Your SlideShare is downloading. ×
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Lege
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Lege

398

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
398
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. LEGE Nr. 84 din 24 iulie 1995 *** Republicată Legea învăţământului Textul Legii nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, a fost actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 17 iulie 2006: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 98/2001; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 206/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 713/2001; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 374/2001; - Legea nr. 98/2001; - Legea nr. 159/2001; - Legea nr. 713/2001; - Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 8 ianuarie 2002; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 520/2002; - Legea nr. 345/2002, abrogată prin Legea nr. 571/2003; - Legea nr. 520/2002; - Legea nr. 268/2003; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 34/2004; - Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003, aprobată prin Legea nr. 607/2003; - Legea nr. 34/2004; - Legea nr. 288/2004; - Legea nr. 354/2004; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006; - Legea nr. 366/2005; - Legea nr. 291/2006; - Legea nr. 316/2006. Legea nr. 84/1995, republicată, a mai fost modificată şi prin:
  • 2. - Ordonaţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2000, respinsă prin Legea nr. 113/2002; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2001, aprobată prin Legea nr. 71/2002 şi abrogată prin Legea nr. 272/2004. TITLUL I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ. ART. 2 În România învăţământul constituie prioritate naţională. ART. 3 (1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale. (2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative. ART. 4 (1) Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane prin: a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale; b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice; c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi; d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii; e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi mediul înconjurător; f) dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului; g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri materiale şi spirituale. (2) Învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român.
  • 3. (3) Finalităţile şcolii româneşti se realizează prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi de practica şcolară, conform obiectivelor fiecărui nivel de învăţământ. ART. 5 (1) Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă. (2) Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în beneficiul individului şi al întregii societăţi. (3) Statul promovează principiile educaţiei permanente. (4) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene au acces la toate formele şi nivelurile de învăţământ, în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare. ART. 6 Învăţământul obligatoriu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a învăţământului de 10 clase, forma de zi, încetează la vârsta de 18 ani. ART. 7 (1) Învăţământul de stat este gratuit. (2) Pentru unele activităţi se pot percepe taxe în condiţiile stabilite de prezenta lege. (3) Învăţământul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Fondurile destinate învăţământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat şi în bugetele locale. (4) Învăţământul poate fi finanţat şi direct de către agenţi economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice. (5) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale. (6) Statul îi sprijină material, cu precădere, pe elevii şi studenţii care obţin rezultate foarte bune la învăţătură şi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni. (7) Statul şi alţi factori interesaţi subvenţionează activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor. (8) Instituţiile de învăţământ şi unităţile de învăţământ cu minimum 200 de elevi sau cu minimum 100 de preşcolari sunt instituţii publice cu personalitate juridică. (9) Unităţile de învăţământ cu un număr mai mic de 200/100 de elevi/preşcolari se organizează/reorganizează în cadrul unor unităţi de
  • 4. învăţământ cu personalitate juridică aflate în subordinea aceluiaşi ordonator principal de credite, ca structuri ale acestora. (10) În mod excepţional, pe baza criteriilor înscrise în Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, autorităţile administraţiei publice locale pot aproba, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, funcţionarea ca persoane juridice a unor unităţi cu un număr mai mic de 200/100 de elevi/preşcolari. ART. 8 (1) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Acesta se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, şi în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională. (2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil. (3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul necesar de ore şi, totodată, se vor asigura condiţiile care să permită însuşirea limbii oficiale de stat. (4) Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel particular documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, se întocmesc în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare. (5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii. ART. 9 (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. (3) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei şi Cercetării organizarea unui învăţământ teologic specific pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru
  • 5. absolvenţii învăţământului gimnazial sau liceal, după caz, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial reactualizat. Înfiinţarea şi funcţionarea acestui învăţământ se fac potrivit legii. (4) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a înfiinţa şi administra propriile unităţi şi instituţii de învăţământ particulare, conform legii. (5) Curriculumul specific învăţământului preuniversitar teologic se elaborează de către cultul respectiv, se avizează de Secretariatul de Stat pentru Culte şi se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Curriculumul învăţământului preuniversitar particular, organizat de culte, altul decât cel teologic, se elaborează şi se aprobă conform legii. Pentru învăţământul superior curriculumul se elaborează şi se aprobă potrivit legii. ART. 10 (1) Reţeaua unităţilor învăţământului de stat este organizată şi aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare şi cu sprijinul administraţiei publice locale, în concordanţă cu dinamica demografică şi cu necesităţile de formare profesională, actuale şi de perspectivă. Reţeaua instituţiilor învăţământului de stat este organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării conform legii. (2) Autorităţile locale şi agenţii economici pot înfiinţa şi finanţa unităţi şcolare în condiţiile legii. (3) Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba organizarea de unităţi şi instituţii de învăţământ în care predarea să se facă în limbi de circulaţie internaţională, în condiţiile prezentei legi. În aceste şcoli Limba şi literatura română, Istoria românilor şi Geografia României se predau şi se examinează în limba română. (4) Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba organizarea de unităţi de învăţământ sau de clase constituite din elevi capabili de performanţe. (5) În condiţiile prezentei legi se pot organiza unităţi de învăţământ cu predarea în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate. (6) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligaţia să sprijine învăţământul în limba maternă în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. ART. 11 (1) Învăţământul nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice. (2) În unităţile şi în spaţiile de învăţământ se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică.
  • 6. (3) În învăţământ se interzice prozelitismul religios. (4) În spaţiile destinate procesului de învăţământ, în unităţi de cercetare ştiinţifică, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învăţământ, în cămine, internate, cantine, cluburi, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexe cultural-sportive, palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sunt interzise activităţile care încalcă normele generale, de moralitate, primejduind sănătatea fizică sau psihică a tineretului. ART. 12 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza consultării celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele sistemului de învăţământ în ansamblul său, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învăţământ. (2) Organizarea şi conţinutul învăţământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii unităţile şi instituţiile de învăţământ create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii părinţilor sau a tutorilor legal instituiţi ai elevilor. (3) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, consultând factorii interesaţi în organizarea unor forme şi tipuri specifice de învăţământ, răspunde de elaborarea curriculumului: planuri de învăţământ, programe şi manuale şcolare pentru învăţământul preuniversitar. În învăţământul superior curriculumul se stabileşte conform autonomiei universitare şi standardelor naţionale. ART. 13 Autonomia universitară este garantată. ART. 14 (1) În sistemul naţional de învăţământ, de stat şi particular, pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, conform legii. (2) Evaluarea şi acreditarea alternativelor educaţionale se fac de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, potrivit legii. TITLUL II Sistemul naţional de învăţământ CAP. 1 Dispoziţii comune
  • 7. ART. 15 (1) Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare. (2) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ de stat şi particulare. (3) Privatizarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de stat este interzisă. (4) Învăţământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenţa şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale. (5) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde următoarele niveluri: a) învăţământ preşcolar: grupa mică; grupa mijlocie; grupa mare, pregătitoare pentru şcoală; b) învăţământ primar: clasele I - IV; c) învăţământ secundar, care cuprinde: 1. învăţământ secundar inferior, organizat în două cicluri care se succed: gimnaziu, clasele V - VIII, şi ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX - X; 2. învăţământ secundar superior: ciclul superior al liceului, clasele XI - XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare; d) învăţământ postliceal; e) învăţământ superior: învăţământ universitar şi învăţământ postuniversitar. (6) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde şi educaţia permanentă. (7) Învăţământul preşcolar, primar, secundar şi postliceal constituie învăţământul preuniversitar. Ciclul inferior şi ciclul superior al liceului constituie învăţământul liceal. Şcoala de arte şi meserii şi anul de completare constituie învăţământul profesional. (8) Învăţământul primar şi secundar inferior constituie învăţământul obligatoriu. (9) Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu respectarea autonomiei universitare. (10) Formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă, comasat şi, pentru copiii cu nevoi educative speciale, nedeplasabili, cu şcolarizare la domiciliu.
  • 8. (11) Învăţământul obligatoriu este învăţământ de zi. În mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în alte forme de învăţământ, conform alin. (8), pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (12) În sistemul de învăţământ pot funcţiona unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie. (13) În raport cu condiţiile existente pot funcţiona, sub conducere unică, unităţi de învăţământ în care se organizează mai multe niveluri/cicluri de învăţământ. (14) În cadrul sistemului naţional de învăţământ, sub coordonarea şi controlul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, structuri de învăţământ organizate prin cooperare între unităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale. ART. 16 (1) Sistemul naţional de învăţământ are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin regulament al Ministerului Educaţiei şi Cercetării. În învăţământul superior caracterul deschis este asigurat prin Carta universitară. (2) Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar sau universitar. ART. 17 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regulă, în localităţile în care aceştia domiciliază. (2) În situaţii justificate, copiilor din grupa mare, pregătitoare pentru şcoală, şi elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă şi internat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al autorităţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunităţilor locale, al societăţilor de binefacere şi al altor persoane juridice sau fizice. (3) La cererea părinţilor şi în funcţie de resursele locale existente, unităţile de învăţământ pot organiza cu elevii, după orele de curs, activităţi educative şi de învăţare sub supravegherea personalului didactic şi/sau didactic auxiliar. CAP. 2
  • 9. Învăţământul preşcolar ART. 18 (1) Învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3 - 6/7 ani, în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. (2) Grădiniţele se înfiinţează de către inspectoratele şcolare. (3) *** Abrogat ART. 19 (1) Pentru asigurarea continuităţii între învăţământul preşcolar şi cel primar se generalizează grupa mare, pregătitoare pentru şcoală. (2) Administraţia locală şi inspectoratul şcolar vor asigura resursele umane, materiale şi financiare, necesare cuprinderii copiilor de vârstă 5 - 6/7 ani în grupa mare, pregătitoare pentru şcoală. CAP. 3 Învăţământul primar ART. 20 (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă, în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I - IV, I - VIII, I - X sau I - XII/XIII. (2) În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. (3) La cererea scrisă a părinţilor, tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa I şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare. (4) La cererea scrisă a părinţilor, tutorilor sau a susţinătorilor legali, înscrierea în clasa I a copiilor care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar va fi amânată cu un an. (5) Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba organizarea de cursuri de pregătire în vederea promovării claselor I - IV pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul primar până la vârsta de 14 ani. CAP. 4 Învăţământul secundar Secţiunea 1 Ciclul gimnazial
  • 10. ART. 21 Ciclul gimnazial se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I - VIII, V - VIII, V - X, I - X, I - XII/XIII sau V - XII/XIII. ART. 22 (1) Accesul absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a ciclului inferior al liceului sau a şcolii de arte şi meserii se realizează prin procedura de selecţie şi repartizare, reglementată conform metodologiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care se dă publicităţii până la începutul anului şcolar. (2) Procedura de selecţie şi repartizare se bazează pe rezultatele evaluării competenţelor dobândite în cadrul ciclului gimnazial. Evaluarea competenţelor se realizează conform standardelor naţionale de evaluare. Secţiunea a 2-a Ciclul inferior al liceului ART. 23 (1) Ciclul inferior al liceului se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I - X, V - X, I - XII/XIII, V - XII/XIII sau IX - XII/XIII. (2) *** Abrogat (3) Învăţământul liceal seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă, poate funcţiona, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratele şcolare. (4) Absolvenţii ciclului inferior al liceului dobândesc certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. ART. 24 (1) Învăţământul liceal funcţionează, de regulă, cu următoarele filiere şi profiluri: a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real; b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale şi protecţia mediului; c) filiera vocaţională cu profilurile militar, ordine şi securitate publică, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. (2) Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, clase cu specializări mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale.
  • 11. (3) Durata studiilor în învăţământul liceal poate fi, după caz, de 4 sau de 5 ani şi este stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (4) Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate restructura profilurile şi specializările în raport cu dinamica profesiilor şi a ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă. Secţiunea a 2^1-a Ciclul superior al liceului ART. 25 (1) Trecerea din ciclul inferior în ciclul superior al liceului este reglementată prin metodologia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care se dă publicităţii la începutul anului şcolar precedent admiterii. (2) Ciclul superior al liceului se organizează şi funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I - XII/XIII, V - XII/XIII sau IX - XII/XIII. (3) Înscrierea în ciclul superior al liceului, cursuri de zi, se poate face în primii 2 ani de la absolvirea ciclului inferior, respectiv a anului de completare, dacă la data începerii anului şcolar elevul nu a depăşit vârsta de 18 ani. (4) Ciclul superior al liceului, formele seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă, poate funcţiona, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratele şcolare. (5) Ciclul superior al liceului funcţionează cu filierele, profilurile şi specializările stabilite prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în raport cu dinamica profesiunilor, meseriilor şi ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă. (6) În funcţie de filieră, de profil şi de specializare, durata studiilor în cadrul ciclului superior al liceului este de 2 sau de 3 ani şi este stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 26 (1) Finalizarea studiilor liceale se atestă printr-un certificat de absolvire, care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, dreptul de susţinere a examenului naţional de bacalaureat, respectiv a examenului de certificare/atestare a competenţelor profesionale. (2) Absolvenţii ciclului superior al liceului dobândesc şi portofoliul personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. (3) Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii.
  • 12. (4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea a două, respectiv trei probe comune şi a trei probe diferenţiate în funcţie de filieră şi de profil. A. Probele comune sunt: a) limba şi literatura română, scris şi oral; b) una dintre limbile moderne de circulaţie internaţională studiate în liceu; c) limba maternă, scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; limba şi literatura într-o limbă de circulaţie internaţională, pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circulaţie internaţională respectivă. B. Probele de examen diferenţiate în funcţie de filieră, profil, specializare şi de opţiunea elevului sunt: Filiera teoretică: a) Profil umanist: 1. istorie sau geografie; 2. o probă la alegere din aria curriculară, corespunzător specializării; 3. o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior. b) Profil real: 1. matematică; 2. o probă la alegere din aria curriculară, corespunzător specializării; 3. o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior. Filiera tehnologică: a) matematică, pentru toate profilurile şi specializările; b) o probă la alegere din aria curriculară "tehnologii", în funcţie de specializarea aleasă de elev; c) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior. Filiera vocaţională: a) istorie sau geografie ori o disciplină socioumană, respectiv matematică sau ştiinţe, în funcţie de profil; b) o probă la alegere din ariile curriculare specifice profilului şi specializării; ariile curriculare sunt stabilite de comun acord de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi ministerele interesate; c) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior. (5) Pentru anumite filiere, profiluri, respectiv specializări, stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, absolvenţii ciclului superior al liceului
  • 13. pot susţine un examen de certificare sau, după caz, de atestare a competenţelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în condiţiile legii. (6) Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de certificare/atestare a competenţelor profesionale dobândesc certificat de calificare profesională nivel 3, respectiv atestat de competenţe profesionale. (7) Lista cuprinzând probele de examen, conţinutul programelor de examen şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat şi a examenului de certificare, respectiv de atestare a competenţelor profesionale, se stabileşte prin metodologii elaborate şi aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se dă publicităţii până la data începerii anului şcolar precedent examenelor. (8) La întocmirea listei cuprinzând probele de examen şi la stabilirea conţinutului programelor de bacalaureat pot fi consultate şi instituţiile de învăţământ superior. (9) În cazul întreruperii studiilor se recunoaşte fiecare an şcolar promovat. La cerere, se eliberează un document de certificare a studiilor efectuate şi portofoliul personal pentru educaţie permanentă, completat la zi. ART. 27 (1) Examenul de bacalaureat se susţine în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. Comisia este condusă de un preşedinte, numit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor. (2) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice. (3) Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decât cele în care se susţine bacalaureatul. (4) Numărul comisiilor şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară examenul de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (5) Candidaţii proveniţi din învăţământul de stat pot susţine examenul de bacalaureat şi examenul de certificare, respectiv atestare a competenţelor profesionale, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (6) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat dacă au fost promovate toate probele. În cazul nepromovării examenului naţional de
  • 14. bacalaureat, probele promovate sunt recunoscute, la cerere, în sesiunile ulterioare. ART. 28 (1) În urma promovării examenului de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat. Eliberarea certificatului de calificare profesională şi, respectiv, a atestatului de competenţe profesionale nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat. (2) Absolvenţii care au promovat toate clasele din intervalul IX - XII/XIII cu medii generale de minimum 9,50, iar la examenul de bacalaureat au obţinut media 10 primesc diplomă de merit. Secţiunea a 3-a Învăţământul din şcolile de arte şi meserii ART. 29 (1) În şcolile de arte şi meserii se organizează învăţământ pentru profesionalizare, în scopul calificării de nivel 1 pe domenii ocupaţionale. (2) Şcolile de arte şi meserii pot funcţiona independent sau în cadrul unităţilor de învăţământ cu clasele I - X, I - XII/XIII, V - X, V - XII/XIII sau IX - XII/XIII. (3) Pentru persoanele care au depăşit vârsta de 18 ani, învăţământul de arte şi meserii se poate organiza ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti. ART. 30 (1) Reţeaua de stat a şcolilor de arte şi meserii este organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Reţeaua de stat a şcolilor de arte şi meserii, meseriile şi calificările pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (3) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare se elaborează şi se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea factorilor interesaţi, pe baza standardelor de pregătire profesională şi, după caz, a standardelor ocupaţionale. ART. 31 *** Abrogat ART. 32 (1) Unităţile de învăţământ pot organiza, la cererea factorilor interesaţi, pe bază de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesională, cu respectarea standardelor ocupaţionale, precum şi alte servicii educaţionale. (2) Agenţii economici care asigură, după caz, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de instruire practică a
  • 15. elevilor, dotarea spaţiilor de instruire, locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului. ART. 33 *** Abrogat ART. 34 (1) Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii dobândesc certificat de absolvire şi portofoliu personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. (2) Absolvenţii care susţin şi promovează examenul de certificare a competenţelor profesionale dobândesc şi certificat de calificare profesională nivel 1. (3) Sistemul de certificare a nivelului de calificare şi a competenţelor profesionale dobândite în cadrul învăţământului preuniversitar se organizează pe baza reglementărilor comune ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. ART. 35 Organizarea învăţământului din şcolile de arte şi meserii şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se reglementează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin metodologii specifice. Secţiunea a 4-a Anul de completare ART. 36 (1) Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii cu certificat de absolvire şi cu certificat de calificare profesională nivel 1 au dreptul la continuarea studiilor în învăţământul secundar superior, în condiţiile prezentei legi. (2) Pentru a avea acces în ciclul superior al liceului, persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să urmeze şi să absolve, în condiţiile legii, anul de completare. Anul de completare este organizat, de regulă, ca învăţământ de zi. Pentru persoanele care au depăşit vârsta de 18 ani, anul de completare se poate organiza ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Absolvenţii anului de completare dobândesc certificat de absolvire, portofoliul personal pentru educaţie permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. (4) Absolvenţii anului de completare care susţin şi promovează examenul de certificare a competenţelor profesionale dobândesc şi certificat de calificare profesională nivel 2.
  • 16. (5) Absolvenţii anului de completare cu certificat de calificare profesională nivel 2 şi certificat de absolvire pot continua studiile în ciclul superior al liceului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi date publicităţii cu un an înainte de începutul anului şcolar. (6) Reţeaua unităţilor de învăţământ de stat care şcolarizează elevi în anul de completare este organizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea factorilor interesaţi. (7) Reţeaua unităţilor de învăţământ de stat care şcolarizează elevi în anul de completare, meseriile şi calificările pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (8) Organizarea învăţământului din anul de completare şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se reglementează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin metodologii specifice. CAP. 5 Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv ART. 37 (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii. (2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea inspectoratelor şcolare. ART. 38 În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv: a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu clasele primare; b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice; c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate profilului; d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; e) *** Abrogată f) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele stabilite pentru profilul respectiv. ART. 39 Absolvenţii învăţământului de artă şi ai învăţământului sportiv beneficiază de drepturile prevăzute la art. 23 alin. (4) şi la art. 26 alin. (1), (2), (3), (5), (6) şi (9). ART. 40
  • 17. (1) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar. (2) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acordă burse şi alte forme de sprijin material. (3) Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi Cultelor şi celelalte ministere interesate au obligaţia să sprijine financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul sportului şi al artelor. CAP. 6 Învăţământul pentru copii şi tineri cu cerinţe educative speciale ART. 41 (1) Învăţământul special se organizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament sau cu deficienţe asociate, în scopul instruirii şi educării, al recuperării şi integrării lor sociale. (2) Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizează prin unităţi de învăţământ special, în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unităţi de învăţământ obişnuite, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale. (3) Învăţământul special primar şi secundar inferior este obligatoriu şi are durata, după caz, de 10 sau 11 ani. ART. 42 (1) Învăţământul special este gratuit. (2) învăţământul special este organizat ca învăţământ de zi. În cazuri deosebite acesta se poate organiza şi sub alte forme. (3) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societăţilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului. ART. 43 Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiză, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare. ART. 44
  • 18. Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale şi metodologii didactice alternative, elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 45 (1) În învăţământul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers sau dinspre căminul-şcoală spre şcoala specială şi invers. (2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză şi de către psihologul şcolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal. (3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învăţământul de masă, inclusiv în clase speciale, continuă procesul de educaţie în unităţi ale învăţământului special primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal, diferenţiat după tipul şi gradul handicapului. ART. 46 Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, împreună cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viaţa activă, în forma corespunzătoare de muncă, a absolvenţilor învăţământului special, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. CAP. 7 Unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar ART. 47 (1) La nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lângă unele unităţi de învăţământ reprezentative în zona respectivă se organizează centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învăţământ special integrat. (2) Centrele logopedice interşcolare funcţionează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia să îndrume educatoarele, învăţătorii şi institutorii în metodica dezvoltării şi corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire. (3) Pentru copiii cu boli cronice Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţilor sanitare respective. ART. 48
  • 19. (1) Protecţia copilului aflat în dificultate este realizată conform legii. (2) Stabilirea conţinuturilor educative ale activităţilor specifice, a metodologiilor didactice, formarea, pregătirea şi perfecţionarea personalului responsabil cu instrucţia şi educaţia în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului, din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, sunt de competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării. ART. 49 (1) În judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţionează centre sau cabinete de asistenţă psihopedagogică; acestea asigură şi activitatea de orientare şcolară şi profesională. (2) Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. ART. 50 (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa corpului didactic, subordonată inspectoratului şcolar. (2) Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. CAP. 8 Învăţământul postliceal ART. 51 (1) Învăţământul postliceal de stat se organizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, din proprie iniţiativă sau la cererea agenţilor economici şi a altor instituţii interesate. (2) Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, la propunerea factorilor interesaţi. (3) Şcolarizarea în cadrul acestui tip de învăţământ este finanţată de solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. (4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale. (5) Învăţământul postliceal are o durată de 1 - 3 ani. ART. 52 (1) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (1), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
  • 20. (3) Numărul de locuri pentru învăţământul postliceal de stat se stabileşte în condiţiile art. 51 alin. (3), se aprobă de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei şi Cercetării. ART. 53 (1) Învăţământul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin metodologie specifică, elaborată cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Promovarea examenului de absolvire dă dreptul la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale. (3) În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare de către absolvenţi. ART. 54 Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învăţământul postliceal. CAP. 9 Învăţământul superior ART. 55 (1) Învăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ: universităţi, institute, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare. (2) Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de cercetare sau numai de învăţământ. ART. 56 (1) *** Abrogat (2) Înfiinţarea şi funcţionarea facultăţilor, a colegiilor şi specializărilor universitare se fac potrivit legii. (3) Înfiinţarea departamentelor universitare se aprobă de senatele universitare. (4) Înfiinţarea departamentelor universitare pentru pregătirea personalului didactic se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea senatelor universitare. Secţiunea 1 Organizarea învăţământului universitar ART. 57 *** Abrogat ART. 58 (1) Învăţământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern, şi cu taxă, conform legii.
  • 21. (2) În învăţământul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depăşirea duratei de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planurilor de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar. (3) Cuantumul taxelor şi scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare. ART. 59 (1) Pot participa la admiterea în învăţământul universitar absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Admiterea se poate organiza în două sesiuni. (2) Absolvenţii de liceu, cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut în unul dintre ultimii 4 ani de studii distincţii la olimpiadele şcolare internaţionale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic au dreptul de a se înscrie în învăţământul universitar fără susţinerea admiterii. (3) Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut, în cel puţin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade şcolare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel naţional sau pe grupe de ţări, pot fi admişi în învăţământul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi criteriilor specifice elaborate de senatele universitare. (4) În învăţământul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar. ART. 60 (1) Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Formele de învăţământ seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă pot fi organizate de instituţiile de învăţământ superior care au cursuri de zi. (2) *** Abrogat (3) Diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită. (4) Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu consultarea Consiliului Naţional
  • 22. de Evaluare Academică şi Acreditare, a instituţiilor de învăţământ superior şi a altor factori interesaţi. (5) Absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite în Carta universitară. (6) Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor universitare pot urma o a doua specializare în cadrul învăţământului universitar de scurtă durată, în condiţiile stabilite în Carta universitară. ART. 61 (1) În instituţiile de învăţământ superior pot fi înscrişi şi studenţi străini, în conformitate cu prevederile legale. (2) Cetăţenii străini care studiază în România în învăţământul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului român, plătesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului. Secţiunea a 2-a Învăţământul universitar de scurtă durată ART. 62 *** Abrogat ART. 63 *** Abrogat ART. 64 *** Abrogat ART. 65 *** Abrogat Secţiunea a 3-a Învăţământul universitar de lungă durată ART. 66 Învăţământul universitar de lungă durată se desfăşoară în universităţi, institute şi academii de studii, cu facultăţi şi specializări autorizate sau acreditate. ART. 67 (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învăţământul universitar de lungă durată este, în funcţie de profil, de 4 - 6 ani şi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I. (2) Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă. Criteriile generale de organizare a examenului de licenţă şi de diplomă se stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar conţinutul acestora şi criteriile specifice, de către senatele universitare. (3) Absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
  • 23. (4) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă sau de diplomă primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de lungă durată şi copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susţine examenul de licenţă sau de diplomă în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. Instituţiile de învăţământ superior pot organiza cursuri speciale, în condiţiile art. 58, pentru absolvenţii proprii ori din alte instituţii de învăţământ superior, în vederea pregătirii pentru examenul de licenţă, respectiv de diplomă. (5) Titulatura diplomei de licenţă se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în conformitate cu standardele internaţionale. (6) Studiile în învăţământul universitar cu o durată mai mare de 4 ani se încheie, după caz, cu examen de diplomă. (7) Absolvenţii care au promovat acest examen primesc titlul de diplomat în specializarea urmată, în conformitate standardele internaţionale. (8) Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată până în anul 1999 inclusiv sunt echivalente cu diplomele obţinute în urma promovării examenului de licenţă, respectiv de diplomă. ART. 68 (1) Studenţii şi absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic. (2) Departamentele pentru pregătirea personalului didactic funcţionează în instituţiile de învăţământ superior, pe bază de regulament, şi au planuri de învăţământ distincte, aprobate de senatul universităţii. (3) Pregătirea studenţilor, prevăzută la alin. (1) şi (2), se realizează în regimul activităţilor didactice opţionale. Planurile de învăţământ ale departamentului sunt integrate în planurile de învăţământ ale facultăţilor de profil. (4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitaţi să funcţioneze în calitate de cadre didactice. (5) Absolvenţii învăţământului universitar pot profesa în învăţământ numai dacă au obţinut certificatul de absolvire menţionat la alin. (4) sau dacă efectuează pregătirea prevăzută la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare. ART. 69 Activităţile clinice din învăţământul medical superior de stat se organizează în unităţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sănătăţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitară proprie. Metodologia de organizare şi de desfăşurare a acestor activităţi se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Ministerul Sănătăţii.
  • 24. Secţiunea a 4-a Învăţământul postuniversitar ART. 70 (1) Învăţământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii atestate prin diplomă obţinută la finalizarea studiilor universitare. (2) Învăţământul postuniversitar se organizează în instituţii de învăţământ superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare şi cursuri de perfecţionare postuniversitare. (3) Înfiinţarea structurilor de învăţământ postuniversitar în cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate în acest scop se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea senatelor universitare. ART. 71 (1) Admiterea în învăţământul postuniversitar, cu excepţia doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a criteriilor specifice aprobate de senatul instituţiei de învăţământ superior. (2) Admiterea la doctorat, organizarea şi desfăşurarea acestuia se reglementează prin hotărâre a Guvernului. (3) Numărul locurilor pentru învăţământul postuniversitar se stabileşte de: a) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru cele finanţate de la bugetul de stat; b) senatele universitare, pentru cele susţinute prin taxe sau prin alte surse extrabugetare. ART. 72 (1) Studiile aprofundate au durata de două sau trei semestre şi se fac în domeniul de specializare a diplomei obţinute la finalizarea studiilor universitare de lungă durată. (2) Studiile aprofundate se încheie cu o disertaţie. Absolvenţii primesc diplomă de studii aprofundate. (3) Studenţii înmatriculaţi la studii aprofundate de specialitate pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii. (4) *** Abrogat (5) *** Abrogat (6) *** Abrogat ART. 73
  • 25. (1) *** Abrogat (2) Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de lungă durată. (3) Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociaţi sau consultanţi ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. (4) Doctoratul este organizat, cu şi fără frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. (5) Doctoratul se încheie cu o teză susţinută public şi evaluată de o comisie de specialişti aprobată de senatul instituţiei de învăţământ superior organizatoare. Comisia este alcătuită dintr-un preşedinte, conducătorul de doctorat şi din trei referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţifică deosebită, cu titlu de doctor în domeniu, profesori universitari, conferenţiari universitari, academicieni, cercetători ştiinţifici principali gradul I, din ţară sau din străinătate, dintre care cel puţin 2 nu funcţionează în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusă referenţii oficiali sunt plătiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (6) Titlul ştiinţific de doctor se acordă de către instituţia organizatoare şi se confirmă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educaţiei şi cercetării instituţia organizatoare eliberează diploma de doctor. ART. 74 (1) Şcolile de studii academice postuniversitare, organizate ca instituţii independente în ţară sau în străinătate, oferă programe de pregătire cu durata de 2 - 4 semestre, la forma de învăţământ de zi sau cu frecvenţă redusă, în vederea extinderii şi perfecţionării pregătirii atestate prin diploma de studii universitare de lungă durată. (2) Studiile se finalizează cu susţinerea unei disertaţii. Absolvenţii primesc diploma de studii academice postuniversitare. ART. 75 (1) Studiile postuniversitare de specializare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă obţinută la finalizarea studiilor de lungă durată. Durata studiilor, curriculumul şi modalitatea de finalizare se aprobă de senatele universitare.
