1. NR. 31 • MARTIE 2011 • 11,99 LEI WWW.REVISTAEUROSPORT.RO
CUMARVREAPLATINISĂREVOLUȚIONEZEFOTBALUL
SNOOKER, NOUA RELIGIE A CHINEI • CICLISM: INTERVIU VINOKOUROV
DIN SATU MARE, DIRECT ÎN NBA • F1: SALT ÎN NECUNOSCUT • HULIGANISM
RALIUL SUEDIEI • SECRETUL UFC • DEW TOUR • DUCATI PĂRĂSEȘTE SUPERBIKE
MAREA
BĂTĂLIE
PENTRU

2. 20 Din Satul Mare direct în NBA
44 Fachirii Scandinaviei
48 Ducati părăsește Superbike
60 F1: Salt în necunoscut
53 Surpriză la Daytona
58 Huliganism
70 Secretul UFC
72 Reinig
EXCLUSIV ÎN VERSIUNEA DIGITALĂ:
76 Oltchim, ultima pasiune a Anjiei
80 Sfârșit de eră în sporturile de iarnă
86 Mihail Marian despre antrenorii români
92 De la patru trambuline la GT Masters
94 Superbowl văzut de un yankeu
105 Nu, Nadal nu se dopează
108 Geniile uitate ale Formulei 1
42 Raliurile în noua eră
Mikko Hirvonen şi Ford au triumfat în Suedia,
într-o competiţie care ne-a oferit un specta-
col pe cinste. Nordicul a repetat izbânda din
Raliul Monte Carlo şi în Raliul Suediei deve-
nind primul învingător al unui raliu din Cam-
pionatul Mondial în noua eră World Rally Car.
62 Snooker, noua religie în China
Dintr-un sport privit cu curiozitate acum trei
decenii, snooker-ul a devenit o atracţie şi un
stil de viaţă pentru mai mult de 60 de milioane
de locuitori ai ţării din Orientul Îndepărtat.
36 Interviu Vinoukurov
În vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourov
a luat decizia să pună punct carierei la finalul
lui 2010. Înainte de asta, rutierul kazah mai are
un singur obiectiv, la ediţia din vară a Turului
Franţei.
16 Revoluția lui Platini
Cluburile europene de fotbal nu se sfiesc să
cheltuiască mai mult decât încasează, unele
raportând datorii de zeci de milioane de euro.
Președintele UEFA, Michel Platini, a avertizat
că le va exclude din cupele europene pe cele
cu balanță financiară negativă.
24
Redactori:EmanuelTerzian,VladBucurescu,IoanViorel,AlexHovco,
AlexandruCocu,CosminStăniloiu,MaximilianHartung,CristiPetre,
AlexandruGanci,IvonneGhiţă,AlexandruGheorghiaş,BogdanNevel,
LaurențiuMandu,ValentinProtopopescu,MihaiDumitru
Director:AdrianIlie Layout:CodruţBendovski,SorinVasile Foto:GettyImages/Guliver
Difuzare:FlorentinaBălan,tel:0213163380,fax:0213163383,email:office@sportline.ro
Foto copertă: Heikki Kovalainen (Team Lotus) pe 12 februarie în teste la Jerez
Editat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926
Prepress şi tipar: Art Design
Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu
acordul scris editorului. © 2011 Sport TV Management
Publicaţie auditată pe perioada
iulie 2009 - martie 2010
DETALII
Cap de afiş al ultimelor şase luni în Formula 1, cazul
Lotus contra Lotus se anunţă deja drept una dintre cele
mai încurcate şi încărcate de consecinţe speţe din istoria
modernă a Marelui Circ. Cum s-a ajuns aici?
BătăliapentruLotus

3. BUNDESLIGA
Fotbal german în exclusivitate
Accesează www.eurosport.ro
în perioada 1 - 21 martie,
participă la concurs și poți câștiga
un iPad Wi-Fi 3G
LIVE
OMUL MOMENTULUI
LANCE ARMSTRONG și-a anunțat retragerea definitivă

4. După ce şi-au disputat un loc necalificant pentru EURO 2004, România şi Bosnia îşi joacă pe stadionul Bilino
Polje din Zenica şansa unui loc 3 - 4 în grupa D a calificărilor pentru EURO 2012. Singurele două partide jucate
între aceste ţări au fost câştigate acum 8 ani de români cu 2-0 (acasă) respectiv 3-0 (deplasare), dar pe atunci
jucau şi marcau Chivu, Mutu, Dorinel Munteanu şi Ionel Ganea (de doua ori) iar bosniacii nu aveau echipa de azi
cu Ibisevici, Misimovici, Spahici, Pjanici şi Dzeko.
Lipsa unei victorii pentru România ar încheia socotelile noastre cu aceste calificări. Un egal ar prelungi
speranţele şi agonia echipei române, în vreme ce o victorie a Bosniei le-ar consolida acestora locul 3, iar
România ar avea deschis drumul chiar şi către ultimul loc al grupei. În schimb, o victorie a României ar plasa-o
– poate chiar decisiv - înaintea Bosniei în clasament şi i-ar reda şansele teoretice de a vizita Polonia şi Ucraina
din postura de participanţi la EURO 2012.
CALIFICĂRI EURO 2012: BOSNIA-HERȚEGOVINA - ROMÂNIA (26 martie)

5. ȘTIRI
Meciuri aranjate în sportul sacru
Japonia traversează actualmente cel mai mare scandal din istoria sportului său naţio-
nal, după ce poliţia niponă a lansat luna trecută o amplă investigaţie asupra unor meciuri
aranjate de sumo. 13 luptători şi un antrenor fac deja obiectul anchetei ce a zguduit o dis-
ciplină considerată sacră în Ţara Soarelui Răsare. Asociaţia Niponă de Sumo a confirmat, la
început de februarie, că luptătorul Chiyohakuho şi antrenorul Takenawa au recunoscut că
au aranjat meciuri de sumo, după ce poliţia a găsit mesaje suspecte pe telefoanele mobile
ale celor doi. De asemenea, Enatsukasa, luptător de categorie inferioară, a recunoscut la
rândul său că a participat la aranjamente. “Dacă e adevărat, e o trădare foarte serioasă a
poporului”, a estimat primul ministru nipon, Naoto Kan, în faţa parlamentului de la Tokyo.
Sumo este considerat în Japonia mai mult decât un sport. Luptătorii sunt văzuţi
drept purtători ai unei tradiţii sacre şi trebuie să urmeze o etică şi un regim de viaţă
corespunzătoare.
Scandalul a dus deja la anularea turneului de primăvară de la Osaka (prevăzut iniţial între
13 şi 27 martie), fapt fără precedent din 1946 încoace. “Până când nu vom elimina complet
corupţia din sport, nu putem avea din nou sumo în ring”, a declarat recent Hanaregoma,
preşedintele Asociaţiei Nipone de Sumo, citat de Wall Street Journal. “Vom face tot ce ne
stă în putinţă şi vom acţiona rapid, pentru a descoperi cât mai repede cu putinţă faptele
din jurul acestui scandal”.
Pe urmele lui Napster
Deţinătorii circuitului Ultimate Fighting
Championship (UFC) au acţionat recent în
judecată site-ul internet de streaming live
justin.tv pentru difuzare repetată şi ilegală
a unor gale UFC pay-per-view.
Companie americană deţinătoare a UFC,
controlată de promotorul Dana White şi de
fraţii Frank şi Lorenzo Fertita, asociaţi în in-
dustria jocurilor de noroc, Zuffa susţine că
peste 50.000 de utilizatori au urmărit onli-
ne, pe site-ul justin.tv, gala pay-per-view
UFC 121 din 23 octombrie. Şi asta cu toate
că Zuffa a făcut apel la companii specializa-
te în a împiedica streaming-ul live, pe dura-
ta evenimentului.
Tricouri, baschet
şi benzi desenate
Starurile benzilor desenate şi echipele
din NBA şi-au reunit de curând ideile pen-
tru a lansa o colecţie de produse derivate
specifice. Şepci, tricouri şi alte accesorii ves-
timentare vor arbora personaje de benzi
desenate în culorile celor mai cunoscute
echipe din liga nord-americană de baschet
profesionist. Colecţia s-a născut ca urma-
re a unui contract semnat între compania
de animaţie Marvel Entertainment LLC şi
National Basketball Association. Articolele
vor fi comercializate în oraşele nord-ame-
ricane care deţin licenţe NBA, dar şi online,
pentru amatorii din lumea întreagă.
Între doping
şi ideal olimpic
Fostul dublu câştigător al competiţi-
ei internaţionale de bodybuilding Team
Universe, americanul Kai Greene s-a de-
clarat recent un partizan necondiţionat al
includerii culturismului printre sporturile
olimpice! “Sunt un avocat puternic al re-
cunoaşterii bodybuilding-ului ca disciplină
olimpică, pentru că e un sport excepţional.
Ajungem doar să remarcăm numărul uriaş
de campioni cu o popularitate uriaşă care
au făcut o bună propagandă sportului nos-
tru”, a declarat Greene, în cadrul Forumului
Arab pentru Sănătate desfăşurat luna tre-
cută la Dubai. Încă de la începutul dece-
niului trecut, Federaţia Internaţională de
Body Building (IFBB) face lobby pe lângă
Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) pen-
tru includerea disciplinei – una dintre cele
mai acuzate în ceea ce priveşte practicile de
dopaj - pe lista sporturilor olimpice. Până în
prezent, lobby-ul s-a tradus prin accepta-
rea IFBB, în anul 2000, în rândul membrilor
CIO cu drepturi depline.
Nemţii renunţă la Turul Franţei
Posturile germane de televiziune ARD şi ZDF au anunţat la începutul lunii trecute că
renunţă să mai transmită Turul ciclist al Franţei din 2012, din cauza problemelor legate de
dopajul în această disciplină. Ambele canale cu capital de stat au anunţat că nu vor sem-
na noul contract al European Broadcasting Union (EBU) cu organizatorul turului, Amaury
Sport Organisation (ASO). Responsabilii celor două posturi de televiziune ARD şi ZDF şi-au
motivat decizia prin faptul că statutul competiţiei a avut de suferit la nivelul “acceptării”
publice, din cauza scandalurilor de dopaj ce au izbucnit în ultimii ani. În 2007, ambele ca-
nale au renunţat să mai difuzeze Turul Franţei, după o serie de scandaluri de dopaj, însă
şi-au reluat acoperirea TV în anul imediat următor.
Canal TV al Ligii Poloneze
Liga Poloneză de Fotbal intenţionează să-şi lanseze propriul canal de televiziune, pen-
tru a transmite partidele din următoarele sezoane de Ekstraklasa, prima divizie. Decizia
intervine ca urmare a ofertelor considerate insuficiente, formulate de actualul deţinător de
drepturi, Canal Plus, şi de rivala TVN. Amândouă au oferit aproximativ 92 de milioane de
euro pentru următoarele trei sezoane; o ofertă similară celei actuale. Liga Poloneză spera
să obţină echivalentul a 115 milioane de euro pentru aceeaşi perioadă. Aşa încât, în pre-
zent, prin intermediul agenţiei de consultanţă Ufa Sports, Ekstraklasa caută un partener
financiar dispus să investească peste 100 de milioane de euro într-un canal TV specializat.
O manieră de a pune presiune şi a de ridica miza pentru cei doi postulanţi sus-menţionaţi.
NASCAR-ul sub
presiunea televiziunilor
Directorul general Fox Sports, David
Hill, a declarat recent că doreşte scurtarea
curselor NASCAR pentru a se înscrie într-
un slot de televizare de trei ore. “Cred că
aceste curse sunt mult prea lungi”, a spus
responsabilul trustului ce difuzează prima
treime a fiecărui sezon de NASCAR, pe în-
treg teritoriul nord-american, până la fine-
le lui 2014. “Oficialii NASCAR nu negociază
însă aşa ceva”, a adăugat Hill, care crede că
lungimea curselor (multe dintre ele întinse
pe aproape patru ore) reprezintă una din-
tre cauzele scăderii NASCAR-ului în audi-
enţele TV.
Circuitul Dew
trece noi frontiere
Pe lângă acoperirea pan-europeană fur-
nizată de Eurosport, circuitul Dew şi-a găsit
două noi pieţe de desfacere, în Israel şi în
Norvegia. Canalul israelian Sport5 va asigu-
ra în acest an peste 30 de ore de transmi-
siuni, incluzând aici şi circutul de iarnă, în
timp ce TVNorge a semnat şi ea un con-
tract cu organizatorii competiţiei, pentru a
difuza rezumate şi magazine construite în
jurul circuitului Dew. “Cele două noi acor-
duri demonstrează că Dew Tour este un
produs atractiv atât pentru canalele spor-
tive dedicate, cât şi pentru cele de lifestyle,
ce ţintesc publicul tânăr, masculin”, a decla-
rat George Krieger, preşedintele Apparent
Gravity Media, promotorul circuitului. Dew
Tour este difuzat actualmente în peste 60
de ţări şi în 20 de limbi naţionale, pe întreg
mapamondul.

