi, au bani, au dorinţade a investi, au nevoie de acest vehicul deimagine care este fotbalul românesc. Să câş-tige cel care va putea, va şti să le şi „împa-cheteze” cât mai frumos!EUROSPORT26 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Suma obţinută pentru drepturile tvpe perioada 2008-2011, adică 85 demilioane de euro (fără TVA) a fostîmpărţită în mod egal ca şi distribuirepe cei 3 ani, adică 28,3 milioane anual.Din această sumă, cluburile primescun procent în funcţie de locul ocupatla finalul campionatului precedent.Pentru exemplificare, iată cum aufost premiate cluburile pentru poziţiaocupată la finele campionatului 2008-2009locul 1 – 11,30 la sutălocul 2 – 8,83 la sutălocul 3 si locul 4 – 7,77 la sutălocul 5 si locul 6 – 7,06 la sutălocul 7 si locul 8 – 6,36 la sutălocul 9 si locul 10 – 5,30 la sutălocul 11si locul 11 – 4,24 la sutălocul 13 si locul 14 – 3,53 la sutălocul 15, 16, 17 si 18 – 2,82 la sutăEchipele aflate pe locurile 15-18, adicăretrogradatele, nu au primit nici unban, sumele respective intrând încontul echipelor care au promovatîn Liga întâi la finele sezonuluirespectiv. Situaţia se repetă an de an.Banii pentru o ediţie de campionat seachită în două tranşe, una la începutulrespectivului campionat, a doua lamijlocul sezonului.CătălinTolontan:“Jurnalistul devine o anexă a unordrepturi. Dacă deţii, pare mai puţin important să îngrijeşti,ceea ce e păcat de la Micul Prinţ încoace.”
  • 15. FABRICA DE GOLURIÎn ultimele sezoane, fotbalul german a ajuns un soi de «entertainment» american, un soi de spectacol orientat pe privitor și nu neapărat pesuccesul sportiv imediat, obținut cu orice mijloace. Etapa a doua a actualului sezon a produs 39 de goluri, un cuantum neverosimil chiar șipentru standardele Bundesligii, cea mai productivă ligă de top a Europei de aproape un deceniu încoace.Tacticile defensive sunt «faux pas», lucruri pe care nu le faci dacă vrei să rămâi în horă. Golul este tot ce contează, chiar și pentru «săracii» ligiiveniți în vizită la Munchen. Un exemplu în acest sens este rezultatul fantastic al celor de la Kaiserslautern, echipă nou-promovată, care după cea câștigat în prima rundă, la Koln, a făcut același lucru cu Bayern (2-0), o săptămână mai târziu.Bundesliga nu este un loc pentru fricoși. Cei care se ascund, pierd; pierd din start, pierd suporteri, pierd credit, respect.Bundesliga este, în schimb, locul unde oaspeții se simt ca la ei acasă. În etapa a doua au fost șapte victorii în deplasare, asta în condițiile încare Bayern nu a reușit să facă punct afară.Cel mai așteptat meci de până acum a fost și singura remiză albă a primelor trei etape. Bayern șiWerder, cele mai bune echipe ale ultimilorzece ani, s-au ciocnit la Munchen, dar nu a câștigat nimeni. Derby-ul dintre Sud și Nord nu a produs goluri și pentru că în Germania sunt ceimai buni portari de pe continent.TimWiese și Joerg Butt au fost în zonă și la ora meciului. Iar în etapa următoare s-a jucat Schalke-Dortmund,singurul lucru care contează pentru clasa muncitoare a țării.Poate că germana nu este cea mai pasională limbă din lume, dar două cuvinte, măcar, trebuie să învățăm, două cuvinte care înseamnă Bundes-liga: «Ausverkauft» stă pentru stadioane arhipline, iar «Torfabrik» (în același timp mingea cu care se joacă) stă pentru goluri, multe goluri. ÎnGermania, meciurile se joacă doar cu casa închisă, iar media de reușite pe meci oscilează la 3. (Cristi Petre)
  • 16. Primul sezon al revenirii lui Schumi pare astăzi un amestec defrustrare, tristeţe şi – cel mai greu de acceptat - un strop de umi-linţă. Clasat la marginea inferioară a Topului 10 în ierarhia piloţilor,fără nici un podium la activ în stagiunea ce se îndreaptă spre final, MichaelSchumacher şi-a ratat revenirea. A-l covârşi însă cu responsabilitatea eşecu-lui reprezintă eroare şi nedreptate deopotrivă. Mai cu seamă în Formula 1,acolo unde calitatea precară a materialului de concurs compromite – une-ori vreme de aproape un deceniu, vezi cazul Jenson Button – stofa oricăruicampion mondial potenţial.Plănuit şi născut pe când echipa activa sub provizoratul Brawn GP, mo-nopostul Mercedes MGP W01 a moştenit şi bună parte din tarele team-uluicondus de Ross Brawn. Altfel spus, o finanţare insuficientă. Resursele echi-pei - şi aşa limitate, căci sponsor principal nu a avut pe toată durata aceluiprim sezon de criză – au fost îndreptate cu prioritate spre bătălia pentrutitlu în 2009. Cercetarea şi dezvoltarea monopostului 2010 au avut de sufe-rit. Iar testele – de asemenea – au fost reduse. Mercedes a preluat echipa înnoiembrie, iar Schumi a semnat o lună mai târziu.Nu-i de mirare că referinţa designerilor Brawn fusese cu totul alta.Monopostul a fost proiectat de o echipă obişnuită cu stilul de pilotaj al luiJenson Button: un monopost uşor, subvirator în ceea ce priveşte distribuţiamaselor interne şi amplasarea lestului pentru corecţii de fineţe. A fost de-senat de o echipă cu acces limitat la tunelul aerodinamic şi la circuitele deteste private, două instrumente de dezvoltare pe care Schumi şi oameniisăi le utilizau la discreţie în anii petrecuţi la Maranello.Or, germanul a semnat cu Mercedes în decembrie anul trecut, chiar înmomentul în care interzicerea testelor private – prevăzută de regulament –intra în vigoare. “Nici o sesiune de teste nu este autorizată între săptămânapremergătoare startului într-un nou sezon şi finalul respectivului an calen-daristic”, stipulează articolul 22 din regulamentul sportiv al Formulei 1. Deciînaintea actualului sezon, Michael Schumacher a putut beneficia de numai16 zile de teste, cu un monopost cu caracteristici necunoscute, proiectat deo echipă necunoscută, cu pneuri pe care – din nou - nu le cunoştea!Teribilul rezultat al unei asemenea asocieri a apărut în cel de-al patruleaGrand Prix al sezonului. În Marele Premiu al Chinei, derulat în condiţii teo-retic prielnice lui Schumi – ploaie şi, implicit, aderenţă precară - septuplulcampion mondial a înotat şi s-a scufundat în anonimat. A pierdut toate du-elurile pe pistă, indiferent de pneurile cu care era încălţat. Ceea ce l-a con-dus pe Ross Brawn, la vremea respectivă, să indice prima cauză a eşecului:“Trebuie să înţelegem ce probleme are Michael cu deteriorarea pneurilor.Prin urmare, ritmul său de cursă ridică probleme în asemenea condiţii şitrebuie să le rezolvăm până la următoarea cursă”. N-a fost cazul, semn căproblemele legate de anvelope şi de maniera în care Schumi le utilizeazăerau mai importante decât se credea la vremea respectivă. Un pic curios,nu-i aşa, căci – alături de Rubens Barrichello şi Jarno Trulli – Schumi era, pehârtie, unul dintre puţinii piloţi ai actualului platou care aveau experienţaslickurilor, utilizate în F1 până în 1997 şi reintroduse anul trecut.Actualul regulament prevede însă, din raţiuni de distribuţie a maselor in-terne, anvelope faţă înguste, în timp ce stilul de pilotaj al lui Schumachernecesită un monopost uşor supravirator, cu o aderenţă maximă pe punteafaţă, pe care pilotul să o înscrie uşor în viraj, urmând să controleze apoi deri-va punţii spate. “Acest tip de pneuri nu se potrivesc exact cu ceea ce e obiş-nuit Michael să facă”, recunoaşte şi directorul de motorsport al celor de laMercedes, Norbert Haug, amic al lui Schumi încă de la jumătatea deceniuluitrecut, când ambii se aflau în tabere adverse: la McLaren, respectiv Ferrari.O părere împărtăşită şi de directorul de competiţii al celor de laNu demult, priveliştea unei căşti roşii mijite în retrovizoare reprezenta spaima absolută înFormula 1. Revenirea lui Michael Schumacher s-a transformat însă repede într-un sezon detrudă, cu dezamăgiri crunte şi manevre la limita regulamentului. Rămân explicaţiile.Doborât deregulament“Cred că dacă Michael arfi revenit anul trecut, arfi fost mai fericit. Pneulfaţă era mai aderent şitoată lumea se lupta cu uncomportamentsupraviratoral monoposturilor”.Hirohide Hamashima, directorde competiții Bridgestone
  • 17. Bridgestone: “Cred că dacă Michael ar fi reve-nit anul trecut, ar fi fost mai fericit. Pneul faţăera mai aderent şi toată lumea se lupta cu uncomportament supravirator al monoposturi-lor”, explica recent Hirohide Hamashima, citatde săptămânalul britanic Autosport. “În acestan însă, am folosit reducerea de dimensiunia pneurilor pentru a ajusta echilibrul generalal monoposturilor. Asta înseamnă o tendinţăsubviratoare, care nu-i convine lui Michael”.Hamashima ştie ce spune. Ultimul an alrăzboiului pneurilor dintre Bridgestone şiMichelin a coincis cu cel din urmă sezon allui Michael Schumacher. În 2006, ca şi în aniiprecedenţi, cei doi furnizori de anvelope îşidezvoltau produsele în jurul echipelor şi pilo-ţilor cei mai competitivi în lupta pentru titlulmondial. Bridgestone şi Ferrari legaseră acelparteneriat de la începutul deceniului, în timpce Michelin miza pe Renault şi proaspătul săucampion mondial, Fernando Alonso.“În general, dacă pilotul prefera un com-portament vădit supravirator, noi îi puneamla dispoziţie un pneu faţă mai lat. Dacă pre-fera un monopost subvirator, produceam şinoi un pneu mai îngust, iar echipa modificamonopostul în consecinţă. Are încă nivelulde altădată, dar nu cred că i se potriveşte pe-rioada actuală, cu un singur manufacturierde pneuri”, a încheiat resaponsabilul nipon.Cu alte cuvinte, pe vremuri, Schumi beneficiadeseori de avantajul unor pneuri Bridgestonedezvoltate după propriile doleanţe. Nu mai ecazul astăzi.Alt vechi atu, pe care germanul nu-l maipoate exploata, îl reprezenta realimentările.Schumi îşi împărţea cursele în două-trei sprin-turi, cu rezervoare umplute pe jumătate. Eleîi permiteau să adopte un ritm de cursă sus-ţinut şi în acelaşi timp să minimizeze uzurapneurilor. Relativ uşor în combustibil, încălţatcupneuriceseuzaumairepededecâtceledeastăzi, Schumi era excelent în a exploata fe-reastra optimă de randament a pneurilor.Astăzi însă, nevoit să ia startul cu rezervorulplin, să petreacă jumătate de cursă în condiţiide gestiune a unui lest suplimentar de 50-60kg–oopţiunestrategicădificildeadministrat,pe care în trecut ar fi refuzat-o din start - lacare se adaugă pneurile actuale, cu rată deuzură lentă, Michael are – cursă de cursă - op-ţiuni tactice limitate. La capitolul strategic, încare strălucea odinioară, Schumi bălteşte azi.Cu un monopost pe care n-a avut posibili-tatea să-l cunoască şi să-l corecteze, cu schim-bări regulamentare pe care le-a subestimat,germanul a petrecut un sezon de chin şi tru-dă. De unde şi frustrarea unui campion nevoitastăzi să bată pentru mărunţişul de puncterămase.EUROSPORT32 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 18. În 1970, la prima ediţie, au trecut linia de sosire 55 de alergători înfaţa a 150 de spectatori. Astăzi participă peste 40 000 de concurenţi,peste 2 milioane de oameni ies pe străzi pentru a-i vedea şi aclama şipeste 350 de milioane de telespectatori urmăresc evenimentul în faţamicului ecran. Omul care a influenţat decisiv toate aceste transformăria fost Fred Lebow; Fischl Lebowitz s-a născut la Arad într-o familie deevrei askenazi care a emigrat peste Ocean când el era încă un copil.Alergător de fond, Lebow a vrut să schimbe atitudinea oamenilor faţăde mişcare şi mai ales faţă de alergarea pe şosea. A iniţiat maratonulNewYork-ului, la prima ediţie doar în jurul Central Park-ului, apoi, cânda redesenat traseul (pe care se aleargă şi în prezent) a dus cursa printoate cele cinci mari zone importante ale oraşului.Practic, Fred Lebow e primul care a mutat un maraton pe străzile unuioraş gigantic şi lumea a crezut, în 1976, când s-a întâmplat asta, că enebun. Se mai spusese asta despre el în alte ocazii, când a avut ideineobişnuite, cum ar fi Mini Maratonul feminin Crazy Legs.Fred Lebow a participat la 69 de curse de maraton, inclusiv la primulde la NewYork, în 1970, când, la 38 de ani, a terminat pe locul 45, dupămai bine de patru ore de la start. Dar memorabil este ultimul, cel aler-gat în 1990, când avea 58 de ani terminat în 5 ore 32 de minute 35 desecunde. Astăzi, o statuie a legendarului Fred e mutată din Central Parkla linia de start şi de sosire a maratonului, pentru a veghea alergătoriicărora le-a oferit una dintre cele mai fascinante şi mai iubite curse dinlume. Moştenirea pe care inventatorul Maratonului de la NewYork alăsat-o lumii nu e doar cursa în sine, ci şi atitudinea celor care participăla ea, acţiunile de caritate ale acestora, precumşi ale spectatorilor.(Cosmin Stăniloiu)7 NOIEMBRIE 2010MARATONUL DE LA NEWYORK