  • 26. (2) Absolvenţilor li se eliberează diplomă de studii postuniversitare de specializare. ART. 76 (1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de scurtă sau de lungă durată. Durata cursurilor, programul de pregătire şi modalitatea de finalizare a studiilor se aprobă de senatul universitar. (2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă durată din învăţământul preuniversitar participă periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (3) Absolvenţii cursurilor postuniversitare de perfecţionare primesc certificat de absolvire. ART. 77 Pentru organizarea activităţilor de pregătire postuniversitară prevăzute la art. 74 instituţiile de învăţământ superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţară sau din străinătate. În acest caz structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea instituţiei de învăţământ superior iniţiatoare. ART. 78 (1) Învăţământul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevăzute de lege. (2) Bursele de stat în învăţământul postuniversitar se obţin prin concurs. ART. 79 Învăţământul postuniversitar medical se organizează în forme specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Sănătăţii. Secţiunea a 5-a Cercetarea ştiinţifică în învăţământul superior ART. 80 (1) În instituţiile de învăţământ superior se organizează activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, proiectare, consultanţă sau expertiză, care se desfăşoară în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unităţi proprii de cercetare ştiinţifică, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învăţământ şi de cercetare din ţară sau din străinătate. (2) Unităţile de cercetare ştiinţifică se înfiinţează cu aprobarea senatelor universitare.
  • 27. (3) Catedrele, departamentele şi unităţile de cercetare ştiinţifică sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţifică şi cu alte categorii de personal. (4) Activitatea de cercetare ştiinţifică constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic şi, după caz, poate completa norma didactică. (5) Studenţii pot participa la contracte de cercetare ştiinţifică din departamente, catedre şi unităţi de cercetare. (6) Modul de organizare şi de desfăşurare a cercetării ştiinţifice în instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin regulament aprobat de senatul universitar. (7) Pentru activităţi de cercetare ştiinţifică specifice, în reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridică. (8) Cercetarea ştiinţifică din învăţământul superior beneficiază gratuit de serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învăţământ. ART. 81 (1) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de interes deosebit sunt finanţate, pe bază de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învăţământ. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluărilor făcute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare. (2) Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de cercetare aplicativă, precum şi activităţile de proiectare, consultanţă, expertiză, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării, sunt finanţate, pe bază de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau ai activităţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare, alocate altor ministere, precum şi din alte surse. (3) În cazul contractelor de finanţare sau de granturi, încheiate între Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe de o parte, şi unităţile menţionate la art. 80 alin. (1), (2) şi (7), pe de altă parte, rezultatele cercetărilor aparţin executanţilor. (4) Activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în institutele de cercetare ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării este finanţată de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi. ART. 82
  • 28. (1) Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior, realizate din contracte de cercetare ştiinţifică, de proiectare, de consultanţă sau de expertiză, precum şi din contracte pentru alte servicii ştiinţifice sau didactice, se evidenţiază în conturi distincte la bănci comerciale, în condiţiile legii. Aceste venituri se utilizează, cu acordul responsabilului de contract şi cu avizul rectorului, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare şi de activităţi didactice, precum şi pentru plata personalului care a executat contractul. Baza materială este constituită din obiecte ca: mijloace fixe, obiecte de inventar şi materiale de orice fel. Aceste obiecte pot fi cumpărate în timpul desfăşurării contractului sau după predarea lucrării şi după încasarea banilor. (2) Din veniturile prevăzute la alin. (1) se mai pot finanţa următoarele categorii de cheltuieli: burse de cercetare şi instruire, informare şi documentare, taxe pentru participarea ca membru în organisme, organizaţii şi instituţii de profil, organizarea şi/sau participarea la manifestări cultural- ştiinţifice interne şi internaţionale, editarea de carte didactică şi de specialitate. (3) Veniturile realizate şi neutilizate la finele anului se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor. Secţiunea a 6-a Structura instituţiilor de învăţământ superior ART. 83 Instituţia de învăţământ superior cuprinde, de regulă, mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre, unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie. ART. 84 (1) Facultatea reprezintă unitatea funcţională de bază a instituţiei de învăţământ superior şi are în componenţă una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizată pe departamente şi catedre. Activitatea didactică în cadrul facultăţii se desfăşoară pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe. (2) Facultăţile se individualizează prin: a) condiţii de admitere şi absolvire; b) programe de studiu; c) domenii de specializare. (3) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetători ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ. ART. 85
  • 29. Colegiul universitar este unitatea funcţională subordonată instituţiei de învăţământ superior sau facultăţii. ART. 86 Departamentul constituie o structură subordonată instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, facultăţii, având funcţii didactice, de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de producţie. Organizarea şi funcţionarea departamentelor se stabilesc de senatele universitare. ART. 87 Catedra este unitatea structurală de bază a facultăţii sau, după caz, a departamentului, care realizează activităţi de învăţământ şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic şi, după caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline. ART. 88 (1) Instituţiile de învăţământ superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi de a administra unităţi şi centre de cercetare, centre pentru pregătirea resurselor umane, unităţi de producţie, respectiv de microproducţie, loturi experimentale sau structuri instituţionale, singure sau în colaborare cu persoane juridice. (2) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a organiza, în colaborare cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, programe de învăţământ universitar şi postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Secţiunea a 7-a Autonomia universitară ART. 89 (1) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior, stabilite prin lege. (2) Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică pe care o desfăşoară instituţia respectivă de învăţământ superior. ART. 90 (1) Comunitatea universitară este constituită din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare ştiinţifică, de proiectare, precum şi din cei care studiază în instituţia respectivă.
  • 30. (2) Comunitatea universitară foloseşte în activitatea sa personal administrativ. ART. 91 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior de stat. ART. 92 (1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementează viaţa comunităţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior, adoptată de senatul universitar, în condiţiile legii. (2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi ale finanţării. (3) Autonomia universitară se realizează, în principal, prin: a) stabilirea structurii interne a instituţiei de învăţământ superior, conform legii; b) programarea, organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ; stabilirea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale dezvoltării învăţământului superior; organizarea admiterii candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi profesionale ale studenţilor; c) proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învăţământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele proprii emise; d) selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii; e) organizarea cercetării ştiinţifice şi a documentării; organizarea activităţilor de editare şi de tipărire; organizarea activităţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, din ţară şi din străinătate;
  • 31. f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret; g) stabilirea necesităţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodăreşti; h) soluţionarea problemelor sociale ale comunităţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii; i) organizarea de manifestări şi activităţi ştiinţifice, culturale şi sportive; j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii; k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar. (4) În plan financiar autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenţi şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 93 (1) Membrii comunităţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani. (2) Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat şi se confirmă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. O persoană nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din funcţie de către senatul universitar prin aceeaşi procedură folosită la numire. (3) Ministrul educaţiei şi cercetării îl poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior, de stat sau particular, acreditată. Hotărârea de revocare sau de menţinere în funcţie a rectorului se ia de către senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului de suspendare. ART. 94 (1) În senatele universitare şi în consiliile facultăţilor studenţii sunt reprezentaţi în proporţie de o pătrime din numărul membrilor acestor consilii şi senate, în condiţiile stabilite de Carta universitară. (2) Protecţia membrilor comunităţii universitare în activitatea profesională şi în spaţiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la deontologia universitară se analizează şi se soluţionează la nivelul consiliilor facultăţilor şi al senatului.
  • 32. (3) Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte regulamentele interne ale instituţiei de învăţământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară. ART. 95 Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege sau prin Carta universitară. ART. 96 La nivel naţional autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii. CAP. 10 Învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică ART. 97 (1) Învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal, învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor şi agenţilor de poliţie, învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, învăţământ postuniversitar. (2) Perfecţionarea pregătirii cadrelor militare şi a personalului de poliţie se realizează în instituţii de învăţământ distincte. (3) Prevederile referitoare la învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică preuniversitar se aplică în mod corespunzător şi învăţământului preuniversitar din domeniul transporturilor. ART. 98 Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul militar şi învăţământul de ordine şi securitate publică se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. ART. 99 Planurile de învăţământ pentru învăţământul liceal, postliceal şi superior militar, de ordine şi securitate publică, se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei,
  • 33. Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi se avizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 100 Certificatele de absolvire şi de competenţe profesionale, respectiv diplomele de absolvire şi de licenţă eliberate de instituţiile de învăţământ militar şi învăţământ de ordine şi securitate publică, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute, dau dreptul deţinătorilor legali, după încetarea raporturilor de serviciu cu instituţia din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, în condiţiile legii, la echivalarea studiilor şi diplomelor cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat, de acelaşi nivel. ART. 101 Procesul de învăţământ în unităţile şi instituţiile de învăţământ militar, precum şi în cele de ordine şi securitate publică de toate nivelurile se desfăşoară în limba română. Admiterea în aceste unităţi şi instituţii se poate desfăşura şi în limba minorităţilor naţionale. ART. 102 Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învăţământului militar şi al învăţământului de ordine şi securitate publică, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii. CAP. 11 Învăţământul particular ART. 103 (1) Învăţământul particular constituie o alternativă la învăţământul de stat sau îl completează. (2) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate fac parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi. (3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular dispun de autonomie organizatorică şi funcţională în concordanţă cu reglementările legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ. (4) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat. ART. 104
  • 34. Învăţământul particular funcţionează potrivit legii, dacă: a) este organizat şi funcţionează pe principiul nonprofit; b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste; c) respectă standardele naţionale. ART. 105 (1) Învăţământul particular preuniversitar se organizează şi funcţionează cu aceleaşi niveluri şi în aceleaşi tipuri de unităţi de învăţământ ca şi învăţământul preuniversitar de stat. (2) Grădiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile de arte şi meserii se pot înfiinţa cu autorizarea inspectoratului şcolar, pe baza documentaţiei de evaluare. (3) Liceele, inclusiv cele care cuprind anul de completare, precum şi şcolile postliceale se pot înfiinţa cu avizul inspectoratului şcolar şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza documentaţiei de evaluare. ART. 106 (1) Criteriile de evaluare pentru învăţământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară. (2) *** Abrogat ART. 107 *** Abrogat ART. 108 (1) În învăţământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învăţământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzător standardelor naţionale. (2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă aceloraşi cerinţe ca şi planurile de învăţământ. (3) Pentru învăţământul particular preuniversitar planurile şi programele de învăţământ, similare sau alternative învăţământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 109 În învăţământul particular preuniversitar formaţiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depăşi numeric limitele maxime legale. ART. 110 (1) În învăţământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupă în condiţiile prevăzute de Statutul personalului didactic. (2) Cadrele didactice din învăţământul particular preşcolar şi primar trebuie să aibă norma de bază în unitatea respectivă.
  • 35. (3) În învăţământul particular secundar, cel puţin 40% din numărul personalului didactic trebuie să fie încadrat cu norma de bază în unitatea respectivă. (4) Pentru învăţământul particular postliceal cel puţin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie să fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de bază în unitatea respectivă. (5) Personalul didactic de conducere din învăţământul particular trebuie să fie angajat cu norma de bază în unitatea de învăţământ respectivă şi să îndeplinească cerinţele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcţiilor de conducere. ART. 111 Diplomele sau certificatele acordate de unităţile din învăţământul particular preuniversitar, înfiinţate potrivit prezentei legi, au valoare şi produc efectele actelor de studii eliberate în învăţământul de stat, dacă examenele de absolvire au fost susţinute în faţa unor comisii numite în conformitate cu dispoziţiile legale. ART. 112 Elevii din învăţământul particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 113 *** Abrogat ART. 114 În învăţământul particular taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie sau unitate de învăţământ, în condiţiile legii. ART. 115 (1) Baza materială a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ particular trebuie să corespundă standardelor desfăşurării unui proces instructiv- educativ de calitate: spaţii adecvate procesului de învăţământ, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans faţă de anul şcolarizat; bibliotecă dotată cu fond de carte propriu, adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului acestora. (2) Pentru obţinerea acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ respectivă trebuie să facă dovada că în perioada de funcţionare provizorie a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie. (3) După două cicluri de şcolarizare ulterioare acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ trebuie să facă dovada că deţine în proprietate cel puţin 50% din spaţiile de învăţământ şi că în toată perioada anterioară a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie. ART. 116
  • 36. Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular se supun evaluării şi controlului, în condiţiile legii. ART. 117 (1) Învăţământul cooperatist se desfăşoară în unităţi care sunt proprietatea asociaţiilor cooperatiste. (2) Finanţarea învăţământului cooperatist se asigură din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse. (3) *** Abrogat (4) Unităţilor de învăţământ cooperatist li se aplică prevederile art. 115. CAP. 12 Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale ART. 118 Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, precum şi la tipurile de învăţământ pentru care există o cerere suficientă, în condiţiile legii. ART. 119 (1) În funcţie de necesităţile locale se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale. (2) Prevederile alin. (1) se vor aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii oficiale şi predării în această limbă. ART. 120 (1) Disciplina Limba română se predă în învăţământul primar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învăţământul gimnazial disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română şi manuale specifice. În învăţământul liceal disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română. (2) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale Istoria românilor şi Geografia României se predau în aceste limbi după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponomiei şi a numelor proprii româneşti în limba română. În învăţământul gimnazial şi liceal Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în
  • 37. limba română. Examinarea la Istoria românilor şi Geografia României se face în limba de predare a acestora. (3) În programele şi manualele de istorie universală şi de istorie a românilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România. (4) În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă. Programele analitice şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ART. 121 Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective. ART. 122 În învăţământul de stat din şcolile de arte şi meserii şi anul de completare, precum şi în învăţământul liceal şi postliceal de specialitate, în care, la cerere şi în condiţiile legii, predarea se face în limba maternă la disciplinele de specialitate, este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română. ART. 123 (1) În cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii şi facultăţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale. În acest caz se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română. La cerere şi prin lege se pot înfiinţa instituţii de învăţământ superior multiculturale. Limbile de predare în aceste instituţii de învăţământ superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare. (2) Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi de a administra propriile instituţii de învăţământ superior particulare, conform legii. (3) Se încurajează instituţiile de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi a integrării la nivel naţional şi european. (4) La toate formele de învăţământ în limba română sau în limbile minorităţilor naţionale se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a urmat studiile anterioare. ART. 124
  • 38. În învăţământul de toate gradele şi nivelurile probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii. ART. 125 Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigură, în limba de predare, pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice. ART. 126 În conducerea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale se asigură o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minorităţilor, cu respectarea competenţei profesionale. TITLUL III Conţinutul învăţământului CAP. 1 Învăţământul preuniversitar ART. 127 (1) Conţinutul învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ, al programelor şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar. Acest ansamblu cuprinde o componentă comună pentru toate şcolile de acelaşi tip şi o altă componentă aflată la decizia şcolii. (2) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele obligatorii, opţionale şi facultative, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferent fiecăreia dintre acestea. (3) Programele şcolare stabilesc pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ obiectivele instructiv-educative şi formative ale disciplinei şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea acestora. ART. 128 (1) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar se elaborează de comisiile naţionale de specialitate, fiind coordonate şi avizate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi se aprobă de către ministrul educaţiei şi cercetării. (2) În unităţile de învăţământ se utilizează numai manuale şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
  • 39. (3) În unităţile de învăţământ preuniversitar se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învăţământ se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. CAP. 2 Învăţământul superior ART. 129 (1) În instituţiile de învăţământ superior planurile de învăţământ se elaborează de facultăţi sau departamente, se analizează în cadrul consiliilor acestora, se aprobă de senatele universitare şi se avizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru a fi în concordanţă cu standardele naţionale. Modificarea planurilor de învăţământ se poate face numai începând cu anul I. (2) Programele analitice se elaborează de titularii de discipline şi se aprobă de catedră sau de departament. ART. 130 În funcţie de specificul facultăţilor şi al specializărilor, planurile de învăţământ şi programele analitice pot fi concepute şi în structură modulară. CAP. 3 Activitatea extraşcolară ART. 131 (1) Conţinutul instruirii şi educaţiei la toate nivelurile de organizare a învăţământului se completează prin activităţi extraşcolare. (2) Activitatea extraşcolară se organizează de către şcoli, cluburi, palate ale copiilor şi elevilor, administraţiile judeţene ale taberelor, conducerile taberelor şcolare şi bazelor sportive, turistice şi de agrement şi de alte unităţi pentru activităţi complementare, cu sprijinul familiei şi al altor factori interesaţi. (3) Activităţile extraşcolare au conţinut ştiinţific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnico-aplicativ, turistic, sportiv, precum şi caracter recreativ. (4) Palatul Naţional al Copiilor şi Elevilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, precum şi palatele copiilor din judeţe,
  • 40. aflate în subordinea inspectoratelor şcolare, au şi rol metodologic pentru activităţile extraşcolare. ART. 132 (1) Organizarea şi competenţele unităţilor specializate în activitatea extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului. (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare, asigură şi controlează realizarea obiectivelor instruirii şi educaţiei extraşcolare. CAP. 4 Educaţia permanentă ART. 133 Pentru asigurarea educaţiei permanente Ministerul Educaţiei şi Cercetării colaborează cu Ministerul Culturii şi Cultelor şi cu alte ministere interesate, precum şi cu mijloacele de informare în masă, cultele religioase, universităţile populare, fundaţiile culturale, alte societăţi şi instituţii, pentru a facilita accesul la ştiinţă şi cultură al tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, în vederea adaptării lor la mutaţiile majore care survin în viaţa socială. ART. 134 Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin unităţile şi instituţiile sale, acordă, pe bază de contract, asistenţă de specialitate celor care organizează diferite programe de instruire a adulţilor în sistemul educaţiei permanente şi al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie iniţiativă. ART. 135 (1) Persoanele juridice sau fizice pot organiza, în cadrul sistemului de formare continuă, împreună cu unităţi sau instituţii de învăţământ ori separat, cursuri de calificare, perfecţionare şi conversie profesională a adulţilor, care oferă certificate de competenţă profesională recunoscute pe piaţa muncii. (2) Persoanele juridice pot organiza cursurile prevăzute la alin. (1) numai dacă au prevăzut în statut aceste activităţi şi dacă sunt autorizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi, după caz, de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de alte autorităţi publice, în baza criteriilor de evaluare stabilite prin regulament aprobat de cele două ministere, cu respectarea standardelor ocupaţionale, conform legii. Persoanele fizice pot organiza asemenea activităţi numai în condiţiile autorizării menţionate.
  • 41. (3) Modul de certificare a competenţelor profesionale în cadrul sistemului de formare continuă se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în concordanţă cu standardele ocupaţionale, potrivit legii. (4) Pe perioada în care urmează cursuri de perfecţionare a pregătirii profesionale personalul instituţiilor publice are dreptul la salariu de bază şi la celelalte adaosuri la acesta. În cazul în care cursurile sunt organizate în altă localitate, decât cea de domiciliu, personalul instituţiilor publice participant la acestea beneficiază şi de drepturile cuvenite, potrivit dispoziţiilor legale, salariaţilor instituţiilor publice aflaţi în delegare. ART. 136 (1) Pentru instruirea adulţilor, precum şi pentru sprijinirea sistemului de învăţământ în realizarea unor obiective specifice pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, instituţii şi reţele de învăţământ deschis sau la distanţă, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare şi de preluare a informaţiilor. (2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învăţământ sunt suportate de către beneficiari şi de instituţiile interesate. CAP. 5 Bibliotecile din învăţământ ART. 137 (1) În sistemul de învăţământ funcţionează, ca parte integrantă, o reţea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, ca instituţii cu personalitate juridică subordonate direct Ministerului Educaţiei şi Cercetării; biblioteci ale instituţiilor de învăţământ superior, ale facultăţilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci şcolare. (2) Bibliotecile menţionate la alin. (1) funcţionează pe bază de regulamente aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (3) Bibliotecile din învăţământ pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, secţii specifice, precum şi alte forme pe care le consideră necesare pentru studiul individual al adulţilor. ART. 138 Pregătirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asigurată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin studii universitare de scurtă şi de lungă durată, iar perfecţionarea acestuia este coordonată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
  • 42. ART. 139 Coordonarea activităţii reţelei bibliotecilor din învăţământ se asigură de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. TITLUL IV Conducerea învăţământului CAP. 1 Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi alte organisme de nivel naţional ART. 140 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării se organizează şi funcţionează potrivit legii. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de specialitate, are răspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţională, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educaţiei şi Cercetării are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învăţământului. (2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării constituie structuri de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional pentru Reformă a Învăţământului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuă, comisiile naţionale de specialitate pe discipline şi structurile manageriale ale programelor de reformă. Componenţa consiliilor şi regulamentele lor de funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării consultă, după caz, societăţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice, federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, ca parteneri sociali, şi organizaţiile studenţeşti şi de elevi, recunoscute pe plan naţional. (3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare Ministerul Educaţiei şi Cercetării constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sunt selectaţi pe
  • 43. baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. (4) Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi funcţionează în baza statutului propriu. (5) În subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării funcţionează: a) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ca institut de cercetare şi dezvoltare care activează în domeniul inovării şi reformei sistemului naţional de învăţământ; b) Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ca unitate autonomă cu personalitate juridică. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar coordonează activitatea sportivă a asociaţiilor sportive şcolare şi universitare. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar se afiliază la federaţiile internaţionale ale sportului şcolar, respectiv universitar. Cluburile sportive şcolare şi universitare, înfiinţate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridică şi se pot afilia la federaţiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementărilor federaţiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive. ART. 141 Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează, coordonează şi aplică politica naţională în domeniul educaţiei. În acest scop exercită următoarele atribuţii: a) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ; b) organizează reţeaua învăţământului de stat şi propune Guvernului cifrele de şcolarizare, pe baza studiilor de prognoză, cu consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale şi a agenţilor economici interesaţi; c) aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora; d) coordonează activitatea de cercetare ştiinţifică din învăţământ; e) asigură cadrul pentru producţia manualelor şcolare; asigură finanţarea şcolilor pentru achiziţionarea de manuale, conform legii; f) elaborează criteriile generale de admitere în învăţământul superior; g) aprobă înfiinţarea liceelor şi a şcolilor postliceale; h) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi funcţionare a unităţilor subordonate, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior; i) elaborează studii de diagnoză şi prognoză în domeniul restructurării şi modernizării învăţământului şi contribuie la perfecţionarea cadrului legislativ; j) asigură cadrul pentru proiectarea, omologarea şi producţia mijloacelor de învăţământ;
  • 44. k) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite; l) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi a tinerilor cu deficienţe fizice, senzoriale, mentale sau asociate; m) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune măsuri corespunzătoare Guvernului şi autorităţilor publice locale abilitate; n) coordonează activitatea bibliotecilor universitare din subordine; o) răspunde de formarea şi perfecţionarea personalului didactic; p) coordonează, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea şi evidenţa personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi control şi a celui auxiliar din unităţile subordonate; q) asigură repartizarea Fondului naţional al formării profesionale, cu consultarea factorilor interesaţi; r) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale; s) elaborează şi aplică strategiile de reformă, pe termen mediu şi lung, ale învăţământului şi educaţiei; t) elaborează împreună cu alte ministere strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice; u) colaborează, pe bază de protocoale, cu statele în care trăieşte populaţie de naţionalitate sau de origine română, pentru promovarea şi desfăşurarea învăţământului în limba maternă; v) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora; w) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, ţinând seama şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale; x) stabileşte pentru învăţământul preuniversitar de stat structura anului şcolar, sesiunile de examene, perioadele de desfăşurare a concursurilor, precum şi vacanţele şcolare; y) controlează modul de respectare a normelor financiar-contabile, de execuţie bugetară şi de administrare a patrimoniului din sistemul naţional al învăţământului de stat; încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii, conform legii. CAP. 2 Inspectoratele şcolare
  • 45. ART. 142 Inspectoratele şcolare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării, având, în principal, următoarele atribuţii: a) urmăresc modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu politica educaţională la nivel naţional; b) asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea procesului de învăţământ; c) asigură calitatea învăţământului şi respectarea standardelor naţionale prin inspecţia şcolară; d) înfiinţează, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, unităţi şcolare ale învăţământului de stat: grădiniţe, şcoli primare, gimnazii, şcoli de arte şi meserii; e) propun Ministerului Educaţiei şi Cercetării reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorială, în conformitate cu politica educaţională, a studiilor de prognoză, după consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi; f) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor pe durata învăţământului obligatoriu; g) coordonează încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic; h) organizează şi îndrumă activitatea de perfecţionare a personalului didactic, de cercetare ştiinţifică şi alte acţiuni complementare din învăţământul preuniversitar; i) coordonează utilizarea, dezvoltarea şi protejarea bazei didactico- materiale din unităţile de învăţământ, împreună cu autorităţile publice locale; j) coordonează organizarea admiterii şi a examenelor de absolvire din unităţile de învăţământ, precum şi a concursurilor şcolare; k) controlează activităţile şi serviciile de învăţământ preuniversitar organizate de agenţi economici, fundaţii, asociaţii, culte şi de alte persoane juridice sau fizice de pe raza lor teritorială; constată eventualele încălcări ale prevederilor legale şi iau măsurile prevăzute de lege; l) coordonează activitatea bibliotecilor din unităţile de învăţământ subordonate; m) coordonează şi controlează activitatea Casei corpului didactic. ART. 143 (1) Structura inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.
  • 46. (2) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest învăţământ. (3) Unităţile extraşcolare şi unităţile conexe învăţământului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului şcolar. (4) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Consiliul de administraţie este format din 9 - 11 membri, dintre care: inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi, directorul Casei corpului didactic, directorul tehnic-administrativ, contabilul-şef, consilierul juridic al inspectoratului şcolar şi alţi membri. Inspectorul şcolar general este preşedintele de drept al consiliului de administraţie. Consiliul consultativ este format din directori de unităţi de învăţământ, din alte cadre didactice de prestigiu, inclusiv din învăţământul superior, din reprezentanţi ai părinţilor, ai autorităţilor locale administrative, ai comunităţilor religioase, ai agenţilor economici, precum şi din alţi parteneri sociali. Preşedintele consiliului consultativ este ales, prin vot secret, dintre membrii acestuia. (5) Inspectoratele şcolare organizează periodic conferinţe judeţene ale personalului didactic din învăţământul preuniversitar, pe specialităţi, cu rol consultativ, participativ şi metodic. ART. 144 (1) Inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi şi directorul Casei corpului didactic sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, conform legii. (2) Inspectorii şcolari se numesc de către inspectorul şcolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, de regulă pe o perioadă de 4 ani, conform legii. CAP. 3 Conducerea instituţiilor şi a unităţilor învăţământului de stat ART. 145 (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar este condusă de consiliul de administraţie. (2) Directorul unităţii de învăţământ este preşedintele consiliului de administraţie. (3) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ, în conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile şi deciziile consiliilor locale şi cu hotărârile consiliului de
  • 47. administraţie al unităţii. În activitatea de conducere directorul este ajutat, după caz, de directorul adjunct şi se bazează pe consiliul profesoral şi pe consiliul şcolar. (4) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectivă şi este prezidat de director. (5) Consiliile prevăzute la alin. (1) şi (4) funcţionează în baza unor regulamente elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ şi a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. (6) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din director, director adjunct, reprezentantul consiliului local, reprezentantul primarului, reprezentanţi ai părinţilor, 1 - 5 reprezentanţi ai cadrelor didactice, reprezentantul agenţilor economici şi un reprezentant al elevilor, pentru ciclul secundar superior. (7) Ocuparea funcţiilor de director şi de director adjunct se face în urma câştigării concursului, desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, cu avizele consultative ale consiliului de administraţie şi ale consiliului local. Metodologia concursului se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se aprobă prin ordin al ministrului. (8) Directorii unităţilor de învăţământ preşcolar, ai unităţilor de învăţământ gimnazial şi ai unităţilor de învăţământ cu clasele I - X sunt numiţi, în urma câştigării concursului, de către inspectorul şcolar general, pentru o perioadă de 4 ani. (9) Directorii unităţilor din învăţământul liceal, postliceal şi ai şcolilor de arte şi meserii sunt numiţi, în urma câştigării concursului, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea inspectorului şcolar general, pentru o perioadă de 4 ani. (10) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi de ministrul educaţiei şi cercetării, la unităţile direct subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării, şi de către inspectorul şcolar general, la unităţile din subordinea inspectoratului şcolar. ART. 146 Instituţiile de învăţământ superior sunt conduse de senate, iar facultăţile şi departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultăţilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atribuţiile şi raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitară. Hotărârile senatelor, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin două treimi din totalul membrilor.
