Martie 2011
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Like this? Share it with your network

Share

Martie 2011

on

  • 595 views

 

Statistics

Views

Total Views
595
Views on SlideShare
595
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
1
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Martie 2011 Document Transcript

  • 1. NR. 31 • MARTIE 2011 • 11,99 LEI WWW.REVISTAEUROSPORT.ROCUMARVREAPLATINISĂREVOLUȚIONEZEFOTBALULSNOOKER, NOUA RELIGIE A CHINEI • CICLISM: INTERVIU VINOKOUROVDIN SATU MARE, DIRECT ÎN NBA • F1: SALT ÎN NECUNOSCUT • HULIGANISMRALIUL SUEDIEI • SECRETUL UFC • DEW TOUR • DUCATI PĂRĂSEȘTE SUPERBIKEMAREABĂTĂLIEPENTRU
  • 2. 20 Din Satul Mare direct în NBA44 Fachirii Scandinaviei48 Ducati părăsește Superbike60 F1: Salt în necunoscut53 Surpriză la Daytona58 Huliganism70 Secretul UFC72 ReinigEXCLUSIV ÎN VERSIUNEA DIGITALĂ:76 Oltchim, ultima pasiune a Anjiei80 Sfârșit de eră în sporturile de iarnă86 Mihail Marian despre antrenorii români92 De la patru trambuline la GT Masters94 Superbowl văzut de un yankeu105 Nu, Nadal nu se dopează108 Geniile uitate ale Formulei 142 Raliurile în noua erăMikko Hirvonen şi Ford au triumfat în Suedia,într-o competiţie care ne-a oferit un specta-col pe cinste. Nordicul a repetat izbânda dinRaliul Monte Carlo şi în Raliul Suediei deve-nind primul învingător al unui raliu din Cam-pionatul Mondial în noua eră World Rally Car.62 Snooker, noua religie în ChinaDintr-un sport privit cu curiozitate acum treidecenii, snooker-ul a devenit o atracţie şi unstil de viaţă pentru mai mult de 60 de milioanede locuitori ai ţării din Orientul Îndepărtat.36 Interviu VinoukurovÎn vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourova luat decizia să pună punct carierei la finalullui 2010. Înainte de asta, rutierul kazah mai areun singur obiectiv, la ediţia din vară a TuruluiFranţei.16 Revoluția lui PlatiniCluburile europene de fotbal nu se sfiesc săcheltuiască mai mult decât încasează, uneleraportând datorii de zeci de milioane de euro.Președintele UEFA, Michel Platini, a avertizatcă le va exclude din cupele europene pe celecu balanță financiară negativă.24Redactori:EmanuelTerzian,VladBucurescu,IoanViorel,AlexHovco,AlexandruCocu,CosminStăniloiu,MaximilianHartung,CristiPetre,AlexandruGanci,IvonneGhiţă,AlexandruGheorghiaş,BogdanNevel,LaurențiuMandu,ValentinProtopopescu,MihaiDumitruDirector:AdrianIlie Layout:CodruţBendovski,SorinVasile Foto:GettyImages/GuliverDifuzare:FlorentinaBălan,tel:0213163380,fax:0213163383,email:office@sportline.roFoto copertă: Heikki Kovalainen (Team Lotus) pe 12 februarie în teste la JerezEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926Prepress şi tipar: Art DesignReproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cuacordul scris editorului. © 2011 Sport TV ManagementPublicaţie auditată pe perioadaiulie 2009 - martie 2010DETALIICap de afiş al ultimelor şase luni în Formula 1, cazulLotus contra Lotus se anunţă deja drept una dintre celemai încurcate şi încărcate de consecinţe speţe din istoriamodernă a Marelui Circ. Cum s-a ajuns aici?BătăliapentruLotus
  • 3. BUNDESLIGAFotbal german în exclusivitateAccesează www.eurosport.roîn perioada 1 - 21 martie,participă la concurs și poți câștigaun iPad Wi-Fi 3GLIVEOMUL MOMENTULUILANCE ARMSTRONG și-a anunțat retragerea definitivă
  • 4. După ce şi-au disputat un loc necalificant pentru EURO 2004, România şi Bosnia îşi joacă pe stadionul BilinoPolje din Zenica şansa unui loc 3 - 4 în grupa D a calificărilor pentru EURO 2012. Singurele două partide jucateîntre aceste ţări au fost câştigate acum 8 ani de români cu 2-0 (acasă) respectiv 3-0 (deplasare), dar pe atuncijucau şi marcau Chivu, Mutu, Dorinel Munteanu şi Ionel Ganea (de doua ori) iar bosniacii nu aveau echipa de azicu Ibisevici, Misimovici, Spahici, Pjanici şi Dzeko.Lipsa unei victorii pentru România ar încheia socotelile noastre cu aceste calificări. Un egal ar prelungisperanţele şi agonia echipei române, în vreme ce o victorie a Bosniei le-ar consolida acestora locul 3, iarRomânia ar avea deschis drumul chiar şi către ultimul loc al grupei. În schimb, o victorie a României ar plasa-o– poate chiar decisiv - înaintea Bosniei în clasament şi i-ar reda şansele teoretice de a vizita Polonia şi Ucrainadin postura de participanţi la EURO 2012.CALIFICĂRI EURO 2012: BOSNIA-HERȚEGOVINA - ROMÂNIA (26 martie)
  • 5. ȘTIRIMeciuri aranjate în sportul sacruJaponia traversează actualmente cel mai mare scandal din istoria sportului său naţio-nal, după ce poliţia niponă a lansat luna trecută o amplă investigaţie asupra unor meciuriaranjate de sumo. 13 luptători şi un antrenor fac deja obiectul anchetei ce a zguduit o dis-ciplină considerată sacră în Ţara Soarelui Răsare. Asociaţia Niponă de Sumo a confirmat, laînceput de februarie, că luptătorul Chiyohakuho şi antrenorul Takenawa au recunoscut căau aranjat meciuri de sumo, după ce poliţia a găsit mesaje suspecte pe telefoanele mobileale celor doi. De asemenea, Enatsukasa, luptător de categorie inferioară, a recunoscut larândul său că a participat la aranjamente. “Dacă e adevărat, e o trădare foarte serioasă apoporului”, a estimat primul ministru nipon, Naoto Kan, în faţa parlamentului de la Tokyo.Sumo este considerat în Japonia mai mult decât un sport. Luptătorii sunt văzuţidrept purtători ai unei tradiţii sacre şi trebuie să urmeze o etică şi un regim de viaţăcorespunzătoare.Scandalul a dus deja la anularea turneului de primăvară de la Osaka (prevăzut iniţial între13 şi 27 martie), fapt fără precedent din 1946 încoace. “Până când nu vom elimina completcorupţia din sport, nu putem avea din nou sumo în ring”, a declarat recent Hanaregoma,preşedintele Asociaţiei Nipone de Sumo, citat de Wall Street Journal. “Vom face tot ce nestă în putinţă şi vom acţiona rapid, pentru a descoperi cât mai repede cu putinţă fapteledin jurul acestui scandal”.Pe urmele lui NapsterDeţinătorii circuitului Ultimate FightingChampionship (UFC) au acţionat recent înjudecată site-ul internet de streaming livejustin.tv pentru difuzare repetată şi ilegalăa unor gale UFC pay-per-view.Companie americană deţinătoare a UFC,controlată de promotorul Dana White şi defraţii Frank şi Lorenzo Fertita, asociaţi în in-dustria jocurilor de noroc, Zuffa susţine căpeste 50.000 de utilizatori au urmărit onli-ne, pe site-ul justin.tv, gala pay-per-viewUFC 121 din 23 octombrie. Şi asta cu toatecă Zuffa a făcut apel la companii specializa-te în a împiedica streaming-ul live, pe dura-ta evenimentului.Tricouri, baschetşi benzi desenateStarurile benzilor desenate şi echipeledin NBA şi-au reunit de curând ideile pen-tru a lansa o colecţie de produse derivatespecifice. Şepci, tricouri şi alte accesorii ves-timentare vor arbora personaje de benzidesenate în culorile celor mai cunoscuteechipe din liga nord-americană de baschetprofesionist. Colecţia s-a născut ca urma-re a unui contract semnat între companiade animaţie Marvel Entertainment LLC şiNational Basketball Association. Articolelevor fi comercializate în oraşele nord-ame-ricane care deţin licenţe NBA, dar şi online,pentru amatorii din lumea întreagă.Între dopingşi ideal olimpicFostul dublu câştigător al competiţi-ei internaţionale de bodybuilding TeamUniverse, americanul Kai Greene s-a de-clarat recent un partizan necondiţionat alincluderii culturismului printre sporturileolimpice! “Sunt un avocat puternic al re-cunoaşterii bodybuilding-ului ca disciplinăolimpică, pentru că e un sport excepţional.Ajungem doar să remarcăm numărul uriaşde campioni cu o popularitate uriaşă careau făcut o bună propagandă sportului nos-tru”, a declarat Greene, în cadrul ForumuluiArab pentru Sănătate desfăşurat luna tre-cută la Dubai. Încă de la începutul dece-niului trecut, Federaţia Internaţională deBody Building (IFBB) face lobby pe lângăComitetul Internaţional Olimpic (CIO) pen-tru includerea disciplinei – una dintre celemai acuzate în ceea ce priveşte practicile dedopaj - pe lista sporturilor olimpice. Până înprezent, lobby-ul s-a tradus prin accepta-rea IFBB, în anul 2000, în rândul membrilorCIO cu drepturi depline.Nemţii renunţă la Turul FranţeiPosturile germane de televiziune ARD şi ZDF au anunţat la începutul lunii trecute cărenunţă să mai transmită Turul ciclist al Franţei din 2012, din cauza problemelor legate dedopajul în această disciplină. Ambele canale cu capital de stat au anunţat că nu vor sem-na noul contract al European Broadcasting Union (EBU) cu organizatorul turului, AmaurySport Organisation (ASO). Responsabilii celor două posturi de televiziune ARD şi ZDF şi-aumotivat decizia prin faptul că statutul competiţiei a avut de suferit la nivelul “acceptării”publice, din cauza scandalurilor de dopaj ce au izbucnit în ultimii ani. În 2007, ambele ca-nale au renunţat să mai difuzeze Turul Franţei, după o serie de scandaluri de dopaj, însăşi-au reluat acoperirea TV în anul imediat următor.Canal TV al Ligii PolonezeLiga Poloneză de Fotbal intenţionează să-şi lanseze propriul canal de televiziune, pen-tru a transmite partidele din următoarele sezoane de Ekstraklasa, prima divizie. Deciziaintervine ca urmare a ofertelor considerate insuficiente, formulate de actualul deţinător dedrepturi, Canal Plus, şi de rivala TVN. Amândouă au oferit aproximativ 92 de milioane deeuro pentru următoarele trei sezoane; o ofertă similară celei actuale. Liga Poloneză sperasă obţină echivalentul a 115 milioane de euro pentru aceeaşi perioadă. Aşa încât, în pre-zent, prin intermediul agenţiei de consultanţă Ufa Sports, Ekstraklasa caută un partenerfinanciar dispus să investească peste 100 de milioane de euro într-un canal TV specializat.O manieră de a pune presiune şi a de ridica miza pentru cei doi postulanţi sus-menţionaţi.NASCAR-ul subpresiunea televiziunilorDirectorul general Fox Sports, DavidHill, a declarat recent că doreşte scurtareacurselor NASCAR pentru a se înscrie într-un slot de televizare de trei ore. “Cred căaceste curse sunt mult prea lungi”, a spusresponsabilul trustului ce difuzează primatreime a fiecărui sezon de NASCAR, pe în-treg teritoriul nord-american, până la fine-le lui 2014. “Oficialii NASCAR nu negociazăînsă aşa ceva”, a adăugat Hill, care crede călungimea curselor (multe dintre ele întinsepe aproape patru ore) reprezintă una din-tre cauzele scăderii NASCAR-ului în audi-enţele TV.Circuitul Dewtrece noi frontierePe lângă acoperirea pan-europeană fur-nizată de Eurosport, circuitul Dew şi-a găsitdouă noi pieţe de desfacere, în Israel şi înNorvegia. Canalul israelian Sport5 va asigu-ra în acest an peste 30 de ore de transmi-siuni, incluzând aici şi circutul de iarnă, întimp ce TVNorge a semnat şi ea un con-tract cu organizatorii competiţiei, pentru adifuza rezumate şi magazine construite înjurul circuitului Dew. “Cele două noi acor-duri demonstrează că Dew Tour este unprodus atractiv atât pentru canalele spor-tive dedicate, cât şi pentru cele de lifestyle,ce ţintesc publicul tânăr, masculin”, a decla-rat George Krieger, preşedintele ApparentGravity Media, promotorul circuitului. DewTour este difuzat actualmente în peste 60de ţări şi în 20 de limbi naţionale, pe întregmapamondul.
  • 6. Francezii pornesc – nu-i o surpriză – mari favoriţi în weekendul ce va reuni, la Paris - Bercy, cremaatletismului de pe bătrânul continent. Cu triplul campion european 2010 Christophe Lemaitre înprobele de sprint, cu Mehdi Baala în cele de semifond şiTeddyTamgho la salt în lungime, Franţavizează plinul de medalii. Rusia, Marea Britanie şi Germania sunt însă contracandidate în luptapentru supremaţie, în timp ce obiectivul delegaţiei României este fixat la două medalii.CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM ÎN SALĂ (4-6 martie)
  • 7. ȘTIRIPneuri criticate DUPĂ TESTELE DE IARNĂ ÎN FORMULA 1Înaintea revenirii în Formula 1, programată la jumătatea acestei luni, după două deceniide absenţă la acest nivel, Pirelli s-a confruntat cu un val de critici mascate, venite din partearesponsabililor echipelor. Pentru primele patru etape extraeuropene ale sezonului, Pirellia selectat două tipuri de pneuri, de compoziţie hard, respectiv soft. O alegere curioasă - deobicei sunt selectate pneuri de compoziţii apropiate -, care vine să alimenteze însă acuza-ţiile referitoare la pneurile de compoziţie medium şi supersoft. În timpul testelor efectuateluna trecută, la Valencia, cele două tipuri de anvelope s-ar fi degradat sever, iar pneurilesupersoft s-au uzat aproape complet după numai un singur tur de circuit! “Ar fi cel maiuşor lucru din lumea pentru noi să producem un pneu care să reziste pe toată durata we-ekendului”, a replicat Paul Hembery, directorul de motorsport al celor de la Pirelli. “Toatălumea şi-a dorit asemenea pneuri (n.r. - cu rată de uzură avansată), pentru că erau plictisiţide curse cu o singură oprire la boxe. Echipele şi Bernie Ecclestone voiau din nou câte douăpitstop-uri pe cursă, iar noi producem acum pneuri cu acest obiectiv. Acum echipele tre-buie să le exploateze cum ştiu ele mai bine, mai ales în materie de strategie”.Nadal şi Vonn, premiaţi la gala LaureusSpaniolul Rafael Nadal (foto stânga) şi americanca Lindsey Vonn au fost marii laureaţi aipremiilor Laureus, decernate la începutul lunii trecute, în luxosul Emirates Palace Hotel dinAbu Dhabi. Numărul 1 mondial în clasamentul ATP, Nadal a câştigat premiul acordat celuimai bun sportiv Laureus, în faţa argentinianului Lionel Messi, a coechipierului acestuia dela FC Barcelona, Andres Iniesta, a starului NBA Kobe Bryant, a pugilistului filipinez MannyPacquiao şi a celui mai tânăr campion din istoria Formulei 1, Sebastian Vettel.Câştigătoare anul trecut a Cupei Mondiale feminine la schi alpin şi medaliată cu aurolimpic în proba de coborâre la Vancouver, Vonn s-a impus în faţa unei companii la felde selecte, în competiţa celei mai bune sportive Laureus. Starurile tenisului mondial KimClijsters, Serena Williams şi Caroline Wozniacki, dar şi atletele Blanka Vlasic (Croaţia) şiJessica Ennis (SUA) s-au aflat printre învinsele schioarei americane.Wireless pe două roţiPrima bicicletă electrică wireless a intrat în producţie la începutul lunii trecute. BotezatShadow Ebike, modelul este produs de compania canadiană Daymak Inc., care a dezvoltatde altfel şi patentul de propulsare. “Suntem gata de afaceri şi de a semna primele comenzi.Primul Shadow Ebike va fi gata de livrare până pe 30 aprilie”, a anunţat recent Yeg Baiocchi,directoarea generală a companiei canadiene. Modelul - a cărui dezvoltare s-a întins pepatru ani – dispune de un motor de 350 W, cu o baterie din litiu polimer de 36 de volţi şi ointensitate de 10 amperi/oră. Bicicleta face apel la soluţii wireless pentru transmisie, peda-le şi senzori de mişcare, iar preţul de pornire se situează, pentru început, la 1.999 de dolari.Tiger Woods, partener privatUn ofiţer al armatei americane, care a luptat în Afghanistan, a câştigat prin tragere lasorţi şansa de a-l înfrunta pe Tiger Woods într-o partidă demonstrativă, programată lunatrecută înaintea turneului Dubai Desert Classic. Locotenent-colonelul Michael Rowells arehandicap 9 şi a fost tras la sorţi din 16.000 de postulanţi. Tatăl lui Tiger, Earl Woods, esteun veteran al războiului din Vietnam, de unde şi ataşamentul golferului pentru asemeneapartide demonstrative.Ploaie de premii pentrujucătorii lui InterAtacantul lui Inter Milano, Diego Milito(fotostânga),afostdesemnatrecentcelmaibun jucător al sezonului trecut în Italia, iarfostul antrenor al campioanei Europei, JoseMourinho, cel mai bun tehnician din penin-sulă în stagiunea precedentă. Premiile auvenit ca urmare a votului acordat de asocia-ţia jucătorilor italieni de fotbal.Pe lângă cei doi, gala desfăşurată la sfârşitde ianuarie a mai răsplătit alţi doi compo-nenţi ai campioanei Europei: pe Julio Cesar,numit cel mai bun portar al sezonului, şi peMaicon, pentru cel mai frumos gol al anului.De asemenea, Walter Samuel – accidentatpână la finalul sezonului – a primit, la ega-litate cu Giorgio Chiellini (Juventus) titlulcelui mai bun fundaş din Serie A, în timp cegolgeterul stagiunii precedente, AntonioDi Natale (Udinese), a primit titlul celui maibun jucător italian.Maze scrie istoriepentru SloveniaSchioarea Tina Maze a devenit primacampioană mondială pe care Slovenia odă lumii schiului alpin. Maze s-a impus, lajumătatea lunii trecute, în proba de slalomuriaş din cadrul Campionatelor Mondialede schi alpin de la Garmisch Partenkirchen.În 20 de ediţii ale Mondialelor de cândSlovenia participă cu sportivi proprii, fostarepublică iugoslavă n-a avut nici un campi-on titrat. La masculin, Jure Kosir rămâne celmai galonat schior sloven, cu o medalie deaur obţinută în 1994, la Jocurile Olimpicede la Lillehammer, şi alte trei victorii în eta-pe de Cupă Mondială.Cod flexibilpentru accidentăriForul conducător al rugby-ului mondial,International Rugby Board (IRB), va fina-liza, în următoarele săptămâni, un set demăsuri flexibile, vizând a reglementa îngir-jirile acordate pe terenul de joc sportivilorce au suferit accidentări. Iniţiativa vizeazăevitarea unor situaţii dramatice, precumcea ivită în noiembrie, în timpul meciuluitest dintre Anglia şi Africa de Sud. Aripaengleză Chris Ashton a suferit o comoţie,însă a fost autorizat să continue partida,după o serie de teste efectuate ad-hoc deechipa medicală. Ashton a recunoscut că “amimat foarte bine” în fața medicilor de peteren, pentru că nu voia să-şi piardă loculîn echipă. Despre meci însă, britanicul nu-şimai aduce aminte mare lucru. Setul de mă-suri va fi prezentat consiliului InternationalRugby Board în cursul acestei luni.Contaminatca lacrimaAlberto Contador a scăpat desuspendarea de un an propusă deFederaţia Spaniolă de Ciclism, dupăce forul iberic a decis – la jumătatealunii trecute – că dublul câştigătoral Turului Franţei nu are nici o vinăpentru testul doping pozitiv efec-tuat în iulie anul trecut. Contadora fost depistat pozitiv la clenbute-rol, la o analiză efectuată în timpulTurului Franţei. Spaniolul a explicatrezultatul testului prin consumul decarne contaminată accidental. “Sunt uşurat şi evident foarte fericit de acest verdict. Atâtechipei, cât şi autorităţilor, le-am explicat că niciodată n-am trişat sau n-am luat deliberatvreo substanţă interzisă”, a declarat Contador. Verdictul vine după o primă înjumătăţire re-comandată a pedepsei, la sugestia Federaţiei Spaniole. Sancţiunea standard pentru dopajconstă într-o suspendare de doi ani. Uniunea Ciclistă Internaţională şi Agenţia MondialăAntidoping pot intenta recurs la decizia instanţei spaniole, până la finele lui martie, re-spectiv până la jumătatea lui aprilie.Din nou lideră,după cinci ani!Caroline Woznacki şi-a văzut încheiată, lajumătatea lunii trecute, o serie de 18 săp-tămâni în fotoliul de lideră a clasamentuluiWTA, după ce a fost detronată de belgiancaKim Clijsters. În vârstă de 27 de ani, Clijstersa revenit pe prima poziţie în clasamentulmondial feminin după o pauză de cinci ani!Belgianca s-a întors în tenisul profesionistîn urmă cu doi ani, după ce şi-a întemeiato familie. De atunci încoace, a câştigat treiturnee de Mare Şlem (contra unuia singurînainte de retragere), ultimul dintre ele fi-ind Australian Open, ediţie 2011. 256 desăptămâni s-au scurs între martie 2006,data precedentei sale clasări pe prima pozi-ţie în ierarhia WTA, şi prezent. Doar SerenaWilliams se poate lăuda cu un interval deabsenţă mai spectaculos: 265 de săptămânide pauză.EUROSPORT12 MARTIE 2011
  • 8. În ultimii 4 ani, la proba feminină, 9 dintre cele 12 medalii au revenit patinatoarelor dinJaponia (Miki Ando, Mao Asada – în fotografie) sau Coreea de Sud (KinYu Na). La perechi,în ultimii 10 ani, 21 dintre cele 30 de medalii au fost cucerite fie de ruşi fie de chinezi. Din2004, de cînd Evgheni Plushenko“s-a plictisit”să ia an de an titlul mondial la masculin, s-acreat loc pe podium doar pentru francezul Joubert, elveţianul Lambiel, americanul Lysacekşi canadianul Buttle, singura“ingerinţă”în acest careu de aşi fiind a japonezului DaisukeTakahashi (aur în 2010, argint în 2007).O zonă“mai dinamică“ ar fi, prin urmare, proba de dans, acolo unde în ultimii 10 ani arareoriau fost doi ani consecutivi în care acelaşi cuplu să prindă o medalie şi unde au putut urca pepodium şi sportivi din ţări mai putin abonate la medalii, cum ar fi Bulgaria şi Italia. Cei maibuni patinatori ai lumii se adună pe pamânt japonez pentru a şasea oară, de data asta laNational Gymnasium din cadrul complexuluiYoyogi dinTokyo. Gazdele sunt mai motivate caniciodată să-şi adjudece cele mai multe medalii - dacă se poate, măcar două de aur - pentrucă o medalie ciştigată aici e întrecută în prestigiu doar de un titlu olimpic.MONDIALELE DE PATINAJ ARTISTIC (Tokyo, 21 – 27 martie)
  • 9. Michel Platini nu s-a sfiit săamenințe cu excluderea dinLiga Campionilor sau LigaEuropa cluburile care nu își echilibreazăbalanța contabilă, conform noilor reguli alefair play-ului financiar. Discuția a reapărut laînceputul lunii februarie, când perioada detransferuri a evidențiat pierderi importantela multe cluburi, generate de cheltuielilepentru aducerea unor noi jucători, cheltu-ieli neacoperite de încasări pe măsură.Președintele UEFA a făcut o serie dedeclarații care trebuie să dea de gândit maiales marilor cluburi, ele fiind acelea care ra-portează aproape an de an deficite de ordi-nul zecilor de milioane de euro. Francezulîncearcă astfel să avertizeze că deciziileluate acum doi ani, când au fost adoptatecriteriile financiare de licențiere, într-un pa-chet denumit “fair play financiar”, nu suntvorbe în vânt și că termenul la care vor intracu adevărat în vigoare se apropie.Iar pericolul va fi atunci maxim: “Va venivremea ca acestea să se conformeze, dacăe vreun club care încă nu s-a aliniat. Nu eceva ce eu îmi doresc, dar astfel de situațiivor fi analizate de Comitetul Disciplinar. Vafi ultima fază, fotbalul va continua fără ei!”a declarat Platini.Anarhia financiarăAvertismentul e clar, iar Platini l-a întărit:“Am ales acest drum și nu vom da înapoi.Este un efort deliberat de a nu mai continuafăcându-ne că nu vedem și nu înțelegem.Îmi doresc să nu vedem cluburi care suntparte a moștenirii europene dispărând dincauza managementului prost”.Ce vrea, de fapt, Platini? La propunereasa, Comitetul Executiv al UEFA a decis, înseptembrie 2009, să adopte un set de re-guli, după consultări cu cluburile de pecontinent, reguli care să oprească anarhiafinanciară fără precedent în Europa fotba-listică. Astfel a apărut un dosar cu peste 90de pagini, care arată clar și în detaliu ce grijitrebuie să aibă echipele înainte de a se în-scrie în competițiile europene. Conceptulde „fair play financiar” a fost unul dintrecele unsprezece valori promovate în 2009de președintele Platini.Tot mai multe cluburi cheltuiesc maimult decât încasează, plătind salarii enor-me sau sume uriașe pentru transferuri. Celemai îndatorate cluburi reușesc să aibă banide cheltuieli fie din împrumuturi, fie dininjecții financiare venite de la magnați dinlumea arabă sau din Rusia.O analiză efectuată de firma deconsultanță Deloitte arată că, în ciuda pro-blemelor economice globale, cluburile dinPremier League au cheltuit în perioada detransferuri din ianuarie 2011 aproximativ225 de milioane de lire sterline (un nou re-cord, precedentul fiind 175 de milioanedelire sterline, în 2008).Comparația cu ianuarie 2010 e șocantă:acum un an suma cheltuită era de doar30 de milioane de lire sterline! Cam 80%din suma acestui an e concentrată în jurula doar patru cluburi (Chelsea, Liverpool,Manchester City și Aston Villa) și a doarșase jucători. O altă statistică privind clu-burile engleze a evidențiat că doar patrudintre cele 20 din Premier League din se-zonul 2009-2010 ar putea să satisfacă noileprincipii financiare ale UEFA. Cea mai mareprovocare pentru a îndeplini aceste crite-rii o are Manchester City, cu o pierdere înaceastă perioadă de 121,3 milioane de liresterline. Și Chelsea a raportat 71 de milioa-ne de lire sterline pierderi în iunie 2010, dara estimat că le poate acoperi în parte dinsumele încasate ca urmare a participării înlucrativa Champions League.Per ansamblu, îngrijorarea UEFA vine șidupă ce un raport intern a arătat că 56%dintre cluburile de primă ligă de pe conti-nent au avut pierderi în 2009, față de 47%în anul precedent. A fost semnul clar alimpactului imediat al recesiunii economi-ce globale, mai ales că multe echipe și-aupierdut sponsorii, au avut întârzieri de pla-tă, sau s-au micșorat încasările din dreptu-rile de televizare. Auditul efectuat de forulcontinental la 733 de cluburi din cele 53de asociații naționale a arătat că pierderiletotale, în 2009, au fost de 1,2 miliarde deeuro, sumele cele mai mari fiind înregistra-te la cluburile din campionatele puternice:Anglia, Spania sau Italia. Acest scenariuduce la insolvență, faliment sau trecere înadministrare, așa cum s-a întâmplat deja cuPortsmouth, în Anglia.Practic, încercând să controleze anar-hia financiară, UEFA vrea să stabilizeze petermen lung situația cluburilor de pe con-tinent, totodată asigurându-se că șanselesunt egale pentru toate echipele.Care e planul?Cheia deciziilor UEFA este faptul că regu-lile vor proteja longevitatea la vârf a clubu-rilor de fotbal. Ideea e de a stabiliza balanțafinanciară a cluburilor, începând cu sezonul2011-2012: nici un club nu poate cheltuimai mult decât încasează în timpul unui ancompetițional.Situația financiară a fiecărui club va fi mo-nitorizată de Comisia de Control Financiar aCluburilor din cadrul UEFA, care e condusăde fostul prim-ministru belgian Jean-LucDehaene. Practic, cluburile vor fi monito-rizate, auditate și apoi vor primi licență înfuncție de rezultatele auditului. Regulilespun că, în primele trei sezoane, adică pânăîn 2014, pierderile admise sunt de 45 de mi-lioane de euro, câte 15 în medie pe sezon.În următorii trei ani, pierderile acceptatescad la 30 de milioane, apoi vor fi doar 15milioane în următorul interval de trei ani,pentru ca din 2021 pierderile, cel puțin caproiecție a UEFA, să fie zero.Efectul acestui adevărat „socialism spor-tiv” poate fi ușor de bănuit: nivelarea valo-rilor se va produce, ușor-ușor, în jos. Apoi,15 sau 10 milioane deficit anual pentru unclub mic, cu buget de 10, 20 sau 50 milioa-ne de euro este încă destul de mare, darpentru un club mare, cu buget de sute demilioane, poate fi un deficit foarte redus și,prin urmare, exagerat de restrictiv. Iar din2021 practic cluburilor (care sunt societățicomerciale, unele listate la bursă) li s-ar in-terzice creditarea!De ce s-ar preocupa atât de mult UEFAdacă un club dă faliment sau nu? În prin-cipiu, să admitem ipoteza fantezistă cădispariția cvasi-simultană a unor branduriuriașe ca Manchester, Barcelona, Real sauInter ar scădea interesul pentru fotbal, pen-tru competiții, etc. Evident, în scurtă vremear apărea alte branduri care le-ar lua locul!Atunci? Nu mai rămine decât dorința pro-tejării pieței interne, a campionatelor maimici, in fața avansului organizatoric uriașluat de un grup de 10-15 cluburi, majori-tatea engleze, care pot cumpăra aproa-pe oricând, aproape orice, pentru că seCluburile europene de fotbal nu se sfiesc să cheltuiască mai mult decât încasează, uneleraportânddatoriidezecidemilioanedeeuro.PreședinteleUEFA,MichelPlatini,aavertizatcălevaexcludedincupeleeuropenepecelecubalanțăfinanciarănegativă.Maimult,PreşedinteleUEFA i-a atras de partea sa pe cei mai importanţi membri FIFA în sprijinul unui plan prin carefotbalul s-ar transforma într-un sport estival.MARTIE 2011 17EUROSPORTEUROSPORT16 MARTIE 2011