  • 19. INTERVIUEste primul rutier din Românialegitimat la o echipă naţionalăU23 din Franţa. La nici 19 ani, estemultiplu campion naţional şi campionbalcanic şi participă la celebra cursă Paris-Tours. Este un vitezist consacrat; în ţară,nu are adversar la categoria sa de vârstă.Contratimpul este arma sa forte.Cum ai ajuns la echipa Pe HagenauRemy Meder?-Amînceputsăpracticciclismla12ani.Defapt, am început cu mountainbike, am fostşi campion naţional acum 2 ani, la juniori.Dar am renunţat la mountainbike fiindcăîmi plăcea mult mai mult ciclismul de şosea.Anul trecut, când concuram la juniori,am participat cu lotul la curse internaţi-onale foarte importante, campionateleeuropene şi mondiale, unde am obţinutrezultate suficient de bune încât să atragatenţia câtorva cluburi din străinătate.Am ales această echipă pentru că accep-tă ca, în timpul sezonului competiţional,să mă întorc acasă pentru şcoală. Ei mi-auoferit un contract pe un an cu posibilitateade prelungire.Ai reuşit să te acomodezi în Franţa?- Prima parte a sezonului a fost cu ade-varat dificilă. Fiind primul an în aceastăcategorie şi concurând la cel mai înalt ni-vel, este foarte greu. Mi-a luat mult timp sămă obişnuiesc cu mentalitatea de curse deaici. Este primul an când am un calendar decurse foarte încărcat, cu 2 - 3 competiţii pesăptămână, de la mijlocul lunii februarie şipână în octombrie.Cum reuşeşti să faci faţă şi şcolii şiciclismului?- Este cam greu să le combini pe amân-două. Anul acesta a fost foarte greu dincauză că am mers în Franţa.A trebuit să fac un efort su-plimentar şi să învăţ lecţiilefără ajutorul profesorilor,iar la două luni să mă întorcacasă pentru a da lucrări şiteze, ca să pot încheia anul.M-am descurcat destul debine având în vedere că nuam note proaste la şcoală.Mai ai timp şi pentrudistracție?- Nu am prea mult timpliber, antrenamentele măţin ocupat în cea mai mareparte a săptămânii. În timpulliber, îmi face plăcere să staucu prietenii sau cu familiaînsă acum, fiind departe decasă, ţin legătura cu ei prininternet. De asemenea, îmiplace să ascult muzică şi sămă uit la filme.Cum decurge pregătireaacolo?- Pregătirea începe înnoiembrie în sala de forţă,pentru dezvoltarea forţei şia masei musculare. Acestaeste primul pas pentru pre-gătirea sezonului compe-tiţional. În ianuarie începcantonamentele în anumite zone de vestale Europei unde este mai cald; din fe-bruarie începe sezonul competiţional.Pregătirea este planificată conform perioa-dei în care trebuie să fii în formă maximă.Antrenamentele durează între 2 şi 6 ore, 6zile pe săptămână. Între curse facem an-trenamente pentru a îmbunătăţi anumitecaracteristici de căţărător, sprinter sau decontratimp.Care sunt diferenţele faţă deRomânia?- Enorme, şi asta din cauza mentalităţiioamenilor şi a problemelor financiare cucare se confruntă majoritatea populaţieiromâne. Ciclismul în Franţa este un sportfoarte popular, cicliştii sunt recunoscuţi şirespectaţi pentru efortul depus. Îmi faceplăcere să particip la curse unde pe margi-nea şoselei se află sute de spectatori careaplaudă.Zoltan Sipos:”Vreau să fiu ciclistprofesionist!”Te-a schimbat străinătatea?- În ultimii 2 ani am călătorit foarte multprin Europa, participând la multe cursealături de echipa naţională. Întâlnind mul-te persoane de altă naţie, îţi dai seama căacei oameni sunt mai calmi, mai relaxaţişi toate astea pentru că au o mentalitatediferită. Ceea ce mi se pare cel mai im-portant este că europenii nu fac lucruri-le doar pentru că trebuie, ci de plăcere!.Se simte şi se şi vede asta! Pentru mine,oportunitatea de a activa la Pe HagenauRemy Meder reprezintă posibilitatea unuinou început în ciclism, la un nivel mult maiînalt decât înainte şi o şansă de a fi plătitfăcând ceva ce îmi place. Avem un salariu,dar se câştigă foarte mult din premiile decursă. La cursele mai mari, sunt premiaţiprimii 20. Pe lângă aceste recompense,primim bonusuri din partea echipei pentruclasările fruntaşe.Cum ai caracteriza situaţia ciclismuluiromânesc şi ce perspective mai are el?- Ciclismul românesc se află în impas deani de zile. Din cauze financiare dar şi dela unele greşeli făcute pe parcursul anilorde către conducătorii acestui sport. Suntpersoane care fac eforturi mari pentru aajuta ciclismul românesc, dar este nevoiede mai mulţi astfel de oameni. Din ferici-re, România are talente în ciclism. Cunoscmulţi ciclişti cu mare ambiţie şi potenţialcare, dacă primesc atenţia cuvenită dinpartea Federaţiei Române de Ciclism, arputea ajunge să concureze la cel mai înaltnivel.Cum a fost în Turul Romaniei, mai alescă ai fost obligat să abandonezi cânderai cel mai bine clasat ciclist român (lo-cul 9 la general, după etapa a 4-a)?- În Turul României m-am simţit foartebine, sunt mulţumit cu rezultatele obţinu-te la prima mea participare. Îmi pare foar-te rău că am fost implicat în acea căzăturăcare m-a forţat să abandonez în ultimaparte a turului. Era loc şi de mai bine. Maiam multe tururi în faţă şi sper să fie multmai bine în anii următori.Care e visul tău?- Îmi doresc să obţin rezultate cât maibune pentru a atrage atenţia echipelorprofesioniste. Ultima cursă la care voi par-ticipa în acest an este una dintre cele maiimportante din categoria U23, Paris-Tours.Sper să obţin un rezultat foarte bun acolo.Apoi, după încheierea contractului cu PeHagenau Remy Meder, îmi doresc să potavansa la o echipă profesionistă sau semi-profesionistă. Aş vrea să ajung profesionistcât mai devreme, să pot participa le celemai importante curse şi să am rezultatefoarte bune.Cum te defineşti?- În competiţii sunt agresiv. Îmi place săatac, iar în timpul curselor nu am prea mul-tă răbdare, de aceea - de multe ori - eu ini-ţiez atacurile. În timpul cursei, nu mă gân-desc la prea multe, ştiu ce am de făcut şimă concentrez asupra acelui lucru. Ca om,sunt calm. Cei care nu mă cunosc spun casunt foarte tăcut, dar nu este aşa.EUROSPORT36 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010BIOGRAFIE ZOLTAN SIPOŞS-a născut pe 15 decembrie 1991, înTârguMureş.Studii: Liceul Sportiv ,,Szasz Adalbert’’dinTârgu Mureş.Cluburi la care a activat: 2004-2007, C.S.Mureşul; 2008, C.S.Mureşul-MaziconBucureşti; 2009, Mazicon Bucureşti; 2010,Pe Hagenau Remy Meder (Franţa).PALMARES2010:- campion naţional la contratimpindividual, categoria U23- vicecampion naţional la contratimpindividual, Elite- câştigătorul probei de contratimpla cursa pe etape Circuit des 3 Cantons(Belgia)2009:- câştigătorTrofeul Ardealului- câştigător Cupa Federaţiei Române deciclism- câştigătorTurul Dobrogei- câştigător CupaTeleajan- campion naţional la contratimp,categoria U23- campion naţional de juniori mari lacontratimp- campion naţional juniori mari la probade fond- campion balcanic la contratimp (Turcia)- câștigător al Criteriului Juniorilor2008:- câştigător Cupa Federatiei Române deciclism- câştigătorTurul Dobrogei- campion naţional de juniori lacontratimp- campion naţional de juniori în proba defond- locul 2 la Naţionalele de ciclocros- locul 3 la Criteriul Juniorilor2007:- câştigător Cupa Federaţiei Române deCiclism- câştigător Cupa Sovata (mountainbike)- câştigător Cupa Ardealului(mountainbike)- campion naţional la mountainbike- locul 2 în proba de contratimp laCampionatele Naţionale de şosea- locul 3 în proba de fond la CampionateleNaţionale de şosea- locul 3 la Campionatele Naţionale deciclocros.
  • 20. Pentru gemenii americani Bobşi Mike Bryan tenisul are deja opagină specială în istoria sa. Eisunt deţinătorii recordului de victorii ladublu în circuitul ATP. Pe 1 august, la LosAngeles, cei doi, jucând finala cu numărul100 a carierei, au câştigat cel de-al 62-leatitlu, stabilind un record absolut al întrece-rilor de dublu din circuitul ATP. Precedentulrecord, 61 de victorii, aparţinea legendari-lor australieni Todd Woodbridge şi MarkWoodforde.“E un record la care nu ne-am gânditvreodată că vom ajunge. Când ne-am în-ceput carierele, acum 12 ani, acest recordera precum Muntele Everest pentru noi.” aspus Mike. Emoţiile momentului i-au făcutpe americani să piardă primul set în faţa pe-rechii Eric Butorac şi Jean-Julien Rojer. “Amfost nervoşi, îmi simţeam mâna ca de jeleu”a completat Brian.Cei doi fraţi au câştigat pentru a şaseaoară turneul de la Los Angeles, disputatîn apropierea reşedinţei lor din Camarillo.Familia, prietenii, cei mai importanţi oa-meni din viaţa lor erau acolo. Nimic să-şidorească în plus într-o astfel de zi. Recordulcelor doi a ajuns deja la 64 de victorii şi 102finale ATP şi se pare că nu se va opri aici.Chiar dacă au 32 de ani, Mike şi Brianvor să doboare şi alte recorduri. Cel maiimportant, cel al titlurilor de Grand Slam.Deocamdată au câştigat 8, jucând 16 fi-nale. Mark Woodford are, alături de ToddWoodridge, 11 victorii. Ultimul are însă 16titluri de Grand Slam în palmares, ultimele5 alături de Jonas Bjorkman. Oricum, fraţiiBrian au deja alte recorduri: singura pe-reche învingătoare în mai mult de 600 deNOU RECORDATP LA DUBLUmeciuri la profesionişti, singura cu 7 finaleconsecutive de Grand Slam, între 2005 şi2006. Niciunul dintre ei nu-şi poate imagi-na cariera fără celălalt. Când erau copii, pă-rinţii le-au interzis să joace competitiv unulîmpotriva celuilalt, iar la juniori i-au obligatsă câştige alternativ meciurile jucate oficial.Au crescut fără televizor şi jocuri video,s-au antrenat câte 4 ore zilnicsupravegheaţi de tatăl lor. Ca majoritateagemenilor, aproape totul îl fac împreună iarpe terenul de tenis e deja legendă sincroni-zarea lor şi identitatea mişcărilor. Mai mult,extrem de rar folosesc semnale ale mâinilorsau schimbă vreo vorbă pe teren. E ca şicum ar fi împreună un singur organism.Unul care tinde spre perfecţiune, cel puţinpe terenurile de tenis.