  • 48. ART. 147 (1) Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de către biroul senatului, alcătuit conform Statutului personalului didactic şi Cartei universitare. (2) Preşedintele biroului senatului este rectorul. CAP. 4 Evaluarea în învăţământ ART. 148 (1) *** Abrogat (2) Evaluarea învăţământului universitar şi postuniversitar se asigură prin forme specifice, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare. (3) În sistemul naţional de învăţământ şi educaţie notarea se face, de regulă, de la 10 la 1. (4) Se recomandă aplicarea creditelor transferabile şi recunoaşterea lor atât în cadrul aceleiaşi instituţii sau unităţi de învăţământ, cât şi între instituţii sau unităţi de învăţământ din ţară şi din străinătate. ART. 149 Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigură evaluarea periodică a nivelului de pregătire profesională şi metodică a personalului didactic din învăţământ. ART. 150 (1) Inspectorul şcolar general elaborează, la sfârşitul fiecărui an şcolar, un raport privind starea învăţământului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. Acest raport se prezintă Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prefecturii, consiliului judeţean, consiliilor locale şi tuturor unităţilor de învăţământ din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. (2) Rectorul instituţiei de învăţământ superior elaborează, la sfârşitul fiecărui an universitar, un raport privind starea instituţiei de învăţământ, pe care îl transmite Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prefecturii şi consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Ministrul educaţiei şi cercetării înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului naţional de învăţământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent sunt prezentate direcţiile şi priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii. TITLUL V Resurse umane
  • 49. CAP. 1 Personalul din învăţământ. Elevi şi studenţi ART. 151 (1) Personalul din învăţământ este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar şi personal administrativ. (2) Personalul didactic este format din: a) educatoare - în învăţământul preşcolar; b) învăţători - în învăţământul primar; c) institutori - în învăţământul preşcolar şi primar; d) maiştri-instructori - în învăţământul secundar şi postliceal; e) profesori - în învăţământul primar, secundar şi postliceal; f) preparatori universitari, asistenţi universitari, lectori universitari (şefi de lucrări), conferenţiari universitari, profesori universitari şi profesori universitari consultanţi - în învăţământul superior; g) formatori. (3) În învăţământ poate funcţiona personal didactic asociat. (4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unităţi sau centre de cercetare şi de microproducţie. (5) În învăţământul de toate gradele funcţionează personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic. ART. 152 Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învăţământ, precum şi condiţiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic. ART. 153 (1) Norma didactică pentru învăţământul preuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic. (2) Norma didactică pentru profilurile cu formaţiuni specifice de instruire, precum şi pentru unităţi de învăţământ din localităţi izolate sau pentru clase cu un număr redus de elevi se reglementează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (3) Norma didactică pentru învăţământul universitar şi postuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic. ART. 154 (1) În învăţământul de stat şi particular posturile didactice se ocupă prin concurs. Condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic. (2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de Statutul personalului didactic.
  • 50. (3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul preuniversitar de stat se face de către inspectoratele şcolare, la propunerea comisiilor de concurs. (4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul universitar şi postuniversitar se aprobă de către consiliile facultăţilor, la propunerea comisiilor de concurs, şi se validează de către senatele universitare. Titlurile didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, prin comisiile de specialitate. Pe baza confirmării ministrul educaţiei şi cercetării emite ordin de acordare a titlurilor de conferenţiar universitar şi de profesor universitar. (5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în altă limbă decât cea în care şi-a făcut studiile superioare susţine în faţa unei comisii de specialitate un test de cunoaştere a limbii în care urmează să facă predarea. ART. 155 Ministerul Educaţiei şi Cercetării are obligaţia de a asigura pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calităţii de cadru didactic. ART. 156 (1) Drepturile şi îndatoririle personalului didactic sunt prevăzute în Statutul personalului didactic şi în Carta universitară. (2) Dreptul la contestaţie al persoanelor fizice sau juridice din învăţământ se exercită prin adresare către forul ierarhic superior celui a cărui decizie este contestată. ART. 157 (1) În instituţiile şi unităţile de învăţământ sunt interzise pedepsele corporale. (2) Personalul didactic care practică asemenea metode va fi sancţionat administrativ sau, în funcţie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii. (3) Drepturile şi îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar pentru studenţi acestea sunt cuprinse în Carta universitară şi în regulamentele instituţiilor de învăţământ superior. ART. 158 (1) În învăţământul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:
  • 51. a) grupa cuprinde în medie 15 preşcolari sau elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; prin excepţie, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 preşcolari sau elevi; b) clasa din învăţământul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 25; c) clasa din învăţământul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 30; d) clasa din şcoala de arte şi meserii, anul de completare şi învăţământul liceal, precum şi anul de studiu din învăţământul postliceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30. (2) În cazuri excepţionale, bine motivate, formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare pot funcţiona sub efectivul minim sau peste efectivul maxim numai cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în baza metodologiei elaborate. CAP. 2 Formarea continuă a personalului didactic ART. 159 (1) Formarea continuă a personalului didactic constituie un drept care se realizează, în principal, prin perfecţionare şi conversie profesională. (2) În cadrul sistemului naţional de învăţământ perfecţionarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează, în principal, prin formele prevăzute de Statutul personalului didactic. (3) Conversia profesională în sistemul de învăţământ vizează extinderea pregătirii iniţiale în vederea obţinerii dreptului de a preda şi alte discipline sau de a ocupa alte posturi didactice. ART. 160 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării stabileşte obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, evaluează, acreditează şi finanţează programele de formare continuă, inclusiv de conversie profesională, realizate în: a) instituţii de învăţământ superior, prin facultăţi, departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate; b) instituţii de învăţământ superior, prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice; c) colegii pedagogice universitare şi licee cu profil pedagogic, pentru perfecţionarea de specialitate, metodică şi psihopedagogică a personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar;
  • 52. d) case ale corpului didactic, conform art. 162; e) centre de perfecţionare, organizate în unităţi de învăţământ, pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a personalului didactic cu studii medii; f) alte structuri abilitate în acest scop de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (2) Pentru organizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) instituţiile menţionate pot colabora cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici, conform reglementărilor legale. ART. 161 (1) Programele de formare continuă a personalului didactic se încheie prin colocviu sau prin alte forme specifice de evaluare, potrivit legii. (2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate pot organiza şi desfăşura programe de conversie profesională, la nivel universitar şi postuniversitar, cu durata de cel puţin un an şi jumătate. Programele sunt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se finalizează cu examen de absolvire. Promovarea examenului de absolvire conferă dreptul la obţinerea unei diplome şi dreptul de a profesa în noua specializare. Aceste activităţi se pot organiza în formele de învăţământ prevăzute de lege. ART. 162 (1) Casele corpului didactic sunt centre de documentare şi de organizare a activităţilor de formare continuă şi a activităţilor cu caracter ştiinţific, metodic şi cultural. (2) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) Casa corpului didactic asigură formatori calificaţi, acreditaţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi finanţează aceste programe. Formatorii colaborează cu departamentele şi catedrele de pregătire a personalului didactic din instituţiile de învăţământ superior la activităţile de formare continuă. ART. 163 Pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic de conducere, îndrumare şi control Ministerul Educaţiei şi Cercetării înfiinţează şi coordonează centre şi alte forme instituţionalizate, cu atribuţii în acest scop. ART. 164 Perfecţionarea personalului didactic din învăţământul superior de stat este finanţată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin bugetele instituţiilor de învăţământ şi se realizează prin: a) programe de documentare şi schimburi de experienţă, la nivel naţional şi internaţional; b) programe de specializare şi cooperare interuniversitară, în ţară şi în străinătate;
  • 53. c) învăţământ postuniversitar, organizat potrivit prevederilor prezentei legi; d) programe de cercetare ştiinţifică, realizate în ţară sau prin cooperare internaţională; e) inovare educaţională, creaţie ştiinţifică, tehnică şi artistică. ART. 165 Perfecţionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem naţional de învăţământ se realizează conform prevederilor art. 160. TITLUL VI Baza materială şi finanţarea învăţământului de stat ART. 166 (1) Baza materială a învăţământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul de învăţământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior. (2) În înţelesul prevederilor alin. (1), baza materială a învăţământului cuprinde: spaţii pentru procesul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, mijloace de învăţământ şi de cercetare aferente, biblioteci, edituri şi tipografii, staţiuni didactice şi de cercetare, unităţi de microproducţie, ateliere şcolare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexuri cultural-sportive, palate şi case ale copiilor şi elevilor, baze de odihnă şi tratament, spaţii cu destinaţia de locuinţă, precum şi orice alt obiect de patrimoniu destinat învăţământului şi salariaţilor din învăţământ. (3) Baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, prevăzută la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondul instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 se reintegrează fără plată în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică universitară şi, după caz, în domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu excepţia bunurilor care au intrat în proprietatea agenţilor economici privaţi. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plată şi imobilele care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice
  • 54. de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare. Justa despăgubire se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare. Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituită prin ordin comun. (3^1) Justa despăgubire prevăzută la alin. (3) se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare. (3^2) Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituită prin ordin comun. (4) Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat şi de cercetare ştiinţifică universitară este de drept proprietatea acestora. Ministerul Educaţiei şi Cercetării este împuternicit să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică, pe baza documentaţiei înaintate de acestea. (4^1) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat - grădiniţe, şcoli generale, primare şi gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii şi şcoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi sunt administrate de acestea. Nu fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, terenurile şi clădirile deţinute de unităţile de învăţământ în baza
  • 55. unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice. (4^2) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special public sunt de drept proprietatea unităţilor de învăţământ respectiv şi sunt administrate de acestea. (4^3) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar se poate realiza numai cu avizul conform al ministrului educaţiei şi cercetării. Înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei bunurilor din baza materială a învăţământului fără avizul ministrului educaţiei şi cercetării constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. Actele de înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bunurilor din baza materială a învăţământului fără avizul conform al ministrului educaţiei şi cercetării sunt nule. Administrarea procesului educaţional din unităţile de învăţământ preuniversitar şi special de stat prevăzute la alin. (4^1) şi (4^2) se face de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. (4^4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele şcolare, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin delegare către consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea. (4^5) *** Abrogat (4^6) Terenurile şi clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condiţiile legii şi pot face obiectul unor acte normative de restituire.
  • 56. (5) Construcţiile şi terenurile aferente procesului instructiv-educativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului educaţiei şi cercetării, fără plată şi numai în interes public. (6) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate în patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior de stat sau în administrarea acestora, se poate face pe bază de contract, încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuală. Bunurile, inclusiv terenurile aflate în administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, disponibile temporar, pot fi închiriate pe bază de contract, încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuirea anuală a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente se face cu prioritate pentru activităţi de învăţământ. (7) Deţinătorii de bunuri prevăzute la alin. (3) şi (4) care urmează să fie reintegrate în patrimoniul învăţământului sunt obligaţi să pună la dispoziţie împuterniciţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, consiliilor locale sau consiliilor judeţene, după caz, toate documentele care atestă proprietatea, precum şi documentele necesare în vederea înregistrării în evidenţele contabile. (8) Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi, după caz, consiliile judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliile locale acţionează în justiţie, prin împuterniciţii acestora, persoanele juridice sau fizice care refuză semnarea protocoalelor şi predarea documentelor de proprietate. Aceste acţiuni sunt scutite de taxa de timbru. (9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat, precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de la plata taxelor prevăzute de lege. (10) *** Abrogat ART. 167*) (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.
  • 57. (2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde: finanţarea de bază şi finanţarea complementară. (3) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale. (4) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ. Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale şi din alte surse, potrivit legii. (5) Finanţarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal; b) cheltuieli materiale şi servicii; c) cheltuieli cu perfecţionarea profesională, cu excepţia cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat; d) cheltuieli pentru transportul elevilor; e) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare şi didactice auxiliare. (6) Finanţarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) consolidări, investiţii şi reparaţii capitale; b) subvenţii pentru internatele şi cantinele şcolare; c) cheltuieli pentru organizarea evaluărilor, simulărilor şi examenelor naţionale ale elevilor, cu excepţia cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat; d) cheltuieli cu bursele elevilor; e) cheltuieli pentru transportul elevilor; f) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele şase călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare şi didactice auxiliare; g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative, cultural- artistice, sportive, turistice. (7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităţilor de învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preşcolar. Costul standard pe elev/preşcolar se determină, pentru
  • 58. fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcţie de numărul de posturi/catedre legal constituite, de limba de predare, de alţi indicatori specifici activităţii de învăţământ, de calitatea procesului de educaţie şi formare profesională, de managementul instituţional, de specificul instruirii şi de mediul urban/rural. (8) Determinarea costului standard pe elev/preşcolar se face de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, pe baza indicatorilor menţionaţi la alin. (7), conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Nivelul costului standard pe elev/preşcolar se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea partenerilor sociali şi a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. (9) Alocarea fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se face pe baza unei formule de finanţare, care ia în considerare costul standard pe elev/preşcolar, numărul de elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor şi alţi factori. (10) Alocaţia financiară stabilită ca parte din finanţarea de bază ce revine unui elev/preşcolar se alocă unităţii de învăţământ în care este înscris elevul. (11) Finanţarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesităţile unităţii de învăţământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, şi se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, oraşului, municipiului, sectoarelor municipiului Bucureşti, al municipiului Bucureşti şi, respectiv, al judeţului. Nivelul acesteia se stabileşte pe baza unor programe de finanţare fundamentate de unităţile de învăţământ, în funcţie de amploarea nevoilor şi a posibilităţilor de finanţare a ordonatorului principal de credite. (12) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii. Acestea nu diminuează finanţarea de bază şi finanţarea complementară. Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot organiza activităţi finanţate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administraţie. (13) Finanţarea de bază şi finanţarea complementară a unităţilor de învăţământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar, încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele
  • 59. reprezentând finanţarea de bază şi finanţarea complementară se înscriu în bugetul de venituri şi cheltuieli. (14) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de fiecare unitate de învăţământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar, se aprobă şi se execută potrivit prevederilor legale în vigoare. (15) Directorul unităţii de învăţământ preuniversitar de stat este ordonator terţiar de credite. (16) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unităţilor de învăţământ. (17) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special: a) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe aferente proiectelor respective; b) bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum şi bursele pentru elevii străini şi etnicii români din afara graniţelor ţării; c) organizarea evaluărilor, simulărilor şi examenelor naţionale; d) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare, precum şi organizarea examenelor naţionale de ocupare a posturilor didactice; e) manualele şcolare pentru învăţământul obligatoriu şi pentru elevii cu dificultăţi materiale din învăţământul liceal şi de arte şi meserii; f) finanţarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, modernizare şi dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor publice de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări; g) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări specifice; h) finanţarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice, campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ. (18) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, centrele şi
  • 60. cabinetele de asistenţă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele şcolare, cluburile sportive şi şcolare se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. (19) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale unităţilor de învăţământ special se asigură din bugetul consiliului judeţean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi din bugetul de stat. (20) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti. (21) Consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. (22) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor şi studenţilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. (23) Cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se suportă din bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi din alte surse, potrivit legii. ------------ *) Conform art. II din Legea nr. 291/2006, prevederile art. 167 alin. (5) lit. d) şi e) se aplică începând cu semestrul II al anului şcolar 2006 - 2007. Conform Legii nr. 291/2006, începând cu semestrul II al anului şcolar 2006 - 2007, art. 167 alin. (6) lit. e) şi f) se abrogă. ART. 168 *** Abrogat ART. 169 (1) Unităţile de învăţământ primar, gimnazial, liceal, de arte şi meserii, din mediul rural şi periurban, precum şi instituţiile de învăţământ pentru formarea iniţială şi continuă a personalului în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în administrare, pentru constituirea lotului didactic experimental sau a terenurilor de instrucţie specifică, ori pentru amenajarea de poligoane o suprafaţă de 1 hectar pentru şcolile primare, 2 hectare pentru şcolile gimnaziale, 3 hectare pentru liceele pedagogice, militare, de ordine şi securitate publică, minimum 5 hectare pentru instituţiile de învăţământ postliceal şi superior militar/ordine şi securitate publică şi minimum 10 hectare pentru unităţile de învăţământ liceal şi şcolile de arte şi meserii cu profil agricol, agromontan şi silvic, în echivalent arabil.
  • 61. (2) Loturile experimentale prevăzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unităţilor şcolare respective din terenurile agricole şi silvice ce au aparţinut şcolilor sau, după caz, din fondul de rezervă al localităţilor, aflat la dispoziţia consiliilor locale. (3) În cazul în care pe teritoriul localităţii nu există resurse de pământ conform prevederilor alin. (2), suprafeţele cuvenite se atribuie în folosinţă din terenurile aflate în proprietatea autorităţilor publice locale sau în administrarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare şi Amenajare Rurală. (4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unităţile şcolare prevăzute la alin. (1), punerea în posesie, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de către comisiile locale şi judeţene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991. ART. 170 (1) Finanţarea învăţământului de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel puţin 4% din produsul intern brut, asigurându-se anual o creştere permanentă a alocaţiilor bugetare, în concordanţă cu următoarele cerinţe: a) considerarea dezvoltării învăţământului ca prioritate naţională pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale; b) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii; c) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare pentru integrare la vârf în viaţa ştiinţifică mondială. (1^1) Pentru finanţarea învăţământului de stat din fonduri publice se asigură anual o creştere a alocaţiilor bugetare până la minimum 6% din produsul intern brut în anul 2007. (2) Sistemul de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităţilor de învăţământ. Modalităţile concrete de proiectare, repartizare şi execuţie bugetară a fondurilor destinate învăţământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice şi cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ şi a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice. (3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizări şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile obţinute din sursele menţionate se gestionează şi se utilizează integral la nivelul instituţiilor şi unităţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de
  • 62. salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fără a afecta alocaţiile bugetare. (4) *** Abrogat (5) *** Abrogat (6) Învăţământului superior i se alocă un fond distinct pentru cercetare ştiinţifică universitară din bugetul global al cercetării ştiinţifice. Alocarea fondurilor de finanţare a cercetării ştiinţifice universitare se face după criterii competitive, în funcţie de priorităţile naţionale şi de performanţele obţinute sau anticipate. Competiţia pentru fondurile de finanţare a cercetării ştiinţifice universitare este deschisă tuturor instituţiilor de învăţământ superior acreditate, precum şi unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, atestate pentru a desfăşura activităţi de cercetare- dezvoltare. Alocarea fondurilor pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare se face de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. (7) Fondurile de investiţii pentru obiective noi şi dotări cu echipamente se alocă separat, în funcţie de priorităţile strategice ale dezvoltării învăţământului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unităţile şi instituţiile de învăţământ acreditate, conform legii. (8) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ este publică. ART. 171 (1) Instituţiile de învăţământ superior de stat funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. (2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază şi finanţarea complementară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri pentru burse şi protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare. (3) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, în funcţie de numărul de studenţi şi doctoranzi admişi la studii fără taxă, de numărul de cursanţi, de nivelul şi specificul instruirii teoretice şi practice şi de ceilalţi indicatori
  • 63. specifici activităţii de învăţământ, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învăţământ. (4) Finanţarea de bază se realizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ, la nivel universitar şi postuniversitar, conform standardelor naţionale. (5) Finanţarea complementară se asigură atât din sume de la bugetul de stat, cât şi din surse externe, respectiv împrumuturi şi ajutoare externe. (6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin: a) subvenţii pentru cazare şi masă; b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări şi alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale; c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară. (7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi instituţia de învăţământ superior respectivă, după cum urmează: a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie socială a studenţilor, precum şi pentru finanţarea de obiective de investiţii; b) contract complementar pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare, a reparaţiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru cazare şi masă. Sumele aferente cercetării ştiinţifice universitare, cuprinse în contractul complementar, se eşalonează, prin excepţie de la alte reglementări, în rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective. (8) Criteriile prin care se stabileşte finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat din bugetul de stat se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, luând în considerare propunerile Consiliului Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi, respectiv, ale Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare. În baza criteriilor aprobate Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare propun Ministerului Educaţiei şi Cercetării alocarea de fonduri corespunzătoare pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat. Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare, ca organisme consultative de specialitate, au personal propriu şi sunt finanţate de la bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
  • 64. (9) Fondurile pentru burse şi protecţia socială a studenţilor se alocă în funcţie de numărul de studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi, fără taxă de studii. (10) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor de învăţământ superior de stat se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, după adoptarea bugetului de stat, prin ordin al ministrului. (11) Soldurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul instituţional, precum şi soldurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia instituţiilor de învăţământ superior şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru anul următor. (12) Indicatorii sintetici din execuţia bugetară a instituţiilor de învăţământ superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. ART. 172 (1) Elevii şi studenţii de la cursurile de zi din învăţământul de stat pot beneficia de burse de performanţă, de merit, burse de studiu şi burse de ajutor social. (2) Elevii şi studenţii pot beneficia de burse pe bază de contract încheiat cu agenţi economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci în condiţiile legii. (3) Bursele acordate elevilor din învăţământul preuniversitar se suportă din bugetul de stat. (4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social se stabilesc anual, în consiliile de administraţie ale inspectoratelor şcolare şi în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi şi studenţi a activităţilor şcolare şi universitare. Bursele de care beneficiază elevii şi studenţii sunt indexabile. Cuantumul minim al bursei studenţilor trebuie să acopere cheltuielile de cazare şi de masă. (5) Elevii, studenţii şi cursanţii străini pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. (6) Ministerul Educaţiei şi Cercetării acordă anual un număr de burse pentru doctorat cu durata de 4 ani instituţiilor care organizează această formă de învăţământ. Bursele se obţin prin concurs, la nivelul instituţiilor de învăţământ superior. Bursierii, pe perioada bursei, au drepturile şi obligaţiile
  • 65. profesionale ale unui preparator universitar. Activitatea respectivă constituie vechime în muncă. (7) Ministerul Educaţiei şi Cercetării acordă anual burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional. (8) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (6) şi (7) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior de stat şi cei ai instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate. ART. 173 (1) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, căminelor şi cantinelor, destinate elevilor şi studenţilor, se acoperă din veniturile proprii ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ respective; ele se completează cu subvenţii acordate din bugetul de stat şi din bugetele locale. (2) Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar respectiv. (3) *** Abrogat ART. 174 Pentru învăţământul de stat preşcolar şi obligatoriu se asigură gratuit manualele şcolare. Beneficiază de aceeaşi gratuitate şi elevii din învăţământul secundar superior ai căror părinţi au venitul lunar pe membru de familie egal sau mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară. ART. 175 Preşcolarii, elevii şi studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice şcolare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat. ART. 176*) (1) Elevii şi studenţii beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic. (1^1) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km. (1^2) Pentru distanţe mai mari de 50 km se asigură decontarea sumei reprezentând contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru. (2) Elevii şi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport prevăzute la alin. (1).
  • 66. (3) Elevii şi studenţii beneficiază de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice. (4) De prevederile acestui articol beneficiază, de asemenea, elevii şi studenţii din învăţământul particular acreditat. (5) Elevii şi studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3). (6) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a acorda, în afara cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat primiţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar. ------------ *) Conform art. II din Legea nr. 291/2006, prevederile art. 176 alin. (1^1) şi (1^2) se aplică începând cu semestrul II al anului şcolar 2006 - 2007. ART. 177 (1) Activităţile extraşcolare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive -, precum şi cele pentru elevii capabili de performanţe superioare sunt finanţate de la bugetul public naţional, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihnă ale elevilor şi studenţilor. ART. 178 Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în conformitate cu legea, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt contrare intereselor statului român. TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 179 (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea materială, disciplinară, contravenţională sau penală. (2) Împiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul instituţiilor sau al unităţilor de învăţământ constituie, după caz, abatere disciplinară ori contravenţională sau infracţiune. Constatarea contravenţiei sau a infracţiunii şi aplicarea sancţiunilor se fac de către autorităţile abilitate.
  • 67. ART. 180 (1) Părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor. (2) Părintele, tutorele legal instituit sau susţinătorul legal este obligat să ia măsuri pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învăţământul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui, a tutorelui legal instituit sau a susţinătorului legal constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500.000 lei şi 2.000.000 lei. (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de către autorităţile desemnate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne, printr-o metodologie comună. ART. 181 Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 182 Asupra dreptului copilului minor de a urma învăţământul obligatoriu în limba română sau în limba unei minorităţi naţionale hotărăşte părintele sau tutorele legal instituit. ART. 183 Până la elaborarea legii speciale de acreditare a unităţilor învăţământului particular preuniversitar criteriile şi standardele de evaluare şi acreditare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în baza prezentei legi. ART. 184 Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, potrivit legii. ART. 185 Activitatea de cercetare ştiinţifică finanţată de la bugetul de stat, desfăşurată de personalul didactic, este remunerată în raport cu salariul orar corespunzător funcţiei didactice, dacă în contract nu există alte prevederi. ART. 186 Depăşirea duratei învăţământului universitar gratuit, corespunzător art. 62 şi 67, se suportă de studenţi, cu excepţia celor care au avizul comisiei medicale şi aprobarea senatului universitar, conform reglementărilor legale. ART. 187 Statutul profesional al absolvenţilor de colegii universitare se stabileşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României. ART. 188
  • 68. Carta universitară nu poate avea prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv. ART. 189 *** Abrogat ART. 190 (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României*). Pe data intrării în vigoare a legii se abrogă Legea educaţiei şi învăţământului nr. 28/1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. (2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi şi stabileşte măsuri tranzitorii. ------------ *) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.
  • 69. LEGE Nr. 53 din 24 ianuarie 2003 Codul muncii Text actualizat până la 19 decembrie 2005: - Legea nr. 480/2003; - Legea nr. 541/2003; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2005; - Legea nr. 241/2005; - Legea nr. 371/2005. TITLUL I Dispoziţii generale CAP. 1 Domeniul de aplicare ART. 1 (1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. (2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. ART. 2 Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică: a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România; b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă; c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României; d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii; e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
  • 70. f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice; g) organizaţiilor sindicale şi patronale. CAP. 2 Principii fundamentale ART. 3 (1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze. (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) - (3) este nul de drept. ART. 4 (1) Munca forţată este interzisă. (2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber. (3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege; c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii; d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia. ART. 5 (1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
  • 71. (3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe. ART. 6 (1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare. (2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale. ART. 7 Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale. ART. 8 (1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe. (2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă. ART. 9 Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte. TITLUL II Contractul individual de muncă CAP. 1 Încheierea contractului individual de muncă ART. 10
  • 72. Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. ART. 11 Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă. ART. 12 (1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. (2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege. ART. 13 (1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. (2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. (3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă. (4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă. (5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. ART. 14 (1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă. (2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice. (3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu. ART. 15 Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale. ART. 16
  • 73. (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă. (2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. (3) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. ART. 17 (1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice. (1^1) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz. (2) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente: a) identitatea părţilor; b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri; c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului; d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului; e) riscurile specifice postului; f) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele; g) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora; h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; i) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; j) salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul; k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
  • 74. l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului; m) durata perioadei de probă. (3) Elementele din informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă. (4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil. (4^1) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea prevederilor alin. (5). (5) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate. ART. 18 (1) În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), precum şi informaţii referitoare la: a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate; b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată; c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate; d) condiţiile de climă; e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară; f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală. (1^1) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în străinătate. ART. 19 În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi
  • 75. să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare. ART. 20 (1) În afara clauzelor generale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice. (2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă: a) clauza cu privire la formarea profesională; b) clauza de neconcurenţă; c) clauza de mobilitate; d) clauza de confidenţialitate. ART. 21 (1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă. (2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul. (3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. (4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii. ART. 22 (1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor
  • 76. prevăzute la art. 56 lit. d), f), g), h) şi j), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. ART. 23 (1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine. (2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă. ART. 24 În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. ART. 25 Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură. ART. 26 (1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă. (2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese. ART. 27 (1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă. (3) În situaţia în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, iar din cuprinsul certificatului rezultă că cel în cauză este apt de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil. (4) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale. (5) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.
  • 77. (6) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice. ART. 28 Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii: a) la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii; b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă; c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară; d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii; e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii; f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii; g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă. ART. 29 (1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea. (2) Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel. (3) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale. (4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la funcţiile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză. ART. 30
  • 78. (1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz. (2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1). (3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face prin examen. (4) Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului. ART. 31 (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. (2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice. (3) În cazul muncitorilor necalificaţi, perioada de probă are caracter excepţional şi nu poate depăşi 5 zile lucrătoare. (4) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni. (4^1) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi. (5) Pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă. ART. 32 (1) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă. (2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase. (3) Neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut la art. 17 alin. (4), duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
  • 79. (4) Perioada de probă constituie vechime în muncă. ART. 33 Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă. ART. 34 (1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor. (2) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află domiciliul, respectiv sediul angajatorului, dată de la care devine document oficial. (3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă şi data încetării contractului individual de muncă. (4) Registrul general de evidenţă a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte autorităţi care îl solicită, în condiţiile legii. (5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate. (6) În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se depune la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul angajatorului, după caz. (7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţă a salariaţilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. ART. 35 (1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii. (3) Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază. ART. 36 Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza permisului de muncă eliberat potrivit legii.