  • 10. finanțează și se dezvoltă din și prin deficit,ceea ce imensa majoritate a cluburilor nupot face. Apoi, ar mai fi dorința de a dezvol-ta fotbalul feminin, cel de tineret, care altfelar fi condamnate la anonimat în fața actu-alelor super-puteri și a actualelor super-compețitii masculine create chiar de UEFA.Regulile de „fair play financiar” se referăși la alte aspecte pe care cluburile trebuiesă le rezolve: investițiile în infrastructurăși academii pentru juniori, dar și controlulsalariilor și sumelor de transfer. Chiar și co-misioanele agenților vor fi monitorizate deUEFA, la fel primele și bonusurile.E drept, noile reguli vor face ca un jucătorsau agentul lui să aibă foarte puține de spuscând se va discuta salariul, pentru că fieca-re club va avea, practic, o limită în care vatrebui să se încadreze. Singurul mod în careun jucător va putea să încaseze un salariumai mare va fi doar dacă clubul va avea în-casări generale mai mari. Iar proprietarii nuvor mai putea să bage mâna în propriul bu-zunar pentru a plăti unui fotbalist un salariumai mare. Ceea ce va face, conform filoso-fiei UEFA, exprimată de Michel Platini, caunele cluburi mici și mai puțin cunoscutesă-și poată păstra jucătorii talentați, tineri,crescându-și astfel șansele de a ajunge încompetițiile continentale.Noile reguli UEFA ar putea avea impact șiasupra sumelor plătite pentru drepturile deteleviziune. Dacă mișcările de jucători vorscădea între campionate, multe dintre ligileeuropene (poate nu chiar Anglia, Spaniasau Italia) vor încasa mai puțini bani, pentrucă interesul ar putea să scadă iar valoareadrepturilor TV s-ar plafona.Cupă mondialăîn plină iarnăSusţinând ideea pe care a anunţat-o pu-blic în repetate rânduri, aceea ca în 2022Qatarul să organizeze prima Cupă mondi-ală de iarnă din istorie, Platini pare dispussă întreacă măsura şi să-şi pună în cap toatălumea fotbalului mare. Planul şocant al şe-fului UEFA este ca, din 2015, turneele ma-jore precum Campionatul Mondial sau celEuropean să aibă loc în februarie şi martie.Astfel, ligile de fotbal din Europa vor aveasezoanele interne disputate între martie şioctombrie, fiind constrânse să-şi comprimeprogramul într-un interval de mai puţin de8 luni, iar meciurile de calificare ale echipe-lor naţionale se vor juca în sistem campio-nat, pe o perioadă de circa şase săptămâni,în noiembrie şi decembrie, urmate de o va-canţă de patru săptămâni până la mijlocullunii ianuarie.„Revoluţia” lui Platini este deocamdatăla nivel de proiect, dar se pare că e spriji-nită de FIFA, iar francezul ar putea teoreticforţa schimbarea prin voturile membrilorcomitetului executiv al forului mondial.De fapt, ideea acestui calendar fantezist acăpătat contur după controversata desem-nare a Qatarului drept gazda mondialuluidin 2022. Atunci, Sepp Blatter a admis că îniunie şi iulie va fi imposibil să se joace fot-bal în zona Golfului, în contextul unei verideşertice cu temperaturi medii diurne deaproximativ 50 de grade Celsius.Programul creat de Platini ar fi astfelsoluţia perfectă, mai ales că Blatter nu s-aarătat prea convins de ambiţiosul proiectal organizatorilor de a scădea artificial tem-peratura aerului în zona stadioanelor pecare se desfăşoară partidele. Totuşi, pentrureuşita unui singur turneu final, ar putea fisacrificat un întreg sistem, a cărui tradiţieînseamnă enorm pentru toată lumea.Nu e prima dată când Michel Platini în-cearcă să zguduie fotbalul cu astfel de idei.O schemă similară a fost propusă de fran-cez şi în 1998, iar atunci ligi precum cele dinItalia şi Spania nici nu au vrut să audă.Acum, prima reacţie a venit evident dinAnglia, singura naţiune care înglobeazăfotbalul în spectacolul Crăciunului şi alAnului Nou. „Nu avem cum să acceptămaşa ceva. Jucăm astfel de 140 de ani şi nuputem dintr-o dată să mutăm campionatulîn vară” sunt cuvintele directorului executival Premier League, Richard Scudamore.Dincolo de tradiţie, englezii considerăcă o astfel de schimbare ar avea efecte de-vastatoare pentru celelalte sporturi majoredin „insulă”, precum rugby şi cricket. „Dacăpropunerea va fi acceptată de FIFA, ne vafi imposibil să păstrăm sistemul cu 20 deechipe. Abia reuşim să facem un calendarcu 38 de etape în 36 de săptămâni, cum osă înghesuim totul în 32?”, adaugă indignatScudamore, care aminteşte şi de celelal-te competiţii incluse în aceeaşi perioadă:Cupa Angliei, Cupa Ligii, Liga Campionilorşi Liga Europa.Oricum, între Platini şi englezi există unmic „război rece”, un recent episod consu-mându-se după finala Cupei Asiei, la careşeful UEFA s-a declarat surprins că nu avăzut la meci nici un reprezentant al FA şii-a certat pe britanici pentru lipsa lor de im-plicare în acţiunile forului continental saucel mondial. „Anglia practic e o anonimăla nivelul UEFA şi FIFA. Geoff Thompson seva retrage în mai puţin de 2 ani iar singurulpropus să-l înlocuiască, David Bernstein,are 67 de ani, limita fiind de 70” a mai spusPlatini, care îl susţine pe David Beckhamca soluţie extremă pentru îmbunătăţireaimaginii Angliei în forurile internaţionale.Germanul Reinhard Rauball, preşedinteleBundesligii, s-a opus şi el radical: „Nu poateexista sub nici o formă o astfel de schimba-re revoluţionară, fără acordul celor 5 mariligi europene. Sunt împotrivă şi sunt sigurcă nici englezii nu vor accepta aşa ceva”.Asociaţia europeană a ligilor profesionis-te a reacţionat la rândul său, un purtător decuvânt subliniind imposibilitatea acceptăriiacestui calendar de către mai toate cam-pionatele bătrânului continent. Singureleţări care probabil nu ar avea obiecţii ar ficele care au adoptat demult acest sistem,din considerente climatice: Rusia, Suedia,Norvegia, Finlanda şi Islanda.Meciuri la nivel înaltExista şi tensiuni serioase între cluburişi federaţii referitor la numarul de meciuripe care jucătorii unor cluburi, platiţi decluburi, le joacă pentru echipa naţiona-la. Preşedintele FIFA, Blatter, consideră căunele cluburi (mai ales cele britanice) suntimplicate în prea multe competiţii şi au dejucat prea multe meciuri. Cum unii jucătoris-au accidentat în amicalele jucate prea re-pede după Cupa Mondială de anul trecut,Blatter pune aceasta pe seama număruluimare de partide de la club, iar cluburile acu-ză, la rândul lor, numărul mare de solicitărila echipele naţionale.Preşedintele Asociației Cluburilor deFotbal Europene şi, totodată, preşe-dintele lui Bayern Munchen, Karl-HeinzRummenigge, a criticat dur FIFA și UEFA:„Vremea monopolurilor a trecut. Cluburiletrebuie să fie implicate în deciziile care leafectează. Acum e vremea unei schim-bări”. Asociaţia şi-a exprimat îngrijorareaîn ceea ce priveşte maniera în care chesti-uni de asemenea importanţă sunt tratatede forul mondial şi se opune schimbărilorde sistem de disputare a competiţiilor, in-clusiv a unei Cupe Mondiale de iarnă (în fe-bruarie-martie). FIFA a format un „comitetpentru cluburile de fotbal” care-i includepe Rummenigge, Umberto Gandini de laMilan şi Jean Michel Aulas de la Lyon, darDavid Gill, şeful executiv de la ManchesterUnited, consideră că acest comitet este încăîntr-o fază „primară”.Mai mult, cluburile se opun „oricărei ideiprin care turneul olimpic de fotbal ar puteafi inclus în calendarul FIFA”. Blatter este înfavoarea menținerii limitei de vârstă de 23de ani pentru turneul olimpic în vreme ce– evident – cluburile şi-ar dori acesta limi-tă scazută la 19 ani – cifră susţinută chiar şide Michel Platini. Preşedintele ComitetuluiInternational Olimpic (CIO), belgianulJacques Rogge, ar dori să nu existe nici olimită, dar Curtea de Arbitraj Sportiv de laLausanne a dat dreptate cluburilor în pri-vinţa unui conflict privitor la acceptul parti-cipării unor jucatori la Jocurile Olimpice dinBeijing, în 2008.Toate aceste idei de reorganizare da-tează încă din 1998, de pe vremea în carePlatini era adjunctul lui Blatter la FIFA.Ceea ce poate explica inclusiv desemnareaQatarului ca gazdă a CM din 2022, ocaziaperfectă să se reia toate discuțiile, inclusivcea legată de calendarul competițional.Happy end?Dacă Platini îşi va pune în aplicare planul,va fi doar o chestiune de timp până cândprincipalele ligi ale Europei se vor dezafiliade la UEFA şi îşi vor înfiinţa un for propriu,iar Liga Campionilor şi Liga Europa vor fi şiele scindate. Blatter, Platini şi unii membriFIFA sunt deja banuiţi că ar avea intereseascunse şi că roţile unei astfel de „revolu-ţii” s-au pus în mişcare încă de acum câţivaani. Astfel, discuțiile despre o Ligă profesi-onistă independentă a celor mai mari clu-buri europene pot fi redeschise. Mai ales căunele dintre ele studiază deja posibilitateade a ataca juridic noile reguli. Foarte pro-babil, această situaţie va căpăta noi dimen-siuni în 2011, după realegerile lui Platini şiBlatter la conducerile UEFA, respectiv FIFA.Asta, dacă Blatter va fi reales, întrucât chiarpreședintele Confederației Asiatice deFotbal, Mohamed Bin Hammam, a recunos-cut că i s-a propus să candideze împotrivaelvețianului. Scaunul lui Platini pare însăperfect asigurat.Desigur că nu există vreo garanție căaceste idei vor fi implementate cu succesîn Europa. Dar UEFA intenționează să le im-pună tuturor echipelor, ceea ce înseamnăcă dezbaterea rămâne deschisă. Mai alescă implicarea directă a forului continentalla nivel de organizații naționale, pune îndiscuție rolul federațiilor. Nu pot acesteasă-și creeze, la nivel național, un set de re-guli? Exercitându-și puterea la un aseme-nea nivel, UEFA s-ar putea doar să-și creascănumărul inamicilor peste tot pe continent.Sau ne îndreptăm spre compromis: FIFAși UEFA schimbă calendarul competițional,colaborează mult mai strâns cu CIO dar și„fair play-ul financiar” va deveni, cu timpul,mai blând, mai desuet... iar finalul va fi unulfericit pentru toată lumea!Ceea ce sigur rămâne este imaginea derevoluționar pe care fostul internaționalfrancez și-o construiește.MARTIE 2011 18EUROSPORTEUROSPORT18 MARTIE 2011
  • 11. - Erai foarte tânăr când ai venit cu fa-milia în SUA. Cât de greu ţi-a fost să teadaptezi cu această schimbare, cu mu-tatul într-o altă ţară?- Aveam 9 ani când am venit aici şi nuvorbeam deloc engleza, motiv pentru carea fost dificil la început. Am fost la o şcoalăunde se preda în limba engleză şi a urmato perioadă de tranziţie de câţiva ani. Amcrescut în New York, în Queens, şi mă du-ceam mereu la numeroasele terenuri debaschet de acolo, unde am început săpractic acest sport. Am fost mereu un tipmare şi atletic, aşa că pe măsură ce amînceput să joc mai bine, îmi făceam maimulţi prieteni. Sunt aici de mult timp, amînceput în colegiu, la Tennessee, am jucat9 ani în NBA şi, după ce m-am retras, lucrezîn NBA de aproximativ 25 de ani.- Ai fost campion olimpic cu naţio-nala americană la Montreal, în 1976.INTERVIUTe-ai gândit vreo-dată să joci şi pen-tru Romånia?- Când eram tânărmă gândeam la totfelul de asemenealucruri. Îmi amintescde Romånia, cândam venit aici eramsuficient de maresă ţin minte viaţade acolo, pe priete-nii pe care îi aveam,dar apoi am devenitamerican. Am fostsuficient de norocossă am talentul nece-sar să joc la un cole-giu bun şi să ajung înnaţionala americană.În momentul de faţă,cea mai mare reuşită a mea ca jucător afost să câştig medalia olimpică de aur în1976.- Fiul tău, Dan, a obţinut cetăţenia ro-mână şi a jucat pentru naţionala noas-tră. Ce mai face acum şi care mai suntplanurile sale legate de reprezentativaRomâniei?- În ultimii trei ani a jucat în Spania, laValladolid, iar anul acesta este în Israel,la Bnei Hasharon. Pe viitor, dacă va maiavea ocazia şi dacă aceasta va reprezentao bună oportunitate pen-tru el, sigur că va mai jucaîn naţionala României. Afost foarte bine tratat aco-lo, respectat, şi a încercat săjoace cât mai bine, dar dinnefericire s-a accidentat lanaţională şi nu a mai pututsă intre pe teren.- Urmăreşti ce se întâm-plă actualmente în bas-chetul din România?- Ştiu foarte puţine des-pre liga din România, maiexact ştiu că sunt foartemulţi jucători americaniacolo, dar cam la atât serezumă cunoştintele meledespre baschetul românesc.Îl vad mereu jucând pe VladMoldoveanu, la AmericanUniversity din campionatuluniversitar. Este un jucătortânăr, foarte înalt, care a progresat mult înultimul timp. Are mult potenţial.- Cât de mult contează că joacă la uncolegiu mai slab cotat decât GeorgeMason, cel la care evolua înainte?- Nu contează prea mult. Cel mai im-portant lucru este să te simţi confortabilacolo unde eşti, să joci cât mai mult şi săîţi desfăşori activitatea într-un mediu com-petitiv. Nu ştiu cum a fost la George Masondar în mod evident nu se simţea la fel deconfortabil ca la American University undejoacă mai mult şimai bine. Toateaceste lucruri suntfoarte importan-te pentru un tânărjucător.- Crezi că poateajunge în draft-ulNBA?- Asta depindenumai de el, de câtde bine joacă şi decât de mult pro-gresează. Are cali-tăţi, este înalt, areo aruncare bună şia progresat mult.Cred că multă lumeîi va monitorizaevoluţiile, dar totuldepinde de el, decât de mult îşi poate îmbunătăţi jocul pânăla finalul carierei în colegiu. Întotdeaunaam spus că jucătorul ne spune nouă, repre-zentanţilor echipelor din NBA, ce să facemcu el. Dacă joacă bine, atunci ne spune cămerită să îl luăm în calcul, dacă evoluea-ză excelent, atunci ne oferă o garanţie căpoate ajuta echipa.- În ultimul timp apar peste tot din ceîn ce mai mulţi jucători internaţionali ti-neri şi de valoare.- Secretul este să ai antrenori buni lajuniori şi să dezvolţi tineriijucători. Îţi mai trebuie şitoate facilităţile necesare, oinfrastructură bună, iar ţărica Spania, Croaţia, Serbia,Grecia sau Turcia au reuşit săcreeze un mediu bun pentruperformanţă, pentru dezvol-tarea cunoştinţelor şi aptitu-dinilor de bază ale tinerilorjucători. În urmă cu 15 ani,vedeam tot felul de jucătoriinternaţionali tineri careaveau probleme cu arunca-rea la coş, de exemplu, însăacum totul este diferit. Toţiştiu foarte bine baschetul şijoacă excelent în echipă.- Anul acesta, SUA aureuşit să câştige din noutitlul mondial la baschetcu o echipă tânără şi foar-te motivată. Care crezi căS-a născut la Satu Mare şi a plecat împreună din ţară alături de familie, pe când avea doar9 ani. Ernie Grunfeld este acum preşedintele echipei din NBA Washington Wizards şi a fostcampion olimpic cu naţionala SUA în 1976.«Jucătorul ne spunece să facem cu el»Din Satu Mare, direct în NBAErnie Grunfeld s-a născut pe 24 aprilie 1955 la Satu Mare. A emigrat înSUA în 1964, împreună cu părinţii, Alex şi Livia. A crescut în New York,unde a absolvit liceul Forest Hills, iar în 1973 a fost selecţionat să joaceîn reprezentativa americană la Maccabiah Games. În acea echipă, a fostsingurul jucător provenit din liceu şi a fost titular în toate meciurile.După liceu a ales Universitatea din Tennessee, unde a fost coechipiercu Bernard King, viitor mare jucător în NBA, cuplul Grunfeld-King fiinddenumit «Ernie and Bernie Show».În 1976 a fost selecţionat în naţionala americană. Ernie încă aveapaşaport romånesc, aşa că a fost dus cu un avion privat la Washingtonunde, în aceeaşi zi, i s-a făcut cetăţenie americană, iar apoi a fost trimisdirect în cantonamentul reprezentativei de baschet.În 1977, a fost selecţionat de Milwaukee Bucks de pe a 11-a poziţie adraftului NBA. A mai jucat la Kansas City Kings şi New York Knicks şi s-aretras în 1986.Până în 1989 a fost comentatorTV, după care a devenit antrenor secundşi manager general la Knicks. Din 1999 până în 2003 a fost managerla Milwaukee Bucks, după care a devenit preşedintele celor de laWashingtonWizards.MARTIE 2011 21EUROSPORTErnie Grunfeld (stânga în foto) a trecutprin toate nivelurile de managementale unei licențe în NBA
  • 12. EUROSPORT22 MARTIE 2011a fost secretul succesului acestei echipece nu a beneficiat de vedetele din NBA?- Echipa a fost foarte bine legată, fiecareşi-a acceptat şi şi-a respectat rolul. Nu auavut foarte mulţi oameni mari, dar s-aufolosit de avantajul vitezei de reacţie, arapidităţii şi au reușit să joace foarte bine.Kevin Durant a avut un turneu foarte bunşi a demonstrat că este un jucator excelent.Baschetul este acum un sport global,FIBA încearcă să schimbe din reguli pen-tru a se apropia de NBA, liga noastră faceacelaşi lucru, aşa că stilul de joc începesă devină similar, în America şi în Europa.Jucătorii internaţionali sunt mult mai bunidecât în urmă cu un deceniu, cea mai bunădovadă fiind faptul că în NBA sunt 85 de ju-cători străini, din Europa, Asia sau Americade Sud. Acum peste tot în lume sunt jucă-tori buni, antrenorii au progresat şi ei foar-te mult, iar asta a contribuit la progresulbaschetului mondial şi la faptul că naţio-nala americană are parte de meciuri din ceîn ce mai grele.- Vorbind despre Europa, te gândeştipe viitor să colaborezi cu echipe de aici,poate chiar din Romånia?- Nu putem face asta. NBA controleazătoate aceste acţiuni, iar noi nu putem facepe cont propriu aşa ceva. Dar NBA organi-zează tot felul de cursuri, în o mulţime deţări, plus că au început să se joace foartemulte meciuri de presezon şi de sezon re-gulat pe alte continente. David Stern chiara menţionat că nu exclude nici posibilita-tea ca o echipă din Europa să joace în NBA.- Ai fost managerul multor echipebune, inclusiv a celor de la New YorkKnicks când au jucat finala NBA în 1994şi 1999. Ce trebuie să facă un managerpentru a construi o echipă competitivăîn liga nord-americană de baschet?- Nu există o formulă anume. Evident, casă ai o echipă bună îţi trebuie jucători buni.Mai ai nevoie de o bună “chimie” între bas-chetbalişti, ai nevoie să găseşti antrenorulpotrivit pentru ei şi trebuie să creezi unmediu propice performanţei. Trebuie sălucrezi cu oameni competitivi, muncitorişi care să se poată sacrifica pentru echipă.Mai ai nevoie şi de noroc, să nu ţi se acci-denteze jucători, pentru că NBA este o ligăfoarte competitivă, şi trebuie să ai capa-citatea de a aduna cât mai multe talentecare să alcătuiască o adevărată echipă.- O ultimă întrebare: mai vorbeşti lim-ba română?- Nu mai vorbesc bine româna, “nu ştieromâneşte”... La fel şi cu maghiara.Vorbeam ambele limbi, fiind născut la SatuMare, lângă graniţă. Acasă vorbeam şi ro-mână şi maghiară, dar nu îmi mai amintescbine niciuna dintre limbi.Cariera de comentatorTV l-a ajutat să gestioneze,acum dintr-o altă postură relația cu media
  • 13. COVER STORYCap de afiş al ultimelorşase luni în Formula 1,cazul Lotus contra Lotusse anunţă deja drept unadintre cele mai încurcateşi încărcate de consecinţespeţedinistoriamodernăaMarelui Circ. Cum s-a ajunsaici?
  • 14. În faţa escaladei nesustenabile abugetelor în F1 s-a născut nu de ieri,de azi, ideea de a permite marilorechipe să alinieze nu două, ci câte trei mo-noposturi la startul unui Grand Prix. O ideereluată până la startul crizei economice, cuconsecvenţă, de fiecare dată când micileechipe întrevedeau colapsul.Ântre timp, loviţi de criza financiară, ma-rii constructori s-au retras din F1, bugeteleau fost limitate, lasând loc micilor structuriindependente dornice să populeze discipli-na. Curiozitatea acestui start de sezon 2011constă însă în faptul că - deși regulamentulnu o permite - avem nu trei, ci patru mono-posturi ce poartă acelaşi nume! Două vop-site în verde, două în negru şi auriu dar toa-te patru revendicându-şi denumirea Lotus.Două echipe diferite le-au fabricat.Ambele britanice, despărţite de cam 200 dekilometri. Și doar Înalta Curte de Justiţie dinLondra va decide, pe 21 martie, cu o săptă-mână înainte de startul sezonului, cine esteîndreptăţită să poarte faimosul nume.Cine sunt artizanii conflictului şi ce mizesunt în joc? Tony Fernandes, Dany Bahar şiGerard Lopez ar fi putut demult tranşa si-tuaţia. Orgoliile de oameni de afaceri, mizafinanciară şi potenţialul uriaş al unei mărciconsiderate “The British Ferrari” i-au împie-dicat, până acum, să ajungă la vreun acord.Ocazia Lotus RacingCompania de automobile Lotus Cars aintrat, în 1996, în proprietatea constructo-rului malaezian de automobile Proton, carea lăsat să vegeteze marca britanică preţ demai bine de un deceniu. Primele încercăride a o revitaliza au demarat abia o dată cuvenirea lui Claudio Berro, fost responsabilFerrari F1 şi Maserati. Iar o dată cu coopta-rea lui Dany Bahar, în toamna lui 2009, ide-ea de a revigora marca prin participarea însporturile cu motor a prins contur.Oportunităţile nu aşteptaseră însă sosi-rea lui Bahar. Prima dintre ele – cea legatăde retragerea marilor constructori din F1 şideschiderea FIA către noi echipe - a venit lafinele lui 2009. Malaezianul Tony Fernandess-a plasat atunci în postura de finanţator alpropriei echipe independente, care voia săintre în F1, iar Proton - într-un exercițiu deimagine gratuit - a acceptat să-i cedeze uti-lizarea numelui Lotus Racing pentru 5 ani.“N-au existat nici un fel de probleme cuProton”, explică Fernandes într-un interviuacordat săptămânalului britanic Autosport.“Dany Bahar a venit însă chiar în perioadaîn care parafam contractul cu Proton, aveaun alt plan şi a făcut orice pentru a-l opri.”În primul an, echipa lui Tony Fernandes,Lotus Racing, a prins locul 10, aducător debani: cam de 36 de milioane de dolari. Unmizilic însă în comparaţie cu echipele detop 5 în clasamentul constructorilor, acolounde viza Bahar.Planul corporatistBahar avea planul său de a aduce Lotusîn Formula 1. Un plan complex şi bine struc-turat, căruia avea să-i dea curs începând cuvara lui 2010 când acţionarii Proton au fostconvinşi pentru revenirea Lotus în Formula1 de capacitatea acestui nume legendar dea strânge sponsori şi de a structura o echi-pă competitivă.Iniţial, în vizorul boss-ului Lotus Carsintrase Sauber. O echipă mică, dar binestructurată, cu facilităţi high-tech, susţi-nute financiar până în toamna lui 2009 deBMW. Cu Sauber, marca bavareză triumfasedeja într-un Grand Prix şi, pentru Bahar, arfi putut fi o carte câştigătoare. Asta pânăîn momentul în care Gerard Lopez – pa-tron al Genii Capital și proprietar al echipeiRenault F1 - a intrat pe fir.Fostă campioană mondială în urmă cunumai cinci ani, Renault F1 avea atuul de afi amplasată la Enstone, în Silicon Valley-ulFormulei 1, aşa cum a fost supranumită re-giunea de la nord de Londra ce regrupea-ză sediile marilor echipe britanice de F1(Williams, McLaren, Red Bull, Force India).Spre deosebire de Lotus Racing, dispuneade un grup solid ce cunoscuse, în trecutulrecent, victorii şi titluri mondiale. Un atuimposibil de neglijat într-un sport în carezecimile de secundă faţă de concurenţă secâştigă în ani de zile de trudă şi investiţii.Bahar şi Lopez au negociat termenii afa-cerii la finele verii şi pe toată durata toam-nei. Apoi au semnat un plan multianual ceprevede transferul a jumătate dintre acţiu-nile echipei către Lotus Cars. Afacerea riscaînsă să fie blocată de specificul contracte-lor comerciale între echipe şi FOM, societa-tea ce gestionează Formula 1.Regulamentul FOM nu permite schim-barea numelui unei echipe de la un an laaltul fără pierderi financiare considerabilepentru respectivul team. Sunt banii pro-veniţi din drepturile de difuzare, împărţiţiconform Acordului Concorde. Un algoritmcomplicat, ce ia în calcul, printre altele po-ziţia ocupată de fiecare echipă la finalul se-zonului precedent. Totul – pentru a asigurastabilitatea disciplinei.Or, prin redenumirea echipei RenaultF1 în Lotus, Proton ar fi pierdut baniidin drepturile de difuzare pe anul trecut(suma estimată undeva în jurul a 70 deŞapte titlurimondiale în 15 aniBritanicul Colin Chapman a înfiinţat LotusEngineering în 1952. Fiu al unui managerde hotel, Chapman studiase ingineriamecanicălaUniversityCollegedinLondra.A cunoscut imediat succesul în materie demodelesport,pentrucaîn1957săînceapăsă producă monoposturi. Mai întâi deFormula 2, apoi – cu începere din 1958 –de Grand Prix. Prima victorie a Team-uluiLotusavenitîn1961.Iardinacelmoment,spirala succesului şi a inovaţiei în GrandPrix le-a adus lui Chapman şi echipei 7titluri mondiale (1963, 1965, 1968, 1970,1972, 1973, 1978). În paralel, companiademodelesportafostoreuşită(modeleleSeven şi Elite, apoi Elan şi Cortina), iarpeste ocean, Team Lotus devenea primulconstructor european care învingeamastodonţii americani în cursa de 500de mile de la Indianapolis (victorie JimClark în 1965). Survenită în decembrie1982, moartea lui Colin Chapman (54 deani) a dus la declinul lent, dar ireversibilal echipei. La finele sezonului 1994, TeamLotuss-adesființatșiaieşitdinFormula1.Sub patronajul lui Fernandes, Lotus Racing a fost ceamai bună dintre echipele debutante în sezonul 2010Mâna dreaptă a lui Fernandes, Mike Gascoyne a pus pe picioare o echipă de la zero.