  • 21. Reprezentantele sexului frumos şi-au făcut loc cu tenacitate în discipline ce păreau destinatedoar bărbaţilor. Rând pe rând în fotbal, box, rugby sau automobilism au apărut femei care nudoar s-au adaptat rigorilor jocului dar şi-au pus amprenta în discipline unde puţini le-ar fi datşanse de reuşită. Ultimul bastion cucerit de fete îl reprezintă săriturile cu schiurile.Şi fetele pot să sarăFebruarie2009,cuunanînaintedeJocurile Olimpice de la Vancouver.În camera unui hotel din oraşul cehLiberec, unde este cazată delegaţia america-nă participantă la CM de schi nordic, LindsayVan îşi face migăloasă unghiile. Are mânaunei domnişoare care vrea să arate perfectla întâlnirea cu un tânăr chipeş. În realitateeste un exerciţiu de imagine inutil, căci la„rendez-vous” fata va purta mănuşi, aşa cănimeni nu îi va putea admira manichiura.Peste mai puţin de două ore, Lindsay va fi înaer, la propriu, plutind peste trambulina dinLiberec într-un zbor care îi va aduce medaliade aur la sărituri cu schiurile feminin.Spectatorii care au venit să vizioneze înpremieră proba feminină la un CampionatMondial au privit cu uimire cum făpturi cucentrul de greutate jos prin definiţia mameinatură au fost capabile să sară peste 93 m,pe o trambulină având punctul K la 90 demetri. Lindsay a câştigat aurul cu o săritu-ră de 97,5 m în manşa secundă, primindpentru stil note comparabile cu cele ale luiSimon Ammann sau Gregor Schlierenzauercând cele două vedete sunt într-o zi bună.Ulrike Graessler din Germania a avut douăsărituri constante în jurul a 93 m, iar nor-vegiana Anette Sagen a aterizat la 94 m înmanşa finală, completând un podium isto-ric. Competiţia a fost o adevărată lovitură deimagine, posturi din întreaga lume relatândcă şi fetele sunt capabile să sară cu schiurile.Şi încă bine!VisspulberatExperimentul numit sărituri cu schiu-rile feminin a fost demarat de FederaţiaInternaţională de specialitate (FIS) dupăanul 2000, când au început să fie organizateetape de Cupă Continentală. Ideea a prinsrepede, iar în 2006, când FIS a decis să in-cludă proba fetelor în programul CM de laLiberec, în lume erau deja sute de săritoarecare practicau acest sport în mod organi-zat. În acelaşi an, CIO a primit o solicitareoficială pentru includerea probei femininede sărituri în programul Olimpiadei de laVancouver, iar şansele de reuşită păreaufoarte bune. Numai că CIO a spus un mareNU, motivând că există prea puţine sportivecu adevărat valoroase. „Această probă nu vafigura în programul Jocurilor Olimpice, în-trucât nu dorim ca valoarea medaliilor să fiediluată”, a explicat sec Jacques Rogge.Decizia a fost unanimă, iar bătălia păreapierdută iremediabil. Numai că săritoare-le au decis să lupte pentru a avea şansa săguste din gloria olimpică. CIO a respinspropunerea cu patru ani în urmă, dar întretimp în proba feminină se cristalizase o elităcare a arătat de ce este în stare la Mondialeşi s-a considerat îndreptăţită să meargă laVancouver.Cum forul de la Lausanne nu putea fiacţionat în judecată, fetele au apelat la ogăselniţă, chemând în instanţă comitetulde organizare de la Vancouver (VANOC),pe motiv că încalcă paragraful 15 din CartaDrepturilor şi Libertăţilor cetăţenilor cana-dieni, întrucât găzduieşte probe masculinela sărituri, dar le interzice pe cele feminine.Pe lista reclamantelor s-au înscris 15 sporti-ve, în frunte cu medaliatele la CM, iar sen-tinţa s-a dat în iunie 2009 şi a fost destul deinteresantă: judecătorul a admis că fetelesunt discriminate, însă a adăugat că vinovateste doar CIO şi că acest for nu este guver-nat de respectiva Cartă. Apelul a fost pierdutîn noiembrie, anul trecut, astfel că Lindsay,Ulrike, Anette şi toate celelalte au trebuit săse împace cu ideea că vor fi doar spectatoa-re la JO.Din toată această bătălie au rămas un filmdocumentar emoţionant produs de actriţaVirgina Madsen, „Fighting Gravity”, şi pro-misiunea FIS că va face o altă încercare dea convinge CIO să includă proba femininăîn programul Olimpiadei de la Soci în 2014.Până atunci însă, unele dintre sportive s-arputea să devină mame sau să dispară dinprim-planul unei discipline care devineatractivă pentru tot mai multe puştoaice -inclusiv în România – dornice de senzaţii tari.Paradoxal, în momentul în care a începutconcursul olimpic la trambulina K-95 de laVancouver, recordul acesteia era deţinut deVan, cu o săritură de 105,5 m reuşită la CupaContinentală...Nu au fost mulţi săritori care au depăşitaceastă lungime, Simon Ammann câştigândtitlul olimpic cu o încercare de 108 m.LIBEREC, CEHIA: ULRIKE GRAESSLER (GER), LINDSEYVAN (SUA), ANETTE SAGEN (NOR)OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 41EUROSPORTEUROSPORT40 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 22. În prima duminică de octombrie premiul“Qatar Arc deTriomphe”aduce în scenă pe hipodromul Longchamp cei mai rapizi cai pursânge.“L’Arc”sealeargă pe iarbă pe o distanţă clasică de 2400 de metri. Startul se dă de lângă Moulin, apoi pista urcă uşor până la Porte de Boulogne, coboară şiporneşte spre o curbă de-abia sesizabilă, pentru a ieşi pe o linie dreaptă lungă de 533 de metri până la primul potou. Recordul probei este deţinutdin 1987 de Peintre Célèbre în 2’24”60.Naşterea Premiului“Arc deTriomphe”pe 3 octombrie 1920 a prelungit viaţa Marelui Premiu al Parisului, devenind după 89 de ani cea mai marecursă hipică de plat internaţională rezervată cailor de plus 3 ani. Un mare eveniment are şi premii totale uriaşe 4 500 000 euro, cu o repartizare abanilor în funcţie de valoare: primul 57.14%, al doilea 22.86%, al treilea 11.43%, locul patru 5.71%, locul cinci 2.86%. În plus, condiţiile de organi-zare şi amenajările tehnice sunt ultramoderne: plecarea din boxe, cronometraj electronic, fotofiniş numeric color, control televizat cu 6 camere.După cursă sunt selecționaţi caii cei mai apţi pentru ameliorarea rasei, valoarea din competiţie măsurându-se ulterior şi în amploarea succesului pecare laureatul îl transferă urmaşilor. Şase învingători ai celebrei curse şi-au văzut descendenţii imitându-i: Biribi (Le Pacha), Djebel (Coronation), Ri-bot (Molvedo şi Prince Royal II), Seabird (Allez France), Rainbow Quest (Saumarez) şi ultimul, din prezent, Montjeu (Hurricane Run). (Ivonne Ghiță)3 octombrie 2010PREMIUL ARCULUI DETRIUMF QATAR
  • 23. Toţi cei 5 copii ai familieiEhning au învăţat echitaţie laSüdlohn, un mic orăşel din lan-dul Renania de Nord–Westfalia. Marcus,cel mai mare dintre frati, a început la 7 anisă descopere ce înseamnă să faci pasiu-ne pentru cai atunci când l-a încălecat pe“Narmit”, primul său ponei.A primit o dată şi un premiu speci-al pentru realizarea unui parcurs, chiardacă a căzut de pe cal de trei ori. Cânda crescut, primul cal adevărat de care aavut grijă a fost “Metaxa”, foarte dragălui. Atunci când a aflat că va fi vândută,Marcus a aprins o lumânare în fiecareseară, rugându-se sa nu îi fie luată şi şi-apetrecut timpul stând lângă ea în grajd.Tatăl lui Marcus „a primit mesajul“ şi a re-ziliat contractul. De atunci, tânărul călăreţa învăţat ce înseamnă să preţuieşti un calşi cum poţi să te legi sentimental de el.Apoi, a venit rândul lui “Starlight”, res-ponsabil pentru primul succes interna-ţional al germanului - a câştigat primelemedalii de aur cu echipa la Europeneledin 1990/91. La vârsta de şaisprezece ani,Marcus a făcut tranziţia de la ponei la caiiadulţi. Cu „Orchidee” şi „Talan”, a obţinutmedalia de aur la Campionatul Europeande patru ori în perioada de juniorat.O mulţime de reuşite a avut şi cu„Opium”, printre care câştigarea CupeiNaţiunilor şi a Marelui Premiu de laVarşovia. Astăzi, calul în vârstă de 26 deani se bucură de o binemeritată pensio-nare pe păşunea din domeniul Ehning. Auurmat succese internaţionale cu „Costa”şi „Antares”. Odată cu sosirea în 1998, deCrăciun, a lui “For Pleasure” - un armăsarHanoverian cu un talent imens pentru să-rituri, o prezenţă şi un caracter minunat -a început şi povestea adevaratului succes.Astăzi, Marcus concurează la cel maiînalt nivel în concursurile de sărituri pes-te obstacole cu „Sandro Boy”, „Sabrina”,„Vulkano”, „Leconte” şi „Plot Blue” careîi aparţin, dar şi cu „Nolte’s Küchengirl”,antrenată pentru Grand Prix-uri deJohannes, fratele său.După victoria din finala Cupei Mondialede la Geneva de la începutul lui 2010,când a devenit primul triplu câştigă-tor din istorie cu trei cai diferiţi, MarcusEhning a participat la opt dintre celenouă etape Global Champions Tour (GCT)- competiţie considerată a fi Formula 1 asăriturilor peste obstacole - cu “Sabrina”,“Plot Blue” şi “Nolte’s Küchengirl”. DeşiEuropa a fost inima operaţională a circu-itului, ultima etapă s-a derulat în Brazilia,în urma căreia s-a stabilit Campionul GCT2010, în funcţie de punctele acumulate înetapele precedente.Aşadar, în ultima etapă de la Rio deJaneiro, care a fost divizată în douăMarcus Ehning - unuldintre cei mai buni călăreţidin lume, o personalitateapreciată în lumea ecvestră,pentru care echitaţia sebazează pe respect şiarmonie cu calul. Chiardacă nu este numărul unumondial, la cei 36 de ania scris o pagină de istoriedevenind în august 2010câştigătorul celui maimare premiu în bani oferitvreodată în competiţiile desărituri peste obstacole, laGlobal Champions Tour.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 45EUROSPORT
  • 24. EUROSPORT46 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010manşe, călăreţii au avut misiunea difici-lă de a trece fără greşeală peste obsta-colele ridicate la 1,60m. Responsabil detraseu a fost Uliano Vezanni. GermanulEhning figura printre favoriţi alături decompatriotul său Marco Kutscher şi debelgianul Jos Lansink, campion mondialen titre. Kutscher pe “Catoki” a doborâtdouă obstacole şi a părăsit concursul;şansa lui Lansink s-a spulberat când calulsău “Spender” a dat jos două bare. DoarEhning a reuşit să se califice în manşa se-cundă a finalei fără nici un punct de pe-nalizare, concurând ultimul dintre cei 18calificaţi. Trebuia doar să termine întreprimii trei pentru a-i sufla lui Kutscher ti-tlul suprem.La baraj au intrat şapte cupluri cal-că-lăreţ. Irlandezul Denis Lynch cu armăsarulsău de 11 ani “All Inclusive” a intrat al doi-lea pe parcurs stabilind cel mai rapid timp33.5s şi zero puncte penalizare. La fel decurat au terminat şi Edwina Alexander(AUS) cu “Cevo Itot de Château” şi CarlosRibas (BRA) cu “Ronaldo”, dar cu timpiinferiori. Ehning a trecut linia de sosirecu zero penalizari şi cu 22 de sutimi maipuţin decât irlandezul. Cu un cal precum“Nolte’s Küchengirl”, a avut un parcursperfect. Fâcând uz de fuleul mare al iepei,nu a părut a se grăbi aşa cum au făcut-oadversarii săi, iar galopul maiestuos spreultimul obstacol i-a adus victoria.Din cele opt etape precedente ale GCT2010 Marcus Ehning nu câştigase nici una.“Küchengirl”, protagonista episodului decare toată lumea vorbeşte, este un su-perb exemplar de 13 ani din rasa Bavaro,fiica lui “Lord Z” şi mama lui “CambridgeCole”. Ambiţioasă, “Nolte’s Küchengirl”şi Marcus Ehning au fost imperiali la Rio.Nici o greşeală!Marcus Ehning a câştigat cel mai marepremiu individual din toate timpurile,dintre toate disciplinele olimpice ecves-tre. Ca lider al clasamentului şi campional Global Champions Tour 2010 a primitun cec de 300 000 €. Şi ca şi cum nu arfi fost suficient, a câştigat şi Grand Prix-ulbrazilian, plus premiul pentru cel mai buncălăreţ.În total şi-a adjudecat 430 000€. Nimeninu a obţinut atât de mult în vreun con-curs de sărituri peste obstacole în istoriaacestui sport, Ehning declarându-se “unpic mai fericit” cu suma primită. Imediatdupă concurs Marcus şi-a găsit timp sărăspundă şi întrebărilor mele.De ce este Marcus Ehning „the bestof the best”?- Pentru că am fost norocos să intru ul-timul în baraj şi ştiam că am un cal mairapid cu care să îl depaşesc pe Denis(Lynch), dar încă nu pot crede tot ce mis-a întâmplat. TitluI show-ului (n.r.: Celmai bun călăreţ de la Athina OnassisInternational Show), victoria de la GrandPrix şi titlul de campion GCT... este fantas-tic. Mi-am asumat toate riscurile în barajşi totul a mers perfect.Pentru viitorul sportului ecves-tru, unei competitii precum GlobalChampions Tour i-a trebuit mult timpca să atragă atenţia lumii asupra fru-museţii săriturilor peste obstacole.- GCT a schimbat perceptia asupraacestui sport, iar creşterea premiilor înbani din acest an îi va face pe unii propri-etari mai interesaţi să investeascâ în cai şicălăreţi. Acest interes poate genera maimult sprijin pentru multi dintre cei caresunt impicaţi, cu siguranţă.Care este cea mai importantă calita-te pe care o apreciezi la un cal atuncicând ţi-l alegi drept partener deconcurs?- Sunt interestat de caracterul lor şidacă pot să stabilesc o relaţie, o chimie cuei. Este mult mai important decât înălţi-mea la care sar peste obstacole.În concursul de la Rio, care a fost celmai dificil sau special moment ?- Atunci când m-am uitat la ecranul dinarenă după încheierea barajului şi am vă-zut că am câştigat.Care este cel mai bun cal cu care aiconcurat vreodată?- Când am evoluat ca sportiv individual- “Sandro Boy”, dar toţi sunt diferiţi şi spe-ciali în felul lor. Relaţia pe care o dezvoltcu caii este partea mea favorită din acestîntreg.Ce program de antrenament veiavea pentru următoarele săptămânipână la Jocurile Mondiale EcvestreAlltech din Kentucky?- Voi participa cu „Plot Blue” în douămici concursuri înainte de a călători înAmerica.