  • 80. CAP. 2 Executarea contractului individual de muncă ART. 37 Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. ART. 38 Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. ART. 39 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; c) dreptul la concediu de odihnă anual; d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament; e) dreptul la demnitate în muncă; f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă; g) dreptul la acces la formarea profesională; h) dreptul la informare şi consultare; i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă; j) dreptul la protecţie în caz de concediere; k) dreptul la negociere colectivă şi individuală; l) dreptul de a participa la acţiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. (2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului; b) obligaţia de a respecta disciplina muncii; c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă; d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate; f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu. ART. 40
  • 81. (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii; b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi; c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern. (2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă; b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă; c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă; d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil; e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora; f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege; h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor. CAP. 3 Modificarea contractului individual de muncă
  • 82. ART. 41 (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. (2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. (3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă. ART. 42 (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă. (2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă. ART. 43 Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. ART. 44 (1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. (2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. ART. 45 Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului. ART. 46 (1) Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
  • 83. (2) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni. (3) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice. (4) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. ART. 47 (1) Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea. (2) Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat. (3) Angajatorul care detaşează are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detaşarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat. (4) Dacă angajatorul la care s-a dispus detaşarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detaşarea. (5) În cazul în care există divergenţă între cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite. ART. 48 Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. CAP. 4 Suspendarea contractului individual de muncă ART. 49 (1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi. (2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
  • 84. (3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne. (4) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat. ART. 50 Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: a) concediu de maternitate; b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă; c) carantină; d) efectuarea serviciului militar obligatoriu; e) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel; f) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat; g) forţă majoră; h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală; i) în alte cazuri expres prevăzute de lege. ART. 51 Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) concediu paternal; d) concediu pentru formare profesională; e) exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului; f) participarea la grevă. g) *** Abrogată (2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern. ART. 52
  • 85. (1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii; b) ca sancţiune disciplinară; c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti; d) în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare; e) pe durata detaşării. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. ART. 53 (1) Pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. (2) Pe durata întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii. ART. 54 Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale. CAP. 5 Încetarea contractului individual de muncă ART. 55 Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege. SECŢIUNEA 1 Încetarea de drept a contractului individual de muncă
  • 86. ART. 56 Contractul individual de muncă încetează de drept: a) la data decesului salariatului sau angajatorului persoană fizică; b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoană fizică, dacă aceasta antrenează lichidarea afacerii; c) ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa; d) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii; e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă; f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare; g) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; h) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei; i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia; j) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată; k) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani. ART. 57 (1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia. (2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. (3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege. (4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este
  • 87. înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri. (5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu. (6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor. (7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească. SECŢIUNEA a 2-a Concedierea ART. 58 (1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. (2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. ART. 59 Este interzisă concedierea salariaţilor: a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală; b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale. ART. 60 (1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii; b) pe durata concediului pentru carantină; c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere; d) pe durata concediului de maternitate; e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
  • 88. g) pe durata îndeplinirii serviciului militar; h) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat; i) pe durata efectuării concediului de odihnă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii. SECŢIUNEA a 3-a Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului ART. 61 Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară; b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală; c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat; e) în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii. ART. 62 (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. (1^1) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263 - 268.
  • 89. (2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă. ART. 63 (1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod. (2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern*). ------------ *) Reproducem mai jos prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 371/2005. "ART. 2 (1) Până la data stabilirii în contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil, a procedurii de evaluare prevăzute la art. I pct. 28 din prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în continuare dispoziţiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii în forma sa nemodificată. (2) Dacă în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu se stabileşte procedura de evaluare în condiţiile alin. (1), angajatorul va stabili această procedură prin regulamentul intern, în condiţiile legii. (3) Prevederile regulamentului intern referitoare la procedura de evaluare se aplică până la data stabilirii acesteia în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil." Forma nemodificată a art. 63 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 este următoarea: "(2) Procedura cercetării prealabile este, de asemenea, obligatorie în cazul concedierii pentru situaţia în care salariatul nu corespunde profesional. Termenele şi condiţiile cercetării prealabile sunt cele prevăzute pentru cercetarea disciplinară." ART. 64
  • 90. (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii. (2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii. (3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit. (4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului. (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz. SECŢIUNEA a 4-a Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului ART. 65 (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. (1). ART. 66 Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă. ART. 67 Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
  • 91. SECŢIUNEA a 5-a Concedierea colectivă ART. 68 Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, dispusă din unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute la art. 65 alin. (1), a unui număr de: a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi; b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi; c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi. ART. 69 În cazul concedierilor colective, angajatorului îi revin următoarele obligaţii: a) să iniţieze, în scopul punerii de acord, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor; b) să pună la dispoziţie sindicatului care are membri în unitate sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în condiţiile prevăzute de lege, toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă, în vederea formulării propunerilor din partea acestora. ART. 70 (1) Angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor intenţia de concediere colectivă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere. (2) Notificarea intenţiei de concediere colectivă trebuie să cuprindă: a) numărul total şi categoriile de salariaţi; b) motivele care determină concedierea; c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
  • 92. h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi. (3) Angajatorul are obligaţia să comunice notificarea prevăzută la alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor. ART. 71 (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării. (2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora. (3) La solicitarea oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă poate dispune amânarea momentului emiterii deciziei cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data prevăzută în notificarea intenţiei de concediere colectivă ca fiind data emiterii deciziilor de concediere. ART. 72 (1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora. (2) În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. (3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. (4) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante. SECŢIUNEA a 6-a Dreptul la preaviz
  • 93. ART. 73 (1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se află în perioada de probă. (3) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51 alin. (2). ART. 74 (1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64. (2) *** Abrogat ART. 75 Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului. SECŢIUNEA a 7-a Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale ART. 76 Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. ART. 77 În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. ART. 78 (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
  • 94. (2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. SECŢIUNEA a 8-a Demisia ART. 79 (1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. (2) Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă. (3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. (4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere. (5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele. (6) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător. (7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv. (8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. CAP. 6 Contractul individual de muncă pe durată determinată ART. 80 (1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată. (2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. (3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar
  • 95. numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82 şi de cel mult două ori consecutiv. (4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82. (5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, sunt considerate contracte succesive. ART. 81 Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă; b) creşterea temporară a activităţii angajatorului; c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier; d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă; d^1) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă; d^2) ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului; d^3) angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul; e) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi/sau la nivel de ramură. ART. 82 (1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni. (2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular. ART. 83 Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi: a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
  • 96. b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni; c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni; d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni. ART. 84 (1) La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile: a) în cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui temporar un salariat absent, dacă intervine o nouă cauză de suspendare a contractului acestuia; b) în cazul în care un nou contract individual de muncă pe durată determinată este încheiat în vederea executării unor lucrări urgente, cu caracter excepţional; c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune pentru temeiurile prevăzute la art. 81 lit. e); d) în cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată a încetat din iniţiativa salariatului sau din iniţiativa angajatorului, pentru o abatere gravă sau abateri repetate ale salariatului. ART. 85 Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului. ART. 86 Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod, dispoziţiile legale, precum şi cele cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată se aplică în egală măsură şi salariaţilor cu contract individual de muncă pe durată determinată.
  • 97. CAP. 7 Munca prin agent de muncă temporară ART. 87 (1) Munca prin agent de muncă temporară, denumită în continuare muncă temporară, este munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator. (2) Salariatul temporar este persoana încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziţie unui utilizator pe durata necesară în vederea îndeplinirii unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar. (3) Agentul de muncă temporară este societatea comercială autorizată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi îl salarizează în acest scop. Condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (4) Utilizatorul este angajatorul căruia agentul de muncă temporară îi pune la dispoziţie un salariat temporar pentru îndeplinirea unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar. ART. 88 Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, denumită misiune de muncă temporară, şi numai în următoarele cazuri: a) pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării; b) pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier; c) pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale. ART. 89 (1) Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 12 luni. (2) Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită o singură dată pentru o perioadă care, adăugată la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 18 luni. (3) Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest contract. ART. 90 (1) Agentul de muncă temporară pune la dispoziţie utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă.
  • 98. (2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă: a) motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar; b) termenul misiunii şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării termenului misiunii; c) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru; d) condiţiile concrete de muncă; e) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; f) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar; g) valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul. (3) Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă. ART. 91 (1) Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi salariaţi ai acestuia. (2) Utilizatorul este obligat să asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care prin contractul de punere la dispoziţie dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară. ART. 92 Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, dacă urmăreşte să înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă. ART. 93 (1) Contractul de muncă temporară este un contract de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, de regulă, pe durata unei misiuni. (2) În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi la art. 18 alin. (1), condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar. ART. 94 (1) Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2). (2) Între două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de un salariu plătit de agent, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară.
  • 99. (3) Pentru fiecare nouă misiune, între părţi se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la art. 93 alin. (2). (4) Contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost încheiat. ART. 95 (1) Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară. (2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. (3) În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului. (4) Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii. (5) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar. (6) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (5) se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară. ART. 96 Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată este fixată în funcţie de solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de: a) două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună; b) 3 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi două luni; c) 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de două luni. ART. 97
  • 100. (1) Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară. ART. 98 (1) La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de muncă. (2) În cazul în care utilizatorul angajează, după o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi prevăzute de legislaţia muncii. (3) Dacă utilizatorul continuă să beneficieze de munca salariatului temporar fără a încheia cu acesta un contract individual de muncă sau fără a prelungi contractul de punere la dispoziţie, se consideră că între acel salariat temporar şi utilizator a intervenit un contract individual de muncă pe durată nedeterminată. ART. 99 Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. ART. 100 Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale şi prevederile contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta. CAP. 8 Contractul individual de muncă cu timp parţial ART. 101 (1) Angajatorul poate încadra salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă de cel puţin două ore pe zi, prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
  • 101. (2) Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă. (3) Durata săptămânală de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial este inferioară celei a unui salariat cu normă întreagă comparabil, fără a putea fi mai mică de 10 ore. (4) Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă al aceluiaşi angajator, care prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial. Atunci când nu există un salariat comparabil se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil acelui angajator sau dispoziţiile legislaţiei în vigoare. ART. 102 (1) Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele: a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru; b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru; c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora. (2) În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate elementele prevăzute la alin. (1), contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă. ART. 103 (1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru. (3) *** Abrogat ART. 104 (1) Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracţiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-şi mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate. (2) Angajatorul este obligat să informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune de normă şi invers. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
  • 102. (3) Angajatorul asigură, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de normă la toate nivelurile. CAP. 9 Munca la domiciliu ART. 105 (1) Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin. (2) În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru. (3) Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă. ART. 106 Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele: a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului; c) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează. ART. 107 (1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul angajatorului. (2) Prin contractele colective de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu. TITLUL III Timpul de muncă şi timpul de odihnă CAP. 1 Timpul de muncă SECŢIUNEA 1 Durata timpului de muncă ART. 108
  • 103. Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă. ART. 109 (1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. ART. 110 (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. (2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. ART. 111 (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. (2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână. (2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni. (2^2) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) şi (2^1) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă. (3) Prevederile alin. (1), (2) şi (2^1) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. ART. 112 (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. ART. 113 (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru
  • 104. comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. (2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. ART. 114 Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului. ART. 115 (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamentele interne. (2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă. (3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic. (4) Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 109 şi 111. ART. 116 Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat. SECŢIUNEA a 2-a Munca suplimentară ART. 117 (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară. (2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. ART. 118 (1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz. (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului
  • 105. de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. ART. 119 (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. ART. 120 (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. ART. 121 Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară. SECŢIUNEA a 3-a Munca de noapte ART. 122 (1) Munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte. (2) Durata normală a muncii de noapte nu va depăşi 8 ore într-o perioadă de 24 de ore. (3) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă. ART. 123 Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. ART. 124 (1) Salariaţii care urmează să desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.
  • 106. (2) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii. (3) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi. ART. 125 (1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte. (2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte. SECŢIUNEA a 4-a Norma de muncă ART. 126 Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă. ART. 127 Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte activităţi ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sferă de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi. ART. 128 Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi. ART. 129 (1) Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. (1^1) În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord. (2) În situaţia în care normele de muncă nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigură un grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse unei reexaminări.
  • 107. (3) Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. CAP. 2 Repausuri periodice SECŢIUNEA 1 Pauza de masă şi repausul zilnic ART. 130 (1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. (2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. (3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. ART. 131 (1) Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. (2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi. SECŢIUNEA a 2-a Repausul săptămânal ART. 132 (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. (2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
  • 108. (4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 15 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. (5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). ART. 133 (1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări. (2) Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). SECŢIUNEA a 3-a Sărbătorile legale ART. 134 (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 şi 2 ianuarie; - prima şi a doua zi de Paşti; - 1 mai; - 1 decembrie; - prima şi a doua zi de Crăciun; - 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. (2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator. ART. 135 Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie. ART. 136 Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. ART. 137
  • 109. (1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 135, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. (2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. ART. 138 Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere. CAP. 3 Concediile SECŢIUNEA 1 Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor ART. 139 (1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. (2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. ART. 140 (1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. (2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. (3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. (4) *** Abrogat ART. 141 (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil. (3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
  • 110. (4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. ART. 142 Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare. ART. 143 (1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor. (2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă. (3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni. (4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) şi (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuării acestuia. (5) În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. ART. 144 Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat. ART. 145 (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
  • 111. (3) Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. ART. 146 (1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. (2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă. ART. 147 (1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă. (2) Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. ART. 148 (1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată. (2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. SECŢIUNEA a 2-a Concediile pentru formare profesională ART. 149 (1) Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională. (2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată. ART. 150 (1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa. (2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenţa salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii. ART. 151 (1) Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi
  • 112. trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională. (2) Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea condiţiilor stabilite la alin. (1). ART. 152 (1) În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia de concediu va fi stabilită conform art. 145. (3) Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabileşte de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condiţiile prevăzute la art. 151 alin. (1). ART. 153 Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul. TITLUL IV Salarizarea CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 154 (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. (3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine
  • 113. socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. ART. 155 Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. ART. 156 Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. ART. 157 (1) Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora. (2) Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative. ART. 158 (1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii. (2) În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul. CAP. 2 Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată ART. 159 (1) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. (2) Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară. (3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.
  • 114. (4) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului. ART. 160 Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigură hrană, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege. CAP. 3 Plata salariului ART. 161 (1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil. (3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. (4) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. ART. 162 (1) Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta. (2) În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu există nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun. ART. 163 (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. (2) Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii. ART. 164
  • 115. (1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. (2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. (3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine: a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei; b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat; c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite; d) acoperirea altor datorii. (4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net. ART. 165 Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale. ART. 166 (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului. CAP. 4 Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale ART. 167 Constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor reglementa prin lege specială. ART. 168 *** Abrogat CAP. 5 Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia ART. 169
  • 116. (1) Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii. (2) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. (3) Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar. ART. 170 Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicaţiile juridice, economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate. TITLUL V Sănătatea şi securitatea în muncă CAP. 1 Reguli generale ART. 171 (1) *** Abrogat (2) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. (3) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. (4) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului. (5) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi. ART. 172 (1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii. (2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili: a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor; b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
  • 117. c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal; d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă. ART. 173 (1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia. (2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii; e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) planificarea prevenirii; h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală; i) aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare. ART. 174 (1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă. (2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă. (3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă. ART. 175 Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii. ART. 176 (1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
  • 118. (2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor. (3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii. (4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu. ART. 177 (1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor. (2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor. (3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent. ART. 178 (1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi. (2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman. CAP. 2 Comitetul de securitate şi sănătate în muncă ART. 179 (1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii.
  • 119. (2) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României. ART. 180 (1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi. (2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi. (3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil. (4) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni. (5) În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator. ART. 181 Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. CAP. 3 Protecţia salariaţilor prin servicii medicale ART. 182 Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii. ART. 183 (1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală. (2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii. ART. 184 (1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală. (2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
  • 120. ART. 185 (1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă; c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi pe durata executării contractului individual de muncă. (2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora. (3) Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în muncă. ART. 186 (1) Medicul de medicină a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator. (2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării comitetului de securitate şi sănătate în muncă. ART. 187 Prin lege specială vor fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii, organismele de control, precum şi statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii. TITLUL VI Formarea profesională CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 188 (1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale: a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă; b) obţinerea unei calificări profesionale; c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază; d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice; e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale; f) prevenirea riscului şomajului; g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
  • 121. (2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale. ART. 189 Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme: a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate; b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă; c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate; d) ucenicie organizată la locul de muncă; e) formare individualizată; f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat. ART. 190 (1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează: a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi; b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi. (2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori. ART. 191 (1) Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. (3) Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională. ART. 192 *** Abrogat ART. 193 (1) Participarea la formare profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului. (2) Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă. ART. 194
  • 122. (1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta. (2) În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel: a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta; b) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime. (3) Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz. (4) Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat. ART. 195 (1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională. (2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă. (3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. (4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive
  • 123. disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv. ART. 196 (1) În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor. (2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat potrivit alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta. ART. 197 Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională. CAP. 2 Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator ART. 198 Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională. ART. 199 (1) Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale. (2) Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator. (3) Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani. ART. 200 (1) Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
  • 124. (2) Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială. ART. 201 (1) Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou. (2) Contractul de adaptare profesională se încheie o dată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia nouă, la locul de muncă nou sau în colectivul nou, în condiţiile legii. ART. 202 (1) Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durată determinată, ce nu poate fi mai mare de un an. (2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţă funcţiei noi, locului de muncă nou sau colectivului nou în care urmează să presteze munca. ART. 203 (1) Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de către un formator. (2) Formatorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională. (3) Un formator poate asigura formarea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi. (4) Exercitarea activităţii de formare profesională se include în programul normal de lucru al formatorului. ART. 204 (1) Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare. (2) Formatorul asigură cooperarea cu alte organisme de formare şi participă la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesională. CAP. 3 Contractul de ucenicie la locul de muncă ART. 205 (1) Ucenicia la locul de muncă se organizează în baza contractului de ucenicie.
  • 125. (2) Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia: a) angajatorul persoană juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii unui salariu, să asigure formarea profesională a ucenicului într- o meserie potrivit domeniului său de activitate; b) ucenicul se obligă să se formeze profesional şi să muncească în subordinea angajatorului respectiv. (3) Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe durată determinată. ART. 206 *** Abrogat ART. 207 (1) Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic. (2) Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului său. ART. 208 *** Abrogat ART. 209 *** Abrogat ART. 210 *** Abrogat ART. 211 *** Abrogat ART. 212 *** Abrogat ART. 213 Organizarea, desfăşurarea şi controlul activităţii de ucenicie se reglementează prin lege specială. TITLUL VII Dialogul social CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 214 Pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială, prin lege sunt reglementate modalităţile de consultări şi dialog permanent între partenerii sociali. ART. 215 Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional. ART. 216
  • 126. În cadrul ministerelor şi prefecturilor funcţionează, în condiţiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, între administraţia publică, sindicate şi patronat. CAP. 2 Sindicatele ART. 217 (1) Sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale, precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor. (2) Condiţiile şi procedura de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile sindicale se reglementează prin lege specială. (3) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere şi gestiune, cu condiţia ca statutele să fie adoptate printr-o procedură democratică, în condiţiile legii. ART. 218 Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile publice şi cu patronatele, precum şi în structurile specifice dialogului social. ART. 219 Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condiţiile legii, în federaţii, confederaţii sau uniuni teritoriale. ART. 220 Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale. ART. 221 (1) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile sindicale sau a le împiedica exercitarea lor legală. (2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor. ART. 222 La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi. ART. 223
  • 127. (1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor. (2) Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate. (3) Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil. CAP. 3 Reprezentanţii salariaţilor ART. 224 (1) La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi dacă nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop. (2) Reprezentanţii salariaţilor sunt aleşi în cadrul adunării generale a salariaţilor, cu votul a cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor. (3) Reprezentanţii salariaţilor nu pot să desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor. ART. 225 (1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au împlinit vârsta de 21 de ani şi care au lucrat la angajator cel puţin un an fără întrerupere. (2) Condiţia vechimii prevăzute la alin. (1) nu este necesară în cazul alegerii reprezentanţilor salariaţilor la angajatorii nou-înfiinţaţi. (3) Numărul de reprezentanţi aleşi ai salariaţilor se stabileşte de comun acord cu angajatorul, în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia. (4) Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani. ART. 226 Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale: a) să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu regulamentul intern; b) să participe la elaborarea regulamentului intern;
  • 128. c) să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă; d) să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil. ART. 227 Atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum şi durata şi limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adunării generale a salariaţilor, în condiţiile legii. ART. 228 Timpul alocat reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe lună şi se consideră timp efectiv lucrat, fiind salarizat corespunzător. ART. 229 Pe toată durata exercitării mandatului reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi. CAP. 4 Patronatul ART. 230 Patronul, denumit în prezentul cod angajator, este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care administrează şi utilizează capitalul, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, şi care angajează muncă salariată. ART. 231 (1) Patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. (2) Patronatele se pot constitui în uniuni, federaţii, confederaţii patronale sau în alte structuri asociative. ART. 232 (1) Patronatele reprezintă, susţin şi apără interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legii. (2) La cererea membrilor lor, patronatele îi pot reprezenta pe aceştia în cazul conflictelor de drepturi.
  • 129. ART. 233 Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor. ART. 234 Patronatele sunt parteneri sociali în relaţiile colective de muncă, participând, prin reprezentanţi proprii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative şi acorduri cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile specifice dialogului social. ART. 235 (1) Constituirea şi funcţionarea asociaţiilor patronale, precum şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor acestora sunt reglementate prin lege. (2) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita exercitarea drepturilor patronale sau a le împiedica exercitarea legală. (3) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al salariaţilor sau al sindicatului, fie direct, fie prin reprezentanţii lor sau prin membrii sindicatului, după caz, în constituirea asociaţiilor patronale sau în exercitarea drepturilor lor. TITLUL VIII Contractele colective de muncă ART. 236 (1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. (2) Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi. (3) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere. (4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. ART. 237 Părţile, reprezentarea acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii. ART. 238
  • 130. (1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. (2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal. ART. 239 Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală. ART. 240 (1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional. (2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite în continuare grupuri de angajatori. ART. 241 (1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel; c) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel; d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional. (2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 240 se încheie un singur contract colectiv de muncă. ART. 242 Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate. ART. 243 (1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi. (2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta. ART. 244
  • 131. Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru. ART. 245 Contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia; b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului; c) prin acordul părţilor. ART. 246 Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţă al părţilor ori în caz de forţă majoră. ART. 247 În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. TITLUL IX Conflictele de muncă CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 248 (1) Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă. (2) Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese. (3) Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi. ART. 249 Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială. CAP. 2 Greva
  • 132. ART. 250 Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. ART. 251 (1) Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi. (2) Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă. (3) Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege. ART. 252 Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei. ART. 253 Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială. TITLUL X Inspecţia Muncii ART. 254 Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. ART. 255 Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. ART. 256 Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială. TITLUL XI Răspunderea juridică
  • 133. CAP. 1 Regulamentul intern ART. 257 Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. ART. 258 Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii: a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii; b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii; c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor; d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor; e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate; f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile; g) reguli referitoare la procedura disciplinară; h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice. ART. 259 (1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora. (2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator. (3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern. (4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului. ART. 260 Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259. ART. 261 (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său. (2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30
  • 134. de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1). ART. 262 (1) Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod. (2) În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice. CAP. 2 Răspunderea disciplinară ART. 263 (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. ART. 264 (1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt: a) avertismentul scris; b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare; c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. (2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta. ART. 265 (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
  • 135. (2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune. ART. 266 Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta. ART. 267 (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. ART. 268 (1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
  • 136. e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. (3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. (5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării. CAP. 3 Răspunderea patrimonială ART. 269 (1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. (2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. (3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 270 şi următoarele. ART. 270 (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. (2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. ART. 271 (1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. (2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar. ART. 272
  • 137. (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. (2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii. ART. 273 (1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă. (2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv. ART. 274 (1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit. (2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă. ART. 275 În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă. CAP. 4 Răspunderea contravenţională ART. 276 (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei; b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
  • 138. c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei; e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei; f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei; g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei; h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei; k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă. (3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare. CAP. 5 Răspunderea penală ART. 277 Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. ART. 278 Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă. ART. 279
  • 139. (1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 277 şi 278 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate. (2) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. ART. 280 *** Abrogat ART. 280^1 Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. TITLUL XII Jurisdicţia muncii CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 281 Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. ART. 282 Pot fi părţi în conflictele de muncă: a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; c) sindicatele şi patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă. ART. 283 (1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
  • 140. b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator; d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. (2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. CAP. 2 Competenţa materială şi teritorială ART. 284 (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. CAP. 3 Reguli speciale de procedură ART. 285 Cauzele prevăzute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar. ART. 286 (1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă. (2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. (3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată. ART. 287 Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. ART. 288
  • 141. Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia. ART. 289 Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept. ART. 290 Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială. ART. 291 Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. TITLUL XIII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 292 Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii. ART. 293 România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană, în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii. ART. 294 În sensul prezentului cod, prin salariaţi cu funcţie de conducere se înţelege administratorii-salariaţi, inclusiv preşedintele consiliului de administraţie dacă este şi salariat, directorii generali şi directorii, directorii generali adjuncţi şi directorii adjuncţi, şefii compartimentelor de muncă - divizii, departamente, secţii, ateliere, servicii, birouri -, precum şi asimilaţii lor stabiliţi potrivit legii sau prin contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulamentul intern. ART. 295 (1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
  • 142. (2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. ART. 296 (1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2006 se probează cu carnetul de muncă. (2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2006 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ. (3) Angajatorii care păstrează şi completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eşalonat, până la data de 30 iunie 2007, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire. (4) Inspectoratele teritoriale de muncă care deţin carnetele de muncă ale salariaţilor le vor elibera până la data prevăzută la alin. (3), în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. ART. 297 Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor. ART. 298 (1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: - Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr. 1/1970 - Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare; - Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981; - Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
  • 143. - Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991; - Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992; - Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993; - Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare; - art. 34 şi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998; - orice alte dispoziţii contrare. (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2007 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare.
  • 144. LEGE Nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale Text în vigoare începând cu data de 29 iunie 2006 Text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 29 iunie 2006: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2000, aprobată prin Legea nr. 22/2002; - Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 27 aprilie 2000; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 294/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 340/2001; - Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002; - Legea nr. 340/2001; - Legea nr. 338/2002; - Legea nr. 346/2002; - Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 6 august 2002; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 147/2002, aprobată prin Legea nr. 41/2003; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 577/2003; - Legea nr. 577/2003; - Legea nr. 276/2004; - Legea nr. 352/2004; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 534/2004; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2004, aprobată prin Legea nr. 91/2005; - Legea nr. 534/2004;
  • 145. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004, aprobată prin Legea nr. 57/2005; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 321/2005; - Legea nr. 321/2005; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005; - Legea nr. 44/2006; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2006; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2006. Legea nr. 19/2000 a mai fost modificată şi prin: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 171/2000, respinsă prin Legea nr. 16/2002; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2001, respinsă prin Legea nr. 341/2002; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2003 , respinsă prin Legea nr. 553/2003; - Legea nr. 232/2003, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003. NOTĂ: Conform art. 143 alin. (2) din Legea nr. 346/2002, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004, dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3), art. 102, 104, art. 108 alin. (2), art. 109 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) şi alin. (2), ale art. 111, 112, 114 şi 115 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, îşi vor menţine aplicabilitatea pentru toate situaţiile, cu excepţia celor generate de accidente de muncă şi boli profesionale, care sunt preluate prin Legea nr. 346/2002. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public. ART. 2 Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
  • 146. b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege; c) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege; d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor; e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; f) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii; g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii. ART. 3 (1) În baza prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, se înfiinţează Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în continuare, prescurtat, CNPAS. (2) În subordinea CNPAS se înfiinţează case judeţene de pensii în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de pensii a municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii. (3) CNPAS poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numărul, complexitatea şi structura asiguraţilor, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii şi, respectiv, Casei de pensii a municipiului Bucureşti. ART. 4 (1) În sistemul public sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi. (2) Asiguraţii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România. (3) Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi. ART. 5 (1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
  • 147. I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici; II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I; III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri; IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre situaţiile următoare: a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociaţiei familiale; d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale; V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la pct. IV. (2) Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, persoanele care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1), cele care nu se află în plata unor prestaţii de asigurări sociale în sistemul public, cele care nu se regăsesc în situaţiile de la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi cele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public. (3) Salariul mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. ART. 6 (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, denumite în continuare angajatori, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor
  • 148. sociale de stat. Declaraţia se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului. (1^1) Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat constituie titlu de creanţă şi devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă conform legii. (2) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate să depună declaraţia de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate. (3) Se exceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, dacă beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III. (4) *** Abrogat ART. 7*) (1) În sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, maternităţii sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate. (2) Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale. (3) În sistemul public asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau mai multe prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia celor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 7 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 8 (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în
  • 149. alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte. (2) Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte. (3) Prestaţiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit. ART. 9 (1) Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale, care este codul numeric personal. (2) Verificările în evidenţa populaţiei pentru datele de identificare a unor persoane, precum şi furnizările de date din evidenţa populaţiei către CNPAS şi casele teritoriale de pensii sunt exceptate de la plată. ART. 10 În România se pot organiza şi pot funcţiona societăţi private de asigurări sociale, reglementate prin lege specială. CAP. 2 Bugetul asigurărilor sociale de stat ART. 11 (1) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public. (2) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului. (3) Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul precedent până la adoptarea noului buget. ART. 12 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor, precum şi din alte venituri, potrivit legii. ART. 13
  • 150. (1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. (2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. (3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. (4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. ART. 14 (1) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat. (2) Fondul de rezervă se reportează în anul următor şi se completează potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) şi (3). (3) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilităţile bugetului de asigurări sociale de stat din anii precedenţi şi, în continuare, din fondul de rezervă. ART. 15 Disponibilităţile băneşti ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi; nivelul dobânzilor se stabileşte prin convenţii încheiate de CNPAS cu trezoreria statului sau cu băncile. ART. 16 În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. ART. 17 (1) În sistemul public, pe teritoriul României, contribuţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se plătesc în lei. (2) Pentru drepturile salariale sau pentru veniturile asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi. CAP. 3 Contribuţia de asigurări sociale
  • 151. ART. 18 (1) În sistemul public sunt contribuabili, după caz: a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale; b) angajatorii; c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II, asimilate angajatorului în condiţiile prezentei legi; d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj; e) persoanele prevăzute la art. 5 alin. (2) care încheie contract de asigurare socială. (2) Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale. (3) Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. ART. 19 (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. (2) Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii. (3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2). (5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite. ART. 20 (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
  • 152. c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2. (2) Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege. (3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării CNPAS. ART. 21 (1) Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socială. (2) Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, iar cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. (3) Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale. (4) Asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2) datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea. (5) Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activităţii. (6) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale. (7) *** Abrogat (8) Contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabilii prevăzuţi la art. 18 alin. (1) nu se impozitează. ART. 22 (1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II şi de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.