  • 15. urma să preia integral acţionariatul echipeiîn următorii trei ani. “Nu ne-am implica petermen lung doar ca sponsor al echipei”.Cu Renault în postura de furnizor demotoare cel puţin până la finele lui 2014,titulatura Lotus Renault era asigurată. Unacu o încărcătură istorică şi un potenţial demarketing aparte. În cele patru sezoaneale parteneriatului dintre cele două mărci(1983 – 1986), Lotus a cunoscut ultimelesale victorii în F1, aduse de Ayrton Senna.Nu degeaba primul produs al noii alianţel-a reprezentat culoarea noului monopost,îmbrăcat în negru şi auriu. O afiliere pu-ternică atât cu perioada anilor 80, cât şi cugeneraţiile Lotus anterioare, decorate cuacelaşi blazon al sponsorului principal de-atunci, John Player Special. Rămânea însăun obstacol în calea afacerii de succes para-fate de Bahar și Lopez: celălalt Lotus.“Încercămcu Red Bull”În toată această desfăşurare e evenimen-telor, Tony Fernandes a înţeles că, pentru aprogresa din coada plutonului, trebuie să-şitransforme team-ul din Norfolk într-o echi-pă atractivă nu numai pentru sponsori, ci şicompetitivă pe circuite.În faţa problemelor hidraulice recurenteîntâmpinate de monoposturile sale anultrecut, Fernandes, la sugestia directoru-lui său sportiv, Mike Gascoyne, a decis săschimbe partenerul motorist. A renunţat lamotoarele Cosworth şi a parafat un acordde furnizare cu Renault. Ironia sorţii însă fă-cea ca, la început de toamnă, a doua echipăLotus Renault să-şi pregătească, separat,cărţile pentru stagiunea ce avea să urmeze.Pe lângă un nou motor, Fernandes doreaînsă și o nouă transmisie. Iar aici, malae-zianul a jucat prudent. Altfel ar fi căzut înplasa abil întinsă de Bahar. Spre deosebirede motor, transmisia a fost mereu apana-jul fabricantului de şasiuri. Prin urmare, nuera nimic de negociat direct cu motoris-tul Renault, ci cu proprietarii echipei dinEnstone. Altfel spus, cu Gerard Lopez şi, înprezent, Dany Bahar.“Vă puteţi imagina acum ce ar fi însemnatsă cumpărăm cutii de viteze de la Enstone?”S-ar fi plasat singur într-un raport de forţedefavorabil şi, fără cutii de viteze, n-ar fi pu-tut evolua în sezonul 2011. “Mike m-a sunatîn acea noapte şi până la urmă mi-a zis: <<Aidreptate, să încercăm cu Red Bull>>. Nu şti-am nimic de Bahar şi Lopez în acel moment,n-aveam nici cea mai mică idee. Am avut unal şaselea simţ”, pretinde Fernandes.La Monza anul trecut, malaezianul a bă-tut la uşa motorhome-ului Red Bull, unde acerut să stea de vorbă cu directorul sportivChristianHornercarei-asupusofertapatro-nului său. Iar magnatul Dietrich Mateschitznu putea rata ocazia unei revanşe în faţafostului său protejat, Dany Bahar. A accep-tat imediat propunerea lui Fernandes.Team LotusEchipat cu un al şaselea simţ sau nu,patronul malaezian a acţionat inteligent.Primul semnal îl primise încă din vară.Atunci când, pentru un pretext modest (ochestiune referitoare la drepturi de comer-cializare a tricourilor cu inscripţia LotusRacing şi alte produse derivate), Proton i-aanulat dreptul de a utiliza numele LotusRacing. Moment în care Fernandes a făcutpoate cea mai importantă mutare dintretoate. L-a căutat pe David Hunt, fratele maimic al fostului campion mondial JamesHunt, cel care încercase să resuscitezeLotus la finele sezonului 1994, ultimul în F1.David Hunt cumpărase activele echipeişi, împreună cu ele, denumirea Team Lotus.Altfel spus, numele original al structurii decompetiţie înfiinţate de legendarul fonda-tor al mărcii, Colin Chapman. Sub denumi-rea Team Lotus, constructorul britanic şi-aconstruit toată istoria, palmaresul şi titlurilemondiale în Formula 1. Fernandes a cum-părat de la Hunt dreptul de proprietate asu-pra numelui Team Lotus. Din acel moment,războiul juridic putea începe.“Dacă voiai să păstrezi numele, nu-l vin-deai. Group Lotus ar fi putut să cumperenumele de la David Hunt. De ce n-a făcut-o?Gerard LopezCa strălucit om de afaceri, specializatîn sisteme de gestiune a informaţiei,vorbitor a şapte limbi străine, erainevitabil ca Gerard Lopez să nu-şi legenumele de Formula 1. Absolvent al MiamiUniversity, acest francez este co-acţionaral Genii Capital, companie de investiţii cusediul în Luxemburg. La finele lui 2009,în valul exodului marilor constructori dinFormula 1 s-a regăsit şi Renault.Lopez, prin Genii Capital, a preluat 80%din acţiunile echipei Renault, restul de20% fiind adjudecate tot de el în varalui 2010. Renault a rămas astfel - încadrul echipei ce-i poartă numele – doarcu statutul de furnizor de motoare. Înrest, şasiul, cutia de viteze şi celelaltecomponente sunt fabricate de uzina dinEnstone, ce aparţine echipei Renault F1,aflate în proprietatea Genii Capital. Înprimul sezon sub noul acţionariat, echipaRenault a obţinut trei podiumuri (prinRobert Kubica) şi a terminat pe locul 5 înclasamentul constructorilor.milioane de dolari), plus dreptul de a be-neficia de transportul gratuit al logisticiide cursă cu avioanele FOM pentru GrandPrix-urile extra-europene. O situaţie de evi-tat pentru un constructor care îşi doreştesă câştige bani repede, nicidecum să inves-tească în aventuri fără consecințe imediate.Lotus RenaultBahar şi Lopez au recurs la o găselniţă.PânălafineleactualelorAcorduriConcorde,ce expiră la capătul sezonului 2012, Lotusva funcţiona ca sponsor principal al echi-pei. Regulamentul FIA permite ca denumi-rea oficială a unei echipe să fie alterată denumele unui sponsor principal. Aşa se facecă până nu demult, Ferrari sau McLaren îşiaveau drept nume complet trecut în oriceînscris oficial FIA Scuderia Marlboro Ferrarisau West McLaren Mercedes. Profitând defaptul că numele constructorului de şasiuri(Renault F1) este identic cu cel al furnizoru-lui de motoare, Bahar şi Lopez au speculatportiţa regulamentară. Şi, introducândLotus drept sponsor al echipei din Enstone,vor putea utiliza denumirea “Lotus Renault”în următoarele două sezoane, creând însăefectul scontat la nivelul subconştientuluicolectiv: percepţia publică va reţine şasiuldrept Lotus, iar motorul - Renault.Deşi deţine procente bune (urmând săurce la 50% în anii ce urmează) din acţiu-nile structurii din Enstone, Lotus Groupva funcţiona doar ca sponsor al echipei înurmătoarele două sezoane. “La finele pro-iectului am dori să controlăm integral ope-raţiunile”, explică Bahar, confirmând astfelinformaţiile potrivit cărora Lotus Group ardany BaharTaner “Dany” Bahar (39 deani) s-a născut la Istanbul,dar de copil a plecat cufamilia în Elveţia. A intuit,la începutul anilor 90,potenţialul comercial alunui nou produs: rolele.Așa a convins Benetton săsponsorizeze cu 600.000 defranci elveţieni un maratonpe role şi, din acel moment,cariera sa a decolat.După posturi la Roma şiDubai, a acceptat ofertagrupului Kaiser Ritter Partner de a se ocupa de bunurile unui anume Dietrich Mateschitz.Magnatul austriac a fost atât de impresionat de gestiunea conturilor sale, încât i-a oferitun post în cadrul Red Bull, pompos intitulat “Head of Corporate Projects Business”. Neoficialînsă, era mâna dreaptă a lui Mateschitz. Bahar i-a croit austriacului strategia de marketingsportiv, incluzând aici Formula 1, NASCAR şi fotbal american.Sfârşitul relaţiei sale cu compania lui Mateschitz, în 2007, este învăluit în mister. Bahar s-areorientat însă rapid, grație cunoștințelor sale. Ca acţionar majoritar al selectului Club zumRennweg (al cărui card anual de membru costă 10.000 de franci elveţieni), fostul “creier”Red Bull are drept prieteni oameni de afaceri precum Daniel Aegerter (Armada InvestmentGroup), Philippe Gaydoul (Navyboot, Jet Set) sau Georges Kern (IWC, Richemont Group).Bahar a ajuns în doar câteva luni în poziţia de prim vicepreşedinte pe probleme comercialeşi de marcă la Ferrari. Aici a dezvoltat strategia de marketing a Scuderiei din Maranello,utilizândambeleplatforme(Formula1şimodelesport).Iarpe1octombrie2009afostnumitdirector executiv al Grupului Lotus.Obiectivul său pe termen lung: dezvoltarea companiei, pentru a o transforma într-un rivalcompetitiv pentru Ferrari şi Porsche. În octombrie anul trecut, la Salonul Auto de la Paris,Bahar a anunţat planurile mărcii de a introduce cinci noi modele stradale.“Nu pretindem că suntemTeam Lotus şi nici nuvrem să fim. Ceea ceTeamLotus a reuşit în trecut eexcepţional şi nu încercămsă le preluăm istoria. Fie căe vorba despreTeam Lotussau despre Lotus Cars, nucontează, pentru că în urmăcu ani, totul se derula sub unsingur acoperiş, gestionatde o singură persoană: ColinChapman”(Dany Bahar)“Lotus Cars n-a fost niciodatăîn Formula 1 şi n-a construitvreun monopost. Întreagaafacere e o încercaredeliberată a companiilorGroup Lotus, Proton şi acumRenault de a trece în ochiipublicului caTeam Lotus.Vorbesc despre revenire şidespre glorioasa lor istorie,când ei nu au niciuna”.(David Hunt)
  • 16. Eu am dorit să cumpăr, omul acela a dorit săvândă şi am cumpărat”. Tirada îi aparţine luiTony Fernandes, care îşi va avea cauza ple-dată de o armată de avocaţi, pe 21 martie,la înalta curte de la Londra, în faţa judecă-torului Justice Smith.Proces sau înţelegereÎn esenţă, cazul se rezumă la două aspec-te: 1. Anularea acordului pe cinci ani dintreechipa lui Tony Fernandes şi Group Lotus şi2. Adevărata valoare a denumirii şi a com-paniei Team Lotus, pe care Fernandes le-aachiziţionat de la Hunt în vara lui 2010.“Sunt sigur că va exista o soluţie amia-bilă”, spunea optimist Bahar la început dedecembrie. “Forţele din spatele acestuiproces pe care l-am demarat sunt acţionariinoştri, iar ei lucrează actualmente pentru arezolva problema”.42% din acţiunile Proton sunt deţinu-te de o companie malaeziană de stat şi, lanivel guvernamental, au existat presiuniuriaşe asupra lui Tony Fernandes de a re-nunţa la ideea de Team Lotus şi a îmbrăţişaun proiect cu nume pe cât de autohton, peatât de gol: 1 Malaysia Racing. Sigur, contraunor despăgubiri modice.“Mi-au oferit 6 milioane de lire sterline,pentru a renunţa la nume şi la tot”, poves-teşte Fernandes. “Iar noi am cheltuit 80 demilioane. M-am aşezat cu ei la negocieri,doar pentru că nu voiam toată această te-vatură. Dar la urma urmei, cred că voi facetreabă mai bună decât ei cu brand-ul”.Altfel spus, suma oferita lui Fernandescorespundea cu un simplu drept cumpăratasupra renunţării la o denumire, în timp cemalaezianul dorea să-şi amortizeze anul deinvestiţii în Formula 1.“Ştiu că au avut loc negocieri şi că totuls-a învârtit în jurul banilor.” explică, de pepartea cealaltă a baricadei, Gerard Lopez.Tony Fernandes n-a negat de altfel că ofer-ta Proton a fost prea mică: “Dacă aş accep-ta, aş falimenta echipa. Am pierde baniiFOM, am primi pomana aceea de la ProtonTony FernandesNăscut din tată indian şi mamă creolă(cu origini portugheze şi indigene dinpeninsula malaeziană Malacca), TonyFernandes n-are povestea copiluluinăpăstuit ajuns prosper om de afaceri.Tony a fost trimis la studii economice laLondra, înainte de a lucra pentru VirginRecords, compania viitorului său rivalRichard Branson. După 11 septembrie2001 a preluat o companie aerianăfalimentară susţinută cu capital destat, AirAsia, şi a transformat-o în celmai profitabil operator low-cost de pecontinentul asiatic. Apoi malaezianul adecis să intre în Formula 1 din postura desponsor al celor de la Minardi şiWilliams.Sub numele “1Malaysia F1”, Fernandes(46 de ani) a dezvoltat ulterior proiectulproprieiechipe.Apoi,înfaţadificultăţiideaconstruiunbranddelazero,aavutideeade a cere de la constructorul malaezianProton dreptul de a utiliza numele LotusRacing în Grand Prix. A cumpărat ulteriorlicenţa echipei de Formula 3 Litespeedşi atelierele echipei RTN (care a produsultima versiune Tom’s Toyota de grupaC şi Bentley pentru Le Mans), dar, maiales, a construit o echipă în jurul luiMike Gascoyne - fost director tehnic de laJordan, Renault, Toyota şi Force India înF1. Aşa se face că, anul trecut, după 16ani de absenţă, Lotus revenea în Formula1 cu propriile monoposturi, echipate cumotoare Cosworth.Lotus în motorsportVictoria de la Indy 500, semnată în 1965 de Jim Clark cu Lotus 38 (foto sus), rămâne pânăastăzi cel mai răsunător succes obţinut de Lotus în afara Formulei 1. La Le Mans, marcabritanică a avut participări notabile între 1955 şi 1962, încheiate cu victorii de clasă, iar înformulele inferioare (Formula Junior şi F2) a furnizat modele-client şi servicii adiacente prinintermediul unei structuri specializate, create în 1959: Lotus Components.Aşaîncât,înmomentulîncareanultrecutGroupLotusaredemaratofensivaînmotorsportulinternaţional, complexitatea acesteia n-a mirat pe nimeni. În 2010, Lotus a funcţionat casponsoralechipeiKVRacingînIndyCar,iarîncepânddin2012vafurnizakit-uriaerodinamiceechipelor doritoare din competiţia nord-americană. Tradiţia Le Mans va fi şi ea reînnodatăîn acest an, când echipa Jetalliance va alinia două modele Lotus Evora la startul curseidin iunie. În formulele inferioare, Lotus Group s-a aliat cu ART Grand Prix, echipă al căruicoacţionar este Nicolas Todt, fiul preşedintelui FIA. În ultima jumătate a deceniului trecut,ART a făcut legea în seria Grand Prix 2 şi în Formula 3 Euroseries, iar în anii ce urmează îşi varedirijaopartedinresursecătreLeMans,acoloundeintenţioneazăsădebutezelacategoriamică a prototipurilor (LMP2).Lotus 25Primul şasiu monococă din Formula 1,Lotus 25 i-a permis scoţianului Jim Clark săaibă victorii în 1963, în drumul spre primul săutitlu mondial. Clark a devenit pilotul preferatal lui Colin Chapman. A pilotat doar pentru Lo-tus în Formula 1 şi i-a adus genialului inginerbritanic primele două titluri mondiale (1963,1965). La moartea pilotului său preferat(1967, într-o cursă de Formula 2, la Hocken-heim), Chapman a jurat să nu se mai ataşezeniciodată de vreunul dintre piloţii săi.Lotus 49Chapman a optat în 1967 pentru noul motorCosworth DFV. Un propulsor ce avea să facăo carieră frumoasă până în 1982 şi să devinăcel mai de succes motor al Formulei 1. Pentru1968 însă, Chapman a venit cu ideea de aimagina motorul versiunii Lotus 49 ca parteintegrantă a şasiului. Rezultat: Graham Hill aobţinut al doilea şi ultimul său titlu mondial.Lotus 72Lotus 72 a fost primul model Lotus îmbrăcatîn culorile negru-auriu, impuse de sponsorulJohn Player Special. Frânele cu discuri montateinboard, geometria complexă de suspensie şipriza de aer de deasupra cockpit-ului reprezen-tau tot atâtea inovaţii. Cu Lotus 72, austriaculJochen Rindt îşi asigurase deja titlul mondialîn 1970, înainte de a muri în antrenamente li-bere, la Monza. Iar doi ani mai târziu EmersonFittipaldi devenea – cu o variantă modificatăa lui Lotus 72 – cel mai tânăr campion mondialdin istorie.Lotus 79Încă de la jumătatea anilor 70, inginerii Lotusîncepuseră să investigheze proprietăţileaerodinamice ale efectului de sol: vidul formatsub monopost avea darul de a lipi maşina depistă şi de a procura o viteză de abordare su-perioară a virajelor. Echipat cu“jupe”mobile,ce se depliau pentru a crea vidul necesar submonopost, Lotus 79 a spulberat concurenţa însezonul 1978. Avea să fie ultimul titlu mondialpentru Lotus şi, totodată, ultimul până astăzipentru un pilot american (Mario Andretti).Monoposturilecare auschimbat istoria
  • 17. şi ce-am face cu asta?”. Într-adevăr, pierde-rile financiare uriaşe ar trimite în şomaj cei250 de angajaţi ai uzinei din Norfolk şi argenera o puzderie de procese cu sponsoriişi furnizorii, contractaţi pe acorduri multi-anuale tocmai în virtutea numelui Lotus şia stabilităţii implicite.Familia Chapman“Daunele cauzate sponsorilor noştri nusunt minore. Şi-apoi, noi am adus înapoinumele Lotus în Formula 1. Dacă deviiacum echipa Lotus, numele acesta a căpă-tat o plus valoare faţă de aceeaşi vreme aanului trecut. Noi am fost cei care am con-struit această plus valoare”, sună argumen-tul înaintat de patronul Tony Fernandes.Cel care a pierdut însă intre timp un alt aliat.În tot acest imbroglio juridic, familia ră-posatului Colin Chapman a schimbat şi eatabăra în funcţie de interese. Dacă înainteasezonului 2010 Clive Chapman se declarasesolidar cu revenirea Lotus în Formula 1 şi bi-necuvântase proiectul lui Tony Fernandes,Grupul Lotus a reuşit să găsească între timpdrumul spre sufletul şi buzunarul urmaşilorcelebrului inginer britanic.“Familia Chapman a fost impresionatăde noua echipă Lotus Racing şi a apreciatrespectul său pentru istoria Team Lotus.Totuşi, licenţa de utilizare a numelui Lotusa luat sfârşit şi lucrurile s-au schimbat”, sescrie în comunicatul emis la finele lui 2010de Clive Chapman, fiul fondatorului.“De-a lungul lui 2010, famiilia Chapmana clarificat că ar prefera ca numele TeamLotus să nu fie utilizat în Formula 1. FamiliaChapman va continua să susţină GroupLotus, care este astăzi continuatoarea enti-tăţii create de Colin şi Hazel Chapman”.Preţul acestui comunicat a fost îndelungnegociat. Constă într-un plan ambiţios, ceinclude un muzeu sau centru memorial lasediul Lotus din Hethel, care va deveni ast-fel gazda fabuloasei colecţii Classic TeamLotus, al cărei curator este Clive. O ofertăfăcută de Group Lotus şi evident de neega-lat de Tony Fernandes.Cât va conta opinia familiei? Cât vor cân-tări, în general, argumentele afective, într-un proces betonat cu contracte stufoase şicostitstoare? Rămâne de văzut.Până atunci, “British Racing Green” şi“Black & Gold” - cele mai glorioase ţinute,aparţinând unor perioade diferite din isto-ria Lotus în Formula 1 - se întâlnesc, pestetimp, pe aceeaşi grilă de start. În Australia,pe 27 martie 2011. Absolut suprarealist!Anii Lotus RenaultMoartea lui Chapman a derutat echipa,care în 1983 a lucrat cu doi motorişti:Renault (un turbo V6 pentru Elio deAngelis) şi Cosworth (pentru NigelMansell). Era turbo i-a decis însă repedepe ingineri şi Renault avea să devinămotoristul următoarelor 4 sezoanepentru Lotus. 1983 şi 1984 n-au adusdecât podiumuri răzleţe, însă în 1985noul boss Peter Warr l-a adus pe tânărulAyrton Senna, care-şi petrecuse sezonulde debut la modesta echipă Toleman.Brazilianul a obţinut pole position şi acâştigat în chiar a doua cursă a sezonului,la Estoril. Senna a semnat 7 pole-uri înacel an şi a mai câştigat o dată la Spa, întimp ce coechipierul de Angelis s-a impusla Imola. 1986 însă a fost cel mai bun anal parteneriatului, cu alte 8 pole-uri îndreptul lui Senna, două victorii (la Jerez şiDetroit) şi un loc 3 la final, pentru Lotus,în clasamentul constructorilor. La capătulacelui sezon însă, Renault s-a retras dinF1, aşa încât Lotus a optat pentru anulurmător pentru motoarele Honda.Cei 250 de angajați aiechipei din Norfolk sunt înspatele luiTony Fernandes
  • 18. Sezonul curselor debutează atât din vestul Parisului cât şi dinToscana. Peste 1300 de kilometri şi 22 de echipe pentru cursafranceză, 20 de echipe şi 160 de ciclişti (inclusiv Oscar Freire, Fabian Cancellara şi Andy Schleck) înscrişi pentru cea italiană.În Paris-Nisa, etapa a şasea se anunţă deosebită: contratimp de 27 de kilometri înainte de Aix-en-Provence, în vreme ceînălţimea de 1455m a căţărării SassoTetto şi distanţa de 240 de kilometri a etapei a cincea dinTirenno-Adriatico se anunţă lafel problematiceÎNCEP CURSELE (PARIS NISA, 6-13 MARTIE/TIRENNO-ADRIATICO, 9-15 MARTIE)
  • 19. Ciclistul Astanei este pre-gătit pentru ultimul sezon lacel mai înalt nivel. După maimult de un deceniu în care a fost o fi-gură centrală a plutonului, cu bune şirele, Vinokourov nu vrea să coboareştacheta nici acum. Pentru asta s-a an-trenat din greu şi şi-a fixat deja calen-darul din 2011. Aflată la al cincilea se-zon în Pro Tour, Astana şi-a prezentatlotul într-o ceremonie care a avut locla Monte Carlo, pe 28 ianuarie. La câ-teva zile după acest moment, liderulechipei a acceptat să răspundă unorîntrebări pentru noi.Alexandre, eşti mulţumit de se-zonul precedent?Evident! Mi-a adus multe bucurii,mai ales pentru că am obţinut din nouvictorii.Aş dori o părere sinceră în cazulContador. Crezi că s-a dopat, fie şineintenţionat?Nu voi judeca niciodată un ciclist.Eu cred în continuare că este nevino-vat şi sunt convins că totul a fost unaccident.Eşti alături de el, îl susţii în în-cercarea sa de a-şi demonstranevinovăţia?Are suficiente argumente pentru ase apăra singur. Pare încrezător şi nuare nevoie de nimeni ca să îl apere.Dar Astana îi susţine nevinovă-ţia? Te întreb asta, deoarece re-vista belgiană “Humo” a publicatcâteva declaraţii ale unui membrudin echipă, potrivit cărora Albertoa folosit clenbuterol după CriteriulDauphiné.Nu putem crede întotdeauna ceeace scriu ziarele. Nici nu mă gândesccă cineva din echipă ar fi putut oferiastfel de informaţii. Este imposibil! Înplus, acele afirmaţii nu au avut valo-are, din moment ce au fost prezen-tate ca fiind oferite sub protecţiaanonimatului.Bun, să lăsăm deoparte acestsubiect. Spune-mi, te rog, eştimulţumit de transferurile realizatede Astana?Da, pe deplin. Grupul nostru s-aîntârit în această iarnă, a devenit maiputernic.Care vor fi obiectivele tale în2011?Vreau să îmi închei cariera într-unmod cât mai frumos, iar pentru mineasta înseamnă să port tricoul galbenîn Turul Franţei. Ar fi pentru primaoară când s-ar întâmpla asta şi ar fiperfect pentru a-mi lua la revedereÎn vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourov a luatdeciziasăpunăpunctcariereilafinalullui2010.Înaintede asta, rutierul kazah mai are un singur obiectiv, laediţia din vară aTurului Franţei“Vreau să port tricoulgalben înainte de retragere”de la ciclism. În afară de tricoul galben, osă mă concentrez pe Paris-Nisa şi clasiceledin Ardeni.Vei fi liderul Astanei în Turul Franţei?Da, eu voi conduce echipa în luna iulie.Ce părere ai despre traseul propus deorganizatori?Are multe căţărări. Eu aş fi dorit maimulţi kilometri de contratimp, dar mă voiadapta la această situaţie.Ai prins una dintre cele mai frumoa-se perioade din istoria competiţiei,când te-ai luptat cu Lance Armstrongşi Jan Ullrich pentru tricoul galben.Comparativ cu acele vremuri, cum ţi s-apărut duelul din 2010, dintre AlbertoContador şi Andy Schleck?A fost o luptă frumoasă, marcată însăde momente de indecizie. Dar, dacă vor-bim despre asta, nu ar trebui uitată mun-ca grea pe care a depus-o Astana pentruAlberto în luna iulie.Moreno Argentin i-a numit recent“roboţi” pe cei doi. Eşti de acord cudeclaraţia italianului, sunt noii cicliştiincapabili să ofere emoţie şi spectacol?Foştii rutieri sunt întotdeauna critici laadresa celor din noua generaţie. Eu con-sider că şi ei fac spectacol şi produc emoţii.În cazul în care Contador va fi suspen-dat şi nu va participa în Le Tour, carevor fi principalii candidaţi la victorie?Andy Schleck este marele favorit, dar săfiţi atenţi şi la cei care sunt cotaţi cu şansemici.Ai anunţat că acesta este ultimul tăusezon. Ce vei face după retragere, veideveni managerul Astanei?Nu m-am gândit prea mult la rolul peINTERVIU
  • 20. care îl voi avea. Voi rămâne în staff-ulAstanei, dar momentan nu ştiu ce funcţievoi avea.Te gândeşti la organizarea unei curseîn Kazashtan, o cursă care, cu trecereaanilor, să fie introdusă în Pro Tour?Într-adevăr, acesta este un obiectiv im-portant, să organizăm o competiţie im-portantă în Kazahstan, care să ajungă apoiîn calendarul mondial. Am început deja sămuncim la asta.Andrey Kashechkin s-a reîntors anultrecut după suspendare, iar unele ziareau scris că tu nu l-ai dorit la Astana. Esteadevărat?Nu! Eu nu am intervenit pentru caAndrey să nu revină aici, deoarece nu amaceastă putere.Obiectiv, poate câştiga un ciclist dinKazahstan Turul Franţei în următoruldeceniu? Există potenţial?AvemmulţirutieritalentaţiînKazahstan.Vor mai trece câţiva ani până să confirmela nivel înalt, şi apoi, de ce nu, ar putea câş-tiga Marea Buclă.Care este cel mai important succesdin carieră?Medalia de argint pe care am obţinut-ola Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000.Şi cel mai puternic adversar pe carel-ai întâlnit?Lance Armstrong m-a impresionat celmai mult în întreaga carieră. A fost cel maiserios dintre toţi, cu adevărat cel mai pro-fesionist rutier din pluton.La final, spune-mi, te rog, ce pasiunimai ai, pe lângă ciclism?-Pasiunea mea este familia. E grădinamea secretă, sanctuarul meu.