6. Francezii pornesc – nu-i o surpriză – mari favoriţi în weekendul ce va reuni, la Paris - Bercy, crema
atletismului de pe bătrânul continent. Cu triplul campion european 2010 Christophe Lemaitre în
probele de sprint, cu Mehdi Baala în cele de semifond şiTeddyTamgho la salt în lungime, Franţa
vizează plinul de medalii. Rusia, Marea Britanie şi Germania sunt însă contracandidate în lupta
pentru supremaţie, în timp ce obiectivul delegaţiei României este fixat la două medalii.
CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM ÎN SALĂ (4-6 martie)

7. ȘTIRI
Pneuri criticate DUPĂ TESTELE DE IARNĂ ÎN FORMULA 1
Înaintea revenirii în Formula 1, programată la jumătatea acestei luni, după două decenii
de absenţă la acest nivel, Pirelli s-a confruntat cu un val de critici mascate, venite din partea
responsabililor echipelor. Pentru primele patru etape extraeuropene ale sezonului, Pirelli
a selectat două tipuri de pneuri, de compoziţie hard, respectiv soft. O alegere curioasă - de
obicei sunt selectate pneuri de compoziţii apropiate -, care vine să alimenteze însă acuza-
ţiile referitoare la pneurile de compoziţie medium şi supersoft. În timpul testelor efectuate
luna trecută, la Valencia, cele două tipuri de anvelope s-ar fi degradat sever, iar pneurile
supersoft s-au uzat aproape complet după numai un singur tur de circuit! “Ar fi cel mai
uşor lucru din lumea pentru noi să producem un pneu care să reziste pe toată durata we-
ekendului”, a replicat Paul Hembery, directorul de motorsport al celor de la Pirelli. “Toată
lumea şi-a dorit asemenea pneuri (n.r. - cu rată de uzură avansată), pentru că erau plictisiţi
de curse cu o singură oprire la boxe. Echipele şi Bernie Ecclestone voiau din nou câte două
pitstop-uri pe cursă, iar noi producem acum pneuri cu acest obiectiv. Acum echipele tre-
buie să le exploateze cum ştiu ele mai bine, mai ales în materie de strategie”.
Nadal şi Vonn, premiaţi la gala Laureus
Spaniolul Rafael Nadal (foto stânga) şi americanca Lindsey Vonn au fost marii laureaţi ai
premiilor Laureus, decernate la începutul lunii trecute, în luxosul Emirates Palace Hotel din
Abu Dhabi. Numărul 1 mondial în clasamentul ATP, Nadal a câştigat premiul acordat celui
mai bun sportiv Laureus, în faţa argentinianului Lionel Messi, a coechipierului acestuia de
la FC Barcelona, Andres Iniesta, a starului NBA Kobe Bryant, a pugilistului filipinez Manny
Pacquiao şi a celui mai tânăr campion din istoria Formulei 1, Sebastian Vettel.
Câştigătoare anul trecut a Cupei Mondiale feminine la schi alpin şi medaliată cu aur
olimpic în proba de coborâre la Vancouver, Vonn s-a impus în faţa unei companii la fel
de selecte, în competiţa celei mai bune sportive Laureus. Starurile tenisului mondial Kim
Clijsters, Serena Williams şi Caroline Wozniacki, dar şi atletele Blanka Vlasic (Croaţia) şi
Jessica Ennis (SUA) s-au aflat printre învinsele schioarei americane.
Wireless pe două roţi
Prima bicicletă electrică wireless a intrat în producţie la începutul lunii trecute. Botezat
Shadow Ebike, modelul este produs de compania canadiană Daymak Inc., care a dezvoltat
de altfel şi patentul de propulsare. “Suntem gata de afaceri şi de a semna primele comenzi.
Primul Shadow Ebike va fi gata de livrare până pe 30 aprilie”, a anunţat recent Yeg Baiocchi,
directoarea generală a companiei canadiene. Modelul - a cărui dezvoltare s-a întins pe
patru ani – dispune de un motor de 350 W, cu o baterie din litiu polimer de 36 de volţi şi o
intensitate de 10 amperi/oră. Bicicleta face apel la soluţii wireless pentru transmisie, peda-
le şi senzori de mişcare, iar preţul de pornire se situează, pentru început, la 1.999 de dolari.
Tiger Woods, partener privat
Un ofiţer al armatei americane, care a luptat în Afghanistan, a câştigat prin tragere la
sorţi şansa de a-l înfrunta pe Tiger Woods într-o partidă demonstrativă, programată luna
trecută înaintea turneului Dubai Desert Classic. Locotenent-colonelul Michael Rowells are
handicap 9 şi a fost tras la sorţi din 16.000 de postulanţi. Tatăl lui Tiger, Earl Woods, este
un veteran al războiului din Vietnam, de unde şi ataşamentul golferului pentru asemenea
partide demonstrative.
Ploaie de premii pentru
jucătorii lui Inter
Atacantul lui Inter Milano, Diego Milito
(fotostânga),afostdesemnatrecentcelmai
bun jucător al sezonului trecut în Italia, iar
fostul antrenor al campioanei Europei, Jose
Mourinho, cel mai bun tehnician din penin-
sulă în stagiunea precedentă. Premiile au
venit ca urmare a votului acordat de asocia-
ţia jucătorilor italieni de fotbal.
Pe lângă cei doi, gala desfăşurată la sfârşit
de ianuarie a mai răsplătit alţi doi compo-
nenţi ai campioanei Europei: pe Julio Cesar,
numit cel mai bun portar al sezonului, şi pe
Maicon, pentru cel mai frumos gol al anului.
De asemenea, Walter Samuel – accidentat
până la finalul sezonului – a primit, la ega-
litate cu Giorgio Chiellini (Juventus) titlul
celui mai bun fundaş din Serie A, în timp ce
golgeterul stagiunii precedente, Antonio
Di Natale (Udinese), a primit titlul celui mai
bun jucător italian.
Maze scrie istorie
pentru Slovenia
Schioarea Tina Maze a devenit prima
campioană mondială pe care Slovenia o
dă lumii schiului alpin. Maze s-a impus, la
jumătatea lunii trecute, în proba de slalom
uriaş din cadrul Campionatelor Mondiale
de schi alpin de la Garmisch Partenkirchen.
În 20 de ediţii ale Mondialelor de când
Slovenia participă cu sportivi proprii, fosta
republică iugoslavă n-a avut nici un campi-
on titrat. La masculin, Jure Kosir rămâne cel
mai galonat schior sloven, cu o medalie de
aur obţinută în 1994, la Jocurile Olimpice
de la Lillehammer, şi alte trei victorii în eta-
pe de Cupă Mondială.
Cod flexibil
pentru accidentări
Forul conducător al rugby-ului mondial,
International Rugby Board (IRB), va fina-
liza, în următoarele săptămâni, un set de
măsuri flexibile, vizând a reglementa îngir-
jirile acordate pe terenul de joc sportivilor
ce au suferit accidentări. Iniţiativa vizează
evitarea unor situaţii dramatice, precum
cea ivită în noiembrie, în timpul meciului
test dintre Anglia şi Africa de Sud. Aripa
engleză Chris Ashton a suferit o comoţie,
însă a fost autorizat să continue partida,
după o serie de teste efectuate ad-hoc de
echipa medicală. Ashton a recunoscut că “a
mimat foarte bine” în fața medicilor de pe
teren, pentru că nu voia să-şi piardă locul
în echipă. Despre meci însă, britanicul nu-şi
mai aduce aminte mare lucru. Setul de mă-
suri va fi prezentat consiliului International
Rugby Board în cursul acestei luni.
Contaminat
ca lacrima
Alberto Contador a scăpat de
suspendarea de un an propusă de
Federaţia Spaniolă de Ciclism, după
ce forul iberic a decis – la jumătatea
lunii trecute – că dublul câştigător
al Turului Franţei nu are nici o vină
pentru testul doping pozitiv efec-
tuat în iulie anul trecut. Contador
a fost depistat pozitiv la clenbute-
rol, la o analiză efectuată în timpul
Turului Franţei. Spaniolul a explicat
rezultatul testului prin consumul de
carne contaminată accidental. “Sunt uşurat şi evident foarte fericit de acest verdict. Atât
echipei, cât şi autorităţilor, le-am explicat că niciodată n-am trişat sau n-am luat deliberat
vreo substanţă interzisă”, a declarat Contador. Verdictul vine după o primă înjumătăţire re-
comandată a pedepsei, la sugestia Federaţiei Spaniole. Sancţiunea standard pentru dopaj
constă într-o suspendare de doi ani. Uniunea Ciclistă Internaţională şi Agenţia Mondială
Antidoping pot intenta recurs la decizia instanţei spaniole, până la finele lui martie, re-
spectiv până la jumătatea lui aprilie.
Din nou lideră,
după cinci ani!
Caroline Woznacki şi-a văzut încheiată, la
jumătatea lunii trecute, o serie de 18 săp-
tămâni în fotoliul de lideră a clasamentului
WTA, după ce a fost detronată de belgianca
Kim Clijsters. În vârstă de 27 de ani, Clijsters
a revenit pe prima poziţie în clasamentul
mondial feminin după o pauză de cinci ani!
Belgianca s-a întors în tenisul profesionist
în urmă cu doi ani, după ce şi-a întemeiat
o familie. De atunci încoace, a câştigat trei
turnee de Mare Şlem (contra unuia singur
înainte de retragere), ultimul dintre ele fi-
ind Australian Open, ediţie 2011. 256 de
săptămâni s-au scurs între martie 2006,
data precedentei sale clasări pe prima pozi-
ţie în ierarhia WTA, şi prezent. Doar Serena
Williams se poate lăuda cu un interval de
absenţă mai spectaculos: 265 de săptămâni
de pauză.
EUROSPORT12 MARTIE 2011

8. În ultimii 4 ani, la proba feminină, 9 dintre cele 12 medalii au revenit patinatoarelor din
Japonia (Miki Ando, Mao Asada – în fotografie) sau Coreea de Sud (KinYu Na). La perechi,
în ultimii 10 ani, 21 dintre cele 30 de medalii au fost cucerite fie de ruşi fie de chinezi. Din
2004, de cînd Evgheni Plushenko“s-a plictisit”să ia an de an titlul mondial la masculin, s-a
creat loc pe podium doar pentru francezul Joubert, elveţianul Lambiel, americanul Lysacek
şi canadianul Buttle, singura“ingerinţă”în acest careu de aşi fiind a japonezului Daisuke
Takahashi (aur în 2010, argint în 2007).
O zonă“mai dinamică“ ar fi, prin urmare, proba de dans, acolo unde în ultimii 10 ani arareori
au fost doi ani consecutivi în care acelaşi cuplu să prindă o medalie şi unde au putut urca pe
podium şi sportivi din ţări mai putin abonate la medalii, cum ar fi Bulgaria şi Italia. Cei mai
buni patinatori ai lumii se adună pe pamânt japonez pentru a şasea oară, de data asta la
National Gymnasium din cadrul complexuluiYoyogi dinTokyo. Gazdele sunt mai motivate ca
niciodată să-şi adjudece cele mai multe medalii - dacă se poate, măcar două de aur - pentru
că o medalie ciştigată aici e întrecută în prestigiu doar de un titlu olimpic.
MONDIALELE DE PATINAJ ARTISTIC (Tokyo, 21 – 27 martie)