  • 25. 5 - Punta del EsteCircuitele stradale sud-americane augăzduit, încă din anii ’30, curse ce reuneaupiloţi de Grand Prix la volanul modelelorde Grand Prix importate din Europa. Unulsingur avea însă să degaje savoarea şi aerulde vacanţă monegasc: cel desenat într-ostaţiune uruguayană aşezată pe o limbă depământ ce înaintează în Atlantic: Punta delEste.După ce Formula 2 argentiniană a de-barcat ani de zile la Punta del Este, a venitapoi rândul campionatului sud-americande Superturisme (1999). Astăzi FormulaRenault argentiniană şi excelentul campi-onat sud-american de turisme TC2000 îşiderulează, la finele verii australe, propriileetape pe circuitul de 3,4 kilometri ai uneistaţiuni luate cu asalt de jumătate de mili-on de turişti.4 - MacauÎn anii 80, singura cursă asiatică - în afaraJaponiei – ce şi-a asigurat o reuşită la ni-vel internaţional a fost Grand Prix-ul de laMacau. Născut ca urmare a rivalităţii întredoi oameni de afaceri locali – Teddy Yip şiBob Harper – circuitul de 6,12 km şi-a croitun solid renume. În 1954 avusese loc primacursă pe străzile din Macau, iar o dată curivalitatea Yip – Harper competiţiile au că-pătat o altă dimensiune.Harper şi Yip (ulterior, patron al echipeide F1 Ensign) aveau amândoi ambiţia şi ba-nii pentru a alinia echipe în diversele com-petiţii de monoposturi din Europa şi StateleUnite. Din 1970 au organizat pe străzile dinMacau curse din Formula Libre. Turismeleau rulat şi ele acolo din 1972 însă abia cu tre-cerea la Formula 3 Macau şi-a cucerit loculpe harta motorsportului internaţional.În 1983, primul Grand Prix de F3 a fostcâştigat de un tânăr brazilian de 23 de ani,AyrtonSenna.Apoi,de-alungulanilor,puştiprecum Michael Schumacher (1990), DavidCoulthard (1991) sau Ralf Schumacher şi-adeschis drumul spre glorie prin victorii înGrand Prix-ul de F3 de la Macau.3 - Long BeachLa jumătatea anilor ‘60, Long Beach,orăşel situat la periferia Los Angeles-ului,n-avea nimic grozav. Abia în 1974, o dată cudemararea unui program regional de câte-va miliarde de dolari, centrul Long Beach-ului avea să îşi înceapă dezvoltarea.Britanicul Chris Pook a venit cu ideea dea transforma Long Beach într-un Monaco alvestului, prin organizarea unui Grand Prixstradal. Pook a convins primăria de benefi-ciile unui asemenea iniţiative şi, în toamnalui 1975, Formula 5000 a avut un circuit di-ficil, plin de denivelări şi viraje foarte lente,care traversau zona portului până pe liniadreaptă de pe Ocean Boulevard.De anul imediat următor până în 1983Formula 1 avea să viziteze an de an circu-itul. Cu reputaţia consolidată, Long Beachşi organizatorii cursei au hotărît să nu mairăspundă pretenţiilor financiare formulatede Bernie Ecclestone. Prin urmare, la fai-ma Long Beach-ului aveau să contribuieChampCar-ul, apoi IndyCar şi American LeMans Series.Traseul stradal a atras investitori:Convention & Entertainment Center a fostinaugurat în 1982, în 1989 a fost dat în fo-losinţă Los Angeles World Trade Center iarîn 1995 avea să fie inaugurat noul Acvariuoceanic – piesa centrală a unei investiţii to-tale de 650 de milioane de dolari. În mai pu-ţin de trei decenii, Long Beach chiar fusesetransformat într-un Monaco al Vestului.2 - Surfers’ ParadiseCunoscută astăzi pentru reuşita fabulo-sului proiect al Grand Prix-ului nocturn dela Singapore, D3 Motorsport Developmentşi-a câştigat reputaţia în 1988 când a dema-rat construcţia unui circuit urban la 78 dekilometri sud de Brisbane, într-o destinaţiede vacanţă de pe malul Pacificului.Surfers Paradise avea să găzduiascăChampCar-ul şi IndyCar-ul american din1991 până în 2009 şi să se constituie într-o veritabilă referinţă în materie de circuiteurbane. Cu două luni înainte de fiecare cur-să, 2515 ziduri de beton sunt instalate de-alungul celor 4,47 kilometri cât măsoară tra-seul. Sunt instalate tribune cu o capacitatede 11 500 de locuri, 10 kilometri de gardurişi 7 pasarele suspendate plus sisteme tem-porare de energie electrică şi telecomuni-caţii. Locul se transformă într-un paradistehnologic şi într-o referinţă logistică.Ca orice traseu urban, şicanele, virajelelente şi denivelările asfaltice sunt la ordi-nea zilei, însă savoarea şampaniei la SurfersParadise rămâne inegalabilă.1 - MonacoPrincipatul Monaco îşi clădise deja ima-ginea glamour încă din 1863, o dată cuinaugurarea celui mai cunoscut cazino dinlume. Apoi, în aprilie 1929, preşedinteleAutomobil Clubului Monegasc, AnthonyNoghes, a pus în practică ideea organiză-rii unui Grand Prix pe străzile din MonteCarlo. O primă ediţie câştigată de un anu-me Williams... Modelul său, un Bugatti Type35B, era vopsit în „British Racing Green”, ce-lebrul verde britanic de competiţie.În 1950 a fost introdus în programul ediţi-ei inaugurale a Formulei 1. „Locul acesta neoferă de fiecare dată mai mult decât îi ofe-rim noi”, spunea Bernie Ecclestone despreMonaco. Pe bună dreptate!E cel mai important Grand Prix al anuluiîn F1, oferă cea mai bună vizibilitate actori-lor şi produsului de marketing pe care ban-cherul Formulei 1 îl promovează. Nu-i demirare că, până astăzi, taxa de înscriere încalendarul F1 – cifrată între 5 şi 30 de mili-oane de dolari anual – este nulă pentruMonaco.circuite urbane (II)Din numărul precedent, ne-am propus o trecere în revistă a celor mai cunoscute zece circuite citadineexistente astăzi în motorsport. Istoria, caracterul exotic, competiţiile găzduite şi – nu în ultimul rând –spectacolul oferit; toate au reprezentat criterii de selecţie aleTop 10-ului nostru.PUNTA DEL ESTEMACAULONG BEACHMONACOSURFER’S PARADISE
  • 26. Brian BattistonE e un american de 31 de ani fără ocarieră strălucitoare în tenis: locul 853 la individual şi119 la dublu fiind cele mai bune clasări ale sale. Aretotuşi toate şansele să intre în istoria acestui sport, după ce aapărut pe teren cu o rachetă cu două mânere.Prin mai, la Openul Tunisiei, Brian și fratele său Dan au ju-cat la dublu şi în sferturi au eliminat favoriţii #4 ai concursului,Carsten Ball şi Lester Cook, cu6-4, 6-3. Primul avea să declaredupă înfrângere: “E incredibil. Amcheltuit 10 000 de dolari pentru aveni aici, la acest turneu, ca să fiueliminat de doi tipi cu rachete cudouă mânere. Ce fel de circ mai eşi ăsta!?”ATP a omologat noua rachetădupă ce a solicitat diferite modi-ficări, mai ales la racordaj. Nimicde contestat în ceea ce priveştemânerele, dispuse perpendicularpe faţa rachetei, în formă de V.Spectatorii Open-ului Castilla yLeon, de la Villa de El Espinar, celmai mare turneu Challenger ATPdin lume, s-au frecat şi ei la ochi înaugust, atunci când Battistone aapărut pe teren cu o rachetă totalneobişnuită. Uimirea a continuatatunci când Brian servea: ţinearacheta în mâna stângă, el fiinddreptaci, arunca cu dreapta min-gea în sus, muta racheta în dreap-ta şi efectua o săritură cu elan, cala serviciul de volei. Serviciile saleating astfel chiar şi 220 km/h. Înplus, spune jucătorul, echilibruleste vizibil îmbunătăţit şi “potlovi corect orice minge doresc sălovesc, ceea ce nu reuşeam cu orachetă normală”Brian Battistone a călătorit între2003 şi 2005 în Brazilia într-oMisiune a Mormonilor. Acolo l-aîntâlnit pe canadianul Lionel Burt,care, în dispute amicale de tenis, aobservat cât de dificil era pentruamerican să lovească în mingilecare-i veneau pe rever. Aşa că i-apropus într-o zi să folosească invenţia sa, o rachetă cu două mâ-nere. Atât de bine s-a simţit şi de încrezător, încât, după maimulte teste, după diverse îmbunătăţiri şi acordul ATP, Brian s-adecis să revină în circuitul profesionist şi să joace cu noua sarachetă, denumită “The Natural”. Alături de fratele său Dan de-ţine jumătate dintre acţiunile companiei care produce racheta,vânzând în primele şase luni ale acestui an peste 100 de bucăţi,la preţul de 200 de dolari fiecare.Racheta cu două mânereEUROSPORT50 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 27. Schimbarea la faţă a fostbine analizată de către FederaţiaInternaţională a Automobilului(FIA), care prin această modificare de regu-lament intenţionează să-şi intensifice acţiu-nile de reducere a costurilor, dar şi de inten-sificare a competiţiei. S-a păstrat tracţiuneaintegrală, dar maşinile vor fi mai mici şi maiieftine, iar în premieră se va folosi concep-tul de motor universal. Obiectivul foruluide la Paris este unul simplu şi clar: trebuieamplificată disputa între echipe şi piloţi, iarsportul trebuie revoluţionat.Dacă este să fim obiectivi, noua genera-ţie World Rally Cars are ca punct de porni-re actualul regulament Super 2000, numaică motorul atmosferic, cu capacitatea de2000 centimetri cubi, a fost înlocuit cu unpropulsor turbo de 1,6 litri, cu injecţie di-rectă, adică acelaşi care va trebui să existeşi în echiparea noilor omologări de la clasaS2000. Este ceea ce se numeşte motoruluniversal, un concept dezvoltat de FIA şicare urmează a fi folosit într-o multitudinede competiţii, începând cu CampionatulMondial de raliuri şi World Touring CarChampionship (WTCC) din 2011.Iniţial, FIA propusese ca noua generaţiede modele WRC să fie echipate cu motoareatmosferice de doi litri, la fel precum „sura-tele” Super 2000, iar trecerea la propulsoa-rele turbo de 1,6 litri să se facă odată cu sta-giunea 2013. Schimbarea de plan a avut camotiv dorinţa de aliniere la tendinţa pieţei,acolo unde motorul universal este utilizatla scară largă.De valul modificărilor nu scapă nicişasiurile, care vor fi mult mai mici decât laactuala generaţie World Rally Cars. Astfel,constructorii sunt obligaţi să utilizeze mo-dele mici - aşa că Ford a optat pentru Fiesta- testat deja un sezon în IntercontinentalRally Challenge (IRC) - iar Citroën pentruDS3. Care a fost motivul pentru care s-a op-tat pentru maşinile mici? Sunt convenabileşi pentru FIA, şi pentru producători pentrucă sunt mai prietenoase cu mediul înconju-rător şi au mai mare priză la public.Iar când vine vorba de şasiu, FIA nu facerabat la capitolul siguranţă, mai ales că amvăzut şi în 2010 câteva accidente uluitoareîn WRC, cum a fost cel al lui Mikko Hirvonenîn Finlanda. Preşedintele Comisiei TehniceFIA, Jacques Berger, a militat chiar pen-tru păstrarea principalelor elemente desecuritate de la modelele de serie, cumar şasiul ranforsat de oţel. El a explicat cănoile automobile au un cockpit precum almaşinilor de dimensiuni mai mari şi nu sedoreşte ranforsajuli de la nivelul montan-tului B. Singura excepţie a fost scoatereabarelor din uşi, pentru a face loc spumei deabsorbire a energiei, element care fereşteechipajul de traume serioase în cazul im-pactului lateral cu, spre exemplu, un copac.Pleacă Pirelli,revine MichelinValul schimbărilor nu a evitat producă-torii de pneuri care furnizează cauciucuriîn Campionatul Mondial. După ce a fostunic furnizor în ultimii trei ani, Pirelli a luatdecizia de a se retrage din WRC, mişcarede aşteptat după ce italienii au luat loculjaponezilor de la Bridgestone în Formula 1.Aşa că Mondialul de raliuri a avut nevoie deun alt furnizor de pneuri, loc ocupat acumde Michelin, care revine în elita acestei dis-cipline. Compania din Hexagon s-a retrasîn urmă cu cinci ani, moment în care loculsău a fost luat de BF Goodrich, divizie tot amărcii franceze, după care FIA a impus ununic furnizor în WRC. Pe lângă Michelin, nueste exclus să vedem şi alţi producători