  • 21. Cu toate că Audi va amâna până în mai, la Spa, debutul competiţional al noului prototipR18, ediţia cu numărul 59 a cursei de 12 ore de la Sebring va marca începutul unei noi ereîn competiţiile de anduranţă. În etapa de debut a Cupei Intercontinentale Le Mans (ILMC),Peugeot şi Aston Martin se vor înfrunta cu noile prototipuri, Honda – cu prototipul HPDmodificat - încearcă şi ea o primă comparaţie cu greii clasei P1, în timp ce Audi va rula cu oversiune ameliorată a modelului R15+, învingător anul trecut la Le Mans. Iar japonezii de laToyota şi Nissan revin, la rândul lor, în competiţiile de anduranţă din postura de motorişti aiechipelor Rebellion Racing (la clasa P1), respectiv Oreca (P2).CURSA DE 12 ORE DE LA SEBRING (19 martie, Florida, SUA)
  • 22. Raliul Suediei 2011 a adus nu-meroase schimbări, care se parecă sunt benefice: maşini, motoaresau pneuri noi şi, în ciuda temperaturilorsituate deseori sub -15 grade Celsius, unuldintre raliurile suedeze cele mai încărca-te de zăpadă. La start au fost nouă FordFiesta RS WRC şi patru exemplare CitroënDS3 WRC, un început excelent pentru nouageneraţie a modelelor World Rally Car carepune accent pe motorizarea turbo de 1,6MikkoHirvonenşiFordautriumfatînSuedia,într-ocompetiţiecarene-aoferitunspectacolpecinste.NordicularepetatizbândadinRaliulMonteCarloşiînRaliulSuedieidevenindprimulînvingătoralunuiraliudinCampionatulMondialînnouaerăWorldRallyCar.Raliurile chiar auintrat într-o nouă erălitri cu injecţie directă. Zăpada a creat şi eao criză, mai ales pentru cei care au încheiatsezonul 2010 în partea superioară a clasa-mentului mondial. Aceştia au jucat, în spe-cial în prima zi a raliului, rolul de măturătoripentru restul plutonului, iar cel mai ghini-onist a fost tocmai Sebastien Loeb, urmatîndeaproape de Jari-Matti Latvala.Anul trecut, Hirvonen se impunea la pas,în timp ce succesul din Scandinavia a fostobţinut la o diferenţă de numai 6,5 secun-de în faţa norvegianului Mads Ostberg (23de ani), aflat în premieră pe podiumul uneicompetiţii din elita raliurilor, în timp cetripla Ford a fost completată de Jari-MattiLatvala. Citroën a trecut prin chinuri maripentru că a fost dezavantajată de poziţiaavută de piloţii săi pe lista de start a primeizile. Totuşi, Sebastien Ogier a avut onoareade a fi primul câştigător Power Stage (pro-ba specială de încheiere a competiţiei, careacordă puncte bonus primilor trei clasaţi)şi a încheiat al patrulea în ierarhia compe-tiţiei, o consolare prin faptul că şi-a învinsliderul de echipă, Sebastien Loeb.Petter Solberg a fost între primii trei încea mai mare parte a raliului, dar în finals-a mulţumit cu locul al cincilea. Aceastaşi pentru că a fost obligat să cedeze loculde pilot navigatorului ChrisPatterson pentru ultima specia-lă după ce a rămas fără permisulde conducere în ziua de vineri,ca urmare a depăşirii cu 32 km/ha limitei legale.Fără îndoială, debutul nouluitip de motoare a creat nervozi-tate în rândul inginerilor, dar, înfinal, au plecat fericiţi pentru căniciunul dintre piloţi nu a avutprobleme cu propulsorul maşi-nii. Mai interesantă a fost fiabili-tatea generală a noilor creaţii. Lafel de interesantă a fost egalita-tea maşinilor în ceea ce priveşteperformanţele: şapte piloţi di-feriţi au reuşit victorii de probespeciale, iar trei dintre aceştiaerau la volanul unor modele declient.Lumea a avut motive de în-grijorare şi în privinţa pneuri-lor, pentru că erau doi furnizorinoi - Michelin, care are tradiţieîn motorsport la nivel mondial,şi DMack, o companie chinezăcare oferă produse mai accesibile pentrubuget. În cei trei ani cât a fost unic furnizor,Pirelli a oferit anvelope foarte rezistente, unavantaj pentru piloţii agresivi.Michelin, conştientă că se află în disputădirectă cu DMack, a făcut un compromis înceea ce priveşte rezistenţa „gumelor” sale,astfel că pot face pană mai uşor. Loeb, careiniţial declarase că nu are de gând să-şi con-tinue carieră cu un model bazat pe Super2000, ar fi trebuit să-şi păstreze cuvântuldat. Două pene lente au completat seriaproblemelor pentru omul care a făcut le-gea în ultimii şapte ani.Nu putem să trecem cu vederea piloţiiscandinavi, care sunt tot mai puţini în elitaraliurilor, iar anul acesta am fost la un passă nu vedem nici un localnic la comenzileunui model WRC nou. După ce Per-GunnarAndersson şi-a postat contul pe pagina deFacebook, fanii au donat bani, dar care re-prezentau doar ceva „mărunţiş”.Ajutorul decisiv l-a dat Fundaţia Helmia,patronată de familia Walfridsson, care pro-movează cauze culturale de importanţăpentru oamenii din regiunea Varmlandşi care a pus restul bugetului pentru caAndersson, rezident în zonă, să ajungă încockpitul unui Ford Fiesta RS WRC. PG a fă-cut tot ce a putut pentru a recompensa în-crederea primită şi a câştigat superspecialade joi seară. După care totul a mers pe dos:răsturnare în prima probă de vineri, apoi opană care l-a costat patru minute. Treptat arevenit la ritmul iniţial şi în final a încheiat alşaptelea, cel mai bine clasat dintre suedezi.Acest echilibru al campionatului nu poa-te fi decât benefic pentru un viitor alMondialului care se anunţă şi mai bogat înconstructori, după ce Saab şi Volkswagenlasă să transpire informaţii care dau celedouă mărci pe lista echipelor prezente în2012, cel târziu 2013. Oricum, stagiunea seanunţă a fi una pe cinste!MARTIE 2011 43EUROSPORTEUROSPORT42 MARTIE 2011
  • 23. Raliul Suediei este singura etapă din WRC în care se rulează pe zăpadă şi gheaţă. În acestecondiţii, pneurile au un rol determinant în evoluţiile fiecărui echipaj.În motorsport, pneul este unuldintre cele mai importante compo-nente ale maşinii, definitoriu pentruaderenţa şi manevrabilitatea acesteia. Cucât suprafaţa de rulare este mai alunecoa-să, cu atât rolul pneului este mai mare. ÎnCampionatul Mondial de raliuri, cea maielocventă etapă în acest sens este cea dinSuedia derulată tradițional în plină iarnă.Prima etapă a sezonului în 2011, RaliulSuediei se dispută pe zăpadă, iar cauciucultrebuie să fie capabil să sape prin aceastaşi să ajungă la gheaţa şi macadamul dededesubt, în care să îşi înfigă cuiele.Pneurile folosite în WRC sunt MichelinX-Ice North, de dimensiuni 195/65 R15.Până în urmă cu doi ani s-au folosit gumemai înguste, dar FIA a hotărât să le schimbepentru reducerea costurilor.«Ideea de la care s-a plecat a fost folosireaaceluiaşi tip de jantă la toate raliurile carenu sunt pe asfalt», spune George Black,responsabilul cu logistica şi pneurile laechipa de uzină Ford. «A fost o măsură dereducere a costurilor atât pentru echipe,dar şi pentru producătorul de pneuri, caretrebuia să facă o gumă specială pentruWRC şi o alta pentru clienţii de rând dinScandinavia, care nu folosesc roţi atât deînguste precum aveam noi».Pentru etapa din Suedia, singura dincalendar disputată pe zăpadă, echipa deuzină Ford a efectuat o primă săptămânăde teste în decembrie. «Am văzut cum secomportă maşina şi pneurile, după caream revenit aici în ianuarie pentru alteteste, mai detaliate. Atunci am încercat săgăsim presiunea ideală pentru condiţiile derulare de pe probe, să vedem cum setămsuspensiile, amortizoarele, astfel încâtmaşina să se comporte cât mai bine».În ciuda faptului că se merge pe zăpadăşi gheaţă, se mai întâmplă să apară şi peneFachiriiScandinaviei
  • 24. de cauciuc. În acest an, în Suedia, maşinileCitroen au avut mari probleme la acestcapitol. Lui Sebastien Ogier i s-a desprinsun pneu de pe jantă, Sebastien Loeb a făcutdouă pene, iar Kimi Raikkonen a avut şi el opană de cauciuc.«Nu ştiu cum li s-a întâmplat aşa ceva»,spune Black. «Poate ei merg cu altăpresiune decât noi. Poate au încercatsetări diferite la teste şi au preferat să lefolosească. Oricum, e ciudat să faci atâteapene la un raliu pe zăpadă, unde în modnormal nu trebuie să ai niciuna. În acestraliu am folosit o mulţime de pneuri şi amtestat foarte multe, iar dintre toate maşinilenostre doar Per Gunnar Andersson a făcuto pană». Până la urmă, chiar şi în condiţiileîn care toţi piloţii folosesc acelaşi tip depneuri, mai contează şi norocul fiecăruia.Procesul de producţie la Michelin X-IceNorth nu este unul ieşit din comun. El setoarnă ca ca unul obişnuit, având în vederecăoricineşi-lpoatecumpărapentrupropriamaşină. După ce se scoate din cofraj, gumaeste trimisă la o companie specializată dinSuedia, unde se montează cuiele. «Noifolosim cauciucul exact aşa cum îl primim,regulamentul FIA ne împiedică să facemvreo modificare. Nu putem umbla lacompoziţie, nu le putem tăia, nu le putemîncălzi. Avem un singur tip de pneuri deiarnă, care se foloseşte la toate maşinile».Din punctul de vedere al lui Black,această schimbare impusă de FIA a fost unabenefică. Specialistul Ford este mulţumitşi de modul în care se comportă pneurilenoi, mai late, în probele speciale alergatepe zăpadă. «De exemplu, pe gheaţă acestecauciucuri sunt mult mai bune decât celevechi. În schimb, pe zăpadă mai maresunt mai puţin competitive, apare un felacvaplanare. Cuiele nu ajung să sape pânăla gheaţă şi macadam. Din această cauză,piloţii care sunt primii pe drum pierd foartemult timp».În condiţiile în care echipele nu pot faceabsolut nici o modificare asupra gumelor,rolul lui George Black este mai degrabăunul pur logistic şi de supraveghere.În săptămâna raliului, în ziua de luni, eltrece pe toate probele speciale pentru avedea cum se prezintă suprafaţa de rulare.În funcţie de aceasta, George le spunepiloţilor unde sunt zonele în care pneurilese pot uza rapid şi trebuie protejate. O adoua misiune a sa este să se sfătuiascăcu piloţii vizavi de presiunea optimă apneurilor, astfel încât acestea să fie cât mairapide, dar şi cât mai sigure.«Marţi după-amiază merg la tragerea lasorţi a cauciucurilor, care apoi sunt livratepiloţilor astfel încât aceştia să le poatăutilizalashakedown-uldejoi.Practic,există42 de loturi de pneuri pentru fiecare raliu,care se trag la sorţi pentru fiecare maşină.Această loterie este supravegheată dereprezentanţii FIA. Ca mod de funcţionare,se trage la sorţi numărul unui lot de pneuri,iar apoi numărul de concurs al maşinii careîl va folosi», povesteşte Black.Din acel moment, rolul său este de averifica prin intermediul codului de barede pe fiecare pneu că acesta este folositdoar pe maşina pentru care a fost tras lasorţi. În cazul în care un cauciuc tras la sorţipentru maşina lui Mikko Hirvonen este pusdin greşeală de un mecanic pe maşina luiJari-Matti Latvala, atunci pilotul va fipenalizat de către oficialii FIA, care verificăla rândul lor codurile de bare. Pentrufiecare etapă, maşinile prioritare, adicăcele tip WRC, au la dispoziţie şase seturi depneuri şi alte şase cauciucuri adiţionalepentru shakedown.Citroen a debutat slab in noua erăWRC.Nici Loeb nici Ogier nu au reușit să urce pe podium.A fost prima apariție în Suediapentru Ken Block și noua sa echipă
  • 25. adaptarea acesteia la versiunile stradaleproduse de marca italiană.O cădere anticipatăÎn ultimele două sezoane, Ducati n-aputut profita de imaginea campioanei înSuperbike. În 2009, Haga a pierdut titlul înfaţa imbatabilului Ben Spies, iar anul trecutcăderea s-a confirmat. Cu versiunea 1198ajunsă la capătul ciclului de dezvoltare, curivali solizi precum Aprilia, Ducati a bătutpasul pe loc.Drept dovadă, diferenţa între echipa deuzină şi structura-client a fost din ce în cemai puţin evidentă. Cu modele private,team-ul lui Carlos Checa, Althea Ducati,a terminat pe podium, cu trei curse câşti-gate. Tot atâtea câte au cumulat anul tre-cut piloţii echipei de uzină Ducati Xerox,Noriyuki Haga şi Michele Fabrizio. Ambii aupărut plafonaţi de statutul şi de pretenţiileunui team de uzină.A fost încă un motiv care a jucat în fa-voarea deciziei Ducati. Ba, mai mult, spungurile rele, Xerox ar fi pus în vedere uzineidin Borgo Panigale că îşi retrage susţinereade uzină la capătul unei stagiuni dezamă-gitoare. Moment în care întreaga povară asusţinerii echipei de uzină în Superbike arfi căzut exclusiv pe umerii constructorului.Un argument economic important ce as-cunde însă o altă realitate. Cea a unui cam-pionat ultracompetitiv, în care echilibrulde şanse e dificil de menţinut în condiţiileunui regulament ce permite pluralismulsoluţiilor tehnice.“Suntem dezamăgiţi şi, de asemenea,puţin surprinşi de decizia Ducati”, replica,la vremea respectivă, Paolo Flammini, pre-şedintele Infront Motor Sports, promoto-rul Campionatului Mondial de Superbike.“Şi asta, mai ales de când ni se ceruse, înnumeroase rânduri, o schimbare în regu-lament, pentru a asigura un echilibru justîntre motoarele în doi cilindri de 1.200 cmcşi cele în 4 cilindri de 1.000 cmc”.Altfel spus, Flammini indică drept cau-ză şi regulamentul tehnic, care stipuleazăobligativitatea restricţionării prizei de aerpentru modelul Ducati 1198. O părere îm-părtăşită şi de americanul Colin Edwards,cel care ar fi trebuit să revină în acest se-zon în Superbike alături de echipa de uzinăDucati. “O dată cu transferul lui Valentino,o mulţime din resursele lor au fost redi-recţionate. Voiau să rămână în Superbike,aveau însă nevoie de câteva reguli revi-zuite. Evident, asta n-a mers şi atunci auspus: <<La revedere. N-o să participăm în-tr-un campionat pe care nu-l putem câşti-ga>>”, declara dublul campion mondial deSuperbike (2000 şi 2002) într-un interviu.Dar Superbike continuăDacă Ducati va reveni cu echipă de uzi-nă în sezonul 2012, rămâne de văzut. Pânăatunci, trei structuri private reprezintă in-teresele constructorului italian în stagiu-nea ce a debutat luna trecută în Australia.E un sezon cu un platou bine populat:şase constructori ce vin cu motoare de uzi-nă (Aprilia, BMW, Honda, Kawasaki, Suzukişi Yamaha), 21 de piloţi la clasa-regină şialţi 29 la categoria Supersport. În condiţi-ile în care cifrele de audienţă ale compe-tiţiei au crescut la nivel planetar cu 30%în 2010 faţă de anul anteior, Superbike seţine departe de fragilitatea altor disciplinemotorizate de nivel internațional.Nu-i de mirare că Flammini a decis săpluseze şi, în acest sezon, Mondialul deSuperbike vine cu o acoperire HD extin-să, cu camere amplasate pe motociclete.Cu începere din prima etapă europeanăa sezonului, programată la finele acesteiluni, la Donington, câte două mini-camerevor fi dispuse pe fiecare dintre cele şaptemotociclete aparţinând numelor grele alecampionatului, iar a opta se va perinda –de la o etapă la alta – pe câte un outsiderales de organizatori. Sistemul dezvoltatîn colaborare cu Institutul Politehnic dinMilano a fost deja testat în intersezon şicântăreşte 1,2 kg.O manieră de a arăta că Superbike-ul nubate pasul pe loc. Nu de alta, dar - în faţamarilor constructori implicați cu arme șibagaje - singurul argument al celor care seîngrijesc de destinele competiţiei ţine decalitatea produsului pus la bătaie.După 11 sezoane în careValentino Rossi n-a mizat decâtpe puterea motoarelor japo-neze şi pe structurile câştigătoare puse lapunct de Honda sau Yamaha, venirea lui IlDottore acasă, o dată cu trecerea la Ducati,a avut darul să entuziasmeze.Act de curaj şi de maturitate deopotrivă,transferul lui Rossi a constituit mai multdecât o lovitură mediatică pentru marcadin Borgo Panigale. Şi, ca ultimă adevăra-tă provocare a carierei lui Rossi, ea trebuiamotivată corespunzător. Cu 15 milioanede euro pe an. Reversul medaliei a venitimediat. Sub pretextul unei schimbări destrategie de marketing, Ducati a anunţat,încă din august anul trecut, că renunţă laparticiparea cu motociclete de uzină înMondialul de Superbike. Cu 13 titluri mon-diale la piloţi şi 16 la constructori, Ducatiera unica marcă prezentă cu motocicletăde uzină în toate stagiunile de CampionatMondial de Superbike de la înfiinţareacompetiţiei (1988) încoace.“Decizia este parte a unei strategii dez-voltate de Ducati, scopul fiind de a creştepondereaconţinutuluitehnologicîncadrulmodelelor de serie ce-şi vor face apariţiape piaţă în anii ce urmează. Resursele teh-nice ale companiei, angajate până acum îngestiunea echipei de uzină din Superbike,vor fi dedicate dezvoltării noii generaţii demotociclete hypersport, atât în versiunileomologate, cât şi în cele tip Superbike”,sună declaraţia preşedintelui director-ge-neral Ducati, Gabriele Del Torchio.În traducere: Ducati renunţă la analogiade imagine între modelele sale de serie şiparticiparea în Mondialul de Superbike,dar preferă asocierea cu tehnologia utili-zată pe prototipurile sale din MotoGP şiPânăanultrecut,Ducatiseputealăudacustatutuldeunicparticipantcumotocicletedeuzinăîntoatecele23desezoanealeMondialuluideSuperbike.Garantultacitalstabilităţiicampionatuluişi-aluatînsărămasbundelacompetiţiaalăturidecareacrescut. Alexandru CocuDucati părăseşte SuperbikeNoriyuki Haga s-a plafonat anultrecut la Ducati
  • 26. EUROSPORT50 MARTIE 2011Trecerea la pneurile Pirelli, reintroducerea KERS şi folosirea eleronului spate mobil suntprincipalelemotivedeneliniştepentruechipeînainteasezonului2011dinFormula1.Dinpunctde vedere al schimbărilor la nivel tehnic, trei sunt aspectele majore care pot face diferenţa îngrandoare şi decadenţă: pneurile, KERS şi eleronul spate mobil.După un sezon 2010 în caretitlul mondial al piloţilor s-a de-cernat abia la ultima cursă a anu-lui, fanii nu vor accepta o stagiune 2011 încare spectacolul să fie la cote mai mici. Şinici echipele nu sunt dispuse la rabat, maiales că au fost destule orgolii şifonate seri-os în cursul anului trecut. Un lucru este cert:câteva schimbări de regulament aruncăFormula 1 pe un teritoriu necunoscut şi ni-meni nu ştie la ce să se aştepte cu adevărat.Din punct de vedere al schimbărilor lanivel tehnic, trei sunt aspectele majore carepot face diferenţa în grandoare şi decaden-ţă: pneurile, KERS şi eleronul spate mobil.În privinţa pneurilor, asistăm la oschimbare a furnizorului unic, retragereaBridgestone deschizând drumul reveniriiitalienilor de la Pirelli în „regina” motor-sportului. Cu trei piloţi de teste - RomainGrosjean, Nick Heidfeld şi Pedro de la Rosa- Pirelli a efectuat peste 80.000 de kilometride-a lungul sesiunilor private, reuşind sădezvolte pneuri de patru compoziţii diferi-te - supersoft, soft, medium şi hard - care săfacă faţă vitezelor ameţitoare din F1.Pe de-o parte, Pirelli susţine că a reuşitacest lucru, directorul pentru motorsport,Paul Hembrey, fiind mai mult decât mul-ţumit de activitatea depusă de subalterniisăi şi de produsele pe care le oferă celor 12echipe. În plus, italienii au reuşit şi o premi-eră: primul test pe timp de o noapte, efec-tuat pe circuitul Yas Marina din Abu Dhabi,şi pe o pistă udată ca după o ploaie, aspectreuşit cu ajutorul stropitorilor. Pe de altăparte, echipele sunt cât de cât mulţumitede cauciucuri, chiar dacă nu puţine au fostvocile care au criticat durata de viaţă a „gu-melor” supersoft, care rezistă foarte puţin,mai exact un singur tur la ritm maxim.Cu alte cuvinte, acestea sunt pneuri ide-ale pentru calificări, dar nu şi pentru cursă,acolo unde nu ar fi de mirare să asistăm laschimbarea pneurilor de la o compoziţie laalta după numai un singur tur sau în ultimultur al întrecerii. Concluzia: din punct de ve-dere al pneurilor, sezonul 2011 se anunţăinteresant, pentru că piloţii ar putea fi sur-prinşi de modul în care acestea se vor com-porta atunci când sunt uzate la limită.KERS! Ce cuvânt frumos, atât de me-diatizat în 2009 şi atât de hulit la finalulrespectivei stagiuni. Sistemul de recu-perare a energiei cinetice din momentulfrânării - de fapt, se generează energiei lafrânare - a fost introdus acum doi ani, pefondul unei tendinţe de adoptare a unormăsuri care să aibă legătură cu producţiade serie a marilor constructori implicaţi înFormula 1. Unele echipe l-au folosit doar înteste, perioadă când un mecanic de la BMWSauber a şi fost electrocutat la revenireamonopostului la standuri, şi au renunţatsă-l mai utilizeze în curse. Altele l-au maiîncercat din când în când şi abia în a douajumătate a stagiunii am văzut şi prima vic-torie a unei maşini echipată cu KERS - LewisHamilton (McLaren) în GP Ungariei.Lucrurile par să se fi schimbat, mai ales căFIA permite acum ca sistemul să fie stoche-ze energia într-o baterie, astfel că aproapetoate echipele au optat pentru utilizareaKERS, sistem care oferă un plus de puterepe o perioadă foarte scurtă. Excepţia se nu-meşte Team Lotus, dar nu ar fi exclus ca şimalaysienii să treacă la această tendinţă peparcursul anului. Se poate ca inginerii con-duşi de Mike Gascoyne să aibă dreptate,mai ales că nu puţini sunt piloţii care con-sideră că acest ansamblu nu oferă avantajecare să fie decisive în duelurile de pe pistă.Dacă 2011 înseamnă eliminarea difuzo-rului spate dublu şi a mult-mediatizatuluiF-duct, elemente aerodinamice care au fostfoarte apreciate de unele echipe în sezonultrecut, marea noutate este reprezentată deeleronul spate mobil. Practic, elementulsuperior al aripii este cel care se mişcă (dis-tanţa dintre cele două planuri creşte de la10 la 50 mm), adoptând o poziţie verticalăîn momentul trecerii prin viraje, acolo undeeste necesar un nivel mai ridicat al forţeide apăsare aerodinamică, şi una orizontalăpe liniile drepte, când maşinile trebuie săîntâmpine o rezistenţă la înainte cât maimică.Pe parcursul cursei, sistemul poate fi fo-losit exclusiv pentru depăşiri numai dupăce s-au parcurs cel puţin două tururi de lastart sau după o neutralizare cu Safety Car.MARTIE 2011 51EUROSPORT
  • 27. Un adolescent a câștigat la debutul său în cursa de 500 de mile de la Daytona, producând unadintre cele mai mari surprize din istoria de 63 de ani a NASCAR-ului.surprizĂla daytonaMihai DumitruLa al doilea start din carierăîntr-o etapă din Sprint Cup, diviziade top a campionatului americanNASCAR, Trevor Bayne a devenit cel maitânăr învingător al cursei de 500 de milede la Daytona, etapa care deschide în modtradițional sezonul competițiilor majore depeste Ocean. Devenit al șaptelea pilot carecâștigă întrecerea din statul Florida la pri-ma sa participare, Bayne a încheiat o seriefără succese de 25 de ani pentru echipaWood Brothers Racing, cea mai veche dincampionat.Pilotând noul Ford Fusion, Bayne a profi-tat de pe urma unei curse haotice, punctatăde 16 neutralizări și a luat deciziile corecte lafinal, când toți concurenții rămași în acelașitur cu liderul s-au lansat către linia de finiș.Adolescentul din Knoxville, Tennessee,care tocmai împlinise 20 de ani, a moștenitpoziția de lider de la David Ragan, pilot alunei echipe de vârf a mărcii Ford (RoushFenway), acesta din urmă primind o pena-lizare pentru start furat la reluarea ritmuluinormal de cursă.Lipsit de un coechipier cu care să lucrezeîn tandem, Bayne și-a găsit ca partener ad-hoc pe veteranul Bobby Labonte, la volanulunei Toyota Camry a echipei JTG Daugherty,care a intrat în siajul său și l-a împins cătrelinia de finiș prin „bump drafting”.Tandemul format din favoritul cursei,Kurt Busch (Penske) și Juan Pablo Montoya(Earnhardt Ganassi) a rămas în gol de puterepe ultima linie dreaptă.„Nici măcar nu pot să descriu ce simt înacest moment”, a declarat cu uimire Bayne,care s-a rătăcit pe drum spre Victory Lane,locul rezervat învingătorului cursei, careprimește întreaga atenție a presei și ovațiilepublicului. „Simt că nu aș fi meritat suficientvictoria. Este pur și simplu incredibil, estecel mai nebunesc lucru care mi s-a întâm-plat în viață. Este o cursă în care trebuie să aipe cineva care să te ajute să o câștigi. Toatălumea m-a ajutat aici și nu le pot mulțumiîndeajuns pentru acest lucru”, a reușit să ros-tească emoționatul învingător.Bayne nu este eligibil pentru a marcapuncte în Sprint Cup pentru că a ales un pro-gramcompetiționalcompletîndiviziainferi-oară Nationwide Series iar regulamentulNASCAR din acest sezon exclude posibilita-tea ca un pilot să lupte pentru titlu în maimult de unul dintre cele trei campionate pecare le păstorește.MARTIE 2011 53EUROSPORTLista piloţilor pentru sezonul 2011:RED BULL RACING1. Sebastian Vettel (Germania)2. Mark Webber (Australia)MCLAREN MERCEDES3. Lewis Hamilton (Marea Britanie)4. Jenson Button (Marea Britanie)SCUDERIA FERRARI5. Fernando Alonso (Spania)6. Felipe Massa (Brazilia)MERCEDES GP7. Michael Schumacher (Germania)8. Nico Rosberg (Germania)LOTUS RENAULT9. Nick Heidfeld (Germania)10. Vitali Petrov (Rusia)WILLIAMS F111. Rubens Barrichello (Brazilia)12. Pastor Maldonado (Venezuela)FORCE INDIA14. Adrian Sutil (Germania)15. Paul di Resta (Marea Britanie)SAUBER F116. Kamui Kobayashi (Japonia)17. Sergio Perez Mendoza (Mexic)SCUDERIA TORO ROSSO18. Sébastien Buemi (Elveţia)19. Jaime Alguersuari (Spania)TEAM LOTUS20. Jarno Trulli (Italia)21. Heikki Kovalainen (Finlanda)HISPANIA RACING22. Narain Karthikeyan (India)23. nu a fost stabilit încăMARUSSIA VIRGIN24. Timo Glock (Germania)25. Jérôme D’Ambrosio (Belgia)Activarea de către pilot în timpul curseipoate fi făcută numai după ce este notificatprin electronica de control, iar acest lucruse poate face doar dacă sportivul în cauzăeste la mai puţin de o secundă în urma ce-lui dinaintea lui. Dezactivarea sistemului decătre electronica de control se face la primafrânare ce urmează activării sale.Noul eleron spate mobil este un alt as-pect care poate face cursele mai atractive,poate spori numărul depăşirilor, la toateacestea putând să contribuie şi numărulmai mare de butoane de pe volan - au apă-rut două noi, pentru KERS şi pentru aripamobilă. De altfel, au fost destui piloţii careau criticat această aglomerare de butoane,spunând că viaţa lor în cockpit s-a compli-cat şi nu ar fi excluse unele rateuri din ca-uza numărului crescut de mişcări pe caretrebuie să le facă sportivii pentru operareadiferitelor reglaje de pe volan.Ce să ne aşteptăm din punct de vedereal factorului uman? Cea mai importantănoutate este ieşirea din scenă a lui RobertKubica, cel puţin pentru un an, ca urmarea accidentului suferit în timpului unui raliudin Italia, eveniment în urma căruia polo-nezul s-a ales cu multiple fracturi la braţul şila piciorul drept. În locul său, Lotus Renaultl-a cooptat pe germanul Nick Heidfeld, careastfel revine ca titular în Formula 1. „Aş fipreferat să mă întorc în alte circumstanţe”,a comentat germanul.În rest, disputa pentru titlul mondial paresă aibă aceeaşi protagonişti: cei doi piloţi dela Red Bull Racing, Sebastian Vettel şi MarkWebber - germanul, campion mondial înexerciţiu, pare totuşi favoritul echipei -,Fernando Alonso şi cei doi oameni de laMcLaren, Lewis Hamilton şi Jenson Button.Nu ar fi exclus să-l vedem implicat şi peMichael Schumacher, care pare foarte în-cântat de monopostul pe care Mercedes il-a creat pentru 2011. În plus, atât septuplulcampion mondial, cât şi echipa germanănu-şi mai pot permite un sezon dezamăgi-tor, aşa cum a fost 2010, în care să nu conte-ze în disputa pentru victorii de etapă, ca sănu mai spunem de titlurile supreme.2011 se anunţă un an greu şi pentru echi-pe, mai ales din punct de vedere logistic,pentru că vor avea de trecut prin 20 de eta-pe, cele mai multe într-un sezon de când aînceput istoria Formulei 1 în 1950. Dar, la fi-nalul acestui maraton, se află recompensasupremă: titlul mondial. Şi efortul merită!EUROSPORT52 MARTIE 2011
  • 28. RACE RETRO (25 – 27 februarie, Marea Britanie)Raliul Monte Carlo şi-a sărbătorit centenarul în acest an, iar pentru a marcaevenimentul cum se cuvine, organizatorii Race Retro au programat, înultimul weekend al lunii trecute, la Stoneleigh Park, în comitatul Coventry,o paradă a unor modele reprezentative pentru istoria raliului monegasc.De la modelul Invicta de 4,5 litri datat 1931, la legendarul Mini MorrisCooper S, câştigător în 1966, cuTimo Makinen şi Paul Easter, modelele nuau reprezentat atât învingători celebri, cât mai cu seamă maniera în careraliurile s-au schimbat de-a lungul anilor, trecând de la gentleman driveriiperioadei interbelice, la primele echipajele profesioniste din anii ’60.