9. Michel Platini nu s-a sfiit să
amenințe cu excluderea din
Liga Campionilor sau Liga
Europa cluburile care nu își echilibrează
balanța contabilă, conform noilor reguli ale
fair play-ului financiar. Discuția a reapărut la
începutul lunii februarie, când perioada de
transferuri a evidențiat pierderi importante
la multe cluburi, generate de cheltuielile
pentru aducerea unor noi jucători, cheltu-
ieli neacoperite de încasări pe măsură.
Președintele UEFA a făcut o serie de
declarații care trebuie să dea de gândit mai
ales marilor cluburi, ele fiind acelea care ra-
portează aproape an de an deficite de ordi-
nul zecilor de milioane de euro. Francezul
încearcă astfel să avertizeze că deciziile
luate acum doi ani, când au fost adoptate
criteriile financiare de licențiere, într-un pa-
chet denumit “fair play financiar”, nu sunt
vorbe în vânt și că termenul la care vor intra
cu adevărat în vigoare se apropie.
Iar pericolul va fi atunci maxim: “Va veni
vremea ca acestea să se conformeze, dacă
e vreun club care încă nu s-a aliniat. Nu e
ceva ce eu îmi doresc, dar astfel de situații
vor fi analizate de Comitetul Disciplinar. Va
fi ultima fază, fotbalul va continua fără ei!”
a declarat Platini.
Anarhia financiară
Avertismentul e clar, iar Platini l-a întărit:
“Am ales acest drum și nu vom da înapoi.
Este un efort deliberat de a nu mai continua
făcându-ne că nu vedem și nu înțelegem.
Îmi doresc să nu vedem cluburi care sunt
parte a moștenirii europene dispărând din
cauza managementului prost”.
Ce vrea, de fapt, Platini? La propunerea
sa, Comitetul Executiv al UEFA a decis, în
septembrie 2009, să adopte un set de re-
guli, după consultări cu cluburile de pe
continent, reguli care să oprească anarhia
financiară fără precedent în Europa fotba-
listică. Astfel a apărut un dosar cu peste 90
de pagini, care arată clar și în detaliu ce griji
trebuie să aibă echipele înainte de a se în-
scrie în competițiile europene. Conceptul
de „fair play financiar” a fost unul dintre
cele unsprezece valori promovate în 2009
de președintele Platini.
Tot mai multe cluburi cheltuiesc mai
mult decât încasează, plătind salarii enor-
me sau sume uriașe pentru transferuri. Cele
mai îndatorate cluburi reușesc să aibă bani
de cheltuieli fie din împrumuturi, fie din
injecții financiare venite de la magnați din
lumea arabă sau din Rusia.
O analiză efectuată de firma de
consultanță Deloitte arată că, în ciuda pro-
blemelor economice globale, cluburile din
Premier League au cheltuit în perioada de
transferuri din ianuarie 2011 aproximativ
225 de milioane de lire sterline (un nou re-
cord, precedentul fiind 175 de milioanede
lire sterline, în 2008).
Comparația cu ianuarie 2010 e șocantă:
acum un an suma cheltuită era de doar
30 de milioane de lire sterline! Cam 80%
din suma acestui an e concentrată în jurul
a doar patru cluburi (Chelsea, Liverpool,
Manchester City și Aston Villa) și a doar
șase jucători. O altă statistică privind clu-
burile engleze a evidențiat că doar patru
dintre cele 20 din Premier League din se-
zonul 2009-2010 ar putea să satisfacă noile
principii financiare ale UEFA. Cea mai mare
provocare pentru a îndeplini aceste crite-
rii o are Manchester City, cu o pierdere în
această perioadă de 121,3 milioane de lire
sterline. Și Chelsea a raportat 71 de milioa-
ne de lire sterline pierderi în iunie 2010, dar
a estimat că le poate acoperi în parte din
sumele încasate ca urmare a participării în
lucrativa Champions League.
Per ansamblu, îngrijorarea UEFA vine și
după ce un raport intern a arătat că 56%
dintre cluburile de primă ligă de pe conti-
nent au avut pierderi în 2009, față de 47%
în anul precedent. A fost semnul clar al
impactului imediat al recesiunii economi-
ce globale, mai ales că multe echipe și-au
pierdut sponsorii, au avut întârzieri de pla-
tă, sau s-au micșorat încasările din dreptu-
rile de televizare. Auditul efectuat de forul
continental la 733 de cluburi din cele 53
de asociații naționale a arătat că pierderile
totale, în 2009, au fost de 1,2 miliarde de
euro, sumele cele mai mari fiind înregistra-
te la cluburile din campionatele puternice:
Anglia, Spania sau Italia. Acest scenariu
duce la insolvență, faliment sau trecere în
administrare, așa cum s-a întâmplat deja cu
Portsmouth, în Anglia.
Practic, încercând să controleze anar-
hia financiară, UEFA vrea să stabilizeze pe
termen lung situația cluburilor de pe con-
tinent, totodată asigurându-se că șansele
sunt egale pentru toate echipele.
Care e planul?
Cheia deciziilor UEFA este faptul că regu-
lile vor proteja longevitatea la vârf a clubu-
rilor de fotbal. Ideea e de a stabiliza balanța
financiară a cluburilor, începând cu sezonul
2011-2012: nici un club nu poate cheltui
mai mult decât încasează în timpul unui an
competițional.
Situația financiară a fiecărui club va fi mo-
nitorizată de Comisia de Control Financiar a
Cluburilor din cadrul UEFA, care e condusă
de fostul prim-ministru belgian Jean-Luc
Dehaene. Practic, cluburile vor fi monito-
rizate, auditate și apoi vor primi licență în
funcție de rezultatele auditului. Regulile
spun că, în primele trei sezoane, adică până
în 2014, pierderile admise sunt de 45 de mi-
lioane de euro, câte 15 în medie pe sezon.
În următorii trei ani, pierderile acceptate
scad la 30 de milioane, apoi vor fi doar 15
milioane în următorul interval de trei ani,
pentru ca din 2021 pierderile, cel puțin ca
proiecție a UEFA, să fie zero.
Efectul acestui adevărat „socialism spor-
tiv” poate fi ușor de bănuit: nivelarea valo-
rilor se va produce, ușor-ușor, în jos. Apoi,
15 sau 10 milioane deficit anual pentru un
club mic, cu buget de 10, 20 sau 50 milioa-
ne de euro este încă destul de mare, dar
pentru un club mare, cu buget de sute de
milioane, poate fi un deficit foarte redus și,
prin urmare, exagerat de restrictiv. Iar din
2021 practic cluburilor (care sunt societăți
comerciale, unele listate la bursă) li s-ar in-
terzice creditarea!
De ce s-ar preocupa atât de mult UEFA
dacă un club dă faliment sau nu? În prin-
cipiu, să admitem ipoteza fantezistă că
dispariția cvasi-simultană a unor branduri
uriașe ca Manchester, Barcelona, Real sau
Inter ar scădea interesul pentru fotbal, pen-
tru competiții, etc. Evident, în scurtă vreme
ar apărea alte branduri care le-ar lua locul!
Atunci? Nu mai rămine decât dorința pro-
tejării pieței interne, a campionatelor mai
mici, in fața avansului organizatoric uriaș
luat de un grup de 10-15 cluburi, majori-
tatea engleze, care pot cumpăra aproa-
pe oricând, aproape orice, pentru că se
Cluburile europene de fotbal nu se sfiesc să cheltuiască mai mult decât încasează, unele
raportânddatoriidezecidemilioanedeeuro.PreședinteleUEFA,MichelPlatini,aavertizatcăle
vaexcludedincupeleeuropenepecelecubalanțăfinanciarănegativă.Maimult,Preşedintele
UEFA i-a atras de partea sa pe cei mai importanţi membri FIFA în sprijinul unui plan prin care
fotbalul s-ar transforma într-un sport estival.
MARTIE 2011 17EUROSPORTEUROSPORT16 MARTIE 2011

10. finanțează și se dezvoltă din și prin deficit,
ceea ce imensa majoritate a cluburilor nu
pot face. Apoi, ar mai fi dorința de a dezvol-
ta fotbalul feminin, cel de tineret, care altfel
ar fi condamnate la anonimat în fața actu-
alelor super-puteri și a actualelor super-
compețitii masculine create chiar de UEFA.
Regulile de „fair play financiar” se referă
și la alte aspecte pe care cluburile trebuie
să le rezolve: investițiile în infrastructură
și academii pentru juniori, dar și controlul
salariilor și sumelor de transfer. Chiar și co-
misioanele agenților vor fi monitorizate de
UEFA, la fel primele și bonusurile.
E drept, noile reguli vor face ca un jucător
sau agentul lui să aibă foarte puține de spus
când se va discuta salariul, pentru că fieca-
re club va avea, practic, o limită în care va
trebui să se încadreze. Singurul mod în care
un jucător va putea să încaseze un salariu
mai mare va fi doar dacă clubul va avea în-
casări generale mai mari. Iar proprietarii nu
vor mai putea să bage mâna în propriul bu-
zunar pentru a plăti unui fotbalist un salariu
mai mare. Ceea ce va face, conform filoso-
fiei UEFA, exprimată de Michel Platini, ca
unele cluburi mici și mai puțin cunoscute
să-și poată păstra jucătorii talentați, tineri,
crescându-și astfel șansele de a ajunge în
competițiile continentale.
Noile reguli UEFA ar putea avea impact și
asupra sumelor plătite pentru drepturile de
televiziune. Dacă mișcările de jucători vor
scădea între campionate, multe dintre ligile
europene (poate nu chiar Anglia, Spania
sau Italia) vor încasa mai puțini bani, pentru
că interesul ar putea să scadă iar valoarea
drepturilor TV s-ar plafona.
Cupă mondială
în plină iarnă
Susţinând ideea pe care a anunţat-o pu-
blic în repetate rânduri, aceea ca în 2022
Qatarul să organizeze prima Cupă mondi-
ală de iarnă din istorie, Platini pare dispus
să întreacă măsura şi să-şi pună în cap toată
lumea fotbalului mare. Planul şocant al şe-
fului UEFA este ca, din 2015, turneele ma-
jore precum Campionatul Mondial sau cel
European să aibă loc în februarie şi martie.
Astfel, ligile de fotbal din Europa vor avea
sezoanele interne disputate între martie şi
octombrie, fiind constrânse să-şi comprime
programul într-un interval de mai puţin de
8 luni, iar meciurile de calificare ale echipe-
lor naţionale se vor juca în sistem campio-
nat, pe o perioadă de circa şase săptămâni,
în noiembrie şi decembrie, urmate de o va-
canţă de patru săptămâni până la mijlocul
lunii ianuarie.
„Revoluţia” lui Platini este deocamdată
la nivel de proiect, dar se pare că e spriji-
nită de FIFA, iar francezul ar putea teoretic
forţa schimbarea prin voturile membrilor
comitetului executiv al forului mondial.
De fapt, ideea acestui calendar fantezist a
căpătat contur după controversata desem-
nare a Qatarului drept gazda mondialului
din 2022. Atunci, Sepp Blatter a admis că în
iunie şi iulie va fi imposibil să se joace fot-
bal în zona Golfului, în contextul unei veri
deşertice cu temperaturi medii diurne de
aproximativ 50 de grade Celsius.
Programul creat de Platini ar fi astfel
soluţia perfectă, mai ales că Blatter nu s-a
arătat prea convins de ambiţiosul proiect
al organizatorilor de a scădea artificial tem-
peratura aerului în zona stadioanelor pe
care se desfăşoară partidele. Totuşi, pentru
reuşita unui singur turneu final, ar putea fi
sacrificat un întreg sistem, a cărui tradiţie
înseamnă enorm pentru toată lumea.
Nu e prima dată când Michel Platini în-
cearcă să zguduie fotbalul cu astfel de idei.
O schemă similară a fost propusă de fran-
cez şi în 1998, iar atunci ligi precum cele din
Italia şi Spania nici nu au vrut să audă.
Acum, prima reacţie a venit evident din
Anglia, singura naţiune care înglobează
fotbalul în spectacolul Crăciunului şi al
Anului Nou. „Nu avem cum să acceptăm
aşa ceva. Jucăm astfel de 140 de ani şi nu
putem dintr-o dată să mutăm campionatul
în vară” sunt cuvintele directorului executiv
al Premier League, Richard Scudamore.
Dincolo de tradiţie, englezii consideră
că o astfel de schimbare ar avea efecte de-
vastatoare pentru celelalte sporturi majore
din „insulă”, precum rugby şi cricket. „Dacă
propunerea va fi acceptată de FIFA, ne va
fi imposibil să păstrăm sistemul cu 20 de
echipe. Abia reuşim să facem un calendar
cu 38 de etape în 36 de săptămâni, cum o
să înghesuim totul în 32?”, adaugă indignat
Scudamore, care aminteşte şi de celelal-
te competiţii incluse în aceeaşi perioadă:
Cupa Angliei, Cupa Ligii, Liga Campionilor
şi Liga Europa.
Oricum, între Platini şi englezi există un
mic „război rece”, un recent episod consu-
mându-se după finala Cupei Asiei, la care
şeful UEFA s-a declarat surprins că nu a
văzut la meci nici un reprezentant al FA şi
i-a certat pe britanici pentru lipsa lor de im-
plicare în acţiunile forului continental sau
cel mondial. „Anglia practic e o anonimă
la nivelul UEFA şi FIFA. Geoff Thompson se
va retrage în mai puţin de 2 ani iar singurul
propus să-l înlocuiască, David Bernstein,
are 67 de ani, limita fiind de 70” a mai spus
Platini, care îl susţine pe David Beckham
ca soluţie extremă pentru îmbunătăţirea
imaginii Angliei în forurile internaţionale.
Germanul Reinhard Rauball, preşedintele
Bundesligii, s-a opus şi el radical: „Nu poate
exista sub nici o formă o astfel de schimba-
re revoluţionară, fără acordul celor 5 mari
ligi europene. Sunt împotrivă şi sunt sigur
că nici englezii nu vor accepta aşa ceva”.
Asociaţia europeană a ligilor profesionis-
te a reacţionat la rândul său, un purtător de
cuvânt subliniind imposibilitatea acceptării
acestui calendar de către mai toate cam-
pionatele bătrânului continent. Singurele
ţări care probabil nu ar avea obiecţii ar fi
cele care au adoptat demult acest sistem,
din considerente climatice: Rusia, Suedia,
Norvegia, Finlanda şi Islanda.
Meciuri la nivel înalt
Exista şi tensiuni serioase între cluburi
şi federaţii referitor la numarul de meciuri
pe care jucătorii unor cluburi, platiţi de
cluburi, le joacă pentru echipa naţiona-
la. Preşedintele FIFA, Blatter, consideră că
unele cluburi (mai ales cele britanice) sunt
implicate în prea multe competiţii şi au de
jucat prea multe meciuri. Cum unii jucători
s-au accidentat în amicalele jucate prea re-
pede după Cupa Mondială de anul trecut,
Blatter pune aceasta pe seama numărului
mare de partide de la club, iar cluburile acu-
ză, la rândul lor, numărul mare de solicitări
la echipele naţionale.
Preşedintele Asociației Cluburilor de
Fotbal Europene şi, totodată, preşe-
dintele lui Bayern Munchen, Karl-Heinz
Rummenigge, a criticat dur FIFA și UEFA:
„Vremea monopolurilor a trecut. Cluburile
trebuie să fie implicate în deciziile care le
afectează. Acum e vremea unei schim-
bări”. Asociaţia şi-a exprimat îngrijorarea
în ceea ce priveşte maniera în care chesti-
uni de asemenea importanţă sunt tratate
de forul mondial şi se opune schimbărilor
de sistem de disputare a competiţiilor, in-
clusiv a unei Cupe Mondiale de iarnă (în fe-
bruarie-martie). FIFA a format un „comitet
pentru cluburile de fotbal” care-i include
pe Rummenigge, Umberto Gandini de la
Milan şi Jean Michel Aulas de la Lyon, dar
David Gill, şeful executiv de la Manchester
United, consideră că acest comitet este încă
într-o fază „primară”.
Mai mult, cluburile se opun „oricărei idei
prin care turneul olimpic de fotbal ar putea
fi inclus în calendarul FIFA”. Blatter este în
favoarea menținerii limitei de vârstă de 23
de ani pentru turneul olimpic în vreme ce
– evident – cluburile şi-ar dori acesta limi-
tă scazută la 19 ani – cifră susţinută chiar şi
de Michel Platini. Preşedintele Comitetului
International Olimpic (CIO), belgianul
Jacques Rogge, ar dori să nu existe nici o
limită, dar Curtea de Arbitraj Sportiv de la
Lausanne a dat dreptate cluburilor în pri-
vinţa unui conflict privitor la acceptul parti-
cipării unor jucatori la Jocurile Olimpice din
Beijing, în 2008.
Toate aceste idei de reorganizare da-
tează încă din 1998, de pe vremea în care
Platini era adjunctul lui Blatter la FIFA.
Ceea ce poate explica inclusiv desemnarea
Qatarului ca gazdă a CM din 2022, ocazia
perfectă să se reia toate discuțiile, inclusiv
cea legată de calendarul competițional.
Happy end?
Dacă Platini îşi va pune în aplicare planul,
va fi doar o chestiune de timp până când
principalele ligi ale Europei se vor dezafilia
de la UEFA şi îşi vor înfiinţa un for propriu,
iar Liga Campionilor şi Liga Europa vor fi şi
ele scindate. Blatter, Platini şi unii membri
FIFA sunt deja banuiţi că ar avea interese
ascunse şi că roţile unei astfel de „revolu-
ţii” s-au pus în mişcare încă de acum câţiva
ani. Astfel, discuțiile despre o Ligă profesi-
onistă independentă a celor mai mari clu-
buri europene pot fi redeschise. Mai ales că
unele dintre ele studiază deja posibilitatea
de a ataca juridic noile reguli. Foarte pro-
babil, această situaţie va căpăta noi dimen-
siuni în 2011, după realegerile lui Platini şi
Blatter la conducerile UEFA, respectiv FIFA.
Asta, dacă Blatter va fi reales, întrucât chiar
președintele Confederației Asiatice de
Fotbal, Mohamed Bin Hammam, a recunos-
cut că i s-a propus să candideze împotriva
elvețianului. Scaunul lui Platini pare însă
perfect asigurat.
Desigur că nu există vreo garanție că
aceste idei vor fi implementate cu succes
în Europa. Dar UEFA intenționează să le im-
pună tuturor echipelor, ceea ce înseamnă
că dezbaterea rămâne deschisă. Mai ales
că implicarea directă a forului continental
la nivel de organizații naționale, pune în
discuție rolul federațiilor. Nu pot acestea
să-și creeze, la nivel național, un set de re-
guli? Exercitându-și puterea la un aseme-
nea nivel, UEFA s-ar putea doar să-și crească
numărul inamicilor peste tot pe continent.
Sau ne îndreptăm spre compromis: FIFA
și UEFA schimbă calendarul competițional,
colaborează mult mai strâns cu CIO dar și
„fair play-ul financiar” va deveni, cu timpul,
mai blând, mai desuet... iar finalul va fi unul
fericit pentru toată lumea!
Ceea ce sigur rămâne este imaginea de
revoluționar pe care fostul internațional
francez și-o construiește.
MARTIE 2011 18EUROSPORTEUROSPORT18 MARTIE 2011