  • 153. (2) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj. (3) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2) se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi. (4) Plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (2), se poate face şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculată de la data la care se face plata. În aceste situaţii stagiul de cotizare este corespunzător timpului efectiv parcurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata. ART. 23 (1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut. (2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri care se acordă potrivit legii. (3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. (4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3). ART. 24 (1) Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II. (2) Baza lunară de calcul, la care persoana juridică din România datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat contribuţia de asigurări sociale, conform prevederilor art. 23 alin. (2).
  • 154. (3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute. (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul bugetului Fondului pentru plata ajutorului de şomaj. (5) În situaţia depăşirii plafonului prevăzut la alin. (3), în cazul angajatorilor care datorează contribuţie asupra unui fond total de salarii realizat în condiţii diferite de muncă, baza de calcul la care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în fondul total de salarii, a drepturilor salariale realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă. ART. 25 Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj. ART. 26*) (1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi; b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz; c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor; d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit; e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale. (2) Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b) - e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav,
  • 155. cuprinse la art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 27*) (1) Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale, care se plătesc de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în contul asigurărilor sociale, se reţin de acesta din contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale plătite de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă, se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 27 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 28 (1) Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, se reţine integral din salariul sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. (2) Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi. (3) În cazul în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitată de contribuabili este mai mare decât contribuţia datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS. ART. 29 Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt: a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
  • 156. b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata; c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2); d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. III. ART. 30 (1) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar. (2) În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare. ART. 31 (1) Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv. (2) Cota majorărilor de întârziere, prevăzută la alin. (1), se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare. (3) Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. (4) Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea plăţii acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata ajutorului de şomaj. (5) Calculul majorărilor de întârziere pentru asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare se efectuează, după caz, de aceştia sau de casele teritoriale de pensii. (6) Nereţinerea şi nevărsarea de către angajatori a contribuţiei individuale de asigurări sociale, prevăzută la art. 21 alin. (2) şi la art. 22 alin. (1), constituie stopaj la sursă şi generează plata unor penalităţi, potrivit reglementărilor legale în vigoare. (7) Sumele reprezentând penalităţi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. (8) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la neplata contribuţiei de asigurări sociale, se completează cu prevederile legale privind executarea creanţelor bugetare.
  • 157. ART. 32 În cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege. ART. 33 Neplata contribuţiei de asigurări sociale de către asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente. ART. 34 Asiguraţii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, trebuie să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, formularul-tip de retragere a declaraţiei de asigurare. ART. 35*) (1) Contractul de asigurare poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract. (2) În cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie. (3) Calitatea de asigurat se redobândeşte după încheierea unui nou contract de asigurare. (4) După redobândirea calităţii de asigurat dreptul la prestaţii de asigurări sociale, altele decât pensiile, se reia după realizarea unui nou stagiu de cotizare, prevăzut de lege, pentru aceste prestaţii. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 35 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 36 (1) Colectarea şi evidenţa contribuţiilor de asigurări sociale se asigură prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului personal de asigurări sociale. (2) Păstrarea şi evidenţa datelor privind contribuţiile de asigurări sociale, pe fiecare asigurat, se realizează de casele teritoriale de pensii şi de CNPAS.
  • 158. (3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi contribuţiile de asigurări sociale, colectate prin casele teritoriale de pensii, vor fi alocate lunii pentru care s-a efectuat plata. (4) Debitele către bugetul asigurărilor sociale de stat, corespunzătoare perioadelor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi urmărite distinct, potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare. ART. 37 (1) În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2). (2) Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate în condiţiile art. 21 alin. (6) se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale. ART. 38 (1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a) - c) şi e); b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora; c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. (2) Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere. (3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate, dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi. (4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege. (5) Se exceptează de la prevederile alin. (4) pensia anticipată şi pensia anticipată parţială, în cazul cărora nu se valorifică perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate.
  • 159. ART. 39 (1) Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor anual, din oficiu, de către CNPAS, prin casele teritoriale de pensii. (2) Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, contra cost, oricând în timpul anului. Tariful serviciului respectiv se stabileşte anual de CNPAS. CAP. 4 Pensii ART. 40 În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parţială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş. SECŢIUNEA 1 Pensia pentru limită de vârstă ART. 41 (1) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. (2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3. (3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3. (4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3. (5) Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei
  • 160. anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului. (6) În situaţia asiguraţilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calităţii de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare. ART. 42 (1) Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1. TABELUL Nr. 1 ___________________________________________________ Stagiul de cotizare Reducerea vârstelor în condiţii deosebite standard de pensionare de muncă (ani împliniţi) (ani împliniţi) ___________________________________________________ 6 1,0 8 1,5 10 2,0 12 2,5 14 3,0 16 3,5 18 4,0 20 4,5 22 5,0 24 5,5 26 6,0 28 6,5 30 7,0 32 7,5 35 8,0 ___________________________________________________ (2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi. ART. 43 (1) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. (2) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) şi d) şi care au realizat un stagiu de cotizare de
  • 161. cel puţin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani. (3) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă. (4) Criteriile de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 44 Asiguraţii prevăzuţi la art. 20 lit. a), c) şi d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 şi 5. ART. 45 Personalul navigant din aviaţia civilă beneficiază de prevederile art. 43 alin. (2) şi ale art. 44, în condiţiile realizării unui număr minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, a Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în urma consultării cu CNPAS. Hotărârea Guvernului va fi adoptată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 46 Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca această reducere să depăşească 12 ani. ART. 47 (1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
  • 162. b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat; c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu. (2) Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege. ART. 48 Beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august 1944 şi/sau de prizonierat asiguraţii cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. ART. 48^1 (1) Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în una sau mai multe dintre următoarele situaţii: în condiţii de muncă speciale, în condiţii de muncă deosebite, în condiţiile prevăzute la art. 47 şi 48, precum şi în condiţiile prevăzute de legi speciale, beneficiază cumulativ de reducerea vârstei standard de pensionare. (2) Vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art. 42, art. 43 alin. (1) sau decât vârsta rezultată ca urmare a aplicării reducerii maxime prevăzute la art. 43 alin. (2), art. 46 şi art. 47 alin. (1), respectiv decât a reducerilor maxime de 10 ani prevăzute în anexele nr. 4 şi 5, după caz. (3) Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în condiţii normale de muncă, precum şi în condiţiile prevăzute de legi speciale sau, după caz, în condiţiile prevăzute la art. 48 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare până la 50 de ani pentru femei, respectiv până la 55 de ani pentru bărbaţi. ART. 48^2 (1) Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au născut cel puţin 3 copii şi i-au crescut până la vârsta de 10 ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare după cum urmează: a) cu un an - pentru 3 copii; b) cu doi ani - pentru 4 sau mai mulţi copii.
  • 163. (2) Reducerea vârstei prevăzute la alin. (1) nu poate fi cumulată cu o altă reducere prevăzută de prezenta lege sau de legile speciale. Vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică de 55 de ani. SECŢIUNEA a 2-a Pensia anticipată ART. 49 (1) Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. (2) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. (3) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. (4) La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. SECŢIUNEA a 3-a Pensia anticipată parţială ART. 50 (1) Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani. (1^1) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. (2) Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2. TABELUL Nr. 2 ___________________________________________________ Stagiul de cotizare realizat Procentul de peste stagiul standard diminuare pentru
  • 164. complet de cotizare prevăzut fiecare lună în anexa nr. 3 de anticipare (coloanele 3 şi 6) (%) ___________________________________________________ până la 1 an 0,50 peste 1 an 0,45 peste 2 ani 0,40 peste 3 ani 0,35 peste 4 ani 0,30 peste 5 ani 0,25 peste 6 ani 0,20 peste 7 ani 0,15 peste 8 ani 0,10 între 9 şi 10 ani 0,05 ___________________________________________________ ART. 51 (1) Asiguraţii care au desfăşurat activităţi în condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) diminuarea prevăzută la art. 50 alin. (2) nu se aplică pentru numărul de luni cu care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activităţii desfăşurate în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare conform art. 48, precum şi de cele prevăzute de legi speciale. ART. 52 La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute la art. 50 alin. (2) şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. SECŢIUNEA a 4-a Pensia de invaliditate ART. 53 (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: a) accidentelor de muncă, conform legii; b) bolilor profesionale şi tuberculozei; c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
  • 165. (2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi asiguraţii care satisfac obligaţii militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c). (3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale. (4) Persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul şi la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă. ART. 54 În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este: a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane; b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane; c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională. ART. 55 Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu Ministerul Sănătăţii, la propunerea CNPAS, care va fi adoptată până la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 56 (1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.
  • 166. (2) Împotriva deciziei emise în condiţiile alin. (1) se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare. (3) La soluţionarea contestaţiei casa teritorială de pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi rămâne definitiv. (4) Termenul de rezolvare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia. (5) Decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluţionarea contestaţiei prevăzute la alin. (2), poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. (6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă. ART. 57 (1) Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3. TABELUL Nr. 3 ___________________________________________________ Vârsta asiguratului Stagiul de cotizare în momentul ivirii necesar invalidităţii (ani) ___________________________________________________ sub 25 ani 5 25 - 31 ani 8 31 - 37 ani 11 37 - 43 ani 14 43 - 49 ani 18 49 - 55 ani 22 peste 55 ani 25 ___________________________________________________ (2) Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care, până la data ivirii invalidităţii, au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3. (3) Asiguraţii prevăzuţi la art. 47 beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, în raport cu vârsta avută la data expertizării. (4) Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele care la data ivirii invalidităţii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3). ART. 58
  • 167. În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare. ART. 59 (1) La stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate. (2) În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare necesar. (3) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, vârstă la care, în condiţiile prezentei legi, poate solicita o pensie pentru limită de vârstă. ART. 60 (1) Asiguraţilor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute la art. 47 şi stagiile de cotizare realizate efectiv. (2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 53 alin. (3), stagiul potenţial luat în calcul la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform prezentei legi. ART. 61 (1) Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix. (2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară. (3) În timpul execuţiei bugetare cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se reactualizează prin hotărâre a Guvernului. (4) Suma fixă pentru îngrijire, acordată în baza legislaţiei anterioare, devine, la data de 1 aprilie 2001, indemnizaţie pentru însoţitor în înţelesul prezentei legi. ART. 62
  • 168. (1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6 - 12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii. (2) După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabileşte, după caz: a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă. (3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală. (4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală. (5) Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat. (6) Decizia emisă după revizuirea medicală se supune aceleiaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform art. 56 alin. (2) - (6). (7) Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care: a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă; b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă; c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi. ART. 63 (1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 62 alin. (7), sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeaşi muncă sau în alta. (2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligaţiei prevăzute la alin. (1) atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării. (3) Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii. ART. 64
  • 169. (1) La împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse conform legii pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii. (2) Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 se menţine indiferent de pensia pentru care se optează. SECŢIUNEA a 5-a Pensia de urmaş ART. 65 Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii. ART. 66 Copiii au dreptul la pensie de urmaş: a) până la vârsta de 16 ani; b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani; c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b). ART. 67 (1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. (2) În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus. ART. 68 (1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an. (2) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3). ART. 69 Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 67 şi la art. 68 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare
  • 170. dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3). ART. 70 Soţul supravieţuitor care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3). ART. 71 (1) Pensia de urmaş se calculează, după caz, din: a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat; b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă şi era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parţială sau ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie; c) pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul în condiţiile legii susţinătorul decedat, dacă aceasta este mai avantajoasă decât pensia pentru limită de vârstă. (2) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte în condiţiile art. 76, prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel: a) pentru un singur urmaş - 50%; b) pentru 2 urmaşi - 75%; c) pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100% . (3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea procentelor prevăzute la alin. (2), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, asupra cuantumului pensiei de serviciu. (4) Partea din pensia de urmaş stabilită în condiţiile alin. (3), care depăşeşte nivelul pensiei de urmaş calculate din pensia pentru limită de vârstă cuvenită titularului din sistemul public, se suportă din bugetul de stat. ART. 72 Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.
  • 171. ART. 73 În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (2). ART. 74 Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. ART. 75 Beneficiarii pensiei de urmaş prevăzuţi la art. 66 lit. c) şi la art. 68 alin. (1) sunt expertizaţi, supuşi revizuirii medicale şi au obligaţia de a urma programele recuperatorii conform aceloraşi reglementări prevăzute pentru pensia de invaliditate. SECŢIUNEA a 6-a Calculul pensiilor ART. 76 (1) Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. (2) Cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii. (3) La determinarea cuantumurilor pensiei conform alin. (1) şi (2) fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarilor. ART. 77 (1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3. (2) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. (3) În situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5. (4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale. ART. 78 (1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte
  • 172. realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice. (2) Pentru perioadele în care Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, şi salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice. (3) Pentru lunile pentru care Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se utilizează (pentru întreaga lună) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat. (4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic. (5) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează: a) cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurări sociale obţinute în perioadele respective, în cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a); b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, pentru cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 53 alin. (3). (6) Pentru stagiul potenţial, acordat asiguraţilor în drept să obţină o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de: a) 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav; b) 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat; c) 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu. (7) În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) şi care în aceeaşi perioadă obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, la calculul
  • 173. punctajului anual al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate. (8) Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar. ART. 78^1 (1) Numărul de puncte realizat de şomeri se calculează prin raportarea cuantumului drepturilor băneşti lunare acordate la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia din bugetul asigurărilor pentru şomaj. În aceste cazuri numărul de puncte se calculează prin raportarea sumei obţinute în urma aplicării coeficientului rezultat conform prevederilor art. 37 alin. (2) asupra drepturilor primite, la salariul mediu brut lunar comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna respectivă. ART. 79 CNPAS comunică asiguratului, prin casele teritoriale de pensii, punctajul anual şi punctajul cumulat pentru perioada de cotizare, în condiţiile art. 39. ART. 80 (1) Valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu. (2) În raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat. (3) Valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 30% şi mai mare de 50% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. ART. 81 Punctajul mediu anual aferent pensiilor din sistemul public se majorează prin măsuri adoptate prin hotărâri ale Guvernului. SECŢIUNEA a 7-a
  • 174. Stabilirea şi plata pensiilor ART. 82 (1) Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. (2) Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. ART. 83 (1) Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. (2) Drepturile de pensie anticipată sau pensie anticipată parţială se acordă şi se plătesc: a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III; b) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V. (3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2), ale căror cereri au fost depuse în termenul prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat. (4) În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie se acordă şi se plătesc: a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă; b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III, care solicită pensie anticipată sau pensie anticipată parţială; c) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială; d) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2), care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială.
  • 175. ART. 84 (1) Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate. (2) Drepturile de pensie de invaliditate se acordă şi se plătesc: a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate; b) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la lit. a), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2); c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2), ale căror cereri au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la lit. a); d) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat. ART. 85 (1) Drepturile de pensie de urmaş, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă la cerere: a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susţinătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului; b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată; c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute la lit. a) şi b). (2) În cazul în care urmaşul îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege ulterior datei decesului susţinătorului asigurat, drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor. (3) În situaţia în care s-a depăşit termenul prevăzut la alin. (2), drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data depunerii cererii. (4) Dacă persoana care solicită pensie de urmaş se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 5 alin. (2), drepturile de pensie se acordă conform prevederilor alin. (1) - (3), dar nu înaintea încetării calităţii de asigurat. ART. 86
  • 176. (1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. (2) Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare. (3) Decizia casei teritoriale de pensii se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii. ART. 87 Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. ART. 88 Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă. ART. 89 (1) În situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi. (2) La sfârşitul fiecărui an calendaristic drepturile de pensie se revizuiesc din oficiu, dacă elementele avute în vedere la calculul iniţial al pensiei, pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1 aprilie 2001, au suferit modificări înscrise şi confirmate în Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depusă de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensii. (3) Drepturile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (2) se cuvin şi se acordă cu data de 1 ianuarie a anului următor. ART. 90 (1) Plata pensiei se face lunar. (2) Pensia se plăteşte personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia. (3) Modalităţile de plată a pensiilor se stabilesc prin regulament al CNPAS, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 91 (1) Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care: a) beneficiarul a decedat; b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia; c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului.
  • 177. (2) Instanţele judecătoreşti au obligaţia ca, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), să comunice această situaţie, în scris, CNPAS. ART. 92 (1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care: a) pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat; b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I şi II; c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică; d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3); e) copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 66 lit. b) şi c); f) soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte. (2) Plata indemnizaţiei de însoţitor se suspendă pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepţia nevăzătorilor, este internat în instituţii de asistenţă socială sau în unităţi medicale specializate, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanentă. ART. 93 (1) Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării. (2) În situaţia în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea. (3) Reluarea în plată a pensiei de urmaş suspendate ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 66 lit. b) şi c) se face de la data începerii anului şcolar sau de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate. ART. 94 (1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârstele prevăzute la art. 66 lit. a) şi b); b) nevăzătorii; c) pensionarii pentru limită de vârstă.
  • 178. d) pensionarii de invaliditate de gradul III. (2) Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3). ART. 95 (1) Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni. (2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. (3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare. ART. 96 Beneficiarul dreptului de pensie este obligat să comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind condiţiile de acordare şi de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariţia acesteia. ART. 97 (1) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, şi, după caz, drepturile de pensie cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie. CAP. 5 Alte drepturi de asigurări sociale ART. 98*) (1) Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la: a) concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă; b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; c) concediu şi indemnizaţie pentru maternitate; d) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului; e) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; f) ajutor de deces.
  • 179. (2) Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi e) asiguraţii care, în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 38. (3) Persoanele care au dobândit, conform legii, calitatea de asigurat beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale, urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei şi bolilor infectocontagioase din grupa A. Lista cuprinzând urgenţele medico- chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin hotărâre a Guvernului. (4) Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. d) asiguraţii sistemului public care au realizat, în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 38, un stagiu de cotizare de cel puţin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului. (5) În situaţia în care naşterea se produce înainte de termen, stagiul de cotizare necesar deschiderii dreptului se diminuează cu perioada cuprinsă între data naşterii copilului şi data prezumată a naşterii, certificată de medicul de specialitate. (6) Dreptul asiguraţilor la ajutor de deces nu este condiţionat de îndeplinirea unui stagiu de cotizare. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 98 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 98 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 99*) (1) Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în
  • 180. certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23, şi/sau drepturile prevăzute la alin. (9) sau (10), după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare. (2) Baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23, şi/sau drepturile prevăzute la alin. (9) sau (10), după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare. (2^1) Dacă naşterea s-a produs înainte de termen, baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. d) se determină, conform prevederilor alin. (2), pe baza veniturilor lunare din perioada ce constituie, conform art. 98 alin. (5), stagiul de cotizare necesar deschiderii dreptului. (3) În situaţia în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 98 alin. (3) baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie media veniturilor lunare la care s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia de asigurări sociale din lunile respective sau, după caz, venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia de asigurări sociale. (4) Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă, se plătesc zilele lucrătoare. (5) Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale se iau în considerare numărul de zile lucrătoare pentru care s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale şi/sau numărul de zile lucrătoare din perioadele asimilate stagiului de cotizare din lunile din care se constituie baza de calcul. (6) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări sociale se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează. (7) În cazul în care baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale cuprinde şi perioade anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv perioade de şomaj recunoscute ca vechime în muncă, la calculul indemnizaţiilor se iau în considerare pentru aceste perioade, după caz, veniturile lunare care, potrivit legii, au constituit baza de calcul a drepturilor respective sau sumele cu titlu de drepturi băneşti primite în calitate de şomer.
  • 181. (8) Pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi, care au constituit vechime în muncă recunoscută la stabilirea pensiilor, în condiţiile art. 160, altele decât perioadele de şomaj, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie salariul minim brut pe ţară din perioadele respective. (9) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), inclusiv cele realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea bazei de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale se utilizează salariul minim brut pe ţară din perioadele respective. (10) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a), inclusiv cele realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea bazei de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale se utilizează cuantumul drepturilor de asigurări sociale de care s-a beneficiat în perioadele respective. (11) În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) şi care în aceeaşi perioadă obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, la calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale ulterioare se iau în considerare, prin cumulare, veniturile realizate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate, fără a depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut prevăzut la art. 5 alin. (3). ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 99 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 99 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA 1 Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ART. 100*) (1) În sistemul public asiguraţii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, dacă dovedesc
  • 182. incapacitatea temporară de muncă printr-un certificat medical, eliberat conform reglementărilor în vigoare. (2) *** Abrogat (3) Şomerii aflaţi la cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, la alte forme de pregătire profesională, organizate potrivit legii, care, datorită accidentelor survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale, suportă o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile, beneficiază de aceleaşi prevederi ca şi ceilalţi asiguraţi privind accidentul de muncă. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 100 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 101*) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel: A. de către angajator, în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă, astfel: a) până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a 7-a zi de incapacitate temporară de muncă; b) între 21 - 100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă; c) peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate temporară de muncă; B. din bugetul asigurărilor sociale de stat, începând cu: a) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. III, IV, V şi alin. (2); b) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă sau pensionării. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru
  • 183. maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 101 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 102 Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli profesionale sau accidente de muncă se suportă din prima zi de incapacitate temporară de muncă şi până la data încetării acesteia sau pensionării, astfel: a) de către angajator, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II; b) de către angajatorul prestator al cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau al altor forme de pregătire profesională pentru şomeri, organizate potrivit legii, pentru situaţiile prevăzute la art. 100 alin. (3); c) de bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V; d) de bugetul asigurărilor sociale de stat, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, precum şi al celor prevăzuţi la alin. (1) pct. III, aflaţi la cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, organizate potrivit legii, dacă bolile profesionale sau accidentele de muncă s-au produs din vina acestora. ART. 103*) (1) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire. (2) Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. (3) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază astfel: a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de CNPAS cu acordul Ministerului Sănătăţii al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi jumătate de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, precum şi pentru SIDA şi cancer de orice tip, în funcţie de stadiul bolii; c) un an şi jumătate, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
  • 184. d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 103 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 104*) De drepturile prevăzute la art. 103 beneficiază toate categoriile de asiguraţi prevăzuţi la art. 5. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 104 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 105*) (1) Medicul curant propune pensionarea de invaliditate, dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, prevăzute de prezenta lege. (2) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicul curant propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului în activitate. (3) Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, trecerea temporară în altă muncă, reducerea programului de lucru, reluarea activităţii în aceeaşi profesie sau într-o altă profesie ori pensionarea de invaliditate. (4) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de CNPAS, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.
  • 185. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 105 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 106*) În cazul în care s-a emis avizul de pensionare de către medicul expert al asigurărilor sociale, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se acordă până la sfârşitul lunii următoare celei în care s-a dat avizul, fără a se depăşi durata maximă de acordare a concediului medical, prevăzută de lege. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 106 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 107*) (1) Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, conform prevederilor art. 101, concediile fiind întrerupte, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate. (2) Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care, potrivit prezentei legi, realizează venituri dintr-o activitate profesională pentru care se calculează şi se plăteşte contribuţia de asigurări sociale. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de
  • 186. muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 107 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 108*) (1) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1). (2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală profesională, accident de muncă sau cazuri asimilate acestuia, tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip, precum şi de boală infectocontagioasă din grupa A şi urgenţe medico-chirurgicale stabilite în condiţiile prevăzute la art. 98 alin. (3) este de 100% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1) sau (3), după caz. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 108 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 2-a Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă ART. 109*) (1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, în sistemul public asiguraţii pot beneficia de: a) indemnizaţie pentru trecerea temporară în altă muncă; b) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă; c) indemnizaţie pentru carantină; d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate; e) tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate;
  • 187. f) reabilitare profesională. g) bilete de odihnă pentru asiguraţii unităţilor în care nu este reglementată constituirea fondului social, potrivit legii. (2) Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile, precum şi pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear şi reabilitare profesională, în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 109 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 60 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, sunt şi rămân în vigoare prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea biletelor pentru tratament balnear pensionarilor şi altor categorii de asiguraţi decât cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. ART. 110*) (1) Asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, care, datorită unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu mai pot lucra în condiţiile de la locul de muncă anterior producerii riscului, pot trece temporar în altă muncă. (2) Indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă se acordă, dacă la noul loc de muncă asiguratul realizează un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în lunile respective. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav,
  • 188. cuprinse la art. 110 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 111*) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 111 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 112*) (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 110 şi 111 se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape. (2) Cuantumul lunar al indemnizaţiilor prevăzute la art. 110 şi 111 este egal cu diferenţa dintre baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1) şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal de muncă, fără a depăşi 25% din baza de calcul. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 112 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 113*) (1) Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de inspectoratul de sănătate publică.
  • 189. (2) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1). ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 113 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 114*) Indemnizaţiile prevăzute la art. 109 alin. (1) lit. a), b) şi c) se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 114 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 115*) (1) Asiguraţii şi pensionarii sistemului public pot beneficia de ajutoare şi indemnizaţii de la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru procurare de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate. (2) Modalităţile de stabilire şi de acordare a ajutoarelor şi indemnizaţiilor pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice se stabilesc prin lege. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav,
  • 190. cuprinse la art. 115 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 116*) (1) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 109 alin. (2) medicul expert al asigurărilor sociale întocmeşte programul individual de recuperare, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii, structurat pe etape. (2) Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se realizează de către organele competente. (3) Dreptul la prestaţii de asigurări sociale se suspendă în cazul în care asiguraţii nu urmează sau nu respectă programul individual de recuperare. (4) După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare asiguraţii sunt supuşi reexaminării medicale. În funcţie de rezultatele acesteia medicul expert al asigurărilor sociale, după caz, actualizează programul individual de recuperare, recomandă reluarea activităţii profesionale sau propune pensionarea de invaliditate. (5) Asiguraţii care şi-au redobândit capacitatea de muncă total sau parţial se pot reîncadra în muncă potrivit recomandărilor medicului expert al asigurărilor sociale, cu sprijinul caselor teritoriale de pensii şi al agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a municipiului Bucureşti. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 116 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 117*) (1) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate, în funcţie de tipul bolii. (2) Durata tratamentului balnear este de 15 - 21 de zile şi se stabileşte de medicul expert al asigurărilor sociale în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului. (3) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 109 alin. (2) contravaloarea biletelor pentru tratament balnear se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
  • 191. (4) Pot beneficia de tratament balnear şi alte categorii de pensionari şi asiguraţi, în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea de către beneficiar a unei părţi din costul biletului de tratament balnear. (5) Criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum şi nivelul cotei de participare individuală a asiguraţilor se aprobă anual de CNPAS. (6) Locurile la tratament balnear vor fi asigurate în unităţile de tratament din proprietatea CNPAS şi, în completare, prin contracte încheiate, potrivit legii, cu alte unităţi de profil. La încheierea contractelor se va ţine seama de gradul de solicitare al staţiunii şi de categoria de confort oferită, precum şi de nivelul maxim al tarifelor, ce poate fi suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, stabilit de CNPAS. (7) Criteriile pe baza cărora se acordă biletele de odihnă, precum şi nivelul cotei de participare individuală a asiguraţilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (8) Plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear şi biletelor de odihnă utilizate se realizează de CNPAS. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 117 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 60 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, sunt şi rămân în vigoare prevederile art. 117 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea biletelor pentru tratament balnear pensionarilor şi altor categorii de asiguraţi decât cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. SECŢIUNEA a 3-a Indemnizaţia de maternitate ART. 118*) (1) Asiguratele au dreptul, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
  • 192. (2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, în condiţiile prezentei legi, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 118 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 119*) (1) Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere. (2) Concediile pentru sarcină şi lăuzie se compensează între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare. (3) Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină. (4) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 119 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 120*) (1) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1). (2) Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. ------------
  • 193. *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 120 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 4-a Indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav ART. 121*) (1) Asiguraţii au dreptul la: a) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, oricând până la împlinirea de către copil a acestor vârste, numai după efectuarea a cel puţin 42 de zile din concediul de lăuzie. b) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. (2) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (1) se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 121 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 121 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 122*) (1) Beneficiază, la cerere, de indemnizaţia pentru creşterea copilului, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute la art. 98 alin. (4).