  • 29. Într-o ţară în care hocheiul estemai popular decât fotbalul, lui PetrNovak, un fost jucător reconvertitîn antrenor de patinaj, nu i-a fost uşor săgăsească resurse pentru performanţă. ÎnCehia nu există nici astăzi o pistă de 400 m,aşa că antrenamentele s-au făcut pe lacuriîngheţate şi pe... uscat. Înainte de a începepregătirea spartană cu Martina, antrenorula stat de vorbă cu familia ei: „Fata este ta-lentată şi cred că poate reuşi. Dar, dacă valucra cu mine, va deveni un sclav, altfel nuse poate. Sunteţi de acord?”.În lunile următoare, Sablikova a cunoscutfaţa de tiran a lui Novak. Patinatorii de vi-teză pe distanţe lungi trebuie să facă faţăunui moment de criză în timpul cursei,când simt o durere ascuţită în tot corpuldupă arderile muşchilor, iar creierul le ceresă abandoneze. Antidotul este voinţa, au-tosugestia, iar Novak a ştiut să o pregăteas-că de la început pe eleva sa pentru a depăşiastfel de momente critice. Tehnicianul cehşi-a pus la bătaie economiile de-o viaţă şi acumpărat un... autobuz second hand. Dacăpână atunci jucase rol de antrenor, părinteşi sfătuitor pentru promiţătoarea sa pupilă,Novak devenise şi şofer. Martina era pregă-tită să fie scoasă în concursuri.Încă de la primele competiţii de juniori,Sablikova era atât de competitivă pe dis-tanţele de fond, încât se putea duela directcu băieţii de vârsta sa. În noiembrie 2005,a fost aproape să coboare sub 4 minute pedistanţa de 3000 m.Novak începea să-şi vadă roadele, darştia că efortul se poate duce pe apa sâm-betei dacă Martina nu-şi înţelegea condiţia.„Poţi avea un iubit, dar să nu te îndrăgos-teşti de el. Dacă nu respecţi legea asta,pierzi tot, poţi la fel de bine să te retragi”, afost sfatul pe care i l-a dat în ziua în care eaşi-a serbat majoratul.Sablikova avea 19 ani când a participat laOlimpiada de la Torino. A intrat în concursla 5000 m, cea mai dură probă olimpicăpentru fete, alături de figuri legendare caCindy Klassen, Claudia Pechstein sau ClaraHughes. A venit pe locul 4, la doar o se-cundă de bronz. În acelaşi an, a învins-o pePechstein la Europene şi din acel moment aînceput „era Sablikova”. Dintr-o dată, fiziculdeloc impresionant a devenit un atu – rezis-tenţa pe care o întâmpină din partea aeru-lui în timpul curselor este mai redusă decâtla adversarele sale musculoase, iar agilita-tea de pe turnante o ajută să aibă timpi mairapizi pe fiecare tur.Din 2007 este neînvinsă la competiţiilemajore pe distanţa de 5000 m, în acelaşian devenind prima femeie din istorie carecoboară sub 14 minute la 10.000 m – re-cord neoficial, căci doar băieţii au voie săconcureze pe o distanţă atât de lungă. Areşase titluri mondiale în palmares, inclusivla poliatlon, competiţia unde trebuie să fiicompetitiv pe toate distanţele. Momentulde glorie l-a cunoscut la Olimpiada de laVancouver, unde a triumfat la 3000 şi 5000m, obţinând bronzul şi la 1500 m, unde con-curase doar pentru a-şi face „mâna” în pro-bele de fond. A devenit eroină în ţara sa şiadulată peste tot pe unde concurează.Martina Sablikova a deschis, poate, undrum, arătând că nu trebuie să fii un pachetde muşchi pentru a reuşi într-un sport al ce-lor care dezvoltă pe gheaţă o viteză com-parabilă cu a cailor de curse. Între timp, an-trenorul cu părul alb care o însoţeşte încă laconcursurile internaționale a primit sufici-ente fonduri pentru a pregăti grupe de vii-tori patinatori care visează să-i calce peurme elevei sale preţioase.La1,71mşidoar53dekilograme,paregenulînfaţacăreiarefuzăsăsedeschidăuşileautomatede la supermarket. S-a născut în Nove Mesto, un orăşel de munte din Moravia. Destinul,norocul sau amândouă la un loc au făcut ca un fost jucător de hochei, Petr Novak, îndrăgostitde patinaj, să o remarce când Martina avea 12 ani.EUROSPORT56 MARTIE 2011Sablikovareginapatinajuluiviteză
  • 30. Redus mult ca fenomen în ultimii ani, huliganismul din jurul meciurilor de fotbalcontinuă să se situeze la un nivel îngrijorător pentru forţele de ordine din multe ţăriale lumii. Fenomenul se regăseşte din plin şi în Africa, şi în Asia. Cu Asia vom începeevocarea anumitor episoade privitoare la acest fenomen teribil.Surprinzător sau nu, cea maimare activitate în ce priveşte hu-liganismul fotbalistic în Asia esteîn Japonia. În cadrul galeriilor organizate şialcătuite în cea mai mare parte din supor-teri simpli acţionează grupuri de fani deextremă dreaptă, recunoscute în Japoniapentru legăturile lor financiare şi politicecu marile corporaţii nipone şi cu sindica-tele crimei organizate. Iar dacă la meciuri-le din campionatul intern scandalurile nusunt nici numeroase nici nu au cine ştie ceanvergură, atunci când vine vorba despremeciuri internaţionale situaţia se schimbăradical. Mai ales la partidele în care adver-sarul este unul dintre statele din Asia de Est,state asupra cărora Japonia şi-a exercitatdominaţia militară de-a lungul a zeci de ani.Steagul războiului! La aceste jocuri, grupurile respective defani vin pregătite cu steagurile de război aleJaponiei, aşa numitele „kyokujitsu-ki”, pecare încep să le fluture odată meciul înce-put. „Kyokujitsu-ki” este simbolul agresiuniimilitare a Japoniei şi este fluturat de faniiniponi pentru a-i scoate din minţi pe ad-versari şi a le reaminti trecutul. Nu existăofensă mai mare pentru publicul şi echipaadversă decât să vadă fluturând „kyokujit-su-ki”, care este simbolul agresiunii militarejaponeze înaintea şi în timpul celui de-aldoilea Război Mondial, agresiune care adus la sfârşitul a milioane de vieţi în zoneleîn care aceasta a fost prezentă.În ţări precum China, Taipei, Filipine sauCoreea de Sud, sentimentul oameniloratunci când văd respectivele simboluri esteacelaşi cu al celor din Europa când văd înfaţa ochilor zvastica. Nu mai departe derecent încheiata Cupă a Asiei, la semifinalaJaponia – Correa de Sud o parte a suporteri-lor „albaştrilor”autointitulaţi Ultra-Nippon,au venit la stadion cu temutele kyokujit-su-ki şi le-au scos fluturat în timpul jocului.Acest lucru a stârnit o adevărată furtună înmass-media din Coreea de Sud, iar delega-ţia sud-coreeană prezentă în Qatar a făcuto plângere oficială vizavi de acest episod.Manifestări violente ale suporterilor chi-nezi s-au înregistrat cu precădere în primiiani ai acestui secol şi totul a plecat de la ma-rile greşeli comise de arbitri în anumite par-tide. Eradicarea fenomenului corupţional înarbitraj a liniştit însă spiritele.Totuşi, cele mai mari incidente avândîn prim-plan fani chinezi s-au produs pe 4iulie 2004, imediat după încheierea finaleiCupei Asiei pe naţiuni, finală în care Chinaa pierdut chiar la Beijing în faţa Japoniei,scor 1-3. Atunci, pe străzile din jurul areneiau fost incidente între sute de suporteri ainaţionalei chineze şi forţe ale Poliţiei, primiiaruncând cu sticle încendiare în ultimii. Aufost arse steaguri ale Japoniei, iar câtevadintre maşinile care serveau Ambasada ni-ponă de la Beijing au fost distruse de faniifurioşi.Bătăi între arabi şi kurziÎn Siria, bătăile între suporteri au strânsălegătură cu apartenenţa etnică. Mai pre-cis, marile rivalităţi sunt între fanii de ori-gine arabă şi cei de origine kurdă. Cel maisângeros episod din ultimii ani s-a produspe 12 martie 2004 la Qamishli, o localitateaflată la aproximativ 700 de kilometri deDamasc, atunci când la finele unei întâlniriîntre două echipe ai căror fani erau separaţide originile lor aceştia s-au încăierat în afa-ra stadionului. În timpul luptei s-a recurs laarme albe şi la arme de foc, iar când în sfâr-şit forţele de ordine au pus capăt conflictu-lui bilanţul înregistrat a fost de 25 de morţişi câteva sute de răniţi!250 de răniţi dupăun singur meciIncidentele provocate de huliganismsunt rare, dar virulente în Iordania. Aici,tensiunile apar între arabii palestinieni şiarabii cu origini în estul Iordaniei. Ultimadispută dintre cele două tabere s-a produsîn decembrie anul trecut, cu ocazia meciu-lui dintre Al Wahdat, ai căror suporteri suntde origine palestiniană şi Al Faisaly, cu fanidintre arabii iordanieni. Războiul suporteri-lor s-a încheiat cu 250 de răniţi, dintre care17 în stare gravă, iar dintre ei 243 au fostfani ai celor de la Al Faisily! Dealtfel, susţi-nătorii celor de la Al Wahdat sunt renumiţiîn Iordania pentru acţiunile lor nebuneşti şipentru lipsa de scrupule în confruntările cuadmiratorii celorlalte echipe.Incidente în „paradisul”lui Kim Jong-ilOricât ar părea de neverosimil, până şiîntr-o ţară cu regim strict cum este Coreeade Nord mai apar uneori incidente legatede comportamentul suporterilor! Vorbimînsă doar despre meciurile echipei naţiona-le, pentru că în ceea ce priveşte competiţiainternă acolo practic nici nu există galerii
  • 31. locale. La un moment dat, unul dintre ata-canţi a scăpat singur cu portarul advers, iarun fan al echipei pe cale să primească gol ascos pistolul şi a ţintit în pieptul atacantului,un oarecare Haider Khadim, care ulterior adecedat în drum spre spital!Suporterul ucigaş a fost arestat pe loc,dar asta nu i-a împiedicat pe fanii irakienisă facă în continuare uz de armele de foc lapartidele din campionatul intern, trăgândîn aer fie pentru a se bucura la goluri, fiepentru a-şi manifesta nemulţumirea pentrucine ştie ce eveniment petrecut pe teren.Ce-i drept, de la acel episod nu s-au mai în-regsitrat victime din rândul fotbaliştilor. Alsuporterilor, însă, da!Ţară sfântă şi nu preaCine se gândeşte la Israel doar ca la ŢaraSfântă greşeşte! Înainte de a evolua în preli-minarii ca şi zonă europeană, Israelul fotba-listic a fost pentru o vremea componentăa părţii asiatice. Loc frecvent de conflictepolitice şi militare, Israelul fotbalistic nuputea face excepţie de la aceste abitudini.Aici, disputele cele mai frecvente se poar-tă tot ca urmare a originilor etnice, părţileimplicate fiind israelienii de origine arabăşi evreii.Ultimii au cei mai răi reprezentanţi în fa-nii celor de la Beitar Jerusalim, mai precisîn facţiunea existentă în rândul acestora şinumită, în stil mafiot, „La Familia”. Clubul aavut de suferit în numeroase rânduri de peurma fanatismului fanilor, chiar şi în cupe-le europene. Sunt de notorietate partidelepe care Beitar le-a jucat în competiţiile eu-ropene contra celor de la PAOK Salonic şiGlasgow Rangers şi în care fanii lor au lan-sat scandări rasiste la adresa unor jucătoridin tabăra adversă, scandări care au dus laamenzi usturătoare pentru club.În vara anului 2005, 7.000 de fani ai celorde la Beitar şi-au însoţit favoriţii la Tel Aviv,pentru meciul cu Maccabi. Cântecele loranti-arabe pe care le-au fredonat tot meciulau stârnit furia suporterilor lui Maccabi, ma-joritatea israelieni arabi. După meci, străzi-le din jurul arenei au fost scena unor luptesângeroase.Un episod care a scandalizat aproape în-trega ţară s-a produs în noiembrie 2007,când fanii lui Beitar au sfidat minutul de re-culegere în memoria fostului premier YizhakRabin cântând o melodie prin care îl proslă-veau pe asasinul acestuia, Yigal Amir!Împuşcat când a scăpatsingur cu portarul!După căderea regimului Saddam Husein,violenţele în fotbalul irakian au escaladat şin-au fost altceva decât o prelungire a hao-sului politic şi economic din ţară.Aceste violenţe nu se manifestă neapăratprin lupte între suporteri, ci mai mult princomportamentul individual al fanilor carevin pe stadion. Prezenţa armelor de foc înincinta arenelor a devenit în timp ceva obiş-nuit şi nu o dată s-au înregistrat victime.Din nefericire, în martie 2009 un fot-balist a fost omorât cu un glonţ trimis dintribună! S-a întâmplat la Hilla, o localitateaflată la aaproximativ 100 de kilometri sudde Bagdad, la un meci între două formaţiila defilare. Astfel, a rămas de notorietateepisodul petrecut în 2005 la meciul dintreCoreea de Nord şi Iran, contând pentru pre-liminariile CM 2006. O decizie discutabilă aarbitrului a declanşat protestele jucătorilorgazdă, conducătorul jocului fiind la un passă ia bătaie chiar pe teren. Violenţele dinteren s-au transmis imediat şi în tribune,unde, cu toată prezenţa masivă a forţelorde ordine, fanii au încercat să pătrundă peteren! După meci, protestele au continuatîn stradă, iar teama autorităţilor de a nu sedeclanşa cumva vreo revoltă a dus la maimulte arestări. Ulterior, Asociaţia Asiaticăde Fotbal a decis suspendarea terenuluipropriu pentru formaţia Coreei de Nord,care a susţinut următoarele partide consi-derate acasă pe teren neutru.
  • 32. Snooker-ul a apărut înChina la mijlocul anilor ’80.Pe atunci sportul nu prinsese,grosul spectatorilor fiind format din re-prezentanţi ai guvernului. Aşa s-a întâm-plat şi în 1983, când a fost organizat unturneu demonstrativ pentru elite. SteveDavis, pe atunci dublu campion mondiala participat la acea competiţie - în carenu el a fost invitatul principal: “Arbitrula fost cea mai importantă persoană deacolo. Prin urmare, el a primit cea maibună cameră”, a povestit acum câţivaani britanicul, într-un interviu acordatziarului “The Guardian”. Barry Hearn,actualul preşedinte al World SnookerLimited, îşi aminteşte şi el câtevamomente amuzante: “Erau numai oc-togenari în public şi am fost obligaţi săoprim meciurile la fiecare zece minute,pentru ca aceştia să meargă la toaletă”.De atunci, lucrurile s-au schimbat. Chinanu mai găzduieşte doar turnee de ranginferior ci unele care contează în ierarhiamondială. Open-ul Chinez şi Masters-ulde la Shanghai adună în tribune mii deDintr-un sport privit cu curiozitate acum trei decenii, snooker-ula devenit o atracţie şi un stil de viaţă pentru mai mult de 60 demilioane de locuitori ai ţării din Orientul Îndepărtattineri, mari fani ai sportului pe care îliubesc până la obsesie. Jucătorii sunt încentrul atenţiei, li se acordă spaţii mari înziare şi la televiziuni, fiind trataţi ca ve-detele de cinema. Apanaj al britanicilor,snooker-ul tinde să fie acaparat de China;cu voia sa, deoarece are nevoie de imen-sa piaţă de desfacere pe care o poateoferi această ţară.Cum s-a ajuns aici?În 1985, snooker-ul se afla la apogeuîn Marea Britanie. Finala dintre SteveDavis şi Dennis Taylor, decisă în al 35-leajoc, la bila neagră, a avut o audienţă de18,5 milioane de spectatori. Însă, odatăcu anii ’90, interesul nu a mai fost atâtde puternic, fanii nu au mai fost atraşi lafel de mult ca înainte, iar lovitura finalăa fost dată de interzicerea reclamelor laproduse de tutun.Sponsorii s-au retras, împreună cuei şi premiile mari care făceau compe-tiţiile atractive. Conducătorii acestuisport au fost obligaţi să se reorienteze.Unde puteau merge pentru a reaprin-de interesul pentru snooker? Ce vari-ante aveau? Răspunsul l-au găsit repe-de: China. Snooker-ul era totuşi o piaţăneexploatată într-o ţară care ştie cum săcâştige bani din aproape orice. Astfel, auapărut peste noapte sute de cluburi înîntreaga ţară. Dar pentru ca succesul săfie total, era nevoie de un catalizator, oimagine, un om care să adune în jurul săusimpatia şi emoţiile milioanelor de fani.EroulAşa a apărut Ding Junhui. În 2005, el acâştigat Open-ul Chinez şi lucrurile au că-pătat o cu totul altă dimensiune. A devenitautomat un star, iar nebunia creată în jurulsău a fost comparabilă cu cea din 1971, cândMARTIE 2011 63EUROSPORTEUROSPORT62 MARTIE 2011
  • 33. Bruce Lee a jucat în filmul “The Big Boss” șia devenit cea mai mare vedetă a Asiei.Popularitatea lui Ding s-a transformatimediat în ceva mai palpabil, bani, şi toatălumea a avut de câştigat, de la Ding lacompaniile chineze, şi chiar ceilalţi jucătoriprefesionişti, care au ajuns să câştige şi unmilion de lire sterline pe an, din onorariilepe care le primesc pentru participarea îndiversele turnee organizate în China.Zhu Yinchuan este proprietarul mai mul-tor săli de snooker din Beijing, iar povestealui a fost făcută publică de ziarul “ChinaToday”, acum un an: “În 2005, afacerea meaera una mică. Era linişte mai tot timpul, darlucrurile s-au schimbat cum a devenit Dingcampion. Oamenii au venit la sală şi sefăceau zilnic cozi pentru a prinde un loc lamese”. Intuind foarte bine ceea ce va urma,Zhu Yinchuan a început să cumpere sălipentru a-şi extinde afacerea. A deschis câtetrei săli pe an, timpul necesar pentru amor-tizarea investiţiei fiind de doi ani pentru osală. Cele 21 de săli pe care le deţine acumdovedesc că nu s-a înşelat.O statistică a Administraţiei Generale aSportului din China spune că 60 de milio-ane de oameni joacă snooker regulat, lucruconfirmat şi de Simon Leach, care lucreazăde câţiva ani în această ţară, din parteaAsociaţiei Mondiale de Snooker: “Suntoraşe cu 250-300 de săli, iar fiecare dintreacesteaareînjurde25-30demese.ÎnMareaBritanie, situaţia este diferită: există oraşecu doar câteva cluburi”, a declarat englezulpentru “The Independent”, când a fost ru-gat să facă o analiză comparativă.Leach, care se ocupă şi de organiza-rea mai multor turnee, spune că AsociaţiaMondială a muncit mult pentru ca snooker-ul să ajungă într-o poziţie atât de bună înChina: “A trebuit să dezvoltăm relaţiile cuguvernul, cu mass-media şi cu agenţiile depublicitate de aici care cunosc piaţa, spredeosebire de cele din Occident, care doarcred că ştiu cum merg lucrurile”.Globalizareaîncepe în ChinaDar cât de popular este snooker-ul într-o ţară cunoscută mai degrabă pentru tenisde masă şi arte marţiale? Statisticile spuncă snooker-ul este cel mai important sportnon-olimpic din China; într-un clasamentmai larg, a depăşit tenisul de masă, bad-minton-ul şi boxul, doar baschetul fiind înfaţa sa. Dar o rocadă este foarte probabilăîn această ierarhie: dacă în baschet nu apa-re niciun jucător de top după uriaşul YaoMing, care este foarte aproape de retrage-re, în snooker talentele ies la suprafaţă cu oregularitate uimitoare.Nu este nicio surpriză că finala din 2011a Masters-ului de la Londra s-a jucat întredoi chinezi, Ding Junhui şi Marco Fu. DupăMarea Britanie, China este cea mai prezentănaţiune în Top 100 mondial, nu mai puţinde şapte jucători aflându-se aici. Mult pesteIrlanda, ţară cu un fost campion mondial,Ken Doherty, dar care oferă cinci jucători înaceastă ierarhie. Chinezii sunt dornici să fiecei mai buni indiferent de domeniu. Pentruasta, investesc într-un tânăr jucător, dacăacesta are potenţial, şi îi oferă posibilita-tea să se antreneze şi să locuiască în MareaBritanie. Este o punere în scenă a dictonului“Ştiinţă occidentală cu disciplină orientală”.Snooker-ul a început de câţiva ani un am-plu proces de globalizare, iar Chinareprezintă principala sa ţintă. Cel mai bine asintetizat acest aspect Mark Selby, care adeclarat pentru “China Today” că “speră căvor exista din ce în ce mai multe turnee im-portante în această ţară. Dacă se va întâm-pla asta, mă gândesc să învăţ chineza şi sămă stabilesc aici”.EUROSPORT64 MARTIE 2011Ding Junhui reprezintă vârful delance al globalizării snooker-ului
  • 34. Conform tradiţiei, onoarea de a deschide balul revine Australiei. Sfârşit defebruarie - începutul lunii martie, aceasta este perioada pe care organizatoriiau stabilit-o drept reper pentru derularea primului din cele 11 concursuri alesezonului. Finalul? În decembrie, în Hawaii. Quicksilver Pro va avea loc la GoldCoast, în Queensland, şi e dotat cu premii de 425.000 de dolari. Kelly Slatereste aşteptat la startul unei noi campanii, pentru câştigarea celui de-al 11-leatitlu de campion al lumii.CIRCUITUL PROFESIONIST DE SURF (26 februarie)
  • 35. Accidentarea este teama ori-cărui sportiv. Este acel momentîngrozitor, o clipă în care carierecu greu construite ajung de la glorie la de-zastru absolut. Începând de atunci, o micăarmată de medici, fizioterapeuţi, chirurgi,preparatori fizici şi echipe de interven-ţie intră în acţiune. Acest serial urmăreşteextraordinarele drame ale accidentărilor,operaţiilor, recuperării. Apoi, pentru ceimai norocoşi dintre sportivi, revenirea peculmile gloriei.Presiunea constantă la care sunt supuşisportivii pentru a realiza performanţă îşiare preţul său. Organismele sunt împinsela limită, fără a mai ţine cont de instinctulde conservare. Fiecare sportiv accidentatîşi are propria poveste – şocul accidentă-rii, durerea operaţiei, povara recuperării şiîntoarcerea plină de emoţie la scopul vieţii:sportul de competiţie.Laureat al premiului Oscar, Russell Croweprezintă acest documentar impresio-nant. Sunt înfăţişate momentele delicatecând organismele atât de bine calibrateale sportivilor de elită sunt expuse şocu-lui accidentării. Documentarul urmăreşteexperienţele sportivilor profesionişti dinfotbalul australian, rugby, surf, supercrosşi fotbal, din momentul producerii dezas-trului, continuând cu masa de operaţie şiperioada de recuperare, şi până la reîntoar-cerea triumfătoare în arenă. Totul poate fi oafacere de zile sau de luni. Camerele de fil-mat au acces acolo unde puţini jurnalişti auavut dreptul de a intra, atunci când cariere-le sunt puse în pericol, când corpul atât debine îngrijit al sportivului devine inamiculacestuia şi când dezastrul are drept efectdepresia profundă.Câteva poveşti care pot fi urmărite peparcursul serialului: Ross Clarke Jones esteun surfer care se dă pe valuri uriaşe. Şi-apetrecut întreaga viaţă în căutarea furtuni-lor, pentru a se da pe astfel de munţi lichizi.Visul său este să se dea cu planşa pe un valde peste 30 de metri. Numai că organismula început să dea semne de oboseală. Trecutde 40 de ani, strivit de tone de apă, în mo-mentul în care a fost înghiţit de val, Rosssuferă de pe urma unei calcifieri a coloaneivertebrale, care-i afectează nervii cu ramifi-caţii la mână. El va fi supus unei operaţii curisc maxim la coloana vertebrală, pentru camedicii să poată înlătura presiunea asupranervului cu pricina.Eddy Pettybourne şi Dave Tyrrell suntjucători de rugby, la clubul din SouthSydney, în cea mai importantă competi-ţie din Australia - National Rugby League(NRL). Vieţile lor au fost marcate de aceleaşipoveşti: accidentări, recuperare, alte acci-dentări, mereu alte probleme de sănăta-te. Într-un moment dramatic al unui meci,Eddy Pettybourne şi-a fracturat mandibula,pe o intrare în forţă asupra unui adversar. Astrâns din dinţi şi a continuat să joace pânăla finalul acelei confruntări. Câteva zile maitârziu, este supus unei operaţii, pentru aprimi o proteză metalică. Profitând de oca-zia ivită, Dave Tyrrell i-a luat locul lui Eddyîn echipă. În scurt timp, s-a accidentat şiel. Fractură de orbită oculară, după un cotprimit în plină figură. Dave este supus uneioperaţii complicate, de reconstrucţie faci-ală, cu nu mai puţin de patru locuri undesunt introduse tije metalice. Va rămâne cuele pe viaţă. Ambii jucători se află acumîn perioada de recuperare. Eddy are şansade a juca din nou, dar îşi fracturează încă odată mandibula. La rândul său, Dave parevindecat şi antrenorul nu ezită să-l trimitădin nou în linia întâi.Lachie Hansen este un jucător de fotbalaustralian, component al echipei NorthMelbourne, participantă în întrecereanaţională Australian Rules League (ARL).Jucătorii de fotbal australian sunt renumiţipentru detenta lor extraordinară, pentrucapacitatea de a sări şi de a prinde mingea(procedeul numit mark). La una din acestesărituri, Lachie şi-a fracturat nasul. A rămasîn teren până la sfârşitul meciului, dar a fostnevoit să îndure durerile îngrozitoare dinmomentul în care cartilagiul nazal i-a fostMega-mutăriAcest documentar prezintă relocarea unora dintre celemai mari, mai grele şi mai puţin mobile structuri istoriceimaginabile. Vom urmări crucialul proces de planificare –cum echipa de mutare măsoară dimensiunea, greutatea,vremea, traficul şi restricţiile de capacitate, ştiind că osingură greşeală poate genera un dezastru. Ne ţinem respiraţia în timpul primei ridicări,când scârţâielile, pocniturile şi uruiturile semnalează ridicarea unei clădiri de 800 de tone pe20deseturidetroliuri.Urmărimpericuloasacălătoriepestepoduriînguste,evitândliniiledeînaltătensiuneşiluândcurbestrânse,sperândîntotacesttimpcăstructurilenusevorstrica.IarprovocărilesuntintensificatedeMamaNatură,căreiaîiplacesăfacămicisurprizeprecumnoroaiele de primăvară, furtunile de vară, inundaţiile sau uraganele.Premiera 1 martie – 12 aprilie peViasat ExplorerLa marginea lumiiCălătoriţi către cele mai neospitaliere locuri de pe pământ alături de jurnalistul irlandez deinvestigaţie Donald MacIntyre, care porneşte să descopere cum este să trăieşti la marginealumii. MacIntyre se mută în patru comunităţi diferite, alături de unii dintre cei mai rezistenţioameni de pe planetă, pentru a investiga cum sunt afectate ultimele triburi de pe Pământde viaţa secolului XXI. Pe parcursul acestui fascinant serial, el se confruntă cu cele mai durecondiţii naturale, baleind între culturile străvechi şi lumea modernă în timp ce învaţă săsupravieţuiască alături de călătorii beduini în deşert, de vânătorii de crocodili în Papua NouaGuinee, de ultima caravană de lame din lume, în Bolivia şi de nomazii mărilor în Borneo.Premiera 12 martie – 24 aprilie peViasat ExplorerTrecere mortalăŞase bărbaţi, două săptămâni şi cea mai letală porţiune de ocean din lume poreclită„Cimitirul Pacificului”. 2.000 de nave au eşuat aici şi 700 de marinari zac pe fundul oceanului.La graniţa dintre statele Oregon şi Washington, un banc de nisip obligă miliarde de tone deapă din fluviul Columbia să se verse cu forţă în apele Pacificului. Rezultatul – valuri uriaşe şicurenţi mortali. Acest documentar urmăreşte nonstop timp de 15 zile un grup de căpitanicare pilotează nave uriaşe peste acest banc, păstrând deschisă o rută comercială de miliardede dolari. Orice greşeală ar pune nava şi echipajul în pericol. Punctul de pericol maximpentru piloţi este abordarea sau debarcarea pe mare, fie de pe o mică navă de pilotaj, fie dinelicopter. Ambele necesită sincronizare perfectă şi capacităţi deosebite pentru a supravieţuimanevrei pe valurile agitate.Premiera 25 martie peViasat ExplorerDupăaccidentareViasatpropuneundocumentarînserial,opremierăeuropeanăînexclusivitate.NaratdeRusselCrowe,acestavaaveapremieraînadouajumătatealuniimartieDIN PROGRAMUL LUNII MARTIEpus la loc. Nu o dată, ci de două ori.Liam Anthony este unul dintre tine-rii jucători ai aceleiaşi echipe de fotbalaustralian din North Melbourne. Mereuatent la minge, el a suferit o fractură deomoplat, atunci când a fost izbit din spa-te, în momentul unui mark la altitudine.Medicul Con Mitropoulos îi repune umărulla loc, pentru ca Liam să continue meciul,dar accidentarea este mai gravă decât s-acrezut iniţial, iar jucătorul trebuie supusunei operaţii pentru refacerea articulaţiei.După operaţie, Liam îşi amuză coechipie-rii, povestindu-le halucinaţiile din timpulintervenţiei chirurgicale. Eforturile depusepentru a reveni în teren înainte de înche-ierea sezonului sunt lăudate de echipa demedici din jurul său.Accidentarea este un moment pe careorice sportiv îl ia în calcul, atunci când intrăîn arena competiţională şi îşi propune săajungă la vârf. Odată produsă, este rândulca alţi profesionişti să preia controlul asu-pra organismului afectat şi să-l readucă lastarea de performanţă. “După accidentare”este un serial impresionant, difuzat în ex-clusivitate la Viasat Explorer, începând din14 martie!MARTIE 2011 69EUROSPORTEUROSPORT68 MARTIE 2011