11. - Erai foarte tânăr când ai venit cu fa-
milia în SUA. Cât de greu ţi-a fost să te
adaptezi cu această schimbare, cu mu-
tatul într-o altă ţară?
- Aveam 9 ani când am venit aici şi nu
vorbeam deloc engleza, motiv pentru care
a fost dificil la început. Am fost la o şcoală
unde se preda în limba engleză şi a urmat
o perioadă de tranziţie de câţiva ani. Am
crescut în New York, în Queens, şi mă du-
ceam mereu la numeroasele terenuri de
baschet de acolo, unde am început să
practic acest sport. Am fost mereu un tip
mare şi atletic, aşa că pe măsură ce am
început să joc mai bine, îmi făceam mai
mulţi prieteni. Sunt aici de mult timp, am
început în colegiu, la Tennessee, am jucat
9 ani în NBA şi, după ce m-am retras, lucrez
în NBA de aproximativ 25 de ani.
- Ai fost campion olimpic cu naţio-
nala americană la Montreal, în 1976.
INTERVIU
Te-ai gândit vreo-
dată să joci şi pen-
tru Romånia?
- Când eram tânăr
mă gândeam la tot
felul de asemenea
lucruri. Îmi amintesc
de Romånia, când
am venit aici eram
suficient de mare
să ţin minte viaţa
de acolo, pe priete-
nii pe care îi aveam,
dar apoi am devenit
american. Am fost
suficient de norocos
să am talentul nece-
sar să joc la un cole-
giu bun şi să ajung în
naţionala americană.
În momentul de faţă,
cea mai mare reuşită a mea ca jucător a
fost să câştig medalia olimpică de aur în
1976.
- Fiul tău, Dan, a obţinut cetăţenia ro-
mână şi a jucat pentru naţionala noas-
tră. Ce mai face acum şi care mai sunt
planurile sale legate de reprezentativa
României?
- În ultimii trei ani a jucat în Spania, la
Valladolid, iar anul acesta este în Israel,
la Bnei Hasharon. Pe viitor, dacă va mai
avea ocazia şi dacă aceasta va reprezenta
o bună oportunitate pen-
tru el, sigur că va mai juca
în naţionala României. A
fost foarte bine tratat aco-
lo, respectat, şi a încercat să
joace cât mai bine, dar din
nefericire s-a accidentat la
naţională şi nu a mai putut
să intre pe teren.
- Urmăreşti ce se întâm-
plă actualmente în bas-
chetul din România?
- Ştiu foarte puţine des-
pre liga din România, mai
exact ştiu că sunt foarte
mulţi jucători americani
acolo, dar cam la atât se
rezumă cunoştintele mele
despre baschetul românesc.
Îl vad mereu jucând pe Vlad
Moldoveanu, la American
University din campionatul
universitar. Este un jucător
tânăr, foarte înalt, care a progresat mult în
ultimul timp. Are mult potenţial.
- Cât de mult contează că joacă la un
colegiu mai slab cotat decât George
Mason, cel la care evolua înainte?
- Nu contează prea mult. Cel mai im-
portant lucru este să te simţi confortabil
acolo unde eşti, să joci cât mai mult şi să
îţi desfăşori activitatea într-un mediu com-
petitiv. Nu ştiu cum a fost la George Mason
dar în mod evident nu se simţea la fel de
confortabil ca la American University unde
joacă mai mult şi
mai bine. Toate
aceste lucruri sunt
foarte importan-
te pentru un tânăr
jucător.
- Crezi că poate
ajunge în draft-ul
NBA?
- Asta depinde
numai de el, de cât
de bine joacă şi de
cât de mult pro-
gresează. Are cali-
tăţi, este înalt, are
o aruncare bună şi
a progresat mult.
Cred că multă lume
îi va monitoriza
evoluţiile, dar totul
depinde de el, de
cât de mult îşi poate îmbunătăţi jocul până
la finalul carierei în colegiu. Întotdeauna
am spus că jucătorul ne spune nouă, repre-
zentanţilor echipelor din NBA, ce să facem
cu el. Dacă joacă bine, atunci ne spune că
merită să îl luăm în calcul, dacă evoluea-
ză excelent, atunci ne oferă o garanţie că
poate ajuta echipa.
- În ultimul timp apar peste tot din ce
în ce mai mulţi jucători internaţionali ti-
neri şi de valoare.
- Secretul este să ai antrenori buni la
juniori şi să dezvolţi tinerii
jucători. Îţi mai trebuie şi
toate facilităţile necesare, o
infrastructură bună, iar ţări
ca Spania, Croaţia, Serbia,
Grecia sau Turcia au reuşit să
creeze un mediu bun pentru
performanţă, pentru dezvol-
tarea cunoştinţelor şi aptitu-
dinilor de bază ale tinerilor
jucători. În urmă cu 15 ani,
vedeam tot felul de jucători
internaţionali tineri care
aveau probleme cu arunca-
rea la coş, de exemplu, însă
acum totul este diferit. Toţi
ştiu foarte bine baschetul şi
joacă excelent în echipă.
- Anul acesta, SUA au
reuşit să câştige din nou
titlul mondial la baschet
cu o echipă tânără şi foar-
te motivată. Care crezi că
S-a născut la Satu Mare şi a plecat împreună din ţară alături de familie, pe când avea doar
9 ani. Ernie Grunfeld este acum preşedintele echipei din NBA Washington Wizards şi a fost
campion olimpic cu naţionala SUA în 1976.
«Jucătorul ne spune
ce să facem cu el»
Din Satu Mare, direct în NBA
Ernie Grunfeld s-a născut pe 24 aprilie 1955 la Satu Mare. A emigrat în
SUA în 1964, împreună cu părinţii, Alex şi Livia. A crescut în New York,
unde a absolvit liceul Forest Hills, iar în 1973 a fost selecţionat să joace
în reprezentativa americană la Maccabiah Games. În acea echipă, a fost
singurul jucător provenit din liceu şi a fost titular în toate meciurile.
După liceu a ales Universitatea din Tennessee, unde a fost coechipier
cu Bernard King, viitor mare jucător în NBA, cuplul Grunfeld-King fiind
denumit «Ernie and Bernie Show».
În 1976 a fost selecţionat în naţionala americană. Ernie încă avea
paşaport romånesc, aşa că a fost dus cu un avion privat la Washington
unde, în aceeaşi zi, i s-a făcut cetăţenie americană, iar apoi a fost trimis
direct în cantonamentul reprezentativei de baschet.
În 1977, a fost selecţionat de Milwaukee Bucks de pe a 11-a poziţie a
draftului NBA. A mai jucat la Kansas City Kings şi New York Knicks şi s-a
retras în 1986.
Până în 1989 a fost comentatorTV, după care a devenit antrenor secund
şi manager general la Knicks. Din 1999 până în 2003 a fost manager
la Milwaukee Bucks, după care a devenit preşedintele celor de la
WashingtonWizards.
MARTIE 2011 21EUROSPORT
Ernie Grunfeld (stânga în foto) a trecut
prin toate nivelurile de management
ale unei licențe în NBA

12. EUROSPORT22 MARTIE 2011
a fost secretul succesului acestei echipe
ce nu a beneficiat de vedetele din NBA?
- Echipa a fost foarte bine legată, fiecare
şi-a acceptat şi şi-a respectat rolul. Nu au
avut foarte mulţi oameni mari, dar s-au
folosit de avantajul vitezei de reacţie, a
rapidităţii şi au reușit să joace foarte bine.
Kevin Durant a avut un turneu foarte bun
şi a demonstrat că este un jucator excelent.
Baschetul este acum un sport global,
FIBA încearcă să schimbe din reguli pen-
tru a se apropia de NBA, liga noastră face
acelaşi lucru, aşa că stilul de joc începe
să devină similar, în America şi în Europa.
Jucătorii internaţionali sunt mult mai buni
decât în urmă cu un deceniu, cea mai bună
dovadă fiind faptul că în NBA sunt 85 de ju-
cători străini, din Europa, Asia sau America
de Sud. Acum peste tot în lume sunt jucă-
tori buni, antrenorii au progresat şi ei foar-
te mult, iar asta a contribuit la progresul
baschetului mondial şi la faptul că naţio-
nala americană are parte de meciuri din ce
în ce mai grele.
- Vorbind despre Europa, te gândeşti
pe viitor să colaborezi cu echipe de aici,
poate chiar din Romånia?
- Nu putem face asta. NBA controlează
toate aceste acţiuni, iar noi nu putem face
pe cont propriu aşa ceva. Dar NBA organi-
zează tot felul de cursuri, în o mulţime de
ţări, plus că au început să se joace foarte
multe meciuri de presezon şi de sezon re-
gulat pe alte continente. David Stern chiar
a menţionat că nu exclude nici posibilita-
tea ca o echipă din Europa să joace în NBA.
- Ai fost managerul multor echipe
bune, inclusiv a celor de la New York
Knicks când au jucat finala NBA în 1994
şi 1999. Ce trebuie să facă un manager
pentru a construi o echipă competitivă
în liga nord-americană de baschet?
- Nu există o formulă anume. Evident, ca
să ai o echipă bună îţi trebuie jucători buni.
Mai ai nevoie de o bună “chimie” între bas-
chetbalişti, ai nevoie să găseşti antrenorul
potrivit pentru ei şi trebuie să creezi un
mediu propice performanţei. Trebuie să
lucrezi cu oameni competitivi, muncitori
şi care să se poată sacrifica pentru echipă.
Mai ai nevoie şi de noroc, să nu ţi se acci-
denteze jucători, pentru că NBA este o ligă
foarte competitivă, şi trebuie să ai capa-
citatea de a aduna cât mai multe talente
care să alcătuiască o adevărată echipă.
- O ultimă întrebare: mai vorbeşti lim-
ba română?
- Nu mai vorbesc bine româna, “nu ştie
româneşte”... La fel şi cu maghiara.
Vorbeam ambele limbi, fiind născut la Satu
Mare, lângă graniţă. Acasă vorbeam şi ro-
mână şi maghiară, dar nu îmi mai amintesc
bine niciuna dintre limbi.
Cariera de comentatorTV l-a ajutat să gestioneze,
acum dintr-o altă postură relația cu media

13. COVER STORY
Cap de afiş al ultimelor
şase luni în Formula 1,
cazul Lotus contra Lotus
se anunţă deja drept una
dintre cele mai încurcate
şi încărcate de consecinţe
speţedinistoriamodernăa
Marelui Circ. Cum s-a ajuns
aici?