  • 194. (2) Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute la art. 98 alin. (2). (3) Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru acordarea acestora, şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii sau i-au fost daţi în plasament. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 122 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 122 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 123*) (1) Indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se acordă, la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naştere. (2) Indemnizaţia pentru creşterea copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani se acordă, la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naştere, precum şi a certificatului de persoană cu handicap, emise în condiţiile legii. (3) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap emis, în condiţiile legii, după caz. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 123 din Legea nr. 19/2000.
  • 195. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 123 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 124*) Durata de acordare a indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. b) este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul de familie. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 124 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 125*) (1) Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99. (2) Pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 125 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile
  • 196. referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 125 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 125^1*) În vederea acordării concediului şi indemnizaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a), în cazul asiguratului care a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii sau i-au fost daţi în plasament, perioada ce corespunde stagiului de cotizare şi bazei de calcul prevăzute de lege se stabileşte de la data la care, după caz, s-a aprobat adopţia, s-a instituit tutela sau plasamentul, conform legii. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 125^1 din Legea nr. 19/2000. SECŢIUNEA a 5-a Ajutorul de deces ART. 126 (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, oricare persoană care face această dovadă. (2) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. (3). ART. 127 (1) Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreţinerea sa şi care nu are un drept propriu de asigurări sociale. (2) Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi: a) soţul;
  • 197. b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate; c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi. (3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut la art. 126 alin. (2). ART. 128 Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces. SECŢIUNEA a 6-a Alte dispoziţii privind drepturile de asigurări sociale ART. 129*) În cazul în care angajatorul îşi încetează activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă al asiguratului, drepturile de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) şi la art. 109 alin. (1) lit. c), care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat de către casele teritoriale de pensii, urmând să fie recuperate de la angajator, după caz, conform legii. ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 129 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 129 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 130*) Pentru persoana asigurată care se regăseşte în două sau mai multe situaţii prevăzute la art. 5 şi care desfăşoară activitate în mai multe unităţi, în fiecare
  • 198. fiind asigurată conform prezentei legi, indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator sau de casele teritoriale de pensii, în condiţiile legii. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 130 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 131*) Durata concediilor medicale pentru tuberculoză, sarcină, lăuzie şi îngrijirea copilului bolnav nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afecţiuni. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 131 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 132*) (1) Concediile medicale acordate cu întrerupere între ele se iau în considerare separat, durata lor necumulându-se, iar plata se suportă conform art. 101 şi 102. (2) În situaţia în care, în aceeaşi lună, un asigurat are două sau mai multe concedii medicale pentru afecţiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se calculează şi se suportă separat, iar plata se face conform art. 101 şi 102. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi
  • 199. recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 132 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 133*) (1) Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) se fac pe baza certificatului medical eliberat în condiţiile legii, care constituie ordin de plată, sau, după caz, pe baza cererii, însoţită de documente doveditoare, în cazul indemnizaţiei prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. d). (2) Calculul şi plata indemnizaţiei de asigurări sociale se fac lunar de către: a) angajator, cel mai târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II; b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical sau, după caz, a cererii pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în cazul şomerilor; c) casa teritorială de pensii, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical sau a cererii pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV, V şi alin. (2). (3) Cuantumul indemnizaţiilor de asigurări sociale acordate pe o perioadă mai mare de 90 de zile se poate indexa o dată cu indexarea valorii punctului de pensie, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 133 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 133^1*) (1) Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale se pot face şi de CNPAS sau casele teritoriale de pensii, pentru sumele care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
  • 200. (2) Metodologia de aplicare a alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 133^1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 134*) (1) CNPAS, prin intermediul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. (2) Pe baza normelor metodologice emise, CNPAS efectuează, prin intermediul caselor teritoriale de pensii, controlul asupra corectitudinii acordării concediilor medicale, respectării programelor recuperatorii şi oportunităţii stabilirii acestora. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 134 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 135 Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către: a) angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, respectiv al unui membru de familie al acestuia; b) instituţia care gestionează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia; c) casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului prevăzut la art. 5 alin. (1) pct. IV, V sau alin. (2), respectiv al unui membru de familie al acestuia.
  • 201. ART. 136*) (1) Indemnizaţiile de asigurări sociale se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură specială de către acesta. (2) Indemnizaţiile de asigurări sociale cuvenite pentru luna în curs şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 136 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 137*) (1) Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. (2) Cuantumul indemnizaţiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale solicitate potrivit alin. (1) se achită la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzută în certificatul medical neonorat sau, după caz, la data decesului, înscrisă în certificatul de deces. ------------ *) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 137 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 138*) (1) Plata indemnizaţiilor de asigurări sociale încetează începând cu ziua următoare celei în care: a) beneficiarul a decedat;
  • 202. b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiilor; c) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România nu are încheiată convenţie de asigurări sociale; d) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că indemnizaţiile se plătesc de către celălalt stat. (2) Plata indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) se suspendă, la cererea beneficiarului sau pe perioada în care acesta este decăzut din drepturile părinteşti, respectiv din dreptul de a fi tutore, sau în cazul în care copilul este abandonat ori internat într-o instituţie de ocrotire. (3) Reluarea în plată a indemnizaţiei de asigurări sociale suspendate potrivit alin. (2) se face la cerere, începând cu ziua următoare celei în care a încetat cauza suspendării. (4) *** Abrogat ------------ *) Conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 138 din Legea nr. 19/2000. Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. CAP. 6 Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale ART. 139 (1) CNPAS este instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, care administrează şi gestionează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. (2) Sediul CNPAS este în municipiul Bucureşti. (3) Casa de pensii a municipiului Bucureşti şi casele judeţene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.
  • 203. SECŢIUNEA 1 Organizarea CNPAS ART. 140 (1) Conducerea CNPAS este formată din preşedinte şi consiliul de administraţie, compus din 19 persoane, dintre care un preşedinte şi 18 membri. (2) Un secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este preşedintele CNPAS, îndeplinind şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie. (3) Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi va delega atribuţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare conducătorului executiv al CNPAS. (4) Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, patronatului şi asiguraţilor, după cum urmează: a) 5 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei; b) 5 reprezentanţi ai patronatului, desemnaţi de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional; c) 8 reprezentanţi ai asiguraţilor, dintre care: - 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional; - 3 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale pensionarilor. (5) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată. (6) Membrii consiliului de administraţie sunt desemnaţi pe o perioadă de 4 ani. (7) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 13 dintre membrii săi. (8) Membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi de cei care i-au desemnat. (9) Mandatul preşedintelui încetează la încheierea exercitării funcţiei de secretar de stat. ART. 141 (1) CNPAS îşi elaborează statutul propriu care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
  • 204. (2) Statutul va cuprinde în mod obligatoriu atribuţiile consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPAS, modul de organizare şi funcţionare a CNPAS, precum şi atribuţiile caselor teritoriale de pensii. ART. 142 Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita unui procent de 3% aplicat asupra cheltuielilor anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în condiţiile legii. ART. 143 Salarizarea personalului CNPAS, al caselor teritoriale de pensii, precum şi indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie se stabilesc prin lege. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile CNPAS ART. 144 În aplicarea prevederilor prezentei legi CNPAS îndeplineşte următoarele atribuţii: a) îndrumă şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele teritoriale de pensii, îndrumă şi verifică persoanele juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi obligaţii care decurg din prezenta lege; b) furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat; c) prezintă Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurărilor sociale de stat; d) publică bianual raportul său de activitate; e) colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; f) urmăreşte încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind executarea creanţelor bugetare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; g) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia; h) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurări sociale; i) asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public;
  • 205. j) asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional, pe baza codului personal de asigurări sociale; k) certifică anual stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat; l) controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă; m) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte; n) dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în baza convenţiilor încheiate de statul român; o) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale; p) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă; r) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care este implicată ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi; s) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale. ART. 144^1 Realizarea atribuţiilor ce revin CNPAS, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. CAP. 7 Răspunderea juridică ART. 145 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. SECŢIUNEA 1 Infracţiuni ART. 146 Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri şi nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei de asigurări sociale, reţinută de la asigurat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. ART. 147 Completarea formularelor tip privind contribuţia de asigurări sociale de către funcţionar cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţia de asigurări sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurărilor sociale de stat
  • 206. constituie infracţiune de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului penal. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii ART. 148 Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 6 alin. (1); b) nedepunerea la termen a declaraţiei de asigurare prevăzute la art. 6 alin. (2); c) nerespectarea cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite conform art. 18 alin. (3) şi art. 21; d) nerespectarea metodologiei de încadrare în condiţii deosebite de muncă, conform art. 19 alin. (2) - (5); e) nerespectarea prevederilor art. 23, 24 şi 25 privind baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale; f) nerespectarea prevederilor art. 31 privind majorările de întârziere la plata contribuţiei de asigurări sociale; g) nerespectarea prevederilor art. 96 privind obligaţia anunţării modificărilor survenite pentru acordarea pensiei; h) neachitarea de către angajator a indemnizaţiilor de asigurări sociale care se suportă din fonduri proprii, conform prevederilor art. 101 şi 102; i) calculul şi plata eronată ale indemnizaţiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale de către instituţia care efectuează plata conform prevederilor art. 133 şi 135; j) nerespectarea prevederilor art. 189; k) nevirarea, în condiţiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29; k^1) nevirarea, în condiţiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei de asigurări sociale de stat, timp de 3 luni consecutiv; l) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, ale direcţiilor teritoriale de muncă şi solidaritate socială şi personalului împuternicit al CNPAS şi al caselor teritoriale de pensii documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor de asigurări sociale, precum şi în vederea recuperării creanţelor prin executare silită; m) nerespectarea prevederilor art. 160 alin. (7). ART. 149 Contravenţiile prevăzute la art. 148 se sancţionează după cum urmează:
  • 207. a) cele prevăzute la lit. b), c), f), g), i) şi m), cu amendă de la 300 lei (RON) la 600 lei (RON); b) cele prevăzute la lit. a), d), e), h), j), k) şi l), cu amendă de la 15.000.000 lei la 50.000.000 lei; c) cele prevăzute la lit. k^1), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei. ART. 150 Nivelul amenzilor, prevăzut la art. 149, va fi actualizat prin hotărâre a Guvernului. ART. 151 (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 148 lit. c), e), f), h), i), k) şi k^1) şi aplicarea amenzilor corespunzătoare se fac de către organele de control ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ale direcţiilor teritoriale de muncă şi solidaritate socială. (2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 148 lit. a), b), d), g), i), j) şi l) şi aplicarea amenzilor corespunzătoare se fac de către personalul împuternicit al CNPAS şi al caselor teritoriale de pensii desemnat prin decizie a preşedintelui CNPAS. (3) Prin reţinerea unei cote de 15% din valoarea amenzilor aplicate şi încasate se constituie un fond pentru acordarea de stimulente categoriilor de personal prevăzute la alin. (1) şi (2). ART. 152 Amenzile contravenţionale, aplicate conform prezentei legi, constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat. ART. 153 (1) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare*). (2) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la obligaţiile faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, se completează cu prevederile Legii nr. 87/1994**) pentru combaterea evaziunii fiscale. ------------- *) Începând cu data de 25 august 2001, trimiterea la Legea nr. 32/1968 se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în conformitate cu prevederile art. 48 din acelaşi act normativ. **) Legea nr. 87/1994 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 241/2005. CAP. 8 Jurisdicţia asigurărilor sociale
  • 208. ART. 154 (1) Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secţii de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. (3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) numărul maxim de posturi de judecători şi personal de specialitate auxiliar se suplimentează prin hotărâre a Guvernului. ART. 155 Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere; c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale; d) deciziile de pensionare; e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale; g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţii încheiate conform prezentei legi; h) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi. ART. 156 Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. ART. 157 (1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive şi irevocabile. ART. 158
  • 209. Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. ART. 159 Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de orice fel de taxă de timbru. CAP. 9 Dispoziţii tranzitorii ART. 160 (1) Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare. (2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană: a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 38; b) a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare. (3) Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cel realizat anterior apariţiei Legii nr. 80/1992. (4) Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util. (5) Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale. (6) Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5). (7) Sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare. La
  • 210. aceste cereri se va răspunde în scris, în termen de maximum 30 de zile, prin scrisoare recomandată, în cazul în care acest lucru este cerut prin petiţia iniţială. ART. 161 (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră sau salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel: a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978; b) 24,5 zile (196 de ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 martie 1990; c) 23,6 zile (189 de ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 - 30 septembrie 1990; d) 21,25 zile (170 de ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990 - 1 ianuarie 1997; e) 21,16 zile (169,33 de ore) pe lună, pentru anul 1997; f) 21,25 zile (170 de ore) pe lună, pentru anul 1998; g) 21,50 zile (172 de ore) pe lună, pentru anul 1999; h) pentru anul 2000 şi în continuare numărul mediu de zile şi, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor Legii nr. 75/1996*) pentru stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează. (2) În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. În caz contrar drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă. ------------ *) Legea nr. 75/1996 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 53/2003. ART. 162 (1) Pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă.
  • 211. (2) Punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă 0,25 puncte. (3) Pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale. ART. 163 (1) Pentru perioadele asimilate, care au constituit vechime în muncă utilă la pensie considerată în condiţiile legii până la intrarea în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează, după caz, salariul minim pe economie brut sau net, respectiv salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) perioadele recunoscute în condiţiile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, pentru care la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează echivalentul a 1,5 salarii minime pe economie brute sau nete, după caz, din perioadele respective. (3) Prevederile alin. (1), referitoare la stabilirea punctajului anual, se aplică şi în cazul perioadelor în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 38. ART. 164 (1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă. (3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt
  • 212. dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul: a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani; b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 de ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani. (4) Pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă. (5) Salariile anuale medii şi minime pe economie, brute sau nete, după caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt prezentate în anexele nr. 6 şi 7. (6) Pentru perioadele anterioare anului 1938, precum şi pentru perioada cuprinsă între 1939 - 1946 inclusiv, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu anual corespunzător anului 1938. (7) Pentru perioadele anterioare anului 1949 se va utiliza salariul minim corespunzător anului 1949. (8) Prevederile alin. (2) - (7) se aplică, la cerere, şi persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în perioada 1 aprilie 2001 până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. ART. 165 (1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel: a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973; b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978; c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986; d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990; e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991; f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992; g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999; h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999;
  • 213. i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999. (2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel: a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1978; b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986. ART. 166 Punctajul anual realizat până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu este supus plafonării prevăzute la art. 78. ART. 167 (1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data în care stagiile complete de cotizare cerute sunt de 30 de ani pentru femei şi 35 de ani pentru bărbaţi: a) persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 42, în raport cu vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3; b) persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii speciale de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condiţiile prevăzute în anexele nr. 4 şi 5. (2) Pentru perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, în înţelesul art. 49 şi 50, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data naşterii. ART. 167^1 (1) Într-un interval de 5 ani*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4. TABELUL Nr. 4 ________________________________________________________________ Stagiul de cotizare realizat Reducerea vârstelor standard efectiv, conform legislaţiei de pensionare prevăzute anterioare, în grupa I de în anexa nr. 3 muncă (ani împliniţi) (ani) (luni) ________________________________________________________________ 2 1 2 4 2 5 6 3 7 8 4 10 10 6 0
  • 214. 12 7 2 14 8 5 16 9 7 18 10 10 20 12 0 22 13 0 24 14 0 26 şi peste 15 0 ________________________________________________________________ (2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani. (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 şi 5. (4) Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condiţiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie. (5) Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special. ------------ *) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2006, aplicarea prevederilor art. 167^1 din Legea nr. 19/2000 se prelungeşte până la data de 31 decembrie 2008. ART. 167^2 (1) În perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, cererea de pensionare pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială, împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, la casa teritorială de pensii în a cărei rază se află domiciliul acestuia. (2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III, cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare se depun de către angajator sau instituţia care efectuează plata drepturilor de şomaj, după caz, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. (3) Drepturile de pensii se acordă şi se plătesc în condiţiile prevăzute la art. 83, în raport cu termenul prevăzut la alin. (1) şi (2).
  • 215. ART. 168 (1) Guvernul va lua măsuri de recorelare a tuturor categoriilor de pensii, având în vedere schimbările produse în baza de calcul a acestora începând cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii individuale brute, a luării în considerare a sporurilor cu caracter permanent, precum şi a majorării salariilor în sectorul bugetar sau negocierii acestora la societăţi comerciale şi regii autonome. (2) Metodologia de recorelare a pensiilor în condiţiile prevăzute la alin. (1) va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) După intrarea în vigoare a prezentei legi, pe baza analizei rezultatelor recorelării aplicate conform prevederilor alin. (1) şi (2) Guvernul poate adopta măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor stabilite pe baza legislaţiei anterioare. (4) Programul şi metodologia de recorelare a pensiilor, potrivit prevederilor alin. (3), se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului. (5) În cazul pensiilor de asigurări sociale ale agricultorilor, stabilite anterior datei de 29 iulie 1992, recorelarea pensiilor se face pe baza determinării timpului util conform metodologiei care a fost folosită la aplicarea prevederilor Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare. ART. 169 (1) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia. (1^1) Recalcularea, la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b) se face şi în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001. (2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. (3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare. ART. 170 (1) Pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, în care o persoană a fost asigurată simultan la două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului perioadele respective se iau în calcul o singură dată. (2) Pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale şi pensii pentru agricultori şi la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective.
  • 216. ART. 171 (1) În cazul modificării numărului de urmaşi după intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru o pensie stabilită pe baza legislaţiei anterioare, pensia pentru soţul supravieţuitor se recalculează potrivit prezentei legi, cu îndeplinirea condiţiilor existente la data deciziei iniţiale. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislaţiei anterioare, la modificarea încadrării într-un alt grad de invaliditate. ART. 172 (1) Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul. (2) Până la înfiinţarea secţiilor de asigurări sociale şi a completelor specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi al curţilor de apel, cererile privind raporturile de asigurări sociale, născute în temeiul prezentei legi, se depun la instanţele competente să le soluţioneze conform legislaţiei anterioare. ART. 173 (1) În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României primul-ministru va numi preşedintele CNPAS. (2) În termen de 30 de zile de la numirea preşedintelui CNPAS se constituie consiliul de administraţie şi se aprobă statutul CNPAS. ART. 174 (1) În termen de 30 de zile de la data adoptării statutului CNPAS preia activităţile corespunzătoare funcţionării şi organizării sistemului public de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi de la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă şi Oficiul Central de Plata Pensiilor. (1^1) CNPAS are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, care este instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică. Rolul şi atribuţiile Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. (2) În termenul prevăzut la alin. (1) CNPAS preia: a) în administrare - dotările, clădirile, spaţiile şi terenurile proprietate publică a statului, utilizate sau aflate în administrarea structurilor prevăzute la alin. (1), conform listei aprobate prin hotărâre a Guvernului; b) în proprietate - casele de odihnă şi tratament balnear ale ţărănimii, patrimoniul fostei Uniuni Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie
  • 217. şi al uniunilor sale judeţene, patrimoniul fostei Case de Asigurări Sociale şi Pensii din Cooperaţia Meşteşugărească şi al unităţilor sale teritoriale, precum şi elementele de patrimoniu care se află sau care se va dovedi ulterior că s-au aflat în proprietatea sistemelor de asigurări sociale integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat. (3) Casele de odihnă şi tratament balnear ale ţărănimii, prevăzute la alin. (2) lit. b), se organizează ca societate comercială cu acţionar unic CNPAS. Unităţile din teritoriu vor funcţiona ca sucursale care se vor denumi unităţi de tratament balnear şi recuperare a capacităţii de muncă. Actul constitutiv al acestei societăţi comerciale se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) CNPAS şi casele teritoriale de pensii au obligaţia şi dreptul să revendice bunurile imobile care au aparţinut asigurărilor sociale, cele construite sau achiziţionate din fonduri alocate de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi care au fost trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, astfel: a) CNPAS se consideră urmaşul de drept la Casei Centrale a Asigurărilor Sociale; b) imobilele care au aparţinut asigurărilor sociale, aflate în proprietatea statului, vor fi transmise în proprietatea sau în administrarea CNPAS, prin hotărâre a Guvernului; c) acţiunile în revendicare pentru reîntregirea patrimoniului se pot face atât de CNPAS, cât şi de casele teritoriale de pensii în a căror rază se află bunurile şi elementele de patrimoniu ce urmează să fie revendicate; d) toate demersurile făcute până în prezent (notificări, somaţii) de către CNPAS şi casele teritoriale de pensii se consideră legal şi corect întocmite şi sunt valabile în faţa instanţelor judecătoreşti competente potrivit legii să soluţioneze respectivele cauze. (5) Casele de odihnă şi tratament ale ţărănimii, organizate în condiţiile alin. (3), vor respecta legislaţia în vigoare privind destinaţia profitului. ART. 175 (1) De la data constituirii consiliului de administraţie şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi CNPAS organizează casele teritoriale de pensii. (2) În termen de 30 de zile de la data adoptării statutului CNPAS preia de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pe bază de protocol şi bilanţ contabil, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi indicatorii aferenţi cheltuielilor de personal, în raport cu numărul personalului preluat. (3) Personalul care va fi preluat de CNPAS şi de casele sale teritoriale de pensii va fi transferat în interesul serviciului de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi unităţile sale subordonate. ART. 176
  • 218. Până la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul, autorităţile publice locale, cu sprijinul prefecturilor, vor pune la dispoziţie CNPAS localurile necesare în vederea funcţionării caselor teritoriale de pensii organizate potrivit prezentei legi. ART. 177 (1) Până la intrarea în vigoare a legii salarizării prevăzute la art. 143 salarizarea personalului CNPAS, al caselor teritoriale de pensii, precum şi indemnizaţia membrilor consiliului de administraţie se stabilesc după cum urmează: a) salariile, precum şi veniturile sub forma altor drepturi salariale pentru personalul CNPAS, al unităţilor din subordinea acesteia şi al caselor teritoriale de pensii se stabilesc pe baza reglementărilor în vigoare aprobate pentru aparatul propriu al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau, după caz, pentru unităţile din subordinea sau din administrarea acestuia; b) indemnizaţia de şedinţă pentru membrii consiliului de administraţie este egală cu 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat; totalul sumelor cuvenite unui membru al consiliului de administraţie ca urmare a participării la şedinţe nu poate depăşi într-o lună 20% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat. (2) Personalul prevăzut la art. 175 alin. (3) îşi va păstra salariul de bază şi celelalte drepturi salariale avute anterior, dacă va ocupa aceleaşi funcţii, grade sau trepte profesionale. (3) Cheltuielile privind salarizarea personalului CNPAS şi al caselor teritoriale de pensii, precum şi indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat. ART. 178 *** Abrogat ART. 179 Modelul declaraţiei privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, al declaraţiei de asigurare, al contractului de asigurare, precum şi modelele celorlalte documente necesare în vederea evidenţei drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se stabilesc de CNPAS şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 180 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi.
  • 219. (2) CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80. (3) Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona în condiţiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. (2), li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare. (3^1) Se exceptează de la prevederile alin. (3) pensionarii de asigurări sociale de stat ale căror drepturi de pensie s-au stabilit pe baza salariilor din ultimii 5 ani de activitate sau pe baza salariilor de până la data de 1 aprilie 1992. Acestor categorii de persoane li se aplică prevederile alin. (2). (4) Punctajul mediu estimat, prevăzut la alin. (3), se calculează de CNPAS. (5) Punctajul mediu anual şi punctajul mediu estimat se pot corecta corespunzător recorelării prevăzute la art. 168 alin. (3) - (5). (5^1) După definitivarea procesului de recorelare, punctajul mediu anual al pensiilor cuvenite persoanelor prevăzute la alin. (3^1) nu poate fi mai mic decât cel calculat la data de 1 aprilie 2001. (6) Cuantumul pensiilor se stabileşte pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. (2), (3), (5) şi (5^1). (7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos. ART. 180^1 (1) De prevederile art. 180 beneficiază şi magistraţii pensionaţi în baza Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru partea din pensia de serviciu care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi pentru pensia suplimentară. (2) Punctajul mediu al magistraţilor pensionari se determină şi se evidenţiază distinct pentru pensia de asigurări sociale de stat, respectiv pentru pensia suplimentară.