  • 36. lor uneori forţate, dar mereu zguduitoare.Totuşi promovarea pe care o facea DanaWhite UFC-ului nu reuşea să intre la sufletulpublicului, iar compania pierdea an de anmilioane de dolari.În plină cădere liberă, chiar în momentulîn care se depăşise al zecelea milion pier-dut, o întâmplare a salvat investiţia familieiFertitta. Într-un episod al reality-show-uluiAmerican Casino, serial despre un cazinoal familiei amintite, îşi faceau apariţia doilupţători UFC, Tito Ortiz şi Ricco Rodriguez,cazaţi la hotelul cazinoului înainte de me-ciul lui Tito împotriva lui Chuck Liddel.Analizele de audienţă arătau un lucru ne-aştepta: minutele dedicate celor doi aufost vârfurile de rating ale episodului.Lorenzo Fertitta a avut ideea de a pro-duce un reality-show cu luptători, caresă ofere publicului şansa de a înţelege cuadevărat sportul. Mai mult de atât, show-uloferea pentru prima dată în istoria televi-ziunii o modalitate corectă de eliminare aconcurenţilor: lupta. Pentru ca tensiuneasă fie mai mare, sportivii adunaţi în casăerau necunoscuţi şi aveau şansa unui con-tract cu UFC, reţeta care a construit visulamerican. Înarmaţi cu proiectul şi zece mi-lione de dolari pentru producţie, Frank şiLorenzo Fertitta, secondaţi de Dana White,au reuşit să îi convingă pe cei de la SpikeTV să le accepte ideea. Primul sezon a avutun succes fulminant, iar peste noapte doinecunoscuţi, Stephan Bonnar şi ForrestGriffin au devenit eroi în toată regula.Milioane de oameni aşteptau cu sufletulla gură întâmplarile din casa din Las Vegas,iar finala a avut o audienţă mai mare de-cât tot ce strânsese UFC-ul până în acelmoment. Compania reuşise să se strecoareîn casele americanilor cu lacrimi şi emoţie,nu cu sânge şi ură.Coloana vertebrală a UFCOdată impus pe piaţă, The UltimateFighter, cunoscut mai bine ca TUF, a de-venit principala modalitate de comunica-re cu publicul. Aici se construiesc viitoriicampioni, publicul îi urmareşte cum crescîn faţa propriilor ochi, îi cunoaşte cu buneşi rele, aici se nasc eroii şi personajele ne-gative. Forrest Griffin, Rashad Evans, MattMitrione, Stephane Bonnar sau BrandonSchaub sunt doar câţiva dintre aceştia,unii devenind campioni UFC, alţii urmândsă lupte pentru titluri. Tot TUF este scenape care se nasc marile meciuri ale UFC,antrenorii tinerilor aspiranţi urmând să seîntâlnească între ei. Meciuri memorabiles-au construit aşa, publicul putând ve-dea modul în care luptători consacraţi secomportă unul faţă de altul în condiţii detensiune maximă. Evident, singurul luptă-tor care a refuzat să îşi înfrunte omologula fost Tito Ortiz, băiatul alintat al UFC-ului.Scandalurile sale cu Chuck Liddel din tim-pul show-ului au făcut însă deliciul publi-cului. Poate cea mai spectaculoasă înfrun-tare între antrenori a avut loc atunci cândRashad Evans s-a contrat în fiecare clipă cuQuinton Jackson. Cu cei doi prim plan, TUFa devenit, pentru un sezon, un veritabil se-rial de comedie.Evident, transferul de interes între UFC şiTUF nu a făcut altceva decât să transformecompetiţia dintr-un spectacol penibil în-tr-un sport pe care chiar şi John McCain îlurmăreşte cu interes. Mai mult decât atâtsenatorul se laudă ca a pus şi el umarul lacreşterea MMA-ului.Sezonul din martieCel mai aşteptat sezon al TUF urmea-ză să înceapă la sfârşitul lui martie. DanaWhite a reuşit să îl aducă în faţa publicu-lui pe Brock Lesnar, fugit din lume dupăînfrângerea în faţa lui Cain Velasquez. Estepentru prima dată când publicul îl va ve-dea pe Bock într-o ipostază atât de intimă.Recunoscut pentru că nu suportă camere-le de filmat, Lesnar a acceptat să facă par-te din conceptul atât de mediatizat, TheUltimate Fighter, în încercarea disperatăde a-şi atrage o nouă legiune de fani.Tot ce ştim despre Brock este că omul pecare vrem să îl urâm îşi dezvăluie secreteleîn faţa noastră. Poate că nici nu mai contea-ză că adversarul său este Junior Dos Santos,toată lumea îl aşteaaptă pe Brock, iar nu-măratoarea inversă a început.Ca să înţelegem exact situaţia,trebuie să privim puţin în urmă.UFC-ul a debutat ca un spectacolpenibil în care Rorion Gracie, un instructorde BJJ din SUA, încerca să demonstreze su-perioritatea stilului său de luptă, exact caîn filmele cu bugete reduse ale anilor 90.Unindu-şi forţele cu omul de afaceri ArtDavie, a reuşit să difuzeze în 1993 pe SEGun canal dedicat pay per view-ului, primulturneu numit UFC.Spectacolul a fost penibil, iar turneelecare l-au urmat au păstrat aceeaşi reţetă cepreaslăvea superioritatea familiei Gracie.Meciurile fără reguli au atras o reacţie viru-lentă a fostului candidat la Casa Albă, JohnMcCain, care a dus o campanie puternicăde interzicere a competiţiei. Treptat, spec-tacolul UFC a început să se civilizeze, darmomentul crucial în evoluţia sportului avenit odată cu cumpararea brandului decătre familia Fertitta, proprietari de cazino-uri din Las Vegas.Cu Dana White drept nou preşedinteşi un buget iniţial de câteva milioane dedolari, UFC-ul a început să crescă, dar pu-blicul încă învăţat cu penibilele prestaţiiiniţiale refuza să accepte competiţia dreptsport cu acte în regulă.Un nou orizontÎn ziua de azi, sportul este poate singurulfurnizor de eroi pentru societatea moder-nă, dar are nevoie de expunere pentru aoferi publicului imaginea acestora. Aceastaeste lecţia fundamentală pe care au înţe-les-o cei de la UFC. Dana White a crescut ur-marind eroii boxului american, cu poveştilePentrunoi, reality-showînseamnăoemisiuneplictisitoareîncaresoacreleseceartăcuviitoarelenurori, sau mai mulţi oameni trăiesc stupid într-o casă. Americanii au dezvoltat conceptul înurmă cu mulţi ani şi l-au adaptat diferitelor aspecte ale vieţii. În general publicul de reality nuareniciolegăturăcupubliculconsumatordesport.Saupoatecăare. Alexandru GanciMARTIE 2011 71EUROSPORTEUROSPORT70 MARTIE 2011
  • 37. ReiningReining-ul, cea mai elaborată for-mă a echitaţiei western de compe-tiţie, a fost aprobat de FederaţiaInternaţională de Echitaţie (FEI) acum 11 anica a şaptea disciplină, pe lângă sărituri pesteobstacole, dresaj, concursul complet, andu-ranţă, voltij şi atelaje.Proba de călărit în stil western a făcutsenzaţie imediat. Este ca o secvenţă dintr-un film cu cowboys care nu se despart deciocate, pălării şi pantaloni cu franjuri şi caredemonstrează că partenerul cel mai ascultă-tor, devotat şi inteligent este calul lor.Când e vorba să descoperi ce abilităţiatletice are un cal de tip ranch de 6 ani, ai laîndemână un reiner (aşa sunt denumiţi călă-reţii) care traversează arena cu calul în galopşi se opreşte într-un nor de praf pe câţivametri. Asta înseamnă că a făcut “slidingstop” (oprire glisată) - cea mai amuzantă fi-gură pentru spectatori - , pentru care calulpoartă potcoave speciale posterioare pen-tru a-l proteja.E vorba până la urmă de dresaj cu figuricheie. În concurs nu poate lipsi “spin-ul”(întoarcere 360º pe loc) sau “rollback-ul” (ju-mătate de piruetă pe picioarele din spate),dintre cele mai spectaculoase. La galop peun traseu impus, arbitrii le analizează echili-brul, supleţea şi calmul.Caii din rasele Quarter şi Appaloosa aufost declaraţi cei mai buni pentru aceas-tă disciplină. Se lasă cel mai uşor conduşi,aparent fără să opună rezistenţă, ascultândordinele. Calitatea lor de a fi extrem de inte-ligenţi, înţelegând rapid ce vor de la ei călă-reţii şi antrenorii lor, i-a trimis pe locul întâi întopul preferinţelor.Geneza reining-ului se află undeva pemalul celălalt al Atlanticului. Rancheros dinMexic, respectiv, ranchers din sud-vestulStatelor Unite au dezvoltat acest stil de că-lărie pentru a-şi mâna vitele. Paniolos saucowboys ştiu cum să oprească un cal, săîl facă să se întoarcă, să se rotească sau săîi schimbe direcţia dintr-o dată, pentru anu pierde controlul turmelor de vite. Şi aşas-a ajuns ca dintr-o meserie să se nască unsport, posibil, olimpic în viitorul apropiat.Europa şi America de Sud au îmbrăţişat rei-ning-ul. Există şi un Campionat European lafiecare doi ani, iar anul acesta între 26 și 30iulie aproape de Viena, la Wiener Neustadtam putea vedea cât de talentaţi sunt şi spor-tivii de pe bătrânul nostru continent.FEI s-a decis: Bökeberg, binecunoscutalocaţie ecvestră de lângă Malmö (Suedia) vagăzdui ediţia inaugurală a finalei mondialede reining în 22 mai 2011. Călăreţii calificaţivor concura pentru primul tiltul de campi-on mondial, titlu ce se acordă separat deJocurile Ecvestre Mondiale. Premiul va ficonsistent: 100 000 $.După succesul de la Kentucky, iată o ex-traordinară şansă de a aduce elita reining-ului în faţa unei audienţe mondiale. Sistemulde calificare uzitat în trecut la Masters-ulMondial de reining rămâne valabil. Sportiviipot folosi maxim trei cai la fiecare concursde selecţie pentru a aduna puncte. Din fie-care campionat naţional se califică pentrufinală cel mai bun. La Bökeberg s-au organi-zat în trecut multe campionate importantede sub umbrela FEI, chiar şi CampionatulEuropean de voltije şi cel al Suediei de rei-ning, sub atenta observaţie a lui ChristerAndersson proprietarul şi operatorul locaţi-ei, aşa că a trecut cu brio examenele la care afost supus de forul suprem.MisterMontantaNic,CohibaOlena,DonJulioWhiy,PepsonToby–suntoaredansatoriîntr-otrupădebalet,actorisaugimnaştiolimpici? Dacă răspundeţi da, aveţi parţial dreptate. Suntnumele unora dintre cei mai cunoscuţi cai de pe mapamonddinprobadereining,faimoşiînlumealor.Noua stea a reining-ului american,pe care se mizează la competiţiilemondiale viitoare, este frumoasă,deşteaptă şi modestă. Se numeşteLyndesy Jordan – dublă medaliatăcu aur la campionatul naţional SUAşi campioană mondială NRHA, titluacordat de National Reining HorseAssociation – forum mondial carepromovează reining-ul.Deşi a rămas în competiţiile deamatori, se antrenează cu echipaecvestră olimpică, beneficiindşi de o bursă de studii de 4ani la Auburn University dinAlabama, unde se specializează încomunicare şi marketing.A început să facă reining deplăcere. Când a văzut o competiţieadevărată, a decis că reining-ule pentru ea. S-a bucurat mereude sprijinul părinţilor, care i-audăruit, când avea 12 ani, un cal. Agalopat spre primul titlu mondialde juniori la 13 ani, cu fostul ei calde concurs“Flip My Nick.”BrentWright, celebrul écuyer-antrenorrecunoscut pentru campionii pecare i-a antrenat, dar şi pentrurezultatele sale fantastice dincompetiţii cu premii de aproapeun milion de dolari, a acceptat să oantreneze, deşi era junioară.Din păcate, cu câteva luni înaintede Jocurile Mondiale Ecvestre dela Kentucky de anul trecut“Flipper”a murit, iar noul ei partener (4 ani)nu avea vârsta necesară intrării înconcurs. Pregătirea fizică şi mentalăa cailor, indiferent de rasă, dureazădestul de mult pentru o astfel deprobă parte a familiei FEI. Lyndseya făcut doar o demonstraţie,uimind toată asistenţa.Acum, la 25 de ani, Lyndesy Jordan,mult mai matură şi experimentatăintră în arenă cu“Bueno KingDude”sau pe scurt“Scotty”, un calpalomino de 15 ani cu care aretoate şansele să câştige.Ivonne Ghiţă
  • 38. După ce a trecut deWest Ham în semifinale, Birmin-gham a reuşit să câştige cu 2-1 finala Carling Cup în faţafavoriţilor de la Arsenal printr-un gol marcat în minutul89 de rezerva Obafemi Martins. Împrumutat de la RubinKazan şi introdus în teren cu doar câteva minute înainte,Martins (al doilea din dreapta, în foto) este acum eroulcelor de la Birmingham. Astfel, Birmingham City încheieo aşteptare de 48 de ani, 1963 fiind anul în care“City”maicucerise acest trofeu şi se consolează faţă de poziţia 16 pecare o ocupă în Premier League.FINALA CARLING CUP (27 februarie)
  • 39. Cu doar trei zile îna-inte de debutul îngrupa principală aLigii Campionilor, la începutullui februarie, Oltchim RâmnicuVâlcea schimba antrenorul, în-locuindu-l pe maghiarul PeterKovacs cu Anja Andersen.Sosirea danezei a fost o surpri-ză, dar poate cea mai neînsem-nată din șirul pe care aceastale-a oferit apoi.Schimbări în echipă, schim-bări în antrenamente, o nouăfilosofie și multe semne deîntrebare. Dacă va reuși, dacăa venit pentru a face apoi pa-sul la națională, dacă lumea vaavea răbdare cu ea... Încercândsă aflu cât mai multe răspun-suri, am încercat să vorbesc cupreședintele Oltchimului, IoanGavrilescu, și, desigur, să mă în-tâlnesc cu daneza.Am mers la Vâlcea la o zidupă ce împlinise 42 de ani.Fetele erau la sala de forță, dedimineață, lucrau programulindividualizat scris de Anja.Antrenamentul cu echipa urmasă aibă loc seara. Înaintea lui,o ședință tactică, mi s-a spus.După antrenament, stăm devorbă pe îndelete.Anja Andersen e toată unzâmbet. Dacă n-ar fi îmbrăca-tă în blugi, ai crede că e o altăjucătoare. Chiar și când îm-parte înainte de antrenamentsarcini celor care o ajută, oface tot zâmbind. Apoi scoatelaptop-ul, un difuzor destul demare, și dă drumul la muzică:Michael Jackson - „Stuck In AMoment”. Și zâmbește. Oricui,din orice.Se hârjonește cu jucătoarelesale ca un copil, apoi ia popi-cele portocalii din colțul sălii șile așează pe o latură a terenu-lui. Stă în mijloc și când trec pelângă ea, handbalistele primesccâte un maieu colorat, albas-tru sau verde fosforescent. Autrecut deja două săptămâni decând e la Vâlcea și le știe dejape toate fetele pe care le an-trenează. Explică pe îndeletece vor lucra, împarte echipeleși privește. Apărătoarele se li-pesc de semicerc. La centrulterenului - trei linii de atac. Ceremișcare, încrucișări, fluieră, ara-tă culoare, se ridică pe vârfuricând simte că se poate aruncala poartă, de parcă ar vrea să ofacă ea.Primul atac e fără succes, lafel al doilea, apoi vin trei go-luri și iar un atac irosit. Și seaude fluierul. Le cheamă petoate și ne uimește pe toți ceidin sală. “Voi nu vă bucurați!Nici apărătoarele când nuprimesc gol, nici cele din atac,atunci când marchează. Ceaveți? Oprim tot dacă nu văplace. Dar dacă vă place, vreausă vă bucurați. Să țipați, să văîmbrățișați, totul împreună”.Apoi explică din nou schemele,râde, arată culoarele spre poar-tă, se bucură la goluri, mai râdeo dată.Secundul Aurelian Roșca aprins repede ce are de făcut.Stă în spatele porții și coor-donează apărarea. Vorbeșteîntr-una, țipă, încurajează și sebucură când nu se primeștegol. De nicăieri parcă, din ni-mic, Anja a făcut două echipeși le-a pus să se joace cu patimăși cu bucurie. Nu pare deloc oîntrecere, ci mai degrabă o des-trăbălare. Fetele se destind șiele, râd, dansează după câte oreușită și țipă ca apucatele cândiese schema. Anja, e toată doarzâmbet.S-a terminat și antrenamen-tul și mica ședință de după. Însala de protocol de sub tribună,Anja intră zâmbind. O întreb da-că-i plac filmele și dacă a văzutvreunul românesc. Zâmbește,iar când îi ofer cadoul, cu o ziînainte împlinind 42 de ani,e uimită. Un album cu poste-re ale filmelor românești dinperioada 1965-1969, inclusivpostere din țări unde au mairulat aceste filme. Și, texte-le descriptive, în engleză. Emomentul în care lasă gardajos aproape total și discutămdeschis despre ea și despreexperiența din România.Cum te simți, după douăsăptămâni?Minunat. E o plăcere să fiuaici.Ce te-a adus aici?Pasiunea. Pasiunea pentruacest joc. Și, desigur, m-a con-vins domnul Roibu. Și faptulcă eu cred că aici e un marepotențial.Este totuși vorba desprevicecampioana Europei.Așa e, dar eu cred că e la unnivel ce poate fi depășit și astaîncerc eu să fac, să ajung la ur-mătorul nivel. Am văzut multeechipe românești, dar și dinalte părți, care nu și-au atinspotențialul. Asta cred că e și laOltchim acum.Dar totul e diferit în ceea cefaci...Așa e. Încerc să le ajut pe feteAnja Andersen este anti-vedeta perfectă. Opereche de blugi tociți, o bluză de trening, unzâmbetlarg-deparcăeuimitădecâtecevaînfiecare clipă - și o pasiune fără margini pentruhandbal.Dacăstaidevorbăcueajumătatedeoră, pleci acasă și te gândești dacă nu cumvatrebuie să-ți schimbi viața. E ceea ce face laOltchim, schimbă viețile jucătoarelor pe carele antrenează.“Lumea handbalului românesc a primit-o cureticență pe Anja. Mentalitatea! Nici nu zicică au trecut 20 de ani de când a dispărutcomunismul. Asta e, mergem înainte. Sigurcă noi credem în ea, doar noi am adus-o.Și avem și multă răbdare, pentru că știm căpoate schimba totul. A venit cu metodeleei, care sunt noi, total diferite de ce se făceapână acum, de aceea e nevoie de timp”.Ioan Gavrilescu, președinte OltchimMARTIE 2011 77EUROSPORT
  • 40. să se descopere, fiecare în par-te. Uite, eu când jucam, am în-cercat să ajung dincolo de ceeace se vedea, ce știam că sunt.Am vrut să aflu cine sunt eucu adevărat. Și să mă bucur dehandbal, pentru că nu îmi potimagina viața fără acest joc.Totul e nou, e ca un abece-dar pentru fete.Așa e, totul e de la zero.Și crezi că lumea va avearăbdare cu tine?Sper. Eu sunt îndrăgostităde începuturi. Fiecare zi pen-tru mine e un început. Uite, înDanemarca, atunci când am în-ceput să antrenez, mi-au trebuittrei ani să descopăr starea aia pecare o aveam când jucam. Într-ozi s-a întâmplat, am știut, și dinacea zi, la fiecare antrenamentveneam cu ceva nou, cu ceva înplus.Ai fost o mare jucătoare...Stai. Nu am jucat handbal casă fiu o mare jucătoare...Dar s-a întâmplat, chiar aifost...Probabil, dar nu asta mi-amdorit. Vroiam doar să mă bucurde joc. Inventam trucuri, arun-cări, pase, mi-a plăcut să fiu cuechipa, să joc în achipă.Nu și să câștigi?Nu am jucat ca să câștig.Deci nu pentru competiție?Nu. Dacă scopul e să te în-treci, nu mai poți învăța.Și asta e ceea ce le învețiși pe fete? Că nu conteazăcompetiția?Nu învață de la mine, învațăde la ele. Uite, eu sunt aici ca săstabilesc un fel de perimetru, deteritoriu, de linii care delimitea-ză spațiul. Și, în spațiul acela, elesunt libere, trebuie să se desco-pere, să afle ce e în ele, dincolode ce vedem noi și de ceea cevăd ele. Dacă nu se bucură căsunt în spațiul acela, că joacă,dacă nu se joacă, atunci nu potprogresa.Și să nu joace pentruvictorie?Victoria va veni de la sine,din plăcerea de a juca. Și dinplăcerea de a fi împreună. Astaîncerc să fac, să fie o echipă.Dacă vom reuși, ele vor fi apoiprietene toată viața. Asta e celmai important, oamenii, echipa,să simtă asta. Handbalul e unjoc care trebuie jucat cu multăplăcere.Ai putea prelua și postul deselecționer?Am mai fost întrebată.Deocamdată sunt aici, oricee însă posibil, orice se poatediscuta.Care e sportul individualcare-ți place?Când eram copil, am jucattenis și badminton, alături dehandbal. Și părinții mi-au zis în-tr-o zi: Anja, trebuie să te decizi.Am vrut handbal pentru că-miplace să fiu într-o echipă, să fimîmpreună. Mă uit la fotbal demică, iubesc jocul celor de laBarcelona și mi-am dorit să jochandbal la fel, cu bucurie, spec-taculos, zâmbind.Ce le-ai spus jucătoarelor învestiar după înfrângerea cuItxaco?Ne-am strâns în cerc și ne-amluat de mână. Am vrut să simtăcă sunt împreună, căe ceva de învățat deacolo. Dar știi, chiar șiieri la antrenament,le-am simțit temă-toare, abătute, deparcă așteptau să fiepedepsite după ce aupierdut un meci.Nu simți presiu-nea rezultatelor?Nu. Dacă te bucuride joc, rezultatelevin de la sine. Dacăurmărești un rezultat,pierzi plăcerea.Ai un contract dedoar patru luni, deo-camdată. Cât rămâiaici, de fapt?Atâta timp cât oa-menii de aici cred în eiși în ceea ce am puteasă realizăm împreună.Pentru mine e viață, epasiune.A zîmbit pe tot parcursuldiscuției. A gesticulat, a expli-cat, și-a dorit să înțeleg ce-mitransmite. Apoi mi-a spus petonul cel mai firesc că nu citeștepresa niciodată, de când avea16 ani. “La televizor mă uit doarla filme, la meciurile Barceloneiși la handbal. Niciodată la știri”.Brusc începe să caute în geantade umăr de pe masă, scoateun DVD și mă întreabă dacăl-am văzut: Cirque du Soleil -Quidam. E un spectacol careare ca personaj principal o fetițăignorată de părinți și care-șidescoperă drumul în viață și-șitrăiește visele. “L-am văzut cufetele, înainte de antrenament.E o poveste care mă inspiră.Vreau să le inspire și pe ele, săse caute fiecare pe ea însăși, sădescopere cine e. E o povestedespre viață”.Nedespărțimcuoîmbrățișareși cu zâmbetul care parcă i s-alipit de față. E bucuroasă pur șisimplu pentru orice i seîntâmplă.EUROSPORT78 MARTIE 2011
  • 41. Ole Einar Bjoerndalen, Bode Miller, DidierCuche, Janne Ahonen, Hannu Manninen, ală-turi de Andre Lange, Armin Zoeggeler sauClaudia Pechstein vor fi probabil telespectatori la urmă-toarea Olimpiadă sau vor fi comentator-expert pentrudiverse posturi TV. Asta dacă nu vor face greşeala săcreadă că pot fi campioni şi după ce se apropie sau de-păşesc 40 de ani.Despărţirea de sport nu este niciodată simplă. Şi nueste neapărat un motiv de bucurie. Dimpotrivă, cum săte bucuri când o perioadă frumoasă, plină de succes dinviaţa ta tocmai s-a dus pe apa sâmbetei? Greutăţile şi ru-tina atâtor ani de pregătire, alături de oboseala fireascăSFÂRȘIT DE ERĂÎN SPORTURILEDE IARNĂpot juca rol de antidot. „În sfârşit, potsă mă odihnesc, să mă distrez, să îmitrăiesc viaţa sau să încerc să fac cevanou”, ar spune mulți.Din păcate, nu este atât de simpluşi nu toţi marii campioni reuşesc săşteargă uşor cu buretele nişte ani demuncă titanică şi să se obişnuiască le-jer cu ideea că nu vor mai fi aclamaţi.Unii izbutesc să-şi construiască o viaţănouă, în timp ce alţii riscă să ajungă sătrăiască din amintiri. Este greu de datun pronostic despre starurile care auexcelat într-un domeniu unde nu secâştigă ca în discipline lucrative pre-cum fotbal sau Formula 1.Adio, dar rămân cu tineBiatlonul oferă un exemplu lapolul opus. Norvegianul Ole EinarBjoerndalen a câştigat tot ce se puteaîn acest sport. Are în total 11 medaliiolimpice, 14 titluri de campion mon-dial, 92 de victorii în Cupa Mondială(record absolut în sporturile de iarnă),performanţe care i-au adus poreclafirească „Regele biatlonului”. În ianu-arie, a împlinit 37 de ani şi spune căva continua să concureze atâta timp câteste sănătos şi are motivaţie. La următoa-rea Olimpiadă, Bjoerndalen va avea 40 deani, iar când îl întrebi dacă se gândeşte săajungă acolo, zâmbeşte cu tâlc. În fond, cuîncă două medalii la JO, ar bate recordul all-time al compatriotului Bjorn Daehlie, care acucerit 12 medalii la schi fond în trei partici-pări la Jocurile Olimpice.Janne Ahonen este unul dintre cei maivaloroşi săritori cu schiurile din toate tim-purile, singurul sportiv care a câştigat decinci ori Turneul celor patru trambuline.Mai deţine cinci titluri de campion mondial,36 de victorii în Cupa Mondială şi 108 po-diumuri (record absolut). Poreclit „Masca”pentru faptul că rareori zâmbeşte şi nu seexteriorizează nici când câştigă, Ahonenşi-a anunţat oficial retragerea în 2008, darun an mai târziu s-a întors, în încercarea dea obţine prima medalie olimpică la indivi-dual. Însă a sfârşit prin a-şi confirma statu-tul de mare ghinionist în istoria Jocurilor deiarnă – de trei ori a încheiat al patrulea, iarla Soci va avea 38 de ani.Hannu Manninen este un adevărat feno-men în combinata nordică. La vârsta de 15ani, obţinea primele rezultate la seniori, la16 ani debuta la Olimpiadă, iar astăzi estesingurul om care a câştigat Cupa Mondialăde patru ori în această disciplină unde tre-buie să fii bun şi la sărituri, şi la schi fond.În 2008, şi-a anunţat retragerea din sport,motivând că vrea să petreacă mai multtimp cu familia şi să obţină brevetul de pi-lot de curse comerciale. Provocarea de apilota un Boeing de ultimă generaţie nu afost însă suficientă pentru a-l ţine departede concursuri şi în iarna următoare an arevenit, încercând să câştige singurul titlucare-i lipsea din carieră, cel olimpic într-oprobă individuală. Eşecul de la Vancouver afost crunt, dar dacă tot a revenit, a optat săse retragă după Mondialele de la Oslo, maiaproape de casă.La fel procedează şi o altă figură legenda-ră a combinatei, austriacul Felix Gottwald,care a revenit în sport după doi ani de pa-uză, contribuind la aurul cucerit de ştafetaAustriei la ultima Olimpiadă. Ambii intenţi-onează să rămână aproape de sportul carei-a consacrat, din postura de comentatori.Nici polonezul Adam Malysz nu mai prin-de, ca sportiv, în mod normal, următoareaOlimpiadă. Spre deosebire de Ahonenare patru medalii la JO dar niciuna deaur, coşmarul său numindu-se SimonAmmann, care i-a barat drumul spretitlu la Salt Lake City şi Vancouver. Varămâne în istoria săriturilor cu o per-formanţă greu de egalat: patru glo-buri de cristal pentru titlurile din CupaMondială, din care trei consecutive.În lumea schiului fond, unul dintrecele mai solicitante sporturi, sunt încăîn activitate o mulţime de competitoricu vârstă respectabilă pentru mareaperformanţă. Andrus Veerpalu esteun estonian care în 2006 cucerea au-rul olimpic la Torino în proba de 15 kmclasic, repeta isprava la CM din 2009,iar la Vancouver a devenit al patruleafondist din istorie care participă la şaseOlimpiade de iarnă. Acum are 40 de anişi nu dă semne că s-ar opri curând.Prea devremeEric Heiden avea 21 de ani când arealizat ceea ce părea imposibilul înpatinajul viteză, câştigând aurul petoate distanţele, de la 500 la 10.000 mla Olimpiada din 1980 de la Lake Placid.Paradoxal, a doua zi americanul s-aretras din sport, motivând că preferă să-şicontinue studiile la medicină. A devenit unrespectat ortoped şi, după mulţi ani, a măr-turisit că şi-a încheiat cariera sportivă, pen-tru că atinsese maximum în performanţă.Bode Miller este cel mai glorios schiordin istoria Statelor Unite. Are cinci medaliiolimpice şi 4 titluri mondiale, dar perfor-manţa pentru care lumea schiului alpin îlrespectă cel mai mult este câştigarea deconcursuri la nivel înalt în toate cele cincidiscipline - slalom, slalom uriaş, Super-G,coborâre şi combinată alpină, o performan-ţă greu, dacă nu imposibil de egalat.La 33 de ani şi jumătate, Bode a dat pri-mele semne că vrea să încerce şi altceva,venind la Mondialele de la Garmisch şiîn postura de comentator-expert pentruEurosport, nu doar ca sportiv. Mai iubit înEuropa decât în ţara lui, Miller şi-a şocat fa-nii prin stilul libertin de viaţă, orgiile organi-zate de el inclusiv la Olimpiada de la Torinointrând în antologia „Circului Alb”. A ajunsla o vârstă la care talentul incredibil nu-lmai ajută, iar rezultatele slabe din ultimaperioadă îl fac să se gândească la retragere.O altă figură remarcabilă a schiului,În viaţa fiecărui sportiv de performanţăvine un moment în care trebuie săaccepte că s-a terminat. În lumeasporturiloralbe,campioniivinşipleacă,darceicareauplecatrecentsauvorplecaîn curând lasă parcă un gol mult preamareînurmă.Mulţidintreeiaudevenitadevăratesimboluriprinperformanţeleatinse, recordurile lor nu vor fi uşor dedoborât.MARTIE 2011 81EUROSPORT