14. În faţa escaladei nesustenabile a
bugetelor în F1 s-a născut nu de ieri,
de azi, ideea de a permite marilor
echipe să alinieze nu două, ci câte trei mo-
noposturi la startul unui Grand Prix. O idee
reluată până la startul crizei economice, cu
consecvenţă, de fiecare dată când micile
echipe întrevedeau colapsul.
Ântre timp, loviţi de criza financiară, ma-
rii constructori s-au retras din F1, bugetele
au fost limitate, lasând loc micilor structuri
independente dornice să populeze discipli-
na. Curiozitatea acestui start de sezon 2011
constă însă în faptul că - deși regulamentul
nu o permite - avem nu trei, ci patru mono-
posturi ce poartă acelaşi nume! Două vop-
site în verde, două în negru şi auriu dar toa-
te patru revendicându-şi denumirea Lotus.
Două echipe diferite le-au fabricat.
Ambele britanice, despărţite de cam 200 de
kilometri. Și doar Înalta Curte de Justiţie din
Londra va decide, pe 21 martie, cu o săptă-
mână înainte de startul sezonului, cine este
îndreptăţită să poarte faimosul nume.
Cine sunt artizanii conflictului şi ce mize
sunt în joc? Tony Fernandes, Dany Bahar şi
Gerard Lopez ar fi putut demult tranşa si-
tuaţia. Orgoliile de oameni de afaceri, miza
financiară şi potenţialul uriaş al unei mărci
considerate “The British Ferrari” i-au împie-
dicat, până acum, să ajungă la vreun acord.
Ocazia Lotus Racing
Compania de automobile Lotus Cars a
intrat, în 1996, în proprietatea constructo-
rului malaezian de automobile Proton, care
a lăsat să vegeteze marca britanică preţ de
mai bine de un deceniu. Primele încercări
de a o revitaliza au demarat abia o dată cu
venirea lui Claudio Berro, fost responsabil
Ferrari F1 şi Maserati. Iar o dată cu coopta-
rea lui Dany Bahar, în toamna lui 2009, ide-
ea de a revigora marca prin participarea în
sporturile cu motor a prins contur.
Oportunităţile nu aşteptaseră însă sosi-
rea lui Bahar. Prima dintre ele – cea legată
de retragerea marilor constructori din F1 şi
deschiderea FIA către noi echipe - a venit la
finele lui 2009. Malaezianul Tony Fernandes
s-a plasat atunci în postura de finanţator al
propriei echipe independente, care voia să
intre în F1, iar Proton - într-un exercițiu de
imagine gratuit - a acceptat să-i cedeze uti-
lizarea numelui Lotus Racing pentru 5 ani.
“N-au existat nici un fel de probleme cu
Proton”, explică Fernandes într-un interviu
acordat săptămânalului britanic Autosport.
“Dany Bahar a venit însă chiar în perioada
în care parafam contractul cu Proton, avea
un alt plan şi a făcut orice pentru a-l opri.”
În primul an, echipa lui Tony Fernandes,
Lotus Racing, a prins locul 10, aducător de
bani: cam de 36 de milioane de dolari. Un
mizilic însă în comparaţie cu echipele de
top 5 în clasamentul constructorilor, acolo
unde viza Bahar.
Planul corporatistBahar avea planul său de a aduce Lotus
în Formula 1. Un plan complex şi bine struc-
turat, căruia avea să-i dea curs începând cu
vara lui 2010 când acţionarii Proton au fost
convinşi pentru revenirea Lotus în Formula
1 de capacitatea acestui nume legendar de
a strânge sponsori şi de a structura o echi-
pă competitivă.
Iniţial, în vizorul boss-ului Lotus Cars
intrase Sauber. O echipă mică, dar bine
structurată, cu facilităţi high-tech, susţi-
nute financiar până în toamna lui 2009 de
BMW. Cu Sauber, marca bavareză triumfase
deja într-un Grand Prix şi, pentru Bahar, ar
fi putut fi o carte câştigătoare. Asta până
în momentul în care Gerard Lopez – pa-
tron al Genii Capital și proprietar al echipei
Renault F1 - a intrat pe fir.
Fostă campioană mondială în urmă cu
numai cinci ani, Renault F1 avea atuul de a
fi amplasată la Enstone, în Silicon Valley-ul
Formulei 1, aşa cum a fost supranumită re-
giunea de la nord de Londra ce regrupea-
ză sediile marilor echipe britanice de F1
(Williams, McLaren, Red Bull, Force India).
Spre deosebire de Lotus Racing, dispunea
de un grup solid ce cunoscuse, în trecutul
recent, victorii şi titluri mondiale. Un atu
imposibil de neglijat într-un sport în care
zecimile de secundă faţă de concurenţă se
câştigă în ani de zile de trudă şi investiţii.
Bahar şi Lopez au negociat termenii afa-
cerii la finele verii şi pe toată durata toam-
nei. Apoi au semnat un plan multianual ce
prevede transferul a jumătate dintre acţiu-
nile echipei către Lotus Cars. Afacerea risca
însă să fie blocată de specificul contracte-
lor comerciale între echipe şi FOM, societa-
tea ce gestionează Formula 1.
Regulamentul FOM nu permite schim-
barea numelui unei echipe de la un an la
altul fără pierderi financiare considerabile
pentru respectivul team. Sunt banii pro-
veniţi din drepturile de difuzare, împărţiţi
conform Acordului Concorde. Un algoritm
complicat, ce ia în calcul, printre altele po-
ziţia ocupată de fiecare echipă la finalul se-
zonului precedent. Totul – pentru a asigura
stabilitatea disciplinei.
Or, prin redenumirea echipei Renault
F1 în Lotus, Proton ar fi pierdut banii
din drepturile de difuzare pe anul trecut
(suma estimată undeva în jurul a 70 de
Şapte titluri
mondiale în 15 ani
Britanicul Colin Chapman a înfiinţat Lotus
Engineering în 1952. Fiu al unui manager
de hotel, Chapman studiase ingineria
mecanicălaUniversityCollegedinLondra.
A cunoscut imediat succesul în materie de
modelesport,pentrucaîn1957săînceapă
să producă monoposturi. Mai întâi de
Formula 2, apoi – cu începere din 1958 –
de Grand Prix. Prima victorie a Team-ului
Lotusavenitîn1961.Iardinacelmoment,
spirala succesului şi a inovaţiei în Grand
Prix le-a adus lui Chapman şi echipei 7
titluri mondiale (1963, 1965, 1968, 1970,
1972, 1973, 1978). În paralel, compania
demodelesportafostoreuşită(modelele
Seven şi Elite, apoi Elan şi Cortina), iar
peste ocean, Team Lotus devenea primul
constructor european care învingea
mastodonţii americani în cursa de 500
de mile de la Indianapolis (victorie Jim
Clark în 1965). Survenită în decembrie
1982, moartea lui Colin Chapman (54 de
ani) a dus la declinul lent, dar ireversibil
al echipei. La finele sezonului 1994, Team
Lotuss-adesființatșiaieşitdinFormula1.
Sub patronajul lui Fernandes, Lotus Racing a fost cea
mai bună dintre echipele debutante în sezonul 2010
Mâna dreaptă a lui Fernandes, Mike Gascoyne a pus pe picioare o echipă de la zero.

15. urma să preia integral acţionariatul echipei
în următorii trei ani. “Nu ne-am implica pe
termen lung doar ca sponsor al echipei”.
Cu Renault în postura de furnizor de
motoare cel puţin până la finele lui 2014,
titulatura Lotus Renault era asigurată. Una
cu o încărcătură istorică şi un potenţial de
marketing aparte. În cele patru sezoane
ale parteneriatului dintre cele două mărci
(1983 – 1986), Lotus a cunoscut ultimele
sale victorii în F1, aduse de Ayrton Senna.
Nu degeaba primul produs al noii alianţe
l-a reprezentat culoarea noului monopost,
îmbrăcat în negru şi auriu. O afiliere pu-
ternică atât cu perioada anilor 80, cât şi cu
generaţiile Lotus anterioare, decorate cu
acelaşi blazon al sponsorului principal de-
atunci, John Player Special. Rămânea însă
un obstacol în calea afacerii de succes para-
fate de Bahar și Lopez: celălalt Lotus.
“Încercăm
cu Red Bull”
În toată această desfăşurare e evenimen-
telor, Tony Fernandes a înţeles că, pentru a
progresa din coada plutonului, trebuie să-şi
transforme team-ul din Norfolk într-o echi-
pă atractivă nu numai pentru sponsori, ci şi
competitivă pe circuite.
În faţa problemelor hidraulice recurente
întâmpinate de monoposturile sale anul
trecut, Fernandes, la sugestia directoru-
lui său sportiv, Mike Gascoyne, a decis să
schimbe partenerul motorist. A renunţat la
motoarele Cosworth şi a parafat un acord
de furnizare cu Renault. Ironia sorţii însă fă-
cea ca, la început de toamnă, a doua echipă
Lotus Renault să-şi pregătească, separat,
cărţile pentru stagiunea ce avea să urmeze.
Pe lângă un nou motor, Fernandes dorea
însă și o nouă transmisie. Iar aici, malae-
zianul a jucat prudent. Altfel ar fi căzut în
plasa abil întinsă de Bahar. Spre deosebire
de motor, transmisia a fost mereu apana-
jul fabricantului de şasiuri. Prin urmare, nu
era nimic de negociat direct cu motoris-
tul Renault, ci cu proprietarii echipei din
Enstone. Altfel spus, cu Gerard Lopez şi, în
prezent, Dany Bahar.
“Vă puteţi imagina acum ce ar fi însemnat
să cumpărăm cutii de viteze de la Enstone?”
S-ar fi plasat singur într-un raport de forţe
defavorabil şi, fără cutii de viteze, n-ar fi pu-
tut evolua în sezonul 2011. “Mike m-a sunat
în acea noapte şi până la urmă mi-a zis: <<Ai
dreptate, să încercăm cu Red Bull>>. Nu şti-
am nimic de Bahar şi Lopez în acel moment,
n-aveam nici cea mai mică idee. Am avut un
al şaselea simţ”, pretinde Fernandes.
La Monza anul trecut, malaezianul a bă-
tut la uşa motorhome-ului Red Bull, unde a
cerut să stea de vorbă cu directorul sportiv
ChristianHornercarei-asupusofertapatro-
nului său. Iar magnatul Dietrich Mateschitz
nu putea rata ocazia unei revanşe în faţa
fostului său protejat, Dany Bahar. A accep-
tat imediat propunerea lui Fernandes.
Team Lotus
Echipat cu un al şaselea simţ sau nu,
patronul malaezian a acţionat inteligent.
Primul semnal îl primise încă din vară.
Atunci când, pentru un pretext modest (o
chestiune referitoare la drepturi de comer-
cializare a tricourilor cu inscripţia Lotus
Racing şi alte produse derivate), Proton i-a
anulat dreptul de a utiliza numele Lotus
Racing. Moment în care Fernandes a făcut
poate cea mai importantă mutare dintre
toate. L-a căutat pe David Hunt, fratele mai
mic al fostului campion mondial James
Hunt, cel care încercase să resusciteze
Lotus la finele sezonului 1994, ultimul în F1.
David Hunt cumpărase activele echipei
şi, împreună cu ele, denumirea Team Lotus.
Altfel spus, numele original al structurii de
competiţie înfiinţate de legendarul fonda-
tor al mărcii, Colin Chapman. Sub denumi-
rea Team Lotus, constructorul britanic şi-a
construit toată istoria, palmaresul şi titlurile
mondiale în Formula 1. Fernandes a cum-
părat de la Hunt dreptul de proprietate asu-
pra numelui Team Lotus. Din acel moment,
războiul juridic putea începe.
“Dacă voiai să păstrezi numele, nu-l vin-
deai. Group Lotus ar fi putut să cumpere
numele de la David Hunt. De ce n-a făcut-o?
Gerard Lopez
Ca strălucit om de afaceri, specializat
în sisteme de gestiune a informaţiei,
vorbitor a şapte limbi străine, era
inevitabil ca Gerard Lopez să nu-şi lege
numele de Formula 1. Absolvent al Miami
University, acest francez este co-acţionar
al Genii Capital, companie de investiţii cu
sediul în Luxemburg. La finele lui 2009,
în valul exodului marilor constructori din
Formula 1 s-a regăsit şi Renault.
Lopez, prin Genii Capital, a preluat 80%
din acţiunile echipei Renault, restul de
20% fiind adjudecate tot de el în vara
lui 2010. Renault a rămas astfel - în
cadrul echipei ce-i poartă numele – doar
cu statutul de furnizor de motoare. În
rest, şasiul, cutia de viteze şi celelalte
componente sunt fabricate de uzina din
Enstone, ce aparţine echipei Renault F1,
aflate în proprietatea Genii Capital. În
primul sezon sub noul acţionariat, echipa
Renault a obţinut trei podiumuri (prin
Robert Kubica) şi a terminat pe locul 5 în
clasamentul constructorilor.
milioane de dolari), plus dreptul de a be-
neficia de transportul gratuit al logisticii
de cursă cu avioanele FOM pentru Grand
Prix-urile extra-europene. O situaţie de evi-
tat pentru un constructor care îşi doreşte
să câştige bani repede, nicidecum să inves-
tească în aventuri fără consecințe imediate.
Lotus Renault
Bahar şi Lopez au recurs la o găselniţă.
PânălafineleactualelorAcorduriConcorde,
ce expiră la capătul sezonului 2012, Lotus
va funcţiona ca sponsor principal al echi-
pei. Regulamentul FIA permite ca denumi-
rea oficială a unei echipe să fie alterată de
numele unui sponsor principal. Aşa se face
că până nu demult, Ferrari sau McLaren îşi
aveau drept nume complet trecut în orice
înscris oficial FIA Scuderia Marlboro Ferrari
sau West McLaren Mercedes. Profitând de
faptul că numele constructorului de şasiuri
(Renault F1) este identic cu cel al furnizoru-
lui de motoare, Bahar şi Lopez au speculat
portiţa regulamentară. Şi, introducând
Lotus drept sponsor al echipei din Enstone,
vor putea utiliza denumirea “Lotus Renault”
în următoarele două sezoane, creând însă
efectul scontat la nivelul subconştientului
colectiv: percepţia publică va reţine şasiul
drept Lotus, iar motorul - Renault.
Deşi deţine procente bune (urmând să
urce la 50% în anii ce urmează) din acţiu-
nile structurii din Enstone, Lotus Group
va funcţiona doar ca sponsor al echipei în
următoarele două sezoane. “La finele pro-
iectului am dori să controlăm integral ope-
raţiunile”, explică Bahar, confirmând astfel
informaţiile potrivit cărora Lotus Group ar
dany Bahar
Taner “Dany” Bahar (39 de
ani) s-a născut la Istanbul,
dar de copil a plecat cu
familia în Elveţia. A intuit,
la începutul anilor 90,
potenţialul comercial al
unui nou produs: rolele.
Așa a convins Benetton să
sponsorizeze cu 600.000 de
franci elveţieni un maraton
pe role şi, din acel moment,
cariera sa a decolat.
După posturi la Roma şi
Dubai, a acceptat oferta
grupului Kaiser Ritter Partner de a se ocupa de bunurile unui anume Dietrich Mateschitz.
Magnatul austriac a fost atât de impresionat de gestiunea conturilor sale, încât i-a oferit
un post în cadrul Red Bull, pompos intitulat “Head of Corporate Projects Business”. Neoficial
însă, era mâna dreaptă a lui Mateschitz. Bahar i-a croit austriacului strategia de marketing
sportiv, incluzând aici Formula 1, NASCAR şi fotbal american.
Sfârşitul relaţiei sale cu compania lui Mateschitz, în 2007, este învăluit în mister. Bahar s-a
reorientat însă rapid, grație cunoștințelor sale. Ca acţionar majoritar al selectului Club zum
Rennweg (al cărui card anual de membru costă 10.000 de franci elveţieni), fostul “creier”
Red Bull are drept prieteni oameni de afaceri precum Daniel Aegerter (Armada Investment
Group), Philippe Gaydoul (Navyboot, Jet Set) sau Georges Kern (IWC, Richemont Group).
Bahar a ajuns în doar câteva luni în poziţia de prim vicepreşedinte pe probleme comerciale
şi de marcă la Ferrari. Aici a dezvoltat strategia de marketing a Scuderiei din Maranello,
utilizândambeleplatforme(Formula1şimodelesport).Iarpe1octombrie2009afostnumit
director executiv al Grupului Lotus.
Obiectivul său pe termen lung: dezvoltarea companiei, pentru a o transforma într-un rival
competitiv pentru Ferrari şi Porsche. În octombrie anul trecut, la Salonul Auto de la Paris,
Bahar a anunţat planurile mărcii de a introduce cinci noi modele stradale.
“Nu pretindem că suntem
Team Lotus şi nici nu
vrem să fim. Ceea ceTeam
Lotus a reuşit în trecut e
excepţional şi nu încercăm
să le preluăm istoria. Fie că
e vorba despreTeam Lotus
sau despre Lotus Cars, nu
contează, pentru că în urmă
cu ani, totul se derula sub un
singur acoperiş, gestionat
de o singură persoană: Colin
Chapman”(Dany Bahar)
“Lotus Cars n-a fost niciodată
în Formula 1 şi n-a construit
vreun monopost. Întreaga
afacere e o încercare
deliberată a companiilor
Group Lotus, Proton şi acum
Renault de a trece în ochii
publicului caTeam Lotus.
Vorbesc despre revenire şi
despre glorioasa lor istorie,
când ei nu au niciuna”.
(David Hunt)