  • 220. (3) În situaţiile reglementate la alin. (1) şi (2) se păstrează în plată drepturile stabilite în baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 181 *** Abrogat ART. 182 Până la data intrării în vigoare a prezentei legi CNPAS comunică conturile în care se virează sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale. ART. 183 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuţia de asigurări sociale, suportată de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi VI, nu va diminua venitul net al acestora. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuţie de asigurări sociale suportate de aceştia conform prezentei legi. (3) Pentru asiguraţii care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevăzută la alin. (2) se aplică la acest plafon. (4) Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate, astfel încât contribuţia de asigurări sociale suportată de asiguraţi să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern. ART. 184 (1) Reluarea în plată a pensiilor stabilite conform legislaţiei anterioare, suspendate în momentul intrării în vigoare a prezentei legi, se face în cuantumul determinat conform art. 180, cu respectarea condiţiilor legale existente la data stabilirii iniţiale a pensiei. (2) Pensiile stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 2/1995 privind pensionarea anticipată devin pensii pentru limită de vârstă la împlinirea vârstelor de 62 de ani bărbaţii şi de 57 de ani femeile şi se recalculează pe baza metodologiei prevăzute la art. 180, prin eliminarea diminuării aplicate cuantumului la data stabilirii iniţiale şi prin adăugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. ART. 185 (1) Cererile înregistrate şi nesoluţionate până la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de asigurări sociale şi pensii. (2) Drepturile de asigurări sociale aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se achită pe duratele şi în procentele prevăzute de
  • 221. prezenta lege, dacă acestea sunt în avantajul beneficiarilor. Procentele vor fi aplicate la baza de calcul stabilită iniţial pentru deschiderea acestor drepturi. (3) În caz contrar se menţin drepturile de asigurări sociale aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 186 Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, prevăzute la art. 142, vor fi stabilite în valori de 5% pentru primul an de funcţionare a CNPAS, 4,5% pentru cel de-al doilea an şi, respectiv, 4% pentru cel de-al treilea an. ART. 186^1 Pentru anul 2001 salariul mediu brut pe economie în baza art. 5 alin. (3) reprezintă salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2001. CAP. 10 Dispoziţii finale ART. 187 (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani. (2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale. (3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2). (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc. ART. 188 (1) Sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului. (2) Sumele stabilite în conformitate cu alin. (1), rămase nerecuperate de la asiguraţii decedaţi, se recuperează de la moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
  • 222. (3) Debitele provenite din drepturi de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPAS şi constituie venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. ART. 189 Angajatorii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să pună la dispoziţie CNPAS şi caselor teritoriale de pensii datele şi documentele necesare pentru atribuirea codului personal şi întocmirea evidenţelor privind stagiul de cotizare, conform unei metodologii elaborate de CNPAS şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 190 În aplicarea prezentei legi CNPAS poate emite norme care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 191 Baza de date privind asiguraţii sistemului public este proprietatea CNPAS şi are caracter confidenţial. ART. 192 Stabilirea şi plata unor drepturi finanţate din bugetul de stat se efectuează în continuare prin CNPAS şi prin casele teritoriale de pensii. ART. 192^1 (1) În cazul pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem de asigurări sociale al agricultorilor, cuantumul pensiei aferente punctajelor medii anuale obţinute prin aplicarea prevederilor art. 180 alin. (1) şi (2), precum şi partea din cuantumul pensiei rezultată prin aplicarea prevederilor art. 168 alin. (5) se suportă de la bugetul de stat. (2) Se suportă, de asemenea, de la bugetul de stat partea din cuantumul pensiei aferente punctajelor medii anuale obţinute prin valorificarea, după data de 1 aprilie 2001, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, a fiecărui an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări ale agricultorilor, precum şi a perioadelor de contribuţie realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 şi până la data de 1 aprilie 2001. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2005. ART. 193 (1) La efectuarea oricăror operaţiuni care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale de către CNPAS şi de casele teritoriale de pensii se percep tarife sau comisioane procentuale de până la 3%, aplicate asupra sumei totale ce face obiectul operaţiunii financiare. Operaţiunile pentru care se plătesc tarife sau se percep
  • 223. comisioane, precum şi nivelul acestora se stabilesc prin decizie a preşedintelui CNPAS. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) operaţiunile legate de stabilirea şi plata prestaţiilor sociale, finanţate din bugetul de stat şi din bugetele fondurilor speciale, pentru care CNPAS percepe contravaloarea cheltuielilor materiale şi a manoperei aferente serviciilor efectuate. (3) Sumele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) constituie venituri extrabugetare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, asupra lor necalculându-se impozit pe profit. ART. 194 (1) Între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem. (2^1) La acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a) - e), baza de calcul se constituie conform art. 99 alin. (1), (2) sau (3), după caz, numai din veniturile realizate în lunile în care persoana a fost asigurată în sistemul public de pensii. (3) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare şi în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme. (4) Decontarea între sistemul public şi celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate încetează începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (5) În situaţiile prevăzute la alin. (4) prevederile art. 180 se vor aplica doar pentru cuantumul pensiilor stabilit pe baza vechimii în muncă realizate în sectorul asigurărilor sociale de stat. ART. 195 Sumele ce urmează să fie achitate beneficiarilor de drepturi stabilite potrivit prevederilor prezentei legi se întregesc la o mie de lei în favoarea acestora, după deducerea eventualelor obligaţii. ART. 196
  • 224. Prezenta lege intră în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 3, 140, 141, 143, 168, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2) - (4), ale art. 182 şi 186, care intră în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României. ART. 197 Anexele nr. 1 - 7 fac parte integrantă din prezenta lege. ART. 198 La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: - prevederile referitoare la stabilirea vechimii în muncă pentru drepturi de asigurări sociale din Decretul nr. 112/1965 privind acordarea unor drepturi personalului muncitor trimis să lucreze în ţări cu climă greu de suportat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 10 din 22 martie 1965, cu modificările ulterioare; - H.C.M. nr. 880/1965 privind acordarea de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale de stat, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii a Consiliului de Miniştri nr. 33 din 21 august 1965, cu modificările ulterioare; - Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 112 din 18 octombrie 1972, cu modificările ulterioare; - art. 10 şi prevederile referitoare la fişa de pensie din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976; - Decretul nr. 217/1977 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor de pensii şi asigurări sociale şi a comisiilor de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 70 din 16 iulie 1977; - Decretul nr. 216/1977 privind criteriile şi normele de încadrare în gradele de invaliditate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 70 din 16 iulie 1977; - Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare; - Decretul nr. 232/1986 pentru modificarea unor dispoziţii legale cu privire la pensia suplimentară, cu excepţia articolului II, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 40 din 30 iunie 1986; - Decretul-lege nr. 70/1990 privind modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la pensii, asigurări sociale şi ocrotiri sociale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 februarie 1990, cu modificările ulterioare;
  • 225. - Decretul-lege nr. 51/1990 privind vechimea în muncă a soţiei salariate care îşi urmează soţul trimis în misiune permanentă în străinătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 6 februarie 1990; - Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite, care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 20 martie 1990; - Ordinul nr. 100/1990 privind completarea Ordinului 50/1990; - Ordinul nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite, care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990; - art. 10 şi 11 din Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 martie 1990; - Decretul-lege nr. 114/1990 privind încadrarea unor categorii de salariaţi în grupele I şi II de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 2 aprilie 1990; - Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum şi de modificare şi completare a unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale şi pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991; - Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 26 mai 1992; - Hotărârea Guvernului nr. 723/1992 privind preluarea în plată, prin Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a ajutoarelor acordate emigranţilor politici greci prin societatea de Cruce Roşie din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 4 decembrie 1992; - Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 9 februarie 1994, cu modificările ulterioare; - Hotărârea Guvernului nr. 89/1993 privind integrarea sistemului asigurărilor sociale şi pensiilor scriitorilor în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 5 martie 1993; - Hotărârea Guvernului nr. 326/1993 privind integrarea sistemului asigurărilor sociale şi pensiilor compozitorilor şi muzicologilor în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 21 iulie 1993;
  • 226. - Legea nr. 34/1993 privind integrarea sistemului de asigurări sociale al cooperaţiei meşteşugăreşti în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 15 iunie 1993; - Legea nr. 52/1993 privind integrarea sistemului de asigurări sociale al personalului Bisericii Ortodoxe Române în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 iulie 1993; - Legea nr. 2/1995 privind pensionarea anticipată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 13 ianuarie 1995; - Legea nr. 117/1995 privind integrarea sistemului asigurărilor sociale pentru cultele armeano-gregorian, creştin de rit vechi şi musulman în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 8 decembrie 1995; - Legea nr. 127/1995 privind integrarea sistemului de asigurări sociale şi pensii ale membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din România în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 28 decembrie 1995; - Legea nr. 42/1996 privind integrarea sistemului de asigurări sociale şi pensii ale cineaştilor în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 29 mai 1996; - Hotărârea Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protecţie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat şi militare, stabilite şi recalculate după data de 1 august 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 iulie 1996, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 49/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 8 aprilie 1997; - Legea nr. 120/1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 iulie 1997; - Legea nr. 86/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 30 mai 1997; - Legea nr. 203/1997 privind integrarea sistemului asigurărilor sociale al Cultului Mozaic din România în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 10 decembrie 1997; - Legea nr. 167/1998 privind integrarea sistemului de asigurări sociale al personalului Bisericii Române Unite cu Roma Greco-catolică în sistemul
  • 227. asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 octombrie 1998; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/1998 privind unificarea fondurilor componente ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a celor pentru plata pensiilor cuvenite asiguraţilor din unităţile cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 5 noiembrie 1998 (aprobată prin Legea nr. 128/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 20 iulie 1999); - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/1999 privind modificarea şi completarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, modificat şi completat prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 1 februarie 1999, aprobată prin Legea nr. 72/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 19 martie 2001; - orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. ANEXA 1 LISTA cuprinzând personalul navigant din aviaţia civilă, ale cărui locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale 1. Personal navigant pe: a) avioane turboreactoare şi turbopropulsoare de transport; b) avioane clasice de transport public; c) avioane clasice în misiuni sanitare sau de specialitate; d) elicoptere şi avioane utilitare; e) aeronave prototipuri la încercare în zbor. 2. Echipaje de recepţie în zbor a aeronavelor, instructori în şcoli, cursuri şi aerocluburi, pe: a) avioane clasice; b) avioane turboreactoare sau turbopropulsoare. 3. Personal de încercare în zbor a aeronavelor noi, de serie 4. Personal navigant de control în zbor 5. Personal tehnic care execută recepţia şi controlul tehnic în zbor al aeronavelor 6. Instructori în şcoli, cursuri şi aerocluburi de zbor fără motor 7. Personal de paraşutism profesionist care execută:
  • 228. a) salturi din aeronavă în procesul de instrucţie, antrenament sau salturi speciale; b) salturi pentru recepţia paraşutelor; c) salturi din turnul de paraşutism; d) instructor de paraşutism la bordul aeronavei din care se execută salturi cu paraşuta. 8. Însoţitori de bord ANEXA 2 LISTA cuprinzând profesiile din activitatea artistică ale căror locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale 1. Balerin 2. Dansator 3. Acrobat 4. Jongler 5. Clovn 6. Călăreţ de circ 7. Dresor de animale sălbatice 8. Solist vocal de operă şi de operetă 9. Instrumentist la instrumente de suflat 10. Cascador ANEXA 3 VÂRSTELE STANDARD DE PENSIONARE ŞI STAGIILE MINIME ŞI COMPLETE DE COTIZARE pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015 _______________________________________________________________________ ___ FEMEI ____________________________________ ___ PERIOADA Vârsta Stagiul Stagiul asiguratei complet minim de la ieşirea de cotizare cotizare la pensie ani/luni ani/luni ani/luni _______________________________________________________________________ ___ 1 2 3 4
  • 229. _______________________________________________________________________ ___ aprilie 2001 - martie 2002 57 25 10 aprilie 2002 - septembrie 2002 57/1 25/1 10/1 octombrie 2002 - martie 2003 57/2 25/2 10/2 aprilie 2003 - septembrie 2003 57/3 25/3 10/3 octombrie 2003 - martie 2004 57/4 25/4 10/4 aprilie 2004 - septembrie 2004 57/5 25/5 10/5 octombrie 2004 - martie 2005 57/6 25/6 10/6 aprilie 2005 - iulie 2005 57/7 25/7 10/7 august 2005 - noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8 decembrie 2005 - martie 2006 57/9 25/9 10/9 aprilie 2006 - iulie 2006 57/10 25/10 10/10 august 2006 - noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11 decembrie 2006 - martie 2007 58 26 11 aprilie 2007 - iulie 2007 58/1 26/2 11/2 august 2007 - noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4 decembrie 2007 - martie 2008 58/3 26/6 11/6 aprilie 2008 - iulie 2008 58/4 26/8 11/8 august 2008 - noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10 decembrie 2008 - martie 2009 58/6 27 12 aprilie 2009 - iulie 2009 58/7 27/2 12/2 august 2009 - noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4 decembrie 2009 - martie 2010 58/9 27/6 12/6 aprilie 2010 - iulie 2010 58/10 27/8 12/8 august 2010 - noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10 decembrie 2010 - martie 2011 59 28 13 aprilie 2011 - iulie 2011 59/1 28/2 13/2 august 2011 - noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4 decembrie 2011 - martie 2012 59/3 28/6 13/6 aprilie 2012 - iulie 2012 59/4 28/8 13/8 august 2012 - noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10 decembrie 2012 - martie 2013 59/6 29 14 aprilie 2013 - iulie 2013 59/7 29/2 14/2 august 2013 - noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4 decembrie 2013 - martie 2014 59/9 29/6 14/6 aprilie 2014 - iulie 2014 59/10 29/8 14/8 august 2014 - noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10 decembrie 2014 - martie 2015 60 30 15 _______________________________________________________________________ ___ ________________________________________________________________________ __ BĂRBAŢI ________________________________________ PERIOADA Vârsta Stagiul Stagiul asiguratului complet minim de la ieşirea de cotizare cotizare la pensie ani/luni ani/luni ani/luni __________________________________________________________________________ 1 5 6 7 __________________________________________________________________________ aprilie 2001 - martie 2002 62 30 10 aprilie 2002 - septembrie 2002 62/1 30/1 10/1 octombrie 2002 - martie 2003 62/2 30/2 10/2 aprilie 2003 - septembrie 2003 62/3 30/3 10/3 octombrie 2003 - martie 2004 62/4 30/4 10/4
  • 230. aprilie 2004 - septembrie 2004 62/5 30/5 10/5 octombrie 2004 - martie 2005 62/6 30/6 10/6 aprilie 2005 - iulie 2005 62/7 30/7 10/7 august 2005 - noiembrie 2005 62/8 30/8 10/8 decembrie 2005 - martie 2006 62/9 30/9 10/9 aprilie 2006 - iulie 2006 62/10 30/10 10/10 august 2006 - noiembrie 2006 62/11 30/11 10/11 decembrie 2006 - martie 2007 63 31 11 aprilie 2007 - iulie 2007 63/1 31/2 11/2 august 2007 - noiembrie 2007 63/2 31/4 11/4 decembrie 2007 - martie 2008 63/3 31/6 11/6 aprilie 2008 - iulie 2008 63/4 31/8 11/8 august 2008 - noiembrie 2008 63/5 31/10 11/10 decembrie 2008 - martie 2009 63/6 32 12 aprilie 2009 - iulie 2009 63/7 32/2 12/2 august 2009 - noiembrie 2009 63/8 32/4 12/4 decembrie 2009 - martie 2010 63/9 32/6 12/6 aprilie 2010 - iulie 2010 63/10 32/8 12/8 august 2010 - noiembrie 2010 63/11 32/10 12/10 decembrie 2010 - martie 2011 64 33 13 aprilie 2011 - iulie 2011 64/1 33/2 13/2 august 2011 - noiembrie 2011 64/2 33/4 13/4 decembrie 2011 - martie 2012 64/3 33/6 13/6 aprilie 2012 - iulie 2012 64/4 33/8 13/8 august 2012 - noiembrie 2012 64/5 33/10 13/10 decembrie 2012 - martie 2013 64/6 34 14 aprilie 2013 - iulie 2013 64/7 34/2 14/2 august 2013 - noiembrie 2013 64/8 34/4 14/4 decembrie 2013 - martie 2014 64/9 34/6 14/6 aprilie 2014 - iulie 2014 64/10 34/8 14/8 august 2014 - noiembrie 2014 64/11 34/10 14/10 decembrie 2014 - martie 2015 65 35 15 __________________________________________________________________________ ANEXA 4 BĂRBAŢI REDUCEREA VÂRSTELOR STANDARD DE PENSIONARE în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă 1. Stagiul complet de cotizare între 30 şi 31 de ani (perioada: aprilie 2001 - noiembrie 2006) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 20 - - - 20 - 9 18 - 3 - 21 - 8 16 - 6 - 22 - 7 14 - 9 - 23 - 6 12 - 12 - 24 - 5 10 - 15 - 25 - 4 8 - 18 - 26 - 3 6 - 21 - 27 - 2 4 - 24 - 28 - 1 2 - 27 - 29 -
  • 231. ____________________________________________________________________________ 2. Stagiul complet de cotizare între 31 şi 32 de ani (perioada: decembrie 2006 - noiembrie 2008) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 21 - - - 21 - 9 18 11 3 1 22 - 8 16 10 6 2 23 - 7 14 9 9 3 24 - 6 12 8 12 4 25 - 5 10 6 15 6 26 - 4 8 5 18 7 27 - 3 6 4 21 8 28 - 2 4 3 24 9 29 - 1 2 2 27 10 30 - ____________________________________________________________________________ 3. Stagiul complet de cotizare între 32 şi 33 de ani (perioada: decembrie 2008 - noiembrie 2010) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 22 - - - 22 - 9 19 9 3 3 23 - 8 17 7 6 5 24 - 7 15 4 9 8 25 - 6 13 2 12 10 26 - 5 11 - 16 - 27 - 4 8 10 19 2 28 - 3 6 7 22 5 29 - 2 4 5 25 7 30 - 1 2 3 28 9 31 - ____________________________________________________________________________ 4. Stagiul complet de cotizare între 33 şi 34 de ani (perioada: decembrie 2010 - noiembrie 2012) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 23 - - - 23 - 9 20 9 3 3 24 - 8 18 6 6 6 25 - 7 16 2 9 10 26 - 6 13 11 13 1 27 - 5 11 7 16 5 28 - 4 9 3 19 9 29 - 3 6 11 23 1 30 - 2 4 8 26 4 31 -
  • 232. 1 2 4 29 8 32 - ____________________________________________________________________________ 5. Stagiul complet de cotizare între 34 şi 35 de ani (perioada: decembrie 2012 - noiembrie 2014) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 24 - - - 24 - 9 21 8 3 4 25 - 8 19 3 6 9 26 - 7 16 10 10 2 27 - 6 14 5 13 7 28 - 5 12 - 17 - 29 - 4 9 8 20 4 30 - 3 7 3 23 9 31 - 2 4 10 27 2 32 - 1 2 5 30 7 33 - ____________________________________________________________________________ 6. Stagiul complet de cotizare de 35 de ani (începând cu luna decembrie 2014) ____________________________________________________________________________ Reducerea Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total vârstei de realizat în condiţii de realizat în alte de cotizare pensionare cu speciale condiţii de muncă necesar ____________________________________________________________________________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 24 - - - 24 - 9 22 6 3 6 26 - 8 20 - 7 - 27 - 7 17 6 10 6 28 - 6 15 - 14 - 29 - 5 12 6 17 6 30 - 4 10 - 21 - 31 - 3 7 6 24 6 32 - 2 5 - 28 - 33 - 1 2 6 31 6 34 - ____________________________________________________________________________ ANEXA 5 FEMEI REDUCEREA VÂRSTELOR STANDARD DE PENSIONARE în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă 1. Stagiul complet de cotizare între 25 şi 26 de ani (perioada: aprilie 2001 - noiembrie 2006) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 15 - - - 15 - 9 13 6 2 6 16 -
  • 233. 8 12 - 5 - 17 - 7 10 6 7 6 18 - 6 9 - 10 - 19 - 5 7 6 12 6 20 - 4 6 - 15 - 21 - 3 4 6 17 6 22 - 2 3 - 20 - 23 - 1 1 6 22 6 24 - ____________________________________________________________________________ 2. Stagiul complet de cotizare între 26 şi 27 de ani (perioada: decembrie 2006 - noiembrie 2008) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 16 - - - 16 - 9 14 5 2 7 17 - 8 12 10 5 2 18 - 7 11 3 7 9 19 - 6 9 8 10 4 20 - 5 8 - 13 - 21 - 4 6 5 15 7 22 - 3 4 10 18 2 23 - 2 3 3 20 9 24 - 1 1 8 23 4 25 - ____________________________________________________________________________ 3. Stagiul complet de cotizare între 27 şi 28 de ani (perioada: decembrie 2008 - noiembrie 2010) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 17 - - - 17 - 9 15 3 2 9 18 - 8 13 7 5 5 19 - 7 11 11 8 1 20 - 6 10 2 10 10 21 - 5 8 6 13 6 22 - 4 6 10 16 2 23 - 3 5 1 18 11 24 - 2 3 6 21 6 25 - 1 1 9 24 3 26 - ____________________________________________________________________________ 4. Stagiul complet de cotizare între 28 şi 29 de ani (perioada: decembrie 2010 - noiembrie 2012) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 18 - - - 18 - 9 16 1 2 11 19 -
  • 234. 8 14 4 5 8 20 - 7 12 6 8 6 21 - 6 10 9 11 3 22 - 5 8 11 14 1 23 - 4 7 2 16 10 24 - 3 5 5 19 7 25 - 2 3 7 22 5 26 - 1 1 10 25 2 27 - ____________________________________________________________________________ 5. Stagiul complet de cotizare între 29 şi 30 de ani (perioada: decembrie 2012 - noiembrie 2014) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 19 - - - 19 - 9 17 2 2 10 20 - 8 15 3 5 9 21 - 7 13 4 8 8 22 - 6 11 5 11 7 23 - 5 9 6 14 6 24 - 4 7 8 16 4 25 - 3 5 8 20 4 26 - 2 3 10 23 2 27 - 1 1 11 26 1 28 - ____________________________________________________________________________ 6. Stagiul complet de cotizare de 30 de ani (începând cu luna decembrie 2014) ____________________________________________________________________________ Reducerea vârstei Stagiul de cotizare Stagiul de cotizare Stagiul total de pensionare cu: realizat în de realizat în alte de cotizare condiţii speciale condiţii de muncă necesar _________________ ___________________ ___________________ _____________ (ani) (ani) (luni) (ani) (luni) (ani) (luni) ____________________________________________________________________________ 10 20 - - - 20 - 9 18 - 3 - 21 - 8 16 - 6 - 22 - 7 14 - 9 - 23 - 6 12 - 12 - 24 - 5 10 - 15 - 25 - 4 8 - 18 - 26 - 3 6 - 21 - 27 - 2 4 - 24 - 28 - 1 2 - 27 - 29 - ____________________________________________________________________________ ANEXA 6 SALARIUL MEDIU ANUAL _________________________________________________ Câştigul salarial mediu (lei) Anul __________________________________ brut net _________________________________________________ 1938 168 -
  • 235. 1947 261 - 1948 293 - 1949 335 - 1950 366 337 1951 397 365 1952 403 370 1953 447 410 1954 487 456 1955 536 499 1956 593 549 1957 671 619 1958 747 684 1959 784 726 1960 854 802 1961 898 833 1962 947 880 1963 1.005 932 1964 1.046 965 1965 1.115 1.028 1966 1.179 1.083 1967 1.210 1.107 1968 1.248 1.139 1969 1.297 1.180 1970 1.434 1.289 1971 1.471 1.318 1972 1.498 1.339 1973 1.563 1.391 1974 1.663 1.471 1975 1.813 1.595 1976 1.964 1.712 1977 2.102 1.818 1978 2.344 2.011 1979 2.457 2.108 1980 2.602 2.238 1981 2.721 2.340 1982 2.936 2.525 1983 3.024 2.601 1984 3.224 2.773 1985 3.285 2.827 1986 3.317 2.855 1987 3.337 2.872 1988 3.422 2.946 1989 3.538 3.063 1990 4.010 3.381 1991-1999 Salariul mediu brut lunar pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice _________________________________________________ NOTĂ: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei transmite către CNPAS datele pentru completarea anexei nr. 6.
  • 236. SURSA: Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice. ANEXA 7 SALARIUL MINIM PE ŢARĂ _____________________________________________________________________________ |Anul|Începând cu |Salariul| Actul normativ prin care s-a stabilit | | |ziua ... | minim | | | |luna ..... | (lei) | | |____|____________|________|__________________________________________________| | 0 | 1 | 2 | 3 | |____|____________|________|__________________________________________________| |1949| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1950| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1951| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1952| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1953| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1954| | 166 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1955| | 220 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1956| | 220 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 220 | | |1957| 1 mai | 350 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1958| | 350 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 350 | | |1959| 1 august | 400 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1960| | 400 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 400 | | |1961|1 decembrie | 475 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1962| | 475 | | |1963| | 475 | | |1964| | 475 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 475 | | |1965|1 septembrie| 550 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1966| | 550 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 550 | | |1967| 1 august | 700 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1968| | 700 | | |1969| | 700 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 700 | | |1970| 1 martie | 750 | | | | 1 mai | 800 | | |____|____________|________|__________________________________________________|
  • 237. |1971| | 800 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 800 | | |1972|1 septembrie| 1.000 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1973| | 1.000 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 1.000 | | |1974| 1 august | 1.140 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 1.140 | | |1975| 1 iulie | 1.200 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1976| | 1.200 | | |1977| | 1.200 | | |1978| | 1.200 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 1.200 | | |1979| 1 august | 1.425 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1980| | 1.425 | | |1981| | 1.425 | | |1982| | 1.425 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 1.425 | | |1983|1 septembrie| 1.500 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1984| | 1.500 | | |1985| | 1.500 | | |1986| | 1.500 | | |1987| | 1.500 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 1.500 | | |1988| 1 iulie | 2.000 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1989| | 2.000 | | |1990| | 2.000 | | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 2.000 | | | | 1 martie | 3.150 |Hotărârea Guvernului nr. 133 din 25 februarie 1991| | | 1 aprilie | 4.675 |Hotărârea Guvernului nr. 219 din 27 martie 1991 | |1991| 1 mai | 5.975 |Hotărârea Guvernului nr. 219 din 27 martie 1991 | | |1 septembrie| 6.775 |Hotărârea Guvernului nr. 579 din 27 august 1991 | | |1 noiembrie | 7.000 |Hotărârea Guvernului nr. 780 din 16 noiembrie 1991| |____|____________|________|__________________________________________________| | |1 ianuarie | 8.500 |Hotărârea Guvernului nr. 19 din 18 ianuarie 1992 | | | 1 martie | 9.150 |Hotărârea Guvernului nr. 149 din 27 martie 1992 | |1992| 1 mai | 11.200 |Hotărârea Guvernului nr. 218 din 30 aprilie 1992 | | |1 septembrie| 12.920 |Hotărârea Guvernului nr. 499 din 28 august 1992 | | |1 noiembrie | 15.215 |Hotărârea Guvernului nr. 774 din 27 noiembrie 1992| |____|____________|________|__________________________________________________| | |1 ianuarie | 16.600 |Hotărârea Guvernului nr. 94 din 4 martie 1993 | | | 1 martie | 17.600 |Hotărârea Guvernului nr. 124 din 6 aprilie 1993 | |1993| 1 mai | 30.000 |Hotărârea Guvernului nr. 208 din 17 mai 1993 | | |1 octombrie | 40.200 |Hotărârea Guvernului nr. 586 din 2 noiembrie 1993 | | |1 decembrie | 45.000 |Hotărârea Guvernului nr. 683 din 29 noiembrie 1993| |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 45.000 | | |1994| 15 martie | 60.000 |Hotărârea Guvernului nr. 90 din 11 martie 1994 | | | 1 iulie | 65.000 |Hotărârea Guvernului nr. 353 din 27 iunie 1994 | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 65.000 | |
  • 238. |1995| 1 aprilie | 75.000 |Hotărârea Guvernului nr. 184 din 31 martie 1995 | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 75.000 | | |1996| 1 august | 97.000 |Hotărârea Guvernului nr. 594 din 22 iulie 1996 | |____|____________|________|__________________________________________________| | | | 97.000 | | | |1 februarie |150.000 |Hotărârea Guvernului nr. 27 din 21 februarie 1997 | |1997| 1 august |225.000 |Hotărârea Guvernului nr. 468 din 25 august 1997 | | |1 octombrie |250.000 | | |____|____________|________|__________________________________________________| |1998|1 aprilie |350.000 |Hotărârea Guvernului nr. 208 din 31 martie 1998 | |____|____________|________|__________________________________________________| |1999|1 mai |450.000 |Hotărârea Guvernului nr. 296 din 15 aprilie 1999 | |____|____________|________|__________________________________________________| NOTĂ: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei transmite către CNPAS datele pentru completarea anexei nr. 7. SURSA: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
  • 239. ORDIN Nr. 3142 din 25 ianuarie 2006 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat EMITENT: MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 181 din 24 februarie 2006 În baza prevederilor art. 145 alin. (1), (2) şi (7) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 20 - 23 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul educaţiei şi cercetării emite prezentul ordin. ART. 1 Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. ART. 2 Cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4.058/2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru funcţiile de director şi director adjunct din învăţământul preuniversitar de stat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 31 mai 2005. ART. 3 Direcţia generală managementul resurselor umane din Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi inspectoratele şcolare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 4 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail Hărdău ANEXA 1
  • 240. METODOLOGIE de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta metodologie este elaborată în baza prevederilor art. 145 alin. (1), (2) şi (7) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 20 - 23 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 2 (1) La concursul pentru ocuparea funcţiei de director*1) sau director adjunct din învăţământul preuniversitar de stat pot candida persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: a) condiţiile de studii prevăzute la alin. (2); b) sunt titulare în învăţământul preuniversitar, au cel puţin gradul didactic II şi o vechime la catedră de cel puţin 5 ani*2); c) dovedesc calităţi profesionale, manageriale şi morale, reflectate prin calificativul "Bine" sau "Foarte bine" în ultimii 3 ani şi nu au fost sancţionate disciplinar în anul şcolar curent; d) nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni sau nu au fost lipsite de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală; e) sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei; f) la data susţinerii concursului au vârsta cu cel puţin 4 ani mai mică decât vârsta maximă de pensionare pentru munca depusă şi limită de vârstă*3). (2) Condiţiile de studii*4) necesar a fi îndeplinite de candidaţii care participă la concursul pentru ocuparea funcţiei de director sau director adjunct din învăţământul preuniversitar de stat sunt următoarele: a) condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru unităţile de învăţământ cu personalitate juridică, având în structură grupe de învăţământ preşcolar şi clasele I - IV; b) condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru unităţile de învăţământ care au în structură clasele I - VIII, V - VIII, V - X, I - X şi pentru şcolile de arte şi meserii;