im-plicaţi în Campionatul Mondial, pentru căFIA doreşte să existe o mai mare asocierecu tehnologiile relevante pentru producțiade serie, motorsportul să fie privit ca o dis-ciplină care protejează mediul, dar şi să semenţină un nivel redus al costurilor. În plus,amatorii vor avea o mai mare libertate înalegerea pneurilor.Se trece la raliuride două zile?Pe lângă dispariţia motoarelor turbode doi litri, formatul existent în prezent -de trei zile - poate fi o altă modificare pecare lumea raliurilor o va resimţi odatăcu intrarea în noua eră a CampionatuluiMondial. Astfel, organizatorii etapelor dinWRC vor avea mai multă flexibilitate dinpartea FIA pentru ca întrecerile să bene-ficieze de „un caracter unic”, aşa cum do-reşte forul mondial. Concursurile pot aveao durată de două, trei sau patru zile, darcondiţia obligatorie este ca ele să se înche-ie sâmbătă sau duminică. Iar primul pas afost făcut de Raliul Finlandei din acest an,care a durat doar două zile, iar formatul aavut un ecou pozitiv în rândul fanilor şi alsportivilor. Iar organizatorii întrecerii dinŢara celor 1.000 de lacuri au confirmat căÎn momentul în care Raliul Marii Britanii va ajunge la final, Campionatul Mondial de Raliurispune adio actualei generaţii de modele cu motoare turbo de doi litri care au făcut legea pespeciale din 1997. Noul val - tot turbo, dar cu numai 1,6 litri - este pregătit să atace elitaraliurilor şi să ofere un spectacol de înaltă clasă, chiar dacă mulţi spun că noile WRC nu suntnimic altceva decât evoluţii ale versiunilor Super 2000.WRC intrăîntr-o nouă erăEUROSPORT52 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 28. Accesează tv.eurosport.ro în perioada 1 – 17 octombrie,înscrie-te la concurs şi poţi câştiga unul din numeroasele premii!Etapa finală în Las Vegas - 16-17 octombrieNu rata ultima etapă transmisă exclusiv de Eurosport 2! DEW Tour, cel maiimportant eveniment mondial din cadrul sporturilor de acţiune, numai la Eurosport 2Sâmbătă, 16 octombrie - 4:00 - 6:00Duminică, 17 octombrie - 22:45 - 1:00şi ediţia 2011 se va derula după acelaşiprogram. Raliul Ciprului, etapa care vaîncheia Intercontinental Rally Challengeîn acest an, va avea un traseu combinat,cu asfalt şi macadam. Cum forul condusde Jean Todt s-a declarat în favoarea su-prafeţelor combinate în cadrul aceleiaşiprobe speciale sau pe parcursul unei zile,tot mai mulţi organizatori par tentaţi săadauge un plus de spectacol prin adău-garea unor tronsoane de asfalt la etapelede macadam sau invers.Patru maşini pentruFord şi CitroënFord şi Citroën au adoptat tactica uti-lizării unor echipe secunde, ai căror pi-loţi să ajute principalii favoriţi din fieca-re grupare în disputa directă. În timp ceconstructorul francez şi-a botezat echipaCitroën Junior, Ford a optat pentru de-rularea activităţii sub alte denumiri genStobart sau Munchi’s. Şi chiar dacă testelepentru noile modele WRC - Ford Fiesta şiCitroën DS3 - sunt abia la început, ambelemărci speră să realizeze suficiente maşiniastfel încât să poată înscrie o echipă ofi-cială şi una de client la startul stagiunii2011, în februarie. Singurul impedimentîn calea unei dezvoltări mai avansate anoilor versiunii WRC a fost faptul că noulregulament a fost bătut în cuie abia în pri-măvara acestui an, astfel că nimeni nu ştiacu exactitate care va fi varianta de mo-torizare adoptată pentru noua eră WRC.Malcom Wilson, omul care deruleazăproiectul Ford în Campionatul Mondial,a declarat: „Ne dorim să putem punedouă maşini la dispoziţia echipei-clientîncă de la prima etapă, Raliul Suediei, darprioritatea numărul 1 rămâne grupareaoficială”. În schimb, oponentul său de laCitroën, Olivier Quesnel, a comentat: „Nuputem face mai mult de patru maşini.Trebuie să ne grăbim şi nu este obiceiulnostru să abordăm lucrurile astfel. Dar,totuşi, vreau să cred că vom putea aducepatru maşini la startul primei etape”.Revine MININoul sezon din Campionatul Mondialva consemna mărirea la trei a număruluide constructori angrenaţi la cel mai înaltnivel. După ce ani de-a rândul a deru-lat programul Subaru în WRC, Prodrive,compania lui David Richards, a renunţatla planurile de a intra în Formula 1 şi s-aîntors acolo unde deţine cea mai mareexperienţă. Astfel, Prodrive va readucemarca MINI în Mondial, un nume de-venit legendă în anii 60, atunci când atriumfat de trei ori în Raliul Monte Carlocu modelul Cooper, în faţa unor maşinimult mai puternice precum Porsche sauSaab.Pentru noua sa aventură în raliu, MINIva utiliza modelul Countryman WRC,care va fi dezvoltat de Prodrive, în timpce motorul turbo de 1,6 litri va fi creat deBMW Motorsport. Primul test pentruMINI Countryman WRC este planificatpentru toamna anului acesta.EUROSPORT54 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 29. Actuala Comunitate deNaţiuni, compusă din foste co-lonii britanice înaintea Celui de-alDoilea Război Mondial, numără în prezent54 de ţări. Cele mai importante sunt Canada,Australia şi India. Fără a uita Marea Britanie,desigur. Şi, ca în orice organizaţie majoră,pe lângă componentele geo-politico-socio-economice, sportul joacă un rol important înpăstrarea legăturilor. Aşa au apărut JocurileComunităţii de Naţiuni.Dacă la înfiinţare, în 1930, a fost urmatmodelul amatorismului olimpic, în prezentvalorile promovării relaţiilor între ţările com-ponente ale organizaţiei şi dezvoltarea moş-tenirii sportive şi culturale au rămas piloniimportanţi ai mişcării. În programul între-cerilor figurează 14 sporturi olimpice, dar şidiscipline care caracterizează doar spaţiulfostului Imperiu Britanic, aşa cum ar fi bowlspe iarbă, rugby în şapte sau netball.Cea de-a XIX-a ediţie a JocurilorCommonwealth-ului este programată înprima jumătate a lunii octombrie, la Delhi.Este vorba de cea mai importantă compe-tiţie sportivă găzduită de India, ţară care aorganizat şi Jocurile Asiatice, în 1951 şi 1982.Totodată, bugetul anunţat de gazde, estimatla 1,6 miliarde de dolari, excluzând investiţi-ile în infrastructură, face ca această ediţie săfie cea mai scumpă din istoria competiţiei.Spre comparaţie, Jocurile organizate anteri-or de la Melbourne, în 2006, au costat în jurde 1,1 miliarde de dolari.Principala arenă care va găzdui compe-tiţiile va fi Stadionul Jawaharlal Nehru, oarenă cu capacitatea de 75000 de locuri.Alte zece baze sportive au fost puse la dis-poziţia participanţilor din cele 72 de naţiunicare şi-au anunţat prezenţa la start. Cum Fijieste suspendată din Commonwealth, sta-tul din Pacific nu va fi reprezentat în India.La polul opus se află Rwanda, ţara africa-nă primită în 2009 în organizaţie, ai căreisportivi îşi vor face debutul în competiţie.Dacă la marile întreceri Marea Britanie estereprezentantă de o delegaţie unificată (ca-zul Jocurilor Olimpice sau al principalelorCampionate Mondiale - excepţie făcândfotbalul), la Jocurile Comunităţii de Naţiunibritanicii şi-au tras partea leului şi aliniază numai puţin de şapte delegaţii: cele patru con-sacrate (Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlandade Nord), plus cele ale teritoriilor din CanalulMânecii (Guernsey, Jersey şi Insula Man).Pentru a fi şi mai convinşi de importanţape care federaţiile naţionale o acordă acesteiîntreceri este suficient să menţionăm doarcâteva din numele sportivilor care au anun-ţat că vor participa. Astfel, dintre cei 100 deJocurile Commonwealth-uluişi Jocurile Asiatice reprezintămomente importante înpregătirea pentru Olimpiadalondoneză din vara lui 2012.Lajumătateacicluluiolimpic,sportiviidinComunitateade Naţiuni şi din Asia îşi testează stadiul pregătirii.Jocurile Commonwealth-ului şi Jocurile Asiatice suntdepăşiteîncomplexitateşiimportanţădoardeJocurileOlimpice de vară. Spectacolul inedit se va îmbina cuperformanţa în două din oraşele celor mai populateţări ale lumii - India şi ChinaOCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 57EUROSPORT
  • 30. aduce de cele două părţi alefileului, pe un teren aproxima-tiv de dimensiunile unuia debadminton, echipe compusedin câte doi sau trei jucători, iarpunctele sunt marcate prin lo-virea unei mingi de dimensiunireduse. Pentru asta, competi-torilor le este permis să folo-sească oricare parte a corpului,cu excepţia mâinii. Cel mai desutilizat este piciorul, ridicatmult deasupra capului, ceeace face ca de multe ori joculsă se transforme într-un ade-vărat balet acrobatic. AsemeniKabaddi, Sepak Takraw a fostintrodusînprogramulJocurilorAsiatice la aceeaşi ediţie chine-ză a competiţiei, în 1990.La Guangzhou 2010 nu valipsi din program arta marţia-lă specifică Chinei - Wushu, şiaceasta debutantă în întrece-rea continentală la Beijing, cudouă decenii în urmă.Ceremonia de deschidere vaavea loc pe insula Haixinsha,situată în delta fluviului Pearldin Marea Chinei de Sud şi vafi regizată în mare de aceeaşiechipăcarearealizatspectaco-lul olimpic de la Beijing 2008.Alături de marea metropolăGuangzhou se află în progra-mul competiţiei şi oraşele înve-cinate Dongguan (7 milioanede locuitori, locul unde a fostconstruit cel mai mare mall dinlume), Foshan (peste 5 milioa-ne de locuitori, celebru pentruporţelanurile care se fabricăaici) şi Shanwei (2 milioane delocuitori).Exceptând insolitul unoradintre disciplinele prezente înprogram, elemente cât se poa-te de normale în astfel de între-ceri regionale, sporturile prin-cipale vor aduce la start numeimportante din loturile olimpi-ce. Tot atâtea ocazii pentru caantrenorii să efectueze ajustă-rile de rigoare, înainteaCampionatelor Mondiale pro-gramate anul viitor.componenţi ai lotului englez de atletism iesîn prim plan Mo Farah, fondistul originar dinSomalia, recent dublu medaliat cu aur con-tinental la Barcelona, sau Phillps Idowu şiChristine Ohuruogu, deţinătorii titlurilor latriplu salt şi la 400 m. Nu vor lipsi controver-sata Caster Semenya şi Mbulaeni Mulaudzi,sud-africanii campioni ai lumii la 800 m. Numai puţin de 45 de sportivi vor compunelotul englez în întrecerile de înot. Cele maicunoscute nume sunt cele ale dublei cam-pioane olimpice Rebecca Adlington sau alecampionilor mondiali Liam Tancock, GemmaSpofforth şi Keri-Anne Payne. Ceremonia dedeschidere este programată pe 3 octombrie,iar cea de închidere 11 zile mai târziu.O lună mai târziu, aceeaşi zonă a Globuluiva fi gazda unei alte competiţii polisportivemajore - Jocurile Asiatice. Întrecerea con-tinentală a debutat în 1951, la New Delhi.Ajunsă la cea de-a XVI-a ediţie, „Asiada” vafi organizată în perioada 12-27 noiembriede oraşul Guangzhou. A treia zonă metro-politană a Chinei, cu aproape 12 milioane delocuitori, fosta colonie portugheză Cantoneste unul din cele mai importante centrede producţie şi de transporturi din sudulţării, fiind situată la doar 180km de Hong Kong. AnteriorJocurilor Asiatice din acestan, Guangzhou a mai fostgazda unor meciuri de la pri-ma ediţie a Cupei Mondialede fotbal feminin, în 1991, şi aCampionatelor Mondiale detenis de masă din 2008.Guangzhou 2010 va fiultima mare competiţiecontinentală de asemeneaamploare, cu 53 de bazesportive şi 17 de antrenament. Nu mai puţinde 42 de discipline sportive sunt prezenteîn program, cu trei mai multe decât la ediţiaanterioară, desfăşurată la Doha, în Qatar, îndecembrie 2006. Costurile Jocurilor Asiaticedin 2010 sunt estimate la 420 de milioane dedolari, urmând să aducă un profit de 30 demilioane.Faţă de ediţia anterioară, în sudul Chinei îşivor face debutul în program cinci noi spor-turi: cricket-ul Twenty20 (fără una din marileputeri ale acestui joc - India), dansul sportiv,cursele de bărci dragon, weiqi (sau Go, aşacum este cunoscut în România) şi sporturilecu role.Kabaddi este unul dintre sporturile care seîntâlnesc doar la astfel de întreceri regiona-le. Foarte popular în sudul Asiei, jocul esteunul de luptă şi angrenează două echipecompuse din câte şapte combatanţi intraţiîntr-o dispută care durează 40 de minute,repartizate în două reprize cu pauză de cinciminute între ele. Scopul jocului este să mar-chezi puncte, prin pătrunderea în teritoriuladversarului şi atingerea a cât mai mulţi apă-rători cu putinţă, ţinându-ţi respiraţia. Pentrua convinge asistenţa că efortul său este unulanaerob, atacatorul trebuie să rostească în-continuu „Kabaddi! Kabaddi!” Învingătorultrebuie să fie agil, să aibă o capacitate pul-monară peste medie, să-şi coordonezemişcările şi să ia cele mai bune decizii într-ofracţiune de secundă. Kabaddi a fost inclusîn premieră în programul Jocurilor Asiaticeîn 1990, la Beijing.Un alt joc spectaculos care poate fi întâlnitdoar la Jocurile Asiatice este Sepak Takraw.Originar din sud-estul continentului galben,acesta este deosebit de popular în Malaezia,Indonezia, Thailanda, Filipine sau Laos.Sportul combină elemente din fotbalul eu-ropean, volei, baseball, badminton, gimnas-tică şi din vechiul sport Sepak Raga. Un meciOCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 59EUROSPORTEUROSPORT58 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 31. 