16. Eu am dorit să cumpăr, omul acela a dorit să
vândă şi am cumpărat”. Tirada îi aparţine lui
Tony Fernandes, care îşi va avea cauza ple-
dată de o armată de avocaţi, pe 21 martie,
la înalta curte de la Londra, în faţa judecă-
torului Justice Smith.
Proces sau înţelegere
În esenţă, cazul se rezumă la două aspec-
te: 1. Anularea acordului pe cinci ani dintre
echipa lui Tony Fernandes şi Group Lotus şi
2. Adevărata valoare a denumirii şi a com-
paniei Team Lotus, pe care Fernandes le-a
achiziţionat de la Hunt în vara lui 2010.
“Sunt sigur că va exista o soluţie amia-
bilă”, spunea optimist Bahar la început de
decembrie. “Forţele din spatele acestui
proces pe care l-am demarat sunt acţionarii
noştri, iar ei lucrează actualmente pentru a
rezolva problema”.
42% din acţiunile Proton sunt deţinu-
te de o companie malaeziană de stat şi, la
nivel guvernamental, au existat presiuni
uriaşe asupra lui Tony Fernandes de a re-
nunţa la ideea de Team Lotus şi a îmbrăţişa
un proiect cu nume pe cât de autohton, pe
atât de gol: 1 Malaysia Racing. Sigur, contra
unor despăgubiri modice.
“Mi-au oferit 6 milioane de lire sterline,
pentru a renunţa la nume şi la tot”, poves-
teşte Fernandes. “Iar noi am cheltuit 80 de
milioane. M-am aşezat cu ei la negocieri,
doar pentru că nu voiam toată această te-
vatură. Dar la urma urmei, cred că voi face
treabă mai bună decât ei cu brand-ul”.
Altfel spus, suma oferita lui Fernandes
corespundea cu un simplu drept cumpărat
asupra renunţării la o denumire, în timp ce
malaezianul dorea să-şi amortizeze anul de
investiţii în Formula 1.
“Ştiu că au avut loc negocieri şi că totul
s-a învârtit în jurul banilor.” explică, de pe
partea cealaltă a baricadei, Gerard Lopez.
Tony Fernandes n-a negat de altfel că ofer-
ta Proton a fost prea mică: “Dacă aş accep-
ta, aş falimenta echipa. Am pierde banii
FOM, am primi pomana aceea de la Proton
Tony Fernandes
Născut din tată indian şi mamă creolă
(cu origini portugheze şi indigene din
peninsula malaeziană Malacca), Tony
Fernandes n-are povestea copilului
năpăstuit ajuns prosper om de afaceri.
Tony a fost trimis la studii economice la
Londra, înainte de a lucra pentru Virgin
Records, compania viitorului său rival
Richard Branson. După 11 septembrie
2001 a preluat o companie aeriană
falimentară susţinută cu capital de
stat, AirAsia, şi a transformat-o în cel
mai profitabil operator low-cost de pe
continentul asiatic. Apoi malaezianul a
decis să intre în Formula 1 din postura de
sponsor al celor de la Minardi şiWilliams.
Sub numele “1Malaysia F1”, Fernandes
(46 de ani) a dezvoltat ulterior proiectul
proprieiechipe.Apoi,înfaţadificultăţiide
aconstruiunbranddelazero,aavutideea
de a cere de la constructorul malaezian
Proton dreptul de a utiliza numele Lotus
Racing în Grand Prix. A cumpărat ulterior
licenţa echipei de Formula 3 Litespeed
şi atelierele echipei RTN (care a produs
ultima versiune Tom’s Toyota de grupa
C şi Bentley pentru Le Mans), dar, mai
ales, a construit o echipă în jurul lui
Mike Gascoyne - fost director tehnic de la
Jordan, Renault, Toyota şi Force India în
F1. Aşa se face că, anul trecut, după 16
ani de absenţă, Lotus revenea în Formula
1 cu propriile monoposturi, echipate cu
motoare Cosworth.
Lotus în motorsport
Victoria de la Indy 500, semnată în 1965 de Jim Clark cu Lotus 38 (foto sus), rămâne până
astăzi cel mai răsunător succes obţinut de Lotus în afara Formulei 1. La Le Mans, marca
britanică a avut participări notabile între 1955 şi 1962, încheiate cu victorii de clasă, iar în
formulele inferioare (Formula Junior şi F2) a furnizat modele-client şi servicii adiacente prin
intermediul unei structuri specializate, create în 1959: Lotus Components.
Aşaîncât,înmomentulîncareanultrecutGroupLotusaredemaratofensivaînmotorsportul
internaţional, complexitatea acesteia n-a mirat pe nimeni. În 2010, Lotus a funcţionat ca
sponsoralechipeiKVRacingînIndyCar,iarîncepânddin2012vafurnizakit-uriaerodinamice
echipelor doritoare din competiţia nord-americană. Tradiţia Le Mans va fi şi ea reînnodată
în acest an, când echipa Jetalliance va alinia două modele Lotus Evora la startul cursei
din iunie. În formulele inferioare, Lotus Group s-a aliat cu ART Grand Prix, echipă al cărui
coacţionar este Nicolas Todt, fiul preşedintelui FIA. În ultima jumătate a deceniului trecut,
ART a făcut legea în seria Grand Prix 2 şi în Formula 3 Euroseries, iar în anii ce urmează îşi va
redirijaopartedinresursecătreLeMans,acoloundeintenţioneazăsădebutezelacategoria
mică a prototipurilor (LMP2).
Lotus 25
Primul şasiu monococă din Formula 1,
Lotus 25 i-a permis scoţianului Jim Clark să
aibă victorii în 1963, în drumul spre primul său
titlu mondial. Clark a devenit pilotul preferat
al lui Colin Chapman. A pilotat doar pentru Lo-
tus în Formula 1 şi i-a adus genialului inginer
britanic primele două titluri mondiale (1963,
1965). La moartea pilotului său preferat
(1967, într-o cursă de Formula 2, la Hocken-
heim), Chapman a jurat să nu se mai ataşeze
niciodată de vreunul dintre piloţii săi.
Lotus 49
Chapman a optat în 1967 pentru noul motor
Cosworth DFV. Un propulsor ce avea să facă
o carieră frumoasă până în 1982 şi să devină
cel mai de succes motor al Formulei 1. Pentru
1968 însă, Chapman a venit cu ideea de a
imagina motorul versiunii Lotus 49 ca parte
integrantă a şasiului. Rezultat: Graham Hill a
obţinut al doilea şi ultimul său titlu mondial.
Lotus 72
Lotus 72 a fost primul model Lotus îmbrăcat
în culorile negru-auriu, impuse de sponsorul
John Player Special. Frânele cu discuri montate
inboard, geometria complexă de suspensie şi
priza de aer de deasupra cockpit-ului reprezen-
tau tot atâtea inovaţii. Cu Lotus 72, austriacul
Jochen Rindt îşi asigurase deja titlul mondial
în 1970, înainte de a muri în antrenamente li-
bere, la Monza. Iar doi ani mai târziu Emerson
Fittipaldi devenea – cu o variantă modificată
a lui Lotus 72 – cel mai tânăr campion mondial
din istorie.
Lotus 79
Încă de la jumătatea anilor 70, inginerii Lotus
începuseră să investigheze proprietăţile
aerodinamice ale efectului de sol: vidul format
sub monopost avea darul de a lipi maşina de
pistă şi de a procura o viteză de abordare su-
perioară a virajelor. Echipat cu“jupe”mobile,
ce se depliau pentru a crea vidul necesar sub
monopost, Lotus 79 a spulberat concurenţa în
sezonul 1978. Avea să fie ultimul titlu mondial
pentru Lotus şi, totodată, ultimul până astăzi
pentru un pilot american (Mario Andretti).
Monoposturile
care au
schimbat istoria

17. şi ce-am face cu asta?”. Într-adevăr, pierde-
rile financiare uriaşe ar trimite în şomaj cei
250 de angajaţi ai uzinei din Norfolk şi ar
genera o puzderie de procese cu sponsorii
şi furnizorii, contractaţi pe acorduri multi-
anuale tocmai în virtutea numelui Lotus şi
a stabilităţii implicite.
Familia Chapman
“Daunele cauzate sponsorilor noştri nu
sunt minore. Şi-apoi, noi am adus înapoi
numele Lotus în Formula 1. Dacă devii
acum echipa Lotus, numele acesta a căpă-
tat o plus valoare faţă de aceeaşi vreme a
anului trecut. Noi am fost cei care am con-
struit această plus valoare”, sună argumen-
tul înaintat de patronul Tony Fernandes.
Cel care a pierdut însă intre timp un alt aliat.
În tot acest imbroglio juridic, familia ră-
posatului Colin Chapman a schimbat şi ea
tabăra în funcţie de interese. Dacă înaintea
sezonului 2010 Clive Chapman se declarase
solidar cu revenirea Lotus în Formula 1 şi bi-
necuvântase proiectul lui Tony Fernandes,
Grupul Lotus a reuşit să găsească între timp
drumul spre sufletul şi buzunarul urmaşilor
celebrului inginer britanic.
“Familia Chapman a fost impresionată
de noua echipă Lotus Racing şi a apreciat
respectul său pentru istoria Team Lotus.
Totuşi, licenţa de utilizare a numelui Lotus
a luat sfârşit şi lucrurile s-au schimbat”, se
scrie în comunicatul emis la finele lui 2010
de Clive Chapman, fiul fondatorului.
“De-a lungul lui 2010, famiilia Chapman
a clarificat că ar prefera ca numele Team
Lotus să nu fie utilizat în Formula 1. Familia
Chapman va continua să susţină Group
Lotus, care este astăzi continuatoarea enti-
tăţii create de Colin şi Hazel Chapman”.
Preţul acestui comunicat a fost îndelung
negociat. Constă într-un plan ambiţios, ce
include un muzeu sau centru memorial la
sediul Lotus din Hethel, care va deveni ast-
fel gazda fabuloasei colecţii Classic Team
Lotus, al cărei curator este Clive. O ofertă
făcută de Group Lotus şi evident de neega-
lat de Tony Fernandes.
Cât va conta opinia familiei? Cât vor cân-
tări, în general, argumentele afective, într-
un proces betonat cu contracte stufoase şi
costitstoare? Rămâne de văzut.
Până atunci, “British Racing Green” şi
“Black & Gold” - cele mai glorioase ţinute,
aparţinând unor perioade diferite din isto-
ria Lotus în Formula 1 - se întâlnesc, peste
timp, pe aceeaşi grilă de start. În Australia,
pe 27 martie 2011. Absolut suprarealist!
Anii Lotus Renault
Moartea lui Chapman a derutat echipa,
care în 1983 a lucrat cu doi motorişti:
Renault (un turbo V6 pentru Elio de
Angelis) şi Cosworth (pentru Nigel
Mansell). Era turbo i-a decis însă repede
pe ingineri şi Renault avea să devină
motoristul următoarelor 4 sezoane
pentru Lotus. 1983 şi 1984 n-au adus
decât podiumuri răzleţe, însă în 1985
noul boss Peter Warr l-a adus pe tânărul
Ayrton Senna, care-şi petrecuse sezonul
de debut la modesta echipă Toleman.
Brazilianul a obţinut pole position şi a
câştigat în chiar a doua cursă a sezonului,
la Estoril. Senna a semnat 7 pole-uri în
acel an şi a mai câştigat o dată la Spa, în
timp ce coechipierul de Angelis s-a impus
la Imola. 1986 însă a fost cel mai bun an
al parteneriatului, cu alte 8 pole-uri în
dreptul lui Senna, două victorii (la Jerez şi
Detroit) şi un loc 3 la final, pentru Lotus,
în clasamentul constructorilor. La capătul
acelui sezon însă, Renault s-a retras din
F1, aşa încât Lotus a optat pentru anul
următor pentru motoarele Honda.
Cei 250 de angajați ai
echipei din Norfolk sunt în
spatele luiTony Fernandes