  • 42. elveţianul Didier Cuche (36 de ani), doreasă se oprească încă de anul trecut. S-a lăsatconvins de antrenori să ia startul în actualulsezon şi a impresionat din nou în probelede viteză. Şi-a surclasat adversarii inclusivîn celebra coborâre de la Kitzbuehel, de-clarând la final că ar trebui să fie nebun sămai ia startul vreodată pe o pârtie atât depericuloasă. Şi pe Ivica Kostelic îl bate gân-dul retragerii, deşi nu are decât 31 de ani.Croatul a strălucit în actualul sezon al CupeiMondiale, dar a vorbit deseori despre obo-seala pe care o resimte după o perioadălungă petrecută în elita schiului alpin.Italianul Giorgio Di Centa (38 de ani), du-blu campion olimpic în 2006 sau norvegia-nul Odd-Bjoern Hjelmeset (39 de ani), mul-tiplu medaliat la competiţiile majore, încăse mişcă bine pe schiuri, iar dacă ei suntîncă agili, de ce nu le-ar urma exemplul fa-voriţi precum Tobias Angerer, Lukas Bauersau Axel Teichmann, care încă nu au împli-nit 35 de ani? La feminin, poloneza JustynaKowalczyk (28 de ani) şi norvegiana MaritBjoergen (31 de ani) sunt rivale inclusivdincolo de limitele sportive, astfel că elitareprezentantelor sexului frumos în acestsport se află în siguranţă deocamdată.Revenire chinuităDespre Claudia Pechstein se pot scriecărţi şi se pot turna filme, atât de suculentăeste povestea carierei sale. Strict statistic,patinatoarea de viteză din Germania estesportivul cu cele mai multe medalii olimpicedin istoria ţării sale (5 aur, 2 argint, 2 bronz)la cinci ediţii ale Jocurilor. Cele 34 de medaliila Campionatele Mondiale completează unpalmares incredibil. Şi totuşi...La 39 de ani, nemţoaica refuză să se retra-gă, forţându-şi limitele organismului într-otentativă disperată de a-şi reabilita numele.În februarie 2009, Uniunea Internaţionalădin Patinaj (ISU) a suspendat-o doi ani pen-tru dopaj, Pechstein fiind acuzată că şi-afăcut transfuzii de sânge pentru a-şi măriperformanţele sportive. Vedeta a negat, iartestele ulterioare nu au confirmat acuzaţiile.A urmat o adevărată bătălie juridică, dosa-rul a ajuns la Curtea de Arbitraj Sportiv dela Lausanne, dar patinatoarea germană nua reuşit să obţină dreptul de a concura laVancouver, a şasea şi ultima sa Olimpiadă.Ulterior, a dat în judecată ISU, cerând daunemateriale pentru perioada în care a stat petuşă, dar a pierdut procesul. Eşecul a mar-cat-o teribil, suferind o cădere nervoasă întoamna trecută. În pericol să fie dată afarădin postul de ofiţer de poliţie, Pechstein arevenit în februarie în concursuri, reuşindal treilea timp în proba de 5000 m la CupaMondială de la Salt Lake City şi speră să cu-cerească o medalie la Mondialele găzduiteîn această lună de ţara sa.Bobul şi sania, „decimate”Cel mai de succes pilot din toate timpuri-le, Andre Lange, a fost doar spectator la CMde bob de la Konigssee. S-a retras la 37 deani după succesul de la Vancouver, unde adevenit pentru a patra oară campion olim-pic. Nici unul dintre rivalii săi tradiţionali,Pierre Lueders, nu şi-a mai arătat măiestriape pârtia artificială din Bavaria, fiind astăziantrenorul echipei Canadei.Din elita „Formulei 1 pe gheaţă” a dispă-rut şi elveţianul Ivo Ruegg, care şi-a înche-iat frumoasa carieră la aproape 40 de ani.Numele importante care au dispărut în ulti-ma perioadă din sanie sunt şi mai numeroa-se. În proba de dublu, nu mai puţin de cinciechipaje de top s-au oprit după momentulVancouver, la feminin au dispărut toatesportivele sub 32 de ani, iar proba masculi-nă ar putea fi din iarna următoare fără douăfiguri marcante: italianul Armin Zoeggeler,dublu campion olimpic şi de zece ori câş-tigător al Cupei Mondiale, şi rusul AlbertDemtscenko, vicecampion la JO ’06, care vaîmplini 40 de ani înaintea startului sezonuluiurmător. Zoeggeler (37 de ani) şi-a anunţatretragerea înaintea CM de la Cesana, undea câştigat titlul şi i s-a organizat o festivitateemoţionantă, pentru ca ulterior să declarecă ar putea concura şi la anul.Toate aceste figuri marcante lasă ceva înurmă. În afară de statistica rece, care poateoricum să stârnească întrebarea „oare vaputea cineva să depăşească performanţe-le omului acesta?”, rămâne amintirea unorcampioni. Cu toţii au excelat în disciplinelelor, devenind modele pentru sportivii tineri,dar şi adevărate sisteme de referinţă pentruoricine va cuteza să le egaleze recordurile.Ce vor face acum ? Manninen se face pilotde avion, Lueders este antrenor, Gottwaldare un job în televiziune, Miller ar vrea şi elsă lucreze în televiziune (dacă sunt destulefetefrumoasepeacolo,desigur...),Pechsteinşi Zoeggeler sunt bugetari şi exemplele potcontinua. Un lucru este cert: trebuie să exis-te viaţă şi după ce statutul de sportiv activdevine istorie.EUROSPORT82 MARTIE 2011Nebunul SonnyNeozeelandezulSonnyBillWilliams și-a lăsat deoparte trecutul încărcat de alcool și scandaluri.Și, din rugbist - problemă, a reușit să-și construiască o carieră în două discipline ce pun labătaie tenacitaea, auto-controlul, forța și un munte de pasiune.Are 25 de ani și o poftă nebunăde viață. E de departe cel maineobișnuit personaj din lumearugby-ului, sau a boxului, și nevoia lui deadrenalină fiind atât de mare încât doartalentul sportiv excepțional l-a scăpat pânăacum de multe necazuri.Sonny e o controversă. Nebuniile din afa-ra sportului au început a fi compensate decele sportive. Joacă rugby, e boxer profesi-onist iar în pauza competițională schiazăpericulos. A fost vedetă de la 18 ani și astal-a zdruncinat serios: probleme cu alcoolul,scandaluri și chiar a fost condamnat. AziSonny Bill Williams e un alt om: n-are telefonmobil, de doi ani n-a pus alcool în gură, sea-ra se culcă cel mai târziu la 10 - nu înainte dea citi o oră. E impresionant fizic, are calitățiatletice uimitoare care i-au permis să devinăsingurul sportiv cu cariere profesioniste și înrugby și în box.Neozeelandezul a început să joace rugbyîn 13 în țara natală de la 18 ani, în primul săusezon la Canterbury Bulldogs Sydney fiinddeclarat „Debutantul Anului”. Echipa lui acâștigat titlul național. Prins în mai multerânduri beat la volan, amendat, condam-nat (inclusiv pentru că a urinat, băut fiind,pe zidul exterior al unui club de noapte dinSydney), Sonny a recunoscut că are proble-me cu alcoolul, solicitând ajutor într-o clinicăspecializată.În 2007 a fugit pur și simplu în Europa; casă-l poată utiliza, Toulon a plătit compensațiide 300 000 de dolari celor de la Canterbury,care ceruseră inițial suspendarea pentru cămai avea 18 luni de contract. În vara anuluitrecut, Toulon i-a făcut o ofertă inimaginabi-lă pentru rugby: salariu anual de 6 milioanede dolari, pentru trei sezoane. Cea mai maresumă oferită vreodată vreunui jucător!Federația neozeelendeză i-a oferit doar550 000 de dolari și el a accceptat, doarpentru a se întoarce în emisfera sudică. Apus o singură condiție: să fie lăsat să boxe-ze. Și, cum la mijloc erau tot banii, șefii de laAuckland au fost de acord. În toamna anuluitrecut, a debutat pentru All Blacks în turneuleuropean și a fost desemnat omul meciului,contribuind la 4 dintre cele 7 eseuri ale echi-pei sale. În 2009 a primit o ofertă de a boxaîntr-o gală profesionistă și n-a stat pe gân-duri. Pe 27 mai l-a învins prin KO tehnic peGarry Gurr, în runda a doua, la Sydney. Apoi,pe 30 iunie 2010, l-a învins tot prin KO tehnicpe Ryan Hogan, după doar două minute și35 de secunde. Iar pe 29 ianuarie l-a învinsprin decizie unanimă a arbitrilor, după șasereprize, pe Scott Lewis.Acum întreaga lume așteaptă cu nerăbda-re următorul meci, Sonny anunțând că e po-sibil să boxeze din nou chiar înaintea CupeiMondiale, cel mai târziu în luna mai.COSMIN STANILOIUMARTIE 2011 83EUROSPORT
  • 43. Cu numai şase luni înaintea Campionatelor Mondiale de la Shanghai, ediţia din 2011 a Campionatelor Europenede sărituri în apă reuneşte reprezentanţii a 22 de federaţii.Toţi urmăresc să-şi asigure“aurul”la trambulina de3 metri şi la platforma de 10 metri, clasări care le asigură automat prezenţa la Jocurile Olimpice de anul viitorde la Londra. Piscina Stadio Monumentale, locul care va găzdui evenimentul, a fost construită în 1933 şi a fostrenovată timp de cinci ani, fiind redeschisă în 2006. Arena este echipată cu trei trambuline la 1 metru, două la 3metri şi platforme la 2m, 5m şi respectiv 10m înălţime.CAMPIONATELE EUROPENE DE SĂRITURI IN APĂ (TORINO, 8 – 13 MARTIE)
  • 44. unde se cerea licenţa PRO. Mircea Lucescuşi Loţi Bölöni au fost excepţiile, dar ei aupătruns acolo şi datorită calităţilor indivi-duale formidabile. De câţiva ani, o dată cuintrarea în Convenţia Antrenorilor Europenis-a introdus şi la noi sistemul licenţelor PRO,deci antrenorii români au aceeaşi pregătireprecum cei din Vest. Din păcate, acum nune ajută rezultatele echipei naţionale şi alecelor de club”.„Le-am dat francezilorconceptul cu centrelede copii şi juniori!”„Un alt aspect important – continuăMarian – îl reprezintă credibilitatea, careeste strict legată de rezultate. Lumea con-sideră că în spatele rezultatelor obţinute defotbalul dintr-o anumită ţară stă o muncăbine fundamentată. Or, în momentul defaţă se consideră că fotbalul românesc nureprezintă o garanţie pentru succes. Totuşi,la acest capitol, credibilitate, România areun trecut care o ajută şi care îi conferă oaltă deschidere. Să nu uităm, de aseme-nea, că am fost model pentru francezi (şinu numai) în ceea ce priveşte organizareacentrelor de copii şi juniori! Ştefan Covaci adus acest concept în Franţa. Credibilitateaeste dată şi de numele tău ca fost fotba-list, în special în campionatele din Europa.Dar asta merge la început, apoi trebuie săconfirmi şi ca antrenor. Uite, probabil că luiDorinel Munteanu i se vor deschide multeporţi după ce a făcut în acest an cu Oţelul.Oamenii vor antrenori-magicieni, care săschimbe lucrurile repede”.Ştefan Covaci şiwhisky-ul băut cu Cruyff„Ajungem apoi la calităţile individuale,care sunt de mai multe tipuri: umane, pro-fesionale şi sociale. În aceste categorii intrăcalităţile de pedagog ale antrenorului, ex-trem de importante. Trebuie să fii un bunvorbitor, să ştii să transmiţi exact ceea cevrei, să ştii să faci o analiză pertinentă, să îţiformezi o bună imagine de sine. Te îmbracielegant, înseamnă că ai prestanţă, prezenţata impune un anumit respect, lucru extremde important mai ales în relaţia cu şefii clu-bului. Afară, mai ales în Occident, conducă-torii şi patronii se uită la aşa ceva.Modul în care ştii să dezvolţi relaţia cujucătorul este aproape vitală în carieraunui antrenor. Trebuie să ştii cum să judecianumite momente, să ai exact replica saucomportamentul cel mai inspirat. Şi aicidau tot exemplul lui Ştefan Covaci, careatunci când l-a prins pe Johann Cruyff cuun whisky la bar s-a aşezat frumos lângă el,şi-a comandat şi el unul şi au stat de vorbăca şi când nimic nimic nu s-ar fi întâmplat.„Carisma joacă un rol majorîn formarea personalităţiiunui antrenor”Foarte mult ajută să ştii cât mai multedespre clubul unde te duci, din trecutul şidin prezentul tău, pentru că asta te ajutăsă-ţi faci anticipat o imagine despre ce teaşteaptă acolo. Întotdeauna unui antrenorstrăin îi va fi mai greu într-o ţară străină de-cât unui localnic, pentru că şi conducerea,şi publicul aşteaptă întotdeauna mai multde la un străin, pretenţiile sunt mai mari.Revenit de curând dinEmiratele Arabe Unite, mai precisde la cel mai important club deacolo, Al Wahda, unde a fost şeful centruluide copii şi juniori, Mihail Marian, fostul fot-balist al Sportului Studenţesc, a putut să-şiformeze în ultimii ani o părere clară asupraa ceea ce înseamnă prezenţa şi valoareaantrenorului român şi care ar fi condiţiilede bază pentru ca acesta să facă pasul sprefotbalul aflat la cel mai înalt nivel. MihailMarian (52 ani), membru al departamentu-lui tehnic al FRF, face o analiză completă aceea ce înseamnă în momentul de faţă an-trenorul român.Imaginea este datăde rezultateleechipei naţionale„Poate cel mai important aspect îl re-prezintă imaginea. Iar imaginea unui an-trenor este dată de rezultatele obţinutede fotbalul din ţara lui. Un antrenor estejudecat în primul rând după acest aspect,al rezultatelor obţinute de echipa naţionalăşi de formaţiile de club în cupele europe-ne. Din acest punct de vedere, anii 90 aufost un adevărat boom pentru antrenoriiromâni, propulsaţi de rezultatele echipeinaţionale. Din păcate, la vremea respecti-vă n-am putut ajunge în Occident, pentrucă ne lipsea calificarea necesară, adică nuîndeplineam cerinţele fotbalului din Vest,Mihail Marian:De ce nu sunt solicitaţi antrenorii români în campionatele puternice ale Europei, în fotbalulcare contează cu adevărat? Ce le lipseşte acestora pentru a fi prezenţi acolo? De ce ar aveanevoie, cum ar trebui ei să fie sau de ce sunt stăpâniţi – mulţi dintre ei – de un sentiment deinferioritate faţă de tehnicienii din ţările cu fotbal avansat?„Antrenorii românisunt peste cei brazilieni!”„Munca antrenorului peteren, astăzi, reprezintădoar câteva procente dinactivitatea sa”MARTIE 2011 87EUROSPORT
  • 45. În sfârşit, când spun calităţi sociale, măgândesc la comportamentul pe care antre-norul român îl are în societate. Este foarteimportant să nu ofere exemple negative.Din păcate, în ultima vreme tehnicieniiromâni dau dovadă de un nivel de nervo-zitate crescut, poate şi din cauza mediuluiîn care profesează, din cauza stressului, șipână la urmă din cauza educaţiei pe careau primit-o”.Şi în fotbal primeazărelaţiile pe care ţi le faciAlte aspecte importante la care trebuiesă se adapteze antrenorul român sunt, spu-ne fostul internaţional, „sistemul relaţionalşi agentul, procuratorul pe care îl ai! Cu câtcunoşti mai mulţi oameni influenţi, cu atâtai şanse mai mari să pătrunzi în cercurileînalte. Sistemul relaţional este extrem deimportant, pentru că în ziua de azi muncaantrenorului nu se mai rezumă doar la ceface el pe teren, are staff-ul său care exe-cută programul. Activitatea lui se divide pemai multe planuri, incluzând aici relaţiile cumass-media, managementul pe care îl pro-movează, gestionarea relaţiilor cu jucătorii,cu preşedintele clubului, cu oficialii.Agentul pe care îl ai reprezintă de aseme-nea un factor imens în dezvoltarea cariereitale. Ilie Balaci îmi spunea că el a avut unuldintre cei mai buni impresari din lumeaarabă. Ăştia sunt oameni foarte importanţiacolo, uneori cuvântul lor atârnă decisiv înangajarea unui antrenor. De multe ori, cândsunt mai mulţi candidaţi pentru un post,toţi cu CV-uri relativ egale, numele impre-sarului face diferenţa”.Personalitateaface diferenţa„Mircea Lucescu a reuşit să-şi impună fi-lozofia în în Italia, chiar dacă la echipe maimici. Dar a reuşit să modeleze clubul, echipa,după concepţia lui, ceea ce înseamnă enorm.Şi Bölöni a reuşit asta, poate nu la acelaşi ni-vel cu Lucescu, dar a făcut-o. Din păcate, eidoi nu sunt suficienţi pentru a crea o regulă,pentru a-i trage după ei şi pe alţi antrenoriromâni.Olăroiu e altă tip cu personalitate puterni-că. A fost capabil să schimbe mentalitatea laarabi, lucru aproape imposibil de gândit cuceva timp în urmă. Până la venirea lui, fot-balul din lumea arabă se baza exclusiv pejocul-spectacol, erau aduşi cu precădere bra-zilieni, floricelele erau pe primul plan. Oli afost însă capabil să schimbe acest tip de jocla cluburile lui, să acorde o mult mai mareimportanţă tacticii, să aducă jucători dinEuropa nu la fel de spectaculoşi ca brazilienii,dar cu siguranţă mult mai disciplinaţi tacticşi mai potriviţi tipului de joc pe care l-a pro-movat el. Şi Dan Petrescu, acum în Rusia, estecam acelaşi tip de antrenor, crede în ideile luişi reuşeşte de fiecare dată să le impună acolounde lucrează”.„Să încetăm cusentimentul deinferioritate”Când vorbeşte despre calitatea antreno-rilor români, Mihail Marian este tranşant:„Din punct de vedere profesional nu am nicio îndoială, sunt la fel de bine pregătiţi pre-cum cei din Occident. Practic, se învaţă dupăaceleaşi concepte. Hai să-ţi spun ceva, mergpână acolo încât afirm că antrenorul româneste mai bine pregătit decât cel brazilian! Peei îi propulsează rezultatele echipei naţiona-le şi talentul nativ al jucătorilor pe care îi au,dar noi suntem mai aplecaţi pe meserie. Cutot cu Felipe Scolari al lor, cu Lazaroni şi cumulţi alţii! Îţi dau un exemplu trăit pe pieleamea acum câţiva ani, când am preluat o echi-pă din lumea arabă cu cinci puncte la finalulturului şi care fusese pregătită până atuncide un brazilian cu nume, Valdir Espinoza, fostcâştigător al Copei Libertadores, cu GremioPorto Alegre. L-au dat afară, m-au adus pemine şi am salvat echipa. Nu încerc să scot înevidenţă ce am făcut eu, dar uite că atât câtera el de cîştigător de Copa Libertadores nua ştiut să se impună acolo.”.„La arabi dacă te vinzi ieftin,eşti tratat ieftin!”„De ce antrenorii români sunt solicitaţi de-ocamdatădoarînţărilearabe,înAfrica,înge-neral în zone cu fotbal mai puţin dezvoltat?”,vine întrebarea reporterului.„Din motivele pe care le-am expus pânăacum şi în principal datorită lipsei rezultate-lor echipei naţionale. Sigur însă că nu pestefoarte mult timp vom avea şi antrenori ro-mâni în fotbalul din Occident, că vor reuşi săse impună. Deocamdată nu e rău că merg şiîn Asia sau în zona Golfului, că îşi pot privi şialtă imagine asupra fotbalului. Ce, Scolari nus-a dus la Bunyodkor? I-a căzut rangul? Nu! Edrept, s-a dus pe un munte de bani, iar aici ede învăţat. Cu cât te laşi mai mult căutat şi ru-gat, cu cât ai un salariu mai mare, cu atât eştimai mult respectat! Toţi din club caută să-ţistea la dispoziţie, pentru că plătesc o grăma-dă de bani pentru asta”.„Nu mai contează doarrezultatul, ci şi modul în carese obţine”Un ultim aspect pe care Mihail Marian a ţi-nutsă-lscoatăînevidenţăestelegatdemen-talitatea prezentă la cluburile din Vest.„Fotbalul dezvoltat este foarte selectiv. Nu semai caută rezultatul cu orice preţ, ci rezulta-tul obţinut pe baza unui fotbal agreabil,spectaculos, care să atragă lumea pe stadi-oane. Uite Bundesliga ce succes a început săaibă de când merge pe acest concept!Contează foarte mult stilul. Atenţie, cei dinVest când caută un antrenor pe care să-l adu-că la echipa lor îl judecă nu doar după rezul-tate, ci şi după stilul imprimat echipelor pecare el le-a pregătit. Şi nu doar după ce a fă-cut la un singur club - pentru că aia poate fi oexcepţie – ci după munca prestată măcar latrei formaţii unde a activat. Ei caută un antre-nor care să se adapteze stilului echipei, pen-tru că antrenorul se poate schimba, dar jocultrebuie să rămână pe aceleaşi principii. De lanoi, până acum doar Mircea Lucescu a dove-dit că poate să se adapteze acestui stil”.„Antrenorul român nutrebuie să se simtă inferiornimănui, pentru cănu are de ce!”MARTIE 2011 89EUROSPORT
  • 46. Festivalul Cheltenham, a doua cursă britanică după Royal Ascot, îșicelebrează anul acesta centenarul prin patru zile în care sunt programate28 de curse. Peste 500 de cai vor alerga pentru premii totale de peste 3,4milioane de lire. Una dintre rarele ocazii în care majoritatea concurenţilorsunt englezi şi irlandezi, Cheltenham este cunoscut pentru pariurile careînsumează sute de milioane de lire, dar şi pentru riscurile care există pentrucaii de curse (11 cai morţi în 2006).FESTIVALUL CHELTENHAM 100 (15 – 19 MARTIE)
  • 47. are nevoie şi cu care este obişnuit încă dintrecut.Se pare că ai o nevoie constantă deadrenalină. Dar cea din curse îi poateţine locul celei din vremea când săreai cuschiurile?Da, prin prisma acestui aspect, cursele demaşini seamănă mult cu săriturile cu schi-urile. După retragere am vrut să am partedoar de linişte. Însă m-am plictisit dupăpuţină vreme şi mi-am dat seama că aveamnevoie de o nouă provocare.Ai jucat fotbal, ai pilotat maşini. Te-aigândit să te apuci şi de alte activităţi?Nu, în acest moment sunt mulţumit deceea ce fac, lucrez la capacitate maximă. Înurmătorii 5-10 ani, mă voi concentra doar pesporturile cu motor.După retragere, ai simţit vreodată ne-voia de a te reîntoarce în Cupa Mondială?Da, dar numai pe moment. Curândmi-am dat seama că nu mai aveam motiva-ţia necesară.Să vorbim puţin despre perioada încare ai dominat competiţiile la care aiparticipat. Sunt convins că ai mai fostîntrebat de mii de ori, dar care a fost po-vestea triumfului din 2002?Totul a mers de minune atunci: am fostîn cea mai bună formă şi am beneficiat denorocul celor curajoşi. A fost perfect, iar vre-mea nu mi-a creat deloc probleme. Emoţiileau fost imense, mai ales înainteaultimei sărituri. Ştiam că trebuiesă reuşesc o săritură fără greşealăpentru a stabili acel record.Mulţi schiori au început săte imite din acel moment şi săia numărul 50, sperând să re-pete performanţa ta. Crezi căva reuşi cineva asta în viitorulapropiat?Sper că nimeni nu va reuşi astaprea curând. Dar sunt convins căîntr-o bună zi cineva o să egalezerecordul meu.Ce părere ai despre ce s-aîntâmplat la cea mai recentăediţie a Turneului celor PatruTrambuline?Turneul de anul acesta a arătatîncă o dată că este foarte dificilpentru un schior să se impună întoate cele patru etape.S-au schimbat câteva lucruride când te-ai retras, printrecare şi sistemul de punctaj, care ţine contde vânt sau de poziţia barei de start.Noul regulament a fost foarte criticat,mai ales de fani. Ţie cum ţi se pare?Când am obţinut cele patru victorii, vre-mea a jucat un rol extrem de important.Totul pare mult mai uşor acum, sportul seaflă într-o nouă eră. Pe termen lung, noulregulament nu va mai fi contestat.AustrieciidominădecâţivaaniTurneulcelor Patru Trambuline. Pe când un noutriumf german?Sper că anul viitor. Glumesc, este nevoiede timp pentru aşa ceva. Dar germanii seaflă pe un drum bun, uitaţi-vă la SeverinFreund care a obţinut rezultate excelenteîncepând cu etapa de la Sapporo, când acâştigat. Aş fi încântat dacă ar reveni printrecei mai buni din lume.Dintre schiorii de top de acum ai vreunfavorit?Da, Thomas Morgenstern.O întrebare nu prea plăcută: care estecel mai mare regret al tău: necâştigareaCupei Mondiale, necâştigarea medalieiolimpice de aur la nivel individual sauetapa de la Garmisch-Partenkirchen,când ai căzut, în a 51-a ediţie a Turneuluicelor Patru Trambuline?Faptul că nu am câştigat Cupa Mondială.Ai demarat recent un proiect pentrususţinerea micuţilor care iubesc acestsport. În ce constă acţiunea ta?Vara trecută, împreună cu Axel Watter,prietenul şi consilierul meu, ne-am gânditsă îi ajutăm pe copii, deoarece vreau să dauceva înapoi sportului care mi-a oferit atâtde multe bucurii, pentru care sunt foarterecunoscător. “Fulgii de zăpadă”, numiţiaşa după logo-ul meu, au între 6 şi 11 ani, şisunt pregătiţi de fostul meu antrenor, KarlHassler, la Hinterzarten.O ultimă întrebare: cum ai descrieacest minunat sport?Săriturile cu schiurile reprezintă combina-ţia perfectă de viteză, libertate şi zbor,aproape fără nicio restricţie. Săriturile cuschiurile sunt pură plăcere.Pe atunci în vârstă de 27 de ani,Hannawald a părut că a încheiato înţelegere cu Divinitatea. Poatefi explicată altfel evoluţia sa fără cusur? Apurtat numărul 50 pe durata întregii com-petiţii, refuzând să sară în calificări. Apoi, înconcurs, nu le-a dat nicio şansă adversarilorsăi, indiferent că aceştia s-au numit MartinHöllwarth, Andreas Widhölzl sau MattiHautamäki.Victoriile au venit într-un ritm incredi-bil: Oberstdorf, Garmisch-Partenkirchen,Innsbruck. Urma Bischofshofen, iar tensi-unea era imensă. În cazul unui nou succes,Hannawald putea deveni primul schior dinistorie care câştiga toate etapele Turneuluicelor Patru Trambuline la aceeaşi ediţie. Întribune nu mai existau diferenţe între fani:germani, austrieci, polonezi sau finlandezi,cu toţii doreau o evoluţie perfectă din par-tea lui. Iar Hannawald nu i-a dezamăgit: azburat excelent, a avut telemark şi s-a impusşi în ultima rundă, intrând pentru totdeaunaîn istoria acestui sport. Sute de torţe s-auaprins în momentul în care a aterizat, fumulroşu al acestora completând un tablou carea rămas inegalabil peste ani.La aproape un deceniu de la acel mo-ment, Hannawald a rămas la fel, parcă nicinu a îmbătrânit. S-a gândit să se reîntoarcăîn lumea săriturilor cu schiurile, a renunţatapoi la această idee şi a început să pilotezemaşini în cursele de turisme. Pentru a ob-ţine interviul de mai jos, l-am contactat laînceputul anului pe Axel Watter, managerulsău.Fanii sunt curioşi să ştie ce mai faceSven Hannawald. Am citit că ai jucatcâteva sezoane pentru un mic club defotbal, iar acum concurezi în ADAC GTMasters. Cum îţi merge?Bine. Evoluez pentru clubul germanMünchen-Neuried. Îmi place să joc fotbal,deoarece astfel mă relaxez. În ceea ce pri-veşte ADAC GT Masters, participarea acoloîmi oferă adrenalina de care corpul meuDe la Patru Trambuline la GT MastersSven HannawaldÎn urmă cu nouă ani, Sven Hannawald a zburat direct în istorie. Cuvintele sunt greu de găsit pentru a descriecearealizatgermanullaceade-a50-aediţieaTurneuluicelorPatruTrambuline. Alex HovcoEUROSPORT92 MARTIE 2011 MARTIE 2011 93EUROSPORT
  • 48. De ce Super Bowl reprezintăevenimentul numărul 1 alanului pentru fanul american?Avocat şi jurnalist, Doug Mullena dat fuga luna trecută - calede 2.000 de kilometri - dinWashington DC până în Dallaspentru a asista la înfruntareatuturor recordurilor.ochi de yankeuSuper bowl, prin