7 - 23 mai, GermaniaEN GARDE! PRÊT? ALLEZ!Scrima a stabilit un rendez-vous mondial la Paris, înaceastă toamnă. 900 de concurenţi din 100 de ţări îşidispută titlul mondial în 32 de probe (12 probe recunos-cute de FIE şi 20 ale sportivilor cu dizabilităţi). Vedete deprimă mână vor onora un loc exceptional: Grand Palais,aproape de Champs-Elysées. Este pentru a şasea oarăcând Parisul găzduieşte evenimentul, dar locaţia esteo premieră. Totul pe 13 500 m² din superba sală BelleEpoque a palatului, restaurată în întregime. Costuriletotale pentru eveniment sunt de 4 milioane de euro.România în probele individuale de mult n-a mai avutun titlu mondial. În urmă cu 5 ani, la Leipzig, MihaiCovaliu câştiga titlul suprem. Este singurul nostrucampion mondial la sabie. Aceeaşi armă, aceeaşi po-veste : unica deţinătoare a titlului mondial este Do-rina Mihai - se întâmpla în 2003 la Havana. La floretăindividual, de-a lungul anilor am adunat ceva aur:1962OlgaSzabo-Orban,1975EcaterinaStahl,1987Elisa-betaTufan,1994RekaSzaboşi1995LauraBadea.Şiisto-ria s-a încheiat acum 15 ani. La nivelul echipelor, 1994 afost cel mai bun pentru floretiste - câştigau CampionatulMondial,iarbăieţiiluiCovaliuauluataurullumiilasabieanul trecut în Antalya.Aşteptările noastre sunt mari deşi la recentele Europenesportivii noştri nu au câştigat nici o medalie.6 noiembrie – sabie individual masculin + feminin7 noiembrie – floretă individual masculin + feminin8 noiembrie – spadă individual masculin + feminin9 noiembrie – sabie pe echipe masculin + feminin10 noiembrie – floretă pe echipe feminin11 noiembrie – floretă pe echipe masculin12 noiembrie – spadă pe echipe feminin13 noiembrie – spadă pe echipe masculin6 - 13 NOIEMBRIE 2010CAMPIONATUL MONDIAL DE SCRIMĂ
  • 32. producătorului german. Nike a semnat cu Federaţia de la Paris uncontract valabil 7 ani şi jumătate, urmând să achite anual 42,66 mili-oane de euro, plus echipament de 2.5 milioane. De 4 ori şi jumătatemai mult decât înţelegerea existentă cu Adidas. Nike a avut o lovi-tură similară, dar de magnitudine mai mică, urmând să îmbrace dela 1 ianuarie 2011 şi naţionala Africii de Sud, echipată pâna acum deAdidas.La nivel de club, războiul pe piaţa marketingului fotbalistic nu maie reprezentat de disputa producătorilor de echipamente sportive, cide cea dintre sponsorii care apar pe tricouri. Sumele pentru o astfelde expunere, în Europa, devin ameţitoare, în ciuda crizei financiaremondiale. Sau poate tocmai din cauza ei, diferite branduri caută cudisperare o expunere cât mai favorabilă.Cupa Mondială din Africa, deSud a avut în lumea marketinguluisportiv o singură luptă, cea dintreNike şi Adidas. Finala fotbalistică a fost, dinacest punct de vedere, şi finala celor doigiganţi producători de echipament sportiv.Olanda e una dintre cele 10 formaţii îmbră-cate de Nike la turneul final, Spania, unadintre cele 12 care au contract cu Adidas.La începutul competiţiei, Nike a luat unavantaj după ce a lansat un spot publici-tar de trei minute, regizat de premiatulcu Oscar, regizorul mexican AlejandroGonzalez Inarritu. S-a făcut vâlvă în jurulfilmului, dar totul s-a stins după ce vede-tele care erau protagoniste, precum starulenglez Wayne Rooney, sau portughezulRonaldo, au dezamăgit pe teren.Pe de altă parte, Adidas, care e parte-nerul oficial al FIFA pentru echipamentsportiv oficial, a dominat terenul ajutat decontroversatul balon Jabulani, despre cares-a scris şi s-a vorbit enorm. Adidas a reuşitsă vândă de la lansare până la finalul CupeiMondiale nu mai puţin de 13 milioane deJabulani în întreaga lume.Adidas şi Nike sunt precum Coca Colaşi Pepsi. Aşa cum Coca Cola a făcut totulsă elimine Pepsi de la Jocurile Olimpice,Adidas s-a asigurat că relaţia cu FIFA îi oferăexclusivitatea oficială la Cupa Mondială. ÎnAfrica de Sud a fost a 10-a ediţie consecu-tivă când firma germană a livrat balonuloficial, relaţia cu forul mondial depăşinddeja 40 de ani. Cât despre cele 32 de partici-pante la turneul final, 10 (incluzând Anglia,echipată de Umbro, marcă achiziţionată deNike în 2007) au fost îmbrăcate de producă-torul american, 12 de către Adidas.52 de goluri au înscris echipele Nike, re-uşitele pe teren fiind momentele de expu-nere maximă pentru producător, mai alesla reluări şi prim-planuri. Formaţiile Adidasau marcat de 58 de ori, Franţa fiind mareadezamăgire, înscriind un singur gol. Adidasa mai primit o lovitură de la francezi, careau decis să poarte de la 1 ianuarie 2011Nike, după 39 de ani de parteneriat cuAdidas. Practic, după Germania, Franţa afost a doua mare constantă fotbalistică aAdidas şi Nike sunt precumCoca Cola şi PepsiÎn Anglia, Liverpool şi Manchester Unitedau început sezonul cu alţi sponsori pepiept şi cu sume mai mari în conturi dinnoile înţelegeri. Clubul din Merseysidea semnat cu Standard Chartered uncontract care îi aduce anual 20 demilioane de lire sterline, cu 12,5 maimulte decât precedenta înţelegere cuCarlsberg. M.U., de asemenea, va primi20 de milioane de lire pe sezon de la AON,faţă de cele doar 14 milioane pe care leprimea de la AIG - cea mai mare sumădin istorie. Chelsea a reuşit să creascăvaloarea contractului cu Samsung, dela 9,9 milioane la 13,8 milioane anual,dar campioana e mult în urma primelordouă cluburi. În total, în Premier League,faţă de sezonul precedent, suma plătităde sponsori pentru apariţia pe tricouri emai mare cu 27,9 milioane de lire în acestan. În procente, suma venită din aceastecontracte reprezintă, de la club la club,între 2 şi 10% din totalul încasărilor.La nivel european, în sezonul 2009-2010sumele încasate de cluburile celor maiputernice cinci campionate au crescutcu 2,6 % procente faţă de precedentul,ajungându-se la 365 de milioane deeuro. Germania e campionatul cu ceamai relevantă creştere, după contractelesemnate aici de firmele de energie şiprelungirea înţelegerii dintre BayernMunchen şi Deutsche Telekom’s T-Mobile,pentru 68 de milioane de lire în patruani. În Italia, AC Milan rămâne pe primulloc, cu un contract de 60 de milioane deeuro în patru ani, cu Emirates, companiaaeriană din Dubai. În Spania, Real are ceamai profitabilă înţelegere, renegociatăîn 2009 cu Bwin, 20 de milioane de euroanual, pentru următoarele trei sezoane.Producătorii de echipament sportiv duc o luptă fără menajamente pe piaţa fotbalistică, iarsponsorii se înghesuie să plătească exorbitant pentru a apărea pe tricourile marilor cluburiOCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 63EUROSPORTEUROSPORT62 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 33. Se spune că este cel mai greu sport din lume. Înoţi 4 km, pedalezi 180 km şi alergi maratonul,totul fără pauză. Dacă faci toate astea în mai puţin de nouă ore, ai şanse mari să câştigi ceamaidurăversiuneatriatlonului,IronMan.Pentruarăzbiînaceastădisciplinăsportivănuestesuficient să te pregăteşti intens, să fii rezistent şi să ai un psihic solid. Îţi trebuie şi o genă desupraom.Totul a început de la o în-trebare lansată în anii ’70: cinesunt cei mai rezistenţi sportivi,înotătorii sau alergătorii pe distanţe lun-gi? Un posibil răspuns l-a oferit SportsIllustrated: cicliştii... În acea perioadă, ce-lebrul rutier belgian Eddy Merckx tocmaifusese declarat omul cu cea mai mare ca-pacitate de absorbţie a oxigenului din în-treaga lume. Ideea de a combina cele treicomponente – înot, ciclism şi maraton – aavut-o John Collins, un comandant dinUS Navy, care a observat că în zona SanDiego se desfăşurau întreceri de andu-ranţă la aceste discipline.În februarie 1978, câţiva temerari s-auîncumetat să înoate 3,8 km în largul pla-jei din Waikiki, au parcurs pe bicicletă 185km în jurul insulei Oahu şi au alergat ma-ratonul pe străzile din Honolulu. Înainteastartului, toţi au primit o hârtie scrisă demână cu câteva reguli succinte, iar în finalse găsea încurajarea rămasă celebră în tri-atlon: „Înoată 2,4 mile, mergi pe bicicletă112 mile, aleargă 26,2 mile şi apoi fii mân-dru pentru tot restul vieţii!”