  • 241. c) condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru unităţile de învăţământ care au în structură clasele I - XII/XIII, V - XII/XIII, IX - XII/XIII sau clase de învăţământ postliceal; d) condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru unităţile de învăţământ special. (3) În unităţile de învăţământ cu secţii de predare în limba unei minorităţi naţionale se recomandă ca unul dintre directori să fie cunoscător al limbii respective. (4) La unităţile de învăţământ cu filieră tehnologică se recomandă ca unul dintre directori să fie de specialitate (inginer, economist, medic etc.), iar la filiera vocaţională şi la unităţile de învăţământ special unul dintre directori să aibă specialitatea corespunzătoare profilului unităţii de învăţământ. (5) La concursul pentru ocuparea celui de-al doilea post de director adjunct, la unităţile de învăţământ în a căror structură sunt incluse şi clase ale învăţământului primar sau grupe de învăţământ preşcolar, pot participa institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare sau educatori/educatoare, după caz. (6) Participarea la concursul pentru funcţia de director sau de director adjunct din învăţământul preuniversitar militar şi din învăţământul teologic este condiţionată de obţinerea avizului ministerului de resort sau a binecuvântării din partea cultului respectiv. ------------ *1) În centrul judeţean de asistenţă psihopedagogică/centrul şcolar pentru educaţie incluzivă funcţia de director este îndeplinită de coordonatorul acestuia, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.418/2005. *2) Pentru candidaţii la funcţiile de director al centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională, coordonator al centrului şcolar pentru educaţie incluzivă/CJAPP, condiţia de vechime este de cel puţin 5 ani în activitatea de asistenţă şi consiliere psihopedagogică (în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.418/2005). *3) Pentru candidaţii din judeţele-pilot se aplică prevederile art. 2 alin. (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 224/2005 privind aprobarea Metodologiei de numire şi salarizare a directorilor şi directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat. *4) Pentru candidaţii la funcţiile de director al centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională, coordonator
  • 242. al centrului şcolar pentru educaţie incluzivă/CJAPP, condiţiile de studii sunt cele prevăzute în art. 17 alin. (3) din anexa nr. 1, art. 21 din anexa nr. 2, respectiv art. 8 alin. (2) din anexa nr. 3 la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.418/2005). ART. 3 Inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti, denumit în continuare inspectorat şcolar, prin inspectorul şcolar pentru managementul resurselor umane, certifică, la înscriere, pentru fiecare candidat la funcţia de director/director adjunct, posibilitatea ca, în cazul reuşitei la concurs, acesta să poată efectua numărul de ore de predare în unitatea de învăţământ pentru care se organizează concursul. ART. 4 (1) Dacă o persoană doreşte să candideze pentru funcţia de director sau director adjunct la mai multe unităţi de învăţământ, aceasta trebuie să depună câte un dosar pentru fiecare post pentru care candidează. (2) Candidaţii reuşiţi pe mai multe posturi vor înainta, în scris, comisiei de concurs opţiunea pentru o singură unitate de învăţământ, în termen de două zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor contestaţiilor la ultimul concurs susţinut. După exprimarea opţiunii scrise, fiecare post rămas vacant va fi ocupat de următorul candidat admis. În termen de 24 de ore de la exprimarea opţiunii scrise, se afişează rezultatul final al concursului respectiv. ART. 5 Pentru postul neocupat prin concurs sau eliberat între perioadele de concurs inspectorul şcolar general numeşte, cu avizul consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, director prin detaşare în interesul învăţământului, până la organizarea unui nou concurs, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar respectiv. CAP. 2 Organizarea concursului pentru funcţiile de director şi director adjunct ART. 6 Concursul pentru ocuparea posturilor vacante de directori/directori adjuncţi se organizează de către inspectoratul şcolar. ART. 7 Concursul pentru ocuparea posturilor de director şi director adjunct se organizează, de regulă, în două perioade ale anului şcolar: octombrie - noiembrie şi martie - aprilie. Graficul de desfăşurare se stabileşte de fiecare
  • 243. inspectorat şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei şi Cercetării în vederea monitorizării concursului. ART. 8 (1) Inspectoratul şcolar are obligaţia de a anunţa în presa locală şi centrală organizarea concursului, cu cel puţin 30 de zile înainte, menţionând locul unde sunt afişate lista cuprinzând posturile de director/director adjunct vacante din unităţile de învăţământ pentru care se va desfăşura concursul şi informaţiile referitoare la înscrierea şi participarea la concurs a candidaţilor. (2) Inspectoratul şcolar elaborează fişa postului, tematica, bibliografia de concurs, criteriile de evaluare a proiectului de dezvoltare instituţională, pe care le afişează la sediul propriu, împreună cu perioada de înscriere, metodologia de concurs şi lista documentelor necesare înscrierii la concurs. (3) Înscrierea la concurs se încheie cu 10 zile înainte de prima zi a sesiunii de concurs. Nu sunt acceptaţi la înscriere decât candidaţii ale căror dosare întrunesc integral condiţiile cuprinse în prezenta metodologie. (4) Inspectoratul şcolar afişează la sediul său, în cel mult 3 zile de la data încheierii înscrierilor la concurs, graficul desfăşurării concursului, cu specificarea programului zilnic, a locului de desfăşurare, precum şi lista cuprinzând candidaţii înscrişi. (5) Inspectoratul şcolar înaintează graficul de desfăşurare a concursurilor la direcţia de resort din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu cel puţin 6 zile înainte de data iniţială a perioadei de organizare a concursurilor. (6) Orice modificare din motive obiective a programului de desfăşurare a concursului este adusă la cunoştinţă candidaţilor şi observatorilor, în scris, cu cel puţin 48 de ore înainte, de către un membru al comisiei de concurs. Când termenul de 48 de ore nu poate fi respectat din motive excepţionale şi care ţin de componenţa comisiei de concurs - deces, îmbolnăvire gravă a preşedintelui sau a unor membri ai comisiei etc. - secretarul sau un membru al comisiei întocmeşte un proces-verbal prin care se constată motivele din cauza cărora concursul nu se poate desfăşura. Procesul-verbal se semnează de membrii comisiei de concurs şi de observatorii prezenţi, iar concursul este reprogramat de către inspectoratul şcolar, cu anunţarea celor implicaţi. (7) Comunicarea inspectoratului şcolar către direcţia de resort din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării privind reprogramarea concursului respectiv este însoţită de copia procesului-verbal menţionat anterior. ART. 9 Inspectorul şcolar general emite, potrivit legii şi prezentei metodologii, cu 3 zile înainte de prima probă a concursului, decizia de constituire a comisiei pentru elaborarea subiectelor de concurs, iar cu 48 de ore înainte de prima
  • 244. probă a concursului, decizia de constituire a comisiei şi subcomisiilor de concurs, precum şi decizia de constituire a comisiei de contestaţii. ART. 10 Dosarul de înscriere la concurs, verificat şi avizat în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs de către consilierul juridic al inspectoratului şcolar, se depune la inspectorul şcolar pentru managementul resurselor umane şi trebuie să conţină: 1. cerere de înscriere, în care se menţionează şi limba modernă pentru care optează; 2. curriculum vitae (redactat după modelul comun european, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.021/2004) (anexa nr. 1); 3. copii, certificate "conform cu originalul" de către conducerea unităţii de învăţământ de la care provine candidatul, ale: a) certificatului de naştere şi, dacă este cazul, certificatului de căsătorie; b) actului de titularizare în unitatea de învăţământ în care funcţionează; c) adeverinţelor/certificatelor/diplomelor de acordare a gradelor didactice/a titlului ştiinţific de doctor; d) carnetului de muncă sau documentului echivalent eliberat de unitatea de învăţământ, în conformitate cu art. 34 alin. (5) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), completat la zi; e) hotărârilor judecătoreşti pentru persoanele care şi-au schimbat numele din diferite motive; f) altor documente doveditoare, avizate "conform cu originalul" de conducerea ultimei unităţi de învăţământ în care a funcţionat, care să susţină declaraţiile din C.V.; 4. copii legalizate ale actelor de studii (diplomă de bacalaureat, diplomă de licenţă sau echivalentă, foi matricole etc.); legalizarea acestora se face la biroul notarului public; 5. adeverinţă de vechime la catedră, în specialitate (în original); 6. adeverinţă cu punctajul şi calificativele pentru ultimii 3 ani (în original); 7. adeverinţă medicală (în original) eliberată de un cabinet de medicina muncii, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare; 8. proiect de dezvoltare instituţională pentru unitatea de învăţământ pentru care candidează, în plic sigilat; 9. cazier judiciar (în original); 10. declaraţie pe propria răspundere sau adeverinţă în original, care să ateste că nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică;
  • 245. 11. opisul dosarului, în două exemplare; un exemplar se restituie cu semnătura persoanei care a înregistrat înscrierea. Dosarul se numerotează pe fiecare filă, iar numărul total de file se consemnează în opis. ART. 11 Dosarul este înregistrat numai dacă sunt respectate în totalitate condiţiile prevăzute la art. 10. În caz contrar, dosarul se respinge. După înregistrare nu se mai admite completarea cu documente a dosarului de concurs. ART. 12 Comisia pentru elaborarea subiectelor de concurs este formată din: a) preşedinte: un inspector şcolar de specialitate; b) membri: 4 - 5 directori recunoscuţi prin autoritatea profesională şi morală, provenind de la diferite tipuri de unităţi de învăţământ, inspectori de specialitate pentru limbi străine. ART. 13 (1) Subiectele cu întrebări şi baremul de evaluare şi notare a acestora se realizează de către preşedinte şi membrii comisiei pentru elaborarea subiectelor de concurs. Comisia are obligaţia de a elabora un număr de subiecte stabilit în funcţie de numărul candidaţilor, astfel: pentru 1 - 4 candidaţi se vor elabora 20 de subiecte. Pentru fiecare candidat în plus (faţă de 4) se adaugă câte 3 subiecte. (2) Subiectele vor fi elaborate pentru fiecare nivel de învăţământ. Preşedintele comisiei pentru elaborarea subiectelor de concurs secretizează subiectele în plenul comisiei şi le păstrează în deplină securitate până la predarea lor către preşedintele comisiei de concurs. (3) Conţinuturile subiectelor de concurs elaborate de comisie sunt secrete. Înainte de începerea concursului, preşedintele comisiei pentru elaborarea subiectelor de concurs predă plicurile cu subiecte, sigilate, preşedintelui comisiei de concurs. Plicurile vor conţine subiectele de concurs atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic. Preşedintele comisiei de concurs numerotează plicurile cu subiecte. ART. 14 (1) Comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de director este constituită după cum urmează: a) preşedinte - un inspector şcolar general adjunct, de regulă cel care are în subordine compartimentul management; b) 4 membri: - un inspector şcolar pentru management şcolar şi evaluare instituţională/un inspector şcolar de specialitate; - 3 directori*5) recunoscuţi prin autoritatea lor profesională şi morală, provenind de la unităţi de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti, de cel
  • 246. puţin acelaşi nivel cu cel al unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul; c) secretar - un inspector şcolar de specialitate de la inspectoratul şcolar/director/director adjunct de la o unitate de învăţământ. (2) Comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de director adjunct este constituită după cum urmează: a) preşedinte - un inspector şcolar general adjunct, de regulă cel care are în subordine compartimentul management; b) 4 membri: - un inspector şcolar pentru management şcolar/inspector şcolar pentru evaluare instituţională/inspector şcolar de specialitate; - directorul unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul; - 2 directori recunoscuţi prin autoritatea lor profesională şi morală, provenind de la unităţi de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti, de cel puţin acelaşi nivel cu cel al unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul; c) secretar - un inspector şcolar de specialitate de la inspectoratul şcolar/director/director adjunct de la o unitate de învăţământ. (3) La desfăşurarea concursului pentru funcţiile de director şi de director adjunct sunt invitaţi să participe în calitate de observator: - un părinte desemnat/delegat de consiliul reprezentativ al părinţilor din unitatea de învăţământ pentru care se organizează concursul; - câte un reprezentant desemnat de federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură învăţământ, care au organizaţii sindicale în unitatea de învăţământ; la unităţile de învăţământ la care nu există organizaţie sindicală, un reprezentant al salariaţilor de la unitatea şcolară pentru care se ţine concursul, ales în consiliul profesoral prin vot secret, cu majoritate simplă; - un reprezentant al consiliului local; - pentru liceu, un observator din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Inspectoratul şcolar invită în scris observatorii să asiste la desfăşurarea concursului, cu cel puţin 48 de ore înainte de data desfăşurării acestuia. Neprezentarea observatorilor nu afectează legalitatea desfăşurării concursului. (4) Secretarul şi observatorii participă la activităţile comisiei, dar nu se implică în examinarea şi evaluarea candidaţilor. Observatorii au dreptul de acces la toate documentele de concurs şi de a-şi consemna observaţiile în procesul-verbal. Dacă în derularea concursului observatorii sesizează preşedintelui comisiei vicii de procedură sau de organizare, acesta are obligaţia de a remedia de îndată neajunsurile sesizate. În cazul în care sunt
  • 247. semnalate erori sau abuzuri referitoare la evaluarea candidaţilor, consemnate în procesul-verbal, inspectorul şcolar general va analiza situaţia semnalată şi va dispune măsurile legale care se impun. (5) Observatorii nu au dreptul de a face sesizări privind corectitudinea organizării şi desfăşurării concursului după încheierea acestuia, decât în situaţia în care nu s-a dat curs sesizării consemnate în procesul-verbal. (6) Pentru unităţile de învăţământ militar, din comisia de concurs face parte, în calitate de membru, şi un delegat desemnat de ministerul de resort, iar pentru unităţile de învăţământ teologic, din comisia de concurs face parte, în calitate de membru, inspectorul de specialitate pentru învăţământ teologic din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (7) Inspectoratul şcolar solicită în scris ministerului de resort delegatul pentru comisia de concurs de la unitatea de învăţământ militar şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării delegatul pentru comisia de concurs de la unitatea de învăţământ teologic. ------------ *5) 2 directori recunoscuţi prin autoritatea lor profesională şi morală, provenind de la unităţi de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti, de cel puţin acelaşi nivel cu cel al unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul, şi un coordonator CJAPP din alt judeţ (pentru ocuparea funcţiei de coordonator CJAPP/un director de la palatul copiilor din alt judeţ (pentru ocuparea funcţiei de director la palatul copiilor)/un director al centrului de resurse şi de asistenţă educaţională din alt judeţ (pentru ocuparea funcţiei de director al centrului de resurse şi de asistenţă educaţională)/un coordonator al unui centru şcolar pentru educaţie incluzivă, altul decât cel pentru care se organizează concurs (pentru funcţia de coordonator al centrului şcolar pentru educaţie incluzivă). CAP. 3 Probele de concurs şi evaluarea candidaţilor ART. 15 (1) Concursul pentru funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ constă în următoarele probe: a) curriculum vitae - analiza şi evaluarea acestuia se fac pe baza itemilor şi punctajului prezentate în anexa nr. 2. Punctajul maxim este de 40 de puncte (5 x 8 puncte/membru al comisiei). Proba nu este eliminatorie; b) interviu - prin interviu se evaluează cunoştinţele de legislaţie şcolară, de management educaţional şi se analizează calitatea proiectului de dezvoltare instituţională propus de candidat. Evaluarea se face pe baza
  • 248. răspunsurilor date la un set de 5 întrebări şi în urma prezentării proiectului de dezvoltare instituţională al unităţii de învăţământ pentru care candidează. Competenţele de comunicare în limba de circulaţie internaţională pentru care au optat candidaţii se evaluează pe baza traducerii aceluiaşi text, pentru concurenţii care candidează pentru acelaşi post. Lungimea textului trebuie să fie de 10 - 15 rânduri, iar traducerea se face din limba străină respectivă în limba română. Punctajul maxim al probei este: - pentru cunoştinţe de legislaţie şcolară şi management educaţional: 5 x 13 puncte/răspuns complet la întrebare = 65 de puncte - pentru competenţe de comunicare în limba străină aleasă: 5 x 1 punct/membru al comisiei = 5 puncte - pentru proiectul de dezvoltare instituţională al unităţii de învăţământ pentru care candidează: 5 x 6 puncte/membru al comisiei = 30 de puncte Total = 100 de puncte. (2) Cele două probe sunt obligatorii. Utilizarea calculatorului în prezentarea proiectului şi/sau redactarea răspunsurilor la întrebări se va puncta conform anexei nr. 2. (3) Punctajul total maxim este de 140 de puncte [40 de puncte la proba a) + 100 de puncte la proba b)], iar punctajul minim pentru promovarea concursului este de 90 de puncte. (4) Pentru unităţile de învăţământ militar şi pentru unităţile de învăţământ teologic punctajul total maxim este de 168 de puncte (6 x 8 = 48 de puncte pentru curriculum vitae + 6 x 20 = 120 de puncte pentru interviu), punctajul minim pentru promovarea concursului fiind de 100 de puncte. CAP. 4 Desfăşurarea concursului ART. 16 (1) Evaluarea curriculumului vitae se face de către preşedintele comisiei şi de către membrii acesteia, în plenul ei, prin acordarea de puncte potrivit itemilor şi punctajului menţionate în anexa nr. 2, pe baza documentelor din dosarul de înscriere care dovedesc cele afirmate în curriculum vitae. Punctajul se aduce la cunoştinţă candidatului. În cazul în care se consideră depunctat, candidatul poate contesta pe loc evaluarea curriculumului vitae, asistând la reevaluarea acestuia sau, în scris, la comisia de contestaţii. (2) Pentru proba de interviu candidatul extrage un plic cu întrebări, al cărui număr se înscrie în borderoul de notare şi pe care îl predă comisiei de
  • 249. concurs în vederea susţinerii primei părţi a interviului. Subiectele extrase nu se reintroduc în concurs. (3) Proba de interviu nu trebuie să depăşească 45 de minute pentru fiecare candidat. (4) Punctajul realizat la interviu se comunică, prin afişare, candidatului, după terminarea probei. Evaluarea proiectului de dezvoltare instituţională a unităţii de învăţământ pentru care candidează se face de către comisia de concurs în lipsa candidatului, pe baza criteriilor afişate la înscrierea la concurs. (5) Cele două probe de concurs se desfăşoară în aceeaşi zi. (6) Punctajul acordat la fiecare probă pentru fiecare candidat este înscris în formularul-tip prevăzut în anexa nr. 3. ART. 17 (1) Sunt declaraţi promovaţi candidaţii care au realizat cel puţin punctajul minim. (2) Este declarat reuşit la concurs candidatul promovat care a obţinut cel mai mare punctaj total. (3) În cazul egalităţii de punctaj, este declarat reuşit candidatul promovat cu cel mai mare punctaj total la proba de interviu. Dacă egalitatea se păstrează, departajarea se va face luându-se în considerare punctajele obţinute la criteriul 1 - punctul B pentru directori, respectiv punctul A pentru directori adjuncţi -, şi criteriul 2 punctul C din anexa nr. 2. (4) Pentru directorul adjunct, validarea rezultatului concursului se face pe baza hotărârii consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, care alege unul dintre candidaţii promovaţi, cu consultarea prealabilă a consiliului profesoral. Consiliul de administraţie comunică în cel mult 3 zile, în scris, comisiei de concurs, numele candidatului ales dintre cei promovaţi. ART. 18 Secretarul comisiei de concurs întocmeşte procesul-verbal, în care consemnează desfăşurarea şi rezultatele concursului, precum şi menţiunile persoanelor desemnate ca observatori. Procesul-verbal este semnat de preşedintele comisiei de concurs, de membrii acesteia şi de persoanele desemnate ca observatori. ART. 19 Punctajele obţinute la cele două probe şi punctajul total se afişează la sediul inspectoratului şcolar după încheierea concursului, în aceeaşi zi. ART. 20 (1) Eventualele contestaţii se depun la registratura inspectoratului şcolar în termen de 3 zile lucrătoare de la afişarea punctajelor, iar inspectoratul şcolar face publică lista contestatorilor la sfârşitul celor 3 zile.
  • 250. (2) Contestaţiile se soluţionează de către o comisie constituită după cum urmează: a) preşedinte: inspectorul şcolar general; b) membri: - un inspector şcolar de specialitate/inspector şcolar, altul decât cel din comisia de concurs; - 3 directori*6) recunoscuţi prin autoritatea lor profesională şi morală, provenind de la unităţi de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti, de cel puţin acelaşi nivel ca cel al unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul, alţii decât cei din comisia de concurs; c) secretar - un inspector şcolar/de specialitate de la inspectoratul şcolar,/un director/director adjunct de la o unitate de învăţământ. La lucrările comisiei de contestaţii sunt invitaţi, în scris, să participe în calitate de observator câte un reprezentant desemnat de federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură. La unităţile de învăţământ la care nu există organizaţie sindicală este invitat, în scris, să participe reprezentantul personalului didactic de la unitatea de învăţământ pentru care se ţine concursul, ales în consiliul profesoral prin vot secret, cu majoritate simplă. (3) Secretarul şi observatorii participă la activităţile comisiei de contestaţii, dar nu se implică în soluţionarea contestaţiilor. Secretarul comisiei de contestaţii întocmeşte procesul-verbal. (4) Hotărârea comisiei de contestaţii se comunică contestatorului în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, cu confirmare de primire. (5) Hotărârea comisiei de contestaţii este definitivă şi poate fi atacată numai prin procedura contenciosului administrativ. (6) În termen de 10 zile lucrătoare de la încheierea perioadei de concurs se afişează la sediul inspectoratului şcolar rezultatele finale ale acestuia. ------------ *6) 2 directori recunoscuţi prin autoritatea lor profesională şi morală, provenind de la unităţi de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti, de cel puţin acelaşi nivel ca cel al unităţii de învăţământ pentru care se organizează concursul, şi un coordonator CJAPP din alt judeţ (pentru ocuparea funcţiei de coordonator CJAPP)/un director de la palatul copiilor din alt judeţ (pentru ocuparea funcţiei de director la palatul copiilor)/un director al centrului de resurse şi de asistenţă educaţională din alt judeţ (petru ocuparea funcţiei de director al centrului de resurse şi de asistenţă educaţională)/un coordonator al unui centru şcolar pentru educaţie incluzivă, alţii decât cei din comisia de concurs.
  • 251. CAP. 5 Dispoziţii finale ART. 21 (1) Ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct se face în urma câştigării concursului desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, cu avizele consultative ale consiliului de administraţie şi ale consiliului local. (2) Numirea în funcţiile de director şi director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, unităţile conexe şi cele cu activităţi extraşcolare se face în urma reuşitei candidaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege la concursul pentru ocuparea posturilor de conducere vacante, organizat potrivit prezentei metodologii. (3) Directorii unităţilor de învăţământ preşcolar, ai unităţilor de învăţământ gimnazial şi ai unităţilor de învăţământ cu clasele I - X sunt numiţi, în urma câştigării concursului, prin decizie, de către inspectorul şcolar general, pentru o perioadă de 4 ani. (4) Directorii unităţilor de învăţământ liceal, postliceal şi ai şcolilor de arte şi meserii sunt numiţi în funcţie, la propunerea inspectorului şcolar general, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, pentru o perioadă de 4 ani. (5) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la unităţile direct subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi, prin decizie a inspectorului şcolar general, la unităţile din subordinea inspectoratului şcolar. (6) Pentru candidatul declarat reuşit la concursul pentru ocuparea funcţiei de director, inspectoratul şcolar solicită avizele consultative ale consiliului local şi consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. (7) Propunerea de numire pentru candidaţii reuşiţi la concursul pentru funcţia de director la unităţile de învăţământ liceal, postliceal şi şcoli de arte şi meserii se înaintează Ministerului Educaţiei şi Cercetării însoţită de anexa nr. 3, completată, precum şi de avizele consultative ale consiliului local şi consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. (8) Pentru exercitarea atribuţiilor care îi revin, potrivit legii, odată cu emiterea deciziei, respectiv a ordinului de numire, directorul încheie un contract de management educaţional cu inspectorul şcolar general*7). Contractul de management educaţional se încheie pe o perioadă de 4 ani de la data numirii*8). (9) Directorul adjunct este numit prin decizie a directorului unităţii de învăţământ, cu avizul consultativ al consiliului local, pe baza hotărârii
  • 252. consiliului de administraţie al unităţii, cu consultarea consiliului profesoral, dintre candidaţii care au promovat concursul pentru ocuparea acestui post. (10) Hotărârea consiliului de administraţie se ia după consultarea consiliului profesoral, prin vot nominal deschis. Este declarat reuşit candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi din partea membrilor consiliului de administraţie, fapt ce se consemnează în registrul de procese- verbale al consiliului de administraţie. (11) În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, numirea directorilor şi directorilor adjuncţi se face cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice. Perioada de probă este inclusă în durata contractului de management educaţional. ------------ *7) Modelul de contract managerial este prevăzut în anexa nr. 4 la prezenta metodologie. *8) Pentru candidaţii din judeţele-pilot se aplică prevederile Metodologiei de numire şi salarizare a directorilor şi directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 224/2005. ART. 22 (1) Cu 15 zile înainte de expirarea perioadei de probă inspectorul şcolar general înaintează direcţiei de resort din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, printr-o adresă, aprecierea potrivit căreia persoana numită în funcţia de director de unitate de învăţământ liceal, postliceal sau şcoală de arte şi meserii corespunde/nu corespunde sub raport managerial. Aprecierea are la bază punctajul şi calificativul acordate în urma evaluării continue realizate de inspectorul şcolar de management, evaluare şi dezvoltare instituţională şi consemnate în fişa de evaluare a persoanei numite în funcţia de director de unitate de învăţământ preuniversitar de stat. Aprecierea este însoţită de fişa de evaluare a directorului de unitate de învăţământ, completată cu punctajul şi calificativul obţinute de acesta. (2) Pentru directorul unităţii de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi al unităţii de învăţământ cu clasele I - X, aprecierea este formulată de către inspectorul şcolar general adjunct şi este înaintată inspectorului şcolar general. Aprecierea are la bază punctajul şi calificativul acordate în urma evaluării continue realizate de inspectorul şcolar de management, evaluare şi dezvoltare instituţională şi consemnate în fişa de evaluare a persoanei numite în funcţia de director de unitate de învăţământ preuniversitar de stat.
  • 253. Aprecierea este însoţită de fişa de evaluare a directorului de unitate de învăţământ, completată cu punctajul şi calificativul obţinute de acesta. ART. 23 (1) Directorul unităţii de învăţământ înaintează consiliului de administraţie, cu 15 zile înaintea expirării perioadei de probă, aprecierea sa privind corespunderea sub raport managerial a persoanei numite în funcţia de director adjunct. Aprecierea are la bază punctajul acordat în urma evaluării continue realizate de inspectorul şcolar de management educaţional şi consemnat în fişa de evaluare a directorului adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar de stat. Consiliul de administraţie stabileşte, pe baza fişei de evaluare şi în prezenţa directorului adjunct, punctajul obţinut şi aprecierea potrivit căreia acesta corespunde/nu corespunde postului ocupat. (2) Aprecierea, însoţită de fişa de evaluare privind activitatea directorului adjunct şi calificativul acordat, este înaintată inspectorului şcolar general, spre informare. ART. 24 Contractul de management educaţional al persoanelor numite în funcţia de director/director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat încetează: 1. la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; 2. în cazul în care, la evaluarea efectuată pentru perioada de probă, activitatea directorului nu corespunde din punct de vedere managerial; 3. dacă pe perioada mandatului directorul a obţinut în urma evaluării anuale sau în urma inspecţiei speciale efectuate de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti ori de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării calificativul "nesatisfăcător"; 4. pentru nerespectarea cu vinovăţie a obligaţiilor contractuale, precum şi pentru săvârşirea unei fapte de natura abaterilor disciplinare sau care angajează răspunderea administrativă, civilă ori penală, directorul/directorul adjunct putând fi sancţionat potrivit dispoziţiilor art. 116 lit. e) şi f) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare; 5. în cazul în care persoana îşi pierde calitatea de cadru didactic titular în învăţământul preuniversitar; 6. prin renunţarea directorului la contract, cu respectarea termenului de preaviz pentru funcţii de conducere; 7. prin acordul părţilor; 8. la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; 9. prin decesul sau punerea sub interdicţie judecătorească a directorului; 10. în cazul reorganizării administrativ-teritoriale. ART. 25
  • 254. În toate situaţiile în care contractul de management educaţional încetează, inspectorul şcolar general emite decizie de eliberare din funcţie pentru directorii numiţi prin decizia sa, respectiv solicită Ministerului Educaţiei şi Cercetării emiterea ordinului de eliberare din funcţie pentru directorii numiţi prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 24 pct. 4 din prezenta metodologie, în care, prin decizia inspectorului şcolar general (pentru directorii numiţi prin decizia sa), respectiv prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării (pentru directorii numiţi prin ordin al ministrului), se face comunicarea sancţiunii, conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 26 Informaţiile false cuprinse în curriculum vitae, falsul în declaraţii, falsul în înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată, observate de comisia de concurs înaintea sau în timpul desfăşurării concursului, atrag eliminarea candidatului din concurs şi sesizarea organelor competente, iar cele dovedite după finalizarea concursului conduc, în plus, şi la invalidarea rezultatelor concursului şi reprogramarea acestuia, dacă sunt constatate cu privire la câştigătorul concursului. ART. 27 (1) Sesizările care vizează nerespectarea condiţiilor de înscriere la concurs, potrivit prevederilor art. 2, sau cele referitoare la valabilitatea documentelor de la dosarul de înscriere la concurs, potrivit art. 10, dovedite înaintea sau în timpul concursului, atrag eliminarea candidatului din concurs, iar cele dovedite după finalizarea concursului conduc la invalidarea rezultatelor concursului şi reprogramarea acestuia, dacă sunt constatate cu privire la câştigătorul concursului. (2) Candidatul şi persoanele responsabile, membre ale comisiei de înscriere, care au încălcat prevederile prezentei metodologii, se sancţionează potrivit legii. ART. 28 Preşedinţii comisiilor, membrii acestora, precum şi persoanele desemnate ca observatori înainte de desfăşurarea concursului dau o declaraţie pe propria răspundere că nu au în rândul candidaţilor soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv sau relaţii conflictuale cu vreun candidat. ART. 29 Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrantă din prezenta metodologie. ANEXA 1*) la metodologie
  • 255. *) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil. ______________________________________________________________________________ | Model de Curriculum Vitae European | <numele aplicantului> | |_______________________________________|______________________________________| | | Curriculum vitae | |_______________________________________|______________________________________| | * Notă | | | Înlocuiţi rubrica (numele aplicantului| | | cu propriul nume) | | | ** Notă | | | Toate textele scrise cu aceste | | | caractere au rol informativ şi nu apar| | | în CV | | | *** Notă | | | Textul dintre ( ) va fi înlocuit cu | | | informaţiile cerute | | |_______________________________________|______________________________________| | INFORMAŢII PERSONALE | | |_______________________________________|______________________________________| | Nume | (Nume, prenume) | |_______________________________________|______________________________________| | Adresă | (numărul, strada, cod poştal, oraş, | | | ţara) | |_______________________________________|______________________________________| | Telefon | | |_______________________________________|______________________________________| | Fax | | |_______________________________________|______________________________________| | E-mail | | |_______________________________________|______________________________________| | Naţionalitate | | |_______________________________________|______________________________________| | Data naşterii | (ziua, luna, anul) | |_______________________________________|______________________________________| | EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ | | |_______________________________________|______________________________________| | * Perioada (de la - până la) | (Menţionaţi pe rând fiecare | | | experienţă profesională pertinentă, | | | începând cu cea mai recentă dintre | | | acestea) | |_______________________________________|______________________________________| | * Numele şi adresa angajatorului | | |_______________________________________|______________________________________| | * Tipul activităţii sau sectorul de | | | activitate | | |_______________________________________|______________________________________| | * Funcţia sau postul ocupat | | |_______________________________________|______________________________________| | * Principalele activităţi şi | | | responsabilităţi | | |_______________________________________|______________________________________| | EDUCAŢIE ŞI FORMARE | | |_______________________________________|______________________________________| | * Perioada (de la - până la) | (Descrieţi separat fiecare formă de | | | învăţământ şi program de formare | | | profesională urmate, începând cu cea | | | mai recentă) | |_______________________________________|______________________________________| | * Numele şi tipul instituţiei de | |
  • 256. | învăţământ şi al organizaţiei | | | profesionale prin care s-a realizat | | | formarea profesională | | |_______________________________________|______________________________________| | * Domeniul studiat/aptitudini | | | ocupaţionale | | |_______________________________________|______________________________________| | * Tipul califică