  • 49. Pentru orice american pasi-onat cât de cât de sport, să veziSuper Bowl-ul din tribune este unvis destul de greu de realizat. Biletele suntfoarte scumpe – cele din vârful standurilorcostă aproape 1.000 de dolari -, iar pentrua le găsi la acest preţ trebuie să te numeriprintre cei care au abonamente la meciurileechipelor din Super Bowl. Dacă nu, existăsite-uri gen eBay sau StubHubb, unde intri,licitezi, şi dacă ai noroc găseşti un bilet în-tr-o zonă bună cu 3.000-4.000 de dolari. Înaceste condiţii, vizionarea unui Super Bowlde la faţa locului este evenimentul numărul1 pentru fanul american.Acest lucru se poate spune şi despreDouglas Mullen. De profesie avocat, el esteşi jurnalist în timpul liber, a jucat fotbalamerican în colegiu şi este un foarte buncunoscător al acestui sport. În 2009 a fost înTampa, la Super Bowl. În 2010 trebuia să fieîn Miami, dar o furtună de zăpadă a dat pes-te cap traficul aerian din zona WashingtonDC şi nu a mai reuşit să ajungă în Florida.Anul acesta a jurat că nu mai pierde meciul,chiar dacă va trebui să conducă mii de kilo-metri, din Washington până în Dallas. Dinfericire pentru el, nu a fost cazul să facă ase-menea sacrificii.Îngheţ la DallasDe această dată, iarna îşi făcea simţităprezenţa în Dallas, nu în capitală, aşa căDoug a plecat spre Texas doar cu o întâr-ziere de 45 de minute. Zborul său era plin,United Airlines făcând pregătiri specialepentru weekend-ul 4-6 februarie. Iniţial,preţul pentru un bilet Washington-Dallassi retur a fost de 630 de dolari. Însă pe 8ianuarie, cu aproximativ o lună înainteameciului, compania aeriană a schimbat avi-onul, aparatul destinat curselor regionalefiind înlocuit cu un Airbus 320, aşa că aufost disponibile mai multe locuri pe zborulrespectiv. Profitând de acest lucru, United afăcut o surpriză pasagerilor şi a redus preţulbiletului la 430 de dolari. După un zbor decâteva ore, Doug a aterizat în Dallas.Spre deosebire de anii trecuţi, când înTampa sau Miami făceai fără probleme baieîn ocean şi mergeai în tricou la începutullunii februarie, cu două zile înaintea meciu-lui în Dallas erau -7 grade Celsius, zăpadăde peste 10 cm şi încă mai ningea. Asta l-afăcut pe Doug să îşi aducă aminte că ultimaoară când a nins atât de mult în Dallas seîntâmpla acum un an, când în oraş avea locun alt mare eveniment sportiv al Americii:All Star Game-ul NBA.O dată ajuns în Dallas, un lucru şochea-ză pe timp de iarnă: nu există nici un plugpentru dezăpezire. Maşinile merg încet,pe zăpadă, până ce aceasta se topeşte.«Noroc că şoferii sunt prevăzători, nu ca înWashington, unde toţi merg ca şi cum ar fispecializaţi în pilotajul pe zăpadă», remarcăDoug. Omul nostru şi-a petrecut seara devineri la hotelul Sheraton, unde era centrulde presă şi unde stăteau majoritatea jur-naliştilor veniţi pentru Super Bowl. Dupăce şi-a ridicat acreditarea, Doug a mai statla taclale cu ziariştii de pe acolo, în timp ceo mulţime de fani veneau la barul hotelu-lui. Toată lumea era uimită de afluenţa deoameni, dar până la urmă s-a găsit expli-caţia: celelalte baruri din zonă erau destulde goale, pentru că era prea frig ca lumeasă mai iasă afară. În ciuda faptului că eraubaruri cu profil country şi cu tauri mecanicipentru rodeo, cel mai aglomerat local eracel de la hotelul Sheraton, unde în afara fa-nilor mai erau şi aproape 200 de jurnalişti.Confundat detaximetristMomentul culminant al serii a fost la ple-care, când Doug i-a rugat pe oamenii de lahotel să îi cheme un taxi care să îl ducă înEUROSPORT96 MARTIE 2011 MARTIE 2011 97EUROSPORT
  • 50. cartierul Inwood. Ce nu ştia el: în acea zonăsunt o mulţime de spitale şi de centre medi-cale, unde ajung de multe ori oameni beţi,drogaţi sau cei răniţi după o bătaie prinbaruri. Când s-a urcat în taxiul, şoferul deorigine nigeriană era destul de îngrijorat.Aproape tot drumul - în lungime de 8 kmşi care a costat 21 de dolari – acesta se totuita în oglinda retrovizoare, încercând să seconvingă că Doug nu sângerează sau nu îivomită în maşină. După vreo zece minutede mers, l-a întrebat pe şofer de ce atât depanicat, iar acesta i-a explicat despre ce eravorba. Nigerianul s-a liniştit când Doug i-aspus că el merge la un hotel din zonă, nula un spital.Aventurile rutiere nu s-au terminatînsă aici. După ce sâmbătă s-a dus la NFLExperience, un eveniment dedicat fanilor,organizat în centrul expoziţional din Dallasunde era o coadă de 1.000 de oameni laintrare, vine şi duminică, ziua cea mare.Doug se duce la centrul de presă pentru alua un autobuz special pentru presă caresă îl ducă la stadion. Distanţa nu era foar-te mare, doar vreo 10 km, dar toţi jurnaliştiidin autobuz au descoperit că aceasta poatefi parcursă într-un timp extrem de lung şirute de nebănuit. Pentru a acoperi necesi-tăţile evenimentului numit Super Bowl, NFL– liga de fotbal american – a adus autobuzedin mai multe state vecine Texasului, iar celcu care mergea Doug era din Louisiana, iarşoferul era tot de acolo, din New Orleans.Drept urmare... s-a rătăcit pe drumul sprestadion. Alţi jurnalişti, care mai fuseseră lameciuri pe Cowboys Stadium şi ştiau dru-mul, încercau să-i explice şoferului careeste drumul cel bun şi mai scurt. Acestaînsă era de neclintit.Hotărât să meargă pe unde avea el im-presia că este drumul cel bun, a reuşit săse învârtească în cerc, să se rătăcească şi săajungă la stadion în aproximativ o oră, spredisperarea tuturor. A urmat apoi controlulde securitate la intrarea pe stadion, undegenţile fiecărui jurnalist erau cercetate decâini dresaţi să descopere explozibili şi dro-guri, după care, în sfârşit, Doug se gândeşterelaxat: «Cowboys Stadium, here I am!»Meciul în sine a fost unul extrem despectaculos, chiar dacă, înaintea lui,Christina Aguilera s-a încurcat puţin la into-narea imnului, iar după concertul din pauzăal celor de la Black Eyed Peas, Doug a fostdezamăgit că nu a putut aibă parte de o în-tâlnire privată cu Fergie. Dar asta deja numai conta. Omul nostru s-a numărat şi înacest an printre cei aproximativ 100.000 deamericani privilegiaţi, care au asistat pe viula cel mai mare eveniment sportiv de o zi depe planetă.EUROSPORT98 MARTIE 2011 MARTIE 2011 99EUROSPORT
  • 51. Un francez a traversat Atlanticul, a ajuns în State şi i-a învins pe americani la ei acasă! Acesta esteKevin Rolland, cel mai valoros freestyler-ul al ultimei ediţii a Circuitului DewKevin face parte din Freeski Project, unprogram de freestyle francez care a pusbazele unei echipe de profesionişti. Suntincluşi aici Xavier Bertoni, Benoit Valentinşi Thomas Krief. Totul, sub ochiul atent alantrenorului Greg Geunet. Structurile suntfoarte bine puse la punct, iar antrenamen-tele de pe pipe merg ceas. Kevin: “Schiemîmpreună întreg anul. Suntem foarte buniprieteni, aşa că nu încercăm să arătăm caredintre noi este cel mai bun. Nu facem de-cât să ne bucurăm de schi şi să ne motivămunul pe celălalt. Niciodată nu poţi spunecă ai învăţat suficient de multe trick-urinoi. Avem de învăţat multe alte trick-uri,cu şi mai multe rotaţii şi dublu şurub. De laan la an e tot mai dificil să găseşti trick-urinoi, dar în fiecare an găsim ceva materialcare să arate demenţial. Cel mai dificil estesă încerci şi să te vezi cu propria ta minte,realizând ceea ce nimeni altul nu a mai fă-cut înaintea ta”.În afara victoriei din Cupa Dew la super-pipe, pentru cele mai bune evoluţii în celetrei concursuri ale sezonului, Kevin a pri-mit premiile pentru cea mai bună perfor-manţă a anului şi pentru cel mai valorossportiv al anului, premii oferite de CircuitulDew. “Am schiat pentru a câştiga cupa. Num-am gândit nicio clipă la celelalte premii,însă acum sunt mai mult decât fericit sămă întorc în Franţa cu mai multe trofee de-cât mă aşteptam”. Odată revenit în Europa,schiorul nostru şi-a planificat o mică va-canţă. Pe care o va petrece, unde altunde-va decât în pulver? Între antrenamentelespecifice pentru Jocurile ExtremeEuropene şi excursiile în afara pârtiiloramenajate, Kevin are încredere că totul vadecurge conform planului. “Aveam şapteani şi-mi propusesem să fiu cel mai bunschior din lume. Acum am 21, iar obiecti-vul nu s-a schimbat.”Înaintea ultimului concurs de su-perpipe al sezonului, Rolland se aflala egalitate, pe primul loc, cu SimonDumont, rivalul din State. Fiecare câştigasecâte una dintre cele două etape desfăşura-te anterior. Americanul triumfase în decem-brie, la Breckenridge, acolo unde francezulvenise al treilea. Poziţiile s-au schimbatluna următoare, la Killington. Prin urmare,întrecerea din Snowbasin constituia de fapto adevărată finală a sezonului. A câştigatRolland.Venit în Utah din postura celui care îşiapărase cu succes titlul la Jocurile Extremedin Aspen, Colorado, învins în tentativapăstrării trofeului de campion al lumiiîn Deer Valley, Utah, urmaşul lui XavierBertoni a dat lovitura încă din prima man-şă a concursului din Circuitul Dew. A dove-dit o dată în plus că este capabil să realize-ze performanţe în condiţii de stres maxim.Rolland a fost notat cu peste 95 de puncteîn prima parte a concursului, apoi a mersla mărire de notă în manşa secundă, cânda ajuns la aproape 97, dintr-un maxim de100! Dumont a ratat ambele manşe.Kevin are o încredere uriaşă în capaci-tatea sa de a duce evoluţia cu bine pânăla linia de finiş. Îşi cunoaşte foarte binetrick-urile şi ştie ce caută arbitrii. Reţetasa de dublu şurub, combinată cu trick-uriîn switch, totul garnisit cu amplitudine şistil, a funcţionat perfect sezonul acesta.“Muncesc foarte mult la antrenamente,dar de fiecare dată m-am simţit bine înaceastă poziţie”, spune el. „Acum un an,am fost mândru de medalia de aur de laJocurile Extreme, însă nu am schiat preabine în Circuitul Dew. Sezonul acesta amavut o constanţă mai bună a rezultatelor şisper ca acestea să continue. M-am antre-nat din greu întreg anul, pentru a fi la celmai înalt nivel, iar aceste clasări pe podi-um reprezintă răsplata muncii mele”.A DAT DE DEW!CÂŞTIGĂTORII CIRCUITULUI DEW 2011Snowboard:Superpipe: LouieVito (SUA)şi Kelly Clark (SUA)Slopestyle:Torstein Horgmo (NOR) şiJamie Anderson (SUA)Schi acrobatic:Superpipe: Kevin Rolland (FRA)Slopestyle: Bobby Brown (SUA)Kevin Rolland a împărţit premiul pentru cel mai valoros sportiv al sezonului în Circuitul Dew cuTorstein Horgmo, boarderul norvegian învingător în întrecerea de slopestyle.Tot din aceastăprobă a venit şi cea mai valoroasă sportivă a sezonului - Jamie Anderson. Debutanţii anului aufost desemnaţiTorinYater-Wallace (învinsul lui Rolland, la Jocurile Extreme) şi RebeccaTorr(snowboard slopestyle).
  • 52. Zeci de mii de spectatori vor fi prezenți în celebra stațiune francezăTignes pentru a-și fructifica șansa unică de a-i vedea la lucru pe cei maispectaculoși reprezentanți ai sporturilor de iarnă extreme.Winter X Games Europe reprezintă răspunsul pe care îl dă Europacompetiției organizate în ultimii 15 ani în SUA. Show-ul îl are ca favorital probei de superpipe pe reprezentantul gazdelor, Kevin Rolland,câștigătorul ultimelor două concursuri disputate la Aspen, Colorado.WINTER X GAMES EUROPE (16 – 18 MARTIE )
  • 53. Nu, Nadalnu se dopeazăExistăopinii,lanoişiaiurea,careincrimineazăconstantperformanţaunorcampioniemblematici.Pentru astfel de comentatori, a câştiga într-o manieră categorică un turneu de Mare Şlem sauunuldeMatersSeries,cumarerisipădeenergieşicuoinvestiţiepsihicămaximă,esteimposibilînabsenţadopajului.Organizată de regulă însâmbăta ultimei săptămâni dinmartie sau prima săptămână dinaprilie, cursa reprezintă un episod sportivdin clasa premium, urmărit pe viu de unsfert de milion de oameni, iar la televizorde circa 9 milioane de britanici şi peste20 de milioane din afara Regatului Unit.Organizatorii se laudă chiar un rating de120 milioane de telespectatori, care ar facedin Boat Race cel mai vizionat evenimentsportiv al planetei organizat într-o singurăzi, dar cifra este discutabilă.Din 1829, când a început acest duel încanotajul academic, urmare a unui pariupus între nişte studenţi ai celor două insti-tuţii, s-au ţinut 155 de curse oficiale, scorulfiind 80-75 pentru Cambridge, în condiţiileîn care Oxford a câştigat şase din ultimelenouă curse. Echilibrul s-a rupt în anii ’90,când cei de la Cambridge au obţinut şaptevictorii la rând.Traseul, în formă de „S”, între podurilePutney şi Chiswick, măsoară circa 6800 m,de aproape trei ori și jumătate mai multdecât distanţa olimpică şi se parcurge dela est la vest, în amonte, iar tactica echipa-jelor este mereu aceeaşi: ambele caută săaibă un avans la jumătatea distanţei, undeapar curenţii foarte rapizi, element esenţialîn stabilirea învingătoarei. Dacă duelul esteechilibrat în acea porţiune, există pericolulciocnirii celor două ambarcaţiuni care râv-nesc acelaşi culoar, iar arbitrii sunt nevoiţisă intervină.Cursa este recunoscută şi pentru faptulcă se ţine indiferent de vreme şi de cât deputernici sunt curenţii, motiv pentru carenu o dată cei în bleu (Cambridge) sau ceiîn bleumarin (Oxford) s-au scufundat, ulti-mul episod de acest gen fiind consemnatîn 1984, când barca liderilor la general nu aajuns la sosire după ce s-a ciocnit cu o barjăstaţionată la mal.Echipajele sunt formate din opt vâslaşi şiun cârmaci. Nu există limită de greutate, iarfemeile au voie să participe, deşi rar aparevreo reprezentantă a sexului frumos în rolde cârmaci. De regulă, canotorii sunt pro-fesionişti înregimentaţi de cele două uni-versităţi tocmai pentru acest scop, primacondiţie de participare fiind posesia unuicarnet de student valid. Ediţia din acest ana cursei Oxford – Cambridge are loc sâm-bătă, 26 martie, la ora locală 17:00.Se pregătesc un an pentru o cursă care durează aproximativ 17 minute. Cunoscut sub numele„TheBoatRace”,dueluluniversităţilorOxfordşiCambridgeînseamnămaimultdecâtosimplăconfruntare a unor echipaje de 8+1 pe râulTamisa.EUROSPORT104 MARTIE 2011Examen pe TamisaMARTIE 2011 105EUROSPORT
  • 54. Desigur că rezistenţa ieşită dincomun a tânărului din Baleare,viteza sa excepţională, muscula-tura lui de decatlonist dau de gândit. Daroare este legitim să ne îndoim de capaci-tăţile nadaliene, de caracterul lor natural?Nu vorbim oare despre un campion? Iarun campion nu este, prin definiţie şi prinforţa faptelor, mai bun, mai inteligent, maitehnic, mai stabil psihic şi mai împovăratde palmares decât ceilalţi competitori?Răspunsul este pozitiv.Într-adevăr, din păcate, şi lumea bună atenisul „pro” a făcut concesii mirajului chi-mic. Doar că nu marii campioni au recursla stimulente interzise, ci jucători medii,eventual de top – dar nu mai mult.De pildă, „legiunea” argentiniană a ulti-milor ani a oferit câteva exemple deveniteclasice. Guillermo Coria, finalist la RolandGarros, Guillermo Canas, fost număr optmondial, şi Mariano Puerta, şi el finalist laParis pe zgură, cu toţii au fost prinşi dopaţi.Coria s-a retras înainte de vreme, Canas aavut tăria să revină dar a rămas foarte puţintimp în vârf, iar Puerta rătăceşte prin tur-nee challenger sud-americane. Comitetulde profil al ATP-ului a trebuit doar să dis-cearnă unde a existat intenţie deliberată şiunde a fost accident.Din 2005, de când a intrat în high life-ultenisului mondial, Rafa Nadal a trecut zecide asemenea teste. Nici unul nu l-a dove-dit vinovat, nici o umbră de îndoială nu aplanat oficial asupra sa! Mai mult, Nadal s-aarătat extrem de supărat când într-o revis-tă franţuzească un jurnalist a încercat să-llege de doctorul barcelonez la care au re-curs numeroşi ciclişti profesionişti. Poliţiaşi procuratura spaniolă n-au găsit în dosa-rele şi fişele medicului nici un tenisman,nicidecum pe Nadal!Adevărul este că el se bucură de o în-zestrare naturală unică. Doctorul catalanAngel Ruiz Cotorro, care îl monitorizea-ză pe Rafa de la vârsta de 15 ani, declară:„Rafael este o forţă a naturii. Este la fel derezistent ca un maratonist. A moştenit cali-tăţi de excepţie”. Acest medic l-a consultatprima oară la Centrul specializat de la SantCugat, căci Federaţia spaniolă de tenis îiceruse puştiului din Manacor un examenmedical complet, pe care trebuiau să-ltreacă toţi jucătorii.În cazul lui Nadal, cifrele datelor fizicesunt incredibile. În stare de odihnă, inimalui Rafa bate de 60 de ori pe minut. În mecifiind, cordul său pulsează la un interval cu-prins între 180 şi 200, atunci când efortuleste deosebit de intens. Rezultatele rea-lizate de tenisman la testul Bosco, ce mă-soară în general forţa trupului, dar mai cuseamă forţa picioarelor, au indicat faptulcă Rafa posedă o putere situată cu multdeasupra mediei jucătorilor din circuit.Viteza lui de deplasare în meci la nivel desprint este egală cu viteza atletului specia-lizat în săritura în lungime (vă mai amintiţide Carl Lewis, campion olimpic şi la probe-le de sprint, şi la lungime?).Rafael Nadal consumă 72 ml de oxigen/kg într-un minut, în timp ce majoritateaadversarilor săi nu depăşesc niciodată 60de ml. Din punctul de vedere al doctoru-lui Cotorro, Nadal este perfect comparabilcu un ciclist profesionist de top sau cu uncampion al curselor atletice de fond.Dar probabil că răspunsul cel mai eloc-vent este invitaţia de a rememora finalade la Roland Garros, ediţia 2005, între RafaNadal şi Mariano Puerta. Era prima finalăde Mare Şlem disputată de catalan, era pri-ma lui ieşire în lumea bună, la doar câtevazile după ce împlinise 19 ani.Un meci de o frumuseţe sălbatică, culovituri incredibile, de o parte şi de cea-laltă. Puerta ataca lovind cu reverul săuimperial, cu o singură mână, iar Rafa seapăra neverosimil, alergând de două orimai mult decât astăzi şi chiar mai rapid.Nadal se încrunta, se schimonosea, făceagesturi fotbalistice la bucurie, fiind extremde uman în trăiri iar Puerta era ca în tran-să, se mişca teleghidat, eficient, dar foarterigid. N-a tresărit nici măcar atunci când aplonjat la fileu, punând o scurtă ce i-a adusprimul set. Doar s-a ridicat şi s-a îndreptatmecanic spre scaun.Mulţi comentatori spun că a fost cea maifrumoasă finală de la Roland Garros dinprimul deceniu al mileniului. Nadal a cîşti-gat cu 3 la 1 la seturi, iar la şase luni după,argentinianul a fost suspendat doi ani pen-tru dopaj. După finala pierdută, a fost găsitpozitiv, a fost obligat să înapoieze banii şipunctele cucerite la Paris. Şi-atunci vineîntrebarea: oare de ce Nadal nu a fost găsitpozitiv, atunci? Dar după aceea, în cele 10finale de Grand Slam disputate până azi?Dar în celelalte 21 finale de Masters Seriesjucate din acel moment? Dar la Olimpiadade la Beijing, unde Rafa a cucerit pentruculorile iberice medalia de aur la simplu?Chiar atât de malefic să fie medicul ce-ioferă stimulentele încât de şase ani încoa-ce nici un control antidoping nu-l poatedovedi?Fireşte, răspunsul este negativ. Nu, Nadalnu se dopează. Nici Federer, nici Djokovici,nici Murray, Hewitt, Roddick sau alţii.Campionii nu au nevoie de energizanteprohibite pentru simplu motiv că tenisuleste un sport al automatismului mental, iaramfetaminele, deşi sporesc agresivitatea şicapacitatea de rezistenţă mentală, diminu-ează dramatic autocontrolul psihic atât devital tenismanului.În plus, în raport de o utilizare constantăşi în condiţii de hipertermie, ele pot produ-ce accidente grave, inclusiv decesul. Câtpriveşte stimularea în exces a hematiilor,celebrul „dopaj al sângelui” prin oxigena-rea masivă a musculaturii, aceasta poate fidepistată fără probleme, iar calculul biolo-gic al efectului pe termen lung al unor ase-menea proceduri ilicite nu poate fi extremde precis, tenismanul riscând să nu benefi-cieze de nici un avantaj în intervalul dorit aatinge vârful de formă.EUROSPORT106 MARTIE 2011 MARTIE 2011 107EUROSPORT
  • 55. Au urmat trecerea pe la McLaren (1997 –2005), unde Newey a pus la punct concep-tul de frână direcţională (1998), ce gestionafrânarea independentă a pneului de pe in-teriorul virajului, apoi evacuarea prin şemi-nee (2003) şi deflectoarele duble.Ajuns din 2007 la Red Bull, unde încasea-ză un salariu de 10 milioane de dolari pe anşi lucrează - oficial – doar 4 zile pe săptămâ-nă, geniul britanic a transformat utilizareabraţelor de suspensie ca elemente genera-toare de apăsare aerodinamică. Şi, la fineleanului trecut, a devenit campion mondialîn F1 cu a treia echipă diferită. Unicat!După mai bine de doua decenii de experiențăîn F1, Adrian Newey rămâne simbolul geniuluicontemporan. Unul recompensat, de Red Bullpe măsură cu 10 milioane de dolari pe an.Înprecedenteledouănumerealrevistei,optdintreingineriipionieri ai Formulei 1 şi-au găsit evocate eforturile. Cei careau şlefuit însă Formula 1 în variantă contemporană suntminţile sclipitoare care au făcut diferenţa între învingătorişi învinşi, între efemer şi istorie. ALexandru cocuMonsieurTurboAnul petrecut în Statele Unite, unde astudiat problemele legate de turboalimen-tarea motoarelor, a fost definitoriu în carie-ra lui Bernard Dudot. Absolvent al centruluide studii superioare de tehnici industri-ale din Nancy, Dudot integrase structurapusă la punct de Renault şi finanţată deElf în 1967, pentru a dezvolta motoare deFormula 3. Zece ani mai târziu, Renault in-tra în F1 cu revoluţionarul propulsor turboV6 de 1,5 litri. O glumă pentru mulţi, care aupus porecla de ”ceainic galben” constructo-rului din Viry-Chatillon, confruntat iniţial cuprobleme de fiabilitate.Turbo însă a devenit referinţa în materiede propulsoare până spre finalului de-ceniului 9, când au și fost interzise. Dudotn-a stat însă cu mâinile în sân şi, în interva-lul 1987 – 1989, a imaginat propulsorul V10normal aspirat, cu care Renault avea să revi-nă în F1 şi să câştige şapte titluri mondiale.Arhitectura V10 s-a impus ca un nou reperîn F1 până la finele lui 2005, când FIA a im-pus trecerea la motoarele V8.PerfecţionistulFormat la prestigioasa Ecole NationaleTechnique d’Aeronautique, GerardDucarouge şi-a petrecut două decenii şijumătate în Formula 1, înainte de a ocupa– pe final de carieră - un post călduţ de di-rector de dezvoltare internaţională la MatraAutomobile.Debutul şi l-a făcut în 1966, pe cândMatra reprezenta un nume în competiţiilede anduranţă. Doi ani mai târziu - în mo-mentul în care constructorul din Hexagons-a implicat în F1 – Ducarouge n-a făcutparte din aventură. Francezul s-a ocupatpână în 1974 de programul Le Mans. Unulde succes, căci Matra – cu şasiul MS670 – asemnat dubla în 1972, apoi alte două victo-rii în 1973 şi 1974.La finele acelui an, Matra renunţa la im-plicarea sa în competiţie şi Guy Ligier pre-lua activele sportive ale companiei. Aşaa ajuns Ducarouge să proiecteze primulmonopost Ligier de Formula 1 (JS5), născutîn 1976 şi declinat în anii următori în nume-roase versiuni, până la excelentul JS11, cuefect de sol. Un model care în 1980 – pilo-tat de Jacques Laffite şi Patrick Depailler – atras la titlu.De altfel, talentul lui Ducarouge nu eraneapărat cel de inventator de geniu, cât aldesignerului capabil să cizeleze şi să ame-lioreze, de la un an la altul, un ansambludeja existent. Poate cel mai bun exempluîn acest sens l-a reprezentat trecerea lui laLotus. O echipă căzută psihic după moar-tea mentorului ei, Colin Chapman, în de-cembrie 1982. Ducarouge a revitalizat unteam demoralizat şi a produs, în 1983, înnumai cinci săptămâni, monopostul LotusRenault 84T. În anul imediat următor, Eliode Angelis a terminat pe podiumul final alsezonului, cu toate că 95T nu a câştigat nicio cursă.Iar în 1985 şi 1986, cu Ayrton Senna coop-tat în echipă, monoposturile lui Ducarougeau triumfat în Grand Prix şi s-au bătut latitlu.Titluri cu treiechipe diferiteFiu al unui chirurg veterinar dinStratford-upon-Avon, Adrian Newey n-aavut suficienţi bani pentru a demara o ca-rieră în karting. A cumpărat în schimb, câ-teva karturi vechi, cărora a învăţat cum săle amelioreze performanţele în plan tehnic.Aşa s-a născut pasiunea celui mai râvnit in-giner contemporan de Formula 1.Newey n-a fost un student strălucit. Lanumai 16 ani, a părăsit liceul de prestigiu lacare fusese înscris şi a urmat studii obişnui-te, finalizate cu clasicul bacalaureat, înaintede a urma cursurile Şcolii Aeronautice de laSouthampton.Astăzi, nimeni nu cunoaşte mai bine caNewey subtilitatea detaliilor aerodinami-ce în cazului unui monopost F1. După unparcurs în F2 şi în IndyCar, a debutat în F1la modesta echipă Leyton House. Primulsău şasiu - simplu şi eficace, cu un cockpitminimalist, cu caroseria ce trecea peste vo-lan şi optimizarea zonei din jurul pneurilorşi a eleronului faţă - a propulsat echipa pelocul 4 la constructori în 1988. DirectorulWilliams, Patrick Head, a intuit geniul luiNewey şi l-a adus la echipa din Didcot: aicis-au născut suspensia activă, ABS-ul şi di-recţia asistată cu care a fost echipat mono-postul FW15C, dominator în sezonul 1993.Artizanulefectului de solLicenţiat în inginerie mecanică laCambridge, Peter Wright a fost recrutat dePeter Rudd, la BRM, la finele anilor 60.La echipa britanică, Wright a lucrat peun proiect de utilizare a efectului de solîn Formula 1, însă - din lipsă de finanţare– proiectul n-a depăşit stadiul experimen-tal. Abia o dată cu trecerea la Lotus, Wrighta reuşit să analizeze şi să aplice rezultateletestelor efectuate în tunelul aerodinamic.Versiunea incompletă a istoriei îl reţi-ne pe fondatorul Lotus, Colin Chapman,drept iniţiator al efectului de sol pentrumonoposturile Lotus 78 şi 79. Chapman,e drept, a redactat un document de 27 depagini, transmis lui Rudd şi inginerilor săi,în care principiul dinamicii fluidelor eracorelat cu efectele pe care o aripă inversa-tă l-ar avea asupra apăsării la sol.Wright a constatat însă că viteza aeruluice se scurge între sol şi partea inferioarăa aripii era accelerată. De unde şi o presi-une mai mică decât cea creată în parteasuperioare a aripii. Exploatată la extrem,presiunea redusă ducea la formarea unuivid parţial de aer ce lipea monopostul deasfalt.Wright a validat şi a perfecţionat siste-mul – adăugând deja celebrele jupe plia-bile - în tunelul de aer, iar Lotus 79 aveasă devină arma numărul 1 în sezonul 1978.“Maşina asta devenea una cu pista”, spu-nea peste ani, Mario Andretti, omul care arămas până astăzi ultimul american cam-pion mondial de F1.Peter Wright avea să devină mai târziudirector tehnic la Lotus şi, după desfiinţa-rea echipei, în 1994, a fost cooptat de MaxMosley în funcţia de consilier al FederaţieiInternaţionale a Automobilului.Formulei 1 (III)geniile uitate aleBernard Dudot este părintele experiențeiturbo pe care Renault a patentat-o in F1.EUROSPORT108 MARTIE 2011Jupele depliate pe timpul cursei de-a lungul pontoanelor creau efectul de soldorit deWright și Chapman. Lotus 79 nu au avut rival în sezonul 1978.
  • 56. ABONEAZĂ-TE!Abonamente pentru ediția tipărităPrețul unui abonament (inclusiv taxele poștale) este:pentru 3 ediții – 26 leipentru 6 ediții – 50 leipentru 10 ediții – 80 leiToți abonații pentru ediția tipărită vor primi, ÎN PLUS ȘIGRATUIT, varianta electronică a revistei (PDF).Abonamente pentru ediția electronicăPrețul unui abonament este:pentru 3 ediții – 20 leipentru 6 ediții – 39 leipentru 10 ediții – 62 leiToți abonații vor primi revista în format electronic (PDF).Varianta electronică conține peste 30 de pagini suplimentare șiexclusive față de ediția tipărită.La adresa de email indicată în formularul de abonament va fitransmis, în primele patru zile ale lunii, un link a cărui accesareva permite descărcarea celor peste 100 de pagini ale revistei înformat electronic. Fișierele au 5 – 10 Mb.CUMPĂRAREA NUMĂRULUI CURENTPrețul revistei, în cazul plății online cu card, este de 9 leiîn varianta tipărită (inclusiv taxele poștale) și de 7 lei învarianta electronică.MODALITĂȚI DE PLATĂ1. Prin card bancar (Visa, Mastercard, Eurocard, JCB,Diners Club, BRD Mobilis). Plățile sunt procesate decătre GECAD ePayment International SRL cu serviciulePayment.2. Prin transfer bancar prin același serviciu e-Payment.3. Prin transfer bancar direct catre noi, în contul RO46CECE B503 01RO N215 9752, deschis la CEC Bank,agenția Cotroceni.4. Prin mandat poștalToate informațiile suplimentare necesare sunt dispo-nibile pe www.revistaeurosport.ro. Revista apareîn fiecare lună cu excepția lunilor ianuarie și august.cu plata online pe www.revistaeurosport.ro