.Acelaşi Collins i-a dat numele specialită-ţii: „Indiferent cine va câştiga, îl vom numiIron Man”. Avea să fie Gordon Haller, carea încheiat epuizanta cursă în mai puţin de12 ore. Un an mai târziu, Lyn Lemaire, ociclistă profesionistă din Boston, deveneaprima „Femeie de Fier”. Julie Moss aveasă scrie o pagină importantă în populari-zarea triatlonului la ediţia din 1982 a IronMan. Concurând pentru a obţine fondurinecesare studiilor, tânăra mai avea câţivazeci de metri până la linia de sosire însă aleşinat de oboseală, pierzând locul întâiîn favoarea lui Kathleen McCartney. Mossa reuşit să încheie cursa, târându-se pânăla final, moment difuzat de televiziuniledin lumea întreagă.Miza pe HawaiiCreşterea în popularitate a acestuisport perceput din afară ca inuman i-aadus consacrarea olimpică la Sydney în2000, CIO acceptând însă doar formu-la redusă – înot 1,5 km, ciclism 40 km şialergare 10 km. Pentru un triatlonist con-cursurile Iron Man rămân cele de căpătâi,iar participarea la Campionatul Mondialdin Hawaii, organizat acolo din anii ’80,reprezintă o performanţă în sine. Listaeste restrânsă şi doar cei cu rezultate im-portante în circuitul profesionist primescdrept de start.Triatlonul din Hawaii este şi mai di-ficil din cauza locaţiei, apa din portulKailua-Kona este atât de caldă încât nuse permite folosirea costumelor spe-ciale; traseul de ciclism traversează oporţiune deşertică unde vântul şi pra-ful fac o echipă redutabilă, iar marato-nul se aleargă pe o căldură sufocantă.Belgianul Luc Van Lierde a acoperit în1996 acest parcurs de coşmar în 8 ore şi4 minute, stabilind recordul traseului.Chrissie Wellington din Marea Britaniedeţine performanţa similară feminină,8:54:02 chiar la ediţia din 2009.Durerea, un fleacEfortul pe care îl fac triatloniştii esteatât de mare, încât au nevoie de zile bunepentru a se reface după o cursă. În tim-pul competiţiei, sportivii folosesc tehniciadaptate, încercând să-şi menajeze anu-mite părţi ale corpului pentru o probă saualta. La înot, spre exemplu, se folosescmult braţele şi mai puţin membrele infe-rioare, care vor trage din greu la ciclismşi maraton.Trecerea de la o probă la alta, aşa-numita tranziţie, poate fi un momentcheie în cursă, pentru că acolo se potcâştiga sau pierde minute importante.Au fost situaţii când un sportiv nu şi-agăsit rapid bicicleta după ce a ieşit dinapă, iar asta l-a costat în final victoria.Tranziţia se exersează, inclusiv legatulşiretului la încălţările pentru ciclism.Trecerea de la mersul pe bicicletă la aler-gat poate fi foarte dureroasă, triatlonistulsimte de obicei dureri acute la coapsă şide aceea prima parte a maratonului sealeargă mai lent până când se depăşeş-te şocul. Multe categorii de muşchi suntextenuate după primele două probe şidestui concurenţi clachează la alergareade fond.Se spune că un atlet profesionist demaraton trebuie să depăşească mai mul-te momente de criză pe durata a celor42,125 km, când simte dureri acute în totcorpul. Pentru triatlonişti, care se aflăla un nivel de epuizare încă de la primiimetri ai maratonului, durerea aproape cănu se mai simte. În acel moment, nu auîn minte decât o singură ţintă: să fie maibuni decât alţi adversari care şi-au depă-şit deja condiţia umană.Se poate mai greu de atât?...EUROSPORT64 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 34. Printre vehiculele partici-pante se numără exemplarede colecție, adevărate bijuteriiproduse în anii ’50 și ’60, mașini marcaAston Martin, Ferrari, Maserati, Porsche,Mustang și Cobra, care se întrec pe une-le din cele mai spectaculoase circuite dinEuropa și Statele Unite, în curse legendarecum ar fi ‘Grand Prix O-Porto’ (Portugalia),Silverstone Classic (Marea Britanie),Oltimer Grand Prix de pe Nürburgring(Germania), sau în Cursele Clasice de laMonterey, în Festivalul Mașinilor de Epocăde la Lime Rock (Statele Unite) sau în CeleȘase Ore de la Spa (Belgia).O dată pe an, mașinile de colecție aparpe Silverstone Grand Prix, unul din cele mairapide circuite din lume. Piloții se întrec laviteze amețitoare. Camerele de filmat sur-prind acțiunea la volanul unor ChevroletCorvette Stingray 1966, a unui prototiprar și celebru - Aston Martin DP214 (model1963) și a celui mai cunoscut Austin Healey3000 - "DD300".Orice pasionat al curselor de mașinicunoaște Nordschleife, cel mai lung și maidur circuit din lume, parte component acelebrului Nurburgring, situate pe dealu-rile din Eiffel, Germania. Este locul undese desfășoară un adevărat maraton: o cur-să de aduranță de trei ore, pentru mașiniclasice GT, fabricate în perioada de sfârșita anilor ’50 și jumătatea anilor ’60. Gradulde dificultate a circuitului este mărit și decondițiile meteo înșelătoare.Fiecare episod se concentrează asupramodalităților în care echipele și piloțiiabordează cursele de la sfârșitul săptă-mânii și asupra motivației de a realiza unhobby mai degrabă ‘clasic’ decât ‘mo-dern’. Echipa de filmare a ales trei saupatru mașini și urmărește îndeaproapemunca din antrenamente și evenimenteledin cursă, prin ochii mecanilor, piloților șinavigatorilor.Cea mai mare parte a acțiunii este vă-zută din scaunul pilotului și însoțită desunetul puternic al motoarelor de 8 sau 12cilindri în V.”Cursele te fac să trăiești!Restul, ceea ce se întâmplăînainte sau după cursă, nu edecât așteptare.”Steve McQeen, în filmul“Le Mans”(1971)Nici că se putea un motto mai bun pen-tru acest serial. Este povestea unor oameniobligați să execute totul așa cum trebuie,fără compromis, călăuziți doar de pasiune,așa cum se întâmpla în acele vremuri apu-se, când mașinile sport erau modificatepentru a participa la curse de anduranță,vremuri când voința și talentul unui piloterau principalele arme aruncate în lupta cuadversarii și care-i aduceau victoria la liniade finiș.Așa cum colecționarea și restaura-rea mașinilor de epocă se bucură de oÎn octombrie, peViasat ExplorerCursele de mașini de epocă organizate pe un circuit de tip stradal sunt foarte periculoase.Fără zone de degajare, fără porțiuni de siguranță. Prin urmare, nu există loc pentru greșeli.Pestetot,doarbeton.Deceseîntrecoamenii,într-unmediuatâtdepericulos?Să-șifipierdutoare mințile? Pilot GT este un program de televiziune de tip reality show, care urmăreșteîndeaproape fenomenul curselor de mașini clasice.Cursele GTNEVOIA DE VITEZĂPremiera 4 - 18 octombrieDoar în lumea SF putem comunicasau călători cu viteze mai mari decâtcea a luminii. În lumea reală, o maşi-nă de curse are o viteză medie de 250km/h, tornadele pot atinge maxim480 km/h, iar cel mai rapid avion depasageri a ajuns să se deplaseze cu2.500 km/h. Cum s-a ajuns la aceste vi-teze ? Vor continua ele să crească? Iatătot atâtea întrebări puse oamenilor deştiinţă, mecanicilor şi temerarilor careduc și mai departe limitele posibilită-ţilor umane pentru a-şi satisface nevo-ia de viteză.ÎN LUMEA SPORTULUIPremieră europeană în exclusivitate23 - 30 octombrie, pe Viasat ExplorerÎn acest documentar, fostul rugbistaustralian Andrew Ettingshausen ex-plorează sporturi care împing maideparte limitele capacităţilor umane,în aer şi pe apă. În aer - de la plano-rism la acrobaţii aeriene. În apă - dela surfing și scufundări libere, la înotsau navigaţie-viteză. Prin ochii unorcampioni, Andrew analizează combi-naţia unică de tehnologie avansatăşi calităţi fizice necesare practicăriiacestor sporturi. Îi vom cunoaşte pesportivii detașați în învingători. Vomdezvălui tehnicile, secretele şi tehno-logiile care îi ajută să rămână în elitasportului.DIN PROGRAMUL LUNII OCTOMBRIEapreciere tot mai mare și sunt întâlnitetot mai des, în tot mai multe regiuni alelumii, tot așa și cursele acestor bijuterii pepatru roți sunt organizate mai frecvent.Deosebirea ar fi că o astfel de cursă n-opoți încheia cu bine doar cu bani. E nevo-ie de voință, de pregătire, de talent și, maipresus de orice, de o pasiune arzătoare.Jucătorii nu pot fi incluși în niciun stan-dard. Ei provin din diverse medii și singurulliant este reprezentat de pasiunea pentruîntrecerile cu astfel de mașini splendide.GT Racer este un program careurmărește piloții, echipele și mașinile lorcare-ți taie respirația. Emisiunea prezintăpe câțiva dintre competitori. Pe parcursulsău, vor fi prezentate interviuri luate lacald piloților și mecanicilor. Mini-camerede filmat HDTV sunt amplasate la bordulbolizilor, pentru a surprinde acțiunea, pedurata întregii curse.Sunt curse laintensitate maximă!Un fenomen global în plină expansiune,cu personaje pitoreşti, care-şi trăiesc celemai nebunești visuri. Un serial care te urcăliteralmente în maşină şi te aruncă pe pis-tă. Prin ochii unor componenți a trei echi-pe concurente, poți arunca o privireasupra celor mai spectaculoase curse demaşini, în care cele mai frumoase automo-bile de colecţie construite vreodată se iaula întrecere pe piste de concurs originale.Totul, în exclusivitate, pe Viasat Explorer, înluna octombrie!OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 67EUROSPORTEUROSPORT66 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 35. Sus, tot mai sus, cel mai sus! La asta visează Crina Coco Popescu care, la 15 ani, este pe cale sădoboare două mari recorduri în materie. Este la un vârf distanţă de a deveni prima femeie dinlume care realizează circuitulVolcanic Seven Summits şi la două de a fi oficial considerată ceamai tânără alpinistă din lume care încheie Seven Summits.Tânăra alpinistă română are performanţeuluitoare pentru vârsta saFenomenulCrina Coco PopescuPico de Orizaba, Mexic
  • 36. BIOGRAFIE CRINA COCO POPESCU:S-a născut pe 10 decembrie 1995, laRâşnov (Braşov)Club: Montan Altitudine din RâşnovPalmares:• 2010 – 20 iunie - încheierea cu succes aexpediţiei “America de Nord – 2010”: vf.Pico de Orizaba(5.636 m) din Mexic, celmai înalt vulcan al continentului şi al VI-lea pentru ea în Volcanic Seven Summits;Mt. McKinley (6,193.5 m) din Alaska, celmai înalt munte al Americii de Nord - celde-alV-lea pentru Coco în Seven Summits• 2010 – ianuarie – vf. Carstensz Pyramid(4.884m), cel mai înalt vârf din Oceania,cea mai tânără alpinistă care a urcat peacest munte; vf. Mt. Giluwe (4.368m) dinPapua Noua Guinee, cel mai înalt vulcandin Oceania• 2009 – 10 ianuarie – Argentina, vf.Aconcagua (6.962m), cea mai tânără persoană din lume pe ruta GhetarulPolonez• 2008 – 28 decembrie – Chile, vf. Ojos delSalado(6.893m),celmaitânăralpinistdinlume, prima femeie din România• 2008 – Iran – vf. Damavand (5.671m) –cea mai tânără din lume, vf. Alam Koohpe faţa nordică (4.850m) – cea mai tânărădin lume, premieră românească• 2008-Georgia – vf. Kazbeg(5047m) – ceamai tânără din lume• 2007-Alpi-Mont Dolent (3.800m)• 2007-Mont Blanc (4.810m)• 2007-Turcia-vf.Ararat (5.137m)• 2007-Nepal-vf.Kalapattar(5.550m)-Everest Base Camp (5.350m)• 2005-Alpi-Dente del Gigante (4.014m)Studii: Şcoala Generală Nr. 2 din Râşnov.Seven Summits reprezintă circuitulcelor mai înalte vârfuri de pe fiecarecontinent: Elbrus – Europa, Kilimanjaro– Africa, Aconcagua – America de Sud,McKinley – America de Nord, CarstenszPyramid – Oceania, Vinson   - Antarcticaşi Everest  – Asia. Singurul român carea reuşit această performaţă este TicuLăcătuşu.Volcanic Seven Summitsreprezintăcircuitul celor mai înalţi vulcani ai lumiide pe fiecare continent: Elbrus – Europa,Kilimanjaro – Africa, Damavand – Asia,Giluwe – Oceania, Ojos del Salado –AmericadeSud,PicodeOrizaba–Americade Nord, Sidley  – Antarctica.În perioada decembrie 2010 - ia-nuarie 2010, Crina Coco Popescu vapleca în Antartica, unde îşi propu-ne escaladarea a două vârfuri: Mt. Sidley,cel mai înalt vulcan al Antarcticii, şi Mt.Vinson, cel mai înalt vârf muntos din conti-nental îngheţat al Terrei.Născută la Râşnov, Crina spune că a ur-cat prima dată pe munte la 6 ani jumătate,împreună cu mama şi tatăl său, pe vârfulOmu. “Mi-a plăcut foarte mult şi, de atunci,am fost din ce în ce mai sus. Postăvarul,Bucegii şi Piatra Craiului sunt locurile peunde am mers de mică şi unde am învăţatfoarte multe lucruri despre munte – în pri-mul rând să îl respecţi”.A fost pe multe dintre “acoperişurilelumii” şi consideră că “toate expediţiileprecedente au avut un rol esenţial în re-uşita următoarei, iar efortul depus la an-trenamente nu a fost în zadar”. În privinţanoii sale provocări, expediţia în Antartica,se concentrează pe antrenamente şi peatragerea de fonduri. “Antrenamentulmeu zilnic constă, alternativ, în alergat,înot, mountain-bike şi căţărat la stâncăsau pe panou, alături de exerciţii de forţăşi mobilitate şi, bineînţeles, ture pe muntede 8-10 ore, cel puţin două zile pe săptă-mână. Toate acestea fac parte din modulmeu de viaţă şi nu le consider antrena-mente propriu-zise, ci moduri plăcute dea-mi petrece timpul”. Latura financiarăeste şi ea esenţială în reuşita acestei în-cercări, mai cu seamă că valoarea totalăa cheltuielilor pentru escaladarea articăse ridică la 65.000 de euro. “Este vorbade fapt de două expediţii: prima în masi-vul Vinson - cel mai înalt vârf muntos dinAntarctica, şi a doua pe Mount Sidley – celmai înalt vulcan al Antarcticii, situate la1.000 de mile unul de celălalt. Este primaexpediţie sportivă organizată vreodatăpe Sidley. Termenul de plată este foarteaproape şi, deocamdată, avem doar pro-misiuni de sponsorizare. Sperăm, totuşi, căse vor găsi firme care să vrea să-şi alăturenumele premierelor mondiale pe care levoi realiza”. Crina va pleca împreună cuechipa clubului său, Montan Altitudine,în Patagonia şi acolo vor desfaşura unstagiu de aclimatizare. “În Antarctica voimerge doar eu, împreună cu organizatoriiexpediţiei (7 Summits Club Rusia). Nu esteprima expediţie în care merg fără tata (ammai fost şi în Kazbeg - Georgia), aşa că nuam de ce să îmi fac griji. Totul este foartebine pus la punct”, dezvăluie ea. Deşi estefoarte aproape de a a deveni prima feme-ie din lume care încheie circuitul VolcanicSeven Summits si cea mai tânără alpinistădin lume care încheie redutabilul circuitSeven Summits.Coco nu face alpinism pentru recorduri,ci “pentru mine”, deşi “încheierea acestordouă circuite va însemna un vis împlinit”.Are în palmares performanţe uluitoa-re pentru vârsta sa, dar crede că cel maigreu de cucerit a fost Carstensz Pyramid.