18. Sezonul curselor debutează atât din vestul Parisului cât şi dinToscana. Peste 1300 de kilometri şi 22 de echipe pentru cursa
franceză, 20 de echipe şi 160 de ciclişti (inclusiv Oscar Freire, Fabian Cancellara şi Andy Schleck) înscrişi pentru cea italiană.
În Paris-Nisa, etapa a şasea se anunţă deosebită: contratimp de 27 de kilometri înainte de Aix-en-Provence, în vreme ce
înălţimea de 1455m a căţărării SassoTetto şi distanţa de 240 de kilometri a etapei a cincea dinTirenno-Adriatico se anunţă la
fel problematice
ÎNCEP CURSELE (PARIS NISA, 6-13 MARTIE/TIRENNO-ADRIATICO, 9-15 MARTIE)

19. Ciclistul Astanei este pre-
gătit pentru ultimul sezon la
cel mai înalt nivel. După mai
mult de un deceniu în care a fost o fi-
gură centrală a plutonului, cu bune şi
rele, Vinokourov nu vrea să coboare
ştacheta nici acum. Pentru asta s-a an-
trenat din greu şi şi-a fixat deja calen-
darul din 2011. Aflată la al cincilea se-
zon în Pro Tour, Astana şi-a prezentat
lotul într-o ceremonie care a avut loc
la Monte Carlo, pe 28 ianuarie. La câ-
teva zile după acest moment, liderul
echipei a acceptat să răspundă unor
întrebări pentru noi.
Alexandre, eşti mulţumit de se-
zonul precedent?
Evident! Mi-a adus multe bucurii,
mai ales pentru că am obţinut din nou
victorii.
Aş dori o părere sinceră în cazul
Contador. Crezi că s-a dopat, fie şi
neintenţionat?
Nu voi judeca niciodată un ciclist.
Eu cred în continuare că este nevino-
vat şi sunt convins că totul a fost un
accident.
Eşti alături de el, îl susţii în în-
cercarea sa de a-şi demonstra
nevinovăţia?
Are suficiente argumente pentru a
se apăra singur. Pare încrezător şi nu
are nevoie de nimeni ca să îl apere.
Dar Astana îi susţine nevinovă-
ţia? Te întreb asta, deoarece re-
vista belgiană “Humo” a publicat
câteva declaraţii ale unui membru
din echipă, potrivit cărora Alberto
a folosit clenbuterol după Criteriul
Dauphiné.
Nu putem crede întotdeauna ceea
ce scriu ziarele. Nici nu mă gândesc
că cineva din echipă ar fi putut oferi
astfel de informaţii. Este imposibil! În
plus, acele afirmaţii nu au avut valo-
are, din moment ce au fost prezen-
tate ca fiind oferite sub protecţia
anonimatului.
Bun, să lăsăm deoparte acest
subiect. Spune-mi, te rog, eşti
mulţumit de transferurile realizate
de Astana?
Da, pe deplin. Grupul nostru s-a
întârit în această iarnă, a devenit mai
puternic.
Care vor fi obiectivele tale în
2011?
Vreau să îmi închei cariera într-un
mod cât mai frumos, iar pentru mine
asta înseamnă să port tricoul galben
în Turul Franţei. Ar fi pentru prima
oară când s-ar întâmpla asta şi ar fi
perfect pentru a-mi lua la revedere
În vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourov a luat
deciziasăpunăpunctcariereilafinalullui2010.Înainte
de asta, rutierul kazah mai are un singur obiectiv, la
ediţia din vară aTurului Franţei
“Vreau să port tricoul
galben înainte de retragere”
de la ciclism. În afară de tricoul galben, o
să mă concentrez pe Paris-Nisa şi clasicele
din Ardeni.
Vei fi liderul Astanei în Turul Franţei?
Da, eu voi conduce echipa în luna iulie.
Ce părere ai despre traseul propus de
organizatori?
Are multe căţărări. Eu aş fi dorit mai
mulţi kilometri de contratimp, dar mă voi
adapta la această situaţie.
Ai prins una dintre cele mai frumoa-
se perioade din istoria competiţiei,
când te-ai luptat cu Lance Armstrong
şi Jan Ullrich pentru tricoul galben.
Comparativ cu acele vremuri, cum ţi s-a
părut duelul din 2010, dintre Alberto
Contador şi Andy Schleck?
A fost o luptă frumoasă, marcată însă
de momente de indecizie. Dar, dacă vor-
bim despre asta, nu ar trebui uitată mun-
ca grea pe care a depus-o Astana pentru
Alberto în luna iulie.
Moreno Argentin i-a numit recent
“roboţi” pe cei doi. Eşti de acord cu
declaraţia italianului, sunt noii ciclişti
incapabili să ofere emoţie şi spectacol?
Foştii rutieri sunt întotdeauna critici la
adresa celor din noua generaţie. Eu con-
sider că şi ei fac spectacol şi produc emoţii.
În cazul în care Contador va fi suspen-
dat şi nu va participa în Le Tour, care
vor fi principalii candidaţi la victorie?
Andy Schleck este marele favorit, dar să
fiţi atenţi şi la cei care sunt cotaţi cu şanse
mici.
Ai anunţat că acesta este ultimul tău
sezon. Ce vei face după retragere, vei
deveni managerul Astanei?
Nu m-am gândit prea mult la rolul pe
INTERVIU

20. care îl voi avea. Voi rămâne în staff-ul
Astanei, dar momentan nu ştiu ce funcţie
voi avea.
Te gândeşti la organizarea unei curse
în Kazashtan, o cursă care, cu trecerea
anilor, să fie introdusă în Pro Tour?
Într-adevăr, acesta este un obiectiv im-
portant, să organizăm o competiţie im-
portantă în Kazahstan, care să ajungă apoi
în calendarul mondial. Am început deja să
muncim la asta.
Andrey Kashechkin s-a reîntors anul
trecut după suspendare, iar unele ziare
au scris că tu nu l-ai dorit la Astana. Este
adevărat?
Nu! Eu nu am intervenit pentru ca
Andrey să nu revină aici, deoarece nu am
această putere.
Obiectiv, poate câştiga un ciclist din
Kazahstan Turul Franţei în următorul
deceniu? Există potenţial?
AvemmulţirutieritalentaţiînKazahstan.
Vor mai trece câţiva ani până să confirme
la nivel înalt, şi apoi, de ce nu, ar putea câş-
tiga Marea Buclă.
Care este cel mai important succes
din carieră?
Medalia de argint pe care am obţinut-o
la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000.
Şi cel mai puternic adversar pe care
l-ai întâlnit?
Lance Armstrong m-a impresionat cel
mai mult în întreaga carieră. A fost cel mai
serios dintre toţi, cu adevărat cel mai pro-
fesionist rutier din pluton.
La final, spune-mi, te rog, ce pasiuni
mai ai, pe lângă ciclism?
-Pasiunea mea este familia. E grădina
mea secretă, sanctuarul meu.

21. Cu toate că Audi va amâna până în mai, la Spa, debutul competiţional al noului prototip
R18, ediţia cu numărul 59 a cursei de 12 ore de la Sebring va marca începutul unei noi ere
în competiţiile de anduranţă. În etapa de debut a Cupei Intercontinentale Le Mans (ILMC),
Peugeot şi Aston Martin se vor înfrunta cu noile prototipuri, Honda – cu prototipul HPD
modificat - încearcă şi ea o primă comparaţie cu greii clasei P1, în timp ce Audi va rula cu o
versiune ameliorată a modelului R15+, învingător anul trecut la Le Mans. Iar japonezii de la
Toyota şi Nissan revin, la rândul lor, în competiţiile de anduranţă din postura de motorişti ai
echipelor Rebellion Racing (la clasa P1), respectiv Oreca (P2).
CURSA DE 12 ORE DE LA SEBRING (19 martie, Florida, SUA)

22. Raliul Suediei 2011 a adus nu-
meroase schimbări, care se pare
că sunt benefice: maşini, motoare
sau pneuri noi şi, în ciuda temperaturilor
situate deseori sub -15 grade Celsius, unul
dintre raliurile suedeze cele mai încărca-
te de zăpadă. La start au fost nouă Ford
Fiesta RS WRC şi patru exemplare Citroën
DS3 WRC, un început excelent pentru noua
generaţie a modelelor World Rally Car care
pune accent pe motorizarea turbo de 1,6
MikkoHirvonenşiFordautriumfatînSuedia,într-ocompetiţiecarene-aoferitunspectacolpecinste.
NordicularepetatizbândadinRaliulMonteCarloşiînRaliulSuedieidevenindprimulînvingătoral
unuiraliudinCampionatulMondialînnouaerăWorldRallyCar.
Raliurile chiar au
intrat într-o nouă eră
litri cu injecţie directă. Zăpada a creat şi ea
o criză, mai ales pentru cei care au încheiat
sezonul 2010 în partea superioară a clasa-
mentului mondial. Aceştia au jucat, în spe-
cial în prima zi a raliului, rolul de măturători
pentru restul plutonului, iar cel mai ghini-
onist a fost tocmai Sebastien Loeb, urmat
îndeaproape de Jari-Matti Latvala.
Anul trecut, Hirvonen se impunea la pas,
în timp ce succesul din Scandinavia a fost
obţinut la o diferenţă de numai 6,5 secun-
de în faţa norvegianului Mads Ostberg (23
de ani), aflat în premieră pe podiumul unei
competiţii din elita raliurilor, în timp ce
tripla Ford a fost completată de Jari-Matti
Latvala. Citroën a trecut prin chinuri mari
pentru că a fost dezavantajată de poziţia
avută de piloţii săi pe lista de start a primei
zile. Totuşi, Sebastien Ogier a avut onoarea
de a fi primul câştigător Power Stage (pro-
ba specială de încheiere a competiţiei, care
acordă puncte bonus primilor trei clasaţi)
şi a încheiat al patrulea în ierarhia compe-
tiţiei, o consolare prin faptul că şi-a învins
liderul de echipă, Sebastien Loeb.
Petter Solberg a fost între primii trei în
cea mai mare parte a raliului, dar în final
s-a mulţumit cu locul al cincilea. Aceasta
şi pentru că a fost obligat să cedeze locul
de pilot navigatorului Chris
Patterson pentru ultima specia-
lă după ce a rămas fără permisul
de conducere în ziua de vineri,
ca urmare a depăşirii cu 32 km/h
a limitei legale.
Fără îndoială, debutul noului
tip de motoare a creat nervozi-
tate în rândul inginerilor, dar, în
final, au plecat fericiţi pentru că
niciunul dintre piloţi nu a avut
probleme cu propulsorul maşi-
nii. Mai interesantă a fost fiabili-
tatea generală a noilor creaţii. La
fel de interesantă a fost egalita-
tea maşinilor în ceea ce priveşte
performanţele: şapte piloţi di-
feriţi au reuşit victorii de probe
speciale, iar trei dintre aceştia
erau la volanul unor modele de
client.
Lumea a avut motive de în-
grijorare şi în privinţa pneuri-
lor, pentru că erau doi furnizori
noi - Michelin, care are tradiţie
în motorsport la nivel mondial,
şi DMack, o companie chineză
care oferă produse mai accesibile pentru
buget. În cei trei ani cât a fost unic furnizor,
Pirelli a oferit anvelope foarte rezistente, un
avantaj pentru piloţii agresivi.
Michelin, conştientă că se află în dispută
directă cu DMack, a făcut un compromis în
ceea ce priveşte rezistenţa „gumelor” sale,
astfel că pot face pană mai uşor. Loeb, care
iniţial declarase că nu are de gând să-şi con-
tinue carieră cu un model bazat pe Super
2000, ar fi trebuit să-şi păstreze cuvântul
dat. Două pene lente au completat seria
problemelor pentru omul care a făcut le-
gea în ultimii şapte ani.
Nu putem să trecem cu vederea piloţii
scandinavi, care sunt tot mai puţini în elita
raliurilor, iar anul acesta am fost la un pas
să nu vedem nici un localnic la comenzile
unui model WRC nou. După ce Per-Gunnar
Andersson şi-a postat contul pe pagina de
Facebook, fanii au donat bani, dar care re-
prezentau doar ceva „mărunţiş”.
Ajutorul decisiv l-a dat Fundaţia Helmia,
patronată de familia Walfridsson, care pro-
movează cauze culturale de importanţă
pentru oamenii din regiunea Varmland
şi care a pus restul bugetului pentru ca
Andersson, rezident în zonă, să ajungă în
cockpitul unui Ford Fiesta RS WRC. PG a fă-
cut tot ce a putut pentru a recompensa în-
crederea primită şi a câştigat superspeciala
de joi seară. După care totul a mers pe dos:
răsturnare în prima probă de vineri, apoi o
pană care l-a costat patru minute. Treptat a
revenit la ritmul iniţial şi în final a încheiat al
şaptelea, cel mai bine clasat dintre suedezi.
Acest echilibru al campionatului nu poa-
te fi decât benefic pentru un viitor al
Mondialului care se anunţă şi mai bogat în
constructori, după ce Saab şi Volkswagen
lasă să transpire informaţii care dau cele
două mărci pe lista echipelor prezente în
2012, cel târziu 2013. Oricum, stagiunea se
anunţă a fi una pe cinste!
MARTIE 2011 43EUROSPORTEUROSPORT42 MARTIE 2011

23. Raliul Suediei este singura etapă din WRC în care se rulează pe zăpadă şi gheaţă. În aceste
condiţii, pneurile au un rol determinant în evoluţiile fiecărui echipaj.
În motorsport, pneul este unul
dintre cele mai importante compo-
nente ale maşinii, definitoriu pentru
aderenţa şi manevrabilitatea acesteia. Cu
cât suprafaţa de rulare este mai alunecoa-
să, cu atât rolul pneului este mai mare. În
Campionatul Mondial de raliuri, cea mai
elocventă etapă în acest sens este cea din
Suedia derulată tradițional în plină iarnă.
Prima etapă a sezonului în 2011, Raliul
Suediei se dispută pe zăpadă, iar cauciucul
trebuie să fie capabil să sape prin aceasta
şi să ajungă la gheaţa şi macadamul de
dedesubt, în care să îşi înfigă cuiele.
Pneurile folosite în WRC sunt Michelin
X-Ice North, de dimensiuni 195/65 R15.
Până în urmă cu doi ani s-au folosit gume
mai înguste, dar FIA a hotărât să le schimbe
pentru reducerea costurilor.
«Ideea de la care s-a plecat a fost folosirea
aceluiaşi tip de jantă la toate raliurile care
nu sunt pe asfalt», spune George Black,
responsabilul cu logistica şi pneurile la
echipa de uzină Ford. «A fost o măsură de
reducere a costurilor atât pentru echipe,
dar şi pentru producătorul de pneuri, care
trebuia să facă o gumă specială pentru
WRC şi o alta pentru clienţii de rând din
Scandinavia, care nu folosesc roţi atât de
înguste precum aveam noi».
Pentru etapa din Suedia, singura din
calendar disputată pe zăpadă, echipa de
uzină Ford a efectuat o primă săptămână
de teste în decembrie. «Am văzut cum se
comportă maşina şi pneurile, după care
am revenit aici în ianuarie pentru alte
teste, mai detaliate. Atunci am încercat să
găsim presiunea ideală pentru condiţiile de
rulare de pe probe, să vedem cum setăm
suspensiile, amortizoarele, astfel încât
maşina să se comporte cât mai bine».
În ciuda faptului că se merge pe zăpadă
şi gheaţă, se mai întâmplă să apară şi pene
Fachirii
Scandinaviei

24. de cauciuc. În acest an, în Suedia, maşinile
Citroen au avut mari probleme la acest
capitol. Lui Sebastien Ogier i s-a desprins
un pneu de pe jantă, Sebastien Loeb a făcut
două pene, iar Kimi Raikkonen a avut şi el o
pană de cauciuc.
«Nu ştiu cum li s-a întâmplat aşa ceva»,
spune Black. «Poate ei merg cu altă
presiune decât noi. Poate au încercat
setări diferite la teste şi au preferat să le
folosească. Oricum, e ciudat să faci atâtea
pene la un raliu pe zăpadă, unde în mod
normal nu trebuie să ai niciuna. În acest
raliu am folosit o mulţime de pneuri şi am
testat foarte multe, iar dintre toate maşinile
nostre doar Per Gunnar Andersson a făcut
o pană». Până la urmă, chiar şi în condiţiile
în care toţi piloţii folosesc acelaşi tip de
pneuri, mai contează şi norocul fiecăruia.
Procesul de producţie la Michelin X-Ice
North nu este unul ieşit din comun. El se
toarnă ca ca unul obişnuit, având în vedere
căoricineşi-lpoatecumpărapentrupropria
maşină. După ce se scoate din cofraj, guma
este trimisă la o companie specializată din
Suedia, unde se montează cuiele. «Noi
folosim cauciucul exact aşa cum îl primim,
regulamentul FIA ne împiedică să facem
vreo modificare. Nu putem umbla la
compoziţie, nu le putem tăia, nu le putem
încălzi. Avem un singur tip de pneuri de
iarnă, care se foloseşte la toate maşinile».
Din punctul de vedere al lui Black,
această schimbare impusă de FIA a fost una
benefică. Specialistul Ford este mulţumit
şi de modul în care se comportă pneurile
noi, mai late, în probele speciale alergate
pe zăpadă. «De exemplu, pe gheaţă aceste
cauciucuri sunt mult mai bune decât cele
vechi. În schimb, pe zăpadă mai mare
sunt mai puţin competitive, apare un fel
acvaplanare. Cuiele nu ajung să sape până
la gheaţă şi macadam. Din această cauză,
piloţii care sunt primii pe drum pierd foarte
mult timp».
În condiţiile în care echipele nu pot face
absolut nici o modificare asupra gumelor,
rolul lui George Black este mai degrabă
unul pur logistic şi de supraveghere.
În săptămâna raliului, în ziua de luni, el
trece pe toate probele speciale pentru a
vedea cum se prezintă suprafaţa de rulare.
În funcţie de aceasta, George le spune
piloţilor unde sunt zonele în care pneurile
se pot uza rapid şi trebuie protejate. O a
doua misiune a sa este să se sfătuiască
cu piloţii vizavi de presiunea optimă a
pneurilor, astfel încât acestea să fie cât mai
rapide, dar şi cât mai sigure.
«Marţi după-amiază merg la tragerea la
sorţi a cauciucurilor, care apoi sunt livrate
piloţilor astfel încât aceştia să le poată
utilizalashakedown-uldejoi.Practic,există
42 de loturi de pneuri pentru fiecare raliu,
care se trag la sorţi pentru fiecare maşină.
Această loterie este supravegheată de
reprezentanţii FIA. Ca mod de funcţionare,
se trage la sorţi numărul unui lot de pneuri,
iar apoi numărul de concurs al maşinii care
îl va folosi», povesteşte Black.
Din acel moment, rolul său este de a
verifica prin intermediul codului de bare
de pe fiecare pneu că acesta este folosit
doar pe maşina pentru care a fost tras la
sorţi. În cazul în care un cauciuc tras la sorţi
pentru maşina lui Mikko Hirvonen este pus
din greşeală de un mecanic pe maşina lui
Jari-Matti Latvala, atunci pilotul va fi
penalizat de către oficialii FIA, care verifică
la rândul lor codurile de bare. Pentru
fiecare etapă, maşinile prioritare, adică
cele tip WRC, au la dispoziţie şase seturi de
pneuri şi alte şase cauciucuri adiţionale
pentru shakedown.
Citroen a debutat slab in noua erăWRC.
Nici Loeb nici Ogier nu au reușit să urce pe podium.
A fost prima apariție în Suedia
pentru Ken Block și noua sa echipă

25. adaptarea acesteia la versiunile stradale
produse de marca italiană.
O cădere anticipată
În ultimele două sezoane, Ducati n-a
putut profita de imaginea campioanei în
Superbike. În 2009, Haga a pierdut titlul în
faţa imbatabilului Ben Spies, iar anul trecut
căderea s-a confirmat. Cu versiunea 1198
ajunsă la capătul ciclului de dezvoltare, cu
rivali solizi precum Aprilia, Ducati a bătut
pasul pe loc.
Drept dovadă, diferenţa între echipa de
uzină şi structura-client a fost din ce în ce
mai puţin evidentă. Cu modele private,
team-ul lui Carlos Checa, Althea Ducati,
a terminat pe podium, cu trei curse câşti-
gate. Tot atâtea câte au cumulat anul tre-
cut piloţii echipei de uzină Ducati Xerox,
Noriyuki Haga şi Michele Fabrizio. Ambii au
părut plafonaţi de statutul şi de pretenţiile
unui team de uzină.
A fost încă un motiv care a jucat în fa-
voarea deciziei Ducati. Ba, mai mult, spun
gurile rele, Xerox ar fi pus în vedere uzinei
din Borgo Panigale că îşi retrage susţinerea
de uzină la capătul unei stagiuni dezamă-
gitoare. Moment în care întreaga povară a
susţinerii echipei de uzină în Superbike ar
fi căzut exclusiv pe umerii constructorului.
Un argument economic important ce as-
cunde însă o altă realitate. Cea a unui cam-
pionat ultracompetitiv, în care echilibrul
de şanse e dificil de menţinut în condiţiile
unui regulament ce permite pluralismul
soluţiilor tehnice.
“Suntem dezamăgiţi şi, de asemenea,
puţin surprinşi de decizia Ducati”, replica,
la vremea respectivă, Paolo Flammini, pre-
şedintele Infront Motor Sports, promoto-
rul Campionatului Mondial de Superbike.
“Şi asta, mai ales de când ni se ceruse, în
numeroase rânduri, o schimbare în regu-
lament, pentru a asigura un echilibru just
între motoarele în doi cilindri de 1.200 cmc
şi cele în 4 cilindri de 1.000 cmc”.
Altfel spus, Flammini indică drept cau-
ză şi regulamentul tehnic, care stipulează
obligativitatea restricţionării prizei de aer
pentru modelul Ducati 1198. O părere îm-
părtăşită şi de americanul Colin Edwards,
cel care ar fi trebuit să revină în acest se-
zon în Superbike alături de echipa de uzină
Ducati. “O dată cu transferul lui Valentino,
o mulţime din resursele lor au fost redi-
recţionate. Voiau să rămână în Superbike,
aveau însă nevoie de câteva reguli revi-
zuite. Evident, asta n-a mers şi atunci au
spus: <<La revedere. N-o să participăm în-
tr-un campionat pe care nu-l putem câşti-
ga>>”, declara dublul campion mondial de
Superbike (2000 şi 2002) într-un interviu.
Dar Superbike continuă
Dacă Ducati va reveni cu echipă de uzi-
nă în sezonul 2012, rămâne de văzut. Până
atunci, trei structuri private reprezintă in-
teresele constructorului italian în stagiu-
nea ce a debutat luna trecută în Australia.
E un sezon cu un platou bine populat:
şase constructori ce vin cu motoare de uzi-
nă (Aprilia, BMW, Honda, Kawasaki, Suzuki
şi Yamaha), 21 de piloţi la clasa-regină şi
alţi 29 la categoria Supersport. În condiţi-
ile în care cifrele de audienţă ale compe-
tiţiei au crescut la nivel planetar cu 30%
în 2010 faţă de anul anteior, Superbike se
ţine departe de fragilitatea altor discipline
motorizate de nivel internațional.
Nu-i de mirare că Flammini a decis să
pluseze şi, în acest sezon, Mondialul de
Superbike vine cu o acoperire HD extin-
să, cu camere amplasate pe motociclete.
Cu începere din prima etapă europeană
a sezonului, programată la finele acestei
luni, la Donington, câte două mini-camere
vor fi dispuse pe fiecare dintre cele şapte
motociclete aparţinând numelor grele ale
campionatului, iar a opta se va perinda –
de la o etapă la alta – pe câte un outsider
ales de organizatori. Sistemul dezvoltat
în colaborare cu Institutul Politehnic din
Milano a fost deja testat în intersezon şi
cântăreşte 1,2 kg.
O manieră de a arăta că Superbike-ul nu
bate pasul pe loc. Nu de alta, dar - în faţa
marilor constructori implicați cu arme și
bagaje - singurul argument al celor care se
îngrijesc de destinele competiţiei ţine de
calitatea produsului pus la bătaie.
După 11 sezoane în care
Valentino Rossi n-a mizat decât
pe puterea motoarelor japo-
neze şi pe structurile câştigătoare puse la
punct de Honda sau Yamaha, venirea lui Il
Dottore acasă, o dată cu trecerea la Ducati,
a avut darul să entuziasmeze.
Act de curaj şi de maturitate deopotrivă,
transferul lui Rossi a constituit mai mult
decât o lovitură mediatică pentru marca
din Borgo Panigale. Şi, ca ultimă adevăra-
tă provocare a carierei lui Rossi, ea trebuia
motivată corespunzător. Cu 15 milioane
de euro pe an. Reversul medaliei a venit
imediat. Sub pretextul unei schimbări de
strategie de marketing, Ducati a anunţat,
încă din august anul trecut, că renunţă la
participarea cu motociclete de uzină în
Mondialul de Superbike. Cu 13 titluri mon-
diale la piloţi şi 16 la constructori, Ducati
era unica marcă prezentă cu motocicletă
de uzină în toate stagiunile de Campionat
Mondial de Superbike de la înfiinţarea
competiţiei (1988) încoace.
“Decizia este parte a unei strategii dez-
voltate de Ducati, scopul fiind de a creşte
pondereaconţinutuluitehnologicîncadrul
modelelor de serie ce-şi vor face apariţia
pe piaţă în anii ce urmează. Resursele teh-
nice ale companiei, angajate până acum în
gestiunea echipei de uzină din Superbike,
vor fi dedicate dezvoltării noii generaţii de
motociclete hypersport, atât în versiunile
omologate, cât şi în cele tip Superbike”,
sună declaraţia preşedintelui director-ge-
neral Ducati, Gabriele Del Torchio.
În traducere: Ducati renunţă la analogia
de imagine între modelele sale de serie şi
participarea în Mondialul de Superbike,
dar preferă asocierea cu tehnologia utili-
zată pe prototipurile sale din MotoGP şi
Pânăanultrecut,Ducatiseputealăudacustatutuldeunicparticipantcumotocicletedeuzinăîn
toatecele23desezoanealeMondialuluideSuperbike.Garantultacitalstabilităţiicampionatului
şi-aluatînsărămasbundelacompetiţiaalăturidecareacrescut. Alexandru Cocu
Ducati părăseşte Superbike
Noriyuki Haga s-a plafonat anul
trecut la Ducati