“Este cel mai tehnic vârf pe care am fost.Apropierea a fost de şapte zile prin junglă,iar ziua de vârf a fost de căţărat pe stâncă”.Braşoveanca apreciază că sprijinul famili-ei şi, în special, al tatălui său, care mergecu ea peste tot, au avut un rol foarte im-portant în realizările sale de până acum.În plus, pasiunea sa pentru alpinism şicalităţile fizice native care se dezvoltăprin antrenament şi perseverenţă au cre-at diferenţa în cazul său. “Din punct devedere fizic, pe lângă însuşirile pe care mile dezvolt prin antrenament, am noroculcă mă aclimatizez uşor, adică organismulmeu se obişnuieşte repede cu efortul laaltitudine”.Pe cel mai sudic şi îndepărtat continental Terrei, Crina va face echipă cu ameri-canul Jordan Romero, în vârstă de 14 ani,care în luna mai, prin ascensiunea reuşităpe Everest, a devenit cel mai tânăr alpi-nist din lume care a ajuns pe cel mai înaltvârf al planetei. ”Ne-am cunoscut mai în-tâi corespondând pe internet, apoi, dupăce am fost în Alaska şi am urcat  McKinley,ne-au invitat la ei acasă, la Big Bear Lake– L.A, unde am fost oaspeţii lor o săptă-mână. Ne-am antrenat împreună, ne-amcunoscut mai bine şi plecăm împreună înAntarctica, unde el urmează să urce pe Mt.Vinson”.După expediţia în Antarctica, Coco îşidoreşte să meargă pe Everest, “ultimul vârfdin Seven Summits pentru mine, în aprilie– mai 2011”. Spune că va pratica alpinismulcât timp îi va plăcea să meargă pe munteşi se îndoieşte că o pasiune pe care o arede mică se va stinge vreodată. Deşi în al-pinism pericolele sunt la tot pasul, pentruCrina este un sport sigur şi al cunoaşterii.“Este un sport în care tot timpul poţi săvrei mai mult, dar trebuie să îţi cunoşti şisă îţi respecţi limítele. Dar pe munte nutrăieşti niciodată la limită, eu îmi trăiescdoar viaţa. Nu e cu nimic mai periculos pemunte decât a trece strada, a zbura cu avi-onul sau a te da cu rolele în parc. Dacă ştiice faci, totul e cât se poate de sigur”.În viaţa de zi cu zi, Crina Coco Popescuare îndeletiniciri normale pentru vârsta sa.“Mă trezesc, alerg, merg la şcoală, iar dupăorele de curs mergem cu bicicleta. Dacăplouă mergem la panou la sediul clubului,apoi învăţ”. Dintre materii, îi plac matema-tica, geografía, engleza şi germana. Estelacto-vegetariană şi crede că cel mai im-portant lucru în viaţă e să ştii ce îţi doreştişi cum să obţii ceea ce vrei, iar apoi să ştiisă te bucuri de ceea ce ai obţinut.  EUROSPORTEUROSPORT70 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Mt. McKINLEY, SUAPiramida Carstensz, Indonezia
  • 37. În 2010 Melbourne Cup are locpe 2 noiembrie de la ora 15 şi seanunţă de pe acum a fi un momentde referinţă în calendarul evenimentelorsportive. Anul acesta promite să fie cu ade-vărat special pentru că marchează aniver-sarea a 150 de ediţii.De-a lungul acestor 150 de ani derby-uls-a transformat de la o simplă cursă, la celmai popular şi prestigios eveniment hipicaustralian. Peste o sută de mii de oameni îşidau întâlnire pe hipodromul Flemington.E primavară în noiembrie în emisfera su-dică şi reuniunea se deschide în fiecare ancu carnavalul costumelor. Este obligatoriuca toţi bărbaţii să se îmbrace la costum iarfemeile să poarte pălării şi rochii foarte ele-gante. Bref, este locul unde trebuie să fiivăzut!De ce se dă o asemenea importanţăunei curse de cai? Cupa Melbourne estecatalogată drept cea mai bogată şi presti-gioasă cursă de galop cu handicap rezer-vată cailor de 3 ani. Sunt 24 la start, dinAustralia şi de pe alte meleaguri. Creată în1861, Melbourne Cup e o cursă de douămile (3218 m) care îi atrage pe cei mai bunipursânge de 3 ani şi peste, de pe tot glo-bul. Hipodromul Flemington, aproape deMelbourne - capitala statului Victoria -,este leagănul curselor hipice australieneşi şi-a luat numele după un măcelar local,Bob Fleming, al cărui magazin se găsea înfaţa viitoarei construcţii. O dată pe an esteîn lumina reflectoarelor, când evenimen-tul hipic devine sărbătoare naţională. Estecursa anului. Favoriţii se întrec pentru a-şiînscrie numele pe trofeu în proba reginădin Australia. Trofeul este realizat manualdin 34 de piese de aur de 18 carate şi cântă-reşte 1,65 kg.Valoarea totală a premiilor din 2010 va fiuna record: 6 milioane dolari. Doar primiizece primesc bani. Învingătorul ia 3,3 mi-lioane dolari, iar ultimul primeşte 115 000dolari. Banii sunt împărţiţi astfel: 85% pro-prietarul, 10% antrenorul şi 5 % jocheul.S-a întâmplat în 1993 când primii caipursânge antrenaţi în Europa au făcut de-plasarea în emisfera sudică. O călătorievictorioasă pentru calul irlandez VintageCrop, care s-a impus şi a întrerupt monopo-lul australo – neo-zeelandez deţinut de maimult de 100 de ani. Vintage Crop a deschiscalea şi de atunci mulţi cai străini ţin capulde afiş. În toată istoria cursei a existat unsingur cal care a câştigat de trei ori conse-cutiv în 2003, 2004 şi 2005 - Makybe Diva –un pursânge englez antrenat în ţara cangu-rilor şi care a devenit o super vedetă. Mulţiantrenori, jochei şi cai şi-au început carierala Melbourne Cup. Nume celebre precumBart Cummings, Lee Freedman, DamienOliver, Media Puzzle, Pharlap au strălucit încursa australiană.La această cursă de galop cu handicap,cailor favoriţi li se ataşează greutăţi su-plimentare pentru echilibrarea şanselor.Greutatea handicapului minim e de 48kg. Nu există o limită maximă. Greutăţilesunt teoretic calculate pentru a da fiecă-ruia o şansă egală la victorie. La începutullui septembrie acestea trebuie declarate.Înscrierea la cursă se face în prima săptămâ-nă a lui august. Taxa iniţială este de 600 dedolari per cal. Sunt înscrişi între 300 şi 400de cai, dar în final nu intră pe pistă decât 24.După alocarea greutăţii, proprietarul fi-ecărui cal trebuie să îşi declare calul ca ac-ceptor şi să plătească de 4 ori o taxă, înaintede cursa din noiembrie. Prima admitere ede 960 de dolari, a doua de 1450 de dolari şia treia de 2420 de dolari. Acceptarea finalăse face cu două zile înainte de cursă şi ajun-ge la 45375 de dolari. Dacă nu e admis înfinală, i se returnează banii. Favoriţi pentrustartul marii curse sunt totuşi caii care auavut victorii sau locuri bune în clasamentulaltor curse. Caii de pe alte continente stauîn carantină 14 zile în ţara lor de origine,înainte de a zbura în Australia.Un eveniment sportiv ridicat la grad desărbătoare. Reuneşte tot ce poţi iubi înMelbourne – modă, mâncare, distracţie şimai ales sport. Nimic nu e mai important înAustralia în acea perioadă decât CURSAcare este şi unica temă de conversaţie şiprincipalul topic al ştirilor din ziare şi de laradio. Trei zile înainte şi trei după nu se vor-beşte decât despre cursa de cai. Toate ca-nalele naţionale de televiziune transmitevenimentul. Nimeni nu mai lucrează, şcoli-le se închid, străzile sunt goale. Pe tot teri-toriul prima zi de marţi a lunii noiembrieeste cunoscută drept ziua familiei şi a co-munităţii şi este declarată zi liberă.Ce este Cupa Melbourne? O cursă de cai. În Australia în fiecare an în prima marţi a luinoiembrie, după-amiaza. O ţară întreagă îşi ţine respiraţia pentru trei minute şi jumătate.Are loc CURSA care suspendă toate activităţile australienilor.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 73EUROSPORT
  • 38. DE URMĂRITF1: Ultima strigareParcă mai mult ca în alţi ani,Campionatul Mondial de Formula 1oferă în acest sezon o luptă forte strân-să pentru titlu, fiecare etapă contândîn această dispută. Lewis Hamilton,Mark Webber, Sebastian Vettel, JensonButton şi Fernando Alonso au şanse sădevină campioni ai lumii şi lupta se vada probabil până în ultima zi.În noiembrie vom vedea ultimeledouă etape, prima, pe 7, la Sao Paulo,apoi cea care închide sezonul, AbuDhabi, pe 14 noiembrie. Dacă Hamilton,Button şi Alonso au deja titlul mondialîn palmares, Webber sau Vettel s-ar aflaîn faţa unei premiere, dacă ar câştiga înacest an. Unul în care dezamăgirea s-anumit Michael Schumacher campionullumii fiind aproape invizibil la revenireaîn Marele Circ.TENIS: Cei maibuni, la LondraUltimul mare turneu al anului e găz-duit în premieră de Londra începând cu21 noiembrie. Cei mai bine clasaţi optjucători în ierarhia mondială vor juca încapitala Marii Britanii în Barclays ATPWorld Tour Finals. Doar doi tenismeniera siguri de prezenţa lor la Londra, în-aintea US Open, Rafael Nadal şi RogerFederer, pentru celelalte şase locuriluptându-se 11 jucători. Andy Murray,Robin Soderling, Novak Djokovic şiTomas Berdych sunt cel mai bine cla-saţi pentru a se califica, Andy Rodickşi David Ferrer fiind ultimii doi dintreprimii opt care mai au de strâns cevapuncte pentru a fi siguri de locurile lor.Asta deoarece Fernando Verdasco, JoWilfried Tsonga, Juergen Meltzer, MarinCilic şi Nicols Almagro mai au şanse teo-retice să avanseze între cei mai buni opt.La dublu, Horia Tecău alături de suede-zul Robert Lindstedt ocupau înainte deUS Open poziţia a opta şi aveau şansemari să urce până pe patru, în funcţie derezultatele la ultimele turnee din acestsezon. Ar fi oricum o premieră prezenţaunui român, chiar şi la dublu, în întrece-rea campionilor de la Londra.HANDBAL:Tot feteleNorvegia şi Danemarca găzduiesc în-cepând cu 7 decembrie CampionatulEuropean de Handbal Feminin, lacare participă 16 formaţii, împărţite în4 grupe de câte 4 formaţii. România vajuca în grupa A, la Aalborg, alături deSpania, Danemarca şi Serbia. Spania ecel mai periculos adversar al românce-lor, finalista ediţiei precedente a euro-penelor fiind principala favorită a gru-pei. Din postura de gazdă, Danemarcapoate fi periculoasă, în vreme ce Serbia,deşi nu e favorită, e capabilă de surpri-ze. Apropo de surprize, cea mai marela ediţia scandinavă e absenţa Austriei,care a ratat calificarea pentru un sin-gur gol în faţa reprezentativei Islandei.Iată şi componenţa celorlalte trei grupe:Grupa B- Muntenegru, Croaţia, Rusia,Islanda; Grupa C- Germania, Ucraina,Suedia, Olanda; Grupa D- Norvegia,Ungaria, Franţa şi Slovenia.EUROSPORT74 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  • 39. CeasadidasADH4003Informatiisuplimentarelatel.:021/210.58.51www.reaction.store.ro